Forma de guvernamant a Roamaniei
Conform constitutiei, Romania este un stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil. Foarma de guvernamant a statului roman este republica. Evolutia formei de guvernamânt a Românei a exprimat întreaga î ntreaga evolutie istorica, de la formarea statului unitar român (1859), pâna în prezent. In acest sens vom aminti ca potrivit Statutului lui Cuza (1864) puterile publice erau încredintate "Domnului, unei Adunari ponderatrice si Adunarii elective", domnia caracterizând deci institutia de sef de stat. Constitutia din anul 1866, sub-sectiunea I "Despre domn", reglementeaza monarhia ca forma de guvernamânt, stabilind ereditatea în linie descendenta directa, legitimitatea cu excluderea copiilor nelegitimi, primogenitura, masculinitatea, cu înlaturarea urmasilor de sex feminin. Este interesant de retinut ca si Constitutia din anul 1866 denumeste seful de stat tot domn, capitolul II fiind intitulat "Despre Domn si Ministri". Dupa proclamarea Regatului (1881) domnul "ia pentru sine si mostenitorii sai, titlul de Rege al României". Monarhia este mentinuta si de constitutiile din 1923 si din 1938. Forma monarhica a fost înlocuita cu forma republicana de guvernamânt prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947. Republica a fost consacrata prin constitutiile din anii 1948, 1952, 1965. Dupa revolutia din decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 2 s-a reafirmat forma de guvernamânt republicana, iar potrivit legislatiei, s-a instituit functia de Presedinte al României. Constitutia actuala a României prin articolul l stabileste ca forma de guvernamânt guvernamânt a statului român este republica. Presedintele României este ales prin vot universal si nu este subordonat Parlamentul. Poate v-ati intrebat ce fel de republica este Romania. Parlamentara sau Prezidentiala? O astfel de forma intermediara nu se proclama prin constitutie, pentru ca ea reprezinta un hibrid. Rezultatul insa este insa una semi-prezidentiala. semi-prezidentiala. Republ Republica ica semi-p semi-prez rezide iden nț ială este o formă de guvarnământ în care primul sunt ambii ambii partic participa ipannț i activ activii în admini administr straaț ia statului. ministru și președint dintel ele e sunt statului. Acest sistem diferă de republica parlamentară prin faptul că șeful statului este ales prin vot univer universal, sal, având având un rol mai mai mult decât decât protoc protocolar. olar. Iar Iar diferen diferenț a faț ă de republica prez prezid iden enț ială ială este aceea că guvernul este desemnat desemnat de Pre Președinte, edinte, dar dar votat de Parlament și este responsabil în fața acestuia, acestuia, care îl poate poate de altfel altfel ș i demite printr-o moț iune Termenul de "repu "republică blică semi-p semi-prezid reziden ențială" a iune de cenz cenzur ură ă. Termenul fost prima dată folosit în anul 1978 de către politologul Maurice Duverger pentru a Franceză. descrie A Cincea Republică Franceză. România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, um ane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi sunt garantate.
Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.Orice parlament este investit cu putere legislativa. Puterea legislativă:Parlamentul României este ales prin scrutin uninominal, potrivit principiului reprezentării proporţionale, pe o perioadă de patru ani (471 de membri în legislatura 2008-2012) şi este bicameral - Senatul României (137 de membri) şi Camera Deputaţilor (334 de membri).Parlamentul are o triplă misiune, inerentă democraţiei: informarea, controlul, legiferarea. Există şi puncte de vedere care consideră că ar fi suficient să se vorbească despre “rolul legislativ” al parlamentului şi despre “rolul său politic” (informarea şi angajarea răspunderii guvernului). Principale funcţii ale parlamentului sunt următoarele: reprezentarea, recrutarea personalului guvernamental şi a altor persoane care urmează să îndeplinească unele prerogative, determinarea cadrului general al politicii externe, declanşarea procedurii judiciare faţă de anumite persoane, informarea, controlul, deliberarea. Toate funcţiile parlamentului interacţionează. Separarea lor este, aşadar, artificială şi are o valoare exclusiv didactică. Bunăoară, prin unele dintre procedurile de informare se exercită şi controlul, eficacitatea controlului şi a deliberării presupune informare, iar valoarea deliberării se măsoară prin control. Parlamentul îndeplineşte o funcţie de reprezentare: el este “organul reprezentativ suprem al poporului român”. Altfel spus, Parlamentul este “purtătorul de cuvânt al Naţiunii”. În acest sens, sunt deplin edificatoare dispoziţiile cu valoare de principii cuprinse în art. 2, alin. 1 din Constituţie: “suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative.Aceeaşi idee a reprezentării o constituie fundamentul “mandatului” Camerelor şi al parlamentarilor. Parlamentul, în condiţiile prevăzute de Constituţie şi de alte legi, îndeplineşte funcţia de recrutare a unora dintre funcţionarii publici sau a altor persoane învestite cu prerogative publice. Astfel, prin votul de încredere, el învesteşte membrii Guvernului; fiecare Cameră numeşte câte 3 membri în Curtea Constituţională; Camerele reunite numesc Avocatul Poporului; şi numeşte membrii Curţii de Conturi; Camerele, în şedinţă comună, numesc pe directorul Serviciului Român de Informaţii etc.Funcţia de direcţionare a politicii externe, pe care majoritatea covârşitoare a parlamentelor contemporane o îndeplinesc, a fost multă vreme rezervată în exclusivitate executivului, sub motivul că “diplomaţia nu aparţine poporului”. Ea este însă şi trebuie să fie una din funcţiile oricărui parlament. Pentru ilustrarea prerogativelor parlamentare în realizarea funcţiei de direcţionare a politicii externe, este de subliniat că el retifică unele dintre tratatele internaţionale şi îşi constituie o comisie specială de politică externă cu semnificative atribuţii.Funcţia judiciară a Parlamentului este explicit dimensionată prin câteva prerogative: încuviinţarea reţinerii, arestării, percheziţionării sau trimiterii în judecată a parlamentarului; punerea sub acuzare a Preşedintelui României, pentru înaltă trădare; solicitarea urmăririi penale a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor.Încercând o enumerare a funcţiilor exercitate de Parlamentul României, aceste sunt următoarele: - funcţia legislativă constând în adoptarea legilor; - stabilirea direcţiilor principale ale activităţii social-economice; - alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorităţi statale; - controlul parlamentar;
- conducerea în politica externă; Puterea executivă:Guvernul României este condus de un prim-ministru.
Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament (Art. 85 din Constituţia României). In Romania, autoritatea judecatoreasca se compune din instantele judecatoresti, Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii. Instantele judecatoresti sunt: Judecatoriile, Tribunalele, Tribunalele Specializate, Curtile de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie. Puterea judecatoreasca:
Inalta Curte de Casatie si Justitie Potrivit art. 16 din Legea nr. 304/2004, instanta suprema in ierarhia instantelor judecatoresti in Romania este Inalta Curte de Casatie si Justitie, ce are, in principal, competenta de a judeca recursul în casatie si de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti. Conform Legii 304/2004 privind organizarea judiciara, sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in raport cu competenta fiecareia solutioneaza: cererile de stramutare, pentru motivele prevazute în codurile de procedura; conflictele de competenta, in cazurile prevazute de lege; recursurile declarate impotriva hotararilor nedefinitive sau a actelor judecatoresti, de orice natura, care nu pot fi atacate pe nici o alta cale, iar cursul judecatii a fost intrerupt in fata curtilor de apel; orice alte cereri prevazute de lege. Inalta Curte de Casatie