Fernand Braudel - Timpul Lumii (Vol. 1)

c

‘
c
 

tim p u l lu m ii g

 ¬

c c c c c

©g©g 
 à Librairie Armând CoHn, PSŒ6»Œ prezentei ediţii în°i1îf h drepturi2e

«to t «ze n Si^te S ^!

£¬ c££c 
£¬c

× ×
 ×× 

Ñ


1 l

 

 

Pe Ãopertă :      
 d
piblioteÃa Casanatense, Ms. 1889, seÃ. XVI

I.S.p.N. 973-33-0019-5

CUVlNT ÎNAINTE

6  
 
   
  
 * dă          6                
        
 
  
 

  
 Timpul lumii,  
            
   
  
                 

                 
        
      
       
            
   
         
  
           

    
   
 
   
   !                   Ãă          Ãa o "
  ²     
     ² şi   
         
      
    
  

 a priori, şi Ãhiar    
 

  
   
      #          

 * Versiunea româneasÃă a Ãărţii franÃeze are şase volume (N.r.).

   
     
     
           
     
        
   $    
    

       
     
           
    
  
     
      
    
        
         
                 
   
     6                  
      
    
   %  
        

   
  
          &    
 
    "     
                              &
               
            
               $ #      

   '   
      
 

   
 
  %                   "    
 
 
             (    
      
 

)   
    
    

  
         
     

 
  
          '      
 
 
      
   

& 

       
     
    
   
   


        
        ×     &
 
  
 
        
          
     
    #         
    

    timp al lumii,      

         


 6     "          
                 
  % 
 
  
         % "
 '             *    
'      

  


  "  %
  " %
 %
 + 
  6            
 ,  %    


    
      

  

      
     
  
   

   &      - 

        
    
      
      


 $%  
   
 %      
     
    #      
   .    
 /           



  
 

       

 0      
     
 "               
      
  
          
 .       
   (
 

 )      
 6   +   (121,²1234)       
     
 / 5  ×             '            
       
         
  

  
 
 

          
      
           

 
        
 
 
   
   Timpul lumii    
         
     

'
    
             
 " 
  

 
    
           
        
    &    &    
     %

      
      
 
             
 

  

  
     
 

                  
 
    

               
 
 
   
 
         
      
    

 
 ©g
   
 
 ©g 
 6 
               
      
 6
              
 " 
   
      
'* 

    

    %
   
   14,6² 14,4  
  
   
 

  
  7  8
  ÄAllgemeine WirtsÃhaftsgesÃhiÃhte" 5 ,     
         
          6 
            
 
      Der moderne Kapitalismus (
     14,6)     
        
   %    
    
      
   
                   
        
  
    

   9   
 (122,²16:1)  ' .;              
/ 3       
       
 
    "
     %       
$     
       


         7 ,      
                                 
               
    6       

           
 8
 .            

 
 (       

      

 

 )

     
    
 /6    7  + 
  
 .       
 
           


    
   
       
         

  

 
    / °.     < 10  
           
    $    
   += = ×>       
                   
  
  

  
 
    
 / % =  9      


 
 .              
     

/         
  12 .   7          .         /1????    

 7     .
  

                       
  
    / l/ '. !             .  


    
 ()  


       
 / 15 ,
    
   
 
   7 0  = (16,,)' .    
                
  
         
    
 () 
   
     /Je.       
           
               
 
     %  
             

      
  
      "
  

 (          
)       

     
   
       
              ;   &    
    
  



     
 
         .  
/       
 

    $             

c

 c










  

   
 ×
  

 g devoluţie industrială şi Ãreştere,        
   
          
 
   & 
    
    
 
 
   "        
      

  

      
   7   
   

       
 History of EÃonomià 16Analysis (14@A) "    
    '                 
     $

    
    
             &
"  
        
   &           $#     
 

  
  

      
    
   
  $

à 

c


  c  £   cc¬  c c£ 

Aşa Ãum vesteşte titlul său, aÃest Ãapitol, Ãare se vrea teoretiÃ, are două volete : el înÃearÃă să deÃupeze spaţiul, apoi să deÃupeze timpul ² problema Ãonstînd în situarea prealabilă a realităţilor eÃonomiÃe, şi a realităţilor soÃiale Ãare le însoţesÃ, mai întîi în raport Ãu spaţiul, apoi în raport Ãu duratele lor. AÃeste preÃizări vor fi lungi, mai ales prima, trebuinÃioasă unei mai bune înţelegeri a Ãelei de a doua. Dar şi una şi alta sînt, Ãred aÃest luÃru, utile : ele marÃhează Ãalea de urmat, o justifiÃă şi propun un voÃabular Ãomod. Dar, Ãa în oriÃe dezbatere serioasă, Ãuvintele au un rol preponderent.

SPAŢIU ŞI ECONOMII : ECONOMIILE-UNIVEdS Spaţiul, sursă de expliÃaţii, pune în disÃuţie simultan toate realităţile istoriei, oriÃe parte primitoare de întindere : statele, soÃietăţile, Ãulturile, eÃonomiile... Şi, în funÃţie de alegerea unuia sau altuia dintre aÃeste ansambluri  semnifiÃaţia şi rolul spaţiului se sÃhimbă. Dar nu înitrutotul. Aş vrea în primul rînd să pun în disÃuţie eÃonomiile şi să nu le văd, pentru o Ãlipă, deÃît pe ele. Apoi, voi înÃerÃa să delimitez loÃul 

şi intervenţia Ãelorlalte  
 6înÃepe Ãu eÃonomia este nu numai Ãonform Ãu programul aÃestei luÃrări ; dintre spaţiile oÃupate, Ãel eÃonomiÃ, vom vedea luÃrul aÃesta, este Ãel mai uşor de situat şi Ãel mai larg în Ãuprindere. Şi el nu ritmează numai timpul material al lumii : în joÃul său intervin neînÃetat toate Ãelelalte realităţi soÃiale, ÃompliÃe sau ostile, Ãare sînt, la rîndul lor, măÃar influenţate de Ãătre el.


  Pentru a înÃepe dezbaterea, trebuie să expliÃăm două expresii Ãare pot da prilej de Ãonfuzie :     
   

    
 se extinde la lumea întreagă ; ea reprezintă, Ãum spunea Sismondi, ,, piaţa întregului univers" 2, ÄspeÃia umană sau aÃea parte a speÃiei umane Ãare faÃe Ãomerţ împreună şi Ãare nu mai formează astăzi, întrun fel, deÃît o singură piaţă" 3.

  (EÃonomie-monde, expresie neaşteptată şi anapoda în limba franÃeză, pe Ãare am năsÃoÃit-o, odată, în lipsă de Ãeva mai bun şi fără prea multă logiÃă, pentru a traduÃe o utilizare partiÃulară a Ãuvîntului german 
   )* nu pune în disÃuţie deÃît un fragment din univers, o parte a planetei, eÃonomià autonomă, Ãapabilă în esenţă să se satisfaÃă pe sine însuşi şi Ãăreia legăturile şi sÃhimburile interne îi Ãonferă o anumită Ŷunitate organiÃă 5. De pildă, am studiat, Ãu multă vreme în urmă, Mediterana seÃolului3 al XVI-lea Ãa 
j'  sau 
<   Äteatru-univers", ÄeÃonomieunivers" ² înţelegînd prin aÃeasta nu numai marea în sine, Ãi tot Ãeea Ãe se pune în mişÃare, la o distanţă mai lungă sau mai sÃurtă de ţărm, datorită vieţii sÃhimburilor ei. Cu totul, un univers în sine, un întreg. într-adevăr, deşi divizată politiÃ, Ãultural, soÃial de 


asemenea, aria mediteraneană aÃÃeptă o anumită unitate eÃonomiÃă Ãe, la drept vorbind, a fost Ãonstruită de sus, pornind de la oraşele dominante ale Italiei de nord, în frunte Ãu Veneţia şi alături de ea, Milano, Genova, Florenţa ? AÃeastă eÃonomie a ansamblului nu reprezintă   viaţă eÃonomiÃă a mării şi a regiunilor Ãare depind de ea. Ea reprezintă, într-un fel, stratul superior a Ãărui aÃţiune, mai mult sau mai puţin puterniÃă în funÃţie de loÃ, se regăseşte pe toate ţărmurile mării şi Ãîte-o dată foarte departe în interiorul usÃatului. AÃeastă aÃtivitate transgresează hotarele imperiilor, ² ale Ãelui hispaniÃ, Ãare îşi desăvîrşeşte Ãonturul odată Ãu Carol Quintul (1519²1558), şi ale Ãelui turÃ, al Ãărui avînt este anterior ÃuÃeririi Constantinopolului (1453). Ea transgresează, de asemenea, limitele marÃate şi puternià resimţite dintre Ãivilizaţiile Ãare îşi împart spaţiul mediteranean : Ãea greÃeasÃă, în poziţie de umilinţă şi de repliere sub jugul tot mai apăsător al turÃilor ; Ãea musulmană, Ãentrată pe Istanbul; Ãea Ãreştină, legată simultan de Florenţa şi de doma (Europa denaşterii, Europa Contrareformei). Islamul şi Creştinătatea se înfruntă de-a lungul unei linii de separare nord-sud între Ponant, Mediter ana de apus, şi Levant, Mediterana de răsărit, o linie Ãare, treÃînd prin ţărmurile AdriatiÃii şi prin Ãele ale SiÃiliei, atinge litoralul Tunisiei de azi. De-a lungul aÃestei linii, Ãare taie în două spaţiul mediteranean, se situează toate răsunătoarele bătălii dintre neÃredinÃioşi şi Ãreştini. Dar Ãorăbiile negustorilor o treà neînÃetat. CăÃi ÃaraÃteristiÃa aÃestei eÃonomii-univers partiÃulare a Ãărei sÃhemă o evoÃăm ² Mediterana seÃolului al XVI-lea ² este toÃmai faptul Ãă înÃalÃă frontierele politiÃe şi Ãulturale Ãare, fieÃare în felul ei, mărunţesà şi diferenţiază lumea mediteraneană. Aşa, în 1500, negustorii Ãreştini sînt în Siria, în Egipt, la îstanbul, în AfriÃa de nord ; negustorii levantini, 

turÃi, armeni se vor răspîndi mai tîrziu în AdriatiÃa. Invadatoare, eÃonomia, Ãare amesteÃă bine monedele şi sÃhimburile, tinde să Ãreeze o anumită unitate atunÃi Ãînd, de altfel, aproape totul este în favoarea bloÃurilor diferenţiate. In linii mari, Ãhiar soÃietatea mediteraneană s-ar împărţi, în funÃţie de două spaţii : de o parte, o soÃietate Ãreştină, seniorială în majoritatea ei ; de Ãealaltă, o soÃietate musulmană, Ãu preeminenţa unui sistem de     de seniorii Ãu titlu viager, răsplătind pe oriÃe bărbat Ãapabil să se distingă şi să slujeasÃă în război. La moartea titularului, benefiÃiul sau slujba redeveneau ale statului şi erau împărţite din nou. Pe sÃurt, din examinarea unui Ãaz partiÃular, deduÃem Ãă o eÃonomie-univers este o sumă de spaţii individualizate, eÃonomiÃe şi neeÃonomiÃe, regrupate de ea ; Ãă ea reprezintă o suprafaţă uriaşă (în prinÃipiu, ea este, Ãea mai vastă zonă de Ãoerenţă într-o epoÃă anumită, într-o parte dată a globului); Ãă ea transgresează de obiÃei limitele altor grupări masive ale istoriei.

      Au existat eÃonomii-univers dintotdeauna, sau, în oriÃe Ãaz, de foarte multă vreme. Tot aşa Ãum dintotdeauna, sau, în oriÃe Ãaz, de foarte multă vreme, au existat soÃietăţi, Ãivilizaţii, state şi Ãhiar imperii. Coborând Ãursul istoriei Ãu Ãiubotele fermeÃate, am ziÃe, vorbind de antiÃa FeniÃie, Ãă a fost, faţă Ãu vaste imperii, sÃhiţa unei eÃonomii-univers. Tot aşa, Cartagina, pe vremea splendorii ei. Tot aşa, universul elenistiÃ. Tot aşa, la rigoare, doma. Tot aşa, Islamul după fulgerătoarele lui izbînzi. O dată Ãu seÃolul al IX-lea, aventura normandă sÃhiţează, la marginea Europei OÃÃidentale, o sÃurtă eÃonomie-univers, pe Ãare o vor moşteni alţii. InÃepînd din seÃolul al Xl-lea, Europa elabo

rează Ãeea Ãe va fi prima ei eÃonomie-univers, pe Ãare o vor urma altele, pînă în vremea noastră. MosÃovia, legată de Orient, de India, de China, de Asia Centrală şi de Siberia, este o eÃonomie-univers în sine, Ãel puţin pînă în seÃolul al XVIII-lea. Tot aşa China, Ãare, foarte timpuriu, pune mîna pe întinse regiuni înveÃinate, pe Ãare le leagă de destinul său : Coreea, Japonia, Insulinda, Vietnam, Yunan, Tibet, Mongolia, adiÃă o ghirlandă de ţări dependente. India, şi mai preÃoÃe, transformă în folosul său OÃeanul Indian într-un fel de mare interioară, de pe Ãoastele orientale ale AfriÃii pînă în insulele Insulindei. ------Jc


cJ

1. ECONOMIK-UNIVEdS SAU IMPEdIU-UNIVEdS $      
         
 '  
     
             
       
     
                              

            
                                      $                      


 

                             s-a                              a    
    ×       
 aÃtuale ale U.d.s.S.

Oare să ne găsim, pe sÃurt, în faţa unor proÃese Ãare se tot- repetă, a unor depăşiri Ãvâsispontane ale Ãăror urme se regăsesà pretutindeni ? Chiar in Ãazul unei abordări greu de stăpînit, a Imperiului doman, a Ãărui eÃonomie îi depăşeşte totuşi frontierele, de-a lungul liniei prospere a dinului şi Dunării, sau, în direÃţia Orientului, pînă la Marea doşie şi OÃeanul Indian : după Pliniu Ãel pătrîn, doma pierdea la sÃhimburile Ãu Extremul Orient o sută de milioane de sesterţi pe an. Iar monede romane antiÃe8 se găsesà astăzi, destul de freÃvent, în India .


   
 Timpul treÃut ne pune astfel la îndemînă o serie de exemple de eÃonomii-univers. Nu prea numeroase, dar îndeajuns de multe pentru a permite nişte Ãomparaţii. De altfel, întruÃît fieÃare eÃonomie-univers a fost de durată foarte lungă, ea a evoluat, ea s-a transformat, în limitele proprii, în raport Ãu ea însăşi şi Ãu epoÃile ei, stările ei suÃÃesive sugerînd şi ele nişte apropieri. Materia, pînă la urmă, este destul de bogată pentru a îngădui un fel de  
  a eÃonomlilor-univers, pentru a degaja9 Ãel puţin un ansamblu de reguli tendenţiale Ãare să preÃizeze şi Ãhiar să defineasÃă raporturile lor Ãu spaţiul. Prima preoÃupare în expliÃarea oriÃărei eÃonomii-univers este delimitarea spaţiului pe Ãare ea îl oÃupă. De obiÃei, limitele sale sînt uşor de reperat deoareÃe se transformă lent. Zona pe Ãare o Ãuprinde se prezintă Ãa o Ãondiţie preliminară a existenţei ei. Nu există eÃonomieunivers fără un spaţiu propriu şi semnifiÃativ din mai multe punÃte de vedere : ²Ŷ el are limite, iar linia Ãare îl înÃonjoară îi dă un sens, aşa Ãum ţărmurile expliÃă marea ; 

²cel impliÃă un Ãentru, în benefiÃiul unui oraş şi al unui  
deja dominant, oriÃare i-ar fi forma. MultipliÃarea Ãentrelor reprezintă fie o formă de tinereţe, fie o formă de dege neresÃentă sau de mutaţie. Din priÃina unor forţe din afară şi dinlăuntru, se pot într-adevăr sÃhiţa desÃentrări, iar aÃestea se pot mai apoi desăvîrşi : oraşele Ãu voÃaţie internaţională, 
 sînt într-o neînÃetată întreÃere unele Ãu altele şi ele se înloÃuiesà unul pe altul; ²cierarhizat, aÃest spaţiu este o sumă de eÃonomii partiÃulare, săraÃe unele, modeste al tele, una singură în Ãentrul lui, fiind relativ bogată. dezultă de -aiÃi inegalităţi, diferenţe de voltaj prin Ãare se asigură funÃţionarea ansam blului. De aiÃi, Ädiviziunea internaţională a munÃii", privitor la Ãare P. M. Sweezy ne spune Ãă Marx nu prevăzuse Ãă ea Äse va ÃonÃretiza într-un model [spaţial] de dezvoltare şi de sub dezvoltare Ãare avea să despartă omenirea în două lagăre ² Ãei şi Ãei  ² des părţite printr-o prăpastie şi mai adînÃă deÃît Ãea Ãare opune burghezia10şi proletariatul ţă rilor Ãapitaliste avansate" . Cu toate aÃestea, nu este vorba de o separare Änouă", Ãi de o rană veÃhe şi, fără îndoială, de nevindeÃat. Ea există Ãu mult înainte de epoÃa lui Marx. Prin urmare, trei grupe de Ãondiţii, avînd fieÃare o ÃapaÃitate generală de influenţă.

 
'     
  Limitele unei eÃonomii-univers se situează aÃolo unde înÃepe o altă eÃonomie de aÃelaşi tip, de-a lungul unei linii sau mai degrabă a unei zone pe Ãare nu este avantajos, din punÃt de vedere eÃonomiÃ, să o treÃi, dintr-o parte sau alta, deÃît     "  
 Pentru Ãea mai mare parte a trafiÃului, şi în ambele 

¬


sensuri, Äpierderea la sÃhimb ar depăşi Ãîştigul"  Aşa înÃît frontierele eÃonomiilor-univers,  
  
se înfăţişează Ãa zone puţin însufleţite, inerte. Ca nişte învelitori groase, greu de pătruns, adesea bariere naturale, nişte   ?

 sau nişte     Aşa este Sahara, în Ãiuda Ãaravanelor ei, între AfriÃa neagră şi AfriÃa albă. Aşa este AtlantiÃul, un vid la sud şi la vest de AfriÃa, Ãare timp de seÃole Ãonstituie o stavilă în raport Ãu OÃeanul Indian, foarte de timpuriu străbătut de trafiÃ, Ãel puţin în partea lui de nord. Aşa este PaÃifiÃul, pe Ãare Europa ÃuÃeritoare nu îl leagă prea bine de ea : periplul lui Magellan nu desÃoperă în fond deÃît o poartă de intrare în Marea Sudului, şi nu o poartă de intrare şi ieşire, Ãu alte Ãuvinte de întoarÃere. Pentru înapoierea în Europa, periplul se înÃheie prin folosirea drumului portughez al Capului punei Speranţe. NiÃi măÃar înÃeperea, în 1572, a Ãălătoriilor galionului de Manilla nu a sfărîmat Ãu adevărat obstaÃolul monstruos al Mării Sudului. ObstaÃole tot atît de masive sînt graniţele dintre Europa Ãreştină şi palÃanii turÃiţi, dintre dusia şi China, dintre Europa şi MosÃovia. în seÃolul al XVII-lea, limita orientală a eeonomiei-univers europene treÃe pe la est de Polonia ; ea exÃlude întinsa MosÃovie. Pentru un european, aÃeasta se află undeva la Ãapătul pămîntului. AÃelui Ãălător  Ãare, în 1602, pe drumul Persiei, pătrunde în teritoriul rusesÃ, pornind de la Smolensk, MosÃovia îi apare Ãa o ţară Ämare şi întinsă", ÄsălbatiÃă, pustie, mlăştinoasă, plină de mărăÃinişuri" şi de păduri, Äîntretăiată de mlaştini pe Ãare le treÃi pe drumuri făÃute din trunÃhiuri de ÃopaÃi" (el numără între Smolensk şi MosÃova Ämai bine de 600 de treÃeri de felul aÃesta", Äadesea în stare foarte proastă"), o ţară în Ãare nimià nu este Ãa în alte părţi, pustie (Äpoţi să străbaţi 20 ori 20 de mile fără să întîlneşti un oraş sau un sat"), Ãu drumuri greu de străbătut Ãhiar G

vara, în sfîrşit, o ţară Äatît de bine înÃhisă faţă de oriÃe pătrundere, inÃit e Ãu neputinţă să intri în. ea şi să ieşi de aÃolo pe asÃuns, fără o îngăduinţă sau o sÃrisoare de treÃere a marelui duÃe". O ţară impenetrabilă, aÃeasta este impresia spaniolului Ãare, evoÃînd amintirea unei Ãălătorii de prin 1680, de la Vilnius la MosÃova, prin Smolensk, afirmă Ãă Ätoată MosÃovia este o pădure neîntreruptă", în Ãare nu se află ogoare,13afară de Ãele pe Ãare le-a desÃhis seÃurea" . ÎnÃă la mijloÃul seÃolului al XVIIIlea, Ãălătorul Ãare depăşea Mittau, Ãapitala Kurlandei, nu găsea adăpost deÃît prin Ähanuri păduÃhioase", ţinute de evrei Äşi în Ãare trebuia să te ÃulÃi, Ãlaie peste grămadă, Ãu vaÃile, Ãu porÃii, Ãu găinile, Ãu raţele şi Ãu o viermuiala de israeliţi, exhalînd toate mirosurile lor, prin mijloÃirea unui Ãuptor veşnià prea înÃins"  E bine să luăm, înÃă odată, măsura aÃestor distanţe duşmănoase. CăÃi toÃmai în Ãadrul lor se întemeiază, ÃresÃ, durează şi evoluează eÃonomiile-univers. Ele trebuie să învingă spaţiul pentru Ãa să-1 domine, iar spaţiul îşi ia mereu revanşa, le impune o neîntreruptă reînnoire a efortului. Este un miraÃol faptul Ãă Europa şi-a deplasat limitele dintr-o lovitură, sau aproape dintr-o lovitură, o dată Ãu marile desÃoperiri de la sfîrşitul seÃolului al XV-lea. Dar aÃest spaţiu desÃhis trebuia stăpînit, întinderea atlantiÃă de apă Ãa şi solul ameriÃan. Nu era uşor să stăpîneşti un Atlantià pustiu, o AmeriÃă pe jumătate pustie. Dar nu era uşor niÃi să desÃhizi drum spre o altă eÃonomie-univers, să împingi spre ea o ,,antenă", o linie de înaltă tensiune. Cîte Ãondiţii trebuiau îndeplinite pentru Ãa poarta Ãomerţului Ãu Levantul să se menţină desÃhisă, timp de seÃole, între două vigilenţe, între două ostilităţi... Izbînda drumului Capului punei Speranţe ar fi fost de negîndit fără aÃest triumf prealabil al duratei lungi. Şi să luăm seama Ãîte eforturi Ãostă ea, G

oîte Ãondiţii va Ãere : primul ei desÃhizător, Portugalia, se va istovi literalmente făurind-o. ViÃtoria Ãaravanelor Islamului de-a lungul deserturilor este şi ea o faptă eroiÃă, săvîrşită Ãu înÃetul prin ÃonstruÃţia unei reţele de oaze şi de punÃte de apă.

6 
'       
   

V


O eÃonomie-univers are întotdeauna un pol urban, un oraş în Ãentrul logistiÃii afaÃerilor ei : Ãătre el se îndreaptă informaţiile, mărfurile, Ãapitalurile, Ãreditele, oamenii, ordinele, sÃrisorile ÃomerÃiale, şi de aÃolo pleaÃă din nou. Stăpîni aÃolo sînt marii negustori, adesea peste măsură de bogaţi. Oraşe-releu înÃonjoară polul, la o distanţă mai mult sau mai puţin mare şi respeÃtuoasă, asoÃiate sau ÃompliÃe, şi mai freÃvent aservite rolului lor seÃund. AÃtivitatea lor se pune de aÃord Ãu Ãea a metropolei ; ele faà de strajă în jurul ei, abat spre ea fluxul afaÃerilor, redistribuie sau îndrumă bunurile pe Ãare ea le înÃredinţează 'lor, se agaţă de Ãreditul ei sau îl suportă. Veneţia nu este singură ; An versul nu este singur ; Amsterdamul nu va fi singur. Metropolele se prezintă Ãu o suită, Ãu un alai ; diÃhard Hăpke vorbea, în legătură Ãu ele, despre arhipelaguri de oraşe şi expresia se transformă în imagine. Stendhal avea iluzia Ãă marile oraşe ale Italiei, le-au Ãruţat din generozitate, pe Ãele mai puţin mari 15. Dar Ãum ar fi putut să le distrugă ? Să le aserveasÃă da, dar nimià mai mult, ÃăÃi aveau nevoie de serviÃiile lor. Un oraş-univers nu poate atinge şi menţine înaltul său nivel de viaţă fără saÃrifiÃiul, voit sau nu, al Ãelorlalte. Al Ãelorlalte, Ãărora le seamănă ² un oraş este un oraş ² dar de Ãare diferă : el este un super-oraş. Şi primul semn după Ãare îl reÃunoaştem este toÃmai faptul Ãă el este asistat, slugărit.

ExÃepţionale, enigmatiÃe, aÃeste oraşe rarisime îţi iau oÃhii. Ca Veneţia, Ãare este pentru Philippe de Commynes, în 1495, ÄÃea mai triumfătoare Ãetate Ãe am văzut" 1C. Ca Amsterdam, după Ãum soÃoteşte DesÃartes, un fel de Äinventar al posibilului" : ÄCe loà pe lume, îi sÃrie el lui Guez de palzaà la 5 mai 1639, ai putea alege (...) în Ãare toate înlesnirile şi toate Ãiudăţeniile pe Ãare ţi le-ai putea dori să17fie atît de uşor de atins Ãa în loÃul aÃesta ?" . Dar aÃeste oraşe orbitoare sînt şi derutante ; ele sÃapă observatorului. Nu e străin şi mai ales nu e franÃez de pe vremea lui Voltaire sau Montesquieu Ãare să nu vrea Ãu oriÃe preţ să înţeleagă, să expliÃe Londra. Călătoria în Anglia, un   literar, este o înÃerÃare de desÃoperire eşuînd în faţa orginalităţii batjoÃuritoare a Londrei. Dar Ãine anume ar putea să ne spună astăzi adevăratul seÃret al New Yorkului ? OriÃe oraş, Ãît de Ãît important, şi mai ales daÃă se desÃhide spre mare, este o ÄÃorabie a lui Noe", Äun adevărat bîlÃi de măşti", un Äturn pabei" Ãum defineşte magistratul de prosses oraşul Livorno 18. Ce să mai spui despre adevăratele metropole ? Ele ni se înfăţişează sub semnul unor mixturi extravagante, Londra Ãa şi Istambulul, Ispahanul Ãa şi MaiaÃÃa, Suratul Ãa şi CaîÃutta (Ãea din urmă, înÃă de la primele ei izbînzi). La Amsterdam, sub bolţile pursei, Ãare Ãonstituie o imagine redusă a universului negustoresÃ, poţi auzi toate idiomurile lumii. La Veneţia, ÄdaÃă eşti dornià să vezi oameni din toate părţile lumii, îmbrăÃaţi fieÃare în Ãhipul lui deosebit, du-te în piaţa de la San MarÃo sau în Ãea de la pialto, unde vei găsi tot soiul de inşi". AÃeastă populaţie pestriţă, Ãosmopolită trebuie să trăiasÃă şi să munÃeasÃă în paÃe. ArÃa lui Noe înseamnă toleranţă obligatorie. Vorbind despre statul veneţian, seniorul de Villamont19 soÃoteşte (1590) ÄÃă nu se află în toată Italia *oà B  Ãare să trăieşti în mai mare libertate (...), ÃăÃi, mai întîi, Senioria osîndeşte Ãu greu un

c

GG

G

c

'

al 

C Ãâ

Ãu

,

^ a D ?^ ?Ãă fieÃare

Pentru Ã^S '* f e rta te neÃuviinţa«

şi pentru f^ 1 , a nu 

G


c

Londra, mozaiÃul religios Ãuprinde toate Ãulorile. 2;! ÄSe află aiÃi, spune (1725) un Ãălător franÃez , evrei, protestanţi germani, olandezi, suedezi, danezi, franÃezi ; luterani, anabaptişti, milenarişti [sie], brownişti, independenţi sau puritani şi tremuriÃi sau quakeri". Cărora li se adaugă angliÃanii, ,presbiterienii şi ÃatoliÃii Ãare, englezi sau străini, au obiÃeiul să asÃulte mesa în Ãapela ambasadorului franÃez, spaniol sau portughez. FieÃare seÃtă, fieÃare Ãredinţă îşi are biseriÃa şi loÃul ei de întîlnire. Şi fieÃare poate fi reÃunosÃută, se semnalează Ãelorlalte : quakerii Äse Ãunosà de la o poştă după Ãum se poartă, Ãu o pălărie turtită, o Ãravată miÃă, o haină îmbumbată pînă sus, şi mai tot timpul Ãu oÃhii înÃhişi" ,  Poate Ãă trăsătura Ãea mai netă a aÃestor supra-oraşe o reprezintă totuşi diversifiÃarea lor soÃială timpurie şi puterniÃă. Toate adăpostesà proletariate, burghezii, patriÃiate stăpîne pe bogăţie şi putere, atît de sigure de ele înÃît, foarte Ãurînd, nu îşi vor mai da osteneala să faÃă paradă, Ãa pe vremea Veneţiei sau Genovei, de titlul de 
25. PatriÃiatul şi proletariatul evoluează divergent în fond, bogaţii devenind şi mai bogaţi, săraÃii şi mai nevoiaşi, ÃăÃi boala veşniÃă a oraşelor Ãapitaliste supravoltate este sÃumpetea, Ãa să nu spunem inflaţia neostoită. AÃeasta ţine Ãhiar de natura funÃţiilor urbane superioare a Ãăror soartă este dominarea eÃonomiilor adiaÃente. Viaţa eÃonomiÃă se adună, se sÃurge de la sine spre preţurile lor ridiÃate. Dar prinse în aÃeastă tensiune, oraşul şi eÃonomia Ãare ajunge la el risÃă să se ardă. La Londra sau la Amsterdam, sÃumpetea depăşea, din Ãînd în Ãîn-d, limita suportabilului. Astăzi, New Yorkul se goleşte de întreprinderile Jui ÃomerÃiale şi industriale Ãare fug de nivelul foarte înalt al taxelor şi impozitelor loÃale. Şi Ãu toate aÃestea, marii poli urbani spun prea multe interesului şi imaginaţiei pentru Ãa

apelul lor să nu se faÃă auzit, Ãa şi Ãum oriÃine ar putea spera să partiÃipe la sărbătoare, la speÃtaÃol, Ia lux, uitînd greutăţile vieţii de zi Ãu zi. Nu-şi etalează oraşele-univers splendorile ? Şi daÃă li se adaugă mirajul amintirii, imaginea Ãapătă proporţii absurde. în 1643, un ghid pentru Ãălători26 evoÃă Anversul din seÃolul treÃut : un oraş Ãu 200 000 de loÃuitori, Äatît naţionali, Ãit şi străini", în stare să adune Ädintr-odată 2 500 de nave în portul său fîn Ãare aşteptau] la anÃoră Ãîte o lună, fără a putea desÃărÃa" ; un oraş prea bogat Ãare livrase lui Carol Quintul Ä300 de tone de aur" şi în Ãare se deversau anual Ä500 de milioane în argint, 130 de milioane în aur", Äfără a mai soÃoti banii din sÃhimb Ãare vin şi pleaÃă preÃum apa mării". Toate aÃestea sînt vis Ãurat. Fum ! Dar proverbul are şi el odată dreptate : nu iese fum fără foà ! în 1587, Alonso Morgado, în sÃrierea sa     

 pretindea : ÄÃu bogăţiile importate în oraş, s-ar 27 fi putut aÃoperi toate străzile Ãu aur şi argint" !

6 
()' D  
    

   Oraşele dominante nu sînt dominante  

' ele îşi iau loÃul unul altuia. LuÃru adevărat la vîrf, luÃru adevărat la toate nivelele ierarhiei urbane. AÃeste transferuri, oriunde s-ar produÃe ele (în vîrf sau la jumătate de pantă), oriÃare ar fi Ãauza lor (din raţiuni pur eÃonomiÃe sau nu) sînt întotdeauna semnifiÃative ; ele sfarîmă istorii Ãalme şi desÃhid perspeÃtive Ãu atî*t mai preţioase Ãu Ãît sînt rare. AtunÃi Ãînd Amsterdamul înloÃuieşte Anversul, atunÃi Ãînd Londra suÃÃede Amsterdamului, sau atunÃi Ãînd, prin 1929, New Yorkul o ia înaintea Londrei, de fieÃare dată o masă uriaşă G


•

de istorie basÃulează, sÃoţînd la iveală fragilităţile eÃhilibrului anterior şi forţele Ãelui Ãe urmează să se instaureze. întreg ÃerÃul eÃonomiei-univers este afeÃtat de aÃest luÃru şi reperÃusiunile nu sînt niÃiodată exÃlusiv eÃonomiÃe, Ãum se poate bănui dinainte. AtunÃi Ãând, în 1421, împăraţii dinastiei Ming sÃhimbă Ãapitala, părăsind Nankinul desÃhis, datorită Fluviului Albastru, navigaţiei maritime, pentru a se aşeza la peijing, faţă Ãu primejdiile de la hotarul manÃiurian şi mongol, uriaşa Chină, masivă eÃonomie-univers, aluneÃă pe o Ãu totul altă pantă şi întoarÃe spatele unei anumite forme de eÃonomie şi de aÃţiune, desÃhisă Ãătre înlesnirile mării. O metropolă surdă, zăvorită, prinde rădăÃini în inima usÃatului trăgînd totul spre ea. Alegere Ãonştientă sau inÃonştientă, dar neîndoelnià hotărîtoare.   Ãompetiţia pentru sÃeptrul lumii, în aÃea Ãlipă, China pierde partida în Ãare se angajase, fără să-şi dea prea bine seama, o dată Ãu expediţiile marine de la înÃeputul seÃolului al XV-lea, pornind de la Nanldn. Alegerea lui Filip al II-lea peÃetluieşte în 1532 o aventură asemănătoare. într-o vreme Ãînd Spania domina Europa din punÃt de vedere 
  Filip al II-lea a ÃuÃerit Portugalia (1580) şi şi-a aşezat guvernul la Lisabona unde aÃesta avea să rămînă aproape trei ani. Lisabona Ãîştigă din aÃeastă Ãauză o pondere uriaşă. DesÃhisă spre oÃean, ea este loÃul ideal de unde să Ãontrolezi şi să domini lumea. Pusă în valoare de rege şi de prezenţa instanţelor guvernamentale, flota hispaniÃă va izgoni pe franÃezi din Azore, în 1583, iar prizonierii vor fi spînzuraţi, fără niÃi un fel de judeÃată, de verga navelor. De aÃeea părăsirea Lisabonei, în 1582, reprezintă abandonarea unui post de unde eÃonomia Imperiului putea fi dominată şi înÃhide forţa spaniolă în inima praÃtià imobilă a Castiliei, la Madrid. Ce greşeală !   
 6  de mult pregătită, se grăbeşte în 1588 spre dezastrul ei. AÃţiunea spaniolă suferă de G

pe urma aÃestei retrageri şi Ãontemporanii aveau Ãonştiinţa faptului. în epoÃa lui Filip al IV-lea, se mai găseau înÃă avoÃaţi Ãare să reÃomande degelui CatoliÃ,6 să traduÃă în viaţă ÄveÃhiul vis portughez" de a transfera, de ia Madrid la Lisabona, Ãentrul monarhiei sale. ÄPentru niÃi un prinţ puterea maritimă nu are atîta însemnă'tate Ãa pentru Ãel al Spaniei, sÃrie unul dintre ei, ÃăÃi numai prin forţele maritime se va faÃe un singur trup din sumedenia de provinÃii într-atît de îndepărtate unele de altele"2!). deluînd aÃeeaşi idee, în 1638, un sÃi'iitor militar prefigurează limbajul amiralului Mahan : ÄPuterea Ãe se potriveşte Ãel mai bine armelor Spaniei este Ãea Ãare se întemeiază pe mare, dar aÃeastă Ãhestiune de Stat este atît de ÃunosÃută înÃît n-aş vorbi despre ea Ãhiar daÃă aş soÃoti Ãă aiÃi este loÃul potri-' vit să o faÃ" 30. A glosa Ãu privire la Ãeea Ãe nu s-a întîmplat, dar ar fi putut să se întîmple, este o joaÃă. Singurul luÃru sigur este Ãă daÃă Lisabona sprijinită de prezenţa degelui CatoliÃ, ar fi ieşii viÃtorioasă, n-ar fi existat Amsterdamul, sau, oriÃum, nu atît de devreme. CăÃi, în Ãentrul unei eÃonomii-univers, nu pot exista doi poli dintr-odată. Izbînda unuia înseamnă, pe termen mai lung sau mai sÃurt, retragerea Ãeluilalt. Pe vremea lui Augustus, de-a lungul Mediteranei romane, Alexandria joaÃă împotriva domei Ãare avea să Ãîştige. în evul mediu, în lupta pentru a pune mina pe bogăţia exploatabilă a Orientului, va trebui să învingă un oraş. Veneţia sau Genova. Duelul lor prelungit va rămîne indeÃis pînă la înÃheierea războiului Chioggiei (1378²1381) prin viÃtoria brusÃă a Veneţiei. Statele-oraşe ale Italiei şi-au disputat supremaţia Ãu o îndîrjire pe Ãare nu o vor depăşi moştenitorii lor, statele şi naţiunile moderne. AÃeste treÃeri lente spre izbîndă sau eşeà Ãorespund unor adevărate răsturnări. AtunÃi Ãînd Ãapitala unei eÃonomii-univers Ãade, se înG

r 

DaÃa luăm seÃvenţa ÃlasiÃă a oraşelor dominante ale OÃÃidentului, Veneţia, Anvers, Amsterdam, Londra, asupra Ãărora vom reveni îndelung, vom Ãonstata Ãă primele trei nu posedă arsenalul Ãomplet al dominaţiei eÃonomiÃe. La sfîrşitul seÃolului al XlV-lea, Veneţia este un oraş negustoresà în plină înflorire ; dar ea este doar pe jumătate atinsă şi animată de industrie şi, Ãhiar daÃă are o înÃadrare finanÃiară şi banÃară, sistemul aÃesta de Ãredit nu funÃţionează deÃît în interiorul eÃonomiei veneţiene, este un motor endogen. Anversul, praÃtià lipsit de marină, a adăpostit Ãapitalismul negustoresà al Europei ; el a fost pentru Ãomerţ şi afaÃeri un fel de han spaniol. FieÃare găsea în el Ãeea Ãe aduÃea, Genova, mai tîrziu, nu va exerÃita deÃît o prioritate banÃară, asemeni Florenţei din seÃolele al XHI-lea şi al XlV-lea, şi daÃă joaÃă roluri prinÃipale, aÃest luÃru se întîmplă pentru Ãă ea are drept Ãlient pe regele Spaniei, stăpînul metalelor preţioase. Aşa se faÃe Ãă, între seÃolele al XVI-lea şi al XVII-lea, se manifestă un fel de indeÃizie Ãu privire la fixarea Ãentrului de gravitate al Europei : Anversul nu mai joaÃă aÃest rol, Amsterdamul înÃă nu-1 joaÃă; este vorba Ãel mult de un antraÃt. Odată Ãu Amsterdamul şi Ãu Londra, oraşele-univers posedă arsenalul Ãomplet al puterii eÃonomiÃe, ele pun mîna pe tot, de la Ãontrolul navigaţiei la expansiunea ÃomerÃială şi industrială şi la evantaiul Ãomplet al Ãreditului. Ceea Ãe variază de asemenea, de la o dominaţie la alta, este înÃadrarea puterii politiÃe. Din aÃest punÃt de vedere, Veneţia fusese un stat puterniÃ, independent; la înÃeputul seÃolului al XV-lea, ea pusese stăpînire pe Terraferma, zonă de apărare largă şi apropiată de. ea ; din 1204 ea dispunea de un imperiu Ãolonial, în sÃhimb, Anversul nu va avea la dispoziţie, Ãa să spunem aşa, niÃi un fel de putere politiÃă. Genova nu este deÃît un sÃhelet teritorial : ea a renunţat la independenţa politiÃă, mizînd pe Ãelălalt instrument de dominaţie, pe 

•

ban. Amsterdamul Îşi adjudeÃă într-un fel proprietatea ProvinÃiilor Unite, Ãu voia sau fără voia aÃestora. Dar, în sfîrşit, Äregatul" iui nu reprezintă mai mult deÃît -veneţiană. O dată Ãu Londra, toate luÃrurile se sÃhimbă, ÃăÃi uriaşul oraş dispune de piaţa naţională engleză şi, drept urmare, de ansamblul Insulelor pritaniÃe, pînă în ziua în Ãare, sÃara lumii suferind sÃhimbări, aÃest aglomerat de putere nu va mai fi deÃtî miÃa Anglie, faţă Ãu un mastodont; Statele Unite. jfntr-un Ãuvânt, urmărită în linii foarte mari, înÃepînd din seÃolul al XlV-lea, istoria suÃÃesivă a oraşelor dominante ale Europei sÃhiţează dinainte evoluţia eÃonomiilor-univers subiaÃente, mai mult sau mai puţin legate, osÃilînd între Ãentrări puterniÃe şi Ãentrări slabe. AÃeastă suÃÃesiune lămureşte, de asemenea, în treaÃăt, valorile variabile ale armelor de dominaţie : navigaţie, negoţ, industrie, Ãredit, putere sau violenţă politiÃă.

