CONDITII DE FORMA
In majoritatea cazurilor este folosit pentru redactarea unei lucrari de
licenta programul Microsoft Word din pachetul Office.
Inainte de a incepe lucrarea este bine ca fisierului sa ii dati urmatoarele
setari:
- la rubrica "fisier" / "initializare pagina": selectati la "hartie"
formatul A4, iar la "margini": sus, jos, dreapta 2 cm iar stanga 3 cm.
- la rubrica "format" / "paragraf": selectati la "identare" "cu 1" iar la
"spatiere" "la 1,5 randuri"
- la rubrica "format" / "font": selectati "times new roman", "obisnuit",
"14" - in cadrul notelor de subsol dimensiunea este "12" - Atentie, unele
Universitati vor "Arial" sau format de "12" si "10" la subsol.
- aliniati textul pe optiunea "stanga-dreapta" (justify);
- dupa semnele de punctuatie (".", ",", "?", "!" etc.) se lasa un spatiu;
- setati pe romana documentul word pentru a putea scrie cu diacritice.
CUM SE FACE UN PLAN DE LUCRARE DE LICENTA
Una dintre cele mai importante parti in redactarea unei lucrari de licenta
este crearea planului pe care se va lucra in continuare. Acesta va cuprinde
titlul capitolelor si al sectiunilor acestora.
Va recomand sa nu va aruncati sa scrieti acest plan din propria imaginatie
ci doar dupa ce consultati cateva surse bibliografice. Vedeti cam cate
pagini au fost alocate in respectivele carti capitolelor ce vor fi tratate
in lucrare si incercati sa va incadrati in numarul de pagini pe care doriti
sa il aveti (de obicei minim 60 si maxim 100).
Primul capitol ar trebui sa fie unul introductiv in care veti explica
importanta temei alese precum si localizarea atat la nivel temporal,
spatial si conceptual a acesteia. De exemplu, in lucrarea cu titlul
"Comisia Europeana", primul capitol ar putea include doua sectiuni, prima
in care se va prezenta un scurt istoric la Uniunii Europene si a doua in
care se vor prezenta notiuni precum "institutie europeana", "organ
comunitar" etc.
Urmatoarele capitole vor cuprinde prezentarea propriu-zisa a temei alese.
Este recomandabil ca titlurile alese sa fie atat explicite cat si sa evite
o exprimare "poetica". De exemplu, in cadrul lucrarii model, am putea avea
urmatoarele capitole: "Comisarii europeni", "Organizarea si functionarea
Comisiei Europene", "Atributiile Comisiei Europene" si "Dezvoltari actuale
si viitoare".
Ultimul capitol este cel concluziv. De obicei acesta este format doar din
cateva pagini si va cuprinde o prezentare mult mai "personalizata" decat
cea folosita in capitolele precedente. In functie de natura temei, este
indicat a se prezenta viziunea proprie asupra temei in acest capitol, a se
face propuneri cu privire la posibilele dezvoltari viitoare sau a se
recapitula pe scurt informatiile din fiecare capitol anterior. De exemplu,
in cadrul lucrarii model, s-ar putea face vorbire despre complexitatea si
numarul mare al domeniilor in care este implicata Comisia, problema maririi
numarului de comisari europeni in directa legatura cu aderarea de noi tari
la Uniune, posibila crestere a competentelor Comisiei pentru a ajunge un
adevarat guvern european etc.
Dupa ce ati realizat acest plan nu va apucati de lucru pe el inca. Trebuie
sa il prezentati profesorului coordonator pentru ca acesta sa isi exprime
opinia cu privire la el.
