Formule macroeconomie – exportul net, care se calculează din diferenţa Y=C + Ib + G + Xnet , unde Y- venitul; Xnet – exportul dintreexport şi import. Deci, Xnet = X – Z Economia inchisă are următoarea identitate economică: Y=C+Ib+G
Economia deschisă include toate sectoarele unei economii naţionale (gospodăriile, firmele, guvernul şi restul lumii) şi are următoarea identitate: Y= C+Ib+G+Xnet
Există următoarele metode de calcul a PIB: metoda producţiei, care se calculează: PIB=PGB – CI , unde PGB - Produsul Glo bal Brut, care exprimă valoarea totală a bunurilor şi serviciilor obţinute intr o anumită perioadă de timp de regulă un an; CI - consumul intermediar din fiecare sector de activitate.metoda fluxului de cheltuieli – in acest caz PIB va reprezinta suma tuturor cheltuielilor specific celor patru agenţi economici agregaţi: PIB=C+Ib+G+Xnet; Xnet=X – Z
Metoda fluxului de venituri, unde PIB reprezintă suma tuturorveniturilor create in economia naţională: PIB=Sal.+R+D+Pr +Iind+A
Metoda valorii adăugate:
PIB=Σp*Q, unde: Q - cantitatea de bunuri şi servicii produse intr -o anumităperioadă de regulă un an;p - preţul
bunurilor şi serviciilor in această perioadă. Produsul naţional net (PNN) Formula de calcul este: PNN = PNB – A
Venitul naţional (VN) Exprimat in preţurile pieţei va fi (VNpp): VNpp = PNBpp – A,
Exprimat in preţurile factorilor de producţie va fi (VNpf): – impozitele indirecte nete, care se calculează din VNpf = VNpp / PNN – Iind. nete , unde Iind – impozitele : Iind. nete = Iind. – Sb exp. , iar, Sb exp - Subvenţii de exploatare. Venitul personal (VP) VP= VN – Pnd – Ipnd – CAS + Ts , unde: Pnd = profituri nedistribuite ale firmelor; Ipnd = impozitele asupra profiturilor nedistribuite ale firmelor; CAS = contribuţii pentru asigurări sociale plătite de firme; Ts = transferuri ale statului spre menaje. Venit personal mai poate fi calculat c alculat ca suma dintre salariu, rentă, dobindă, profit de la proprietate şi diferite transferuri din bugetul de stat:
VP=S+R+i+Пp+Ts.
Venitul personal disponibil: VPD = VP – Idpv , unde: Idvp – impozitele directe asupra veniturilor personale. In funcţie de preţurile utilizate la calcularea PIB Raportul dintre PIBn şi PIBr va constitui deflatorul PIB sau Indicele General al Preţurilor (IGP).
PIBn / PIBr * 100%=IGP sau Σp1*Q1 / Σp0*Q1*100% SOMAJUL
Populaţia totală Pt = Pa + Pi (Pi –populatie inaptă de munca (Pa) populatie apte de muncă. Populaţia aptă Pa = Pan + Pao (Pan), populaţia aptă neocupată (şomeri, militari in termen, elevi, studenţi) şi (Pao), populaţia aptă ocupată (persoane care desfăşoară o activitate fie ca salariaţi, fie pe cont propriu). Gradul de ocupare Go =Pao /Pa * 100%, unde: Go este gradul de ocupare Gn =Pan /Pa * 100%, unde: Gn este gradul de neocupare.