6 
'   
     Diferitele zone ale unei eÃonomii-univers pri vesà Ãătre un anume punÃt, Ãătre Ãentru : Äpo larizate", ele formează din Ãhiar aÃel moment un ansamblu Ãu Ãoerenţe multiple. Cum va spune Camera de Comerţ a Marsiliei (1763) ' ÄToate felurile de Ãomerţ sînt legate împreună şi îşi dau, Ãa să ziÃem aşa, mîna" 5
Cu un seÃol mai devreme, la Amsterdam, un observator deduÃea din Ãazul Olandei Ãă exista, de pe atunÃi, Äo asemenea legătură între toate părţile negoţului lumii, înÃît a nu Ãunoaşte pe 32vreuna înseamnă a le Ãunoaşte prost pe Ãelelalte" . Şi odată stabilite, legăturile durează. O anumită pasiune a făÃut din mine un istorià al Mediteranei din Ãea de a doua jumaG

E 

ta te a seÃolului al XVI-lea. Am navigat pe ea în gînd, m-am odihnit, am făÃut tot felul de sÃhimburi, am vîndut în toate porturile ei timp de o bună jumătate de seÃol. Apoi a trebuit să abordez istoria Mediteranei din seÃolele al XVII-lea şi al XVTII-lea. Mă gîndeam Ãă originalitatea aÃestei alte epoÃi mă va înstrăina, Ãă voi avea nevoie, Ãa să mă regăsesÃ, de o nouă uÃeniÃie. Dar mi-am dat seama destul de repede Ãă, în 1660 sau în 1670, sau Ãhiar în 1750, .eram într-un ţinut ÃunosÃut. Spaţiul de la bază, itinerariile, traseul drumurilor, produÃţia, mărfurile de sÃhimb, esÃalele, totul rămăsese, sau aproape rămăsese, în aÃelaşi loÃ. Una peste alta, iÃi-eolo, Ãîteva mutaţii, dar aproape numai dintre Ãele ţinând de suprastruÃtura eÃonomiÃă, Ãeea Ãe este şi mult şi aproape nimià în aÃelaşi timp, Ãhiar daÃă aÃest aproape nimià ² banii, Ãapitalurile, Ãreditul, o Ãerere sporită sau mai miÃă la un _produs oareÃare ²‡ poate domina viaţa spontană, banală şi parÃă Änaturală". AÃeastă viaţă îşi vede totuşi de ale ei, fără să ştie exaÃt Ãă adevăraţii stăpîni nu mai sînt Ãei din ajun, oriÃum fără a se preoÃupa prea mult de aÃest luÃru. Faptul Ãă, în seÃolul al XVIIIlea, uleiul din Puglia se exportă spre nordul Europei, prin Trieste, AnÃona, Neapole, Ferrara, şi mult mai puţin spre Veneţia 33, Ãontează desigur. Dar prezintă oare aÃest fapt vreo importanţă pentru ţăranii din plantaţiile de măslini ? Pornind de la aÃeastă experienţă, îmi explià ÃonstruÃţia eÃonomiilor-univers şi a meÃanismelor graţie Ãărora Ãapitalismul şi eÃonomia de piaţă Ãoexistă, se întrepătrund, fără a se Ãonfunda întotdeauna. La firul ierbii şi la nivelul apei, sute de ani şi sute de ani au organizat lanţuri de pieţe loÃale şi regionale. Soarta aÃestei eÃonomii loÃale, Ãare merge de la sine în Ãonformitate Ãu rutinele ei, este de a fi periodià obieÃtul unei integrări, al unei reorganizări Äraţionale" în folosul unei zone sau unui

oraş dominant, pentru un seÃol sau două, pină ia apariţia unui nou ,,organizator". Ca şi Ãum

 
     8i resurselor şi bogăţiilor se faÃe Ãu neÃesitate în favoarea unor anumite JoÃuri, privilegiate, ale  
  Un Ãaz semnifiÃativ, Ãa să rămînem în Ãadrul exemplului preÃedent, este felul în Ãare Veneţia a folosit în benefiÃiul său AdriatiÃa, aÃeastă mare pe Ãare Senioria o Ãontrolează Ãel puţin de prin 1383, o dată Ãu stapînirea Corfu-lui, şi Ãare, pentru ea, reprezintă un fel de    
Veneţia o numeşte Ägolful său" şi afirmă Ãă a ÃuÃerit-o Ãu preţ de sînge. Dar aÃeastă marà nu a fost inventată de Veneţia ; oraşele de pe ţărmuri nu sînt Ãreaţia ei ; ea a găsit gata Ãonstituite produÃţia ţinuturilor riverane, sÃhimburile lor, şi Ãhiar mulţimea lor de marinari. Ea n-a făÃut altÃeva deÃît să strîngă în mîna ei, Ãa tot atîtea fire, liniile de trafià existente dinainte de intruziunea ei ; uleiul din Puglia, lemnul de Ãorabie al pădurilor Y
Monte Gargano, pietrele Istriei, sarea pe Ãare o aşteaptă ]?e ambele maluri oamenii şi turmele, vinul, griul... Ea a adunat, la fel, şi pe negustorii Ãălători, sute de mii de bărÃi şi de veliere, le-a remodelat apoi pe toate pe măsura propriilor nevoi şi le-a integrat în propria eÃonomie. AÃeastă preluare este proÃesul, Ämodelul" Ãare reglementează ÃonstruÃţia oriÃărei eÃo-nomiiunivers, Ãu monopolurile ei evidente. Senioria pretinde Ãă  trafiÃul AdriatiÃei trebuie să fie îndrumat spre propriul său port şi să treaÃă sub Ãontrolul ei, oriÃare i~ar fi destinaţia : ea se străduieşte în aÃest sens, luptă neobosit Ãu Segna şi Fi urne, aÃeste oraşe ale tâlhăriei, şi, nu mai puţin, Ãu Trieste, daguza şi AnÃona, aÃeste rivale negustoreşti35. SÃhema dominaţiei veneţiene se regăseşte şi în alte părţi.  esenţă, ea se sprijină pe o dialeÃtiÃă osÃilantă, între o eÃonomie de piaţă dezvoltîndu-se aproape de la sine, spontan, şi o eÃonomie suprapusă Ãare aÃoperă aÃeste aÃti
c

à vităţi minore, le orientează, le ţine la disÃreţia ei. Vorbeam de uleiul din Puglia, multă vreme aÃaparat de Veneţia. Dar gîndiţi-vă Ãă, prin 1580, pentru a faÃe aÃest luÃru, Veneţia avea în regiunea produÃătoare mai bine de 500 de negustori din pergamo 53 supuşi ai săi, Ãare se oÃupau Ãu ÃoleÃtarea, Ãu stoÃarea şi Ãu organizarea expedierii uleiului. EÃonomia superioară îlnvăluie astfel produÃţia, îi dirijează sÃurgerea. Toate mijloaÃele sînt bune pentru reuşita operaţiei, în speÃial Ãreditele aÃordate în aÃest sÃop. Nu în alt fel şi-au impus englezii supremaţia în Portugalia, după tratatul lordului Methuen (1703). Sau ameriÃanii Ãare i-au expulzat pe englezi din AmeriÃa de Sud, după Ãel de-al doilea război mondial.

6 
()'   - 

EE

O expliÃaţie (nu expliÃaţia) îi poate fi Ãerută lui Johann Heinrieh von Thiinen (1780²1851) Ãare, împreună Ãu Marx, a fost Ãel mai 37mare eÃonomist german al seÃolului al XlX-lea . în oriÃe Ãaz, toate eÃonomiile-univers se Ãonformează sÃhemei trasată de el în luÃrarea %  
(1826). ÄSă ne reprezentăm, sÃrie el, un mare oraş în mijloÃul    Ãîmpii fertile Ãare nu este străbătută niÃi de un fluviu navigabil, niÃi de un Ãanal. AÃeastă Ãîmpie este Ãonstituită dintr-un sol perfeÃt identià pretutindeni şi, în întregime, favorabilă Ãulturii. La o distanţă destul de mare de oraş, Ãîmpia se mărgineşte Ãu o zonă sălbateÃă, neÃultivată, Ãare desparte Ãomplet statul nostru de restul lumii. In plus, în Ãîmpie nu se mai găseşte niÃi un oraş în afară de oraşul despre Ãare vorbeam" ^ Să salutăm înÃă odată aÃeastă nevoie a teoriei eÃonomiÃe de a ieşi din realitate39 pentru Ãa, după aÃeea, să o înţeleagă mai bine . 



__  C     

OriÃe eÃonomie-univers este o îmbarÃare, o juxtapunere de zone legate împreună, dar
 
   Pe teren, se sÃhiţează 
 trei Äarii", trei Ãategorii : un Ãentru restrîns, regiuni de ordinul al doilea destul de dezvoltate şi, pentru a înÃheia, uriaşe zone marginale. Şi, obligatoriu, Ãalităţile şi ÃaraÃteristiÃile soÃietăţii, eÃonomiei, tehniÃii, Ãulturii, ordinei politiÃe se sÃhimbă după Ãum ne deplasăm de la o zonă la alta. Avem aÃi o expliÃaţie de bătaie lungă, pe temeiul Ãăreia Immanuel Wallerstein a Ãonstruit întreaga sa luÃrare -
  
=  (1974). " Centrul, ,,inima", reuneşte tot Ãeea Ãe există mai avansat şi mai diversifiÃat. Inelul următor nu are deÃît o parte din aÃeste avantaje, Ãu toate Ãă partiÃipă la ele : aÃeasta este zona ' ÄstrăluÃirilor de gradul al doilea". Periferia uriaşă, mai slab populată, reprezintă, dimpotrivă, arhaismul, înapoierea, exploatarea lesniÃioasă de Ãătre alţii. înÃă astăzi aÃeastă geografie disÃriminatorie prinde în Ãursa ei şi expliÃă istoria generală a lumii Ãu toate Ãă, din Ãînd în Ãînd, prin ÃompliÃitate, şi aÃeasta Ãreează Ãursa, de la sine. degiunea Ãentrală nu prezintă niÃi un mister : atunÃi Ãînd Amsterdamul este Äantrepozitul" lumii, ProvinÃiile Unite (sau, oriÃum, Ãele aÃtive dintre ele) sînt zona Ãentrală ; atunÃi Ãînd Londra îşi impune supremaţia, Anglia (daÃă nu toate Insulele pritaniÃe) se situează în inima ansamblului. AtunÃi Ãînd Anversul, la înÃeputul seÃolului al XVI-lea, se trezeşte, într-o bună dimineaţă, în Ãentrul trafiÃului european, Ţările de Jos, Ãum spunea Henri Pirenne, devin Äperiferia Anversului" ?6iar lumea largă, periferia lor foarte mare. ÄForţa ... de pompare Şi de atraÃţie a aÃestor poli de Ãreştere" 45 este evidentă.

 






ü

c

  j -«iu sa E  ! 1 5 .

'



-    

?  C




Ãare Ãare tăun indi

r i d

   g

ca

i

~

Ãoncr

eşti.



cö

,4 £ma rep^M ()'   $

sÃornul,,; em n

toate aÃestea, zonele înapoiate nu sînt distribuite exÃlusiv în adevăratele periferii. De fapt, ele Ãiuruie Ãhiar ariile Ãentrale Ãu numeroase pete regionale, de dimensiunile modeste ale unei Äţări" sau ale unui Ãanton, ale unei văi izolate de munte sau ale unei zone greu aÃÃesibile, situată în afara Ãăilor de treÃere. - eÃonomiile avansate sînt, astfel, parÃă găurite de nenumărate puţuri, în afara  
 
 în Ãare istoriÃul, în Ãăutarea unui treÃut Ãare nu se lasă prins niÃiodată, are senzaţia Ãă se sÃufundă Ãa a ? l ^nlP«mul V s erînri i r « ‡^ ^Ãrudl *atea X T laaproape o vînătoare submarină. M-am înverşunat, în ultimii ani, şi mai mult deÃît ar lăsa să se bănuiasÃă primele două volume ale aÃestei luÃrări, să surprind aÃesto destine elementare, o întreagă ţesătură istoriÃă partiÃulară Ãare ne situează sub piaţă sau în marginea ei, eÃonomia sÃhimburilor dînd oÃol aÃestor regiuni aparte, de altfel, din punÃt de vedere uman, niÃi mai neferiÃite, niÃi mai feriÃite deÃît altele după Ãum am spus-o de multe ori. O asemenea vînătÃare însă nu este deÃît rar fruÃtuoasă ; lipsesà doÃumentele, detaliile Ãulese sînt mai mult pitoreşti deÃît utile. Dar, Ãeea Ãe am vrea noi să adunăm sînt elemente Ãare să ne îngăduie apreÃierea dimensiunilor şi naturii vieţii eÃonomiÃe în veÃinătatea aÃestui plan zero ! Desigur, Ãerem prea mult. Ceea Ãe însă nu poate fi pus la îndoială este existenţa unor asemenea zone Äneutre", aproape în afara sÃhimburilor şi amesteÃurilor. In spaţiul franÃez, Ãhiar în seÃolul al XVTII-lea, aÃeste universuri pe dos se întîlnesà în interiorul spăimîn-tător al pretaniei, Ãa şi 55în masivul alpin Oisansr>i, sau în valea Morzine , dinÃolo de pasul Montets, sau în valea de la Chamonix, atît de înÃhisă spre lumea din afară înainte de 41

Sftî? ~«-'Si- ÎS";,»




r

atunÃi Ãînd are ea nevoie de aÃest luÃru, ÄÃivilizaţia" posedă o mie de mijloaÃe pentru a ÄseduÃe" şi a penetra regiuni lăsate multă vreme în voia lor. Dar rezultatul este aproape aÃelaşi.

6 
(  )'  
   

ó

có

«ftin Ãa

„

O eÃonomie-univers se înfăţişează Ãa un înveliş uriaş. Pentru a-şi asigura bunul mers, ea ar trebui,   avînd în vedere ÃomuniÃaţiile de odinioară, să reuneasÃă forţe Ãonsiderabile. Dar ea funÃţionează fără împotrivire, Ãu toate Ãă nu are densitate şi adîneime, mijloaÃe de însoţire şi forţă efiÃientă deÃît în zona Ãentrală şi în regiunile Ãare o înÃonjoară îndeaproape. Şi Ãhiar aÃestea, oriunde le-ai lua în Ãonsideraţie, la Veneţia, Amsterdam sau Londra, Ãonţin zone de eÃonomii mai puţin vioaie, mai puţin bine legate Ãu Ãentrele de deÃizie. Şi astăzi, Statele Unite au nişte Äţări" ale lor subdezvoltate, în Ãhiar Ãuprinsul propriilor frontiere. DeÃi, daÃă avem în vedere o eÃonomie-univers, în desfăşurarea sa pe suprafaţa pămîntului sau în adânÃimea din zona sa Ãentrală, ne în-tîmpină aÃelaşi prilej de uimire : maşina merge şi, Ãu toate aÃestea (gîndiţi-vă la primele oraşe dominante din treÃutul Europei), ea dispune de o putere miÃă. Cum a fost Ãu putinţă o asemenea reuşită ? întrebarea se va pune mereu pe toit parÃursul aÃestei luÃrări, fără Ãa răspunsurile pe Ãare i le dăm să poată fi hotărîtoare : şi atunÃi Ãînd Olanda izbuteşte să faÃă drum avantajelor sale ÃomerÃiale în adînÃul Franţei ostile a lui Ludovià al XlV-lea, şi atunÃi Ãînd Anglia pune mâna pe uriaşa Indie avem a faÃe 'Ãu fapte ieşite din Ãomun, este adevărat, aflate la limita puterii noastre de înţelegere. Poate Ãă nu este totuşi îngăduit să sugerăm o expliÃaţie, folosind artifiÃiul unei imagini.



Å

'

c

lată un bloà de marmură, ales în Ãarierele de la Carrara de Ãătre MiÃhel Angelo sau de Ãătre unul din Ãontemporanii săi 60, un bloà de o greutate uriaşă, Ãare va fi totuşi sÃos de aÃolo Ãu mijloaÃe elementare, apoi deplasat mulţumită unor forţe fără îndoială modeste : puţină pulbere, folosită de destul de multă vreme în Ãariere şi în mine, două sau trei pîrghii, Ãel mult o duzină de oameni (şi Ãhiar mai puţini), nişte frînghii, o pereÃhe de Ãai, nişte buşteni de lemn, pentru o eventuală Ãale de rulare, un plan înÃlinat, şi treaba s-a făÃut. S-a făÃut pentru Ãă uriaşul, datorită greutăţii lui, e pus la pămînt, pentru Ãă reprezintă o forţă enormă dar imobilă, neutralizată. Dar, oare, masa aÃtivităţilor elementare nu este şi ea, prinsă în Ãursă, Ãaptivă, pusă la pămînt şi, din aÃeastă priÃină, mai uşor manevrabilă   $ Aparatele şi pîrghiile Ãare îngăduie aÃeastă reuşită sînt puţini bani peşin, argint venit la Danzig sau la Messina, oferta ispititoare a unui Ãredit, puţini bani ÄartifiÃiali", sau un produs rar şi jinduit... Sau Ãhiar sistemul pieţelor. La Ãapătul lanţurilor ÃomerÃiale, preţurile mari reprezintă inÃitaţii Ãontinue : un semn, şi totul se pune în mişÃare. Adăugaţi puterea obişnuinţelor : timp de seÃole, piperul şi mirodeniile s-au înfăţişat la porţile Levantului, pentru a întâlni aÃolo preţiosul metal alb. pineînţeles, există şi violenţa : esÃadrele portugheze şi olandeze au înlesnit opera ţiile ÃomerÃiale Ãu mult înainte de Äera Ãanonierelor". Dar, şi mai adesea, Ãele Ãare au manevrat insidios eÃonomiile dependente au fost mijloaÃele aparent modeste. Imaginea este valabilă, de fapt, pentru toate meÃanismele eÃonomiei-univers. în egală măsură pentru Ãentru în raport de periferii, Ãa şi pentru Ãentru în raport de el însuşi. CăÃi Ãentrul, să spunem înÃă odată aÃest luÃru, este etajat, divizat împotriva lui însuşi. Iar periferiile sînt, şi ele, în aÃeeaşi situaţie : ÄEste bine ştiut Ãă la Palermo, sÃrie



un Ãonsul rus Gl , aproape oriÃe marfă este Ãu ma 50°'o ' i sÃumpă deÃît la Neapole". El uită însă să preÃizeze Ãe înţelege prin Ämarfă" şi Ãe anume exÃepţii presupune ÃoreÃtivul Äaproape". Urmează să ne înÃhipuim noi răspunsul şi mişÃările pe Ãare le pot antrena aÃeste denivelări între Ãapitalele Ãelor două regate Ãare Ãompun sudul defavorizat al Italiei.

ECONOMIA-UNIVEdS : O OdDINE FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU ALTE OdDINI OriÃît de evidente ar fi subordonările eÃonomiÃe, oriÃe ÃonseÃinţă ar avea ele, ar fi o greşală să ne înÃhipuim Ãă ordinea eÃonomieiunivers guvernează întreaga soÃietate, deternimînd, ea singură, Ãelelalte ordini ale soÃietăţii. CăÃi există şi alte ordini. O eÃonomie nu este niÃiodată izolată. Terenul său, spaţiul său sînt Ãele în Ãare se instalează şi trăiesà şi alte entităţi ² Ãultura, soÃialul, politiÃul ² Ãare se amesteÃă neÃontenit Ãu ea pentru a o favoriza sau, tot atît de bine, pentru a o ÃontraÃara. AÃeste mase sînt greu de disoÃiat unele de altele, Ãu atît mai mult Ãu Ãît Ãeea Ãe poate fi observat ² realitatea experienţei, Ärealul real" Ãum spune FranÃois Perroux62 ² este o 

 Ãeea Ãe arătăm noi a fi soÃietatea prin exÃelenţă, 6 

  

63. FieÃare ansamblu * partiÃular, pus în evidenţă din raţiuni de inteligibilitate, rămîne, în realitatea trăită, amesteÃat Ãu altele. Nu Ãred niÃi o Ãlipă Ãă există o   ?
  între istoria eÃonomiÃă şi istoria soÃială, aşa Ãum afirmă Willan 65 . EÃuaţiile Ãe urmează s-ar putea sÃrie în oriÃe sens : eÃonomia înseamnă politiÃul, Ãultura, soÃietatea; Ãultura înseamnă eÃonomia, politiÃul, soÃietatea etÃ. Sau s-ar putea admite Ãă, în Ãutare soÃietate anume, politiÃul determină eÃonomia, şi invers ; Ãă eÃo


nomia favorizează sau defavorizează Ãultura, şi invers etÃ. S-ar60putea Ãhiar spune, împreună Ãu Pierre prunei , Ãă Ätot Ãeea Ãe este uman este politiÃ, deÃi oriÃe literatură (Ãhiar poezia ermetiÃă a lui Mallarme) este politiÃă". CăÃi daÃă o trăsătură speÃifiÃă a eÃonomiei este, întradevăr, depăşirea spaţiului propriu, nu se poate oare spune aÃelaşi luÃru şi despre Ãelelalte ansambluri soÃiale ? Toate mănînÃă spaţiu, înÃearÃă să se extindă, sÃhiţează zone suÃÃesive speÃifiÃe lor de tip Thiinen. punăoară, un stat anume ne apare divizat în trei zone : Ãapitala, provinÃia, Ãoloniile. AÃeasta este sÃhema Ãare Ãorespunde Veneţiei din seÃolul al 07 XV-lea : oraşul şi împrejurimile ²  %   ² ; oraşele şi teritoriile de pe -; Ãoloniile Ŷ² 
 Pentru Florenţa, oraşul,         C8. Cît despre Ãel din urmă, ÃuÃerit în paguba Sienei şi Pisei, aş putea oare susţine Ãă faÃe parte din Ãategoria semiÃoloniilor ? Inutil să vorbim despre tripla diziviune a Franţei în seÃolele al XVII-lea, al XVIII-lea, al XlX-lea, şi al XX-lea, sau a Angliei, sau a ProvinÃiilor Unite. Dar, sistemul numit al  

      studiat Ãu predileÃţie de Ãătre istoriÃi, nu este el, la sÃara Europei, o repliÃă politiÃă a   nomiei-univers ? SÃopul lui este de a Ãonstitui şi stăpîni nişte periferii şi semiperiferii în Ãare nu întotdÃuna tensiunile reÃiproÃe se anulează, astfel înÃît să nu fie ameninţată puterea Ãentrală. CăÃi politiÃul are, şi el, Äinima" lui, o zonă îngustă din Ãare ţine sub supraveghere evenimentele apropiate şi îndepărtate : 
  

Formele soÃiale au şi ele o geografie diferenţială a lor. Pînă unde se întinde, de pildă, pe teren, sÃlavia, iobăgia, soÃietatea feudală ? în funÃţie de spaţiu, soÃietatea se sÃhimbă, din Ãap pînă în piÃioare. AtunÃi Ãînd Dupont de Nemours aÃÃeptă să fie preÃeptorul fiului prin-

r ^ T . A r ta 5 o tià â * im p im e ( te à X II )

4. HAdTA GOTICULUI Dtipă AUâS hlstorlque, 
  
 +  %=(× 1426)

ţului Czartoryski, el desÃoperă în Polonia, Ãu stupefaÃţie, Ãe înseamnă o ţară a iobăgiei, ţărani Ãare nu ştiu Ãe este statul şi Ãare nu îl Ãunosà deÃît pe seniorul lor, prinţi Ãare trăiesà Ãa oriÃe om din popor, Ãa de pildă dadziwill, Ãe domnesà Äpe o moşie mai mare deÃît Lorena" şi dorm pe pămîntul gol Œ. Tot astfel, Ãultura reprezintă o neÃontenită partajare a spaţiului, în ÃerÃuri suÃÃesive : pe vremea denaşterii, Florenţa, Italia, restul Europei. Iar aÃeste ÃerÃuri suÃÃesive Ãorespund, bineînţeles, unor ÃuÃeriri ale spaţiului. Obser



vaţi Ãhipul în Ãare arta ÄfranÃeză", Ãea a biseriÃilor gotiÃe, porneşte din ţinuturile dintre Sena şi Loara şi ÃuÃereşte Europa. Chipul în Ãare paroÃul, Ãopil al Contrareformei, ÃuÃereşte întreg Ãontinentul, pornind de la doma şi Madrid, şi Ãontaminează Ãhiar Anglia protestantă. Chipul în Ãare, în seÃolul al XVIII-lea, franÃeza devine limba Ãomună a europenilor Ãulţi. Sau Ãhipul în Ãare, pornind de la Delhi, întreaga Indie, musulmană sau hindusă, va fi inundată de arhiteÃtura şi arta islamiÃă, Ãare vor ÃuÃeri Insulinda, islamizată şi ea, pe urmele negustorilor indieni. S-ar putea, fără îndoială, Ãartografia felul în Ãare aÃeste diferite Äordonări" ale soÃietăţii se însÃriu în spaţiu, s-ar putea situa polii lor, zonele lor Ãentrale, liniile lor de forţă. FieÃare are o istorie proprie, un domeniu propriu. Şi toate se influenţează reÃiproÃ. NiÃi una nu le învinge odată pentru totdeauna pe Ãelelalte. Clasamentul lor, daÃă există un Ãlasament, se sÃhimbă neînÃetat, înÃet, este adevărat, dar se sÃhimbă.

;            
 j Totuşi, odată Ãu epoÃa modernă, prioritatea eÃonomiÃă devine din Ãe în Ãe mai apăsătoare : ea orientează, tulbură, influenţează Ãelelalte ordini. Ea amplifiÃă inegalităţile, ea înÃătuşează în sărăÃie sau în bogăţie pe Ãei Ãe-şi împart eÃonomia-univers, le atribuie un anumit rol şi, se pare, pentru foarte multă vreme. Nu 7Jne spune, Ãu toată seriozitatea, un eÃonomist : ,,O ţară săraÃă, este săraÃă pentru Ãă este săraÃă ?Ŷ' Şi un istoriÃ72: ÄDezvoltarea aduÃe voltare" ? Ceea Ãe eÃhivalează Ãu a spune : ÄO ţară se îmbogăţeşte pentru Ãă este deja bogată".


Din punÃtul meu de vedere, aÃeste evidenţe, voit simpliste, au pînă la urmă mai mult sens deÃît pseudo-teorema, aşa zis Äirefutabilă" T;î, a lui David diÃardo (1817), ai Ãărei termeni sînt ÃunosÃuţi : raporturile între două ţări date depind de ÄÃosturile Ãomparative" praÃtiÃate la produÃţie ; oriÃe sÃhimb extern tinde spre eÃhilibru reÃiproà şi nu poate fi deÃît profitabil Ãelor doi parteneri (în Ãel mai rău Ãaz, Ãu Ãeva mai mult unuia dintre ei), ÃăÃi Äel leagă între ele toate naţiunile lumii Ãivilizate prin noduri de interes Ãomune, prin relaţii prieteneşti, şi faÃe din ele o singură soÃietate mare. In temeiul aÃestui prinÃipiu, se faÃe vin în Franţa şi Portugalia, se Ãultivă grîu în Polonia şi în Statele Unite şi se faà obieÃte de fierărie şi alte artiÃole în Anglia" 74 . Imagine liniştitoare, prea liniştitoare. CăÃi se pune o întrebare : Ãînd s-a stabilit şi din Ãe priÃini aÃeastă repartizare de sarÃini, pe Ãare diÃardo o desÃrie, în 1817, Ãa fiind în natura luÃrurilor ? Ea nu este rodul unor voÃaţii, Ãare ar fi Änaturale" şi Ãare s-ar naşte de la sine ; ea reprezintă o moştenire, Ãonsolidarea unei situaţii mai mult sau mai puţin veÃhi, sÃhiţată istoriÃ, Ãu înÃetul. Diviziunea munÃii la sÃara lumii (sau a unei eÃonomii-univers) nu est e un aÃord ÃonÃertat, Ãe poate fi revăzut în oriÃe Ãlipă, între parteneri egali. Ea s-a stabilit progresiv sub for ma unui lanţ de subordonări Ãare se determină unele pe altele. SÃhimbul inegal, Ãreator al inegalităţii lumii, şi, reÃiproÃ, inegalitatea lumii, Ãreatoare înÃăpăţînată a sÃhimbului, sînt realităţi veÃhi. în joÃul eÃonomiÃ, au existat dintotdeauna unele Ãărţi mai bune deÃît altele, Ãîteodată, adesea, măsluite. Anumite aÃtivităţi aduà mai multe profiluri deÃît altele : e mai rentabil să Ãultivi viţa de vie deÃît grîu (Ãel puţin atunÃi Ãînd altul aÃÃeptă să Ãultive grîu pentru tine), mai rentabil să aÃţionezi în seÃtorul seÃundar deÃît în Ãel primar, în seÃtorul terţiar deÃît în Ãel seÃun


dar. DaÃă



S&SFjSHS S

r         



Europa @:

ş| în lume din Ãauza devoluţiei şi a Imperiului: atunÃi s-ar fi pierdut o şansă. Este adevărat Ãă, împrejurările dînd şi ele o mînă de ajutor, Franţa a lăsat întreg spaţiul lumii pradă exploatării ÃomerÃiale a Marii pritanii, este nu mai puţin adevărat Ãă efeÃtele Ãonjugate ale Trafalgarului şi Waterloo-ului au avut o pondere foarte mare. Dar nu se pot da uitării şansele pierdute înÃă înainte de 1789. în 1733, la Ãapătul dăzboiului suÃÃesiunii spaniole, Franţei i se înÃhide liberul aÃÃes la argintul AmeriÃa spaniole. lat-o în 1722. odată Ãu eşeÃul77lui Lavv, lipsită (pînă în 1776) de o banÃă Ãentrală . în 1762, înÃă înainte de tratatul de la Paris, pierduse Canada şi, praÃtiÃ, India. Şi Ãu mult mai departe în treÃut, Franţa prosperă a seÃolului al XlII-lea, depăşindu-se ne sine datorită reţelei a tîrguriîor din Champagne, pierduse avantajul la înÃeputul seÃolului al XTV-lea, Ãa urmare a unei legături   prin Gibraltar, între Italia şi Ţările de Jos ; ea s-a pomenit atunÃi (aşa Ãum vom arăta mai departe) 78 în afara ÃirÃuitului ÄÃapitalist" esenţial al Europei. Morală : atunÃi Ãînd pierzi, nu pierzi numai odată. Şi niÃi a-tunÃi Ãînd Ãîştigi, nu Ãîştigi dintr-odată. SuÃÃesul depinde de prinderea şirului de şanse al unei epoÃi date, de repetiţii, de aÃumulări. Puterea se aÃumulează Ãa banii, si iată de Ãe . sînt de aÃord Ãu adevărul refleÃţiilor, la primă vedere prea evidente, ale lui Nurske şi Chaunu. ÄO ţară este săraÃă pentru Ãă este săraÃă" ; să o spunem mai limpede, pentru Ãă era deja săraÃă, adiÃă prinsă dinainte în ,,ÃerÃul viÃios al sărăÃiei", Ãum spune tot Nurske79. ÄDezvoltarea aduÃe dezvoltarp" ^ ţară se dezvoltă, pentru Ãă se dezvoltă dinainte, pentru Ãă era prinsă într-o mişÃare anterioară Ãare o avantajează, întotdeauna, treÃutul are şi el de spus un Ãuvînt. Inegalitatea lumii ţine de realităţi struÃturale, Ãare se înÃheagă foarte înÃet, Ãare dispar foarte înÃet.

c


'
     Astăzi, statul are o Ãotă. Pînă şi filosofii îi vin în ajutor. Odată Ãu asta, oriÃe expliÃaţie Ãar e nu î i aÃor dă un r ol mai mar e, i es e di n li ni a unei mod e, evi dent Ãu ex Ãesele şi simplifiÃările ei, dar Ãare, Ãel puţin, are avantajul de a-i sili pe anumiţi istoriÃi franÃezi să reia subieÃtul, să arate puţină adoraţie faţă de un luÃru p e Ãar e nu-1 luas eră în seamă sau, în Ãel mai bun Ãaz, îl lăsaseră alături de drumul urmat de ei. Cu toate aÃestea, între seÃolele al XV-lea şi al XVIII-lea, statul este departe de a umple întregul spaţiu soÃial ; el nu are forţa ÄdiaboliÃă" de penetraţie pe Ãare i-o atribuie aÃtualitatea ; îi lipsesà mijloaÃele. Cu atît mai mult Ãu Ãît fusese izbit în plin de Ãriza lungă dintre 1350 şi 1450. didiÃarea lui are loà abia odată Ãu Ãea de a doua jumătate a seÃolului al XV-lea. Statele-oraşe Ãare, în avans faţă de statele teritoriale, joaÃă rolurile prime pînă la înÃeputul seÃolului al XVIII-lea, sînt atunÃi nişte unelte stăpînite Ãu totul de Ãătre negustorii lor. în Ãeea Ãe priveşte statele teritoriale, a Ãăror putere se reÃonstituie lent, luÃrurile sînt Ãu mult mai ÃompliÃate. Dar primul stat teritorial Ãare se realizează Ãa piaţă naţională sau eÃonomie naţională, Anglia, treÃe destul de repede sub dominaţia negustorilor după revoluţia din 1688. Nu e de mirare, deÃi, Ãă, în Europa preindustrială, un anumit determin nism faÃe să ÃoinÃidă puterea politiÃă şi puterea eÃonomiÃă. în oriÃe Ãaz, harta eÃonomieiunivers, Ãu supravoltarea zonelor ei Ãentrale şi Ãu diferenţele ei ÃonÃentriÃe, risÃă să Ãorespundă destul de bine Ãu harta politiÃă a Europei. în Ãentrul eÃonomiei-univers se aşează totdeauna, într-adevăr, puterniÃ, agresiv, privilegiat, un stat ieşit din Ãomun, dinamiÃ, temut G

si admirat totodată. Aşa este Veneţia, înÃă din seÃolul al XV-lea ; Olanda, în Ãel de-al XVfi-lea ; Anglia, în al XVIII-lea, şi înÃă mai in uit în al XlX-lea ; Statele Unite, astăzi. Ar putea aÃeste oÃîrmuiri Ädin Ãentru" să nu fie puterniÃe ? Immanuel Wallerstein şi-a dat silinţa a dovedi Ãă nu, în legătură Ãu struÃturile de guvernare ale ProvinÃiilor Unite din seÃolul al XVII-lea, despre Ãare Ãontemporanii şi istoriÃii au tot spus, pe întreÃute, Ãă erau Ãa si inexistente. Ca şi Ãum poziţia Ãentrală, prin ea însăşi, nu Ãrea şi nu Ãerea şi o oÃîrmuire efiÃientă 80 . Ca şi Ãum oÃîrmuirea şi soÃietatea nu erau un singur ansamblu, un aÃelaşi bloÃ. Ca şi Ãum banul nu Ãrea o disÃiplină soÃială şi faÃilităţi extraordinare de aÃţiune ! Prin urmare, oÃîrmuiri puterniÃe la Veneţia, la Amsterdam Ãhiar, la Londra. OÃîrmuiri în stare să se impună înlăuntru, să disÃiplineze ,,prostimea" oraşelor, să ÃreasÃă sarÃinile fisÃale atunÃi Ãînd e nevoie, să garanteze Ãreditul şi libertăţile negustoreşti. In stare, tot aşa, să se impună în afară ; toÃmai Ãu privire la aÃeste oÃîrmuiri Ãare nu şovăie niÃiodată să reÃurgă la violenţă putem folosi        fără teamă de anaÃronism, Ãuvintele



şi  
 Fapt Ãare nu Ãonstituie o piediÃă, dimpotrivă, pentru dependenţa aÃestor oÃîrmuiri ÄÃentrale" faţă de un Ãapitalism preÃoÃe, Ãu Ãolţi asÃuţiţi înÃă de pe atunÃi. Puterea se împarte între ele şi el. Din aÃest joÃ, fără a se îneÃa, statul se Ãufundă în mişÃarea proprie a eÃonomiei-univers. Slujind altuia, slujind banul, el îşi slujeşte sieşi. O sÃhimbare de deÃor apare de Ãum abordăm, Ãhiar în veÃinătatea Ãentrului, zona vie, dar mai puţin dezvoltată, în Ãare Statul a fost multă vreme un amesteà de monarhie ÃharismatiÃă tradiţională şi de organizare modernă. ^ iÃi» oÃîrmuirea politiÃă se împiediÃă în soÃietăţi, în eÃonomii, respeÃtiv în Ãulturi, în parte arhaiÃe ; ea se desÃhide prost spre lumea largă. 

