Forma de guvernamant În statele cu regim monarhic constituțional (ex: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Suedia, Belgia, Olanda, Spania), șeful statului este monarhul, care deține de regulă puteri limitate. Puterea executivă este deținută de Guvern prin Primul-Ministru. Ca structură, sistemul este foarte asemănător cu cel al Republicii Parlamentare, diferențele fiind legate de șeful statului și modalitatea de alegere al acestuia. Monarhii din aceste sisteme au cunoscut o reducere treptată a atribuțiilor lor, mai ales după anul 1945, rolul acestora fiind mai mult simbolic. Cu toate acestea, există "puteri de rezervă" pe care aceștia le pot folosi (mai ales în Marea Britanie), însă acest lucru ar putea duce la o criză puternică în statul respectiv. Această formă de guvernământ este considerată stabila, întrucât șeful statului, deși nu este ales direct de către cetațeni, este impartial din punct de vedere politic și nici nu se implică la nivel public în politica statului (de exemplu, Regina Marii Britanii nu face niciodată afirmații publice referitoare la politicile Guvernului, însă are o întâlnire săptămânală cu Primul-Ministru in care își exprimă punctul de vedere legat de acțiunile acestuia). Monarhia absoluta În această formă de guvernământ, monarhul deține puterea absolută in stat. Parlamentul are rol decorativ (daca există), iar puterea executivă este exercitată în totalitate de monarh. În prezent, state în care există monarhie absolută sunt Vaticanul, unele monarhii musulmane, etc În statele cu formă de guvernământ parlamentară (ex: Germania), prim-ministrul (sau cancelarul) este șeful guvernului, autoritatea executivă în stat, șeful statului (monarh sau președinte) având, cu mici excepții, funcții simbolice. Guvernul este numit de către Parlament, iar în unele cazuri Parlamentul alege și Președintele țării. În majoritatea cazurilor, Președintele are rolul de a media conflictele politice și de a reprezenta pe plan extern țara, neavând atribuții executive. În cele cu formă de guvernământ semiprezidențială (ex: Franța, România), prim-ministrul este șeful guvernului, impartind totusi puterea executiva cu președintele statului. Acesta din urmă îndeplinește funcții importante mai ales în domeniul politicii externe și celei de apărare și de securitate (domaine reservee). De asemenea, Președintele propune Parlamentului prim-ministrul spre validare, și poate dispune suspendarea din funcție a unor miniștri dacă aceștia sunt anchetați pentru fapte penale. Miniștrii sunt numiți de Președinte, la propunerea Primului-Ministru. În republicile semiprezidențiale, șeful statului este ales direct de către cetațeni, conferindu-i acestuia o credibilitate sporită. Există controverse legate de recunoașterea oficială a "republicii semiprezidențiale" ca formă oficială de guvernământ, unii juriști afirmând că aceasta nu există în realitate. În cele cu formă de guvernământ prezidențială (ex: SUA), nu există prim-ministru, atât funcția de șef al guvernului cât și cea de șef al statului fiind îndeplinită de președintele statului. În republicile prezidențiale, Președintele țării (ales direct de către cetățeni) exercită întreaga putere executivă, însă acțiunile sale sunt puternic controlate de Parlament, prevenind astfel abuzurile. Populatia Populatia reprezinta comunitatea umana asezata pe teritoriul unui stat si asupra careia statul isi exercita autoritatea. Din aceasta categorie fac parte cetatenii statului, cetatenii straini si apatrizii care se afla la un moment dat pe teritoriul statului respectiv. Populatia nu trebuie confundata cu natiunea, nici cu poporul. Natiunea este acea comunitatea umana omogena, perena si distincta de alte colectivitati, rezultata in urma unui proces istoric complex si indelungat, care are la baza comunitatea de origine etnica, de