Rata şomajului natural se va calcula: R n =Un / Pa*100% , unde Rn - rata şomajului natural. (Un ) Somaj natural Rata şomajului, R u poate fi calculată ca raport procentual intre masa şomajului şi populaţia aptă de muncă / aptă ocupată. R u = Nr. şomerilor/Pa * 100% sau R u = Nr. şomerilor/Pao * 100% INFLATIA
Rata inflaţiei rif = (IP – 1) 100, unde: rif = rata inflaţiei; IP = indicele de măsurare a inflaţiei. Indicele Laspeyres: I^L = p1Q0 / p0Q0; Indicele Paasche: I^P = p1Q1 / p0Q1; Indicele Fisher: I^F =V I^P * I^L
Indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) exprimă modificarea medie ponderată a cheltueililor pe care o familie reprezentativă le face pentru procurarea bunurilor de consum incluse intr-un coş. Se determină după formula: p1 Q0 IPC = ----------- * 100%, unde p0 Q0
IPC= indicele preţurilor bunurilor de consum; p1=preţurile bunurilor cumparate in perioada curentă; p0=preţurile bunurilor cumpărate in perioada de bază. Rata dobanzii reale este determinată de rata nominală a dobanzii şi de rata inflaţiei astfel: d^e= i – r if^e In care: d^e = rata previzibilă a dobanzii reale; i=rata dobanzii nominale; r if^e = rata previzibilă a inflaţiei. Pe termen lung, practica economică demonstrează că r dobanzii reale tinde spre nivelul corespunzător angajării integrale forţei de muncă, nivel pe care ilvom nota cu d iar inflaţia reală, care o vom nota cu r if, coverge spre nivelul inflaţiei previzibil. Ţinand cont de
aceste două realităţi, avem: d^e = d şi r^e = rif putem scrie o relaţie valabilă pe termen lung şi anume: i = d+ rif
CEREREA AGREGATĂ (AD) AD=C + Ib + G + Xnet
funcţia consumului poate fi scrisă: C = α + MPC * (Y -T), unde: MPC – inclinaţia marginală spre consum, care ne arată cu cat creşte consumul la creşterea cu o unitate a venitului. MPC=ΔC/Δ(Y-T) ,unde: Y – venit; T – impozite şi taxe percepute; (Y-T) – venit disponibil; α - consum autonom (consum independent de nivelul venitului). APC=C/(Y-T) , unde: APC – inclinaţia medie spre consum. C=Y C = α + MPC * (Y -T) Stocul----S = Y – C Inclinaţia medie spre economii APS: -------APS = S/Y Inclinaţia marginală spre economii MPS:------ MPS = ΔS/ΔY
Iinvestiţiile sunt finanţate in totalmente din economii APC + APS = 1 MPC + MPS = 1
Multiplicatorul investiţiilor – k.
k = ΔY/ΔI Formula generală a multiplicatorului mai poate fi scrisă: ΔV = 1/e*ΔI sau ΔV=1/1-c*ΔI Formula de calcul a acceleratorului este:
a = I/ΔY, adică I = a*ΔY Funcţia investiţiilor poate fi scrisă in felul următor: I = Ī – d*i , unde: Ī – investiţiile autonome (care nu depind de rata dobanzii); i – rata dobanzii; d – coeficientul de sensibilitate a investiţiilor faţă de rata dobinzii. OFERTA AGREGATA – AS
Oferta agregată va avea următoatrea structură: AS = Sal. + R + Pr + D + A + Iind
Funcţia ofertei agregate in perioadă scurtă este: Y=Y+α (p-pe ) , unde: - K – capitalul ca factor de producţie; - L – munca ca factor de producţie; - Y – nivelul producţiei; - p – preţul efectiv; - pe – preţul aşteptat; - α – coeficient de sensibilitate al ofertei
agregate faţă de preţuri. PIATA MONETARA
Masa monetară reprezinta numerarul din economie plus depozitele bancare. M = N + Dep. , Unde: M – masă monetară; N – numerar; Dep. – depozite bancare. Baza monetara reprezinta stocul de bani cu putere mare de cumparare: B = N + R , unde B – bază monetară; R – rezerve. Multiplicatorul monetar, ne arata cu cat se va modifica masa monetara la cresterea cu o unitate a bazei monetare. Mm = M / B , Unde :Mm – multiplicator monetar.
Rata rezervelor obligatorii calculată prin raportul dintre reserve depozite. rr = R / Dep.
Coeficientul depozitelor care se calculează dupa ra portul dintre numerar si depozit.
cr = N / Dep. Multiplicatorul bancar se va calcula: Mb = 1 / rr Formula de calcul a dobanzii (D): D = C*i*n, unde: C = valoarea creditului (suma de bani imprumutată); i - rata dobanzii (preţul plătit pentru a dispune pe timp de un an de 100 u.m.; i = D/C*100); n – durata creditului (in ani). Calculul dobanzii compuse se face după relaţia: Sn = S0(1+i)^n , unde: Sn – suma din depozitul bancar după n ani; S0 – suma formată ca depozit bancar. Functia cererii de moneda poate fi exprimata astfel: L = k*Y - h*i , unde Y – venitul; i – rata dobanzii; k – coeficientul de sensibilitate a cererii de monedă faţă de venit; h – coeficientul de sensibilitate a cererii de monedă fata de rata dobanzii. Ambii coeficienti (k;h) sunt coeficienţi constanţi şi sunt mai mari ca zero.
Clasicii iau la bază teoria cantitativa a banilor: M*V=P*T, unde M – masa monetară; V – viteza de rotaţie a banilor; P – nivelul preţurilor sau valoarea unei afaceri tipice; T – numarul afacerilor intr-o anumită perioadă (de regula un an). Noua identitate fiind: M * V = P * Y , unde Y – venitul. De unde rezulta că: M = (P * Y) / V