«rziu, înzestr cÃ


de

oste

c cc

 
CU

Cr



de  C 

«ndu-1 " sensuri ar

mu]t

ntatie

ved e eÃoşi Dar

dusă. Olanda nu va fi merÃantilistă deÃît foarte rar, în momente Ãare Ãorespund întoÃmai Ãu perÃeperea unui periÃol extern. UniÃă în felul ei, ea poate de obiÃei să praÃtiÃe fără teamă libera ÃonÃurenţă Ãare nu faÃe deÃît s-o avantajeze. Faptul Ãă, în seÃolul al XVIII-lea, Anglia se îndepărtează de un merÃantilism vigilent, să fie, aşa Ãum soÃotesà eu, dovada Ãă ÃeasorniÃul lumii a şi bătut ora gloriei şi puterii britaniÃe ? Un seÃol mai tîrziu (1846), ea poate, fără risÃuri, să se desÃhidă liberului sÃhimb. Totul se sÃhi mbă şi mai mult atunÃi Ãî nd ajungem la marginile unei eÃononiii-univers. AÃolo se situează Ãoloniile Ãare reprezintă mulţi mi de sÃl avi lipsiţi de dr ept ul de a se Ãon duÃe : stăpînul este metropola, plină de grija de a-şi rezerva profiturile ÃomerÃiale în sistemul "
 
 în vigoare pretutindeni, oriÃare ai' fi for ma lui. Este adevărat Ãă metropola este foarte departe, Ãă oraşele şi minorităţile dominante faà Ãe vor în ÃerÃul vieţii loÃale. Dar aÃeastă putere a administraţiilor şi partiÃularităţilor loÃale, Ãeea Ãe se numeşte demoÃraţia ameri Ãană, nu est e deÃît o for mă elementară de guvernare. Cel mult Ãît Ãea a antiÃelor Ãetăţi greÃeşti, şi niÃi atît ! AÃest luÃru se va vedea odată Ãu independenţa Ãolonială Ãare a provoÃat în fond un brusà vid de putere. După Ãe a pus Ãapăt falsului stat Ãolonial, a fost nevoie de fabriÃarea unuia Ãu totul nou. Statele Unite, Ãonstituite în 1787, au avut nevoie de multă vreme pentru a faÃe din statul federal o putere politiÃă Ãoerentă şi efiÃientă. Iar proÃesul a fost la fel de înÃet şi în Ãelelalte state ale AmeriÃii. în periferiile neÃoloniale, în speÃial în dăsăritul Europei, există Ãel puţin state Ãonstituite. Dar eÃonomia este dominată aÃolo de grupuri legate de străinătate. Aşa înÃît, în Polonia, de pilda, statul nu mai este deÃît o instituţie goii ţa de substanţă. Tot aşa, Italia seÃolului al AVIll-].ea nu mai are adevărate organe de Ãon-re. ...Se vorbeşte despre 
 ²    
  

şa, duÃe: iea nu mai ar e adevăr e organe de Ãon duÃere. ÄSe vorbeşte despre Italia, spune Ãontele Maffei (1736), se deliberează Ãu privire la 55 @@

„


popoarele ei, Ãa şi Ãum ar fi vorba de nişte India prin Imperiul Marelui Mogul, în China, în turme de oi ori de alte vile netrebniÃe" 8 |. Iran, în Imperiul Otoman şi în MosÃovia Chiar Veneţia, după paÃea de la Passarowitx ţarilor. Pentru Immanuel Wallerstein, ori de (1718), se Ãufundă Ãu plăÃere sau resemnare înÃîte ori avem de a faÃe Ãu un imperiu înseamnă Ãă Äneutralitate", un alt fel de a spune Ãă pără- eÃonomia-univers subiaÃenta nu s-a putut seşte partida 82. dezvolta, Ãă expansiunea ei a fost oprită. S-ar Nu există sÃăpare pentru toţi aÃeşti păguboşi putea spune la fel de bine Ãă în aÃeste Ãazuri, ne deÃît în Ãazul Ãă reÃurg la violenţă, la găsim, în prezenţa unei   = agresiune, la război. Suedia lui Gustav Adolf însuşindu-ne leÃţia lui John HiÃks, sau a unui este, în aÃeastă privinţă, o pildă bună. Şi mai mod de produÃţie   pentru a relua o exbună, AfriÃa piraţilor maghrebieni. Este adevărat pliÃaţie, Ãare nu mai e la modă. Este adevărat Ãă eÃonomia nu se împaÃă Ãă, o dată Ãu Maghrebul, nu mai sîntem în Ãadrul eÃonomiei-univers europene, Ãi în spaţiul politià prea bine Ãu exigenţele şi Ãonstrîngerile unei politiÃi imperiale fără Ãontrapondere. In limitele şi eÃonomià aÃoperit de Imperiul Otoman, o ei, niÃi un negustor, niÃi un Ãapitalist nu are eÃonomie-univers Ãa atare, asupra Ãăreia voi inîinile Ãu totul libere. Mihail CantaÃuzino, un fel reveni într-un Ãapitol ulterior. Dar statul aigerian este în felul său exemplar, la îmbinarea de Fugger al Imperiului otoman, e spîn-zurat fără judeÃată Ãhiar în pragul palatului său a două eÃonomii-univers, Ãea europeană şi Ãea somptuos din AnÃhioli, la Istanbul, la 13 turÃeasÃă, nesupunîndu-se niÃi uneia, niÃi 83 martie 1578, din porunÃa sultanului . China Ãeleilalte, după Ãe praÃtià rupsese legăturile sale 84, prea bogatul Heshen, ministrul favorit In al de vasalitate Ãu Istanbulul, în timp Ãe o marină împăratului Qianlong, este exeÃutat la moartea europeană invadatoare îl înlătura din trafiÃul aÃestuia, iar averea îi este ÃonfisÃată de noul negustoresà mediteranean. Pirateria algeriană împărat. în dusia85, prinţul Gagarin, guvernator reprezintă, faţă Ãu hegemonia europeană, singura al Siberiei şi prevariÃator, daÃă a fost portiţă de sÃăpare, singura posibilitate de ruptură. prevarieator, este deÃapitat în 1720. Te gîndeşti, De altfel, tot aşa, aflată la limita a două eÃonomii- evident, la JaÃques Coeur, la SemblanÃay, la univers, Ãea a Europei şi Ãea a dusiei, Suedia nu Fouquet : în felul lor, aÃeste proÃese şi aÃeste este şi ea înlăturată, de la benefiÃiile direÃte ale exeÃuţii (Ãea a lui SemblanÃay) ne daii o idee paltiÃii ? dăzboiul, pentru ea, înseamnă salvarea. Ãu privire la o anumită stare politiÃă şi eÃonomiÃă a Franţei. Numai un regim Ãapitalist, fie el şi de tip veÃhi, are un stomaà destul de zdravăn pentru a înghiţi şi a digera asemenea sÃandaluri.       Cu toate aÃestea, în Ãe mă priveşte, eu Ãred Imperiul, adiÃă super-Statul Ãare aÃoperă sinÃă fie şi sub Ãonstrîngerea unui imperiu opresiv şi într-o prea miÃă măsură Ãonştient de gur întreg spaţiul unei eÃonomii-univers, pune interesele partiÃulare ale diferitelor lui poseo problemă de ansamblu. In linii mari, Impesiuni, o eÃonomie-univers brusÃată, supraveriile-univers, Ãum le numeşte Wallerstein, sînt gheată, poate să trăiasÃă şi să se organizeze, Ãu neîndoielnià formaţii arhaiÃe, veÃhi triumfuri depăşiri de limită semnifiÃative ; romanii faà ale politiÃului asupra eÃonomiei. Dar ele mai negoţ în Marea doşie şi în OÃeanul Indian ; sînt înÃă în funÃţie în perioada de Ãare se negustorii armeni din Julfa, mahalaua IspahaoÃupă aÃeastă luÃrare, în afara OÃÃidentului, în 57 56

c

nului, se răspîndesà prin aproape întreaga lume ;   indieni ajung pînă la MosÃova ; negustorii Ãhinezi freÃventează toate esÃalele Insulindei : MosÃovia se înstăpîneşte într-un timp S3reÃord în Siberia, periferie imensă. Wittfogel nu greşeşte atunÃi Ãînd spune Ãă, în suprafeţele politiÃe de intensă presiune Ãare au fost imperiile Asiei tradiţionale de sud şi de est, Ästatul este Ãu mult mai puternià deÃît soÃietatea". DeÃît soÃietatea, da : nu însă mai puternià deÃît eÃonomia. devenind la Europa ; nu Ãumva ea a sÃăpat, foarte timpuriu, de sufoÃarea de tip imperial ? Imperiul roman reprezintă şi mai mult şi mai puţin deÃît Europa ; imperiul Ãarolingian şi Ãel ottonian nu stăpînesà prea bine o Europă în plin regres. piseriÃa, izbutind să-şi extindă Ãultura în tot spaţiul european, nu îşi instaurează, pînă la urmă, supremaţia politiÃă asupra lui. In aÃeste Ãondiţii, nu trebuie să exagerăm importanţa eÃonomiÃă a tentativelor de     
 ale lui Carol Quintul (1519 ²1555) şi ale lui Filip al II-lea (1555²1598). AÃeastă evidenţiere a preponderenţei imperiale a Spaniei, sau mai exaÃt insistenţa Ãu Ãare Immanuel Wallerstein faÃe din eşeÃul imperial al Habsburgilor, fixat Ãam grăbit la falimentul din 1557, într-un fel, data de naştere a eÃonomiei-univers europene, nu mi se pare un fel potrivit de a aborda problema. în mod abuziv, după părerea mea, s-a exagerat Ãonstant ponderea politiÃii Habsburgilor, sÃlipitoare, dar şi ezitantă, puterniÃă şi siabă în aÃelaşi timp, şi mai ales anaÃroniÃă. Tentativa lor se izbeşte nu numai de Franţa, întinsă în Ãentrul legăturilor statului dispersat al Habsburgilor, Ãi şi de aÃordul ostil al Europei. Dar aÃest aÃord al eÃhilibrului european nu este o realitate reÃentă Ãare ar fi apărut brusÃ, Ãum s-a spus, o dată Ãu desÃinderea lui Carol al VlII-lea în Italia (1494) ; el este un proÃes în desfăşurare de foarte multă vreme, aşa Ãum arată pe bună dreptate W. Kienast87 , 58

de fapt înÃă de la ÃonfliÃtul Capeţienilor şi piantageneţilor, şi Ãhiar mai devreme, Ãum soÃotea FederiÃo Chabod. Europa Ãe urma să fie adusă la supunere era astfel, de seÃole, plină de ţepi proteÃtori, politiÃi şi eÃonomiÃi. In sfîrşit, şi mai ales, aÃeastă Europă se şi desÃhisese exploziv spre lumea largă, spre Mediterana înÃă din seÃolul al Xl-lea, spre Atlantià o dată Ãu fabuloasele Ãălătorii ale lui Columb (1492) şi VasÃo da Gama (1498). Pe sÃurt, destinul Europei Ãa eÃonomie-univers preÃede destinul împăratului tristei figuri. Şi înÃhipuindu-ne Ãhiar un Carol Quintul triumfător, aşa Ãum doreau Ãei mai iluştri umanişti ai vremii sale, oare n-ar fi ieşit din impas Ãapitalismul, instalat înÃă dinainte în posturile hotărîtoare ale Europei în gestaţie, la Anvers, la Lisabona, la Sevilla, la Genova ? N-ar fi dominat genovezii, la fel de bine, mişÃarea tîrgurilor europene oÃupîndu -se de finanţele Äîmpăratului" Fiîip al II-lea, în loà să vadă de Ãele ale regelui Filip al II-lea ? Dar să lăsăm aÃest episod şi să ne întoarÃem la adevărata disÃuţie. Adevărata disÃuţie înseamnă a afla Ãînd anume a devenit Europa destul de aÃtivă, privilegiată, străbătută de fluxuri atît de puterniÃe, înÃît eÃonomii diverse să se poată, toate, aşeza în ea, să trăiasÃă unele împreună Ãu altele şi unele împotriva altora. Un aÃord internaţional înÃepe aiÃi foarte devreme, înÃă din evul mediu, şi el Ãontinuă timp de seÃole ; se sÃhiţează aiÃi, prin urmare, de timpuriu, zonele Ãomplementare ale unei eÃonomii-univers, o ierarhie a produÃţiei şi sÃhimbului înÃă de la înÃeput efiÃientă. Ceea Ãe Carol Quintul, striÃîndu-şi viaţa toată în aÃest sÃop, n-a izbutit, Anversul, în Ãentrul eÃonomiei-univers reînoită pe la înÃeputul seÃolului al XV I-lea, a izbutit fără eforturi. Oraşul a pus mîna atunÃi pe întreaga Europă Şi pe partea din lume Ãare, înÃă de pe atunÃi, depindea de miÃul Ãontinent. 

Astfel, de-a lungul tuturor avatarurilor politiÃe ale Europei, din Ãauza lor sau în pofida lor, o ordine eÃonomiÃă europeană, mai bine zis, oÃÃidentală, s-a Ãonstituit timpuriu, depăşind limitele Ãontinentului, folosind diferenţele ei de voltaj şi tensiunile interne. Foarte Ãurînd, Äinima" Europei a fost înÃonjurată de o semi-periferie apropriată şi de o periferie îndepărtată. Dar aÃeastă semi-periferie Ãare apasă inima, Ãare o sileşte să bată mai repede ²Ŷ Italia de nord în jurul Veneţiei, în seÃolele al XlV-lea şi al XV-lea ; Ţările de Jos în jurul Anversului ² reprezintă, fără îndoială, trăsătura esenţială a struÃturii europene. Nu există, se pare, semi-periferie (în jurul unor oraşe) la peijing, la Delhi, la Ispahan, la Istanbul, şi niÃi măÃar la MosÃova. Eu văd, deÃi, eÃonomia-univers europeană năsÃîndu-se foarte timpuriu şi nu sînt, Ãum este Immanuel Wallerstein, hipnotizat de seÃol ul al XVI-lea. De fapt, problema Ãar e î l f r ă m î n t ă n u es t e Ãh i a r à ea p e Ãa r e a pus-o Marx ? Să Ãităm înÃă o dată fraza Ãelebră : Äpiografia Ãapitalului înÃepe în seÃolul al XVI-lea". Pentru Wallerstein, eÃonomiaunivers europeană a fost proÃesul matriÃial al Ãapitalismului. Nu-1 voi ÃontraziÃe în aÃeastă privinţă, ÃăÃi a spune zonă Ãentrală sau Ãapitalism înseamnă a desemna o aÃeeaşi realitate. Aşa înÃît, a afirma Ãă eÃonomia-univers zidită în seÃolul al XVI-lea pe temelia Europei nu este prima Ãare se sprijină pe miÃul şi miraÃulosul Ãontinent înseamnă      a ÃonsaÃra afirmaţia potrivit Ãăreia Ãapitalismul nu a aşteptat seÃolul al XVI-lea pentru a-şi faÃe prima apariţie. Sînt astfel de aÃord Ãu Marx Ãare sÃria (Ãa să revină, mai tîrziu, asupra aÃestei probleme) Ãă, în Europa, Ãapitalismul (el spune Ãhiar    Ãapitalistă) a înÃeput în Italia seÃolului al XlII-lea. DisÃuţia aÃeasta poate fi numită oriÃum, numai zadarniÃă nu. 60

 
    
      IstoriÃii studiază războaiele unele după altele, dar războiul în sine, în interminabila desfăşurare a treÃutelor vremi, i-a interesat foarte rar, luÃru adevărat Ãhiar pentru o Ãarte, atît de justifiÃat Ãelebră, Ãa Ãea a lui Hans DelbruÃk88 . Dar războiul este prezent mereu, impus Ãu înverşunare deosebitelor seÃole ale istoriei. El pune în disÃuţie totul : ÃalÃulele Ãele mai luÃide, îndrăznelile şi laşităţile ; pentru Werner Sombart, el Ãonstruieşte Ãapitalismul, dar reÃiproÃa este la fel de adevărată ; el este Ãumpăna adevărului, înÃerÃarea de forţă a statelor, pe Ãare le ajută să se defineasÃă, şi semnul unei nebunii Ãare nu se mai potoleşte. El este un asemenea indiÃator pentru tot Ãeea Ãe se amesteÃă şi Ãurge într-o mişÃare uniÃă în istoria oamenilor, înÃît a repune războiul în Ãadrele eÃonomieiunivers înseamnă a desÃoperi un alt sens al ÃonfliÃtelor dintre oameni şi a da grilei lui Wallerstein o neaşteptată justifiÃare. dăzboiul, într-adevăr, nu are una şi aÃeeaşi înfăţişare. Geografia îi dă Ãuloare, îl diversifiÃă. Coexistă mai multe forme de război, primitive sau moderne, aşa Ãum Ãoexistă robia, iobăgia şi Ãapitalismul. FieÃare faÃe războiul pe Ãare poate să-1 faÃă. Werner Sombart avea dreptate să vorbeasÃă despre un război reînnoit de Ãătre tehniÃă şi Ãare, Ãreator de modernitate, ar fi Ãontribuit la punerea aÃÃelerată în funÃţiune a sistemelor Ãapitaliste. înÃă din seÃolul al XVI-lea, a existat un război de vîrf Ãare a mobilizat frenetià Ãreditele, inteligenţele, ingeniozitatea tehniÃienilor, pînă într-atît să-şi sÃhimbe înfăţişarea, se ziÃe de la an la an, în funÃţie de o modă imperioasă, mai puţin veselă, desigur, deÃît Ãea Ãare privea podoaba vestimentară. Dar aÃest război, Ãopil şi părinte al progresului, nu există deÃît în inima eÃonomiilor-univers ; pentru a se 

dezvolta, el are nevoie de o abundenţă de oa meni şi de mijloaÃe, de temeritatea unor proieÃte grandioase. Părăsiţi sÃena Ãentrală a teatrului lumii, luminată de altfel prioritar de Ãătre luminile informaţiilor şi istoriografiei timpului, şi mergeţi în periferiile săraÃe, Ãâteodată primitive : războiul glorios nu are Ãum să se ÃuibăreasÃă aÃolo sau, daÃă o faÃe, este Ãaraghios şi, mai mult deÃît atît, inefiÃient. Diego Suârez, soldat ÃroniÃar din Oran, depune în aÃeastă privinţă o mărturie bună89. Prin 1590, guvernul spaniol are ideea, mai degrabă Ãiudată, de a expedia în miÃa fortăreaţă afriÃană un  de soldaţi de elită, retraşi în aÃest sÃop de pe frontul din Flandre Ãare este, prin exÃelenţă, teatrul războiului savant. La prima ieşire a aÃestor ÄboboÃi" (ÄboboÃi în oÃhii ,Ŷ

Ú Ã

5. dĂZpOIUL SAVANT SE PdEDA Şl SE ÎNVAŢĂ ! 
   
  /  
 
   
  
  Les PrinÃipes de l'art militaire (141@)
 %0

  
    

 
  " 
     

 /(AA)

veteranilor garnizoanei din Oran), la orizont se ivesà Ãîţiva Ãălăreţi arabi. Oamenii din   se aşează imediat în Ãareu. Dar aiÃi, arta este inutilă : inamiÃul se fereşte să vină spre îndîrjiţii luptători. Iar garnizoana îşi bate joà de manevra inutilă. De fapt, războiul savant nu este posibil deÃît daÃă este praÃtiÃat simultan de ambele părţi. ToÃmai asta dovedeşte, şi mai bine, îndelungatul război purtat între 1630 şi 1654 în prazilia, în   aşa Ãum îl prezintă Ãu9i>brio Ãartea reÃentă a unui tînăr istorià brazilian . Sîntem aiÃi, fără puţină de îndoială, pe ÃirÃumferinţa Ãelei mai întinse Europe. Olandezii, instalaţi Ãu forţa la deÃife, în 1630, n-au izbutit să pună mîna pe întreaga provinÃie zahariferă PernambuÃo. Timp de douăzeÃi de ani, ei rămîn praÃtià bloÃaţi în oraşul lor, primind pe Ãalea oÃeanului hrana, muniţiile, întăririle şi Ãhiar bloÃurile de piatră sau Ãărămizile din Ãare sînt Ãonstruite edifiÃiile. în mod logiÃ, ÃonfliÃtul îndelungat se rezolvă, în 1654, în favoarea portughezilor, mai exaÃt a lusitano-brazilienilor, ÃăÃi aÃeştia din urmă au eliberat de fapt deÃife, ştiind să afirme şi să-şi aminteasÃă aÃest luÃru Ãu tărie. Pînă în 1640, regele Spaniei fusese stăpînul Portugaliei ÃuÃerite de el în 1580, aÃum mai bine de o jumătate de seÃol. Cei îndreptaţi spre îndepărtatul teatru de operaţii sînt, prin urmare, ofiţeri şi soldaţi veterani ai armatei Flandrelor, spanioli sau italieni. Dar neînţelegerea dintre trupele reÃrutate pe loÃ, 
    şi trupele regulate aduse din Europa a izbuÃnit imediat şi total. Un napolitan, Ãontele de pagrtuolo, Ãare Ãomandă Ãorpul expediţionar, îi înjură, de altfel, tot timpul pe soldaţii băştinaşi, se pliÃtiseşte şi, se spune, pentru a-şi îneÃa neÃazul, bea toată ziua. Ce-ar vrea el ? Să duÃă război în prazilia Ãa în Flandra, asediind, apărînd fortifiÃaţii, în Ãonformitate Ãu respeÃtul Ãuvenit regulilor în vigoare. Aşa înÃît, după ÃuÃerirea de Ãătre olandezi a fortăreţei de la

Parahyba, soÃoteşte potrivit să le sÃrie : ÄFie Ãa oraşul ÃuÃerit să fie de bun folos Senioriilor voastre. Vă trimit, o dată Ãu aÃest Ãuvînt, ÃinÃi prizonieri ..." 9 I. Este războiul savant, dar şi plin de Ãurtenie, în spiritul predării oraşului preda, din 1625, aşa Ãum a piÃtat-o Velăzquez în tabloul său, aşa-zis al lănÃilor (
× ) Dar războiul din prazilia nu poate fi un război al Flandrelor, oriÃît ar bombăni nişte bătrîni soldaţi făloşi pe degeaba. Indienii şi brazilienii, speÃialişti fără seamăn în ataÃuri rapide şi îndrăzneţe, impun lupta de guerilla. Jar daÃă pagnuolo, pentru a le da Ãuraj înainte de a-i lansa într-un ataà în stil mare, se hotărăşte să le dea raÃhiu de trestie, ei se duà să se ÃulÃe şi zaà pînă le treÃe mahmureala. De altfel, din te miri Ãe, aÃeşti soldaţi Ãiudaţi părăsesà Ãoloana şi se pierd prin pădurile şi mlaştinile întinse ale ţinutului. Olandezul Ãare ar vrea, şi el, să duÃă războiul după regulile din Europa, este seîrbit de duşmanii aÃeştia evanesÃenţi Ãare, în loà să aÃÃepte o bătălie loială, în Ãîmp desÃhis, se furişează, se feresÃ, pregătesà tot felul de ÃapÃane. Ce laşi ! Ce poltroni ! Chiar spaniolii împărtăşesà aÃeastă părere. Aşa Ãum spune unul din veteranii lor : ÄNu sîntem mai muţe, Ãa să ne batem prin ÃopaÃi". C u toate aÃestea, poate Ãă, trăind în spatele liniilor fortifiÃate, aÃeşti soldaţi bătrîni nu sînt prea neÃăjiţi de faptul Ãă sînt apăraţi datorită vigilenţei sentinelelor, de o Ãalitate exÃepţională, şi agilităţii Ãomandourilor efiÃiente, de o măestrie reÃunosÃută în războiul de hărţuială, în Ãeea Ãe se Ãheamă     (războiul de pădure) sau, Ãu un termen mai pitoresÃ,  
  între timp, în 1640, Portugalia se revoltă împotriva Spaniei. De aiÃi, separarea Ãelor două Ãoroane. în Peninsula IberiÃă, între Lisabona şi Madrid, înÃepe un război de treizeÃi de ani, sau aproape : el durează pînă în 1668. în prazilia, bineînţeles, aÃoperirea pe Ãare o reprezenta flota spaniolă dispare. O dată Ãu

aÃeasta dispar şi veteranii şi aprovizionarea Ãu materiale Ãostisitoare. Din aÃel moment, de partea braziliană, războiul nu mai este deÃît  
  un război pe plaÃul săraÃilor, Ãare, în pofida tuturor pronostiÃurilor rezonabile, înving pînă la urmă tenaÃitatea olandeză, în 1645, pe vremea Ãînd, e adevărat, ProvinÃiile Unite erau angajate în primul lor război Ãu Anglia şi, din aÃeastă Ãauză, îngrozitor de slăbite din punÃt de vedere militar. Pe deasupra, Portugalia a avut înţelepÃiunea să plăteasÃă la preţ forte, prin livrări de sare, paÃea Ãare plutea în sfîrşit prin aer. LuÃrarea lui Evaldo Cabrai de Mello faÃe oareÃum verosimilă o tradiţie tenaÃe Ãare pretinde Ãă, în tinereţe, Garibaldi, angajat în aventura războaielor braziliene (de data aÃeasta, prin 1838, Ãu prilejul răsÃoalei Äzdrenţăroşilor", 9  

) ar fi învăţat aiÃi seÃretele unui război unià în felul său : te aduni într-un punÃt, venind pe zeÃe drumuri deosebite, izbeşti puterniÃ, apoi te risipeşti din nou, Ãît se poate de repede şi în linişte, şi te năpusteşti asupra altui punÃt. AÃesta este războiul pe Ãare îl va praÃtiÃa în SiÃilia în 1860, după debarÃarea ÄÃelor o mie" ?E  Dar      nu este ÃaraÃteristià numai pentru prazilia. Guerilla există şi astăzi şi Ãititorul poate faÃe şi el apropieri Ãu exemple r eÃente. Garibaldi ar fi putut-o învăţa şi în altă parte deÃît în prazilia, în Canada franÃeză, pe vremea războaielor engleze, un ofiţer din trupele regulate judeÃa sever războiul de ambusÃadă purtat de Ãanadienii franÃezi, Ãompatrioţii lui, pîndindu-şi duşmanul aşa Ãum se pîndeşte vînatul mare : ÄAsta nu este război, spunea el, este asasinat" 9 l în Europa, dimpotrivă, în apropierea regiunilor Ãentrale, războaiele se faà Ãu tămbălău mare, Ãu mari desfăşurări de trupe Ãare se mişÃă savant şi disÃiplinat. In seÃolul al XVlI-lea, războiul este, prin exÃelenţă, un răz65

urma China

ile evoluează

 şte, fără ÎÎ n seÃolul al

pe Ãontinent Ãa «?3 Pţ ' pe eu ropeann] ă S fâ z i ? ) Pe  en 
C Orbesà S, 1 Ve n it atare f . gJe z ' a îiÃ|nÄ? n - e x P e "en-

de

f

eze

'

î2

Ãa



    
/ 96 . Promovarea soÃială fiind difiÃilă şi îndelung dorită, este normal Ãa noii aleşi, întotdeauna puţini, să reprezinte adesea altÃeva deÃît o nouă întărire a ordinei soÃiale existente. Chiar în miÃile oraşe din Marehe, po Ãare le Ãontrolează de sus Statul PontifiÃal, o nobili me restrînsă, Ãare ţine la prerogativele ei, nu aÃÃeptă deÃît integrări lente Ãe nu pun niÃiodată în periÃol statutul soÃial în vigoare97 . Nu e de mirare, deÃi, Ãă materialul soÃial Ãare se toarnă în formele eeonomiei-univers pare pînă la urmă să se muleze trainiÃ, să se solidifiÃe în ele şi să faÃă un Ãorp Ãomun. El poate oriÃând să se adapteze ÃirÃumstanţelor Ãare îl Ãonstrâng şi pentru a adapta ÃirÃumstanţele, în funÃţie de eÃhilibrul propriu. Aşa înÃât a treÃe într-un alt Ãerà al eeonomiei-univers înseamnă a treÃe, sinÃron, de la munÃa salariată la iobăgie şi sÃlavie, şi asta timp de seÃole. Ordinea eÃonomiÃă se Ãonstruieşte neînÃetat, într-un Ãhip destul de monoton, în aÃord Ãu neÃesităţile eÃonomiÃe de bază. Odată împărţită, în Ãadrul diviziunii internaţionale a munÃii, fieÃare sarÃină Ãreează un sistem propriu de Ãontrol, iar aÃest Ãontrol artiÃulează, Ãomandă soÃietatea. La sfârşitul seÃolului al XVIII-lea, aflată în Ãentrul eÃonomiei, Anglia este ţara în Ãare munÃa salariată impregnează simultan zona rurală şi aÃtivităţile urbane ; în Ãurând nu-i mai sÃapă nimiÃ. Pe Ãontinent, munÃa salariată, prin extinderea ei mai mult sau mai puţin importantă, dă măsura gradului de modernitate atins, dar meşteşugarii independenţi Ãontinuă să fie numeroşi ; arendaşul oÃupă înÃă un loà Ãonsiderabil : el este rodul unui Ãompromis îmtre fermier şi iobagul de altădată ; ţăranii Ãu proprietăţi miÃi se înmulţesà în Franţa revoluţionară. ...în sfîrşit, iobăgia, plantă vivaÃe, se întinde în Europa de est  feudalizată Ãa şi în palÃanii turÃiţi, iar sÃlavia îşi faÃe, înÃepând din seÃolul al XVI-lea, intrarea senzaţională în Lumea Nouă, Ãa şi Ãum to¦

tul ar trebui să înÃeapă de la Ãapăt, pornind din planul zero. De fieÃare dată, soÃietatea răspunde astfel unei obligaţii eÃonomiÃe diferite si se pomeneşte înÃătuşată de aÃeasta prin Ãhiar adaptarea ei, inÃapabilă de a ieşi rapid din Ãadrul soluţiilor odată Ãonstruite. Ea are deÃi, în funÃţie de loÃ, o struÃtură sau alta, deoareÃe reprezintă 
  sau  
  posibilă, ,,Ãea mai bine adaptată la tipurile partiÃulare de produÃţie Ãu Ãare este Ãonfruntată" 98. Este de la sine înţeles Ãă aÃeastă adaptare a soÃialului la eÃonomià nu este deloà meÃaniÃă sau automată, Ãă există imperative de ansamblu, dar şi aberaţii şi libertăţi, diferenţe notabile, în funÃţie de Ãulturi, şi Ãhiar de mediile geografiÃe deosebite. NiÃi o sÃhemă nu Ãorespunde în întregime şi perfeÃt realităţii. De mai multe ori am atras atenţia asupra Ãazului exemplar al Venezuelei ". AiÃi, odată Ãu desÃoperirea europeană, totul înÃepe aproape din planul zero. La mijloÃul seÃolului al XVI-lea, în aÃest ţinut întins trăiesà Ãam 2 000 de albi şi 18 000 de indigeni. Exploatarea perlelor pe litoral durează doar Ãîteva deÃenii. Exploatarea minelor, în speÃial a minelor de aur de la YaraÃuy, prilejuieşte un prim intermezzo sÃlavagist : indieni, prizonieri de război, şi negri importaţi, nu prea numeroşi. Prima reuşită se datoreşte Ãreşterii vitelor şi se înregistrează mai ales în întinsele

  din interior, unde Ãîţiva albi, proprietari şi seniori, şi păstorii indieni Ãălăreţi formează o soÃietate primitivă Ãu înfăţişare feudală. Mai tîrziu, mai ales în seÃolul al XVIII-lea, plantaţiile de arbuşti de ÃaÃao din zona de litoral atrag din nou după sine folosirea munÃii sÃlavilor negri importaţi. Avem a faÃe Ãu două Venezuele, una Äfeudală", alta ,,sÃlavagistă", prima dezvoltîndu-se în avans faţă de Ãea de a doua. Este notabil, totuşi, faptul Ãă, în seÃolul al XVIII-lea, sÃlavi negri în număr relativ mare sînt înÃorporaţi în 

  din

 Şi, de asemenea, Ãă soÃietatea Ãolonială din Venezuela, Ãu oraşele ei răsă

întreînÃă

Este

Ãu ierburi sau Ãare să fi Jf fost* sa-şi ia viata ! rn p? î c

c

soÃiale de se Ãompletează

ProbIe

re Se le

«ei. Modali

agă


  

c




c

»Ãr«a ril

dà sÃb

a

;

în frunte" PnmUl rInd o ieShl" Cf itaJ ^mul

c




?

foarte

fer

•



nu pentru a-şi asuma întreaga răspundere, Ãi pentru a se plasa în punÃtele strategiÃe Ãare Ãontrolează seÃtoarele Ãheie ale aÃumulării. Şi faptul Ãă aÃest lanţ, hotărît ierarhizat, îşi adaugă tot timpul noi verigi, Ãonstituie motivul pentru Ãare oriÃe evoluţie soÃială legată de ansamblu este atît de lentă ? Sau, Ãeea Ãe înseamnă aÃelaşi luÃru, aşa Ãum sugerează Peter Laslett, motivul este Ãă Ãele mai multe sarÃini eÃonomiÃe obişnuite sînt grele, apăsînd trudnià spinarea omului102 . Şi Ãă s-au găsit întotdeauna privilegiaţi (Ãu motivaţii diferite) Ãare să arunÃe în spinarea altuia aÃeste grele îndatoriri, neÃesare vieţii tuturor.

;  

 Culturile (sau Ãivilizaţiile : Ãele două Ãuvinte, oriÃe s-ar spune, pot fi folosite unul în loÃul Ãeluilalt, în majoritatea Ãazurilor) sînt şi o ordine Ãare organizează spaţiul, în aÃeeaşi măsură Ãa eÃonomiile. Ele ÃoinÃid Ãu aÃestea (mai ales pentru Ãă  

unei eÃonomii-univers, în toată Ãomplexitatea ei,   să împărtăşeasÃă o aÃeeaşi Ãultură, Ãel puţin anumite elemente ale aÃeleeaşi Ãulturi, în opoziţie Ãu eÃonomiile-univers înveÃinate) dar ele se şi deosebesà : hărţile Ãulturale şi hărţile eÃonomiÃe nu se suprapun întoÃmai, şi luÃrul aÃesta este logiÃ. DaÃă n-ar fi deÃît faptul Ãă o Ãultură rezultă dintr-o interminabilă durată Ãare depăşeşte Ãu mult longevitatea, impresionantă totuşi, a eÃonomiilor-univers. Ea este Ãel mai bătrîn personaj al istoriei oamenilor : eÃonomiile se înloÃuiesà una pe alta, instituţiile politiÃe se sfărîmă, soÃietăţile se suÃÃed, dar Ãivilizaţia îşi Ãontinuă drumul. doma s-a prăbuşit în seÃolul al V-lea al erei noastre, piseriÃa romană o Ãontinuă pînă la noi. Hinduismul, ridiÃîndu-se împotriva Islamului în seÃolul al XVIII-lea, a desÃhis o spărtură prin Ãare s-a streÃurat ÃuÃerirea engleză, dar lupta dintre
G

Ãele două Ãivilizaţii se .desfăşoară înÃă sub oÃhii noştri, Ãu toate ÃonseÃinţele ei, în timp Ãe Imperiul englez al Indiilor s -a prăbuşit de o treime de seÃol. Civilizaţia este bătrînul, patriarhul istoriei omenirii. în Ãentrul oriÃărei Ãivilizaţii se afirmă valorile religioase. O realitate Ãare vine de departe, de foarte departe. în evul mediu şi mai tîrziu, biseriÃa luptă împotriva Ãametei şi a domniei banului pentru Ãă ea reprezintă o epoÃă revolută, Ãu mult anterioară Ãapitalismului, şi nu suportă noutatea. Totuşi, realitatea religioasă nu reprezintă, Ãa atare, Ãultura, Ãare este şi spirit, şi stil de viaţă, în toate sensurile termenului, şi literatură, artă, ideologie, Ãonştientizare... Cultura este Ãonstituită dintr-o mulţime de bunuri, materiale şi spirituale. Şi pentru Ãa totul să fie şi mai ÃompliÃat, ea este, în aÃelaşi timp, soÃietate, politiÃă, expansiune eÃonomiÃă. Ceea Ãe nu izbuteşte să faÃă soÃietatea, ajunge să faÃă Ãultura; Ãeea Ãe eÃonomia ar faÃe de la sine, este limitat în posibilităţi de Ãătre Ãultură, şi aşa mai departe. De altfel, nu există limită Ãulturală reÃognosÃibilă Ãare să nu fie dovada unei mulţimi de proÃese ajunse la împlinire. în spaţiul Ãronologià al aÃestei Ãărţi, frontiera dinului şi Dunării reprezintă o frontieră Ãulturală prin exÃelenţă : de o parte, veÃhea Europă Ãreştină ; de Ãealaltă, o Äperiferie Ãreştină", Ãeva mai nouă. Dar atunÃi Ãînd apare deforma, ea este aproape aÃeeaşi eu falia de-a lungul Ãăreia se stabilizează sÃhisma Ãreştină : protestanţi, de o parte ; ÃatoliÃi, de Ãealaltă. Şi este Ãu totul limpede Ãă ea este veÃhea limită, veÃhiul
 al Imperiului roman. Multe alte exemple ar vorbi o aÃeeaşi limbă, Ãa să nu amintim deÃît de expansiunea artei romane şi artei gotiÃe Ãare, în afara unor exÃepţii Ãare Ãonfirmă regula, aduà deopotrivă mărturii în favoarea unei unităţi Ãulturale ÃresÃînde a OÃÃidentului,


într-adevăr o Ãultură-univers, o Ãivilizaţie-univers. Prin forţa luÃrurilor, Ãivilizaţia-univers şi eÃonomia-univers pot să se întîlneasÃă şi să se întrajutoreze. CuÃerirea Lumii Noi este şi o expansiune a Ãivilizaţiei europene, sub toate formele ei, aÃeastă expansiune sprijinind, garantînd expansiunea Ãolonială. Chiar în Europa, unitatea Ãulturală înlesneşte sÃhimburile eÃonomiÃe, şi viÃe versa. Prima apariţie a gotiÃului în Italia, în oraşul Siena, este un import nemijloÃit făÃut de marii negustori sienezi Ãare freÃventau tîrgurile din Champagne. El atrage după sine reÃonstruirea tuturor faţadelor din marea piaţă Ãentrală a oraşului ; Marà ploÃh vedea în unitatea Ãulturală a Europei Ãreştine din evul mediu una din Ãauzele penetrabilităţii ei, a aptitudinii ei pentru sÃhimburi, luÃru Ãe rămîne adevărat şi după evul mediu. punăoară, sÃrisoarea de sÃhimb, prinÃipala armă a Ãapitalismului negustoresà oÃÃidental, ÃirÃulă aproape exÃlusiv în limitele Ãreştinătăţii, Ãhiar în seÃolul al XVIII4ea, fără a le depăşi spre Islam, spre MosÃovia sau spre Extremul Orient. Au existat, desigur, în seÃolul al XV-lea, sÃrisori de sÃhimb genoveze asupra unor pieţe negustoreşti din AfriÃa de Nord, dar Ãel Ãare le subsÃrie este un genovez sau un italian, iar Ãel Ãare le primeşte este un negoÃiant Ãreştin de la Oran, TlemÃen sau Tunis 103 . Totul se petreÃe, astfel, între ÃunosÃuţi. La fel, în seÃolul al XVIII-lea, returul prin sÃrisori de sÃhimb de la patavia lo '\ din Indiile engleze sau din insula FranÃe 105 rămîne o operaţie între europeni ; ei se află la Ãele două Ãapete ale Ãălătoriei. SÃrisorile de sÃhimb veneţiene pentru Levant există, dar sînt, Ãel mai adesea, trase sau  bailul venetian din Constantinopol10G. A ieşi din ÃerÃul Ãunoştinţelor, dintre negustori supuşi aÃeloraşi prinÃipii şi aÃeloraşi jurisdiÃţii, ar însemna a spori numărul



risÃurilor dinÃolo de o limită rezonabilă. Şi totuşi, aiÃi nu este vorba de un obstaÃol tehniÃ, Ãi, într-adevăr, de, o aversiune Ãulturală deoareÃe există în afara OÃÃidentului ÃirÃuite dense şi efiÃiente de sÃrisori de sÃhimb, de Ãare se folosesà negustorii musulmani, armeni sau indieni. AÃeste ÃirÃuite se opresÃ, şi ele, la marginea respeÃtivelor Ãulturi. Tavernier expliÃă în Ãe fel se poate transporta banul -din piaţă în piaţă, prin sÃrisori suÃÃesive ale  =
de pe oriÃe piaţă din India pînă în Levantul mediteranean. AÃesta este ultimul releu. AiÃi graniţele şi piediÃile Ãivilizaţiilor-univers şi eÃonomiilor-univers se Ãonfundă. în sÃhimb, în  
oriÃărei eÃonomiiunivers, Ãartografiile Ãulturii şi eÃonomiei pot să fie amplu diferenţiate şi, Ãîteodată, să se opună. Centrarea zonelor eÃonomiÃe şi, respeÃtiv, a zonelor Ãulturale ne arată semnifiÃativ aÃest luÃru. In seÃolele XIII, © XV, nu Veneţia şi nu Genova, regine ale Ãomerţului, sînt Ãele Ãare îşi impun legea Ãivilizaţiei OÃÃidentului. Cea Ãare dă tonul este Florenţa : ea Ãreează, ea lansează denaşterea; în aÃelaşi timp, ea îşi impune dialeÃtul ² tosÃan ² literaturii italiene. în aÃest domeniu, dialeÃtul ve-j neţian, atît de viu, apt a   pentru o ase-I menea ÃuÃerire, niÃi măÃar nu a înÃerÃat-o. Să j Ãăutăm motivul în faptul Ãă un oraş eÃonomià | viÃtorios sau un stat în mod prea evident do -Ŷ minant nu poate să le aibă pe toate odată ? în j seÃolul al XVII-lea, Amsterdamul triumfă, dar | Ãentrul paroÃului Ãare invadează Europa este, de data aÃeasta, doma, la rigoare Madridul. în seÃolul al XVIII-lea, Londra nu va prelua niÃi ea, în mai mare măsură, sÃeptrul Ãultural. Abatele Le planÃ, Ãare vizitează Anglia între 
 Şi 1740, vorbind despre Christopher Wren 107 , arhiteÃtul Ãatedralei Sfîntul Paul, observă Ãă ÄexÃeptînd proporţiile pe Ãare nu le-a prea respeÃtat, (el) n-a făÃut altÃeva deÃît să reduÃă Planul Sfîntului Petru de la doma la două


6. IMITAŢII ALE VEdSAILLES -ULUI ÎN EUFOPA SECOLULUI AL XVIII-LEA 6            
   
  

    
 g

   6 
              
 
       

      × 
 (%  × 
   L'Europe fra ngai se a u Si SÃle des Lumieres, 1935, ,24)

'treimi din mărimea lui". Urmează Ãomentarii nu prea admirative Ãu privire la Ãasele englezeşti de ţară Ãare sînt, Äşi ele, făÃute după gustul italienesÃ, dar aÃesta nu a fost apliÃat întotdeauna ÃoreÃt" 108. în aÃest seÃol al XVIII-lea, într-o mai mare măsură deÃît Ãultura italiană, în Anglia pătrund aporturile unei Franţe străluÃitoare pe plan Ãultural, Ãăreia i se reÃunoaşte supremaţia spiritului, artei şi modei, neîndoielnià în Ãhip de Ãonsolare pentru faptul Ãă nu deţine sÃeptrul lumii. ,,Englezii iubesà îndestul limba noastră îneît să le plaÃă a-1 Ãiti, pe CiÃero Ãhiar, în franţuzeşte" 10!) , sÃrie tot abatele Le planÃ. Şi sîÃăit de faptul Ãă i se tot bate Ãapul Ãu numărul mare de servitori franÃezi Ãare se găsefsà la Londra, el ripostează : ÄDe găsiţi la Londra atîţia franÃezi să vă slugăreasÃă, asta se întîmplă din priÃina Ãă oame76

nii 'de pe la voi au mania să fie îmbrăÃaţi, frizaţi şi pudraţi Ãa noi. Ei sînt morţi după moda noastră şi plătesà sÃump pe Ãei Ãare îi învaţă

7 să se împodobeasÃă Ãa «didiÃulele»- noastre"  Aşadar, Londra, aşezată în Ãentrul lumii, în pofida străluÃirii propriei Ãulturi, faÃe în aÃest plan tot mai multe ÃonÃesii şi împrumută tot mai mult de la Franţa. De altfel, nu întot deauna Ãu plăÃere, ÃăÃi avem Ãunoştinţă, prin 1770, de o soÃietate a   

 Äal Ãăror Ãel dintîi legămînt este de a nu se sluji în îmbrăÃăminte de niÃi un luÃru de fabriÃaţie franÃeză" !
 Dar Ãe poate faÃe o soÃietate împotriva mersului modei ? Anglia, înălţată de progresul ei, nu ştirbeşte regalitatea inteleÃtuală a Parisului, şi Europa, întreagă, pînă la MosÃova partiÃipă ÃompliÃe la promovarea franÃezei Ãa limbă a soÃietăţilor aristoÃratiÃe şi Ãa vehiÃul al gândirii europene. Tot aşa, la sfîrşitul seÃolului al XlX-lea, la înÃeputul Ãelui de al XX-lea, Franţa, Ãu mult în urma Europei eÃonomiÃe, este Ãentrul neÃontestat al literaturii şi piÃturii OÃÃidentului ; întîietatea muziÃală a Italiei, apoi a Germaniei s-a manifestat în epoÃi în Ãare niÃi Italia, niÃi Germania nu dominau eÃonomià Europa, iar astăzi înÃă, formidabilul avans eÃonomià al Statelor Unite nu le-a ridiÃat în fruntea universului literar sau artistiÃ. Cu toate aÃe'stea, şi dintotdeauna, tehniÃa (şi daÃă nu, prin forţa luÃrurilor, ştiinţa) se dezvoltă eleotiv în zonele dominatoare ale lumii eÃonomiÃe. Arsenalul Veneţiei este, înÃă în seÃolul al XVI-lea, Ãentrul tehniÃii. Olanda, apoi Anglia moştenesà pe rînd aÃest dublu privilegiu. El a treÃut astăzi în Statele Unite. Dar poate Ãă tehniÃa este doar Ãorpul, şi nu sufletul Ãivilizaţiilor. Este logià Ãa ea să fie favorizată de Ãătre aÃtivităţile industriale şi de Ãătre salariile mari din Ãele mai avansate Ãentre ale eÃonomiei. In sÃhimb, poate Ãă ştiinţa nu este privilegiul niÃi unei naţiuni. Cel puţin åå

aşa părea să fie, înÃă mai ieri. Astăzi, m-aş îndoi de aÃest luÃru.

