Flora Medicinala a Romaniei Vol. I.

MIRCEA ALEXAN © OVIDIU BOJOR 9 FLORENTiN CRĂCIUN Doctor în bio lo g ie

Doctor farm acist

Inginer agronom

FLORA . MEDICINALA A ROMÂNIEI V O L. I

EDITURA CERES Bucureşti, 1983

V o lu m u l al II - le a c u p rin d e , în c o n tin u a re , d e sc rie re a sp e c iilo r m e d ic in a le în c e p în d cu F am . P h y to la c c a c e a e , d a te p riv in d co m p o z iţia ch im ică , a c ţiu n e a fa rm a c o -d in a m ic ă , p rin c ip a le le a p lic ă ri în fito te ra p ie şi m o d u l de p re p a r a r e şi a d m in is tra re .

CUPRINS

C u v în t î n a i n t e .............................................................................................................................. 5 P A R T E A G E N E R A L A ................................................................................................................. 9 Is to ric u l u tiliz ă rii p la n te lo r m e d i c i n a l e ........................................................................... 9 S tră v e c h i tr a d iţii în d o m e n iu l u tiliz ă rii p la n te lo r m e d ic in a le p e te r ito r iu l R o m â n i e i ...........................................................................................................................................13 C la sific a re a p la n te lo r m e d i c i n a l e ...........................................................................................21 C la s ific a re a şi id e n tif ic a re a p la n te lo r d u p ă c a ra c te re b o ta n ic e . . . . 22 C la s ific a re a p rin c ip a le lo r p la n te m e d ic in a le d u p ă m e d iu l lo r v ia ţă . . 56 C la sific a re a p la n te lo r d u p ă c r ite r ii f i t o c h i m i c e .................................................... 63 C la sific a re a p la n te lo r d u p ă u tiliz a re a lo r p e b a z a a c ţiu n ii te r a p e u tic e . . 80 P rin c ip a lii fa c to ri c a re d e te r m in ă c a lita te a p la n te lo r m e d ic in a le . . . . 86 M eto d o lo g ia c a r tă r ii eco n o m ice a p la n te lo r m e d ic in a le d in flo ra s p o n ta n ă . 91 D e fin iţie şi s c o p ..................................................................................................................... 94 T e h n ic a d e l u c r u .................................................................................................................94 F a z a de l a b o r a t o r .....................................................................................................................106 Im p o rta n ţa p ra c tic ă şi te o re tic ă a c a r t ă r i i .................................................................111 P ro te c ţia flo re i m e d ic in a le s p o n ta n e . P re o c u p ă r i p e n tr u m e n ţin e r e a şi c re ş te ­ re a p o te n ţia lu lu i e c o n o m i c ........................................................................................................ 112 P A R T E A S P E C IA L A în c r e n g ă tu r a M y c o p h y ta ( C i u p e r c i ) .....................................................................................116 F a m . H y p o c r e a c e a e ............................................................................................................ 116 în c r e n g ă tu r a L ic h e n e s ( L i c h e n i ) .........................................................................................131 F am . P a r m e l i a c e a e ..................................................................................................................133 F am . U s n e a c e a e ...................................................................................................................... 134 în c r e n g ă tu r a E ry o p h y ta ( M u ş c h i ) ....................................................................................136 în c r e n g ă tu r a P te r id o p h y ta ( P t e r i d o f i t e ) ...........................................................................137 F am . L y c o p o d i a c e a e ................................................................................................................ 137 F am . S e l a g i n e l l a c e a e ............................................................................................................ 141 F am . E q u i s e t a c e a e .................................................................................................................. 141 F am . A sp id ia c e a e (F am . P o l y p o d i a c e a e ) ......................................................................145 în c r e n g ă tu r a P in o p h ita ( G y m n o s p e r m a t o p h y t a ) ........................................................... 151 O rd in u l C o n i f e r a l e s .............................................................................................................. 151 F a m . P i n a c e a e .......................................................................................................................... F a m . C u p r e s s a c e a e ............................................................................................................... 159 C lasa G n e ta le s, O rd in u l E p h e d r a l e s .................................................................................... 165 F am . E p h e d r a c e a e ...................................................................................................................165

3

în c r e n g ă tu r a M a g n o lio p h v ta (A n g io s p e rm a to p h y ta )...................................................... 1 6 7 F a m . B e t u l a c e a e ....................................................................................................................... 1 G7 F a m . F a g a c e a e ..........................................................................................................................1 7 2 F a m . J u g l a n d a c e a e ............................................................................................................... 1 7 5 F a m . S a l i c a c e a e ..................................................................................................................... 1 7 8 F am . M o r a c e a e ...................................................................................................................... ig i F am . C a n n a b i n a c e a e ............................................................................................................ 182 F am . U l m a c e a e ..................................................................................................................... 185 185 F am . U r t i c a c e a e ...................................................................................................... F a m . L o r a n t h a c e a e ...............................................................................................................188 F a m . A r i s t o l o c h i a c e a e ...........................................................................................................190 F a m . P o l y g o n a c e a e ................................................................................................................. 194 F a m . C h e n o p o d ia c e a e .............................................................................................................. 205 F a m . A m a r a n t h a c e a e .............................................................................................................207 D ic ţio n a r d e te rm e n i b o t a n i c i ...............................................................................................208 D ic ţio n a r d e te rm e n i m e d i c a l i ............................................................................................. 212 I n d e x de d e n u m iri ş t i i n ţ i f i c e ............................................................................ ....... 217 In d e x d e d e n u m iri p o p u l a r e ...................................................................................................219 B ib lio g ra fie s e l e c t i v ă .................................................................................................................. 221

CUVINT ÎNAINTE

P rin instinct, prin intuiţie şi din ce în ce m ai m ult p rin raţiu n e astăzi acceptăm cu m ai m ult discernăm înt decît în prim a ju m ătate a secolului nostru u n alim ent sau un m edicam ent n a tu ra l faţă de unul a rti­ ficial. Dacă în prim a ju m ă ta te a acestui secol in d u stria farm aceutică punea la dispoziţia terapiei alopate din ce în ce m ai m ulte produse fa r­ m aceutice rezu ltat al sintezei chimice, în ultim ele decenii — din păcate după unele accidente m edicam entoase, incom patibilităţi biologice sau reacţii adverse — un curent nou, revitalizant al m ijloacelor terapiei tra ­ diţionale şi-a făcut apariţia în m ajoritatea ţărilo r lumii. Plecând de la faptul incontestabil că facem parte in teg ran tă din n a tu ră şi că ceea ce ne oferă sau ceea ce n a tu ra n e-ar p u tea oferi este m ai com patibil organism ului um an, am ajuns la concluzia că încă nu dispunem de o tehnologie adecvată p e n tru a reproduce u n ita te a de bază a vieţii, de a reproduce celula vie şi substanţele naturale elaborate de ea decît parţial, sim ilar sau incom plet. Fenom enele m oleculare specifice prim ului sem nal al vieţii celulare, prim a sinteză vie care a determ inat m işcarea biologică, prim a verigă în lan ţu l reacţiilor u rm ătoare specifice vieţii s-a născut în celula vegetală. Din apă, substanţe m inerale, aer, energie solară şi cosmică acest m icrolaborator m inunat, celula, ne pune în perm anenţă la dispoziţie tot ceea ce avem nevoie p e n tru a vieţui şi a supravieţui inclusiv „sacul cu fu n d “ al energiilor fosile pe care am clădit civilizaţia convenţională a celui de-al doilea m ileniu. în ultim a noastră lucrare a p ăru tă tot sub redacţia ştiinţifică şi te h ­ nică a E diturii CERES în urm ă cu 10 ani sub titlu l „Farm acia N aturii" am arătat, subliniind p rin titlu, că prim a „farm aeie“ a lu at naştere în m ijlocul n aturii, vechim ea ei confundîndu-se cu însăşi preistoria şi isto­ ria om enirii. De la acest început şi pînă în zilele noastre drum ul lung al fitoterapiei a parcurs etape, a creat curente şi şcoli, sistem e terapeutice n a tu ra le specifice zonelor geografice sau vechilor culturi şi civilizaţii. Din păcate o rnare parte a tezau ru lu i acum ulat p rin tradiţie sau prin scrieri pe tăbliţe de lu t sau pap iru su ri s-a p ierd u t irecuperabil. în ultim ele decenii însă terap ia n a tu ra lă este acceptată de tot mai m ulte curente ale lum ii m edicale m oderne din num eroase ţări, în tre care 3

şi ţa ra noastră. Mai m ult, în ultim ii ani însăşi O rganizaţia M ondială a S ănătăţii a adoptat o nouă strategie p e n tru in teg rarea m edicinii trad iţio ­ nale în m ijloacele globale de profilaxie şi tratam en t. Ţ inînd seam a de fap tu l că în ţările în curs de dezvoltare cca. 80% din populaţie nu bene­ ficiază decît de m etode şi rem edii tradiţionale, sin g u ra posibilitate pen­ tru a atinge dezideratul „S ănătate p e n tru toţi în anul 2000 !“ este in te ­ grarea m edicinii tradiţionale în sistem ele m oderne de profilaxie şi tr a ­ tam ent. F itoterapia, arom aterapia, terap ia n a tu ra lă de astăzi capătă noi valenţe faţă de cea din trecut. In plus, m etodele, sistem ele terapeutice şi m edicam entele de astăzi se adresează din ce în ce m ai m ult bolnavului şi nu bolilor. începe să se reactualizeze vechea concepţie traco-daeică în zona noastră sau a altor sistem e străvechi în alte zone geografice ca cea ayurvedieă, sidha, tibetană etc., a unei terapii integrale care se adresează organism ului um an în ansam blul lui şi nu organului afectat. în viitorul apropiat se va ren u n ţa la conceptul „antibios“ în favoarea concepţiei ,,probios“ , cu alte cuvinte se va pune din ce în ce m ai m ult accentul pe capacitatea de conservare, în tă rire şi stim ulare a funcţiilor biologice de auto ap ărare ale individului. Cu cît individul va urca m ai sus pe scara evoluţiei m ateriale, intelectuale şi spirituale, va deveni mai conştient că n u trebuie să fie bolnav şi că-i stă în pu tin ţă acest lucru. în prezent în om s-a red eştep tat dorinţa n atu rală, logică, de-a trăi cît m ai m ult tim p sănătos, cît m ai bine şi cît m ai util p e n tru el, p e n tru fam ilie, p en tru societate. Tocmai de această transform are a om ului va trebui să ţină seam a terapeutica prezentului şi cea a viitorului apropiat. Sub acest aspect terap ia n a tu ra lă com plexă oferă o nouă şansă om ului p e n tru a-şi m enţine sănătatea. Începînd cu fructele, legum ele şi sem inţele, cu p lan ­ tele m edicinale, uleiurile volatile, num eroasele rem edii hom eopatice şi apiterapeutice, fizioterapia şi balneologia, psihoterapia, reducerea seden­ tarism ului, com baterea poluării organism ului şi a m ediului sînt factori si posibilităţi pe care n a tu ra ni le pune la dispoziţie cu m ultă dărnicie. C u a tît m ai m ult cu cît ţara noastră dispune de num eroase resurse n a tu ­ rale şi în acest dom eniu dorim să atragem aten ţia m edicilor şi farm a­ ciştilor şi tu tu ro r celor interesaţi, p rin această nouă lucrare a noastră, despre tezau ru l n a tu ra l fitoterapeutic de care dispunem . în tr-a d e v ă r F lora m edicinală a Rom âniei consem nează în prezent cca. 800 specii din flora spontană şi din culturi utilizate în m edicina clasică sau tradiţională. P rin datele noi de care dispunem sperăm să ridicăm în cele tre i volum e ale Florei m edicinale a Rom âniei acest index la cca. 1 000 specii incluzînd în acest num ăr şi unele plante m ai p uţin cunoscute sau încă n estu ­ diate ştiinţific, dar care, în u rm a cercetărilor, ar putea deveni m edicinale. în această lucrare vom urm a în linii m ari m odul de- p rezentare a plantelor în ordine sistem atică, descriere, răspîndire, tehnologie de cul­ tu ră, compoziţie chimică, acţiune farm acodinam ică şi dom enii de u tili­ zare. P e n tru a accentua caracterul practic al lu crării în p a rte a generală vom prezenta pe lîngă criteriile de clasificare a plantelor m edicinale şi o cheie de d eterm inare a celor m ai im portante specii, date generale: asupra stru c tu rii substanţelor active, m etodologia cartării economice a plan telo r m edicinale şi principalii factori care influenţează calitatea m ateriei prim e 6

şi o problem ă cu bătaie lungă, în viitorul pe care-1 pregătim generaţiilor viitoare, conservarea acestei inestim abile bogăţii care este flora m edici­ nală spontană. în p a rtea specială a lucrării, în cadrul m onografiilor de plan te m edicinale, pe lingă datele de ordin ştiinţific, tehnic sau teoretic, vom da-şi num eroase reţe te de utilizare a plantelor fie ca atare, fie în diferite produse fitoterapeutice, precum şi produsele farm aceutice care folosesc m aterie prim ă vegetală. N um eroase tabele cu caracter practic şi o iconografie adecvată vor com pleta lucrarea. în ain te de a încheia acest „cuvînt în ain te 11 dorim să subliniem cîteva dintre ideile de bază p e n tru o cunoaştere şi o in te rp re ta re cît m ai corectă a fitoterapiei m oderne în vederea integrării ei în ansam blul de m ăsuri p e n tru ocrotirea sănătăţii. A tît chim ioterapicele cît şi produsele biologice în tre care şi produ­ sele obţinute din plante m edicinale sîn t com ponente im portante p en tru terapeutică. Dacă m edicam entele obţinute p rin sinteză chim ică sînt factori nece­ sari ai m ijloacelor de tra ta m e n t în special în cazuri de prim ajutor, de urgenţă, produsele biologice inclusiv plantele m edicinale îndeplinesc trei funcţii im portante : profilaxie, prim a ju to r şi tratam ent. Este greşită părerea de a considera produsele farm aceutice de ori­ gine vegetală num ai ca adjuvante în •tratam entul bolilor. După cum se ştie există trei tip u ri bine distincte de produse farm aceutice n atu rale : — cele cu acţiune puternică cum sînt, în special, glicozidele cardio­ tonice şi alcaloizii ; — cele cu acţiune m edie ca, de exem plu, substanţele sau complecşii de substanţe active din speciile de Berberis, Valeriana, Leonurus, num e­ roase Anacardiaceae, num eroase Compositae etc... Nici acestea nu pot fi considerate ca adjuvante, ele fiind ca atare foarte u tile în tra tam e n te de lungă durată în num eroase afecţiuni cronice fă ră a prezenta riscuri terapeutice, ea în cazul tra tam e n te lo r lungi eu chim ioterapice ele sinteză ; — grupa produselor fitoterapeutice ad juvante ale tra tam e n tu lu i de bază. N um ărul acestora este foarte m are, începînd cu m uşeţelul, sună'toarea, patlagina etc. şi pînă la num eroase fructe, sem inţe şi legume. O altă părere greşită este că produsele de origine vegetală ar fi lip­ site de nocivitate. Se cunosc num eroase substanţe n a tu ra le active extrem de toxice ca, de exem plu, stricnina, digitalicele, aconitina, alcaloizii din cornul secarei sau din unele specii tropicale, care, în can tităţi de cîteva m g pînă la un gram , pot provoca m oartea. Ele devin m edicam ente abia după ce au fost precis dozate sub form ă de produse farm aceutice. Din păcate unele produse tot de origine vegetală se folosesc ca droguri — o adevărată calam itate a ţărilo r dezvoltate, iar lu p ta anti-drog îm bracă de m ulte ori aspecte dram atice. Mai există şi u n alt tip de nocivitate a folosirii p lantelor m edicinale, atunci cînd ele au in tra t pe m îna unor incom petenţi, persoane nepregă­ tite în dom eniul fitoterapiei şi le recom andă persoanelor credule, naive, sustrăgîndu-le atenţia de la o m edicaţie adecvată. în această direcţie ar tre b u i să facem o distincţie n e tă în tre izvoarele reale ale fitoterapiei — respectiv m edicina trad iţio n ală — şi diletantism ul fitoterapeutic, aşa7

n u m ita „m edicină populară “practicată de cei lipsiţi de elem entarele no­ ţiuni de fitoterapie. A ceştia nu num ai că fac un deservici bolnavului, dar com prom it ideea tra tam e n tu lu i cu produse n atu rale pe bază de plante. Ţ inînd seam a de dezvoltarea m etodelor m oderne de investigaţie şi tratam en t şi în dom eniul plantelor m edicinale şi a fitoterapiei putem spune că această străveche ram u ră a terapiei nu num ai că îşi m enţine valoarea, dar înregistrează progrese în fiecare zi. A ctualizînd cercetările în acest dom eniu din ţa ra noastră şi de peste hotare, n e revine obligaţia de a prezenta ,,F lora m edicinală a R om âniei44 la nivelul exigenţelor ac­ tuale. Sperăm să reuşim m ăcar în p a rte acest lucru m ulţum ind şi pe această cale celor ce ne-au sp rijin it cu ideile şi lucrările lor de bază la realizarea lucrării noastre. A U T O R II

PARTEA GENERALĂ ISTORICUL UTILIZĂRII PLANTELOR MEDICINALE

în tre b u in ţare a plantelor ca factori terapeutici a a p ă ru t probabil d dată cu societatea omenească. M arele H i p o c r a t e, considerat p ă rin ­ tele m edicinei, scria cu m ult tem ei : nevoia l-a în v ăţat pe om a rta de a vindeca bolile'4. Dovezi indirecte ou p riv ire la utilizarea plantelor m edicinale constă a tît în folosirea instinctivă de către unele anim ale a acestora, cît şi de către unele com unităţi t
şi cele găsite la N ippur, m ulte conţineau date despre plante m edicinale, la Ninive fiinţînd chiar o grădină de plante m edicinale. Se apreciază că e ra u cunoscute şi folosite peste 250 plante în scop terapeutic ponderea rem ediilor de origină vegetală fiind de cca. 90.°/o din to talul substanţelor folosite p e n tru tratam ent. în tre acestea e ra M uştaru'l, Macul, M ăselariţa, Cim brul, Salvia etc. D epozitară a unei trad iţii m ultim ilenare, cultura chineză s-a ilu strat şi în acest dom eniu, legendarului îm p ărat Şen-N ung (cca. 3000 î.e.n.) atribui ndu-i-se prim ele lu crări sistem atice despre plantele m edicinale. P este veacuri c ă rtu ra ru l călător rom ân N i c o l a e M i l e s c u relata în ,,Descrierea C hinei'4 : „Ei au m ulte cărţi doctoriceşti în care sînt descrise şi desenate tot felul de ierburi şi rădăcini". Este in teresan tă paralela făcută de către Dr. J. A. D u k e şi Dr. E d. A. A y e n s u (1985) în tre m edicina tradiţională chineză şi cea a unor trib u ri de am erindieni (indieni din vechile civilizaţii precolum biene) în. folosirea cu predilecţie a am estecurilor de plante sau a ex trac­ telor complexe. Această concepţie a unor civilizaţii situate la m ari dis­ tan ţe se bazează pe considerarea corpului om enesc ca un complex hom eostatic capabil de a folosi selectiv substanţele care-i sînt necesare d in tr-u n am estec sau d in tr-u n complex. C ercetătorii m edicinei străvechi chinezeşti m enţionează u n num ăr ele cca. 6 000 specii de plante folosite în scop terapeutic. în India veche dintre vestitele Vede în tre care şi „Ş tiinţa vieţii lungi“ sau A yurveda (cca. sec. IX î.e.n.) ca şi sistem ul m edical U nani conţin m ulte elem ente despre folosirea plantelor m edicinale. în tr-o lucrare a m edicului S u s r u t a (sec. IV î.e.n.) s în t descrise efectele a peste 700 specii de plante, dîndu-se şi indicaţii privind ecologia, perioada optim ă de recoltare şi alte date. Este sem nificativ fap tu l că m ajoritatea p lantelor folosite de vechile sistem e m edicale indiene provin din zona him alaiană, străvechi leagăn a u nor vechi civilizaţii şi culturi. Toţi m arii m edici ai Greciei antice au scris despre proprietăţile m e­ dicinale ale unor plante, începînd cu H i p o c r a t în „Corpus hippocratieum “ şi continuînd eu T e o f r a s t şi D i o s c o r i d e . O m are parte din învăţaţii greci au in flu e n ţa t şi au continuat să extindă aceste preo­ cupări şi în perioada im periului rom an ca, de exem plu, A n t o n i u s M u s a, m edicul îm p ăratu lu i A ugust şi C e l s u s , care în opera sa „De a rte m edica“ descrie 250 de plante cu p roprietăţile şi m odul de folosire a lor, m ulte din indicaţii fiind valabile şi astăzi. La fel, unele d intre reco­ m andările terapeutice ale lui D i o s c o r i d e (sec. I î.e.n.) d in lucrarea sa „De m ateria m edica11 îşi păstrează valabilitatea pînă în zilele noastre. în lucrarea de sinteză „H istoria N atu ralis“ a lui P l i n i u c e l B ă t r î n, alcătuită d in 37 cărţi, sîn t red ate şi cunoştinţe despre cca. 1 000 plante m edicinale. F aim a lui G a 1 e n (sec. II e.n.) s -a p ă s tra t pînă în secolul a l XV II-lea, in trîn d în vocabular term en u l de „Farm acie igalenică“ . în antichitate culegători de „ierburi de leac“ erau foarte num eroşi. Ei îşi desfăceau m ateriile prim e sau produsele în pieţe sa u le încredinţau celor care p rep arau rem ediile. în această perioadă funcţia de m edic şi fa r­ m acist era exercitată de aceeaşi persoană. Este in te re sa n t de m enţionat că încă din tim puri înd ep ărtate exista şi preocuparea de ocrotire a plan­ 10

telor. Astfel, P l i n i u s S e c u n d u s recom anda ocrotirea u nor specii rare, d în d ea exem plu d istru g erea p rin p ăşu n at intensiv a unor specii de Laserpitium în Cyrenaica. C unoştinţele din antichitate s-au transm is pe trei căi pînă în epoca R enaşterii, care a constituit şi în acest dom eniu o perioadă de m are progres : 1 -— p rin m arii învăţaţi arabi care au p relu at o p arte din cunoştinţele antichităţii greeo-rom ane, îm binîndu-le cu a lte cunoştinţe fie proprii, fie p reluate din O rientul în d ep ărtat. în tre aceştia A 1-R a z i (R h a z e s), I b n S'a r a b i (S e r a p i o n), B e n M a s s a w a y ( M e s s u e ) , în sec. X, A 1-B i r n ii i şi M ă i m o n i d e în sec. X II au deschis drum ul vestitu lu i Xb n - S i n a ( A v i c e n n a ) care a sintetizat în lucrările sale „Canonul ştiinţei m edicale“ şi „PomUl M edicinii'1 cunoştinţele din dome­ niul fitoterapiei ; — p rin cu ltiv area u n o r plante m edicinale pe lîngă miînăstiri (Tours, C h a rtre s,.M onte..Cassino, F ulda şi în special St. G allen din E lveţia unde se cu ltiv au Chim ion, Fenioul, M entă, Rosmatrin, Salvie ş.a.). Tot din această perioadă se m enţionează şi num ele călugăriţei H i l d e g a r d e (sec. ai X ll-lea), autoarea unei lucrări despre proprietăţile terapeutice a peste 250 specii m edicinale ; — p rin dezvoltarea, cunoştinţelor despre plante, în tre care şi cele m edicinale, la prim ele u n iv ersităţi ca cea d in M ontpellier {sec. X), Paris, Bologna. i'.adova, Neapple, Oam bridge, Toulouse (sec. X I— XIII) precum şi în. şcoala din Salerno (sec. XI) unde se studiau peste 270 specii de plante, m edicinale. ■ . ;; . . M arii botanişti ai R enaşterii, ca H i e r o n y m u s B o c k în „H erbarul. sau Carte despre p lan te" (1539), M a t t i o l i , C e s a l p i n o în ,,16 cărţi despre p lan te11, L o b e l, B a u h i n ş.a. au descris pe larg şi proprietăţile m edicinale ale plan telo r studiate. P a r a c e l s u s em ite teoria :,isignaturii“, după care m orfologia plantelor indică proprietăţile lor vindecătoare şi „teoria sufletului vegetal (arcanum )“ care poate fi solubilizat în alcool. U rm are ă m ărilor descoperiri geografice sînt studiate proprietăţile m edicinale ale plan telo r din „Lum ea nouă“ de către portughezul G a r c i a d e O r t a, spaniolii J u a n F e r n a n d e z şi J u a n F r ag o s o, italian u l A l p i n o , francezul C h a r l e s d e l ’E c l u s e s.a. în 1545, la Padova se înfiinţează prim a grădină botanică m edicală. S epararea prim elor su bstanţe din plante de către S c h e e 1 e (sfîrşitul sec. XVIII), izolarea prim ului alcaloid în sta re p u ră — m orfina — din capsule de Mac de către S e r t u r n e r (1806) ca şi experim entele pe anim ale ale m arelui fiziolog- C l a u d e B e r n a r d p e n tru fundam enta­ rea p roprietăţilor m edicinale ale unor plan te folosite em piric au dus apoi la utilizarea acestora ca m aterie prim ă în in d u stria de m edicam ente. P e n tru asigurarea cantităţilor necesare de plante m edicinale în ve­ derea industrializării lor, s-a dezvoltat rapid tehnologia de cultivare a num eroase specii. P rim ele încercări în obţinerea de culturi celulare sau tisulare extrase d in tr-u n anum it organ al plantei şi aduse în tr-u n m ediu n u tritiv convenabil au fost făcute de către H e b e r l a n d t (1902). S tatisticile O.M.S. apreciază că în prezent peste 1/3 din m edicam ente sîn t de origine vegetală (dintre care peste 70o/0 p e n tru ap aratu l cardio­ 11

vascular, procente m ari reprezentînd şi cele p en tru tra tam e n tu l afecţiu­ nilor digestive, ale ap aratu lu i respirator, ale sistem ului nervos ş.a:). P e n ­ tru ţările în curs de dezvoltare plantele m edicinale şi m edicina trad iţio n ală rep rezin tă aproape singura altern ativ ă de tratam ent, peste fîjjo/o din populaţie reourgînd la .acestea. Deoarece nu se întrevede o schim bare radicală în această direcţie pînă la sfîrşitul acestui m ileniu, a tît O.M.S., cît şi d iferite organism e naţionale de asistenţă sanitară caută m ijloacele cele m ai potrivite p e n tru in teg rarea sistem elor tradiţionale în m ijloacele generale de ocrotire a sănătăţii. în prezent şi în ţările puternic industrializate se constată o re m a r­ cabilă creştere a utilizării plantelor m edicinale biologifc pure, nepoluate, fie ca atare în form ă e ît m ai norm ală, fie în d iferite produse fa rm a ­ ceutice, această preocupare înscriindu-se în puternicele curente ecologiste din diferite ţări. Dinam ica utilizării plantelor m edicinale este deosebită. Astfel, dacă în 1958 au fost izolate şi studiate 2 669 substanţe active din plante, în 1979 au fost izolate cca. 50 000. N um ărul flavonoidclor cunoscute a cres­ cu t in num ai două decenii de peste cinci ori, respectiv' de la 295 în 1958 la 1 445 în 1978. O dată cu valorificarea intensivă a resu rselo r naturale de plante, u n e ­ ori chiar abuzivă, a rezu ltat în ultim ele decenii o strategie m ondială a conservării n aturii, im plicit a p lantelor m edicinale din flora spontană. Problem ele pe care le ridică protecţia m ediului înconjurător trebuie in­ te rp re ta tă ca problem e de etică în cadrul relaţiei om -natură. Om ul nefiind nici deasupra şi nici în afara n a tu rii face parte in teg ran tă din in terio ru l sistem ului de relaţii care constituie însăşi m ediul său de viaţă prezent şi viitor. P roblem a ocrotirii m ediului înconjurător n u este num ai de ordin naţional ea are im plicaţii internaţionale chiar planetare. D ato­ rită acestui fapt a fost creat u n organism intern aţio n al „U niunea In te r­ naţională p en tru C onservarea N a tu rii“ care colaborează cu organism e ale O.N.U. (Program ul N aţiunilor U nite p e n tru m ediul înconjurător — P.N.U.E., Fondul M ondial p e n tru N atu ră — W.W.F., O rganizaţia N aţiu­ nilor U nite p e n tru alim entaţie şi ag ricultură — F.A.O., O rganizaţia N a­ ţiunilor U nite p e n tru Educaţie, Ş tiin ţă şi C ultu ră — UNESCO).

STRĂVECHI TRADIŢII IN DOMENIUL UTILIZĂRII PLANTELOR MEDICINALE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

In vechiul spaţiu C arpato-D anubiano-Pontic adică terito riu l obîrşiei poporului nostru, prezenţa om ului este atestată p rin num eroase descope­ riri arheologice şi studii antropologice ca avînd o vechim e de cca. două m ilioane ani. Dacă în paleolitic m igrarea şi tran sh u m an ţa erau fenom ene obişnuite, în neolitic apar pe terito riu l patriei noastre prim ele com unităţi um ane organizate stabile. S tabilizarea acestor com unităţi n u a cunoscut fenom ene inverse adică spre paleolitic, ci au evoluat prin com unităţi din ce în ce m ai m ari şi mai bine organizate unite p rin lim baj, p rin stru ctu ri sociale şi politice, p rin obiceiuri comune şi p rin conştiinţa ap arten en ţei şi unităţii. Deci m ultim ilenara istorie a poporului nostru, inclusiv a utilizării plantelor ca surse de existenţă, ca m ijloc de producţie indiferent că este vorba de alim ent, m edicam ent, îm brăcăm inte, colorant sau ornam ent, o putem situa ca avîndu-şi izvoarele într-o epocă de cel p u ţin de 20 mii ani vechim e. In acea dep ărtată epocă preistorică s-a stabilit o populaţie autohtonă la sud şi nord de C arpaţi, la est şi vest de lan ţu l C arpatic, adevărat tezaur de bogate resurse n a tu ra le şi tradiţii în tre care şi p lan ­ tele m edicinale. O haba-Ponor, N andru, Cioclovina, Ionăşel, Valea D îrjovului, Valea lui G răneeanu, Turdaş, G usteriţa, M ioara, Spolomca, Dipşa (jud. Cluj) alături de Tupalău, Zagra, Cotul M iculinţi şi m ulte altele sta u ca m ărtu rie a unei străvechi culturi şi tehnici ru d im en tare inclusiv a folosirii plantelor în cele m ai diferite scopuri. C unoaşterea şi utilizarea plantelor m edicinale în spaţiul C arpatoD anubiano-Pontic are vechi şi puternice tradiţii. T r a i a n S ă v u l e s e u (1924) aprecia pe d rept cuvînt că „...botanica populară la noi s-a născut o dată cu poporul, a evoluat cu el şi în tr-în sa se răsfrîng tre ­ cutul, istoria, îndeletnicirile, suferinţele şi bucuriile lui...“. In bogata noastră m edicină populară R. V u l c ă n e s c u (1985) deosebeşte plante contingente unor figuri mitologice şi plante considerate a avea proprie­ tăţi „m agice“, recoltarea lor făcîndu-se conform unor ritu a lu ri complexe. M ult m ai recent, în perioada istorică, vom în tîln i num eroase date cu privire la utilizarea plantelor în scop terap eu tic de către străm oşii noştri în special la H e r o d o t , D i o s c o r i d e , P I a t o n şi alţii, în acea epocă şi în perioadele urm ătoare „vocabularul botanic" al s tră ­ bunilor noştri cuprindea peste 5 000 denum iri, m ulte specii avînd două, trei sau m ai m ulte denum iri diferite. H e r o d o t , părintele istoriei, m en­ ţiona iscusinţa dacilor în a folosi anum ite plante p e n tru calm area d u re­ 13

rilo r şi vindecarea bolilor. Zam olxe, zeitate suprem ă a; tu tu ro r sem inţiilor tracice, era în acelaşi tim p şi zeu-vindecător, iar preoţii săi erau cei care se ocupau şi cu practici de vindecare, avînd o rem arcabilă viziune in te gralistă despre organism ul um an, dîndu-şi seam a că în tre p ărţile bolnave şi organism există o leg ătu ră indisolubilă. Iordanes (sec. VI e.n.) consem ­ nează în „G etica11 faptul că preoţii lui Zam olxe cercetează ierburile şi arbuştii m edicinali din ţa ra lor. R eferindu-se la dezvoltarea civilizaţiei şi culturii noastre străvechi m arele istoric C. D a i c o v i c i u afirm a : „...cultura străm oşilor getodaci, de un grad şi o calitate superioară, a tît în m edicină, cît şi în astro­ nom ie, constituie un m otiv de legitim ă m în d rie“. D ate despre folosirea plantelor m edicinale la geto-daci se întîlnesc şi în lucrările „M ateria medica*1 a lui D i o s c o r i d e şi în „H erbarius“ a unui anonim denum it ca P s e u d o-A p u 1 e i u s, autorii imenţiomnd că acestea erau utilizate ca diuretice, vom itive, sedative, cicatrizante, antihem oragice, purgative, sudorifice etc. G a 1 e n am inteşte şi el că Geţii foloseau sucuri de plante p en tru o trăvirea vîrfu rilo r săgeţilor lor. P ornind de la tex tele lui D i o s c o r i d e , P s e u d o- A p u 1 e i u s, I o r d a n e s ş.a., C. V a c z y şi M. R u s u reconstituie u n n u ­ m ăr de peste 30 denum iri dacice ale unor plante m edicinale p rin tre care : M urul (Rubus fruticosus) == M antia, Rostopasca (C helidonium m ajus) — kroustane, P ăpălăul (Physalis alkekengi) = koikodila, B rusturele (A rc tiu m lappa) = riborasta, alte specii denum indu-se m izela, kotikta, skiare, duodela, ziodela, chodela, adilla, teudila etc. D intre dovezile arheologice şi istorice ne referim la ştam pila găsită la C îrbău, jud. Cluj ap arţin în d lui P . u b l i u s C o r c o l o n i u s în care este tre c u tă p la n ta C helidonium (rostopasca) contra „întunecării ochilor11, iar de l a T i t u s A 11 i u s D i v i x t u s a răm as o reţetă în care valerian a era folosită în tr-u n colir p e n tru conjunctivită. Este cunoscut şi activul com erţ cu plante m edicinale p rin interm ediul cetăţilor-porturi greceşti de la P o ntul Euxin (Tomis, H istria) că tre Elada şi invers, descoperindu-se vase conţinînd diferite m irodenii, răşini, balsam uri şi substanţe utilizate în m edicina din antichitate. In perioada ocu p aţiei. rom ane ca şi în secolele care au u rm a t pînă la form area voievodatelor rom âneşti practica folosirii plantelor m edici­ nale a av u t fără îndoială continuitate constituind principala su rsă p e n tru produsele terapeutice. Tot în această perioadă istorică frăm în tată, pe m ă­ su ra îm bogăţirii lim bii rom âne cu elem ente noi, num eroase plante au p rim it noi, denum iri fie p rin analogie cu aspectul lo r (Coada-calului^ L im ba-şarpelui, T raista-ciobanului etc...), fie după gustul lor (Am ăreală, Fierea-păm întului, Lemn-duJ.ee etc.), fie după u tilizările lor în terap eu ­ tică (Scrîntitoare, V eninariţa, Iarb ă de negi sau N egelariţa etc.). I. B e n k o în „M onografia T ransilvaniei41 (1778) sugestiv in titu lată „T ranssylvania sive M agnus T ranssylvaniae Principatus, olim Dacia-: Mediterranea dictus11 (T ransilvania sau M arele P rincipat al T ransilvaniei, odinioară Dacia M editerană) : „...mai ales rom âncele întrebuinţează, cu m ult folos p e n tru vindecarea feluritelor boli buruienile neglijate de alţii11. Acelaşi autor m enţionează „...rom ânim ea cunoaşte foarte bine ierb u rile şi întrebiainţîndu-le sp re folosul ei, întrece alte n e a m u ri11. La rîn d u l său F. P a x (1900) scrie : „poporul cunoaşte. în general lum ea plantelor -mai 14

bine decit în G erm ania11, fiind im presionat de cunoştinţele despre plan te ale num eroşilor ţă ra n i p e care i-a în tîln it în tim pul călătoriilor sale ştiin ­ ţifice în C arpaţi şi în alte regiuni ale ţării noastre. M otivarea obiectivă a vechim ii şi continuităţii populaţiilor stabile pe terito riu l ţării noastre constă şi în nom enclatura bogată, în cunoştin­ ţele am ple cu p riv ire la utilizarea plantelor, în tran sm iterea acestor cunoştinţe de la o generaţie la alta pînă în zilele noastre. O analiză obiec­ tivă a acestui fenom en trebuie să aibă în vedere în principal tre i aspecte : —■ v a rietatea deosebită a florei de pe terito riu l Rom âniei, unde în tîlnim peste 3 600 specii de plan te superioare, ceea ce rep rezin tă m ar m u lt de ju m ătate din în treag a floră europeană. A ceastă bogăţie în specii vege­ tale spontane se datoreşte factorilor clim aterici ai zonei în care trăim , reliefului variat, m icroclim atelor locale, influenţelor v ariate cen traleuropene, pontice, m editeraneene. C om parativ cu alte ţări nu m ăru l ele­ m en telor endem ice este şi el foarte m are. — specificul vieţii geto-dacilor, avînd ca preocupare principală păsto ritu l, creşterea anim alelor, agricultura, vînătoarea şi pescuitul, îndelet­ niciri strîn s legate de n atu ră. A ceastă com uniune p erm anentă cu n a tu ra l-a făcut pe rom ân să fie „frate cu codrul44, să iubească n a tu ra şi să-i folosească d aru rile oferite cu m ultă pricepere şi înţelepciune. —- continuitatea, fără false „viduri istorice44 a populaţiei autohtone în spaţiul C arpato-D anubiano-Pontic din prim ele zile ale existenţei sale p în ă în zilele noastre. G r a z i e l a B a i c u (1974), cercctînd tem einic istoricul cunoaşterii, folosirii şi valorificării plantelor m edicinale, face urm ătoarea etapizare : 1. perioada etnoiatriei ca unică form ă de valorificare în scop te ra ­ peutic a plantelor m edicinale ; 2. perioada apariţiei şi dezvoltării preocupărilor p e n tru valorificarea p lantelor m edicinale pe baza unor criterii ştiinţifice cu o intensificare a activ ităţii de inventariere, cultivare şi aclim atizare a unor specii situ în d această perioadă în tre sec. al X V III-lea pînă la m ijlocul secolului nostru. 3. perioada valorificării superioare a plantelor m edicinale corespun:zînd ultim elor p a tru decenii. La fel ca şi în apusul Europei, la noi a rta vindecării bolilor s-a dez­ v o lta t m u lt pe lîngă m înăstiri. Astfel, sînt atestate docum entar încă din -secolele XIV—XV aşa num itele „bolniţe44 de pe lîngă m înăstirile de la T ism ana şi B istriţa (din Oltenia), N eam ţ, Prislop ş.a., unde călugării se îndeletniceau cu recoltarea de plante de leac şi cu p relu crarea lor. In paralel cu aceştia existau num eroşi vindecători populari la care avea acces m ajoritatea populaţiei, cunoştinţele de etnoiatrie ale acestora fiind atestate şi de călătorii străin i care au stră b ă tu t P rincipatele rom âne : D e l C h i a r o, G r i s e l i n i , S u l z e r ş.a. P ractica populară în acea perioadă consta nu num ai în alegerea p lan ­ telo r m edicinale, dar şi în perioada optim ă de recoltare, de uscare şi ş i prep arare a lor sub form ă de fie rtu ri apoase, extracţie p rin m acerare în m ediu acid (vin, oţet), extracţie alcoolică, în ulei sau p rep a ra re a u nor unguente pe bază de u n tu ră, u n t sau seu. D ovada exploatării şi com ercializării plantelor noastre m edicinale în c a n tită ţi care depăşeau necesităţile in tern e o avem în convenţiile M a­ re lu i Voevod M ir cea cel B ătrîn cu negustorii braşoveni şi ale lui A le­ 15

x a n d ru cel B un cu cei lioveni, convenţii în care erau nom inalizate şi plante m edicinale. C onvenţii sim ilare au fost sem nate şi în tim pul dom­ niei lui Ş tefan cel Mare. Inform aţii despre utilizarea plantelor m edicinale le intîlnim şi într-o scriere religioasă P saltirea scheiană44 (anul 1500). P relucrări din scrierile lui D i o s c o r i d e Ie găsim şi în tr-u n m anu­ scris slavon din sec. XV I-lca, în care sînt prezentate 13 scurte m ono­ grafii despre utilizarea plantelor. P robabil sub influenţa lucrărilor, unor m agistrii din occident, la B raşov apare în această perioadă prim a carte originală (1551) a m edicului P a u l K y r in titu la tă „Studiul sănătăţii, compus p rin im itarea aforism ului, precum şi v irtu ţile hranei, descrise pe scu rt în ordine alfabetică11. în ordine cronologică m enţionăm lucrarea de la Cluj in titu la tă „H erbarium 44 (1578). în această perioadă se organizează şi prim ele farm acii, prim a atentare docum entară fiind cea de la Sibiu (1494), apoi farm aciile de la Braşov, B istriţa şi Cluj, în care plantele m edicinale reprezentau m ajoritatea rem e­ diilor. Conform unui in v en tar din epoca respectivă, din 493 feluri de m e­ dicam ente 427 erau de origine vegetală. în secolul al XV II-lea, c ă rtu ra ru l rom ân T e o d o r C o r b e a, în tr-u n dicţionar rom ân-latin, m enţionează 431 de denum iri rom âneşti de plante făcînd şi unele consideraţii cu privire la utilizarea lor m edicinală. în tr-o lucrare de popularizare (Pax corporis) publicată la Cluj în 1790 de către m edicul Papai P ariz sînt indicaţii terapeutice bazate pe utilizarea a cîtorva sute de plante m edicinale indigene. Im portanţa folosirii plantelor m edicinale, inclusiv recom andări cu privire la recoltarea lor, le găsim şi în docum ente oficiale cum s în t-P ra ­ vila lui M atei B asarab (1652), hrisovul lui G rigore Ghica (1725) care precizează la înfiin ţarea S pitalului Pantelim on că : „spiţerul trebuie să fie un om anum e, ce ştie şi cunoaşte erbile cele de treab ă doftorilor, care la vrem ea lor să fie dator a le culege şi a le duce la spiţerie, toate, pe deplin şi în d estu l44. Recom andări p en tru recoltarea ierburilor de leac apar şi în tim pul dom niei lui A lexandru Ipsilanti (1780). L ucrări im portante despre plantele m edicinale din ţa ra noastră apar şi în T ransilvania în sec. X V III. Astfel, farm acistul bistriţean K . a r l D a n i e l face o catalogare a plantelor m edicinale din districtul B istriţaN ăsăud, iar I. B e n k o prezintă în 1773 un rap o rt asupra plantelor m e­ dicinale utilizate în Transilvania. P. M o I n a r şi J 1. v o n L o n g e n d o r f publică vocabularul „Nornina vegetabilium 44 în care sîn t enum e­ rate şi 612 denum iri rom âneşti de plante m edicinale, iar P. S i g e r u s (1791) publică o listă aproape com pletă a plantelor m edicinale din T ran ­ silvania. La rîn d u l său N e u s t ă d t e r clasifică cele 220 specii de plante m edicinale din lista sa în tre i grupe : p lan te din flora spontană, plante de cultură şi plante din im port. Date despre utilizarea plantelor m edicinale apar şi în opera ilum i­ nistului rom ân P i u a r i u - M o l n a r (1749— 1815) şi în lu crarea lui S a m u e l V u l c a n („T ractatul despre vindecarea m orburilor poporu­ lui de la tie ra 44). D ezvoltarea deosebită a botanicii în sec. X lX -lea a fost m arcată si prin interesul p e n tru plantele m edicinale. A par noi form e organizatorice ca „Societatea m edicilor şi n atu raliştilo r din Iaşi* (1834), Şcoala N aţio­ nală de M edicină şi Farm acie din B ucureşti (1857) în cadrul căreia se 16

individualizează în 1869 Şcoala N aţională de Farm acie, la ctitoria cărora un rol deosebit l-a ju cat C a r o l I) a v i 1 a. P rin tre cei care s-au rem arcat p rin interesul lor p e n tru plantele m edicinale au fost C o s t a c h e V â r n a v , cu o dizertaţie privind fito­ terapia în M oldova (1836) şi cu num eroase articole ap ăru te în periodicul „P ovăţuitorul S ănătăţii" (1844), I. E d e 1, care în însem nările sale din expediţia sa din C arpaţii M oldovei (1838) dă num eroase date despre plantele m edicinale (Hippophcie rhamnoid.es, Digitalis ambigua, Digitalis lutea, Colchicum autum nale, V era tru m album ş.a.). S z a b o şi C z ih ale, care publică lucrarea „D espre plantele m edicinale ce se în tre b u in ­ ţează de poporul rom ân la boalele anim alelor şi v ite lo r44 (1863). N um eroşi practicieni se preocupă de valorificarea plantelor în scop terapeutic. P rin tre aceştia m enţionăm pe C. V o r e i care este autorizat prin H risovul Domnesc al dom nitorului A lexandru S turza să întem eieze o farm acie la P iatra-N eam ţ (1825). A ceastă farm acie se va dezvolta tre p ­ ta t şi va deveni un im portant centru de p relucrare a p lantelor m edi­ cinale, cunoscut sub num ele de L aboratoarele Vorel, unitate care va func­ ţiona continuu peste 120 ani. J, K a m n e r şi C. P a p p fac num eroase experienţe de cultivare a unor specii m edicinale ca Ruta graveolens, Salvia.officinalis, Ricinus com m unis ş.a. E venim entul cel m ai im portant din această perioadă în dom eniul u tiliz ă rii plantelor m edicinale îl constituie apariţia prim ei ediţii a „F arm acopeei Rom âne" (1862) sub redacţia farm acistului C. H epites, lucrare ce cuprinde 217 m onografii de plante m edicinale. A ctivitatea unor m ari botanist! ca D i m i t r i e B r â n d z ă şi D. G r e c e s c u au im ­ pulsionat dezvoltarea studiilor şi valorificarea florei m edicinale. A devărat p ro m o to r;al botanicii ştiinţifice rom âneşti, D. B r â n d z ă şi-a su sţin u t teza de doctorat la Paris (1869) cu o tem ă legată de plantele m edicinale : „H istoire botanique et th erap eu tiq u e des G entianacees em ployees en m edicine“, el fiind apoi în în treag a sa activitate u n prom otor al u tili­ zării plantelor m edicinale indigene p e n tru evitarea im portului. în ace­ laşi tim p el m ilitează p e n tru protecţia n a tu rii în special a speciilor rare din flora ţării noastre. La rîn d u l său D. G r e c e s c u încheie în 1892 lucrarea „Flora m edicinală a R om âniei11. La începutul secolului al X X -lea B e l a P a t e r înfiinţează la Cluj în 1904 „S taţiunea experim entală de plante m edicinale", transform ată u lte rio r în In stitu t experim ental de cercetări p e n tru cultivarea plantelor m edicinale, care în 1925 cuprindea 25 ha ou peste 40 specii. El propune un com itet interm in isterial perm anent, arătând că resursele ţării sînt suficiente p e n tru tot necesarul intern, cu m ari posibilităţi p e n tru export, m ilitînd în acelaşi tim p p e n tru exploatarea raţională a florei spontane. Num eroşi medici, farm acişti, natu ralişti, folclorişti studiază bogata trad iţie de folosire a p lantelor m edicinale. In tre aceştia m enţionăm : N. L e o n , I. A. C a n d r e a , V. G o m o i u , Z. C. P a n ţ u, E. P o p , Al . B o r z a , V. B o 1 o g a, E. Ţ o p a , Al . B u i a , S. I s z a k , V. B la­ t u r ă ş.a. C ontribuţii im portante aduc studiile lui T h. S o 1 a c o 1 u, în spe­ cial cele privind valorificarea în terapeutică a unor specii (Periploca k'.----- -— .* 17

graeca, specii din genul Digitalis ş.a.), ale lui T r. S ă v u l e s c u, care întocm eşte u n foarte docum entat studiu p rivind valorificarea p lantelor m edicinale (1931), şi a lui G h. G r i n ţ e ş c u care publică în Î923 p ri­ m ul „T ratat de botanică farm aceutică". Ing. agr. S. S o f o n e a , pe lîngă cercetări p e n tru introducerea în cu ltu ră a u nor specii m edicinale, desfă­ şoară o activitate susţinută privind organizarea sectorului de plante m e­ dicinale. Tot în dom eniul cu ltu rilo r de plante m edicinale este rem arca­ bilă activitatea lui G b. M a r t i n , e s e u de la F acu ltatea de Farm acie din Cluj care este şi in iţiato ru l cu ltivării speciei Pcipaver som n iţeru m la Sînnicolaul M are în 1921. Tot la Cluj m erită a fi evidenţiate cercetările lui T h. G o i n a cu priv ire Ia valoarea terapeutică a speciei Berberis vulgaris, care au fost finalizate şi p rin teza de "doctorat susţinută cu acest subiect. N um eroase cercetări p e n tru cultivarea plantelor m edicinale au fost in iţiate la Facultăţile de Agronom ie sau F arm acie din ţa ră de către T r. S ă v u l e s c u , Al . B u i a , B. P a t e r , I. Â. F l e x o r , G h. H e r m a n n. In tre cele două războaie m ondiale se fac paşi im portanţi în dom eniul cercetării şi valorificării p lantelor m edicinale. Astfel, la reform a agrară din 1920— 1921 se prevedea acordarea de 5— 15 ha celor ce se obligau să cultive plante m edicinale, iar M inisterul A griculturii a creat o comisie de coordonare, publicînd num eroase m ateriale de inform are în acest dom eniu. Din 1925 E l. K o p p a în fiin ţa t culturi de m entă la Rod, ajungînd în num ai 4 ani de la 5 ha la 239 ha. în aceeaşi perioadă apar prim ele nuclee cooperatiste ale cultivatorilor şi culegătorilor de plan te m edici­ nale. D intre acestea m enţionăm : „Adonis“ la Cluj, „C ham om illa41 la Ti­ m işoara, „H erba“ la O radea, „R om aniţa“ la B ucureşti, „R ieinus“ la Chişinău, „M entha44 la Braşov. O activitate deosebită se acordă culturilor de plan te m edicinale la O răştie, unde u n ita te a „A donis44 condusă de A. F ar a g o începe culturile de A tropa belladonna, M entha piperita, A lthaea officinalis, M alva arborea, R uta graveolens, Angelica archangelica, M ajorana hortensis, Ricinus com m unis, Salvia officinalis, Calendula offici­ nalis ş.a. C ulturile de Digitalis purpurea de la O răştie au fost m ult tim p considerate ca etalon internaţional. Toate aceste unităţi, m ajoritatea cooperatiste, erau reu n ite în „Sindicatul cultivatorilor, recoltatorilor şi com ercianţilor de plante m edicinale44 în fiin ţat în 1931. Acest sindicat a ţin u t m ai m ulte conferinţe pe ţară. în 1941 a fost în fiin ţa t un organism de stat, „C om itetul C entral p e n tru organizarea colectării plantelor m edi­ cinale44. Cu toate acestea situ a ţia valorificării plantelor m edicinale indigene era considerată deficitară. T r. S ă v u l e s c u (1925) ară ta că în acel an exp o rtu l total de p lan te reprezenta doar 720 m ii lei în tim p ce valoarea im portului era de 39,6 m ilioane lei. De m ulte ori se reim portau la p r e ­ ţu ri ridicate plantele m edicinale exportate în vrac de către ţa ra noastră la p reţu ri scăzute, bineînţeles după o pream balare com ercială frum oasă făcută de com ercianţii de peste hotare. Aceleaşi aspecte com erciale au fost evidenţiate şi de către I. G r i n ţ e ş c u (1932) care propunea o 18

reorganizare a întregului sector de plante, crearea unei in d u strii naţio­ nale de prelucrare şi interzicerea im portului de plan te m edicinale care se p u tea recolta sau cultiva în ţara noastră. în 1930 începe organizarea unei reţele de studiu p e n tru p lan te m e­ dicinale şi 'arom atice, cercetările fiind făcute la staţiu n ile experim entale de la Cîm pia Turzii, Lugoj, Nucet, V alul lui Traian, Cluj şi Bucureşti. N um ai la cîm purile experim entale de la B ăneasa ale In stitu tu lu i de cer­ cetări agronom ice al Rom âniei se efectuau cercetări pe un num ăr de 120 specii m edicinale şi arom atice. Cu toate acestea nici în 1945 după cum rem arca G h . G r i n ţ e s c u s itu a ţia 'h u s-a îm b u n ătăţit : „R ecoltarea plantelor m edicinale se găseşte în tr-o stare rudim entară. Astăzi recolta se face de fiecare cum se pricepe44 iar în altă p a rte : „recoltările constituie un jaf în flora sp o n tan ă11... O etapă m ai bună p e n tru organizarea sectorului de plante începe o dată cu în fiin ţarea în anul 1949 a „în trep rin d e rii com erciale de S tat PLA FA R '4 în subordinea M inisterului S ănătăţii avînd ca obiect de acti­ vitate achiziţia p lantelor din flora spontană, contractarea celor din cul­ tu ri cu u n ită ţi producătoare, condiţionarea, prelu crarea prim ară a m ate­ riei prim e şi începutul valorificării sub form ă de produse farm aceutice, în anul 1951 ia n aştere tot subordonat M inisterului S ănătăţii „C entrul de cercetări ştiinţifice p e n tru plante m edicinale arom atice şi sim ilare44, unde încep cercetări p e n tru valorificarea m ateriilor prim e din flora spon­ tan ă şi din culturi pînă la produsul finit. D upă restru c tu ra rea acestui C entru de cercetări problem ele legate de valorificarea superioară a p lan ­ telor m edicinale sîn t dispersate la m ai m ulte in stitu te sau u n ită ţi de cercetare : In stitu tu l p e n tru C ontrolul de S tat al M edicam entului şi C er­ cetări Farm aceutice, In stitu tu l de C ercetări Chim ico-Farm aceutice, S ta­ ţiunea de C ercetări p e n tru P la n te M edicinale şi A rom atice — F.undulea (1975) şi la catedrele de profil din cadrul F acultăţilor de Farm acie şi Biologie din ţară, la Institu tele agronom ice. în cadrul tu tu ro r acestor in stitu te sau institu ţii num eroşi cercetători şi cadre didactice au adus o im portantă contribuţie la valorificarea ştiinţifică a florei noastre m edi­ cinale şi la în fiin ţarea unor secţii de p relucrare a p lantelor sau de con­ d iţionale a acestora pînă la form a de m edicam ent. Sectorul de producţie a m ateriei prim e şi de prelucrare p rim ară a fost şi el reorganizat. Astfel, în tre p rin d ere a PLA FA R în perioada 1956— 1975 a fost coordonată de către U niunea C entrală a C ooperativelor de Consum, iar din anul 1975 se înfiinţează T u strul PLAFAR în subordinea M inisterului A griculturii, avînd în subordine 10 în trep rin d eri in te rju deţene la activitatea cărora au fost an tren ate şi alte organism e : M inis­ teru l Silviculturii, M inisterul Educaţiei şi înv ăţăm în tu lu i, Cooperaţia, Com itetul p e n tru Problem ele Consiliilor Populare. în prezent d atorită dezvoltării industriei naţionale de m edicam ente activitatea de producţie, recoltare, condiţionare, p relucrare prim ară a plantelor m edicinale şi arom atice este ax ată la fel ca şi cercetarea în acest dom eniu pe satisfacerea acesteia cu m aterii prim e de bună calitate. 19

In intervalul 1950—--1955 a fost elaborată o m etodologie a cercetării florei m edicinale spontane din Rom ânia cu scopul cunoaşterii po ten ţia­ lului economic, calităţii p lantelor m edicinale şi ocrotirii s p e c iilo r'ra re sau pe cale de dispariţie. L ucrările de cartare au fost efectuate în pe­ rioada 1956— 1980 de către In stitu tu l p e n tru Controlul de S tat al Me­ dicam entului şi C ercetări F arm aceutice în colaborare cu catedrele de profil ale F acultăţilor de Farm acie din Cluj, Tg,-M ureş şi ia şi şi cu. In ­ stitu tu l de Biologie din Bucureşti. D atorită im portanţei m etodologiei cartării economice a florei., m edi­ cinale, m etodă care a fost adoptată şi pe plan internaţional, c ît şL aspec­ tele legate de ocrotirea florei m edicinale spontane din ţa ra noastră, vom rezerva acestor problem e un capitol din p a rtea generală a lucrării noastre.

CLASIFICAREA PLANTELOR MEDICINALE

Nici unul d intre criteriile de clasificare a plantelor m edicinale u ti­ lizate pînă în prezent nu le putem considera ca perfecte. în cazul în care încercăm o clasificare după criterii botanice, de sistem atică sau m orfologie vegetală, vom constata că plan te din încrengături, ordine sau fam ilii diferite au su stan ţe active sim ilare sau că plante foarte în rudite botanic conţin su bstanţe active com plet diferite. U n exem plu clasic în acest sens este prezenţa alcaloizilor 'lisergici în ciuperca Claviceps purpurea, dar şi în plante din fam ilia Convolvulaceae. Din punct de v e ­ dere taxonom ic ch iar în cadrul aceleiaşi specii vom în tîln i în n a tu ră chem otaxoni care au sau nu aii deloc anum ite substanţe chimice. De exem plu, după cum se ştie, în cadrul speciei A chillea m illefo liu m vom în tîln i chem otaxoni bogaţi în azulene, iar în alţi chem otaxoni vom con­ stata lipsa com pletă a azulenelor chiar dacă trăiesc în aceleaşi condiţii. Pe de altă p arte în organele plantelor — rădăcini, rizomi, tulpini, frunze, flori, fructe — pot exista substanţe chimice identice sau sim i­ lare sau com plet diferite. O clasificare după stru c tu ra fitochim ică a substanţelor active exis­ tente în plante întîm pină aceleaşi dificultăţi deoarece plantele pot con­ ţine de la una sau două stru ctu ri bine definite chim ic pînă la 20—40— 50 substanţe cu stru c tu ri diferite din punct de vedere fitochim ic. în cazul în care planta m edicinală va conţine substanţe active în num ăr m are şi deci acţiune farm acodinam ică complexă, vom avea un cîm p m ai la rg de aplicabilitate terapeutică. în acest din urm ă caz este destul de greu a stabili o linie de dem arcaţie netă în tre in te rp re ta re a alopată sau hom eopată a acţiunii terapeutice a produselor farm aceutice obţinute din plante. O clasificare după acţiunea farm acodinam ică sau după utilizarea în terapeutică este din punct de vedere practic m ai accesibilă unui m are num ăr de beneficiari ai fitoterapiei. în acelaşi tim p, d ato rită com plexi­ tăţii compoziţiei chimice, a num ărului m are de substanţe active care există în tr-o plantă, p rin clasificarea plantelor după acest c riteriu vom fi nevoiţi să repetăm de foarte m ulte ori aceeaşi specie care poate fi re ­ com andată în afecţiuni diferite. Deoarece dorim ca această lucrare să fie utilă u n u i n u m ăr cît m ai m are de cititori şi din alte specialităţi sau dom enii de activitate decît fitcţţerapia, vom p rezen ta pe sc u rt cele tre i criterii principale de clasificare a plantelor m edicinale. 21

în prim ul rînd clasificarea după criterii botanice sau de sistem atică şi m orfologie vegetală care va perm ite o mai uşoară identificare a p rin ­ cipalelor specii descrise in lucrare. In acest scop vom p rezen ta şi o „cheie de d eterm in are11 cît m ai sim plă a p lantelor m edicinale accesibilă tu tu ro r. De asemenea vom da unele elem ente de diferenţiere în tre specii sim i­ lare p e n tru a evita orice confuzie. P e n tru a cunoaşte principalele grupe de substanţe chim ice din plante vom prezenta o clasificare a lor începînd cu stru ctu rile cele m ai sim ple pînă la cele m ai complexe. A ceasta va contribui şi la o m ai u şoară înţelegere a acţiunii farm acodinam ice, respectiv a recom andărilor în te ­ rapeutică a plantelor m edicinale. în fine, din considerente de ordin practic considerăm u tilă şi o cla­ sificare a speciilor m edicinale pe grupe de afecţiuni. CLASIFICAREA ŞI IDENTIFICAREA PLANTELOR DU PĂ CARACTERE BOTANICE în lucrarea noastră am u rm a t în principal clasificarea plantelor m e­ dicinale conform m onum entalei lucrări „Flora Republicii Socialiste Rom ânia" a p ăru tă în 13 volum e în in terv alu l 1952— 1976 în E ditura Aca­ demiei R.S.R. Deoarece această lucrare se adresează specialiştilor şi cu­ prinde to ate speciile din în cren g ătu rile Pterido'fitelor şi S perm atofitelor este destul de dificil de a identifica plantele m edicinale după F lora R.S.R. în cheia p e n tru d eterm inarea plantelor m edicinale am adoptat cele m ai sim ple criterii de recunoaştere a plantelor după, u rm ătoarele ca­ ractere : A. Plante fără flori. B l — A rbori, arbuşti. B. Plante cu flori. B II — P lan te erbacee. Din grupa B I fac p a rte (1) G im nosperm ele (cu săm înţă neînchisă în fruct) reprezentate în ţa ra noastră p rin ordinul Coniferales (conifere) şi (2) A ngiosperm ele (cu săm înţă închisă în fruct). G rupa B II — adică a plantelor ierboase a fost subîm părţită după caracterele cele m ai uşor de; identificat vizual adică după culoarea flori­ lor după cum urm ează : B II.1. P lante cu flori fără învelişuri florale colorate (flori verzi sau verzui). B II.2. P lan te cu flori albe. B II.3. P lan te cu flori galbene. B 11,4. P lan te cu flori roşii sau roz. B II.5; P lan te cu flori violacee. B II.6. P lante cu flori albastre. Sperăm că această m etodă de d eterm inare a speciilor m edicinale, să fie utilă a tît specialiştilor din alte dom enii decît botanica, cît şi tu tu ro r celor ce, doresc să identifice singuri plantele m edicinale din flora noas­ tră. D upă această „Cheie de determ inare a plantelor m edicinale" vom prezenta şi o clasificare a principalelor specii m edicinale după m ed iu l lor de viaţă. 22

A. P lan te fără flori la . P lan te cu corp vegetativ n e d ife re n ţia t în organe, de tip tal b. P la n te cu corp vegetativ avînd organe d iferenţiate (rădă­ cină, tulpină, frunze), de tip c o r m ............................................. 2a. Ciupercă parazită pe secară (mai ra r pe g rîu sau alte gram inee). recunoscîndu-se după form a de rezistenţă ( = sclerot) care se form ează în ovar, înlocuind cariopsa ; scleroţii au consistenţă cornoasă, sînt curbaţi, culoare violacee închisă, proem inînd în afara s p ic u lu i. . . Claviceps purpurea (Cornul secarei) b. Tal de form ă frunzoasă sau de imici tufe (fruticolosă) — L i c h e n i ................................................................................................ 3a. Tal frunzos (foliaceu), cu alveole pe su p rafaţă ; asem ănîndu-se cu un plăm în ; culoare verde pe faţa superioară, galben-brună pe cea inferioară, frecvent pe trunchiuri, s tîn c i. . . Lobaria pulmonaria (Brîncă) b. Tal tufos ( f r u t i c u l o s ) .......................................................................... 4a. Licheni exclusiv tericoli (se dezvoltă pe sol, pe su b strat stîncos), mică tu fă (8— 10 cm) b run-verzuie la p artea superioară, cenuşie-albicioasă la p artea inferioară, lobi nereg u lat ram ificaţi, cu m arginea ru la tă ; vegetează în zona alpină . . . Cetraria islandica (Lichen de piatră), b. Licheni corticoli (se dezvoltă pe scoarţa arborilor) 5a. Vegetează pe scoarţa c o n i f e r e l o r .................................................... b. Vegetează pe foioase, îndeosebi pe ste ja r (dar şi fag, m es­ teacăn, anin ş.a.), precum şi pe arbori fru ctiferi din livezile bătrîne neîngrijite (mai ales pe p r u n i) .. . Evernia prunastri (Lichen de stejar) 45a. Tal re p e ta t ram ificat dichotomic, faţa superioară cenuşiu-închis, cea inferioară neagră, m arginile îndoite spre in terio r ca un jgheab . . . Parmelia furfuracea (Lichen de conifere) b. Tal cu ram ificaţii filiform e, subţiri, cu poziţie pendulă (atîrnă pe ram uri) şi sim etrie rad ia ră (nu sînt diferenţiate 2 feţe) . . . XJsnea barbata (M ătreaţa bradului) 7a. P lan te cu frunze reduse la mici solzi, ram ificaţii în verticil, tu l­ pina cu noduri şi in ternoduri evidente avînd rol asim ilator b. P lante cu frunze d e z v o l t a t e ............................................................ •8a. R am ificaţiile din verticil evident p e n d u le .. . E quisetuin sylvaticum (Coada calului de pădure) — su b stitu en t

b. R am ificaţiile din verticil rigide

9a. T ulpini înalte de peste 1 rn, grosim e peste 1,5 cm ; vaginele (tecile de la noduri) cu 30—40 dinţi, ram ificaţiile cu 8 m u­ chii . . . Equisetum maximum (Coada calului m are) — sub­ stitu en t

b. T ulpini pînă la m ax. 50— 60 cm înălţim e, grosim e pînă la 0,5— 0,6 cm ; vaginele (tecile) cu mai p uţin de 20 dinţi, ram i­ ficaţiile cu 4— 5 m u c h i i ............................................. ta. Tulpini de 2 feluri, sterile-verzi (mai tardive) şi fertile-b ru n e (tim purii), term in a te cu spic sporifer ; ram ificaţii de regulă cu 4 coaste, pline la interior cu m ăduvă ; dinţii vaginelor fără m argine m em branoasă albă . . . E quisetum arvense (Coada calului)

b. U n singur fel de tulpini, cu spice sporifere la capătul unor ram ificaţii term inale ; ram ificaţii de regulă cu 5 coaste goale la interior ; dinţii vaginelor cu m argine m em branoasă albă .. . Equisetum palustre (Coada calului de bahne) — su b stitu en t •; toxic

H a. Frunze m ărunte, liniar-lanceolate, dispuse în ju ru l tulpinii tulpinile sînt culcate sau ascendente (Lycopodiaceae) b. Frunze lăţite, poartă sporangi (Polypodiaceae) 12a. P lan te cu spice sporifere term inale, tulpini tîrîto are b. P lante fără spice sporifere term inale, tu lpini ascendente . . Lycopodium selago (Brădişor) •— substituent

13a. Spice sporifere singuratice . . . Lycopodium annotinum şor) — su b stitu en t

(Corni-

b. Spice sporifere grupate cîte 2 (rar 3). .. v atu m (Pedicuţă)

Lycopodium ela-

14a. F runze întregi, sporangi lin ia r i. .. Phyllitis scolopendriuim (Năvalnic)

b. F runze p e n a t - s e c t a t e ......................................................................... 15a. Frunze sim plu-penat-sectate, talie mică (10—30 c m ). . . Polypodium vulgare (Feriguţă dulce)

b. F runze de 2—3 ori penat-sectate, talie mai m arc 16a. Frunze de 2 ori p e n a t - s e c t a t e ........................................................... b. Frunze de 3 ori penat-sectate, m arginile foliolelor re ­ curbate . . . Pteridium aquilinum (Ferigă de cîmp) 17a. Sori circulari ; secţiunea în peţiol are 6— 12 puncte albicioase ( D r y o p t e r i s ) ........................................................................................ b. Sori sem icirculari ; secţiune în peţiol cu num ai 2 fasci­ cule co n d u căto are. . . Athyrium filix-fem ina (Ferigă ferneiaseă, Spinarea lupului) — substituent

18a. Rizom foarte m are (uneori peste 30 cm), în secţiune cu 8— 12 puncte ovale în cerc (a) ; secţiunea în peţioi cu 8— 12 puncte albicioase în sem icerc (b) ; ultim ele term in aţii ale frunzelor sînt ro tu n jite (c ). . . D ryopteris filix-m as (Ferigă m edicinală)

a

c

b

b. Rizom sub 10 cm, în secţiune cu 4— 5 puncte (a) ; secţiune în peţioi cu 6 fascicule (b) ; ultim ele term in aţii ale frunzelor sînt d in ţate la v îrf (c ). . . D ryopteris spinulosa — substi­ tu e n t

b

c

B I Arbori, arbuşti la. F runze aciculare sau solzoase ; exclusiv plante lem noase (arbori sau arbuşti) care conţin răşină, florile în conuri, săm înţa nu este închisă în fru ct (uneori cu fructe false, cărnoase sau pieloase) (Subîncr. G y m n o s p e r m a e ) .......................................................... B I 1 b. F runze de alte forme, n-au glande rezinifere, flori soli­ tare sau grupate în inflorescenţe v ariate ; după fecundare săm înţa închisă în fru ct provenit din ovar (Subincr. Angios p e r m a e ) .............................................................................................. B I 2 B 1 1. A rbori, arbuşti din G ym nosperm ae la. F runze solzoase . . . . . .................................................... b. F runze a c i c u l a r e ..................................... ..... . . . 2a. T ulpini erecte, conuri ovoide de 10— 15 m m , din unirea unor solzi cărnoşi, fiecare cu o mică rid icătu ră (mucron) ; arbust ornam ental num ai cultivat în p a rc u ri,.sp a ţii v e r z i.. . T huja occidentalis (Tuia), b. T ulpini culcate, fru c t fals pseudobacă verde, apoi n eagră-alb ăstru ie din conereşterea a 4 cârpele ; spontană în zona m on­ tană, însă cultivată şi o rn a m e n ta l. . . Ju n ip eru s sabina (Ce­ tin ă de negi) (pseudofructul substituent p e n tru J. communis)

26

2 3

3a. Acele gru p ate cîte 2 c u o teacă m em branoasă la bază (Pinus)

b. Acele dispuse s o l i t a r .......................................................................... 4a. T ulpini culcate, exclusiv arbuşti din zona alpină, form înd jnep e n iş u ri. .. Pinus m ontana (Jneapăn) b. T ulpini e r e c t e ........................................................................................ Sa. Ace de 7— 14 om, verzi întunecate, înţepătoare . . . Pinus nigra (Pin negru) b. Ace de 3— 7 cm, verzi-albăstrui, răsucite... Pinus silvestris (Pin de pădure) *8a. F runze aciculare în verticile de 3 ; fru ct fals pseudobacă verde, apoi neagră-albăstruie, din concreştere a 3 cârpele . . . Juni­ perus communis (Ienupăr)

b. Acele nu sînt dispuse în verticile, n u au fructe false 7a. Ace dispuse pectinat (ca dinţii unui pieptene), cu v îrf em arginat (ştirbit), lăţite, p rin tran sp aren ţă observîndu-se canalele rezinifere ca 2 dungi albe . . . Abies alba (Brad)

b. Ace ascuţite, cu 4 m uchi, dispuse spiralat... Pi cea exceisa (Molid)

B 1.2. Arbori, arbuşti din A ngiospenne la . b. 2a. b. 3a. b. 4a. b. 5a. b.

......................................................................................... Frunze sim ple F runze c o m p u s e ........................................................................... ....... F runze o p u s e ......................................................................................... F runze a l t e r n e ............................ ........................................................... P lan tă căţărătoare p rin peţiolii lungi, frunza penată cu 3— 5 foliole... Clem atis vilalba (Curpen de pădure) A rbori sau arbuşti e r e c ţ i ................................................................... F runze p a lm a t- c o m p u s e ......................................... ....... F runze p en at c o m p u s e ......................................................................... Flori albe, fructe cu ţepi... Aesculus hippocastanum (Castan sălbatic) Flori roşi, fru cte fără ţapi (toxice, n u se recoltează) ; m u lt •mai rar... Aesculus pavia (Castan roşu)

6a. L ujeri tin eri cu m ăduva . îngustă ; fru c t uscat arip at = sam ară (g. Fraxinus)

b. L ujeri tin e ri cu m ăduva foarte largă ; fru ct cărnos — drupă baeiform ă (g. S a m b u e u s ) ................................................................. 7a. A rbust sau arbore mic (pînă Ia 10— 12 m), scoarţă netedă, frunze cu 5—9 foliole cu peri ruginii pe dosul foii;-ici pe n erv u ra m ediană, flori cu învelişuri florale apărând după înfrunziră, sam ara la bază cu caliciul persistent... F rax in u s ornus (Mojdrean)

b. A rbore în alt (pînă la 35 m), scoarţă cu ritidom negricios cu crăp ătu ri ondulate şi m ăru n te ; frunze m ai ades ou 11 fo­ liole, flori nude (uneori unisexuate) âpărînd înaintea frunze­ lor, sam ara neavînd la bază re stu ri de caliciu persistent... Fraxinus excelsior (Frasin)

8a. R am urile au m ăduva albă, flori âlb-gălbui gru p ate într^d in­ florescenţă plană, fructe negre ; vegetează în zonă de cîmpie şi deal... Sambueus nigra (Soc) b. R am urile au m ăd u v a galbenă sau brună, flori galbeneverzui g ru p ate în tr-o inflorescenţă ovoidală, fru cte r o ş i i ; vegetează în zona m ontană... Sambueus raeemosa (Soc roşu de m unte) — su b stitu en t 9a. F runze cu 3 f o l i o l e .................................................................................. b. F ru n ze cu m ai m ulte f o l i o l e ............................................................ 10a. Foliole pe m argini evident dinţate sau serate, tu lpini cu gm m pi (g. R u b u s ) ........................................................................... b. Foliole pe m argini întregi sau slab dinţate, tu lp in i ia ra . g h i m p i .........................28

11a. F ructe m ature roşii uşor detaşabile de pe receptacul, frunze pe dos alb tom entoase (cu peri abundenţi)... Rubus idaeus (Ztrneur) b. F ructe m atu re negricioase, aderente pe receptacul... Rubus fruticosus* (Mur) 12a. L ujeri verzi, erecţi, m uchiaţi, frunze în general foliate, spre v îrfu l lu jerilo r simple, flori galbene — cîte 1— 2 în lungul ram urilor ; arb u st pînă la 2 m, cultivat în vestul ţării... Sa­ rothamnus scoparius (M ăturice) b. L ujeri nem uchiaţi, toate frunzele trifoliâte, flori galbenea urii în ciorchini pendenţi (care atîrnă) ; arb u st pînă la 8 m înălţim e, cultivat ornam ental... Laburnum anagyroides (Salcîm galben) 13a. Frunze dub lu -p en at compuse, lu je ri cu spini m ari, trifurcaţi... Gleditschia triacanthos (Glădiţă) b. F runze sim plu penat c o m p u s e .................................................... 14a. Foliole dinţate, serate sau l o b a t e .................................................... b. Foliole întiegi sau num ai la bază cu 1—3 dinţi . . . . 15a. F runze la bază cu 2 stipele concrescute cu p e ţio lu l; fru ct fals de tip măceaşă, în interior cu Iructele adevărate de tip achenă (g. l i o s a ) .................................................................................................

14 15 21

16

b. Frunze fără stipele sau cu 2 stipele neconcrescute . . . 16a. Tulpina lipsită de ghimpi, fru ctu l fals alungit şi sepalele în continuarea acestuia, achene puţine (5— 10)... Rosa pendulina (Măceş de m unte)

19

b. Tulpina arm ată cu ghimpi, fructul fals nu este alungit 17a. Tulpina arm ată cu ghim pi şi aciculi foarte deşi, perpendiculari pe tulpină, fru ct fals m are (pînă la 25 mm), globulos, tu rtit, sepale erecte... Rosa rugosa

17

* S u b d e n u m ire a c o lec tiv ă d e R u b u s fr u tic o su s s în t de f a p t m a i m u lte specii : R. p lic a tu s, R. ca n d ica n s, R. su lc a tu s, R. to m c n to su s.

29

17b. T ulpina arm ată cu ghim pi oblici, fru c t ovoid şi m ai mic (1— 1,2 om lungim e), cu sepale reflecte . . . . v ; 18a. Specii de cultură, de interes ornam ental şi p e n tru petalele nu ­ m eroase utilizate p e n tru dulceaţă şi p e n tru extracţia uleiului. A u a lă tu ri de ghim pii curbaţi şi aciculi m ărunţi... Rosa cenţifolia (T randafir de dulceaţă), Rosa dam ascena (T randafir de Damasc) b. Specie spontană, cu floarea avînd 5 petale roz, tulpina a r­ m ată num ai cu ghim pi curbaţi... Rosa canina (Măceş)

19a. Peţioli cu ghim pi, p o rt arbustiv (g. R u b u s ) .............................. b. Peţioli fără ghim pi, arbori... Sorbus aucuparia (Scoruş de m unte) 20a. F ructe m atu re roşii, uşor detaşabile de pe receptacul, frunze pe dos alb tomentoase... R ubus idaeus (Zmeur) b. F ru cte m atu re negricioase aderente pe receptacul, frunze pe dos verzi palide... Rubus fruticosus (Mur) 21a. Foliole de regulă m ai m ari de 6 om, fructul popular nucă... Juglans regia (Nuc) b. Foliole de m ax. 2— 3 om, fru c t de tip păstaie sau lom entă 22a. Foliole ovate cu vîrfu l acut, flori albe-gălbui, în panicule erecte, fruct indehiscent, g îtu it — lom entă ; înflorire tardivă (VII). Arbore ornam ental fără ghimpi... Sophora japonica (Salcîm japonez)

b. Foliole eliptice, flori albe sau roz în racem e pendente (care atîrnă), fru c t păstaie dehiscentă ; înflorire mai tim purie (V—VI). P rezintă ghimpi... Robinia pseudacacia (Salcîm)

23a. A rbuşti scunzi şi foarte ram ificaţi, paraziţi pe arbori . . b. A rbori sau arb u şti cu rădăcinile în p ă r n î n t ..............................25 24a. F ru n ze sem pervirescente (răm în verzi peste iarnă), verzigălbui şi sesile, fructe albe dispuse în g ru p u ri de cîte 3, tu l­ p in a castaniu-cenuşie... Viscum album (Vîsc)

24

v jti b. F runze caduce, verzi-închis şi peţiolate, fru cte galbene dispuse în m ici ciorchini, tu lp in a m ult mai închisă la culoare (brun-negricios) ; parazitează exclusiv pe speciile de stejar... Loranthus europaeus (Vîscul de stejar) — su b stituent,

25a. F runze o p u s e ........................................................................................ 26 b. F runze a lte rn e .......................................................................................29 26a. Frunze cu m argini întregi, arb u st care înfloreşte înainte de în fru n zire ; n erv u rile laterale ale frunzelor evident arcuite în sus... Cornus mas (Corn)

b. F ru n ze cu m argini dinţate, serate sau cren ate . . . . 27a. F runze trilobate, inflorescenţele de tip cim e uimbeliforme albe au pe m argine u n rîn d de flori m ai m ari, sterile ; arb u st tufos din locuri um ede... V iburnum opulus (Călin)

jvam

y

i

27

4

% h / r ''

b. Frunze n e l o b a t e ................................................................................. 28a. F runze ovate, pe dos puternic păroase (cu peri stelaţi), lujerii de asem enea pîsloşi), flori în cime um beliform e albe, plane, cu. toate florile fertile, fru cte m ature roşii... V iburnum lantana (Dîrmoz) — su b stitu en t 31

b. Frunze pe dos glabre sau doar p uţin păroase, lu jerii nu sînt pisloşi. N ervurile laterale evident arcuite către vîrful frunzei, arb u st nespinos de 1—3 (7) m cu coroana rară din subarboretul cu exces de um iditate... Rhamnus frangula (Cruşin)

29a. F runze cu m argini î n t r e g i ........................................................... b. Frunze cu m argini dinţate, serate, cram ate sau lobate 30a. Frunze cu m argini răsfrînte, la vîrf rotunjite şi uşor em arginate (ştirbite), persistente, pieloase, pe partea inferioară ou puncte m ici brune ; arbust tufos de m are altitudine (peste lim ita afinului)... Vaccinium vitis-idaea (Merişor)

30 J1

b. F runze pe dos nepunctate, ovale, cu vîrf ascuţit ; arbust din zona m ontană, form înd tufărişuri întinse — afinişuri... Vac­ cinium myrtillus (Afin)

31a. Frunze pe dos albe sau cenuşii, niciodată'verzi . . . . b. Frunze pe dos verzi, ovate, pieloase, la bază îngustate ; tulpini culcate sau căţărătoare pe arbori, ziduri (în afara acestor frunze, m ai au lăstari sterili cu frunze lobate)... Hedera helix ( I e d e r ă ) .......................................................................... 32a. F runze pe dos cu peri solzoşi mici, argintii ; arbust spinos ^de pe coaste rîpoase, fru ct bacă falsă ovoidă, portocalie... Ilqjpophae rhamnoides (Cătină) b. Frunze pe dos cu peri albi ; arbore din locuri umede... S a­ lix alba (Salcie) 32

32

33

32a, F ru n ze l o b a t e ................................................................................ b. Frunze serate, dinţate sau crenate, dar n u lobate 34a. De la baza lim bului, din punctul de inserţie al peţiolului, po r­ nesc 3— 5 n erv u ri puternice, p a l m a t e ..............................

b,

De la baza lim bului porneşte o singură n e rv u ră principală din care se desprind n ervurile s e c u n d a r e ..............................