limba, de cultura, de religie, de latura psihica, de traditii si idealuri la care se adauga un trecut istoric si mai ales vointa de a fi impreuna. Poporul este reprezentat de suma tuturor indivizilor care exista la un moment dat pe teritoriul unui stat, si constituita indiferent de nationalitate, ca suport demografic al statului. Teritoriul Teritoriul este acea parte din globul pamantesc asupra careia statul isi exercita suveranitatea. Teritoriul este alcatuit din: sol, subsol, spatiu acvatic, spatiu aerian de deasupra solului si apelor, marea teritoriala, platoul continental. Se considera ca facand parte din teritoriul statului si zona economica exclusiva, navele si aeronavele aflate sub pavilionul statului, spatiul misiunilor diplomatice si consulare ale statului respectiv. Puterea de stat, cunoscuta si sub denumirea de putere publica, autoritate publica, autoritate de stat Puterea de stat este capacitatea de a lua, pe calea unor manifestari de vointa unilaterale si in absenta oricarei subordonari fata de vreo autoritate superioara sau concurenta, masuri obligatorii, susceptibile de a fi impuse respectului general cu ajutorul fortei de constrangere constituita in acest scop. Ea poate fi exercitata doar in masura in care este legitima, iar deciziile luate exprima vointa generala. Un act normativ al puterii publice nu este legitim prin el insusi, prin simplul fapt ca emana de la o autoritate, ci numai daca, prin continutul si forma lui este legal, conform regulii de drept. Puterea de stat este suverana, adica are vocatia de a decide, fara nici o emixtiune, in treburile interne si externe, cu respectarea suveranitatii celorlalte state. Suveranitatea, ca si trasatura a puterii de stat, presupune doua componente: suprematia si independenta. Suprematia consta in capacitatea de a hotari cu privire la toate aspectele vietii societatii prin instituirea unor norme obligatorii, fara nicio ingradire din partea altor puteri sociale, in toate domeniile sociale, politice si juridice. Independenta consta in plenitudinea si neconditionarea acelorasi prerogative pe plan extern. STATUL UNITAR Trasaturi: 1: Puterea se exercita teoretic printr-o centralizare stricta 2:Exista un unic ansamlu de organisme prin care se exercita puterea – Un Parlament unic ,Un Guvern unic , Un singur sistem al Institutiilor Judecatoresti 3: Ordinea juridica este unica 4: Populatia are o singura cetatenie DESCONCENTRAREA -Este o metoda de centralizare dar mai atenuata -Guvernul numeste la nivel teritorial un reprezentant al sau (Prefect).Asupra acestuia Guvernul exercita un control de legalitate si oportunitate -Ministerele infiinteaza , in unitati administrativ-teritoriale servicii publice desconcentrate ( activitati in interes comunitar si de interes general ) DESCENTRALIZAREA - Se opune centralizarii - Se realizeaza prin alegerea la nivel local a unor agenti (primari si consilii locale ) - Aceste autoritati publice nu se subordoneaza guvernului ,dar acesta exercita asupra lor un control de tutela –un control de legalitate si oportunitate -Aceste 2 autoritati publice nu pot fi revocate de guvern decat in anumite conditii prevazute expres de lege .
STAT UNITAR COMPLEX -Este una dintre formele imperfecte sau atipice ale categoriei de stat unitar -Apare sub forma Uniunii Incorporate si a Regionalismului Uniunea Incorporata este un stat care a incorporat alte teritorii care nu ii apartineau si carora le recunoaste un regim de autonomie in functie de specificul local ,traditiile locale . Regionalismul Politic este dreptul recunoscut de Guvernul Central unor provincii de a se autoguverna ,ceea ce inseamna dreptul populatiei de a-si alege ,respectiv desemna un Parlament si un Guvern local . STAT FEDERAL -Ia nastere din unirea benevola sau fortata a mai multor state , care renunta la propria suveranitate in favoarea suveranitatii statului care a rezultat din unirea acestora . -Statele componeste ale Federatiei se numesc State Federate -Intre Statele Federate si Statul Federal se stabilesc prin Constitutie delimitari institutionale si de atributii. - In caz de conflict de competenta decide Instanta Federala . Constitutia Continutul Constitutiei cutumiare este format din traditii, obiceiuri, p r e c t i c i , c a r e a u c a trasatura comuna faptul ca sunt nescrise si ca reglementeaza modul de organizare si de functionare aorganismelor de guvernare si reporturile intre ele, statutul indivizilor etc. Pana la sfarsitul sec. alXVIII -lea, cand notiunea de constitutie a dobandit continut, organizarea politica a diferitelor state s -arealizat aproape exclusiv in temeiul cutumelor. Rarele documente politice, de pilda Magna Charta din 1215, prin care se reglementau unele raporturi intre Rege si supusii sai, nu puteau fi socotite constitutiiin intelesul pe care il dam astazi acestui document, desi in documentul mentionat