Investigarea criminalistică a urmelor de sânge şi a firului de păr
Capitolul I. Noţiuni introductive
Secţiunea 1. Definirea urmei
Secţiunea a 2-a. Clasificarea urmelor
Capitolul II: Investigarea criminalistică a urmelor de sânge
Secţiunea 1. Forme ale urmelor de sânge
Secţiunea a 2-a. Căutarea şi descoperirea urmelor de sânge la locul
infracţiunii
Secţiunea a 3-a. Informaţii ce sunt obţinute din urmele de sânge
Capitolul III. Investigarea criminalistică a urmelor sub forma firului de
păr
Secţiunea 1. Noţiuni generale
Secţiunea a 2-a. Căutarea la faţa locului a firelor de păr
Secţiunea a 3-a. Expertiza criminalistică a firelor de păr
Capitolul IV. Identificarea genetică
Secţiunea 1. Scurt istoric
Secţiunea a 2-a. Avantajele amprentei genetice
Capitolul V. Concluzii
Rolul expertizei criminalistice în investigarea violului
Capitolul I. Infracţiuni privitoare la viaţa sexuală
Secţiunea 1. Violul pe scara istoriei
Secţiunea a 2-a. Infracţiuni privitoare la viaţa sexuală în legislaţia
românească
Secţiunea a 3-a. Drept comparat
Capitolul II. Expertiza criminalistică
Secţiunea 1. Situaţiile în care se efectuează expertizele criminalistice
Secţiunea a 2-a. Modul de organizare a activităţii de expertiză
Secţiunea a 3-a. Efectuarea expertizei criminalistice
Secţiunea a 4-a. Raportul de expertiză
Capitolul III. Expertiza criminalistică a urmelor lăsate de infracţiunea de
viol
Secţiunea 1. Expertiza urmelor lăsate de încălţăminte
Secţiunea a 2-a. Expertiza urmelor lăsate de îmbrăcăminte
Secţiunea a 3-a. Expertiza urmelor lăsate de instrumente
Secţiunea a 4-a. Expertiza urmelor lăsate de mijloacele de transport
Secţiunea a 5-a. Expertiza urmelor lăsate de noduri şi legături
Secţiunea a 6-a. Expertiza urmelor de sânge
Secţiunea a 7-a. Expertiza urmelor de salivă şi de spermă
Secţiunea a 8-a. Elemente de investigare şi identificare biocriminalistică
pe baza profilului A.D.N.
Capitolul IV. Alte tipuri de expertize
Secţiunea 1. Expertiza medico-legală
Secţiunea a 2-a. Expertiza psihiatrică
Capitolul V. Concluzii
Rolul expertizei criminalistice în investigarea violului
Capitolul I. Infracţiuni privitoare la viaţa sexuală
Secţiunea 1. Violul pe scara istoriei
Secţiunea a 2-a. Infracţiuni privitoare la viaţa sexuală în legislaţia
românească
Secţiunea a 3-a. Drept comparat
Capitolul II. Expertiza criminalistică
Secţiunea 1. Situaţiile în care se efectuează expertizele criminalistice
Secţiunea a 2-a. Modul de organizare a activităţii de expertiză
Secţiunea a 3-a. Efectuarea expertizei criminalistice
Secţiunea a 4-a. Raportul de expertiză
Capitolul III. Expertiza criminalistică a urmelor lăsate de infracţiunea de
viol
Secţiunea 1. Expertiza urmelor lăsate de încălţăminte
Secţiunea a 2-a. Expertiza urmelor lăsate de îmbrăcăminte
Secţiunea a 3-a. Expertiza urmelor lăsate de instrumente
Secţiunea a 4-a. Expertiza urmelor lăsate de mijloacele de transport
Secţiunea a 5-a. Expertiza urmelor lăsate de noduri şi legături
Secţiunea a 6-a. Expertiza urmelor de sânge
Secţiunea a 7-a. Expertiza urmelor de salivă şi de spermă
Secţiunea a 8-a. Elemente de investigare şi identificare biocriminalistică
pe baza profilului A.D.N.