34 41 35

40

.x-■-r-S

35a, Lobii frunzelor întregi, nedinţaţi ; plantă căţărătoare pe arbori, ziduri sau culcată pe sol. F runze pe dos verzi (Pe lăstarii fe r­ tili au frunze întregi)... H edera faelix (Iedera) b. Lobii frunzelor d i n ţ a ţ i ........................................................................ 36a. F runze cu baza îngustată (g. R i b e s ) ............................................ b. F runze cu baza ro tu n jită sau t r u n c h i a t ă .............................. 37a. L ujeri spinoşi cu spini trifu rc aţi aşezaţi la baza frunzelor ; flori 1—3 în fascicule axilare, fru c t bacă de cca. 10 mm în dia­ m etru, verde sau galben... Ribes grossularia (Agriş) b. L ujeri nespinoşi ; flori num eroase, în racom e . . . . 38a. Frunze pe dos cu glande punctiform e, negre ; fru ct negru... R i­ bes nigrum (Coacăz negru) b. F runze pe dos fără glande punctiform e : fru ct roşu... R i­ bes ru b ru m (Coacăz roşu) 39a. Peţioli cu suc lăptos ; arbori care au şi frunze întregi... M orus sp. (Dud) b. Peţioli fără suc lăptos ; arbuşti cu toate frunzele lobate... Ribes sp. (P entru d eterm inarea speciei, vezi 37) 40a. Lobii frunzelor separaţi p rin sinusuri ro tu n jite sau obtuze. F ru c t ghindă... Q uercus robur (Stejar)

36 37 39

38

b. Lobii frunzelor separaţi p rin sinusuri acute. A rb u şti cu lu ­ jeri spinoşi. F ru ct drupă falsă, roşie... Crataegus sp. (Păducel)

33

41a. De la baza lim bului, din punctul de inserţie al peţiolului, por­ nesc 3— 5 (6) n erv u ri principale . . . . . . . . 42 b. De la baza lim bului porneşte o singură n erv u ră m ediană, din care se desprind n erv u ri l a t e r a l e ..................................... 49 '42a. P eţioli lungi de cel p u ţin 3 c m .................................................... 43 b. Peţiolii n u ating decît excepţional 3 c m ..................................... 48 43a. De la baza lam inei pornesc 4—5 (6) n e rv u ri puternice (cca m ediană şi 3—4 laterale) (g. T i - l i a ) .............................................44 b. De la baza lam inei pornesc num ai 3 n erv u ri puternice . . 48 44a. F runze pe dos argintii ; flori 5— 10 în cime m ai scurte decît lungim ea bracteei acoperită şi ea cu peri stelaţi... Tilia to■mentosa (Tei argintiu)

b. F runze pe dos verzi ; flori în cime m ai lungi sau cel puţin egale cu bracteea care este lipsită de p e r i ..............................45 45a. F runze mici (3— 7 om), cordate, pe spate cu sm ocuri de peri ru ginii la subsoara n erv u rilo r ; flori în cime a căror lungim e este egală cu bracteea... Tilia cordata (Tei pucios)

b. Frunze m ari (6—12 cm), eu bază puternic asim etrică un lob pare trunchiat) ; flori p u ţin num eroase şi m ari, în cime a căror lungim e depăşeşte bracteea... Tilia piatyphylios (Tei cu frunza mare)

34

46a. N ervurile laterale se continuă pînă în dinţii frunzelor. Peţiol necom prim at... Corylus avellana (Alun) b. N ervurile laterale nu se continuă pînă în dinţii frunzei. Peţiol adesea lateral com prim at (g. Populus) . . . . 47a. M ugurii alungiţi, ascuţiţi, pînă la 2—3 cm... Fopulus nigra (Plop negru)

47

b. M uguri ovoizi şi m ai m ici —- 3—4 mm Ia P opulus alba şi 6—7 mm Ia P. trem ula — substituenţi

D 48a. N ervurile laterale se continuă evident pînă în dinţii frunzei... Corylus avellana (Alun) b. N ervurile laterale, înainte de a ajunge la m arginea lam i­ nei frunzei se arcuiesc şi se unesc in tre ele, iar din porţiunile arcuite pornesc ram ificaţii slabe către dinţii frunzei. Peţioli cu suc lăptos... M orus sp. (Dud) 49a. L ujeri spinoşi ; spinii rigizi aşezaţi de-a lungul lu jeru lu i, frunze n ereg u lat dinţate... C rataegus sp. (Pădueel) b. L ujeri nespinoşi sau num ai v îrfu l u n o r lu je ri laterali poate fi term in at în s p i n .......................................................................... 50 51a. F runze cu mai m u lt de 10 perechi de n erv u ri laterale . . 52 b. F runze cu cel m u lt 10 perechi de nerv u ri laterale . . . 53 52a. Frunze sim plu d inţate ; în fiecare din dinţii frunzei ajunge cîte o n e rv u ră laterală, lungi de (8) 10— 18 om şi late de 3—6 om... Castanea sativa (Castan comestibil) b. Frunze dublu d inţate sau serate ; dinţii de ord. II sînt m u lt mai num eroşi decît n erv u rile laterale ; frunze cu baza evident asim etrică... Ulm us foliacea (Ulm de cîmp)

35 /

53a. F runze lat ovate sau subrotunde, de 6— 10 om lăţim e, cu baza cordată... Corylus aveîlana (Alun) b. F ru n ze rombice, lu jeri tineri cu num eroase verucozităţi albe... B etula verrucosa (Mesteacăn) 54a. F runze lungi pînă la 2,5 cm... Vaccinium m yrtillu s (Afin) b. F runze m ai l u n g i ................................................................................ 55 55a. Frunze pe dos albicioase... Salix alba (Salcie) b. F runze pe dos verzi sau palid verzi, triu n g h iu la re (del­ toide). M uguri ascuţiţi, lungi de cca 2 cm... Populus rsigra (Plop negru)

la . P lan te volubile... H um ulus lupulus (Hamei) b. P lante erecte sau t î r î t o a r e ................................................................. 2a. F runze în rozetă b a z a l ă ................................................................... b. F runze t u l p i n a l e ...................................................................... ....... • 3a. F runze îngust lanceolate... P lantago lanceolata (Pătlagina în ­ gustă)

b. Frunze ovate sau la t e l i p t i c e .................................................... 4a. F runze brusc atenuate in tr-u n peţioi ele lungim ea lam inei, n e r­ v urile de gradul II evidente... Plantago m ajor (Pătlagina lată)

,/ b. Frunze uşor atenuate în peţioi, n ervurile de gradul II neevidento... P. media

5a. P lantă cu o singură frunză tulpinală în form ă de sabie (ensiformă), la subsuoara căreia se dezvoltă ‘o inflorescenţă căr­ noasă... Acorus calam us (Obligeana) b. P la n te cu m ai m ulte frunze t u l p i n a l e ..................................... 6a. Flori în inflorescenţe tip spic compus sau panicul (plante clin fam. G r a m i n e a e ) ................................................................................ b. Flori izolate sau în inflorescenţe de alt t i p .............................. 7a. P lan tă de cultură înaltă pînă la 2— 2,5 m, term inal cu un pa­ nicul (inflorescenţă bărbătească), inflorescenţe fem eieşti de tip ştiulete la subsuoara frunzelor... Zea m ays (Porum b) b. B uruieni de talie r e d u s ă ................................................................... 36

CJ1 CO t o

B II. 1. P lan te cu flori fă ră învelişuri florale colorate {flori verzi sau verzui)

8a. Inflorescenţă spic compus cu călcîie evidente... Agropyron repens (Pir m edicinal)

V b. Inflorescenţă spic digitat... Cynedon daetylon (Pir gros) — su b stitu en t

9a. Frunze opuse, plantă cu peri urticanţi... Urtica dioica (Urzică) b. F runze a l t e r n e ........................................................................................ 10a. N ervaţiune arcuată... V eratrum album (Steregoaie)

b. 11a. b. 12a. b. 13a. b. 14a.

N ervaţiune penată sau p a l m a t ă ................................................... Plante exclusiv de c u l t u r ă ............................................................ P lan te din flora s p o n t a n ă ............................................................ P lan tă înaltă de 1—2 m, frunze palm at-lobate, m ari (ajung pînă la 0,80— 1 m) ; inflorescenţe panicul term inal... Rheum sp. (Revent) P lan tă de 30— 60 cm, frunze întregi cordate (în formă de inim ă), flori în inflorescenţe mici, dispuse Ia subsuoara fru n ­ zelor... Fagopyrum sagittatum (Hrişcă) F runze trilobate, la bază cu un spin trifu rc a t gălbui... N anthiurn spinosum (Ghimpe) F runze de altă form ă, fără ghim pi la b a z ă .............................. Frunze cu nervaţiune p e n a t ă ............................................................

b. F runze cu nervaţiune palm ată

15a. Inflorescenţă terminală ; frunze m ari (pînă la 30— 40 cm), plantă din locuri îngrăşate (specifică pe locul unor stîne)... Rumex alpinus (Ştevia stînelor) b. Flori micuţe, dispuse axilar (3—5), frunze mici (pînă la 2 cm)... Polygonum aviculare (Troscot) 16a. Frunze palm at l o b a t e .........................................................................17 b. Frunze î n t r e g i ....................................................................................... 18 17a. Frunze adînc sectate, pînă aproape de bază, late pînă la 30 cm ; flori mari, puţine, cu 5 elem ente verzi-purpurii... Heîleborus purpurascens (Spînz)

b. Frunze

reniforme, sinusurile puţin adîncite ; flori m ă­ runte, numeroase, în inflorescenţe term inale... Alchemilla sp. (Creţişoară)

18a. Frunze reniform e, plantă cu num ai 2—3 frunze lung peţiolate, rămîn verzi peste iarnă, vegetează în păduri de foioase... Asarum europaeum (Pochivnic)

b. Frunze

cordate la bază, oval-triu n g h iu lare, p lan tă erectă de locuri însorite... Aristolochia clematitis (M ărul lupului, Rernf)

38

B II.' 2. P lan te cu flori albe la . P lan te din c u l t u r i ................................................................................. 2 b. P lan te din flora s p o n t a n ă ...................................................................14 2a. Flori tip 4, 1— 10 flori la o p lan tă ; specie ierboasă anuală, p lan te de 1— 1,50 m, cu p a rte a aeriană glaucă (verde-albăstruie), frunze întregi ; flori cu 2 sepale caduce, 4 petale albe (pînă la violaceu), avînd Ia bază o p a tă neagră, fruct capsulă... -t-Papaver som niferum (Mac de grădină) .................................................................................. ..........3 b. Flori tip 5 3a. Flori de tip bilabiat (cu 2 buze, u na inferioară şi una superioară), tu lp in a evident cu 4 m u c h i i .................................................... ..........4 b. Flori de alt tip, tulpina c i l i n d r i c ă ..............................................................5 4a. P lan tă perenă, -tufos ram ificată, frunzele frecate în tre degete au m iros puternic de lăm îie ; stil ele şi stigm atele n u ies evident din corolă... M elissa officinalis (Roiniţă) b. P lan tă anuală, erectă, ram ificată de la bază, miros plăcut arom atic, specific, cele 4 stam ine şi taxai ales stigm atul ies m u lt de sub petale... O ehnum basilicum (Busuioc) ia . Flori în inflorescenţe de tip um belă com pusă . . . . 6

b. F lori sim ple sau în inflorescenţe de alt t i p .............................. 6a. Frunzele au la bază o vagină enorm ă, um flată, la cele de la v îrf depăşind chiar lungim ea lim bului. P lante extrem de v igu­ roase din zone m ontane... Angelica archangeiica (Angelica)

9

b. F runze fără vagină d e z v o l t a t ă .................................................... 7a. Toate frunzele tu lp in ale sînt de 1—2 ori p en at-sectate b. F runzele bazale sîn t întregi, ovate, cu m argine dinţată... P im pinella anisum (Anason)

39

8a. Frunze superioare de 3 ori penat-sectate, cu lacinii rare , în ­ guste, inegale ; plantă anuală, cu m iros neplăcut de ploşniţă... Coriandrum sativum (Coriandru)

b. F runze cu lacinii m ărunte regulate, d e s e ; plantă bienală, în prim ul an cu o rozetă ele frunze lung peţiolate, în al doi­ lea an cu tulpină floriferă... C arum carvi (Chimion)

9a. Inflorescenţe de tip antodiu ; specie perenă, înaltă de 60— 120 cm, tufoasă, puternic arom ată... Artemi&ia dracuncuius (Tarhon) b. Flori sim ple sau în inflorescenţe de a lt t i p .............................. 10a. Corola sub form ă de pîlnie ; p lan tă tufoasă, viguroasă, fru c t capsulă ghim poasă... + D a tu ra inoxia (Laur păros) b. Corola cu petale cel p u ţin term inal l i b e r e .............................. 11a. Flori solitare ; plante sudice, cu 5 petale libere, avînd vîrf albastru-verzui... Nigella sativa (Negrilică) b. Flori grupate în i n f l o r e s c e n ţ e .................................................... 12a. F runze s i m p l e ....................................................................................... b. F runze penat-com puse, cu 5— 11 lacinii... V aleriana officinalis (Valeriană) 13a. Flori foarte m ăru n te (4— 5 mm), în inflorescenţe foarte bogate, laxe ; frunze lanceolate, lungi de 3— 5 om şi late de num ai 6—8 mm ; rizom i la exterior brun-gălbui... Gypsopfayla paniculata (Ipcărige) b. Flori m ai m ari (pînă la 2 cm), petale uşor ră sfrîn te ; frunze eliptice, lungi de 7-—10 cm ; rizom i la exterior bruni-roşietici... Saponaria ol'ficinalis (Săpunariţă) 14a. Flori de tip 3, frunze cu n e rv u ri a r c u a t e ..............................

b. F runze pe tip 4 sau 5, frunze cu n ervaţiune palm ată sau p e­ n a tă ...................................................................................................... 15a. P lan te cu num ai 2 frunze bazale lat-ovale ; foliolcle florale sînt concrescute la bază. P lan tă ele pădure foarte ornam entală, plăcu t m irositoare... + C o n v allaria m ajalis (Lăcrăm ioare) b. P lante cu frunze t u l p i n a l e .................................................... 16a, P lan tă de locuri deschise (păşuni, fineţe m ontane), foarte vi­ guroase (1— 1,20 m), frunze cu n e rv u ri proem inente... —Veratru m album (Steregoaie) 40

10

11 12 13

15

17

16

b. P lan tă din p ăduri de fag sau conifere, cu talie m ai redusă (20— 30 cm), frunzele p rin frecare au m iros de usturoi... Allium ursinum (U sturoiţă) 17a. Inflorescenţă de tip c a p i t u l ............................................................18 b. Flori izolate sau inflorescenţe de a lt t i p ..............................19 18a. F ru n ze întregi, lanceolate ; antodiile în inflorescenţă term i­ nală laxă... Erigeron canadensis (Bătrîniş) b. Frunze fin d iv iz a te ; antodii grupate în infolerscenţă te r­ m inală compactă... Aehillea m illefolium (Coada şoricelului) 19a. Inflorescenţă de tip u m b e l ă ........................................................... 20 b. P lan te fără inflorescenţă de tip u m b e l ă ..................................... 21 20a. Frunzele au la bază o vagină enorm ă, um flată, cele de la v îrf depăşind chiar lungim ea lim bului. P lante extrem de vigu­ roase din zone m ontane... Angelica archangeiica (Angelica) (specie ocrotită ; nu se va recolta !)

b. F runze fără vagină dezvoltată ; frunze cu lacinii m ărunte... Ga rum carvi (Chimion) 21a. Flori tip 4 ............................................................................................... b. Flori tip 5 ............................................................................................... 22a. P la n te cu rozetă de frunze bazale şi frunze tulpinale ; fructe silicve de form ă triunghiulară... Capsella bursa pastoris (Traista ciobanului)

b. P la n te num ai cu frunze tulpinale dispuse în verticil ; fructe — nu cu le mici g l o b u l o a s e ............................................................ 23a. Flori cu tu b u l corolei lung, fructe ţepoase cu ţepi recurbaţi, m iros plăcut, arom at... Asperula odorata (Vinariţă).

b. Flori cu tu b u l corolei scurt, fructe netede ; întreaga plantă degajă u n m iros neplăcut... G alium schultesii (Cucuta de pădure) — su b stitu en t

09 2d

O O A .1

24a. Florile au sim etrie rad ia ră . . . , .. . . . . . ... b. Florile fără sim etrie radiară . . . . . .. 25a. Corola sub form ă de pîlnie (prin unirea tu tu ro r p e t a l e l o r ) , .

.2 5 35 26

b. Cel p u ţin .partea term inală a petalelor este liberă . . .2 8 26a. P lan te volubile . . . . . ...... . . . .. 27 b. P la n te erecte, tu f oase, fructe capsule... . + D at ura slram qnium (Laur, Cium ăfaie) 27a. Caliciu cu sepale concrescute ; plantă cu frunze mici (pînă.-la 3—4 cm), com ună în locuri necultivate şi ca buruiană de cul­ turi... Convolvulus arvensis (Volbură) b. Caliciul acoperit de 2 bractei late ; p la n tă cu frunze anari pînă la 6— 7 cm) din locuri um ede, lunci, m argini de păduri... Calystegia sepium (Cupa vacii) — se recoltează îm preună cu Convolvulus arvensis) 23a. Flori cu u n singur înveliş floral din 5 tepale ; planta robustă, înaltă de 1,5— 2,5 m, ram ificată de.la bază, frunze ovate, flori în racem e term in ale ; fructe bace mici, roşii întunecate... P h y tolacca esculenta (Cîrmîz) b. Flori cu 2 învelişuri florale d istin c te (caliciu verde .şi co­ rolă a l b ă ) ............................................................................................... 29 30 29a. F runze s i m p l e ....................................................................................... . . . . . 32 b. F runze c o m p u s e ............................................ ....... 30a. P lan te viguroase, tu lp in a consistenţă ta re ; cele 5 petale sînt e v i d e n t e ....................................................................................... ....... 31 b. P la n te eu tu lp in a foarte m oale, cu un singur rînd de peri laterali ; petalele adînc divizate în 2, astfel încît dau im presia de 10 petale. B uruiană de locuri umede... S tellaria m edia (Iarbă m oale, Rocoină).

Sla. Flori foarte m ăru n te (4— 5 mm), în inflorescenţe foarte bo­ gate, laxe ; frunze lanceolate, lungi de 3—5 cm şi late de nu'mai 6—8 mm ; rizom ii la exterior brun-gălbui... Gypsophyla paniculata (Ipcărige) b. Flori m ai mari (pînă la 2 cm), petale uşor răsfrîn te ; frunze eliptice lungi de 7-— 10 cm ; rizom i la exterior b runi-roşie­ tici... Saponaria officinalis (Săpunariţă) 42

32a. Toate frunzele trifoliâte... Fragaria vesca (Frag)* b. Frunzele im paripenat c o m p u s e .................................................... 3 3 33a. U ltim ele foliole sînt penat sectate ; plan tă robustă de locuri umede... Filipendula ulmaria (Creţuşcă) b. Toate foliolele s i m p l e .........................................................................34 34a. T ulpină erectă, neram ificată ; plantă de locuri um ede şi um ­ broase din zona de deal şi m unte... Valeriana officinalis (Valeriană) b. T ulpină ram ificată, form înd tufe viguroase ; plantă din locuri însorite, necultivate, gunoite... Sambucus ebulus (Boz) 35a. Flori papilionate (ca u n fluture), în inflorescenţe globuloase ; frunze trifoliâte... Trifolium repens (Trifoi alb) b. Flori de tip bilabiat (cu 2 b u z e ) .................................................... 36' 36a. Flori solitare ; plantă din locuri cu exces de um iditate... +G ratidlâ officinalis (Veninariţa) b. Flori în inflorescenţe compacte, ca u n guleraş la s u b s u ­ oara perechilor de frunze o p u s e .................................................... 37 37a. Frunzele mai m ult sau m ai p u ţin cu sinusuri adînci... Lycopus europaeus (Piciorul lupului)

b. Frunzele n u a u ,sin u su ri adînci pe m a r g i n i ..............................38 38a. Frunze aproape rotunde, părozitate abundentă a întregii părţi aeriene care dau p la n te i o culoare cenuşie-albicioasă ; specie de, locuri uscate, însorite, m ai m ult în sudul şi estul ţării... Marrubium vulgare (Unguraş) b. Frunze cu form e m ai alungite ; specii păroase, d ar fără peri abund enţi care să dea plan telo r o culoare cenuşie-albicioasă .....................................................................................................39 39a. Frunze triu n g h iu lar ovate, corola pînă la 2 cm ; fără miros caracteristic... Lamium album (Urzica m oartă albă)

b. Frunze ovate cu v îrf obtuz, corola m ai mică, pînă la 1 cm ; p rin frecare în m înă se percepe un m iros caracteristic de lămîie... M elissa officinalis (Roiniţă)

S e re c o lte a z ă fru n z e le şi la sp e c ia d e c u ltu ră F r a g a r i^ d s T iin d

v

tfVSAS

(C ăpşun).

1 43

B II. 3. P lante cu fiori galbene la . b. 2a. b. 3a. b.

P lante clin c u l t u r i ................................................................................. P lante din flora s p o n t a n ă ...................................................................19 Flori în inflorescenţe de tip antodiu ( c a p i t u l ) .............................. Flori solitare sau gru p ate în alte tip u ri de inflorescenţe . . Toate florile antodiului sînt g a l b e n e ............................................ Florile ligulate (marginale) albe şi num ai florile tubuloase centrale sîn t galbene ; antodiul în secţiune gol la interior... Matricaria chamomilla (Muşeţel)

■la. F runze cu dinţi ţepoşi pe m argine, antodiul de asem enea încon­ ju ra t de bractee cu spini... Cnicus benediclus (Schinel) b. Frunze fără s p i n i ................................................................................. 5a. Antodii mici şi num eroase, aplecate, dispuse in tr-u n racem te r­ m inal (gen A r t e m i s i a ) ....................................................................... b. A ntodii m ari erecte, dispuse term inal ; plante cu aspect puternic o r n a m e n t a l ........................................................................................... 6a. Frunze tulpinale întregi, liniar lanceolate... A rtem isia dracunculus (Tarhon) b. Frunze tulpinale p en at s e c t a t e .................................................... 7a. Frunze suriu sau alb tom entoase, cu peri fini şi alipiţi, foliole lat-lanceolate (2— 4 mm)... A rtem isia absinthium (Pelin) b. Frunze netom entoase, foliole îngust liniare... A rtem isia abrotanum (Lemnul dom nului) 8a. Frunze penat-sectate... Tagetes patula (Crăiţe) b. Frunze întregi, invers-lanceolate... Cal-endula officinaiis (Găl­ benele)

9a. Fiori de tip 4 ........................................................................................ b. Flori de tip 5 ......................................................................................... 10a. Flori m ari, s o l i t a r e ............................................................................... b. Flori m ici grupate în racem e d e n s e ............................................. 11a. Sepale 2, caduce ; frunzele sînt sesile, am plexicaule (baza îm ­ brăţişează a x u l tulpinei)... Glaucium flavum (Mac cornut gal­ ben)

44

2 3 9 4

5 6 8 7

b, Sepale 4, persistente, sectate, alungite, înguste şi răsfrîn te ; frunze peţiolate, cu m argine întreagă... Oenothera biennis (Luminiţă) 12a, F runze bazale penat-com puse ; fructe silicve cilindrice, îngus­ tate la capete, fără rostru, dispuse alipit faţă de ax... Brassica nigra (M uştar negru)

b. Frunze bazale penat-lobate ; fructe silicve cilindrice, gîtuite, perpendicular pe ax... Sinapis alba (M uştar alb)

13a. Inflorescenţă tip um belă, frunza fin divizată, asem ănătoare cu a m ărarului... Foeniculum vulgare (Fenicul) b. Fiori solitare sau inflorescenţe de alt t i p .............................. 14a. Flori cu sim etrie r a d i a r ă ................................................................... b. Flori fără sim etrie rad ia ră (au sim etrie bilaterală) 15a, Corola sub form ă de pîlnie (petalele com plet unite), n erv u ri p e n a t e ................................................................................................... b, Petalele libere pînă aproape de bază, n e rv u ri arcuate... Gentia n a lutea (G hinţura galbenă) 16a. P lante volubile ; frunze palm at-lobate... Luffa cylindrica (Lufe, B urete vegetal) b, P lante erecte ; frunzele n u sîn t palm at-lobate . 17a. Frunze cu m argine întreagă ; fru cte bace sferice, negre la ma­ turitate... + Atrapa belladonna (M ătrăgună)

b. Frunze cu m argine puternic sinuată (scobită) ; fru cte cap­ sule cu căpăcel (pixide)... +H yosciam us niger (M ăselariţă)

18a. Flori cu corola ca un ulcior asim etric (buza superioară scurtă, buza inferioară m ai lungă şi răsfrântă) ; tulpină cilindrică... + D igitalis lanata (Degeţel lînos) b. Flori cu corola bilabiată, bicoloră (buza de sus violacee, cea inferioară galbenă) ; tulpini în 4 muchii.... S a lv ia , selarea (Şerlai) 19a. Flori în inflorescenţe antodii ( c a p i t u l ) ..................................... 20 b. Flori solitare sau gru p ate în alte tip u ri de inflorescenţe 20a. F runze în rozetă bazală ; inflorescenţe pe axe tulpinale goale la in terio r şi nefoliate... Taraxacum officinale (Păpădia) b. P lan te cu frunze t u l p i n a l e ........................................................... 21 21a. Frunze opuse... Arnica montana (Arnică) b. F runze a l t e r n e ........................................................................ 22a. F lori în antodii mici (5—6 mm), aplecate, dispuse în tr-u n ra ­ cem term inal (gen A rtem isia) . ..................................... 23 b. F lori în antodii e r e c t e ...................................................................24 23a. Frunze în întregim e tom entoase (suriu păroase)... A rtem isia ahsinthium (Pelin) b. F runze bicolore, pe faţă verzi închis şi glabre, pe spate alb tomentoase... A rtem isia vulgaris (Pelinariţă) 24a. A ntodii num eroase în tr-u n panicul term inal m are (20—30 cm), foarte ram ificat... Solidago serotina (Sînziene de grădină)

30

22

b. A ntodii izolate sau grupate în alt m o d ........................... .. . 25 25a. Antodii dispuse în tr-u n corim b term inal... Tanacetum vulgare (Vetrice) b. A ntodii izolate sau grupate în alt mod . . . . . 26 26a. T ulpina floriferă se dezvoltă foarte tim puriu (III—IV) p u rtîn d frunze reduse la solzi ; după uscarea tulpinii florifere se dez­ voltă frunze mari... Tussilago farfara (Podbal) b. T ulpina poartă şi antodii şi frunze n o r m a l e ..............................27 27a. P lan tă mică (20— 50 cm) din zona de cîmpie, frunze puternic divizate, antodiul cu flori ligulate albe' la exterior şi flori tu buloase galbene dispuse c e n t r a l ....................................................28 b. P lan tă viguroasă (1— 1,5 m) din zona m ontană, frunze în ­ tregi, antodiul num ai cu flori galbene . . . . . 29 28a. R eceptaculul conic, gol la interior... Matricaria cham om illa (Muşeţel) b. R eceptacul plin la interior... Matricaria inodora (M uşeţel prost) — su b stitu en t 46

29a. Baza frunzei atenuată în peţioi, flori şi fructe cu papus... Inula helenium (Iarbă mare)

b. Baza frunzei cordată, flori şi fru cte fără papus, fructe cu coronulă... Telekia spedosa (Lăptucul oii) — substituent

30a. b. 31a. b. 32a. b. 33a. b. 34a. b. 35a. b. 36a. b. 37a. b. 38a. b. 39a. b.

Petale libere . .................................................................................. P etale unite în tre ele, cel p u ţin la bază . . . . . Corola cu 4 p e t a l e ................................................................... Corola cu 5 (sau mai m ulte) p e t a l e ............................................. P lan tă cu suc portocaliu... Chelidonium majus (Rostopasca) P lan tă fără suc portocaliu... Potentilla erecta sin. P. tormentilla (Sclipeti) Corola bicoloră, cele 3 petale inferioare galbene, cele 2 supe­ rioare violacee... Viola tricolor (Trei fraţi pătaţi) Corola în totalitate g a l b e n ă ............................................................ Flori s o l i t a r e ........................................................................................ Flori grupate în i n f l o r e s c e n ţ e .......................................................... Frunze adînc divizate în 3 lobi ; petale cu o pată p u rp u rie la bază... Hibiscus trionum (Zămoşiţă) F runze penat divizate ; petale fără pată purpurie la bază Floare cu 5 petale, tulpina culcată, frunze alburii pe dos ; în­ floreşte vara... Potentilla anserina (Coada racului) F lori cu petale num eroase, tulpina erectă ; frunze verzi pe dos ; înfloreşte prim ăvara devreme... Adonis vernalis (Ruşcuţa de prim ăvară) F runze opuse, întregi, cu pete mici, transparente... Hypericum perforatum (Sunătoare) F runze alterne, d i v i z a t e .................................................................. F runze trifoliate, flori papilionate (în form ă de fluture)... Meliiotus officimalis (Sulfină) F runze penate, flori cu sim etrie r a d i a r ă ..................................... Inflorescenţă alungită (tip racem), peduncul m ai scurt ca floa­ rea... Agrim onia euipatoria (T uriţa mare) Inflorescenţă bifurcat-ram ificată, pedicel de 2—4 ori mai lung decât floarea... G eum u rbanum (Cerenţel)

31 40 32 33

34 35 37 36

38 39

47

40a. P lan tă tîrîtoare... Lysimachia nummularia (Gălbăşoară) b. P la n tă e r e c t ă ........................................................................................ 41a. Frunze dispuse 6— 8 în tr-u n verticil... Galium vcru n (Sînziene galbene) b. Frunze altern e sau o p u s e ................................................................... 42a. F runze în rozetă b a z a l ă ................................................................... b. P lan te fără rozetă b a z a l ă ................................................................... 43a. Un singur ax floral, cu o inflorescenţă tip um belă simplă... P rimula officinalis (Ciuboţiea cucului)

b. M ai m ulte axe florale, fiecare ax cu cîte o singură floare... Primula acaulis (Griciorei) — substituentă

44a. N ervură arcuată... Gentiana punctata (G hinţura pătată)

b. 45a. b. 46a.

N ervaţiune de a lt t i p ......................................................................... Corola sub form ă de pîlnie (petale com plet unite) . . P etalele nu sînt u n ite c o m p l e t .................................................... Frunze cu m argine întreagă ; fructe bace sferice, negre la ma­ turitate... + Atropa belladonna (M ătrăgună)

b. F runze cu m argine pu tern ic su m ată (scobită) ; fru c te capsule cu căpăcel (pixide)... -j-Hyosciamus niger (M ăselariţă)

47a. Flori cu corola ro tată, frunze late şi păroase, plante înalte (1,20— 1,60 m), cu o inflorescenţă alungită... Verbascum phlomoides (Lum înărică) b. Corola cu 2 baze, frunze înguste... Linaria vulgaris (Lin ariţă) B II. 4. Plante cu flori roşii sau roz la . P lan te de c u l t u r ă ................................................................................. b. P la n te din flora s p o n t a n ă .................................................................. 2a. Inflorescenţe capitule m ari (4—5 cm) cu foliole ghim poase ; p lanta în întregim e ghim poasă, frunze p ătate cu alb... Sylibum marianum (A rm urariu) b. A lte tip u ri de i n f l o r e s c e n ţ e ................................................................. 3a. Flori cu sim etrie r a d i a r ă ................................................................... b. F lori fără sim etrie r a d i a r ă ................................................................. 4a. Flori cu petale roz... Althaea officinalis (Nalbă m are) b. Flori cu petale de culoare neagră-p urpurie ; plantă erectă, înaltă (1,5—2 m), cultivată şi ornam ental... Althaea roşea var. nigra (Nalbă de grădină) 5a. Flori purpurii, ea u n ulcior asim etric (buza superioară scurtă, buza inferioară m ai lungă şi răsfrîntă), tulpina cilindrică... + Digitalis purpurea (Degeţel roşu) b. Flori cu corola bilabiată (cu două b u z e ) ..................................... 6a. S ubarbust cu tufe globuloase, la bază ram urile sînt lignificate... Thymus vulgaris (Cimbru de cultură) b. P lante anuale, nelignificate la b a z ă ............................................. 7a. Frunze m ari (3—5 cm) verzi, cu peri ra ri pe m argine ; inflores­ cenţe term inale alungite, spiciform e, din mai m ulte grupuri de 4—6 flori... Ocimum basilicum (Busuioc) b. F runze m ai m ici (1—2 cm), verzi-cenuşii d ato rită părozit ă ţ i i ; flori de inflorescenţe globuloase foarte mici (diam etru 0,5 cm)... Majorana hortensis (M ăghiran) 8a. Inflorescenţe c a p i t u l e .......................................................................... b. F lori solitare sau în inflorescenţe de alt t i p ..............................11 9a. F runze palm at compuse din 3—5 foliole (asem ănătoare cu cele de cînepă)... Eupatorium cannabinum (Cînepa codrului) b. F runze m ari, î n t r e g i .......................................................................... 10

2

8

o 4 5

6

7

9

49

10a. P lan tă cu aspect sezonier : prim ăvara apar tu lp in i florifere, ul­ terio r frunze m ari, pornind direct din rădăcină ; frunze m ari (80 cm), rotunde, din ţate pe m argine, baza cordată... Petasites hybridus, P. kablikianus (Captalan) l

b. P lan tă în prim ul an num ai cu rozetă bazală, în al doilea an tulpină cu frunze şi inflorescenţe ; frunze pînă la 40— 50 cm, triu n ghiular-ovate, m argine întreagă (fără dinţi), baza nu este cordată... Arctiu-m îappa (Brusture) 11a. P etale l i b e r e .........................................................................................12 b. P etale unite (cel p u ţin la b a z ă ) .................................................... 20 12a. F runze o p u s e ........................................................................................ 13 b. F runze a l t e r n e ................................................................ ............................. 14 13a. Flori foarte m ărunte (4— 5 mm), în inflorescenţe foarte bogate, laxe ; frunze lanceolate, cu o singură nervură, sub 4 m m lă ­ ţim e ; rizom i la exterior brun-gălbui... G ypsophyla panicuîata (Ipcărige) b. F lori m ai m ari (pînă la 2 cm), p etale uşor răsfrânte ; frunze eliptice, lungi de 7— 10 am, cu 3 n e rv u ri ; rizom i la exterior brun-roşietici... Saponaria officînalis (Săpunariţă) 14a. F runze trifoliate (cu 3 foliole) ; flori de tip papilionat (ca un f l u t u r e ................................................................................................ 15 b. F runze sim ple, întregi sau d i v i z a t e .............................................16 35a, S ubarbuşti, p artea bazală lignificată ; ram u ri cu spini rigizi ; flori roz cu dungi m ai închise, dispuse la subsuoara unor bractee spre v îrfu l tulpinii... Gnonis spinosa (Osul iepurelui) b. P lan tă ierboasă, fără spini ; flori roz pînă la p u rp u riu deschis, uniform e, gru p ate în tr-u n capitul giobulos... Trifolium pratense (Trifoi roşu) 18a. Flori pe tip 4 ................................................................... 17 b. Flori p e tip 5 .........................................................................................19 17a. Flori solitare, roşii-purpurii... Papaver rhoeas (Mac roşu de cîmp) b. Flori g ru p ate în i n f l o r e s c e n ţ e .................................................... 18 18a. Mai m ulte inflorescenţe la p a rtea term inală a unor ram ificaţii, cu flori m icuţe pontenate, petale roz cu v îrf p u rp u riu ; frunze fin divizate ; plan tă de cîm pie şi dealuri joase, adesea b u ru ­ iană în porum bişte, m irişte... Fumaria officinaîis (Fum ariţa) 50

b. O singură inflorescenţă term inală ; frunze întregi, a lu n ­ gite ; plantă de tăie tu ri de păduri şi m argini de ape, în zona de deal şi m ontană... Chamaenerion augustifolium (Răscoage) 19a. T ulpină sim plă, erectă, în altă (0,60— 1,50) ; frunze verzi argin­ tate, catifelate datorită perilor pîsloşi ; frunze triu n g h iu lare cu 3—5 lobi ; flori în racem e term inale. Vegetează pe lîngă ape curgătoare... Althaea officinalis (Nalbă mare)

b. T ulpină tîrîtoare, ram ificată, scundă (0,10— 0,40 m) ; frunze verzi, cu peri m ai m ult pe faţa inferioară, aproape rotunde şi din ţate ; flori 1—6 la subsuoara frunzelor. B u ru ­ iană din locuri necultivate... Malva neglecta (Caşul popii)

20a. F runze a l t e r n e ....................................................................................... 21 b. F runze o p u s e ........................................................................................22 21a. Flori cîte 1—2 ; plante glabre (nepăroase), corola brun-roşcată sau vişiniu-violetă... +Scopolia carniolica (Mutulica) b. Flori în inflorescenţe term inale, la început roz, apoi al­ bastre ; plante aspru-păroase, pe frunze cu pete albicioase ca nişte alveole... Pulmonaria officinalis (Plăm înărică)

51

22a. Flori cu 2 buze b. T ubul corolei term in at în 5 lobi orizontali... Centaurium. um bellatum (Ţintaura)

23

23a. F runze palm ate cu 3— 5 lobi ; plan tă viguroasă (0,80— 1,20) de buruienişuri de cîm pie şi dealuri scunde... Leonurus cardiaca (Talpa gîştii) b. F runze întregi, tulpina ca bază lem nificată ; locuri necul­ tiv ate din zona de deal şi m unte ; m iros foarte arom at... Thymus scrpyllum* (Cimbrişor de cîmp)

B II. 5. Plante cu flori violacce la. P lante din c u l t u r ă ................................................................................. b. P lan te din floră s p o n t a n ă ...................................................................16 2a. A ntodii m ari, globuloase (4—5 cm diam etru), cu involucru din 4—5 rîn d u ri de foliole ghimpoase... Cynara scolym us (Anghinare) b. Alte tip u ri de inflorescenţe sau flori i z o l a t e .............................. 3a. F runze cu nerv aţiu n e paralelă sau a r c u a t ă .............................. b. F runze lineare sau cu n erv aţiu n e penată sau palm atâ . . 4a. Flori izolate, m ari, la vîrful tulpinii şi ram ificaţiilor, frunz:; în form ă de sabie, înd rep tate în sus ; plantă cultivată în p rin ­ cipal în scop ornam ental... Iris germanica (Stînjenel) b. Flori în inflorescenţe în form ă de spic ; frunze lanceolate dispuse în rozetă bazală... Plantago Janceolata (Pătlagina în ­ gustă) 5a. Frunze p en at c o m p u s e ......................................................................... b. F runze s i m p l e ........................................................................................ 6a. S ubarbust în alt (cca 1,5 m), flori papilionate (în form ă de flu ­ ture) în inflorescenţe alungite... Glycyrrhiza glabra (Lemn dulce) M/

* în f a p t s în t m a i a le s a lte sp e cii : T h . p u le g io id e s, T h . p a n n o n ic u s ş.a.

52

2

3 4 5

6 7

1), P la n tă ierbacee, în alt de 0,3— 1 m, flori cu 5 petale unite, g ru p ate în inflorescenţe com pacte (ca nişte nişte um bele) trifurcate... Valeriana officinalis (Valeriană)

7a, Flori cu sim etrie radiară ; frunze palm at lobate, flori solitare, tulpina cilindrică... Mal va glabra (Nalba de cultură) b. F lori fără sim etrie radiară, cu 2 buze, tulpina cu 4 m uchii 8a. Frunze liniare (late de num ai 3—5 m) ; ..................................... b. F runze m ai late, de alte f o r m e .................................................... 9a. Subarbuşti cu partea bazală lig n if ic a tă ............................................. b. Plante anuale, fără porţiuni bazale lignificate... Satureja hortensis (Cimbru d e grădină) 10a. Frunze glabre, lucioase, verzi... Hyssopus officinalis (Isop) h. Frunze cu p e ri deşi, cenuşii... Lavandula angustifolia (Levănţică) 11a. Corola bicoloră, buza de sus violacee, cea inferioară galbenă... Salvia sclarea (Şerlai) b. Corolă cu o singură c u l o a r e ............................................................ 12a. Frunze cu m argine întreagă, cenuşii argintate datorită perilor deşi... Salvia officinalis (Salvie) b. F runze cu m argine d i n ţ a t ă ............................................................ 13a. Flori în inflorescenţe alungite cu cîte 5—10 flori ; frunzele fre­ cate în tre degete au miros de l ă m î i ţ ă ..................................... b. F lori în cime dispuse term inal ; frunzele frecate în tre de­ gete au m iros specific m e n t o l a t .................................................... 14a. Frunze alungit-lanceolate cu 5—8 perechi de dinţi fierăstruiţi, nerv u ri liniare... Dracocephalum moldavica (Mătăciune)

b. Frunze ovate cu v îrf obtuz, n ervuri penate... Melissa offi­ cinalis (Roiniţă)

15a. F runze cu m argine neondulată... Mentha piperita (Mentă, Izmă bună) b. Frunze cu m argine ondulată... M entha crispa (Mentă creaţă) 16a. Plantă cu tuber, num ai cu flori, fără frunze ; înfloreşte toam na tîrziu... +Colchicum autumnale (B rînduşa de toam nă) b. P lan tă fără tuber, cu frunze şi flori ; înfloreşte vara

17a. P lan te cu frunze în rozetă bazală . ......................................18 b. P lan te cu frunze t u l p i n a l e ............................... . . . 20 18a. Frunze îngust lanceolate... Plantago lanceolata (Pătlagină în ­ gustă) b. F runze ovate sau la t e l i p t i c e ........................................................... 19 19a. F runze brusc atenuate în tr-u n peţioi de lungim ea lam inei, n e r­ v urile de gradul II evidente... Plantago m ajor (Pătlagină lată)

b. F runze uşor atenuate în peţioi, n erv u ri de gradul II neevi­ dente... Plantago m edia (Pătlagină mijlocie)

20a. P etale libere în tre ele (corolă dialipetală) . . . . b. P etale unite în tre e l e .......................................................................... 27" 21a. Flori pe tip 6, roşii-violacee ; tulpina cu 4 m uchii ; specie din locuri cu um iditate ridicată... L ythrum saliearia (Răchitan) b. Flori pe tip 5 ........................................................................................22 22a. F runze opuse, flori cîte 2, frunze adînc divizate ; fructe ca un cioc de barză ; întreaga plantă are un miros neplăcut... Geranium robertianum (Năpraznic) b. Frunze alterne ....................................................................................... 23 23a. Corolă bicoloră, cele 3 petale inferioare galbene, cele 2 supe­ rioare violacee... Viola tricolor (Trei fra ţi pătaţi) b. Corolă în to talitate v i o l a c e e ........................................................... 24 24a. Flori cu sim etrie radiară, frunze palm at lobate, caliciu dublu (din 5 sepale, respectiv 3 sepale)... M alva silvestris (Nalbă de pădure) b. Flori fără sim etrie r a d i a r ă ........................................................... 25 25a. Flori pintenate, frunze puternic divizate (ca de m ărar) ; b u ru ­ iană în c u ltu ri de cereale, cartofi, etc... + D elphinium orien­ tale (Nemţişori de cîmp violeţi) b. Flori fără p i n t e n i ................................................................................ 26 26a. Flori în form ă de coif ; în sol au tubere ; frunze divizate. P lante din zona m ontană... + Aconitu:n secţia Napellus (Omag) b. Flori papilionate (în form ă de fluture), în sol rizomi groşi ; frunze penat-com puse. Subarbuşti din zona de cîmpie (jud. Vrancea, Buzău, Brăila)... G lycyrrhiza glabra (Lemn dulce) 54

21

27a. Corolă tubuloasă b. Corolă cu 2 buze (bilabiate) ............................................. 28a. P la n tă aspru păroasă ; flori grupate în inflorescenţe term inale întoarse în form ă de coadă de scorpion. P lan tă din zone cu um iditate crescută... S ym phytum officinale (Tătăneasă) b. P la n ta are num ai p eri moi, relativ rari ; flori solitare g ru ­ p a te la subsuoara frunzelor. P lan tă din tăie tu ri de păduri de fag sau la m arginea acestor păduri... +A tropa belladonna (M ătrăgună) 29a. Specie erbacee tîrîtoare, cu lăstari ascendenţi. F runze ovate cu m argine crenată (dinţi rotunjiţi). P lantă de locuri um brite... Glecoma hederacea (Rotungioară)

28 29

b. P lante erecte . .................................................................................. 30 30a. F lori dispuse cîte 5—10 la subsuoara frunzelor superioare ; frunzele prin frecare au miros de lămîie... IVIelissa officinalis (Roiniţă) b. Flori dispuse în inflorescenţe term inale compacte de tip corimb... Origanum vulgare (Şovîrv) B II. 6. P lan te cu flori albastre la . P lan tă de cultură, frunze lanceolate ; flori într-o inflorescenţă cu puţine flori, albastre-azurii... Linum usitatissimum (In) b. P lante din flora spontană . . . . ..................................... 2a. P lan tă spinoasă, albăstruie în întregim e ; flori în um bele com­ pacte... E ryngium planum (Scai vînăt) b. P la n te n e s p i n o a s e ................................................................................. 3a. Inflorescenţă tip a n t o d i u ................................................................... b. Flori izolate sau în alte tip u ri de inflorescenţe . . . . 4a. P lan te cu suc lăptos ; frunze în rozetă bazală, alungite, sinuate pe m argine şi frunze tulpinale m ai mici... Cichorium intybus (Cicoare) b. P lan te fără suc lăptos ; frunze num ai pe tulpină, liniare, înguste pînă la 4— 9 mm... C entaurea cyanus (Albăstrele) 5a. Flori cu petale neu n ite (corolă dialipetală), p in tenate ; frunze foarte divizate, cu lacinii înguste ca de m ărar... +D elphinium consolida (Nem ţişor de cîm p albastru) b. Flori cu petale u n ite (corolă g a m o p e t a l ă ) ..................................... 6a. Flori singuratice, tulpina culcată (tîrîtoare), poartă frunze şi iarna... Vinca minor (Saschiu) b. Flori gru p ate Ia baza frunzelor ; tulpina erectă, cu frunze opuse, dispuse ap aren t în acelaşi plan ; n u se păstrează peste iarnă... G entiana asclepiadea (Lum înărica păm întului)

2

6

55

CLASIFICAREA PRINCIPALELOR PLANTE MEDICINALE DUPĂ MEDIUL LOR DE VIAŢĂ + — toxic ( + ) = toxic num ai în doze m ari I. Stîncării, pajişti alpine Plante lemnoase Juniperus com m unis •— Ien u p ăr Pinus m ontana ssp. m ughus — Jn eap ăn Vaccinium m y rtillu s — A fin V accinium vitis-idaea — M erişor

Plante erbacee A co n itu m sectio N appelus —Omag Alchem iU a vulgaris — C re ţişoară ( + ) A m ic a m ontana — Arnică G entiana punctata — G h in ţu ră p ătată ( + ) Lycopodium clavatum — P edicuţă Prim ula officinalis — C iuboţica cucului R u m e x alpinus — Ştevia stâ­ nelor -j- V era tu m album — S teregoaie +

II. Pajişti şi fineţe umede din zona de munte şi deal Plante lemnoase Betula verrucosa — M esteacăn -•'crylus avellana —■A lun Juniperus com m unis — Ien u p ăr

56

Plante erbacee A chillea m illefo liu m — Coada-şoricelului A lchem illa vulgaris — C reţişoară ( + ) A m ic a m ontana — A rnică Carum carvi — Chimion C entaurium u m b ella tu m — Ţ intaură C hichorium in ty b u s — Ci­ coare + Colchicum autum nale — Brânduşa de toam nă G alium v e ru m — Sânziene galbene H ypericum perforatum —S unătoare P rim ula officinalis — Ciuboţica cucului Taraxacum officinale — P ă ­ pădie

fh y m u s sp. —■Cim brişor Trifolium sp. -—■Trifoi Tussilcigo farfara —- Podbal V eratrum album — Steregoaie Viola tricolor — T rei-fraţi-p ătaţi III. Păduri Plante lemnoase Betula vsrrucosa — M esteacăn Cerc,sus avium — Cireş sălbatic Corylus avellana — A lun Crataegus sp. — Păducel Heclera helix — Iederă Prim us spinosa — P orum bar Quercus sp. — S tejar K hcm nus frangula — Cruşin Rosa canina — Măceş R ubus ţruticosus — M ur R ukiis iclaeus — Z m eur Sw nbucus nigra — Soc Tilia sp. — Tei V accinium m y rtillu s — Afin Vaccin!um vitis-idaea — M erişor Viburnum, opulus — Călin V iscum album — Vîsc

Plante erbacee

(+ ) (+ )

+ -f-

+

-f

Agrim onia eupatoria — T uriţa m are A lliu m ursinum — U sturoiţa Aristolochia clem atitis — M ă­ ru l lupului A sarum europcieum — Pochivnic Asperulci oclorcita — V inariţă C helidonium m ajus — Rostopască (uneori abundentă în păduri de salcîm) Convallaria m ajalis — Lă­ crăm ioare D ryopteris filix -m a s — Fe­ rigă Fragaria vesca —■Frag G entiana cisclepiadea — Lum înărica păm întului G eranium robertianum (mai ales în m olidişuri) — N ăpraznic Glecoma hederacea — R otun­ joară Helleborclus purpurasceus — Spînz H ypcricum perforatum — S unătoare Inula helenium — Iarbă m are Lycopodium clavatum — P e­ dicuţă (molidişuri) Melissci officinalis — Roiniţă O riganum vulgare — Şovîrf Pulm onaria officinale — Plăm înărică Scopolia ccirniolica — M utulică Vinca m inor — Saschiu Viola tricolor — T rei-fraţi-p ătati 57

IV. Tăieturi de pădure Plante lemnoase B etula verrucosa •—- Mesteacăn C orylus avellana — Alun R ubus jruticosus — M ur R ubus idaeus — Zmeur S a lix capraea — Salcie căprească Sam bucus nigra — Soc

Plante erbacee A grim onia eupatoria — T uriţa m are + A tropa bellaclonna —- M ătră­ gună C ham aenerion angustijolium — Răscoage E upatorium cannăbinum — C înepa codrului Fragaria vesca — Frag H ypericum perforatum — S unătoare O riganum vulgare — Şovîrf + Scopolia carniolica — M utuiică Solidago serotina -— S pîinuţă Tanacetum vulgare — V etrice Urtica dioica — Urzică

V. Coaste, rupturi de pantă Plante erbacee

Plante lemnoase H ippophae rham noides — Cătină R ubus jruticosus —- Mur R ubus idaeus —• Zmeur

E quisetum vulgare — Coada calului perforatum — H ypericum S unătoare SulM elilotus officinalis fină Sarotham nus scoparius — M ăturice Tussilcigo farfara — Podbal

VI. Pajişti uscate, însorite Plante erbacee A chillea m illefo liu m — Coa­ da şoricelului Aclcnis vernalis — R uşcuţa de prim ăvară E ryngium pla n u m — Scai vînăt G lycyrrhiza glabra ■ — Lem n dulce (în jud. V rancea, B ră­ ila, Buzău) G ypsophyla paniculata — Ipcărige H ypericum perforatum -— S unătoare 58

M arrubium vulgare — U nguraş Ononis hircina — Osul iepu­ relui Saponaria officinalis — Săp u n ariţă T h y m u s sp. — Cim brişor de cîm p V erbascum sp. — Lumînărică VII. Margini de drumuri şi căi ferate, terenuri neîngrijite, buruienisuri P lan te lemnoase . Prunus spinosa — P orum bar Rosa canina — Măceş R ubus fruticosus — M ur Sam buccus nigra — Soc

Plante erbacee A chillea m illefo liu m — Coa­ da şoricelului A gropyron repens — P ir m e­ dicinal A rc tiu m lappa — B rusture Aristolochia clem atitis — M ă­ ru l lupului A rtem isia absinthium — P e ­ lin A rtem isia vulgaris — P elinariţă Capsella bursa-pastoris — T raista ciobanului Cheliclonium m ajus —- Rostopască C ichorium in ty b u s — Cicoare + Datura stram onium — Laur E quisetum vulgare — Coada calului Erigeron canadensis — B ătrîniş -f- H yosciam us niger — M ăselariţă Lo.mium album — Urzică m oartă albă Leonurus cardiaca — Talpa gîştii Linaria vulgaris — Linariţă M alva neglecta — Nalbă mică M arrubium vulgare — Unguraş M atricaria cham om illa — M uşeţel M elilotus officinalis — Sulfină C Phytolaccti ş$âu\entă — Cîrmîz

Plcintago sp. — P ătlagină Polygonum aviculare — Tros­ cot Scimbucus nigra — Boz Solidago serotina — S plinuţă Tanacetum vulgare — V etrice Taraxacum officinale — P ă ­ pădie Urtica dioica — Urzică V erbascum sp. •—- L um înărică X a n th iu m sp in o m m — G him ­ pe, Holeră VIII. B uruieni în cultură, răzoare P lan te erbacee A chillea m illefo liu m ■ — Coa­ da şoricelului A gropyron repens — P ir m e­ dicinal A rtem isia d b sinthium — P e ­ lin Artem isia vulgaris — Fel in ariţă Capseîla bursa-pastoris — T raista ciobanului Centaur ea cyanus —- Ţ intaură Cichorium in tyb u s — Cicoare 4- D elphinium consolida — N em ţişori de cîm p albaştri + D elphinium orientale —N em ţişori de cîmp violeţi E quisetum arvense — Coada c aiului Fum ărie officinalis — F um ariţă Hihiscus trionurn — Zăm oşiţă Linaria vulgaris — L inariţă Matricaria cham om illa — M uşeţel Papaver rhoeai — Mac roşu de cîm p Plantago sp. — Pătlagină Tanacetum vulgare — V etrice Viola tricolor — T rci-fraţi-p ătaţi X a n th iu m spinosum — G him ­ pe, Holeră 60

IX. Locuri bătătorite P lan te erbacee Mctlva neglectci — N albă mică Matricciria cham om illa — M uşeţel Plantago sp. — P ătlagină P olygonum aviculare — Tros­ cot. Potentilla anserina — Coada racului X. Locuri îngrăşate, gunoişti, stîne P lan te erbacee 4- Datura stram onium -— Laur -f- H yosciam us niger — M ăselariţă Phytolacca esculenta — Cîrmîz R u m e x alpinus — Ş tevia stî­ nelor Urtica dioica — Urzica XI. T erenuri să ră tu ra te P lan te erbacee A gropyron repens — P ir m e­ dicinal A lthaea officinalis — Nalbă m are Matricaria cham om illa — M uşeţel Ononis hircina. — Osul iepu­ relui XII.

Lunci, zăvoaie, în lungul apelor

P lan te lem noase Hippophae rhamnoicles — C ătină Populus nigrci — Plop hibes; nigrum Coacăz negru (pîraie de m unte) Salix sp. — Salcie V ib u n n u n opuhis — Călin

P la n te erbacee A lthaea officinalis —- N albă m are Angelica archangelica — A ngelică (zona m ontană) Calystegici sepium — Cupa vacii + D ryopteris filix-m a s — F e­ rigă (zona m ontană) E quisetum arvense — Coada calului 61

E upatorium cannabinum — Cînepa codrului (zona de deal şi m unte) G entiana asclepiadea — Lum înărica păm întului (zona m ontană H um ulus lupulus — Ham ei Inula helenium — Iarbă m a­ re (zona ele deal şi m unte) Lysim achia num m idaria — G ălbăşoară M elilotus officinalis — Sulfină Petasites hybridus — C aptalan (zona de deal şi m unte) S y m p h y tu m officinale — Tătăneasă Tussilago farfara — Podbal (zona de deal şi m unte) V aieriana officinalis —• V alerian ă (zona de deal şi m unte) X III. Locuri cu exces de um iditate (m laştini, bălţi, m arginea şa n ţu rilo r um plute cu apă) P lan te lem noase Populus nigra — Plop negru R ham nus frangula — C ruşin Salix sp. — Salcie

62

P la n te erbacee Acorus calamus — O bligcană A lthaea officinalis — N albă m are Filipendula ulrnaria — Creţuşcă Gratiola officinalis — V eninariţă Hibiscus trio n u m — Zăm oşiţă Lycopus europaeus — Picio­ ru l lupului Lysim achia num m ularia — G ălbăşoară L y th ru m salicaria —• R ăchitan M enyanthes trifoliata — T rifoişte de baltă P otentilla anserina — Coada racului (caracteristică p e n tru şanţuri) S y m p h y tu m officinalis — T ătăneasă Valeriana officinalis — Valeriană (în zona de deal şi m unte).

CLASIFICAREA PLANTELOR DUPĂ CRITERII FÎTOCHIM ICE O clasificare după accst c riteriu este foarte u tilă din punct de vedere didactic. In acelaşi tim p ea a ju tă la in te rp re ta re a dialectică a rela­ ţiei d in tre stru c tu ră şi acţiune în special cînd este vorba de substanţe pure, u n itare, existente în can tităţi m ai m ari în diferite organe ale p lan ­ tei. L ucrurile se complică atunci cînd avem de-a face cu complecşi de substanţe chim ice în aceeaşi plan tă ca rezu ltat al biosintezei vegetale. In acest caz in te rp re ta re a relaţiei stru c tu ră chim ică-acţiune farm acodina­ mică este m ai dificilă, iar in te rp re ta re a sau explicarea efectelor tera p eu ­ tice depăşeşte posibilităţile farm acodinam icei clasice. A ceastă dificultate a fost învinsă în ultim ele două decenii p rin elaborarea u nor m etode farm acodinam ice sau farm acocinetice foarte sensibile, teste „in v itro “ sau „in vivo“ care pot aprofunda acţiunea unor substanţe active în concentra­ ţie m ică pînă la nivel celular sau m olecular. F ă ră a in tra în am ănunte, vom prezenta principalele grupe de substanţe pe care le în tîlnim în regnul vegetal. G L U C ID E L E

Se num esc şi zah aru ri sau zaharide sau h id ra ţi de carbon datorită form ulei generale Cn (H20)m pe care o au m ajo ritatea rep rezen tan ţilo r din această grupă, deşi unele substanţe, cum sîn t am inoglucidele, conţin şi azot. Nici u n a d in tre aceste denum iri n u este total reprezentativă. Deşi o bună parte dintre glucide au gustul dulce, există totuşi glucide sau zah aru ri m ult răspîndite în regnul vegetal care nu au gust dulce ca, de exem plu, celuloza şi am idonul. In schim b, se întîlnesc m ulte su bstanţe în n a tu ră , ca glicerolul, inozitolul, zaharina etc., care deşi au gust dulce nu sînt glucide. N efiind altă denum ire care să definească această g ru p ă în to talita­ tea rep rezen tan ţilo r ei, vom adopta denum irea de glucide. Ele sînt substanţe te rn a re form ate din carbon, hidrogen şi oxigen şi după cum am văzut uneori şi din azot. în regnul vegetal glucidele sîn t în cantitate m are, în m edie 50o/0 din substanţa uscată a plantelor, ajungînd chiar la 85—90% . R ezultînd în urm a procesului de fotosinteză glucidele rep re ­ zintă adevăraţi acum ulatori ai energiei solare. în plan te glucidele se în ­ tîlnesc în toate organele, dar cantitatea cea mai m are se acum ulează în organele subterane şi în fructe. D upă stru c tu ra chim ică şi după reacţia de hidroliză zaharurile sînt clasificate în glucide sim ple sau m onoglucide sau oze şi în glucide com­ plexe form ate din unirea m ai m ultor m olecule de oze prin elim inare de apă şi sîn t anum ite ozide. Ca exem plificare a celei m ai sim ple oze vom p rezen ta form ula chi­ m ică a aldehidei glicerice cu cele două configuraţii stereochim ice D ( + ) Şi L(—) : H— C = 0 HC=0 H —C— OH CH2OH (+ )

OH—C—H CHaOH (-) 63

Cu alte cuvinte toate ozele care au g ru p area OH la d reap ta catenei adică a celui de al doilea carbon din form ulă se notează p rescu rtat cu D, iar cele care au g ru p area OH la stingă catenei se notează cu L. Din punctul de vedere al izom eriei optice însă a p arten en ţa unei oze la seria D sau L nu im plică sensul de ro tire a lum inii polarizate. Ozele care rotesc lum ina polarizată spre dreap ta se num esc dextrogire şi se notează cu ( + ), iar cele care rotesc lum ina polarizată spre stînga se num esc levogire şi se notează cu (—). Alte notări folosesc literele din a l­ fab etu l grecesc x şi i{3 p e n tru {+ ) şi (—). Vom prezenta cîteva form ule de oze : 11

C

O

I I —C— OH ! H O —C—H ! I I —c —-OH ! II— C— OH ! CHaOH D ( + ) G lucoza

CH2OH

H

C O ! HO— C—H ! I-I—C— OH ! H —C—OH I CH2OH

HO—C—II

D (—) F ru cto za

D (—) A rabinoza

II —C— OII ! 11—C— OII I CH,OH

Ozele sau m onoglucidele în cazul în care conţin gruparea aldehidică (ex. glucoza) se num esc aldoze, iar cînd conţin în m oleculă o g rupare cetonică (ex. fructoza) se num esc cetozc. D upă n u m ăru l atom ilor de carbon în m oleculă ozele se num esc dioze, trioze, pentoze, hexoze etc. Izom eria ozelor se datorează g rupării carbonilice sau a poziţiei g ru ­ părilor hidroxilice, activităţii optice sau stru c tu rii m oleculare sau este în funcţie de poziţia hidroxilului sim iacetalic. în general, ozele sînt substanţe solide, incolore, inodore, cristaline, de cele m ai m ulte ori cu gust dulce. Sînt solubile in apă, insolubile sau foarte p uţin solubile în alcool şi în solvenţi organici. în n a tu ră se găsesc fie sub form ă liberă, fie com binate cu alte substanţe. în plante cele m ai răspîndite oze, fie în stare liberă, dar m ai ales sub form ă de poliglucicle, sînt pentozele şi hexozele. D intre pentoze am intim arabinoza şi arabanii care se află în cantitate m are în hem iceluloze, în pectine, m ucilagii etc. P e n tru rolul lor biologic im portant m enţionăm D (—) riboza şi dezoxiriboza care in tră în constituţia acizilor nucleici din celule, în coenzime şi vitam ine. Tot cu stru c tu ră pentozanieâ sîn t xiloza şi xilanii, poliglucide din m em branele celulare din cojile se­ m inţelor, paie etc. D ar cel m ai m ult răspîndite în n a tu ră sîn t hexozele care se găsesc a tît sub form ă liberă, cît şi sub form ă de poliglucide, glicozide, esteri etc... D intre hexozele m ai im portante m enţionăm : glucoza, fructoza, manoza, sorboza, galactoza (poliglucidică în gum a arabică), ram noza etc. în regnul vegetal există num eroase substanţe secundare dintre care foarte m ulte au un rol terapeutic im portant. File se num esc secundare d atorită originii lor şi provin din substanţele plastice din plan te sau din procesele de biosinteză sau de degradare ale acestora. 64

Din două pînă la şapte restu ri de oze unite p rin legături glicozidice se form ează oligoglucidele care se găsesc în plante fie sub form ă liberă, fie sub form ă de glicozide sau heterozide. Din punct de vedere terap eu tic glicozidele au o im portanţa deosebită. Ele se form ează p rin com binarea unei fracţiuni glucidice cu o fracţiune neglucidică num ită oglieon. în această grupă in tră heterozidele sau glicozidele* cardiotonice care au fost num ite astfel datorită acţiunii pe care o au asupra inim ii (ex : digitalieele). A lte heterozide au fost denum ite după ogliconul lor, ca de exem plu glicozidele antracenice d intre care unele au agliconul de n atu ră oxim etil antrachinonică şi au efecte purgative (R ham nus frangula). A lte glicozide au agliconul de n a tu ră steroidică sau triterpenică num indu-se şi saponozide sau saponine. P lantele care conţin astfel de substanţe au pro p rietăţi exppctorante (ex : sporii din genul Primula, Saponaria, G ypsophyla etc.). , . :. Tot p rin unirea p rin legături glicozidice a mai m ultor restu ri de o'ze rezultă substanţe m acrom oleculare num ite şi poliglucide. Ele â u un rol im portant a tît p e n tru plantă cît şi p e n tru industrie. A stfel am idonul şi inulina sînt substanţe de rezervă, iar celuloza şi hem iceluloza sînt substanţe de susţinere. . . Poliglucidele sînt substanţe solide m icrocristaline sau am orfe, de obicei pulberi albe insolubile sau greu solubile în apă form înd- soluţii coioidale. în grupa poliglucidelor in tră pentozanii şi hexozanii, cum sînt arabanii, xilanii, m ananii, fructanii, galactanele, glucanii etc. în unii licheni,. se găsesc poliglucide cum este lichenina, iar în drojdii, ciuperci ş i.a lg e .s e găseşte glicogenul care este o poliglucidă specifică regnului animal... ■■■•;..... ............... D upă această-prezentare cu caracter general a im portantei clase a glucidelor iii cele ce urm ează vom prezenta în special glicozidele sau heterozidele cu im portanţă terapeutică. IIE T E K O Z ID E C A R D IO T O N IC E

Au stru c tu ră chim ică asem ănătoare, iar denum irea lor este dată ast­ fel după acţiunea specifică pe care o exercită asupra inim ii. Se găsesc în specii de plante din fam iliile Scrophulăriaceae, Apocynaceae, R anunculaceae, Liliacecie, Asclepiadaceae, Cruciferae ş.a. Ele sînt prezente fie in organele subterane ale plantelor (H elleborus sp.), fie în scoarţă (Peripioea graeca), tulpini şi frunze (Adonis vernalis, Convallaria m ajalis, E rysim um sp., Digitalis sp. etc.), fie în fructe sau sem inţe. H eterozidele cardiotonice au agliconul form at d in tr-u n nucleu ciclop en tan p erh id ro fen an tren ic de n a tu ră steroidică cu 23 sau 24 atom i de C, iar p a rtea glucidieă (11. mol. oze) este diferită de la caz la caz. La unele p artea glueidică este D-glucoza sau L-ram noza, iar altele au oze specifice cum sînt digîtaloza, digitoxoza, oleandroza (din N erium oleander). în general, p artea glucidieă form ată din m ai m ulte oze conţine întotdeauna * S -a p ro p u s d e c ă tre u n ii a u to r i ca h e te ro z id e le c a re c o n ţin în m o le c u la lo r g lu co ză să se n u m e a s c ă g lu co zid e, ia r cele c a re c o n ţin a lte oze să fie d e n u m ite g licozide. N oi le v o m n u m i h e te ro z id e .

65

şi o beta-glucoză. în m ateria prim ă vegetală proaspătă sînt prezente beta-glucozidaze care acţionează asupra p ărţii glucidice după m oartea celulelor plantei. H eterozidele cardiotonice sîn t optic active, solide, cristalizate, am orfe, cu gust am ar. Sînt solubile în apă sau în unii solvenţi organici (alcool m etilic şi etilic, cloroform etc.). S olubilitatea în apă este direct propor­ ţională cu lungim ea catenei glucidice şi cu num ărul de OH grefaţi pe nucleul sterolic. A ctivitatea terapeutică depinde de lactona n e satu rată şi de n u m ăru l de g rupări OH de la C-14. A ctivitatea terapeutică depinde însă şi de configuraţia sterică. Cei 9 C asim etrici dau peste 500 izorneri d in tre care unii sînt inactivi. H eterozidele cardiotonice se obţin num ai din plante. Sînt clasificate în două grupe : cardenolidice avînd lactona pentaatom ică n esatu rată (Adonis vernalis, Convallaria m ajalis, N eriu m oleander, Periploca graeca, Digitalis sp., E rysim um sp., etc.) şi bufanoliaice cu lactona hexaatom ică n e satu rată (Helleborus sp., Scilla m aritim a ş.a.). Heterozidele cardiotonice datorită acţiunii specifice asupra inim ii, vaselor sanguine şi presiunii a rteriale au o im portanţă deosebită p en tru terapeutică. Pînă în prezent sîn t aproape de neînlocuit în insuficienţă cardiacă, în tahicardie, fibrilaţie atrială, în edem ul pulm onar şi în ast­ m ul cardiac. H E T E R O Z ID E A R O M A T IC E

în num eroase specii de plante sînt prezente şi glicozide sau heterozide cu agliconi form aţi din nuclee arom atice sim ple. în această subgrupă in tră heterozidele cum arinice, furanocrom onele, unii d intre pigm enţii vegetali. M enţionăm că unele clasificări încadrează heterozidele cu agli­ coni de n a tu ră fenolică în subclase speciale. D intre substanţele cu im portanţă terapeutică vom m enţiona pe cele care se găsesc în frunzele de S tru g u rii-u rsu lu i (A rctostaphylos uva-ursi) şi în cele de M erişor (V accinium vitis-idaea), precum şi în frunzele de P ă r sălbatic. Speciile de Salcie şi de Plop din ţa ra noastră conţin salicozidă care p rin hidroliză se transform ă în saligenină care la rîn d u l ei se transform ă în organism în acid salicilic.

\

HO H j €

- 0 -C -H

*—

/

H - C - OH

I

HO - C - H

! i

p

!

H - C - OH

H - C -OH

H - C ----

H - C --------

I

i i

CH20H Arb u to zidci

Sa lico z id a

în cele două specii de Ericaceae m enţionate, în S tru g u rii-u rsu lu i şi în M erişor, hidrochinona şi derivaţii ei se găsesc sub form ă heterozidică, care în organism se transform ă în hidrochinonă im prim înd produselor farm aceutice din aceste specii pro p rietăţi antim icrobiene, în special, în 66

afecţiunile ap aratu lu i u rinar. La rîn d u l ei, salicozida din scoarţa de S al­ cie şi populozida din m ugurii de Plop sînt derivaţi ai acidului salicilic şi benzoic care se transform ă în m edicam ent, în substanţă activă, tot în organism . Tot din sub-grupa heterozideîor arom atice răspîndite în n atu ră Sînt compuşii fenil-propanici d intre care acidul cum aric, acidul ferulic, acidul cafeic etc. C U M A R IN E L E , F U R A N O C U M A R IN E Ş I F U R A N O C R O M O N E

în unele specii din fam iliile de U m belifere, Legum inoase, Labiate, Rubiacee, Compozite ş.a. se găsesc şi substanţe cu nucleu benzo-te-pironic rezu ltate din oxidarea acidului cinam ic şi izom erizarea lui în acid cum arinie care p rin lactonizare se transform ă în cum arină, substanţă cu m iros plăcut, dar şi cu activitate terapeutică. C um arinele propriu-zise se găsesc în plante de obicei sub form ă de com binaţii glicozidice, dar şi sub form ă de cum arină. D enum irea lor sugerează fie fam ilia botanică la care ap arţin speciile ce le conţin (um beliferona), fie specia (herniarina, esculetina, fra x e tin a etc.) în care se află. D erivaţii cum arinici ce conţin u n ciclu furanic sudat de nucleul benze:iic se num esc furano-cum arine (bergaptenul, xantotoxina, im peratorin a etc.), iar cei care conţin un ciclu piranic se num esc pirano-cum arine (sam idina, visnagina etc.). C um arinele sînt substanţe cristalizate, cu miros caracteristic, solu­ bil::- în alcool, benzen şi eter, iar heterozidele lor în apă, alcool şi acetonă. C um arinele şi derivaţii lor, ca de exem plu dicum arolul, au acţiune anticoagulantă de tip u l heparinei, de prevenire a trom bozelor şi a in ­ farctului miocardic. Unele cum arine au acţiune antim icrobiană, unele d intre ele fiind toxice sau citotoxice, iar altele au p roprietatea de-a absorbi razele u ltra ­ violete. Furanocum arinele au acţiune fotosensibilizatoare stim ulînd fo r­ m area pigm enţilor pielii fiind utile în vitiligo şi au p ro p rietatea de a d ilata vasele coronare. Furanocrom onele sînt derivaţi ai benzo-pironei care au grefate pe nucleul benzenic un ciclu furanic. în n a tu ră se găsesc în plante din fam i­ lia Um-beliferelor (A m m i visnaga) sau în unele R anunculacee ca de exem plu în plan ta de cultură Ercmthis hiem alis. Furanocrom onele sînt substanţe cristalizabilc incolore sau gălbui, solubile în alcool, acetonă şi în tr-u n m are nu m ăr de solvenţi organici şi foarte p u ţin solubile în apă. P e n tru terapeutică prezintă im portanţă kelina, visnagina, kelolul, keloglucozidul din fructele plantei de cultură A m m i visnaga. Aceste furanocrom one, în special kelina, au acţiune spasm olitică asupra fibrelor m usculare netede şi vasodilatatoare, avînd aplicabilitate în tra tam e n tu l anginei pectorale, în astm ul bronşic, în in farctu l m iocardic etc. P IG M E N Ţ II V E G E T A L I

A lături de pigm enţii clorofilieni cu rol esenţial în procesul de fotosinteză, în toate organele plantelor există pigm enţi vegetali care d eter­ m ină culoarea organelor subterane, a florilor, fructelor, polenului şi chiar a tulpinilor şi a frunzelor plantelor superioare. Pe lîngă rolul biochimic şi fiziologic p e n tru plantă, pigm enţii vegetali dau gustul şi arom a (alături de uleiurile volatile) şi, în special, culoarea produselor de origine vege­ 67

tală. Sub aspect terapeutic în unele specii de plante superioare există pigm enţi cu un rol im portant p e n tru organism ul um an. ... Din punct de vedere chimic pigm enţii vegetali sînt clasificaţi în. pig­ m enţi neazotaţi flavonoidici, carotenoidici, chinonici şi pigm enţi azotaţi (indolici). F L A V O N O ID E

în funcţie de felul heterociclului piranic sau furanic condensat cu un nucleu benzenic şi p rin nu m ăru l şi poziţia gru p ărilo r hidroxilice şi m etoxilice se cunosc urm ătoarele tip u ri de flavonoide : flavani, flavone, antocianidine, flavonone, calcone şi aurone. Aceste flavonoide p rin reacţii biochim ice se pot transform a în plante în funcţie de necesităţi unele în altele sau, p rin polim erizare, în alte substanţe. Astfel, flavanii, p rin polim erizare, form ează catechine care in tră în constituţia tan in u rilo r catechinice din plantele m edicinale.

F I qvqo

Flavonele şi izoflavonele sînt pigm enţii galbeni din frunze, flori şi fructe, derivaţi ai 2-fenil şi 3-fenil-benzopironei, găsindu-se în n atu ră, în special, sub form ă de glicozide. Flavonele au pro p rietatea de a absorbi radiaţiile ultraviolete p rotejînd citoplasm a şi clorofila. Acest rol fiziologic p e n tru plante explică prezenţa lor în can tităţi m ai m ari în speciile tro ­ picale, ecuatoriale şi în speciile din zona alpină. Flavonele sînt substanţe cristaline, de culoare galbenă şi sînt solu­ bile în apă fierbinte, în alcool, acetonă, acetat de etil şi insolubile în clo­ roform şi benzen. în trecut s-a a trib u it flavonelor rolul de protecţie a vaselor capilare ceea ce a determ inat pe unii autori să le atribuie rol vitam inic (vita­ m inele P, Co). Rolul de protecţie a vaselor capilare este atrib u it astăzi leucoantocianilor şi epicatechinei, care sînt m ai stabili sub form ă de dim eri — consideraţi ca precu rso ri ai vitam inei C. Flavonoidele au o uşoară acţiune hipotcnsivă şi diuretică. P rin tre speciile m ai bogate în flavone de la noi sînt Sophorci japonica (Salcîm ul galben japonez), Fagopyrum sp. (Hrişcă), speciile de P oly­ gonum , Carduus m arianus, speciile de Crcitaegus ş.a. Flavonele sînt însoţite de flavanone — pigm enţi incolori care p r in oxidare se transform ă în aurone de culoare galbenă-aurie. A uronele şi calconele sînt prezente de obicei în flori, iar flavanoneie. atît în flori,- cît şi în frunze, scoarţă şi lemn. C A R O T E N O ID E

Carotenoidele sînt pigm enţii vegetali cei m ai răspîndiţi în regnul vege­ tal. Ele im prim ă ţesu tu rilo r vegetale culoarea galbenă, portocalie, roşie sau chiar albastră şi se găsesc atît în plantele superioare, cît şi în cele inferioare. C arotenoidele sînt prezente aproape în toate legum ele şi fructele şi în m ulte specii de plante m edicinale. 68

Din pu n ct de vedere chim ic carotenoidele fac p arte din clasa terp enoidelor, fiind în ru d ite cu fitosterolii, cu vitam inele K şi E. U nitatea de bază stru ctu rală cea m ai im portantă este izopentenil-pirofosfatul : CH?

C—CHo—CH->—O

CH3 Clasificarea caroten oi delor se poate face după m ai m ulte criterii : compoziţie chimică, num ărul atom ilor de carbon din moleculă, m odul de a ra n jare a dublelor legături sau tipul legăturilor din moleculă. După n u m ăru l atom ilor de carbon din m oleculă sîn t tre i tip u ri de carotenoide : cu 40 atom i de C, cu m ai p uţin de 40 atom i de C şi cu m ai m ult de 40 atom i de C în moleculă. Cele m ai răspîndite în n a tu ră sînt carotenoidele cu 40 atom i în m ole­ culă. F orm ula lor stru c tu ra lă este :

|3 - C arotina

a - C arotîna

f - C a ro tin a

tic o p in c

Carotenoidele cu m ai puţin de 40 atom i de C în m oleculă se găsesc» în special, în citrice iar cele cu m ai m ult de 40 atom i de carbon în m ole­ culă în bactcrii. P e n tru plante pigm enţii carotenoidici au un rol im portant în pro­ cesul de fotosinteză ca factori de protecţie îm potriva autofotodistrugerii clorofilei sau a altor substanţe biologice active în tre care flavonele, v ita ­ m inele. peroxidazole, catalazele etc. P e n tru organism ul um an şi anim al carotenoidele au im portantul rol de provitam ină A care, la nivelul intestin u lu i subţire, se transform ă în vitam ina A sub acţiunea unei enzim e, carotenaza. P IG M E N Ţ II C H IN O N IC I

■ ' ■

I ■■.... .........

în organele plantelor pigm enţii chinonici apar m ai în tîi sub form ă de hidroehinone incolore, care tre p tat, p rin oxidare, se transform ă în chinone colorate. R eacţia este reversibilă : OH

0

I

!!

Hidrechinona (in co lo ră !

p -B e n z c c h irc n a (co lo rată)

Pigm enţii chinonici sub form ă oxidată sîn t coloraţi în galben, por­ tocaliu, roşu. Sînt substanţe solubile, în special, în soluţii alcaline apoase. în unele plante m edicinale, cum este A donis vernalis, există pig­ m enţi benzochinonici, în coaja nucilor verzi (Juglans regia), pigm enţi naftochinonici, care au fost în tre c u t confundaţi cu iodul, iar în num e­ roase plante din fam iliile Polygonaceae, Rham naceae, Rubiaceae etc. p re­ dom ină pigm enţii antrachinonici. D intre aceştia p e n tru fitoterapie sîn t im portanţi derivaţii antrachinonici din Cruşin, speciile de Ştevie, R event etc. P IG M E N Ţ I! IN D O L IG I

Această grupă de pigm enţi azotaţi are im portanţă redusă p e n tru terapeutică. în tre c u t D robuşorul (Isatis tinctoria), specie care se găseşte şi în flora ţării noastre, era m ult apreciată ca plantă m edicinală şi colo­ ra n tă deoarece conţine indicanul, form a glicozidată a indigoului, .rezultat p rin hidroliză enzim atică şi oxidare. în prezent indigoul se p rep ară prin sinteză. Tot din grupa pigm enţilor indolici fac p a rte crom o-proteidele, p re­ cum şi m elaninele care se form ează din fenilalanină şi tirozină.

A lături de substanţele chim ice de origine vegetală secundare, cum sîn t glicozidele şi heterozidele arom atice, despre care am prezen tat unele date generale, insistînd asupra heterozidelor cardiotonice şi glicozidelor antracenice, în regnul vegetal în tîln im şi alte substanţe active im por­ tan te p e n tru terapeutică. D intre acestea m ai im portante sub aspect te ra ­ peutic sînt urm ătoarele : T A N IN U R IL E

S înt substanţe neazotate de origine vegetală, heterogene, care derivă de la acizi fenolici sau de la polifenoli. Se găsesc în aproape toate organeie p lantelor superioare de m ulte ori în proporţii de pînă la 48Vo din totalul de substanţe din plantă. M ulte specii de plante din O rientul în ­ depărtat, ca Dalbergia latifolia, Acacia catechu, B om bax malabarica, Ter­ m inaţia belerica şi chebula, Caesalpinea brevifolia, conţin în diferite o r­ 70

gane peste 50% tan in ra p o rta t la m ateria prim ă uscată. în tre c u t speciile bogate în tan in erau m ult utilizate la tăbăcitul pieilor. Sub aspect terapeutic tan in u rile prezintă interes d atorită p roprie­ tăţii de a precipita protidele form înd m acrom olecule, deci p e n tru efectul lor coagulant, inclusiv a protidelor m icroorganism elor patogene. D atorită acestor pro p rietăţi sînt utilizate ca hem ostatice sau în infecţiile patogene intestinale, în diaree sau ch iar în dizenterie. A u p ro p rietatea de a form a complecşi insolubili cu alcaloizii şi cu ionii m etalici. D intre speciile cele m ai bogate în tan in u ri din ţa ra noastră m enţio­ năm pe cele aparţinînd fam iliilor : Pinaceae, Betulaceae, Fagaceae, P olygonaceae, Ranunculaceae, Tamciricciceae, Rosaceae, Legum inosae, L ythraceae, Cornaceae, Ericaceae ş.a. După stru c tu ra chim ică tan in u rile au fost îm p ărţite în două grupe m ari : tan in u ri galice sau hidrolizabile şi tan in u ri catehice, nehidrolizabile. Din prim a grupă fac p a rte esterii n a tu ra li ai glucozei cu acidul galic sau cu produşii de condensare ai acestuia, cum sîn t acidul m -digalic, aci­ dul hexa-hidroxidifenic, acidul elagic, acidul di-hidro-digalic etc. D intre m ateriile prim e cu conţinut ridicat în tan in u ri galice (17-—40»/0) sîn t şi gogoşile (galele) de pe frunzele sau fructele tin ere de S tejar rezu ltate în u rm a în ţep ătu rilo r unor viespi din genul Cynips.

