- procedeul artistic prin care se modifică înţelesul propriu al unui
FIGURA DE STIL
cuvânt, cu scopul de a-i spori expresivitatea.
„Octombrie-a lăsat pe dealuri Covoare galbene şi roşii. Trec nouri de argint în valuri Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Întârziată fără vreme Se plimbă Toamna prin grădini Cu faldurii hlamidei plini De crizanteme.
Mă uit mereu la barometru Şi mă-nfior când scade-un pic, Căci soarele e tot mai mic În diametru.
Şi cum abia pluteşte-n mers Ca o marchiză, De parcă-ntregul univers Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Dar pe sub cerul cald ca-n mai Trec zile albe după zile, Mai nestatornice şi mai Subtile...
Un liliac nedumerit De-alura ei de domnişoară S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit Şi de emoţie-a-nflorit A doua oară...” George Topârceanu – „Octombrie”
1 .
Epitetul
- este figura de stil care exprimă însuşiri deosebite, neaşteptate ale obiectelor sau ale acţiunilor (determinând un substantiv sau verb), ver b), cu scopul de a spori expresivitatea unei descrieri.
2 .
Personificarea
3 .
Comparaţia
- este figura de stil prin care se atribuie însuşiri omeneşti unor unor fiin fiinţe ţe necuv necuvânt ântăto ătoare are sau unor lucruri şi fenomene ale naturii.
Epitetul „liliac nedumerit” sporeşte expresivitatea descrierii, conturând imaginea fragilă şi inedită a florii de liliac care a înflorit într-o perioadă nepotrivită. Conferă unicitate liliacului descris.
Personificarea „Octombrie-a lăsat pe dealuri” umanizează tabloul descris, evidenţiind intensitatea sentimentelor de nostalgie, provocate de venirea toamnei, dar şi de admiraţie în faţa naturii eterne şi unice prin farmecul fiecărui anotimp.
- este figura de stil prin care Comparaţia „cerul cald ca-n mai” evidenţiază se alătură doi termeni, pe baza unor însuşiri comune, cu scopul de a-l evidenţia pe primul.
atmosfera caldă, nepotrivită pentru luna octombrie, seninătatea cerului fiind comparată cu cea din luna mai, lună care simbolizează pragul către vară, renumită fiind pentru pentru revenirea căldurii.
4 .
Repetiţia
- este figura de stil care constă în reluarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte, cu scopul de a evidenţia anumite aspecte ale obiectelor sau ale acţiunilor prezentate.
Repetiţia „zile albe după zile” evidenţiază ritmul alert al trecerii timpului, accentuând ideea că toate zilele lunii octombrie sunt la fel de calde şi frumoase. De asemenea, repetiţia trădează emoţia eului liric precum şi intenţia acestuia de a retransmite această emoţie cititorului.
5 .
Enumeraţia
- este figura de stil care constă în înşiruirea unor termeni de acelaşi fel sau cu sensuri apropiate, apropia te, cu scopul de a accentua ideea exprimată.
Enumeraţia „galbene şi roşii” conturează o imagine vizuală cromatică şi accentuează ideea bogăţiei de culori pe care toamna o aduce aduce în natură. Este amplificată astfel o imagine vizuală care pune în valoare diferitele nuanţe ale anotimpului descris.
6 .
Inversiunea
- este figura de stil care
Inversiunea „trec zile”este folosită cu scopul de a evidenţia profunzimea ideii care se referă la trecerea ireversibilă a timpului. De asemenea, intenţia este de a pune în lumină starea de nostalgie provocată de curgerea ireversibilă a timpului.
7 .
Metafora
constă în schimbarea topicii obişnuite a cuvintelor în propoziţie sau frază, fra ză, cu scopul de a evidenţia un un obiect, o însuşire, o idee. - este figura de stil care constă în abaterea de la topica propoziţiei cu scopul de a scoate în evidenţă profunzimea ideilor ş i a sentimentelor sau de de a sublima anumite însuşiri însuşir i ale unui personaj.
- este figura de stil prin care se înlocuieşte un termen obişnuit, propriu, cu unul neobişnuit, poetic, pe baza unor asemănări de sens, a unei comparaţii subînţelese, cu scopul de a spori expresivitate textului.
Metafora personificatoare „faldurii hlamidei” compune o imagine vizuală și sugerează ideea că frunzele uscate şi florile toamnei, crizantemele, îmbracă anotimpul cu o mantie care se revarsă pe întreg pământul, ca o trenă. trenă. Sporeşte expresivitatea tabloului descris, creionând o imagine încărcată de simbolurile toamnei.
