FORME DE MANIPULARE ŞI MECANISME ALE MANIPULĂRII. TIPOLOGIA ŞI RADIOGRAFIA FENOMENULUI MANIPULĂRII
Orice cuvânt este o încercare de influenţare a celuilalt. Când spun acest lucru, eu încerc deja să -mi impun ideea. Oare de ce cuvântul „influenţare”, ca parte a referatului de faţă are atâta greutate şi riscă să frapeze putând fi chiar acceptată? Care sunt mecanismele care intervin în acest fenomen zis al influenţării? Conform Dicţionarului de Sociologie 1, manipularea reprezintă acţiunea de a determina
un actor social (persoană, grup, colectivitate etc.) să gândească şi să acţioneze într -
un mod compatibil cu
interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor
tehnici ca persuasiunea, care distorsionează intenţionat
adevărul, lăsând impresia i mpresia libertăţii de
gândire şi decizie. La astfel de întrebări încearcă prezenta lucrare să răspundă şi , aducând noi puncte de vedere într-o problematică deloc nouă, îşi mai
propune o semnificativă lărgire a domeniului.
În acest scop, mă voi baza pe noile teorii şi concepte ale ştiinţei comunicărilor. Este vorba aici despre teoria proceselor de comunicare şi despre teoria sistemică a comunicărilor. Voi mai face apel la analiza comprehesivă şi la teoria cunoaşterii distribuite, pe care le voi adăuga celor de mai sus. Noile abordări abandonează în fapt vechiul model Emiţător – Receptor, presupunând existenţa unei „forţe a cuvântului” sau a unei „inducţii” care ar fi datorate caracteristicilor psihologice ale vorbitorului, şi analizează fenomenele dintr -o perspectivă mai largă. Ele ne conduc
la a lua în considerare „situaţia” în care se derulează influenţa, elem entele care
compun situaţia şi modalităţile prin care autorul principal manipulează aceste elemente pentru a schimba situaţia – fără – fără presiuni – şi – şi pentru a face să pară un sens care „vine de la sine” şi se impune astfel interlocutorilor, prin chiar intermediul manipulării. Pentru a revenii la ideea de început: celuilalt”, dacă sunteţi tentaţi să o
„orice cuvânt cuvânt este o încercare de influenţate a
acceptaţi înseamnă că un ansamblu de elemente ale propriei
voastre situaţii de cititor face ca ideea să vi se pară plauzibilă. Semnificaţia -pentru-voi („iată o 1
Dicţionar de sociologie, Editura Univers Enciclopedic Gold, Gold, 2009.
idee plauzibilă”) este creată de această situaţie. În câteva cuvinte, situaţia noastră este alcătuită din următoarele elemente: 1) citiţi acest referat şi acest lucru reflectă interesul dumneavoastră pentru te ma influenţării. Subiectul respectiv este semnificativ pentru că are legătură cu anumite preocupări personale;
2) tema este semnificativă pentru că meseria pe care o practicaţi sau situaţia în care vă aflaţi vă obligă să vă confruntaţi cu problema influenţării; 3) este o lucrare scrisă, are ca îndrumător un profesor universitar (ceea ce, cultura noastră îi conferă o doză de seriozitate). Iată, pe scurt, trei elemente care „dau sens” frazei citate şi determină a fi analizată cu interes.
Situaţie profesională sau personală
Interes personal
Valoarea
pozitivă a afirmaţiei
Norma seriozităţii lucrării
Figura 1. Elemente cognitive interne şi externe pe care se construieşte sensul
Cu alte cuvinte, sistemul format din cele trei elemente prezentate ca şi relaţiile
cu ele,
generează valoarea pozitivă a afirmaţiei: „orice cuvânt este o încercare de influenţare a celuilalt”.
-1-
Trebuie remarcat că tocmai am demonstrat falsitatea ştiinţifică a aserţiunii „orice cuvânt este
o încercare de influenţare a celuilalt”. Într -adevăr, o asemenea formulare
presupune un „efect” direct al cuvântului unui actor asupra altcuiva. Pe de altă parte, am demonstrat felul în care această afirmaţie, aşezată la începutul lucrării, avea toate şansele să fie acceptată ca adevărată de către toţi cititorii. Sintagma „corectă din punct de vedere ştiinţific”, care să ţină cont de procesul real de constituire a sensului, ar suna cam aşa: „orice cuvânt, manipulând elementele contextuale ale situaţiei de c omunicare din care face parte în mod necesar, restructurează situaţia pentru a da naştere unor semnificaţii slujind interesele actorului care îl pronunţă” 1. Herbert Marcurse „(n. 19 iulie 1898, d. 29 iulie 1979 a fost un filozof şi sociolog german, un exponent de frunte al unei
şcolii neo-marxiste de la Frankfurt. El doreşte instaurarea
societăţi de „perversitate polimorfă” şi cheamă la „liberarea sexuală”)”2
este autorul unei ample analize a
manipulării, considerată a fi un instrument esenţial al
„societăţii industriale de masă”. El evidenţiază formele particulare pe care manipularea le ia în diferite sfere ale vieţii sociale, începând cu cea politică şi sfârşind cu cea economică. 3
Clasificarea manipulărilor : -
Manipulare mică – modificări mici, dar care pot fi urmate de efecte majore (Ex:
România 1992, criza artificială de pâine – facilitarea importurilor – comisioane) - Manipulare medie – modificări peste aşteptări
importante ale situaţiilor sociale, cu efecte uneori
(Ex: experimentul lui Milgram 4; Revoluţia din decembrie 1998 – disiparea
responsabilităţii prin fragmentarea actelor genocide – neputinţa detectării vinovaţilor) - Manipularea mare – influenţării
culturi în care trăieşte individul (Ex: învăţământul
– instrument de perpetuare si înrădăcinare a conformismului, potrivit ideologiilor curente)
1
Alex Mucchielli - Arta de a influenta. Analiza tehnicilor de manipulare, Editura Polirom, 2011, pag. 13. http://ro.wikipedia.org/wiki/Herbert_Marcuse 3 Ficeac Bogdan – Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucureşti , 1997, pag 45. 4 http://www.scribd.com/doc/26607614/Experimentul-lui-Milgram 2
-2-