OH Acid

g iiic

A c id

m -d ig alîc

A doua grupă, aceea a tan in u rilo r caitehice sau condensate rezultă în urm a condensării m ai m ultor m olecule de catechină sau a unor deri­ vaţi ai acesteia. Tot în u rm a condensării catechinelor rezultă m aerom oleculele nehidrolizabile care se num esc flobafene. Ele au culoare b ru n roşiatică şi însoţesc de m ulte ori galotaninurile. Oh

i

C o t e c n in q

A L C A L O IZ II

Sînt substanţe de origine vegetală, heterociclice cu azot, cu reacţie alcalină, cu acţiune farm acodinam ică p ro nunţată, în general, toxici. Alcaloizii au fost descoperiţi abia la începutul secolului al X lX -lea p rin cercetările lui D e r o s n e (1803), S e r t u r n e r (1806), care izo­ 71

lează m orfina din opiu, şi M e i s s n e r (1818). Apoi au fost. izolaţi n u ­ m eroşi alţi alcaloizi, ca stricnina, veratrin a, chinina, colchicina, tebaina etc., care au servit nu num ai ca m odele experim entale p e n tru dem onstra­ rea corelaţiei existente în tre stru c tu ra chim ică şi acţiunea farm acodina­ m ică, dar şi ca m odele p e n tru sem isinteza sau sinteza unor substanţe active fiziologic. In prezent se cunosc peste 3 000 alcaloizi aproape în exclusivitate de origine vegetală. Din punct de vedere chimic astăzi sîn t consideraţi ca alcaloizi num ai substanţele heterociclice cu azot avînd caracter bazic şi dînd, reacţii caracteristice cu reactivi specifici nucleului de bază. în n a tu ră alcaloizii sînt răspîndiţi în ciuperci, în unele specii de Lycopodium şi Equisetum , m ai p u ţin în m onocotiledonate, foarte m ult în dicotiledonate. Sînt prezenţi în toate organele plantelor, în special, în sem inţe, în organele subterane şi în frunze. în plan tă se găsesc sub form ă de săru ri ale acizilor : tartric, m alic, succinic, citric, oxalic, tanic sau ca să ru ri ale unor acizi specifici din plante ca : acidul aeonitic, meconic, chinic etc. Alcaloizii se găsesc şi sub form a u n o r esteri şi sub form ă de gli— coalcaloizi (în speciile de Solanum , în V eratrum album etc.). Alcaloizii sînt substanţe organice cu pondere moleculară- m are fo r­ m ate din C, Hj O şi N (unii n u conţin O), iar după prezenţa sau absenţa oxigenului din m oleculă au fost îm părţiţi în alcaloizi oxigenaţi (cei m ai frecvenţi) şi alcaloizi neoxigenaţi. Alcaloizii oxigenaţi sînt, în general, solizi, cristalizaţi sau am orfi, p u ţin solubili în apă, uşor solubili în solvenţi organici. In tre aceştia sînt atropina, m orfina, narcotina, papaverina, v eratrina, aconitina, ergotam ina etc. Unii alcaloizi oxigenaţi pot fi în tîln iţi în stare lichidă (peletierina, pilocarpina, m ezocalina etc.). Alcaloizii neoxigenaţi sînt, în general, lichizi, volatili, antrenabili cu vapori de apă, cu miros specific (nicotină, coniina, sp artein a etc.). In diferent grupei cărora le aparţin, alcaloizii au pro p rietăţi com une im prim ate de prezenţa constantă a azotului in m oleculă, care îi apropie de am ine şi le im prim ă caracterul bazic. în stare pură m ajo ritatea sînt cristalizaţi şi incolori, dar pot fi şi coloraţi (berberina). C lasificarea alcaloizilor în funcţie de stru c tu ra chim ică se face, de obicei, în funcţie de poziţia azotului din afara sau în in terio ru l ciclului. A stfel avem ca exem plificare : = Alcaloizi cu N în afara ciclului num iţi şi am ine alcaloidice :

HO H -C -CH H-C-NH-CH3

I

CH3 E f e d r in a

72

C a p s a ’ c ’na

C o t c h îc m a

= Alcaloizi cu N în ciclu care la rîn d u l lor au fost clasificaţi 'după nucleul lor de bază : — derivaţi ai nucleului pirolic şi pirolidinic : (of-m etil-piril-cetona din R adix Valeriana, rezu ltată din descom­ pu n erea alcaloizilor, higrina din frunzele de Coca) ; derivaţi ai nucleului p iridinir

piperidinic

şi ai nucleului

r (lobelina) ; N H

— derivaţi ai nucleu lui tronanic °

- N V ___ /

(atropina, hiosciam ina,

scopolam ina ş.a.) ; •— derivaţi cu nucleu nor-lupinanic (chinolizidinic)

derivaţi cu nucleu chinolinic x A (chinina, chinidina, cinconina etc.),

derivaţi cu nucleu izochinolinic si benzil-izochinolinic

73

derivaţi cu nucleu indolic (alcaloizi din Peganum harmala, Claviceps purpurea etc.) ; derivaţi cu nucleu imidazolic 'C H 3

HqC-N

(p ilo c a rp in a )

k .

N

derivaţi cu nucleu purinic

•n - - c h 3 (cafeina)

o 'S . ^ CH3

derivaţi cu nucleu di- şi triterpenoidic

A lături ele alcaloizii ap arţin în d grupelor prezentata, în n a tu ră există şi alte tip u ri de alcaloizi, a căror stru c tu ră încă nu a fost stabilită. Din punct de vedere terapeutic alcaloizii prezintă o im portanţă m are, ei se ex trag din plan te p rin diferite procedec şi se utilizează în industria farm aceutică în foarte num eroase produse p e n tru cele m ai diferite afec­ ţiuni ale sistem ului central nervos şi periferie, ale ap aratu lu i cardio­ vascular sau chiar ca citostatice. S A P O N IN E L E

Saponinele sau saponozidele sîn t substanţe active de origine vege­ tală, cu stru c tu ră sterolică sau triterpenică, am orfe, solubile în apă, producînd p rin agitare o spum ă persistentă, de unde şi denum irea lor.

M ajoritatea d in tre ele hem olizează eritrocitele. Sînt toxice p en tru anim alele eu sînge rece. Saponinele p rin hidroliză enzim atică sau acidă trec în oze (se elibe­ rează în tîi hexozele, apoi pentozele, apoi acizii uronici) şi în genine sau sapog'enoli care, spre deosebire de saponozide, sîn t insolubili în apă şi solubili în solvenţi organici. D upă nucleul de bază saponozidele au fost clasificate în sterolice sau steroidice (cu 27 atom i de C) si saponozide triterpenice (cu 30 atom i de C). Saponozidele steroidice prezintă im portanţă terapeutică m are deoa­ rece prin acetilare, oxidare cu CrOs şi hidrogenare în prezenţă de P d pot trece în horm oni (progesteronă, cortizon etc.). Acest grup de saponine predom ină în unele specii tropicale (Dioscorea, A gaveJ, precum şi în unele specii din fam ilia solanac-eelor spontane sau cultivate din ţa ra noastră. în n a tu ră cele m ai răspîndite sînt saponinele triterpenice, în tre care hederagenolul (din Hedera helix), gipsogenolul (din G ypsophila paniculata), acidul glicirizic (din G lycyrrhiza glabra), acidul quilaic etc. în ceea ce priveşte acţiunea fiziologică şi farm acodinam ică, în gene­ ral, saponinele sîn t toxice şi irita n te p e n tru celule datorită tensioactivităţii superficiale reduse, ducînd la procese de hemoliză. A cţiunea irita n tă ste rn u ta to rie , de m icşorare a coagulabilităţii sînigelui, de creştere a secre­ ţiilor bronşice, stom acale şi intestinale le conferă p ro p rietăţi terapeutice em etice sau expectorante. în tra c tu l gastrointestinal, datorită faptului că dau soluţii coloidale, se resorb foarte greu, ceea ce reprezintă un avantaj terapeutic. P rin acţiunea irita n tă locală uşurează resorbţia m edicam entelor în organism pe cale gastro-intestinală. A cţiunea irita n tă locală asupra celu­ lelor epitelialc renale le conferă p ro prietăţi diuretice. în industrie se utilizează la p rep ararea em ulsiilor şi suspensiilor, în in d u stria alim entară, în in d u stria cosmetică şi textilă. Saponozidele sterolice au o im portanţă m are în in d u stria farm aceu­ tică p e n tru obţinerea horm onilor steroizi. U L E IU R IL E V O L A T IL E

D enum ite şi u leiuri eterice sau uleiuri esenţiale, alături de răşini, balsam uri, copaii şi lignani, form ează o grupă de substanţe secundare bine definite din punct de vedere chimic. Specifice regnului vegetal, în special în plantele fanerogam e din fam iliile : Labiatae, Rosacecie, U m beliferae, Rutaceae şi Compositae, uleiurile volatile sîn t localizate fie în ţesu tu ri nediferenţiate de tipul glandelor m onocelulare, fie în aparatu l secretor ex te rn (papile, peri glandulari) sau in te rn (spaţii intercelulare, pungi şi canale schizogene sau schizolisigene). Din punct de vedere chim ic nu sînt com puşi u n itari, în com ponenţa lor in trîn d , alătu ri de com puşi arom atici şi inodori, hidrocarburi terp enice şi derivaţi oxigenaţi ai acestora : alcooli, aldehide, cetone, oxi-acizi, substanţe heterociclice. compuşi cu azot şi sulf, terpene, eteri şi esteri etc. D intre com ponenţii cei m ai num eroşi ai uleiurilor volatile sînt te rpenoidele care în plantele din flora ţării noastre sînt reprezentate prin urm ătoarele exem plificări : — m onoterpenoide aciclice : Levănţica, M elisa, C oriandrui ; 75

— terpenoide monociclice : M enta, C him ionul ; — m onoterpenoide biciclice : R osm arinui, V aleriana, Salvia,. .Pinul etc. ; . ; — sescuiterpenoide : M uşeţelul, C oada-şoricelului, Iarb a-m are ; — compuşi din seria arom atică : Cim brul, C im brişorul, Anasonul, Şovîrvul, Fonicului etc. ; D intre m onoterpenoidele aciclice mai reprezentative sînt u rm ăto a­ rele stru ctu ri : OH

i

CH20H

CH2 OH

C itra n a lo lu l

L inalo iui

M ircen u l

C itra lu l

Principalii rep rezentanţi ai tcrpenoidelor monociclice sîn t : I =0

;=o OH

M entolul

Lim onsnul

Mentona

Carvo na

D intre m onoterpenoidele biciclice m ai im portante m enţionăm :

OH

oC-pi nenul

Cannfenul

Sorneolui

Spre exem plificare d intre sescuiterpenoidele aciclice m enţionăm farnesolul, iar d intre cele biciclice cam azulena :

s^ CH20H

Farnesolul

76

j X — Camazulena

In încheiere prezentăm cîteva exem plificări de stru c tu ri ai com puşi­ lor din seria arom atică : — ...

.

aniS'Co

U leiurile volatile sînt substanţe lichide la tem p eratu ra obişnuită, in ­ colore, galbene pînă la brun-roşeat, m ai ra r de culoare verde sau albasţru -in te n s. Au miros arom atic şi gust arzător. Pe h îrtia de filtru Iasă o p ată trecătoare care se evaporă repede, fap t care le diferenţiază de u le­ iurile grase. M ajoritatea uleiurilor volatile sînt m ai uşoare decît apa, densitatea lor fiind cuprinsă în tre 0,800 şi 1,070. Se obţin p rin a n tre n are cu vapori de apă, p rin presare, p rin extracţie cu solvenţi lichizi sau cu grăsim i. . Spre deosebire de uleiurile volatile, răşinile sînt substanţe solide sau sem isolide în compoziţia cărora se află acizi reziniei (de exem plu acidul abietic). B alsam urile de origine vegetală sînt răşini lichide sau vîscoase, care conţin pînă la 40
Pe lîngă uleiurile volatile în plantele inferioare sau superioare se găsesc num eroase substanţe cu acţiune bacteriostatică sau bactericidă. P e n tru diferenţierea de antibioticele produse de către m icroorganism e, antibioticele vegetale se m ai num esc şi fitoncide. Ele au rolul de a apăra p lan tele de num eroase boli criptogam ice sau chiar de unii viruşi. A cţiu­ nea substanţelor antibiotice vegetale este, în general, m ai slabă decît a celor p rep arate din m icroorganism e, dar, în unele cazuri, reprezintă u n avantaj faţă de acestea, fiind active asupra u nor tulpini rezistente la an­ 77

tibioticele clasice. Ele mai prezintă av an taju l unei toxicităţi m ai reduse şi pot fi aplicate cu succes la persoanele cu sensibilitate sau reactiv itate adversă la antibiotice. A ntibioticele vegetale sau fitoncidele din p u n c t de vedere chim ic ap arţin unor clase foarte diferite de substanţe. In general, ap arţin com­ puşilor de tip fenolic sau arom atic, unor alcaloizi, taninuri, glicozide, pig­ m enţi vegetali şi bineînţeles num eroaselor com ponente din uleiurile vo­ latile. D in plantele din flora ţării noastre s-au izolat substanţe cu carac­ te r an tibacterian asupra m icroorganism elor gram -pozitive, cum este aci­ d u l usinic din Usnea barbata, d in Cetraria islandica şi din alţi licheni. S ubstanţe de tip u l alicinei şi dihidroaliinei care au pro p rietăţi antim icrobiene justifică încadrarea Cepei şi U sturoiului în rîn d u l plantelor m edi­ cinale oare d u p ă cum vom vedea în cuprinsul lucrării, au şi alte p roprie­ tăţi terapeutice. în sem inţele de H rean, M uştar, Ridichi şi în num eroase specii de Cruciferae se găseşte alil-senevolul şi sulfone care au proprietăţi antim icrobiene. U nele fitoncide izolate din plantele superioare sau infe­ rioare acţionează şi asupra paraziţilor intestinali sau a p arazitului care produce m alaria. în acest din urm ă caz m erită atenţie cercetările efec­ tu ate în R. P. Chineză şi India asupra unei specii care este prezentă şi în flora ţării noastre, A rtem isia annua, din care s-au izolat substanţe active asupra tulpinilor de Plasm odium rezistente la chinină sau la alte an tim alarice de sinteză. Alte fitoncide au pro p rietăţi insecticide sau sînt to­ xice p e n tru anim ale inferioare şi peşti. P înă în prezent s-au izolat din plante aproape 100 substanţe active cu pro p rietăţi antibiotice. e n z im e ş i f ît o h o k m o n i

Enzim ele sînt substanţe proteice specifice a tît regnului anim al, cît şi vegetal, avînd un dublu rol esenţial în procesele m etabolice : biosinteza şi degradarea substanţelor din m ateria vie. Fiind dizolvate în sucul ce­ lular, în protoplasm ă, plastide, m itocondrii etc. vin în contact cu o su­ prafaţă m are de substanţă vie şi determ ină reacţii biochimice de m are viteză avînd un rol fundam ental în reglarea proceselor m etabolice fără de care viaţa a r fi im posibilă. Sub acţiunea căldurii, a acizilor şi bazelor ta ri şi a solvenţilor organici îşi pierd acţiunea catalitică. Sînt p rezen te în toate plantele m edicinale, în cantităţi m ai m ari aflîndu-se în sem in­ ţele germ inate şi în plantele tinere. în tre c u t p u rta u şi denum irea de diastaze. în ultim ele decenii s-au izolat un num ăr foarte m are de enzim e fapt care a determ in at adoptarea pe plan internaţional a unei noi clasificări zecimale. N om enclatura lor se bazează pe su b stratu l asupra căruia reacţionează specific. Cele şase clase principale de enzim e sînt : oxidoreductazele, transferaze, hidrolaze, liaze, izom eraze sau racem aze şi ligaze. La rîn d u l lor, reprezentanţii celor şase clase sînt clasificaţi fiecare în subclase, iar fiecare enzim ă este co­ dificată. Im portanţa teoretică şi practică a enzim elor a determ inat dezvolta­ rea unei, ram u ri speciale a biochimici, enzimologia. Din punctul de vedere al fitoterapiei desigur că enzim ele din plante a u la rîndul lor o an u m ită im portanţă. în acelaşi tim p cunoaşterea pro­ ceselor biochim ice în rap o rtu l e.nzim ă-substanţă activă prezintă o m are 78

im portanţă deoarece prin uscarea defectuoasă a m ateriei prim e vegetale o serie de substanţe active se pot degrada sau suferi m odificări irev er­ sibile care schim bă spectrul farm acodinam ic al plantei respective. E xistă diferite procedee de uscare, de stabilizare a m ateriei prim e vegetale sau de extracţie a principiilor active din plan ta proaspătă. Aceste aspecte vor fi descrise în tr-u n alt subcapitol al acestei lucrări. P e lingă saponozidele sterolice, aceşti precursori ai horm onilor steroizi, în plan te există u n alt grup de substanţe active n um it fitohorm oni. Deşi descoperirea şi elucidarea stru c tu rii chimice a acestei clase de su b stan ţe organice datează de la începutul secolului nostru studiile asu­ p ra fitohorm onilor au în reg istrat progrese rem arcabile în tre anii 1930— 1940. In această perioadă s-a dem onstrat experim ental că acidul 3-indolilacetic sau h etero-auxinele pot provoca o alu n g ire a v lăstarilo r p lan te ­ lor superioare, întîrzie dezvoltarea m ugurilor laterali, stim ulează divi­ ziunea celulelor din regiunea cam biului, provoacă form area de căluşuri, stim ulează form area radiculelor întîrziind în acelaşi tim p alungirea lor. T re p ta t s-au descoperit şi alte substanţe considerate ca fitohorm oni : acidul tt-naftalen-acetic, indolilpropionic, indolilpiruvic, indolil butiric, fenilacetic etc. în prezent, în clasa fitohorm onilor sînt incluse şi unele substanţe de sinteză cu acţiune sim ilară horm onilor vegetali. Fitohorm onii au fost cla­ sificaţi în u rm ătoarele grupe : auxine, citokinetine, gibereline, acizi abscisici, etilen a şi fitocrom ul. Dacă p e n tru plante fitohorm onii au un rol foarte im p o rtan t în sti­ m ularea sau in h ib area m ecanism elor de creştere, p e n tru aplicarea în te ­ rapeutică acest g rup de substanţe necesită încă laborioase cercetări. S U B S T A N Ţ E M IN E R A L E

în întreg regnul vegetal substanţele m inerale se găsesc sub form ă de să ru ri fie disociate în ioni, fie în diferite com binaţii chim ice organice. M agneziul face p arte din stru c tu ra chim ică a clorofilei a şi b, iar fie ru l in tră în compoziţia porfirinelor. în plantele m edicinale substanţele m inerale cum sîn t potasiul, sodiul, siliciul, m agneziul, fierul se află în cantităţi apreciabile, dar care nu de­ păşesc 0,5 go/n, iar altele ca litiul, iodul, fluorul şi altele în c a n tită ţi mici sau chiar ca oligoelem ente. V IT A M IN E L E

Deşi în can tităţi relativ mici, aceste „am ine ale v ieţii11 se găsesc şi în num eroase specii de plante m edicinale. în prezent se cunoaşte că nu toate vitam inele au caracter am inic, deci n u conţin azot în moleculă. P rin tradiţie însă denum irea de vitam ine s-a p ă stra t pînă în zilele noastre. Există p a tru criterii de clasificare a vitam inelor : — după nom enclatura veche utilizînd ca indice literele m ari ale al­ fabetului latin şi un indice-num ăr arab în cazul în care există m ai m ulte tip u ri p e n tru aceeaşi vitam ină (Blţ B2 . . . B j2, Dlt D2, D3, D4 etc.) ; — după stru c tu ra chim ică : tiam ină (vit. B}), riboflavină (vit. B2), acid ascorbic (vit. C) etc. ; 79

— după rolul fiziologic asupra organism ului um an sau anim al : antiscorbutică (vit. C), anţihem oragică (vit. K), an tirah itică (vit. D) etc. ; — du p ă solubilitatea în apă sau grăsim i, vitam inele se îm part în două grupe m ari : hidrosolubile şi liposolubile. Conform acestei ultim e clasificări, din prim a grupă adică a v itam i­ nelor hidrosolubile fac p a r te : vitam inele din com plexul B, vitam ina C care în unele specii de plante m edicinale se găseşte în cele m ai m ari can­ tită ţi cunoscute în regnul vegetal (în Măceşe, în frunzele de Ciuboţica-eueului ş.a.). Tot din prim a grupă fac p arte vitam ina P P sau am ida acidului nicotinic, v itam in a P sau c itrin a sau rutozidul, biotina, acidul :paraam ino-benzoic, acidul folie şi folinic, precum şi acidul pantotenie. Din grupa vitam inelor liposolubile fac p arte vitam ina A care în p lan ­ tele m edicinale, în legum e şi fructe se găseşte sub form ă de caroten sau provitam ina A, vitam inele F sau antidcnm atitice, vitam inele D sau antirahitice care se găsesc în ciuperci şi cereale, vitam ina E sau tocoferolul (în achenele de Măceş) şi vitam ina K (în Urzică, V arză, Spanac etc.). P e n tru organism vitam inele au un rol foarte im portant. U nele în d e ­ plinesc rolul de coenzime, altele de activatori enzim atici, adevărate biocatalizatoare. N um eroase vitam ine joacă un rol im portant în fenom enele de oxidoreducere din celule şi din organism contribuind T a m etabolizarea glucidelor, protidelor şi grăsim ilor. Deşi în cantităţi mici, de m ulte ori în. „doze hom eopate", vitam ine"? joacă un rol prim ordial în viaţa regnului um an, anim al şi-vegetal. .-Fără de ele viaţa nu ar fi posibilă în stadiul actual al evoluţiei. CLASIFICAREA PLANTELOR DUPĂ UTILIZAREA LOR PE BAZ.1 ACŢIUNII TERAPEUTICE Farm acodinam ia şi farm acologia clasică se bazează pe relaţia dialec­ tică substanţă activă-acţiune fiziologică, respectiv acţiune terapeutică. în tre c u t experim entul farm acodinam ic p e n tru o substanţă activă era efec­ tu a t pe anim ale de laborator servind ca modele p e n tru organism ul um an. în general cînd era vorba de substanţe active pure testele pe anim ale era u reproductibile şi la om deşi se cunosc unele cazuri în care diferen­ ţele calitative de reacţie în tre anim al de experienţă şi om nu num ai că n u sînt identice, dar de m ulte ori contradictorii. De exem plu, substanţele active din Valericma officinalis p e n tru pisică — anim al de laborator — sîn t excitante în tim p ce p e n tru om sînt sedative sau chiar depresive. S parteina din Sarotham nus scoparius p e n tru om în doze mici are efecte stim ulatoare ale centrului respirator, iar în doze m ari are acţiune deprim antă asupra centrului respirator, term oreglator şi glicoreglator. Aceeaşi substanţă cin Sarotham nus scoparius p e n tru iepure — anim al de laborator sau p e n tru căprioare nu are aceeaşi acţiune farm acodina­ mică ca la om, m ai m ult, planta este hrana de predilecţie a rozătoarelor şi cervideelor m ai ales în tim pul iernii. Pe de altă parte m ajoritatea plantelor m edicinale conţin un nu-^ăr foarte m are de substanţe active, uneori peste 50 componente, dar în dilu ţii foarte m ari, care nu pot fi testate pe anim ale de laborator. O plantă m edicinală îşi bazează acţiunea terapeutică pe cum ularea acţiunilor su b ­ stanţelor active, pe p o tenţarea lor, pe sinergism . 80

î u .ultimele decenii au a p ăru t noi teste farm acodinam ice— m ai precis teste biochimice, „in v itro “, care prin sensibilitatea lor depăşesc testele pe anim ale. în această direcţie m enţionăm utilizarea ca ţest a acţiunii de in h ib are a fosfodiesterazei de-către unele substanţe active din plante sau acţiunea de inhibare a prostaglandinei de către alte substanţe active de origine vegetală justificînd utilizarea em pirică a unor plante ca agenţi antiinflam atori. Un laborator m odern p e n tru studiul substanţelor active n atu rale pe lingă a p a ra tu ra şi reactivii necesari testelor biochimice „in v itro ‘-‘ este în zestrat astăzi cu a p a ra tu ra necesară cercetărilor speetrofotom etrice. a tehnicii?-de d eterm inare a stru c tu rilo r prin difracţia în raze X sau p e n tru stabilirea dicroism ului circular în lum ină polarizată etc. .L i, ceea-ce priveşte clasificarea plantelor după a cţiu n ea-terap eu tică am adaptat ca principiu de bază criteriile de clasificare a. m edicam ente­ lor elaborate-pe: grupe terapeutice după O rganizaţia, M ondială a S ănă­ tăţii..; Desigur că d atorită compoziţiei chimice foarte complexe, ale, p lan ­ telor m edicinale aceeaşi plantă poate fi încadrată în mai m ulte grupe terapeutice. Conform acestui criteriu de clasificare, principalele grupe şi subgrupe fitoterapeutice în care se utilizează plante m edicinale sau produse..fitoterapeutice sînt descrise în continuare. I.. PLANTE MEDICINALE RECOMANDATE ÎN BOLILE APARA­ TULUI' CARDIO-VASCULAR. în această grupă in tră speciile de plante utilizate îh. afecţiunile cardiace cu substrat nervos (florile, frunzele şi fructele de Păducel, T alpa-gîştii, rădăcina de V aleriană, florile de Levănţică ( te.) : afecţiuni vasculare (Sulfina, frunzele de Salvie, frunzele de V îsc,'fru ctele de Măceşe, rădăcina de T ătăneasă ş.a.); anghina pectorala (florile, frunzele şi fructele de Păducel) ; ateroscleroză (frunzele de Vîsc, T raista-eiobanului, frunzele de A nghinare, frunzele de M esteacăn, P ă p ă ­ dia, Pătlagina etc.) ; edem e datorită insuficienţei circulatorii (Coada-calului, O sul-iepurelui, frunzele de M esteacăn) ; hipertensiunea arterială (frunzele de Vîsc, florile, frunzele şi fructele de Păducel, Isopul, T alpagîştii1. A nghinara, Sulfina, Traista-eiobanului) ; hemoragii (frunzele de Pătlagină, Coada-racului, C erenţelul, frunzele de Urzică, Tătăneasă, Răchitanul, florile şi rădăcinile de Ciuboţica-cucului). Deşi este dificil a în ­ cadra bolile reum atism ale în oricare dintre grupele terapeutice datorită cauzelor şi form elor m ultiple de m anifestare, fitoterapia recom andă ca adjuvante urm ătoarele plante : coaja de Salcie, florile de Soc, rizom ul de P ir, frunzele de F rasin, fructele de Ienupăr ş.a. p e n tru tra tam e n tu l in te rn şi plante cu acţiune revulsivă sau calm antă p e n tru tra tam e n tu l ex tern (A rdeiul iute, M enta, Ienupărul, m ugurii de Plop, S ulfina etc.). II. PLANTE MEDICINALE RECOMANDATE ÎN BOLILE A PA RA ­ TULUI DIGESTIV. P e n tru segm entul buco-faringian în gingivite, stom atite, abcese dentare, afte şi amigdalite, ca dezinfectante şi antiinflam atorii fitoterapia recom andă p e n tru ţra tam e n tu l local florile de M uşeţel, fru n ­ zele de Salvie, S unătoarea, C erenţelul, T u riţa m are, frunzele de M ur, de Nuc şi de P ătlagină, precum şi Busuiocul, Sulfina, petalele de T ran d a­ fir etc. P e n tru segm entul g astro-intestinal în anorexie se recom andă răd ă ­ cina de G hinţură, Ţ intaura, U nguraşul, A nghinara, Păpădia, Coad.a-şoricelului ş.a., ca antivom itive şi calm ante M enta, C erenţelul, Lichenul de 81

piatră, frunzele de R oiniţă, fructele de Chim ion. In anaciditate sau hipoaciditate ; P elinul, Schinelul, Şovîrful şi Salvia, iar în gastrite hiperacide : rădăcina de T ătăneasă, florile de G ălbenele, rizom ul de Obligeană, S unătoarea, rădăcina de Lem n-dulce, M uşeţelul, sucul de V arză albă. în enterocolite sîn t recom andate : florile de M uşeţel şi Coada-calului, Cim ­ b rul şi C im brişorul, fru ctele de Ienupăr, rădăcina de C erenţel, R ăehitanul, A nghinara, frunzele de M ur etc. In balonări (meteorism ) se recom andă fructele de Anason, Chim ion, C oriandru, F enicul şi florile de M uşeţel şi C oada-şoricelului şi frunzele de R oiniţă, M ăghiranul, Salvia, T alpa-gîştii etc. In colici (dureri) abdom inale la adulţi şi copii fito terap ia recom andă A nasonul sau Feniculul, Chim ionul, C oriandrul, rizom ul de Obligeană, Roiniţă, C oada-racului, M enta, M ăghiranul, M uşeţelul ş.a. în constipaţie : C ruşinul, V olbura, Cicoarea, Frasinul, L em nul-dulce şi sem inţele de In şi de M uştar-alb (întregi). în diaree : coaja de S tejar, R ăehitanul, fructele de P orum bar, Coadaracului, C erenţelul, fructele şi frunzele de Afin, florile de A lbăstrele, M enta, frunzele de Nuc, Troscotul, T u riţa-m are etc. P e n tru tra tam e n tu l ad ju v an t al hem oroizilor se recom andă plante cu acţiune laxativ -p u rg ativ ă (Cruşinul), dezinfectante (Coada-şoricelului, M uşeţelul) şi uşor astringente (C erenţelul, Nucul, Sunătoarea). Ca antihelm intice (verm ifuge) : rădăcina de Iarbă-m are, Pelinul, G hinţura, C im brişorul, rădăcina de Ipcărige şi S ăpunariţă, sem inţele de Dovleac ş.a. în disfuncţiile hepato-biliare num eroase specii de plante sîn t reco­ m andate de fitoterapie. Astfel, în calculoza biliară (m ătasea d e Porum b, T u riţa m are, B rusturele, M ăceşele, M enta), în colici hepato-biliare (Rostopasca, Coada-şoricelului), în diskinezia biliară (A nghinara, Păpădia, Rostopasca, Salvia, S unătoarea, U nguraşul, Cicoarea, Ţ intaura, Coada-şo­ ricelului, G ălbenelele, Levănţica, T u riţa-m are ş.a.), iar ca stim u len te ale funcţiei hepatice : fructele de A rm urariu, C im brul şi Cim brişorul, Rosto­ pasca, Schinelul, S unătoarea, C oada-şoricelului, Lichenul de p iatră şi Sulfina. III. PLANTE RECOMANDATE ÎN BOLILE APARATULUI GEN I­ TAL. In d ism e n o re e : T raista-ciobanului, Urzica, Salvia, G ălbenelele, C oada-şoricelului, C oada-racului C erenţelul, m ătasea de P orum b şi M u­ şeţelul. în leucoree : florile de U rzică-m oartă albă, G ălbenelele, R ăehitanul, C oada-racului, T raista-ciobanului ş.a., iar ca adjuvante în m e tro ra g ii: frunzele de Urzică, T raista-ciobanului, R ăehitanul, Troscotul, Coada-şori­ celului, coaja de S te ja r ş.a. în trichomonoză, în tra tam e n tu l extern, florile de G ălbenele şi co­ n urile de Hamei. în tu lb u rările de m enopauză : florile, frunzele şi fru c ­ tele de Păducel, T alpa-gîştii, m ătasea de Porum b, florile de U r­ zică-m oartă albă, frunzele de Vîsc şi Coada-racului. La bărbaţi în prostatite se recom andă florile de U rzică-m oartă albă, rădăcina de Tătăneasă, Busuiocul, G him pele ş.a. IV. PLANTE RECOMANDATE ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RESPIRATOR. Ponderea speciilor m edicinale în această grupă de afec­ ţiuni este foarte m are. F iind vorba însă de o clasificare este necesar a face un grupaj după etiologia şi sim ptom atica acestor afecţiuni. 82

în tuşea de diverse etiologii, în faza iritativă se utilizează specii em oliente (florile de L um înărică, florile şi frunzele de N albă de cultură, flo­ rile şi rădăcinile de N albă-m are, florile şi frunzele de Podbal, florile de Tei, frunzele de P ătlagină ş.a.), iar ca expectorante în faza de cocţiune a tusei se recom andă : florile şi rădăcinile de Ciuboţica-cucului, m ugurii de Pin, Isopul, Scaiul-vînăt, rădăcina de Iarbă-m are, rădăcina de Lem ndulce şi fructele de Ienupăr. în bronşită în faza incipientă se recom andă speciile em oliente m en­ ţionate m ai înainte, iar în continuare se recom andă fluidifiante ale se­ creţiei brorişice (rădăcina de C iuboţica-cucului, rădăcina de S ăpunariţă şi de Ipcărige, rădăcina de Iarbă-m are, fructele de Anason, Fenicul, Chi­ mion, C im brul şi C im brişorul, Isopul, Şovîrful, U nguraşul, m ugurii de P in ş.a.). Ca ad ju v a n t în pneum onii se recom andă florile şi rădăcinile de Ciuboţica-cucului, iar ex te rn cataplasm a cu făină de M uştar negru. în astm ul bronşic p e n tru efectele antispasm odice se recom andă Cim ­ b ru l şi Cim brişorul, Isopul, Şovîrful, T alpa-giştii, Vîscul, Feniculul, Valeriana, Podbalul şi Iarba-m are, iar ca em oliente, P ătlagina şi Podbalul. Tot ca adjuvante în em fizem u l pulm onar şi în silicoză fitoterapia reco­ m andă florile şi frunzele de Podbal. Şi în unele afecţiuni infecto-contagioase unele specii m edicinale pot fi utilizate ca ad juvante ale tra tam e n tu lu i de bază. în gripă şi guturai sîn t utile : florile de Soc, florile de Tei, florile şi rădăcinile de Ciubo­ ţica-cucului, frunzele de F rasin, Isopul, coaja de Salcie şi fructele de Măceş. în laringite şi traheite : rădăcina de N albă-m are, florile de Lum î­ nărică, petalele de Mac roşu de cîmp, Lichenul de p iatră. Isopul, C im bri­ şorul şi frunzele de Plăm înărică. în tuşea convulsivă şi spastică : C im bri­ şorul, Cim brul, Şovîrful, U nguraşul, Rostopasca, Iarba-m are, Teiul şi Scaiul vînăt. V. PLANTE RECOMANDATE ÎN UNELE AFECŢIUNI ALE A PA ­ RATULUI URINAR. P e n tru această grupă de afecţiuni fitoterapia reco­ m andă specii diuretice, dezinfectante, antiseptice şi calm ante. în cistite se recom andă : florile de Coada şoricelului, frunzele de M erişor, florile de Soc, frunzele de Frag, frunzele de Plăm înărică, rizom ii de Pir, rădăcina de O sul-iepurelui, tecile de Fasole, sem inţele de In, m u­ gurii de Plop, m ugurii de P in şi m ătasea de Porum b. în colica renală rizom ii de P ir şi m ătasea de Porum b, iar ca dezin­ fectante urinare : fructele de Ienupăr, frunzele de M erişor, frunzele de Afin, m ugurii de Plop ş.a. N um ărul speciilor m edicinale, diuretice apoase este foarte m are : cozile de Cireşe, C oada-calului, frunzele de M erişor, frunzele de M esteacăn, rădăcinile de O sul-iepurelui, rizom ii de P ir, m ă­ tasea de Porum b, Troscotul, A lbăstrelele, C iuboţica-cucului, florile de Porum bar, florile de Soc, A nghinara, Păpădia, Urzica, Scaiul vînăt, T rei-fraţi-p ătaţi, B rusturele, Lem nul-dulce, Săpunariţa, Ipcărigea etc. P e n tru inflam aţiile rinichilor şi căilor urinare fitoterapia recom andă : m ugurii de Pin, m ugurii de Plop, florile şi frunzele de N albă, Măceşul, A nghinara şi frunzele de M esteacăn. Ca preventiv şi ad ju v an t în litiaza (calculoza) renală sînt recom an­ date : frunzele de M erişor, frunzele de M esteacăn, frunzele de Urzică, T u riţa m are, C oada-racului, O sul-iepurelui, M ăceşul, m ugurii de P in si m ătasea de Porum b. 83

în sindrom ul azotem ic şi urem ie : frunzele de M esteacăn, fructele de P orum bar, T u riţa m are, Urzica, A nghinara.: VI. PLANTE RECOMANDATE ÎN AFECŢIUNI DERMATOLOGICE, în acnee, in tern , se recom andă : T rei-fraţi-p ătaţi, rădăcina de B rusture, florile de Gălbenele, Cicoarea, conurile de H am eietc„, în eczem e . aceleaşi specii, iar p e n tru com prese : M uşeţelul, C oada-şoriceluîui, G ălbenelele, S ăpunariţa şi frunzele de Nuc. în furunculoza : T re j-fraţi-p ătaţi, B rusturele, Cicoarea şi com prese cu făină de In, flori de Soc, V olbură, U rzica-m oartă albă. în arsiifi': flo­ rile de M uşeţel şi C oada-şoricelului, G ălbenelele, Socul, S unătparea, Schinelul, Tătăneasa, m ugurii de Plop. în c o n tu z ii: A rnica, Coădâ-koricelului, Socul, Coada-calului, T alpa-gîştii, Sulfina şi Tătăneasa, iar în degeraturi: florile de Gălbenele, Schinelul şi coaja de Stejar. E xtern, în fisuri anale se recom andă cataplasm e cu frunze de M ur şi m u g im de Plop. Ca antiseptice pentru r ă n i: A rnica, M uşeţelul, Levănţica, Coadaşoricelului, Isopul, Şovîrful, Cim brul, Cim brişorul, C erenţelul, m ugurii de Plop şi Roiniţa. Tot p e n tru calm area du rerilo r cauzate de răni se reco­ m andă ex tern Ciuboţica-cUcului, Coada-şoricelului şi m ugurii de Plop. Cicatrizante sînt considerate : A rnica, G ălbenelele, Levănţica, R oiniţa, Plăm înărica, Rostopasca, S unătoarea, Isopul, T ătăneasa ş.a. - i: VII. PLANTE UTILIZATE ÎN BOLI DE N U TRIŢIE ŞI METABO­ LISM. în diabetul zaharat: frunzele de Afin, frunzele de A nghinara, frunzele de Dud şi de Nuc, frunzele de Salvie, Urzica, B rusturele şi Momordica charantia (recent aclim atizată în ţa ra noastră). în o b e zita te : C ruşinul, Păpădia, M esteacănul, Socul, V olbura' ş.a. în g u tă : Socul, M esteacănul, F rasinul, A finul, Urzica, T u riţa m are, C oaaa-racului, Troscotul, P irul, Iarba-m are, Cătina, Ien u p ăru l ş.a. :în hidropizie : M esteacănul, Ienupărul, Socul, Urzica, O sul-iepurelui, Isopul, m ătasea de P orum b şi tecile de Fasole. Ca tonice generale, inclusiv ca adjuvante în rahitism : Nucul, T ros­ cotul, Pirul, C im brul şi C im brişorul, M ăceşul şi C ătina p e n tru ap ortul lor în vitam ine. Ca rem ineralizante : C oada-calului, Troscotul, Plăm înărica, P iru l etc. în alergii se recom andă T rei-fraţi-p ătaţi, C oada-şoricelului, T u riţa m are, Iarba m are şi M enta. Ca sudorifice şi depurative : Socul, Păpădia, T rei-fraţi-p ătaţi, Ţ intau ra, A nghinara, B rusturele, Cicoarea, M esteacănul, Ienupărul, P orum ­ barul, Iarba-m are etc. VIII. PLANTE RECOMANDATE ÎN RESTABILIREA UNOR FUNCŢII GLANDULARE. Speciile sudorifice şi depurative au fost p re ­ zentate la grupa terapeutică anterioară. P e n tru efectele antisudorifice fitoterapia recom andă : frunzele de Nuc, frunzele de Salvie şi Isopul Ca galactagoge (m ărirea secreţiei de lapte) sînt indicate : Anasonul, Feniculul, Chim ionul, C oriandrul, Socul şi M ăgheranul, iar ca antigalactagoge (dim inuarea secreţiei de lapte) : frunzele de Nuc, Salvia, H am eiul, coaja de Salcie şi de Stejar. IX. PLANTE RECOMANDATE ÎN UNELE AFECŢIUNI ALE SIS­ TEMULUI NERVOS. P rin tre seclativele nervoase fitoterapia include spe­ ciile : H am eiul, Teiul, Levănţica, Sulfina, M ăghiranul, Iarba-m are, P ăducelul, V aleriana, T alpa-gîştii, Roiniţa, Salvia, O bligeana ş.a. 84

Ca anafroclisiace (calm ante ale excitabilităţii sexuale) : H am eiul, T alpa-gîştii, V aleriana etc. S tim u le n te nervoase centrale : M enta, G enţiana, Angelica ş.a. P e n tru com baterea m igrenelor (nevralgiilor şi durerilo r de cap) : Levăntica, M uşeţelul, M enta, T ătăneasa, Ienupărul, Sunătoarea. X. PLANTE UTILIZA TE ÎN COSMETICA. în cosmetica feţei p e n tru tenuri uscate : florile de G ălbenele şi M uşeţel, S unătoarea, rădăcina de N albă m are, Levănţica. P e n tru tenuri grase seboreice : M uşeţelul, fru n ­ zele de Nuc, florile de Podbal, M enta, Salvia, C im brul şi C im brişorul, B rusturele, Ham eiul. P e n tru tenuri iritate, înroşite : M uşeţelul, Păpădia, m ugurii de Pin ş.a. P e n tru tenuri palide A rnica, iar p e n tru tenuri ridate M uşeţelul, florile de Podbal şi rădăcina de N albă-m are. P e n tru igiena oculară : M uşeţelul, G ălbenelele, A lbăstrelele, florile de Tei, petalele de T rand afir ş.a. P e n tru cosmetica m îinilor : făina de M uştar n egru şi In, rizom ul de St în jenei. Ca tonice capilare se recom andă : rădăcina de B rusture, frunzele de M esteacăn, rădăcina de Urzică ş.a. P rin această clasificare nu am u rm ă rit decît să subliniem dom eniul larg de aplicabilitate a fitoterapiei. M odul de acţiune, p rep a ra re a şi ad­ m in istrarea produselor fitoterapeutice vor fi prezentate în cadrul m ono­ g rafiilor p e n tru fiecare specie m edicinală tra ta tă în această lucrare. Dacă în prezent în terapia clasică nu sînt utilizate decît cîteva su te de specii m edicinale şi produse farm aceutice obţinute din plante, în m e­ dicina tradiţională a popoarelor lum ii n u m ăru l speciilor m edicinale, după o evaluare globală, depăşeşte cifra de zece mii. De re ţin u t este fap tu l că în prezent peste 80% din populaţia globu­ lu i beneficiază ca prim aju to r şi tra tam e n t de m etode tradiţionale şi de produse terapeutice obţinute din plante, anim ale şi să ru ri m inerale. De­ oarece nici la începutul m ileniului u rm ăto r nu se întrevede o schim bare radicală în acest dom eniu, in teg rarea m edicinii tradiţionale în ansam blul m ăsurilor de ocrotire a sănătăţii este singura opţiune realistă. în acelaşi tim p este necesară fundam entarea fitoterapiei pe baza m etodelor m oderne de investigaţie şi sp rijin irea dezvoltării ei p rin tr-o tehnologie adecvată, pe baze ştiinţifice.

PRINCIPALII FACTORI CARE DETERMINĂ CALITATEA PLANTELOR MEDICINALE

C alitatea plantelor m edicinale se exprim ă de obicei p rin raportul în tre greu tatea totală a m ateriei prim e proaspete sau uscate şi conţinu­ tu l în su b stan ţe active. Acest lucru este perfect valabil în cazul în care m ateria prim ă este utilizată la ex trag erea substanţelor active pure prin diferite procedee fizico-chim ice. în cazul în care însă m ateria prim ă se foloseşte la p rep ararea ceaiurilor m edicinale, la obţinerea u n o r com pri­ m ate din pulberi de plante sau a unor ex tracte totale de substanţe active, pe lîngă rap o rtu l m aterie p rim ă /su b sta n ţe active m ai in terv in şi alţi factori determ inanţi ai calităţii. In prim ul rînd, p u rita te a biologică a p lan ­ tei m edicinale depinde din ce în ce m ai m ult de m ediul înconjurător în care s-a dezvoltat spontan sau s-a cultivat specia respectivă. La fel ca şi alim entele, plantele m edicinale p e n tru a avea o valoare biologică supe­ rioară trebuie să provină d in tr-u n m ediu n a tu ra l cît m ai p u ţin poluat. în acest sens apa, aerul şi solul sînt factori d eterm inanţi p e n tru calitatea unei plante m edicinale. P e n tru plantele m edicinale din flora spontană din fericire zona carpatină oferă încă cele m ai bune condiţii biologice de dezvoltare exceptînd unele accidente ce pot surveni în urm a activităţii um ane (ploi acide d atorită u nor in d u strii insuficient controlate, accidente nucleare ş.a.). în ceea ce priveşte plantele de cultură acestea sînt m ult m ai dependente de calitatea biologică şi de m etodologia de cultură. în ­ tre b u in ţa re a îngrăşăm intelor chim ice în exces, utilizarea insecticidelor, fungicidelor şi erbicidelor p e n tru com baterea dăunătorilor sau bu ru ien i­ lor influenţează negativ calitatea biologică a plantelor m edicinale. T re­ buie avut în vedere că plantele m edicinale sîn t utilizate în prim ul rînd de om ul bolnav a cărui organism pune în joc toate resursele in tern e pen­ tru a învinge boala. Introducerea în organism a substanţelor nocive acu­ m ulate de plante nu poate avea decît efecte negative asupra organism u­ lui um an. Deci, ind iferen t că este vorba de o plan tă m edicinală din flora spon­ tană sau de culturi, prim ul factor care determ ină calitatea biologică a plantei este m ediul ei de viaţă. Sub aspect calitativ unii factori care determ ină valoarea plantelor m edicinale de cu ltu ră faţă de cele din flora spontană sînt identici, iar alţi factori sînt specifici. 8 fi

A stfel, recoltarea plantelor m edicinale influenţează calitatea p rin u r ­ m ătoarele etape şi factori : a. D eterm inarea şi respectarea m om entului optim de recoltare în cu rsu l perioadei de vegetaţie. M om entul optim de recoltare este specific p e n tru fiecare plantă şi p e n tru fiecare organ al plantei. Astfel, la flori recoltarea trebuie făcută la începutul perioadei de în flo rire cu excepţia florilor de Salcîrn japonez la care se face în stadiul de boboc floral. Întîrzierea recoltării florilor duce la deprecierea m ateriei prim e p rin scuturarea petalelor care la m ulte specii sîn t bogate în sub­ s ta n ţe active. La rădăcini, rizom i şi tuberculi recoltarea treb u ie făcută num ai p ri­ m ăvara tim p u riu sau toam na tîrziu, adică în ain te de pornirea în vegetaţie şi după in tra re a plantei' în perioada de repaus, cînd în părţile su b te ra n e •sînt sau se acum ulează m axim um de substanţe active. b. R espectarea m om entului optim de recoltare în tim pul zilei are la num eroase specii o m are im portanţă. In general, recoltarea în tim pul di­ m ineţii, pe rouă duce la deprecierea m ateriei prim e. V ariaţii foarte m ari -de conţinut în cursul zilei se observă la plantele cai-e conţin alcaloizi sau uleiu ri volatile. Spre exem plu la A chillea m illefo liu m conţinutul în azulene creşte spre orele de prînz. c. La fel m etodele de recoltare condiţionează calitatea m ateriei prim e. Spre exem plu recoltarea scoarţei (Cortex) p rin cioplire face ca •aceasta să fie însoţită de lem n care nu conţine substanţe active, în tim p ce recoltarea prin inelare duce la o m aterie prim ă de bună calitate. R e­ c o ltarea părţilo r aeriene la dim ensiuni m ai m ari decît cele indicate duce la deprecierea m ateriei prim e p rin creşterea procentului de p ărţi lignificate (de exem plu la H erba M illefolii, H erba H yperici, H erba A bsinthi, Herfca L eonurii ş.a.). La alte sortim ente, ca spre exem plu la F ructus C oriandri şi Secale cornutum , reglarea defectuoasă a com binelor face să se obţină un procent m are de sp ă rtu ri care u lterio r necesită un n u m ăr m are de selectări, sp ăr­ tu rile valorificîndu-se la u n p reţ sub 1/3 din p reţu l produsului întreg. Un alt grup de factori care determ ină calitatea plantelor din flora •spontană sau de culturi sînt transportul, uscarea şi depozitarea m ateriei prim e. La tra n sp o rt principala condiţie este rap id itatea şi am balajul cores­ punzător. U tilizarea sacilor din m aterial plastic sau alte am balaje neco­ respunzătoare face ca m ateria prim ă cu conţinut ridicat în um iditate să se încingă, să se brunifice, să se deprecieze. în această direcţie se ridică deosebite problem e la plantele la care cam pania de recoltare durează o perioadă scurtă de tim p în care se strîng cantităţi m ari care trebuie tri­ mise im ediat la useătorii. Este cazul M uşeţelului, fructelor de Măceş, L aurului păros ş.a. D epozitarea pe o d u rată m ai lungă în condiţii neco­ respunzătoare a m ateriei prim e recoltate duce la m ari p ierderi în sub-stanţe active. Un a lt factor de care depinde calitatea este p reg ătirea p e n tru uscare care include o selectare şi curăţire a m ateriei prim e. După uscare selec­ ta re a m ateriei prim e se face m ult mai greu. De exem plu, la rădăcini, 'rizom i şi tuberculi spălarea im ediat după recoltare şi zvîntarea acestor «organe de plan tă este absolut necesară. U nul d in tre param etrii de cali­ 87

ta te p e n tru acest fel de m aterie prim ă este şi conţinutul în corpuri stră ­ ine m inerale care nu trebuie să depăşească lim itele m axim e p revăzute de Farm acopeea Rom ână sau de alte acte norm ative. în ceea ce priveşte uscarea este u n a d intre fazele cele m ai im por­ ta n te ale procesului tehnologic de p regătire a m ateriei prim e. T em peratura de uscare a plantelor m edicinale diferă în funcţie de n a tu ra substanţelor active pe care m ateria prim ă le conţine. Astfel, ia plantele conţinînd u leiuri volatile tem p eratu ra de uscare nu trebuie să depăşească 40°C. în schim b la alte specii un şoc term ic p uternic în ju r de 100°C la începutul uscării inactivează enzim ele care altfel a r descom ­ pune- acidul ascorbic (Măceşe). Tot la 100° se obţin unele transform ări chim ice (Cruşin) care fac posibilă utilizarea scoarţei im ediat după uscare fără a m ai aştepta u n an ca aceste transform ări să aibă loc m u lt m ai lent. După şocurile term ice uscarea se poate continua la tem p eratu ri ■în j u r de 40°. P relungirea tim pului de uscare la tem p eratu ri scăzute sau uscarea plantelor în s tra tu ri groase fără aerare corespunzătoare, nu num ai că duce la- brunificarea sau m ucegăirea m ateriei prim e, dar şi la scăderea conţinutului în substanţe active pînă la 80<>/o din valoarea iniţială. în zonele cu nebulozitate redusă se recom andă uscătorii cu energie solară. Lum ina este un alt factor de care trebuie să se ţin ă seam a în tim p u l uscării, Astfel, lum ina directă este contraindicată p e n tru uscarea frunze­ lor şi florilor colorate la care se distrug pigm enţii. în schim b p e n tru ră ­ dăcini,- rizomi, tuberculi şi flori albe se poate utiliza la uscare lum ina directă. . U scarea defectuoasă a m ateriei prim e are repercusiuni negative, nu num ai, asupra calităţii, dar şi asupra can tităţii de substanţe active. A st­ fel, la soiul rom ânesc L anata 1 provenind de la specia Digitalis lanata conţinutul în lanatozidă C este de 0,18— 0,20%. î n cazul uscării cu întâr­ ziere, în condiţii defectuoase conţinutul scade la 0,10— 0,13% deci cu 20— 24o/0. Daturci innoxia are u n conţinut potenţial de 0,20— 0,22%, clar p rin întîrzierea prelucrării, în cîteva zile, conţinutul scade la 0,12— 0,15% deci un m inus de 25— 40o/0. Acest fapt duce la randam ente scăzute la obţinerea substanţelor active, cheltuielile de tra n sp o rt şi prelucrare ră m înînd aceleaşi. Un alt factor care determ ină calitatea m ateriei prim e este depozita­ rea. U m iditatea crescută în depozite, lipsa de aerisire, m anevrarea rep e­ tată şi incorectă a am balajelor, insectele, rozătoarele şi d u rata de depo­ zitare p-ot deprecia m ult calitatea p lantelor m edicinale. O m aterie prim ă de calitate superioară trebuie să îndeplinească doi p aram etri im p o rta n ţi: condiţiile de p u rita te şi conţinutul în substanţe active. . Condiţiile de puritate sînt stabilite în funcţie de aspectele organolep­ tice ale m ateriei prim e. Astfel, culoarea, m irosul, gustul şi conţinutul în im purităţi sînt prim ele criterii de apreciere a calităţii m ateriei prim e. P rin im purităţi se înţeleg alte p ărţi de plan tă decît cele folosite. Astfel, p e n tru florile de M uşeţel (Flores Cham omillae) constituie im p u rităţi restu rile de tu lp in ă care im purifică m ateria prim ă p rin recoltare defectu­ oasă. P rin corpuri străine organice se înţeleg porţiuni din alte plante care se găsesc Î11 m ateria prim ă. U nele d intre acestea duc la scăderea conţi­ n u tului în substanţe active sau în cazuri m ai grave chiar la accidente grave. Astfel; în litera tu ra de specialitate se citează cazuri de intoxicare 88

a bolnavilor cu H erba E quiseti (Coada-calului) în care pe lîngă specia 'Equisetum arvense se află şi specia E quisetum palustre (Coada-calului de baltă). La fel în cazul în care în „Folium P lantaginis laneeolata“ din confuzie şi neatenţie s-au stre c u ra t frunze de Digitalis lanata care la prim a vedere se aseam ănă cu cele de P ătlagină cu frunza îngustă. P rin corpuri străine m inerale m ateria prim ă poate fi im purificată cu particule de praf, nisip, pietricele şi păm înt care, de asem enea, depreciază valoarea m ateriei prim e. C reşterea gradului ele acum ulare a substanţelor active în speciile m e­ dicinale cultivate se poate realiza direct de către om pe urm ătoarele căi : a. Zonarea plantelor m edicinale şi aromatice. Speciile m edicinale şi arom atice luate în cultură prezintă o m are v ariabilitate de cerinţe faţă de legum e şi cereale. P rin zonare se înţelege stabilirea zonelor optim e în c â rc sîn t în tru n ite condiţiile pedo-clim atice cele mai bune p e n tru dezvol­ tare a fiecărei specii în parte. Sub acest aspect ţa ra noastră se bucură de condiţii ecologice şi pedo-clim atice care p erm it cultivarea •unui bogat sor­ tim ent de plante. Pe lîngă condiţiile generale în num eroase zone din ţară există m icroclim ate optim e p e n tru cultivarea chiar a unor plante speci­ fice regiunilor m editeraneene. A m plasarea fiecărei culturi în zonele cele m ai favorabile, creînd astfel plantelor condiţii bune de dezvoltare şi m a­ turizare, duce im plicit la obţinerea unei m aterii prim e de calitate cores­ punzătoare, superioară. : b. Respectarea tehnologiilor de cultură. Este necesară respectarea cu stricte ţe a tehnologiilor de cu ltu ră începînd cu sem ănatul, distanţele şi adîncim ile în sol recom andate p e n tru fiecare specie în parte, precum şi epoca de sem ănare. N atura solului pe care este am plasată cu ltu ra re p re ­ zintă, de asem enea, un factor care influenţează calitatea. De exem plu, speciile de la care se recoltează p a rte a subterană se am plasează pe tere ­ n u ri uşoare, nisipoase, aluvionare. Pe tere n u ri grele, argiloase, rădăcinile şi rizom ii se dezvoltă foarte greu, avînd un aspect com ercial necorespun­ zător. L ucrările de în tre ţin ere a culturilor trebuie de asem enea respectate riguros. Dacă la săm înţoase nu se execută lucrări de distrugere a b u ru ­ ienilor, producţia iese cu m ulte sem inţe străine care necesită u lterio r n u ­ m eroase selectări dificile. îngrăşăm intele chim ice şi organice aplicate speciilor destinate indus­ t r i i de extracţie conduc, în afara sporirii recoltei la hectar, la ridicarea substanţială şi a conţinutului în substanţe active. După experienţele efec­ tu ate la S taţiunea de cercetări p e n tru plante m edicinale şi arom atice de la Fundulea, la M entă adm inistrarea de N, 30 k g /h a ; P, 45 k g /h a şi K, 45 k g /h a s-a ajuns la u n spor de 30% ulei volatil, iar la Digitalis la­ nata îngrăşăm intele în doză de N, 45 ; P, 45 ; K, 45 kg/ha a ridicat con­ ţin u tu l de heterozide cardenolidice în frunză cu 43%. q. Selecţia şi ameliorarea m aterialului biologic. La plantele din cul­ turi. acestea se concretizează p rin m unca de creare a noi soiuri şi linii cu un conţinut m are de substanţe active şi cu producţie m are la hectar. La alte specii am eliorarea se poate face şi prin im portul unui m aterial de înm ulţire din soiuri valoroase scutind astfel m ulţi ani de cercetare. La plantele introduse în cu ltu ră provenind din flora spontană se u r ­ m ăreşte obţinerea unui m aterial de în m ulţire din populaţiile locale care s-au dovedit în urm a analizelor fitochim ice că au un conţinut cît m ai ri­ 89

dicat în substanţe active. De exem plu, la A tropa belladonna s-au găsit: populaţii locale la care conţinutul în alcaloizi depăşeşte de aproape două ori m edia pe ţară. Speciile de Măceş spontane conţin în tre 0,60 şi 5 g%. acid ascorbic. D esigur că se vor introduce în culturi speciile cu un con­ ţin u t cît m ai ridicat în acid ascorbic. La Cornul secarei prin lucrări de selecţie a m aterialu lu i biologic destinat producerii m iceliului s-a reu şit în cincisprezece ani de cercetări să se ajungă la u n conţinut de zece ori m ai m are decît al m ateriei prim e recoltate din flora spontană. Mai m ult, s-au o b ţinut tulpini de Claviceps purpurea specializate pe o singură sau două grupe de alcaloizi ceea ce reprezintă u n avantaj p e n tru in d u stria de extracţie a alcaloizilor respectivi. P E R S P E C T IV E IN D O M E N IU L C R E Ş T E R II C A L IT Ă Ţ II M A T E R IE I P R IM E Ş I A P R O D U S E L O R F IT O T E R A P B U T IC E

D atorită im portanţei sociale şi economice pe care o au plantele m e­ dicinale, ţin în d seam a şi de aportul v a lu ta r pe care-1 pot aduce, a fost elaborat u n am plu program de îm b u n ătăţire a calităţii acestora. P e lîngă m ăsurile agrotehnice şi agrobiologice de creştere a produc­ ţiei la hectar se are în vedere şi sporirea continuă a conţinutului în sub­ sta n ţe active şi a p u rită ţii m ateriei prim e. P revederile în această direcţie se referă la : — activarea cercetărilor ştiinţifice în dom eniul agrotehnicii, ag ro biologiei, ingineriei genetice, fitochim iei şi farm acodinam icii ; — u tilizarea m aterialu lu i de înm u lţire elită produs în sectorul de cercetare sau provenind din im p o r t; — utilizarea pe scară m ai redusă a îngrăşăm intelor chim ice şi a m e­ todelor chimice de com batere a d ău n ăto rilo r şi înlocuirea lor cu îngrăşă­ m inte n a tu ra le şi cu m etode de com batere biologică a dăunătorilor, în special la planteJe m edicinale destinate ceaiurilor, com prim atelor din pulberi de plante sau a extractelor totale ; — introducerea în cu ltu ră a unor specii m edicinale valoroase din flora spontană ; — m ecanizarea operaţiilor de cultivare şi recoltare a speciilor m edi­ cinale cultivate pe suprafeţe m ari ; — îm bu n ătăţirea m odului de prezentare a m ateriilo r prim e destinate ceaiurilor m edicinale şi elaborarea unor ceaiuri m edicinale sub form ă de doze, com prim ate, drajeuri, tab lete sau granule efervescente etc. ; —• perfecţionarea tehnologiilor de extracţie, diversificarea producţiei de produse farm aceutice de origine vegetală şi de sem isinteză ; — inform area corpului m edical şi a bolnavilor care beneficiază de produse fitoterapeutice despre valoarea acestora pe baza celor m ai mo­ derne m etodologii de cercetare şi investigaţie. Dacă p rim a ju m ă ta te a secolului n o stru s-a rem arcat p rin utilizarea u nui n u m ăr foarte m are de m edicam ente de sinteză — de m ulte ori in ­ suficient justificat sau fu n d am en tat ştiinţific — spre sfîrşitul acestui secol în toate ţările lum ii, inclusiv în cele p u tern ic industrializate, se constată o revenire la produse fai'm aceutice obţinute din n atu ră. în tre acestea clan ţele m edicinale şi cele arom atice ocupă u n loc im portant.

METODOLOGIA CARTĂRII ECONOMICE A PLANTELOR MEDICINALE DIN FLORA SPONTANĂ

La ora actuală nu poate fi concepută o industrie farm aceutică pe bază de plante m edicinale sau de u leiuri volatile folosind m ateria prim ă pro ­ venind din flora spontană fără a cunoaşte, pe baze ştiinţifice, cantitatea şi calitatea m ateriei prim e. In urm ă cu mai bine de tre i decenii în ţara noastră singurele refe­ riri privind potenţialul economic în plante m edicinale e ra u datele statis­ tice întocm ite anual de sectorul de exploatare la cererea beneficiarilor in tern i sau ex terni. N u se p u tea face o apreciere nici m ăcar globală a cantităţilor disponibile de m aterie prim ă vegetală şi cu a tît m ai p uţin asupra calităţii acesteia. Tot datorită lipsei unui in v en ta r al acestor re ­ surse pc întreg terito riu l ţării nu se p u tea program a o exploatare dirijată la -nivel central, pe baze ştiinţifice, ţinînd seam a de legile ocrotirii natu rii. Acest fap t a av u t ca urm are scăderea continuă a rezervelor de m aterii prim e din flora spontană, în special, din cele m ai valoroase specii m edi­ cinale. Unele d intre ele au tre b u it să fie ocrotite de lege (G entiana lutea, A rctostaphylos uva-ursi, Angelica archangeiica), fiind am eninţate cu dis­ pariţia din flora ţării noastre, iar altele au scăzut sim ţitor ca potenţial economic : R ham nus frangula, Atropci belladonna, Vinca m inor, Acorus calamus, Matricaria cham om illa etc. Ca o consecinţă firească, determ in ată de dezvoltarea in dustriei fa r­ m aceutice extractive bazată pe plante m edicinale, a celei de u leiu ri vola­ tile şi a solicitărilor exportului, s-a n ăscut ideea începerii unor stu d ii te ­ m einice privind identificarea can titativ ă şi calitativă a principalelor specii m edicinale de pe terito riu l ţării noastre. A ceastă idee s-a m aterializat p rin înscrierea în planul tem atic al In stitu tu lu i p e n tru controlul de stat al m edicam entului şi cercetări farm aceutice în anul 1956 a tem ei c u titlu generic „C artarea economică a plantelor m edicinale din flora spontană a R.S.R.11. în decursul anilor această te m ă s-a dezvoltat continuu, atrăgînd în această acţiune num eroşi cercetători ai in stitu tu lu i şi o largă colaborare a u n cr centre u n iversitare din ţară. în prim ul rîn d vom m enţiona e n tu ­ ziasm ul şi înţelegerea cu care a fost p rim ită ideea c a rtării economice de către I.IVI.F. — F acultăţile de Farm acie din Tg. M ureş (prim ul colaborator al cercetării), Cluj şi Iaşi, iar apoi a In stitu tu lu i de Biologie şi a G rădinii Botanice a U niversităţii din Bucureşti. 91

D esigur că fără efortul com un al tu tu ro r colectivelor de cartare această lucrare n u ar fi p u tu t in tra în prezent în faza de finalizare. Este foarte greu p e n tru o lucrare de asem enea am ploare — cu a tît m ai m ult cu cît la începerea studiului n o stru nici o ţară din lum e nu elaborase o astfel de lucrare — să se form uleze o concepţie u n ita ră şi o m etodologie precisă de cercetare pe teren. A ceasta s-a născut pe teren şi s-a îm b u n ătăţit tre p ta t pe m ăsură ce u n ită ti terito riale din ce în ce m ai m ari erau cartate. A m ploarea acestei lu crări trebuie rap o rtată la su p rafaţa m are te ri­ torială la care se referă studiul : cca 8 m ilioane hectare c ît rep rezin tă num ai zona carpatică din ţa ra noastră, la care se m ai adaugă încă cca 4 m ilioane hectare form ate din pajişti, fîneţe, luncile rîurilor, te re ­ n u ri necultivate etc. C artarea — adică in v en tarierea pe tere n a elem entelor floristice, a vegetaţiei, a resurselor n a tu ra le forestiere, a plantelor m edicinale şi cu u leiuri volatile — este o lucrare foarte im portantă, n u num ai din punct de vedere teoretic, dar, în prim ul rînd, p e n tru diferite sectoare ale eco­ nom iei unei ţări. C artografierea ■ —- adică tran sp u n erea pe h ărţi a datelor culese do pe te re n •— este principalul docum ent ştiinţific pe baza căruia se poate v a ­ lorifica m ateria prim ă vegetală, se poate program a această valorificare în mod raţional în aşa fel încît rap o rtu l om -natură să nu fie dezechilibrat. Pe baza acestor considerente num eroase ţă ri dezvoltate, ca U.R.S.S., S.U.A., F ran ţa, R.F.G., R.D.G., R epublica Elenă, Elveţia, R. S. Cehoslo­ vacă, Belgia etc., au înscris pe ordinea de zi în ultim ii ani problem a car­ tării florei şi vegetaţiei ţărilo r lor. Nu m ai p u ţin im portantă este problem a cartării economice a re su r­ selor n atu rale de plante din ţările în curs de dezvoltare, care dispun de bogate zone de vegetaţie p u ţin studiate pînă în prezent. In această direc­ ţie m enţionăm că ONU Dl a adoptat ca m etodologie de lucru p e n tru în ­ fiin ţarea industriei do m edicam ente şi uleiuri volatile în ţările în curs de dezvoltare m etodologia originală elaborată în acest scop de ţara noas­ tră. Ea a început să fie aplicată p e n tru prim a oară în N epal în anii 1978, 1979 şi 1984— 1985 în H im alaya în altă şi T erai şi experim ental în alte ţări. în ţa ra noastră prim ele cercetări au avut caracter floristic (F 1. P o r c i u s, D. B r â n d z ă , I. G r i n ţ e ş c u , D. G r e c e s c u, F. S c h u r , E. I. N y ă r â d y) u rm a te de cele fitogeografice (D. G r e c e s c u, F. P a x, P. E n c u l e s c u , I. G r i n ţ e ş c u , Z. P a n ţ u etc.) iar abia în ultim ii 40— 50 ani. după cum arată A l. B o r z a şi colaboratorii, se efectuează prim ele cercetări fitocenologice de către T r. S ă v u l e ş c u, C. C. G e o r g e s e u , Al . B o r z a , M. G u ş u l e a c , I. P r o d a n , A. P a u c ă , Al . B u i a , I. Ş e r b ă n e s c u , I. M o r a r i u, T r. Ş t ef u r e a c , precum şi E. P o p , K. N i e d e r m a i e r . D. P u s c a r i u, G h. A n g h e l , Al . B e l d i e , P a ş c o v s k i şi colaboratorii, în spe­ cial datorită necesităţilor cerute de sectorul forestier şi pastoral. T rep tat apar m onografii locale care descriu flora şi vegetaţia unor m asive m untoase, a unor văi sau u n ită ţi terito riale adm inistrative. P înă în 1970 din totalul de cca 70 m asive m untoase din ţa ra noastră au fost studiate parţial doar 20— 25, d intre care m enţionăm u rm ăto a­ rele : ,M unţii R etezatului (A l. B o r z a , 1934; Ş t . C s i i r o ş şi colab., 92

1956 ; ■O. B o j o r , 1957, 1962 ; E. I. N y â r â d y, 1958) ; M unţii Ţibleş (I. M o r a r i u , 1942) ; M unţii Ceahlău (I. G r i n ţ e ş c u , C. P a p p , 1933 E. I. N y â r â d y , 1924 şi a lţii); M unţii Rodnei (R. C o c i ş , 1944; A. N y â r â d y , 1960); M unţii Senienic (A l. B o r z a , 1946); M unţii Făgăraş (A l. B u i a şi colaboratorii, 1948; Ş t . C s ii r o ş, 1953; P. P o p şi colaboratorii, 1958; A. N y â r â d y, 1941 şi 1960; O. B o j o r , 1961 şi alţii) ; Valea şi M unţii Sebeşului (A l. B o r z a, 1959, M. R e t e z e a n u şi O. B o j o r , 1967); M unţii Bihariei (E. G h i ş a şi colaboratorii, 1960; Ş t . C s ii r o ş, 1962); M unţii Trascăuîui (I. G h e r g h e l y , 1957, 1962, 1964); M unţii Bucegi (A l. B e l d i e , 1956— 1967); M unţii Parîng (A 1. B u i a şi colab., 1962; O. B o j o r , O. C o n t z, 1964) ; M unţii C ibinului (O. B o j o r . 1959, G h. A n g h e l şi colab. 1966); D epresiunea Făgăraş (I. Ş e r b ă n e s c u , 1961, 1962; O. B o j o r , 1961). D upă cum subliniază A l. B o r z a şi colab. „caracterul parţial al cercetărilor în aceste m asive rezultă din fap tu l că lu crările respective se referă fie num ai la un tip de vegetaţie (ierboasă sau lem noasă), fie sînt de n a tu ră biologică şi trebuie com pletate şi reconsiderate, fie că se ocupă de cercetarea unor porţiuni rcstrînse sau cu caracterul unor re ­ cunoaşteri sum are11. . .Nici chiar m onum entala lucrare „Flora R.S.R.“ n u constituie o lu ­ crare. de c a rtare a florei în general, cu a tî t m ai puţin a florei m edicinale. U nele date din această lucrare au fost luate după lucrările u nor autori vechi, după ierbare, iar altele de pe tere n fără a da indicaţii asupra frec­ venţei sau densităţii plantelor pe localităţi. în ceea ce priveşte cartarea florei m edicinale spontane din ţara noastră, după datele bibliografice conspectate pînă în prezent, prim a în ­ cercare tim idă în această direcţie a fost o lucrare de Exam en de S tat în care se descriu plantele m edicinale in v en tariate în tre anii 1949— 1951 în bazinul superior al M ureşului, cuprinzând şi un ele re fe riri cu priv ire la utilizarea unor specii în m edicina tradiţională locală (O. B o j o r). O altă cercetare efectuată pe teren cu priv ire la flora m edicinală din zona m unţilor V atra Dornei — G ium alău — R arău a fost efectuată în anul 1952 de către R. Z i 11 i şi O. B o j o r . în această lucrare cu caracter floristic sînt descrise plantele m edicinale indicîndu-se frecvenţa lor, traseul u rm a t şi schiţa cu zona cercetată pe văi sau m asive m un­ toase. D upă cum arată G. R â c z (Sargetia 14, 1974) : „P rim a lucrare p u ­ blicată în cadrul preocupărilor de cartare este studiul lui O. B o j o r “ ■ — referindu-se la lucrarea „Consideraţii asupra răspîndirii şi valorificării p lantelor m edicinale din M asivul R etezat11 publicată în anul 1957. Dacă în această lucrare se dau p e n tru prim a dată în lite ra tu ra de specialitate evaluări cantitative pe specii şi pe localităţi p e n tru principalele organe de plante m edicinale care se pot recolta de pe un anum it terito riu ţinînd seam a de legile ocrotirii n atu rii, abia în anul 1959 apare o lu crare m e­ todologică de cartare a florei m edicinale propriu-zisă. Este vorba de lu ­ crarea „C ontribuţii la identificarea florei m edicinale din ,raionul Sibiu" în care cantităţile valorificabile de plan te m edicinale, şîrtt figurate sub form ă de sim boluri rezultînd din iniţiala speciei $i d'N ^n«îu^*r sim bo93

lu ri înscrise în sectoare de cercuri cu diam etre diferite în funcţie de m a­ teria prim ă evaluată în kg organ de plan tă uscată. Această m etodologie de cartografiere a fost adoptată de m ajoritatea colectivelor de cartare pînă în prezent şi folosită p e n tru elaborarea h ă r­ ţilor pe raioane sau pe judeţe. D E FIN IŢ IE ŞI SCOP P rin ca rtare a economică a florei m edicinale spontane se înţelege u rm ă rirea pe tere n şi n o tarea p lantelor m edicinale şi oleoeterice, ia r prin cartografie tran sp u n erea pe h ă rţi topografice cu aju to ru l unor sem ne convenţionale a cantităţilor de m aterii prim e care se recom andă a fi r e ­ coltate d intr-o localitate de la una sau m ai m ulte specii m edicinale, ţinînd seam a de legile protecţiei n aturii. în cadrul aceleiaşi acţiuni se urm ăreşte şi evaluarea valorii te ra p e u ­ tice a plantelor m edicinale sub rap o rtu l conţinutului 111 substanţe active. Acest lucru se realizează fie p rin recoltarea de probe necesare analize­ lor de laborator, fie p rin analize directe pe teren. Deci scopul cartării economice este de a cunoaşte sub aspect can­ titativ şi calitativ resursele n a tu ra le de plan te m edicinale d intr-o zonă geografică în vederea valorificării raţionale a acestui potenţial econo­ mic, fie p rin organizarea unor centre de recoltare, uscare şi condiţionare, fie prin crearea unor u n ită ţi farm aceutice industriale de extracţie a su b ­ stanţelor active. în cadrul sistem elor economice planificate cartarea economică a florei m edicinale spontane perm ite dirijarea valorificării altern ativ e a unui bazin economic cu scopul de-a contribui la refacerea n a tu ra lă sau stim ulată a speciilor exploatate p rin însăm înţări (spontaneizare). Astfel, de pe aceeaşi su p rafaţă de tere n se vor recolta p a rţial (cca 30%) rizomii, bulbii, rădăcinile sau p ărţile aeriene la in terv ale de aproxim ativ, cinci ani. Excepţie fac florile, fructele şi sem inţele care pot fi recoltate anual de la cca 60% din indivizi fără ca p e rp etu area speciilor să fie periclitată. TEHNICA DE LUCRU S T U D IU L G E O G R A F IC A L T E R IT O R IU L U I Ş I D E L IM IT A R E

în cadrul consideraţiilor generale efectuate asupra terito riu lu i s tu ­ diat după fixarea coordonatelor geografice se va descric relieful pe baza datelor existente în lite ra tu ra de specialitate. ' D atele orografice vor fi com pletate cu unele observaţii de pe tere n în special privind zonele cu floră spontană m ai bogată. Aceste date se referă la orientarea m asive­ lor m untoase, la expoziţie în funcţie de punctele cardinale, la întinderea în km a diferitelor form e de relief şi la altitudine. O atenţie deosebită se va acorda bazinelor hidrografice, pădurilor, tăietu rilo r de pădure şi poienilor, dato rită fap tu lu i că în aceste zone este concentrată în principal flora m edicinală spontană. De asem enea, m arginea lacurilor n a tu ra le sau artificiale, coastele abrupte necultivate, plan taţiile şi livezile pot consti­ tu i surse bogate de plante m edicinale. 94

R eferirile cu priv ire la datele geologice vor fi sum ar prezentate in sistînd în special asupra solului care determ ină tip u l de vegetaţie carac­ teristică regiunii respective. R eacţia acidă sau alcalină (pH -ul solului), salinitatea, stru c tu ra solului sîn t elem ente o rientative cu p riv ire la ve­ getaţia zonelor lu ate în studiu. în cazul în care în u n itatea fizico-geografică care urm ează a fi car­ tată există staţiu n i sau puncte m eteorologice pot fi culese date asupra climei terito riu lu i studiat. E xistenţa unor specii este condiţionată şi de zonele depresionare care în general au un m icroclim at diferit faţă de regiunea respectivă. Tot în cadrul acestui capitol se va face o caracterizare generală a etajelor de vegetaţie cu specificarea altitudin ilor care delim itează p rin ­ cipalele etaje. î n ceea ce priveşte delim itarea te rito riu lu i studiat, aceasta poate fi făcută fie după m asive m untoase sau bazine hidrografice care p rin n a­ tu ra reliefului, culm ile m unţilor, cum păna apelor se pot delim ita cu p re ­ cizie, fie după îm p ărţirea adm inistrativă a terito riu lu i respectiv (re­ giune, judeţ). în ultim ii ani, p e n tru cartarea economică a florei m edicinale spon­ tane din R om ânia am ad ap tat delim itarea geografică după ju d eţe care la rîn d u l lor sînt îm p ărţite în comune. Deşi această delim itare nu este în to ate cazurile identică cu u n ităţile n a tu ra le din ţară, ea perm ite, în cazul în care lucrează m ai m ulte echipe de cercetare pe teren, o îm p ărţire m ai exactă a terito riilo r lu ate în studiu. La descrierea ju d eţu lu i studiat, pe lin g ă h artă, se v a face şi o sc u rtă descriere a lim itelor ju d eţu lu i specificînd şi judeţele cu care se învecinează. D O C U M E N T A R E A B IB L IO G R A F IC A

Pe lîngă datele geografice ale zonei sau ju deţului studiat, care sîn t conspectate după lucrările cele m ai noi a p ă ru te în acest dom eniu, o aten ­ ţie deosebită trebuie acordată, în special, lucrărilor anterioare cu privire la flora şi vegetaţia te rito riu lu i lu at în studiu. Deşi în toate lucrările an­ terioare cartării economice a florei m edicinale spontane n u există indi­ caţii ou p riv ire la c an tităţile şi calitatea plantelor m edicinale care pot fi valorificate de pe u n an u m it terito riu , totuşi cercetările publicate pot da indicaţii preţioase cu privire la indexul speciilor existente şi cu priv ire la localitatea unde se află speciile respective. în această direcţie o lucrare de sinteză p e n tru ţara noastră este Flora R.S.R. editată în X III volum e de Academia R.S.R. în cadrul ace­ leiaşi edituri în „Biblioteca de biologie vegetală“ au a p ă ru t o serie de lucrări cu privire la flora şi vegetaţia unor m asive m untoase, lucrări de bază care d au num eroase indicaţii asupra răspîndirii plantelor. D atorită florei spontane, bogate şi v ariate în specii, ţa ra noastră are o veclie trad iţie în dom eniul botanicii şi sistem aticii vegetale. Practic nu există zonă geografică im portantă din ţară care să n u fi fost descrisă în tre c u t de unul sau m ai m ulţi autori rom âni sau de peste hotare. Orice lucrare cu privire la flora şi vegetaţia te rito riu lu i stu d iat p re ­ zintă pe lîngă in teresu l ştiinţific şi o im p o rtan ţă practică fu rnizînd date valoroase cu privire la existenţa şi determ inarea speciilor respective. 95

P R O G R A M A R E A C E R C E T Ă R IL O R P E T E R E N . D U R A T A -T R A S E E

In cazul In care terito riu l stu d ia t cuprinde form e de relief altitu d inale diferite p en tru zona tem perată, lucrările de cartare se vor începe din a doua ju m ătate a lunii aprilie cu zonele de şes, în special cu pădurile, unde covorul vegetal este m ai bogat, pînă în lu n a mai. în urm ătoarele două luni se va continua cu zonele colinare şi subm ontane, iar în lunile iulie, august şi septem brie vor fi cartate zonele m ontane şi subaipine. Este bine ca lu crările de c a rtare pe tere n să fie încheiate pînă cel mai tîrziu la 15 octom brie. P e n tru recoltarea probelor de analizat de pe te­ ren ideal ar fi ca această operaţie să fie efectuată în cazul organelor sub­ terane în luna aprilie sau în octom brie. N um ai astfel se pot obţine rezul­ tate concludente în ceea ce priveşte conţinutul în -principii active. P e n tru un judeţ, de exem plu, care se întinde pe o su p rafaţă de 6 500 km 2 pînă la 7 500 km 2 şi are form e de relief variate, cu drum uri de acces m ai greu accesibile, sînt necesare 5—fi deplasări a 15 zile fie­ care efectuate de către 1-—2 echipe form ate din 3—4 persoane fiecare echipă. Acestea se vor deplasa p rin rotaţie în perioadele dinainte pro­ gram ate. ' ' D upă un calcul sum ar, arată P o p e s c u Z e l e t i n (1967), uri cer­ cetător ar p u te a ’ carta în 40 zile anual ‘aproxim ativ 10 000 ha. Se ap re­ ciază că spaţiul carpatic a r putea fi c a rta t în 20 ani de către 40 cercetă­ tori lucrînd în fiecare sezon m inim 40 zile efectiv pe teren.' în ain te de începerea lucrărilor de teren, după ce docum entaţia biblio­ grafică c u .p riv ire la geografia, flora şi vegetaţia judeţului luaţ în lu c ru au fost term inate, se va fixa de către şeful echipei de ce rc e ta re,u n „tra­ seu orientativ. Acest lucru presupune cunoaşterea din lite ra tu ra cpiisultată şi din h ărţile ru tie re a căilor principale de acces, precum şi a d ru m u ­ rilor comunale, forestiere etc. în funcţie de aceasta se poate face şi o pla­ nificare a carburanţilor necesari deplasărilor cu autovehicule de la o lo­ calitate la alta. _ . C O M P O N E N Ţ A E C H IP E I

Echipele sînt form ate de obicei din 3—4 persoane şi un conducător auto. ' ' ’ Cercetătorii, farm acişti sau biologi specializaţi în cunoaşterea plante­ lor m edicinale, vor fi selecţionaţi a tît după pregătire, cît şi după condiţia fizică. P e n tru o echipă de 4 persoane sînt suficient 2—3 cadre cu stu d ii superioare a ju ta ţi fiind de 1—2 cadre m edii cu experienţă, din: care u n u l se va ocupa pe to ată d u rata deplasării cu recoltarea m aterialului de ana­ liză, uscarea lui, cU recoltarea şi în tre ţin ere a m aterialului de ierbar sau a plantelor conservate în alcool sau form ol p e n tru studii anatom o-rnorfologice. :. Şeful de echipă răspunde de buna desfăşurare a lucrărilor pe teren, de form alităţi, vize, asigurarea cantonam entului şi de traseul program at. P rin acest fel de organizare a lucrărilor pe te re n creşte în mod con­ siderabil randam entul şi calitatea lucrării. 96

M IJL O A C E D E T R A N S P O R T , E C H IP A M E N T , C A N T O N A M E N T (C A M PA M EN T ), B A Z E D E A P R O V IZ IO N A R E