Capitolul IV. Alte tipuri de expertize
Secţiunea 1. Expertiza medico-legală
Secţiunea a 2-a. Expertiza psihiatrică
Capitolul V. Concluzii
CONTINUTUL LUCRARII DE LICENTA
Aveti planul si sunteti gata sa va apucati de scris. Bun, porniti, dar
tineti cont de cateva sfaturi:
- nu utilizati argoul in lucrare;
- trebuie evitat a se folosi excesiv persoana intai singular ("Parerea mea
este", "Din punctul meu de vedere" etc.);
- Cand se abreviaza un termen, trebuie ca mai inati sa apara forma s-a
completa si in paranteza abrevierea, din acel punct putand sa folositi doar
abrevierea. De exemplu, "Parlamentul European (PE)";
- in mod normal orice prezentare trebuie sa plece de la prezentarea
generala spre cea punctuala. Astfel, cand veti vorbi despre Comisia
Europeana veti prezenta mai intai in general cadrul institutional european;
- incercati ca prezentarea sa treaca natural dintr-o sectiune in alta si
dintr-un capitol in altul. Nu este recomandat ca fiecare unitate sa fie o
"insula" separata in "marea" lucrarii;
Ivan Adrian Liviu - Perspective teoretice ale constructiei europene,
Editura Nikon, Cluj-Napoca, 2003.
Ivan Adrian - Sub zodia Statelor Unite ale Europei - de la ideea
europeana la Comunitatile Economice Europene, Editura CA Publishing,
2009.
Ivan Adrian - Ghidul Parlamentului European, Editura CS Publishing,
2009.
Jinga Ion - Uniunea Europeana, realitati si perspective, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 1993.
Jinga Ion - Uniunea Europeana in cautarea viitorului. Studii europene,
Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2008.
Jinga Ion, Popescu Andrei - Integrarea Europeana - Dictionar de
termeni comunitari, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000.
Jozon Monika - Raspunderea pentru produse defectuoase in Uniunea
Europeana, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2007.
PREZENTAREA LUCRARII IN FATA COMISIEI DE EVALUARE
In primul rand fiti calmi. Nu va taie nimeni capul ! De obicei, prezentarea
lucrarii nu este atat de dificila precum proba scrisa. Inclusiv profesorii
sunt mai destinsi.
Cand invatati continutul lucrarii faceti-va un rezumat care sa cuprinda o
scurta prezentare a fiecarui capitol. Cel mai bine ar fi ca acest rezumat
sa il faceti exact ca un discurs de cateva minute, fiind posibil ca dupa ce
il terminati sa va fie si data nota si nu sa fiti luati la alte intrebari.
E mult in functie de noroc, asta e :)
Discursul trebuie sa inceapa prin propria prezentare a absolventului,
urmand ca, dupa aceea, el sa prezinte titlul lucrarii si importanta
acesteia.
Planul lucrării
Capitolul I. Consideraţii introductive
Secţiunea I. Aspecte de natură istorică
Secţiunea a II-a. Delimitări conceptuale
Capitolul II. Comisarii europeni
Secţiunea I. Compoziţia Comisiei Europene şi statutul comisarilor europeni
Secţiunea a II-a. Comisia sub Preşedinţia lui Romano Prodi
Capitolul III. Organizarea şi funcţionarea Comisiei Europene
Secţiunea I. Funcţionarii publici din cadrul Comisiei Europene
Secţiunea a II-a. Secretariatul General, Directoratele Generale şi
Serviciile subordonate Comisiei Europene de sub Preşedinţia lui Romano
Prodi
Secţiunea a III-a. Funcţionarea Comisiei Europene
Capitolul IV. Atribuţiile Comisiei Europene
Secţiunea I. Rolul Comisiei
Secţiunea a II-a. Funcţia de iniţiativă
Secţiunea a III-a. Funcţia de execuţie
Secţiunea a IV-a. Funcţia de supraveghere
Secţiunea a V-a. Funcţia de reprezentare
Capitolul V. Dezvoltări actuale şi viitoare
Secţiunea I. Tratatul de la Nisa
Secţiunea a II-a. Dezvoltări post-Nisa.
