Rolul figurilor de stil intr-un text Figurile de stil consta in determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv sau adverb adverb,, scotin scotind d in eviden evidenta ta trasat trasaturi urile le lucruri lucrurilor lor,, fiintel fiintelor or sau actiu actiunil nilor or care care l-au l-au impresionat pe scriitor. Au rolul de a infrumuseta imaginea pe imaginea pe care autorul doreste sa o infatiseze. -
-
de a emotiona cititorul; de a da mai multa originalitate textului;
Intr-un Intr-un text, text, figuri figurile le de stil stil au rolul de a contribui la crearea imaginilor artistice (vizuale (vizuale dinamice... dinamice...)) preponder preponderent ent vizuale vizuale si rolu rolull de a crea satisfactie si de a starn starnii apetitu apetitull si inter interesu esull lector lectorulu ului/ i/ citito cititorul rului ui pent pentru ru basm basme e (text (texte) e).. Ele Ele determina un substantiv, verb printr-un adjectiv, adverb.
Figura de stil este un procedeu (o schimbare sau modificare a limbii) prin care este sporită expresivitatea unei comunicări. Figurile de stil ac ționează în fraza la nivelul formal (anacolut, inversiune, repetiție) sau noț ional ional (hiperbolă, metaforă, sinecdocă) și au ca efect apari ția unor noi sensuri.
Metafora (gr. metaphora=transport, transfer) este o figură de stil prin care semnificația obișnuită a unui cuvânt sau a unei expresii este înlocuită cu o alta semnificație, pe baza unei comparații subînțelese. rin generalizare, se poate spune că limba!ul figurat este metaforic. rin rin metaforă are loc transferul unei noțiuni abstracte în planul concret printr"o comparație prescurtată. #uvântul"imagine înlocuiește cuvântul"obiect al unei comparații, renunțând totodată la cuvintele care leagă cei doi termeni ai comparației (ca, cât, precum, ca, asemenea, astfel etc) $etafora poate fi întemeiată pe analogie, pe o personificare, pe sinestezii, pe simbol, pe antiteză, pe alegorie, pe ironie, pe hiperbolă, pe metonimie, pe sinecdocă, pe interogație. Părea că printre nouri s-a deschis o poartă Prin care c are trece tr ece albă a lbă regina r egina nopții moartă. (%minescu) Leoaică tânără, iubirea mi-a sărit în faț ă. ă. (&. 'tănescu " eoaica tânără iubirea)
Că vinovat e tot făcutul, Și sfânt -doar nunta, începutul. (Ion arbu - !ul dogmatic)
În șirul vieț ii nostru întreg, se face seară. (". Arg#ezi - "oamna de suflet) Și s-o vezi înconjurată de un roi de pierde vară. ($. Eminescu)
Comparația (lat. comparatio%&asem'nare&) este o figur' de stil care const' n punea n paralel a doi termeni, pe baza unor asem'n'ri, pentru a scoate n evidenț' caracteristicile unuia dintre ei. uvintele folosite ntre termenul comparant și cel comparat sunt* •
•
•
•
prepoziții și locuțiuni prepoziționale* asemenea, la fel ca (cu), ca (și), c+t (și), aidoma locuțiuni conjuncționale* ca și cum, ca și c+nd, dup' cum, astfel c', cu c#ip c', f'r' (ca) s' adverbe* ca, asemenea, precum, c+t, cu c+t, c+t și, din c+t, cum, parc', de parc', ca și, dec+t verbe* a asem'na, a p'rea, a sem'na, a vedea, a avea aerul, a face, a zice Exemple de comparații
Ea era faimoasă ca umbra unui gând Între ape, numai ea era pământ. (. t'nescu - Evocare) Și e lini ște pe dealuri
Ca-ntr-o mănăstire arsă. (oșbuc)
$arci lexico-gramaticale ale subiectivitatii ( marci lexicogramaticale marci ale subiectivitatii /liric-- )
Eul liric este vocea autorului n operele apar țin+nd genului liric și poate fi identificat la nivelul m'rcilor lexico-gramaticale* verbe și pronume/adjective pronominale la persoana I sau a II-a (eu, mi, imi, mea, cant, vreau etc). #iar și interjecțiile pot fi m'rci ale eului liric, propoziti interogative (de ce- ai plecat0), propoziti excamative (nu te-ai uitat o data inapoi1), adjective pronominale posesive (exemple. &mea& ps*sa determine un substantiv, doar asa poate deveni adj.), pronume reflexive (ex. &-mi&).