s-a stabilit principiulconstitutional conform caruia “orice taxa sau impozit se stabileste doar de reprezentantii natiunii.”Constitutia cutumiara este o constitutie flexibila, in “continua miscare”, in perpe ua remulare per e l i e f u l societatii, dar si imprecisa si incomoda, caci este greu de pastrat pe p e r i o a d e l u n g i s e n s u l originar al cutumei si este tot atat de greu de stabilit cand anume o cutuma a cazut in desuetudine sau c a n d o n o u a c u t u m a s - a i n c e t a t e n i t . A c e l e a s i c a l i t a t i s i i n s u f i e c i e n t e a u s i n o r m e l e c o n s t i t u t i o n a l e cutumiare. Constitutia scrisa, asigura, in principiu, o mare sta bilitate si securitate a institutiilor politice,deoarece continutul articolelor sale este clar. Asadar, acest tip de constitutie isi propune sa substituieunor simple fapte istorice, incoerente si disparate, o ordine juridica clara, sistematica, rationala s i voluntara; ea traduce in fond un voluntarism facut cu judecata, opus determinismului afectiv care domina teoriile cutumiare .Este cert ca o constitutie nescrisa este, prin definitie, supusa unor deformari sau interpretaridintre cele mai diferite, in timp ce o constitutie scrisa are avantajul de a pune cercetatorul, juristul sau pecel care studiaza Dreptul, in fata unui text cu o valoare bine determinata, ce poate fi invocat in aparareadreptului individului.Mai trebuie precizata, alaturi de acest aspect si diviziunea constitutiilor scrise in constitutii flexibile si constitutii rigide. Astfel, o constitutie
care poate fi modificata oricand printr-o lege ordinara,in cadrul unui sistem de drept in care legile constitutionale nu au decat o superioritate morala f ata del e g i l e o r d i n a r e , este considerata a fi o constitutie flexibila , in timp ce o constitutie ce implica unmecanism mai mult sau mai putin complicat de consultare a vointei poporului se considera a fi o constitutie rigida .Constitutiile scrise reflecta d e fapt instrumente de protectie in fata absolutismului sau chiar adespotismului, dar si mijloace de educatie morala si politica,
Clasificarea constituţiilor Varietatea constituţiilor este determinată de varietatea formelor de organizare politică şi juridică reglementată de aceste legi fundamentale. Ele se clasifică în funcţie de următoarele criterii: criteriul sursei formale, criteriul modului de adoptare, criteriul rigidităţi. Sub aspectul sursei formale, o constituţie poate fi scrisă sau cutumiară. în prezent, toate constituţiile în vigoare sunt constituţii scrise: Constituţia din 1866, din 1923, din 8 decembrie 1991 în România. Constituţia scrisă poate fi din mai multe acte normative distincte: Constituţia celei de a III-a Republici franceze sau dintr-unul singur: Legea fundamentală a Germaniei, Constituţia franceză. Constituţiile cutumiare reprezintă un ansamblu de reguli nescrise privitoare la desemnarea şefului statului, procedura parlamentară, numirea guvernului, controlul parlamentar asupra executivului precum şi asupra unor drepturi fundamentale. În prezent există doar constituţii mixte care constă din acte normative scrise, având prin tradiţie valoare constituţională, acte completate de uzanţe şi practici constituţionale în viaţa parlamentară sau în activitatea executivului: Marea Britanie, Noua Zeelandă şi Israel. 1. Orice constituţie scrisă este completată de o serie de cutume privind modul de interpretare al unui anumit text constituţional. 2. O constituţie cutumiară nu devine scrisă chiar dacă normele sale sunt consemnate în scris. O constituţie cutumiară este mult mai flexibilă şi stabilă decât una scrisă prin ataşamentul faţă de tradiţie şi de soluţiile politice practicate. Sub aspectul modului de adoptare, constituţiile scrise se clasifică în: 1.Constituţii ocroiate sau carte concedate. 2.Constituţii statut. 3.Constituţii pact. 4.Constituţii convenţii. 5.Constituţii referendare. Constituţii octroiate sunt acte unitare ale unui suveran, constrâns de împrejurări la anumite concesii: “Carta constituţională a regelui Ludovic al-XVIII-lea al Franţei” din 4 iunie 1814. 2. Constituţii statut sunt o emanaţie a voinţei şefului statului supusă aprobării populaţiei prin plebiscit. Rezultatul este totuşi influenţat de propagandă, fraudă, intimidare sau constrângerea cetăţenilor: Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris (1864) din Principatele Unite. 3. Constituţii pact sunt consecinţa unui compromis, încheiat între monarh şi forţele politice reprezentate în Parlament (nobilimea, starea a-III-a, burghezia); monarhul renunţă la o parte din prerogativele sale şi se angajează să respecte actele Parlamentului: Carta franceză din 14 august 1830. 4. Constituţia convenţie este legea fundamentală dezbătută şi adoptată de o adunare anume aleasă în acest scop. Aceasta reprezintă voinţa integrală a poporului fără nicio costrângere