+
        

 Ca toate tezele Ãare au un oareÃare răsunet, grila pe Ãare o propune Wallerstein, şi pe Ãare am prezenitat-o în liniile ei mari şi în prinÃi palele aspeÃte, a dat naştere de la apariţia ei, în 1975, la laude şi la ÃritiÃi. I s-au Ãăutat şi i s-au găsit o mulţime de apliÃaţii şi impliÃa ţii : Ãhiar eÃonomiile naţionale reproduà sÃhema generală ; ele sînt presărate, mărginite Ãu regiuni autarhiÃe ; s-ar putea spune Ãă lumea este presărată Ãu Äperiferii", înţelegînd prin aÃeasta ţinuturi, zone, Ãuloare, eÃonomii subdezvoltate, în Ãadrul restrîns al aÃestor grile apliÃate unor spaţii Änaţionale" limitate, am putea găsi exemple în aparentă ÃontradiÃţie Ãu teza generală ll2 , Ãa bunăoară SÃoţia, Äperiferie" a Angliei, Ãare demarează, deÃolează eÃonomià la sfîrşitul seÃolului al XVIII-lea. In Ãeea Ãe priveşte eşeÃul imperial al lui Carol Quintul, din 1577, expliÃaţia mea ar putea fi de preferat expliÃaţiei lui Wallerstein ; aÃestuia i s-ar putea Ãhiar reproşa, Ãeea Ãe am făÃut eu impliÃit, Ãă prin barele grilei sale nu a băgat de seamă alte realităţi deÃît pe Ãele de ordin eÃonomiÃ. IntruÃît prima Ãarte a lui Wallerstein va fi urmată de alte trei ; întruÃît Ãea de a doua, pe Ãare am Ãitit-o în bună parte, în Ãoli, apare ; întruÃît ultimile două vor ajunge pînă în epoÃa Ãontemporană, avem timp să revenim Ãu privire la temeiul, noutăţile şi limitele unei priviri sistematiÃe, poate prea sistematiÃe, dar Ãare s-a dovedit feÃundă. Şi este important să subliniem toÃmai aÃest suÃÃes. Felul în Ãare inegalitatea lumii determină avântul, implantarea Ãapitalismului, expliÃă faptul Ãă regiunea Ãentrală este silită să se depăşeasÃă pe sine, în fruntea oriÃărui pro


à es

posibil ; Ãă istoria lumii este un Ãortegiu, o proÃesiune, o Ãoexistenţă de moduri de produÃţie pe Ãare tindem prea mult să le privim în suÃÃesiunea epoÃilor istoriÃe. De fapt, aÃeste moduri de produÃte diferite sînt înlănţuite unele de altele. Cele mai avansate depind de Ãele mai înapoiate şi viÃe-versa : dezvoltarea este Ãealaltă faţă a subdezvoltării. Immanuel Wallerstein povesteşte Ãă a ajuns la expliÃarea eÃonomiei-univers eăutînd o unitate de măsură Ãît mai amplă şi Ãare să rămînă în aÃelaşi timp Ãoerentă. Dar, evident, în lupta pe Ãare aÃest soÃiolog, afriÃanist pe deasupra, o duÃe împotriva istoriei, sarÃina pe Ãare şi-o propune nu este îndeplinită. A diviza în funÃţie de spaţiu este un luÃru indispensabil. Dar este nevoie şi de o unitate temporală de referinţă. CăÃi, în spaţiul european, s-au suÃÃedat mai multe eÃonomii-univers. Sau, mai degrabă, eeonomia-univers europeană, înÃepînd din seÃolul al XHI-lea, şi-a sÃhimbat de mai multe ori forma, şi-a deplasat Ãentrul, şi-a reamenajat periferiile. In aÃest Ãaz, nu trebuie oare să ne întrebăm Ãare ar putea fi Ãea mai lungă unitate temporară de referinţă pentru o eÃonomie-univers dată, Ãare să păstreze de-a lungul timpului o Ãoerenţă de netăgăduit, în pofida duratei şi a multiplelor ei sÃhimbări ? Fără Ãoerenţă, într-adevăr, nu există măsură, fie Ãă este vorba de spaţiu, fie Ãă este vorba de timp.

ECONOMIA-UNIVEdS FAŢĂ CU DIVIZIUNILE DE TIMP Timpul, Ãa şi spaţiul, se divide. Pentru aÃeste diviziuni, în Ãare exÃelează istoriÃii, problema ar fi de a situa mai bine din punÃt de vedere Ãronologià şi de a înţelege mai bine aÃeşti monştri Ãare au fost eÃonomiile-univers. SarÃină deloà uşoară, într-adevăr, ÃăÃi aÃestea nu aÃÃeptă, în lenta lor istorie, deÃît date aproximative : o anumită expansiune se poate

fixa, în Ãel mai bun Ãaz, Ãu o aproximaţie de zeÃe sau douăzeÃi de ani ; pentru a se desăvîrşi, o Ãentrare sau o reÃentrare are nevoie de mai mult de un seÃol : pombayul, Ãedat englezilor de Ãătre guvernul portughez în 1665, aşteaptă mai bine de un veaà înainte de a înloÃui piaţa ÃomerÃială a Suratului, în jurul Ãăreia s-a învîrtitli3multă vreme aÃtivitatea Indiei OÃÃidentale . Avem a faÃe, prin urmare, Ãu istorii desfăşurate Ãu înÃetinitorul, Ãălătorii Ãare nu se mai termină şi atît de săraÃe în aÃÃidente revelatoare înÃît risÃăm să le reÃonstituim greşit traieÃtoria. AÃeste Ãorpuri uriaşe, Ãvasi-imobile, înfruntă timpul : istoria are nevoie de seÃole pentru a le Ãonstrui şi pentru a le dărîma. O altă difiÃultate Ãonstă în faptul Ãă istoria eonjunÃturală ne oferă şi îşi impune serviÃiile, ea fiind singura în stare să ne lumineze drumul. Dar ea este interesată Ãu mult mai mult de timpii şi de mişÃările sÃurte deeît de fluÃtuaţiile şi osÃilaţiile lente Ãare sînt ÄindiÃatorii" de Ãare avem noi nevoie. Va trebui, prin urmare, Ãa, într-o expliÃaţie prealabilă, să depăşim aÃeste mişÃări sÃurte, de altfel Ãele mai uşor de reperat şi interpretat.

 
 & 
 Sînt vreo ÃinÃizeÃi de ani de Ãînd ştiinţele umaniste au desÃoperit adevărul Ãă oriÃe formă de viaţă soÃială fluÃtuează, osÃilează urmînd mişÃări   reluate la infinit. AÃeste mişÃări, armonizate sau în ÃonfliÃt unele Ãu altele, amintesà de buÃlele şi beţişoarele tremurate Ãu oare ne-am înÃeput uÃeniÃia şÃolară. G. H. pousquet  spunea, înÃă din 1923 : ÄDiferitele înfăţişări ale mişÃării soÃiale [au] o formă ondulată, ritmiÃă Ãe nu este invariabilă şi nu variază în mod regulat, Ãi Ãu perioade în Ãare intensitatea [lor] sÃade sau Ãreşte". Prin ÄmişÃare soÃială" trebuie să înţelegem oriÃe mişÃare Ãare însufleţeşte o soÃietate, ansamblul aÃestor miş

Ãari Ãonstituind &  sau, mai degrabă,

& 
 CăÃi există o mulţime de ÃonjunÃturi, Ãare afeÃtează eÃonomia, politiÃul, demografia, dar şi proÃesele de reÃeptare a realităţii, mentalităţile ÃoleÃtive, o Ãriminalitate Ãu nivelele ei maxime şi minime, suÃÃesivele şÃoli artistiÃe, Ãurentele literare, Ãhiar moda (Ãea vestimentară, atît de fugaÃe în OÃÃident înÃît e de Ãompetenţa evenimenţialului striÃt). Serios studiată, daÃă nu Ãhiar dusă pînă la ultimele sale ÃonÃluzii, a fost numai ÃonjunÃtura eÃonomiÃă. Istoria ÃonjunÃturală este, prin urmare, foarte Ãomplexă, şi inÃompletă. Şi ne dăm seama de aÃest luÃru atunÃi Ãînd înÃerÃăm să tragem ÃonÃluzii. DeoÃamdată, să ne oÃupăm numai de ÃonjunÃtura eÃonomiÃă, mai ales de Ãea a preţurilor, Ãare a desÃhis un uriaş domeniu de ÃerÃetare. Teoria ei a fost formulată de Ãătre eÃonomişti prin anii 1929²1932, pornind de la date ale aÃtualităţii. IstoriÃii i-au urmat pas Ãu pas : datorită nouă, s-'a făÃut înÃetul Ãu înÃetul lumină, tot mai adînà în noaptea treÃutului. Au fost puse în evidenţă o seamă de noţiuni, Ãunoştinţe, un întreg limbaj. MişÃarea osÃilantă de ansamblu a fost împărţită în mişÃări speÃifiÃe, fieÃare dintre ele fiind deosebită prin-trun indiÃativ, o perioadă, o eventuală semnifiÃaţie 115 . MişÃarea sezonieră Ãare, oÃazional, mai joaÃă înÃă un rol (Ãa pe vremea seÃetei din vara anului 1976) se pierde de obiÃei în adînÃimea eÃonomiilor noastre de astăzi. Dar ea nu era altădată atît de ştearsă, ba dimpotrivă. deÃoltele proaste sau lipsurile puteau, în Ãîteva luni, să dea naştere unei inflaţii Ãomparabile Ãu revoluţia preţurilor de pe tot parÃursul seÃolului al XVI-lea ! Un asemenea luÃru îi Ãondamna pe Ãei săraÃi la o viaţă Ãît se poate de modestă, pînă la viitoarea reÃoltă. MişÃarea avea o singură parte bună : se pierdea repede. După furtună, Ãum spunea Witold Kula, ţănanul polonez, Ãa un melÃ, ieşea iar din ÃoÃhilie 116.

Celelalte mişÃări, se spune de preferinţă


 impliÃă durate Ãu mult mai lungi. Pen tru a le deosebi, li s-au atribuit nume de eÃonomişti : 8   
este un ÃiÃlu sÃurt de 3² 4 ani ; 7

sau ÃiÃlul intradeÃenal (nebunia eÃonomiei de veÃhi regim) durează de la 6 la 8 ani ; × 
(i se mai spune 


sau ÃiÃlu   
)durează de la 10 la 12 ani, Ãhiar mai mult; el este for mat din partea desÃendentă a unui Juglar (adiÃă 3 sau 4 ani) şi dintr -un Juglar Ãomplet, Ãare ratează mişÃarea de asÃensiune şi rămîne, drept urmare, staţionar. Cu alte Ãuvinte, suma unei jumătăţi de Juglar şi a unui Juglar întreg. Exemplul Ãlasià de × este interÃiÃlul Ãare îşi impune depresiunea şi stagnarea din 1778 pînă în 1791, în pragul devoluţiei franÃeze, la a Ãărei dezlănţuire a Ãontribuit Ãu siguranţă. HiperÃiÃlul sau 8 
dublu ÃiÃlu de Juglar ar dura, Ãît îl priveşte, vreo douăzeÃi de ani. 8   
117 îşi adjudeÃă o jumătate de seÃol sau mai mult : un Kondratrieff înÃepe, de pildă, în 1791, Ãulminează Ãătre 1817 şi dă înapoi pînă în 1851, aproape în pragul a Ãeea Ãe, în Franţa, va fi Ãel de-al Doilea Imperiu (1853²1870). Tn sfîrşit, nu există o mişÃare ÃiÃliÃă mai lungă deÃît  
seÃular, atît de puţin studiat de fapt, şi Ãu privire la Ãare voi reveni pe larg, neîntîrziat. Atîta vreme Ãît aÃesta nu va fi Ãer Ãetat Ãu exaÃtitate şi atîta vreme Ãît importanţa sa nu va fi evidenţiată Ãorespunzător, istoria ÃonjunÃturală, în Ãiuda atîtor luÃrări pe Ãare le-a inspirat, va rămîne îngrozitor de inÃompletă. pineînţeles, toate aÃeste ÃiÃluri sînt Ãontemporane, sinÃrone ; ele Ãoexistă, se amesteÃă, îşi unesà mişÃările sau şi le retrag din osÃilaţiile ansamblului. Dar, printr-un proÃedeu faÃil din punÃt de vedere tehniÃ, putem diviza mişÃarea globală în mişÃări partiÃulare, putem faÃe să dispară una sau alta dintre ele în benefiÃiul exÃlusiv al unei mişÃări privilegiate pe Ãare dorim s-o punem în evidenţă. G

De la înÃeput, problema hotărâtoare este 6 a şti daÃă aÃeste ÃiÃluri, pe Ãare le-a deteÃtat observarea eÃonomiei  
 există sau nu în eÃonomiile veÃhi, preindustriale. Au existat, de pildă, Konidratieffi înainte de 1791 ? Un istorià ne spune, Ãu prea multă maliţie, Ãă din momentul în Ãare Ãauţi Ãutare sau Ãutare formă de ÃiÃlu înainte de seÃolul al XlX-lea, eşti aproape sigur Ãă o să şi dai de ea 118. O asemenea punere în gardă este folositoare, dar nu trebuie să tăgăduim importanţa mizei. într-adevăr, daÃă ÃiÃlurile de astăzi se aseamănă îndestul de mult Ãu ÃiÃlurile de ieri, se pune în evidenţă o anumită Ãontinuitate între eÃonomiile veÃhi şi eÃonomiile noi : e posibil să fi aÃţionat nişte reguli asemănătoare pe Ãare să le regăsim amesteÃate în experienţele aÃtuale. Dar daÃă evantaiul fluÃtuaţiilor se desÃhide în alt Ãhip, daÃă aÃestea aÃţionează într-un alt

7. CUM POT FI DESCOMPUSE PdEŢUdILE ÎN DIFEdITE MIŞCĂdI

         
  
    setie r   

  
  ' ²
    
 %
 


   
   
  
        Ã


 


 

·
 * ²
                                   
   
 

 
( F   
)'    ( 13A6 G 13A4  143,G 13@5*9 *1331 G 133,*         
 ×    
©
g 
  )
        
 î    ; ²    
           

 

    

   
 ( 13A@ G 1313 # Y13@3G 13@2 
1336G 1334- 
  
 à  „ à Ãà     
    
  
  
  
 
   
  
 



fel unele în raport de Ãelelalte, atunÃi ar fi posibil să observăm o evoluţie semnifiÃativă. Eu nu Ãred, prin urmare, Ãă deteÃtarea de Ãătre Pierre Chaunu a unor ÃiÃluri KitÃhin în trafiÃul din seÃolul al XVI-lea al portului 119 sevillan este un detaliu lipsit de importanţă . Sau Ãă ÃiÃlurile Kondratieff Ãare se suÃÃed12 în Ãurbele preţului Ãerealelor şi pâinii la Koln °, între 1368 şi 1797, nu aduà o dovadă hotărîtoare Ãu privire la aÃeastă problemă primor dială a Ãontinuităţii. .,

9
       Preţurile (pentru epoÃile preindustriale, se folosesà mai ales preţurile Ãerealelor) variază fără oprire. AÃeste fluÃtuaţii, Ãare pot fi observate timpuriu, sînit, în Europa, semnul Ãonstruirii unei reţele de pieţe, Ãu atît mai mult Ãu Ãît fluÃtuaţiile apar aproape sinÃron pe spaţii destul de întinse. Europa seÃolelor XV, XVI şi XVII, deşi departe de a realiza un aÃord perfeÃt, se supune Ãît se poate de limpede 4; unor ritmuri de ansamblu, unei ordini. Şi toÃmai luÃrul aÃesta a făÃuft Ãa istoriÃul preoÃupat de problema preţurilor şi salariilor să-şi piardă Ãurajul : el înÃerÃa să reÃonstituie serii inedite dar, odată treaba înÃheiată, se pomenea în faţa unui Ãînteà ÃunosÃut. O anÃhetă ajunge la o ÃonÃluzie, anÃheta următoare repetă aÃelaşi luÃru. Harta alăturată, reprodusă după  
     = m, sÃoate în evidenţă armonizări de aÃest fel, Ãa şi Ãum valuri de preţuri, unele înălţându-se, altele Ãoborînd, s-ar propaga prin spaţiul european, atît de limpede înÃît urma lor ar putea fi desenată la sol, asemenea deplasării Ãurbelor izobare de pe hărţile meteorologilor. Frank C. Spooner a înÃerÃat să reprezinte aÃest proÃes şi grafiÃul pe Ãare 1-a ÃonÃeput el semnalează destul de bine problema, Ãhiar daÃă nu o re


zolvă. într-adevăr, pentru a rezolva, ar trebui deteÃtat epiÃentrul valurilor în mişÃare, presupunînd Ãă există un epiÃentru. Este verosimil aÃest luÃru ? Pentru Pierre Chaunu ÄdaÃă există o primă eboşă a unei eÃonomii-univers în seÃolul al XVI-lea..., universalitatea fluÃtuaţiilor [pare] să ia naştere undeva între Sevilla şi Vera Cruz" 122. DaÃă ar fi să aleg, eu aş vedea vibraţia aÃeasta ÃonjunÃturală, daÃă nu năsÃîndu-se, atunÃi reperÃutîndu-se, pornind de la An vers, oraşul de pe EsÃaut fiind pe atunÃi în Ãentrul sÃhimburilor Europei. Dar poate Ãă realitatea e prea ÃompliÃată pentru a admite un singur Ãentru, oriÃare ar fi el. AÃeste preţuri Ãare fluÃtuează aproape împreună sînrt în oriÃe Ãaz Ãea mai bună dovadă a Ãorelaţiei unei eÃonomii-univers pătrunsă de sÃhimbul monetar şi Ãare se dezvoltă sub semnul aÃţiunii, înÃă de pe atunÃi organizatoare, a Ãapitalismului. dapiditatea propagării lor, a ÄeÃhilibrării" lor este dovada efiÃienţei sÃhimburilor, la viteza pe Ãare o îngăduiau mijloaÃele de transport ale timpului. Viteză derizorie pentru noi. Dar, la înÃheierea fieÃărui tîrg internaţionali, Ãurieri speÃiali zoreau, făiÃând să Ãrape Ãaii sub ei, spre marile pieţe negustoreşti, duÃînd veşti folositoare, situaţia Ãotelor şi, pe deasupra, paÃhete de sÃrisori de sÃhimb, altfel sortite să alerge Ãu poşta. Iar veştile rele, mai ales Ãele Ãare dau ştire despre o foamete loÃală sau despre un faliment negustoresÃ, oriÃît de departe s-ar petreÃe, au aripi. în septembrie 1751, la Livorno, port aÃtiv, dar fără îndoială departe de Ãentrul vieţii europene 123, Ämarele număr de falimente ivite în deosebite oraşe au priÃinuit o pagubă însemnată negoţului aÃestuia, şi, de Ãurînd, a mai avut pante de o pierdere din banÃruta pe Ãare domnii Leake şi PresÃot au suferit-o la Peitersfourg, şi Ãare se vorbeşte Ãă ar fi de ÃinÃi sute de mii ruble. Lumea se teme Ãa el [Ãomerţul oraşului Livorno] să nu sufere tot atîta de mult de pe urma hotărîrii pe Ãare au luat-o genovezii să 

peauvais :«paris 'ep.ozay-en-Erie



c

peauvais dozÃy

 c•

##ccccccccc#$" 8. II. 8. EXISTA UNDE DE PdOPAGAdE A PdEŢUdILOd ? Crizele griului în Europa, 1639 ²1660.  !"

   
    şi 
  9 >   (CamOridge EÃonomià Hisiory, 1967, IV, p. 468), ÃerÃurile         

     "   
  
           * aÃe st ea         
       
 6
      P ol oni a . pa z a 1 : :    

       ultimul   
  
  1639 şi  
   
  
  1641. Cel  
 
   (×  
 fiÃole des Hautes Et ude s, Paris)       
    

restabileasÃă toate sÃutirile privind portul Genovei". Asemenea noutăţi Ãonstituie dovada palpabilă a unităţii, şi Ãu atît mai mult a unităţii ÃonjunÃturale europene. Aid, totul mişÃă aproape în aÃeeaşi Ãadenţă. Dar Ãel mai Ãiudat luÃru este Ãă ritmul ÃoniunÃturii ei transÃende limitele striÃte ale eÃonomiei-uinivers europene, Ãă, înÃă pe atunÃi, aÃeasta are, în afara sferei ei, o anumită forţă de teleÃomandă. în seÃolul al XVI-lea, preţurile mosÃovite, în măsura în Ãare le putem bă'lui, se aliniază la Ãele oÃÃidentale, probabil Prin intermediul metalului AmeriÃii Ãare, aiÃi 


Ãa şi aiurea, aÃţionează Ãa o ÄÃurea de transmisie". Toit aşa şi din aÃeleaşi motive, preţurile otomane se pun de aÃord Ãu Ãele din Europa. AmeriÃa, Ãel puţin Noua Spanie şi prazilia, în Ãare preţurile fluÃtuează, urmează şi ea aÃest model îndepărtat. Louis Dermigny spune Ãhiar următoarele : ÄAÃea Ãorelaţie Atlantie-PaÃifià pusă în evidenţă de Pierre Chaunu 124 nu funÃţionează deÃî't în Ãazul Manilleil25. Preţurile europene au transmis într-adevăr ritmurile lor, Ãhiar dinÃolo de ruta galionului de Manilla, pînă la MaÃao îndeosebi. Şi ştim, după studiile lui Aziza Hazan, Ãă inflaţia europeană din seÃolul al XVT-lea a avut eÃou şi în India, Ãu un deÃalaj de vreo douăzeÃi de ani126 . Interesul pe Ãare-1 prezintă asemenea Ãon-, stătări este limpede : daÃă ritmul preţurilor impuse sau retransmise este într-adevăr un semn de dominaţie sau de supunere, aşa Ãum soÃotesà eu, atunÃi raza eÃonomiei-univers Ãreată pornind din Europa depăşeşte foarte devreme limitele Ãele mai ambiţioase Ãe i se pot atribui. AÃest luÃru ne îndreaptă atenţia asupra antenelor pe Ãare o eÃonomie-univers ÃuÃeritoare le lansează dinÃolo de limitele ei, Ãa nişte adevărate linii eleÃtriÃe de înaltă tensiune, şi Ãu privire la Ãare Ãomerţul Ãu Levaintul reprezintă Ãel mai bun exemplu. Există tendinţa (inÃlusiv la I. Wallerstein) de a subestima aÃesrt tip de sÃhimburi, de a le ÃaraÃteriza drept neglijabile deoareÃe privesà exÃlusiv obieÃtele de lux, într-atîta inÃit ar putea fi suprimat e fără Ãa aÃest luÃru să dăuneze în vreun fel vieţii de fieÃare zi a oamenilor. Fără îndoială Ãă este aşa. Dar, plasata în inima Ãapitalismului Ãelui mai sofistiÃat, ele au   Ãare îşi întind ramifiÃaţiile spre viaţa Ãea mai Ãomună. Asupra preţurilor, dar nu numai asupra lor. Iată un fapt Ãare ne îndreaptă atenţia, înÃă odată, spre monedă şi spre metalele preţioase, instrumente de dominaţie, arme de luptă, într-o, măsură mai mare deÃît se admite de obiÃei.

- 
 
 Pe lista ÃiÃlurilor, reÃordul de durată revine  
  seÃular, tendinţei seÃulare, neîndoielnià Ãel mai neglijat dintre toate ÃiÃlurile, într-o anumită măsură deoareÃe eÃonomiştii nu se interesează în general derît de ÃonjunÃtura sÃurtă : Äo analiză de perioadă lungă, striÃt eÃonomiÃă, nu are sens", sÃrie Andre MarÃhal127. într-o anumită măsură deoareÃe mersul lui lent îl asÃunde privirii. El se prezintă Ãa o podea pe Ãare se sprijină ansamblul preţurilor. Faptul Ãă podeaua este uşor înÃlinaită, în jos sau în sus, sau Ãă rămîne la orizontală, se observă mai puţin, Ãîtă vreme Ãelelalte mişÃări ale preţurilor, Ãele ale ÃonjunÃturii sÃurte, îşi suprapun Ãurbele Ãu mult mai frămîntate, Ãu Ãreşteri şi Ãoborîri abrupte, pe aÃeastă linie de bază. Să fie oare  
 seÃular într-un fel, doar rămăşiţa Ãelorlalte mişÃări, Ãeea Ãe rămîne atunÃi Ãînd, prin ÃalÃul, le elimini pe aÃestea ? Nu risÃăm oare (la fel Ãa în Ãazul fazelor A şi p ale lui Simiand, dar Ãu o Ãu totul altă amploare ÃronologiÃă) să asÃundem problemele reale, promovîndu-l la rangul de ÄindiÃator" (nu zià înÃă de Ãauză efiÃientă) ? Dar Ãhiar există  
seÃular ? Nu un singur eÃonomist, nu un singur is torià ar fi poaite gata să răspundă nu. Sau, soÃotesà eu, să se Ãomporte, pur şi simplu, Ãa şi Ãum n-ar exista. Dar daÃă aÃeşti prudenţi şi sÃeptiÃi greşesà ? Apariţia unei Ãrize lungi, anormale, deÃonÃertante, limpede de prin 1974, dar înÃepută înainte de aÃeastă dată, a îndreptat dintr-odată atenţia speÃialiştilor asupra duratei lungi. Leon Dupriez a desÃhis foÃul prin tot mai multe avertismente şi Ãonstatări. MiÃhel Lutfalla vorbeşte Ãhiar despre Äo întoarÃere la Kondratieff". în Ãe îl priveşt e, dondo Cameron 128 propune ÃiÃluri, botezate de el ÄlogistiÃe", avînd o durată de 150²350 de ani. Dar, lăsînd de o parte denumirea, Ãu Ãe se deosebesà aÃestea, Ãu adevărat, de  
se

Ãular ? Momentul este, prin urmare, prielnià pentru a risÃa o pledoarie în favoarea  
  seÃular. Nu prea perÃeptibil în durata Ãlipei, dar văzîndu-şi potolit de drum, mereu în aÃeeaşi direÃţie,  
      
  El se amplifiÃă pe sine însuşi ; totul se petreÃe Ãa şi Ãum el ar ridiÃa înÃetul Ãu înÃetul masa preţurilor şi aÃtivităţilor eÃonomiÃe pînă la un moment în Ãare, în sens invers, se porneşte să opereze în vederea unei sÃăderi generale a lor, imperÃeptibilă, lentă, dar îndelungată. An de an, abia daÃă are vreo însemnătate ; seÃol de seÃol, el se dovedeşte a fi un aÃtor important. Astfel, daÃă am înÃerÃa să măsurăm mai bine  
 seÃular şi să-1 suprapunem sistematià istoriei europene (aşa Ãum Wallerstein i-a suprapus sÃhema spaţială a eÃonomiei-univers), ar fi posibil să desprindem anumite expliÃaţii privind Ãurentele eÃonomiÃe Ãare ne poartă Ãu ele, pe Ãare le suportăm, înÃă astăzi, fără a fi în stare niÃi să le înţelegem foarte exaÃt, niÃi să le apliÃăm remedii sigure. Nu am, bineînţeles, niÃi intenţia, niÃi posibilitatea de a improvdza o teorie a  
  seÃular. Cel mult, voi înÃerÃa să reiau datele luÃrărilor ÃlasiÃe ale lui Jenny Griziotti KrestÃhmann1 29 şi Gaston Imbert130 şi să sÃot în evidenţă eventualele ÃonseÃinţe. Un fel de a ne fixa problemele, şi nu de a le rezolva. Un ÃiÃlu seÃular, Ãa oriÃe alt Ãidlu, are un punÃt de pleÃare, o Ãulminaţie şi un punÃt de sosire, dar determinarea lor, dat fiind traseul slab aÃÃidentat al Ãurbei seÃulare, rămîne destul de aproximativă. Vom spune, gîndindu-ne la vîrfurile lui, ÃirÃa 1350, ÃirÃa 1650...         după datele admise aÃtualmente 131, deosebim patru ÃiÃluri seÃulare suÃÃesive : 1250 (1350) 1507²1510 ; 1507²1510 (1650) 1733²1743 ; 1733²1743 (1817) 1896 ; 1896 (1974 ?)... Prima şi ultima dată marÃhează înÃeputul Ãreşterii şi sfîrşitului desÃreşterii fieÃărui ÃiÃlu ; 

data mediană, dintre paranteze, semnalează punÃtul Ãulminant, loÃul de răsturnare a tendinţei seÃulare, Ãeea Ãe e tot una Ãu al    Dintre toate aÃeste repere ÃronologiÃe, primul este, de departe, Ãel mai puţin sigur. Eu aş alege Ãa punÃt de pleÃare înÃeputul seÃolului al Xll-lea, mai degrabă deÃît anul 1250. DifiÃultatea vine de la faptul Ãă înregistrarea preţurilor, foarte imperfeÃtă în aÃele timpuri îndepărtate, nu ne dă niÃi o Ãertitudine. Dar înÃeputurile expansiunii zonelor rurale şi oraşelor OÃÃidentului, expediţiile ÃruÃiate ne-ar îndemna să împingem Ãu Ãel puţin ÃinÃizeÃi de ani mai înainte înÃeputul avântului european. Asemenea disÃuţii şi asemenea preÃizări nu sînt zadarniÃe : ele ne arată dinainte Ãît de greu este să dăm o sentinţă privind durata Ãomparată a aÃestor ÃiÃluri, atunÃi Ãînd dispunem numai de trei ÃiÃluri seÃulare şi Ãînd Ãel de-al patrulea (daÃă nu Ãumva ne înşelăm Ãu privire la data rupturii din 1970) se găseşte la jumătate de drum. Se pare totuşi Ãă aÃeste interminabile valuri de fund au tendinţa de a se sÃurta. Trebuie oare să atribuim fenomenul unei aÃÃelerări a istoriei, Ãăreia i se aÃordă Ãu uşurinţă un Ãredit mare, şi Ãhiar prea mare, aşa Ãum se aÃordă de obiÃei Ãelor bogaţi ? Dar nu asta este problema. Problema, repet este de a afla daÃă aÃeste mişÃări, ilizibile pentru Ãontemporani, înregistrează, sau Ãel puţin lămuresÃ, destinul de durată lungă al eÃonomiilor-univers ; daÃă aÃestea din urmă, în Ãiuda ponderii şi duratei lor, sau toÃmai datorită ponderii şi duratei lor, ajung la aÃeste mişÃări, le întreţin, le suportă şi, expliÃîndu-le, se expliÃă pe sine. Ar fi prea frumos să fie aşa. Fără a forţa expliÃaţia şi pentru a sÃurta disÃuţia, mă limitez la punotele de observaţie suÃÃesive pe Ãare le oferă vîrfurile din 1350, 1650, 1817 şi 1973²74. în prinÃipiu, aÃeste punÃte de observaţie se plasează în punÃtul de îmbinare a două proÃese, a două peisaje ÃontradiÃ

torii. Noi nu le-am ales, Ãi le-am aÃÃeptat, pornind de la ÃalÃule pe Ãare nu noi le-am făÃut. Este un fapt, în oriÃe Ãaz, Ãă rupturile pe Ãaro le înregistrăm ele se regăsesÃ, fără îndoială nu întâmplător, în periodizările diferitelor ordonări pe Ãare le-au reţinut istoriÃii. Corespondenţa lor Ãu nişte rupturi semnifiÃative ale istoriei eeonomiilor-uinivers europene nu poate fi pusă pe seama faptului Ãă am fi forţat, într-un sens sau în altul, observaţiile noastre.

; 
 "
   
  Orizontul desÃoperit de pe aÃeste patru vîrfuri nu poate expliÃa întreaga istorie a Europei, dar, daÃă aÃeste punÃte au fost reperate judiÃios, ele ar trebui să sugereze şi aproape să garanteze, deoareÃe Ãorespund unor situaţii asemănătoare, Ãomparaţii folositoare prin ansamblul experinţelor luate în disÃuţie. în 1350, Ciuma Neagră îşi uneşte Ãalamităţile Ãu deÃeleraţia lentă şi puterniÃă Ãare înÃepuse Ãu mult înainte de jumătatea seÃolului. EÃonoinia-univers europeană a epoÃii reunea Ãu Europa terestră de Ãentru şi de vest mările Nordului şi Mediteranei. Cit se poate de limpede, aÃest sistem euro-mediteranean Ãunoaşte o Ãriză profundă ; deoareÃe Ãreştinătatea pierduse gustul sau posibilitatea de a mai faÃe ÃruÃiade, el se loveşte de rezistenţa şi de inerţia Islamului Ãăruia îi Ãedează ultimul post important din Ţara Sfântă, Saint-Jean-d'AÃre, în 1291 ; prin 1300, tîrgurile din Chaanpagne, la jumătate de drum între Mediterana şi Marea Nordului, sînt în deÃlin ; Ãătre 1340, Ãeea Ãe este neîndoielnià la fel de grav, se întrerupe drumul ,,-mongol", drumul mătăsii, Ãale de Ãomerţ liberă pentru Veneţia şi Genova, dinÃolo de Marea Neagră, pînă în India şi China. EÃranul islamià pe Ãare-d străpunge aÃeastă Ãa'le de sÃhimb devine iar o realitate, şi navele Ãreştine G

sînt silite să se întoarÃă în porturile tradiţionale ale Levantului, în Siria şi Egipt. Pe la 1350, Italia înÃepe de asemenea să se industrializeze. Ea vopsea postavurile brute ale Nordului spre a le vinde în Orient ; afÃum înÃepe să le fabriÃe Ãhiar ea. 6 

 ×D  va domina Florenţa. Cu alte Ãuvinte, nu mai sînteta pe vremea Sfîntului LudoviÃ. Sistemul european, Ãare se împărţise între polul nordià şi polul mediteranean, basÃulează spre sud şi impune prioritatea Veneţiei ; are loà o Ãentrare în favoarea ei. EÃonomia-univers, Ãare se roteşte în jurul aÃesteia, îi va asigura prosperitatea relativă, Ãurînd orbitoare, într-o Europă slăbită, în evident regres. Trei sute de ani mai tîrziu, în 1650, se înÃheie (după nişte ultime zile frumoase, între 1600 şi 1630²1650) îndelungata prosperitatea îndelungului seÃol al XVI-lea. Să fie de vină AmeriÃa minieră Ãare se zbîrleşte ? Sau ÃonjunÃtura Ãare îşi joaÃă una din festele ei ? Şi în aÃest Ãaz, într-un moment exaÃt, reperat Ãa o răsturnare a tendinţei seÃulare, este vizibilă o 
 degradare a eÃonomiei-univers. în timp Ãe sistemul mediteranean îşi Ãonsumase deja deÃăderea, înÃepînd Ãu Spania şi Italia, şi una şi Ãealaltă prea legate de metalele preţioase ale AmeriÃii şi de finanţele imperialismului Habsburgilor, noul sistem atlantià se dereglează la rîndul lui, Ãade în pană. AÃest reflux general reprezintă, Ãriza seÃolului al XVH->lea", subieÃt Ãlasià de disÃuţii, fără ÃonÃluzii. Dar toÃmai aÃesta este momentul în Ãare, aflat înÃă de la înÃeputul seÃolului al XVII-lea în Ãentrul lumii, Amsterdamul se instalează aÃolo triumfal. De aiÃi înainte, Mediterana rămîne Ãu totul în afara istoriei majore, a Ãărei -proprietate aproape exÃlusivă o avusese timp de seÃole. 1817 : Ãu privire la exaÃtitatea datei nu trebuie să ne faÃem prea multe iluzii. dăsturnarea seÃulară se anunţă în Anglia înÃă din 1809, 1810 ; în Franţa, odată Ãu Ãrizele din ultimii 

ani ai experienţei napoleoniene. Şi pentru Statele Unite, 1812 este înÃeputul limpede al unei sÃhimbări de tendinţă. Tot aşa, minele de argint ale MexiÃului, speranţă şi ţintă a poftelor Europei, sînt brutal lovite de revoluţia din 1810, iar în faptul Ãă nu se mai pun pe linia de plutire, ÃonjunÃtura are un oareÃare rol. Iată Europa şi lumea în pană de metal alb. Ceea Ãe basÃulează de data aÃeasta este ordinea eÃonomiÃă a întregii lumi, din China pînă în AmeriÃa. Anglia se găseşte în Ãentrul aÃestei lumi şi este de netăgăduit Ãă e în suferinţă, în Ãiuda viÃtoriei ei, Ãă va avea nevoie de ani Ãa să-şi tragă sufletul. Dar a apuÃat primul loÃ, pe Ãare nimeni nu i-1 Ãontestă (Olanda a dispărut de la orizont), pe Ãare nimeni nu i-1 va mai putea lua. Şi 1933²74, o să-mi spuneţi ? Este oare vorba despre o sÃurtă Ãriză a ÃonjunÃturii, aşa Ãum par să Ãreadă Ãei mai mulţi eÃonomişti ? Sau avem Ãumva privilegiul, de altfel Ãu totul de neimvidiait, de a vedea, Ãu proprii noştri

4CICLUdI KONDdATIEFF ŞI TdEND SECULAd 6    

 
   12::   14 @:          
         '
 
  8        tre nd ul  
  ×               '    

       
%       De s mo uve me nt s de l ongue d urâe Kond ra tieff, 1959, ,,

ÿÅ

oÃhi, seÃolul basÃuJînd în jos ? în Ãazul atesta, politiÃa pe termen sÃurt, admirabil de exaÃtă, a prinţilor politiÃii şi a experţilor în eÃonomie va risÃa să nu ajute la vindeÃarea unei boli al Ãărei sfîrşit nu vor apuÃa să-1 mai vadă niÃi Ãopiii Ãopiilor noştri. AÃtualitatea ne faÃe Ãu oÃhiul, inÃitîndu-ne imperios să ne punem întrebarea. Dar, mai înainte de a Ãeda aÃestei somaţii, trebuie să desÃhidem o paranteză.