Ţinînd seam a de dificultăţile u nor trasee se recom andă ca autovehi­ culele să fie dotate cu dublă tracţiune. In acest scop rezultate bune se obţin prin am enajarea fie a u nor m i­ crobuze tip T.V. D-12-M cu dublă tracţiune avînd un com partim ent d es­ tinat. laboratorului, fie a autoturism elor de teren tip I.M.S. sau ARO 243 sau ARO 244 avînd o rem orcă pe o singură osie. M ijloacele de tran sp o rt autonom e reduc în m od considerabil operaţiunile de cartare crescînd a s t­ fel eficienţa lucrărilor pe teren cu peste 300%. Pe lîngă reducerea tim p u ­ lui de lucru m ijloacele de tran sp o rt autonom e oferă posibilitatea desfă­ şu rării lucrărilor pe te re n în circuit şi asigură deplasarea m aterialelor teh­ nice şi echipam entului în im ediata vecinătate a zonei de cartare, uşurînd foarte m ult efortul depus de echipele de cercetare. Este absolut necesară verificarea stării tehnice a autovehiculelor în a­ inte de fiecare deplasare pe teren şi asigurarea unor piese de schim b n e ­ cesare în cazul eventualelor defecţiuni survenite pe parcurs, ţinînd seam a de faptul că m ajoritatea lucrărilor de cartare se desfăşoară departe de oraşe, unde există servicii de asistenţă ru tieră. C onducătorul auto, care trebuie să fie obişnuit cu toate gradele de dificultate a drum urilor ce urm ează a fi parcurse, este necesar să posede şi cunoştinţe tem einice de m ecanică şi electricitate-autc. In ceea ce priveşte echipam entul personalului de cercetare pe teren ei trebuie să fie judicios ales, să fie adecvat tu tu ro r condiţiilor clim aterice şi meteorologice. P e n tru zonele m ontane şi subalpine sîn t necesari bocanci de m unte cu talpă vibram . îm brăcăm intea va fi uşoară şi comodă, preferabil de iînă sau bum bac. Se vor evita m aterialele de fib re sintetice. Fiecare m em ­ bru. al echipei de cercetare va avea şi cîte o pereche de cizme de cauciuc care vor fi utilizate dim ineaţa pe rouă sau după ploaie şi în zonele m lăş­ tinoase, luncile um ede ale rîurilor, în tu rb ă rii etc. O bligatoriu se va p u rta în sacul de m erinde sau în ran iţă o m an ta de ploaie, o lanternă, im cuţit, h ran ă rece şi apă p e n tru o zi. Fiecare echipă de lucru va avea o m ică tru să sanitară. Se vor lua toate m ăsurile de protecţia m uncii care se re­ fera la m anipularea plantelor. Din experienţa practică după tere n a rezu ltat că eficienţa m axim ă a lucrărilor se obţine p rin cartarea în circuit. P e n tru aceasta sînt necesare cei p uţin 2 corturi de cîte 2 persoane sau 3 c o rtu ri în cazul în care în autovehicul nu se pot am enaja 1—2 locuri de dorm it. Baza de noapte va fi în acest caz locul de parcare a autovehiculului de la ultim a operaţie de cartare. în acest fel lucrările vor putea fi continuate pe traseul propus im ediat a doua zi dim ineaţa fără a m ai fi necesar să se parcurgă d istanţe m ari pînă şi de la localitatea aleasă ca bază. In cazul în care echipele de cartare nu sînt înzestrate cu corturi şi ou echipam entul necesar cam pam entului, se va alege cu bază un oraş, co­ m ună, camping, m otel sau cabană. în acest caz se va lucra „în stea“ înţe97

legînd p rin aceasta parcurgerea punctelor de cartare pe o rază de cca 50 km de la bază revenind de fiecare d a tă pe alt traseu decît cel de plecare. D upă term inarea lucrărilor baza de plecare se va m uta în a ltă localitate. In am bele situaţii (cartare în circu it sau de la o bază la alta) se v o r asigura din tim p alim entele, apa şi com bustibilul necesar. A lim entele v o r fi nealterabile şi suficient de consistente p e n tru a asigura necesarul de ca­ lorii p en tru efortul fizic. P e n tru autovehicul se va avea în vedere fap tu l că autonom ia d e parcurs a tip u rilo r de autovehicule existente este de 300— 400 km. în ca­ zul în care bazele de carburanţi sîn t m ai înd ep ărtate aprovizionarea cu benzină se poate face de către conducătorul autovehiculului în tim pul de 2— 3 ore c ît lucrează o echipă pe te re n la identificarea florei dintr-o lo­ calitate. Este, de asem enea, necesară o canistră m etalică p e n tru benzină.. M A T E R IA L E T E H N IC E N E C E S A R E

P e n tru bu n a desăşurare a lucrărilor de cartare sîn t necesare u rm ă ­ toarele : — h ă rţi topografice sau judeţene la scara 1 :100 000, 1 : 50 000 sa u chiar 1 : 25 000 p e n tru zonele m ontane şi subalpine m ai dificile ; — d eterm in ato r de plante ; — busolă, altim etru, binoclu, lupă şi a p arat fotografic ; — ţăru şi şi sfoară p e n tru cadrele de releveu ; — c a rn et p e n tru notări şi creioane (de p refe rin ţă cu g rafit care p re­ zintă av antajul că scrisul nu se şterge la ploaie) ; — u n tîrnăcop sau u n deplantator, foarfecă de grădină şi un cuţit ;; — o barcă pneum atică în cazul în care se lucrează în zona deltelor, lacurilor sau unor rîu ri greu accesibile ; — o tru să cu reactivi p e n tru identificarea alcaloizilor, glicozizilor,, tan inurilor, derivaţilor antrachinonici e t c .; — o presă p e n tru ierborizare, hîrtie, pungi de hîrtie, sfoară. P e n tru v arian ta de lu cru ,,în circuit“ to t în cadrul m aterialelor te h ­ nice trebuie incluse şi corturile, sacii de dorm it, saltelele pneumatice» lăm pi cu sp irt sau petrol sau aragaz de voiaj cu butelii de rezervă. CONTACTE PE PL A N LOCAL

D upă îndeplinirea form elor legale de lu cru în zonă şi anunţarea au­ to rită ţilo r locale asupra scopului m isiunii se vor cere indicaţii de ordin general privind : zonele interzise, rezervaţiile naturale, starea căilor de acces, posibilităţi de cazare şi aprovizionare. D atorită faptului că în m ajoritatea judeţelor există centre de r e ­ coltare a plantelor m edicinale şi a fructelor de pădure se va lua legătura cu responsabilii acestor centre şi cu organele silvice, de la care se pot obţine inform aţii preţioase privind localităţile m ai bogate în plante şi cantităţile care se recoltează anual. U nele inform aţii se pot obţine şi de la cadrele didactice din şcolile com unelor pe raza cărora se lucrează sau direct de la populaţie. în orice caz toate aceste date n u au decît caracter inform ativ şi trebuie verificate pe teren. 98

M E T O D E U T IL IZ A T E L A E V A L U A R E A C A N T IT A T IV A A F L O R E I M E D IC IN A L E

Deoarece noţiunea de plantă m edicinală este relativ ă se va întocm i de comun acord cu beneficiarul lucrării o listă m inim ă de specii m edi­ cinale. In această listă vor fi cuprinse nu num ai speciile clasice sau u ti­ lizate pe plan naţional, ci şi acelea care în ultim ii ani au fost solicitate de diverşi beneficiari externi. Această listă m inim ă de specii se poate com pleta cu plantele utilizate în m edicina populară locală, eu speciile în stad iu de cercetare, precum şi cu unele specii neconsiderate m edicinale la data cartării, dar care se află în can tităţi foarte m ari pe terito riu l stu ­ diat. In orice caz lista m inim ală va trebui respectată de toate colectivele şi echipele de cartare p e n tru uniform izarea lucrărilor finale. Fiecare spe­ cie din lista m inim ă va treb u i să fie cunoscută de fiecare m em bru al echi­ pei de lucru pe tere n în to ate stadiile de vegetaţie. In cazul u nor nelă­ m u riri cu privire la specia cartată se va recurge la determ inatorul de p lante sau la co n fru n tări în tre m em bri colectivului de lucru. Speciile ne­ determ inate sau care ar prezenta unele confuzii se vor presa în ierbar p e n tru a fi ulterior determ inate. Acest lucru se va nota în caietul de teren cu specificaţia respectivă şi cu sem nul (?). Al doilea elem ent im por­ t a n t este organul de plantă la care se referă evaluarea. Subliniem încă odată fap tu l că evaluarea cantităţilor se face în m a­ teria prim ă uscată propusă p en tru valorificare din bazinul respectiv. Deci, cartarea economică a florei m edicinale spontane nu înseam nă inv en ta­ rierea în întregim e a speciilor şi cantităţilor existente în tr-o localitate, ci num ai cantităţile de m aterii prim e de la fiecare specie m edicinală pro­ pusă spre valorificare în localitatea respectivă ţinînd seam a de legile ocro­ tirii naturii. In general, p e n tru organele subterane această cantitate n u reprezintă decît cca 30% din existent, p e n tru p ărţile aeriene ale speciilor p eren e 30— 40o/0 din existent, iar p e n tru frunze, flori, fructe şi sem inţe 40— 60o/0 din total. P e n tru ca evaluarea să fie cît m ai obiectivă şi u n ita ră este necesar ca fiecare m em bru al echipei de cercetare pe teren să cunoască doi param e­ tri im portanţi : — Ce cantitate de m aterie prim ă se poate obţine de ia u n individ (de la o plantă). De exem plu, de la o plantă de A tropa belladonna, în sta ­ diul vegetativ al înfloririi, se pot obţine 4— 6 g frunze uscate ; de la ace­ eaşi specie se pot obţine 20— 25 g rădăcini în sta re uscată. Cunoscînd acest p aram etru se pot efectua calcule rap o rtate la hectar. Astfel, dacă pe o su p rafaţă de 1 ha s-au identificat cca 660 plante (o p lan tă la 5 m 2) se pot obţine în tre 3— 4 kg frunze uscate de M ătrăgună şi 14—26 kg rădăcini uscate de la aceeaşi specie. P resupunînd că tăietu ra de pădure, unde s-a identificat M ătrăguna, este de 100 ha şi densitatea este aproxim ativ aceeaşi ar rezulta că din tă ie tu ra de pădure s-ar putea recolta 300—400 kg frunze şi 1 400— 2 600 kg rădăcini uscate. C antitatea recom andată p e n tru valorificare (ţinînd seam a de protecţia speciei) în acest caz, la 100 ha a r fi de 466— 866 kg rădăcini (cca 30% din total), iar p eiitru frunze 150—200 kg m aterie prim ă uscată (cca 50% din total). — Cît rep rezin tă pierderea p rin uscare a organului de plantă propus p e n tru valorificare. P e n tru acest p aram etru există num eroase studii şi 99

lucrări de specialitate. P rin tre ultim ele m enţionăm „Farm acia N aturii" voi. I şi II Ed. Ceres — 1976— 1977 care dă în tabele sinoptice randam en­ tele la uscare n a tu ra lă sau artificială p e n tru cca 200 specii sau sortim ente de plante m edicinale. Cunoscînd speciile m edicinale cartabile şi aceşti doi param etri urm ează operaţia cea mai dificilă : evaluarea cantitativă a m ateriei prim e propuse p e n tru valorificare dintr-o localitate oare de fap t prezintă o u n itate de su p rafaţă definitivă. Este cunoscut fap tu l că la ora actuală există num eroase sistem e p en tru evaluarea indicilor can titativ i şi calitativi ai fitocenozelor. în acest scop se întocm esc pe teren liste de plante şi se fac referiri la factorii staţionali. în litera tu ra de specialitate rom ână şi franceză p e n tru aceste evaluări se u ti­ lizează term enul de releveu. P rin term enul de releveu se înţelege ansam ­ blul de observaţii ecologice şi fitosociologice referitoare la o localitate determ inată. A bundenţa în specii se apreciază pe baza unor scări cu mai m ulte trep te cum ar fi scara B raun-B lanquet cu urm ătoarele sem nificaţii ale scării : 1. indivizi foarte rari ; 2. indivizi rari ; 3. indivizi puţin num eroşi ; 4. indivizi num eroşi ; 5. indivizi foarte num eroşi. D upă E m b e r g e r şi colaboratorii se indică 10 trep te ale scării de apreciere a abundenţei după um ătorul cod : 0. un singur individ în releveu ; 1. 2—4 indivizi ; 2. 5— 9 indivizi ; 3. 10— 19 indivizi ; 4. 20— 49 indivizi ; 5. 50— 99 indivizi ; 6. 100— 199 indivizi ; 7. 200— 499 indivizi ; 8. 500— 999 indivizi ; 9. 1 000 şi peste 1 000 indivizi în releveu. Cunoscînd num ărul indivizilor pe suprafaţa analizată densitatea se sta­ bileşte după urm ătoarea form ulă : s

în care : d este densitatea ; n — n um ărul indivizilor ; s — suprafaţa. S tabilitatea exactă a abundenţei sau dom inaţiei în specii se face cu a ju to ru l unor ram e speciale cu latu ra de 50 cm sau de 100 cm, la rîndul lor îm părţite în p ă tra te de 1 dm 2. Acestea sînt adecvate num ai p entru te ­ ren u rile acoperite cu vegetaţie scundă, în special gram inee şi eiperacee. 100

La lucrările de cartare s-a adoptat delim itarea suprafeţelor de cîte 1 m 2 eu 4 ţăru şi de 1 m înălţim e, ascuţiţi la un capăt, legaţi în tre ei la p a rte a superioară cu frînghie. Ţ ăruşii înfipţi în păm înt form ează un cadru care delim itează vizibil o su p rafaţă de 1 m 2, în care se încadrează a tît ve­ g etaţia joasă, cît şi plantele înalte. A vînd cel p u ţin 2 cadre de cîte 1 m 2 fiecare echipă poate efectua re ­ levee, u rm ărin d şi notînd speciile m edicinale din in terio ru l cadrelor. N um ărul releveelor diferă în funcţie de frecvenţa şi constanţa speciilor cartate şi faţă de form a geom etrică a suprafeţelor cartate. Să presupunem că în tre un rîu care curge aproape drept, fără m eandre şi o şosea se află o luncă de aproxim ativ 10 m lăţim e şi cca 0,5 km lu n ­ gime. Presupunem că în această luncă cresc 6 specii ierbacee de plante m edicinale care pe toată, d istanţa se repetă cu o frecvenţă aproape sim i­ lară ca spre ex. : Petasites hybridus, Urtica dioica, Eupatorium ccmnabinum şi E qiusetum arvense, iar altele ca : S y m p h y tu m officinale şi Heracleum sp h o n d yliu m cresc sporadic. Sînt suficiente 10 relevee, am plasînd cadrele din 50 în 50 m urm înd o linie frîn tă (în zig zag) p e n tru a obţine o valoare o rientativă asupra florei m edicinale din lunca cercetată (tabelul 1). Tabelul 1

D e n s ita te a s p e c iilo r d e te r m in a tă p e X m - p rin 10 re le v e e

Nr. specie 1 2 3 4 5 6

Nr. releveului Pclasiles hybridus Urlica dioica E upatorium cannabinum Kquiselum arvense S y m p h ytu m officinale H eracleum sphondylium

1 o 3 4 5 G 7 S 2 8 6 21!

1 10 8 18 2 0 0 1

3 9 7 19 1 1

2 12 8 21 1 2

2 12 S 20 0 0

O 13 10 22 1 1

1 9 9 24 2 1

2 10 6 21 0 2

9 10 1 11 7 19 1 0

2 14 9 20 0 1

C antităţile medii de m aterie prim ă uscată de la fiecare individ clin 6 specii sînt urm ătoarele : l = 2 0 g ; 2 = 3 g ; 3 = 8 g ; 4 = 4 g ; 5 = 5 g ; 6 = 3 g (fructe). A plicînd indicele de protecţia plantei de la caz la caz, cantităţile pro­ puse spre valorificare pe individ ar fi urm ătoarele : V aloarea absolută în m aterie prim ă uscată p e n tru speciile de pe cei 10 m 2 propuşi spre valorificare ar fi urm ătoarele : 1 = 125,4 g ; 2 = 324 ş ; 3 = 210,6 g 4 = 412 g ; 5 = 13,6 g ; 6 = 27 g. Valoarea relativă propusă spre valorificare de pe jum ătatea de hectar cartată din lunca respectivă a r fi pe specii urm ătoarea : Petasites hybridus = 62,7 kg (30% d in indivizi) ; Urtica dioica = 162,0 kg (recoltare integrală) ; Eupatoria cannabinum = 105,3 kg (30% din indivizi) ; Equisetum, arvense = 206,0 kg (50% din indivizi) ; S y m p h y tu m officinale = 6,8 kg (30% din indivizi) ; H eracleum sphondylium = 13,5 kg (fructele, integral de la toţi indi­ vizii). 101

D upă cum am a ră tat mai înainte, n u m ăru l de releveuri şi am plasarea cadrelor de 1 m 2 folosite p e n tru evaluări este în funcţie de frecvenţa şi constanţa speciilor, precum şi de form a geom etrică a suprafeţei cercetate. Să presupunem că ne aflăm în tr-o poiană de cca u n hectar 'de form ă aproape rotundă, în care se .află o singură specie m edicinală : Colchicum autum nale de la care se recoltează sem inţele. în acest caz, s-a constatat că cca 80% din plante au capsule care vor ajunge la m aturitate. P e n tru cartarea suprafeţei respective se recom andă ca p e n tru a obţine rezu ltate cît mai concludente am plasarea cadrelor de releveu să fie făcută ţinînd seam a de densităţile m inim e şi m axim e. De aici rezu ltă că 20 de rele­ veuri am plasate pe cele două diagonale ale unei suprafeţe cercetate, pot da o valoare o rien tativ ă asupra n um ărului de indivizi existenţi în poiana respectivă. In acest caz să presupunem că după releveu s-a obţinut o densitate m edie de 5,5 plante pe m 2. Fiindcă num ai 80% din plante care interesează evaluarea sîn t 4,4 plante pe m 2. Deoarece la recoltarea sem inţelor de Colchicum autum nale nu este necesară aplicarea coeficientului de protecţie a plantei ea continuînd să se înm ulţească prin bulbi, atunci, p e n tru poiana respectivă în suprafaţă ele cca 1 ha rezultă că se află cca 44 000 plante care pot furniza cca 66 kg S e m e n Colchici calculat la 1,5 g sem inţe de capsulă. în cazul în care în poiana cartată ar fi şi alte specii m edicinale care prezintă interes economic se vor înregistra fiecare în p arte în fiecare ca­ dru, iar apoi se vor efectua calculele ţinînd seam a de protecţia speciilor din localitatea respectivă. D upă cîteva mii de relevee efectuate de fiecare echipă în diferite zone, după cîţiva ani de m uncă efectivă pe teren, cercetătorii pot face aprecieri asupra cantităţilor de m aterie prim ă ce se recom andă a fi v a lo rifica tă ,de la fiecare specie din localitatea respectivă fără a m ai recurge la cadre de releveu decît num ai atunci cînd există in certitudini asupra evaluării. Un fap t im portant la evaluarea cantitativă este că p e n tru a obţine rezultate c ît mai exacte treb u ie parcursă o suprafaţă cît m ai m are de te ­ ren pe jos. C artarea nu se poate face d in m aşină. Cu cît suprafaţa parcursă pe jos este m ai m are, cu cît notările sînt mai frecvente şi cu cît rep etarea sem nelor de apreciere a abundenţei este mai m are, cu a tît rezultatele se vor apropia m ai m u lt de valoarea reală. In lucrările de cartare a florei m edicinale spontane treb u ie avut în vedere în perm anenţă scopul p en tru care se face această lucrare. C artarea se face p e n tru cunoaşterea resurselor n atu rale valorificabile d in tr-o loca­ litate, ju d eţ sau ţară. D atele rezultate d in această lucrare servesc direct sectorului de exploatare p e n tru întocm irea planurilor anuale de valorifi­ care a florei m edicinale spontane. Nu treb u ie u ita t fap tu l că după p red a­ rea datelor beneficiarului acestei acţiuni urm ează trim iterea unor echipe de recoltare a plantelor m edicinale din localitatea respectivă care verifică exactitatea aprecierilor făcute de echipe sau colectivul de lucru. în ceea ce priveşte conservarea şi asigurarea refacerii florei spontane din localitatea care urm ează să constituie obiectivul u n o r exploatări, acest lucru depinde în m are m ăsură de felul în care producţia organizează o exploatare raţională a acestor bogăţii. U n prim c riteriu de apreciere a cantităţilor valorificabile treb u ie să fie datele rezu ltate în urm a cartării economice a florei m edicinale spontane. Refacerea n atu rală a bazinelor eco102

•Dornice exploatate se face p rin exem plarele de plante lăsate pe teren ca m aterial la înm ulţire şi p rin însăm înţări sau sădiri de puieţi, butaşi, lăs­ tari etc. a teren u rilo r exploatate. Această ultim ă operaţie poartă şi denu­ m irea de ,,spontaneizare“. In cazul în care în terito riu l cercetat se întîlnesc specii ocrotite de lege ca : G entiana lutea, A rctostaphylos-uva-ursi, Angelica archangelicci, acestea nu se vor carta. P rezenţa lor, frecvenţa, datele fenologice şi alte observaţii a su p ra acestor specii se vor nota în caietul de teren. De la spe­ ciile ocrotite se va putea recolta cel m u lt m aterial de înm ulţire în vederea experim entării introducerii în cultură a unora dintre ele. O altă categorie de plante m edicinale care nu sînt ocrotite prin lege, dar care p e n tru unele localităţi din Rom ânia prezintă o ra rita te şi printr-o exploatare intensivă ar fi am eninţate cu d isp ariţia din localitatea res­ pectivă se recom andă, de asem enea, a fi protejate. în tre acestea m enţio­ năm urm ătoarele : Speciile de A co n itu m din secţia Napellus p en tru unele m asive m un­ toase unde aceste specii sînt rare (ex. P ostăvarul, P ia tra C raiului, P iatra Cloşanilor, Ceahlău. Specia A co n itu m rom anicum elem ent endem ic pentru ţa ra noastră nu se va recolta deloc). P e n tru speciile m edicinale ale genului A co n itu m se recom andă să se recolteze num ai părţile aeriene care, de ase­ m enea, conţin alcaloizi. A donis vernalis (în Lunca D unării şi jud. Suceava). A m ic a m ontana (num ai inflorescenţele cu 50% din total). Drosera rotundifolia (nu se va recolta deloc). G lycyrhiza glabra (se recom andă introducerea în cultură). Lycopodium , toate speciile — se vor recolta tulpinile de la L. clavatum şi L. a n n o tin u m num ai 30%, iar specia L. selago n u se va recolta deloc. M enyanthes trijoliata — se recom andă recoltarea exclusivă a părţilor aeriene în proporţie de m ax. 50%. N ym pheae alba ■ — nu se va recolta decît din D elta D unării. Ononis spinosa — se va recolta m ax. 20%. Vinca m inor — în localităţile unde specia este ra ră nu se va recolta. Pinus m ontana — în zonele unde această specie creşte sporadic, în pilcuri mici, pe platourile unde sîn t rezerve reduse de apă sau izvoare, precum şi pe toate pantele eu înclinaţii m ai m ari de 45° p en tru a îm pie­ dica fenom enele de eroziune se va interzice recoltarea. R ecoltarea v îrfu rilo r ram urilor se va efectua pe culoare. Specia Acorus calamus care a devenit sporadică în flora spontană din ţa ra noastră se recom andă a fi cultivată. Această listă poate fi com pletată de la caz la caz şi p e n tru alte n u ­ m eroase specii. De asem enea, este interzisă cartarea şi recoltarea tu tu ro r speciilor din rezervaţiile naturale. Aceste rezervaţii vor fi precis delim itate pe h ărţile de cartare economică şi se vor face propuneri de înfiinţare a noi rezer­ vaţii. NOTAREA D ATELO R PE TEREN

După efectuarea releveurilor sau după aprecierea făcută asupra frec­ venţei şi num ărul speciilor de pe o u n itate de suprafaţă determ in ată se consem nează datele în caietul de teren. în acest scop se înscriu speciile 103

xntîlnite în localitatea respectivă, iar în d reptul lor, pe m ăsură ce speciile se repetă în tim pul cercetării terenului, se notează cu + sau + + sau — + + . D upă parcurgerea localităţii respective m em brii echipei se con­ sultă şi stabilesc de comun acord cantităţile propuse spre valorificare d in localitatea cartată. Cifrele în paranteză în d rep tu l speciilor reprezintă can­ tităţile de m aterie prim ă propusă p en tru valorificare. în cazul în care cantităţile identificate şi propuse spre valorificare nu reprezintă valori m ai m ari de 10— 20 kg (excepţie fac : Flores Verbasci, S em en Colchici, Fructus Cărui, Flores Rhoeaclos şi alte specii de la care nu se pot recolta frecvent decît cantităţi mici) prezenţa lor se notează după aprecierea cu (+ ), ( + + ) sau ( + + +)• In continuare dăm o exem plificare de notare pe teren din ju d eţu l Tulcea : Com. Chilici-Veche ■ — în tre T atanir şi F udulu pe ,,G rindul lui Sabasa“ i A lthaea ofjicinalis + + (500) R adix ; Lisiniachis num ularia ( 100 ) ;

Ccilystegia sepium + + + (500) ; Scilix sp. -}—|— (10 000) Cortex ; EquiSjeţum arvense (100) ; A rctiiim lappa (50) ; L y th ru m salicaria + (100) ; M entha longiţolia (100) Ilerb a ; A rtem isia absinthium (100) ; S y m p h y tu m officinale + (100) ; Tanacetum vulgare (100) H erba ; Potentilla reptans ( + + ) ; Taraxacum officinale + (100) ; etc. Este bine ca localităţile unde au fost sem nalate plantele m edicinale să fie cît mai precis delim itate. în acest scop se va scrie com una sau satul pe raza cărora s-au identificat speciile respective, denum irea pîrîului, dealu­ lui, m untelui, poienii, pădurii respective sau localizate în d reptul sau in­ tervalul kilom etrajului de pe şosea sau cale ferată, dacă există. O rice precizare sau indicaţie cît m ai exactă în leg ătu ră eu localitatea c artată uşurează foarte m u lt m unca de recoltare a plantelor m edicinale. în afară de localizare şi can tităţile propuse spre valorificare pe specii, date absolut obligatorii p e n tru cartarea economică a florei m edicinale spon­ tane, cercetătorii m ai pot trece în caietul de teren şi alte date sau obser­ vaţii ca spre exem plu : — cantităţi m ari de specii neconsiderate ca m edicinale la data car­ tă rii ; — date fenologice asupra plantelor : stadiul vegetativ la data res­ pectivă, abundenţa inflorescenţelor sau lipsa lor, stadiul de m atu ritate a fructelor, prezenţa unor boli criptogam ice, viroze sau atacuri de dăună­ to r ; în cazul în care de exem plu se întâlnesc num ai plante în prim ul an de vegetaţie — cum se întîm plă frecvent la specia A tropa belladonna în tă ie tu ri noi 'de pădure — se va specifica : „în curs de in sta la re 11 etc. O altă serie de date se referă la denum iri populare locale. Acestea trebuie luate cu m ult discernăm înt şi verificate la cel p u ţin 3— 4 persoane 104

d ife rite din zona cercetată. Sub aspect etnobotanic aceste date treb u ie consem nate deoarece în tim p ele se pierd p en tru totdeauna. De asem enea, orice indicaţie asupra utilizării plantelor in diferent dacă noi le conside­ răm sau nu m edicinale sînt dem ne de reţin u t şi de n o tat în carneţelul de teren. La fel şi m odul de preparare, adm inistrare şi indicaţiile em pi­ rice sau popular-terapeutice şi în special tradiţionale specifice zonei res­ pective. Se vor cere precizări şi asupra afecţiunii sau afecţiunilor pen­ tr u care sîn t indicate ţin în d seam a de fap tu l că şi boala respectivă poate p u rta o denum ire populară. N u de m ulte ori în acest sens, prin inim ă se înţelege stom ac etc. P R E L E V A R E A Ş I C O N S E R V A R E A P R O B E L O R P E N T R U A N A L IZ A

După cum am a ră ta t în partea introductivă a lucrării al doilea obiec­ tiv im portant al cartării economice este evaluarea calităţii plantelor m e­ dicinale. P e n tru a avea o im agine cît m ai fidelă asupra calităţii plantelor m e­ dicinale probele p e n tru analiză a r trebui prelevate la m om entul optim de recoltare. Cum acest lucru nu este posibil în toate cazurile fiindcă este foarte greu de revenit pe teren p e n tru unele specii la m om entul optim de recoltare, terito riu l parcurs fiind considerat cartat, atunci în mod obligatoriu se va nota data recoltării, iar în carnetul de teren şi stadiul vegetativ al plantelor de la care s-au prelevat probe. Probele p e n tru m ajoritatea speciilor se vor preleva de la m ai m ulţi indivizi din aceeaşi specie — proba reprezentînd o valoare m edie a popu­ laţiilor din localitatea respectivă. In cazul în care se urm ăreşte în mod special una sau m ai m ulte specii se vor preleva probe de pe un singur individ care se va m arca şi localiza precis pe teren. De asem enea, dacă d in tr-o specie valoroasă sub aspect terapeutic nu există decît cîţiva indi­ vizi (exem plare) în zona cercetată, se va recolta m aterial p en tru analiză şi de la aceşti cîţiva indivizi luînd m ăsuri de protecţie în vederea even­ tu alei introduceri în cultură în cazul în care rezultatele analitice sînt deosebite. O rientativ dăm o listă de specii cu cantităţile necesare p e n tru o a n a ­ liză, exprim ate în m aterie prim ă uscată : Flores C h a m o m i l l a e ..................................................... 50 g ; Herba O r i g a n i ................................................................50 g ; Herbci T h ym i sp................................................................ 50 g ; Folium M enthae (provenind de la diferite specii) . . 50 g ; Flores M il le f o li i ................................................................50 g ; Herba M illefolii ...........................................................50 g ; Folium H y o s c i a m i .......................................................... 30 g ; Folium Daturae stram onis ..................................... 30 g ; Folium B e l l a d o n n a e ..................................................... 30 g ; C ortex F r a n g u l a e .......................................................... 20 g ; Rhizom a Rum icis alpini ...........................................20 g (sau alte specii de R u m ex bine determ inate) ; Fructus Rosae sp ................................................................10 g. 105

O atenţie specială trebuie acordată uscării rapide a m aterialului de analiză sau de la caz la caz conservării lui în stare proaspătă. M ajoritatea probelor se analizează după uscare. P e n tru p ărţile su b teran e este recom an­ dabilă fragm entarea sau despicarea. P e n tru o uscare m ai rapidă şi p ă rţile aeriene, cînd se recoltează p lan ta întreagă, se pot fragm enta. în m ei un caz probele nu se vor p ăstra în pungi de m aterial plastic care în eîteva ore degradează eşantioanele. Cele m ai bune sînt pungile de h îrtie de perga­ m ent. Cît m ai curînd după recoltare probele se vor întinde pe coli de h îr­ tie, la bază sau în autolaborator. U nele probe se pot lega în snopuri şi a tîrn a în in teriorul autolaboratorului sau ia bază. N u se vor recolta probe în zilele ploioase. Frunzele se pot usca la nevoie în ierbare. P e n tru fructe in vederea determ inării conţinutului în acid asoorbic, este recom andabil să fie p ăstrate în frigiderul cu care poate fi dotat autolaboratorul. De cîte ori se schim bă baza de lucru prim a grijă va fi aceea de-a întinde probele la uscat. Tot în acest dom eniu al recoltării probelor de pe teren in tră şi ierborizarea unor specii mai rare, a celor care necesită precizarea p rin d e­ term inare a speciei sau varietăţii, precum şi conservarea în form ol sau alcool a u nor organe de plante în scop didactic sau dem onstrativ. E F E C T U A R E A U N O R P R O B E DE A N A L IZ A P E T E R E N

în cazul în care autolaboratorul este d o ta t ou echipam entul necesar, o serie de analize pot fi efectuate pe te re n de către u n cadru m ediu tehnic specializat în această direcţie. P rin efectuarea unor analize de substanţe active d irect pe teren se pot obţine rezu ltate im portante în special p en tru studiile de oonservabiliia te în tim p, p e n tru stu d iu l dinam icii ori v ariab ilităţii conţin u tu lu i în sub­ s ta n ţe active în funcţie 'de diferiţi factori. Reacţiile de identificare a unor grupe m ari de substanţe active se pot face folosind reactivi generali care nu necesită a p aratu ră specială de la ­ borator Aceste reacţii de identificare (alcaloizi, d eriv aţi antracenici,
Această fază constituie cel de-al doilea obiectiv principal al cartării economice : stabilirea conţinutului în substanţe active a plantelor cartate din zona respectivă. In acest scop, probele recoltate de pe teren vor fi uscate în condiţii n atu rale sau artificiale, de la caz la caz. Dacă survin unele nelăm u riri în ceea ce priveşte determ inarea exactă a speciei, această operaţie se va face fie după exem plarele ierborizate, fie chiar după m aterialu l recoltat pen106

iru analiză în cazul în care acesta conţine suficiente elem ente pentru de­ term inare, respectiv toate organele plantei. în general, m ateria prim ă re ­ co ltată de pe teren, provenind de la specii com une, nu ridică problem e serioase în ceea ce priveşte determ inarea. Sînt totuşi unele excepţii ca spre exem plu : Herba M illefolii, Herba, Serpylli, Fructus Cynosbati ş.a. care p e n tru o d eterm inare precisă a speciei de la care provin necesită con­ su lta re a lucrărilor de specialitate. în tab elu l întocm it cu probele aduse de pe teren, pe lingă denum irea speciei vor fi înscrise urm ătoarele date : localitatea cu toate precizările necesare, data recoltării, stadiul vegetativ în m om entul recoltării (de la caz ia caz), um iditatea, conţinutul în principii active şi data efectuării a n a ­ lizei. D eterm inarea conţinutului în substanţe active se va face p en tru spe­ ciile care figurează în Farm acopeea Rom ână ediţia a IX -a du p ă m etoda Indicată în această lucrare, după norm e interne, standarde sau după m e­ toda laboratorului unde se face determ inarea, specificînd şi aceste date. Pe lîngă speciile m edicinale clasice şi comune pot fi analizate şi alte •specii care, pe baza înru d irii filogenetice sau după alte criterii pe care cercetătorul le poate in tu i sau stabili, pot in tra în cazul în care conţin p rin ­ cipii active în rîn d u l speciilor m edicinale. S-au sem nalat cazuri în care o specie considerată în tre c u t nem edicinală, dup ă determ inarea conţinutului în substanţe active să aibă lui c o n ţin u t m ai ridicat în substanţe active decît speciile clasice m edicinale. C E N T R A L IZ A R E A D A T E L O R

După term inarea lucrărilor de c a rtare pe tere n sau chiar în tim pul desfăşurării acestei lucrări pe echipe, se va trece la centralizarea datelor consem nate în caietul de teren. în acest scop recom andăm sistem ul de fi­ şare pe specii indicînd p e n tru fiecare specie localitatea cu precizie şi c a n ti­ ta te a care poate fi valorificată din localitatea respectivă. D upă term in area fişelor pe specii acestea pot fi grupate în ordine sistem atică conform Flo­ rei R.S.R. P e n tru exem plificare dăm o astfel de fişă : Usneaceae TJsnea barbata (L.) Hoff. ind. U. florida (L.) U. longlssim a (Ach.). Oaşa Mică spre S urianu (drum ul care urcă pe la ,,Schit“) (1 000) Oaşa Mică, pe v îrf (500) ; Oaşa Mică spre Slim oiu (500) ; Valea Dobrei, la Joagăre spre Valea B asului (5 000) ; de la M arginea lui M an spre G ungurezul — S erbata M are p rin G roapa Lungă spre platoul Frum oasei (5 000) ; Valea Frum oasei (10 000) ; în tre Oaşa Mică şi Oaşa M are (10 000) ; de la Stîna lui V laicu spre Slim oiu (500) ; Izvoarele Prigoanei (20 000) ; de la pepiniera R uncu spre Valea R îului M are (2 000). T-hal = 45 500 kg. La speciile de la care se recoltează şi flori şi fructe (ex. Crataegus m onogyna Jaq., Primus spinosa L.) sau la altele ca Althaea officvncdis L. de la care se pot recolta fie rădăcini, fie frunze sau flo ri.se va specifica in 1 te x t organul de plantă la care s-a făcut evaluarea. J 107

In cazul în care unele specii ca Papaver rhoecis L., Centciureci cyanus L., D elphinium consolida L. se întâlnesc frecvent în tot ju d eţu l sau zona car­ iată, se va face o apreciere globală eu specificaţia „în culturile de cereale1' de pe raza com unei respective. In acest caz ţinînd seam a de ro ta ţia cu l­ tu rilo r nu se poate face o precizie exactă a localităţilor. Alte specii se intilnesc în mici cantităţi pe întreg judeţul. In acest caz se va specifica : ..sporadică pe întreg terito riu l cercetat“. Orice am ănunte sau observaţii pe care colectivul de cercetare care a lu crat pe teren le consideră nece­ sare vor fi consem nate şi prezentate în cadrul lu crării finale asupra zo­ nei cartate. T abelul cu rezultatele analizelor cu datele m enţionate m ai înainte va fi prezentat cu un scurt com entariu la sfîrşitul lucrării. C A R T O G R A F IE R E A

Fiind vorba de cartare economică este necesar ca fiecare lucrare să cuprindă şi o h a rtă fitogeografieă •—• economică din care să rezulte p rin ­ cipalele localităţi de plante m edicinale şi cantităţile recom andate sp re valorificare. O peraţia de tran sp u n ere a datelor cartate pe teren pe o nartă se num eşte cartografie. Aceste h ărţi pot fi întocm ite direct du p ă caietul de teren. în figura 1 prezentăm ca m odel un sector d intr-o ast­ fel ele h artă, în care speciile sînt figurate în sectoare de cerc. în funcţie de diam etrul cercului se poate afla cantitatea totală de m aterie prim ă propusă spre valorificare. In in terio ru l cercului sînt prezentate propor­ ţional cu cantitatea propusă speciile m edicinale din localitatea respectivă. Speciile sînt figurate sub form ă de un sem n convenţional (simbol) care rezultă din prescurtarea denum irii genului şi speciei. în orice caz pre­ scurtările vor fi înscrise într-o legendă sau tabel cu explicaţia p rescu rtă­ rilor. De m enţionat este faptul că este bine să se păstreze o proporţionalitate în tre m ărim ea cercurilor respective şi suprafaţa cartată. Astfel, un cerc cu diam etrul de 4 cm figurat pe o h a rtă la scara 1 : 100 000 rep rezin tă o suprafaţă aproxim ativă egală cu cca 12,5 km 2. Pe lîngă acest fel de rep rezen tare pot fi făcute şi altfel de h ă rţi care cuprind o vale sau u n m asiv m untos, unde sînt figurate speciile şi canti­ tăţile tot prin semne convenţionale (cifre, litere, alte semne). Im portant este ca clin h a rta respectivă să rezulte cîte specii şi ce cantitate a fost propusă p en tru valorificare de echipa care a efectu at lucrarea. In ultim ii ani a tît la noi cît şi în alte ţări, unde a fost aplicată m e­ todologia cartării, terito riu l c a rta t şi cartografiat a fost îm p ărţit în pă­ trate de 25 km 2 p rin acest sistem putîndu-se corela densitatea sau valoa­ rea economică a bazinului respectiv cu u n itatea de su p rafaţă (fig. 2). Toate aceste date cu privire la cartarea economică a florei m edici­ nale spontane dintr-o zonă geografică sau d in tr-u n ju d eţ în final vor servi la redactarea unei lucrări generale asui>ra terito riu lu i sau ţă rii c a r­ tate. în lucrarea finală fiecare specie va avea o h a rtă economică utilizînd sistem ul in tern aţio n al U.T.M.* * U n iv e rs a l T ra n sv e rse M e rc a to r.

108

Fig . 1

— Exemplificare metodologie cartare economică :

L e g e n d a : U .d. = Urtica dioica ; P .m e = P lantago m edia ; C r.m = C rataegus m on og yn a ; T u .f =» T ussilago fa rfa ra ; O .v == O riganum vu lg a re etc.

IMPORTANŢA PRACTICA ŞI TEORETICA A CARTĂRII După cum a rezu ltat şi din p artea introductivă a acestui studiu, principalul scop al cartării economice este de-a cunoaşte, sub aspect can­ tita tiv şi calitativ, resursele n atu rale de plante m edicinale valorificabile dintr-o zonă geografică în vederea unei exploatări raţionale. P rin term enul de exploatare sau valorificare raţională trebuie în ­ ţeles în prim ul rînd ocrotirea naturii. în acest caz, ocrotirea n a tu rii se realizează p rin urm ătoarele căi : -— explorarea program atică a speciilor m edicinale dintr-o localitate sau judeţ în aşa fel încît să se perm ită refacerea vegetaţiei respective în tim p. Program area exploatării nu este posibilă fără a cunoaşte to talul de m aterie prim ă valorificabilă de la fiecare specie m edicinală în parte. Este recom andabil ca în aceeaşi localitate, p e n tru speciile de la care se recoltează p ă rţile subterane, scoarţa sau chiar părţile aeriene excepţînd florile, fructele sau sem inţele, să nu se revină decît d u p ă un in terv al de 4— 5 ani ; — reglem entarea can tităţilo r care se exploatează dintr-o localitate, lăsînd suficiente exem plare de plante care să asigure p erpetuarea spe­ ciei ; a tît p en tru program area exploatării, p e n tru stabilirea planurilor anuale de valorificare a florei spontane, cît şi p e n tru stabilirea can tităţii totale care poate fi valorificată de la o specie este necesară o colaborare cît m ai strînsă în tre sectorul de producţie şi cel de cercetare ; —• o altă cale de protecţie a speciilor m edicinale din flora spontană, obligativitate care revine sectorului de exploatare, este însăm înţarea te ­ renului exploatat cu aceleaşi specii care au fost recoltate din localitatea respectivă ; -— o atenţie deosebită se va acorda şi solului de pe care au fost re ­ coltate anum ite specii care au rolul de-a fixa solul şi a-I feri de eroziuni. N u trebuie neglijat nici rolul pe care în special arbuştii m edicinali îl au ca loc favorabil p e n tru înm ulţirea păsărilor folositoare sau a unor specii de anim ale utile în com baterea n a tu ra lă a dăunătorilor. Num ai p rin respectarea regulilor generale de protecţie a n a tu rii se poate vorbi de o exploatare raţio n ală a florei m edicinale spontane, care p e n tru num eroase ţă ri rep rezin tă o im portantă bogăţie n atu rală şi com­ pletează aspectul peisagistic natural. L ucrările de cartare a florei m edicinale spontane d in tr-o zonă geogra­ fică anum ită pot da indicaţii practice asupra am plasării uscătoriilor, cen­ trelo r de condiţionare sau p relu crare p rim ară a plan telo r sau chiar a am plasării unor m icrounităţi industriale de extracţie a to talului de p rin ­ cipii active sau selectiv a anum itor substanţe active. Acest aspect este cu a tît m ai valabil cu cît în zona respectivă n u există căi de acces prac­ ticabile sau cînd distanţele pînă la centrele industriale sîn t foarte m ari. P e n tru anum ite zone geografice astfel de m icrounităţi de extracţie am ­ plasate în im ediata vecinătate a surselor de m aterie prim ă prezintă im ­ portante avantaje de ordin economic şi social. Din punct de vedere eco­ nom ic prelucrarea unei m aterii prim e proaspete sau uscate în condiţii corespunzătoare, fă ră depozitarea îndelungată, are ca urm are creşterea randam entelor şi reducerea cheltuielilor de transport. Din punct de ve­ 111

dere social, pe lîngă crearea unor locuri de m uncă, organizarea produc­ ţiei într-o zonă în d ep ărtată de centrale industriale sau agricole oferă :osibilitatea calificării populaţiei respective în tr-o nouă ram u ră de pro ­ ducţie. Resursele energetice locale (apă, energia electrică a unor m icrohidrocentrale, com bustibil local ş.a.) vor fi la rîn d u l lor valorificate m ai raţional. Sub aspect ştiinţific, cartarea economică a florei m edicinale spon­ tan e pe lîngă cunoaşterea fitogeografică a zonei respective, aduce şi unele contribuţii cu privire la : — stabilirea localităţilor favorabile introducerii în cu ltu ră a unor specii, cu alte cuvinte la zonarea culturilor de plante m edicinale ; — cunoaşterea sub aspect genetic şi conservarea unor taxoni sau populaţii locale de plante m edicinale cu co n ţin u t ridicat în substanţe ac­ tive în vederea recoltării m aterialului de înm u lţire p en tru cercetări de am eliorare sau selecţie fitochim ică ; ■— studiul h ărţilo r de cartare pot da unele indicaţii şi asupra fac­ torilor edafici din localităţile sau zonele studiate. M ulte specii m edici­ nale sînt indicatoare de um iditate, pH -ul solului, bogăţia în azot etc. C artarea economică a florei m edicinale spontane dintr-o zonă geogra­ fică im plică unele investiţii în cadre de specialitate, utilaje şi echipam ent, tim p şi m uncă pasionată în condiţii de m ulte ori grele. P rin finalizarea acestei lucrări însă pe lîngă contribuţiile care se aduc în dom eniul cu­ noaşterii se pot organiza acţiuni de valorificare pe baze ştiinţifice a aces­ to r bogăţii n atu rale realizîndu-se în acelaşi tim p ocrotirea naturii. PROTECŢIA FLOREI MEDICINALE SPONTANE. PREOCUPĂRI PENTRU MENŢINEREA ŞI CREŞTEREA POTENŢIALULUI ECONOMIC După cum rezultă din im portanţa practică şi teoretică a cartării flo­ rei m edicinale spontane din Rom ânia, noţiunea de valorificare raţională trebuie înţeleasă în prim ul rîn d ca o acţiune de ocrotire a naturii. In această direcţie în prim ul rînd trebuie avută în vedere o progra­ m are a exploatării speciilor de plante m edicinale pe zone geografice sau adm inistrative în aşa fel încît în zona respectivă să nu se revină decît după 4— 5 ani. Această program are a exploatării este necesară îndeosebi p e n tru speciile de la care se recoltează organele subterane care asigură reproducerea speciei respective. De asem enea, este necesară stabilirea pe baze ştiinţifice a can tităţilo r de m aterie prim ă care se poate exploata d in tr-u n ecosistem n atu ral în aşa fel încît specia şi ecosistem ul să nu sufere. Sînt m ulte exem ple negative din care rezultă că o exploatare iraţio­ nală, strict u tilitaristă, de m om ent, a pus în pericol însăşi existenţa u nor specii. In această direcţie m enţionăm exploatarea pînă aproape de e x te r­ m inare a speciilor Gentiana lutea, A rctostaphylos uva-ursi, Angelica archangelica, Rusdu's aculeatus, A donis verndlis şi speciile de A co n itu m din secţia Ncipellus ş.a. care trebuie ocrotite pe toată suprafaţa ţării noastre. U n exem plu de reducere drastică a speciei Vineri nrinor se poate ilustra p rin „cifrele de producţie11. Astfel, în perioada 1963— 1967 s-au recoltat din flora spontană aproape 2 000 tone de plantă proaspătă, inclusiv planta 112

cu întreg sistem ul radicular. în prezent potenţialul economic p e n tru această specie este de m axim um 45— 50 tone pe an. Pe lîngă recoltarea necontrolată şi neprogram ată pe baze ştiinţifice a florei m edicinale spontane m ai există şi alţi factori care contribuie an de an la scăderea potenţialului economic al plantelor m edicinale necultivate. A stfel m enţionăm în prim ul rîn d extinderea activităţii um ane şi a in te r­ venţiei om ului în zonele necultivate sau cultivate în care se dezvoltă şi plante m edicinale (Mcitricaria cham om illa, Centaurea cycinus, D elphinium consolida, Papaver rhoeas ş.a.). Erbicidarea, lucrările de am eliorare a so­ lului, lucrările de c u ră ţire a păşunilor p rin arderea sau distrugerea a num e­ roşi arbuşti cu valoare m edicinală deosebită (Păducelul, Măceşul, Ienupărul, Jn eap ăn u l ş.a.), extinderea industrială şi a exploatărilor m iniere de suprafaţă p rin decopertafe, schim barea m icroclim atelor şi a condiţiilor pedoLogice prin lacuri de acum ulare, sistem e de drenaj sau irigaţii, te ra sarea unor pante înclinate, extinderea livezilor în zonele de păşuni şi fineţe au contribuit în ultim ele decenii la scăderea potenţialului economic al plantelor m edicinale din flora spontană. In ultim ii ani p e n tru protecţia florei m edicinale spontane din ţara noastră s-a început experim entarea unor procedee p e n tru m enţinerea sau chiar creşterea potenţialului economic al acesteia. în această direcţie s-au obţinut rezultate încurajatoare p rin reînsăm înţarea sau rep lan tarea spe­ ciilor exploatate d in tr-o anum ită zonă. A ceastă operaţie se m ai num eşte şi „spontaneizare“, concept p rio rita r rom ânesc, com unicat de F. C r ăc i u n şi M. A l e x a n la a l V ll-le a Congres N aţional de Farm acie (1978) fiind caracterizat prin u rm ătoarele elem ente : — reînsăm înţarea terenului exploatat se face cu m aterial de înm ul­ ţire provenind din zona respectivă, aceasta p e n tru a nu altera genofondul existent ; — la fel, în cazul în care înm ulţirea se face pe cale vegetativă, m a­ terialu l de înm ulţire provine tot de la populaţiile din zonă ; — in cazul în care se „spontaneizează“ şi alte suprafeţe decît cele n atu rale din im ediata vecinătate a bazinelor n aturale, m aterialul de în ­ m ulţire va proveni din aceeaşi zonă ; — flora m edicinală este privită în ansam blul ei. deci p rin „spontaneizare“ nu se urm ăreşte introducerea în cultu ră a unei specii străin e biotipului sau asociaţiei naturale, ci respectarea cît m ai riguroasă a genofondului n a tu r a l ; — prin aceste operaţii se are în vedere şi conservarea solului în ca­ zul in care p en tru recoltarea organelor subterane s-a dislocat păm întul pe suprafeţe m ari în pantă. A plicarea în practică a reînsăm înţării sau rep lan tării speciilor ex ­ ploatate începînd din anul 1978 are caracter norm ativ p e n tru întreaga re ­ ţea Plafar. In ultim ii 10 ani s-au efectuat astfel de lucrări p e n tru peste 30 specii pe suprafeţe anuale care depăşesc 1 000 ha. Prim ele rezultate în această direcţie sînt încurajatoare. Astfel, po­ tenţialul economic pentru G ypsophyln paniculata pe raza comunei C. A. Rosetti din Delta D unării a dus la m ărirea cantităţilor recoltate de la 0,8 tone (în 1977) la peste 14 tone (1986) fără p ericlitarea populaţiei respective. In urm a evaluărilor efectuate la Poiana Horei din jud. Cluj s-a constatat că în urm a reînsăm înţării terenului cu sem inţe de A m ic a m ontana densitatea plantelor a crescut de cca 3 ori.

E xperim entările făcute cu plan tarea de colete cu m uguri provenind de la specia A tropa belladonna în zona Slănic-M oldova după tre i ani au dus la dezvoltarea părţilor subterane ale plantei de la 0,145 kg, cît re ­ p rezen ta m aterialul de în m ulţire iniţial, la 0,850 kg. E xperienţele făcute p e n tru specia Matricarici cham om illa în une'le localităţi d in Gîmpia de Vest, au avut ca rezu ltat o creştere a densităţii plantelor faţă de loturile m arto r cu 230% în cazul în care n u s-au efe c tu a t alte lu crări decît în săm îţarea şi cu 280o/0 la variantele la care după însăm înţare s-a aplicat şi o uşoară afînare a solului p rin discuire. Eieşi abia la început şi pe suprafeţe relativ mici preocupările din ţara n oastră cu privire la m enţinerea şi chiar ridicarea potenţialului econo­ m ic al florei m edicinale spontane din ţa ra noastră sînt încurajatoare. P rin generalizarea m ăsurilor de protecţie şi de refacere perm anentă a zonelor cu potenţial economic în plante m edicinale se pot aduce im portante be­ neficii economiei naţionale.

PARTEA SPECIALA

M onografiile principalelor plante m edicinale descrise cuprind pen­ tru fiecare specie : caractere de recunoaştere, m ateria prim ă (descriere), ecologie şi răspîndire, zonare, tehnologia de cu ltu ră (la plantele cultivate), recoltare, prelucrare prim ară, compoziţie chimică, acţiune farm acodina­ mică, utilizări terapeutice, confuzii. P e n tru plantele cu im portanţă fito— terapeutică mai redusă sau p en tru cele utilizate în m edicina tradiţională sînt m enţionate date m ai sum are. P lantele m edicinale prezentate în ordine sistem atică vor fi descrise de-a lungul celor trei volum e. U ltim ul volum va cuprinde m ai m ulte tabele sinoptice p riv in d utilizarea în te ra ­ peutică, form a de adm inistrare, m om entul optim de recoltare şi num e­ roase alte date tehnice. * * Din încrengătura CHLOROPHYTA unele specii de Spirogyra — M ă­ tasea broaştei (Fam. Zignemataceae) şi altele din genul Chara (Fam. Characeare) au fost lu ate în studiu în ultim ii ani şi au şanse să devină p lan te m edicinale.

* A tît o rd in e a s is te m a tic ă c ît şi n o m e n c la tu r a a u fo st a d o p ta te d u p ă F lo ra E u ro p a e a în a c o rd şi c u F lo r a R.S.R. voi. I —X III.

ÎNCRENGĂTURA MYCOPHYTA (Ciuperci)

în cren g ătu ră care cuprinde talofite uni sau pluricelulare, fără clo­ rofilă, care nu-şi pot sintetiza substanţele organice, pe care le iau de pe su b strat m ort (saprofite) sau viu (parazite). Corpul lor vegetativ n um it m iceliu este alcătuit d in filam ente (hife), care la cele superioare pot da false ţesu tu ri (pseudo-parenchim uri). Ca substanţă de rezervă este glicogenul. Cele m ai evoluate au corpuri de fructificare m ari, eu form e diferite. Unele dintre ele sintetizează substanţe active extrem de im portante (alcaloizi, antibiotice, vitam ine şi altele). Fam. IIYPOCRE 1 CEAE + CLAV1CEPS PU RPU R EA (Fr.) Tul. CORNUL SECAREI* ; Fr. Ergot de seigle ; E. : Ergot of Rye ; G. : M utterkorn ; M. : Anyarozs ; R. : Sparînia, M atoeinîie rojki (fig. 3)

C la v ic e p s p u rp u rca

Caractere de recunoaştere : P l a n ­ t a : Se disting două stadii diferite în ciclul evolutiv al ciupercii care se suc­ ced în n a tu ră după cum urm ează : 1. Infecţia primară. O rganul de re ­ zistenţă al parazitului denum it sclerot, dezvoltat pe spicele de secară sau pe alte gram inee, cade pe sol după m a­ turizare, unde răm îne în tim pul iernii. P rim ăvara, din aceşti scleroţi, se dez­ voltă, în condiţii favorabile de tem pe­ ra tu ră şi um iditate, nişte form aţiuni sferice pornite de la extrem itatea apicală a pedicelilor ieşiţi din sclerot. Aceste form aţiuni sferice sînt num ite şi strom e ; la suprafaţă sînt verucoase,

* C o n fo rm F lo re i R .S.R. (Ed. A c a d e m ie i R.S.K.), d e n u m irile sp e c iilo r în lim b a ro m â n ă v o r fi sc rise cu m a ju sc u le .

118

ia r în interio ru l lor se află num eroase concoptacule denum ite peritecii, in form ă de butelie. în in terio ru l periteciilor se află num eroase asce avînd cîte 8 ascospori hialini, filiform i. In condiţii optim e de tem p e ra tu ră ascosporii se eliberează din asce p rin osteolele de la su p rafaţa strom elor. A ceştia ajung p rin interm ediul curenţilor de aer pe florile plantelor gazdă ; ascosporii în tîln in d aici, condiţii favorabile, „germ inează". P rin germ inare se dezvoltă la început u n m iceliu prim ar n u m it şi him eniu, care invadează ovarul, -stilul, stigm atele şi stam inele florii. în evoluţia parazi­ tului, accst prim stadiu poartă num ele de infecţie prim ară. 2. Injecţia secundară. M iceliul form at se ram ifică, form înd conidiofori pe care iau naştere num eroşi spori num iţi conidii şi care se află în tr-o suspensie de exsudat zaharat vizibil pe spice sub form a unor pică­ tu ri translucide sau tran sp aren te ca ro-ua, de consistenţă siropoasă. Acest stad iu din ciclul evolutiv al ciupercii a fost denum it „sphacelia segetum “. Conidiile din exsudatul zaharat sîn t tran sp o rtate p rin interm ediul insec­ telo r pe alte flori nefecundate, unde, în tîlnind condiţii favorabile, ger­ m inează, form înd u n nou m iceliu, fază cunoscută sub denum irea de infecţie secundară. M iceliul fo rm at a tît din ascospori, cît şi din conidiile germ inate, cu tim p u l se transform ă în tr-o ţesătu ră de hife m iceliene care devine din ce în ce mai deasă. După aproxim ativ două săptăm îni de la pătru n d erea agentului patogen, pe cale n aturală, pe organele florale ale plantei gazdă îm p letitu ra de hife m iceliene capătă o consistenţă spongioasă de culoare albă-gălbuie cu nuanţe violacee num ită şi faza de leucosclerot. Cu tim pul, după alte două săptăm îni, form aţiunile se pigm entează puternic în vio­ let, consistenţa devine din ce în ce m ai densă, cornoasă, culoarea se închide pînă la brun-negricios, scleroţii form aţi intre cînd de obicei cu m u lt în lungim e şi în grosim e cariopsa speciei de pl-antă-gazdă. In infecţiile pe cale artificială prim a fază din ciclul evolutiv al ciupercii, adică infecţia eu ascospori, este elim inată. P e n tru aceasta coni■diile, faza asexuată -de înm ulţire a ciupercii, se produc în laborator pe m edii n utritive, acestea servind la infestarea plantei gazdă (secară, orz sau alte gram inee). M a t e r i a p r i m ă : Secale carnutum este form a de rezistenţă a ciupercii sau sclerotul. Cel p rovenit de pe scară este de obicei fusiform , uşor 3 -cost.it, d rep t sau curbat, lung de 1—3 (7) cm şi de 0,2— 0,5 (1) cm în diametru, cu partea bazală uşor ro tu n jită, iar cea term inală m ai ascu­ ţită, purtînd resturi staminale şi hife m iceliene cu conidii, u n ite în exsu­ dat zaharat solidificat. La in terio r este de culoare gălbuie sau alb-cenuşie, uneori cu nuanţe roz-violacee pînă la violet. Interiorul, form at dintr-o reţea foarte deasă de filamente, se num eşte prosoplectenchim , ia r p ar­ tea exterioară, m ult mai densă, de culoare mai închisă, poartă num ele de paraplectenchim . D im ensiunea, form a, culoarea, stru c tu ra şi g reu ta ­ tea scleroţilor diferă foarte m u lt în special în funcţie de plan ta gazdă. M irosul scleroţilor proaspeţi sau conservaţi în -condiţii corespunză­ to a re este caracteristic de c iu p e rc ă ; gustul este dulceag, uşor am ărui. P rin tr-o conservare defectuoasă, datorită oxidării grăsim ilor pe care le conţine, m irosul devine dezagreabil. P rin tra ta re cu o soluţie de NaOH pulberea de sclerot degajă m iros p uternic de trim etil-am ină. 117

Ecologie, răspîndire în flora spontană şi zonare în cultură. Factorii principali care favorizează răspîndirea ciupercii în flora spontană sînt : plante le-gazdă, um iditatea şi căldura, a tît în tim pul „germ inării14 scleroţilor, c ît şi din perioada infecţiei prim are şi secundare. Cornul secarei preferă zonele de deal şi m unte pînă la altitudini de 1 000 m, ferite de v în tu ri puternice, sau în culturile de secară din apropierea păd u rilo r sau lizierelor, puternic înierbate, cu um iditatea relativ ă a aerului ridicată, cu rouă bogată dim ineaţa, precum şi luncile rîu rilo r, teren u rile cu apă freatică la suprafaţă. P rezintă o puternică adaptabilitate la factorii eco­ logici. în ţara noastră se întâlneşte frecvent, practic în toate judeţele ţării, începînd de pe litoralul M ării N egre şi pînă în zona alpină, fie pe secară, fie pe gram ineele din flora spontană. In cea ce priveşte noţiunea de zonare a culturilor de Cornul secarei p rin m etoda infecţiilor artificiale, aceasta are, spre deosebire de alte cul­ turi, o sem nificaţie specială. A lătu ri de zonarea plantei gazdă, ţin în d seam a de factorii favorizanţi dezvoltării ciupercii, în noţiunea de zonare, trebuie să se ţin ă seam a de tipul alcaloidie de tulpină* u tilizat p en tru obţinerea m ateriei prim e. P e n tru m enţinerea p u rită ţii tulp in ilo r este nece­ sară asigurarea continuităţii tip u lu i de tu lp in ă utilizat în tr-o anum ită zonă geografică. Este to ta l contraindicat ca în aceeaşi zonă geografică în tr-u n an să se cultive u n tip alcaloidic de tulpină, iar în anul u rm ăto r a lt tip de tulpină. Tehnologia de cultură. Secara, destinată producerii Cornului secarei* urm ează, în general, în cultură, după aceleaşi plante ca şi în cazul culturii de secară p e n tru boabe. R ezultate bune se obţin cînd secara urm ează după plante legum inoase p e n tru boabe şi furajere. în zone nisipoase o bună p rem ergătoare este lupinul, iar în zonele m ai um ede şi reci se p refe ră să urm eze după cartofii tim p u rii şi porum b p e n tru siloz. P e n tru reu şita producţiei Cornului secarei se recom andă ca plan ta gazdă, secara, să provină d in tr-u n soi de secară am eliorat în direcţia receptivităţii m axim e la infecţia artificială, aşa cum este de exem plu soiul Danae. De asem enea, secara ca plantă gazdă, trebuie să aibă o pe­ rioadă lungă de înflorire, un sistem radicular puternic, care să asigure obţinerea unor plante sănătoase, cu tu lpini viguroase cu o talie cît m ai uniform ă, de 1— 1,20 m şi rezistentă la cădere, aşa cum este soiul creat recen t de S taţiunea de C ercetări Agricole Suceava. C ultura trebuie să fie am plasată în zonele de silvostepă şi prem ontane, cu precipitaţii cuprinse în tre 450 şi 600 m m /an, pe tere n u ri plane, bogate în substanţe nutritive, adăpostite de v în tu ri — la liziera unor p ăduri — , aflate în apropierea unei surse de apă potabilă. Pe acelaşi te re n cu ltu ra poate reveni după 4—5 ani. Subliniem fap tu l că şi după o asem enea perioadă se va reveni cu cu ltu ra de secară p e n tru Cornul secarei num ai din aceeaşi tu lp in ă sau grupă alcaloidică, deoarece pericolul de corcire este foarte mare. Vara, im ediat după recoltarea prem ergătoarelor tim purii, şi toam na, după plantele prem ergătoare tîrzii, se ară superficial la 15 cm, iar cu 15— 18 zile înainte de sem ănat se ară la 18— 20 cm, du p ă care se dă u n disc şi o grapă. Cu toate că secara are un consum ridicat în substanţe m inerale totuşi aplicarea îngrăşăm intelor se va face cu m are atenţie (diferenţiat de la soi * In se n s m icro b io lo g ic.

118

la soi) p e n tru a nu favoriza căderea. Se recom andă încorporarea în sol la a ră tu ra de bază a plantei prem ergătoare a 15— 20 tone gunoi de g rajd bine ferm entat. în lipsa acestuia se poate adm inistra direct în ain tea u lti­ m ei a ră tu ri 60 kg /h a s.a. foşfor şi 60 kg /h a s.a. azot. Secara p e n tru producerea C ornului secarei se însăm înţează toam na devrem e înaintea celorlalte cereale, deoarece are nevoie de o perioadă de vegetaţie de 45— 50 zile înainte de căderea prim ului îngheţ din regiune. Insăm înţarea se execută cu m aşina SUP-21 sau SUP-29 în benzi de 1,40 m •cu rîn d u ri la distanţa de 12,50 cm, cu poteci de 25— 50 cm în tre benzi, o b ţin u te prin suspendarea prim ului tub de sem ănat de la fiecare roată. A dîncim ea de sem ănat este de 5— 6 cm cînd solul are suficientă um idi­ ta te şi de 6— 7 cm cînd solul este m ai uscat. C antitatea de săm înţă nece­ sară la h ectar de 200—220 kg este în funcţie de m ărim ea bobului şi nece­ sitatea de a asigura obligatoriu 500—550 plante la m etru p ătrat. P înă în prim ăvară la inoculare, culturile de secară se vor suprave­ ghea perm anent, cunoscînd că sîn t sensibile la u n stra t prea gros de zăpadă c ît şi la băltirea apei, recom andîndu-se lucrări corespunzătoare de com­ baterea acestor fenom ene. în prim ăvară, dacă se observă o descălţare a plantelor se va aplica u n tăvălug de-a curm ezişul rîn d u rilo r im ediat după ce p ăm întul s-a zv în tat puţin. C om baterea buruienilor se va realiza p rin folosirea erbicidelor ICEDIN în cantitate de 3'—3,5 litri sau sare DMA în doză de 1,5—2,5 1, adm inistrate în 500—600 1 apă/ha. Ca m om ent optim de aplicare se recom andă pe tim p însorit cînd talia plantelor este de pînă la 15 cm. Inocularea culturilor de secară astfel pregătite se execută cu conidii de Claviceps purpurea dispersate foarte omogen în apă potabilă sub form ă d e suspensii. M om entul optim de inoculare este atunci cînd secara a ajuns în fază de b u rd u f şi încep să iasă v îrfu rile prim elor ariste. A ceastă perioadă optim ă de inoculare durează pînă la înflorire, adică 8— 12 zile în funcţie de condiţiile clim atice ale anului. M etodologia obţinerii m aterialului de inoculat secara este rezu ltatu l colaborării d intre T rustul P lafar şi In stitu tu l p e n tru C ontrolul de S tat al M edicam entului şi C ercetări Farm aceutice, în tre p rin d ere a A ntibiotice Iaşi şi C entrul de C ercetări Biologice din Iaşi. M aterialul de inoculat se livrează în flacoane de 1 litru sticle tip lap te (conţinînd 2 doze pe flacon) de către în tre p rin d e re a P lafar Boto­ şani. P înă la folosirea m aterialului de inoculat în cîmp, acesta va fi p ăs­ tr a t în locuri curate, aerisite, fe rit de lum ina solară directă, la o tem ­ p e ra tu ră cît m ai constantă în ju ru l a 3CC. P reg ătirea suspensiei de conidii p e n tru inocularea secarei în fază de b urduf se face în butoaie de lem n sau m etalice galvanizate, cu o capaci­ tate de 200—400 litri fiecare. în funcţie de m etoda de inoculat, care poate fi m anuală sau m eca­ nică, se va asigura producerea a 1 000 1 suspensie p e n tru inocularea m a­ nuală sau 600 1 suspensie p en tru inocularea m ecanică a u nui hectar. La această cantitate de apă se vor adăuga 25—30 flacoane cu m aterial bio­ logic de inoculat, respectiv 50— 60 doze/ha. în funcţie de suprafaţa de secară cultivată special p en tru a fi inocu­ lată în tr-o tarla, se tran sp o rtă la m arginea culturii m aterialele necesare : 119

butoaie, site m etalice galvanizate, tifon, rigle p e n tru omogenizat, riglep e n tru apucat (într-o linie) spicele, găleţi galvanizate şi m aterialu l biolo­ gic în flacoane de sticlă tip lapte. în cazul inoculării m anuale m aterialul biologic compus din cariopse* de secara şi m iceliul a celor 25— 60 flacoane se spală în tr-o cantitate ce 1 000 litri de apă, iar în situaţia inoculării m ecanice în 600 litri de apă potabilă. P înă la folosire flacoanele cu suspensia sus-m enţionată se vor păstra la m arginea tarlalei acoperite cu prelate sau plante de secară spre a le feri de influenţa negativă a razelor solare. P e n tru p rep ararea suspensiei de conidii în apă potabilă se re p a rti­ zează trei m uncitori care vor aşeza pe gura butoiului o sită m etalică galvanizată acoperită cu tifon pe care un m uncitor va goli flacoanele cu m aterial biologic, a l doilea m uncitor va freca uşor în tre mii ni m iceliîle, în tim p ce al treilea va tu rn a cu găleata apă potabilă pînă ce se reuşeşte spălarea m iceliului de pe cariopse şi deci trecerea conidiilor sub form ă de suspensie în apa potabilă tu rnată. în acelaşi m od se procedează cu fiecare butoi pînă ce se pregătesc 600 sau 700 litri suspensie p e n tru inoculat un h e c ta r cu m aşina sară m anual. în tim pul utilizării, suspensia de conidii se va agita perm anent spre a se evita sedim entarea conidiilor. în executarea lucrărilor de inoculare m anuală se utilizează periile cu ace şi pîslă confecţionate special în acest scop, precum şi alte m ate­ riale ca : găleţi galvanizate, rigle de lem n, tifon etc. P e n tru inocularea m anuală a unui hectar sîn t necesari 3 preparatori, 2 p u rtă to ri de rigle care dirijează spicele în burduf, pe u n singur rînd, 2 p u rtă to ri cu găleţi cu suspensia de inoculat, 2 operatori care execută inocularea propriu-zisă şi 3—4 alim entatori. O astfel de echipă organi­ zată are u n randam ent de cca. 0,10 ha pe zi ceea ce înseam nă că p en tru u n hectar sîn t necesari 66— 68 m uncitori/zi. La executarea inoculării cei doi m uncitori p u rtă to ri de rigle, aşezaţi de o p arte şi de alta a benzii de secară prind în tre rigle, în apropierea spicelor, o porţiune de circa 30 cm din banda de secară adunînd plantele şi spicele în burduf pe o singură linie. A ceastă operaţie creează posibi­ litate a ca cei doi operatori cu perii cu ace şi pîslă, după ce înm oaie pe­ riile cu ace în găleţile cu suspensii agitate continuu de p u rtă to ri (cu rigle de lem n anum e dirijate), Să înţepe spicele de secară strînse între rigle. Periile fiind confecţionate cu ace p e n tru m aşina de cusut aşezate cu. urechile spre exterior, creează posibilitatea ca picătu ra de apă p u rtăto are de conidii să in tre în urechea acului, ia r după inţeparea spicelor acestea să răm înă în burd u fu l plantei, determ inînd astfel o infectare artificială c u conidii de Claviceps purpurea a culturilor de secară. Subliniem faptul că după fiecare înţepare periile cu ace se înm oaie în suspensia cu conidii, ia r înţeparea se face uşor, cu grijă, p e n tru a nu vătăm a planta sau a rupe spicele ori tulpina. Inocularea m ecanică se execută cu o m aşină brevetată, invenţie rom ânească, p u rta tă de un tracto r legum icol L-400. M aşina este prevă­ zu tă cu 7 perechi de tam buri cilindrici înalţi de 21 cm, prevăzuţi fiecare la suprafaţă cu 22 rîn d u ri orizontale şi 31 verticale de ace tip m aşină de cusut aşezate cu urechile în afară şi învelite în tr-u n s tra t de poliuretan. 120

In direcţia de în ain tare a m aşinii p u rtate de tracto ru l L-400, rîn d u rile de secară sînt dirijate de despicătoarele de lan astfel încît să treacă p rin tre cîte doi tam buri aşezaţi paralel pe verticală. Acele de pe su p ra ­ faţa acestora preiau din poliu retan u l cu care sînt acoperite, p icături din suspensia ce îm bibă acest s tra t elastic pe care o introduc p rin înţepare in burduful plantelor de secară, determ inînd astfel infectarea organelor florale din spicul în form are. T ractorul L-400 care este p u rtă to ru l m aşinii de inoculat trebuie să se deplaseze cu viteza a doua înceată sincron, adică cu 3,72 km /oră, asigurin d inocularea a 6—-7 hectare în 10 ore cu două forţe um ane, un tracto ­ rist şi u n supraveghetor continuu ce m erge în spatele tractorului. în ain te de instalarea m aşini de inoculat se inversează roţile din spate ale tracto ru lu i L-400, m ontîndu-se cea din dreapta în stînga şi invers, iar roţile din faţă se îndepărtează la u ltim u l n u t din afară, în aşa fel încît în tim pul deplasării, a tît roţile din faţă cît şi cele din spate să m eargă pe aceeaşi urm ă, evitîndu-se astfel deteriorarea rîn d u rilo r de secară din m ar­ ginea cărărilor. D upă efectuarea acestei operaţi se m ontează în partea din spate a tracto ru lu i la priza de putere, m aşina de inoculat. De asem enea, pe tractor se m ontează, în p artea din faţă, două rezervoarea m etalice galvanizate a cîte 30 litri fiecare, pe u n cadru m etalic special confecţionat. Se fac apoi legăturile necesare de la rezervoare la pom pa de apă şi la duzele fiecărei perechi de tam buri ai m aşinii de inoculat. Ca şi la m aşina de sem ănat în ain te de a fi trecu tă în execuţie se fac probele necesare ca inocularea spicelor să fie cît m ai uniform ă sub toate ?.spedtele. în vederea acestei operaţii se toarnă apă cu supensie de conidii în rezervoare, se cuplează pom pa de apă spre a se urm ări dacă toate duzele pulverizează uniform poliuretanul de pe tam buri ,se controlează totod ată funcţionarea duzelor destinate inoculării suplim entare. Dacă la toate aceste probe răspunde favorabil se trece la u ltim a încercare în sensul că se cuplează m aşina de inoculat la priza de putere, se verifică reglarea tam burilor spre a se evita distrugerea lor în cazul cînd sînt prea apropiaţi în tre ei. După această probă tracto ru l dotat cu m aşina de inoculat poate in tra in Ian executînd inocularea num ai cu viteza a doua sincron. O peraţia de inoculare fiind d in tre cele m ai delicate, se im pune a fi utilizaţi cei m ai buni m ecanizatori spre a se asigura o exploatare raţio­ nală şi la întreaga capacitate a m aşinii. în tim pul executării lucrării, m ecanizatorul va fi a ju ta t perm anent de un alt m uncitor care se va deplasa pe jos, în urm a m aşini de inoculat, urm ărin d cu atenţie m odul de lucru al tam burilor şi al întregului ansam ­ blu p e n tru a interveni la nevoie în situaţii dificile de înfundare cu spice rupte. P e n tru a se evita sm ulgerea plantelor şi înfundarea tam burilor cu spice se cere ca la capetele tarlalei întoarcerea tractorului să se facă pe te re n liber şi nu în lanul de secară. După inocularea unui hectar rezervoarele vor trebui realim entate cu suspensia de conidii pregătită, în tre tim p, de către echipa ide m uncitori rep a rtiz ată în acest scop — adică de cei 3 preparatori. 121

R euşita lucrărilor de inoculat se poate verifica după 8— 9 zile de la d a ta inoculării culturii, tim p necesar ca pe spicele de secară să apară i a r ex u d at zaharat care este vizitat intens de insecte. M aturizarea C ornului de secară se face în trei etape, prim a e tap ă apare la 30—35 zile de la inoculare sau la circa 3 săptăm âni de la apa­ riţia exudatului zaharat, a doua etapă este cu 7— 10 zile inainte de m atu ­ rizarea boabelor de secară şi ultim a este sim ultană cu recoltarea totală a. secarei. U rm are acestui specific de producţie evaluarea scleroţilor se execută în p a tru etape. P rim a etapă este o evaluare prelim inară, inform ativă şi se execută la 2— 3 zile după apariţia exudatului zaharat. Cu această oca­ zie se va lua în considerare n u m ăru l spicelor la care a ap ă ru t exudatul zah arat şi nu m ăru l boabelor de secară prinse de exudat pe m etru l pătrat,, precum şi de starea de vegetaţie a lanului, de cantitatea de precipitaţii* căzute după inoculare. Evaluarea ştiinţifică se face p e n tru prim a recoltă a scleroţilor cu 4—5 zile înainte de recoltarea lor, p e n tru a doua cu 3— 4 zile după p rim a recoltare a acestora şi p en tru a treia cu 1—2 zile înainte de recoltare» totală a secarei p e n tru boabe şi scleroţi. La evaluarea ştiinţifică, ind iferen t de etapa în care se execută (etapa I, a Il-a sau în ultim a), se va avea în vedere n u m ăru l m ediu d e scleroţi în lungim e de 2— 3 cm pe m etru l p ă tra t lu a t la întîm plare p e cele două diagonale ale lanului din m inim um 5 p ărţi a unui m etru pă­ tra t. Se va ţine seam ă că u n sclerot de 2— 3 cm, la u m id itatea de m axi­ m um 8%, este de 0,20 g şi că ind iferen t de m etoda de recoltat, m anuală sau m ecanică, este inevitabilă o pierdere de 3— 5o/0 clin producţia de scle­ roţi de Claviceps purpurea. R andam entul de uscare este de 1,2 kg scleroţi proaspeţi p e n tru 1 kg scleroţi deshidrataţi la um iditatea m axim ă de con­ servare de 8%. Urmând acest raţionam ent să presupunem că în prim a etapă am găsit în m edie 35 scleroţi pe m 2, în a doua 28 şi ân a treia 17 scleroţi de2— 3 cm lungim e pe m 2. R ezultă că per h ectar producţia va fi urm ătoa. „ ,.... „or» 1,60 g/m2 v 1 o 000 m3 rea : 80 bucăţi scleroţi (35 + 28 + 17) în m ulţiţi cu 0,20 g ------------------------ —

’ v

l ooo

= 160 kg din care reducem pierderea inevitabilă de cca. 5o/0, rezultă că se va obţine o recoltă

probabilă

de 152 kg /h a | ~"~Ţ q0'X " — 8 kg ; 160 —-

— 8 kg = 152 k g j . R ecoltarea scleroţilor de Claviceps purpurea se face m anual sau m e­ canic cu o m aşină de recoltat fabricată de În trep rin d erea p e n tru m eca­ nizarea agriculturii şi industriei alim entare din Botoşani. P e n tru recoltarea m anuală a u n u i hectar cultivat cu Cornul secarei în cele trei etape sînt necesari 60—70 lucrători. P rim a recoltare a scleroţilor se face culegîndu-se num ai cei tari, b in e’ form aţi, care se desprind cu u şu rin ţă din paleele spicelor de secară, la aproxim ativ 30— 35 zile de la inoculare. A doua recoltare se face după 8— 10 zile şi ultim a recoltare cu 1— 2 zile înainte de seceriş. Scleroţii de dim ensiuni mici acoperiţi în paleele spicelor se vor recu ­ pera din m asa sem inţelor de secară după tre ier cu aju to ru l Liniei tehno­ logice p e n tru separarea scleroţilor C ornului secarei din sem inţele de se— 122

•cară (brevet nr. 88 902 din 19 ianuarie 1984). P roiectul acestei instalaţii a fost executat de I.X.I.M.U.A. filiala Tim işoara, iar im plem entarea a fost executată de I.C.P.R.O.M. Iaşi. P e n tru a se evita pierderile de scleroţi p rin scuturare cît şi d atorită călcării rîn d u rilo r de secară, se im pune ca recoltarea să fie executată de oam eni m aturi care vor circula num ai pe cărările lăsate în acest scop încă ■de la însăm înţare. T otodată li se va atrage a te n ţia să lovească cît m ai p u ţin paiele de secară cu scleroţi p e n tru a evita scuturarea şi pe această •cale. La recoltare se vor folosi săculeţi din tifon avînd o capacitate de 1—2 kg, prevăzuţi cu o ram ă circulară de sîrm ă, care să m enţină tot •timpul gura săculeţului deschisă. Aceşti săculeţi vor fi prevăzuţi cu o sfoară circulară care creează posibilitatea de a fi atîrn aţi după gît, lăsînd astfel libere am bele m îini ale culegătorului, uşurînd m unca şi m ărind substanţial productivitatea. Se recom andă ca sem inţele de secară rezultate din lanurile infectate să nu fie utilizate în h ran a oam enilor sau a anim alelor, deoarece pot produce intoxicaţii ; ele se pot în tre b u in ţa însă în scopuri industriale. Scleroţii recoltaţi vor fi uscaţi de preferin ţă pe cale naturală, la soare sau la um bră, fiind întinşi în s tra t subţire şi lopătaţi zilnic, spre a nu m ucegăi, cu lopata de lem n căptuşită cu cîrpe p e n tru a nu provoca sp a r­ gerea scleroţilor. D upă uscarea definitivă, ceea ce se constată p rin dozarea um idiţătii {maxim de 8%) sau p rin îndoirea sclerotului care se rupe cu zgomot, se păstrează în saci egalizaţi de h îrtie, depozitaţi pe spătare în m agazii cu­ rate, aerisite, ferite de lum ină directă, lipsite de dăunători şi um ezeală. Cornul secarei fiind o m aterie prim ă toxică, în executarea lucrărilor d e evaluare, recoltare, uscare, m anipulare nu se vor folosi fem ei gravide şi copii. M uncitorii folosiţi la aceste lucrări trebuie in stru iţi asupra m ăsu­ rilor de protecţie a m uncii, ca de exem plu spălarea m îinilor şi a feţei cu •apă şi săpun după term in area lucrului sau înainte de a m înca sau fum a. R ecoltarea m ecanică cu m aşina prevăzută cu p a tru guri se face tot în trei etape, m om entele optim e de recoltare fiind identice cu cele descrise Ia recoltarea m anuală. Instalarea m aşinii de recoltat scleroţi se face în faţa tracto ru lu i L-400 şi este acţionată p rin cuplare la tractor. A re capacitate de recoltare de 4 —5 ha în 10 ore. P e n tru a evita în fu n d area ei întoarcerea la capetele tarlalei se va face în afara lanului de secară. P roducerea m aterialului de în m ulţire la planta gazdă, respectiv la secară, va urm a schem a stabilită de In stitu tu l de C ercetări P e n tru Ce­ reale şi P lan te Tehnice Funduiea, procedîndu-se astfel : se vor stabili cu grijă teren u rile pe care urm ează a se produce m aterialul de înm u lţire ; din terenurile rezervate în acest scop se vor identifica p e n tru recunoaştere parcelele care prezintă cea m ai bună dezvoltare şi uniform itate (1— 1,20 m), ■cu plantele cel m ai bine înfrăţite, care au o rezistenţă m are la intem pe­ riile regiunii respective, la diferite atacuri de boli şi dăunători şi provin •de la liniile cele m ai receptive la infecţia Cornului secarei, precum şi fără b u ru ie n i, p e n tru a asigura încă din cîm p p u ritatea m aterialului. 123

Sem inţele de secară trebuie să îndeplinească u rm ătoarele condiţii : -—• Să fie autentice, să aibă capacitate m are de producţie, să p re­ zinte precocitate, să corespundă soiului pe care dorim să-l însăm m ţăm şi să provină num ai de la plante neinfectate anterior cu Cornul secarei sau cu o altă ciupercă. în lipsa acestuia, m aterialul de în m ulţire trebuie sâ provină de la plante de secară care nu au fost inoculate anii anteriori cu Claviceps purpurea. P rin inoculare secara răm asă neinfestată cu ciupercă devine rezistentă la infecţii. •—■ Să fie ajunse la m atu ritate a fiziologică, adică să fie apte de repro­ ducere. — Să aibă p u rita te şi p u tere de germ inaţie, iar g reutatea 1 000 boabe să corespundă cu prevederile din actele norm ative p e n tru soiul şi zona respectivă de cultură. P e n tru producerea m aterialului de înm ulţire a C ornului secarei se va avea în vedere obligatoriu ca grupa alcaloidică ce urm ează a fi în ­ m ulţită să fie pură şi recunoscută ca pură şi autentică, respectiv ergotam inică, ergocominică, ergocristinică sau ergoscriptenică. O dată stabilite acestea se procedează la recoltare a 5— 10 scleroţi din cei m ai reprezentativi sub rap o rtu l dezvoltării scleroţilor (înălţim e peste 3 cm, lăţim e 0,3— 0,4 cm, fără striaţiu n i sau crăpături longitudi­ nale sau transversale, cu o culoare violet-negricioasă-m ată şi uşor curbaţi) şi stă rii fitosanitare, precum şi al rep rezen tării cît m ai fidel al grupei alcaloidice (ergotam ină sau ergotoxină) şi a tulpinii acesteia pe su b g ru p e cu conţinutul cel m ai m are în ergocornină, ergocristină sau ergocriptină. Din cei 5— 10 scleroţi se alege u n u l sau doi care răspund cel m ai bine caracteristicilor de m ai sus şi în laborator steril se determ ină dez­ voltarea acestora pe m ediu n u tritiv de agar-agar pînă la faza de m ieeliu cu conidii, form înd aşa-num ita tulpină-m am ă. F ragm ente din scleroţii aleşi — selecţionaţi — se introduc în ep ru bete cu m ediu n u tritiv de agar-agar unde în tim p de aproxim ativ două. săptăm îni se dezvoltă un m ieeliu cu conidii ce vor fi utilizate în suspen­ sia necesară inoculării unui m ediu steril compus din cariopse de secară. (125 grame), glucoză (8 gram e) şi apă potabilă (175 gram e) aflate întrmm flacon de sticlă tip lapte. Flacoanele cu cariopse de secară după inocularea lor cu conidii se aşază pe stelaje în cam era de incubare la o tem pera­ tu ră de 24—28°C, unde, în tim p de 2— 3 săptăm îni, întreaga m asă de cariopse este acoperită de u n m ieeliu pîslos de culoare alburie încărcat cu conidii. Flacoanele astfel p rep arate se păstrează în cam ere curate, cu tem ­ p e ra tu ra reglabilă la 3— 5°Ci urm înd a se tran sp o rta în cîm p cu m aşini izoterm e în care tem p eratu ra să nu depăşească valoarea sus-num itâ. în cîm p se vor duce num ai flacoanele necesare operaţiei de inoculare din ziua respectivă. Producerea Cornului secarei în condiţii de irigare. în condiţiile clim a­ tice din ţara noastră cerinţele faţă de apă a secarei de toam nă sînt asigu­ ra te din rezerva de um iditate a solului şi din precipitaţiile căzute în tim pul vegetaţiei. D atorită acestora, interv enţiile prin irigare în vederea acoperirii deficitului de apă n u sînt necesare în fiecare an. Totuşi, în zona de stepă şi cea de silvostepă din sudul ţării sau în unele zone colinare din esmm Moldovei, apare deseori necesitatea udării secarei p en tru producerea C ernului de secară. Aceasta se efectuează în trei perioade : în toam nele sece­ 124

toase p e n tru asigurarea răsăritu lu i şi în fră ţirii plantelor pînă la venirea iernii cu o norm ă de 500— 700 m 3/h a, în prim ăverile secetoase şi vara, la 12— 15 zile după inoculare, la form area scleroţilor (500 m 3/ha). Bolile, dăunătorii şi combaterea lor. în cîm p culturile de Cornul se­ carei fiind de dată recentă nu au creat problem e sub acest raport. în de­ pozite în schim b scleroţii C ornului secarei sîn t p referaţi de acarieni. A ta­ cul se m anifestă prin prezenţa unui praf şi a unor mici galerii greu vizibile cu ochiul liber în peretele exterior al sclerotului. Descoperirea acarienilor se realizează cel mai bine dacă in tr-u n pahar c u ra t se introduc scleroţii de Cornul secarei pînă la ju m ătate şi se aşază la lum ină cîteva m inute cînd acarienii se aliniază în cerc către m arginea superioară a paharului. C om baterea acestora se face cu p rep aratu l denum it „Delicia“ în doze de 1— 2 pastile la sac, sau cu brom ură de m etil în cam ere de gazare bine etanşate. Tot în depozite scleroţii C ornului secarei m ai pot fi atacaţi de diverse insecte cum sîn t : cleştarul (Tyroglyphus), m olia bicoloră (Plodia interpunctellaj, m olia ham barelor (Ţinea granella) şi de gîndacul tu tu n u lu i (Lasioderma serricorne). Toate se pot com bate cu clorură de carbon în doze de 11 m l la 100 kg scleroţi p rin stropire. Recoltarea m ateriei prim e din flora spontană se face cu m îna cînd scleroţii se desprind cu u şu rin ţă de pe spicele de secară cît şi de pe alte gram inee. R ecoltarea se face eşalonat, în rap o rt cu m atu rarea scleroţilor, astfel încît aceştia să fie tari, netezi la pipăit, negri şi fără crăpături tra n sversale( scleroţii b ătrîni crăpaţi ca şi cei im aturi au conţinut mai redus în alcaloizi). O m aterie prim ă de calitate mai slabă, cu m ulte spărturi, se obţine şi de la batozarea secarei infectate. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. După ce se înde­ părtează scleroţii b ătrîni sau im aturi, Cornul secarei se pune la uscat în s tra t subţire, la um bră sau la soare. P e vrem e um edă se usucă în cam ere încălzite, fără a depăşi 35°, deoarece tem p eratu ri m ai ridicate duc la scă­ derea conţinutului de alcaloizi. P ăstrarea se face la loc uscat şi ferit de lum ină. Condiţiile tehnice de recepţie p e n tru Cornul secarei din cultură nu adm it scleroţi atacaţi de insecte, iar ca im p u rităţi se adm it : m ax. l°/o scle­ roţi cu sp ă rtu ră galbenă-brună, corpuri străine organice — m ax. 1,5® 0 şi m inerale •—• m ax. 0,5%, um iditate —• m ax. 8%, m ateria prim ă trebuie săconţină m inim um 0,20o/o alcaloizi. P e n tru Cornul secarei din flora spontană nu se pun condiţii de con­ ţin u t în alcaloizi ; în acest caz se adm it ca im p u rităţi scleroţi în sp ă rtu ră de culoare b ru n ă — m ax. 5%, scleroţi sfărîm aţi — m ax. 7%, scleroţi a ta ­ caţi de insecte — max. 1%, corpuri străine organice — m ax. 1,5% şi m i­ nerale max. 0,5%, um iditate — max. 8%. Compoziţia chimică a acestei ciuperci este foarte complexă, fiind considerată la ora actuală cea m ai bogată din regnul vegetal. O clasificare a compoziţiei chimice se poate face după cum urm ează : a. C o m p u ş i n e a l c a l o i d i c i : aminoacizi liberi : acidul as p âr­ tie, leucina, acidul glutanic, glicina, asparagina, treonina, alanina, glutam ina, acidul a — y — butiric, prolina, valina, lizina, arginina, fenil ala­ nina, tirozina etc. ; aminoacizi com ponenţi ai fracţiunii peptidice ; p en tru grupa ergotam inei şi ergotoxinei ; oxialanină, x-oxivalină, 1-fenil-alanină,

1-prolină, 1-leucină şi 1-valină, iar p e n tru grupa ergom etrinei : 1-2-am in o -l-p ro p a n o l ; acizi ; mici cantităţi de acid lactic, acid ergotinic sau acid sclerotic ; am ine : m etil-am ina, trim etilam ina, n-propilam ina, izopropilam ina, izobutilam ina, p-fenil etilam ina, colina, acetil colina, tiram ina, putresceina, cadaverina, histam ina, agm atina etc. ; betaine şi alte substanţe azotate : uracilul, guanozina şi betaina ; glucide : o trehaloză form ată din două m olecule de glucoză şi u n a de clavicepsină care la rîn d u l ei se hidrolizează în două m olecule de glucoză şi o m oleculă de m anitol. D intre bazele organice s-a izolat ergotioneina, substanţă cu funcţie antitiroidiană ex isten tă şi în eritrocite la om şi anim ale ; ulei gras : pînă la 40% în m a­ teria prim ă, form at din acid ricinoleic, pal mitic, oleic, stearic, acetic, acid capronic şi urm e de acid linoleic. în scleroţii proaspeţi s-au găsit 2% acizi g raşi liberi, iar în cei vechi şi pulverizaţi pînă la 38,17% ; în fracţiunea nesaponificabilă a uleiului s-au identificat cx-dihidroergosterina (cca 30% d in totalul de sterine), fungisterina sau y-ergosterolul, ergosterina şi stigm asterolul. E rgosterolul (ergosterina) sau provitam ina D2 a fost izolat încă din anul 1908. R ecent s-a izolat acid ricinoleic form at din trigliceride ; substanţe m inerale : fosfaţi acizi de Ca, K şi Na, o serie de oligoelem ente ea Pb, Al, Fe, Ca, Ag, Ni, Ge, Be, Ti, Mn, Mg, Cu, Zn etc. D intre pigm enţi sau substanţe colorante s-au găsit : sclereritrina, scleroidina, s,cleroxantina, pieroseleratina, ergoflavina, acidul crisergonic, endocrocina, clavoxantina, clavorubina, acizii secalonici A, B şi C, ergocrisin a A şi B etc. b. A l c a l o i z i i d i n C o r n u l s e c a r e i fac parte din clasa alcaloizilor cu nucleu indolic avînd la bază ergolina. P rim a grupă, cu stru c­ tu ră m ai sim plă, este cea a alcaloizilor clavinici : agroclavina, elim oclavina, m oliclavina, lisergenul, setoclavina, festuclavina, piroclavina etc., unii din­ tr e ei sînt consideraţi ca precursori ai alcaloizilor lisergici activi farm acodinam ic. In tre alcaloizii lisergici sîn t prezenţi cei de tip alcanol amidic, solubili în apă : ergom etrina sau ergobazina cu izomierul ergobazinina ; al­ caloizi de tip peptidic insolubili în apă, foarte im portanţi p en tru te ra p e u ­ tică ; ergotam ina şi ergosina, cu izom erii lor ; alcaloizii din grupa ergotoxinei : ergocristina, ergocriptina şi ergocornina la fel fiecare cu izomeri. Din grupa ergostinei fac p arte alcaloizii ergostina şi ergostinina. U ltim ul tip de alcaloizi izolaţi pînă în prezent din Cornul secarei sînt cei de tip valinic : ergosecalina şi ergosecalinina. CH3

CH 2 0H

0

OH

H

II

-N-

---

-C -H

1 ch3

H'

__

! 1 H o=c —— N

C

CH2

E rg o t a m in a

E rg o m e trin a

\ A

128

/

CH3 CH 3 i! H c - — N—

__ _

\

0 N-

OH

! .0 J

OH r;/

N/

! H I

■N C =0 ^C. /C H 3 H

5-

CH |

0

.