5. Constituţia referendară este legea fundamentală adoptată de o reprezentanţă naţională (adunare constituantă) supusă ulterior aprobării poporului prin referendum. Chiar dacă vor fi anumite rezerve, tendinţa firească a poporului este să o aprobe. Sub aspectul modului de revizuire, constituţiile pot fi suple sau rigide. 1. Constituţiile suple: - prevăd modalităţi simplificate de revizuire; - se adoptă legea de revizuire cu o majoritate calificată de către legiuitorul ordinar. 2. Constituţiile rigide: - prevăd modalităţi greoaie de revizuire, stabilind uneori condiţii suplimentare; - stabilesc anumite interdicţii şi limitări privind revizuirea sa; Modalitati de actiune a puterii executive asupra parlamentului In activitatea de guvernare legislativul si executivul au un rol hotarator. Participarea la actul de guvernare este complexa si nuantata inca,uneori,este dificil de identificat cat reprezinta in actul de guvernare interventia legislativului si cat cea a executivului. Se afirma in prezent ca organele puterii executive sunt singurele in masura se elaboreze politica si sa o puna in aplicare.Se ofera ca argumente in acest sens rolul organelor executive de a lua decizii,a realiza programe,a angaja si realiza negocieri,a reglementa afacerile si problemele curente a sanctiona incalcarea legii,ceea ce nu poate face o adunare parlamentara. Se considera ca organele executive sunt perfect inarmate pentru aceasta misiune. Din punct de vedere tehnic ele dispun de oameni specializati si ierarhizati.Din punct de vedere politic membrii executivului(ex.primul ministru) sunt lideri ai partidelor majoritare.In fine,din punct de vedere institutional,executivul dispune de mijloace administrative,financiare si de o forta publica ce sunt indispensabile executarii legilor. Cu privire la aceasta institutie se impun urmatoarele precizari: - Controlul sub forma obligatorie de a prezenta informatii priveste atat Guvernul cat si orice organ al administratiei publice centrale sau locale deci este vorba despre un control politic. - Obligatia de a prezenta informatii si documente exista numai daca cererea vine din partea presedintilor camerelor sau ai comisiilor parlamentare. - Obiectul controlului il reprezinta doar informatiile si documentele care pot fi publice. Informarea Parlamentului se poate realize si prin alte forme si modalitati cum sunt: comisii de ancheta,rapoarte ale Curtii de Conturi,ale Avocatului Poporului, Consiliului Suprem de Aparare sau prin rapoartele si declaratiile primului ministru cu privire la intrebarile sau interpelarile formulate de deputati ori de senatori. Functiile statului: legislativa, executiva si jurisdictionala. Functia legislativa consta in activitatea de stabilire a regulilor de conduita sociala generale si impersonale, cu caracter obligatoriu si susceptibile de a fi sanctionate, la nevoie, prin forta de constrangere a statului. Aceasta functie este incredintata unei adunari reprezentative constituita pe baza votului corpului electoral – Parlamentulului. Regulile elaborate de Parlament poarta denumirea de legi. Functia executiva ( functie administrativa sau guvernamentala) consta in activitatea de executare in concret a legilor, de organizare a aplicarii si executarii la situatii concrete a legii, de asigurare a bunei functionari a structurii organizatorice a statului. Actele normative si individuale elaborate si emise
pentru realizarea functiei executive se numesc acte administrative, si trebuie sa fie conforme cu legea. Activitatea functiei executive este condusa si coordonata de Guvern. Puterea judecatoreasca consta in activitatea de solutionare, cu ptere de adevar legal si autoritate de lucru judecat, a conflictelor aparute intre persoane sau intre acestea si stat, prin intermediul hotararilor judecatoresti.