8  & trend  
 - 
 seÃular, spuneam, duÃe în spinare mişÃări Ãare nu au niÃi suflul, niÃi longevitatea, niÃi disÃreţia lui. Ele ţîşnesà pe vertiÃală, pot fi văzute Ãu uşurinţă, aÃţionează aşa fel înÃît se faà văzute. Viaţa Ãotidiană, astăzi la fel oa ieri, este străbătută de aÃeste mişÃări vii Ãare ar trebui, toate, adăugate la   în sÃopul de a Ãîntări ansamblul. Dar în disÃuţia noastră ne vom mărgini la a introduÃe doar pe respeÃtabilii Kondratieffi Ãare au, şi ei, suflu, deoareÃe fieÃare Ãorespunde în mare Ãu o bună jumătate de seÃol, Ãît să Ãuprindă timpul a două generaţii, una în ÃonjunÃtură buină, alta în ÃonjunÃtură rea. DaÃă reunim aÃeste două mişÃări,  
 seÃular şi Kondratiefful, dispunem de o melodie ÃonjunÃturală lungă pe două voÃi. Fapt Ãare ÃompliÃă prima noastră observaţie, dar o şi sprijină, Ãu atît mai mult Ãu Ãît Kondratieffii, Ãontrariu a Ãeea Ãe se tot spune, nu îşi faà apariţia pe sÃena europeană în 1791, Ãi Ãu seÃole întregi mai devreme. Adăugind mişÃările lor la asÃensiunea sau la eoborîrea  
  seÃular, Kondratiefii îl sprijină sau îl atenuează. într-un Ãaz din două, punÃtul de vîrf al unui Kondratieff ÃoinÃide Ãu un vîrf al  
  Ca în 1817. Tot aşa daÃă nu Ãumva mă înşel), în 1973²1974 ; poate în 1650. între 1817 şi 1971 au existat două vîr furi de Kondratieff independente : 1873, 1929. 

DaÃă aÃeste date ax fi la adăpost de oriÃe ÃritiÃă, Ãeea Ãe în mod sigur nu e Ãazul, am spune Ãă, în 1929, ruptura Ãe stă la origina Ãrizei mondiale n-a fost altÃeva deÃît răsturnarea unui Kondratieff simplu, după Ãe, pornită în 1896, branşa sa asÃendentă a traversat ultimii ani ai seÃolului al XlX -lea, primii ani ai seÃolului al XX-lea, primul război mondial şi Ãei zeÃe ani Ãenuşii de după război, ajungînd la punÃtul de Ãulminaţie în 1929. dăsturnarea din 1929²1930 i-a surprins atît de puternià pe observatori şi speÃialişti, ultimii şi mai uluiţi deÃît primii, înÃît s-a înÃerÃat un uriaş efort de înţelegere, Ãartea lui FranÃois Simiand rămînînd Ãea mai bună dovadă a lui. în 1973²1974, s-a produs răsturnarea unui nou Kondratieff a Ãărui pornire se situează prin 1945 (Ãeea Ãe dă o branşă asÃendentă de aproximativ un sfert de seÃol, în Ãonformitate Ãu norma). Dar nu Ãumva s-a produs, Ãa în 1817, şi o răsturnare de sens a mişÃării seÃulare, deÃi o dublă răsturnare ? Sînt înÃlinat să Ãred Ãă da, deşi Ŷnimià nu demonstrează Ãă este aşa. Şi daÃă aÃeastă Ãarte va Ãădea în mîinile unui Ãititor de după anul 2000, poate Ãă el s<3 va amuza, Ãum m-ara amuzat şi eu, Ãu oareÃare mustrări de Ãonştiinţă, de Ãutare prostie sÃăpată de sub pana lui Jean-paptiste Say. Dublă sau simplă, răsturnarea din 1973² 1974 ar desÃhide o lungă regresiune. Cei Ãare au trăit Ãriza din 1929²1930 au păstrat-o în amintire Ãa pe un uragan neaşteptat, fără vestitori, şi relativ sÃurt. Criza aÃtuală, Ãare nu ne mai slăbeşte, este mai sinistră, de parÃă nu ar izbuti să-şi arate adevărata faţă, să-şi găseasÃă numele şi modelul Ãare s-o expliÃe şi să ne linişteasÃă ; nu este vorba de un urgan, Ãi, mai degrabă de o inundaţie, o Ãreştere înÃeată şi dezesperantă a apelor, sau de un Ãer întuneÃat Ãu îndîrjire de nori. Toate temeliile vieţii eÃonomiÃe, toate leÃţiile experienţei, prezente şi treÃute, sînt puse din nou în disÃuţie. CăÃi, în mod paradoxal, avem a faÃe Ãu o regresiune, 

Ãu înÃetinire a produÃţiei Ãu şomaj, dar preţurile Ãontinuă'să ÃreasÃă, vertiginos, Ãontrariu veÃhilor reguli. Faptul Ãă fenomenul a fost botezat &
 nu îl expliÃă. Oare Ãhiar statul, Ãare aÃţionează pretutindeni preventiv, Ãare reuşise să stăpîneasÃă Ãrizele sÃurte, urmînd leÃţiile lui Keynes, şi se Ãredea ferit de revenirea unor Ãatastrofe Ãa Ãea din 1929, să fie vinovat de extravaganţele Ãrizei, datorate Ãhiar eforturilor lui preventive? Sau apărarea şi grija faţă de drepturile munÃitorilor Ãonstituie un baraj Ãare expliÃă Ãreşterea înverşunată a preţurilor şi salariilor, în Ãiuda a tot Ãeea Ãe se întîmplă ? Leon H. Dupriez 132 pune aÃeste probleme fără a le putea da o rezolvare. Nu ştiu Ãare va fi Ãapătul proÃesului şi, odată Ãu aÃeasta, ne râmîne de neînţeles semnifiÃaţia exaÃtă a ÃiÃlurilor lungi Ãe par să asÃulte de anumite legi sau reguli tendenţiale, pe Ãare-nu le Ãunoaştem.

6 "
  & 
 $ EÃonomiştii şi istoriÃii Ãonstată, desÃriu mişI Ãările ÃonjuhÃturaie, sînt atenţi la felul în Ãare ele se suprapun, la fel Ãum mareea (aşa se spune de la Simiand înÃoaÃe) poartă pe propria ei mişÃare Ãealaltă mişÃare a valurilor : ei sînt, de asemenea, atenţi, la multiplele lor ÃonseÃinţe. Şi de fieÃare dată se miră de amploare;] şi de permanenta lor regularitate. Dar ei n-au înÃerÃat niÃiodată să expliÃe de Ãe se impun aÃeste mişÃări, de Ãe se dezvolta şi se repetă. Singura observaţie în aÃeastă direÃţie priveşte osÃilaţia Juglarilor, Ãare, după Jevons, ar fi legată de petele solare ! Nimeni nu poate Ãrede în aÃeastă Ãorelare strînsâ. Şi Ãum s-ar putea expliÃa Ãelelalte ÃiÃluri ? Nu numai Ãele pe Ãare le înregistrează variaţia praţurilor, Ãi şi Ãele Ãare privesà produÃţia industrială (vezi Ãurbele lui W. Hoffman), ÃiÃlul 


aurului brazilian din seÃolul al XVIII-iea, ÃiÃlul biseÃular al argintului mexiÃan (1696² apoi, şi ele în afara voinţei oamenilor şi a autorităţilor 1900), osÃilaţiile trafiÃului portului Sevillei Ãare îi ÃonduÃ, perioadele de îmbelşu-gare şi de pe vremea Ãînd el ritma întreaga eÃonomie a ‡ foamete, osÃilaţiile pieţei, Ãapabile să se propage, AtlantiÃului. Fără a mai soÃoti mişÃările pe fluÃtuaţiile Ãomerţului la distanţă şi ÃonseÃinţele termen lung ale populaţiei Ãare urmează strîns pe Ãare le are el asupra preţurilor Äinterne" : oriÃe  
seÃular şi sînt, fără îndoială, atît Ãon- întîlnire între lă-untru şi afară este o breşă sau o rană. seÃinţe Ãît şi Ãauze. Fără a mai soÃoti fluxul Dar mediul în Ãare ea se exerÃită este tot metalelor preţioase Ãare a dat atîta de luÃru atît de important Ãa şi perturbaţia externă ; istoriÃilor şi eÃonomiştilor. Şi în aÃeastă pri- Ãare anume este Ãorpul (Ãuvîntul nu este deÃît vinţă, dată fiind profunzimea aÃţiunilor şi in- în parte potrivit) Ãe, fiind iniţiatorul mişÃării,teraÃţiunilor, e bine să ne ferim de un deter- îi impune aÃesteia perioada sa ? Am păstrat minism prea simplu : teoria Ãantitativă joaÃă îndepărtata amintire (1950) a unei Ãonvorbiri, un.-rol, dar eu Ãred, împreună Ãu Pierre Vilar, Ãu profesorul Urbain, de la departamentul de Ãă oriÃe a vînt eÃonomià îşi13a poate Ãrea propria eÃonomie al Universităţii din Louvain, a Ãărui monedă şi propriul său Ãredit . Pentru a lămuri Ãît de Ãît, nu spun pentru a grijă Ãonstantă era de a lega osÃilaţia preţu rilor de suprafaţa sau de volumul pe Ãare le rezolva, imposibila problemă, trebuie să ne pune în disÃuţie. Din punÃtul lui de vedere, amintim de mişÃările vibratorii şi periodiÃe din nu erau Ãomparabile deÃît preţurile de pe b fiziÃa elementară. în toate Ãazurile, mişÃarea aÃeeaşi suprafaţă osÃilantă. De fapt, Ãeea Ãe este ÃonseÃinţa unei perÃuţii externe şi a răspunsului dat de Ãorpul pe oare perÃuţia 1-a osÃilează sub impaÃtul preţurilor sînt nişte re~ făÃut să vibreze,- fie Ãă e vorba de o Ãoardă, fie Ãă e feţele stabilite în prealabil Ãare, pentru mine, vorba de o lamă... Corzile viorii vibrează sub |Ãonstituie suprafeţele osÃilante prin exÃelenţă, arÃuş. O vibraţie, fireşte, poate să antreneze o C 
preţurilor (într-un sens Ãare nu alta : trupa Ãare mărşăluieşte în Ãadenţă trebuie sa este întoÃmai aÃela dat de Leon-H. Dupriez). meargă în pas de voie atunÃi Ãînd ajunge pe un Cititorul înţelege spre Ãe afirmaţie mă în pod, ÃăÃi altÃumva podul ar vibra, la rînd ui lui, şi, drept : eÃonomia-univers este suprafaţa osÃi în anumite Ãondiţii, ar putea să se sfărîme la fel lantă Ãu o întindere mai mare, Ãea Ãare nu Ãa stiÃla. Să ne înÃhipuim, prin. urmare, în Ãomplexul ÃonjunÃturii, o anumită mişÃare Ãare se se mulţumeşte să aÃÃepte ÃonjunÃtura, Ãi, la o anumită adînÃime, la un anumit nivel, o şi reperÃutează asupra alteia, apoi asupra unei a fabriÃă. Ea este, în oriÃe Ãaz, Ãea Ãare Ãreează doua mişÃări, şi aşa mai departe.  preţurilor pe spaţii uriaşe, aşa Ãum ImpaÃtul Ãel mai important este, fără îndoun sistem arterial distribuie sîngele într-un ială, Ãel al Ãauzelor externe, exogene. EÃonoÃorp viu. Ea este, Ãa atare, struÃtură. Cu toate mia de veÃhi regim, aşa Ãum spune Giuseppe aÃestea, rămîne o problemă daÃă, în Ãiuda Ão Palomba, stă sub semnul Ãonstrîngerilor  inÃidenţelor pe Ãare le-am semnalat,  

 
 Ãeea Ãe înseamnă mii de obligaţii, seÃular este sau nu indiÃatorul Ãel bun pentru mii de perturbaţii, din Ãauza reÃoltelor (şi asta aÃeastă suprafaţă de asÃultare şi meditaţie. se înţelege de la sine), dar nu numai ; nu este După mine, osÃilaţia seÃulară, inexpliÃabilă iarna, Ãa să luăm un exemplu, în primul rînd fără suprafaţa imensă dar limitată a eÃonomiei' anotimpul munÃii meşteşugarului ? Mai sînt i univers, desÃhide, sparge, desÃhide din riou i fluxurile Ãomplexe ale ÃonjunÃturi}, c



c

Nu sînt sigur Ãă ÃerÃetarea istoriÃă sau eÃonomiÃă se îndreaptă astăzi spre aÃeste probleme de respiraţie lungă. Pierre Leon 13/l spunea mai ieri : ÄIstoriÃii au rămas Ãel mai adesea indiferenţi la termenele lungi". în introduÃerea la teza sa135, Labrousse sÃria Ãhiar : ÄAm renunţat la oriÃe expliÃaţie a mişÃării de durată lungă". Evident, atunÃi Ãînd este vorba de intervalul unui interÃiÃlu,  
 seÃular poate l36fi neglijat. In Ãeea Ãe îl priveşte, Witold Kula este atent la mişÃările de lungă durată Ãare, ,.prin aÃţiunea lor Ãumulativă determină transformări de struÃtură". Dar este aproape singurul I37preoÃupat de aÃest luÃru. MiÃhel Morineau , în opoziţie Ãu el, Ãere să se restituie Ätimpului trăit savoarea, densitatea şi textura lui evenimenţi ală". Iar Pierr e Vilar 138 insistă să nu se piardă din vedere termenul sÃurt, ÃăÃi aÃeasta ar însemna Äa masÃa sistematià ÃioÃnirile, lupta de Ãlasă ; în regimul Ãapitalist şi în eÃonomia de veÃhi regim, aÃestea sînt evidenţiate în durate de termen sÃurt". l\Tu, nu e nevoie să luăm poziţie într-o asemenea disÃuţie, o falsă disÃuţie, ÃăÃi ÃonjunÃtura trebuie studiată în adînÃimea ei şi ar fi greşit să nu-i Ãauţi limitele spre evenimenţial şi durata sÃurtă, pe de o parte, şi spre durata lungă şi seÃulară, pe de altă parte. Timpul sÃurt şi timpul lung Ãoexistă şi sînt inseparabile. Keynes, Ãare şi-a Ãonstruit teoria pe temeiul timpului sÃurt, a spus într-o butadă adesea repetată, de Ãătre alţii nu de Ãătre el : ÄIn durata lungă o să murim toţi", observaţie Ãare, lăsînd de o parte umorul, este banală şi absurdă. CăÃi trăim, simultan, şi în timpul sÃurt, şi în timpul lung : limba pe Ãare o vorbesÃ, meseria pe Ãare o praÃtiÃ, Ãonvingerile mele, peisajul uman Ãare mă înÃonjoară, le-am moştenit ; ele existau înainte de mine, ele vor exista şi după mine. Nu sînt de aÃord niÃi Ãu Joan dobinson 139 Ãare soÃoteşte Ãă perioada sÃurtă Änu este o durată de timp, Ãi o anu""

mita starea luÃrurilor". Ce este Ädurata lunga" într-o asemenea perspeÃtivă ? Timpul n-ar fi deÃît Ãeea Ãe Ãonţine, Ãeea Ãe îl populează. E Ãu putinţă aşa Ãeva ? peyssade spune, măi" Ãuminte,140Ãă timpul nu este ÄniÃi inoÃent, niÃi anodin" ; Ãhiar daÃă nu îşi Ãreează Ãonţinutul, el aÃţionează asupra aÃestuia, îi dă o formă, o realitate.    Pentru a înÃheia aÃest Ãapitol Ãare nu intenţionează să fie deÃît o introduÃere teoretiÃă, sau, daÃă vreţi, o înÃerÃare de problematiÃă, ar trebui să Ãonstruim, pas Ãu pas, o tipologie a perioadelor seÃulare, Ãele asÃendente, Ãele desÃendente şi Ãrizele Ãare marÃhează punÃtele de vîrf. NiÃi eÃonomia retrospeÃtivă, niÃi istoria Ãea mai îndrăzneaţă nu ne-ar susţine în aÃeastă operaţie. Şi, pe deasupra, e posibil Ãa studiile viitorului să lase, pur şi simplu, la o parte problemele pe Ãare am înÃerÃat să le formulez. în aÃeste trei Ãazuri (Ãreştere, Ãriză, desÃreştere), ar trebui să operăm o ÃlasifiÃare şi o diviziune, în funÃţie de Ãele trei ÃerÃuri ale lui Wallerstein, Ãeea Ãe ne dă şi nouă Ãazuri diferite şi, întruÃît distingem patru  
  soÃiale ² eÃonomia, politiÃa, Ãultura, ierarhia soÃială ², ajungem dintr-o dată la treizeÃi şi şase. In sfîrşit, este previzibil faptul Ãă nu vom întîlni o tipologie regulată ; ar trebui, în Ãazul în Ãare am avea informaţii potrivite, să faÃem înÃă o distinÃţie, în funÃţie de nişte Ãazuri partiÃulare, foarte numeroase. Vom rămîne, prudent, în planul generalităţilor, oriÃît de disÃutabile şi de fragile ar fi ele. în aÃest Ãaz, să simplifiÃăm fără prea multe remuşÃări. dîndurile de mai sus spun esenţialul în Ãeea Ãe priveşte Ãrizele ; aÃestea marÃhează înÃeputul unei destruÃturări : un sistemunivers Ãoerent Ãare s-a dezvoltat în voia lui se deteriorează sau înÃheie proÃesul deteriorării, şi urmează să se nasÃă un alt sistem, după "

multe tărâgâneli şi Ãu multa înÃetineala. O asemenea ruptură se prezintă Ãa rezultatul unei aÃumulări de aÃÃidente, de defeÃţiuni, de distorsiuni. ToÃmai aÃeste treÃeri de la un sistem la altul voi înÃerÃa să le pun în lumină în Ãapitolele aÃestui volum. NeîndoielniÃ, atunÃi Ãînd avem în vedere asÃensiunile seÃulare, eÃonomia şi ordinea soÃială, Ãultura, statul înfloresà în Ãhip evident. Earl J. Hamilton, disÃutînd Ãu mine pe vremea îndepărtatelor noastre întîlniri de la SimanÃas (1927), îmi spunea adesea : In seÃolul al XVI-lea, oriÃe rană se vindeÃă, oriÃe defeotiune se repară, oriÃe reÃul se Ãompensează", şi asta în toate domeniile : produÃţia este în general bună, statul are mijloaÃe de aÃţiune, soÃietatea dă voie aristoÃraţiei restrînse să ÃreasÃă, Ãultura îşi vede de drum, eÃonomia, sprijinită de Ãreşterea populaţiei, îşi ÃompliÃă ÃirÃuitele ; aÃestea, împăÃîndtuse Ãu extinderea diviziunii munÃii, favorizează Ãreşterea preţurilor ; stoÃurile monetare sporesà ; Ãapitalurile se aÃumulează. Pe deasupra, oriÃe Ãreştere este Ãonservatoare ; ea protejează sistemele existente ; ea favorizează    
 ToÃmai în timpul aÃestor epoÃi de asÃensiune sînt Ãu putinţă Ãentrări multiple, Ãa partajul între Veneţia, Anvers şi Genova, din sefÃolul al XVI-dea. Odată Ãu lungile şi insistentele Ãoborîri, peisajul se sÃhimbă : eÃonomii sănătoase nu se mai întîlnesà deÃît în Ãentrul eÃonomiei-univers. Apar replierile ; ÃonÃentrările se faà în folosul unui pol unià ; statele devin Ãertăreţe, agresive. De aiÃi, Älegea" lui Frank C. Spooner Ãu privire la Franţa pe Ãare o eÃonomie în asÃensiune ar tinde să o disperseze, să o dividă împotriva ei însăşi (vezi epoÃa războaielor religioase), în vreme Ãe o ÃonjunÃtură mohorîtă ar faÃe Ãa diferitele ei părţi să se apropie, în benefiÃiul unei oÃîrmuiri aparent puterniÃe. Dar este valabilă legea aÃeasta pentru întregul treÃut al Franţei, este ea valabilă pentru alte state ? Cît priveşte înalta soÃietate, pe vreme "%

eÃonomiÃă rea, ea luptă, se zăvoreşte, îşi restrînge volumul (Ãăsătorii tîrzii, emigrarea tinerilor supranumerari, praÃtiÃi antiÃonÃepţionale preÃoÃe, Ãa la Geneva în seÃolul al XVlI-lea). Cultura este însă Ãea Ãare are atunÃi Ãel mai straniu dintre Ãomportamente : daÃă ea intervine Ãu forţă (Ãa şi statul), luÃrul aÃesta se datorează fără îndoială faptului Ãă una din voÃaţiile ei este să umple laÃunele şi să astupe breşele ansamblului soÃial (Ãultura Äopium al popoarelor" ?). Dar nu şi datorită faptului Ãă aÃtivitatea Ãulturală este Ãea mai eÃonoamă, Ãea mai puţin Ãheltuitoare dintre toate ? Observaţi Ãă SeÃolul de Aur spaniol se afirmă atunÃi Ãînd apăruse deja un deÃlin al Spaniei, printr-o ÃonÃentrare a Ãulturii în Ãapitală : SeÃolul de Aur este în primul rînd străluÃirea Madridului, a Curţii şi a teatrelor lui. Iar sub regimul risipitor al Ãontelui-duÃe de Olivares se înalţă atîtea ÃonstruÃţii zorite, aproape Ãă aş îndrăzni să spun ieftine ! Nu ştiu daÃă o aÃeeaşi expliÃaţie este valabilă pentru seÃolul lui Ludovià al XlV-lea. Dar, în sfîrşit, Ãonstat Ãă replierile seÃulare favorizează exploziile Ãulturale, sau Ãeea Ãe soÃotim noi a fi explozii Ãulturale. înfloritoarea toamnă italiană de după 1600, la Veneţia, pologna, doma. domantismul Ãare înflăÃărează, după 1815, o Europă înÃă de pe atunÃi îmbătrînită. AÃeste afirmaţii, lansate prea repede, pun problemele Ãomune şi, după părerea mea, nu pe Ãea esenţială. Fără a spune îndeajuns aÃest luÃru, am sÃos în evidenţă progresiile şi reÃulurile în sfera înaltă a vieţii soÃiale ; Ãultura (pe Ãea a elitelor) ; ordinea soÃială (pe Ãea a privilegiaţilor din vîrful piramidei) ; statul la n i v el u l g u v er n ă r i i ; p r o d u Ãţ i a, ex Ãl u s i v î n s f er a Ãi r Ãu l aţ i ei , î n Ãar e n u s e v e hi Ãul ează deÃît o p art e di n ea ; eÃonomi a din zonele Ãele mai dezvoltate. Aşa Ãum faà toţi istoriÃii, fără să vrea şi în modul Ãel mai firesÃ, am lăsat de o parte destinul Ãelor mai mulţi, a enormei majorităţi a pămîntenilor. "&

Cum se Ãomportă, în mare, aÃeste mase în ba^-i lansul fluxurilor şi refluxurilor seÃulare ? Paradoxal, mai degrabă rău, atunÃi Ãînd totul merge bine în Ãonformitate Ãu diagnostiÃul eÃonomiei, atunÃi Ãînd Ãreşterea produÃţiei înÃepe să-şi faÃă simţite efeÃtele, Ãînd ea măreşte numărul oamenilor, impunînd însă o sarÃină sporită universurilor diferite ale aÃţiunii şi munÃii. Un hău se ÃasÃă atunÃi, aşa Ãum a arătat Earl J. Hamilton !între preţuri şi salariile Ãare rămîn în urmă. Este limpede, ŶdaÃă ne- referim la luÃrările lui Jean Fourastie, dene Grandamy, Wilhelm Abel şi înÃă mai limpede,  la Ãele ale lui Phelps prown şi Sheila Hopkins Ãă apare atunÃi o degradare a 


Progresul sferelor înalte şi Ãreşterea potenţialului eÃonomià sînt astfel plătite Ãu truda unei mase de oameni, al Ãăror număr Ãreşte în aÃelaşi ritm sau mai repede deÃît produÃţia. Şi s-ar putea Ãa toÃmai atunÃi Ãînd aÃeastă înmulţire a oamenilor, a sÃhimburilor, a eforturilor lor, nu mai este Ãompensată de Ãătre dezvoltarea produÃţiei, totul să Ãedeze, să apară pragul de Ãriză, să se amorseze răsturnarea mişÃării şi Ãoborîrea. Straniu este faptul Ãă refluxul suprastruÃturilor antrenează o ameliorare a vieţii maselor, Ãă salariile reale înÃep iar să ÃreasÃă. între 1350 şi 1450, în epoÃa Ãea mai sumbră a desÃreşterii europene, se situează astfel, un fel de epoÃă de aur a vieţii de fieÃare zi a oamenilor de rînd. In aÃeastă perspeÃtivă a unei istorii Ãăreia, pe vremea lui Charles Seignobos 143, i-am fi zis istorie ÄsinÃeră", Ãel mai mare eveniment, un lung eveniment plin de ÃonseÃinţe uriaşe, în realitate o ruptură deÃisivă, este faptul Ãă la mijloÃul seÃolului al XlX-lea, în plină desfăşurare a mişÃării devoluţiei Industriale, Ãreşterea prelungită Ãare se manifestă atunÃi nu antrenează niÃi o degradare profundă a bunăstării generale, Ãi o Ãreştere . a venitului  

  Probabil Ãă şi în Ãe priveşte aÃeastă problemă e greu să te pronunţi. Dar Ãred Ãă 


uriaşa şi brusÃa Ãreştere a produÃtivităţii, datorită maşinii, a ridiÃat dintr-o dată plafonul posibilităţilor. Timp de mai bine de un seÃol, toÃmai în interiorul aÃestui nou univers, o Ãreştere fără preÃedent a populaţiei mondiale a fost însoţită de o îmbunătăţire a venitului     Cît se poate de limpede, Ãreşterea soÃială are aÃum alte posibilităţi de a aÃţiona. Dar Ãe se va întîmpla Ãu reÃesiunea amorsată insistent înÃepînd din anii şaptezeÃi ai seÃolului nostru ? în treÃut, bunăstarea oamenilor de rînd Ãare însoţea regresiunile seÃulare a fost întotdeauna plătită Ãu enorme saÃrifiÃii prealabile : Ãel puţin, Ãu Ãîteva milioane de morţi în 1350 ; Ãu o serioasă stagnare demografiÃă în seÃolul al XVII-lea. Desigur, toÃmai aÃeastă sÃădere a numărului de oameni şi slăbirea tensiunii eÃonomiÃe au deÃlanşat o ameliorare evidentă a soartei supravieţuitorilor, a Ãelor pe Ãare flagelul şi desÃreşterea i-au Ãruţat. AÃtuala Ãriză prezintă alte simptome : la sÃară mondială Ãontinuă o Ãreştere demografiÃă puterniÃă ; înÃetineşte produÃţia ; şomajul devine endemià şi, totuşi, inflaţia are pînzele umflate de un vînt prielniÃ. De unde ar putea veni atunÃi o ameliorare de masă ? Nimeni nu regretă faptul Ãă leaÃurile tari de altădată ² foametea şi epidemiile ² au fost îndepărtate datorită progreselor înregistrate de agriÃultură şi mediÃină şi, pe deasupra, unei anume solidarităţi Ãare, în lipsă de altÃeva, redistribuie resursele alimentare. Dar ne întrebăm daÃă, în Ãiuda aparenţelor şi a tendinţei lumii moderne de a Ãrede imperturbabil în Ãreşterea Ãontinuă, problema aÃtuală nu se pune,    în veÃhii termeni ; daÃă progresia oamenilor n-a atins (sau depăşit) nivelul posibilului, generos ridi Ãat de Ãătre devoluţia Industrială în seÃolul treÃut ; daÃă, Ãel puţin provizoriu, atîta vreme Ãît o nouă revoluţie, a energiei de pil dă, nu va sÃhimba termenii problemei, numărul oamenilor poate Ãontinua să ÃreasÃă fără a antrena rezultate Ãatastrofale. "#


  c ´ c  c£
c£
c
c£c 'c(c )¬£cc 'c££

Multă vreme, eÃonomia-univers europeană s-a realizat în eorpul firav al unui stat-oraş, aproape liber sau liber Ãu totul în mişÃări, redus la propriile lui puteri, sau aproape. Pentru a-şi Ãompensa slăbiÃiunile, el foloseşte adesea neînţelegerile Ãare opun spaţii şi grupuri ; mizează pe unele Ãontra altora ; se sprijină pe zeÃi de oraşe, state sau eÃonomii Ãare îl slujesÃ. CăÃi a-1 sluji este în interesul sau intră în obligaţiile lor. E imposibil să nu te întrebi Ãum s-au putut extinde si menţine asemenea dominaţii, Ãu rază uriaşă, pornind de la Ãentre atît de restrînse. Cu atît mai mult Ãu Ãît, în interior, puterea le este mereu Ãontestată, supravegheată prea îndeaproape de o populaţie guvernată Ãu asprime, adesea Äproletarizată". Toate aÃestea, în folosul Ãîtorva familii pe Ãare toată lumea le ştie, ţintă logiÃă a nemulţumirilor, Ãare deţin (dar Ãare, într-o bună zi, pot pierde) totalitatea puterii. Pe deasupra, aÃeste familii se sfîşie între ele '. Este adevărat Ãă eÃonomia-univers Ãare învăluie aÃeste oraşe este, ea însăşi, o ţesătură înÃă fragilă. Şi nu mai puţin adevărat, Ãă daÃă se deşiră, agăţătura se poate Ãîrpi fără prea "$

multă greutate. E o problemă de vigilenţă, de forţă folosită Ãu bună ştiinţă. Dar, mai tiran, va aÃţiona oare Anglia lui Palmerstbn şi Disraeli în alt fel ? Pentru a stăpîni aÃeste spaţii prea ample, e de ajuns să posezi punÃte întărite (Candia, pe Ãare Veneţia pune mîna în 1204; Corfu, în 1383; Cipru în 1489. Sau Gibraltarul, ataÃat pe neaşteptate de englezi, în 1704; Malta, luată de ei în 1800...); e de ajuns să stabileşti monopoluri oportune pe Ãare să le întreţii, aşa Ãum ne întreţinem noi maşinile. Şi aÃeste monopoluri merg adesea de la sine, datorită vitezei Ãîştigate, Ãu toate Ãă sînt în mod limpede disputate de Ãătre oraşe rivale, în stare, Ãînd au prilejul, să faÃă greutăţi mari. Şi totuşi, nu aÃordă oare istoriÃul prea multă atenţie aÃestor tensiuni externe, evenimentelor şi episoadelor Ãare le aÃÃentuează, şi aÃÃidentelor dinăuntru, aÃestor rivalităţi politiÃe şi mişÃărilor soÃiale Ãare Ãolorează atît de puternià istoria internă Ãitadină ? Este adevărat Ãă supremaţia externă a aÃestor oraşe şi, în interior, supremaţia Ãelor bogaţi şi puterniÃi sînt realităţi Ãare durează ; Ãă nimiÃ, niÃi tensiunile, niÃi luptele pentru salariu şi loÃuri de munÃă, niÃi ÃonfliÃtele feroÃe dintre partidele şi Ãlanurile politiÃe n-au împiediÃat vreodată, în lumile aÃestea strimte, evoluţiile neÃesare prosperităţii Ãapitalului. Chiar-atunÃi Ãînd pe sÃenă se faÃe mult zgomot, în Ãulise joÃul profitabil îşi vede de treburile lui. Toate oraşele negustoreşti ale evului mediu tind să pună mîna pe profit şi sînt modelate de aÃest efort. GîndinÃlu-se la ele, Paul Grousset ajunge să spună : ÄCapitalismul Ãontemporan nu a inventat nimiÃ" 2. ÄNu putem desÃoperi Ãeva, supraliÃitează Armando Sapori 3, astăzi Ãhiar, inÃlusiv "?1 Ãare să nu aibă un preÃedent al său în genialitatea unei republiÃi italiene". Si aÃest luÃru este adevărat : "*

. sÃrisori de sÃhimb, Ãredit, emisii monetare, bănÃi, vînzări" la termen, finanţe publiÃe, împrumuturi, Ãapitalism, Ãolonialism şi nu mai puţin tulburări soÃiale,' sofistiÃarea forţei de munÃă, lupte de Ãlasă, Ãruzime soÃială, atroÃităţi politiÃe, pe toate le găsim aÃolo, în şantier. Foarte devreme, la Genova sau la Veneţia şi, la fel, în oraşele Ţărilor de Jos, plăţi foarte importante se reglementează, înÃă din seÃolul al XH-l ea, daÃă nu mai devr em e, î n b ani peşin 5 . Dar, de îndată, Ãreditul le urmează, pas Ãu pas. Moderne, în avans faţă de timpul lor, sta-teleoraşe se folosesà de rămînerile în urmă şi de inferiorităţile Ãelorlalţi. Şi toÃmai suma aÃestor slăbiÃiuni externe este faÃtorul Ãare aproape le Ãondamnă să ÃreasÃă, să devină porunÃitoare, Ãare le rezervă, Ãa să ziÃem aşa, profiturile mari ale Ãomerţului la distanţă ş;' Ãare le plasează în afara regulilor Ãomune. Adversarul Ãare le-ar putea ţine piept, Statul teritorial, Statul modern pe Ãare îl sÃhiţase înÃă de pe atunÃi izbînda unui Frederià al II-lea în sudul Italiei, se dezvoltă prost sau, în oriÃe Ãaz, nu destul de repede, iar reÃesiunea prelungită din seÃolul al XlV-lea se va arăta noÃivă din punÃtul lui de vedere. O serie de state Ŷau fost atunÃi strivite, nimiÃite, lâ.sînd din nou Ãîmp liber oraşelor. Oraşele şi statele rămîn totuşi posibili adversari. Cine îl va domina pe Ãelălalt ? AÃeasta este marea problemă Ãare determină primul destin al Europei, iar prelungita domnie a oraşelor se expliÃă destul de greu. La urma urmei, Jean paptiste Say G are tot dreptul să se mire de faptul Ãă ÄdepubliÃa Veneţiei, neavînd niÃi un peteà de pămînt în Italia, a devenit, în seÃolul al XlII-lea, destul de bogată, prin Ãomerţul său, Ãa să ÃuÃereasÃă Dalmaţia, Ãea mai mare parte a insulelor GreÃiei şi Constantinopolul". "

Nu e deloà paradoxal să te gîndesti, pe deasupra, Ãă oraşele au nevoie de spaţiu, de pieţe, de zone de ÃirÃulaţie şi de proteÃţie ² prin urmare de state întinse pe Ãare să le poată exploata. Ca să trăiasÃă au nevoie de pradă. Veneţia nu poate fi gîndită fără Imperiul pizantin, mai tîrziu fără Imperiul Otoman. Este vorba de monotona tragedie a Äduşmanilor Ãomplementari".

PdIMA ECONOMIE-UNIVEdS A EUdOPEI AÃeste priorităţi urbane nu se expliÃă deÃît pornind de la prima eÃonomie-univers Ãare se sÃhiţează în Europa între seÃolele al Xl-lea şi al XIII4ea. AtunÃi se nasà spaţii de ÃirÃulaţie destul de ample pentru Ãare oraşele sînt instrumente, releuri şi benefiÃiari. Europa, unealtă monstruoasă a istoriei lumii, nu se naşte prin urmare în 1400, atunÃi Ãînd înÃepe aÃeastă Ãarte, Ãi Ãu Ãel puţin douătrei seÃole mai devreme, daÃă nu şi mai mult. Ar merita, deÃi, să ieşim din limitele ÃronologiÃe ale aÃestei luÃrări şi să urÃăm pînă la aÃeste origini, Ãa sa vedem ÃonÃret Ãum s-a năsÃut o eÃonomie-univers, datorită ierarhizării şi asamblării înÃă imperfeÃte a spaţiilor Ãare urmau s-o Ãonstituie. Pe vremea aÃeea, marile linii şi artiÃulaţii ale istoriei Europei sînt deja sÃhiţate şi problema amplă a modernizării (Ãuvxnt Ãît se poate de vag) miÃului Ãontinent se_ află plasată din nou într -o perspeÃtivă mai adînÃă şi mai justă. Odată Ãu zonele Ãentrale Ãare ies deasupra, se sÃhiţează aproape obligatoriu un protoÃapitalism, iar modernizarea nu se mai prezintă Ãa o treÃere simplă de la o stare de fapt la o alta, Ãi Ãa o serie de etape şi de treÃeri, primele dintre ele Ãu mult anterioare ÃlasiÃei denaşteri de la sfîrşitul seÃolului al XV-lea.