CH3

CHoCH \ XCH 3

0 = C --- N \

N-CH3

C=0

/

H

C

/P CH2
'■-

> E rg o s în a

E r g o c r îs t in o

W

In ceea ce priveşte conţinutul în alcaloizi a Cornului secarei din ţa ra noastră în flora spontană pe secară prezintă o m are v ariabilitate începînd de la cantităţi nedozabile pînă la m axim um 0,23% alcaloizi totali, în tim p ce la Cornul secarei o b ţin u t prin infecţii artificiale conţinutul în alcaloizi variază între lim itele 0,20— 0,60% alcaloizi totali pe suprafeţe m ari şi chiar peste 0,80% pe tere n u ri experim entale. Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice. Cu toate că pri­ m ele date asupra utilizării Cornului secarei în scop terapeutic sînt încă din secolul al X V II-lea, el nu a fost introdus în terap eu tica ştiinţifică decît la începutul secolului al X lX -lea, o dată cu izolarea prim ilor alcaloizi puri. D intre to ţi alcaloizii C ornului secarei, grupa ergotam inei posedă spec­ tru l cel m ai com plet al acţiunii farm acodinam ice. Efectele periferice directe se m anifestă p rin contracţie vasculară şi u terină, iar pe această acţiune se bazează utilizarea clasică în obstetrică a extractelor totale din Cornul se127

cărei. A cţiunea u terin ă se caracterizează prin creşterea tonusului şi in te n ­ sificarea contracţiilor ritm ice ale uteru lu i care în cazul ergotam inei se instalează m ai len t şi durează m ai m ult, în tim p ce la ergom etrină sînt m u lt mai rapide, dar de d u ra tă mai scurtă. Efectele periferice indirecte, neurohum orale, sim paticolitice se m anifestă p rin acţiunea antagonistă faţă de adrenalină şi serotonină prin in­ hibarea organelor efectoare inervate adrenergic, respectiv sim patic. Pe această bază este justificată folosirea produselor farm aceutice de acest gen in m edicina in tern ă ca sim paticolitice specifice. Efectele centrale se m anifestă în mod obişnuit p rin acţiunea sedativă a cen tru lu i vasom otor, această acţiune fiind în legătură cu vasodilataţia, h i­ pertensiunea şi bradicardia produsă de preparatele din Cornul secarei. Tot în zona bulbo-m edulară alcaloizi! din grupa ergotam inei stim ulează centrul vomei, inhibă reflexele sinusului carotidian şi încetinesc ritm u l cardiac. In m ezodiencefal, m ai ales în hipotalam us, se produce un sindrom excitativ caracterizat p rin m idriază, hiperglicem ie, hiperterm ie, tahicardie etc. O altă caracteristică a alcaloizilor de tipul ergotam inei este uşoara lor ac­ ţiune sedativă şi îndeosebi potenţarea efectelor tranchilizantelor şi som ­ niferelor, fap t care justifică utilizarea produselor farm aceutice conţinînd această grupă de principii active în neurologie. Alcaloizii din grupa ergotoxinei au spectru sim ilar de acţiune cu cei din grupa ergotam inei, dar acţionează m ai slab, iar utilizarea alcaloizilor din această grupă ca atare este lim itată datorită toxicităţii m ai ridicate. In fitoterapeutica m odernă alcaloizii din grupa ergotoxinei nu se mai u ti­ lizează ca atare, ci sub form ă hidrogenată. P rin hidrogenare alcaloizii n a­ tu ra li îşi m odifică acţiunea asupra m usculaturii netede, răm înînd prin excelenţă sim paticolitici. A cţiunea specifică neurohum orală a alcaloizilor hidrogenaţi este caracterizată p rin vasodilataţie şi scăderea tensiunii a r­ teriale. O consecinţă favorabilă din punct de vedere terap eu tic a hidrogen ării dublei legături din poziţia 9, 10 este reducerea rem arcabilă a toxici­ tăţii acestor alcaloizi. D erivaţii dihidrogenaţi ai alcaloizilor din com plexul ergotoxinic, d atorită acţiunii lor vasodilatatoare, se folosesc din ce în ce m ai m ult în tu lb u rările circulatorii periferice şi cerebrale, avînd aplica­ ţie şi în geriatrie. A cţiunea specifică ergom etrinei este asupra uteru lu i, antagonism ul faţa ele serotonină este redus, efectele adrenolitice abia perceptibile, iar fenom enele centrale m u lt atenuate faţă de celelate grupe alcaloidice. M e­ dicam entele pe bază de ergom etrină îşi găsesc aplicabilitate în obstetrică. A cţiunea farm acodinam ică a substanţelor active din Cornul secarei este p rezentată în tabelul 2. Acţiunea am inelor biogene din Cornul secarei este secundară — cu excepţia histam inei care joacă un rol im portant în diferite procese fiziolo­ gice şi patologice intervenind şi în stări alergice. în terapeutica m odernă se utilizează în prezent o serie de m edica­ m ente de sem isinteză obţinute tot din alcaloizii C ornului secarei.

Tabelul 2

K c ţiu n e a fa rm a c o d in a m ic ă a s u b s ta n ţe lo r a c tiv e d in C o rn u l se c a re i

Efecte periferice directe (pe musculatura netedă)

Efecte periferice indirecte (neurohumorale)

Efccte asupra siste­ mului nervos centrai

Alcaloizi, substanţe active Contracţii Vasocon- Antagonis­ Blocaj Bnlbome- Mezodienuterine stricţie te serotoadrenergic dulare ccfalice niei Grupa ergometrinei Grupa ergotaminei Grupa ergotoxinei Ale. liidroheuaţi din gr. ergometrinei Ale. hidrogenaţi din gr. ergotaminei Ale. hidrogenaţi din gr. ergotoxinei Amine biogene (Tiramina, histamina, izoamilamina etc.) L.S.D.

++

++

— +++ ++

++ ++

+-

_î_

+

+-

_|__

—

(+)(-)

++

+ ++

j__

+-

_

_

4--L-L

J--

+-

-f +

++++

++ + ++ “T

+++ +

_

J__ +

+

H—

+ + -T

, + ++

L e g e n d a : + + - f a c ţiu n e f o a rte p u te r n ic ă + + a c ţiu n e p u te r n ic ă -f* a c ţiu n e sla b ă -i— a c ţiu n e f o a rte sla b ă — f ă r ă a c ţiu n e

D atorită compoziţiei chim ice complexe şi acţiunii farm acologice cu spectru a tît de larg, Cornul secarei este considerat astăzi im adevărat tezau r de m edicam ente. D intre produsele farm aceutice d in ţara noastră care conţin alcaloizi din Cornul secarei, pe lîngă e x tra c tu l fluid şi uscat, soluţiile injectabile de m aleat de ergom etrină (Ergomet) şi ta r tra tu l de ergotam ină, se m ai utilizează produsele B ergofenretard indicat în distonii neiirovegetative cu m anifestări cardiovasculare sau digestive, ateroscleroză, hipertensiune a r­ terială , hipertiroidie, insom nii etc., D istonocalm ul şi B ergonalul cu ac­ ţiu n e sim ilară, fiind indicate şi în spasm ele gastrointestinale sau ale căi­ lo r biliare, arteroscleroză, g astrită hiperacidă, constipaţie spastică, irita bilitate, ră u de m are sau altitu d in e etc. şi Cofedolul care dă foarte bune rezultate în tra tam e n tu l crizelor de m igrenă şi în cefaleea de origine vas­ culară. O a ltă serie de produse farm aceutice din această m aterie prim ă sîn t în curs de introducere în terapeutică. în F.R. IX (Farm acopeea rom ână, Ediţia a IX -a) figurează u rm ătoarele m onografii : Secale cornu-tum, E xtr. Secalis co rnuţi siccum şi fluidum , E rgom etrini m aleas, E rgotam ini ta r iras. Observaţie. Cornul secarei alcaloidic, în special cel rez u lta t în u rm a infecţiilor artificiale, este o ciupercă toxică care trebuie m anipulată cu atenţie. Date asupra intoxicaţiilor şi m ăsurilor de protecţie sînt prezen­ tate în tabelul cu p riv ire la plantele m edicinale toxice, sim ptom e şi p rim a ju to r în caz de intoxicaţii (voi. III). 129

ALTE GIUPERGI CU UTILIZĂ RI M EDICINALE D upă ce F l e m i n g (1929) a descoperit acţiunea antibiotică a spe­ ciei P enicillium notatum , din num eroase alte specii (atît de ciuperci m i­ croscopice cît şi m icroscopice) s-au obţinut substanţe care form ează g ru p a „antibioticelor44. Spre exem plu, o acţiune largă are şi streptom icina, ela­ borată de Streptom yces griseus. D intre Ascom ycete — Saccharom yces cerevisiae (Drojdia de bere) — d atorită m arii bogăţii în vitam ine (în special din grupa vitam inelor B),. enzime, zaharuri, proteine — este indicată în furunculoze, acnee, ca adju v a n t în pneum onii, gripă, diabet, gastroenterite acute infantile, en terite m uco-m em branoase, prev en tiv şi curativ în rahitism . D intre Bazidiom ycetes sînt citate ca m edicinale Fom es fom entarius (L.) Kickx. şi P hellinus igniarius (L. ex Fr.) Quel — am bele cunoscute sub n u ­ m ele popular de Iască sau Văcălie — de la care se utiliza odinioară m ă­ duva ca hem ostatică, avînd o acţiune p u r m ecanică. P ulberea de spori de la diferitele specii de Lycoperclon şi Bovista a re proprietăţi antihem oragice. TJstilago m aydis (tăciunele porum bului), care conţine alcaloizi, a a v u t o utilizare sim ilară cu Claviceps purpurea.

ÎNCRENGĂTURA LICHENES (Licheni)

Lichenii sînt talofite form ate p rin asocierea sim biotică a unei ciu­ perci cu o algă verde sau albastră, la care se adaugă şi o bacterie fixatoare de azot din genul Azotobacter. Această asociere perm ite lichenilor să se instaleze în condiţii extrem de grele, în care alte plante nu pot supravie­ ţui, prin aceasta fiind considerate ca specii pioniere. Lichenii sintetizează substanţe specifice, cum ar fi unii h idraţi de carbon (lichenina, izolichenina, p u stu lan u l ş.a.), acizi lichenici alifaţici (acid protolichesterinic, usnic, acid ventosic ş.a.), triterp en e, depside, depsidone, chinone, xantone, substanţe colorante etc. Lichenii au im portanţă economică, fiind u tilizaţi ca furaje, coloranţi vegetali în in d u stria farm aceutică şi cea a parfum urilor. Fam. PARMELIACEAE C E T R A R IA 1SLAN D IC A (L.) Ach. LICHEN DE PIA TR A ; Fr. : Lichen d’Islande ; E. : Iceland moss ! G. : Islăndisches Moos ; M. : Izlandi zuzmo ; R. : Ţ etraria islandskaia, Islandski lişainik. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : lichen cu tal fructiculos (în fo rm ă de m ică tufă), erect, în a lt de 8— 10 (15) cm. Lobii talului, divizaţi în două, sîn t plani, răsuciţi sau aproape tu b u lari, pe m argine cu cili groşi, rigizi ; faţa superioară b ru n ă sau verde-cenuşie, lucioasă ; faţa inferioară m ai deschisă la culoare, la locul de inserţie pe s u b stra t este roşcată, u n d e se observă şi cîteva firişoare (rizine). O rganele de în m u lţire sîn t apoteciile m arginale, lucioase, discoidale cu diam etrul de 2— 8 mm. M a t e r i a p r i m ă : tal de 8— 10 cm lungim e şi cca 0,5 mm gro­ sim e, de culoare verde-m ăslinie sau brună-verzuie pe partea superioară, uneori cu pete mici albe şi de culoare cenuşiu-deschis albicioasă pe p ar­ te a inferioară ; de consistenţă tare, elastică, aspră la pipăit. La m arginea lobilor se pot observa apotecile de form a u n u i m ic disc proem inent, de cu lo are brună. M irosul este slab, caracteristic, iar gustul pu tern ic am ar, ■mucilaginos. 131

Ecologie şi răspîndire. C reşte pe stînci şi pe platourile din zona al­ pină expuse v în tu rilo r puternice, p rin locuri uscate u neori în jnepenişuri. Se întâlneşte m ai frecvent pe M untele Mic în B anat, Ţ arcu, G odeanu, M a­ sivul R etezatului, M unţii F ăgăraşului, Parîngului, Sibiului şi în judeţele M aram ureş, B istriţa-N ăsăud, Covasna, H arghita, M ureş, Suceava. Recoltarea. P erioada de recoltare depinde num ai de posibilităţile de acces în bazin, de obicei din aprilie pînă în octom brie-noiem brie. Se re ­ coltează în treg u l tal, care se desprinde uşor de pe su b stra t sau care se poate culege şi de pe sol, num ai pe vrem e uscată. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se în lă tu ră p lan ­ tele străine, acele de conifere, părţile brunificate şi înnegrite. Deoarece are u n conţinut redus de apă, uscarea se face num ai pe cale n aturală, în aer liber sau, în caz de ploaie, în şoproane bine aerate. P ă strarea u lte ­ rioară trebuie făcută în locuri uscate, deoarece produsul este higroscopic şi m ucegăieşte. R andam ent de uscare 1,2—2/1. Condiţiile tehnice de re ­ cepţie prevăd : im p u rităţi (taluri brunificate pe am bele feţe) — m ax. 5% 7 corpuri străin e organice — m ax. 3% Şi m inerale — m ax. 1% ; um idi­ tate — m ax. 13%. Compoziţie chimică. C onţine m ucilagii care sînt solubile 70% în apă fierbinte, acizi lichenici dintre care : acidul cetraric şi protocetraric, aci­ d u l d, 1-usninic, acidul protolichensterinic şi fum ărie, ulei volatil cca 0,05%,. vitam inele A şi Blt iod, urm e de fridelină şi de grăsim i. P rin hidroliză h id raţii de carbon (lichenina) se transform ă în D-glucoză, iar aşa-num ita izoliehenină se dizolvă în apă la rece, iar apoi se scindează în m anoză, galactoză şi glucoză. D atorită acestor proprietăţi, în unele ţări nordice unde este răspîndit, L ichenul de p iatră se foloseşte fie p e n tru h ran a ani­ m alelor, fie p e n tru p repararea zahărului. Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice. D atorită celor două grupe de substanţe diferite (substanţe am are şi substanţe mucilaginoase),. L ichenul de piatră are 'două acţiuni d iferite : substanţele am are stim ulează secreţiile stom acale şi sistem ul nervos vegetativ şi vasom otor şi prin aceasta poate fi considerat în grupa m edicam entelor tonic-am are-stom ahice. In acest caz sîn t de p referat extractele alcoolice în care se extrag substanţele am are, în tim p ce m ucilagiile răm în aproape com plet neextrase. In cazul cînd se u rm ăreşte a doua acţiune im p o rtan tă a acestei m a­ terii prim e vegetale, care se datoreşte prezenţei m ucilagiilor, atunci se utilizează e x tra ctu l obţinut la cald. M ucilagiile îşi-găsesc aplicabilitate în catarul bronhial cronic (bronşite). în cazul în care bolnavul are hiperaci­ d ita te gastrică, se în lă tu ră din produs substanţele am are p rin ex tra cţie alcoolică. In ultim ii ani, din Cetraria islandica s-au izolat antibiotice (aci­ d ul usninic şi evozina) cu acţiune inhibitoare asupra b a rilu lu i Koch. Confuzii. Din cauza folosirii p e n tru această specie şi a denum irilor im proprii de „m uşchi de p ia tră 41 sau „m uşchi de m u n te “, s-au recoltat uneori diferite specii de m uşchi propriu-zişi din zona alpină, de pe sol şi stînci. De aceea, opinăm ca aceste denum iri să nu mai fie uzitate. 132

Fam. PARMELIACEAE P A R M E L ÎA F U RFU R AC EA Ach (Evernia furfuracea) (L.) Ach. Lichen de conifere ; Fr. : M ousse d ’A rbre ; G. : Fichtenm oos ; M. : Fenyozuzm o ; R. : Parm elia Caractere de recunoaştere. P l a n t a : lichen cu tal foliaceu, lobat, în tin s pe substrat, pînă la 12 cm lungim e ; lobii talu lu i sîn t moi, flexibili, ram ificaţi dichotom ic în m od repetat, uşor prinşi pe su b strat p rin tr-u n u l sau cîteva puncte, dar cu m arginile ridicate ; culoare : faţa superioară cenuşie-albicioasă, cea inferioară neagră, cu n u an ţe spre roşiatic la părţile tin e re ; organe de în m ulţire : izidii cilindrice (pe faţa superioară) cu rol de înm ulţire vegetativă, iar p e n tru în m ulţirea sexuată apotecii pedunculate cu discul brun-deschis, concave, 0 5 mm. M a t e r i a p r i m ă : „Lichen Furfuraceae“, lichen ram ificat, de cu­ loare cenuşie pînă la cenuşiu-înehis pe p artea superioară şi neagră pe p artea inferioară. M arginile sînt îndoite sp re in terio r în form ă de jgheab, avînd aspect bom bat. A spră la pipăit, cu m iros slab, caracteristic, gust dulceag-acrişor, m ucilaginos. Ecologie şi răspîndire. R ăspîndit îndeosebi în pădurile de conifere, devenind in v ad an t în pădurile de m olid de pe versanţii nordici, în condiţii de vegetaţie m ai p u ţin prielnice, acoperind în m are parte tru n c h iu l şi ra ­ m urile, precum şi pe sol. Mai poate fi în tîln it şi pe brad şi pin. Este răs­ p în d it în to t lan ţu l carpatic şi M unţii Apuseni, îndeosebi în Transilvania (jud. Alba, Bihor, B istriţa-N ăsăud, Cluj, H arghita, H unedoara, M ureş, Satu M are), M oldova (Neamţ, Suceava), M untenia (Argeş, Dîm boviţa, Prahova), O ltenia (Vîleea). Recoltarea. Se poate face în to t cursul anului, num ai pe vrem e us­ cată, după 2—3 zile de la ultim a ploaie (în caz contrar m ucegăieşte cu uşurinţă). M etode de recoltare : desprinderea talu rilo r cu m îna ; cu aju to ru l cu­ ţitelo r ; p e n tru ram u rile înalte se foloseşte o furcă legată de o prăjină lungă, iar în tre dinţii furcii se pune o sîrm ă, dedesubtul coroanei se poate pune o prelată. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se în lă tu ră por­ ţiunile de scoarţă, talu rile brunificate sau înnegrite pe am bele p ărţi ; u s­ carea se face, în general, pe cale natu rală, în aer liber sau şoproane bine aerate, în s tra t subţire pînă la 3 cm ; se întorc zilnic, cu grijă şi se con­ trolează dacă nu au m ucegăit. Pe tim pul toam nei sau iernii se recom andă uscarea artificială, la m axim um 40°C. Se păstrează în locuri uscate, fiind foarte higroscopic. Randam ent de uscare : 1,5—2/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : im p u rităţi (resturi de ram u ri şi scoarţă) -— m ax. 1 0 % ; corpuri străin e organice (alţi licheni, ace de co­ nifere) — m ax. 2o/0 şi m inerale — m ax. 0,5% ; um iditate — m ax. 13%. Compoziţie chimică : acizi alifaţici — hipogim nolul sau acidul ventozic, triterp en e, depside, acid fisodic, atranorină, cloratranorină etc. D epsidele în tim pul conservării se scindează p rin hidroliză, iar o bună p arte d in uleiul volatil se form ează în tim pul păstrării. Utilizări. Rezinoidele şi uleiul volatil care se form ează în tim pul condiţionării au aplicaţie în in d u stria săpunurilor şi în cea a parfum urilor. 133

Fam. USNEACEAE E V E R N IA P R U N A S T R I Ach. LICHEN DE STEJA R ; Fr. : Lichen de Chene, M ousse de chene ; G. : Eichenm oos ; M. ; Tolgyfazuzm o ; R. : E vernia (fig. 4) Caractere de recunoaştere. P l a n t a : lichen cu tal fructiculos (în form ă de tufă), erect sau pendul, lung pînă la 10 cm ; lobii talului sîn t fixaţi de su b strat printr^un disc adeziv ; au form a unor benzi ram ificate dichotomic, nerăsucite, cu scoarţă num ai spre fa ţa superioară, verde-cenuşie sau gălbuie, faţa inferioară albicioasă ; sîn t moi, flexibili ; organe de înm ulţire : apotecii în form ă de scut brun-roşcat, foarte rare. Materia p r i m ă : „Lichen Q uercus“ sau „Lichen Q uercinum “ este constituită din ta lu l tufos, ram ificat, cu ram urile tu rtite , de 1— 5 (10) mm lăţim e, de culoare cenuşie-argintie pe am bele feţe, uneori cenuşiu-verzuie pe faţa superioară. R am urile sîn t elastice şi moi, caracter eare-1 păstrează şi după uscare. Pe su p rafaţa talu lu i se găsesc plăci albicioase, făinoase (soredii), care p rin scu tu rare îm prăştie o pulbere albă. M irosul slab arom at, gustul dulceag, acrişor, m ucilaginos. Ecologie şi răspîndire. Pe stînci, pe lem n, dar cel m ai adesea pe scoarţa arborilor foioşi din genurile Quercus (stejar) în mod deosebit, d ar şi Fagus (fag), A ln u s (anin), B etula (mesteacăn), F raxinus (frasin), Tilia (tei) în zona de şes şi deal, precum şi pe arbori fru ctiferi în livezi bătrâne şi mai p uţin îngrijite. Este răsp în d it în toate ju d eţele ţării, în special în O ltenia (jud. Dolj, Gorj, M ehedinţi, Olt, Vîlcea), precum şi în Argeş, C araş-Severin, Cluj, V rancea, Buzău, N eam ţ etc. Recoltarea. Se poate recolta în tot cursul anului (de preferinţă pri­ m ăvara, cînd se desprinde m ai uşor de pe scoarţă), pe tim p uscat, la cel p uţin două zile de la ultim a ploaie (pentru a nu mucegăi). M etode de recoltare : p e n tru înălţim ea la care poate ajunge culegă­ toru l se desprind cu m îna sau cu c u ţitu l ; p e n tru ram urile m ai în alte se foloseşte o furcă în tre dinţii căreia se pune o sîrm ă. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se face so rtarea lichenului respectiv de alţi licheni cu care creşte îm preună, precum şi de restu ri de coji şi crengi. U scarea se face pe cale n a tu ra lă în a er liber sau şoproane, poduri bine aerate, în s tr a t de pînă la 3 cm. Din tim p în tim p se întorc cu atenţie p e n tru a nu se fărâm iţa şi se controlează p e n tru a n u m u ­ cegăi. U scarea artificială se face cînd tim p u l rece nu m ai perm ite o uscare n a tu ra lă rapidă, la 35—40°. R andam ent de uscare : 1,5—2/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd un conţinut m axim de im p u rită ţi de 5o/0 (resturi de scoarţă — m ax. 3% , licheni în negriţi pe am bele feţe — m ax. 2%), corpuri străine organice (alţi licheni) — m ax. Fig. 4 — E v e rn ia 2o/0 şi m inerale — m ax. 0,5%, u m id itate — m ax. 13y0. p ru n a s tri 134

Compoziţie chimică. Conţine derivaţi ai fenolului ca acidul everninic, orcina, vanilina, sparasolul, acidul rizoninic, depside : acidul lecanoric, acidul evernic, cloratranorina etc. U leiul volatil se form ează după 6 luni de la uscare. Conţine lichenol, d e riv a t fenolic analog everniatului de m etil sau de etil, acid usnic, crizocetraric şi antranoic. Acţiune farmacodinamică. D atorită depsidelor are p ro prietăţi a n ti­ biotice. In special acidul evernic inhibă dezvoltarea b arilului tuberculozei şj a agentului patogen al difteriei. Utilizări. U leiul volatil (esenţa) se obţine cu aju to ru l solvenţilor vo­ latili (benzen, eter de petrol sau alcool absolut) şi este în tre b u in ţa t pe scară largă în industria parfu m u rilo r. ALTE SPECII DE LICHENI CU UTILIZĂRI MEDICINALE SAU ECONOMICE Lobaria pulm onaria Hoffm. (Brîn'că) — Fam . Stictaceae — cu tal foliaceu, asem ănător cu un plăm in, a fost utilizat în tre c u t pe scară largă în astm bronşic, tuse, în general, în afecţiuni pulm onare, avînd proprietăţi pectorale şi em oliente. In m edicina populară era indicat şi în „brîncă“ (um flături ale m îinilor). Peltigera canina Willd. — Fam . Peltigeraceae, conţinînd m etionină, este folosită în unele ţă ri în bolile de ficat ; odinioară — în reţe te popu­ lare — era folosit îm potriva turbării. Cladonia rangiferina Web. (Lichenul renului) — cu conţinut m are de acid usnic — antibiotic, cu spectru larg, care inhibă şi pe M ycobacteriam tuberculosis (barilul tuberculozei) ; este folosit p e n tru o pom adă num ită „U sno“, m ai eficientă decît cea cu penicilină în tra ta re a arsurilor externe şi a plăgilor superficiale, com ercializată în R. D. G erm ană („U sniplant") şi în U.R.S.S. (,,Binan“). Cladonia p yxid a ta Fr. are proprietăţi sim ilare cu Cetraria islandica (Lichen de piatră). Usnea barbata Mot. (M ătreaţa bradului) — Fam. Usneaceae — ca şi Cladonia conţine acid usnic. Unii d intre aceşti licheni au fost utilizaţi în alim entaţie, ca fu raje sau la prepararea bău tu rilo r alcoolice. Astfel, Sticta pulm onaria a fost utilizată la fabricarea berii, iar Cetraria islandica şi Cladonia rangiferina, du p ă tra ta re cu acid sulfuric diluat, dă 70% substanţe capabile ferm en ta­ ţiei alcoolice.

ÎNCRENGĂTURA BRYOPHYTA (Muşchi)

T alofite de talie m ică (1— 50 cm), a d ap tate la viaţă în locuri ou m u ltă um iditate. Ele sînt fixate de su b stra t p rin rizoizi, la cele m ai evoluate distingîndu-se tulp in iţă şi frunzuliţe. A u im p o rtan ţă m edicinală redusă. Speciile de S p h agnum (Muşchi de turbă), în special S. magellcinicum Brid., datorită higroscopicităţii lor, au fost utilizate după sterilizare în loc de vată, avînd totodată p roprietatea de a d istruge m icroflora din răni, d a­ to rită pH -ului acid pe care îl instalează. Pogonatum urnigerum (Hedw.) P. Beauv. (Muşchi de piatră), m uşchi m ic care form ează perniţe compacte, n um it încă şi M uşchi de pe casă, deoarece se întinde şi pe acoperişurile vechi de paie. E ra folosit în zona Năsăiudului, sub form ă de decoct, p e n tru băi locale sau generale în boala reum atism ală. Funaria hygrom etrica (L.) Sibth. (Frînghiuţă) şi P olytrichum com m u n e L. (Jabghie). Am bele specii sîn t u tilizate în m edicina trad iţio n ală p e n tru proprietăţile lor diuretice, sudorifice, astringente şi expectorante.

ÎNCRENGĂTURA PTERIDOPHYTA (Pteridofite)

S în t prim ele plante superior organizate, la care se deosebesc organe ad ev ărate (rădăcină, tulpină, frunze) şi ţesu tu ri bine distincte. Nu au flori, se înm ulţesc p rin spori care se dezvoltă în organe specia­ liz a te num ite sporangi care se găsesc fie la axila frunzelor, fie g rupaţi în spice term inale sau g ru p aţi în sori pe faţa inferioară a frunzei. In general, sîn t adaptate la u n clim at m ai um ed, crescînd pe locuri um broase, de obicei în p ădurile din zona d ealurilor şi a m unţilor pînă în golul alpin. D intre ele unele au aplicaţii în terap eu tică sau în practica farm aceutică dato rită prezenţei florog lucidei or (Polypodiaceae), altele d a­ to rită acidului silicic sau unor saponine cu acţiune diuretică (Equisetcicecie). D upă cercetările din u ltim ii ani, se pare că alcaloizii din altă fam ilie de pteridofite (Lycopodiaceae) a r avea unele perspective în fitoterapie. Fam . LYCOPODIACEAE LYCOPO DIUM C L A V A T U M L. PEDICUŢA ; Fr. : Lycopode ; E. : R unning Pine ; G. : K euliger B ărlapp ; M. : Kapcsos korpafii ; R. : P laun bulavavidnîi (fig. 5). Caractere de recunoaştere. P l a n t a : specie perenă, tîrîtoare, cu ram u ri ascendente ; rădăcina ram ificată dicotom ic ; tu lp in a tîrîtoare, lungă de 0,5— 1 m, cu num eroase rădăcini adventive, filiform e, cu ram uri ascen­ dente, de 5— 15 cm şi frunze foarte dese, m ici, întregi, liniare, ascuţite şi term in a te p rin tr-o aristă ; sporangii sîn t g rupaţi în spice sporifere cîte 2 (3) pe u n pedicel, eu scvam e (bractee rărite) ; pe axul spicului sînt sporofile triu n g h iu lare care poartă u n sporange reniform cu num eroşi spori galbeni. Form area sporilor (VII—IX). M a t e r i a p r i m ă : „Herba Lycopodii“, ram u rile fără spice şi fără tu lp in i tîrîto a re cu frunze tu lp in ale mici, liniare, ascuţite, term in ate la v îrf p rin tr-o aristă incoloră. T rebuie să-şi păstreze culoarea verde după uscare, să nu aibă m iros, iar gustul este dulceag astringent. La Pedieuţă r a ­ m u rile fertile sîn t ram ificate dicotomic spre deosebire de L. annotinum 137

Fig. 5 — L y c o p o d iu m c la v a tu m

unde sînt sim ple. Sporae Lycopoăii, sporii de culoare sulfurie, alunecoşi la pipăit, n u au gust, iar m irosul este uşor răşinos. S înt foarte m ici (30— 35 m icroni), avînd la suprafaţă nişte îngroşări reticulate, m arginea ap ărînd dinţată. Pe una din feţe se află trei s triu ri rad iare în form ă de stea. D atorită aspectului caracteristic pot fi uşor diferenţiaţi m ai ales la m i­ croscop faţă de polenul de conifere, am idon sau de polenul altor plante. Sporii de P edicuţă plutesc pe apă, iar aruncaţi în flacără se aprind cu o uşoară explozie viu lum inată. P rin ardere nu produc nici fum şi nici m iros. Ecologie şi răspîndire. Începînd de pe coastele dealurilor p rin pă­ d u ri um ede, m olidişuri, brădete sau p ăd u ri de am estec, pe locuri pie­ troase pînă în zona m ontană şi subalpină. A re aceeaşi răspîndire ca şi L. a nnotinum , dar m ai frecventă decît această specie, în special în C arpaţii O rientali (judeţele Suceava, Bistriţa-N ăsăud, H arghita, M ureş, Neam ţ, Bacău, -Vrancea), în M unţii Mara­ m ureşului, în C arpaţii M eridionali (judeţele Buzău, Prahova, Braşov, Ar­ geş, Vîlcea, Sibiu, H unedoara) si în M unţii A puseni (judeţele Bihor şi Cluj). Recoltare. Partea aeriană se recoltează în iulie-august la maturarea spicelor sporifere (se recunoaşte după culoarea galbenă) p rin tăierea cu foarfeca a ram urilor ascendente, fă ră să se sm ulgă tulpina tîrîto a re , p e n tru a proteja specia, căci creşterea se face fo arte în cet (20—30 ani) ; de altfel m ateria prim ă care conţine re stu ri de tu lpini se respinge la recepţie. Spi­ cele se taie şi se am balează în cutii de carton. 138

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P e n tru Herba L y copodii se cu răţă ram u rile de restu rile îngălbenite de la bază şi se pun la uscat în locuri u m b rite şi bine aerisite, astfel încît uscarea să se facă cît mai rapid. U scarea artificială se face la 40— 50°. R andam entul de uscare este 2— 3/1. P e n tru Sporae Lycopodii spicele sporifere se usucă la soare, pe hîrtie, în cutii sau vase curate. D atorită uscării sporangii se deschid şi sporii cad pe h îrtie. D upă uscarea com pletă şi scuturarea spicelor, astfel încît spo­ rangii să se golească, se sitează p rin tr-o sită cu ochiuri mici, apoi prin una fină de m ătase. Sporii se usucă în continuare la soare sau în alte locuri călduroase, feriţi de curenţi de aer care-i pot antrena. 1 kg de spori uscaţi se obţine din 14— 16 kg spice. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : P e n tru Herba Lycopodii, ram u rile verzi fără cele bazale îngălbenite (se adm it p ărţi decolorate m ax. 30%) ; corpuri străine organice şi m ine­ rale — m ax. 1% p e n tru fiecare ; um iditatea m axim ă — 13%. P e n tru Sporae Lycopodii se adm it restu ri de plan tă care răm în pe sită — m ax. 0,2% ; n u se adm it corpuri străine m inerale sau organice, iar um id itatea m axim ă adm isă este de 6%. Compoziţie chimică. Din p ărţile aeriene ale speciilor de Lycopodium s-au izolat pînă în prezent, în special în u ltim ul deceniu, peste 35 alcaloizi a căror stru c tu ră şi acţiune farm acodinam ică nu a fost încă com plet elu­ cidată (clavatoxina, izolycopodina, annapodina ş.a.). Speciile L. clavatum şi L. annotinum au compoziţia chim ică asem ănă­ toare şi conţin alcaloizi m ai p u ţin toxici decît specia L. selago. D intre com­ puşii prim elor două specii m enţionăm : clavatina, annotina, lieopodina, cla­ vatoxina ş.a., iar ca alcaloid secundar nicotină. A lături de alcaloizi, în p ăr­ ţile aeriene ale plantei m ai sîn t substanţe de n a tu ră triterpenoidă, 2,1-episeratriolul, substanţe de n a tu ră flavonoidică, substanţe m inerale. Sporii conţin peste 50o/0 acizi graşi (acid hexadecenic), acid dioxistearic şi alţi acizi graşi esterificaţi cu glicerină, fito sterin e şi peste 40% m em brană celulară. Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. P e n tru p ărţile ae­ riene : vezi L. selago. Sporii, d atorită pro p rietăţilo r sicative, se întrebuinţează ex te rn în derm atologie, eczeme, pudrarea pielii la copii, în cosmetică. In practica farm aceutică la conspergarea pilulelor. H U P E R ZIA SE LA G O (L.) B e r n h

(Lycopodium selago L.)

BRÂDIŞOR ; Fr. : Lycopode Selagine ; G. : Tannen B ărlapp ; M. : F e n yokorpafii ; R. : P lau n baram eţ. Caractere de recunoaştere. M a t e r i a p r i m ă : Spre deosebire de speciile L. annotinum şi L. clavatum ale căror tu lp in i lungi, tîrîto a re , pot ajunge pînă la 2 m, tu lp in ile de brădişor sîn t scunde (3— 35 cm), ascen­ dente, cu frunze lin iar lanceolate, acum inate, rigide, acoperind com plet tulpina, fiind alipite de ea. Sporii se form ează pe tulpinile fertile în sporangi uniform aşezaţi la baza frunzelor la m ijlocul ram urilor. Deşi recoltarea lor nu este re n ta ­ bilă, pot fi utilizaţi în locul celor de L. clavatum sau L. annotinum . 139

Ecologie şi răspîndire. P referă pădurile um broase, m olidişurile puţin um ede, tu rb ăriile d in regiunile subm ontane, locurile înierbate, deschise sau jnepenişurile d in regiunea subalpină pînă în cea alpină. Este răsp în d it sporadic, fără a form a asociaţii dese, în în treg u l lan ţ carpatic şi în M unţii Apuseni. Compoziţie chimică. D in p ărţile aeriene ale plantei s-au izolat p rin crom atografia circulară cel p u ţin 7 alcaloizi, d in tre care unii identici cu cei din speciile L. clavatum şi L. annotinum . A lţi alcaloizi a căror stru c tu ră n u a fost încă pe deplin elucidată s-a u dovedit a fi foarte toxici. Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. In mod em piric se utilizează şi în ţa ra n oastră e x tra ctu l apos şi tin c tu ra în tra ta m e n tu l alco­ olism ului şi nicotinism ului cronic, iar în alte ţă ri şi în psoriazis. T inctura se prepară cu adăugare de acid citric în funcţie de c a n tita tea de alcaloizi existentă în m ateria prim ă .(de 2 ori can titatea de alcaloizi). Deoarece pînă la ora actuală n u a fost com plet elucidată structura chim ică a tu tu ro r alcaloizilor izolaţi din speciile de Lycopodium , datorită conţinutului şi com ponenţei variabile în funcţie de specie şi localitate şi datorită faptului că nici cercetările farm acodinam ice n u sîn t încă înche­ iate, nu se recom andă utilizarea preparatelor obţinute din p ărţile aeriene ale speciilor genului Lycopodium . LYCOPO DIUM A N N O T IN U M L. CORNIŞOR Caractere de recunoaştere. M a t e r i a p r i m ă : R am urile de Cor­ nişor se diferenţiază de cele de P edicuţă (L. clavatum ), în special, p rin frunzele de cca 7 m m lungim e aşezate aproape orizontal şi m u lt mai rare decît la Pedicuţă. Frunzele de Cornişor nu sîn t prevăzute cu aristă, iar pe dos sînt p ro n u n ţa t nervate. Sporii sînt asem ănători celor de Pedicuţă, d iferenţiindu-se num ai la microscop, p u ţind fi u tilizaţi în locul celor de L. clavatum . Ecologie şi răspîndire. Specie frecventă în e ta ju l m o n tan superior p în ă la 1 800 m altitudine, .mai ra ră în zona subalpină, în locuri um broase şi um ede, p rin m uşchi, în m olidişuri şi pe locuri stîncoase, pe m arginea rîpelor um broase. P rezentă în M unţii M aram ureşului, T ransilvaniei de nord, în C arpaţii O rientali şi M eridionali şi M unţii Bihorului. Observaţii. P e n tru protecţia plantelor de Lycopodium , a căror dezvol­ tare este foarte len tă (20—30 ani), este interzisă sm ulgerea tulpinilor. Se vor recolta num ai ram urile, cu foarfeca, deasupra tu lpinilor tîrîtoare. De altfel, m ateria prim ă care conţine re stu ri de tu lp in i se respinge la recepţie. Compoziţie chimică. A sem ănătoare cu cea a speciei Lycopodium cla­ vatum . In plus, din p ărţile aeriene ale plantei s-a u izolat izolico padina şi un nou alcaloid annapodina. Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. P e n tru spori acţinea şi utilizările sîn t aceleaşi ca şi la Pedicuţă. P e n tru p ărţile aeriene : vezi L. selago. Sporii de Lycopodium figurează în „Farm acopeea R om ână1* ed. a IX -a (F.R.IX). Sintetic, deosebirile d intre L. clavatum şi alte specii de Lycopodium sîn t urm ătoarele (fig. 6) : 140

Spre deosebire de L. clavatum , L. selago (Brădişor) n u are tu lp in i tîrîto a re ci ascen­ dente, ia r sporofilele, asem ănătoare cu fru n ­ zele asim ilatoare, n u sînt strînse în spic ; la L. a nnotinum L. (Cornişor) frunzele sîn t m ai ra re decît la L. clavatum , iar ram urile au un sin g u r spiculeţ şi n u cîte 2 ca la specia sus am in tită. Fam. SELAGINELLACEAE SE L A G IN E L L A HELVET1CA (L.) Spring STRUŢIŞORI. P la n tă m ică din zona m on­ tan ă , ram ificată dichotom ic, cu frunzuliţe m ici dispuse pe 4 rînduri, din care 2 lateraie m ai m ari. î n zona M unţilor A puseni se folosea pen­ t r u băi co n tra „celor d in v în t“, noţiune vagă ce se referă p robabil la diferite boli „aduse de v în t“.

Fig. 6 — D ife re n ţie re a sc h e ­ m a tic ă a sp e c iilo r d e L y c o p o ­ d iu m : L y c o p o d iu m c la v a tu v i (L.cl.), L y c o p o d iu m sela g o (L.s.), L y c o p o d iu m a n n o tin u m

Fam. EQUISETACEAE EQ UISETUM A R V E N S E L. COADA CALULUI : Fr. : Prele, Q ueue-de-C heval ; E. : H o rs e ta il; G. : A ckerschaehtelhalm ; M. : Mezei zsurlo ; R. : Hvoşci palevoi. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : perenă ierboasă, erectă, cu tulpini de două feluri (în ordinea apariţiei) : fertile (15—40 cm) şi sterile (20—60 cm) p artea su b teran ă : rizom negricios, ram ificat, cu tubercule, lung pînă la 2—3 m. T ulpinile aeriene fertile apar prim ăvara devrem e (III—V), sîn t brune-deschis, cu frunze bru n ii concrescute în vagine, se term in ă p rin tr-u n spic sporifer ovat, lung de cca 3 cm şi gros pînă la 0,8 cm. Cele sterile a p a r la începutul verii (VI—IX), sînt de culoare verde-deschis, cu coaste evidente (6— 19), aspre şi tari datorită silicaţilor cu care sîn t im pregnate, ram ificaţii în v erticil la fiecare nod, acestea avînd 4 m uchii şi fiind pline la in terio r cu m ăduvă. Frunzele sîn t reduse la m ici solzi, deoarece tu lp in a are ro l asim ilator (fig. 7a). M a t e r i a p r i m ă : Herba E quiseti este constituită din tulpini sterile, subţiri, brăzdate de 6— 19 coaste pronunţate, aspre, cu lacuna cen­ tra lă m ică. V aginile (tecile) sîn t cilindrice, de culoare verde, cu 6— 19 dinţi m ai închişi la culoare. R am urile sîn t de obicei sim ple, ra r ram i­ ficate, de obicei în 4 m uchii adînci şi fă ră lacună centrală, aspre la pipăit. F ără m iros, fără gust, m estecată în tre d in ţi scîrţîie. N u se adm it p ărţi brunificate, restu ri de rizom i sau alte specii de E quisetum . P e n tru a evita confuzii şi su b stitu iri n u se ad m it tu lp in i fertile, deşi sub aspect farm acodinam ic şi acestea au acţiune sim ilară tulpinilor sterile. 141

Fig. 7 — E q u is e tu m a rv e n se (a) ; E q u is e tu m p a lu s­ tre (b)

Ecologie şi răspîndire. A m plitudine ecologică m are, crescînd din zona de cîm pie pînă în cea m ontană, în locuri um ede, adesea în m asă, pe m arginea apelor, în lunci, ca b u ru ian ă în culturi (în special în porum bişti), pe locuri rîpoase, fugitive, pe terasam entele căilor ferate. Este p re­ zentă pe o m are v arietate de soluri, de la nisipuri pînă la te re n u ri arg iîoase. In can tităţi m ai m ari se găseşte în T ransilvania (toate judeţele), M oldova (judeţele Suceava, Neam ţ, Bacău), M untenia (judeţele Buzău.,, Prahova, Dîm boviţa, Argeş), O ltenia (judeţul Vîlcea). Recoltare. Perioada optim ă iulie-septem brie. Se recoltează tulpinile sterile de la 5— 6 cm de sol p rin tăierea cu secera sau cuţitul (prin r u ­ pere se face cu m ultă greutate). P regătirea m ateriei prim e în vederea prelucrării. Se curăţă plan ta de specii străine şi părţile recoltate prea de jos, brune. P e n tru a evita Ia uscare brunificarâa plantei, care se face destul de uşor, plantele se

vor pune în locuri um brite, d a r bine a erisite şi se v o r întoarce zilnic. La uscător se pune la o tem p eratu ră de 40°. R andam ent ele uscare 3—5/1. Condiţiile tehnice de calitate p e n tru „Herba E quiseti“ prevăd că se p o t prelua num ai tulpini sterile cu m ax. 3% plante decolorate sau bru n ificate, corpuri străine organice m ax. 2o/0 şi m inerale m ax. lo/0, um idi­ ta te m ax. 13o/0. Orice lot în care apar alte specii de Equisetum , în special E qu isetu m palustre — se respinge. Compoziţie chimică. D intre com ponentele principale identificate m en­ ţionăm acidul silicic 5— 7% în m ateria prim ă uscată, din care 10—20<>/o se află sub form ă solubilă, o saponină equisetonina (oca 5%) substa-nţă cu p ro prietăţi slab hem olitice care prin hidroliză dă arabinoză, fructoză şi equisetogenină. A lături de aceste com ponente principale, planta m ai con­ ţine galuteolina şi izoquercetina — substanţe de n a tu ră flavonoidică, al­ caloizii 3-m etaxipiridina, nicotină, palustrina şi palustridina, a rticu latidina şi izoarticulatidina — substanţe de n a tu ră glicozidică considerate ca antivitam ine B1( o fitosterină ;(3-sitosteroî, acid m alic şi oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic şi oleic, dim etil sulfone, vitam ina C şi urm e de ulei volatil. în sporii de E. arvense au fost identificaţi acizi cu la n ţ lung or, w-dicarboxilici prezenţi în fracţiunea lipidică. Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. Unii autori atribuie efectele diuretice prezenţei acidului silicic, iar alţii equisetoninei. S-a de­ m o n strat pe cale ex p erim entală că fracţiunile extrase în alcool au o ac­ ţiune diuretică puternică faţă de extractele apoase obţinute la cald, de­ oarece în tim pul fierberii substanţele organice responsabile de acţiunea diuretică s-ar distruge. In ceea ce priveşte acţiunea hem ostatică cunoscută încă din antichi­ tate, cercetările efectuate „in v itro “ au dem onstrat că sucul celular proas­ p ăt de E. m a xim u m , care are, după cum s-a arătat, o compoziţie chim ică foarte asem ănătoare speciei E. arvense, are acţiune anticoagulantă. în schim b, sucul celular proaspăt „in vivo“ ad m inistrat la anim ale de labo­ ra to r are acţiune coagulantă a sîngelui. După neutralizare, acest suc se separă în două fracţiuni, u n precip itat şi o soluţie lim pede. S-a dem onstrat, de asem enea, că p recip itatu l are acţiune coagulantă, în tim p ce lichidul lim pede rez u lta t în urm a neutralizării, anticoagulantă. C ercetările recente atribuie acţiunea anticoagulantă „in v itro “ prezenţei acizilor fosfor ic şi aconitic, acizi care în organism ul anim al se inactivează repede, răm înînd num ai substanţele cu p ro prietăţi coagulante. Aceste ex p erim en tări de­ m onstrează acţiunea coagulantă şi justifică utilizarea extractelor fluide d in E. arvense şi E. m a x im u m ca hem ostatic în m etroragii, m enoragii, epistaxis sau hem oragii de altă n a tu ră şi în tra tam e n tu l hem oroizilor. In prezent, preparatele din aceste două specii se utilizează în prim ul rîn d p e n tru acţiunea diuretică şi declorurantă şi în tra tam e n tu l hem ora­ giilor m enţionate. C ontraindicate la cei eu litiază renală, p reparatele din speciile de E qui­ se tu m m enţionate se utilizează ca rem ineralizant a d ju v a n t în tuberculoza pulm onară. De asem enea, u nii a u to ri găsesc justificată utilizarea prep ara­ telor de E quisetum în tra tam e n tu l anem iei secundare prin m ărirea n u ­ m ăru lu i de eritrocite în tim p ce în anem iile prim are nu se constată nici o acţiune. 143

S-au o b ţinut rezultate bune în anem iile secundare la bolnavii de neoplasm gastric, m etroragii, endom etrite şi ulcer gastric, în schim b nu s-au obţinut rezultate în cloroză. Herba Equiseti in tră în compoziţia ceaiurilor antireum atic, d iu retic nr. 2 şi 3 şi în produsul fitoterapeutic Diurenob. In „farm acia casei"4 C oada-calului se prepară sub form ă de decoct 4— 5 linguriţe la 1 rlz litru apă care se bea în tim pul zilei. M aceratul la rece în aceleaşi proporţii (4— 5 linguriţe la 1 1/2 litru apă) este m ai efi­ cient. P e n tru prepararea m aceratului la rece planta se spală bine în cu­ r e n t de apă. EQ UISETUM T E L M A T E JA Ehrh. (E quisetum m a x im u m Lam.) PÂ RUL PORCULUI ; COADA CALULUI MARE Caractere de recunoaştere ale plantei şi materiei prime. T ulpini ste­ rile, viguroase, cu d iam etru l de 1— 1,5 cm, internodii pînă la 10 cm lu n ­ gime, de culoare albă-gălbuie, cu dungi p uţin proem inente, slab evidente, cu lacună centrală largă. Vaginile (tecile) sîn t cilindrice, de culoare verde, m ai palide la partea inferioară, term inîndu-se în 15— 40 dinţi de culoare brună-închis. R am urile sîn t lungi de 15— 20 cm, sim ple sau ram ificate, aspre la pipăit, cu 4— 9 coaste, cu vaginile uşor bom bate, cu 4— 5 dinţi fin ascuţiţi la vîrf, nepersistenţi (caduci). Ecologie şi răspîndire. P rezin tă o mare v ariab ilitate faţă de facto rii clim atici şi edafici (natura solului), precum şi faţă de factorii ecologici indirecţi. Această v ariab ilitate şe m anifestă, în special, la tulpinile sterile. Sub d iferite form e, v arietăţi sau m onstruozităţi se întîlneşte în aproape to ate judeţele ţării, pe m arginea apelor, pe coaste rîpoase, locuri um ede, p ă d u ri m ocirloase, p rin p ăd u ri um ede şi pe m arginea şanţurilor. Se in sta­ lează repede pe su rp ă tu ri de teren, în locuri cu apă freatică la suprafaţă. C reşte la şes, în regiunile deluroase pînă la m unte. Compoziţie chimică, acţiune farmacodinamică. F oarte asem ănătoare cu cea a speciei E. arvense, putând fi utilizată, în locul acesteia. în frac­ ţiu n ea lipidică ex trasă din sporii de E. m a x im u m s-a u identificat acizi c u la n ţ lung a, w -dicarboxilici la fel ca şi la E. arvense. Observaţii. Specia E quisetum palustre (fig. 7 b) nu se recoltează ca p lan tă m edicinală deoarece conţine o serie de alcaloizi toxici, in tre care p a lu strin a şi palustridina prezenţi şi în E. arvense dar în cantităţi m u lt m ai mici. Este foarte toxică şi p e n tru sectorul veterinar, prezenţa în fân a tît a acestei specii, c it şi a altor specii ale genului fiind periculoasă. La cal poate produce pareza m em brelor posterioare, iar la ovine şi bovine produce a v o rt şi hem aturie. Alcaloizii din speciile de E quisetum , în special la ca­ baline, ovine şi bovine, au o acţiune paralizantă asupra centrilor cere­ brali şi spinali, iar m oartea poate surveni, în funcţie de cantitatea ingerată, după cîteva ore sau după cîteva zile. Intoxicaţiile la anim ale cu aceste specii se datoresc şi altor factori favorizanţi necondiţionaţi de pre­ zenţa alcaloizilor. 144

Confuzii fa ţă de E.arvense. Trebuie prevenită cu m ultă atenţie recol­ ta re a altor specii de Equisetum , care nu toate au pro p rietăţi m edicinale, ci chiar un g rad în alt de toxicitate, cea m ai periculoasă fiind E quisetum palustre care creşte în general în zone cu exces de um iditate. E. palustre L. (Barba u rsu lu i de bahne) — în general cu u n singur fel de tulpini, term inate cu spic sporifer ; ram ificaţiile în secţiune cu 5 m uchii şi lacuna goală ; vagine cu m argine m em branoasă albă. E. silvaticum L. (Ruşinea ursului) — ram ificaţii foarte subţiri, ple­ cate în jos, term in ate în mici spini. E. m a x im u m L. (Coada calului m are) — m u lt m ai în altă (pînă la 1,20 m), groasă de 1— 1,5 cm, foarte ram ificată, ram ificaţiile cu 8 m uchii şi cu lacuna goală. Poate fi folosită în scop m edicinal. ALTE SPECII DE EQ V ISE TA C E A E CU UTILIZĂ RI MEDICINALE E. hiem ale L. (Pipirig de m unte) — recom andat în hem oragii, m etroragii, leucoree, afecţiuni oculare (conjunctivite, inflam aţii ale căilor lacri­ m ale etc.), disenterie, diuretic, expectorant, febrifug. Fam . ASPIDIACEAE (Fam. Polyipodiaceae) D R Y O P T E R IS F IL IX -M A S (L.) Schoitt. (Polypoclium filix-m a s L., A sp id iu m filix -m a s (L.) Schw., N ephrodium filix -m a s (L). Richard.) FERIGA ; Fr. : Fougere m âle ; E. : Male F ern ; G. : E chter-W urm fa rn ; M. : Erdei pajzsika ; R. : Scitovnic m ujskoi (fig. 8) Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă perenă, înaltă pînă la 1,20— 1,40 m ; p artea subterană : rizom lung pînă la 30 cm (ex­ cepţional pînă la 0,80— 1 m), oblic-ascendent, gros de 1— 2 cm ; prezintă la suprafaţă restu ri brune-închis, dispuse im bricat, ale peţiolilor din anii precedenţi, lungi pînă la 4— 5 cm şi groase de 0,5— 1 cm, care acoperă în întregim e rizom ul propriu-zis, astfel încît diam etrul to ta l ajunge la cca 4— 5 cm ; acestea sînt însoţite de solzi m em branoşi ; spre partea infe­ rio a ră a rizom ului se găsesc rădăcini adventive subţiri, negricioase, iar spre v îrf inserţia peţiolilor frunzelor tinere şi m uguri foliari ; rizom ul şi restu rile de peţiol sîn t verzi în secţiune ; tu lp in a aeriană : lipseşte ; fru n ­ zele : cele tinere apar circinat (răsucite în form ă de capăt de cîrje), aco­ p e rite de solzi, lungi pînă la 1,40 m, peţiol scurt (— 30 cm) acoperit cu p a­ lei m em branoase, brun-roşcate, lim b dublu penat-sectat, cu 19— 30 pe­ rechi de segm ente prim are, cu ultim ele segm ente numitie pinule, de form ă oblongovate, dinţate pe m argini, cu v îrf ro tu n jit. Deoarece frunzele au dublu rol, a tît asim ilator, cît şi de sporofile, pe spatele pinulelor se gă­ sesc g ru p ări de sporangi num ite sori, protejate de m em brane num ite in duzii ; sorii se observă de-a lungul nervurilor, sub form a unor puncte fru n ze (5—8 la fiecare pinulă). 145

Fig. 8 — D ry o p te ris filix - m a s

M aturarea sporilor — (VII—IX). M a t e r i a p r i m ă : bucăţi de rizom i lungi de 10— 15 (30) cm, cu diam etrul de cca 5 cm, ou restu ri de peţioli bruni-negricioşi, lungi de 2— 4 cm, cu diam etrul de cca 1 cm, acoperiţi cu solzi m em branoşi, m ătăsoşi, brun-roşcaţi. P a rte a e x te rn ă a restu rilo r de peţioli este ro tu n jită, iar p ar­ te a in tern ă plată sau uşor concavă. Pe rizom se găsesc uneori restu ri de radicele. în secţiune, rizom ul proaspăt este de culoare verde-deschis, iar pro­ dusul vechi de .culoare brună-roşcată la interior. M irosul slab, gustul dul­ ceag, a strin g e n t .şi iute. După um ectare cu hidroxid de sodiu 30o/0 are m iros de violete. Ecologie şi răspîndire. Specie com ună în regiunea inferioară a m un­ ţilor, prin păduri şi tu fărişu ri, prezentă şi în etaju l m ontan superior pînă în cel subalpin, în locuri um brite, p rin bur-uienişuri de depresiune, spo­ radică în m olidişuri. C reşte deseori în asociaţie cu A th y riu m filix-fem in a . Com ună în întreg lan ţu l carpatin şi în M unţii Apuseni. Specie sensibilă la poluare atm osferică. Este m ai răsp în d ită în T ransilvania şi B anat (judeţele Arad, Bihor, B istriţa-N ăsăud, Braşov, C araş-Severin, Cluj, Covanşa, H arghita, H une­ 146

doara, M aram ureş, M ureş, Sălaj şi Sibiu), în M oldova (judeţele Bacău, Neam ţ, Suceava, Vrancea), în M untenia (judeţele Argeş, Dîm boviţa, P ra ­ hova) şi O ltenia (Gorj şi Vîlcea). Recoltarea. Se face p rim ăv ara în martie-tmai, dar m ai ales toam na, începînd din septem brie pînă în noiem brie, cînd conţinutul de principii active este m ai ridicat. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Im ediat după re ­ coltare se scu tu ră de păm în t şi de restu rile de frunze, ram u ri de la alte plante ; se curăţă de rădăcinile adventive şi de frunze ; se îndepărtează p ărţile m ortificate şi se cioplesc cu cu ţitu l peţiolii pînă apare culoarea verde. N u se spală deoarece principiile active sînt foarte solubile şi nici n u se taie în lungim e deoarece acestea se distrug p rin oxidare şi culoarea se schim bă din verde în brună. U scarea se face la um bră, fie întinse în tr-u n singur s tra t pe podele curate, bine m ăturate, fie b ătu te în cuie pe pereţi, pe şipci, pe g arduri um brite. Dacă nu este posibilă o uscare rapidă, din cauza um id ităţii atm o­ sferice ridicate, se va face uscarea pe cale artificială la cel m u lt 35° (even­ tu al pe ram e dispuse lîngă uscătoare, în special la cele tunel). Randam en­ tu l de uscare este de cca 3,5 j l . Condiţiile tehnice de recepţie prevăd d rep t conţinut de im p u rităţi adm is — m ax. 5% (rizomi de culoare b ru n ă la interior, cu restu ri de peţioli m ai lungi de 5 cm), corpuri străine m inerale — m ax. 2% (organice — nu se adm it), um iditate m axim ă — 15%. Compoziţie chimică. Compuşi de n a tu ră floroglucinică : filicina (m arspidina) sau acidul filicic, acidul |oc şi (3 — flavaspidic, respectiv derivaţi de tipul floroglucinbutirofenonei, 0,04% ulei volatil form at din esteri ai acidului b u tiric cu alcoolul hexilic şi octilic, tanin, 5— 6% u lei gras, aspidinol, albaspidina, paraaspidina, deaspidina, rezine, tan in etc. Cu cît co nţinutul m oleculei în nuclei de tip floroglucinic este m ai m are, acţiunea terapeutică este m ai pronunţată. V echiul com pus cunos­ cu t sub denum irea de film aronă nu s-a dovedit a fi o subst'anţă u n itară, avînd m ai m ulte com ponente. C onţinutul în principii active diferă în func­ ţie de epoca de recoltare, localitate şi tim pul de păstrare. Acţiunea farmacodinamică şi utilizări terapeutice. A cţiunea parali­ zantă asupra m usculaturii şi sistem ului nervos şi m otor al paraziţilor in ­ testinali din clasa Cestode este datorată în special derivaţilor floroglucinbutirofenonei. D upă desprinderea parazitului de pereţii intestinali, p rin ad m in istrarea unui purgativ, acesta este elim inat. In trecu t Se recom anda ad m inistrarea unui p urgativ solid. C ercetările recente au dem onstrat că uleiul de ricin este p u rg ativ u l cel m ai convenabil, fă ră ca acesta să con­ trib u ie la creşterea p uterii de resorbţie a principiilor active din rizom ul de Ferigă. In orice caz, produsele farm aceutice pe bază de Ferigă se ad­ m inistrează în unele ţări cu pru d en ţă la om şi num ai sub supraveghere m edicală. Nu se adm inistrează la copii sub 10 ani şi la persoanele care au depăşit vîrsta de 60 ani. T oxicitatea produselor pe bază de Ferigă se m anifestă p rin sim ptom e gastro-enterice (colici abdom inale, vornă, diaree), tu lb u ră ri de n a tu ră n e r­ voasă, vizuale şi auditive şi asupra sistem ului cardio-vaseular, ceea ce face ea în prezent ia noi preparatele din această plantă să n u m ai fie adm i­ n istrate la om. Se utilizează frecvent în m edicina veterinară. 147

I n ţa ra noastră a fost p rep arat u n to ta l de floroglucide din rizom ul de Ferigă, avînd acţiune farm acodinam ică certă şi m are stabilitate în tim p. Produsele farm aceutice din Ferigă se utilizează şi în m edicina veterin ară. Observaţii. Cu aceeaşi acţiune, chiar mai ridicată decît D ryopteris fiiix-m a s, este şi rizom ul p rovenit de la specia D ryopteris spinulosa (Miill.) O. Ktze sinonim cu D. austriaca subsp. spinulosa sau D. austriaca (Jacq) W oynar. U nele d in tre speciile de Ferigă m enţionate se utilizează în m edicina populară în reum atism şi lumbago, fără o justificare ştiinţifică. Rizom ul de F erigă se va reînnoi în fiecare an. Confuzii. Se produc cel mai adesea cu rizom ii de la urm ătoarele specii : A th y riu m filix jem in a (L.) R oth -— Ferigă fem eiască şi D ryopteris spinulosa O. F. Miill. (fig. 9). Rizom ul de Ferigă m edicinală este m u lt m ai m are, depăşind uneori 30 cm (la celelalte n u depăşesc 10 cm), iar în secţiune are 8— 12 puncte ovale în cerc (la celelalte num ai 2— 5 puncte). P eţiolul speciei m edicinale este lung de cca 30 cm, ia r în secţiune are 8— 12 puncte albicioase în sem icerc (la A th y riu m sîn t doar 2 puncte, iar la D. spinulosa, 6). La lim bul frunzei ultim ele term in aţii sîn t ro tu n jite (la celelalte specii aripioarele sîn t ascuţite). La A th y riu m filix -fe m in a sorii sînt alungiţi în ferm ă de sem ilună, iar la D. filix -m a s sorii sîn t rotunzi, acoperiţi în ti­ n ereţe cu o m em brană reniform ă.

Fig. 9 — D ife re n ţie ri în tr e sp e c ia D ry o p te r is filix - m a s şi a lte sp ec ii d e fe rig i : I, s e c ţiu n e în rizo m . II, s e c ţiu n e în p e ţio i ; III, a s p e c tu l fo lio le lo r D = D ry o p teris filix -m a s ; A = A th yriu m filix -fem in a ; S = D r y ­ o p teris spinulosa

143

ALTE SPECII DIN CLASA FILICATAE (FILICOPSIDA) CU UTILIZĂ RI MEDICINALE O phioglossum vu lg a tu m L. (Limba şarpelui) — p artea aeriană are pro­ p rie tă ţi tonice şi astringente. A sp len iu m trichomcines L. (Straşnic) ■ — partea aeriană în m edicina tradiţională în scleroza splinei. C ystopteris fragilis (L.) Bernh. (Ferigă de piatră) — utilizată ra r în m edicina populară îm potriva guturaiului. Ceterach ojficinarum (L.) W illd. (Unghia ciutei) — specie p u ţin răsp în d ită pe stîncăriile d in su d u l ţării, în special în M unţii B anatului. I se atribuie p ro p rietăţi astringente şi diuretice. A proape neutilizată. P hyllitis scolopendrium (L.) Newm, (Năvalnic) — singura ferigă cu fru n ză întreagă, cu p ro p rie tă ţi astringente şi diuretice, indicată în infuzii p e n tru siropuri calm ante. în m edicina populară folosită în tuse. răni, febră. P olypodium vulgare L. (Feriguţă dulce) — specie cu rizom mic, ori­ zontal, p uţin cărnos, cu frunze sim plu penat compuse, de 10—20 (30) cm lungim e, persistente şi iarna. C reşte în special pe stînci um broase acope­ rite de m uşchi, în p ăduri şi pe rîp i argiloase din regiunea subm ontană şi m o n ta n ă (fig. 10).

Fig. 10 — P o ly p o d iu m v u lg a r e

14»

Rizomul, partea utilizată, de grosim ea unui creion, este p u ţin turtit,., cu restu ri de radicele şi urm ele bazelor foliare din anii anteriori. U sc a t este de culoare roşcat-brună la exterior, verde la in terio r în cazul în care nu este prea vechi. A re m iros neplăcut, gu stu l la început zaharos, dulceag, apoi acru, neplăcut. Conţine cca 5% zahăr, 8% ulei gras, o saponină, amidon, glicirizină. D in rizom ul de Feriguţă s-a izolat u n glicozid sapogenetic, polipodina şi o răşină. A re acţiune laxativ-purgativă, p uţin u tiliz a t p e n tru aceste efecte. A fost folosit p e n tru acţiunea colagogă, fără efecte drastice, în special la cei cu dischinezii biliare însoţite de constipaţie şi în icterul cataral. în m e­ dicina tradiţională recom andat în calculi ai a p aratu lu i u rin ar. Rizom ul uscat s-a dovedit a fi m ai activ decît cel proaspăt. Woodsia ilvensis (L.) R. Br. (Ferigea). Specie care vegetează pe s tîn cării pe versan tu l transilvănean al Carpaţilor. Sorii (grupările de spo­ ran g i uscate) se p resărau pe rănile făcute prin tăieturi.

ÎNCRENGĂTURA PINOPHITA (GYMNOSPERM ATOPH YTA)

P lan te lem noase, arbori sau arbuşti, cu frunze aciculare sau solzoase. S ăm în ţa nu este închisă în fruct, sem inţele stînd la baza carpelelor dis­ puse în form ă de con. Din această grupare, cele m ai im portante p e n tru flo ra Rom âniei sîn t coniferele, arborii sau arbuştii cu frunze persistente (cu excepţia lui Larix decidua L. — Zadă) şi caracterizaţi p rin existenţa unor canale rezinifere (exceptând Taxus baccata L. — Tisa). Se ântîlnesc îndeosebi în zona m ontană şi subalpină. Coniferele, pe lângă im p o rtan ţa lor m are in economâa naţâonală, dau ş i unele produse accesorii care au aplicaţie în in d u stria farm aceutică şi In cea cosmetică. Mai p uţin utilizate ca atare, m ateriile prim e care de m u lte ori sîn t deşeuri ale exploatărilor forestiere furnizează gudroane vegetale, uleiuri volatile, oleorezine sau tanin.