si Justitie se constituie în Sectii Unite pentru: judecarea recursurilor in interesul legii; solutionarea, in conditiile prevazute de lege, a sesizarilor privind schimbarea jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie; sesizarea Curtii Constitutionale pentru controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare. Curtile de Apel Curtile de apel, cu sediul stabilit de lege in localitatea de resedinta a unui judet sau a municipiului Bucuresti, isi exercita competenta intr-o circumscriptie ce cuprinde mai multe tribunale, stabilita de asemenea prin Legea pentru organizarea judecatoreasca. Conform art. 33 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecatoreasca, Curtile de apel sunt instante cu personalitate juridica, în circumscriptia carora functioneaza mai multe tribunale si tribunale specializate. Curtea de Apel Bucuresti functioneaza si ca instanta specializata pentru judecarea cauzelor privind proprietatea intelectuala, potrivit legii. In cadrul curtilor de apel functioneaza sectii pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal,
cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, precum si, in raport cu natura si numarul cauzelor, sectii maritime si fluviale sau pentru alte materii. In legile organice (ex. codul de procedura civila, penala, alte legi speciale) sunt prevazute expres dispozitii referitoare la competenta solutionarii cauzelor pentru curtea de apel. Tribunalele Sunt instante cu personalitate juridica, care au de regula sediul in fiecare resedinta de judet, si in Municipiul Bucuresti. In circumscriptia fiecarui tribunal, sunt cuprinse toate judecatoriile din judet. Conform art 34 alin. 4 din Legea 304/2004: In cadrul tribunalelor functioneaza sectii pentru cauze civile si sectii pentru cauze penale si, in raport cu natura si numarul cauzelor, sectii maritime si fluviale sau pentru alte materii. Tribunalele specializate Potrivit alin. 1 art 35. din aceeasi lege: Tribunalele specializate sunt: a) tribunale pentru minori si familie; b) tribunale de munca si asigurari sociale; c) tribunale comerciale; d) tribunale administrativ-fiscale. Tribunalele specializate sunt instante fara personalitate juridica, care functioneaza la nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti si au, de regula, sediul in municipiul resedinta de judet. Tribunalele pentru minori si familie judeca in prima instanta urmatoarele categorii de cauze: 1. în materie civila, cauzele referitoare la drepturile, obligatiile si interesele legitime privind persoana minorilor, decaderea din drepturile parintesti, cererile privind nulitatea sau desfacerea casatoriei, cererile pentru incuviintarea, nulitatea sau desfacerea adoptiei, precum si cauzele privind raporturile de familie; 2. în materie penala, infractiuni savârsite de minori sau asupra minorilor. Judecatoriile Judecatoriile sunt instante fara personalitate juridica, organizate in judete si în sectoarele municipiului Bucuresti potrivit anexei la legea de organizare (art. 36, Legea nr. 304/2004). Localitatile care fac parte din circumscriptiile judecatoriilor din fiecare judet se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Conform articolelor din Constitutie intr-un stat democratic drepturile si libertatile cetatenesti sunt in egala masura pentru fiecare om din Romania:
Art. 2 - Suveranitatea
(1) Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative si prin referendum. (2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in numele poporului. Art. 15 - Universalitatea A(1)
Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea. (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile. Art. 16 - Egalitatea in drepturi
(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciuliul in tara. Art. 17 - Cetatenii romani in
strainatate Cetatenii romani se bucura in strainatate de protectia statului roman si trebuie sa-si indeplineasca obligatiile, cu exceptia acelora care nu sunt compatibile cu absenta lor din tara. Art. 18 - Cetatenii straini si
apatrizii (1) Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de protectia generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de alte legi. (2) Dreptul la azil se acorda si se retrage in conditiile legii, cu respectarea tratatelor si a conventiilor internationale la care Romania este parte. Art. 19 - Extradarea si expulzarea
(1) Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania. (2) Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate. (3) Expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie. Art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile
omului (1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in corcondanta cu Declararia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte. (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale. Art. 21 - Accesul liber la justitie
(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