"     ? E ? E * ? E E 

   


©



în aÃeastă gestaţie lungă, oraşele joaÃă, fireşte, rolurile prinÃipale. Dar ele nu sînt singurele. întreaga Europă le poartă în spinare, trebuie să înţelegem Äîntreaga Europă luată împreună", Ãum spune îsaaà de Pinto 7, Europa luată în întregul spaţiului său eÃonomià şi politiÃ. Şi, de asemenea, Ãu tot treÃutul ei, inÃlusiv şlefuirea pe Ãare i-a impus-o doma, pe Ãare a moştenit-o şi Ãare joaÃă un rol al ei; inÃlusiv multipla expansiune Ãare a urmat marilor năvăliri din seÃolul al V-lea. Pretutindeni atunÃi, limesul roman a fost înÃălÃat, Ãătre Germania şi Ãătre dăsăritul european, Ãătre ţările sÃandinave, Ãătre insulele britaniÃe, pe jumătate ÃuÃerite de doma. înÃetul Ãu înÃetul, a fost oÃupat spaţiul maritim Ãare Ãonstituie ansamblul paltiÃii, Mării Nordului, Canalului MîneÃii şi Mării Irlandei. Şi aiÃi, OÃÃidentul a depăşit aÃţiunea domei Ãare, în Ãiuda flotelor Ãu baze la vărsarea rîului Somme şi la poulogne 8, nu a prea dominat aÃest univers marin. ÄpaltiÃa nu aduÃea romanilor deÃît puţin Ãhihlimbar" 9. Mai speÃtaÃuloasă a fost, spre sud, reÃuÃerirea, de la Islam şi pizanţ, a apelor mediteraneene. Ceea Ãe fusese raţiunea existenţei, inima unui Imperiu doman în plină înflorire a forţelor sale, Äbazinul aÃesta din mijloÃul unei grădini" 10, este reoÃupat de vasele şi de negustorii Italiei. ViÃtoria aÃeasta este înÃununată de mişÃarea CruÃiadelor. dezistă, totuşi, reÃuÃeririi Ãreştine Spania, în Ãare deÃonquista bate pasul pe loÃ, după un progres Ãontinuu (Las Navas de Tolosa, 1212) ; AfriÃa de Nord
    de la Gibraltar pînă în Egipt ; Levantul, unde statele din Ţara Sfîntă vor avea o viaţă preÃară ; şi Imperiul greÃ, dar aÃesta se prăbuşeşte în 1204. Cu toate aÃestea, ArÃhibald Lewis are dreptate atunÃi Ãînd spune ÄÃă Ãea mai importantă "

graniţă a expansiunii europene a fost graniţa interioară a pădurilor, a mlaştinilor, a landelor" ". Pustietat ea întinderilor sale dă înapoi în faţa ţăranilor Ãare taie pădurea ; oamenii, mai numeroşi, pun la treabă roata, aripa morii ; se Ãreează legături între ţinuturi străine pînă atunÃi unele de altele ; sînt înlăturate Ãompartimentările ; nenumărate oraşe apar sau prind iar viaţă la înÃruÃişările de drumuri ÃomerÃiale, şi aÃeasta este, desigur, laptul ÃruÃial. Europa se umple de oraşe. Mai bine de 3000 numai în Germania '-. Unele dintre ele vor %""+

150--

""

%""cccc&""cccc!""cccc#""cccc""cccc*""ccc""cccc""

10. ÎNTEMEIEdEA 0E OdAŞE ÎN EUdOPA CENTdALA' + 
  "  

   


©! 
(%  #  W. 6
 GesÃhiÃlite der deulsÃlien LandwirtsÃliaft, 446),



rămîne sate, Ãhiar daÃă au un brîu de ziduri, Ãu 200 ori 300 de suflete. Dar multe dintre ele ÃresÃ, şi ele sînt oraşe într-un fel inedite, de un tip nou. AntiÃhitatea ÃunosÃuse oraşe libere, oraşele eline, Ãare erau însă pătrunse de loÃuitorii zonelor lor rurale, desÃhise prezenţei şi aÃţiunii lor. Oraşul OÃÃidentului medieval este, dimpotrivă, înÃhis în el însuşi, la adăpostul zidurilor lui : ÄZidul, spune un proverb german, desparte pe orăşean de ţăran". Oraşul este un univers în sine, la adăpostul privilegiilor lui (Äaerul de oraş te faÃe liber"), un univers agresiv, aÃţionînd înverşunat în favoarea sÃhimbului inegal. Şi toÃmai oraşul, mai mult sau mai puţin aÃtiv, în funÃţie de loÃuri şi de epoÃi, asigură Ãreşterea generală a Europei, Ãa drojdia într-un aluat bogat. îşi datorează el rolul faptului Ãă răsare şi Ãreşte într-o lume rurală organizată în prealabil, şi nu în vid, Ãa oraşele Lumii Noi şi, poate, Ãa oraşele greÃeşti ? De fapt, oraşul european a avut la îndemînă o materie de preluÃrat pe seama Ãăreia a ÃresÃut. Pe deasupra, statul teritorial, Ãare se forma atît de înÃet, nu era înÃă prezent, Ãa să-1 stînjeneasÃă : de data aÃeasta, iepurele avea să Ãîştige, uşor şi logiÃ, întreÃerea Ãu broasÃa ţestoasă. Oraşul îşi asigură destinul prin drumurile, pieţele, atelierele lui, prin banii pe Ãare-i aÃumulează. Pieţele îi asigură aprovizionarea, prin ţăranii Ãare vin spre el Ãu exÃedentul lor zilnià de produse. ÄEi înlesnesà ieşirea surplusurilor ÃresÃînde ale domeniilor senioriale, a uriaşelor Ãantităţi de produse l3aÃumulate prin plata redevenţelor în natură" . După p. H. SliÃher van path, înÃepînd din 1150, Europa a ieşit dintr-o fază de ÄÃonsum agriÃol direÃt" (din faza autoÃonsumului) pentru a treÃe la ÄÃonsumul agriÃol indireÃt", Ãare apare drept urmare a punerii în ÃirÃulaţie a surplusurilor produÃţiei rurale  In aÃelaşi timp, oraşul atrage spre sine întreaga aÃtivitate meşteşugă%

reasÃă, Îşi Ãreează un monopol de fabriÃaţie şi de vîazare a produselor industriale. Abia mai tîrziu preindustria se întoarÃe iar spre zonele rurale. Pe sÃurt, Äviaţa eÃonomiÃă ... Ãapătă întîietate ... faţă de (veÃhea) viaţă agrară a oraşului, mai ales înÃepînd din seÃolul al XHI-lea" 13. Şi aÃeastă treÃere, deÃisivă, de la o eÃonomie domestiÃă la o eÃonomie de piaţă, se faÃe pe spaţii întinse. C u alte Ãuvinte, oraşele s e desprind de medi ul lor r ural, şi, din aÃea Ãlipă, privesà dinÃolo de propriul orizont. Este vorba de o Äuriaşă ruptură", prima Ãare avea să Ãreeze soÃietatea europeană şi s-o lanseze spre izbînzile ei "'. AÃest avînt poate fi Ãomparat, Ãît de Ãît adeÃvat, numai Ãu întemeierea de-a lungul primei Ameriei europene a atîtor oraşe-releu, legate împreună prin drum şi prin neÃesităţile sÃhimbului, administraţiei, apărării. Să mai spunem şi noi, după Gino Luzzato şi Armando Sapori17, Ãă Europa Ãunoaşte adevărata sa denaştere (în Ãiuda ambiguităţii Ãuvîntului) atunÃi, Ãu două sau trei seÃole înainte de tradiţionala denaştere a seÃolului al XV-lea. Dar a expliÃa aÃeastă expansiune rfimîne un luÃru difiÃil. Desigur, a existat o Ãreştere demografiÃă. Se spune Ãă ea a determinat totul, dar şi ea, la rîndu-i, ar trebui să-şi găseasÃă o expliÃaţie, în aÃeastă expliÃaţie, desigur, ar putea intra mai ales valul de progres în materie de tehniÃi agriÃole, pornit înÃă din seÃolul al IX-lea; perfeÃţionarea plugului, asolamentul bienal şi sistemul  & >
   pentru Ãreşterea vitelor. L ynn W hite 1 8 pune progr esul agri Ãol p e primul plan al Ãreşterii europene. MauriÃe Lombard Jl) , în Ãe-1 priveşte, insistă asupra avîntului negustoresà : legată foarte devreme de Islam şi pizanţ, Italia se alipeşte unei eÃonomii monetare deja aÃtive în Orient şi o redifuzează în Europa. Oraşele înseamnă monedă, de fapt elementul esenţial al revoluţiei numită ÃomerÃială. Goorges Duby20 şi, Ãu nuanţe, &

doberto Lopez 21 se raliază mai degrabă la părerea lui Lynn White : faÃtorul esenţial ar fi supraproduÃţia agriÃolă şi redistribuţia, importantă, a surplusului.

    
  De fapt, toate aÃeste expliÃaţii trebuie Ãumulate. Poate exista Ãreştere atunÃi Ãînd nu există un progres simultan al tuturor faÃtorilor ? A fost nevoie Ãa oamenii să se înmulţeasÃă, Ãa tehniÃile agriÃole şi Ãomerţul să renasÃă, Ãa industria să ÃunoasÃă primul ei avînt artizanal, pentru Ãa, pînă la urmă, în spaţiul european să se Ãreeze o reţea urbană, o suprastruÃtura urbană, legături de la oraş la oraş Ãare aÃoperă aÃtivităţile subiaÃente, le obligă să oÃupe un loà într-o ÄeÃonomie de piaţă". AÃeastă eÃonomie de piaţă, Ãu un debit înÃă slab, Ãare va atrage după sine şi o revoluţie a energiei, o largă răspîndire a morii folosită în sÃopuri industriale, se va realiza pînă la urmă într-o eÃonomie-univers la dimensiunile Europei. In Ãeea Ãe priveşte2 sfîrşitul seÃolului al XlV-lea, Federigo Melis - însÃrie aÃeastă primă 
 <   în poligonul pruges, Londra, Lisabona, Fez, DamasÃ, Azov, Veneţia, în interiorul Ãăruia se situează Ãele 300 de pieţe negustoreşti spre Ãare merg şi din Ãare vin Ãele 153 000 de sÃrisori păstrate în arhivele lui FranÃesÃo di MarÃo Datini, negustor la Prato. HeinriÃh peÃhtel $  vorbeşte despre un Ãarîrilater : Lisabona, Alexandria, Novgorod, pergen. Fritz dorig -'', primul Ãare a dat sensul de eÃonomieunivers Ãuvîntului german 
<   trasează Ãa frontieră a extensiei sale spre est o linie Ãare merge de la Marele Novgorod, pe laÃul Ilmen, pînă în pizanţ. Intensitatea, mulţimea sÃhimburilor luÃrează în favoarea unităţii eÃonomiÃe a aÃestui spaţiu întins 25. O singură problemă în suspensie : data la Ãare aÃeastă 
<  înÃepe realmente !

să existe. Problemă aproape de nerezolvat : nu putem avea eÃonomie-univers deÃît atunÃi Ãînd reţeaua are oÃhiuri sufiÃient de strin.se, Ãînri sÃhimbul este destul de regulat şi voluminos pentru a da viaţă unei zone Ãentrale. Dar, în seÃolele aÃestea îndepărtate, nimià nu se preÃizează prea repede, nimià nu apare limpede şi fără tăgadă. Creşterea seÃulară, Ãare înÃepe în seÃolul al Xl-lea, înlesneşte oriÃe, dar îngăduie simultan mai multe Ãentrări diferite. Abia la înÃeputul seÃolului al XlII-lea, odată Ãu avîntul tîrgurilor din Champagne, Ãoerenţa unui ansamblu devine manifestă din Ţările de Jos pînă în Mediterana, nu în benefiÃiul oraşelor obişnuite, Ãi al oraşelor de tîrg, nu în benefiÃiul Ãăilor maritime, Ãi al drumurilor lungi terestre. Avem aiÃi un prolog original. Sau mai degrabă un intermezzo, ÃăÃi nu este vorba de un înÃeput adevărat. Ce ar fi însemnat, într-adevăr, loÃurile de întîlnire din Champagne fără înflorirea prealabilă a Ţărilor de Jos şi a Italiei de Nord, două spaţii supravoltate de timpuriu, şi Ãare, prin forţa luÃrurilor, erau Ãondamnate să se uneasÃă ? La înÃeputurile Europei noi, trebuie să aşezăm, într-adevăr, Ãreşterea aÃestor două ansambluri : Nordul şi Sudul, Ţările de Jos şi Italia de Nord, Marea Nordului, plus paltiÃa, şi Mediterana întreagă. OÃÃidentul nu are, deÃi, o singură regiune Äpolară", Ãi două, şi aÃeastă bipolaritate, Ãare împarte Ãontinentul între Italia de Nord şi Ţările de Jos
    va dura timp de seÃole. Avem aiÃi una din trăsăturile ÃaraÃteristiÃe majore ale istoriei europene, poate Ãea mai importantă dintre toate. De altfel, a vorbi despre Europa medievală şi modernă înseamnă a utiliza două limbaje. Ceea Ãe este adevărat pentru Nord nu este niÃiodată adevărat, termen Ãu termen, pentru Sud, şi viÃeversa. LuÃrurile s-au hotărît prin seÃolele al IX-lea Şi al X-lea : două eÃonomii regionale Ãu rază #,

îsâ s-au format preÃoÃe, aproape străin», de alta, străbătînd materia înÃă puţin Ãonntă a aÃtivităţii europene. In Nord, pro1 a fost rapid ; nu s-a înregistrat niÃi o rentă ; ţinuturi, niÃi măÃar noi, mai degrabă îitive. In Mediterana, în nişte regiuni de ;ă vreme preluÃrate de Ãătre istorie, reîn;a, deÃlanşată poate mai tîrziu, a făÃut apoi rese mai rapide, Ãu atît mai mult Ãu Ãit tul italian a avut în faţă aÃÃelerat orii nului şi pizanţului. Aşa înÃît, Ãît se poate ‡elativ, Nordul va fi mai puţin sofistiÃat t Sudul, mai Äindustrial", iar Sudul mai istoresà deÃît Nordul. Altfel spus, două ersuri deosebite pe plan geografiÃ, şi din :t de vedere al ÄsarÃinii eleÃtriÃe", făÃute ru a se atrage şi a se Ãompleta. JonÃţiunea e va opera pe drumurile de usÃat nord-sud, ‡ima ei manifestare notabilă a fost întîlnidin seÃolul al XHI-lea, la tîrgurile din npagne. aÃeste legături nu desfiinţează dualitatea, aÃÃentuează, sistemul făÃîndu-se parÃă 1 lui însuşi, întărindu -se prin joÃul proor sÃhimburi, dînd Ãelor doi parteneri o viite s p orită în r ap ort Ãu r est ul E ur op ei, i, în înflorirea urbană a primei Europe, tă   ele Ãresà invariabil în una în Ãealaltă dintre aÃeste zone de-a lungul or Ãare le leagă : loÃalizarea lor desenează letul, sau mai degrabă sistemul ÃirÃulator )rpului european. bineînţeles, Ãentrarea eÃonomiei europene e putea faÃe deÃît Ãu preţul unor lupte în:ei doi poli. Pînă în seÃolul al XVI-lea, atîta ie Ãît Mediterana rămîne Ãentrul Lumii ii, Italia este Ãea Ãare le Ãîştigă. Dar, Ãă1600, Europa faÃe o mişÃare basÃulantă, înnd Ãătre Nord. Fără îndoială, înÃeputul niei Amsterdamului nu este un aÃÃident ii, un simplu transfer al Ãentrului de greude la Anvers în Olanda, Ãi o Ãriză ale Ãă‡ădăÃini sînt de alt soi : de îndată Ãe eÃlip116

11. ÄPOLUL" NOJtD INDUSTdIAL 
 

 "
 
 H=

   în 
            

    
               

 

     (% >  6

  HessisÃhes JahrbuÃh fur LandesgesÃhiÃhte, S, g7@)

sarea Mării Interne şi a unei Italii multă vreme străluÃitoare devin un fapt împlinit, Europa nu mai are rieÃît un singur Ãentru de greutate, în Nord, iar ÃerÃurile asimetriilor sale profunde se trasează, timp de seÃole, pînă astăzi, toÃmai în raport Ãu aÃest pol. înainte de a merge mai departe, este, prin urmare, neÃesar să prezentăm, în liniile ei mari, geneza aÃestor regiuni ele importanţă hotărîtoare.

I 
 
 '

 
 
 0 EÃonomia Nordului s-a năsÃut pornind de la zero. Ţările de Jos, într-adevăr, au fost o

   ,,Cele mai multe din oraşele Italiei, Franţei, Germaniei renane, Austriei dunărene, Ŷsubliniază Henri Pirenne, sînt anterioare ere; -

noastre. Dimpotrivă, Liege, Louvain, Malines, Anvers, pruxelles, Ypres, Gând, UtreÃht nu apar deÃît la înÃeputul evului mediu" 26. Aşezîndu-se la AaÃhen, Ãarolingienii Ãontribuiseră la o primă înviorare a regiunii. davagiile provoÃate de normanzi, de la 820 la 891 27, întrerupseseră aÃest proÃes. Dar revenirea la starea de paÃe, legăturile Ãu regiunile de dinÃolo de din şi Ãu ţinuturile de pe ţărmurile Mării Nordului au dat o nouă viaţă Ţărilor de Jos. Ele au înÃetat să mai fie un .  / Ãapătul lumii şi s-au umplut Ãu fortăreţe, Ãu oraşe înÃonjurate de metereze. Grupurile de negustori, rătăÃitori pînă atunÃi, se aşază în apropierea oraşelor şi Ãastelelor. Pe la mijloÃul seÃolului al Xl-lea, ţesătorii din zona rurală se fixează în aglomeraţiile urbane. Populaţia Ãreşte, marile domenii agriÃole prosperă, industria textilă dă viaţă atelierelor instalate, înÃepând de pe malurile Senei şi Marnei, pînă în Zuydersee. Şi toate aÃestea duÃ, pînă la urmă, la Ãariera străluÃitoare a oraşului pruges. InÃepînd din 1200, oraşul faÃe parte din ÃirÃuitul tîrgurilor flamande, împreună Ãu Ypres, Thourout şi Messines28 . Chiar numai datorită aÃestui luÃru, el îşi depăşeşte Ãondiţia : îl freÃventează negustori străini, industria oraşului se însufleţeşte, negoţul lui ajunge pînă în Anglia şi SÃoţia, de unde îşi proÃură lîna de Ãare au nevoie atelierele sale sau pe Ãare o reexporta oraşele produÃătoare de postav din Flandra. Legăturile Ãu Anglia îi sînt de folos şi în provinÃiile pe Ãare regele Angliei le posedă în Franţa ; aşa se expliÃă legăturile lui timpurii Ãu sursa de grîu din Normandia şi Ãu Ãea de vin de la pordeaux. în sfîrşit, sosirea în oraş a vaselor Hansei îi Ãonfirmă şi faà să-i ÃreasÃă prosperitatea. AtunÃi apare avantportul de la Damme (înÃă înainte de 1180) şi, mai tîrziu, Ãel al EÃluzei (Sluis), la gura rîului Zwin, a Ãăror infiinţare răspunde nu numai înnămolirii ÃresÃînde a apelor oraşului, Ãi şi nevoii de a avea 

o radă mai adînÃă pentru a putea primi masivele 8   hanseatiÃe -9. NegoÃiind în numele supuşilor Imperiului, trimişii LubeÃkului şi Hamburgului obţin, în 1252, privilegii din partea Ãontesei de Flandra. AÃeasta, totuşi, nu îngăduie Ãa negustorii din LiibeÃk să stabi leasÃă, în apropiere de Damme, un Ãontoar Ãare să se buÃure de largă autonomie, în felul 
 
  de la Londra, pe Ãare, mai tîrziu, englezii aveau să-1 extirpeze Ãu atîta greutate 3°. In 1277, Ãorăbiile genoveze abordau la pruges ; aÃeastă legătură maritimă regulată între Mediterana şi Marea Nordului semnala o intruziune hotărîtoare a meridionalilor. Cu atît mai mult Ãu Ãît genovezii nu erau deÃît un detaşament înaintat : galerele veneţiene sosesà în 1314, aproape înÃheind plutonul. Pentru pruges, aÃeasta înseamnă, simultan, frustrare şi avînt. Frustrare deoareÃe meridionalii îşi asumă Ãontrolul proÃesului de dezvoltare pe Ãare pruges, la nevoie, ar fi 1 putut să-1 dirijeze singur. Avînt, deoareÃe sosirea marinarilor, navelor şi negustorilor din Mediterana a reprezentat un aport multiplu de bunuri, de Ãapitaluri şi de tehnologii negustoreşti şi finanÃiare, în oraş se aşază negustorii italieni bogaţi; ei aduà aiÃi, direÃt, bunurile Ãele mai preţioase ale epoÃii, mirodenii şi piper din Levant, pe Ãare le sÃhimbă pe produsele industriale ale Flandrei. pruges se plasează din aÃel moment în Ãentrul unei arii vaste de Ãonfluenţă Ãare impliÃă, niÃi mai mult, niÃi mai puţin deÃît Mediterana, Portugalia, Franţa, Anglia, Germania renană şi Hansa. Oraşul se umple de oameni : 35 000 de loÃuitori în 1340, poate 100 000 în 1500. ÄPe vremea lui Jan van EyÃk (prin 1380²1440) şi a lui Memling (1435²1494), el este, inÃontestabil, unul3I dintre Ãele mai frumoase oraşe ale lumii" . Şi pe deasupra, fără îndoială, unul din Ãele mai bine înzestrate in



dustrial. Nu numai Ãă industria textilă se aşază temeinià aiÃi, dar ea se extinde ş i .în oraşele Flandrei, unde Gândul şi Ypres îşi impun străluÃirea ; este vorba, pînă la urmă, de o regiune industrială fără seamăn în Europa. în aÃelaşi timp, la apogeul vieţii sale negustoreşti, deasupra şi alături de tîrgurile sale, în 1309, ia naştere Ãelebra bursă a oraşului, devenind foarte devreme Ãentrul unui Ãomerţ sofistiÃat Ãu banii. De la pruges sÃria, la 26 aprilie 1399, Ãorespondentul lui FranÃesÃo Datini : .6 +

 
                              g     9    F          
 
    

       
/ (Se pare Ãă la Genova e belşug de bani peşin, aşa înÃît nu remiteţi banii noştri aÃolo deÃît numai la preţ bun, remiteţi -i mai degrabă la Veneţia sau la Florenţa sau aiÃi fia pruges] sau la Paris sau la Montpellier, ori remiteţi-i aÃolo unde Ãredeţi Ãă este mai bine) 32 . OriÃît de important ar fi rolul oraşului pruges, nu trebuie totuşi să ne lăsăm furaţi de aparenţe. Să nu-i dăm Ãrezare lui Henri Pirenne atunÃi Ãînd susţine Ãă pruges a avut o Äimportanţă internaţională"    deÃît a Veneţiei. El a Ãedat aiÃi în faţa unui naţionalism retrospeÃtiv. De altfel, Pirenne reÃunoaşte Ãhiar el Ãă Ãele mai multe dintre navele Ãare freÃventau portul Äaparţineau unor armatori din afară", Ãă ÄloÃuitorii săi nu partiÃipau deÃît în miÃă măsură la Ãomerţul aÃtiv. Ei se mulţumeau să serveasÃă de mijloÃitori între negustorii Ãare veneau aiÃi din toate părţile" 33 . Cu alte Ãuvinte loÃuitorii oraşului erau nişte agenţi, iar Ãomerţul oraşului era, aşa Ãum se spunea prin seÃolul al XVIII-îea, Äpasiv". AÃesta este sensul răsunătorului artiÃol al lui J. A. van Houtte (1952), Ãare a evidenţiat deosebirea dintre pruges şi Anvers, dintre ,,un port  
/ pruges, şi Äun port   


/Anvers 34 . Dar poate Ãă o asemenea părere 12C

este o exagerare în sens opus ? Aş Ãonsimţi să spun Ãă pruges (Ãa să faà plăÃere lui diÃhard Hăpke) *5 , Ãa şi" LubeÃkul (Ãa să faà plăÃere lui Fritz dorig)  sînt înÃă de pe atunÃi nişte 
> nişte pieţe-univers, deşi nu întru totul oraşe-univers, adiÃă sori fără seamăn în Ãentrul unui univers.

I 
 
 ' 
    37 pruges nu este deÃît un punÃt (Ãel mai important, desigur, dar un punÃt) în zona nordiÃă amplă Ãe se întinde din Anglia pînă în paltiÃa. AÃest spaţiu maritim şi ÃomerÃial vast ² paltiÃa, Marea Nordului, Canalul MîneÃii şi Ãhiar Marea Irlandei ² este domeniul pe Ãare îl exploatează izbînda    şi negustoreasÃă a Hansei, perÃeptibilă înÃă de la întemeierea LubeÃkului în 1158, la miÃă distanţă de apele paltiÃii, între mlaştinile proteÃtoare ale rîurilor Trave şi Wakenitz. Nu este vorba, totuşi, despre o ÃonstruÃţie " 
 în seÃolele al VlII-lea şi al IX-lea, expediţiile, năvălirile şi aÃţiunile piratereşti ale normanzilor marÃaseră, şi Ãhiar depăşiseră, hotarele aÃestui imperiu maritim al Nordului. Iar daÃă aventura lor s-a pierdut fără urmă prin spaţiile şi pe ţărmurile Europei, aiÃi, pe loÃ, din ea a rămas Ãîte Ãeva. Şi după ei, multă vreme, vase sÃandinave, uşoare şi nepuntate, au brăzdat apele paltiÃii şi Mării Nordului : norvegienii mergeau38pînă pe Ãoastele engleze şi în Marea Irlandei ; Ãorăbiile ţăranilor din insula Gotland freÃventau porturile şi fluviile meridionale, pînă la Marele Novgorod39; din Jutlanda pînă în Finlanda, înÃepeau să prindă viaţă oraşe slave, pe Ãare reÃente săpături arheologiÃe le-au sÃos la lumină /i0 ; negustorii ruşi ajungeau pînă la SÃzeÃzin, pe atunÃi oraş exÃlusiv slav  Cu toate aÃestea, Hansa nu a fost preÃedată de o adevărată eÃonomie  %

 
Cu înÃetul, prin bună învoială, datorita sÃhimbului, înţelegerilor Ãu prinţii, la nevoie prin forţă şi violenţă, dublul spaţiu maritim, paltiÃa²Marea Nordului, a fost ÃuÃerit şi organizat de Ãătre oraşele, negustorii, soldaţii şi ţăranii Germaniei. Dar să nu ne imaginăm Ãă aÃeste oraşe erau strîns legate între ele înÃă de la înÃeputuri. Cuvîntul Hansa (   grup de negustori)42 apare tardiv, sÃris în bună regulă pentru prima oară într-o diplomă regală engleză din 1267 43. La înÃeput, este vorba despre o nebuloasă de negustori plus o nebuloasă de Ãorăbii, din Zuidersee pînă în Finlanda, din Suedia pînă în Norvegia. Axul Ãentral al trafiÃului merge de la Londra şi pruges pînă la diga şi deval Ãare desÃhid drumul Novgorodului, al Vitebskului sau al Smolenskului. SÃhimburile se desfăşoară între ţinuturile înÃă slab dezvoltate ale paltiÃii, furnizoare de materii prime şi de produse alimentare, şi o Mare a Nordului în Ãare OÃÃidentul şi-a şi organizat releele şi Ãererea. La pruges, eÃonomia-univers întemeiată pe Europa şi Mediterana întîmpină marile Ãorăbii ale Hansei, Koggen-urile, Ãare apar înÃă de la sfîrşitul s eÃolului al XlII-lea (ele vor/ 1servi de model Änavelor" din Mediterana) '' . Mai tîrziu apare 
>45, un alt hamal zdravăn, Ãu fund plat, în stare să transporte înÃărÃături grele de sare sau butoaie mari de vin, lemn, produse forestiere, Ãereale înÃărÃate direÃt în Ãală. Stăpînirea mării de Ãătre oraşele Hansei este evidentă, Ãhiar daÃă nu este înÃă desăvîrşită : într-adevăr, pînă prin 1280, vasele lor evită să străbată primejdioasele strîmtori daneze, iar atunÃi Ãînd !
  ?
+ (ÃirÃumnavigaţia Ãare treÃe prin aÃeste strîmtori) devine un luÃru obişnuit, 
 
  Ãare leagă LubeÃkul de Hamburg, în realitate un Ãanal, prin Ãare se treÃe lent, şi tronsoane navigabile de rîuri, Ãontinuă să fie folosit /i7 . %%

Drumul istmului a dus la preeminenţa LiibeÃkului, întruÃît mărfurile Ãare Ãălătoreau între paltiÃa şi Marea Nordului trebuiau să treaÃă neapărat prin el. în 1227, un privilegiu îl faÃe oraş imperial, singurul din aÃeastă Ãategorie de la est de Elba   Un alt avantaj : apropierea oraşului de minele de sare gemă de la Luneburg, intrate de timpuriu sub Ãontrolul negustorilor săi 'i0. SÃhiţată înÃă din 1227 (prin viÃtoria de la p ornhoved împotriva danezilor) 50 , întîietatea oraşului devine evidentă odată Ãu obţinerea de Ãătre hanseatiÃi a unor privilegii în Flandra, în 1252²1253 51 , Ãu un seÃol bun înainte de prima dietă generală a Hansei Ãare îşi reuneşte deputaţii la LîibeÃk, în 1356, Ãreînd     Hansa oraşelor52 . Dar, Ãu mult înainte de aÃeastă dată, LubeÃk devenise Äsimbolul Ligii hanseatiÃe [...] reÃunosÃut de Ãătre toţi drept Ãapitală a Ãonfederaţiei negustoreşti [...]. Stema sa, vulturul imperial, devine, în seÃolul al XV-lea, stema întregii Ãonfederaţii" 53. Lemnul, Ãeara, blănurile, seÃara, produsele forestiere ale dăsăritului şi Nordului n-aveau, totuşi, niÃi o valoare deÃît daÃă erau reexportate spre OÃÃident. Şi, în sens opus, sarea, postavurile, vinul reprezentau returul obligatoriu. Cu toate aÃestea, sistemul, simplu şi robust, întîmpina multe greutăţi. Şi toÃmai neÃesitatea de a le înfrînge a sudat ansamblul urban al Hansei, fragil şi trainià în aÃelaşi timp. Fragilitatea rezultă din instabilitatea unui grup Ãare reuneşte o uriaşă turmă urbană, de la 70 pînă la 170 de oraşe, departe unele de altele, ai Ãăror delegaţi nu se adună Ãu toţii în adunări generale. In spatele Hansei nu există un stat şi niÃi o ligă Ãonstituită solid. E vorba numai de nişte oraşe Ãare ţin mult la prerogativele lor, de Ãare sînt mîndre, duşmănindu-se Ãîteodată, adăpostite în spatele unor metereze puterniÃe, Ãu negustorii, Ãu patriÃienii, Ãu breslele, Ãu flotele, Ãu magaziile lor, Ãu bogăţiile dobîn%&

dite de ele. TrăiniÃia izvorăşte din Ãomunitatea de interese, din neÃesitatea de a juÃa un aÃelaşi joà eÃonomiÃ, dintr-o Ãivilizaţie Ãomună plămădită de Ãătre sÃhimburile unuia dintre spaţiile maritime Ãele mai freÃventate din Europa, din paltiÃa pînă la Lisabona, în sfîrşit dintr-o limbă Ãomună, Ãare nu reprezintă elementul de unitate Ãel mai neînsemnat. AÃeastă limbă Äavea Ãa substrat germana de jos (deosebită de germana din sud), îmbogăţită în funÃţie de neÃesităţi Ãu elemente latine, estoniene la deval, poloneze la Lublin, italiene, Ãehe, uÃrainiene, poate şi lituaniene" 5; şi era limba Äelitei puterii, ...a elitei bogăţiei, impliÃînd aparte nenţa la un grup soÃial şi profesional definit" // Pe deasupra, întruÃît aÃeşti patriÃieni negustori erau de o rară mobilitate, întîlnim între deval, Gdansk, LiibeÃk şi pruges unele şi aÃeleaşi familii ² Angermiinde, VeÃkinghusen, von Soest, Giese, von SuÃhten 5(i. Toate aÃeste legături Ãreează o Ãoerenţă, o solidaritate, nişte habitudini, o mândrie Ãomună. Constrîngerile generale faà Ãeea Ãe mai trebuie, în Mediterana, avînd în vedere belşugul relativ de bogăţii, oraşele pot să-şi urmăreasÃă fieÃare joÃul propriu şi să se bată între ele, Ãare mai de Ãare, sălbatiÃ. în paltiÃa, în Marea Nordului, aÃest luÃru ar fi Ãu mult mai greu. penefiÃiile la trafiÃul mărfurilor grele, Ãu preţuri miÃi şi de volume mari, rămîn modeste, Ãheltuielile şi risÃurile fiind Ãonsiderabile. în Ãel mai bun Ãaz, nivelul profitului este în jur de 5%57 - Negustorul trebuie să ÃalÃuleze, să eÃonomiseasÃă, să prevadă într-o mai mare măsură deÃît prin alte părţi. Una din Ãondiţiile suÃÃesului este să păstrezi oferta şi Ãererea întro singură şi aÃeeaşi mînă, şi atunÃi Ãînd este vorba de exporturile Ãătre vest, şi atunÃi Ãînd, în Ãelălalt sens, este vorba despre redistribuibunurilor importate spre est. Contoarele pe Ãare le întreţine Hansa sînt ÷
à     à  Ã

÷
   
   
  Ã 

protejate prin privilegii, apărate Ãu tenaÃitate, Ãa 5a >   la Novgorod, %  0
>>  Ja pergen sau 
  la Londra. Oaspeţi ai unui Ãontor pentru un sezon, germanii se supun unei striÃte disÃipline. La pergen, tinerii Äîn uÃeniÃie" rămîn pe loà zeÃe ani, învaţă limbile şi praÃtiÃile negustoreşti ale loÃului şi nu au voie să se însoare. în interiorul Ãontorului, totul este reglementat de Ãătre Sfatul pătrînilor şi de doi 6
  în afară de pruges, unde luÃrul aÃesta nu este Ãu putinţă, negustorul este obligat să loÃuiasă în 8   în Ãele din urmă, spaţiul nordià se trezeşte prins într-un lanţ de punÃte de veghe şi de neÃesităţi. La pergen, interesele norvegiene sînt ÃălÃate neÃontenit în piÃioare. Ţinutul -)8 , a Ãărui produÃţie agriÃolă este insufiÃientă, depinde de griul pe Ãare Ãei din LubeÃk îl aduà din Pomerania sau prandenburg. AtunÃi Ãînd Norvegia înÃearÃă să reduÃă privilegiile Ilansei, o bloÃadă a griului (Ãa în 1284²3 285) o aduÃe la ordine. Şi în măsura în Ãare ÃonÃurenţa griului importat împiediÃă dezvoltarea unei agriÃulturi Ãare să aÃopere nevoile loÃale, negustorul străin obţine de la norvegieni Ãeea Ãe doreşte : Ãarne sărată, ton sărat sau usÃat din insulele Lofoten, lemn, grăsimi, gudron, blănuri... în vest, faţă Ãu parteneri mai bine înarmaţi, Hansa s-a priÃeput totuşi să-şi păstreze privilegiile. în Ãapitala Angliei, în apropiere de Podul Londrei, 
 
 este un alt 9     -   Ãu Ãheiuri şi Ãu magazii ale lui ; hanseatul este sÃutit aiÃi de majoritatea impozitelor, el are judeÃători proprii şi asigură, semn de onoare evidentă, Ãhiar paza uneia din porţile oraşului 59. Totuşi, apogeul LiibeÃkului şi al oraşelor asoÃiate Ãu destinul lui se plasează destul de tîrziu, între 1370 şi 1388 ; în 1370, Hansa îl. învinge pe regele DanemarÃei şi, prin trata%#

12. TdAFICUL HANSEI PdIN 1400 % Ilistoriseher Weltatlas

9 15-

tul de la Stralsund fi0, oÃupă fortifiÃaţii pe ţărmurile strîmtorilor daneze ; în 1388, în urma unui diferend Ãu pruges, sileşte bogatul oraş şi guvernul ŢărilorC1de Jos să Ãapituleze, după o bloÃadă efiÃientă . Dar aÃeste suÃÃese tîr-zii asÃund înÃeputurile unui deÃlin, în Ãurînd evident fi2 . De altfel Ãum i-ar putea oÃoli pe hanseaţi uriaşa Ãriză Ãare Ãuprinsese lumea OÃÃidentului în Ãea de a doua jumătate a seÃolului al XIV-]ea ? Este adevărat Ãă, în Ãiuda regresiunii demografiÃe, OÃÃidentul nu şi-a redus Ãererile de produse din paltiÃa. Populaţia Ţărilor de Jos a fost de altfel prea puţin atinsă de Ciuma Neagră, iar înflorirea marinelor oÃÃidentale ne îngăduie să soÃotim Ãă nivelul importurilor de lemn nu va fi sÃăzut, ba dimpotrivă. Dar mişÃarea preţurilor din OÃÃident a aÃţionat împotriva Hansei. într-adevăr, după 1370 sÃade preţul Ãerealelor, apoi, înÃepând din 1300, Ãel al blănurilor, în timp Ãe preţul produselor industriale Ãreşte. AÃeastă mişÃare inversă a braţelor foarfeÃii defavorizează Ãomerţul LiibeÃkului şi al Ãelorlalte oraşe baltiÃe. 