Ordinul CONIFERALES (PINALES) Fam. PINlACEAE A B IE S A L B A M IL L . {A. excelsa L.K. ; A . pectm ata Lam. et. D.C.) B R A D ; Fr. : Sapin ; E. : Silver fir ; G. W eisstanne ; M. : Jegenyefenyo ; R. : P ih ta belaia. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbore de talie mare, pînă la 50 m înălţim e, cu profil cilindric, tulpina dreaptă, cilindrică, cu ram u ri în verticile etajate regulat, dispuse orizontal. Scoarţa cenuşiu-verzuie, ne­ tedă în tinereţe, cu ritidom cenuşiu, avînd solzii poligonali la o vîrstă m ai înaintată. Frunzele, dispuse pectinat, pe două şiruri, sînt aciculare, tu r ­ tite, iar după cădere lasă cicatrice circulare, netede. Florile unisexuate, cele fem ele dispuse în conuri erecte, cilindrice de 10— 20 cm lungim e, brune-rosietice ; cele bărbăteşti gru p ate în am enti groşi gălbui, înflo ­ reşte — (V— VI). M a t e r i a p r i m ă : C etina de brad este form ată din răm urele pînă la m axim um 20 cm lungim e şi 10—15 m m grosim e, avînd acele de cca. 2 cm lungim e şi 2— 3 m m lăţim e. Ele sîn t tu rtite , la v îrf obtuze şi 151

em arginate, pe o faţă cu o brazdă în lung, verzi întunecate, iar pe dos cu două dungi albe-albăstru.' (stomate). Acele sînt dispuse pe lu jerii tin e ri laterali pe două rîn d u ri, iar la arborii b ă trîn i şi pe ram urile cu conuri îngrăm ădite către faţa superioară a lujerului. P e n tru obţinerea uleiu lu i v o latil se pot utiliza ram urile cu ace rezu ltate de la exploatările forestiere, după condiţionare. La cerere, se recoltează m ugurii de B rad (Turiones A bieti) de pe ra ­ m urile copacilor tăiaţi prim ăvara în exploatările forestiere. Ecologie şi răspîndire. Specie din etaju l m ontan, la lim ita d intre F ag şi Molid cu care de obicei creşte în amestec. Form ează şi păduri curate (brădete). Creşte pe versanţii m ai um ezi, în special în tre 600 şi 1 200 m în C arpaţii O rientali şi în tre 700— 1 300 m în C arpaţii M eridionali, pe soluri brune de pădure foarte profunde, avînd preten ţii reduse faţă de lum ină. Se în tîlneşte în to t lan ţu l carpatic, în special C arpaţii O rientali (Bucovina, M oldova în bazinul văilor B istriţei, Sucevei, Moidovei, T a rcăului şi T rotuşului — în judeţele Suceava, Neam ţ, Bacău şi Vrancea), precum şi în judeţele M aram ureş, B istriţa-N ăsăud, Covasna şi H arghita, iar în C arpaţii M eridionali în M unţii Bucegi, Sibiului, Parîng, Retezat, Ţarcu-G odeanu, Cernei, Sem enicului, A lm aşului şi Poiana Ruscăi. în M un­ ţii B anatului coboară pînă la 450 m altitudine. Este prezent şi în M unţii A puseni (Bihorului şi Gilăului). Recoltare. C etina se recoltează în to t cursul anului, în m ăsura în care este posibil accesul în parchetele în exploatare, num ai de pe ram u ­ rile tăiate. Se taie de pe acestea răm urelele (,,lăbuţele“) acoperite de ace de 10— 15 cm lungim e (m axim um 20 cm) şi cu o grosim e de 10—-15 m m. Se tran sp o rtă cît m ai repede la centrele de distilare. P e n tru produsul Turiones A b ieti se recoltează m ugurii prim ăvara t o t d in exploatările forestiere, înainte de începerea vegetaţiei (III, IV). Se culeg cu m îna, rup în d u -se cu răm urelele de susţinere care nu trebuie să depăşească 3 mm. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Cetina, tran sp o r­ ta tă în saci sau saltele speciale spre locul de încărcare în m ijlocul auto, se păstrează a tît aici cît şi la locul de p relucrare pe un tere n uscat, fe rit de soare, pe o platform ă de crengi m ai groase. Se pune u n s tra t de 20— 30 cm, apoi bile sau m anele la 1—2 m, a lt rîn d de cetină, alte bile — pînă la 1,50— 2 m, apoi se scot m anelele sau bilele, în locul lor răm înînd canale de aerisire p e n tru a se evita încingerea cetinei. D easupra se pun. crengi sau rogojini p e n tru a se feri de razele solare. în orice caz, in tro ­ ducerea în procesul tehnologic treb u ie să se facă cît m ai repede, ştiut: fiin d că — m ai ales v ara -— procesul de ulei volatil scade pînă la 50o/0. P e n tru încărcarea m ai bună a m ijloacelor de tra n sp o rt se poate face balotarea. La m uguri se ru p răm urelele m ai m ari şi se aleg de im p u rităţi şi corpuri străine. U scarea se face pe ram e acoperite cu hîrtie, în cam ere încălzite sau în uscătoare la m ax. 35°. La o uscare înceată m ugurii se* desfac şi produsul pierde din calitate. R andam entul la uscare 1,5—3,5/1. 152

Condiţiile tehnice de recepţie la cetină prevăd u n conţinut m axim de fru n z e brunificate de lo/0 neadm iţîndu-se ram u ri fă ră frunze ; corpuri străin e organice şi m inerale — m ax. O,5o/0 la fiecare ; u m id itatea norm ală a produsului proaspăt. P e n tru m uguri v. Turiones Pini. Compoziţie chimică. U leiul volatil o bţinut p rin an tren are cu vapori de apă conţine în principal : 1-ot-pinen, 1-lim onen, 1-acetat de bornil, aldehidă laurică şi sesquiterpene. C onurile de b rad conţin ulei volatil bogat în a-p in en borneol, u n alcool, sesquiterpene. Frunzele conţin în tre 360 şi 800 mgo/0 acid ascorbic (vit. C). Scoarţa de B rad conţine 4— 8% tanin. R ăşina din scoarţă se poate utiliza la fabricarea terebentinei care, după purificare, dă produsul fa r­ m aceutic „A etheroleum terebinthinae“. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. D atorită com ponen­ telo r din uleiul volatil, stim ulează secreţiile m ucoaselor, fiind u tilizat în special ca expectorant. Slab diuretic. E xtern, în can tităţi m ai m ari, are acţiune revulsivă. Se utilizează în fitobalneologie : uleiul volatil obţinut p rin a n tre n are cu vapori de apă în am estec cu e x tractu l apos o bţinut din restu rile de la antrenare, evaporate la presiune redusă pînă la o consis­ te n ţă siropoasă se poate utiliza la băi. Băile de e x tra ct de conifere (Brad, M olid, Pin) se recom andă în boli ale sistem ului nervos, în reum atism şi în nevralgii de n a tu ră diferită. D upă baie se recom andă u n repaus de 1/2— 1 oră la pat. PICEA ABIES (L.) K arsten (Picea excelsa (Lam.) Link, P inus excelsus Lam., Piceci vulgaris Link.) MOLID ; B R A D ROŞU ; Fr. : Epicea ; E. : Spruce ; G. : Fichte ; M. : Lucfenyo ; R. : E l’ evropeiskaia Caractere de recunoaştere. P l a n t a : arbore de talie m are pînă la 50 m înălţim e şi 2 m diam etru, cu tu lp in ă cilindrică, dreaptă, cu ram u ­ rile verticilelor întinse orizontal sau aplecate spre extrem ităţi, încovoiate în sus, form înd o coroană ascuţit-piram idală, uneori aproape colum nară. Scoarţa brun-roşcată pînă la cenuşiu se exfoliază în solzi subţiri. M ugurii sîn t nerăşinoşi. F runzele sub form ă de ace divergente în d rep tate de ju r îm p re ju ru l lu jeru lu i sau m ai îngrăm ădite pe faţa superioară, liniare, de 1— 2,5 cm lungim e, în 4 m uchii, la v îrf ascuţite, înţepătoare, de culoare verde-închis. F lorile m ascule, de 2— 3 cm lungim e, cilindrice, de culoare roşie-purpurie. F lorile fem ele, sub form ă de conuri cilindrice de 10— 15 (20) cm lungim e, în tin ereţe verzi sau roşietice, la m atu ritate brune, în ­ d rep ta te în jos. Solzii sînt rom bic-ovaţi la v îrf trunchiaţi. Săm înţa este brun-negricioasă de cca 4 m m lungim e. înfloreşte — (IV—VI). M a t e r i a p r i m ă : cetina de M olid este form ată din răm urele pînă la 20 cm lungim e şi 10— 15 m m grosim e avînd acele de 1—2,5 cm, 153

în 4 m uchii drepte, la v îrf ascuţite de culoare verde-închis, cu dungi slabe,, albăstrui. Acele sîn t divergente şi dispuse de ju r îm p re ju ru l răm u rele lo r sau îngrăm ădite. P e n tru obţinerea uleiului volatil se recom andă folosirea ram u rilo r cu ace rezu ltate de la exploatările forestiere, după o prealabilă condiţionare. Ecologie şi răspîndire. Specie din e taju l m ontan superior pînă în; alpin care form ează păduri întinse curate (molidişuri) sau îm preună cu B radul sau cu Fagul. Creşte în to t lungul C arpaţilor şi în M unţii A puseni pe toate versantele. Form ează p ădurile cele m ai întinse în C arpaţii O rien­ tali în tre 650 şi 600 m altitu d in e m ai ra r la 500 m (cursul superior al M u­ reşului şi în depresiunile Ciuc şi Gheorghieni). In C arpaţii M eridionali urcă pînă la 1860 m, iar în A puseni în tre 770 şi 1860 m. Este p u ţin răsp îndit în M unţii T rascăului şi lipseşte din M unţii Persani, M etalici, Zarand, Codru şi Meseş. Este cultivat în plan taţii forestiere sau ca arbore ornam ental sau în g arduri vii. Recoltare. Cetina de Molid se poate recolta to t tiimpul anului de pe ram u rile din parchetele de exploatare forestieră sau de pe doborîturi. R ăm urelele acoperite de ace se taie la o lungim e de 15—20 cm im ediat după tăierea sau căderea m olizilor şi se tran sp o rtă în cel m ai scu rt tim p la centrele de distilare. Iarn a şi prim ăvara devrem e se pot recolta şi m u­ g uri de Molid tot de pe arborii din exploatările forestiere. De la m olid se recoltează iarna, la cerere, şi conurile, întregi, sănătoase. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. C etina de Molid se condiţionează la fel ca şi cea de Brad. In cazul în care se recoltează conurile, acestea nu treb u ie să fie înnegrite sau fără v îrf sau cu solzii ru p ţi. Se usucă pe cale n a tu ra lă sau artificială după ce se în lă tu ră sem inţele. Compoziţia chimică. A sem ănătoare cu cea de B rad, dar diferă m u lt în funcţie de procesul tehnologic de obţinere a uleiului volatil. A lături de sesquiterpene în uleiul de M olid s-a identificat şi prezenţa santenei. Frunzele conţin în tre 400 şi 650 mgo/0 acid ascorbic. La fel ca şi din răşina de B rad din răşin a de M olid sau de alte conifere se poate obţine tereb en tin a b ru tă care după purificare p rin distilare fracţionată dă produsul farm aceutic cunoscut sub num ele de „esenţă de te re ­ ben tin ă" (A etheroleum terebentinae). La presiunea atm osferică obişnuită (760 mm) distilă în tre 150° şi 155° doar cîteva picături. în tre 155° şi 165 distilă 85— 90% din uleiul volatil b ru t şi form ează esenţa de terebentină, lichid m obil, lim pede, incolor, cel m u lt foarte slab gălbui cu gust a c ru arzător, cu m iros caracteristic, p e n e tran t şi persistent. D ensitatea este cuprinsă în tre 0,865 şi 0,875, iar pu terea ro tatorie specifică în tre — 29° şi — 33°. Este insolubilă în apă şi se dizolvă în -alcool absolut, eter, cloro­ form , benzen, e te r de petrol, u leiuri grase şi volatile. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. In bună p a rte acţiu ­ nea terebentinelor era cunoscută în antich itate (H ippocrate, Dioscoride» Galenus). E x tern are acţiune revulsivă, rubefiantă, pînă la vezicantă. M u­ coasele sîn t m u lt m ai sensibile la acţiunea iritan tă. In je c ta t pe cale sub-cutanată (1— 2 m l esenţă sterilizată) produce un aflux leucocitar, p ro p rietate care în m edicină era utilizată p e n tru produ­ cerea unui abces de fixaţie aseptic. în doze m oderate, intern, excită cen­ trii nervoşi, iar în doze m ai m ari (peste 4 ml) are efecte paralizante. Eli— °

154

m inîndu-se, în special, pe cale respiratorie dozele scăzute au p ro p rietatea de a excita m ucoasele bronşice şi trah eale cu hipersecreţie. în doze m ari in h ib ă secreţiile. A supra rinichilor are efecte sim ilare : hipersecreţie în doze mici, dim i­ nuare la doze m ari cu apariţia unor violente fenom ene de irita re a apa­ ratu lu i genito-urinar, senzaţie de u rin a re deasă, du reri puternice în tim pul m icţiunii, u rin ă ri sanguinolente, album inurie. In doze terapeutice esenţa de tereb en tin ă se utilizează ca m odificator al secreţiilor traheo-bronşice, ca antiseptic pulm onar şi genito-urinar, în special, cu acţiune asupra streptococului, ca hem ostatic, diuretic, antispas­ tic, verm ifug (tenifug) şi antidot în intoxicaţiile cu fosfor. E x tern se u tili­ zează ca antialgic, anţireum atism al, revulsiv, cicatrizant, antiseptic şi paraziticid. A rom aterapia (J. V a l n e t ) recom andă esenţa de tereb en tin ă în bronşite cronice şi fetide, în tuberculoza pulm onară, în infecţiuni u rin a re şi renale, cistite, trichom onoză, hem oragii intestinale, pulm onare, u terine, •epistaxis, hem ofilie, litiază biliară, oligurie, hidropisie, colite, flatulenţă, m igrene, paraziţi intestinali, epilepsie etc. E x tern este utilizată în boala reum atică, gută, m ialgii, sciatică. Iată cîte va reţe te (J. V a l n e t ) : P ilu le p e n tru tra tam e n tu l bronşitei cronice : Rp. E senţă de tereb en tin ă / — . , „ * Benzoat de sodiu / aa °>10 § p e n tru o pilulă. D.s. intern 5— 10 pilule pe zi P icătu ri contra litiazei biliare (am estecul D urande) : Rp. E ter o f i c i n a l ................................ 20 g E senţă de te re b e n tin ă . . . . 10 g. D.s. intern 15— 30 picături pe zi Em ulsie în cazurile de intoxicaţie cu fosfor. Rp. Esenţă de te re b e n tin ă ...........................5 la 10 g G ălbenuş de o u ...........................................1 buc. Sirop de m e n tă ...........................................50 g A p ă ................................................ ..... 100 g D.s. intern cîte o lingură la 2—3 ore. Tot in te rn esenţa de tereb en tin ă se poate adm inistra în capsule ge­ latin o ase speciale sau în ,,perle" de 0,25 g (4— 16 capsule pe zi), iar pen­ t r u copii capsule de 0,20 g pe an /v îrstă. * a a în s e a m n ă p ă r ţ i eg a le d in fie c a re c o m p o n en t.

155

P IN U S M O N T A N A Mffl. ssp. M UGHUS (Scop) Wilk. (P. m u ghus Scop., P. m ugo T urra) JN EA PÂ N , JE P ; Fr. : P in de m ontagne ; E. : M ountain P ine ; G. : Berg-Fohre ; M. : Torpefenyo ; R. : Sosna koha (fig. 11). Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbust pînă la 3 m înălţim e, ram ificat de la bază, tîrîto r cu ram uri ascendente ; tu lpini culcate la păm înt, foarte elastice, term in ate cu ram u ri erecte ; scoarţa : brună-cenuşie, crăp ată în solzi neregulaţi ; m ugurii : bruni, răşinoşi ; frunzele : aciculare, gru p ate cîte 2, cu o teacă m em branoasă la bază, de 3— 7 cm lungim e, în ­ grăm ădite şi încovoiate ca o seceră spre v îrfu l lu jeru lu i ; florile : u n i­ sexuate — cele m ascule de 1-— 1,5 cm, gru p ate în buchete spre v îrfu l ram urilor, după cădere lăsînd lu je ru l gol ; cele fem ele în conuri de 2— 5 cm, brune-închis, de consistenţă lem noasă.

Fig. 11 — P in u s m o n ta n a

156

Înflorire : VI—VIL M a t e r i a p r i m ă : M ugurii şi cetina de Jn e ap ă n form ată din lu je rii tin eri cu ace. — M ugurii (Turiones Pini m ontanae) sîn t conici, ascuţiţi la vîrf, lungi pînă la 4 cm şi laţi pînă la 2 cm, cu u n ax cen tral b run-verzui-deschis, pe care sîn t dispuse num eroase bractee brune, lipicioase, m em bra­ noase, la baza cărora se găsesc m ici expansiuni. M irosul este arom atic, caracteristic răşinos, gustul am ar. — L ujerii tin eri sîn t verzui, apoi brun-cenuşiu-negricioşi, pe care sîn t inserate acele cîte 2 de 3— 7 cm lungim e, aşezate des, adesea în gră­ m ădite spre v îrfu l lujerului. Acele, de culoare verde vie, sîn t obtuze spre vîrf, pe m argini fin serate, cu 2— 6 canale rezinifere subepiderm ice. P en ­ t r u a obţine randam ente ridicate în ulei, răm urelele cu ace nu treb u ie să depăşească 25 cm lungim e. Ecologie şi răspîndire. Specie relictară din epoca glaciaţiunilor, veg etînd în e ta ju l alpin, deasupra p ădurilor de conifere, în tre 1 500 m şi 2 300 m , în m ase com pacte sau pâlcuri. P re fe ră u n clim at rece şi o can­ tita te m are de precipitaţii. R ezistă foarte bine la v în tu rile puternice de creastă dato rită elasticităţii tulpinilor, precum şi la soluri sărace, sche­ lete, podzoluri acide, acolo unde a lte specii n u pot să vegeteze. Se întâl­ neşte în to t lan ţu l carpatic, m ai r a r în A puseni (M unţii G ilăului şi M unţii B ihorului) unde coboară pînă la 1 500 m altitudine. O cupă m ari su p ra ­ feţe în M unţii Rodnei, Căîim ani, Făgăraş, Iezer-Păpuşa, Sebeşului, P a rîn gului, dar m ai ales R etezat. în M unţii Bucegi este declarată specie ocro­ tită şi deci nu poate fi exploatată, iar în celelalte m asive m untoase nu se vor exploata arbuştii de pe pante cu înclinaţie m are. Recoltare. P e n tru cetină, accesul la locurile de exploatare se poate face, în general, din m ai pînă în octom brie (în ierni cu zăpadă puţină, recoltarea se poate extinde). R ecoltarea se face num ai în echipe. Se taie ram u rile foliate la o grosim e de 10'— 15 m m şi m axim um 20 cm lungim e ; în zonele supuse defrişării se recoltează toate ram urile, dar p e n tru cele­ lalte treb u ie tăia te m axim um o treim e din ram u ri p e n tru ca a rb u stu l să poată regenera. N esupravegherea culegătorilor în unele cazuri a dus Ia uscarea unor arborete întinse, lucru care trebuie ev itat pe viitor. P e n tru valorificare se vor avea în vedere reguli speciale de ocrotire a acestei im portante specii pionier din zona alpină şi subalpină a m un­ ţilor noştri. în trecut, suprafeţe întinse de Jn e ap ă n au fost defrişate cu scopul de a recupera alte suprafeţe p n tru păşunat. M aterialul era ad unat în grăm ezi m ari num ite „m artoane" şi ars (M unţii Cibinului). în m ajori­ tate a m asivelor m untoase unde Jn eap ăn u l a fost defrişat s-au constatat fenom ene puternice de degradare şi eroziune a solului, secarea izvoare­ lor, distrugerea vegetaţiei ierbacee etc. Este total contraindicată defrişarea sau recoltarea Jn eap ăn u lu i de pe pante cu o înclinaţie m ai m are de 40°. Acolo unde se recoltează cetina de Jneapăn, se va face num ai pe culoare, ia r de pe un culoar se vor recolta răm urelele de 10-—20 cm în proporţie de 30% sub supravegherea organelor de reso rt com petente. R am urile strînse în grăm ezi sîn t tra n sp o rta te de culegători în saci la locul de acces al tractorului, atelajelor cu cai sau la funicular. 157

P e n tru m uguri, epoca optim ă este m artie-aprilie, atunci cînd ei nu sîn t desfăcuţi. R ecoltarea se face cu m îna, ru p în d u -se cu răm urica de sus­ ţin e re pînă la m ax. 3 mm. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Atît cetina, cît şi m ugurii se pregătesc ca m ateriile prim e sim ilare de la Brad. Condiţiile tehnice de recepţie la cetină sînt sim ilare cu cele de la cetina de B rad sau Molid. P e n tru produsul „Turiones Pini m ontănae“ (m uguri de Jneapăn) se cer m uguri nedesfăcuţi, din solzi dispuşi sp iralat şi alipiţi p rin tr-o sub­ sta n ţă răşinoasă ; ca im purităţi se adm it m ax. lo/0 m uguri com plet des­ făcuţi şi 0,5o/o re stu ri de frunze, corpuri străin e organice şi m inerale — m ax. cîte 0,5% ; um iditate — m ax. 13%. Compoziţia chimică. Uleiul volatil în proporţie de 0,30—0,60% în funcţie de m ateria prim ă recoltată în diferite stadii de vegetaţie şi vîrstă. C onţinutul cel m ai ridicat îl au răm urelele tin ere prim ăvara înainte de deschiderea m ugurilor. Conţin 560— 750 m g% vit. C. U leiul de Jn eap ăn obţinut p rin a n tren are cu vapori de apă conţine cca 10% :a-pinen, 4o/0 (3-pinen, 15% /-p -fe lan d re n , 5% lim onen, 25— 30o/0 A 3-caren, 5o/0 acetat de bornil, restu l fiind form at din m ici can tităţi de aldehidă anisică şi caproică, alcooli secundari monociclici, aldehide şi cetone sesquiterpenice, alcooli terp en i te rţia ri etc. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. E xtractele şi uleiul volatil în concentraţii mici au efecte antiinflam atoare, antiseptice ale căi­ lor respiratorii (bronşite, tra h e ite şi traheolaringite) şi căilor u rin a re (pie­ lite. cistite catarale, u retrite). Are pro p rietăţi diuretice şi ca ad ju v an t în m edicam entele utilizate în calculoza renală. La doze ridicate poate pro­ duce n efrite însoţite de oligurie, album inurie şi hem aturie, fapt care de­ term in ă adm inistrarea num ai sub form ă de p rep arate farm aceutice precis dozate. M ugurii de Jn e ap ă n sau de P in (Turiones Pini) in tră în compoziţia ceaiului antibronşitic. U nele fracţiu n i din uleiul volatil in tră în produ­ sele Rowachol, Renogal şi Inhalant. O inhalaţie u tilă în bronşitele cronice se poate obţine din ulei volatil de Jn e ap ă n (2,5 ml), ulei volatil de B rad (2,5 ml), ulei de Fenicul (0,5 ml) şi alcool (10,0 ml). Infuzia din ace, d atorită conţinutului în vitam ina C, poate fi utilizată în avitam inoză C. U leiul volatil in tră în com poziţia unor m edicam ente ca arom atizant şi corectiv al gustului (A etheroleum Pini m ontanae). A rom atizant şi dezinfectant în produse cosmetice. Confuzii. Este prezentată la centrale de achiziţii uneori cetina de pin de pădure (Pinus silvestris) care are un conţinut m ai redus de uleiuri şi o compoziţie chim ică diferită. Se recunoaşte după culoarea verde m ai pală a frunzelor, care sîn t drepte şi m ai ra re (la P. m ontana sîn t verde viu, dese şi curbate spre v îrfu l ram urii). C etina de Pinus silvestris va pu­ tea fi recepţionată num ai cu acordul beneficiarului. 153

Fam. CUPRESSACEAE JU N IP E R U S CO M M UNIS L. e t J. CO M M UNIS var. IN T E R M E D IA (Schur) Sanio. IENU PĂR ; Fr. : G enevrier com m un ; E. : Ju n ip e r ; G. ; G em einer Wach.old.er ; M. : Kozonseges boroka ; R. : M ojjevelnik abîknavenîi (fig. 12). Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Arbust dioic pînă la 2 (5) m înălţim e, erect, cu tu lp in a des ram ificată, cu v îrfu rile în d rep tate în sus. Frunzele sîn t aciculare,- lungi de 1— 1,5 cm în verticile de cîte 3, pu tern ic îm pungătoare ; pe faţa superioară au u n jgheab şi o dungă lată albă, iar pe cea inferioară o carenă ; florile : cele m ascule ovoide, galbene, cu n u ­ m eroase stam ine ; cele fem ele sferice, dispuse pe pedunculi scurţi la axila frunzelor, prezintă cîte 3 solzi carpelari în verticil, fiecare cu cîte un o v u l ; pseudofructele : se form ează din solzii carpelari care devin cărnoşi

Fig. 12 — J u n ip e r u s c o m m u n is 159

şi concresc în urm a fecundării, lăsînd o cicatrice triu n g h iu la ră ; mici, sfe­ rice, de cca 0,6 cm ; în p rim ul an sîn t verzi, m atu raţia se face în anul al doilea sau al treilea, devenind n egre-albăstrui, brum ate. Conţin cîte 3 se­ m inţe. Înfloreşte — (IV—V). în scopuri m edicinale se adm ite şi specia Juniperus sibirica Lodd., arb u st cu tu lp in i culcate, pînă la 40 cm înălţim e, răsp în d it în e taju l subalpin al C arpaţilor şi în M unţii Apuseni. M a t e r i a p r i m ă : In d iferen t dacă pseudobacele provin de la J. com m unis L. sau de la J. sibirica Lodd., ele sîn t ovalglobuloase sau globuloase cu diam etrul de 5— 10 m m, netede, de culoare n eagră-albăstruie sau brună-violacee, acoperite cu u n s tra t ceros care le im prim ă u n aspect m at. brum ăriu. F ru c tu l are în v îrf o adîncitură în form ă de stea cu tre i braţe, iar la bază o codiţă (care uneori lipseşte) înconjurată de 6 solzi mici, triu n g h iu lari, bruni. Sub epicarpul subţire se află m ezocarpul cărnos, gal­ ben-verzui, cu tre i sem inţe tari, m ai ra r u n a sau două, cu m uchiile ro ­ tu n jite. M irosul este arom atic, m ai p ro n u n ţa t p rin zdrobire, gustul dulceag caracteristic, apoi am ărui. Ecologie şi răspîndire. Comun, in v ad a n t în regiunile p u ţin înalte din în treg u l la n ţ carpatic, în tre 700 şi 1 400 m ; în M unţii A puseni şi Podişul T ransilvaniei coboară pînă la 200 m, adesea în pilcuri sau tu fă rişu ri în ra rişti, poieni, păşuni. R ezistent la ger şi secetă, nepretenţios faţă de sol, p u tîndu-se instala pe solurile cele m ai sărăcite. Se află în can tităţi m ai m ari în toate judeţele din T ransilvania (mai p u ţin în S atu M are şi Sălaj), M oldova (Bacău, Neam ţ, Suceava, Vrancea), M untenia (Argeş, Buzău, P ra ­ hova), O ltenia (Gorj, Vîlcea). Recoltare. Perioada optim ă încape în luna octom brie, p u tîn d u -se prelungi în funcţie de tim p şi peste iarn ă ; m etode de recoltare : lovirea sau scu tu rarea uşoară a ram u rilo r p e n tru a nu cădea şi pseudobacele verzi ; sub ram u ri se pune o prelată. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P e n tru în d ep ăr­ tare a im p u rităţilo r care cad o dată cu pseudobacele (bucăţi de ram uri, frunze), precum şi a acarienilor, foarte răsp în d iţi la ienupăr, se face v întu ra re a şi sitarea p rin ciururi cu ochiuri de 4 m m sau trecerea p rin m elc sau trioare, care are av an taju l că sortează fructele şi pe m ărim i. U scarea n a tu ra lă este uşoară, deoarece fructele au conţinut mic de apă, ţinîndu-se în s tra t de 20— 30 cm ; se lopătează la 2— 3 zile. U scarea artificială se face pînă la 35° (nu se face la tem p e ra tu ri m ai ridicate dato­ rită u leiurilor eterice). R andam entul la uscare cca 2/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd num ai fructe m atu re de culoare n eagră-albăstruie ; ca im p u rită ţi : fragm ente de ram uri şi alte p ă rţi din plan tă — m ax. 0,5% ; fru cte verzi — m ax. 1% ; corpuri străin e organice şi m inerale — m ax. cîte 0,5o/0 ; u m id itate — m ax. 20o/0. Observaţii. în a fa ra pseudobacelor, se m ai citează în lite ra tu ra veche p ro p rietăţile m edicinale ale frunzelor (Folia Juniperi) ca p urgativ şi diu­ 180

retic, a lem nului (L ignum Juniperi) ca sudorific, recom andat în evul m e­ diu ca antiluetic şi antigutos, precum şi a scoarţei ■ — ca rem ediu îm potriva furunculozei. în prezent, frunzele se utilizează în am estecuri condim entare. Compoziţie chimică. Pseudobacele de Ien u p ăr conţin 0,8—-1,5% ulei volatil, cantitate variabilă în funcţie de provenienţă şi de factorii ecologici in d irecţi (altitudine, latitudine, expoziţie, înclinaţie, configuraţia tere n u ­ lu i etc.). U leiul volatil este form at din d a-pinen, camfen, cadinen, 1-4-terpineol şi m ici can tităţi de alţi alcooli sesquiterpenici, d (3-pinen, dipentene, m ircene, sabinen, feruginol, xantoperol, iuniperina, care este u n am estec de trigliceride şi alte substanţe, iunenul, iunenolul care este 10-m etil-l şi m etilen-7 izopropil-8 decalol şi alte com ponente în can tităţi foarte m ici care diferă în funcţie de provenienţă. A lături de ulei volatil, fructele de Ien u p ăr m ai conţin cca. 30o/0 za­ h ă r in v ertit, grăsim i, pentozane, substanţe proteice, zaharoză, acizi gliceric, glicolic, glucuronic, 1-ascorbic (0,600— 0,800 mgo/o), acetic, malic, formic, răşini etc. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. D atorită conţinutului în ulei volatil şi în special 1-terpineolului şi iunenului, fructele de Ienu­ p ăr au acţiune diuretică, antiseptică a căilor urinare, carm inativă, stom aiiică, behică şi antispastică. Doza de 0,5 g ulei volatil este suficientă p e n tru a creşte considerabil diureza. D atorită fap tu lu i că diureza se produce p rin acţiunea directă asupra epiteliului renal, această doză nu trebuie depăşită, dozele m ai r i­ dicate p u ţin d da naştere la hem aturie, album inurie sau hem oragii in ­ testinale. D atorită acţiunii behice p rin m odificarea stării inflam atorii a căilor respiratorii, m ăririi şi fluidificării secreţiilor bronhice, p rin efectele cal­ m ante, produsele farm aceutice din ienupere dau bune rezu ltate în b ron­ şitele catarale. In scopuri terapeutice p e n tru afecţiunile m enţionate, fără a se ajunge la efecte secundare nedorite dato rită supradozajului, se recom andă u tili­ zarea tin c tu rii de Ien u p ăr p rep arată din 20 g pseudobace la 100 m l alcool de 70°. Din această tin c tu ră se iau 2,5— 5,0 g pe zi în m ai m ulte reprize, fie în apă, fie am estecată cu sirop. D in pseudobacele de Ien u p ăr se prep ară b ă u tu ra hidroalcoolică, cu­ noscută sub denum irea de GIN, care de asem enea, consum ată în can tităţi superioare a 100 m l poate duce la efecte nedorite. U leiul volatil de Ienupere „A etlieroleum Juniperi“ este m enţionat de num eroase farm acopei. Fructus Juniperi in tră în compoziţia ceaiului antireum atic. Confuzii. In e taju l subalpin creşte destul de abundent, formând tu ­ fărişu ri dese şi Juniperus sabina (Cetina de negi), ale cărei pseudobace sin t toxice şi nu trebuie recoltate. C aractere de deosebire : F aţă de Juniperus com m unis, Juniperus sa­ bina are frunzele solziform e, alipite de ram u ră, pe 4 şiru ri im bricate ; pseudobacele provin din concreşterea a 4 cârpele şi au de regulă num ai 1—2 sem inţe. 161

JU N IP E R U S S A B IN A L. (J. prostrata Pers., Sabina officinalis Garke) CETINA DE NEGI Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbust pînă la 3 m, cu tu lp in i culcate fo arte ram ificate (fig. 13). M a t e r i a p r i m ă : R am urile ti­ nere subcilindrice, m uchiate, foarte flexi­ bile în stare proaspătă, cu frunze solzoase ovat-rom bice de cca. 1 m m lungim e, ob­ tu ze sau ascuţite, dispuse pe 4 şiruri, bine alip ite pe lujeri, de culoare verde-închis, purtând flori sau fructe. Pseudobacele, for­ m ate din 4 solzi, sânt sferice sau globulos ovate, de 5— 7 m m în diam etru, de cu­ loare neagră-'albăstm ie, bru m ate, cu 1— 3 sem inţe. F runzele zdrobite au m iros a b neplăcut. Fig. 13 ■ — J u n ip e r u s sa b in a Ecologie şi răspîndire. Specie p u ţin răsp în d ită pe stânci şi grohotişuri calcaroase, form ând tu fărişu ri, în C arpaţii M eridionali şi M unţii A puseni. Cul­ tiv a tă ca arb u st decorativ în parcu ri şi grădini. Compoziţie chimică. Tanin, zaharuri, rezine. C om ponenta principală este uleiul volatil (1,5— 4%) obţinut p rin an tre n are a cu vapori de apă a răm urelelor cu sau fără fructe. U leiul volatil este incolor sau gălbui cu m iros p uternic specific, cu gust am ar cam forat. Este n e u tru cu d — 0,907— 0,930 şi cu p u terea ro tatorie specifică iaj>°=+38°, solubil în 1/2 parte alcool de 90°, com plet solubil în alcool absolut. U leiul volatil conţine u n alcool terpenic d-sabinolul, liber sau ca ester al acidului acetic, a-terpinen, a-pinen, d-sabinen, geraniol, citroneol, cadinen, aldehidă-n-decilică, alcool m etilic, m ici can tităţi de lim onen, carvacrol, tuionă, m ircenă etc. Compoziţia uleiului volatil variază în funcţie de provenienţă, în general fiind form at din cca. 40% d-acetat de sabinii, cca. 20% d-sabinen, 2o/0-d -a-p in en , 2% d-[3-pinen, 2,5% p-cim en, cca. 8% sabinol şi cca. 20o/0 alte com ponente m inore. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. E xtern, pe piele şi pe mucoase, are acţiune foarte iritan tă, provocînd ulceraţii grave. In ­ tern, produce puternice irita ţii gastro-intestinale, gastro-enterite, diaree, colici, vomă, congestii ale organelor digestive, genitale şi a peritoneului, poliurie şi hepato-nefrite. La doze m ai ridicate pe lîngă aceste efecte, excită centrii nervoşi, produce hipoterm ie, bradicardie, tu lb u ră ri cardiace grave, comă şi m oarte. Doza m axim ă este de 0,06 g pe zi. D atorită acestor efecte drastice, în prezen t n u se utilizează decît cu m ultă pru d en ţă în m edicina v eterin ară şi în diluţii foarte m ici în hom eopatie, în special în hem oragii uterine. 162

ALTE SPECII DIN ORDINUL CONIFERALES (PINALES) CU IM PORTANŢA M EDICINALA In ţa ra n oastră m ai cresc spontan, subspontan sau cultivat speciile P inus silvestris L (Pin), Pinus strobus L, P i w s cem bra L (Zimbru), Pinus nigra A m . (Pin negru austriac), P inus nigra var. banatica Endl. ex. Borb. (Pin 'de Banat), specii d in tre care unele se întilnesc în p arcuri şi plantaţii forestiere de la şes pînă în e ta ju l subalpin. D intre acestea Pinus silvestris, arbore care uneori ajunge la 50 m înălţim e, este exploatat p e n tru lem n. Din parchetele de exploatare fores­ tie ră se pot recolta p rim ăv ara m ugurii de P in (Turiones Pini). Aceştia sîn t ovoizi, cilindrici, ascuţiţi la vîrf, lungi pînă la 3 cm, groşi pînă la 4 m m, cu u n ax cen tral verde, pe care sîn t dispuse în spirală num eroase braotee brune, lipicioase, m em branoase, laneeolate, la baza cărora se gă­ sesc m ici expansiuni, p u rtîn d fiecare o pereche de frunze aciculare, scurte, înconjurate de o teacă m em branoasă. De la speciile de pin, tot din p ar­ chetele de exploatare forestieră, se pot valorifica răm urelele cu ace pen­ tru obţinerea uleiului volatil de pin. U leiurile din aceste specii de pin au compoziţie chim ică asem ănătoare cu uleiul volatil din specia Pinus m ontana. Pe lîngă principalii com ponenţi din această specie au m ai fost identificaţi 1-fenchonă, pinosilvină, criptopinonă, 3,5 dim etoxistilben, dihidroalfaterpineol, camfor, A3-caren, izodiprenă, acizi abietici, cetone etc. U leiurile volatile obţinute p rin a n tren are cu vapori de apă sau alte pro­ cedee tehnice se utilizează, în special, în uzul ex te rn sau în industrie. A dăugarea a două linguriţe de ulei volatil de P in la o cadă de apă p e n tru baie are rezu ltate favorabile în distonii vegetative, hipodinam ie, insom nie, nevroze cardiace, tu lb u ră ri ale circulaţiei periferice, atrofii m usculare după a p aratu l gipsat etc. P rin distilarea uscată (pirogenată) a lem nului şi rădăcinilor de Pinus silvestris şi alte conifere se obţin aşa-num itele gudroane vegetale (P ix liquicla, P ix cacli etc.). în general, aceste gudroane conţin acizi organici, hidrocarburi, fenoli şi esterii lor, ca gaiacolul, creozolul, crezoli etc., fiind utilizate în fitoterapie e x te rn în tra ta m e n tu l derm atozelor (psoriazis, eczeme). T axus baccata L. (Tisa) — Fam . Taxaceae — Frunzele, foarte puţin u zitate astăzi, sîn t foarte toxice, conţinînd alcaloidul tax in ă şi glicozidul taxicatină. Odinioară, în doze foarte reduse, se recom anda ca antireum atism al, antispastic în epilepsie şi afecţiuni nervoase, precum şi ca verm ifug, în am igdalită, difterie, iar în Japonia ca antidiabetic. în m edicina populară era indicat p e n tru ,,lingoare“ (febră tifoidă). L arix decidua Mill. (Zadă) — Fam. Pinaceae ■ — singurul conifer cu frunze căzătoare, din scoarţa căruia se extrăgea o tin c tu ră cu pro p rietăţi expectorante în bronşite cronice şi astringentă p e n tru oprirea hem oragiilor interne. Din răşină se extrage u n ulei de tereb en tin ă de calitate superioară n u m it „tereb en tin a de V eneţia“. Sub form ă de em plastic. T huja occidentalis L. (Tuia) — Fam. Cupressaceae — (fig. 14) la noi cu ltiv at ca arb u st ornam ental, conţine în ram u rile frunzoase principii 163

Fig.

14 — T h u ja d e n ta lis

occi-

Fig. 15 — T h u ja o rien ta lis

am are, glicozidul thuyonă, tanin, ulei eteric, utilizîndu-se în tre c u t ca ex pectorant, emenagog, diuretic, antireum atism al. în prezent se utilizează şi în hom eopatie, în condiloame, polipi, epitelioam e, adenopatii, nevroze obsesive etc. A rom aterapia recom andă infuzia din frunze (10 g la 1/2 1 apă) şi tin ctu ra (1/5) 20— 40 picătu ri pe zi în cistite, h ip ertro fie a prostatei, incontenenţă u rin ară, reum atism , paraziţi in testinali şi în boala canceroasă. T huja orientalis L. (Tuia, A rborele vieţii) (fig. 15) — Fam . Cupressaceae — cultivat ca arbore ornam ental, cu o compoziţie chim ică asem ă­ nătoare cu T huja occidentalis, avînd p rin tre altele lignane cu posibilă acţiune anticanceroasă la fel ca şi rezinele. M ai conţine cariofilen, pinene, pinipicrine (cu acţiune analgezică şi vasoconstrictivă), quercitrină, ta n in şi thuyonă. Frunzele sîn t utilizate ca antipiretic, astringent, diuretic, em enagog, febrifug, stom ahic. Decoctul din frunze este indicat în gutu rai, dism enoree, epistaxis, gonoree, hem atem eză, h em aturie, m etroragie. Reco­ m an d at şi în hem oragiile tracluliti digestiv ca u rm are a ulce­ ru lu i duodenal sau peptic. V îrfurile vegetative tin ere se recom andă în gutu rai, tuse, dizenterie, reum atism şi în afecţiuni cu tanate parazitare. Sem inţele sîn t recom andate ca sedative în insom nie, neurastenie, ta h i­ cardie. în m edicina tradiţională se recom andă şi în am nezie, an x ietate, astm , bronşită, convulsii, poluţii etc. Scoarţa de rădăcină în arsu ri şi sti­ m u lativ al creşterii p ărului pe cicatrice. Cham aecyparis lawsoniana (Murr.) Pari. la fel ca şi Ch. pisifera Sieb. e t Zucc. şi Ch. nutkaensis Spach. arbori ornam entali cultivaţi p rin parcuri şi grădini. Au o compoziţie chim ică asem ănătoare cu speciile de Thuja,. avînd la bază derivaţi ai benzenului şi u n m etiletil al carvacrolului. A u u tilizări terapeutice restrînse, asem ănătoare Tuiei. 164

Clasa GNET AL ES, Ordinul EPHE DRA LES în ţa ra noastră acest ordin are un singur rep rezen tan t : specia m edi­ cinală Ephedra distachya L. Fam. EPHEDRACEAE EPH ED RA D IS T A C H Y A L. E. vulgaris Rich., E. m onostachya L. C IR C E L ; F r. : E phedra ; E. : Jo in tfir ; G. ; G em eines M eertrăubchen ; M. : C sik o fa rk -fii; R. : H voinik dvukoloskovîi Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbust sau subarbust dioic de 30— 80 (100) cm înălţim e, foarte ram ificat, cu ram u ri desfăcute, nodu­ roase, atârnate sau culcate. A m enţii m asculi, lung pedunculaţi, sîn t elipsoidali şi se form ează la nodurile ram u rilo r cîte 1— 3, iar cei fem eii d rep t sau reflecşi sîn t soli­ ta ri sau îm preunaţi. Florile sîn t de culoare galbenă. F ructul, o pseudobacă de m ărim ea unui bob de m azăre, este roşie la coacere, fiind comes­ tibilă. înfloreşte — (V—VI). M a t e r i a p r i m ă : P ă rţile aeriene ale plantei (Herba Ephedrae} sîn t de culoare verde-brum ată, cu ram urile cilindrice de 2— 3 m m grosim e, aspre şi striate longitudinal. In ternodurile sîn t de 3—4 cm lungim e, teaca este scurtă, m em branoasă, albă sau roşiatică, cu tu b u l d rep t aproape to t a tît de lung cît lat. F ără m iros, gust am ar. Ecologie şi ră&pîndire. în ţa ra noastră creşte in su lar în Transilvania (Suatu, la „Ţigle" jud. Cluj, Cheile Turzii, D râm bar jud. Alba), m ai frec­ v en t în Dobrogea, în D elta D unării, pe g rinduri sau pe dunele de pe lito­ ralu l M ării Negre, zonă unde este cunoscut şi utilizat în m edicina populară su b form ă de infuzie în bronşite. Recoltare. P e n tru scopuri m edicinale perioada optim ă de recoltare este în m ai şi în iunie. R andam entul la u s c a re : 4/1. C antităţile existente în ţa ra noastră n u p erm it recoltarea acestei specii în scopuri industriale. Compoziţie chimică. P ă rţile aeriene uscate ale plantei conţin pînă la 20o/o a&caloizi, d in tre care : l-efedrina, d-pseudoefedrina, stereoizom erul efedrinei, d-N -m etilpseudoefedrina, 1-norefedrina, d-norpseudoefedrina, benzilm etilam ina şi efedrina. C antităţile şi com ponenţa alcaloidică diferă în funcţie de provenienţă. A lătu ri de alcaloizi, plan ta m ai con­ ţine tan in (8—9%), zaharuri, m ucilagii, rezine, catechine, urm e de ulei volatil etc. în anul 1927 efedrina, form a racem ică, a fost obţinută p rin sinteză. P ro p rietăţile acestei substanţe cunoscută sub denum irea com ercială de efetonină, deşi sim ilară cu produsul sintetizat în n atură, diferă din punct de vedere calitativ. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. Este una dintre cele m ai vechi plante m edicinale cunoscute în m edicina tradiţională, cu 5000 ani î.e.n. în China antică (sub denum irea de M a-Huang).

Alcaloizii din această specie, în principal efedrina, au acţiune asupra sistem ului nervos sim patic şi central, stim ulînd centrii vasom otori, activind reflexele spinale. A cţiunea stim ulatoare se m anifestă şi asupra siste­ m ului hipofizar-carticosuprarenal. E fedrina este u n im p o rta n t bronhodilatator, dim inuează m otilitatea intestinală şi creşte presiunea arterială. Local, pe mucoase, în special pe cea nazală, produce vasoconstricţie. Produsele farm aceutice pe bază de efedrină sîn t utilizate în astm ul bronşic, în hipotensiunea arterială, în şoc, în incontinenţa u rin a ră noc­ tu rn ă la copii şi adulţi, ca antidot în intoxicaţiile cu m orfină, scopolam ină şi lum inai, iar ex tern ca decongestiv al m ucoasei nazale. Figurează în m ai m ulte farm acopeei (Ephedrini hydr ochi oricum). Efe­ d rina se adm inistrează in te rn sub form ă de soluţii, pulberi sau com pri­ m ate în doze de 0,05 g, în soluţii injectabile 1 şi 5%. E x tern sub form ă de supozitoare, unguente sau picături p e n tru nas.

ÎN C R E N G Ă T U R A M A G N Q L I0 P H Y T A ( A N G IO S P E R M A T O P H Y T A ) .

Angiosperm ele sînt- cele m ai evoluate plante, care au cucerit m edii de viaţă variate d atorită caracterelor lor de su perioritate. Ele au săm inţa protejată de fruct, stru c tu ra florii complexă, apărînd învelişurile florale şi ovarul ; adesea floarea este herm afrodită. Ţ esuturile sînt, de asem enea, perfecţionate. Ele se grupează în Dicotyledonatae şi M onocotyledonatae. Fam. BETULACEAE

C uprinde arbori şi arb u şti cu frunze sim ple şi flori unisexuate pe tip u l 4, fără învelişuri florale şi grupate în am enţi. F ru c tu l este o achenă p ro te jată de o braotee sau înveliş m em branos. î n scopuri m edicinale se utilizează în principal frunzele. A rborii din această fam ilie acum ulează 'diferite tip u ri de polifenoli, conţin triterpenoide, acum ulează citrulină, iar sem inţele conţin cantităţi apreciabile de ulei gras. C O R YLU S A V E L L A N A L. ALUN ; F r. : N oisetier ; E. : European hazel ; G. : G em eine H a s e l; M. ; Kozonseges m ogyoro ; R. : Leşcina abîknavennaia. (Unii autori clasifică specia în Fam. Coryllaceae). Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbust de 4— 5 m înălţim e ; tu lp in a : ram ificată de la bază ca o tufă, form înd o coroană largă ; scoarţa : netedă, cenuşie-gălbuie icu pete m ari albicioase ; m ugurii : ovali sau sferici, com prim aţi lateral, cu peri m ari, glanduloşi ; frunzele : lăţitovate cu v îrf brusc-acut şi baza cordiform ă, m arginea neregulat dubluserată, lungi de 6— 13 cm, late de 5— 9 cm ; păroase pe am bele feţe cînd sîn t tinere (la «cele m atu re num ai pe faţa inferioară) şi în special pe peţiol ; flori : unisexuate ; cele m ascule în am enţi, cîte 2— 4, cu o bractee şi 2 bracteole concrescute ; cele fem eieşti cîte 2 la subsuoara unei bractec, ap a r prim ăvara înaintea în fru n zirii ; fructele : achene grupate cîte 1—4, cu coaja subţire, înconjurate de un involucru ca o cupă. 167

înflo rirea florii (femeieşti (II—III) ; cele m ascule se form ează în anul precedent. ( M a t e r i a p r i m ă : Folium Coryli, frunze de form ă ovală, lungi de 6— 13 cm, late de 5— 9 om, ou v îrfu l ascuţit îşi baza corciiformă, n e re ­ gulat dinţate, cu peţiolul lung de 1— 2 cm, acoperite cu p eri glanduloşi pe am bele feţe, m ai ev id en t pe peţioi. F ără m iros, g u stu l astringent. Ecologie şi răspîndire. Comun în toată zona forestieră, optim ul de vegetaţie găsindu-se în regiunea de deal şi coline ; fiind o specie p re­ tenţioasă la lum ină se găseşte pe m arginea pădurilor, în lum inişuri sau p rin tre arborii cu coroană ra ră care lasă să p ă tru n d ă lum ina, făcând parte din etajul subarboretului ; pretenţios ifaţă de sol, cere soluri fertile, afi­ nate, în special calcaroase. Se află în toate judeţele ţării din zona de deal, colinară şi m ontană, în special în păduri de ste ja r, carpen şi făgete. Recoltare. Perioada optim ă în lunile iunie-iulie, cînd frunzele sînt tinere ; se recoltează p rin stru jire num ai frunzele verzi, întregi, n ep ă­ tate sau atacate de dăunători. P reg ătirea m ateriei prim e în vederea prelucrării. D qpă ce se înde­ părtează frunzele pătate, atacate, ise usucă fie pe cale n a tu ra lă la um bră, în poduri sau soproane aerate, în stra t subţire, fie pe cale artificială — pînă la 50°. Randamentul la uscare : 2—4/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd frunze tinere, cu peţioi de 1— 2 cm, adm iţîndu-se un conţinut m axim de frunze decolorate sau bru nificate de 5%, alte p ărţi din plantă 2%, corpuri străine organice şi m i­ nerale — m ax. cîte 0,5%, u m id itate — m ax. 13%. Compoziţie chim ică : polifenoli, m iricetină, leucoantociani, acid ca­ fele ; acizi fenol carbonici : acid clorogenic, flavonoide : m iricitrină, cvercitrină, betulină (0,2% în scoarţă), 0,04% ulei volatil care conţine cca. 18% acid palm itic, o parafină şi un heterozid m yricitrosidul, izaharuri etc. A cţiune farm acodinam ică, utilizări terapeutice. U leiul volatil are p ro ­ prietăţi vasoconstrictive. Polifenolii precipitînd proteinele form ează pe m ucoase sau ţesu tu ri lezate o m em brană de coagulare în care sînt în glo­ bate şi bacteriile, ajungîndu-se astfel la o acţiune hem ostatică şi clezinfectantă. Fiavonoidele potenţează acţiunea antihem oragică, m ărind rezis­ ten ţa capilarelor. Frunzele au efecte coleretice. Sub form ă de extraot apos sau hidroalcoolic frunzele de alun erau în tre b u in ţate în tre c u t în perifiebite şi ca hem ostatic in leziuni mici. A m enţii, ca sudorific şi a strin ­ gent, ia r scoarţa, în febra interm itentă. Fructele sînt recom andate ca antiaiiem ic în anem ia hipocrom ă. B E T U L A V E R R U C O SA EHRH. (B. alba L., B. pendula Roth.) M ESTEACĂN ; F r. : Bouleau ; E. : Comimon B irch ; G. : Birke ; IM. : Kozonseges n y ir ; R. : Bereza pavislaia (fig. 16). C aractere de recunoaştere. P l a n t a : arbore în alt pînă la 30 m, cu frunziş rar, lum inos ; tu lp in a : cu ram uri groase, ascendente şi num e­ roase răm urele subţiri, pendente, flexibile, pe lu jerii anuali cu glande în form ă de verucozităţi ; scoarţa : albă şi netedă, se exfoliază specific 168

Fig. 16 — B e tu la v e rru co sa

în fîşii circulare ; m ugurii : ovoid-conici, foarte alipiţi d e axă, bruni-cenuşii, cu 2—4 solzi vîscoşi ; frunzele : rom boidale, cu m argine dubluserată, v îrfu l acum inat, glaibre, lungi de 4—7 cm, late d e 2,5— 4 cm, culoarea verde, m ai deschisă pe faţa inferioară ; florile : unisexuate, gru p ate în am enţi ; cei m asculi cîte 2—<3 la 'vârful lujerilor, se form ează in vara precedentă ; cei fem eieşti apar p rim ăvara eu frunzele sub form a unui con a lu n g it; fructele : sam are cu două aripioare de 2—3 ori cit sămiînţa. Înflo rirea (IV—V). M a t e r i a p r i m ă : Frunzele tinere (Folium Betulae) sînt de form ă rom boidală, cu m arginea dublu serată, glabre la ifel ca şi peţiolul, în stare proaspătă lipicioase, uscate p uţin aspre, de culoare verde m ai des­ chis pe partea inferioară. M iros caracteristic, g u st slab, am ărui. Ecologie şi răspîndire. Specie cu m are am plitudine ecologică, speci­ fică p e n tru zona dealurilor, d a r putând coborî la câmpie sau u rca în zona m ontană pînă la 1 500 m pe coaste lînsorite. Fiind nepretenţios faţă de climă şi sol, dar iubitor de lum ină, este specie pionieră a teren u rilo r despădurite şi goale, in vadantă în tă ie tu ri sau arsuri. Poate l'orma păduri pure sau am estecuri cu alte specii, spre lim ita d intre foioase şi conifere. A rborete m asive m ai im portante sîn t în M aram ureş, T ransilvania (jude­ ţele Bihor, B istriţa-N ăsăud, Cluj, Covasna, H arghita, H unedoara, Sălaj), M oldova (judeţele Bacău, Neamţ,, Suceava, Vrancea), M untenia (judeţele Argeş, Buzău, Dîm boviţa, Prahova), O ltenia (Gorj, Vâlcea). Recoltare. Frunzele se recoltează în stadiu tîn ă r cînd sînt lipicioase şi au co n ţin u tu l cel m ai bogat în principii active, din m ai pîn ă în iulie, prin stru jire a ram urilor. în acesit scop, se pot u rm ări p e n tru obţinerea unor' can tităţi m ai m ari parchetele în care se fac tăieri. La arborii la care se practică stru jire a parţială şi rămiîn netăiaţi, această operaţie nu durează, apărând în urm a strujârii noii frunze. F oarte uşor se face recol­ tare la exem plarele scunde, care a p a r in v adant în tăietu ri, doborâturi sau arsuri de pădure. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. D upă ce se înlă­ tu ră restu rile de răm urele, m ugurii, frunzele brunificate, frunzele se pun la uscat la um bră, în s tra t subţire (în special se va u rm ări la cele tinere, lipicioase să nu fie lipite în tre ele), pe rogojini, ram e sau hîrtii. La cam ­ panii m ari, cînd se depăşeşte capacitatea de uscare natu rală, se p ot usca artificial la m ax. 35°. R andam entul la uscare 2—3/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : im p u rităţi — frunze decolo­ ra te sau brunificate — m ax. 2% , alte p ărţi din plantă (m uguri, restu ri de răm urele) m ax. 1% i corpuri străine organice şi m inerale — m ax. cite 0,5%, iar um iditate — m ax. 13%. Compoziţie chimică. Polifenoli : m iricetină, leucadelfină, cantităţi m ici de acid cafeic, galic, protocatehic şi nicotinic ; flavonoide : hiperozid m iricetină — 3 — digalactozid, fenoli glucodizici ; betulozidul (în scoarţa proaspătă), ulei volatil în m uguri şi în scoarţa proaspătă (0,04— 0,05%) ; tanin de n a tu ră catehică în scoară (5— 10%) ; o terp en ă pentaciclică betulina care însă n u se află în frunzele tin ere, acid oleanolic, Ş-sitosterine (în lemn), acid oxalic, vitam ina C (0,3%) şi să ru ri m inerale. Acţiune farmacodinamiă, utilizări terapeutice. E xtractele fluide, us­ cate, hidroalcoolice au p ro prietăţi diuretice în special Ia cardiorenali, 170

dim inuând edem ele, reducând album inuria şi calmând dispneea. Un fa p t pozitiv p e n tru fitoterapeutică este că produsele farm aceutice pe bază de M esteacăn produc diureză fără a provoca nici o irita ţie la n ivelul parenchim ului renal. Favorizează elim inarea acidului uric şi a colesterolului. A cţiune uşoară coleretică. A cţiune antibiotică asupra Bac. coli, Stafiloeocu lu i a u riu şi alb Oxford şi asupra Bac. anthracis. Scoarţa de M esteacăn (Cortex Betulae) a fost u tilizată in d erm atite, s tă ri febrile, gută, hidropizie, ca diuretic şi stim u len t al poftei de mâncare. M ugurii au acţiune sim ilară cu frunzele tinere. Seva se utilizează în indus­ tr ia cosm etică în loţiuni capilare. D in speciile B. verrucosa şi B. pubescens, p rin distilare uscată, se ob­ ţin e gudronul de M esteacăn (Pix betulae), un lichid vîscos de culoare b m n ă-n e ag ră , cu m iros caracteristic, cu d = 0,935—0,945, solubil în etere, cloroform şi alcool absolut, u tilizat în derm atologie. Frunzele de m es­ teacăn in tră în com poziţia produselor fitoterapeutice D iurenob şi Norm opan d ero l şi a ceaiurilor m edicinale an tireu m atic şi diuretic nr. 2. Din fru n ze se p rep a ră infuzia (1— 2 lin g u ri la cană) ; când tem p e ra tu ra in fu ­ ziei a ajuns la 40°C se adaugă u n vârf de cu ţit de bicarbonat de sodiu. D upă 6 ore se filtrează. Se beau 2— 3 căni pe zi. ALTE SPECII DE BETULACEAE CU U TILIZĂ RI MEDICINALE B etula pubescens Ehrh. (M esteacănul pufos) pe lingă utilizarea la obţinerea gudronului de m esteacăn, se în tre b u in ţau în m edicina populată în febra tifoidă îşi în tifosul exantem atic. A ln u s glutinosa Gaertn. (A ninul negru, A rin) (fig. 17), A ln u s incana (L.) M nch. (A ninul alb) conţin hiperozid, cvercitrină, dim etoxiizolaricirezinolxilozid (în lem n : lignanm onoxilozid), substanţe tanante. în scoarţa de A . g luti­ nosa se găsesc protalm ulină (taraxerol) şi alm ulină (taraxeron), lupeol, (3-sitosterol şi o triterp en ă. Em piric se utilizează scoarţa (m acerat) in ­ te r n ca febrifug şi tonic, iar frunzele sub form ă de cataplasm e ca galactofug la sfîrşitu l lăuziei. Se m ai citează utilizarea em pirică în uzul ex tern sub form ă de sp ălătu ri în ulceraţii ale pielii şi în leucoree, iar sub form ă de gargarism e p e n tru tonifierea m ucoasei bucale şi a gingiilor prin acţiunea de precipitare a taninului. S ubstanţele tan a n te din scoarţa de arin se utilizează la vopsitul lînii. 171

Fam. FAGACEAE A rbori de m ari dim ensiuni, ou frunze alterne, întregi, sim ple sau lo­ bate, flori unisexuate, cele m ascule în am enţi cilindrici, cele fem ele soli­ ta re sau 2— 3. Fructele sîn t achene m ari, p ro te jate la bază sau în to tali­ tate de un înveliş d u r pro v en it d in lignificarea bracteelor. R eprezentanţii celor două genuri Fagus şi Quercus ocupă în ţa ra noastră m ari suprafeţe, dom inînd în pădurile de deal (ş i oîmpie, în tim p ce Casianea sativa se cultivă sau se află sălbăticit în zone m ai restrînse unde m icroclim atul perm ite dezvoltarea acestei specii. F am ilie foarte im por­ ta n tă p e n tru silvicultură şi ind u stria lem nului. U nele specii au im por­ ta n ţă p e n tru terapeutică fie p e n tru obţinerea u nor gudroane vegetale, fie ca m aterie prim ă p e n tru taninuri. C A S T A N E A S A T IV A M ii. (C. vesca G aertn.) CASTAN ; Fr. : C hâtaignier ; E. : Sw eet (Spanish) chestnut ; G. : K astanienbaum ; M. : Szelid gesztenye ; R. : K aştan pasevnîi (fig. 18). C aractere de recunoaştere. P la n t a : A rbore care atinge p în ă la 20— 30 m înălţim e îşi diam etre foarte m ari ; tu lp in a ; dreaptă, cilindrică, ram ificaţie bogată, dând o coroană deasă şi întinsă late ra l ; scoarţa : eenuşie-verzuie cu pete albicioase (la b ătrîn eţe ritidom cu crăpături adinei) ; m ugurii : tu rtiţi, ovoizi, laterali 'faţă de o cicatrice, cu tre i urm e de fasci­ cule ; frunzele : oblonglanceolate, pe m argine cu dinţi, n e rv u ri proem i­ nente, lungim e 8— 18 (22) cm, lăţim e 4— 8 cm ; florile : unisexuate ; cele m ascule în am enţi cilindrici, erecţi, lungi de 10— 20 cm ; cele fem eieşti — solitare sau cîte 3, la baza am enţilor m asculi, înconjurate de un involucru spinos ; fru ctu l : achenă de 2—3 cm, brun-închis, cîte 1— 3 în tr-o cupă spinoasă provenită din involucru şi care se desface în 4 valve, înflo rire (VI). Materia primă: Folium Castaneae este form ată din frunzele recoltate vara. Ele sînt lungi de 8— 18 (22) cm, late de 4— 8 cm, cu peţiolul scurt, oblong-lanceolate, ascuţite la vîrf, dinţate pe m argini, cu dinţi m ari spinoşi, de culoare verde m ai închis pe p a rte a superioară şi m ai deschisă pe p artea inferioară. Nu au m iros, gustul este astringent. Ecologie şi răspîndire. Specie me­ diteraneană, la noi în staţiu n i adă­ 172

postite, cu clim at cald şi um ed (în ju d eţu l M aram ureş în zona oraşului B aia M are şi în O ltenia — în ju d eţu l Gorj la Tism ana, Polovraci, P eştişani, Izverna, Sohodol, Cerneţi, Baia de A ram ă, Cloşani). In alte localităţi a fost adus p rin cultură, dar este sporadic şi su feră din cauza îngheţurilor. Recoltare. Ejpoea optim ă iulie-august. Se face p rin s tru jire a fru n ­ zelor. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. U scarea n a tu ra lă se face Ia uimbră, punând frunzele în tr-u n singur strat, pe ram e sau hîrtie, în poduri ;sau şoproane bine aerate, ia r artificial la 50° C. Randa­ m e n t la uscare 4— 5/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : im p u rităţi — frunze b ru n ificate — m ax. 5% , restu ri de plantă — max. (2%, corpuri străin e organice şi m inerale — max. cîte 0,5% la fiecare ; um iditate — m ax. 13%. Compoziţie chimică. In frunze sînt prezente tan in u ri galice care după hidroliză dau acid elagic şi glucoză şi mici cantităţi de cvencetină, acid cum aric, eam ferol, acid cafeic, acid dihidrodigalic, inozitol, vitam ina E, să ru ri de m agneziu şi fosfor. T aninurile de n a tu ră catehică sînt p re­ zente în scoarţă, lem n, m uguri, frunze şi fructe. In scoarţă este prezent şi ham am elitaninul, iar în lem n castalgina, castalina, vesealgina, vescalina, un acid şi un alcool tr'iterpenic. F ructele conţin substanţe pro­ teice, am idon şi ulei gras. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. E x tractu l apos din frunze şi tin c tu ra p rep a ra tă din ex tractu l fluid are acţiune sedatLvă asu­ p ra cen trilo r respiratori, în special asupra centrului tusei. D atorită aces­ tu i fapt, frunzele de Castan se utilizelază îm preună cu alte plante p e n tru obţinerea unor m edicam ente antitusive. Frunzele au pro p rietăţi baoteriostatice. Confuzii. D in cauza num elui popular de „C astan14 există confuzii re ­ ciproce cu frunzele de A esculus hippocastanum (C astanul sălbatic) de care sîn t însă foarte diferite morfologic, acestea fiind palm at compuse. Observaţii. Im portanţă m edicinală m ai au : scoarţa (Cortex Castaneae) — u tilizată odinioară ca astrin g en t (datorită conţinutului în ta nin) şi febrifug ; sem inţele (castanele) folosite în alim entaţie constituie totodată un rem ediu popular în diareele benigne. QTJERCUS RO BU R L. (Q. pedunculata Ehrh.) STE JA R ; Fr. : Chene ; E. : Brităsh oak ; G. : Stiel-Eiche ; M. : KoCsănyos tolgy ; R. : Dub (fig. 19) Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbore în alt pînă la 40 (50) m, cu coroană largă, n eregulată ; tulpina : se dezvoltă în grosim e, ram u ri puternice, noduroase întinse orizontal ; scoarţa : la început netedă, apoi cu ritidom brun-îHGhis, b răzd at adînc ; m uguri : ovoizi, cu 4—5 m uchii longitudinale, îngrăm ădiţi spre v îrfu l lu je r u lu i; frunze : strânse spre v îrfu l lu jeru lu i, obovate, sesile, penatsinuate, cu 4— 8 perechi de lobi asim etrici, glabre, pieloase, lungi de 6—20 cm, late de 3— 10 cm ; flori : unisexuate ; cele m ascule g ru p ate în am enţi pendenţi, cele fem ele p rin se 173

F ig. 19 — Q u ercu s robUr

d irect cîte 3— 6 pe un peduncul com un lung de 3— 8 cm ; fructe : ghinda este o achenă ovoidă, de 2— 4 cm lungim e, su sţin u tă de o cupă cu solzi im bricaţi, triu n g h iu la ri ; sînt cîte 2— 5 pe u n peduncul comun. Înflorire (IV—V). Observaţii. A u în tre b u in ţări m edicinale şi celelalte specii ale genului Quercus. ca spre exem plu Quercus petraea (fig. 20).

F ig . 20

—

Q u e r c u s p e tr a e a

M a t e r i a p r i m ă : C ortex Quercus, adică scoarţa recoltată de pe ram u rile tinere, se prezintă sub form ă de jgheab, fişii sau su lu ri ci­ lindrice, cu suprafaţa ex tern ă netedă, lucioasă, de culoare cenuşie, la in terio r gălbuie sau brun-roşcată, de 2— 3 m m grosim e. F ără m iros, cu gust astringent slab am ărui. Ecologie şi răspîndire. Cele 9 specii ale genului Quercus care cresc spontan în R om ânia sînt foarte răspândite, ocupând cca. 21o/0 din su­ prafaţa pădurilor noastre. Au p reten ţii ridicate faţă de sol (bogat, adânc), lum ină şi căldură. Se întâlnesc în toată ţara, începând din zona de câm­ pie şi pînă în zona dealurilor sau chiar m ontană inferioară (gorunul). Recoltare. Epoca optiimă m artie-apriîie, atunci când scoarţa se des­ prinde uşor datorită începerii circulaţiei sevei. E xploatarea se face n u ­ m ai în parchete, pe m ăsura tăierilor. Se recoltează num ai scoarţa n e ­ tedă a ram urilor1de 3—5 ani, cu grosim e de pînă la 10 cm. M etode de recoltare : — se fac cu cuţitul tăie tu ri inelare la distanţe de 10— 30 cm care se unesc apoi p rin tr-o tăie tu ră în lung ; se desprind astfel fragm ente In form ă de tub ; — aşchierea — nu este recom andabilă . deoarece se poate lua şi lem n, care nu este adm is în produs. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. D upă în d ep ărta­ rea fragm entelor de scoarţă crăpată sau cu lem n la in terio r se pune la uscat în aer liber la soare, în s tra t su b ţire (pe tim p um ed sa in tro ­ duce în locuri adăpostite si încălzite). U scarea artificială se face la 40—50°. R andam entul la uscare 2— 2,5/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie for­ m ată din fragm ente de scoarţă netedă, lungi de 10— 30 cm, în form ă de tub sau jgheab ; n u se adm it scoarţe crăpate sau cu lem n la in te­ rio r ; im p u rităţi (scoarţe înnegrite la interior) — m ax. 5%, corpuri stră ­ ine organice — max. 1% si m inerale -— m ax. 0,5%, um iditate — m ax. 13%. Compoziţie chimică. Acid cvercitanic (9— 15%), catechine, acid elagic, acid galic, substanţe de n a tu ră triterpenoidică : ridelinol, acid nictanic, acid roburic, cvercito‘1 ; acizi cinam om ici şi derivaţi flavonoidici, substanţe pectice şi rezinoase, zaharuri, o substanţă am ară cvarcina. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. B azată pe p roprieta­ tea de precipitare a proteinelor, având acţiune astringentă, hem ostatică şi antiseptică. D im inuează secreţiile glandulare, provoacă constricţie ca­ pilară şi antrenează o irigaţie sanguină slabă şi o anestezie uşoară lo­ cală. F oarte m ult utilizată în trecut, scoarţa de s te ja r astăzi se u tili­ zează în tu lb u ră ri digestive ca antidiareic şi ca antidot în intoxicaţii cu alcaloizi, să ru ri m etalice toxice, plum b, cupru, staniu etc. (în special ta ninul). E xtern, decoctul se foloseşte ca pansam ent p e n tru plăgi care supurează.E m piric a fost utilizat şi în leucoree, m etrite şi gonoree. S-a d em onstrat experim ental că ex tractu l din frunze de s te ja r distruge în scu rt tim p germ enii difteriei, holerei, paratifici şi ai tuberculozei. 175

Sub form ă de decoet (2— 3 lin g u riţe scoarţă la o cană apă) şi în gargarism e se foloseşte p e n tru am eliorarda stom atitelor, laringitelor, a n ginei. Sub form ă de băi, în eczeme cronice, în hem oroizi şi fisuri anale. Cu aceleaşi u tilizări este ghinda (Fructus Querci), frunzele şi ga­ lele de pe frunze produse de him enoptera C ynips galae tinctoricie Olit. Scoarţa de S tejar in tră în compoziţia ceaiului antidiareic. ALTE SPECII DE FAGACEAE CU UTILIZĂRI M EDICINALE Fcigus silvatica L. (Fag), arbore dom inant în pădurile de deal. Ex­ tractu l hidroiizat de frunze conţine compuşi de n a tu ră fiavonoidică • m iricetină, leucodelfinina, acid elagic, cvei'cetina, leucocianidină, cam ferol, acid cafeic şi cantităţi mici de acid cum aric, tanin etc. P rin distilare pirogenată se obţine gudronul de fag (P ix Fagi) care conţine gaiacol (o-m etoxifenol), crezoli (o, m, p — m etilfenol), sileni (2,3— 3,4— 2,5 dim etilfenol) etc. In tre c u t scoarţa de fag era utilizată în locul chininei ca febrifug şi tonic-am ar. D atorită tan in u lu i era utilizată ca antidiareic. G udronul de fag este folosit în afecţiuni ale căilor respiratorii, în derm atite ş.a. Fam . JUGLANDACEAE A rbori, m ai ra r arbuşti, care ating dim ensiuni m ari. Au frunze al­ terne, im paripenat-com puse, căzătoare. Florile monoice, cele m ascule sub form ă de am enţi alungiţi, pendenţi, cele femelei 1—4 m în vârful ram u ­ rilor1tinere. F ru c tu l drupă dehiscentă sau nuculă aripată. JU G L A N S R E G IA L. NUC : Fr. : Noyer ; E. : W alnut ; G. r N ussbaum ; M. : Diofa ; R. : A reh g retk ii (fig. 21)

F ig . 21

176

—

J u g la n s re g ia

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A r­ bore foarte viguros, pînă la 30 m, cu trunchi gros, coroana largă, globulară ; scoarţa : n etedă şi cenuşiu-vcrzuie în tinereţe, apoi cu ritidom cu crăp ătu ri ra re şi adînci ; m uguri : negrieioşi, ovoid-globuloşi, .pînă la 7 mm ; fru n ze : alterne, penat-com puse, cu 5— 9 foliole eliptice întregi ; flo ri: unisexuate, m ascule in am enţi negrieioşi, pendenţi, de 8— 10 cm ; fem ele cîte 1— 2 la vîrfu l ram urilor ; fructe : drupe m ari de 4—5 cm, cu pericarp la început verde, crapă neregulat, se desface şi se înnegreşte prin oxidarc. înflorire (V). IM a t e r i a p r i m ă : F olium Juglandis. foliolele frunzelor recoltate fără peţiolul

principal, sîn t de 6—9 (12) cm lungim e, eliptice, oblong ovate, scu rt ascu­ ţite la vîrf, întregi nedinţate, glabre pe faţa superioară, cu sm ocuri mici de peri la subsuoara n erv u rilo r de pe p artea inferioară. Culoare verdeînchis. M irosul arom at, gustul astrin g en t am ărui. La cerere se recoltează şi pericarpul fructelor (Pericarpus nucis juglandis sau N u cu m juglandis periccirpium sau P utam en juglandis). Ecologie şi răspîndire. Se în tîlneşte cultivat în în treag a ţară, prin livezi, vii, m arginea şoselelor, grădini, curţi, m ai ales în regiunea pod­ goriilor. U neori sălbăticit p rin p ăduri de am estec clin regiunea de dea­ lu ri în regiuni cu influenţă m editeraneană (Banat, T ransilvania de S-V, O ltenia, V. M unteniei). Cere soluri profunde şi lum ină ; nu rezistă la îngheţuri. Recoltare. Frun-zele se recoltează din m ai pînă în august (de p re ­ fe ra t m ai tinere, eînd au conţinut m ai ridicat de substanţe active) prin s tru jire a foliolelor de pe ax u l frunzei. P e n tru a nu dăuna arborilor nu se recoltează de pe acelaşi arbore decît 2— 3 kg frunze proaspete. P ericarp u l fructelor se obţine în august-septem brie de la nucile re­ coltate şi c u ră ţate im ediat după recoltare, astfel ca acest pericarp să fie verde-ibrun ; nu se ia de la nucile la care acesta s-a înnegrit, îngăl­ b en it sau înm uiat. Este deci un produs care nu cere în plus faţă de ope­ raţiile uzuale care se fac la cu ră ţare a nucilor decît sortarea p ericarpului de culoare corespunzătoare. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Frunzele de Nuc se brunifică extrem de repede în cazul unei m anipulări îndelungate şi m ai ales p rin presare, devenind necorespunzătoare. De aceea, se vor usca cît m ai repede după recoltare, fie pe cale n a tu ra lă în s tra t sub­ ţire, ferite de soare, de p referat în poduri, acoperite cu tablă, fie la uscător la 35—40°, iar frunzele b runificate se îndepărtează. în m od asem ănător se usucă şi pericarpul, aşezîndu-se pe ram e cu scobitura în sus. P rin uscare, culoarea acestuia se m ai schim bă către b ru n . R andam entul la uscare : 3— 4/1 p e n tru frunze şi 4—6/1 p e n tru pericarp Condiţiile tehnice de recepţie prevăd p e n tru Folia Juglandis num ai foliole fără peţiol principal, de culoare verde, adm iţîndu-se ca im p u ri­ tăţi — m ax. 3% fructe înnegrite şi max. 1% restu ri din peţiolul p rin ­ cipal, corpuri străine organice şi m inerale — m ax. cîte 0,5% din fi 3 care, iar um iditate — m ax. 13V0P e n tru Pericarpus N ucis juglandis se recepţionează num ai bucăţi din coaja fructului de culoare brun-verzuie, cu m ax. 15% fragm ente de cu­ loare neagră la exterior, corpuri străin e organice şi m inerale — m ax. cîte 0,5% din fiecare, um iditate — m ax. 13o/o. Compoziţie chimică. Frunzele conţin 4— 5% tanin, acid galic, acid cafelc, acid elagic, flavoane, inozitol, cantităţi m ici de ulei volatil, a şi Ş — hidroiuglonă, iuglonă, ca derivaţi ai naftochinonei şi vitam ina C. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. A stringent datorită taninurilor, cu p ro prietăţi uşor hipotensive şi antialergi.ee. Se utilizează m ai m ult în mod em piric în eczeme cronice, serofuloză, ca antidiareie şi în băi m edicinale. A cţiunea hipoglicem iantă nu a p u tu t fi dem ons­ trată. 177

Uleiul din seminţe, format din acizi graşi din care peste 50% acid linoleic, este recomandat în alimentaţia dietetică pentru prevenirea aterosclerozei. Foliolele de Nuc in tră în compoziţia ceaiurilor antidiareic şi die­ tetic. Din frunzele de Nuc se poate p rep ara o infuzie, 2 linguri frunze la o cană. în diareele uşoare se beau 2— 3 căni pe zi. In stom atite sub form ă de gargară cu decoct (3 linguri frunze la o oană). în leucoree spălă tu ri locale. Fam. SALICACEAE A rbori sau arbuşti, cu frunze întregi, alterne. Flori unisexuate, nude, cu o bractee la bază, dispuse în am enţi, ap ar adesea înainte de în fru n zire. F ructe — m ici capsule ce se desfac în 2-—4 valve. Ecologic legate adesea de locuri e,u um iditate. iSe utilizează m ugurii, scoarţa şi chiar frunzele, d a to rită conţinu­ tu lu i în glicozizi, tan in şi alte principii active. PO PU LU S N IG R A L. PLO P NEGRU ; Fr. : Peuplier noir ; E. : Black poplar ; G. : S c h w a rz p a p p e l; M. Fekete n yârfa ; R. : Asakori. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbore în alt pînă la 30 (35) m şi diam etru pînă la 2 m ; tu lp in a : dreaptă, cu coroană largă, rară, n e ­ regulată, cu num eroşi lăstari lacom i ; scoarţa : form ează de tim puriu ritidom negricios, brăzdat adine ; m uguri : ascuţiţi, de la conic-alungiţi pînă la fusiform i, adesea curb aţi la vîrf, lungi de 2— 3 cm, groşi de 4—8 cm ; culoare brun-gălbuie,, la suprafaţă cu un clei cu miros slab arom atic, fiind vîscoşi ; frunze : deltoide (triunghiulare), lungi de 5— 10 cm, vîrfu l prelung ascuţit, m argine serată, glabre, peţioi lung pînă la 6 cm, tu rtit late ra l ; flori : unisexuate, în am enţi pendenţi -— b ă r­ băteşti de 4— 6 cm, fem eieşti m ai lungi — 10—45 cm ; fructe : capsule m ici (7—9 mm). în flo rire (III—IV — precede p uţin înfrunzirea). M a t e r i a p r i m ă : G em m ae Populi — m ugurii de Plop sîn t ovoizi nedesfăcuţi, acoperiţi de bractee, ascuţiţi la vîrf, lucioşi, de 1— 2 (3) cm lungim e şi 4— 6 m m grosime. Sînt răşinoşi la interior, de culoare b ru n ădeschis pînă la b ru n , cu m iros plăcut, răşinos, balsam ic, gust am ărui arom at. Scoarţa recoltată de pe ram urile tin e re este m ai p u ţin utilizată. Ecologie şi răspîndire. P retin d e m ultă căldură în tim pul verii, rezistînd totodată la ger, de aceea coboară m ai jos decât ceilalţi plopi. P rezin tă exigenţă redusă faţă de sol, m ergînd pe aluviuni şi evitînd so­ lu rile com pacte sau sărăturoase. Necesită m ultă um iditate în sol, chiar inundaţii de scurtă durată. Ca urm are, se în tîln eşte în regiunile joase, p rin zăvoaie, lunci, depresiuni, poieni um ede ; spre deal num ai exem ­ plare izolate.. R ăspîndit în Lunca şi D elta D unării, precum şi în luncile princi­ palelor rîu ri din ţară, în partea dinspre aval a acestora. 173

Recoltare. Epoca de recoltare — sfîrşitul lui februarie începutul lui m artie, cînd încep sâ se um fle m ugurii vegetativi. D eoarece recoltarea direct de p e arbore este m ai p uţin productivă, se urm ăreşte unde se fac tăieri, desprinzîndu-se m ugurii cu rnîna direct de pe ram uri. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. U scarea se face cît m ai repede, p e n tru a evita desfacerea ; pe cale n a tu ra lă se face în aer liber, pe ram e sau pe rogojini, hîirtie, iar artificial la tem p eratu ri pînă la 35° (de asem enea p e n tru a nu se desface şi lipi în tre ei). Indi­ fe re n t de tipul de uscare se pun în tr-u n singur stra t, p e n tru a nu se lipi. R andam ent la uscare 2— 2,5/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd m uguri nedesfăcuţi, adm iţîndu-se ca im purităţi — m uguri com plet desfăcuţi — m ax. 1% şi restu ri de frunze — m ax. 0,5%, corpuri străine organice şi m inerale — max. 0,5% din fiecare, um iditate — m ax. 13%. Compoziţie chimică. M ugurii de plop conţin glicozizii fenolici, salicina şi populina, 0,5% ulei volatil form at din betulen, a, (3 şi y — betulenol, d-hum ulen, a-cariofi'len, com puşi de n a tu ră flavonică : crizina şi tectocrizina, cca. 1,5% tan in u ri, rezine, ulei gras, acid m alîc şi galic, saponine, m anitol etc. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. A cţiune astringentă, antiseptică datorită substanţelor cu caracter fenolie, uşor1 antiinflam ato are şi slab analgezică. D atorită flavonelor are acţiune diuretică favorizînd elim inarea acidului uric. M ugurii au fost utilizaţi la p rep ara­ re a u nui ung u en t antihem oroidal (U nguentum Populeum ). E m piric se m ai utilizează în reum atism sub form ă de infuzie sau decoct. E xtern, în inflam aţii, leziuni ale pielii, d egeraturi sau în loţiuni capilare. C ăr­ bunele de lem n de plop poate fi utilizat ca adsorbant. U nguentul a n ti­ hem oroidal din m ugurii de plop se p rep ară din 20 g m uguri zdrobiţi care se um ectează cu 5 ml alcool, lăsîndu-lse la m acerat 24 ore în vas închis. Se adaugă 100 g u n tu ră de porc şi 5 g ceară de albine şi se ţine am estecul 3 ore pe baia de apă. Se filtrează p rin tifon, apoi se freacă la m ojar p în ă la obţinerea unguentului. Confuzii. Se pot recolta din eroare uneori m uguri de la alte specii de Plop, în special Plop alb (Populus alba) şi Plop tre m u ră to r (Populus trem ula). Deoarece în perioada în care se recoltează m ugurii fru n ­ zele nu sînt ap ărute, recunoaşterea se va face după scoarţă şi m uguri. Scoarţa ■ — la P lopul negru form ează ritidom brăzdat de tim puriu pe cea m ai m are parte a tulpinii ; la celelalte specii rit i dom ul apare num ai la arborii bătrâni (cei tin eri au scoarţa netedă, alb-cenuşie sau cenuşiu-verzuie) şi se întinde num ai la baza tulpinii. M ugurii —• alungiţi, ascuţiţi, lungi pînă la 2—3 cm la P. n ig r a ; la celelalte specii ovoizi şi m ult m ai mici (3—4 mm la P. alba şi 6— 7 mm la P. trem ula). Observaţii. De la Plopul negru o utilizare m ai redusă o au : — scoarţa — căreia i se atribuie pro p rietăţi tonice, astringente, antiscorbutice şi febrifuge ; — cărbunele vegetal obţinut din lem nul său — p e n tru ^b^oibţra gazelor şi substanţelor tox-ice produse de flora micwfbiană^jdin in testi­ n u l gros. 1 .»'*.+ Jr f 179

SALIX ALBA L. SALCIE, RĂCHITĂ ALBA : Fr. : Saule ; E. : W hite willow, G. : Silber W eide ; M. : F eh er fiiz ; R. : Iva belaia Caractere de recunoaştere. P l a n t a . A rbore pînă la 20 m înălţim e eu coroană neregulată ; tu lp in a strâmbă, au lu jeri subţiri, flexibili, verde-gălbui ; scoarţa : cea tîn ă ră netedă, cenuşie-verzuie, form ează tim ­ pu riu ritidom gros, c e n u şiu -b ru n ; se desprinde cu u şu rin ţă ; m uguri : alungit-ovoizi, alipiţi ; frunze : lanceolate, de 4— 10 om lungim e, m a r­ gine m ăru n t serată ; la început pulbescenite pe am bele feţe ceea ce le dă culoare argintie, apoi rămân cu peri num ai pe dos ; flori : unisexuate, în am enţi ; cei m asculi — galbeni, de 2—6 cm, cei fem eii — verzui, de 3—4 cm ; fructe : mici capsule. în flo rire (IV — odată cu înfrunzirea). Observaţii. S înt în tre b u in ţate în scopuri m edicinale şi alte specii de S a l i x : S. purpurea L. (Răchita roşie) cu lu je ri roşii p u rpurii, S. fragilis L. (Răchita) cu lu jerii care se ru p cu u şu rin ţă de la inserţia pe namură, 5. pentandra L. — cu frunze m ai ovate, S. caprea L. (Salcia căprească) — cu. frunze late şi alte specii cu talie m are din zonele de luncă şi ză­ voaie. M a t e r i a p r i m ă : C ortex Salicis este form ată din bucăţi de scoarţă de form ă tu b u lară, în jgheab sau fâşii, cu su p rafaţa exterioară netedă, de culoare verde-cenuşie pînă la verde-gă'lbuie roşcată, galbenăbrun-de'sohiis la interior, fără lem n. F ra ctu ra este fibroasă. N u are m i­ ros, gustul este astrin g en t am ărui. Ecologie şi răspîndire. Toate speciile de Salcie (cu excepţia celei căpreşti) sîn t plante de lunci şi zăvoaie, cu cerinţe m ari faţă de um idi­ tate a solului, suportând chiar înm lăştinirea, cu preten ţii reduse faţă de clim ă şi sol. Sînt răsp în d ite în toate zonele de luncă şi m laştină, pe toate văile rîu rilo r, cu deosebire în zona de dimpie. S. caprea (Salcia căprească) este răspîndită în zona eolinară şi m on­ tan ă prin păduri, fineţe, vâlcele, dar m ai ales în tă ie tu ri sau arsuri de p ă d u ri unde este invadată şi de unde poate fi bine exploatată. Recoltare. Perioada optim ă este p rim ăvara în m artie-m ai, cînd seva abundentă face ca desprinderea cojii să se facă uşor. M etoda de recoltare : — la ram u ri tinere de 2— 3 ani se fac tăie tu ri circulare cu cuţitul la 10— 20 cm, care se unesc p rin tr-o tăie tu ră în lung ; — la ram urile ru p te se poate face cu u şu rin ţă şi sim pla ju p u ire în fâşii. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. U scarea se face la soare sau în încăperi cu circulaţie bună a aerului (uscarea lentă poate duce la m ucegăirea sau brunificarea produsului). U scarea artificială la m ax. 60°. R andam ent la uscare 2—3/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd m ateria prim ă în form ă de tu b u ri sau fîşii ; im p u rităţi : coji p ătate sau înnegrite la in terio r ■ —• max. 5% şi fragm ente cu lem n la in te rio r — miax. 2°/0 ; co rpuri stră in e or­ ganice si m inerale — m ax. cîte 0,5% din fiecare ; um iditate ■ —■ max. 13%. Compoziţie chimică. D intre com ponentele active prezente în m ajo­ rita te a speciilor de Salcie sîn t : sialicina, substanţă de n a tu ră glicozidică 180

în proporţie de 0,3—0,8% (Salix alba) sau 3— 7% (Salix purpurea, S. fragilis). A ceastă substanţă, p rin hidroliză, se dedublează în glucoză şi saligenină sau alcool salicilic. în toate speciile este p rezen t tantinul de n a tu ră catechinică în proporţie de 3— 10%. In S. purpurea se află şi un glucozid de n a tu ră flavonică — salipurpozidul. Scoarţa de salcie m ai conţine rezine şi alţi derivaţi de n a tu ră flavonică sau heterozide. A m enţii d iferitelo r speicii de salcie conţin su b stan ţe estrogene. 'Derivaţii salicilaţi n a tu ra li au serviit ca m odel p e n tru sinteza as­ pirinei. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. In m edicina em pi­ rică, scoarţa de Salcie a fost utilizată încă din an tichitate ca tonic, feb rifu g şi antireum âtism al. U lterior s-a dem onstrat pe cale experim en­ ta lă că saligenina se dedublează în organism în acad salicilic care in trîn d în reacţie cu m ediul alcalin se transform ă în sare de sodiu solubilă trecând astfel în sînge şi în lichidele ţesu tu rilo r şi astfel im prim ă ac­ ţiu n e a antipiretică şi analgezică. Deci utilizarea ea febrifug şi calm ant al d urerilor reum atism ale are o bază ştiinţifică. Produsele farm aceutice o bţinute din scoarţă de Salcie au de ase­ m enea efecte sedative, în insom nii şi calm ante ale d urerilor uterine. A cidul salicilic chiar în doze slabe elim ină acidul pantotenic, absolut necesar vieţii bacteriilor. Deci are acţiune baCteriostatică, iar în doze m ari bactericidă. Scoarţa de Salcie in tră în compoziţia ceaiului atnireum atic. în m ai m ică m ăsură se folosesc frunzele (Folium Salicis) şi am enţii (Flores Salicis) cu presupuse ac­ ţiu n i sedative şi anadrodisiace. Fam. MORACEAE A rbori sau arbuşti, exclusiv de cul­ tură, cu frunze întregi, sim ple sau lobate, flori unisex u ate mici în am enţi. F ructe — achene sau drupe mici cărnoase, reunite in fructe false. M O RU S A L B A L., M O RU S N IG R A L. DUD ALB ; DUD N E G R U ; Fr. : M urier blanc, M ur ier noir ; E. : W hite (Black) m u llb erry ; G. : WeiSser M aulbeerbaum ; Sichwarzer M aulbeerbaum ; M. : Feher eperfa ; F ekete eperfa ; R. : T u t belii ; T u t ciarnîi ((fig. 22). Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbore pînă la 15 m înălţim e, tu lp in a : dreaptă, se ram ifică de la mică înălţim e, coroană ra ră ; scoarţa : cenuşie-deschis, se

Fig. 22 — M orus n igra

181

transform ă tim puriu în ritidom cenuşiu-brun, cu crăp ătu ri lungi m ugurii : mici (3 mm), ovoizi ; frunzele : ovate, lungi de 6— 18 cm, în ­ tregi sau cu 3—5 lobi inegali, m argini n eregulat-serate, n e rv u ri evidente florile : unisexuate ; cele m ascule cilindrice (1— 2 cm), cele fem ele oblongi (0,5— 1 cm) ; fructele : duda reprezintă u n fru c t compus, form at din n u ­ m eroase drupe false mici dispuse pe axul inflorescenţei care devine şi el cărnos. în flo rire (V). M a t e r i a p r i m ă : F olium Mori species, frunze polim orfe, ovate sau eliptice, pe m argini neregulat serate, uneori nelobate sau inegal lo­ bate, lung peţiolate (2—5 cm), cu n e rv u ri evidente, la D udul negru m ai groase şi m ai aspre la pipăit decît la cel alb ; de culoare verde carac­ teristică pe faţa superioară, pâlid-verzui pe cea inferioară. F ără m iros şi fără gust. Ecologie şi răspîndire. O riginar din Japonia şi China, la noi cu ltiv at pe m arginea drum urilor, în grădini, livezi, vii ; adesea sălbăticit, m ai ales în păduri de luncă. Este specie iubitoare de căldură, suportînd bine atât seceta cit şi în g h e ţu l; se dezvoltă bine pe soluri uşoare, revene. Răspîndiit în toată ţa ra în regiunile de câmpie şi dealuri joase. Recoltare. Perioada optim ă m ai-iunie, cînd frunzele sînt tinere. Se recoltează p rin eiupire frunzele fără peţioi sau p rin stru jire, în d ep ărtîndu-se ulterio r peţiolul. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. U scarea n a tu ra lă se face la umibră, în s tra t subţire, pe ram e sau hârtie, în şoproane sau poduri bine aerisite. U scarea artificială se face la 50— 60°C. R andam en­ tul la uscare 3—4/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd frunze fără peţioi cu m ax. 3%, im p u rită ţi (frunze decolorate) ; corpuri străine organice m ax. 0,5% şi m inerale m ax. 0,25% ; um id itatte m ax. 13»/0. Compoziţia chimică : tanin, acid aspartic, acid folie şi acid folinic,. glicozide fitosterolice, antociani, arginină, compuşi volatili : butilam ină,, acid acetic, propionic, izobutiric. aldehide, cetone, — caroten, m aleat si carbonat de calciu ; fructele conţin antociani, tanin, acizi organici, glu­ cide şi pectine, vitam ina C, să ru ri m inerale. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. U tilizat em piric în form ele incipiente şi uşoare de diabet ; acţiunea hipoglicem iantă a fo st confirm ată de unii autori ; s-au obţinut unele rezu ltate pozitive şi în distrofii ale m iocardului. F runzele de Dud in tră în com poziţia ceaiului dietetic. în lite ra tu ra de specialitate m ai veche sînt citate utilizări alei scoar­ ţei de rădăcină p e n tru acţiunea purg ativ ă şi tenifugă ; fructele imatureca astringente — antidiareiee, iar fructele m ature ca laxative. Fam . CANNABINACEAE P la n te ierbacee, ereicte sau agăţătoare, ou frunze opuse, lobate şi stipelate. Flori pe tipul 5, mici, unisexuate-dioice, cu înveliş sim plu ; cele m ascule grupate în racem e compuse, cele fem ele în conuri. F ruc­ tele nucule (achene). 182

H U M U LU S LU PU LU S L. HAM EI ; Fr. : H oublon ; E. : Hop ; G. : H opfen ; M. : Felfuto kom lo : R. : Hm eli abîknavenniî (fig. 23) Caractere de recunoaştere. P l a n t a : P la n tă ierbacee, perenă, vo­ lubilă ; p a rte a subterană : rizom cărnos lung pînă la 40 cm, gros pînă la 10 cm, cu rădăcini pînă la 2—4 m ; de pe rizom se dezvoltă m ai m ulte tu lp in i aeriene ; tu lp in a aeriană : volubilă, lungă de 3— 6 m, cu peri în form ă de eîrlig ; frunze : opuse, din 3— 5 lobi ascuţiţi, cu m arginea se ra t-d in ţa tă şi Vîrf m ucronat, baza cordată, aspre la pipăit (asem ănă­ toare cu cele de viţă-de-vie) ; lungim ea — pînă la 15 cm ; au stipele ; flori unisexuate •— dispuse pe tulpini diferite (dioice) ; pe tulpinile m ascule flori mici verzui dispuse în ciorchine (cime racem iform e) ; pe tu l­ pinile fem ele — am enţi în form ă de conuri (strobile), alcătuite din nu­ m eroase braetee dispuse im bricat, la axila cărora sîn t florile fem ele cu p erian t ru d im en tar şi pistil cu ovar şi stigm at filiform (fără stil) ; fru c t : achene ovoide dispuse în conuri.