Capitolul VI. Concluzii
Exemplu lucrare de lienta – capitolul 1
Tagged with: capitol comisia comisia
europeana exemplu ghid lucrare de diploma lucrare de licenta
Secţiunea I. Aspecte de naturĂ istorică
1. Ideea unităţii europene
Unitatea europeană este un concept obsesiv utilizat în prezent în mass-
media, mediul universitar, politic românesc şi european în general. Ideea
de unitate europeană nu este însă ceva nou, o creaţie a noii gândiri
europene, ci are rădăcini adânci la nivelul istoriei continentului. La
începuturi ea a fost abordată din perspectiva găsirii unei soluţii pentru
evitarea conflictelor dintre statele bătrânului continent şi prin
consecinţă pentru o viaţă mai bună a populaţiei. De altfel, securitatea şi
bunăstarea socială s-au păstrat de-a lungul timpului până în ziua de azi ca
principalele forţe motrice ale integrării europene.
Platon[1] a fost primul gânditor care a susţinut ideea păcii prin
organizarea de confederaţii. În acea vreme, confederaţia cetăţilor greceşti
dispunea de instituţii religioase şi politice comune, forumul de
soluţionare a diferendelor dintre cetăţi constituindu-l Consiliul
amficţionilor[2].
În epoca romană, datorită prevalenţei pornirilor războinice, de cucerire, a
fost părăsită ideea de arbitraj, romanii neconcepând ideea soluţionării în
alt mod decât prin război a diferendelor dintre ei şi popoarele
considerate barbare". Pax romana" — aspiraţia Romei — avea în vedere
unificarea întregii Europe, dar sub dominaţia romană.
Apariţia unor fisuri din ce în ce mai accentuate duce la înlocuirea acestei
unificări la nivel politic cu cea la nivel spiritual – unitatea lumii
creştine – bazată pe ideea universalismului creştin. Numeroşi apologeţi ai
creştinismului au subliniat unitatea creştină divină şi pământeană[3].
Totuşi, marea schismă din 1054[4] va determina şi ruperea acestei unităţi,
va accentua rivalităţile politice, Biserica creştină neputând, cu unele
excepţii, să devină o adevărată putere temporară, deşi prin forţa sa
spirituală îşi revendica aspiraţii teocratice[5].
Realizată pentru o scurtă perioadă sub Imperiul carolingian, unitatea
politică a unei mari părţi a Europei se va destrăma odată cu Pacea de la
Verdun din 843[6].
În plan teoretic, apar numeroase proiecte de organizare a păcii.
Pierre Dubois[7] a scris De recuperatione Terrae Sanctae în care cerea o
reformă a Bisericii, un învăţământ laic şi propunea organizarea unei
federaţii europene cu un organism central, un conciliu format din oameni
înţelepţi, pricepuţi, credincioşi şi bogaţi pentru a fi feriţi de
corupere[8].
În 1464, George Podebrady[9], regele Boemiei, inspirat de
diplomatul Antonio Marini, elaborează un proiect de uniune a statelor
europene, în scopul stăvilirii pericolului otoman şi îl propune
contemporanului său Ludovic al XI-lea[10]. În 1589, Albericus
Gentilis[11] propune şi el un proiect de organizare a statelor pe baze
juridice, iar în 1652Hugo Grotius[12] preconizează o asociaţie
internaţională a principiilor creştini.
Marele poet italian Dante Aligherii[13], în De monarhia", lucrare din
anul 1303, preconiza o soluţie de tip federalist a Europei, o pace
universală prin subordonarea monarhilor europeni unui conducător suprem,
unei unice şi legitime autorităţi.
Sully, fostul ministru al lui Henric al IV-lea[14], îi atribuie monarhului
pe care l-a slujit idei care îi aparţin sub titlu Marele Proiect al lui
Henric al IV-lea", el îşi dezvoltă concepţia sa despre o Europă remodelată
în cincisprezece state, sub umbrela unui consiliu comun, Consiliul foarte
creştin"[15].
Emeric Cruce[16], contemporan cu Ludovic al XIII-lea[17], publică,
în 1623, Nouveau Cynée", lucrare în care preconizează organizarea păcii
internaţionale prin arbitraj, o adunare permanentă ar avea în acest scop
sediul laVeneţia şi ar permite deopotrivă menţinerea păcii şi dezvoltarea
schimburilor economice.