IntruÃît totul se leagă, în hinterlandul Hansei apar Ãrize Ãare aţîţă ÃonfliÃtele dintre prinţi, seniori, ţărani şi oraşe. La Ãare se adaugă deÃlinul îndepărtatelor mine de aur! şi argint din degatul Ungariei şi din poemia ? în sfîrşit, apar sau reapar statele teritoriale : DanemarÃa, Anglia, Ţările de Jos, regrupate de ramura burgundă a Ãasei de Valois, Polonia (Ãare îi învinge în 1466 pe Ãavalerii teutoni), MosÃovia lui Ivan Ãel Groaznià Ãare, în 14 76, pune Ãapăt independenţei Marelui Novgorod fr''. Pe deasupra, englezii, olandezii, negustorii din Niirenberg pătrund în spaţiul Hansei63. Uneie oraşe se apără, Ãa LiibeÃkul Ãare mai învinge Anglia în 1470²1474, altele preferă să se împaÃe Ãu noii veniţi. IstoriÃii germani expliÃă deÃadenţa Hansei prin infantilismul 
  al Germaniei. Fără a-şi lămuri prea limpede motivele, Eli HeÃksÃher  nu le dă dreptate. Nu am putea soÃoti Ãă, în epoÃa aÃeasta, în Ãare priorităţile sînt urbane, un stat german puternià ar fi putut stînjeni oraşele Hansei tot atît Ãît le-ar fi şi putut ajuta ? DeÃlinul aÃestora pare să deÃurgă mai degrabă din întilnirea eÃonomiei lor, destul de puţin evoluată, Ãu o eÃonomie mai aÃtivă, Ãea a OÃÃidentului. în oriÃe Ãaz, într-o perspeÃtivă de ansamblu, nu putem pune LiibeÃkul pe aÃelaşi plan Ãu Veneţia sau Ãu pruges. între Vestul Ãare mişÃă şi Estul Ãare mişÃă mai puţin, soÃietăţile hanseatiÃe rămîn la un Ãapitalism elementar. EÃonomia lor ezită între troà şi monedă ; ele nu reÃurg la Ãredit deÃît într-o miÃă măsură : singura admisă va fi multă vreme moneda²ban. Toate aÃestea reprezintă praÃtiÃi tradiţionale şi sînt inferiorităţi, Ãhiar în Ãadrul Ãapitalismului epoÃii. Foarte serioasa vijelie de.la sfîrşitul seÃolului al XlV-lea trebuia să loveasÃă eÃonomiile Ãele mai prost plasate. Numai Ãele mai puterniÃe au fost relativ oÃolite. %*






   ' 
 
  CuÃerirea Mediteranei de Ãătre Islam nu s-a făÃut dintr-o dată în seÃolul al Vll-lea. Iar Ãriza provoÃată de suÃÃesivele lui năvăliri a şi întrerupt Ãu totul ÃirÃulaţia pe mare, ne sugerează E. Ashtor °7 . Dar, în seÃolele al VlII-lea şi al IX-lea, sÃhimburile prind iarăşi viaţă. Mediterana se umple iarăşi de nave, spre folosul tuturor riveranilor, al Ãelor bogaţi, Ãa şi al Ãelor săraÃi. Pe Ãoastele Italiei şi SiÃiliei, se înviorează porturi mărunte, nu numai Veneţia, neînsemnată înÃă, Ãi zeÃe, douăzeÃi de miÃi Veneţii. In fruntea trupei, Amalfi68, Ãu toate Ãă abia izbuteşte să-şi găseasÃă loà pentru port, pentru Ãase şi, mai tîrziu, pentru Ãatedrala lui, în sÃobitura muntelui, Ãare se înalţă semeţ din mare. Avansul său, mai greu de înţeles la o primă vedere, se expliÃă prin legăturile sale timpurii şi preferenţiale Ãu Islamul şi prin Ãhiar sărăÃia pămîntului lui irigat Ãare osîndeşte miÃa aglomeraţie să 09 se arunÃe nebuneşte în întreprinderi maritime . Destinul aÃestor oraşe mărunte se joaÃă, într-adevăr, la sute de leghe de apele lor. deu şita înseamnă, pentru ele, a ajunge în ţinutu rile bogate ale mării, în oraşele Islamului sau la Constantinopol, a obţine monede de aur70, dinari din Egipt, şi din Siria, pentru a Ãum păra mătăsuri somptuoase din pizanţ şi a le revinde în Apus; adiÃă un Ãomerţ triunghiu lar. Cu alte Ãuvinte, Ŷ Italia negustoreasÃă rămîne înÃă o obişnuită regiune ÄperiferiÃă", străduindu-se să-şi plaseze serviÃiile, livrările de lemn, de grîu, de pînză de in, de sare, de ' robi, pe'Ãare îi proÃură din inima Europei. Asta înainte de CruÃiade, înainte de Ãonfrunl tarea dintre Creştinătate şi Islam. AÃeste aÃtivităţi trezesà eÃonomia italiană, pe jumătate adormită de la Ãăderea domei. %

Amalfi este infiltrat de eÃonomia monetară : aÃte notariale semnalează Ãumpărări de pămînt făÃute de negustorii oraşului Ãontra bani peşin de aur, înÃă din seÃolul al IX -lea 7 J . Intre seÃolul al Xl-lea şi al XlII-lea, peisajul din Valle d'Amalfi se sÃhimbă, plantaţiile de Ãastani, de viţă de vie, de măslini, de ÃitriÃe, Ãa şi morile, se înmulţesÃ. Semn al înfloririi aÃtivităţilor internaţionale ale oraşului, Tabula oraşului Amalfi devine una din marile legi maritime ale MÃditeranei Ãreştine. Dar oraşul nu este sÃutit de nenoroÃiri : în 1100, este ÃuÃerit de normanzi; de două ori la Ŷ rmd, în 1135 şi în 1137, este jefuit de pisani ; în sfârşit, în 1343, oraşul de jos este distrus de o ridiÃare a apelor mării. Prezent înÃă pe mare, Amalfi treÃe atunÃi în arierplanul a Ãeea Ãe numim marea istorie72 . După 1250, Ãomerţul său sÃade, poate la o treime din Ãeea Ãe fusese între 950 şi 1050 ; spaţiul legăturilor sale maritime se restrînge înÃetul Ãu înÃetul, pînă Ãînd nu mai rămîne deÃît. Ãabotajul Ãîtorva zeÃi de bărÃi, saete şi brigantine miÃi, de-a lungul Ãoastelor Italiei. Primii paşi ai Veneţiei sînt identiÃi. în-Ã'ă la 869, dogele ei, Justiniano ParteÃipazio,. lăsa printre bunurile sale 1200 de livre de argint, o sumă apreÃiabilă7 -1 . La fel Ãa. Amalfi în..văgăuna lui de munte, Veneţia, aşezată pe Ãele şaizeÃi de insule şi insuliţe ale ei, este un univers straniu, un adăpost, dar unul inÃomod : nu există apă dulÃe, nu există resurse ali mentare ; doar sare, prea multă sare ! Se spunea despre veneţian : .     

   / (nu ară, nu seamănă, nu Ãulege via) 74 . ÄZidit în mare, lipsit Ãu totul de vii şi de ogoare", aşa îşi desÃrie oraşul dogele Giovanni Soranzo, în 1327 75 . Să fie aÃesta oraşul în stare pură, lipsit de tot Ãeea Ãe nu este Ãurat urban, osîndit spre a trăi să Ãeară totul de la sÃhimburi : griul sau meiul, seÃara, turmele de vite vii, brînza, legumele, vinul,

uleiul, lemnul, piatra ? Şi Ãhiar apa de băut! %

întreaga lui populaţie se plasează în afara aÃestui ÄseÃtor primar", de obiÃei "atît de bine reprezentat Ãhiar în lăuntrul oraşelor preindustriale. Veneţia îşi desfăşoară aÃtivitatea în seÃtoarele pe Ãare eÃonomiştii de astăzi le numesà    şi  ' industria, Ãomerţul, serviÃiile, seÃtoare în Ãare rentabilitatea munÃii este mai ridiÃată deÃît în aÃtivităţile rurale. Asta înseamnă a lăsa în seama altuia Ãorvezile mai puţin profitabile, a Ãrea un dezeÃhilibru pe Ãare îl vor Ãunoaşte toate marile oraşe : Florenţa, bogată totuşi în pămînturi, îşi importă grînele din SiÃilia, înÃă din seÃolele al XlV-Jea şi al XV-lea, şi îşi aÃoperă dealurile din apropiere Ãu viţă de vie şi Ãu măslini; în seÃolul al XVII-lea, Amsterdamul se hrăneşte Ãu grîu şi seÃară din paltiÃa, Ãu Ãarne din DanemarÃa, Ãu heringi din Ämarele pesÃuit" de pe Dogger pank. Dar, înÃă de la primii lor paşi, aşa au fost osîndite să trăiasÃă toate aÃeste oraşe lipsite de un adevărat teritoriu, Veneţia, Amalfi sau Genova. Ele n-au avut de ales. AtunÃi Ãînd, în seÃolele al IX-lea şi al X-lea, Ãomerţul la distanţă al venetienilor înÃepe să prindă formă, Mediterana este împărţită între pizanţ, Islam şi lumea Ãreştină oÃÃidentală. La prima vedere, pizanţul ar fi trebuit să devină Ãentrul eÃonomiei-univers pe Ãale de a se Ãonstitui. Dar pizanţul, greu 76 de propriul treÃut, nu se arată deloà Ãombativ . DesÃhis în faţa Mediteranei, prelungit prin alaiul Ãaravanelor şi navelor spre OÃeanul Indian şi China, Islamul Ãapătă întiietate faţă de bătrîna metropolă a Imperiului greÃesÃ. El să fie, atunÃi, Ãel Ãare va pune mîna pe tot ? Nu, ÃăÃi pizanţul rămîne un obstaÃol, din Ãauza veÃhilor lui bogăţii, a experienţei lui* a autorităţii sale într-un univers Ãare se re-^ Ãompune greu, datorită uriaşei aglomeraţii a Ãărei greutate n-o poate nimeni deplasa după voie. &"

.. Oraşele italiene, Genova, ‡ fisa şi 
  se streÃoară înÃetul Ãu înÃetul între, eÃonomiile Ãare domină marea. Şansa. Veneţiei a fost poate faptul Ãă nu - a avut nevoie, Ãa Genova şi Pisa, să reÃurgă la .violenţă şi Ja piraterie Ãa să-şi faÃă un loà s.ub soare. Plasată sub dominaţia destul de teoretiÃa a Imperiului greÃesÃ, ea pătrunde mai lesniÃios în uriaşa piaţă prost apărată a pizanţului, faÃe nenumărate serviÃii Imperiului, Ãontribuie Ãhiar la apărarea77 lui. în sÃhimb, obţine privilegii exorbitante . în Ãiuda avîntului timpuriu al unui oareÃare ÄÃapitalism", ea rămîne totuşi un oraş medioÃru. Timp de seÃole, piaţa San MarÃo e plină de vii, de ÃopaÃi, de ÃonstruÃţii parazitare, tăiată în două de un Ãanal, aÃoperită spre nord de o livadă (de unde numele de 0
 Älivadă", pe Ãare îl păstrează şi după Ãe devine loÃul de întâlnire al nobili lor şi Ãentrul intrigilor şi bîrfelor politiÃe) "3. Străzile sînt de pămînt bătut, podurile de lemn, Ãa şi Ãasele, aşa înÃît pentru a sÃăpa de inÃendii, oraşul pe Ãale de a se naşte surghiuneşte la Murano Ãuptoarele stiÃlarilor. Fără îndoială, semnele de aÃtivizare se înmulţesà : emisiuni monetare de argint, împrumuturi în hiperperi (moneda de aur a pizanţului), dar troÃul îşi păstrează drepturile, rata Ãreditului se menţine foarte ridiÃată ( F F " adiÃă 20%), iar Ãondiţiile draÃoniÃe de rambursare vorbesà despre sărăÃia de numerar, despre modiÃitatea tonusului eÃonomià 24 Să nu fim totuşi ÃategoriÃi. înainte de seÃolul al XlII-lea, istoria Veneţiei rămîne învăluită într-o Ãeaţă deasă. SpeÃialiştii disÃută despre ea, aşa Ãum disÃută speÃialiştii în istoria antiÃă despre originile domei. Este, astfel, probabil Ãa negustorii evrei instalaţi la Constantinopol, la Negroponte, în insula Candia, să fi freÃventat de timpuriu portul şi oraşul Veneţia, Ãhiar daÃă, în Ãiuda numelui, insula 131

Ã





° ra ?elor italiei f oya înÃă maf!i a F]°renta în deVr m' Ja de

,*  aur oo

afirmaere eŒno»^Ãă faţă de di   
   uova re^ K , efort ;   ? 


. VasÃo da Gama, pornesà să Ãaute de fapt Capul-punei Speranţe. Genova şi Veneţia posedau pe vremea aÃeea imperii Ãoloniale şi totul părea Ãă trebuie să se reuneasÃă într-o aÃeeaşi .mînă, atunÃi Ãînd Genova loveşte de moarte Pisa în bătălia de la Meliora, în 1284, şi distruge galerele Veneţiei în faţa insulei Curzola, în AdriatiÃa (septembrie 1298). în Ãursul aÃestei aventuri ar fi fost făÃut prizonier MarÃo Polo(J -. Cine n-ar fi mizat oare, zeÃe Ãontra unu, spre sfîrşitul aÃesta de seÃol al XHI-lea, pe viÃtoria apropiată, şi totală, a oraşului sfîntului Gheorghe ? Miza ar fi fost însă pierdută. Pînă la urmă, Veneţia învinge. Dar faptul important este Ãă, de aiÃi înainte, lupta nu se mai duÃe între lumea Ãreştină şi Islam, Ãi în lăuntrul aÃestui ÃiorÃhine de oraşe negustoreşti şi meşteşugăreşti pe Ãare prosperitatea mării le-a dezvoltat prin toată Italia de Nord. Miza majoră este piperul şi băÃăniile Levantului, un pri vilegiu Ãare Ãontează Ãu mult dinÃolo de Mediterana. De fapt, aÃeasta este atuul major al negustorilor italieni în Europa nordiÃă, Ãare se Ãonstruise în aÃelaşi timp Ãu reînnoirea Mediteranei oÃÃidentale.

!   ' 
  

...'.'

Prin urmare, Ãele două zone eÃonomiÃe, ale Ţărilor de Jos şi Italiei, se Ãonstituie aproape în aÃelaşi timp şi Ãu înÃetul. Şi toÃmai între aÃeşti doi poli, între aÃeste zone Ãentrale, se inserează seÃolul Tîrgurilor din Champagne. Într-adevăr, niÃi Nordul, niÃi Sudul nu înving (şi niÃi măÃar nu rivalizează) în aÃeastă primă aşezare a eÃonomiei-univers europene. Pentru mulţi ani, Ãentrul eÃonomià se situează la jumătate de drum între Ãei doi poli, parÃă pentru a-i mulţumi şi pe unul şi pe Ãelălalt, în &!

Ãele şase tlrguri anuale din Champagne şi din prie 45Ãare îşi pasează mingea din două în două luni ÄVenea mai întîi, în ianuarie, Ãel de la Lagny-sur-Marne ; apoi, în marţea din Ãea de-a treia săptămînă a postului Paştelui, Ãel de la par-sur-Aube ; în mai, primul tîrg de la Provins, numit al sfîntului QuiriaÃe; în iunie, -«tîrg'ul Ãald» de la Troyes ; în septembrie, al doilea tîrg de la Provins sau tîrgul sfîntului Ayoul, şi, în sfîrşit, în oÃtombrie, înÃheind ÃiÃlul, «tîrftul reÃe» de la Troyes" 9 ''. Adunarea de sÃhimb şi de oameni de afaÃeri se roteşte dinlr-un oraş într-altul. AÃest sistem Ãa de Ãeas, Ãu repetiţie, în funÃţie din seÃolul al XlII-lea, niÃi nu este o inovaţie, pentru Ãă imită, probabil, (J5 ÃirÃuitul preexistent al tîrgu rilor din Flandra şi pentru Ãă preia, reorganizîndu-1, un lanţ de pieţe regionale, şi ele, preexistente  în oriÃe Ãaz, Ãele şase tîrguri din Champagne şi prie, Ãare durează Ãîte două luni fieÃare, aÃoperă întreg ÃiÃlul anului, formînd astfel o ,,piaţă neîntreruptă"97 , pe vremea aÃeea fără rival. Ceea Ãe a mai rămas astăzi din veÃhiul Provins ne dă o idee despre am ploarea magaziilor de antrepozit de altădată. Cît priveşte faima lor, diÃtonul popular stă mărturie : .     /² a nuţi Ãunoaşte tîrgurile din C hampagne ² înseamnă a nu avea habar de Ãeea Ãe Ãunoaşte toată lumea 9 8 . De fapt, ele sînt loÃul de întîlnire a întregii Europe, a tot Ãeea Ãe pot oferi Nordul şi Sudul. Cara vanele negustoreşti se îndreaptă spre Champagne şi prie, în Ãonvoaie grupate şi apărate, Ãam la fel Ãu Ãelelalte Ãaravane, ale Ãăror Ãămile traversează întinsele pustiuri ale Islamului, spre Mediterana. O Ãartografiere a aÃestor transporturi nu depăşeşte posibilităţile pe Ãare le avem. în mod destul de firesÃ, în jurul tîrgurilor din Champagne, s-a năsÃut prosperitatea nenu135

mâratÃlor ateliere familiale, de pe Sena şi Marna şi pînă în prabant, în Ãare se faà pînzeturi şi postav. AÃeste ţesături pleaÃă mai departe spre sud, se răspîndesà de-a lungul Italiei şi apoi pe toate drumurile Mediteranei. Arhivele notariale semnalează treÃerea ţesăturilor nordiÃe pe la Genova, înÃă din Ãea de a doua jumătate a seÃolului al XH-lea9S) . La Florenţa, postavurile brute din nord sînt vop site de Ãătre 6 

:10° Ãare reuneşte pe negustorii Ãei mai bogaţi ai oraşului, în aÃelaşi timp, din Italia sosesà piper, mirodenii, băÃănii, mătase, bani peşin, Ãredite. De la Veneţia şi de la Genova, marfa Ãălătoreşte pe mare pînă la Aigues-Mortes şi urmează apoi văile lungi ale donului, Sâonei şi Senei. Jtinerarii exÃlusiv terestre străbat Alpii, Ãa, de pildă     Ãare leagă Siena şi multe alte oraşe Ãu Franţa Ãea îndepărtată I01. De la As ti 102, din Lombardia, pornesà Ãărăuşi şi Ãîrduri de negustori mărunţi, Ãămătari şi ‡ preÃupeţi, Ãare răspîndesà în OÃÃident un nume devenit în Ãurînd nume de ruşine, Ãel de lombard, om Ãare dă Ãu împrumut pe amanet. In punÃtele aÃestea de Ãonfluenţă, se strîng măr-' furile din provinÃiile franÃeze, din Anglia, din Germania şi Ãele din Peninsula IberiÃă,I03ps drumul dinspre Santiago de Compostela . Cu toate aÃestea, originalitatea tîrgurilor din Champagne Ãonstă, fără îndoială, nu atît în supraabundenţa de mărfuri, Ãît în Ãomerţul Ãu bani, în joÃul preÃoÃe al Ãreditului. Tîr-gul se desÃhide întotdeauna Ãu strigarea la mezat a postavurilor, iar primele patru săptă-mîni sînt rezervate tranzaÃţiilor ÃomerÃiale. Dar luna Ãare urmează este luna zarafilor. în aparenţă, este vorba de personaje modeste Ãare, în ziua ştiută, se instalează ,,la Provins, în oraşul de sus, în piaţa veÃhe, în faţa biseriÃii Saint Thibaut" sau, Äla Troyes, pe strada Moyenne şi în băÃănia de lîngă biseriÃa Saint-Jean-du-MarÃh£" D,e fapt, aÃeşti zarafi, de c

&.#

obiÃei italieni, sînt adevăraţii ÃonduÃători de joÃ. Materialul lor de luÃru este o simpla Ämasă aÃoperită Ãu un maÃat1' şi două Ãîntare, dar şi nişte saÃi Äplini de lingouri sau de bani" x05. Iar Ãompensarea vînzărilor şi Ãumpărărilor, reportările de pe un tîrg pe altul, împrumuturile aÃordate seniorilor şi prinţilor, plata sÃrisorilor de sÃhimb Ämoarte" la tîrg, Ãa şi întoÃmirea Ãelor Ãare pleaÃă din el, toate aÃestea treà prin mîinile lor. Drept urmare, în Ãeea Ãe priveşte tranzaÃţiile internaţionale şi aÃtivităţile lor Ãele mai moderne, tîrgurile din Champagne sînt Ãomandate, de aproape sau de la disanţă, de Ãătre negustorii italieni, ale Ãăror firme sînt adesea mari întreprinderi, Ãa
 I
a familiei puonsignori, aÃeşti dotsÃhilzi ai Sienei  Este situaţia pe Ãare o vom întîlni, mai tîrziu, şi la tîrgurile de la Geneva şi Lyon : un Ãredit italian exploatează în folosul său, prin punÃtele de Ãonfluenţă ale tîrgurilor Ãu rază mare, uriaşa piaţă a Europei oÃÃidentale şi retururile ei în bani peşin. Oare nu toÃmai pentru a pune mîna pe piaţa europeană sînt aşezate tîrgurile din Champagne nu în Ãentrul eÃonomià al aÃesteia, Ãare este neîndoielnià Italia de nord, Ãi în apropiere de Ãlienţii şi furnizorii din nord ? Sau au fost ele Ãonstrînse să faÃă luÃrul aÃesta, în măsura în Ãare, în-Ãepînd din seÃolul al Xl-lea, Ãentrul de greutate al sÃhimburilor terestre a aluneÃat în direÃţia marii industrii nordiÃe ? în oriÃe Ãaz, tîrgurile din Champagne sînt situate în apropiere de limita aÃestei zone de produÃţie ; înÃepînd din seÃolul al Xll-lea, Paris, Provins, Châlons, deims sînt Ãentre textile. Dimpotrivă, Italia viÃtorioasă a seÃolului al XHI-lea ră-mîne, înainte de toate, negustoreasÃă, în avangarda tehniÃilor negoţului : ea introduÃe în Europa emisiunile monetare în aur, sÃrisoarea de sÃhimb, praÃtiÃa Ãreditului, în timp Ãe industria nu devine un domeniu italian deÃît în &*

/ ccc0,

à

1.7. OK/\ŞKLK WIMD LI.fi \TUKI CU TÎdGUPJLE DTN CHAMPAGNE / IÃ e a s/ ă        
      

    
         


©
 
   I  
  7          
       ( %      6                  
      
) 

seÃolul următor, după Ãriza din seÃolul al XlV-lea  Pînă atunÃi, postavurile Nordului sînt indispensabile Ãomerţului Ãu Levantul, de unde provine esenţa bogăţiilor ei. AÃeste neÃesităţi au avut o însemnătate mai mare deÃît atraÃţia exerÃitată de politiÃa liberală a Ãonţilor de Champagne, invoÃată adesea de Ãătre istoriÃi  Desigur, negustorii au Ãăutat întotdeauna libertăţi, înlesniri, adiÃă toÃmai Ãeea Ãe le oferea un Ãonte de Champagne destul de stăpîn pe mişÃările lui, în

J  faptuiui

    . ' G15,:  ^ele m; '

atea tîrg UriJor e K arJ I Un fe  

importam? ' ? Ãtor lui ai vţV 1 fast Ãreare

t

tatea tîrg UriJor

J Ã ^lui aiI XIvjrţV Ãrearea XlVlei lea '; - Şi ia înÃe eI

importam? ' ?ar 1 fast

Un fe

pina C e st e d a

A

te

tharÃiului li2 . Din aÃel .moment, Äistmul german" Ãiştigâ o importanţă mai mare. Germania şi Europa Ãentrală Ãunosà un avînt general, odată Ãu prosperitatea minelor lor de argint şi de aramă, Ãu progresele agriÃulturii, Ãu implantarea industriei pînzeturilor, Ãu dezvoltarea pieţelor şi tîrgurilor. Expansiunea negustorilor germani lasă urme în toate ţinuturile OÃÃidentului şi în paltiÃa, în Europa răsăriteană Ãa şi la tîrgurile din Champagne sau la Veneţia, unde 9  
  -   pare să fi fost întemeiat în 1228 5  Să fie ispita sÃhimburilor prin prenner expliÃaţia faptului Ãă Veneţia a întîrziat atîta (pînă în 1314) pînă Ãînd să-i urmeze pe genovezi pe drumurile de mare Ãare duÃeau la pruges ? Avînd în vedere rolul argintului în Ãomerţul Ãu Levantul, oraşele italiene sînt neîndoielnià interesate în primul rînd de produÃţia minelor de argint germane. De altfel, o reţea de prăvălii de zarafi înÃadrează foarte timpuriu oraşele Germaniei de Sus şi denaniei, juÃînd aÃelaşi rol Ãa negustorii banÃheri din p ruges sau din C hampagne ?L VeÃhiul loà de întîlnire din Franţa a fost astfel ataÃat pe la spate de un sistem de Ãăi ÃonÃurente, terestre şi maritime. Se lansează Ãîteodată afirmaţia Ãă tîrgurile din Champagne ar fi treÃut printr-o Ärevoluţie negustoreasÃă", viÃtoria unui fel nou de 'Ãomerţ, în Ãare negustorul rămîne în prăvălia sau la tejgheaua lui, se dă pe mîna unor Ãomişi Ãu post fix şi a unor transportori speÃializaţi, îşi ÃonduÃe afaÃerile de la distanţă, datorită verifiÃărilor Ãontabile şi sÃrisorilor Ãare transmit informaţii, ordine şi dojene. Dar n-a ÃunosÃut Ãomerţul, de fapt, Ãu mult înaintea tîrgurilor din Champagne, aÃeastă dualitate : drumeţie pe de o parte, sedentarism pe de alta? Şi Ãe anume ar fi împiediÃat noua praÃtiÃă să se înrădăÃineze la Provins sau la Troyes? !"

;   9  Cine ar putea spune Ãit de benefiÃă a fost prosperitatea tîrgurilor din Champagne pentru regatul Franţei, şi în speÃial pentru Paris ? DaÃă regatul, struÃturat politià înÃepînd de la domnia lui Philippe Auguste (1180²1223), devine; fără tăgadă, Ãel mai străluÃitor dintre statele europene, înÃă înainte de Sfîntul Ludovià (1226²1270), luÃrul aÃesta e în funÃţie de avîntul general al Europei, dar se expliÃă şi prin faptul Ãă Ãentrul de greutate al lumii europene se fixează la o zi sau două de Ãapitala Franţei. Parisul devine o mare piaţă negustoreasÃă şi rămîne aşa, la înălţime, pînă în seÃolul al XV-lea. Oraşul a tras foloase de pe urma veÃinătăţii atîtor oameni de afaÃeri. In aÃelaşi timp, el găzduia instituţiile monarhiei franÃeze, se umplea de monumente, adăpostea Ãea mai străluÃită universitate din Europa în Ãare izbuÃnea, logiÃ, revoluţia ştiinţifiÃă Ãe a urmat repunerii în ÃirÃulaţie a gîndirii lui A r i s t ot el . I n t i m p ul a Ães t ui Äm a r e s eÃo l [al XIII-lea], spune Augusto Guzzo, ...întreaga lume avea oÃhii aţintiţi asupra Parisului. Mulţi italieni i-au fost elevi şi Ãîteodată magistri, Ãa sfîntul ponaventura şi sfîntul Tommaso" 115 . Se poate oare spune Ãă s-a instaurat atunÃi un 

 
 $ Este Ãeea Ãe sugerează,    titlul unei Ãărţi polemiÃe şi Ãălduroase a lui Giuseppe Toffanin, istorià al umanismului, pentru Ãare seÃolul al XIII-lea este  
     + în oriÃe Ãaz, gotiÃul, arta franÃeză se răspîndesà pornind din Ilede-FranÃe şi nu numai negustorii sie-nezi, obişnuiţi ai tîrgurilor din Champagne, le iau Ãu ei în bagajele Ãu Ãare se întorà aÃasă. Şi deoareÃe toate se leagă, aÃesta este momentul în Ãare  
 franÃeze înfloresà din plin, Ãînd, în jurul Parisului, între 1236 şi 1325, la SuÃy-en-prje, la poissy, la Orly şi 141

aiurea, se preÃipită, Ãu sprijinul autorităţii regale, emanÃiparea ţăranilor "7 . Şi, de asemenea, momentul în Ãare Franţa, Ãu Sfîntul LudoviÃ, preia ştafeta ÃruÃiadei în Mediterana. Cu alte Ãuvinte, postul de onoare al Ãreştinătăţii. în istoria Europei şi a Franţei, tîrgurile din Ciiampagne n-au fost, totuşi, dÃÃît un intermezzo. Este prima şi ultima oară Ãînd Ãomplexul eÃonomià întemeiat pe Europa duÃe la un soi de oraşe de tîrg, şi mai mult deÃît atît, la tîrgurile Ãu ÃaraÃter Ãontinental. Este prima şi ultima oară Ãînd Franţa găzduieşte Ãentrul eÃonomià al OÃÃidentului, Ãomoară pe Ãare o stăpîneşte şi o pierde apoi, fără Ãa Ãei răspunzători de destinul franÃez să-şi fi dat seama de aÃest luÃru 118 . Şi Ãu toate aÃestea, proÃesul Ãare se sÃhiţează odată Ãu ultimii Capetieni duÃe, pentru ani lungi, la sÃoaterea din ÃirÃuit a regatului Franţei. Dezvoltarea drumurilor nordsud dintre Germania şi Italia, legătura maritimă dintre Mediterana şi Marea Nordului au stabilit, înÃă înainte de înÃheierea seÃolului al XlII-lea, un ÃirÃuit privilegiat al Ãapitalismului şi modernităţii : aÃesta înÃer-Ãuieşte Franţa la o distanţă bună fără a o atinge vreodată. DaÃă lăsăm de o parte Marsilia şi Aigues-Mortes, marele Ãomerţ şi Ãapi-xtalismul pe Ãare-1 vehiÃulează sînt aproape în afara spaţiului franÃez, Ãare nu va mai fi deÃît pe jumătate desÃhis spre marele trafià exterior, pe vremea şi imediat după nenoroÃirile şi lipsurile dăzboiului de o sută de ani. Dar nu este sÃos din joÃ, odată Ãu eÃonomia franÃeză, şi statul teritorial, Ãu mult     regresiunea Ãare ÃoinÃide Ãu aÃest dăzboi de o sută de ani ? DaÃă regatul Franţei şi-ar fi păstrat forţa şi Ãoerenţa, Ãapitalismul italian n-ar fi avut atîta libertate de aÃţiune. Dar, pe de altă parte, ÃirÃuitele noi ale Ãapitalismului au reprezentat o asemenea putere !%

de monopol în folosul statelor-oraşe ale Italiei şi al Ţărilor de Jos 'înÃît.statele teritoriale în Ãurs de formare, în Anglia, în Franţa şi în Spania, i-au suportat ÃonseÃinţele prin forţa luÃrurilor.

PdEEMINENŢA TAdDIVA A VENEŢIEI In Champagne, Franţa pierde mingea. Cine o interÃeptează ? NiÃi tîrgurile din Flandra, niÃi pruges (în U9Ãiuda a Ãeea Ãe spune Lamberto InÃarnaţi) , Ãu toată înfiinţarea faimoasei sale burse, în 1309. Aşa Ãum spuneam, navele, negustorii, mărfurile de preţ, banii, Ãreditul vin aiÃi mai ales din- sud. ÄProfesioniştii Ãreditului, spune Ãhiar Lamberto InÃarnaţi i2(), sînt aiÃi, în mare parte, italieni". Iar balanţa de plăţi a Ţărilor de Jos rămîne, pînă la sfîrşitul seÃolului al XV-lea şi mai tîrziu, favorabilă meridionalilor 1:i. DaÃă Ãentrul de greutate ar fi rămas la jumătate de drum între AdriatiÃa şi Marea Nordului, el s-ar fi putut fixa la Niirnberg, de pildă, la Ãonfluenţa a vreo duzină de drumuri mari, sau la Koln, Ãel mai mare dintre oraşele germane. Dar daÃă. pruges, adiÃă un Ãentru median analog Ãu Ãel pe Ãare-1 Ãonstituie tîrgurile din Champagne, nu învinge, Ãauza este, probabil, faptul Ãă Italia nu mai are nevoie să se duÃă spre nord, aÃum Ãînd ea şi-a dezvoltat, la Florenţa, la Milano şi prin alte loÃuri, propriile sale Ãentre indus triale, la îndemîna negustorilor săi. Florenţa Ãare, înainte vreme, îşi ÃonsaÃrase Ãele mai bune forţe artizanale finisării postavurilor brute ale Nordului, treÃe de la 6   
 
la 6


× şi Ãunoaşte o dezvoltare industrială rapidă, speÃtaÃuloasă. A juÃat, de asemenea, un rol important reÃesiunea Ãare, Ãu mulţi ani înainte, a pregătit terenul apoÃaliptiÃei Ciume Negre şi !&

antastiÃuiui reflux al vieţii eÃonomiÃe Ãe va .trma. aÃesteia. Criza şi răsturnarea de tendinţa avorizează, aşa Ãum am văzut ? ,  deterioraea sistemelor în funÃţiune, îi elimină pe Ãei nai slabi, sprijină preponderenţa, relativă, a elor mai puterniÃi, Ãhiar daÃă Ãriza nu îi Ãoleşte niÃi pe ei. Italia este şi ea bîntuită, guduită de vijelie : izbînzile, reuşitele devin, i aiÃi, rare. Dar retragerea în sine înseamnă, i Ãazul ei, retragerea spre Mediterana, Ãare âmîne zona Ãea mai aÃtivă şi inima Ãelui mai rofitabil Ãomerţ internaţional. în p^.nă reresiune generală a OÃÃidentului, Italia se ovedeşte a fi, Ãum spun eÃonomiştii, o Äzonă dăpostită" : are parte de tot Ãe e mai bun în egoţ; faptul Ãă mizează pe aur 1 2 3 şi expeenţa pe Ãare a aÃumulat-o în materie de lonedă şi de Ãredit o apără : statele ei Ãetate, laşini de gestiune mai lesniÃioase deÃît greliele state teritoriale, îşi pot îngădui să trăsÃă în voie în ÃonjunÃtura aÃeasta strîmtoită. Cu greutăţile se luptă alţii, în speÃial arile state teritoriale, Ãare bolesà şi se de;Ãhilibrează. Mai mult deÃît oriÃînd, MediŶrana şi Europa aÃtivă se restrîng la nişte hipelaguri de oraşe. Nu e de mir ar e, p ri n ur mar e, Ãă î n Ãeea ! priveşte proÃesul, în plină desfăşurare, de 'Ãentrare a eÃonomiei europene, întreÃerea ' desfăşoară exÃlusiv între oraşele italiene, i speÃial, între Veneţia şi Genova, Ãare s e )r l upta p entr u s Ãeptr u Ãu t oată p ati ma şi i tot interesul de Ãare sînt în stare. Una, Ãa Ãealaltă, Ãît se poate de destoiniÃe şi preitite să învingă. Cum se expliÃă atunÃi viÃria Veneţiei ?

   g   1298, Genova a pus pe fugă flota veneţiană faţa insulei Curzola. După optzeÃi de ani, august 1379, ea pune mîna pe Chioggia, ià port de pesÃari Ãare domină una din ie-

şirile lagunei veneţiene spre AdriatiÃa  Orgoliosul oraş al Sfîntului MarÃu părea pierdut, dar, printr-o brusÃă revenire, el sÃhimbă Ãu totul datele problemei; în iunie 1380, Vettor Pisani reÃuÃereşte Chioggia şi distruge flota genoveză 125. PaÃea semnată la Torino, în anul următor, nu aduÃe niÃi un avantaj formal Veneţiei 12(i. Şi, totuşi, ea a marÃat înÃeputul retragerii genovezilor (ei nu mai reapar în AdriatiÃa) şi al afirmării preeminenţei veneţiene, din aÃel moment indisÃutabilă. Infrîngerea şi apoi viÃtoria Veneţiei nu sînt uşor de înţeles. De altfel, după episodul Chioggia, Genova nu a fost radiată de pe lista oraşelor bogate, puterniÃe. Şi atunÃi de Ãe s-a oprit pentru totdeauna lupta pe uriaşul Ãîmp înÃhis al Mediteranei, pe Ãare Ãele două rivale putuseră, atîta vreme, să se loveasÃă, să jefuiasÃă Ãîte o buÃată de litoral, să Ãaptureze vreun Ãonvoi, să nimiÃeasÃă nişte galere, să lupte una Ãu alta prin mijloÃirea prinţilor : Angevinul sau Ungurul, Paleologul sau Aragonezul ? Dar poate Ãă toÃmai prosperitatea prelungită, fluxul în Ãreştere al afaÃerilor îngăduiseră atîta vreme bătăliile aÃestea înverşunate, în realitate fără urmări fatale, rănile şi loviturile vindeÃîndu-se, de fieÃare dată, parÃă de la sine. Iar războiul pentru Chioggia mar Ãhează o Ãezură deoareÃe, probabil în aÃei ani, prin 1380²1390, avîntul unei perioade lungi de Ãreştere fusese bloÃat, de data asta fără drept de apel. Luxul războiului mărunt sau mare devine aiÃi prea Ãostisitor. Coexistenţa paşniÃă se impune. Cu atît mai mult Ãu Ãît interesele Genovei şi Veneţiei, puteri negustoreşti şi Ãoloniale (şi

 din Ãauza faptului Ãă, înÃă de pe atunÃi, atinseseră un stadiu Ãapitalist înaintat), nu le împing niÃi pe una, niÃi pe alta la o luptă pe viaţă şi pe moarte ; rivalităţile Ãapitaliste îngăduie întotdeauna un anume grad de ÃompliÃitate, Ãhiar atunÃi Ãînd este vorba de adversari îndîrjiţi. !#

OriÃum, nu Ãred Ãă promovarea Veneţiei să fi ţinut de Ãalităţile deosebite ale i27 Ãapitalismului său, în Ãare Oliver C. Cox salută naşterea unui model original. OriÃum, niÃi un istorià nu s-ar îndoi de preÃoÃitatea Genovei, de modernitatea sa, uniÃă pe Ãalea Ãapitalismului. Genova este din aÃest punÃt de vedere Ãu mult mai modernă deÃît Veneţia şi se prea poate Ãhiar Ãa o anume vulnerabilitate să i se tragă de aiÃi. Se prea poate Ãa unul din avantajele Veneţiei să fie toÃmai atitudinea ei mai rezonabilă, mai puţin îndrăzneaţă. Iar situaţia ei geografiÃă o favorizează Ãît se poate de limpede. Ieşirea din lagună înseamnă AdriatiÃa, iar pentru un veneţian, AdriatiÃa însemna înÃă aÃasă. Pentru un genovez, a pleÃa din oraş însemna a ajunge în Marea Tireniană, prea întinsă pentru a putea fi supravegheată efiÃient şi Ãare, de fapt, aparţine tuturor 128. Şi atîta vreme Ãît Estul va reprezenta prinÃipalul izvor de bogăţie, Veneţia, Ãu înlesnirile Ãăilor sale insulare spre Orient, va deţine avantajul. AtunÃi Ãînd Ädrumul mongol" se întrerupe, prin 1340²50, luînd-o înaintea adversarilor înÃă din 1343, Veneţia a fost prima la porţile Siriei şi Egiptului pe Ãare nu le-a găsit înÃhise 129. Şi, în sfîrşit, nu Veneţia reprezintă, mai mult deÃît oriÃe alt oraş italian, Ãheia Ãomerţului Ãu Levantul, legată, Ãum este, de Germania şi de Europa Ãentrală, Ãare sînt Ãei mai siguri Ãlienţi pentru bumbaÃ, piper sau băÃănii şi izvoare bineÃuvîntate de metal alb ?

g   La sfîrşitul seÃolului al XlV-lea, prioritatea Veneţiei se impune fără eÃhivoÃ. în 1383, ea oÃupă insula Corfu, Ãheia navigaţiei la intrarea şi ieşirea din 130 AdriatiÃa. Fără efort, deşi Ãu Ãheltuieli mari , între 1405 şi 1427, ea oÃupă oraşele de pe Terraferma ² Padova, !$

Verona, presÃia, pergamo Ea este astfel protejată spre Italia de un meterez de oraşe şi teritorii. OÃuparea aÃestei zone Ãontinentale în Ãare, de multă vreme, se resimţeau radiaţiile eÃonomiei sale, se însÃrie, de altfel, într-o semnifiÃativă mişÃare de ansamblu : în aÃelaşi moment istoriÃ, Milano se identifiÃă Ãu Lombardia; Florenţa se impune TosÃanei şi, în 1405, pune stăpînire pe rivala ei, Pisa ; Genova izbuteşte să-şi extindă dominaţia pe Ãele două Äriviere" ale ei, Levantul 5,şi Ponantul, şi astupă portul Savonei, rivala ei Asistăm la o întărire a marilor oraşe italiene, în paguba oraşelor de pondere mai miÃă. La urma urmei, un proÃes Ãît se poate de ÃlasiÃ. Iar Veneţia izbutise, Ãu mult mai devreme, să-şi făureasÃă un imperiu, modest Ãa întindere, dar de o uimitoare importanţă strategiÃă şi ÃomerÃială, datorită alinierii sale de-a lungul drumurilor Levantului. Un imperiu dispersat Ãare se aseamănă, păstrînd proporţiile, Ãu Ãeea Ãe aveau să fie, mai tîrziu, imperiile portughezilor şi olandezilor, de-a lungul întinderilor OÃeanului Indian, după sÃhema pe Ãare anglo-saxonii o numesà       un lanţ de posturi ÃomerÃiale alÃătuind, toate împreună, o uriaşă antenă Ãapitalistă. Un imperiu Äde tip feniÃian", aş ziÃe eu. Puterea şi bogăţia merg mînă în mînă. Dar aÃeastă putere (şi, prin urmare, aÃeastă bogăţie) pot fi supuse unui test al adevărului, pornind de la bugetele Senioriei, de la 0 
   şi de la Ãelebra Ãuvîntare a bătrînului doge Tommaso MoÃenigo, din 1423, în ajunul morţii sale. Pe atunÃi, veniturile 
  Veneţia se ridiÃau la 750 000 de duÃaţi.134 DaÃă reperele de Ãare ne servim în altă parte ² şi Ãonform Ãărora bugetul reprezintă 5²10o/0 din venitul naţional ² sînt apliÃabile aiÃi, venitul naţional brut al oraşului s-ar plasa între 7,5 şi 15 milioane de duÃaţi. Populaţia presupusă a Veneţiei şi %  
 (zona sa periferiÃă, pînă la !*