Principiul separatiei puterilor in stat Acest principiu reprezinta unul din pricipiile fundamentale ale dreptului constitutional si una din premisele statului de drept. Separatia puterilor statului presupune incredintarea si exercitarea diferitelor functii ale statului unor organe distincte si independente unul fata de altul. Pentru prima data, consacrarea constitutionala si punerea in practica a principiului separatiei puterilor in stat s-a realizat prin Constitutia SUA, acest principiu fiind ridicat la rang de principiu constitutional. Constitutia din SUA a stabilit o separare rigida a celor trei puteri si o independenta stricta intre acestea. Prin legea de revizuire a Constitutiei Romaniei, din 2003, s-a introdus prevederea conform careia “statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale“. Pricipalele modalitati de realizare a colaborarii intre puterile statului sunt: delegarea legislativa, atributia presedintelui republicii de a promulga legile adoptate de parlament, atributia presedintelui de a dizolva parlamentul, posibilitatea parlamentului de a propune suspendarea, in vederea demiterii, a presedintelui din functie, posibilitatea parlamentului de a demite guvernul, dreptul de initiativa legislativa al guvernului, independenta justitiei, controlul constitutionalitatii legilor, controlul legalitatii exercitat de instantele judecatoresti asupra activitatii desfasurate de autoritatile executive. Conform Constitutiei Romaniei, statul roman are urmatoarele caractere: Stat national – la baza statului sta o natiune, cea romana. Stat suveran si independent – caracterul suveran presupunand capacitatea acestuia de a decide singur, fara nici o interventie din partea vreunei puteri straine sau concurente, in toate problemele interne sau externe. Stat unitar si indivizibil – Romania este un stat unitar, avand o legislatie unitara aplicabila intregului teritoriu si un singur sistem jurisdictional. Caracterul indivizibil implica faptul ca statul roman, sau oricare din cele trei elemente ale statului nu pot fi divizate pentru a fi cedate sau incredintate vreunui alt stat. Stat republican – forma de guvernamant este republica, statul roman avand ca sef de stat un presedinte ales direct de corpul electoral prin vot universal si pentru un mandat de 5 ani. Stat democratic – presupune participarea poporului la guvernare. Stat de drept – este “statul domniei legii”, unde intreaga activitate a statului si a organelor sale este reglementata exclusiv de lege. Astfel, conform Constitutiei, art. 16 prevede ca “ nimeni nu este mai presus de lege”. Stat social – scoate in evidenta rolul si obligatia implicarii statului in activitatea social-economica, in scopul realizarii binelui comun si de a asigura tuturor cetatenilor o participare activa si echilibrata la beneficiul drepturilor si libertatilor fundamentale. Stat pluralist – presupune existenta si functionarea mai multor factori politici, partide politice, ca o garantie a democratiei constitutionale. Cetatenia – este situatia juridica rezultata din apartenenta unei persoane fizice la un stat determinat, legatura ce confera persoanei plenitudinea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale prevazute de constitutia si legislatia statului respectiv, respectiv drepturile politice si
obligatia de fidelitate fata de patrie si de aparare a ei. Cetatenia reprezinta legatura politica si juridica permanenta intre individ si stat. Regimul politic reprezintă raportul politic de dominare a societăţii, exprimă multitudinea de forme în care acesta se manifestă, reuneşte ansamblul relaţiilor dintre formele sociale de conştientizare, organizare şi promovare a scopurilor ei. În zilele noastre, sistemul politic internaţional suferă anumite schimbări – vechile certitudini se destramă, ideologiile tradiţionale şi dihotomiile politice îşi pierd semnificaţiile. Majoritatea politologilor disting trei tipuri de regim politic: * liberale: ce corespund societăţii occidentale; * totalitare: cărora le sunt proprii monopolul unui singur partid, ideologia de stat unică, intangibilă şi monopolul statului asupra întregii activităţi economice, sociale, educaţionale şi de cultură, totul este judecat după criterii ideologice şi politice; * autoritare: specifice noilor naţiuni, pe cale de a-şi defini structurile politice. Funcţiile de tipologie ale regimurilor politice au fost: * adunări consultative cu rolul de a formula deciziile de care guvernul este liber să nu ţină