William Penn[18], legislatorul viitoarei Pennsylvanii propune în al
său Eseu pentru pacea actuală şi viitoare a Europei" (1963) o schemă cu o
înfăţişare în chip particular modernă, reprezentanţii europeni ar fi
reuniţi într-o Dietă; deciziile ar fi luate cu o majoritate de trei pătrimi
– incontestabilă atingere a suveranităţilor – şi, mai ales, ele ar putea fi
efectiv sancţionate, Dieta fiind dotată cu o forţă armată.
La începutul secolului al XVIII-lea, Abatele de Saint-Pierre[19] îşi leagă
numele de faimosul Proiectul pentru a face pacea permanentă în
Europa" (1713), în care schiţează imaginea unui Senat european care ar avea
competenţe legislative şi judiciare[20].
În al său Plan al unei păci universale şi eterne", redactat în 1789, dar
publicat abia în 1839, Jeremy Bentham[21]introduce o idee nouă, care va fi
confirmată adesea în epoca contemporană, cea a presiunii opiniei publice
internaţionale. Bentham sugerează, de fapt, crearea unei Diete care s-ar
limita să ofere avize" şi să emită opinii"în probleme de interes comun…
presupunându-se că opinia publică internaţională ar fi suficientă pentru a
înscrie aceste avize" în realitate.
Voltaire[22] concepea unitatea continentului ca fiind realizabilă de
către Frederic al II-lea[23], regele Prusiei.
J. J. Rousseau[24] vedea o republică europeană" numai dacă monarhii îşi
vor abandona natura lor lacomă şi belicoasă" iar popoarele se vor emancipa
şi ca urmare vor deveni mai înţelepte[25].
Unul din pionerii dreptului internaţional, Emmerich Vattel[26] scria că
Europa constituie un sistem politic, un corp format printr-o multitudine de
relaţii şi interese şi că toate acestea fac din statele continentului un
fel de republică ale cărei membre, cu toate că sunt independente, sunt
unite" prin intermediul interesului comun pentru a menţine ordinea şi
libertatea".
În secolul al XIX-lea, o veritabilă exaltare a ideii europene este anunţată
de Doamna de Staäel[27] atunci când scrie: De acum, e necesar să avem
spiritul european"[28].
Contele de Saint-Simon[29] a expus în Despre reorganizarea societăţii
europene sau despre necesitatea şi mijloacele de a reuni popoarele Europei
într-un singur corp politic, păstrând fiecăruia independenţa sa
naţională"utilitatea pe care ar avea-o instituirea unui parlament
european"[30].
Perioada de convulsii care a urmat Revoluţiei franceze a dus la apariţia
mai multor proiecte de integrare europeană, unele rămase la stadiu ideatic,
altele ajungând la nişte realizări efemere. În legătură cu cele din urmă se
poate cita situaţia Imperiului napolonean. Astfel, în momentul său
maxim, Napoleon I[31] era împărat al Franţei[32], în graniţele fostei Galii
romane având alipite şi Olanda, Belgia, Piemont, Provinciile Ilirice, părţi
din regatul Prusiei, rege al Italiei, protector al Confederaţiei
Elveţiene şi al Confederaţiei Rhinului, al Marelui Ducat al Varşoviei, pe
tronul Regatului Spaniol se afla unul din fraţii săi, aceeaşi situaţie
fiind şi în cazul Westfaliei, iar în Reagatul Neapolelui se afla pe tron
unul din mareşalii săi, caz asemănător şi cu Regatul Suediei.
În 1821, Joseph de Maestre[33], în lucrarea sa Soirées de Sanct
Petersburg", emite ideea unei Societăţi a Naţiunilor. Tot în această
perioadă, revoluţionarul italian Mazzini[34] întrezăreşte o federaţie
europeana printr-o prăbuşire a tronurilor, care ar putea determina
apariţia tinerei Europe". De altfel acest curent de opinie era promovat şi
de mari personalităţi ale epocii respective din spaţiul românesc, cum ar
fi: Nicolae Bălcescu[35], Ion Ghica, Dumitru Brătianu[36], C. A. Rosseti,
Al. C Golescu-Arăpilă şi alţii.