8 .
9 .
10 .
Hiperbola
Aliteraţia
Asonanţa
- este figura de stil prin care se exagerează, mărind mărin d sau micşorând, trăsăturile unei fiinţe, ale unui lucru, lucr u, fenomen sau eveniment, cu scopul scopu l de a impresiona cititorul.
Hiperbola „De parcă-ntregul
univers/Priveşte-n urmă-i cu surpriză,” este
folosită cu scopul de a spori expresivitatea discursului liric şi de a produce cititorului, prin exagerarea importanţei acordate venirii toamnei, emoţii şi stări sufleteşti care să-l determine să se simtă afectiv implicat în contemplarea şi creionarea tabloului descris.
- este o figură de stil sonoră, care constă în repetarea unor consoane sau silabe iniţiale aflate, de obicei, în rădăcina cuvintelor.
Aliteraţia „trec nouri de argint”, prin repetarea consoanei „r”, conferă forţă expresivă şi dinamică imaginii vizuale descrise. De asemenea, are rolul de a sugera sunetul insesizabil produs de rostogolirea norilor care au puritatea argintului.
- este o figură de stil sonoră care constă în repetarea întrun vers a aceleiaşi vocale accentuate, urmate de oconsoană, având ca efect obţinerea unor armonii fonice.
Asonanţa „Priveşte-n urmă-i cu sur priză”, prin repetarea vocalei accentuate „u”, urmate urmate de consoana „r”, are ca efect obţinerea unei armonii fonice deosebite, iar scopul este de a spori expresivitatea discursului liric. Deşi creionează o imagine vizuală, sugerează o subtilă imagine auditivă, cea a sunetului produs de foşnetul paşilor prin frunzele frunzele uscate ale toamnei, foşnet care provoacă atenţia şi uimirea întregului univers.
„Frumoaso, ţi-s ochii-aşa de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare că ochii tăi, adânci, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi şi peste munţi şi peste seşuri acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea.” Lucian Blaga – „Izvorul nopţii”
11 .
Oximoronul
13 .
Alegoria
- este ste figura ura de stil care constă în asocierea neaşteptată, cu efecte expresi expresive ve surprinz surprinzătoa ătoare, re, a doi doi term termen enii cont contra radi dict ctor orii ii sau chiar cu semnificaţii opuse.
- este figura de stil alcătuită dintr-o înşiruire de metafore, comparaţii, personificări, formând o imagine unitară unita ră în care autorul sugerează noţiuni abstracte prin intermediul concretului.
Oximoronul „Aşa-s de negri ochii tăi, /lumina mea.” asociază în mod inedit culoarea care simbolizează întunericul, necunoscutul, cu lumina care este simbolul cunoaşterii, al Binelui şi al vieţii, cu scopul de a obţine efecte expresive surprinzătoare. s urprinzătoare. Compararea persoanei iubite cu lumina care guvernează viaţa şi asocierea cu termenul care sugerează întunericul face referire la misterul şi la frumuseţea deosebită a acesteia.
În balada populară „Mioriţa”, sfârşitul baciului moldovean este prezentat prin alegoria moarte-nuntă.
„Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează; Ea o inimă de aur - El un suflet apostat; El , în umbra lui fatală, stă-ndărătnic răzemat La picioarele Madonei, tristă, sfântă, Ea veghează.” veghează.” Mihai Eminescu – „Înger şi demon” 12 .
Antiteza
- este figura de stil care constă în opoziţia dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei, situa ţii menite să se reliefeze reciproc. - rostul antitezelor literare, spre deosebire de al celor filozofice, este de a a răta drama nepotrivirilor sufleteşti dintre firi fir i opuse care se simt totuşi atrase unele de altele sau de a pune în lumină contradicţiile adânci dintre chipul în care înţeleg lumea şi îşi duc viaţa unii în contrast cu alţii. alţii.
Antiteza „Ea un î nger, nger, ce se roagă - El
un
demon ce visează;/ Ea o inimă de aur / El un suflet apostat” este utilizată cu
scopul de a reliefa drama nepotrivirii sufleteşti dintre omul de geniu şi cel obişnuit, dintre dintre firi opuse care se simt atrase unele de altele , accentuându-se în acelaşi timp, imposibilitatea împlinirii unor astfel de legături.