seama; * adunări deliberative care adoptă direct decizii obligatorii; * adunări democratice – alese; * adunări autocratice – numite, ereditare, cooptate; * camera unică sau sistem bicameral, camera corporativă alături de o cameră democratică de tip normal, astfel că oficial sistemul pretinde să asigure o reprezentare a profesiilor, a grupurilor sociale, servind la diminuarea influenţei partidelor politice şi la restrângerea democraţiei. DReptul la vot Alegerile sunt unul dintre cele mai importante instrumente cu ajutorul caruia cetatenii pot influenta procesul decizional public. Votul este o expresie formala a preferintei cetateanului in privinta unui candidat sau a unei propuneri normative. Alegerile se produc, in general, la scara larga - nationala sau regionala - dar o de o importanta similara pentru indivizi si guvernanti sunt si alegerile locale, organizate la nivel de comunitati mici. Articolul 21 al acestui document statueaza: fie prin reprezentanti liber alesi; persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa; prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc in mod periodic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmind o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului. acest sens, exista o serie de actiuni si conditii care trebuie intreprinse sau indeplinite: -si exercite dreptul de participare la viata publica; obiective; si a dreptului de asociere, ca doua conditii necesare asigurarii dreptului de participare politica; limitarii accesului la vot si sa le ajute sa isi exercite acest drept; rezonabil si nediscriminatoriu;
exercitarea efectiva a dreptului de vot;
Partidul politic reprezintă o grupare de oameni constituită pe baza liberului consimțământ, ce acționează programatic, conștient și organizat pentru a servi intereselor unor clase, grupuri sociale, comunități umane, pentru dobândirea și menținerea puterii politice, în vederea organizării și conducerii societății, conform cu idealurile proclamate în platforma program. Un partid politic este o organizație care încearcă sa obțină putere politică în cadrul unui guvern, de obicei prin participare în campanii electorale. Unele partide nu încearcă să câștige putere prin alegeri deoarece nu au dreptul sau nu doresc să participe în sistemul electoral, și uneori utilizează alte metode, chiar și terorismul. Multe partide sunt centrate în jurul unei ideologii, însă pot și să facă parte dintr-o coaliție cu interese mixte. Într-un sistem parlamentar de guvernare, majoritatea partidelor politice au un lider ales care în cazul în care partidul său câștigă, devine șeful statului. Într-un sistem președințial, președintele poate fi ales ca un reprezentativ a partidului său, dar în unele țari e forțat să renunțe la legăturile sale cu orice partid politic când devine șeful statului. În unele situații electorale, un guvern de coaliție poate fi format, cu membri din partide diferite. Un sindicat este o organizație a lucrătorilor a cărui scop este protejarea drepturilor acestora.Sindicat - organizație , constituită în scopul apărării și promovării intereselor profesionale, economice și sociale, culturale și sportive ale membrilor, respectiv a drepturilor acestora prevăzute de legislația muncii și contractele de muncă. Grupurile de presiune sunt asociaţii de durată, constituite pentru apărarea unor interese comune membrilor lor şi care exercită o presiune asupra puterii publice pentru a obţine de la acestea decizii conforme cu interesele pe care le reprezintă. Spre deosebire de partidele politice, grupurile de presiune se definesc în afara interesului direct de participare la cucerirea puterii politice. Puterea lor este mult diminuată sub aspectul spaţiului de aplicabilitate în funcţie de structura internă şi de structura grupului. Acest lucru însă nu înseamnă ca ele nu influentează puterea politică în deciziile globale sau sectoriale ale acesteia. Caracteristicile de baza ale grupurilor de presiune sunt: un grup de presiune trebuie să dispună de un minimum de organizare internă, care începe de la structurarea acestuia în lideri şi mase de aderenţi. Grupul de presiune trebuie să aibă continuitate în urma realizării scopului propus. Dacă, spre exemplu, o manifestaţie nu este spontană şi are fixate dimensiuni de loc, de timp, strategii, sloganuri, atunci se poate vorbi de grup de presiune. La fel ele trebuie să aibă un anumit grad de autonomie, nu sunt nişte mişcări susţinute, de exemplu, de anumite partide.