În 1827, Pierre Leroux a publicat în ziarul parizian Le Globe un articol-
studiu Despre Uniunea Europeană". Idei asemănătoare au fost profesate de o
altă personalitate a timpului. Alexandre-Auguste Ledru-Rollin[37], care
scria de un pământ liber, singura republică a Europei".
Secolul XIX este, prin excelenţă, secolul unor propuneri federaliste. La
Congresului pacifist de la Paris din 1849,Victor Hugo[38] rosteşte
celebrele cuvinte: Va veni ziua când armele vor cădea din mâini şi bombele
tunurilor vor fi înlocuite cu cuvântul şi cu dreptul de vot universal al
popoarelor … va veni o zi când tunurile nu se vor mai vedea decât prin
muzee, şi lumea se va mira că au fost vreodată cu putinţă. . .Şi va veni
ziua când vom vedea două grupări uriaşe: Statele Unite ale Europei şi
Statele Unite ale Americii dându-şi mâna prietenească peste ocean…".
În 1878, juristul elveţian Johann Kaspar Bluntshchli avansează ideea unei
confederaţii a statelor europene, condusă de un consiliu federal cuprinzând
delegaţi ai tuturor statelor europene şi un Senat, însumând delegaţii
parlamentare din partea tuturor statelor membre ale confederaţiei.
Din aceeaşi perioadă se pot menţiona proiectul scriitorului Godin (1883),
proiectul lui Frederich Passy şi Randal Cremer pentru crearea unei Uniuni
Interparlamentare (1888), proiectul lui François Crispy (sfârşitul
secolului XIX), discuţiile purtate în cadrul celor două Conferinţe de
la Haga (1899, 1907) ş.a.
Alt proiect pentru pace eternă" este cel al lui Kant[39] din 1875, a cărui
influenţă asupra preşedintelui Woodrow Wilson[40] va fi considerabilă.
Preconizând stabilirea unei Societăţi a Naţiunilor" pe baza unui Stat de
Drept"internaţional, Kant schiţează o veritabilă teorie pacifistă şi
internaţionalistă. El încearcă, pentru prima dată, studierea ştiinţifică a
cauzelor războiului, propunând cerinţa conformităţii constituţionale a
statelor membre, el leagă pentru prima oară democraţia şi
internaţionalismul.
Imediat după primul război mondial problema organizării Europei în calitate
de continent, de regiune a lumii, începe să fie limpede percepută. În acest
context apar două concepţii privind construcţia Europei:
- o simplă cooperare care să menajeze suveranităţile statale existente;
- o depăşire a suveranităţilor printr-un proces de unificare, de
integrare" a Europei.
A doua concepţie, în mod deschis federalistă, este susţinută mai ales de
autori care nu sunt decât simple persoane private.
Contele Coudenhove-Kalergi[41], născut la Tokyo, în 1894, dintr-un tată
ambasador al Austro-Ungariei şi o mamă japoneză, devenit cetăţean al
tinerei Republici Cehoslovace după Tratatul de la Saint-Germain, publică la
Viena, în1922, manifestul Paneuropa" în care arată: Problema Europei se
reduce la două cuvinte: unificare sau prăbuşire"[42]. În 1926, el reuneşte
la Viena congresul constitutiv al Uniunii Paneuropene, la care iau
parte 2000de persoane[43].
Mai puţin cunoscut, danezul Heerfordt publică în 1924 un eseu
intitulat Europa Communis" care conţine deopotrivă o critică acerbă a
Societăţii Naţiunilor a cărei slăbiciune indică deja că aceasta nu
interzice realmente recursul la război, dar şi o analiză detaliată a ceea
ce ar putea fi instituţiile unei Europe Communis, viitorul stat federal
european. Dincolo de o adunare interparlamentară, un director al şefilor de
stat dispunând de drept de veto şi un minister federal responsabil în faţa
Adunării, Heerfordt, înzestrat cu o anumită capacitate premonitorie,
ajunge până la a prevedea un regim special pentru agricultură şi o perioadă
de tranziţie înainte de realizarea unei uniuni vamale.