F ig . 23

—

H u m u lu s lu p u lu s

M a t e r i a p r i m ă : Strobuli L u puli — num ite şi „Conuri de h a m ei“ — este form ată din inflorescenţele fem ele în form ă de conuri ovale sau globuloase, întregi sau detaşate, de culoare verde-gălibuie. M i­ ros caracteristic, gust am ar. M ateria prim ă îşi păstrează n ealterate p rin ­ cipiile active un an de la recoltare. Ecologie şi răspîndire. P re te n ţii ridicate faţă de um iditate şi climă* fără tem p eratu ri excesive vara sau iarna. Se dezvoltă în special pe so­ lu ri perm eabile, m ai uşoare, adăpostite de vîrit şi eventual pe pante uşoare eu expoziţie sudică. E xistă şi suprafeţe în cultură în bazinul T îrnavei M ari num ai cu plante fem ele, p e n tru in d u stria berii. în scopuri m edicinale se valo­ rifică însă plantele din flora spontană, întâlnite în zăvoaie, lunci, t u ­ fişuri, crânguri, pe g arduri — în zona de cîm pie şi deal, pînă la 800— 1 000 m, în aproape toate judeţele T ransilvaniei, Moldova (Neamţ, Su­ ceava), M untenia (Argeş, B răila, Ilfov, Prahova), Dobrogea (Tulcea — în Lunca şi D elta D unării), O ltenia (Vîlcea). Deoarece însă această spe­ cie care are şi un p ro n u n ţa t caracter ornam ental nu are nicăieri o den­ sitate prea m are, considerăm posibilă spontaneizarea speciei p rin recol­ ta re a şi răspîndirea achenelor a tît în locurile unde planta creşte n atu ral, c ît şi pe lîngă g ard u ri în special, pe care le îm bracă foarte decorativ. Recoltare. P erioada optim ă august-septem brie, conurile bune de re ­ coltat recunosciîndu-se după culoarea încă verde şi bratiteele alipite (la culoare galbenă şi cu bractee desfăcute au p ierd u t caracterul m edicinal). Se culeg p rin ciupire con cu con, cu pedunculul sub 1 cm. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. U scarea n a tu ra lă — în locuri um brite, pe hîrtie, în tr-u n singur strat, fără să se întoarcă în tim pul uscării. P ra fu l scu tu rat, de culoare galbenă-verzuie, n u con­ stitu ie im p u rita te şi se predă îm preună cu produsul. U scarea artificială -— la 40— 50°C. P ă stra re a ulterio ară a m ateriei prim e se va face num ai în baloţi p resaţi p e n tru a se m icşora cît m ai m ult posibilitatea oxidării su b sta n ­ ţelor active. R andam entul la uscare : 3,5—4/1. C ondiţiile tehnice de recepţie prevăd conuri de culoare verde-gălbuie ; im p u rităţi : conuri brunificate — m ax, 15%, restu ri de plantă — m ax. 2% ; corpuri străine organice — m ax. 1% şi m inerale m ax. 0,5%. Compoziţie chimică. P rincipiile active din Ham ei fac p a rte din grupa oleo-rezinelor. U leiul volatil ooa. 0,50% este form at din m ireen, hum ulen, farnesen, izovalerianat de bornil şi canaben. Rezina este co n stituită d in lupulonă (acid (3-lupuilinic) principiu am ar de n a tu ră cetonică, h u m u lonă (acid a-lupulinic), tricetone cu ciclu pentagonal ; hum ulinona şi hum ulupona. P rincipiile am are m enţionate sîn t d e cca. 10% din g reu ta ­ te a uscată a conurilor. A lături de aceste principii active, în conurile de ham ei m ai ex istă su b stan ţe de n a tu ră flavonică (xantohum olul, glicozide ale cvercetolului şi cam ferolului), tanin, trim etilam ină, cdlină, substanţe estrogene (2—30 m g% ), grăsim i, să ru ri m inerale etc. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. D atorită cantităţilor însem nate de sdbstanţe am are, H am eiul este considerat p rin actul reflex ce-1 provoacă la nivelul glandelor salivare şi a sucurilor gastrice ca sti­ m ulent tonic-am ar. D atorită acidului (3-lupulinic şi ot-lupulinic are p ro 184

■prietăţi sedative şi anafrodisiaee. Tot hum ulona şi lupulona au şi pro­ prietăţi bacteriostatice asupra germ enilor G ram pozitivi, inclusiv faţă de M ycobacterium tuberculosis, în special sub form ă dihidrogenată. S-a sem nalat şi acţiunea antitum orală a unor substanţe am are d in ham ei. Conurile de Ham ei in tră în compoziţia ceaiurilor calm ant, sedativ şi în produsul fitoterapeutic HEPATOBIL. Din inflorescenţele fem ele se poate prep ara o infuzie folosind 2—3 linguri la o cană apă sau sub -formă de pudră 1/4— 1 g odată. Fam . ULMACEAE Fam ilie p u ţin num eroasă, cu arbori sau arbuşti cu frunza în tre a g ă ; flori m ari, herm afrodite sau unisexuate, unite în m ănunchiuri sau izolate. U lm us foliacea Gilib. (Ulm) — arbore din păduri de eîm pie şi deal, cu frunze întregi şi baza asim etrică, înflorind înainte de înfrunzire, cu flori m ari, herm afrodite sau unisexuate, unite în m ănunchiuri sau caracteristică, lat-arip ată. Este citată utilizarea scoarţei cu conţinut de substanţe am are, răşini, m ucilagii vegetale şi tanin, a tît ex tern p e n tru boli de pieile şi revulsiv în sciatică, cât şi in te rn — ca depurativ, s-udorific, astringent, cu indicaţii şi p en tru hidropizie şi reum atism . U tilizarea lu i este astăzi aproape abandonată. Fam . URTIOACEAE P la n te ierbacee anuale sau p e ­ rene, prevăzute adesea cu peri u r ticanţi. F runze sim ple, flori unisexuate monoice sau dioice (ra r h e rm a fro ­ dite), eu înveliş floral sim plu, dispuse în cim e la laxila frunzelor. F ructe achene sau drupe. Vegetează în g en e­ r a l în locuri cu exces de azot. U R TIC A DI OI CA L. (U. m ajor Fuchs) URZICA : Fr. : G rande ortie ; E. : N ettle ; G. : Grosse B rennessel ; M. : Nagy csalan ; R. : K rapiva dvudom naia (fig. 24). Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie cosmopolită, ier­ boasă, perenă, erectă, în altă de 30—150 cm ; p artea su b teran ă : rizom

F ig . 24

—

U r tic a d io ic a

185

subţire, cilindric, brun-deschis, lung şi ram ificat, eu num eroase rădăcini subţiri, pisloase ; tu lp in a cu 4 m uchii evidente ; frunze : opuse, ovale, din­ ţa te pe m argini, num eroşi p eri u rtic an ţi rigizi (ca şi pe tulpini) ; flori : dioice, dispuse pe plante diferite, în panicule dispuse la axila fru n zelo r superioare ; fructe : nucule ovale verzui cu perigonul persistent. Înflorire (VI—X). M a t e r i a p r i m ă : „Folium Urticae'1 form ată din frunze ovale cu m arginea dinţată, lungi de 7— 14 cm, late de 2— 4 om, peţiolate, cu v îrfu l ascuţit, acoperite cu peri aspri, de culoare verde închisă caracteris­ tică. M irosul specific, gustul am ărui. „Herba Urticae“ form ată din tulpinile tin e re recoltate înainte sau în tim pul înfloririi, avînd frunzele cu caracterele descrise la ,,Folium U rti­ cae". T ulpina de culoare verde închisă, 4-unghiulară, este prevăzută şi ea cu peri aspri. De culoare verde închis cu miros specific şi gust am ărui. „Raclix 'Urticae“ —• am estec de rizom i şi rădăcini subţiri, cilindrice de culoare brun-deschis la exterior. F ără m iros, cu gust uşor astringent. Observaţii. P e n tru diferenţiere la toate aceste m aterii prim e s-a adoptat denum irea de „Folium, Herba et R adix Urticae m ajoris“ sp re deosebire de „Folium, Herba, R adix e t S e m e n Urticae m inoris“ provenind de la specia 17. 'urens L. Ecologie şi răspîndire. P lan tă tipic antropofilă, adică legată ecologic de aşezările om eneşti sau de locuri în care a in te rv en it activitatea um ană (pe lîngă case, garduri, m agazii, în locuri gunoite —- !î n ispecial pe Ungă stîne), adică tere n u ri bogate în a z o t ; apare, de asem enea, pe m alul apelor şi în tăie tu ri de pădure. N u are cerinţe deosebite faţă de lum ină (se gă­ seşte şi în locuri um b rite şi însorite) ; p referă locurile cu um iditate m ai ridicată. R ăspîndită în întreaga ţa ră din zona de cîm pie şi p în ă în zona alpină. Recoltare. Perioada optim ă p e n tru frunze sau p a rtea aeriană este începînd din m ai pînă în octom brie, iar p e n tru rizom i cu rădăcini fie p rim ăv ara (m artie-m ai), fie toam na (septem brie-noiem brie). F olium Urticae — p rin s tru jire a directă de pe plan tă a frunzelor cu m îna în făşu rată în tr-o cîrpă sau m ănuşă groasă p e n tru a evita urzicarea — p rin cosirea p ărţii aeriene şi s tru jire a ulterioară, d ar înainte de a se produse ofilirea. D upă recoltare frunzele nu se ţin înghesuite, presate, deoarece se încing şi se înnegresc. Herba Urticae — p rin tăierea sau cosirea p ărţii aeriene foliate ale plantei (acolo unde p lan ta este în masă) ; se separă apoi de alte plante, p o rţiuni lem nificate, nefoliate etc. R adix Urticae —■tse face fie cu sapa, fie prin sim pla sm ulgere dacă teren u l este foarte reavăn şi uşor ; se scu tu ră şi se spală de păm înt şi se sep ară părţile aeriene care se îndepărtează. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P e n tru frunze sau p a rte a aeriană uscarea n a tu ra lă se face în s tra t Subţire, fie pe ram e în a er liber, fie pe h îrtie în şoproane, încăperi aerisite, poduri acoperite cu tablă, la um bră — deoarece lum ina le decolorează, iar uscarea artificială se face la 50—60°. La cam panii m ari se obişnuieşte şi uscarea în apropierea locurilor de recoltare, pe prelate, rogojini puse la um bră, în s tra t de cîţiva cm, fru n ­ zele întorcîndu-se din leînd în cînd. 186

R ădăcinile şi rizom ii se pot usca la soare, iar pe vrem e um edă în locuri -acoperite dar bine aerisite, iar pe cale artificială tot la 50— 60°. R andam entul la uscare : p e n tru frunze : 4,5—5,5/1 — p e n tru p artea ae­ rian ă : 6— 7/1 ; p e n tru rizom i cu rădăcini : 4— 5/1. C ondiţiile tehnice de recepţie prevăd p e n tru Folium Urticae ca im pu­ rită ţi — m ax. 5% p ă rţi din p lan tă (bucăţi de tulpină, inflorescenţe) şi m ax. 5»/o frunze înnegrite, corpuri străin e m inerale şi organice — m ax. cîte lo/0 din fiecare, u m id itate — m ax. 14% ; p e n tru Herba Urticae se adm it ca im p u rităţi — m ax. 6% frunze b runificate şi m ax. 3o/0 tu lp in i lem nificate, corpuri stră in e organice şi m inerale — m ax. cîte -lo/0 d in fie­ care, um iditate — m ax. 14% ; p e n tru R adix Urticae se adm it ca im puri­ tăţi — m ax. 3o/0 restu ri Ide p ă rţi aeriene şi m ax. 2% rizom i brunifieaţi, corpuri străin e o rg an ice'— m ax. 2 % tei m inerale —■m ax. 1%, um iditate -— m ax. 12%. Com poziţie chimică. Substanţe de n a tu ră proteică, avînd u n m are n u m ăr de am inoacizi, su bstanţe de n a tu ră glucidică, amine, histam ină, steroli, cetone (m etilheptenona şi acetofenona), ulei volatil, substanţe grase, sitosteroli, acid form ic şi acetic, vitam inele C, B2 şi K (cca. 400 u n i­ tăţi pe gram ), acid pantotenie, acid folie, clorofilă 0,3— 0,8%, protoporfirin ă şi coproporfirină, iŞ-caroten, să ru ri de Ca, Mg, Fe, Si, fosfaţi ş.a. S ubstanţa vezicantă p en tru piele a plantei proaspete este form ată din acid form ic, t> enzim ă şi o Itoxalbumină. P rin uscare, aceste su bstanţe cu excepţia toxalbum inei se pierd sau se transform ă, d isp ărîn d astfel p ro ­ p rietăţile vezicante. Sem inţele conţin ulei gras bogat în tocoferoli şi fito horm oni. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. In m edicina tradi­ ţională p ărţile aeriene ale p lan tei proaspete se utilizează ea revulsiv în d u re ri reum atice, lumbago, sciatică, iar in te rn pe lîngă acţiunile am intite se întrebuinţează ca stim u len t al secreţiei de lapte şi d iuretic în cure făcute prim ăvara, num ai !c u plante tinere. Deşi cunoscută ca p lan tă m e­ dicinală încă din antichitate, Urzica a form at obiectivul u nor studii ştiin ­ ţifice care în p rincipal au confirm at unele utilizări em pirice în terapeutică a diferitelor organe ale plantei. Aceste cercetări se rezum ă la dem o n stra­ rea acţiunii hem ostatice, astringente, hem atopoetice, slab hipoglicem iante, hipertensive, diuretice sau dezinfectante, e x te rn şi stim u la to r al epitelizării tegum entelor. E x tractu l apos inhibă dezvoltarea diferiţilor agenţi patogeni (Shigella, Staphylococcus, P asteurela etc.). Se recom andă în tr a ­ tam e n tu l enterocolitelor sub form ă de infuzie 10% din care se bea cîte 1 lingură la 2 ore. Frunzele de Urzică constituie o bogată sursă de clorofilă, ex istîn d di­ ferite procedee in d u striale de extracţie a acestui colorant vegetal. E xtern, clorofila este utilizată în ind u stria cosm etică şi în derm atologie. T in etu ra de rădăcină se utilizează în loţiuni în am estec cu alte p lan te contra că­ derii părului. F runzele de U rzică in tră în com poziţia ceaiului antibronşitic. Este o valoroasă p lan tă alim entară, fiind utilizată şi ca n u tre ţ p en tru anim ale sau în alim entaţia om ului, prim ăvara. Fibrele tex tile de Urzică servesc la confecţionatul sacilor. 187

ALTE SPECII DE URTICACEAE CU UTILIZĂ RI MEDICINALE Urtica urens L. ((Urtica m inor Fuchs) — Urzica m ică — se utilizează în m edicina tradiţională ipentru „reînnoirea sîngelui“ , îm potriva hem ora­ giilor şi dizenteriei şi ea revulsiv local. P roaspătă, p la n ta este considerată ca afrodisiae, antidiareic şi antihem oragic. Infuzia şi decoctul au proprie­ tăţi diuretice. E x tractu l d in frunze proaspete se întrebuinţează în hom eopatie în eczeme, dism enoree, m etroragii, epistaxis şi în loţiuni îm potriva capiliţlei. ParietaHa ofjicinalis L. (Parecherniţa). P a rte a aeriană (Herba Parietariae) are pro p rietăţi diuretice dato rită conţinutului ridicat de azotat de p o tasiu ; este folosită în m edicina tradiţională ca decoct în boli de rinichi, în special în afecţiunile căilor u rin a re ; secundar se m ai utilizează în tuse,, răguşeli, ca d iu retic (Polonia), antireum atism al (Ungaria), iar în uz e x te rn ca vulnerar, co n tra hem oroizilor şi în fisuri anale. Fam. LOttANTHACEAE Fam ilie de plante diferiţi arbori de care negricioasă ram ificată opuse, persistente sau dite sau unisexuate în rie cleioasă.

lem noase, sem iparazite, care vegetează exclusiv p e se p rind p rin haustori. T ulpina verde gălbuie sau dichotom ic sau poliehotom ic cu frunze întregi,, caduce, flori actinom orfe r a r zigom orfe, h erm afro ­ glom erul, fructe bace false îm brăcate Sntr-o m ate­

+ VISC U M A L B U M L. VÎSC : Fr. : Gui ; E. : M istletoe ; G. : V ogelm istel ; Fagyongy ; R. : Am ela belaia.

M. :

Feher

Caractere de recunoaştere. P l a n t a . Specie seimiiparazită pe arbori,, sem pervirescentă (verde îşi peste iarnă), în altă pînă la 60 cm, prinsă de su b strat p rin haustori puternici ; tu lp in a : scurtă, cilindrică, groasă, ram i­ ficată de m ai m ulte ori dichotom ic, de culoare galbenă-cenuşie pînă la galben-verzuie, este um flată p ro n u n ţa t la noduri, de unde se rupe uşor ; frunzele : persistente, dispuse opus, invers ovate, sîn t pieloase ; florile : unisexuate, dioice, g ru p ate cîte 3 în vîrfu l ram urilor, galben-verzui ; fructele bace false de culoare albă, sferice, de 5— 10 m m , cleioase la su­ prafaţă. Înflo rire : (III—IV). M a t e r i a p r i m ă : „Folium Visci cum stipites“, adică ram u rile tinere cu diam etrul de m ax. 5 mm acoperite eu frunze pieloase, glabre, cu m arginile întregi, lungi d e 2— 4 cm şi late de 1-—1,5 cm, de culoare galben-verzuie
influenţează tmul't compoziţia chimică a Vîscului. Se consideră cele mai bune specii-gazdă : Mesteacănul, Bradul, Frasinul, Mărul, Părul. Se evită recoltarea de pe Arţar, Tei, Salcie, Plop (considerat toxic). Foarte răspân­ dit acolo unde sînt cuiburi de ciori Sau alte păsări care le transportă la mari distanţe. Răspîndit în toată ţara, mai m ult în Transilvania (toate judeţele, dar în special Cluj, Sălaj, Bihor, Braşov, Mureş), Moldova (Suceava —- în mod special, Neamţ, Botoşani, Iaşi, Vrancea), ceva mai pu­ ţin în Muntenia (Argeş, Dîmboviţa, Ilfov), Oltenia (Vîlcea) şi Dobrogea (Tulcea). Recoltare. Se poate recolta pe toată durata anului, dar perioada op­ timă este din noiembrie pînă în aprilie deoarece este exclusă confuzia cu Vîscul de stejar (Loranthus europaeus) care are frunze căzătoare. Tot­ odată tufele de Vîsc se pot depista mai uşor printre ramurile desfrunzite cu excepţia Bradului. Ramurile tinere şi foarte fragile se desprind uşor cu un cîrlig prins la capătul unei prăjini lungi. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se taie ramurile lemnoase şi cu diametru mai mare de 5 mm, precum şi fructele care con­ stituie impurităţi şi care se îndepărtează cu ajutorul unei perii aspre (operaţiunile trebuie făcute înainte de uscare). Uscarea se face numai pe cale naturală, la umbră, în poduri sau în­ căperi bine aerisite, fie întînzîndu-se ramurile pe jos, fie atîrnate pe sfori (la uscare artificială se brunifică). Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ramuri foliate, cu diametrul pînă la 5 mm ; impurităţi : ramuri mai groase de 5 mm — max. l«/o, frunze şi ramuri brunificate — max. 2%, fructe —- max. 3% ; corpuri străine organice şi minerale — max. cîte 0,5% la fiecare ; umiditate -— max. 14%. Compoziţia chimică. Diferă în funcţie de provenienţă şi în special faţă de planta-gazdă. Din Vîsc s-au izolat saponozide triterpenice (3-amirina şi derivaţi ai acidului oleanolic, a şi (3-viscol, amine (colina şi acetilcolina), 3-feniletilam ină, inozitol, aminoacizi liberi, substanţe grase for­ mate din acid oleic, linoleic, palmitic etic., vitam inele C şi E, mucilagii, substanţe glicozidice (siringina), cvercetină, zaharuri, viscotoxina (polipeptidă ce se inactivează prin încălzire şi hidroliză), acid viscic, un polizaharid cu acţiune antitumorală, săruri minerale etc. în sucul proaspăt de vîsc obţinut prin presare s-a descoperit o struc­ tură particulară a compoziţiei aminoacizilor. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. Datorită în special substanţelor de natură triterpenică, derivaţilor de colină şi viscotoxinei, produsele farmaceutice pe bază de Vîsc au acţiune hipotensivă imediată şi de durată şi acţiune bradicardizantă. Acţiunea bradicardizantă şi depresiv-cardiacă se produce datorită acţiunii directe asupra miocardului ur­ mată de vazoconstricţie, efecte condiţionate de doza administrată. Din Vîsc au fost izolate şi fracţiuni cardio-toxice care produc leziuni la nivelul miocardului. Pentru a obţine preparate lipsite de acţiune toxică sînt ne­ cesare prelucrări specifice industriei farmaceutice. în ceea ce priveşte efectele anititumorale atribuite Vîscului de medicina populară, expe­ rimentările în această direcţie au arătat că s-au obţinut unele rezultate pozitive folosind soluţii injectabile intravenoase combinate cu alte citostatice în tumori inoperabile sau în alte cazuri postoperatorii sau după 189

iradiere. D iferite fracţiuni de protide şi z a h aru ri s-au dovedit a avea o acţiune puternic citostatică m u lt superioară antim itoticelor uzuale. Atât produsele hipotensive c ît şi cele antitum orale obţinute din Vîsc se vor utiliza num ai sub supraveghere m edicală. în cantităţi m ici frunzele de Vîsc in tră în com poziţia u nor ceaiuri p e n tru bolnavii hipertensivi şi în produsul fito terap eu tic hipotensiv. A vînd la bază cercetări laborioase, în unele ţări europene din Vîscul ferm en tat s-a obţinut m edicam entul an titu m o ral denum it Iscador. Acest produs fitoterapeutic este lipsit de toxicitate şi poate fi aplicat sub form ă de injecţii subcutanate tim p îndelungat în tum ori inoperabile, recidive şi m etastaze, după operaţii sau roentgenterapie, sim plu sau com binat cu alte citostatice. Este recom andat şi în stările precanceroase (polypoză intestinală, papilom atoză, colită ulceroasă, m aladia Crohn, m astopatii, leucoplazii ş.a.). Şi în ţa ra noastră există în prezent preocupări tem einice p e n tru valorificarea V îscului în special în lu p ta îm potriva m aladiilor can­ ceroase. Confuzii : P e n tru a exclude confuzia eu Loranthus europaeus L. (Vîsc de stejar) fee va face de p refe rin ţă recoltarea în tim pul iernii, cînd acesta nu are frunză. în restu l anului, criteriile de deosebire vor fi : — frunzele — la cel de S tejar de culoare verde-închisă şi peţiolate (la cel m edicinal verzi-gălbui şi aproape sesile) ; — fructele — la cel de S te ja r gălbui şi dispuse în m ici ciorchini (la cel m edicinal — albe şi dispuse în g ru p u ri strinse de cîte 3) ; — tulpina — m ult m ai închisă la culoare (spre b ru n negricios) la cel de S tejar faţă de cel m edicinal (castaniu-cenuşie). în plus, sub rap o rt ecologic, Loranthus europaeus parazitează aproape exclusiv pe speciile de S tejar, de unde şi denum irea sa populară. în trecu t a fost utilizat ca sedativ. Fam. ARISTOLOCHIACEAE în flora spontană din ţa ra noastră num ai specii ierboase, cu rizom repent, cu frunze sim ple alterne, avînd baza lim bului cordată sau reniform ă. F lori herm afrodite, de reguiă peduneulate cu perigon tubulos pe tip u l 6. O var inferior, 6-loculat, m ultiovat, stam ine 6 sau 12 concrescute cu stilul sau libere. F ru c t capsulă m ultisperm ă. S e m in ţe i tu rtite uneori tru n ch iate longitudinal. Sînt plante toxice, conţinînd uleiuri volatile, acizi organici, mici cantităţi de a'lcaloizi cu nucleu aporfinic. Unele au aplicaţii în fitoterapie. în medicina populară sînt utilizate pentru proprietăţile emenagoge, ocitocice, antireumatismale etc. + A S A R U M EU RO PAEU M L. POCHIVNIC, PIPER U L LUPULUI ; F r ; A saret ; E. : Snakeroote ; G. : Europăische H aselw urz ; M. : K apotnyak : R. : K opîteni evropeiskii. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă perenă, în ­ tin să pe păm înt, cu rizom subţire, superficial, de 3—5 mm grosim e, lung de 6— 10 cm, albicios, cărnos, ram ificat, din care pornesc n u ­ m eroase rădăcini adventive firoase. T ulpina ascendentă, în altă de 4— 190

10 cm, acoperită la bază de 3— 5 foiţe brune, m em branoase, la v îrf cu 2(4) frunze aproape opuse, persistente, lung peţiolate, ro tu n d reniform e, de 3—11 cm în diam etru, pieloase. Flori : solitare la subsuoara frunzelor, cu p erian tu l în form ă de ulcior, bru n -v erzu i şi păros, cu 3— 4 lobi ; fru c ­ tu l : capsulă păroasă, despărţită în 6 loje în care se află sem inţele alu n ­ gite, cenuşii, t u cîte u n apendice cordiform . •înflorire : III—V. M a t e r i a p r i m ă : „Rhizom a A sari“ form ată din rizom i subţiri, articulaţi, tîrîtori, ram ificaţi, de culoare brună, eu d iam etru l de 2—5 mm. Miros caracteristic de piper, gust iute. „Herba Asari cum raclicibus“, p lan ta în treag ă recoltată în tim pul înfloririi. Rizomii cu caracterele descrise, tu lpinile foarte scurte, la bază cu 3—5 solzi, cu 2— 4 frunze ro tund reniform e, cordate la bază, lung p e­ ţiolate, de culoare verde-închis pe faţa superioară şi verde-deschis cu nuanţe roşcate pe faţa inferioară. Florile de culoare verzuie la exterior şi b ru n -p u rp u riu -în ch is la interior. Miros caracteristic, de piper, gust iute. Ecologie şi răspîndire. P la n tă din locuri um brite şi um ede, pe soluri m ai grele ; se găseşte în păduri de foioase din zona de cîm pie şi deal pînă la m unte, în v etre de cîţiva m 2. R ăspîndită în aproape întreaga ţară. Recoltare. P erioada oiptimă este în timpul înfloririi, adică în lunile m artie-m ai. D upă u n ii autori se recom andă recoltarea în august-septem brie. M etode — culegere cu m îna, apucînd cu degetele sub rizom i care sîn t la suprafaţa solului (dacă se trage de p artea aeriană se ru p num ai frunze) ; — prin greblare apăsată în vetrele form ate de plante. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P lantele recoltate se scutură de păm înt şi se îndepărtează alte plante, crenguţele uscate şi se ru p frunzele brunificate sau m îneate de insecte. U scarea se face la um bră în s tra t subţire sau la uscător la tem p era­ tu ri p în ă la 50CC. R andam ent la uscare : 4,5— 5,5/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie form ată din plan ta întreagă în tim pul înfloririi (florile nu constituie im purităţi). Se adm it ca im p u rităţi — m ax. 5o/0 frunze brunificate sau îngălbenite, corpuri străine organice — 0,5% şi m inerale — m ax. 2% , um iditate — m ax. 13%. Compoziţie chimică. Ulei volatil în proporţie de 1—2% în funcţie de vechim ea m ateriei prim e. U leiul volaitil este fo rm at din 4-propenil — 1, 2, 5 —■ trim etoxibenzen sau azarona (30— 50%), aldehidă azarilică, acetat de bornil, terpene şi sesquiterpene, m etileugenol, diazaronă, un alcaloid şi u n glicozid în can tităţi mici, vitam inele C şi Bj, tan in de n a ­ tu ră catehică, zaharuri, rezine, să ru ri m inerale. Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. D atorită uleiului volatil care excită term inaţiile senzitive ale m ucoasei gastrice, are acţiune em etică şi stim ulează expectoraţia. S -au o b ţin u t unele rezultate în b ro n ­ şite acute şi cronice, în silicoza pulm onară însoţită de astm bronşic. In ­ direct, are p ro prietăţi diuretice şi sudorifice la doze m ai reduse decît cele expectorante. U tilizarea produselor farm aceutice (tinctura şi extractul) obţinute din această specie sîn t lim itate în fitoterapia noastră ca expectorant în afecţrunile m enţionate num ai cu avizul m edicului specialist. U tilizarea em ­ pirică a acestei plante ca em enagog este foarte riscantă, p u tîn d duce la paralizii. 191

A tît specia Ascirum europaenm cît şi alte specii care nu cresc la noi (A. canaclense) au pro p rietăţi antibiotice pe un m are n u m ăr de germ eni patogeni, inclusiv pe Salm onella paratyphi. Sub acest aspect considerăm că cercetările privind compoziţia chim ică şi acţiunea farm acodinam ică şi m icrobiologică a acestei specii m u lt răspândit în flora spontană m erită toată atenţia. + A R IST O L O C H IA C L E M A T IT IS L. REMF, M ĂRUL LUPULUI : F. : A ristolochia ; G. : G em eine O sterluz e i ; M. : Kozonseges farkasalm a ; R. : K irkazon abîknavennîi. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă, perenă, erectă, în altă de 30— 80 cm ; partea subterană : rizom cilindric, scurt, repent, ram ificat, gros pînă la 1,5 cm, galb en -b ru n ; tu lp in a aeriană, ierboasă, sim plă, cu noduri evidente, la nivelul cărora îşi schim bă direcţia m ergînd în zig-zag, culoare galben-verzuie, glabră ; frunze : lung peţiolate, ovattriu n g h iu lare cu baza adînc cordată şi v îrf ro tu n jit sau obtuz, pieloase, lungi de 5— 10 cm, late de 3— 9 cm, de culoare verde m ai închis pe p artea superioară, verde pal pe cea inferioară ; flori : cîte 3— 5 la subsuoara frunzelor, lungi de cca. 3 cm, zigornorfe, cu p erian t tubulos term in al p re ­ lungit ca o scafă, iar la bază m ai um flat, galben, palid ; pe peretele in tern peri în d re p taţi în jos ; fru c t : globulos, galben-verzui, pendent, de 3—4 cm, se deschide prin 6 valve ; în in terio r sem inţe aşezate seriat, triu nghiulare, tu rtite şi brune, la ex­ terior spongioase. M a t e r i a p r i m ă : „Herba Aristolochicie“ — form ată din p ărţile aeriene ale plantei recoltate în tim pul înfloririi, fără frunzele bazale şi fără rădăcini. C aracterele conform des­ crierii plantei. M irosul neplăcut, gust am ar. iritant, greţos. S em en  ristolochicie: sem inţe triu n g h iu lare, tu rtite , de culoare b run-castanie cu u n s tra t ex tern spongios. M irosul neplăcut, gust, iritan t. Ecologie şi răspîndire. A m plitu­ dine ecologică largă, suportînd şi u m bra dar şi lum ina directă, p utînd fi în tîln ită în păduri, crînguri, dar şi în sem ănături, m argini de căi ferate şi m ai ales ca b u ru ian ă în vii. A ltitudinal se întinde în zona de cîm pie şi deal. Mai frecventă în T ransilvania (judeţele A rad, B istriţa-N ăsăud, Caraş-S everin, Cluj, M ureş, Braşov, Fig. 25 — A ris to lo c h ia c le m a titis Sibiu, Alba, Timiş), O ltenia (judeţele 192

Dolj, Gorj, Vîlcea, dar m ai ales M ehedinţi), M untenia (judeţele Ialom iţa, Ilfov, Prahova), M oldova (judeţele Bacău, G alaţi, Iaşi, N eam ţ, -Vaslui, Suceava). Recoltare. P a rte a aeriană se recoltează în timipul înfloririi (m ai-iunie) p rin tăierea p ărţii foliate a plantei. P e n tru sem inţe se recoltează fructul Ia sfîrşitul lui iulie-august. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P a rte a aeriană se usucă la um bră, în încăperi bine ven tilate sau poduri, în s tra t subţire. U scarea artificială se face la 50— 60°. F ructele se usucă la soare (pe tim p nefavorabil, în încăperi) ; pe m ăsura uscării, se freacă peretele fructului, înd ep ărtîn d u -se p rin v în tu ra re resturile acestuia. Randam entul la uscare p e n tru p lan tă cca 6/1. Sem inţele se recepţionează num ai în stare uscată. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : p e n tru Herba A ristolochiae — im p u rităţi m ax. '5% (părţi din plan tă brunificate, decolorate), corpuri străin e organice — m ax. 0,5% şi m inerale — m ax. 1%, um idi­ ta te — m ax. 13% ; — p e n tru Sem en Aristolochiae se adm it m ax. 0,5% im p u rită ţi (resturi din pereţii fructului), corpuri străine organice şi m ine­ rale cîte m ax. 0,5%, u m id itate —- m ax. 13%. Compoziţie chimică. Toate părţile plantei (rizomi, rădăcini, frunze şi sem inţe) conţin 0,40—0,90% (în sem inţe pînă la 1,60%) acid aristolochic (acid 3, 4-m etilendioxi-8-m etoxi-10-nItrofenantren-l-carboxilic), u'lei volatil, m agnoflorină, aristolochină, colină, sitosterine, itrim etilam ină, dioxifenilalanină, alantoină, deriv aţi de n a tu ră flavonoidică, acid citric etc. Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. A cţiune purgativă drastică, utilizarea în acest scop fiind contraindicată ; nici folosirea ca em enagog, ocitocic sau 'antireum atism al în m edicina populară nu este lip sită de accidente grave dato rită toxicităţii acidului aristolochic în spe­ cial. Cu toată acţiunea toxică, acidul aristolochic, în doze m ici, tera p eu ­ tice, este un Stim ulator al fagocitozei. Potenţează acţiunea bactericidă a se ru lu i p rin form are de ,(3-lizină. Totodată, acidul aristolochic poate com­ pensa fagocitoza scăzută în urm a adm inistrării citostaticelor, antibiotice­ lo r şi cortico-steroizilor. Pe această bază, în ţa ra noastră s-a pus la punct u n procedeu original de obţinere a acidului aristolochic, fiind preconizat ca m edicam ent în unele afecţiuni acute sau cronice ca : laringite, farin gite, bronşite cronice, ulceraţii de decubitus, osteom ielită etc. în gineco­ logie, în trecu t, plan ta a fost u tilizată în dism enoree şi în ste rilita te . E xtern, p reparatele obţinute din această specie se utilizează lim itat în tra tam e n tu l plăgilor care se vindecă greu. Are şi acţiune antibiotică ş i antitum orală. Se utilizează în hom eopatie 'singură sau asociată cu alte p lan te ca cicatrizant. Confuzii. Mai r a r se întîlneşte şi specia A . pallida W illd. fără pro­ p rietăţi m edicinale, care are, spre deosebire de specia m edicinală, un rizom term in at cu u n tu b ercu l globulos, ia r florile sînt solitare (la A . clem a titis cîte 3—5) şi au striaţii longitudinale purpurii. Observaţii. L ite ratu ra de specialitate indică aceleaşi în tre b u in ţări şl p e n tru „Rhizom a Aristolochiae“ (rizomi) ca şi p e n tru p ărţile aeriene ale plantei. 193

Fam. POLYGONACEAE C uprinde num eroase specii îndeosebi ierboase, cu tulpina dreaptă, uneori culcată, r a r lem noase, cu frunze alterne întregi, avînd la bază o teacă m em branoasă caracteristică num ită ochree. Flori m ici în general herm afrodite, cu înveliş sim plu petaloid, cu num ăr v ariabil de elem ente florale. F ructele —- achene sau nucule bi sau trim uchiate. Sem inţele cu perisperm . Com poziţia chim ică fiind foarte diferită în funcţie de specie, (derivaţi antracenici, oxalaţi, tan in u ri, substanţe de n a tu ră glicozidică etc.) şi acţiu­ nea farm acodinam ică va fi condiţionată în funcţie de specie sau de or­ ganul de plan tă utilizat. P O LYG O NU M A V IC U L A R E L. TROSCOT ; Fr. : R enouee des oiseaux ; E. : K notgrass ; G. : Vogelknoterich ; M. : Porcsin keseriifii ; R. : G areţ pticii Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie anuală mică (10— 50 cm), c u rădăcina pivotantă, fusiform ă, cu tu lp in a cel m ai adesea tîrîto a re , m ai ra r ascendentă sau erectă, to tdeauna ram ificată, netedă, glabră, cu noduri um flate şi cu m anşoane m em branoase albicioase (ochree) la baza frunzelor ; frunze : dispuse altern, eliptice sau lanceolate, cu m argine netedă, m ici (pînă la 2 cm), scu rt peţiolate pînă la sesile ; flori : gru p ate cîte 3— 5 la subsoara frunzelor, n u ies în evidenţă fiind mici şi verzui sau roşietice ; fructe ; achene mici. Specie fo arte polim orfă, cu num eroase form e şi varietăţi. înflo rire : V— IX. Materia primă: „Herba Polygoni avicularis“ sau „Herba C entum nodii“ —- părţile aeriene ale plan tei recoltate în tim pul înfloririi. Tulpinile sînt glabre, netede, ram ificate, ev id en t articulate, cu noduri um flate ; frunzele cu form e şi dim ensiuni foarte v ariate, în general elip­ tice, lanceolate, uneori liniar-laneeolate, scurt-peţiolate sau sesile, obtuze sau ascuţite la vîrf. Florile mici, de 2— 3 m m, gru p ate în fascicule axilare, sîn t scurt-pedunculate. T ulpina şi frunzele sînt verzi-cenuşii, iar florile roz-palid sau albe-verzui, uneori cu restu ri de fructe. F ără m iros carac­ teristic, gustul astringent. Ecologie şi răspîndire. P lan tă antropofilă, legată ecologic de aşeză­ rile om eneşti, pe teren u ri virane, m arginea drum urilor, şanţurilor, în locuri cultivate ca b u ru ian ă greu de com bătut. P re fe ră locuri bătătorite» foarte adaptabilă pe orice tip de sol, chiar pe nisipuri şi să ră tu ri, rezis­ ten tă la secetă, crescînd în locuri lum inate. R ăspîndită în toate ju d eţele ţării, m ai ales în zona de cîm pie şi deal. Recoltarea. M om entul optim este în perioada de înflorire (m aj-septem brie). Se face p rin sm ulgerea plantelor (dacă sînt form e erecte şi în m asă se poate face şi p rin cosire). Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se îndepărtează rădăcinile şi p ărţile inferioare lem nifieate. N efiind p rea suculentă, usca­ rea este destul de uşoară : cea n a tu ra lă se face la um bră, în s tra t subţire, în poduri, pe ram e sau h îrtii (stratul de plante se întoarce la 1— 2 zile, cu grijă, p en tru a nu cădea frunzele) ; cea artificială, la cel m ult 40°. R andam entul la uscare : 4— 5/1. 194

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca im p u rităţi — m ax. 3% plante decolorate şi m ax. 2% restu ri de rădăcini ; corpuri străine organice — m ax. 1% şi m inerale — m ax. 2% ; um iditate — m ax. 13%. Compoziţie chimică. Conţine cea. 1% acid silicic total, respectiv 0,08— 0,20% acid silicic solubil p rin decocţie : 3—4% tan in u ri, pigm enţi de n a tu ră flavonoidică ; avicularozida respectiv arabinozida cvercetolului şi cam feritrozida care este o ram nozidă a cam ferolului ; vitam ina C, rezine, ceru ri, grăsim i, zaharuri, m ueilagii, derivaţi antrachinonici, urm e de ulei volatil. Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. Troscotul are pro­ p rietăţi astringente, antidiareice, diuretice, v u ln erare şi hem ostatice. în fito terap eu tica m odernă însă este u tilizată ca sursă vegetală de siliciu solubil alătu ri de E q u istetu m arvense şi Galeopsis ochroleuca în afecţiu­ n ile căilor respiratorii, în special ca a n titu siv şi m ineralizant şi ad ju v an t în tuberculoza pulm onară. In tră în compoziţia ceaiului gastric nr. 2.

RU M E X A L P IN U S L. ŞTEVIA STÎNELOR ; Fr. : P atience alpine ; E. : M onk’s rh u b arb ; G. : A lpen-A m pfer ; M. : H avasi lorom ; R. : Sciaveli alpiiskii. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă perenă, bogat fo liată, în altă pînă la 1— 1,5 m ; p a rtea subterană : rizom gros, tîrîto r, m ulticapitat, m ultiram ificat, de culoare bru n-roşeată şi cu num eroase cicatrice de rădăcini şi tulpini, sub form a u nor striaţii circulare ; tu lp in a aerian ă : erectă, în altă de 1— 2 m, cu şan ţu ri longitudinale a d în c i; frunze : cele bazale foarte m ari (lungi de 35-—50 cm şi late de 20— 25 cm), lung peţiolate, cu peţioi în form ă de jgheab, ovate, cu bază cordată ; cele tu lp inale m ult m ai mici, sc u rt peţiolate, alungite ; flori : în inflorescenţe te r­ m inale verzi, alungite şi în g u s te ; fructe : nucule trim uchiate, de cca 3 mm. în flo rire : (VII— VIII). M a t e r i a p r i m ă : „Rhizoma R um icis alpinae“ este form ată din tulp in ile su b teran e (rizomii) de form ă cilindrică, neregulată, p u ţin tu rtiţi, de 2—4 cm grosim e, la exterior cu num eroase cicatrice radiculare şi tu lp inale, de culoare bru n -ro şcată la ex te rio r şi alb-găibuie la interior. M irosul este caracteristic, gustul dulce, apoi am ărui, neplăcut. O picătură de am oniac sau de hidroxid de sodiu pusă pe secţiunea in te rn ă a rizom ului îl colorează în roşu. Ecologie şi răspîndire. C aracterul ecologic dom inant este nitrofilia, respectiv cerinţele foarte ridicate p e n tru azot. Ca u rm are se va găsi abundent în ju ru l stînelor şi în alte locuri puternic gunoite în asociaţie cu urzica la altitudini cuprinse în tre 1 000 şi 1 800 m coborînd uneori şi m ai jos în locul de iern are a oilor. Se în tîln eşte în întreg lan ţu l carpatic, legată de locurile unde se face păstoritul. M ult răsp în d ită în special în M unţii M aram ureşului, Ţ ibieşului, Rodnei, Călim ani, M unţii B istriţei, G urghiului, H arghita, G iur195

geului, H ăghim aşului, iar în C arpaţii m eridionali în M unţii B uzăului, Bucegi, Bîrsei, Făgăraşului, P arîngului, R etezat şi Ţ arcu-G odeanu. In A puseni m ai p u ţin răsp în d it, în M unţii G ilăului, B ihorului şi M ezeşului. Recoltare. C onţinutul m axim în substanţe active este p rim ăv ara tim ­ p u riu (m artie-m ai) sau toam na (septem brie-octom brie). Rizomii cu răd ă ­ cini se scot cu cazm aua sau cu sapa. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Rizomii se spală în tr-u n cu ren t de apă, se în lă tu ră rădăcinile seci, atacate de insecte şi se taie părţile aeriene. In vederea uscării rizom ii m ai lungi se scurtează, ia r cei groşi se despică în lungim e. Pe cale n a tu ra lă se usucă la soare (pe tim p um ed şi noaptea se ţin în încăperi bine aerate), iar pe cale artificială la tem p eratu ri pînă la 50°. R andam entul la u s c a re : 3—4/1. U nii cercetători preconizează usca­ rea rapidă la 100°C. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd un conţinut m axim de im puri­ tăţi de 5% (rizomi înnegriţi la interior), corpuri străin e organice şi m ine­ rale — m ax. cîte 1% ; u m id itate — m ax. 13%. Compoziţie chimică : ta n in (2— 10%), derivaţi oxiim etilantrachinoniei (2,5— 3,5%) : crizofanolul (acid crizofanic), em odină şi fiscionină, crizofaneină şi reocrizină etc. A lătu ri de aceşti derivaţi în rizom se m ai află flavone, polizaharide şi vitam inele C şi K. Acţiune farmacodinamică şi utilizări terpeutice. Rizomii de Ştevia stînelor sîn t utilizaţi ca succedaneu al reventului. D atorită oxim etilantrachinonelor, preparatele p e bază de R u m e x alpinus au acţiune la x a tiv purg ativ ă p rin m ărirea peristaltism ului intestin u lu i gros. In urm a cercetărilor efectuate în ţa ra noastră s-a preconizat obţine­ rea din rizom i de R u m e x alpinus a u n u i e x tract to ta l bogat în oxim etilantrachinone care să fie introdus în terapeutică. C onfuzii: Se aseam ănă foarte m u lt ca m orfologie cu R u m e x aquaticus (Ştevia de baltă). C aractere de deosebire : — poziţia rizom ului (ori* zontal la specia m edicinală, vertical la Ştevia de baltă) ; — form a inflo­ rescenţei (îngustă, cilindrică la cel m edicinal, răsfira tă la Ştevia de baltă). P rincipalul caracter de deosebire este însă ecologia celor 2 specii : R. al­ pinus ■ — creşte în zona m ontană în ju ru l stînelor şi alte locuri gunoite, R. aquaticus — în locuri cu exces de um iditate din zonele de şes şi deal. RHEUM P A L M A T U M L. var. O FFICINALE H. Bn.*

TA N G U TIC U M

M axim. ; R H E U M

REVENT ; Fr. : R hubarbe ; E. : Chinese rh u b arb ; G. : R habarber ; M. : R ebarbara ; R. : R eveni tangutskii. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierbacee, perenă, fo arte viguroasă, de 1,50— 2,50 m ; p artea subterană : rizom napiform (după unii autori tubercul) m ulticapitat, gros de 3— 6 cm, din care pornesc răd ă ­ * R e v e n tu l c u ltiv a t la n o i a re d o u ă p ro v e n ie n ţe : R h . o ffic in a le H. Bn-, ad u s. d in T ib e t în F r a n ţa (sec. X V I) şi R h . p a lm a tu m L. v a r ta n g u tic u m M a x im , o r ig in a r d e a s e m e n e a d in E x tre m u l O rie n t şi a d u s în R u sia (sec. X IX ), a m b e le p ro v e n ie n ţe ră s p în d in d u - s e în E u ro p a (R h e u m n o stra s). I n tr e a c e ste d o u ă sp ec ii d e o se b irile s î n t re d u s e şi s -a u c re a t p ro b a b il şi fo rm e in te rm e d ia re .

196

cini cărnoase, cu diam etrul de 2— 5 cm ; tulpina aeriană : apare num ai din anul. II, cilindrică, goală, cu articulaţii evidente şi ochree ca un m an­ şon m em branos bine dezvoltat la fiecare nod ; frunze : în prim ul an frunze bazale peţiolate care ap ar sub form ă de rozetă, iar în anii u rm ă ­ tori şi frunze tulpinale cordiform e, palm at-lobate, cu 5 lobi fiecare cu 1— 2 dinţi (la Rh. palm atum ) sau m ai m ulţi d in ţi (Rh. officinale), cu su p ra­ faţa aspră şi n erv u ri proem inente ; peţioi sem icilindric gros ; m ărim ea lim bului de la 20 cm la frunzele superioare pînă la 1 m la cele bazaîe ; flori : mici, g ru p ate în panicule compuse, m ari, term inale, de culoare p u rp u riu -în ch is sau gălbui ; fru c t : nuculă de cca. 1 cm, cu 3 m uchii con­ tin u a te cu aripi, de culoare brună-roşeată. M a t e r i a p r i m ă : „Rliizoma Rhei m undatae“ este form ată din bucăţi de rădăcini şi rizom i de dim ensiuni variabile şi form e diferite : cilindrice, conice, rotunde sau plan-convexe, decorticate pînă la cambiu. De culoare galben-brună sau galben-brun-roşiatică, cu suprafaţa externă prezen tîn d linii rom bice albicioase şi steluţe caracteristice. Pe suprafaţa bucăţilor se disting restu ri de suber şi urm ele rădăcinilor subţiri care au fost îndepărtate. M irosul este caracteristic, gustul am ar-astringent, scîrţîie în tre dinţi şi colorează saliva în galben. Ecologie şi răspîndire. Specie originară din zona tib etan ă a R. P. Chi­ neze sau din sudul H im alaiei. La noi este plan tă exclusiv de cultură. C erinţa ecologică principală este u m id itatea ridicată, a tît în sol, cît şi în atm osferă (precipitaţii cel p u ţin 700— 800 m m /an), dar pe teren u ri ex­ puse la soare avînd condiţii optim e în zona de m unte. Cele m ai potrivite soluri sînt cele b ru n e şi brun-roşcate de pădure, adînci, fertile, bine des­ ţelenite, cu conţinut ridicat de calciu. Se vor evita solurile grele, acide, b ă ltite sau cu apa freatică la sub 3 m. T erenurile trebuie să fie plane sau cu expunere sudică, ferite de v în tu ri puternice. Ca urm are, se va cultiva în zona C arpaţilor şi în sudul Podişului Transilvaniei. Tehnologia de cultură. R eventul fiind o plantă perenă se cultivă în afara asolam entului. Pe aceeaşi solă poate reveni num ai după o perioadă de 5— 7 ani. F aţă de p lan ta prem ergătoare, R eventul nu are cerinţe speciale, to­ tu şi rezultate bune s-au o b ţinut cînd a u rm a t după acele plante care eliberează devrem e teren u l şi-l lasă cît m ai curat de buruieni. P e n tru exem plificare cităm cereale, culturi tim purii p e n tru m asă verde sau o prăsitoare ce îşi încheie ciclul vegetativ cel m ai tîrziu în luna august. Lucrările de bază p e n tru în fiin ţarea culturii de R event vor fi pro ­ funde, fapt p e n tru care se va ara la 30—35 cm adâncime, în unele cazuri lucrîndu-se cu scarificatorul. în general, cînd teren u l perm ite, după cereale păioase sau culturi prăsito are tim purii se face o a ră tu ră de v ară la 18— 22 cm adîncim e, iar la cca 18— 20 zile cînd tere n u l p rin b uruieni a început să înverzească bine se ară la 30— 35 cm adîncim e cu subsolierul. Desigur, în cazul în care um iditatea solului nu perm ite aceste lu ­ crări se va da cu discul paralel şi perpendicular pe vechea a ră tu ră (a culturii prem ergătoare), după care atunci cînd solul are suficientă um iditate se vor executa ară tu rile adînci de bază. P e n tru crearea unui p a t germ inativ corespunzător cerinţelor acestei specii de la lucrarea de bază şi pînă la însăm înţare, teren u l se va m en­ 197

ţin e m ărunţit, afinat şi curat de buruieni p rin lucrarea iui cu com binatoru l sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi nivelator. De asem enea, în funcţie de s tru c tu ra terenului şi de prezenţa sau absenţa um idităţii, lucrările p e n tru un pat germ inativ bun se vor com pleta cu adăugarea unui tăvălug uşor înainte şi după sem ănat. în situ aţia în care însăm înţarea reventului se execută prim ăvara, atunci lucrarea cu grapa cu discuri sau cu cu ltivatorul se va executa tot prim ăvara, însă im ediat ce teren u l s-a zvîntat şi perm ite executarea fără a strica stru c tu ra solului. în funcţie de gradul de fertilita te a parcelei respective, p e n tru în ­ fiinţarea şi m enţinerea la u n po ten ţial ridicat al cu ltu rii se vor adm i­ nistra 20— 30 t/h a gunoi de g rajd concom itent cu a ră tu ra de bază. Pe solurile acide sau uşor acide, o dată cu încorporarea îngrăşăm intelor n a ­ tu rale se vor da şi 2—3 t /h a calcar, p raf de var, m ăsură ce conduce la tonifierea plantei. Tot la a ră tu ra de bază se mai încorporează în sol 80— 100 k g /h a fos­ for s.a. şi 60— 70 kg /h a potasiu substanţă activă. Începînd din anul al doilea de cultură, pe toată d u rata vegetaţiei (respectiv 3 sau 5 ani) se vor încorpora 45—50 kg/ha fosfor şi 40— 50 kg/ha potasiu substanţă activă, toam na o dată cu aplicarea ultim ei praşile m ecanice. F ertilizarea cu azot substanţă activă în c a n tita te de 60— 70 k g /h a se va face p rim ăvara devrem e fie sub com binator dacă însăm înţarea se face prim ăvara, fie sub prim a praşilă dacă însăm înţarea s-a executat în p ra ­ gul iernii. O fertilizare m oderată cu azot substanţă activă de circa 25 k g /h a se va face în fiecare an începînd din anul doi, adm inistrat p ri­ m ăvara sub grapă sau sub prim a praşilă. în fiin ţa re a culturii de R event se poate face p rin însăm înţare direct în cîm p în pragul iernii, în ain tea prim ului îngheţ din regiune, în toiul verii — august — sau prim ăvara devrem e, precum şi p rin răsaduri orga­ nizate în v ară şi p lan tate în anul urm ător la începutul lunii mai. Însăm înţarea direct în cîm p se face cu m aşina de sem ănat legum e sau cu SPC-6 prevăzută cu d istribuitor p e n tru sem inţe mici şi lim itatorul de adîncime. Se seam ănă la distanţa de 70—80 cm rîn d de rîn d şi la adîncim ea de 1—2 cm cu o norm ă de 10 k g /h a săm înţă stas. Unii cultivatori folosesc însăm înţarea sau chiar plan tarea rev en tu lu i în cuiburi la distanţa de 80 cm şi in te rv alu l de 80 cm. S u p rafaţa necesară realizării răsadului necesar plan tării suprafeţei de un h ectar este de 400—590 m 2 cu o norm ă de 2 kg săm înţă stas. La plan tarea răsadului, în luna m ai, se va avea g rijă ca nivelul te re ­ nului să acopere cu 2— 3 cm coletul p lan tei p en tru reu şita prinderii. L ucrările de în tre ţin ere constă în afînarea solului, ră ritu l c u ltu rii şi com baterea perm anentă a buruienilor. R eventul fiind foarte sensibil la buruieni în special în prim a p arte a in tră rii în vegetaţie, apare ca obli­ gatorie o praşilă oarbă în tre rîn d u ri şi un p livit pe rînd. în cazul în care s-a form at crustă şi răsărirea este d era n jată se recom andă aplicarea unei g răp ări cu grapa stelată. D upă răsărire, la 2—3 zile se revine din nou cu o praşilă m anuală superficială pe rînd, la cca 2—3 cm adîncim e astfel ca plantele de R event să nu fie d e ran jate deoarece ele suferă în vegetaţie sau chiar pier. 198

Cînd plantele de R event au 1—2 perechi de frunze adevărate se exe­ c u tă b u c h e ta tu l p lan telo r la 70— 80 cm şi respectiv ră ri tu l lor. A tît în anul în tîî de vegetaţie cît şi în urm ăto rii ani se vor executa a tîte a praşile m anuale şi m ecanice cîte apar ca necesare. Singura preci­ zare obligatorie de făcut este aceea că o dată cu în ain tarea în vegetaţie a R eventului se reduce lăţim ea şi adîncim ea de lucru a prăsitoarelor m ecanice, precum şi adîncim ea praşilei m anuale. U ltim a praşilă din fie­ care an se execută toam na tîrziu. M ecanic se poate lucra cu cultivatorul reglat p e n tru o adîncim e de 6—8 cm şi sincronizat astfel ca să lase o zonă de cca 15 cm pînă la rîn d p e n tru a nu vătăm a plantele la colet sau rădăcinile acestora. O altă lucrare recom andată a tît în anul întîi cît şi în urm ătorii, p e n tru culturile destinate procurării de rădăcini şi rizom i de R event este în d ep ărtarea tulpinilor florifere pe m ăsură ce ele apar. A cestea se înde­ p ărtează cu secera se adună la m arginea parcelei şi li se dau foc. P rim ăv ara în anul doi şi urm ătorii, cît durează cultura, im ediat ce teren u l perm ite, se fac lucrări de igienizare, îndepărtîndu-se toate p ărţile uscate ale plantei, care de asem enea se adună la m arginea terenului şi se ard. E valuarea inform ativă a producţiei de rizom i cu rădăcini de R event se face în anul al doilea de cu ltu ră pe baza densităţii plantelor, stării fitosanitare, vigurozităţii, a condiţiilor pedoclim atice locale, a m acroprognozei respective şi respectarea verigilor tehnologice. E valuarea orientativă pe baza aceloraşi elem ente se execută şi în vara anului III şi urm ăto rii în funcţie de d u rata culturii. E valuarea ştiinţifică se face în anul al treilea de cultură p en tru cazul în care se începe recoltarea parţială sau totală a culturii, cu cca 10— 12 zile înainte de recoltarea propriu-zisă. A ceasta se rep etă în fie­ care an cînd urm ează să se recolteze p arţial sau total cultura — în anul IV sau respectiv în an u l V. E valuarea ştiinţifică constă în prelevarea a 5— 7 probe m edii de pe cele două diagonale ale tarlalei cultivate. Fiecare probă reprezintă rizom i cu rădăcini recoltaţi de pe cîte u n m etru pătrat. Rizomii şi rădăcinile prelevate se fasonează, îndepărtându-se părţile aeriene şi corpurile străine sa u im purităţile respective, tăindu-se în bucăţi de 10— 12 cm lungim e. T otalul acestora se cîntăreşte, se face o m edie a rezultatelor p e n tru un m e tru p ă tra t şi se raportează la hectar. C antitatea obţinută astfel se co­ rectează cu 5— 7% coeficient de siguranţă şi rezultă cantitatea ce se va p u tea recolta la h ectar în stare proaspătă. P e n tru a afla cantitatea ce urm ează a se recolta la hectar în stare uscată se va rap o rta la coeficien­ tu l de uscare care în acest caz este de 4 kg m aterie prim ă în stare proas­ pătă p e n tru 1 kg m aterie prim ă în stare uscată, la um iditatea de conser­ v a re şi p ă stra re (max. 12%). în general recoltarea economică a R eventului începe în anul al treilea de cultură cînd el poate fi recoltat total sau num ai parţial. R ecoltarea p arţială este economică num ai pe parcele mici sub un hectar. Pe suprafeţe m ari reeoltatarea economică este totală în anul III, IV sa u V de cultură. 159

M om entul optim de recoltare este toam na tîrziu, în octom brie, cînd m area m ajoritate a plantelor şi-au încetat vegetaţia. R ecoltarea pe parcele mici sau recoltarea p arţială se poate executa cu h îrle ţu l ori sapa şi a ju tată, p e n tru detaşarea păm întului, de furci m e­ talice. Recoltarea pe parcele m ari, se execută cu plugul de desfundat fără eorm ană şi furci m etalice p e n tru elim inarea păm întului. P lantele recol­ ta te se strîng în grăm ezi unde se execută detaşarea coletului şi a re s tu ­ rilo r de frunze sau alte im purităţi. Spălarea rizom ilor cu rădăcini întregi sau dim ensionate la 10— 12 cm se face im ediat, în tr-u n cu ren t de apă curgătoare. In funcţie de cerinţele beneficiarului înainte de uscare se execută decojirea sau tăierea longitudinal în două sau în patru, după care se trec la uscare pe cale n a tu ra lă (se poate expune la soare) sau pe cale artificială la tem p eratu ri de 60— 70CC. Rizomii cu rădăcini de R event astfel obţinuţi se depozitează şi se păstrează am balaţi în saci de h îrtie în locuri uscate şi aerisite. Producerea de săm înţă p e n tru în m ulţire se va face num ai din p a r­ celele cele m ai reprezentative, cu plante la care purificarea biologică s-a făcut încă din anul I de cultură, de la acele parcele cu vigurozitate de­ plină, neatacate de boli sau de dăunători şi a căror distanţă de izolare s-a asigurat la m inim um 1 500— 2 000 m. în scopul creării u nor descendenţi autentici şi cu stare fitosanitară bună, la culturile din anul a l doilea şi u rm ăto rii (culturile din anul în tîi nu asigură o înm ulţire uniform ă deci se vor evita p e n tru înm ulţire) în perioada îm bobocirii se vor executa lucrări de elim inarea plan telo r a n o r­ m al dezvoltate sau atacate de boli ori de dăunători. De asem enea p e n tru a elim ina pierderile sem inţelor p rin scuturare operaţia de recoltare se va executa atunci cînd ele capătă culoarea cărăm iziu-închis, deci înainte de m atu ritate a completă. R ecoltarea sem incerilor se face cu foarfeca de vie sau cu secera num ai dim ineaţa pe rouă pînă către orele 9,00, se tra n sp o rtă în saci sau în prelate la locuri de uscare, de m aturizare şi tre ie r la circa 1^-3 zile de la recoltare. Sem inţele tre iera te se eliberează de im p u rităţi şi corpuri stră in e p rin selectare şi se depozitează în încăperi uscate şi uşor v e n ti­ late. D urata unei parcele producătoare de sem inceri este în funcţie de densitate şi starea fitosanitară, ea p utînd produce sem inţe p e n tru înm ul­ ţire 5— 10 ani consecutiv, respectîndu-se în fiecare an to ate .lucrările tehnologice enum erate. Boli, dăunători şi mijloace de combatere. Cu toate că şi R eventul, sub aspect m edical, este de dată recen t lu at în cultură, totuşi în unele culturi s-au sem nalat a tît boli, cît şi dăunători. D intre acestea cei care aduc prejudicii m ai serioase cităm atacul p u tregaiului b ru n şi um ed a coletului R eventului, respectiv P hytophtora cactorum var. rhee. A ceastă ciupercă atacă plantele în regiunea coletului şi rădăcinilor provocînd pa­ gube im portante p rin distrugerea plantelor. O altă boală sem nalată în culturile de R event este rugina R eventu­ lui respectiv Puccinia phragm itis a căror p u stu le sîn t prezente pe fru n ­ zele tinere. 200

C om baterea p u tregaiului şi a ruginei se face p rin lucrări de igieni­ za re a culturii, Ca dăunători se sem nalează atacul puricilor — Chaetocnem a concinncii A tacul se fixează p e 'v îr f u l de creştere şi pe frunzele plantelor tin e re, în special în prim ele faze de vegetaţie în cîm p şi în stratu ri. C om baterea acestora se face p rin p răfu iri cu M elipax — 10PP-20—■ 25 k g /h a , stropiri cu Nogos 50 CE — 0,1% sau Diazinon 60 CE — 0,1%. U n a lt dăunător este gîndacul reventului — Rhinoncus pericarpius. A tacul ad u ltu lu i este în d re p ta t asupra frunzelor şi florilor iar larvele atacă serios rădăcinile şi rizom ii. T ot periculos este şi atacul a tît sub form ă de adult sau cea larvară, produs de g ă rg ă riţă -fru n z e lo r — Phijionom iis rum icis — localizat pe fru n z e pe tim p secetos. ' -C om baterea acestora se face p rin adunarea p lantelor atacate şi dis­ tru g e rea lor p rin ardere. Se recom andă p răfu iri cu Pinetox-10, Detox sau H eclotox cu 10— 20 k g /h a la apariţie în tim pul vegetaţiei. U neori în culturi sîn t prezenţi şi unii păianjeni care însă com bătuţi la tim p p rin p răfu ire cu sulf 8— 10 k g /h a n u pot provoca pagube. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Rizomii cu ră d ă ­ cini scoşi din păm înt se curăţă de p ă rţile aeriene, părţile putred e şi vătăm ate, se spală în apă rece şi se pun pe rogojini, p relate etc. p en tru scurgerea apei. D upă ce apa s-a s'curs, se verifică din nou, se curăţă de coajă cu cuţite inoxidabile şi se în lă tu ră restu rile de plante răm ase. Se scurtează în bucăţi conform caietului de sarcini, despicîndu-le pe cele groase (lungi de 10— 12 cm şi groşi de cca 3 cm). R ădăcinile astfel faso­ n a te se pun la zvrritat p e n tru 10— 12 zile în şoproane sau alte încăperi uscate şi foarte bine aerisite. U scarea definitivă pe cale n a tu ra lă se face în poduri, sure, pătule etc. pe tim p călduros durînd cca 10 zile, pe u n m e tru 'p ă tra t aşezîndu-se 3— 3,5 kg produs în stare proaspătă. U scarea în încăperi neîhcălzite pe tim p răcoros sâu um ed se face încet şi cere aten ţie perm anentă, în tru c ît rizom ii cu rădăcinile de rev e n t m ucegăiesc uşor şi pierd m ult din calitate. U scarea m ai sigură se face pe cale a rti­ ficială în orice tip de uscător care are o bună ventilaţie, la o tem p eratu ră de pînă la 60°C. în aceste condiţii o şarjă durează 6— 7 ore. Din 4 kg rizom i cu rădăcini în ‘stare pro asp ătă rezu ltă 1 k g rizom i uscaţi. Culoarea rizom ilor şi rădăcinilor uscate este galben-brună, m irosul specific, gustul am ărui, colorând-saliva în galben. M ateria prim ă uscată se am balează în -lă zi, baloţi sau în saci de pînză, conform cererii beneficiarilor şi se păstrează în încăperi curate, uscate. N u se adm ite depozitarea produsului la -u n loc cu alte plante oleo-eterice, deoarece îm prum ută uşor .m irosul acestora. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie consti­ tu ită fie din fragm ente m ari de rizom i, decorticaţi pînă la cam biu, de culoare gâlben-portocalie spre brun, fie din fragm ente de rădăcini aproape cilindrice, lungi de 10— 15 cm, groase de 2— 4 cm, cu fra c tu ra netedă granuloasă cu aspect m arm orat, cu num eroase pete şi dungi portocalii pe un fond albi ci os. ' Im p u rităţi : rizomi seci, înnegriţi în sp ărtu ră — max. 1%, iar rizomi c u 're s tu ri de coajă m ax. 2% ; corpuri străin e m in e ra le .— m ax. 0,5% (cele'organice n u se adm it) ; um iditate — m ax. 12%. 201

Compoziţie chimică. R eventul conţine 2,5—4 % derivaţi antracenici activi, izolaţi în stare cristalizată. în tre aceştia u rm ătoarele trei grupe prezintă o s tru c tu ră chim ică asem ănătoare după cum urm ează : 1. A cidul crisofanic (dioxi-1-8 m etil-3 antrachinona) însoţit de crisofanol (dioxi-1-8 m etilol-3 antrachinona) :

c — c h 2o h Acidul crisofanic

Crisofanolul

2. Reum em odina sau em odolul (trioxi-1-6-8, m etil-3 antrachinona. 3. Reina (dioxi-1-8 corboxi-3 antrachinona).

HOCn R e u m e m o d in a

R e in a

A lături de aceşti derivaţi izolaţi în sta re cristalină la începutul aces­ tui secol, ulterio r s-a dovedit că în rizom ul şi rădăcinile de R event d e ri­ vaţii antracenici se găsesc a tît sub form ă oxidată (antrachinone), cît şi sub form ă redusă (antrone, antranoli, diantrone). Com ponenţa derivaţilor antracenici este com plexă cuprinzînd pe lingă crisofanol, reum em odină şi reină şi fiseionă şi aloeem odină sub form ă liberă şi glicozidată. V ariabilitatea com ponenţei în aceşti derivaţi este foarte m are în funcţie de form e, varietăţi, biotipuri sau chiar de la u n individ la altul. Din aceşti derivaţi antracenici care se găsesc m ai ales sub form ă glicozidică s-au izolat : 1 sau 8-inono-[3-D-glicozida fiscionei n u m ită şi reocrisină sau fiscionină şi 3-j3 D glicozida aloeemodinei. în părţile su b teran e ale plantei proaspete se întîlnesc 40— 60% din to ta lu l derivaţilor antraehinonici sub form ă redusă respectiv glicozide antronice şi antranolice. în tim pul uscării rizom ilor form ele reduse se oxidează parţial. în m ateria prim ă au fost puse în evidenţă un g ru p de dian tro n e denum ite senozide care p a r a avea cea m ai rem arcabilă acţiune farm acodinam ică. în rizom ii şi rădăcinile de rev en t se m ai găsesc substanţe din g ru p a taninului denum ite reotanglicozide (5— 15%). Aceste tan in u ri n u s în t hidrolizabile şi au fost denum ite glucogalina, catecholul şi tetrarin a . T ot în părţile subterane ale plan tei au fost identificate acidul oxalic, oxalat de calciu, acid galic şi cinam ic, am idon, rezine, pectine, ulei volatil şi substanţe m inerale. Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. D atorită ta n in u rilor, în doze m ici (0,10—0,20 g), R eventul a re acţiune tonic-aperitivă, fiind u tilizat în com binaţie cu alte produse de acest fel. în doze ceva m ai m ari (0,25— 0,50 g), d atorită oxim etilantrachinonelor, are proprietăţi laxative, iar în doze m ari (1— 4 g) pro p rietăţi purgative. R espectînd aceste doze, prezenţa acidului oxalic şi a oxalatului de calciu nu este nocivă. P oate fi utilizat tim p îndelungat în general fără inconveniente. Nu se adm i­ nistrează bolnavilor cu afecţiuni inflam atorii ale m icului bazin, la fem eile

însărcinate şi nici la persoanele predispuse constipaţiei cronice sau hem oraizilor deoarece acţiunea purgativă este u rm ată de constipaţie. Este contraindicat în toate afecţiunile genito-urinare. în doze m ari poate provoca d u reri de cap, am eţeală, vomă. R eventul se utilizează sub form ă de pulbere, tinctură, e x tract sau sirop. Unele v arietăţi hibride de R event (x R h eu m h yb rid u m M urr.) se cultivă p e n tru peţiolii frunzelor folosiţi în a rta culinară p e n tru compo­ tu ri sau p răjitu ri. în acest scop se vor recolta num ai peţiolii tin eri înainte ca lim bul frunzei să se fi desfăcut. L ite ratu ra de specialitate citează ca­ zu ri de intoxicaţie cu peţioli sau cu n erv u ra principală a frunzelor m a­ tu re d atorită conţinutului ridicat în oxalat de calciu.