În 1928, Gaston Riou preconiza o confederaţie continentală în lucrarea
sa Europa patria mea" ca singură condiţie de a-i păstra rolul de hegemon
în lume faţă de prezenţa în competenţa planetară a Statelor Unite ale
Americii, Marii Britanii şi Uniunii Sovietice.
În 1929, contele Sforza a publicat lucrarea Statele Unite ale Europei",
în 1930 Bertrand de Jouvenel a publicat Spre Statele Unite ale Europei";
tot în 1930 Edouard Herriot a publicat lucrarea Europa", în care proiecta
o uniune europeană în cadrul Societăţii Naţiunilor[44].
Cuprins
Lista de Abrevieri…………………………………………………………… 1
Planul lucrării……………………………………………………………… 3
Capitolul I. Consideraţii introductive…………………………. 4
Secţiunea I. Aspecte de natură istorică…………………………………………… 4
1. Ideea unităţii europene………………………………………………………………….. 4
2. Construcţia comunitară…………………………………………………………………. 13
A. Uniunea Europeană……………………………………………………………….. 13
B. Comisia Europeană……………………………………………………………….. 19
Secţiunea a II-a. Delimitări conceptuale………………………………………….. 21
Capitolul II. Comisarii europeni……………………………………… 25
Secţiunea I. Compoziţia Comisiei Europene şi statutul comisarilor
europeni…. 25
1. Principiile ce stau la baza compoziţiei Comisiei
Europene…………………………. 25
2. Numărul şi numirea comisarilor europeni…………………………………………….. 28
3. Statutul comisarilor europeni…………………………………………………………… 30
4. Demisia în bloc a colegiului Comisiei Europene conduse de Jacques
Santer…… 31
5. Codurile de conduită promovate de Comisia Jacques Santer…………………….. 34
Secţiunea a II-a. Comisia sub Preşedinţia lui Romano Prodi……………………. 40
1. Membrii Comisiei…………………………………………………………………………. 40
2. Priorităţile Comisiei……………………………………………………………………… 43
Capitolul III. Organizarea şi funcţionarea
Comisiei Europene…………………………………………………………… 44
Secţiunea I. Funcţionarii publici din cadrul Comisiei Europene…………………. 44
1. Portofoliile………………………………………………………………………………….. 44
2. Cabinetele…………………………………………………………………………………. 46
3. Serviciile……………………………………………………………………………………. 48
A. Serviciile speciale………………………………………………………………….. 53
B. Serviciile generale………………………………………………………………….. 54
Secţiunea a II-a. Secretariatul General, Directoratele Generale şi
Serviciile subordonate Comisiei Europene de sub Preşedinţia lui Romano
Prodi…………… 57
Secţiunea a III-a. Funcţionarea Comisiei Europene………………………………… 69
Capitolul IV. Atribuţiile Comisiei Europene……………………. 73
Secţiunea I. Rolul Comisiei…………………………………………………………. 73
Secţiunea a II-a. Funcţia de iniţiativă…………………………………………….. 73
Secţiunea a III-a. Funcţia de execuţie……………………………………………… 75
Secţiunea a IV-a. Funcţia de supraveghere……………………………………….. 77
Secţiunea a V-a. Funcţia de reprezentare…………………………………………. 77
Capitolul V. Dezvoltări actuale şi viitoare……………………. 79
Secţiunea I. Tratatul de la Nisa…………………………………………………….. 79
1. Implicaţii asupra Comisiei Europene…………………………………………………….. 79
2. Alte prevederi………………………………………………………………………………. 89
Secţiunea a II-a. Dezvoltări post-Nisa……………………………………………… 91
Capitolul VI. Concluzii…………………………………………………….. 98
Anexe………………………………………………………………………………. 99
Bibliografie……………………………………………………………………. 107