ALTE SPECII DE POLYGONACEAE CU UTILIZĂ RI MEDICINALE P olygonum am phibîum L. (Troscot de baltă). R ădăcina are proprie­ tă ţi diuretice şi astringente. Sub form ă de sp ălătu ri şi cataplasm e era folosită şi în tra tam e n tu l bolilor de piele. în m edicina tradiţională din ţa ra noastră există date cu privire la utilizarea speciei P olygonum antphib iu m L. form a terrestre (Leyss) în tra tam e n tu l hem ofiliei. Polygonum bistorta L. (Răcuşor). P la n tă din păşunile m ontane cu tu lp in a um flată la noduri, frunze a ltern e lanceolate, flori roz în tr-u n spic term in a l compact. P rezin tă în so'l u n rizom caracteristic, roşiatic, con­ torsionat, gros de 2—3 cm. A cesta (Rhizom a Bistortae), foarte bogat în tan in , este u n astrigent puternic. A ceastă calitate era utilizată a tît p e n tru uz in te rn — în diaree, cît şi în uz extern în inflam aţii ale cavităţii bucale (afte, stom atite), în hem oroizi, fisuri anale. P olygonum hydropiper L. (Piperul bălţii, Troscot de baltă), specie erectă, în altă pînă la 1 m, cu tu lp in a roşiatică, um flată la noduri, fru n ­ zele lanceolate cu o pată neagră în form ă de V pe faţa superioară, cu florile în spice false n u tan te ; este abundentă în locuri um ede, zone in u n ­ dabile. P a rte a aeriană are u n gust iu te p ro n u n ţat dato rită tadeonei, u n u l d in tre com ponentele uleiului volatil pe care-1 conţine planta proaspătă. P ă rţile aeriene ale plantei conţin 3—3,8% tanin, 3,5% derivaţi flavonici în tre care rutozidul, hiperozida, cvercitrezida, ram nazina, kem ferolul ş.a„ precum şi acizii farm ie, m alic, valerianic, vitam inele K şi C şi să ru ri m ine­ rale. Rădăcinile conţin derivaţi antracenici, tanin, glicozizi şi substanţe am are. D atorită compoziţiei chim ice a tît de bogate şi utilizările în m edicina tradiţională, cît şi în fitoterapie sîn t variate. P iperul bălţii are proprietăţi diuretice, hem ostatice, antiscorbutiCe, fiind recom andat în afecţiuni hem oroidale, g astro-intestinale şi u terin e (m etroragii), hem optizii, înlo­ cuind e x tractu l de H ydrastis canadensis. P la n ta are şi acţiune uşor hipotensivă. E ra utilizat în sta re proaspătă ca revulsiv, iar sub form ă de e x tra ct apos în loţiuni în tra tam e n tu l edem elor şi p e n tru spălarea p lă­ gilor ulcerate. Polygonum lapathifolium (Iarbă roşie, Iarbă de făcut copii). T ulpina este roşie sau pigm entată în roşu. Specie ruderală răspindită pe locuri cultivate, pe m arginea drum urilor, şan ţu ri pînă la 1 200 m altitudine. 203

Conţine ceruri (1,90%), acid oleic, fitosterol, cvercetol, tan in u ri, flobafene, m ucilagii, acid galic, oxalic şi m alic ş.a. U tilizată 111 m edicina tradiţională p e n tru com baterea sterilităţii. P olygonum m a ritim u m L. Specie asem ănătoare cu P. aviculare var. litoralis. Creşte la M angalia, Techirghiol şi Tuzla. Infuzia din plan ta cu rădăcină se utilizează ca astrin g en t antidiareic, iar decoctul sub form ă de cataplasm e p en tru tra tam e n tu l arsurilor. P olygonum m ite Schrank (B uruiana vierm ilor). P la n tă cu tu lp in a d reap tă sim plă sau ram ificată, de 20— 60 cm înălţim e, cu frunze verzigălbui, alungite, ascuţite la vîrf, flori în spice false de culoare albă-roşiatică pînă la p urpuriu. Creşte lingă şanţurile cu apă, pe locuri um ede, de la cîm pie pînă la m unte. Compoziţia chim ică este asem ănătoare cu cea a speciei P. lapathifolium . în m edicina trad iţio n ală i ,se atribuie p roprie­ tăţi antihelm intice. Intern, sub form ă de decoct, ca laxativ, iar extern ca antireum atic. P olygonum persicarici L. (Iarba puricelui, Iarb a roşie). Asemănătoare cu specia P. hydropiper, are pro p rietăţi astringente, vulnerare, fiind uti­ lizată în mod asem ănător eu P. hydropiper. în m edicina populară se mai m enţionează utilizarea în „opăreli la picioare11. R u m ex cicetosa L. (Măcriş). F oarte bogate în vitam ina C, frunzele au p ro p rietăţi antiscorbutice şi tonic-aperitive. Este, de asem enea, un diu­ retic şi laxativ uşor, dep u rativ şi stom ahic. Folosirea îndelungată are efecte pozitive 111 h ep atită şi constipaţie cronică, dar este irita n t p e n tru rinichi datorită conţinutului ridicat în oxalat acid de potasiu. Rădăcina şi sem inţele sînt, dim potrivă, astringente. Este folosit în m edicina tra­ diţională rom ânească. R u m ex acetosella L. (Măcriş m ărunt). Specie cu u tilizări sim ilare M ăcriş ului. R ădăcina era utilizată în tre c u t ca astringent. în m edicina tradiţională plan ta era utilizată în unele form e de paralizie. R u m e x confertus W illd. Specie în altă pînă la 1 m, cu frunze c ăr­ noase, groase, cele bazale de 10—25 cm lăţim e, cu baza lat cordată. C reşte în fîneţele şi văile dealurilor, spre cîm pie pînă în T ransilvania, M aram u­ reş, Crişana, M oldova şi Bucovina. F ructele sîn t u tilizate în m edicina n oastră trad iţio n ală ca antidiareic. R ădăcinile conţin derivaţii antracenici şi tanin, iar fructele polifenoli care im prim ă acestora pro p rietăţi antibio­ tice. Com poziţia chim ică şi acţiunea terap eu tică a acestei specii este ase­ m ănătoare cu cea a speciei R. cdpinus. R u m ex conglom eratus M urray (M ăcrişul calului). Specie răspîndită în toate judeţele ţării de la şes pînă la zona m ontană. C reşte p rin fîneţe m lăştinoase, locuri um ede, şan ţu ri şi pe m alul rîu rilo r şi lacurilor. Are aceleaşi u tilizări terapeutice ca şi R. alpinus şi R. confertus. R u m ex crispus L. (Dragavei). R ădăcinile au pro p rietăţi tonice, diu­ retice, astringente şi lax ativ e în funcţie de doză ; p artea aeriană, bogată în vitam ina C, era u n rem ediu popular folosit în scorbut, sîngerări, an e­ m ie şi cloroză ; fructele au acţiune antidiareică, precum şi efecte uşor sedative. (Aceleaşi p ro prietăţi i se atribuie şi speciei R u m ex obtusiţolius L.). R u m ex hydrolapathum Huds. în treg ii plante i se atribuie pro p rietăţi tonice, astringente şi diuretice. Fagopyrum esculentum Mnch. sau F. sagitatum Gilib (Hrişcă). Specie m ult cultivată în trecu t p e n tru valoarea alim entară (fructele) sau ca 204

n u tre ţ (planta verde). Este specie n ectariferă şi era folosită şi în vopsito rie ca m aterie colorantă albastră. A lături de substanţele n u tritiv e plan ta în tim pul înfloririi conţine cca 5% rutozid, cvercetol, derivaţi antracenici, antociani ş.a. în tre c u t •era utilizată p e n tru obţinerea rutinei. în prezent p e n tru acest scop a fost înlocuită cu florile de Sophora japonica (Salcîm ul japonez) din care se ex trag e ru tin a cu ran d am en t superior. Fam. CHENOPODIACEAE P lante anuale, bianuale sau perene, ierboase, ra r lem noase, adesea adap tate la exces de azot sau feărăturare. F runze (spiralate, cele bazale opuse, celelalte alterne, fără stipele. Flori mici, verzui, herm afrodite pe tipul 5, cu înveliş sim plu, grupate în Iglomerule sau spice. F ru ct achenă sa u capsulă m onosperm ă. Sem inţe lenticulare sau reniform e. A cum ulează adesea im portante can tităţi de săru ri m inerale şi alte substanţe utile. Specii din fam. Chenopodiaceae cu utilizări medicinale Beta vulgaris L. form a rubra Doll. (Sfecla roşie). Conţine protide, hid raţi de carbon, asparagină, betaină, acid glutam ic, can tităţi mici de vitam ine : A, Bx, B2, C, săru ri de sodiu, potasiu, calciu, fosfor şi fier şi num eroase m icroelem ente în tre caro rubidiu, cesiu, cupru, m agneziu, brom şi zinc. D atorită conţinutului ridicat în săru ri m inerale şi m icroelem ente im portante p e n tru enzim e, Sfecla roşie contribuie la norm alizarea m eta­ bolism ului general. Stim ulează form area glicogenului la nivelul ficatului. A re acţiune bactericidă rem arcabilă, fiind u tilă în colite, en terite şi tu b e r­ culoză. Se recom andă consum area în c a n tită ţi m ai m ari în perioada epi­ dem iilor de gripă. Unii autori o recom andă ca ad ju v an t în boala cance­ roasă şi în tra tam e n tu l h ip ertensiunii ; este contraindicată în diabet. Sucul proaspăt este recom andat ca diuretic şi adjuvant în tra tam e n tu l litiazei urice. Chenopodium ambrosioides L. i(Lămîiţă, Tăm îiţă). Specie de c u ltu ră cu m iros plăcu t de tăm îie. Valoare m edicinală are var. a n th elm in ticu m A. Gr., plan tă p eren ă cu ltiv ată ca anuală, cu părozitate puternică, răd ă ­ cini fibroase, în altă pînă la 80 cm, frunze adînc sinuate, verzi-gălbui, flori în m ici glom erule la baza frunzelor. A re preten ţii ridicate p e n tru căldură şi um iditate. Din p a rte a aeriană şi în special Seminţe se extrage u n ulei volatil i(eca 1%) al căru i com ponent principal este ascaridolul (60—80%), fiind u n antihelm intic eficace m ai 'ales p e n tru com baterea lui A scaris lum bricoides (limbrici) şi A nkilostom a duodenale. Secundar se m ai citează pro p rietăţi tonice, stom ahice şi utilizarea sa în tra tam e n tu l bolilor de nervi. P e n tru com baterea lim bricilor se adm inistrează cîte 5— 10 picătu ri de tre i ori pe zi, tim p de două zile, de ulei volatil de Lăm îiţă, iar îm potriva Ankilostom ei 0,5 ani «ulei volatil în două doze la in­ terv a l de două ore. 205

După u ltim a doză adm inistrată, la 3 ore se dă u n p u rg ativ uleios (ulei de ricin). Este contraindicat în sarcină şi în leziuni intestinale. C henopodium bonus-henricus L. (Spanacul ciobanului). Specie carac­ teristică locurilor ruderale bine gunoite de lingă satele m ontane şi stîn e . A re ca şi spanacul cultivat, p ro p rie tă ţi lax ativ e şi diuretice, avînd avan­ taju l faţă de acesta că este lipsit de acid oxalic. O dinioară era utilizat si­ ca em olient în cataplasm e. Chenopodium botrys L. (Peliniţă grecească). Mică plan tă anuală cu. m iros arom atic din locuri nisipoase de la şes sau din zona deluroasă. P a r ­ tea aeriană indicată sub form ă de infuzie sau sirop în com baterea cata­ ru lu i pulm onar, astm ului şi vierm ilor intestinali. Chenopodium h ybridum (Spanac porcesc). B uruiană com ună pe lin g ă drum uri şi garduri, în culturi. în m edicina tradiţională frunzele se aplică pe răn i şi furuncule, ca m atu rativ e. D ecoctul se ţine în gură contra d u re ­ rilor de dinţi. C henopodium vulvaria L. {Lobodă puturoasă). Specie ru d erală ră s­ pândită pe lingă case în sate sau oraşe. A re m iros neplăcut datorită tr im etilam inei, era considerată odinioară ca rem ediu îm potriva isteriei (neconfirm ată). A trip le x hortensis L. (Lobodă de grădină). Specie de c u ltu ră cu com ­ poziţie chim ică asem ănătoare spanacului. în tre c u t era considerată ca p lan tă m edicinală, fiind recom andată în afecţiuni hepatice, renale sau în unele afecţiuni ginecologice. Sem inţele au efecte vom itive şi p u rg ativ e. La fel ea şi spanacul este o plantă cu acţiune diuretică rem ineralizantă,, aducînd şi u n aport de vitam ine. A trip le x nitens S chkuhr (Lobodă de drum uri, Lobodă albă). P la n tă ruderală, comună. în m edicina populară, frunzelor li se atribuie proprie­ tăţi cicatrizante, punîndu-se pe răni şi tăieturi. în uz intern, decoctul era considerat ca antidiabetic. A trip le x tatarica L. (Lobodă sălbatică). Specie com ună din regiunilem ai joase şi uscate, din locuri necultivate, pe m arginea drum urilor, prin. sate şi izlazuri. Decoctului din sem inţe i se atribuie proprietăţi antitusive. Spinacia oier acea L. (Spanac). Specie de cultură avînd valoare ali­ m entară, dietetică şi m edicinală. A lături de protide, glucide şi m ueilagiî conţine clorofile, spinacine (argm ină şi lysină), provitam ina A (0,60 m g% ), vitam inele B b B2, C şi niacină. Este bogat în săru ri m inerale de sodiuv potasiu '(540 m g% ), calciu, fosfor şi fier. Conţine num eroase m icroelem ente, p rin tre care m agneziu, m angan, sulf, cupru, iod şi arsen. C onţine acid oxalic. Este recom andat ca rem ineralizant, vitam inizant şi antianem ic în. cura de prim ăvară. Este activator al secreţiei pancreatice. A re proprietăţi diuretice şi laxative. D atorită conţinutului destul de ridicat în acid oxalic n u se recom andă la cei suferinzi de a rtrită, gută, reum atism sau afecţiuni renale. Camphorosma monspeliaca L. — specie p eren ă m editeraneană, fo arte ra ră în ţa ra noastră (în Dobrogea şi lîngă Bîrlad). C itată p en tru utilizarea în tre c u t ca diu retic şi sudorific. Kochia scoparia (L.) S chrader (M ături). P la n tă ierboasă, foarte vigu­ roasă şi puternic ram ificată, cu ltiv ată p rin grădini ţără n eşti (p en tru con­ fecţionarea de m ături) sau subspontană. în practica etnoiatrică decoctul. 206

e ra u tilizat ca antitusiv şi în unele tu lb u ră ri psihice. In m edicina tra d i­ ţională chineză a re u n spectru larg de utilizări. Frunzele sînt considerate cardiotonice şi diuretice, Vlăstarii tin e ri şi m ugurii ca astringent, an tidiareic şi antidizenteric. F ructele diuretice şi cardiotonice la fel ca şi sem inţele care au şi p ro prietăţi febrifuge, antinevralgice etc. Salicornia europaea L. sin. S. herbacea L. (Iarbă sărată, Brîncă). P la n tă cu o nişă ecologică fo arte bine circum scrisă, vegetând în să ra tu ri, pe lingă izvoare sărate, bălţi şi locuri sărate, ab undentă pe ţărm u l m ării. D enum irea de „brîncă“ este dată de utilizarea em pirirică a plantei în tra ta re a bolii cu acelaşi num e, echivalentul popular a-1 erizipelului. Fam . AMARANTACEAE P la n te ierboase, anuale, r a r perene, cu tu lpini drepte sau tîrîtoare, cu frunze întregi, flori herm afrodite mici, p u ţin evidente, grupate în glom erule sau spice dense. F ructe — m ici capsule. Ca ecologie Sînt în g en eral plante ruderale sau buruieni de sem ănături, adesea în locuri cu exces de azot. Au im portanţă m edicinală redusă. Celosia cristata L. (C reasta cocoşului). La noi, plantă ornam entală, are flori cu p ro prietăţi astring'ente, utilizate în unele ţă ri asiatice în con­ tra diareei şi în m etroragii. Am ciranthus cauclatus L. (Moţul curcanului). P la n tă viguroasă, c u lti­ v a tă ornam ental p rin grădinile ţără n eşti p e n tru florile sale roşii, în m e­ dicina populară recom andată ca emenagogă. A m aranthus graecizans L. sin. A . angustifolius Lam. (Ştir prost). Specie de origine m editeraneană răspândită şi în ţa ra noastră pe m arginea drum urilor, 'terenuri cu d ă rîm ătu ri şi moloz, prin vii, pîrloage şi ogoare nisipoase. Nu creşte în M aram ureş şi în Bucuvina. în m edicina trad iţio ­ n a lă săm înţă era u tiliz a tă la com baterea teniei. Sem inţele au şi valoare alim entară. A m aranthus hybridus L. sin. A . liypochondriacus L. (Ştir de ogoare). B u ru ian ă din culturi şi locuri necultivate. D atorită p ro prietăţilor a strin gente, p lan ta a fost utilizată în tra ta re a dizenteriei, ulcerului şi hem ora­ giilor (îndeosebi a celor digestive). A m aranthus lividus L. (Ş tir verde). B uruiană com ună p rin grădini, locuri necultivate, p rin vii, p rin localităţi. Specia a fost considerată odi­ nioară d rep t ofieinală, avînd p ro prietăţi calm ante şi em oliente.

DICŢIONiAR DE TERMENI BOTANICI

A ch enă A ctin om orl A cu m in ate A cu te A d v en tiv e A m en t A m p lex ica u le A ndroceu A n teră A p oteeii A ristă A rm at A scă A u ricu le B acă B ilab iată B ractee B ulb

— f r u c t u s c a t in d e h is c e n t cu o s in g u ră s ă m în ţă , c a re n u a d e r ă d e p e ric a rp — o rg a n c u s im e trie r a d i a r ă (ref. flo a re ) — fr u n z e p re v ă z u te c u u n v îr f s u b ţir e — a c u m e n — c u v îr f a s c u ţit — o rg a n e c a re n u -ş i a u o rig in e a în o rg a n ite le e m b rio n a re , ci se fo rm e a z ă d in a lte o rg a n e d e fin itiv e — in flo re s c e n ţă ra c e m o a să c u flo ri u n is e x u a te şi a x f l e x ib i l (pop = m îţişo ri) — fr u n z e sesile a c ă ro r b a z ă în c o n ju ră tu lp in a ca u n g u le r — to ta lita te a s ta m in e lo r — p a r te a te r m in a lă a s ta m in e i c a re a d ă p o s te ş te sa cii p o lin ic i — c o rp u r i d e fr u c tif ic a r e d esc h ise , în fo rm ă d e f a r fu rie , la u n e le c iu p e rc i şi lic h e n i — ţe p (la G ra m in e e ) în p re lu n g ire a p a le e i in fe rio a re , a d ic ă a în v e liş u lu i flo ra l — o rg a n (de o b ice i tu lp in ă ) p re v ă z u t cu g h im p i — tip d e sp o ra n g e p u r t ă to r d e a sc o sp o ri (sp o ri in te rn i, s p e c ific i p e n tr u c iu p e rc ile asco m icete) — e x p a n s iu n i a le b a z e i fru n z e lo r, în fo rm ă d e u re c h iu ş ă — f r u c t c ă rn o s cu m a i m u lte se m in ţe (pop = b o a b ă ) ■ — tip d e co ro lă fo r m a tă d in 2 b u ze (labii) — f r u n z ă m o d ific a tă cu ro l d e p r o te ja r e a u n o r in f lo re s c e n ţe sa u flo ri — tu lp in ă s u b te r a n ă f o r m a tă d in tr - u n d isc (tu lp in a p ro p riu -z is ă ) d in c a re p le a c ă fr u n z e cu ro l de d e p o z it

C ad u ce C a lic iu C a m p a n u la tă C a p itu l

— — — —

C a p su lă C a re n ă

— —

C a rio p să C a rp e lă

—

—

c ă z ă to a re în v e liş flo ra l e x te r n , fo r m a t d in to ta lita te a s e p a le lo r în fo rm ă d e c lo p o t (ref. co ro lă) in flo re s c e n ţă ra c e m o a să c u n u m e ro a se flo ri sesile, în c o n ju r a te la b a z ă de b ra c te e c a re a lc ă tu ie s c in v o lu c ru l f r u c t u s c a t d e h is c e n t c a re p ro v in e d in tr - u n o v a r p lu r ic a r p e la r p a r te a in f e rio a ră a flo rii d e le g u m in o a se , p ro v e n ită d in su d a re a a 2 p e ta le f r u c t u s c a t in d e h is c e n t la c a re p e ric a rp u l a d e ră d e s ă m în ţă fru n z e m o d ific a te c a re a lc ă tu ie s c o v a ru l şi în c h id la interior

ovulele C a rp o fo r C im ă C la v a tă C o let C o n c e p ta c u l C o n ectiv

203

— p e d u n c u l c a re s u s ţin e fr u c tu l — in flo re s c e n ţă a lc ă tu ită d in a x e d e o rd in e şi v îr s te d ife rite —• în fo rm ă d e măciucă — p o rţiu n e a d e tre c e re d e la ră d ă c in ă la tu lp in ă — c a v ita te în c a re se fo rm e a z ă g â rn e ţii la u n e le p la n te in fe rio a re -

— prelungirea filamentului staminei care susţine cele două ju­ m ătăţi a le a n te r e i

C onidii C onidiofor C ordată C oriace Corim b C orolă C renată C un eat D ecu ren te D eh iscen t D ich aziu D ich otom ic D ioică D rupă

— — — — —

sp o ri e x te r n i im o b ili (la u n e le c iu p e rci) p e d ic e l p u r t ă to r d e co n id ii în fo rm ă d e in im ă (ref. b a z a fru n z e i) c u a s p e c t p ie lo s (ref. fru n z e ) '-1 , in flo re s c e n ţă la c a re p e d u n c u lii flo ra li p le a c ă d in p u n c te d ife ­ r ite d a r a ju n g la a c e la ş i n iv e l — a l d o ile a în v e liş flo ra l, a lc ă tu it d in to ta lita te a p e ta le lo r — cu d in ţi r o t u n ji ţi p e m a rg in e (ref. fru n z ă ) — în g u s t, în fo rm ă d e p a n ă d e d e s p ic a t le m n e — fru n z e a l c ă ro r lim b c o n c re şte p e o a n u m ită p o rţiu n e cu tu l ­ p in a , c a re d e v in e a s tfe l a r ip a tă — f r u c t c a re se d e sc h id e p e n tr u p u n e re a în lib e r ta te a s e m in ţe lo r — in flo re s c e n ţă c im o a să d in a x e p e re c h i, e g a l d e lu n g i, c a re se in s e ra su b v îr f u l a x u lu i d e p e c a re se d e s p rin d — c a re se d e s p a r te în d o u ă — sp e c ie c u flo ri u n is e x u a te , la c a re flo rile b ă r b ă te ş ti şi fe m e ie şti se a flă p e in d iv iz i d if e riţi — f r u c t c ă rn o s cu o s in g u ră s ă m în ţă p r o te ja tă d e u n e n d o c a rp (sîm b u re ) ta r e

E m arginat

— cu v îr f u l ş tir b it

F id at F iliform F ilo cla d ii F istu los F o licu lă F o lio le

— — — — — —

F ru ticu los

d iv iz a t p în ă c el m u lt la ju m ă ta te a o rg a n u lu i su b ţire , în fo rm ă d e firiş o r ra m u r i lă ţite în fo rm ă d e fru n z ă , cu r o l d e a s im ila re o rg a n a lu n g it, g o l la in te rio r f r u c t u s c a t c a re se d e sc h id e p e o s in g u ră lin ie c o m p o n e n te a le f r u n z e lo r co m p u se, c a re se p rin d p e u n a x com un — d e fo rm ă tu f o a s ă (ref. lic h en i)

G am op etalie G am osep alie G ineceu G lab ru G lauc G lom eru l

— — — — — —

G u taţie H austori H erm afrodită H ifă

u n ir e a p e ta le lo r u n ir e a s e p a le lo r to ta lita te a a p a r a tu lu i s e x u a l fem eie sc d in flo a re lip s it d e p e ri d e c u lo a re v e rd e - a lb ă s tru ie in flo re s c e n ţă a lc ă tu ită d in flo ri d isp u se f o a r te c o m p a c t (re s­ p e c tiv f r u c tu l p ro v e n it d in tr-o a se m e n e a in flo re s c e n ţă ) — fe n o m e n d e e lim in a re a a p e i d in p la n te su b fo rm ă d e p ic ă tu ri

— p re lu n g iri a le p la n te lo r p a ra z ite c a re p ă tr u n d în p la n ta p a r a ­ z ita tă — flo a re c a re p o a rtă a tî t s ta m in e c ît şi p is til — f ila m e n t d e c iu p e rc ă

Izid ii In d esu ite

— f r u c t c a re n u se d e sc h id e — g ru p d e b ra c te e c a re în c o n jo a ră şi p ro te je a z ă u n e le in flo re s ­ c e n ţe — o rg a n e d e în m u lţir e v e g e ta tiv ă la lic h e n i — strîn s e

L abiată L acin ii L am ina L an ceolat L atex L aticifere L eucosclerot

— — — — — — —

L igulă

—

L im b L om entă

— — —

In d eh iscen t In volu cru

flo a re zig o m o rfă , cu p e ta le le a lc ă tu in d b u z e (labii) d iv iz iu n i în g u s te a le fru n z e lo r sa u p e ta le lo r v. lim b a sc u ţit, în fo rm ă d e la n c e suc lă p to s tip d e v a se p rin c a re c irc u lă la te x u l fa z a in c ip ie n tă d e d e z v o lta re a s c le ro tu lu i, c în d a c e sta a r e c u lo a re a lb - g ă lb u ie ş i c o n s is te n tă sp o n g io a să p re lu n g ire m e m b ra n o a s ă la lim ita d in tre te a c ă şi lim b la G ra m in e e p re lu n g ire a u n ila te r a lă a co ro lei la C o m p o site p a r te a lă ţită , v e rd e , a s im ila to a re a fru n z e i f r u c t a s e m ă n ă to r cu o p ă sta ie , d a r in d e h isc e n t

209

M i cei iu M ericarpii M onoică M ultisperm M ucron N ectarie N od ozităţi N u cu le N u tan t O bO blong O bovat O chree O steolă O var O vat P a n icu l P a p ilio n a te P apu s P arap etale P artit P ă sta ie P ectin a tă P ed u n cu l P en d u l P en tam ere P eria n t P ericarp P erigon P eriteciu P eţio l P ivotan tă P ix id ă P lacen tă P la cen ta ţie P seu dob acă P u b escen t R acem R adii R ahis R epent R eniform R eticu lat R itidom R izoizi R izom

210

— to ta lita te a h if e lo r (fila m e n te lo r) u n e i c iu p e rc i — p o rţiu n i a le f r u c tu lu i c a re se p o t d e sfa c e — sp ecie c u flo ri u n is e x u a te , cele b ă r b ă te ş ti şi fe m e ie ş ti g ă sin d u -se p e a c e la şi in d iv id — f r u c t c u n u m e ro a s e se m in ţe — v îr f s c u rt, d r e p t ş i rig id — fo r m a ţiu n e c a re s e c r e tă n e c ta r — tu m e fie ri p ro d u s e p e r ă d ă c in a le g u m in o a s e lo r d e b a c te rii fix a to a r e d e a z o t d in g e n u l R h iz o b iu m — f r u c te m ici, u sc a te , in d e h isc e n te , la c a re s ă m în ţă n u a d e ră d e p e ric a rp — a x e s a u ra m ific a ţii c u v îr f u l a p le c a t în jo s — p r e f ix c a re a r a t ă in v e r s iu n e a (ex. o b o v a t — in v e r s o v a t, o b la n c e o la t — in v e r s la n c e o la t) — a lu n g it e lip tic , d e 3— 4 o ri m a i lu n g d e c ît la t, c u lă ţim e a cea m a i m a r e la m ijlo c — cu lă ţim e a c ea m a i m a r e s p r e p a r te a te r m in a lă — m a n ş o n m e m b ra n o s la b a z a f r u n z e lo r (la P o ly g o n a c e e ) — d e s c h id e re a s to m a te lo r — p a r te a b a z a lă u m f la tă a g in e c e u lu i c a re a d ă p o s te ş te o v u le le — c u lă ţim e a c ea m a i m a r e s p r e b a z ă — in flo re s c e n ţă c o m p u să , fo r m a tă d in tr - u n ra c e m d e sp ic u le ţe (ex. A v e n a) — flo ri în fo rm ă d e flu tu r e (la L eg u m in o a se) — g ru p d e p e ri la flo rile şi fr u c te le d e C o m p o site — v. sta m in o d ii — lo b a t, s p in te c a t p în ă la m a i m u lt d e ju m ă ta te (ref. lim b ) — f r u c t u s c a t a lu n g it c a re se d e sc h id e p e 2 lin ii — d is p o z iţia fr u n z e lo r în fo r m ă d e p ie p te n e (ex. b ra d ) — p o rţiu n e c ilin d r ic ă d e s u s ţin e r e a flo rii (fru c tu lu i) — o rg a n cu a x fle x ib il, c a re a tîr n ă — flo ri cu c îte 5 e le m e n te p e u n c ic lu — to ta lita te a în v e liş u rilo r flo ra le — a n s a m b lu l ţe s u tu r ilo r c a re a lc ă tu ie s c p e re te le f r u c t u l u i ; p ro ­ v in e d in p e re te le o v a ru lu i — în v e liş f lo r a l sim p lu , fo r m a t d in e le m e n te a s e m ă n ă to a re ca fo rm ă şi c u lo a re — co rp d e fr u c tif ic a r e la u n e le c iu p e rc i, a v în d fo rm ă d e b u te lie d e sc h isă p r in tr - u n p o r — p a r te a în g u s ta tă c ilin d ric ă a fru n z e i, c u ro l de s u s ţin e re , a lim b u lu i — în fo rm ă d e ţă r u ş (ref. ră d ă c in ă ) — c a p s u lă c a re se d e sc h id e p r in tr - u n c ă p ă c e l — lo c u l d e p rin d e re a o v u le lo r p e p e re ţii o v a ru lu i — m o d u l d e in s e rţie a l o v u le lo r d e p la c e n tă — b a c ă fa lsă , c a re n u ia n a ş te re d in o v a r ci d in a lte p ă r ţi a le flo rii c a re d e v in c ă rn o a s e (ex. Ie n u p ă r) — c u p e ri — in flo re s c e n ţă cu a x e le d e a c e e a şi v îr s tă , cu p e d u n c u lii a p ro x i­ m a tiv eg ali, p le c în d d e la n iv e lu ri d ife rite — a x e le u m b e le lo r, c a re p le a c ă în v e rtic il d e p e a x — a x la fr u n z e co m p u se s a u in flo re s c e n ţe — tîrîto r, d în d u n ii lă s ta r i e re c ţi — în fo rm ă d e r in ic h i — în fo rm ă d e r e ţe a — ţe s u tu r i e x te r n e m o a r te a le tu lp in ilo r le m n o a se c a re c ra p ă şi se e x fo lia z ă în m o d c a ra c te ris tic — f o r m a ţiu n i c u ro l d e f ix a r e şi a b s o rb ţie la u n e le p la n te in fe ­ rio a re — tu lp in ă s u b te r a n ă c ilin d ric ă

Rostru R uderală R ugos

— p re lu n g ire în form ă de cioc — b u ru ia n ă d e p e m a rg in e a d ru m u rilo r, lo c u ri n e c u ltiv a te — a s p r u la p ip ă it

Sam ară Scap

— f r u c t u s c a t in d e h isc e n t, a r i p a t — tu lp in ă lip s ită d e fru n z e , c a re s u s ţin e o flo a re sa u in flo re s ­ c e n ţă (ex. p ă p ă d ie ) — fo rm ă d e re z is te n ţă a u n o r c iu p e rc i (pop. = co rn )

Sclerot Scuam e Sectat S egetală Septat Serat S esile Setos S ilicu lă

— — — — — — —

S ilicv ă Sori Spatulat Sporangi Stam ină S tam in od ii

— — — — — —

S tigm at

—

S til S tilopodiu S tip ele

— — —

S tip itat S tolan

— —

Strom ă

—

Suber

—

T al T alofite T eacă T etram ere T u berculi

— — — — —

c o rp u l v e g e ta tiv a l p la n te lo r in fe rio a re , n e d if e re n ţia t în o rg a n e p la n te in fe rio a re , c u c o rp v e g e ta tiv ta l p a r te a b a z a lă a fru n z e i, p r in c a re se p rin d e d e tu lp in ă flo ri c a re a u c îte 4 e le m e n te p e ciclu tu lp in i s u b te ra n e m e ta m o rfo z a te , fo rm a te p r in d e p u n e re a d e s u b s ta n ţe d e re z e r v ă la p a r te a te r m in a lă a u n u i sto lo n

U n isex u a te U n gu ieu lă U m belă U rceolat

— — — —

flo ri cu o rg a n e d e în m u lţir e d e u n sin g u r se x p a r te a b a z a lă m a i în g u s tă a p e ta le i in flo re s c e n ţă c u m a i m u lte a x e (rad ii) v e rtic ila te în fo rm ă d e u lc io r, cu g u ra în g u s ta tă

V agină V erticil

— te a c ă — d isp o z iţie a ra m u rilo r, fru n z e lo r, flo rilo r, c a re p le a c ă m a i m u lte de la a c e la şi n o d

Z igom orf

— o rg a n lip s it de s im e trie r a d ia ră .

— solzi a d in e sco b it, p în ă la n e r v u r a m e d ia n ă b u r u ia n ă d e s e m ă n ă tu r i îm p ă r ţit p rin p e re ţi (septe) în m a i m u lte lo ji cu d in ţi f ie r ă s tr u iţi lip s ite d e p e ţio i (fru n ze) sa u p e d u n c u l (flori) cu p e ri lu n g i, g ro şi, rig iz i f r u c t u s c a t d e h is c e n t, c u u n p e re te m e m b ra n o s c e n tr a l d e c a re se -p r in d se m in ţe le ; lu n g im e a n u în tre c e r e c u m u lt lă ţim e a (c a ra c te ris tic p e n tr u C ru c ife re ) id e m ; lu n g im e a în tre c e în s ă d e p e ste 4 o ri lă ţim e a g ru p ă r i d e s p o ra n g i la fe rig i în fo rm ă d e lin g u ră o rg a n e d e în m u lţir e a s e x u a tă în c a re se d e z v o ltă sp o ri o rg a n d e în m u lţir e b ă rb ă te a s c ă în flo a re s ta m in e lă ţite , a s e m ă n ă to a r e cu p e ta le le , ste rile p rin a v e r ta r e a sa c ilo r p o lin ic i p a r te a te r m in a lă lă ţ it ă a g in e ce u lu i, cu ro l în r e ţin e r e a g r ă u n c io rilo r d e p o len p a r te a în g u s tă a g in e c e u lu i c a re p o a rtă s tig m a tu l p a r te b a z a lă în g ro ş a tă , g la n d u la ră , a s tilu lu i (ex. U m b e llife ra e ) fo r m a ţiu n i d e la b a z a fru n z e lo r, c u ro l d e p ro te c ţie sa u c h ia r de a s im ila re (la fru n z e f ă r ă tea c ă ) s u s ţin u t d e o codiţă tu lp in ă m e ta m o rfo z a tă , s u b - şi s u p r a te r a n ă , c ilin d ric ă , o ri­ z o n ta lă , c a re e m ite la n o d u ri r ă d ă c in i a d v e n tiv e ş i lă s ta r i a e rie n i o rg a n d e re z is te n ţă fo r m a t d in îm p le tire a d e a s ă a fila m e n te lo r de c iu p e rc ă în c a re a p a r fr u c tif ic a ţiile (ex. C lav icep s) ţe s u t d e a p ă r a r e se c u n d a r, im p e rm e a b il, f o r m a t d in c e lu le m o a rte im p re g n a te cu s u b e rin ă

DICŢIONAR DE TERMENI MEDICALI UTILIZAŢI ÎN LUCRARE*

A ero fa g ie

A fecţiu n i A fro d isia ce A lb u m in u rie H m a re

A n afro d isia ce A n a lep tice A n a lg e tice

A n a lg e zic e A n g h in ă p e c to r a lă A n g io co lită

A n o re x ie A n tid ia b etice A n tid ia r e ic e

— în g h iţire a de aer o d a tă cu s a liv a sa u c u a lim e n te le , p ro d u c în d u -se d is te n s ia sto m a c u lu i, b a lo n a r e şi je n ă e p ig a s tric ă , e ru c ta ţii. — b o li a le d iferitelo r organe sau a p a ra te . — sp e cii d e p la n te c a re stim u le a z ă a p e titu l sex u a l. — p re z e n ţa p ro te in e lo r în u rin ă . — sp e c ii d e p la n te (n u m ite şi to n ic -a m a re ) c a re d a to r ită p rin c i­ p iilo r a c tiv e p e c a re le c o n ţin a u p ro p r ie ta te a d e a s tim u la se c re ţiile s a liv a re şi p rin a c t r e f le x s a u d ire c t se c re ţiile g a stric e şi in te s tin a le . P la n te le d in a c e a s tă c a te g o rie se re c o m a n d ă fie în a n o re x ie (cîn d se ia u în a in te d e m asă ), fie în d is p e p sii (se ia u d u p ă m asă). In sp e c ia l p la n te le d in fa m ilia G e n tia n a c e a e , u n e le C o m p o sita e etc. — sp ecii d e p la n te c a re d im in u e a z ă a p e titu l s e x u a l e x a g e ra t (N u­ f ă r u l a lb , T eiu l, H am e iu l). — s u b s ta n ţe s tim u la to a re ale sis te m u lu i n e rv o s c e n tr a l (în d eo seb i r e s p ir a ţia şi c irc u la ţia ). — sa u a n a lg e z ic e , p rin cip ii a ctiv e c a re a u p r o p r ie ta te a d e a su ­ p rim a s a u d im in u a se n z a ţia d e d u re re . E x. : o p iu şi d e riv a ţi, c h e lid o n in a , a c id u l sa lic ilic d in „ C o rte x S a lic is11 etc. — v ezi ,,A n a lg e tic “. — a fe c ţiu n e m a n ife s ta tă p r in d u re r i în re g iu n e a in im ii sa u re tro s te rn a l c a re ir a d ia z ă în b r a ţ u l stîn g fiin d în s o ţite d e o bicei d e s e n z a ţia d e fric ă . — in f la m a ţia c ă ilo r b ilia r e ca u r m a r e a litia z e i h e p a tic e s a u d a ­ to r ită u n o r b o li in fe c ţio a se . P la n te le u tile în a c e a s tă a fe c ţiu n e s în t cele c u p rin c ip ii a c tiv e a n tis p a s tic e şi a n tiin fe c ţio a se . — lip s a p o fte i d e m în c a re . — sp e c ii d e p la n te c u a c ţiu n e h ip o g lic e m ia n tă u tiliz a te ca a d ju v a n te în tr a ta m e n tu l d e b a z ă a l d ia b e tic u lu i. — p r e p a r a te d in p la n te cu c o n ţin u t r id ic a t în ta n in c a re p rin a c ţiu n e a lo r a s trin g e n tă p re c ip ită p ro te in e le d in c o n ţin u tu l in te s tin a l, fiin d fo lo site ca a d ju v a n te în tr a ta m e n tu l a fe c ţiu ­ n ilo r in f la m a to rii a c u te a le in te s tin u lu i. A c e a stă a c ţiu n e p o a te fi p o te n ţa tă p rin a so c ie re a u n o r sp e c ii ce c o n ţin u le iu ri v o la ­ tile cu e fe c te a n tib a c te r ie n e sa u s u b s ta n ţe a n tib io tic e . M eca­ n is m d e a c ţiu n e co m p lex .

*Unii dintre termenii medicali utilizaţi în lucrare, deşi astăzi învechiţi, fiind cunoscuţi de marele public cititor (de exemplu : digestive, depurative, stomahlce, galactagoge, hepatice, pectorale, vulnerare etc.), s-au păstrat ca atare.

212

A n tiflo g is tic e A n tie m e tic e A n tih e lm in tic e A n tis c o rb u tic e

A n tis e p tic e

A n tis p a s tic e A n tis p a s m o d ic e A n tis u d o rip a r e A p e ritiv e A ro m a tic e

A s tr in g e n te

A r te r ită A rte rio s c le ro z ă

A rtr ită A te ro s c le ro z ă

— sp ecii d e p la n te c a re a u p ro p r ie ta te a d e a d im in u a in f la m a ţiile d a to r ită p re z e n ţe i u n o r p rin c ip ii a c tiv e (az u le n e , a la n to in ă etc.) — p rin c ip ii a c tiv e d in p la n te c a re a u p ro p r ie ta te a d e a a te n u a sa u în l ă tu r a g r e ţu r ile şi v ă rs ă tu rile , a c ţio n în d p r in m a i m u lte m e c a n ism e fa rm a c o d in a m ic e . — îm p o tr iv a v ie r m ilo r in te s tin a li (sin o n im ,,V e rm ifu g e “). — d e n u m ire v e c h e d a tă u n o r sp e cii d e p la n te c a re e ra u u tiliz a te în c o m b a te re a s c o r b u tu lu i d a to r a t a lim e n ta ţie i n e ra ţio n a le lip ­ site în sp e c ia l d e v ita m in e . U n e le d in tre a c e ste sp e c ii s-a u d o v e d it a a v e a u n c o n ţin u t ridicat în v ita m in e le C, P (c itrin a sa u h e s p e rid in a ) şi a lte v ita m in e . — sa u a n tim ic ro b ie n e — s în t n u m e ro a s e sp e c ii v e g e ta le c a re c o n ­ ţin fie a n tib io tic e , fie s u b s ta n ţe d e a ltă n a tu r ă c a re a u p ro p r ie ­ ta te a d e a d is tru g e m ic ro o rg a n ism e le ce se g ă sesc p e ţe s u tu l a n im a l v iu (pe te g u m e n te şi m u co ase). — p rin c ip ii a c tiv e d in p la n te c a re d im in u e a z ă sa u în lă tu r ă c o n ­ tr a c tu r ile m u ş c h ilo r n e te z i d in o rg a n e le in te rn e . — v e zi „ A n tis p a s tic e 11. — îm p o tr iv a tr a n s p ir a ţie i — v ezi „A m a re ". — p la n te m e d ic in a le c a re c o n ţin u le iu ri v o la tile cu a c ţiu n e f a r m a ­ c o d in a m ic ă sp ec ific ă . U tiliz a re a în sco p te r a p e u tic a a c e sto r sp e c ii se m a i n u m e ş te „ a ro m a te r a p ie “, te r m e n în c ă p u ţin u ti­ liz a t la noi. — v e zi „ A n tid ia re ic e ". T o t d a to r ită ta n in u r ilo r p e c a re le c o n ţin , p la n te le a s trin g e n te a u şi o a c ţiu n e h e m o s ta tic ă lo c a lă p r in ace la şi fe n o m e n d e p re c ip ita re a p ro te in e lo r. U n e le sp e c ii d in a c e a stă g ru p ă a u p rin c ip ii a c tiv e c a re c o n tra c tă c a p ila re le şî d im in u e a z ă se c re ţiile . — in f la m a ţia sa u d e g e n e ra re a a r te r e lo r d a to r a te u n o r tu l b u r ă r i v a s c u la re p e rife ric e şi a lto r cauze. — a fe c ţiu n e a r t e r io la r ă c a ra c te riz a tă p rin r ig id ita te a p e re ţilo r v a s ­ c u la ri, c o n se c in ţă a v îrs te i, a e x c e se lo r d e g ră s im i a lim e n ta re , a u n o r b o li in fe c ţio a se , a s e d e n ta ris m u lu i, a a lc o o lis m u lu i şi a u n o r fa c to ri p re d is p o z a n ţi e re d ita ri. — in f la m a ţie a c u tă , s u b a c u tă s a u c ro n ic ă a a r tic u la ţiilo r, d a to r ită tr a u m a tis m e lo r s a u u n o r in fe c ţii cro n ice. — a fe c ţiu n e c a re se c a ra c te riz e a z ă p rin d e p u n e ri d e a te ro a m e p e p e re ţii a r te r io la r i d in rin ic h i, c re ie r, in im ă şi c a re se a so c ia z ă d e o b icei cu a rte rio sc le ro z a .

B ra d ip r.e e

— s u b s ta n ţe c a re o m o a ră b a c te riile . — p rin c ip ii a c tiv e d in p la n te (a n tib io tic e sa u fito n c id e sa u a lte su b s ta n ţe ) c a re îm p ie d ic ă în m u lţir e a b a c te riilo r. D oze m a r i şl re p e ta te d u c la d is tru g e r e a b a c te riilo r. — specii d e p la n te u tiliz a te ca a n titu s iv e . — starea fizio lo g ic ă sa u p a to lo g ic ă c a ra c te riz a tă p r in r ă r ir e a fre c ­ venţei b ă tă ilo r in im ii, re s p e c tiv a p u ls u lu i. — încetinirea ritm u lu i re s p ira to r.

C a rd ia c e C a rd io re n a le

— referito a re la in im ă . — afecţiuni c a re im p lic ă c o n c o m ite n t p a rtic ip a re a in im ii şi r i n i­

C a lm a n te

— sp ec ii d e p la n te c a re d a to r ită p rin c ip iilo r a c tiv e ce c o n ţin d im i­ n u e a z ă e x c ita b ilita te a n e rv o a s ă ; u n e le a c ţio n e a z ă a s u p r a c e n ­ trului tusei, altele în lă tu r ă sp a sm e le m u s c u la re , ia r a lte le a u efecte s e d a tiv e fa v o riz în d in s ta la re a so m n u lu i. — p la n te m e d ic in a le c a re stim u le a z ă u n e le fu n c ţii a le in im ii (ionotro p ism , b a tm o tro p is m ) şi d e p rim ă p e a lte le (c ro n o tro p ism , d ro m o tro p ism ).

’B a c te ric id e B a e te rio s ta tic e B e h ic e

S r a d ic a r d ie

chiului.

C a rd io to n ic e

213

C arm inative C atartice C icatrizante C istite C efalee C olagoge C oleretice C olecistop atii C olită D eprim ant respirator D ep urativ D iaforetice D ism enoree

D isp ep sie D isch in ezii b iliare D ig estiv e D iu retice

E m enagoge E m etice E m eto-catartice E dem e E m olien te

E strogeni

E xpectoran te F eb rifu ge F otofobie F iton cid e G alactagoge G astrită G astroenterită G astralgii __atBbaxsztsv G onoree G ută

k m o B '-

214

— sp ecii de p la n te c a re fa v o riz e a z ă e lim in a re a g a z e lo r d in in te s ­ tin e (C h im io n u l, C o ria n d ru l, F e n ic u lu l, R o in iţa etc.). — p u rg a tiv e p u te r n ic e ca R e v e n tu l, C ru şin u l ş.a. — sp ecii sa u p rin c ip ii a c tiv e d in p la n te c a re fa v o riz e a z ă p ro c e s u l d e e p ite liz a re (v in d e c a re ) a ră n ilo r. — in f la m a ţii a le vezic ii u rin a re . — d u re r e c o n tin u ă sau in te r m ite n tă a u n o r p ă r ţi a le c a p u lu i înso­ ţi tă de ce le m a i m u lte o ri d e a lte sim p to m e. — p la n te sa u p rin c ip ii a c tiv e c a re fa v o riz e a z ă e lim in a re a b ile i p rin s tim u la re a c o n tr a c ţiilo r v ezic ii b ilia re . — p la n te sa u p rin c ip ii a c tiv e c a re s tim u le a z ă se c re ţiile celulei h e p a tic e şi p r in a c e a s ta v o lu m u l d e b ilă (fiere) se c re ta t. — a fe c ţiu n i a le c o lec istu lu i.

— inflamaţia intestinului gros. — p rin c ip ii a c tiv e c a re sc a d fr e c v e n ţa şi a m p litu d in e a re s p ira ţie i. — sp ecii de p la n te c a re a c tiv e a z ă p ro c e se le d e e lim in a re a to x i­ n e lo r p e ca le g a s tro -in te s tin a lă , r e n a lă sa u p r in g la n d e le su d o rip a re . — v ezi ,.S u d o rific e “. — d u re r e c a re p re c e d e s a u în s o ţe ş te m e n s tru a ţia în s o ţită u n e o ri d e tu lb u r ă r i n e u ro v e g e ta tiv e , d a to r ită u n o r m a lfo rm a ţii, u n o r in f la m a ţii a le c o lu lu i u te r in , in fe c ţii s a u a lto r cauze. — tu l b u r ă r i d ig e s tiv e fu n c ţio n a le . — sa u d is to n ii b ilia r e (a to n ie sa u h ip o to n ie o ri h ip e rto n ie ) — d is fu n c ţii a le c ă ilo r şi v ezic ii b ilia re , d e obicei d u re ro a se , cauzate d e in f la m a ţii, c a lc u lo z ă sa u a lţi ag en ţi. — v ezi „S to m ah ice". — specii de plante sau p rin c ip ii a c tiv e p u re c a r e a c ţio n e a z ă asu­ p r a e p ite liu lu i r e n a l m ă r in d c a n tita te a d e u r in ă e lim in a tă îrt tim p . — p rin c ip ii a c tiv e c a re fa v o riz e a z ă (a p a riţia ) fo r m a re a c ic lu lu i m e n s tru a l. — v ezi „ V o m itiv e 11. — sp ecii cu a c ţiu n e v o m itiv ă şi p u rg a tiv ă . — a c u m u la re a d e lic h id în s p a ţiu l in te rc e lu la r. — sp ecii de p la n te c a re p r in p rin c ip iile a c tiv e p e c a re le c o n ţin (în s p e c ia l m u c ila g ii) re la x e a z ă ţe s u tu rile şi d im in u e a z ă s ta re a in f la m a to rie (sp eciile p e c to ra le , fă in a d e in etc.). — h o rm o n ii c a re a u a c ţiu n e m o rfo g e n e tic ă a s u p r a o rg a n e lo r de re p ro d u c e re la fe m e i şi d e te r m in ă fu n c ţiile şi d e z v o lta re a ca­ ra c te re lo r se x u a le p r im a r e şi se c u n d a re . — sp ecii d e p la n te c a re fa v o riz e a z ă e x p e c to ra ţia . — sp ecii u tiliz a te în s tă r i fe b rile . _ — s e n s ib ilita te e x a g e ra tă f a ţă d e lu m in ă . — te r m e n u tiliz a t d e u n ii a u to r i p e n tr u a c ţiu n e a n tib io tic ă e x e r­ c ita tă d e p la n te le su p e rio a re . — sp ecii de p la n te c a re s tim u le a z ă s e c re ţia g la n d e lo r m am are.. — in f la m a ţia m u c o a se i sto m acale. — in f la m a ţia m u co asei sto m a c a le , in te s tin u lu i s u b ţire şi gros, în ­ s o ţită fre c v e n t de d ia re e . — d u re r i sto m acale. — in fe c ţia o rg a n e lo r g e n ita le c u gonococ. — b o a lă m e ta b o lic ă c a r a c te riz a tă p r in crize de a r t r it ă u ric ă , d e p o ­ z ită ri de u r a ţi la a rtic u la ţii.

H em ostatic H ep atice H idropizie H ipnotice H ip ercolesterolem ice H iperhidroză H îperm enoree H ip oten sive H iperten sive

— — — —

s u b s ta n ţă c a re o p re ş te h e m o ra g ia . sp e c ii d e p la n te u tiliz a te în a fe c ţiu n ile fic a tu lu i. r e te n ţie d e a p ă în ţe s u tu r i (A rh aism ). sp e c ii d e p la n te c a re fa v o riz e a z ă in s ta la r e a so m n u lu i (V aleria n a , H a m e iu l, T e iu l, u le iu l v o la til d e fr u c te d e p ă tr u n je l etc.). — e x c e s d e co lestero l în sînge. — s u d o ra ţie e x c e siv ă . H ip e rh id ro z ă p l a n t a r ă = tr a n s p ir a ţie a b u n ­ d e n tă a p ic io a re lo r. — a b u n d e n ţă m e n s tru a lă . — sp e c ii d e p la n te s a u p rin c ip ii a c tiv e c a re d im in u e a z ă te n s iu n e a a rte ria lă . — sp e c ii d e p la n te s a u p rin c ip ii a c tiv e c a re m ă re sc te n s iu n e a a r ­ te r ia lă .

L a x a tiv e L itiază

— p u rg a tiv e u şo a re . — c a lc u lo z ă — rezu lta t a l p re c ip ită rii su b fo rm ă d e „ p ie tre " a u n o r s ă r u r i : o x a la ţi, u r a ţi (rin ic h i, v e z ic ă u rin a ră ) s a u coleste r in ă , p ig m en ţi b ilia r i cu sau fă ră s ă r u r i d e c a lc iu (ficat, v ezic ă b ilia ră ).

M etroragie IVletrite

— h e m o ra g ii u te r in e in tr e p e rio a d e le m e n s tru a le . — in f la m a ţii a le u teru lu i sau m u c o ase i u te r in e (e n d o m e trite ), d a ­ to r a te d e o b ic e i in fe c ţiilo r. — a n e ste z ic g e n e ra l. — in f la m a ţia rin ic h iu lu i.

N arcotic N e frită O cito cic

— s u b s ta n ţă s a u p rin c ip iu a c tiv c a re fa v o riz e a z ă c o n tr a c ţia u te ­ ru lu i.

P ie lite P e c to ra le

— in f la m a ţia b a z in e tu lu i re n a l. — d e n u m ire d a tă u n u i m a r e g ru p d e p la n te m e d ic in a le c a re p r in m u c ila g iile , sa p o n o z id e le sa u u le iu rile v o la tile p e c a re le c o n ţin a u p r o p r ie ta te a d e a flu id ific a s e c re ţiile b ro n ş ic e şi d e a fa v o riz a e x p e c to ra ţia . — m a te rii p rim e d in p la n te s a u p ro d u s e d e o rig in e v e g e ta lă c a re d e te r m in ă e v a c u a re a c o n ţin u tu lu i in te s tin a l. M e c a n ism u l d e a c ţiu n e e s te d i f e r i t : m e c a n ic , e m o lie n t, s tim u le n t a l p e ris ta ltis m u lu i in te s tin a l etc. — p u rg a tiv e ir ita n te p e n tr u in te s tin e , c a re p ro d u c sc a u n e n u m e ­ ro a s e lic h id e. — sp e c ii d e p la n te c a re a p lic a te e x te r n p ro d u c o co n g estie lo c a lă su p e rfic ia lă , a v în d c a e fe c t d e c o n g e stio n a re a în p ro fu n z im e a te r ito riu lu i re sp e c tiv .

P u rgative v e g e ta le

P u rgative drastice R 'iv u lsiv e

S ed ative S ialagog S om n ifere Sternutatoare S tim u la n te

Stom ahice

S u d orifice

— — — —

v ezi ,,C a lm a n te ". p rin c ip iu a c tiv c a re a c tiv e a z ă se c re ţia sa liv a ră . p rin c ip ii a c tiv e d in p la n te c a re p ro v o a c ă so m n u l. p la n te c a re p ro v o a c ă s tr ă n u tu l (P ire tru l, flo rile d e L ă c ră m io a re , S a p u n a r iţa etc.). — sp ecii d e p la n te c a re fa v o riz e a z ă e x c ita ţia u n o r g la n d e cu se­ c re ţie in te r n ă fie p rin a c tiv a re a u n o r re c e p to ri, fie p rin re fle x e c o n d iţio n a te . — sp ecii d e p la n te c a re fa v o riz e a z ă d ig e s tia (A n g elica, M u şe ţe lu l, Ţ in ta u ra , G h in ţu ra , Izm a etc.) p rin e x c ita ţia se c re ţie i s u c u rilo r g a s tro -in te s tin a le . — sp ecii d e p la n te c a re a u p ro p r ie ta te a d e a m ă r i s u d o ra ţia (Ien u p ă ru l, S o cu l, u n e le B o ra g in a c e e etc.).

215

X onic-am are T opice X en ifu ge

— v ez i „ A m a re ”. — sp e cii d e p la n te u tiliz a te su b fo rm ă d e c a ta p la s m e sa u c o m p reseîn u z u l e x te r n p e n tr u a c ţiu n e a lo r lo cală. — sp e c ii d e p la n te v e rm ifu g e u tiliz a te îm p o tr iv a te n ie i.

U rticarie

— a fe c ţiu n e a p ie lii c a ra c te riz a tă p r in e ru p ţii tr e c ă to a r e a se m ă ­ n ă to a r e c e lo r p ro d u s e d e u rz ic ă . U rtic a ria p o a te fi p ro d u s ă de s tă ri a le rg ic e la a n u m ite p la n te d e s u b s ta n ţe a s e m ă n ă to a r e h is ta m in e i, d e a lim e n te etc. S ta r e a n e p lă c u tă p e c a re o p ro d u ceu r tic a r ia e ste p r u r itu l (m în c ă rim e a ).

V erm ifuge

— sp ecii d e p la n te c a re p ro v o a c ă e lim in a re a v ie r m ilo r in te stin a li,. D e o b icei e le se a so c ia z ă c u p u rg a tiv e . — v ezi „ E m e tic e 1*. — p la n te u tiliz a te în u z u l e x te r n p e n tr u v in d e c a re a ră n ilo r.

V o m itiv e V ulnerare

INDEX DE DENUMIRI ŞTIINŢIFICE

A b i e s alba 151 A e s c u lu s h ip p o c a s ta n u m 173 A ln u s g lu tin o sa 171 A ln u s in c a n a 171 A m a r a n th u s c a u d a tu s 207 A m a r a n th u s g ra e c iza n 207 A m a r a n th u s h y b r id u s 207 A m a r a n th u s liv id u s 207 A ris to lo c h ia c le m a titis 192 A ris to lo c h ia p a llid a 193 A s a r u m e u ro p a e u m 190 A s p id iu m filix -m a s 145 A s p le n iu m tria h o m a n e s 149 A th y r u m fo lix - fe m in a 146, 148 A tr i p le x h o tr e n sis 206 A tr i p le x n ite n s 206 A tr i p le x ta ta ric a 206

E p h e d ra v u lg a r is 165 E p h e d ra d is ta c h y a 165 E q u is e tu m a rv e n se 141, 145 E q u is e tu m te lm a te ja 144 E q u is e tu m m a x im u m 143, 144, 145 E q u is e tu m h ie m a le 145 E q u is e tu m s ilv a tic u m 145 E q u is e tu m p a lu s tre 142, 143, 145, E v e rn ia fu r fu r a c e a 133 E v e rn ia p r u n a s tr i 134

B e ta vu lg a ris 205 B e tu la a lb a 168 iB etu la p e n d u la 168 B e tu la p u b e sc e n s 171 B e tu la ve rru c o sa 168 B o v ista sp. 130

H u m u lu s lu p u lu s 183 Iiu p e r z ia selago 139

C a m p h o r o sm a m o n sp e lia c a 206 ■Castanea sa tiv a 172 •C astanea v e sc a 172 C elosia c rista ta 207 •C eterach o ffic in a r u m 149 C e tra ria isla n d ic a 131, 135 ■Chara sp. 115 tC h a m a ecyp a ris la w so n ia n a 164 C h a m a e c y p a ris p isife ra 164 ■Chenopodium a m b ro sio id e s 205 C h e n o p o d iu m b o n u s-h e u ric u s 206 C h e n o p o d iu m b o try s 206 C h e n o p o d iu m h y b r id u m 206 *C h e n o p o d iu m v u lv a r ia 206 ■Cladonia ra n g ife rin a 135 C la d o n ia p y x id a ta 135 C la v ic e p s p u rp u r e a 116 C o ry lu s a v e lla n a 167 C y sto p te ris fr a g ilis 149 D ry o p te r is filix -m a s 145 D . sp in u lo sa 148

F a g o p y ru m e s c u le n tu m 204 F a g o p y ru m sa g ita tu m 204 F agus silv a tic a 176 F o m es fo m e ta r iu s 130 F u n a ria h y g ro m e tr ic a 135

J u g la n s regia 176 J u n ip e r u s c o m m u n iz 159 J u n ip e r u s sa b in a 161, 162 J u n ip e r u s sibiric.a 160 K o c h ia sco p a ri 206 L a r lx d e c id u a 133 L o b a ria p u lm o n a ria 135 L o ra n th u s e u ro p a e u s 189, 190 L y c o p e rd e n sp. 130 L y c o p o d iu m a n n o tin u m 138, 140, 141 L y c o p o d iu m c la v a tu m 137, 141 L y c o p o d iu m sela g o 139, 141 M o ru s a lb a 181 M o ru s n ig ra 181 O p h io g lo ssu m v u lg a tu m 149 P a rieta ria o ffic in a lis 188 P a rm e lia fu r fu r a c e a 133 P e ltig e ra ca n in a 135 P e n ic illiu m n o ta tu m 130 P h e llin u s ig n ia riu s 130 P in u s m o n ta n a 156

217

P h y llltis s c o lo p e n d riu m 149 P in u s s ilv e s tr is 158, 163 P icea a b ies 153 P. exc e lsa 153 P o g o n a tu m n ig e r u m 135 P o ly g o n u m a vicu la re 194, 204 P o ly g o n u m a m p h ib iu m 203 P o ly g o n u m a m p h ib iu m fo rm a te r re stre 203 P o ly g o n u m b isto rta 203 P o ly g o n u m h y d ro p ip e r 203 P o ly g o n u m la p a th ifo liu m 203 P o ly g o n u m m a r itim u m 204 P o ly g o n u m m ite 204 P o ly g o n u m p ersica ria 204 P o ly tr ic h u m c o m m u n is 135 P o ly p o d iu m filix -m a s 145 P o ly p o d iu m v u lg a re 149 P o p u lu s a lb a 179 P. n ig ra 178 P. tr e m u la 179 Q u ercu s p e d u n c u la ta 173 Q. p etra e a 174 Q u ercu s ro b u r 173 R heum R heum Rheum R um ex R um es R um ex R um ex Rum ex

h y b r id u m 203 o ffic in a le 196 p a lm a tu m var. ta n g u tic u m 196 a ceto sa 204 a ceto sella 204 a lp in u s 195, 204 a q u a tic u s 196 c o n fe r tu s 204

R um ex R um ex R um ex R um ex

co n g lo m e ra tu s 204 c risp u s 204 h y d r o la p a th u m 204 o b tu s ifo liu s 204

S a c c h a ro m y c e s cere visia e 130 S a lic o rn ia e u ro p a e a 207 S a lix a lb a 180 S a lix ca p rea 180 S a lix fr a g ilis 180 S a lix p e n ta n d r a 180 S a lix p u rp u r e a 180 S e la g in e lla h e lv e tic a 141 S p in a c ia o lera cea 206 S p iro g y ra sp. 115 S p h a g n u m sp. 136 S p h a g n u m m a g e la n ic u m 136 S tic ta p u lm o n a ria 135 S tr e p to m y c e s g riseu s 130 TQ xus bacata 163 T h u ja o c c id e n ta lis 163 T h u ja o rie n ta lis 164 U lv iu s fo lia c ea 185 U rtica u re n s 186, 188 U rtica d io ica 185 TJsnea b a rb a ta 135 U stila g o m a y d is 130 V is c u m a lb u m 188 W o o d sia ilv e n s is 150

INDEX DE DENUMIRI POPULARE

.A lu a 167 A n in alb 171 A n in negru 171 A rb o rele vieţii 164 A rin 171 B a rb a u rsu lu i de b ah n e 145 B rad 151 B ra d roşu 153 B răd işor 139, 141 BrSneă 135, 207 B u ru ia n a v ierm ilo r 204 C astan 172 C etin a de negi 161, 162 C îrcel 165 C oada calului 141 C oada calului m a re 144, 145 C oriiişor 140, 141 C o rn ul secarei 116 C re a sta cocoşului 207 D ragavei 204 D ro jd ia de bere 130 D ud alb 181 D ud n egru 181 Fag 176 F erig ă 145 F erig ă fem eiască 148 F erig ă de p ia tră 149 F erig ea 150 F erig u ţă dulce 149 F rîn g h iu ţă 136 H am ei 183 H rişcă 204 Ia rb a p uricelui 204 Ia rb ă roşie 203, 204 Ia rb ă să ra tă 207 Iască 130 Ie n u p ă r 159 Jab g h ie 136 Je p 156 Jr.eap ăn 156

L ăm îiţă 205 L ichen de conifere 133 L ichen de p ia tră 131 L ichen de ste ja r 134 L ichenul ren u lu i 135 L im ba şarp elu i 149 Lobodă alb ă 206 L obodă de d ru m u ri 2)6 Lobodă de g răd in ă 206 L obodă p u tu ro asă 206 L obodă sălb atică 206 M ăcriş 204 M ăcrişul calului 204 M ăcriş m ă ru n t 204 M ărul lu p u lu i 192 M ătasea bro aştei 115 M ătreaţa b rad u lu i 135 M ături 206 M esteacăn 168 M esteacăn pufos 17.1 M olid 153 M oţul cu rcan u lu i 207 M uşchi de tu rb ă 136 M uşchi de p ia tră 132, 136 N ăvalnic 149 Nuc 176 P a re c h e rn iţă 188 P â ru l po rcu lu i 144 P ed icu ţă 137 P e lin ită grecească 206 P in 158, 163 P ip e ru l b ălţii 203 P ip e ru l lu p u lu i .190 P ip irig de m u n te 145 P lop alb 179 P lop n eg ru 178 P lop tre m u ră to r 179 P ochivnic 190 P.ăchită R ăchită R ăchita R ăcuşor

alb ă 180 roşie 180 180 203

219

R em f 192 R e v e n t 196 R u şin e a u rs u lu i 145 S a lc ie 180 S a lc ie c ă p re a s c ă 180 S fe c la 205 S p a n a c 206 S p a n a c u l c io b a n u lu i 209 S p a n a c p o rce sc 206 S te ja r 173 S tra ş n ic 149 S tr u ţiş o ri 141 Ş te v ia de b a ltă 196 Ş te v ia s tîn e lo r 195 Ş ti r de o g o a re 207 Ş tir p ro s t 207 Ş ti r v e rd e 207

T ă c iu n e le p o ru m b u lu i 130 T ă m îiţă 305 T isa 163 T ro sc o t 194 T ro sc o t d e b a ltă 203 T u ia 163, 164 U lm 185 U n g h ia c iu te i 149 U rzic a 185 U rz ic a m ic ă 188 V îsc 188 V îsc u l d e s t e ja r 189, 190 Z a d ă 163

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

A 1 e x a n M. — P o te n ţia lu l p ro d u c tiv a l flo re i m e d ic in a le s p o n ta n e d in R. S. R o m â ­ n ia ; c e rc e tă ri p riv in d re fa c e re a a c e stu ia în b a z in e le d e p la n te m e d ic in a le d in flo ra s p o n ta n ă — T e z ă d e d o c to ra t, U n iv e rs ita te a B u c u re şti, 1988. A 1 e x a n M „ B o j o r O. — F ru c te le şi le g u m e le — fa c to ri d e te r a p ie n a tu r a lă , E d. C eres, B u c u re şti, 1983. B a i c u L. G. — T r a d iţii a le v a lo r ific ă rii p la n te lo r m e d ic in a le în R o m â n ia — T eză d e d o c to ra t I.M .F. — Tg. M u re ş, 1974. B ă d e s c u I. — N oi m e d ic a m e n te d e o rig in e v e g e ta lă cu a c ţiu n e a n titric h o m o n a z ic ă . — T e z ă d e d o c to ra t I.M .F. — Tg. M u reş, 1974. B e l d i e A l. — F lo ra şi v e g e ta ţia m u n ţilo r B u ceg i ; E d itu ra A c a d e m ie i R .S.R., B u c u re şti, 1967. B e l d i e A l. — F lo ra R o m â n ie i. D e te rm in a to r ilu s tr a t a l p la n te lo r v a s c u la re v o i. I, . II ; E d itu ra A c ad e m iei R.S.R., B u c u re şti, 1979. B e n i g n i R., C a p r a C., C a t t o r i n i P . E. — P ia n ti m e d ic in a li-c h im ia , f a r m a ­ co logia e te r a p ia ; Ed. In v e r n i d e lla B efa-M ila n o , voi. I si II, E d iţiile 1962 şi 1971. B e r g e r F. — H a n d b u c h d e r D ro g e n k u n d e ; 6 v o i, Ed. M a n d ric h , V ien a, 1952. B o d e a C. — T r a ta t d e b io c h im ie v e g e ta lă voi. I —IV , E d itu ra A c a d e m ie i R .S.R., B u c u re şti, 1964-84. B o j o r O. — C o n sid e ra ţii a s u p r a r ă s p în d ir ii şi v a lo r ific ă rii p la n te lo r m e d ic in a le d in M a s iv u l R e te z a t, F a rm a c ia voi. V, n r. 4, p. 32—38, B u c u re şti, 1957. B o j o r O. — C o n trib u ţii la id e n tif ic a re a p la n te lo r m e d ic in a le d in r a io n u l S ib iu , F a rm a c ia voi. V II, n r. 1 şi 2, B u c u re şti, 1959. B o j o r O. — C o n trib u ţii la s tu d iu l c iu p e rc ii C la v ic e p s p u r p u r e a (Fr.) T ul. — T eză de d o c to ra t I.M .F. — B u c u re şti, 1967. B o j o r O., A l e x a n M. — P la n te le m e d ic in a le iz v o r d e s ă n ă ta te , Ed. C eres, B u c u ­ re ş ti, 1981. B o j o r O., A l e x a n M. — P la n te le m e d ic in a le şi a ro m a tic e d e la A -Z . Ed. I şi II, E d itu ra R ecoop, B u c u re şti, 1983-84. B o n n i e r G. — L es n o m s d e fle u rs tro u v e s p a r la m e th o d e sim p le , E d itu ra E. O rlh ac, P a ris , 18. B o u l o s L. — M e d ic in a l P la n ts o f N o rth A fric a , E d itu ra R e fe re n c e P u b lic a tio n s , Inc., M ich ig an , 1983. B r a u n H. — H e ilp fla n z e n L e x ic o n f u r  rz e u n d e A p o th e k e r, Ed. 3-a, E d itu ra G u s ta v F is c h e r — S tu ttg a r t, N ew Y o rk , 1978. B o r z a A l. — D ic ţio n a r e tn o b o ta n ic , E d itu ra A ca d em ie i R.S.R., 1968. B u n g e t z i a n u G h ., C h i r i l ă P . — M a n u a l d e h o m e o p a tie . E d itu ra M ed icală, B u c u re şti, 1983. B u r n e a I. şi colab. — C h im ie şi b io c h im ie v e g e ta lă . E d itu ra D id a c tic ă şi P e d a ­ gogică, B u c u re şti, 1977. B u t u r ă V. — E n c ic lo p e d ie d e e tn o b o ta n ic ă ro m â n e a sc ă , E d itu ra Ş tiin ţific ă şi E n ­ c iclo p ed ică, B u c u re şti, 1979. C h i r i l ă M a r i a, C h i r i l ă P . — T e ra p ie n a tu r is tă , E d itu ra S p o rt-T u ris m , B u c u ­ re ş ti, 1985. C i c o t t i A. N. — S tu d iu l fito c h im ic şi fa rm a c o d in a m ic a l u n o r sp ecii in d ig e n e d e P e ta s ite s — T eză de d o c to ra t I.M .F., B u c u re şti, 1974.

221

C a l c a n d i V. — S tu d iu l c h im ic a l g lic o z id e lo r c a rd io to n ic e d in sp ec iile g e n u lu i D ig ita lis s p o n ta n e s a u c u ltiv a te în R .S.R . — T e z ă de d o c to ra t B ucu­ re ş ti, 1967. C o n s t a n t i n e s c u D. G r ., B o j o r O. — P la n te m e d ic in a le , E d itu r a M ed icală. B u c u re şti, 1969. C o n s t a n t i n e s c u D. G r ., B u r u i a n ă E. H. — S ă n e c u n o a şte m p la n te le m e ­ d ic in a le , p r o p r ie tă ţile lo r te ra p e u tic e şi m o d u l d e fo lo sire, E d itu ra M ed icală, B u c u re şti, 1986. C r ă c i u n F I ., B o j o r O., A 1 e x a n M. — F a rm a c ia n a tu r ii voi. I şi II, E d i­ tu r a C eres, B u c u re şti, 1976— 1977. C s e d o C., F i i z i I., K i s g y o r g y Z. — C a rta r e a p la n te lo r m e d ic in a le d in flo ra s p o n ta n ă a b a z in u lu i C iuc, M ie rc u re a C iuc, 1968. D u k e A. J., A y e n s u S. E. — M e d ic in a l P la n ts o f C h in a, voi. I, II, E d itu ra R e fe re n c e P u b lic a tio n s , Inc., M ic h ig a n , 1985. C o n t z O. E. — C o n trib u ţii la s tu d iu l fa rm a c o g n o stic a l sp e c iilo r d e A c o n itu m se c ţia N a p e llu s D.C. c a re cresc în R .S.R. — T e ză de d o c to ra t, I.M .F., B u c u ­ re ş ti, 1970. C r ă c i u n F I ., C o n s t a n t i n e s c u A. — P la n te m e d ic in a le şi a ro m a tic e c u l­ tiv a te ; E d itu ra C e n tro co o p , B u c u re şti, 1969. D i h o r u G h . — G h id p e n tr u re c u n o a ş te re a şi fo lo sire a p la n te lo r m e d ic in a le , E d i­ tu r a C eres, B u c u re şti, 1984. D o b r e s c u D. — F a rm a c o d in a m ie , E d itu ra D id a c tic ă şi P ed a g o g ic ă , B u c u re şti, 1970. D o b r e s c u D. — F a rm a c o te ra p ie , E d itu ra M ed icală, B u c u re şti, 1981. F i i z i I. şi co lab . — P la n te le m e d ic in a le d in ju d e ţu l H a rg h ita , JTg. M u re ş, 1978. G e i c u l e s c u V . — B io te ra p ie , E d itu ra Ş tiin ţific ă şi E n cic lo p e d ic ă , B u c u re şti, 1986. G h e o r g h i u M. — C o n trib u ţii la s tu d iu l fa rm a c o g n o stic şi c h im ic a l sp eciei A m m i v is n a g a (L.) L a m . c u ltiv a tă în R .S.R. — T e z ă d e d o c to ra t I.M .F., B u c u ­ re ş ti, 1978. G i l d e m e i s t e r E., H o f f m a n n F. R. — D ie Ă th e ris c h e n O le, v o i. I —IV , E d itu ra A k a d e m ie , B e rlin , 1956. G i u r g i u M. — P la n te le m e d ic in a le d in v a le a N ira ju lu i — T eză d e d o c to ra t I.M .F. Tg. M u reş, 1981. G o o d m a n L. S. G i l m a n A . — T h e p h a rm a c o lo g ic a l b a sis of th e ra p e u tic s . II I E d itio , N e w Y o rk , E d itu ra M ae M illa n e t C om p., 1966. G r i g o r e s c u E. — D in ie r b u ri s -a u n ă s c u t m e d ic a m e n te le , E d itu ra A lb a tro s, B u c u re şti, 1987. G r i g o r e s c u E m. , C i u l e i I., S t ă n e s c u — I n d e x fito te ra p e u tic , E d itu ra M e­ d ic a lă , B u c u re şti, 1986. H a l m a i I., N o v ă k J . — F a rm a k o g n o z ia , E d itu ra M ed icin a , B u d a p e st, 1963. H e e g e r E. F. — H a n d b u c h d es A rz n e i u n d G e w u rz p fla n z e n b a u e s D ro g e n g e w in n u n g , E d itu ra D e u tsc h e r B a u e rn , B e rlin , 1956. H o c i u n g J . S. — C o n trib u ţii la s tu d iu l a c iz ilo r a ris to lo c h ic i şi a u n o r d e riv a ţi d e s e m isin te z ă a i a c e sto ra , în sco p u l v a lo r ific ă rii lo r în te r a p e u tic ă — T eză d e d o c to ra t, I.M .F., B u c u re şti, 1971. H o d i ş a n V i o r i c a , T ă m a ş M. — F la v o n o id e le d in V iso u m a lb u m , C lu ju l m e d ic a l, voi. L V n r. 3, 1982. H a u s c h i l d F . — P h a rm a k o lo g ie u n d G ru n d la g e n d e r T o x ico lo g ie, L eip zig , E d i­ tu r a G. T h ie m e , 1961. I o n i c ă V . — C o n trib u ţii la s tu d iu l s p e c iilo r d e L a v a n d u la c u ltiv a te la n o i în ţ a r ă — T e z ă d e d o c to ra t, I.M .F., B u c u re şti, 1973. K o 11 o C., C o n s t a n t i n e s c u M. , R e t e z e a n u M. — C o n trib u ţii la stu d iu ) sp ec ie i D ig ita lis a m b ig u a M u rr. d in R.S.R., F a rm a c ia , 2, 1954, n r. 2, 24—36. M e n t z e n C h ., F a t i a n o f f O. — A c tu a lite s d e P h y to c h im ie fo n d a m e n ta le , E d i­ tu r a M asso n e t Cie., P a ris , 1964. N e a m ţ u G. — B io c h im ie v e g e ta lă , E d itu ra C eres, B u c u re şti, 1981. N i e i s e n H., H a n c k e V., H e ilp fla n z e n in F a rb e — Ed. II, B L V V erla g sg ese lls c h a ft, M iin ch en , 1983. P a l a d e M. — C o n trib u ţii la s tu d iu l fa rm a c o g n o stic a l sp eciei C irs iu m a rv e n s e (L.) scop. v a r. se to su m (M.B.) G rec. f. ru d e r a le B eck. — T e ză d e d o c to ra t I.M .F. B u c u re şti, 1973. P a n ţ u Z. C. — P la n te le c u n o sc u te d e p o p o ru l ro m â n , E d itu ra C asei Ş co alelo r, B u c u re şti, 1906.

222

P a r i s R. R., M o y s e H. — P re c is d e M a tie re m e d ic a le voi. II, E d itu ra M asso n e t C ie., P a ris , 1967. P ă u n E. şi colab. — T r a ta t d e p la n te m e d ic in a le şi a ro m a tic e c u ltiv a te , E d itu r a A c a d e m ie i R.S.R., 1986. P â s l ă r a ş u N a d e j d a — C o n trib u ţii la s tu d iu l fa rm a c o g n o stic a l p la n te i S op h o ra p ro d a n i A n d e rs. — T eză d e d o c to ra t, I.M .F., B u c u re şti, 1970. P e r c e k A . — T e ra p e u tic a n a tu r is tă , E d itu ra C eres, B u c u re şti, 1987. P e r c e k A . — M e d ic a m e n tu l — a c e st n e c u n o sc u t, E d itu ra C eres, B u c u re şti, 1985. P e r r o t E m . — M a tie re s p re m ie re s u su e lle s d u re g n e v e g e ta l, v o i. I, II, E d itu r a M asso n e t Cie., P a ris , 1943— 1944. P l a n c h o n L., B r e t i n P „ M a n c e a u P . — P re c is de m a tie r e m e d ic a le , v o i. I, II, E d. v°, E d itu ra M a lo in e P a ris , 1946. P o t l o g A., V i n ţ a n A . — P la n te a ro m a tic e , E d itu ra ş tiin ţific ă şi e n c ic lo p e d ic ă , B u c u re şti, 1985. R â c z G., L â z a A., C o i c i u E . — P la n te m e d iic n a le şi a ro m a tic e , E d itu ra C eres, B u c u re şti, 1970. R â c z G. — V a lo rific a re a p la n te lo r m e d ic in a le d in ju d e ţu l H u n e d o a ra î n c o re la ţie cu p rin c ip iile d e o c ro tire a le n a tu r ii, S a rg e tia , t. X , p. 209—216, D eva, 1974. R â c z G., R â c z K . E. — O b ie ctiv e le c a r tă r ii eco n o m ice a p la n te lo r m e d ic in a le si a ro m a tic e în D o b ro g ea, O c ro tire a n a tu r ii, t. 21, n r. 1, p. 23— 26, B u c u re şti, 1977. R â c z G. — O rie n tă ri n o i în c e rc e ta re a p la n te lo r m e d ic in a le , M ie rc u re a C iuc, 1979. R â c z-K o t i i l l a E l i s a b e t a , D o r o b a n ţ E l e n a , J o s z a I u d i t a , R â c z G. — A c ţiu n e a h ip o te n s iv ă şi b e ta -b lo c a n tă a e x tr a c te lo r o b ţin u te d in d if e rite o rg a n e de C ra ta e g u s m o n o g y n a Ja c q , N o te b o ta n ic e , fasc. X V , p. 3— 10, Tg. M u reş, 1979. R a d u A., T ă m a ş M., 0 1 a h R. — C e rc e tă ri a s u p r a a lc a lo iz ilo r d in u n e le sp e c ii de F u m a ria , F a rm a c ia , v o i. X X V I, n r. 1, p. 1—4, B u c u re şti, 1979. R a d u A., A n d r o n e s c u E c a t e r i n a — V a d e m e c u m fito te ra p e u tic , E d itu ra M e d icală, B u c u re şti, 1984. R a d u A., T ă m a ş M. , O t l ă c a n A d r i a n a — S tu d iu l c o m p a r a tiv a l fla v o a n e lo r d in flo rile s p e c iilo r in d ig e n e d e soc — F a rm a c ia , voi. X X IV , n r. 1, p. 9— 13, B u c u re şti, 1976. R e t e z e a n u M., B o j o r O. — P la n te le m e d ic in a le d in flo ra s p o n ta n ă a ţă r ii n o a stre . P ra c tic a fa rm a c e u tic ă , B u c u re şti, 1972. R o v e n ţ a I., S i l v a F., F a r c a M. — P e is a je le s ă n ă tă ţii, E d itu ra R eco o p , B u c u re şti, 1974. S c h e n c k E. G. — N o ţiu n i g e n e ra le p e n tr u p la n te m e d ic in a le , D resd a , 1956. S c h n e i d e r E. — D es p la n te s p o u r v o tr e sâ n te , E d itu ra S d t. D a m m a rie Ies L ys, F ra n c e , 1975. Ş o m e r L. — C o n trib u ţiu n i în v e d e re a re c o n s id e ră rii p ro d u s u lu i H e rb a E q u ise ti m in o ris — T eză d e d o c to ra t, I.M .F., B u c u re şti, 1962. S o r a n V. — J n e p e n ii şi ro lu l lo r în e c o n o m ia n a ţio n a lă . O c ro tire a n a tu r ii t. 5, p. 117, B u c u re şti, 1960. S u c i u G h e o r g h e — C e rc e tă ri fa rm a c o g n o stic e a s u p ra c îto rv a v a r ie tă ţi şi fo rm e de T ilia to m e n to s a M nch. — T eză d e d o c to ra t I.M .F., C lu j-N a p o c a , 1969. T a r p o E i. — C o n trib u ţii la s tu d iu l fito c h im ie i şi fa rm a c o d in a m ie i sp eciei T a g etes p a tu la L. — T ez ă d e d o c to ra t I.M .F. B u c u re şti, 1969. T ă m a ş M., H o d i ş a n V i o r i c a , M u i c ă E l e n a — C o n trib u ţii la s tu d iu l fla v o n e lo r d in L a m iu m a lb u m L. (F am . L a b ia ta e ), C lu ju l m e d ic a l, L I, n r. 3, p. 266—270, C lu j, 1978. T ă m a ş M. , R o ş e a M. — C e rc e tă ri a s u p r a u le iu lu i v o la til d e O rig a n u m v u lg a re L., C lu ju l m e d ic a l, L I, n r. 2, p. 168— 172, C lu j, 1978. T ă m a ş M. , R o ş e a M ., S c a r l a t M. A. — S tu d iu l fito c h im ic a l p la n te i V e ro n ic a o ffic in a lis, C lu ju l m e d ic a l, voi. L V II, n r. 2, C lu j, 1984. T ă m a ş M. — C o n trib u ţii la s tu d iu l c h e m a to x o n o m ie i a l O rd . E ric a le s — III — S tu d ii şi c e rc e tă ri. B io c h im ia I. to m 16, 71—81. E d itu ra A c a d e m ie i R.S.R., 1973. T i b o r i G. A. — S tu d iu l fa rm a c o g n o stic a l sp e c iilo r d in fa m ilia U m b e life rs e u t i ­ liz a te în m e d ic in a p o p u la r ă ro m â n e a s c ă — T eză de d o c to ra t, I.M .F., Tg. M u ­ reş, 1972. T o c a n V. — S tu d iu l fa rm a c o g n o stic a l p la tn e i R a n u n c u lu s o x y sp e rm u s M .B. — T eză d e d o c to ra t, I.M .F., B u c u re şti, 1969.

223

l u k a L., T ă m a ş M. — D e te rm in a re a fla v o n o id e lo r în p la n te le A lc h e m illa m o llis (B user) R o th m şi A lc h e m illa v u lg a r is L. F a rm a c ia , voi. X X V , n r. 4, p. 247— 252, B u c u re şti, 1977. V a c z y C. — C o n trib u ţii p re lim in a re p riv in d a p a r iţia id e ii d e o c ro tire a n a tu r ii în a n tic h ita te a ro m a n ă , S a rg e tia , t. X , pag. 257—264, D eva, 1974. V a l n e t J. — P h y to th e ra p ie ( tra ite m e n t d e s m a la d ie s p a r Ies p la n te s) 2° e d itio n , E d itu ra M a lo in e S.A. P a ris , 1976. V a l n e t J. — A ro m a th e ra p ie — T r a ite m e n t d e s m a la d ie s p a r Ies esse n ce s d es p la n te s , 8 e d itio n , E d itu ra M a lo in e S.A. P a ris , 1976. V o i c u l e s c u M. şi co lab . — M ed ic in a p e n tr u fa m ilie , E d itu ra M e d ica lă, B u c u ­ re ş ti, 1986. V u l c ă n e s c u R. — M ito lo g ie ro m â n ă , p. 488—489, 542, E d itu ra A c a d e m ie i R .S.R., B u c u re şti, 1985. Z a n o s c h i V., T u r e n s c h i E., T o m a M. — P la n te to x ic e d in R o m â n ia , E d i­ tu r a C eres, B u c u re şti, 1981. Z a m f i r e s c u şi co lab . — F ito te h n ia vo i. II, E d itu ra A g ro -S ilv ic ă , B u c u re şti, 1958. Z i 11 i R., şi co lab . — S tu d iu l flo re i m e d ic in a le s p o n ta n e d in r a io n u l P ia t r a N ea n ţ. Rez. L u c ră rilo r IC SM C F, B u c u re şti, 1967. Z i t t i R. şi c o la b .— S tu d iu l flo re i m e d ic in a le s p o n ta n e d in r a io n u l M o ld o v a N o u ă, F a rm a c ia voi. X V I, n r. 1, B u c u re şti, 1968. W e i s R. F. — L e h rb u c h d e r P h y to th e ra p ie , E d. I lI - a , E d itu ra H ip p o k ra te s, S tu ttg a r t, 1974. * * * — P ro d u s e fa rm a c e u tic e ro m â n e şti, E d itu ra M e d ic a lă , B u c u re şti, 1970. * * * — F lo r a R .S.R. — voi. I —X III, E d itu ra A c ad e m ie i R.S.R., B u c u re şti, 1952— 1972. * * * — F a rm a c o o p e e a R o m â n ă , e d iţiile V II—IX , E d itu ra M e d ic a lă , B u c u re şti, 1956— 1976. * * * H e rb a H u n g a ric a , B u d a p e sta , 1970— 1975. * * * — P ro d u s e fa rm a c e u tic e fo lo site în p ra c tic a m e d ic a lă , E d itu ra M e d ic a lă , B u c u ­ re ş ti, 1976. * * * — T e h n o lo g ii p e n tr u c u ltu ra p la n te lo r m e d ic in a le şi a ro m a tic e , M .A .I.A . şi A c a d e m ia d e ş tiin ţe ag ric o le şi silv ice, B u c u re şti, 1978. * * * — J o u r n a l of E th n o p h a rm a c o lo g y , E d itu ra E lse v ie r S e q u o ia , S w iss, 1980. * * * — M e d ic in a l P la n ts a n d th e i r D e riv a tiv e s , E d ita t d e U N C T A D /G A T T , G e­ n e v a , 1982. * * * — F ito te r a p ia — E d itu ra In v e r n i d e lla B efa-M ila n o , 1973—1982. * * * — F a rm a c ia , E d itu ra M e d ic a lă , B u c u re şti, 1975— 1986. * * * — T e rp e n o id e v e g e ta le d e in te re s te r a p e u tic , A cad. R .S.R. — U .S.S.M . I.M .F , Tg. M u reş, 1980. * * * — S im p o zio n „ O rie n tă ri n o i în v a lo r ific a re a p la n te lo r m e d ic in a le şi a ro m a tic e , T u şn a d , E d itu ra lo c a lă M ie rc u re a C iuc, 1979. * * * — S y m p o siu m F la v o n o id a e — R e z u m a tu l L u c ră rilo r — L ito g ra fia I.M .F., C lu jN ap o ca, 1984. * * * — C u n o ş tin ţe c o n te m p o ra n e . P la n te m e d ic in a le în p re z e n t, E d itu ra K o ru n k , C lu j-N a p o c a , 1983. * * * — S im p o z io n u l „ M e d ic a m e n te in d ig e n e d e p ro v e n ie n ţă v e g e ta lă — R e z u m a tu l L u c ră rilo r, C lu j-N a p o c a , 1985. * * * — V a lo rific a re a s u p e r io a ră a p la n te lo r m e d ic in a le — L u c ră rile C o n sfă tu irii, Tg. M u reş, 1970.

R e d a o to r : In g . G E O EG E TA SABAD EANU T e h n o re d a c to r : STE LIA N A P A R IZ IA N U B u n de tip a r 2.VÎII.19S8 A p ă r u t 1988 Coli d e tip a r 14 în tr e p r in d e r e a p o lig ra fic ă O lten ia S tr. Mihtai V iteazu l n r. 4, C raio v a C o m an d a n r . 141/1988