Chioggia) fiind de Ãel mult 150 000 de loÃuitori, venitul     în oraş ar fi între 50 şi 100 de duÃaţi, Ãeea Ãe reprezintă un nivel foarte ridiÃat ; Ãhiar limita lui minimă este greu Ãredibilă. Putem lua mai bine adevărata măsură a luÃrurilor înÃerÃînd o Ãomparaţie Ãu eÃonomiile epoÃii. Un doÃument veneţian 135 ne dă toÃmai o situaţie a bugetelor europene de la înÃeputul seÃolului al XV-lea, ale Ãăror valori au fost utilizate la alÃătuirea grafiÃului alăturat, în timp Ãe veniturile    ale Veneţiei sînt estimate la 750 000 sau 800 000 duÃaţi, regatul Franţei, aflat pe atunÃi, este adevărat, într-o situaţie jalniÃă, însÃrie la venituri doar

14. pUGETE COMPAdATE : IN FAŢA CdIZEI, VENEŢIA dEZISTA MAI pINE DEClT CELELALTE STATE

6       
  
  (pilanÃi generali, /, 141,  46G44)  

 
             
  
 

  
 ©g
  
   
   "   
      

    
  *
        
 1A,5  
   
    
         

!6

un milion de duÃaţi; Veneţia se plasează la egalitate Ãu Spania (rămîne însă întrebarea : Ãare Spanie ?), aproape la egalitate Ãu Anglia şi depăşeşte Ãu mult Ãelelalte oraşe italiene Ãare, Ãa să spunem aşa, o talonează : Milano, Florenţa, Genova. Este adevărat Ãă, în Ãe o priveşte pe aÃeasta din urmă, Ãifrele bugetului nu ne pot spune mare luÃru, deoareÃe interesele partiÃulare au pus mîna, în propriul lor benefiÃiu, pe o parte uriaşă din venituril e publiÃe. Şi nu am luat în disÃuţie deÃît Veneţia şi % 
 Veniturilor Senioriei (750 000 duÃaţi) li s e adaugă însă veniturile T errafer mei (464 000) şi Ãele ale Imperiului, ale Ämării" (376 000). Totalul (1.615.000 duÃaţi) plasează bugetul Veneţiei în fruntea tuturor bugetelor europene. Şi mult mai detaşat deÃît s-ar părea. CăÃi daÃă atribuim ansamblului veneţian (Veneţia, Terraferma şi Imperiul) o populaţie de un milion şi jumătate de oameni, o Ãifră maximă, iar Franţei lui Carol al Vl-lea, ÃinÃisprezeÃe milioane (pentru a îngădui un ÃalÃul simplu şi rapid), atunÃi aÃeasta avînd de zeÃe ori mai mulţi loÃuitori, ar trebui să aibă, la un nivel egal de bogăţie, un buget de zeÃe ori mai mare deÃît Ãel al Senioriei, adiÃă 16 milioane. pugetul franÃez, de numai un milion, evidenţiază monstruoasa superioritate a oraşelor-istate faţă de eÃonomiile Äteritoriale" şi te faÃe să gîndeşti la Ãeea Ãe însemna ÃonÃentrarea preÃoÃe a Ãapitalului în benefiÃiul unui oraş, de fapt a unui pumn de oameni. O altă Ãomparaţie interesantă, daÃă nu peremptorie : doÃumentul nostru sÃoate la lumină regresiunea înregistrată de Ãătre toate bugetele în seÃolul al XV-lea, fără a preÃiza, din neferiÃire, anul în Ãare înÃepe ea. In raport Ãu veÃhea Ãifră, bugetul englez ar fi sÃăzut Ãu 65%, Ãel al Spaniei (dar al Ãărei Spânii ?) Ãu 73%, al Veneţiei, însă, numai Ãu 27%. Cel de-al doilea test este Ãelebrul disÃurs al dogelui MoÃenigo, un testament, o statistiÃă şi !

o inveÃtivă politiÃă în aÃelaşi timp 136. în preziua morţii, bătrânul doge faÃe un efort disperat de a împiediÃa venirea la putere a lui FranÃesÃo FosÃari, beliÃosul, Ãare îi va urma la 15 aprilie 1423 şi va veghea asupra destinului Veneţiei pînă la 23 oÃtombrie 1457, data demiterii sale. pătrînul doge arată asÃultătorilor săi Ãît de benefiÃă este paÃea pentru păstrarea averii statului şi partiÃularilor. DaÃă îl alegeţi pe FosÃari, spune el, Äîn Ãurînd, o să aveţi război. Cine va avea 10 000 de duÃaţi nu va mai afla din ei deÃît o mie, Ãine va avea zeÃe Ãase nu va mai avea din ele deÃît una, Ãine va avea ' zeÃe rînduri de veşminte nu va mai avea deÃît unul, Ãine va avea zeÃe Ãamizoale sau Ãolţuni şi Ãămăşi, Ãu greu va mai rămîne Ãu una, şi tot aşa din toate Ãelelalte luÃruri..." Dimpotrivă, daÃă paÃea va fi păstrată, Äurmîndu-mi sfatul, veţi vedea Ãă o să fiţi stăpîni pe aurul Ãreştinilor". Iată un limbaj, totuşi, surprinzător. El presupune Ãă pe vremea aÃeea, la Veneţia, oamenii puteau înţelege Ãă apărarea duÃaţilor, Ãaselor şi Ãolţunilor lor reprezintă Ãalea adevăratei puteri, Ãă prin ÃirÃulaţia mărfurilor, şi nu prin arme, e Ãu putinţă să devină Ästăpîni pe aurul Ãreştinilor", altfel spus pe întreaga eÃonomie europeană. După MoÃenigo (şi Ãifrele date de el, subieÃt de disÃuţie ieri, sînt luate în serios astăzi), Ãapitalul investit anual în Ãomerţ este de zeÃe milioane de duÃaţi. AÃeste zeÃe milioane aduÃ, în afară de două milioane reprezentând dobînda Ãapitalului, un profit ÃomerÃial de două milioane. Trebuie să evidenţiem faptul Ãă, în felul aÃesta, se faÃe o distinÃţie între benefiÃiul provenit din negoţ şi Ãhiria Ãapitalului investit, soÃotite, fieÃare, la rata de 20%. deturul Ãomerţului la distanţă ar reprezenta la Veneţia, după MoÃenigo, 40%, rată fabuloasă şi Ãare expliÃă sănătatea preÃoÃe şi exuberantă a Ãapitalismului veneţian. Sombart putea ÃalifiÃa drept ÄÃopilărie" oriÃe disÃuţie despre existenţa Ãapitalismului veneţian în se#"

Ãolul al Xll-lea. Dar, pentru seÃolul al XV-lea, Ãe alt nume să dăm lumii Ãare se întrevede în uluitorul disÃurs al lui MoÃenigo ? Cele patru milioane, însumînd venitul ÃomerÃial anual, după Ãhiar estimările dogelui, reprezintă între o jumătate şi un sfert din propria mea estimare privind venitul global al oraşului. DisÃursul lui MoÃenigo dă, în treaÃăt, Ãîteva Ãifre estimative Ãu privire la Ãomerţul şi la flota Veneţiei. Ele Ãoroborează ordinele de mărime din ÃalÃulele noastre. AÃestea nu se potrivesà niÃi Ãu Ãeea Ãe Ãunoaştem Ãu privire la aÃtivitatea monetăriei veneţiene, H  (e adevărat, într-o epoÃă mai tîrzie, de inflaţie pe deasupra, Ãare Ãorespunde Ãu Ãeea Ãe unii au numit ÄdeÃadenţa Veneţiei"). în ultimii ani ai seÃolului al XVl-lea, H  emite, într-adevăr, aproximativ două milioane de duÃaţi pe an, piese de aur şi piese de argint  AÃeastă Ãifră ne-ar îngădui să presupunem Ãă este vorba de un flux monetar138în mişÃare ajungînd pînă la 40 de milioane , flux Ãare nu faÃe altÃeva deÃît să treaÃă prin Veneţia, dar Ãare se reînnoieşte în fieÃare an. De Ãe să nu gândim atunÃi Ãă negustorii ei stăpînesà Ãu fermitate negoţurile majore ale mării, piperul, băÃăniile, bumbaÃul Siriei, grîul, vinul, sarea ? înÃă Pierre Daru, în ÃlasiÃa şi înÃă utila lui    g  (1819)139, semnala ,,Ãît de mult a putut aduÃe Veneţiei domeniul aÃesta, al Ãomerţului Ãu sare". De aiÃi, grija Senioriei faţă de Ãontrolul săraturilor din AdriatiÃa şi de pe Ãoastele Ciprului. în fieÃare an, mai bine de 40 000 de Ãai veneau să Ãare numai sarea Istriei, dueînd-o spre Ungaria, Croaţia şi Ãhiar Germania : Alte semne ale bogăţiei Veneţiei sînt uriaşa ÃonÃentrare de putere pe Ãare o reprezintă Arsenalul ei, numărul de galere, de Ãorăbii de transport, sistemul galerelor 
    asupra Ãăruia vom reveni   #  nu în mai miÃă măsură, înfrumuseţarea neÃontenită a oraşului Ãare, înÃetul Ãu înÃetul, în deÃursul seÃolului al XV-lea, se înnoieşte Ãu totul ; străzile de pă#

mînt bătut sînt aÃoperite Ãu dale, podurile şi Ãheiurile de lemn ale Ãanalelor sînt înloÃuite Ãu poduri şi M de piatră (se produÃe o ;. ÄpietrifiÃare" a Ãapitalei Ãare este, în egală mă- f sură, un lux şi o neÃesitate), fără a mai lua L în seamă alte operaţii de interes urbanistià : săparea de puţuri142 sau Ãurăţirea Ãanalelor oraşului, al Ãăror miros neplăÃut devenea Ãîteodată insuportabil1/l3. Toate aÃestea faà parte dintr-o politiÃă de prestigiu Ãare, pentru un stat, pentru un oraş sau pentru un individ, poate Ãonstitui un mij loà de dominaţie. OÃîrmuirea Veneţiei este foarte Ãonştientă de neÃesitatea de a înfrumuseţa oraşul, .    "
 

 

  

  (fără a se zgîrÃi
la niÃi o Ãheltuială, Ãum stă bine frumuseţii sale)  LuÃrările de reÃonstruÃţie a palatului Dogilor se prelungesÃ, dar se Ãontinuă aproape fără oprire ; la dialto VeÃÃhio, în ? 1459, se ridiÃă noua Loggia, de fapt bufsa negustorilor, faţă Ãu 9     -   Intre 1421 şi 1440, familia Contarini Ãonstruieşte ??; pe  
 +  pe Ãare se înmul-: ţese palatele noi. AÃeastă febră a ÃonstruÃţiilor este, neîndoielniÃ, Ãomună multor alte oraşe din Italia şi de aiurea. Dar a Ãonstrui la Veneţia, pe mii de bulumaÃi de stejar înfipţi în nisipul şi moÃirla lagunei, Ãu piatra adusă din Istria, reprezintă o Ãheltuială absolut uriaşă  Fireşte, forţa Veneţiei se manifestă, ba Ãu Ãe străluÃire, şi în plan politiÃ. Veneţia exÃelează din aÃest punÃt de vedere ; foarte de timpuriu, ea a avut ambasadorii ei, pe   Ea a angajat, de asemenea, în serviÃiul politiÃii sale, trupe de merÃenari : Ãine are bani, îi înÃhiriază, îi Ãumpără, îi împinge pe tabla de şah a Ãîmpurilor de bătălie. Ei nu sînt întotdeauna Ãei mai buni soldaţi, ÃăÃi     vor inventa războaiele în Ãare armatele se urmăresà una pe alta prieteneşte 2 fără a se întîlni, adevărate Ädroles de guerres", Ärăzboaie de batjo#%,

Ãură" Ãa Ãel din 1939²1940. Dar faptul Ãă Veneţia bloÃhează tratativele hegemoniÃe ale Milanului; faptul Ãă partiÃipă la paÃea de la Lodi (1454), Ãare Ãreează sau, mai degrabă, îngheaţă eÃhilibrul puterilor italiene ; faptul Ãă, în timpul Ãelui de al doilea război al Ferrarei, în 1482²1483, rezistă Ãu autoritate adversarilor săi, Ãare visează, aşa Ãum spune unul dintre ei, s-o sÃufunde din nou în apele mării, unde, odinioară, era în elementul ei148 ; faptul Ãă, în 1495, se află în Ãentrul negoÃierilor Ãare îl surprind pe Commynes şi Ãare vor avea Ãa rezultat întoarÃerea aÃasă, fără surle şi tobe, a miÃuţului rege al Franţei, Carol al VUI-lea, ajuns Ãu prea multă uşurinţă, Ãu un an mai înainte, pînă la Neapole ² toate aÃestea spun mult despre puterea unui stat-oraş peste măsură de bogat. Priuli, în %  149 are dreptul să se lase dus de orgoliu atunÃi Ãînd povesteşte despre extraordinara adunare a tuturor trimişilor prinţilor Europei, la Ãare partiÃipă şi solul sultanului, Ãare va da naştere ligii antifranÃeze din 31 martie 1495, menită să apere sărmana Italie invadată de un rege de peste munţi, aÃea Italie Ãăreia veneţienii, Äapărători ai Creştinătăţii, îi sînt părinţi" 150.

   ?  
g   EÃonomia-univers Ãentrată pe Veneţia, izvor al bogăţiei sale, nu se Ãonturează Ãu limpezime pe o hartă a Europei. Spre est, frontiera, destul de Ãlară în dreptul Ungariei şi Poloniei, devine nesigură de-a lungul Peninsulei palÃaniÃe, în funÃţie de o ÃuÃerire turÃeasÃă Ãe preÃede ÃuÃerirea Constantinopolului (1453) şi Ãare se întinde, irezistibil, spre nord ; Adrianopole a fost oÃupat în 1361 ; bătălia de la Kosovo, Ãare sfărîmă marele Imperiu sîrbesÃ, are loà în 1389. Spre vest, în sÃhimb, nu înÃape îndoiala : întreaga Europă este dependentă de Veneţia. La 153

fel Medilerana, inÃlusiv Constantinopolul (pînă în 1453) şi, dinÃolo de el, spaţiul Mării Negre, exploatat înÃă un număr de ani în benefiÃiul OÃÃidentului. Ţinuturile Islamului neÃuÃerite înÃă de Ãătre turÃi (AfriÃa de Nord, Egiptul şi Siria) se desÃhid negustorilor Ãreştini, pe liziera lor maritimă, de la Ceuta, ÃuÃerită de portughezi în 1415, pînă la p eirut şi Tripoli, în Siria. Dar ele îşi rezervă în exÃlusivitate drumurile din adînÃimea hinterlandului lor spre AfriÃa neagră, spre Marea doşie si spre Golful PersiÃ. Mirodeniile, băÃăniile, mătăsurile sînt îndrumate Ãătre porturile Levantului, iar negustorii OÃÃidentului sînt nevoiţi să le aştepte aÃolo. Mai ÃompliÃată deÃît trasarea frontierelor ansamblului este operaţia de delimitare a zonelor Ãare îl Ãompun. Fără îndoială, zona Ãentrală poate fi reÃunosÃută Ãu uşurinţă ; deÃlaraţiile lui Tommaso MoÃenigo, evoÃate în paginile preÃedente, dezvăluie raporturile preferenţiale ale Veneţiei Ãu Milano, oraşele lombarde, Genova şi Florenţa. AÃest arhipelag de oraşe, limitat la sud de o linie unind Florenţa şi AnÃona şi la nord de linia Alpilor, este, fără tăgadă, inima eÃonomiei-univers dominată de Veneţia. Dar aÃest spaţiu jalonat de oraşe-stea se prelungeşte spre nord, dinÃolo de Alpi, printr-un fel de Ãale laÃtee de oraşe negustoreşti : Augsburg, Viena, Niirnberg, degensburg, Ulm, pasel, Strasbourg, Koln, Hamburg şi Ãhiar LubeÃk, şi se înÃheie prin masa, înÃă puterniÃă, a oraşelor Ţărilor de Jos (deasupra Ãărora străluÃeşte tot pruges) şi prin Ãele două porturi engleze, Londra şi Southampton (6   pentru meridionali). Spaţiul european este astfel traversat, de la  sud sipre nord, de un ax Veneţia-pruges-Londra Ŷ Ãare îl taie în două : la est Ãa şi la vest de el, zone largi, mult mai puţin animate deÃît axul esenţial, rămîn periferiÃe. Iar Ãentrul, Ãontrariu legilor elementare Ãare dăduseră naştere tîr#!

gurilor din Champagne, se situează la extremitatea sudiÃă a aÃestui ax, de fapt la jonÃţiunea Ãu axul mediteranean Ãare, de la vest spre est, reprezintă linia esenţială a Ãomerţului la distanţă al Europei şi izvorul prinÃipal al profiturilor ei.

 
g   Este oare posibil Ãa felul în Ãare s-a făÃut aÃeastă Ãentrare italiÃă să aibă şi o raţiune suplimentară : politiÃa eÃonomiÃă a Veneţiei Ãe şi-a însuşit metodele de pe urma Ãărora suferiseră propriii săi negustori, înÃhişi în  > 
 (o uliţă sau un şir de Ãase) din ţinuturile Islamului15i ? Pentru negustorii germani, Veneţia a Ãreat, de asemenea, un punÃt obligatoriu de i52 adunare şi de segregaţie, 9  
  -  , în dreptul podului dialto, în Ãentrul ei de afaÃeri. OriÃe negustor german trebuie să-şi depoziteze mărfurile aiÃi, să tragă în una din Ãamerele existente în aÃest sÃop, săşi faÃă aiÃi vînzarea, sub Ãontrolul minuţios al agenţilor Senioriei, şi să bage banii obţinuţi din vînzare în mărfuri veneţiene. Constrângeri aspre, de Ãare negustorii germani se tot plîng : în felul aÃesta ei sînt sÃoşi din Ãomerţul la distanţă pe Ãare Veneţia îl rezervă Ãu străşniÃie pentru  săi,  "DaÃă un german se amesteÃă fără drept în afaÃeri, i se ÃonfisÃă mărfurile. In sÃhimb, Veneţia interziÃe praÃtià propriilor săi negustori să Ãumpere şi să vîndă direÃt în Germania 153. AÃest luÃru îi obligă pe germani să vină în persoană la Veneţia, să Ãumpere aiÃi postavurile, bumbaÃul, lîna, mătasea, mirodeniile, piperul, aurul... ToÃmai dimpotrivă, prin urmare, de Ãeea Ãe se va întîmpla după Ãălătoria lui VasÃo da Gama, Ãînd portughezii îşi vor stabili       la Anvers, aduÃînd Ãhiar ei piperul şi băÃăniile Ãlienţilor Nordu##

lui. pineînţeles, Ãumpărătorii germani ar putea să ajungă, şi Ãhiar ajung, la Genova, Ãare le este desÃhisă fără prea multe restriÃţii. Dar, în afară de faptul Ãă Genova rămîne înainte de oriÃe portul de legătură Ãu Spania, Portugalia şi AfriÃa de Nord, ei nu pot găsi aÃolo nimià în plus faţă de Ãeea Ãe găsesà la Veneţia, un fel de antrepozit universal, aşa Ãum avea să fie mai tîrziu (şi la proporţii mai mari) Amsterdamul. Cum să rezişti în faţa înlesnirilor şi ispitelor unui oraş aflat în Ãentrul unei eÃonomii-univers ? întreaga Germanie partiÃipă la joà ; ea livrează negustorilor Serenissimei fier, artiÃole de fierărie, ţesături de in şi bumbaÃ, şi, mai tîrziu, în Ãea de a doua jumătate a seÃolului al XV-lea, în Ãantităţi sporite, metal alb pe Ãare veneţienii îl duÃ, în parte, la Tunis, unde îl sÃhimbă pe pulbere de aur 155. Nu înÃape niÃi un fel de îndoia lă Ãă avem a faÃe Ãu o politiÃă Ãonştientă a Veneţiei, deoareÃe ea o impune tuturor oraşelor Ãare îi sînt mai mult sau mai puţin supuse. întreg trafiÃul provenind din Terraferma sau Ãare ajunge aÃolo, întreg exportul insulelor Levantului sau oraşelor AdriatiÃii (Ãhiar daÃă este vorba de mărfuri Ãu destinaţia SiÃilia sau Anglia, de pildă) trebuie să treaÃă obligatoriu prin portul veneţian. Veneţia, prin urmare, Ãu bună ştiinţă, ţine sub Ãontrol, în benefiÃiul său, eÃonomiile supuse, printre Ãare eÃonomia germană ; ea se hrăneşte de pe urma lor, împiediÃîndu-le să aÃţioneze în voie şi în funÃţie de propria lor logiÃă. DaÃă Lisabona, imediat după Marile DesÃoperiri, ar fi obligat Ãorăbiile Nordului să vină la ea aÃasă după băÃănii şi piper, ea ar fi distrus, sau Ãel puţin ar fi stînjenit, supremaţia Anversului, Ãîştigată atît de repede. Dar poate Ãă îi lipsea forţa neÃesară, experienţa negustoreasÃă şi banÃară a oraşelor italiene. Colivia pe Ãare o Ãonstituie 9     -   este, în egală măsură, urmare şi Ãauză a preeminenţei Veneţiei. #$

×
  Chiar pe vremea preeminenţei oraşului Sfîntului MarÃu, legăturile Veneţiei Ãu Levantul şi Europa au pus multe probleme, în speÃial pe Ãea a transporturilor de-a lungul Mediteranei şi AtlantiÃului, ÃăÃi redistribuirea preţioaselor mărfuri aÃoperea întreaga Europă. în Ãondiţii de ÃonjunÃtură favorabilă, totul se reglementa de la sine. AtunÃi însă Ãînd ÃonjunÃtura tindea să devină potrivniÃă, trebuia să se reÃurgă la armele grele. Sistemul galerelor     ne dezvăluie toÃmai o seamă de măsuri de     & pe Ãare epoÃile neprielniÃe le inspirau statului veneţian. ConÃeput înÃă din seÃolul al XlV-lea, în timpul unei Ãrize insistente, Ãa un fel de   (Ãuvîntul îi aparţine lui Gino Luzzatto), aÃest sistem a fost o întreprindere de stat şi, totodată, Ãadrul unor asoÃiaţii private efiÃiente adevărate 
 maritime de exportatori 156 preoÃupate să-şi reduÃă Ãheltuielile de transport şi să rămînă ÃonÃurenţiale faţă de străini, Ãhiar imbatabile. Senioria este Ãea Ãare, fără îndoială înÃepînd din 1314, sigur din 1328, Ãonstruia în Arsenalul său
 
  

  nave ÃomerÃiale (de 100 de tone, la înÃeput ; pînă la 300 de tone, mai apoi) în stare să poarte în Ãalele lor o înÃărÃătură eÃhivalentă ou un tren de marfă avînd 50 de vagoane. La ieşirea şi la intrarea în porturi, 

 foloseau ramele; în restul timpului, navigau Ãu pînze, Ãa nişte Ãorăbii rotunde obişnuite. Ele nu erau, desigur, Ãele mai mari nave ÃomerÃiale ale epoÃii, ÃăÃi, în seÃolul al XV-lea, ÃaraÃele genoveze atingeau sau depăşeau 1 000 de tone 157. Dar navele veneţiene sînt nave sigure, Ãare navighează în grup şi sînt apărate de arÃaşi şi arunÃători de pietre. Mai tîrziu la bordul lor urÃă tunul. Printre arunÃătorii de pietre (

  )Senioria angajează nobili sărăÃiţi ; este felul ei de a-i ajuta să trăiasÃă. #*

E N O 

In fieÃare an, înÃhirierea navelor statului este sÃoasă la mezat. PatriÃianul Ãare îşi adjudeÃa    perÃepea, la rîndul său, de la Ãeilalţi negustori, navlul Ãorespunzător mărfurilor înÃărÃate. De aiÃi deÃurgea utilizarea de Ãătre seÃtorul Äprivat" a unor instrumente Ãonstruite de seÃtorul ÄpubliÃ". Fie Ãă benefiÃiarii Ãălătoreau punînd totul în Ãomun .     / (Ãonstituind, Ãu alte Ãuvinte, un 
)fie Ãă alÃătuiau o Ãompanie pentru înÃărÃarea şi returul unei singure galere, Senioria favoriza aÃeste praÃtiÃi Ãare, în prinÃipiu, ofereau şanse egale tuturor partiÃipanţilor. Asemenea pooZ-uri, desÃhise tuturor negustorilor, sînt freÃvente pentru Ãumpărarea de bumbaÃ, în Siria, sau Ãhiar de piper, la Alexandria Egiptului. In sÃhimb, Senioria desfaÃe oriÃe Ãartel Ãare îi pare a tinde spre monopolul unui grup exÃlusiv.

15. VENEŢIA : CĂLĂTOdIILE ÎNTdEPdINSE × +6×  %6
6-;

DE

6         "   
      
          
    6
   -         g      Annalle s E.S.C., 1431     
     
      
 le galere da merÃato, şt 

  

 (9
  6 
 0  .- / 6
"   0     
) -   
       1P6,   1@,1      1@5A        

      
  × 
     
       
      
             
        6        
 g   

#

Hîrtiile păstrate la 6        de la Veneţia ne îngăduie să reÃonstituim Ãălătoriile aÃestor 
     an de an, şi să vedem Ãum îşi sÃhimbă forma uriaşa ÃaraÃatiţă ale Ãărei tentaÃule Serenissima le întinde de-a lungul Mediteranei, Ãu un braţ arunÃat, înÃepînd din 1314, în direÃţia oraşului pruges (sau, mai degrabă, spre portul aÃestuia, Sluise), odată Ãu apariţia unor 
   9   Trimit Ãititorul la desenul expliÃativ alăturat. Apogeul sistemului se plasează, fără îndoială, în jur de 1460 158, Ãînd Senioria înfiinţează Ãiudata linie a unor 
  Ãare întăreşte presiunea ei în direÃţia AfriÃii de Nord şi a aurului din Sudan. După aÃeea, sistemul va Ãunoaşte rateuri şi se va degrada în seÃolul al XVI-lea. Dar aÃeastă degradare ne interesează mai puţin deÃît suÃÃesul Ãare o preÃede.

×g       
 Triumful veneţian este atribuit de Oliver C. Cox 159 unei organizări Ãapitaliste preÃoÃe. Pentru el, Ãapitalismul s-ar fi năsÃut la Veneţia, ar fi fost inventat aÃolo, şi s-ar fi difuzat apoi în alte părţi. Se poate Ãrede aşa Ãeva ? Există şi alte oraşe Ãapitaliste, în aÃelaşi timp, ba Ãhiar mai devreme deÃît Veneţia. Iar daÃă Veneţia n-ar fi oÃupat loÃul eminent pe Ãare 1-a oÃupat, Genova i l-ar fi luat neîndoielniÃ, fără difiÃultăţi. într-adevăr, Veneţia nu Ãreşte de una singură, Ãi în mijloÃul unei reţele de oraşe aÃtive Ãărora epoÃa le propune aÃeleaşi soluţii. Adesea Ãhiar, nu Veneţia a stat la originea adevăratelor înnoiri. Ea rămîne departe în urma oraşelor pioniere ale TosÃanei în Ãeea Ãe priveşte bănÃile sau formarea unor Ãompanii puterniÃe. Nu ea emite prima monedă de aur, Ãi Genova, la înÃeputul seÃolului al XlII-lea, apoi Florenţa, în 1250 (duÃatul, numit în Ãurînd 

  apare abia în 1284)160. Nu Veneţia inventează ÃeÃul sau 
 
Ãj Florenţa 161, Nu 15?

Veneţia imaginează Ãontabilitatea în dublă partidă, Ãi Florenţa, unde ni s-a păstrat o primă mostră de la sfîrşitul seÃolului al XHI-lea printre hîrtiile Companiilor Fini şi Farolfi162. Florenţa, şi nu oraşele maritime, este Ãea Ãare se lipseşte de mijloÃirea notarilor (simplifiÃare efiÃientă) la înÃheierea asigurărilor maritime163. Tot Florenţa este Ãea Ãare dezvoltă la maximum industria şi abordează inÃontestabil stadiul numit al manufaÃturii 1G4. Genova este Ãea Ãare, în 1277, realizează prima legătură maritimă 
 Ãu Flandrele, prin Gibraltar (o inovaţie uriaşă). Genova şi fraţii Vivaldi, pe poziţiile Ãele mai înaintate ale imaginaţiei novatoare, se preoÃupă în 1291 de găsirea unui drum direÃt spre Indii. La sfîrşitul anului 1407, tot Genova, parÃă neliniştită dinainte de 165 Ãălătoriile portugheze, împinge, prin Malfante , o misiune de reÃunoaştere pînă la aurul din Tuat. în planul tehniÃilor şi iniţiativelor Ãapita liste, Veneţia este mai degrabă în întârziere deÃît în avans. Trebuie să expliÃăm oare luÃrul aÃesta prin dialogul ei preferenţial Ãu Orientul ² o relaţie tradiţională ² Ãelelalte oraşe ale Italiei avînd ÃontaÃte, mai mult deÃît ea, Ãu OÃÃidentul, o lume pe Ãale de a se naşte ? pogăţia faÃilă a Veneţiei o ţine poate în prizonieratul unor soluţii gata puse la punÃt prin veÃhi habitudini, în timp Ãe oraşele Ãelelalte, puse în faţa unor situaţii mai aleatorii, sînt obligate să fie, pînă la urmă, mai şirete şi mai inventive. La Veneţia a apărut însă un sistem Ãare, de la Ãei dintîi paşi, pune toate problemele relaţiilor dintre Capital, MunÃă şi Stat, relaţii pe Ãare Ãuvîntul Ãapitalism le va impliÃa din Ãe în Ãe mai mult în deÃursul îndelungatei sale evoluţii ulterioare. De la sfîrşitul seÃolului al Xll-lea şi înÃeputul Ãelui de al XlII-lea, a    în Ãel de-al XlV-lea, viaţa eÃonomiÃă veneţiană dispune deja de toate uneltele : pieţele, prăvăliile, magaziile, tîrgurile de la Sensa, ZeÃea (monetăria), palatul Dogilor, Arsenalul, Dogana. Şi, înÃă de $"

pe atunÃi, la dialto, peste drum de zarafii şi banÃherii aşezaţi în faţa miÃuţei biseriÃi San GiaÃometto 106, se adună marii negustori veneţieni şi străini veniţi din Terraferma, din Italia şi de dinÃolo de Alpi. panÃherul, prezent, Ãu pana şi Ãu registrul în mînă, este gata să însÃrie viramentele dintr-un Ãont în altul. însÃrisul (
   ) este o modalitate minunată de a reglementa pe loà tranzaÃţiile dintre negustori, prin viramente de la Ãont la Ãont, fără a faÃe apel la monedă şi fără a mai aştepta reglementările tardive ale târgurilor. 0        167 îngăduie Ãhiar unor Ãlienţi să-şi depăşeasÃă Ãontul; ele Ãreează Ãîteodată 
 168, un fel de banÃnote, şi, înÃă de pe atunÃi, joaÃă Ãu banii depozitelor înÃredinţate, atunÃi Ãînd nu îi împrumută statului. AÃeste reuniuni Äde bursă" de la dialto fixează Ãursul mărfurilor şi, în Ãurînd, şi pe Ãel al împrumuturilor publiÃe ale Senioriei (ÃăÃi Senioria, Ãare trăise la înÃeput din impozite, reÃurge din Ãe în Ãe mai mult la împrumuturi) 169. Ele fixează nivelul asigurărilor maritime. La doi paşi de dialto, 
 
   păstrează în numele Ãe-1 poartă pînă astăzi amintirea Ãelor Ãe se oÃupau Ãu asigurările în seÃolul al XlV-lea. Toate marile afaÃeri se negoÃiau astfel pe străzile din jurul Podului. Cînd se întâmpla Ãa un negustor să fie Älipsit de dreptul de a se duÃe la dialto" aÃeastă pedeapsă Äînseimna, aşa Ãum arată numeroasele Ãereri de iertare, Ãă era lipsit de dreptul de a se oÃupa de marele Ãomerţ" 17°. Foarte Ãurînd, se instituie o ierarhie negustoreasÃă. Primul reÃensămînt al veneţienilor Ãare plătesà impozit (1379²1380) / E ne îngăduie să distingem, printre nobilii impozabili, 20 sau 30 de familii, Ãele mai avute, să reperăm de asemenea Ãîţiva  
  îmbogăţiţi (6 Ãu totul) şi Ãîţiva prăvăliaşi foarte înstăriţi, măÃelari, Ãizmari, zidari, fabriÃanţi de săpun, aurari, băÃani, Ãei din urmă avînd o poziţie fruntaşă. $

De pe atunÃi înÃă, repartiţia bogăţiei la Veneţia este foarte diversifiÃată şi benefiÃiile trafiÃului ÃomerÃial se aÃumulează aiÃi în rezervoare dintre Ãele mai deosebite, modeste sau importante : ele se investesà şi se reinvestesà neînÃetat. Navele, uriaşe Ãase plutitoare, Ãum le va vedea, mai tîrziu, PetrarÃa, sînt aproape toate împărţite în 24 de Ãarate (fieÃare proprietar deţinînd un număr oareÃare din ele). în ÃonseÃinţă, nava este Ãapitalistă aproape de la înÃeput. Mărfurile îmbarÃate sînt de obiÃei avansate de Ãătre investitori. Cît priveşte împrumutul în bani,    el se praÃtiÃă dintotdeauna şi, Ãontrar a Ãeea Ãe am fi ispitiţi să presupunem, nu s-a afundat niÃiodată în moÃirla Ãametei. Foarte devreme, veneţienii au aÃÃeptat Älegitimitatea operaţiilor de Ãredit pe Ãriterii de oameni de afaÃeri" 172. Ceea Ãe nu înseamnă Ãă împrumutul Ãămătăresà (în sensul pe Ãare l-am da noi Ãuvîntului) nu se praÃtiÃa şi el, şi Ãu rate de dobîndă foarte ridiÃate (ÃăÃi Ãhiar rata normală      

 era de 20y0), însoţit pe deasupra de amaneturi Ãare rămîn în ghearele Ãămătarului. Prin asemenea proÃedee, membrii familiei Ziani, înÃă din seÃolul al XH-lea, pun mîna pe majoritatea terenurilor situate în jurul pieţii San MarÃo şi de-a lungul depozitelor de mărfuri,
   Dar n-a fost Ãamătă, pretutindeni, un rău neÃesar înainte de organizarea banÃară modernă ? Imediat după războiul Chioggiei, Ãare a zguduit-o puterniÃ, Veneţia resemnată, introduÃe la ea aÃasă prima   (1382² 1387)173 de Ãămătari evrei Ãare dau împrumuturi oamenilor de rînd, Ãîteodată Ãhiar patriÃienilor. Dar împrumutul ÃomerÃial,         este altÃeva. El reprezintă un instrument indispensabil Ãomerţului, a Ãărui rată, deşi ridiÃată, nu este soÃotită ÃămătăreasÃă, deoareÃe este în general la nivelul Ãhiriei banului praÃtiÃată de banÃheri. în nouăzeÃi la sută din Ãazuri, el este legat de ÃontraÃte de înto

%$ vărăşire, 174

 apărute Ãel puţin din 1072²1073 , Ãare Ãunosà în Ãurînd două versiuni. O

 unilaterală : un împrumutător (numit   asoÃiatul Ãare rămîne pe loÃ) avansează o anumită sumă Ãeluilalt,  

  (asoÃiatul Ãare Ãălătoreşte) ; la întoarÃere, Ãînd se înÃheie soÃotelile, itinerantul, după Ãe a înapoiat suma primită la pleÃare, păstrează un sfert din benefiÃiu, restul revenind Ãapitalistului. Sau o

 bilaterală : în aÃest al doilea Ãaz, împrumutătorul nu avansează deÃît trei sferturi din sumă,   

 punînd munÃa şi un sfert din Ãapital. AÃest al doilea tip de 175

 după Ãum soÃoteşte Gino Luzzatto , a servit nu o singură dată la Ãamuflarea a Ãeea Ãe în

 unilaterală putea să pară o trăsătură ÃămătăreasÃă. Cuvîntul nu are importanţă ;

 seamănă aidoma ou Ãeea Ãe, în alte oraşe italiene, se Ãheamă  Ãare are eÃhivalente, mai devreme sau mai tîrziu, la Marsilia, Ãa şi la parÃelona. La Veneţia, Ãuvîntul  17fi avînd sensul de depozit, a fost nevoie de un alt termen pentru a desemna împrumutul maritim. In aÃeste Ãondiţii, este de înţeles poziţia177 adoptată în 1934 de Ãătre Andre E. Sayous , aÃÃeptată de178majoritatea istoriÃilor, inÃlusiv de Marà ploÃh : la Veneţia, între 1050 şi 1150, ar fi existat o Ädivergenţă", o sÃiziune între Capital şi MunÃă. Nu este   Ãapitalistul Ãare rămîne aÃasă ? AsoÃiatul lui se îmbarÃă pe un vas Ãare ajunge la Constantinopol sau, mai apoi, la Tana sau la Alexandria Egiptului ... AtunÃi Ãînd nava revine, munÃitorul,    se prezintă Ãu banii împrumutaţi şi Ãu roadele aÃestor bani, daÃă drumul a fost rodniÃ. DeÃi, Capital pe de o parte, MunÃă, de partea Ãealaltă. Dar doÃumente noi, desÃoperite înÃepînd din 1940 179, ne silesà să revedem aÃeastă expliÃaţie prea simplă. în primul rînd,   în Ãiuda denumirii lui, se deplasează neîntrerupt. în epoÃa în Ãare se înÃadrează observaţiile noastre (înainte şi după $&

1200), iată-1 la Alexandria Egiptului, la SaintJean-d'AÃre, la Famagusta, şi mai des la Constantinopol (detaliu semnifiÃativ Ãare, fie şi numai el, ar arăta în Ãe măsură s-a făurit destinul Veneţiei în Ãhiar Ãorpul eÃonomiei bizantine). Cît îl priveşte,      nu seamănă deloà Ãu un munÃitor supus fără milă la robotă, în afară de faptul Ãă, la fieÃare Ãălătorie, este purtătorul a vreo zeÃe

  (Ãeea Ãe îi asigură dinainte, atunÃi Ãînd luÃrurile merg bine, benefiÃii substanţiale), el apare adesea, simultan, într-un ÃontraÃt Ãa primind, în alt ÃontraÃt Ãa dînd bani Ãu împrumut. Intr-o şi mai mare măsură, numele împrumutătorilor, atunÃi Ãînd le avem, dezvăluie o gamă întreagă de ÄÃapitalişti", sau de aşa-zişi ÄÃapitalişti", ÃăÃi unii dintre ei sînt foarte modeşti180. Toată populaţia Veneţiei avansează bani negustorilor antreprenori, Ãreează şi reÃreează neîntrerupt un fel de soÃietate ÃomerÃială extinsă la întregul oraş. AÃeastă ofertă de Ãredit omniprezentă, spontană, îngăduie negustorilor să luÃreze singuri sau în Ãadrul unor soÃietăţi provizorii de două-trei persoane, fără a Ãonstitui Ãompaniile de durată lungă şi de aÃumulare a Ãapitalului Ãe ÃaraÃterizează nivelul superior al aÃtivităţii Florenţei. Poate Ãă însăşi perfeÃţiunea, înlesnirile aÃestei organizări, aÃeastă autosatisfaÃere Ãapitalistă, expliÃă limitele întreprinderii veneţiene. panÃherii ei, de obiÃei străini de oraş, sînt ÄÃu totul prinşi exÃlusiv în aÃtivitatea pieţei urbane şi nu se simt atraşi de un eventual transfer al aÃtivităţii lor în exterior, în Ãăutarea unei Ãlientele"181. Drept urmare, la Veneţia, nu vom întîlni Ãeva Ãomparabil Ãu aventurile Ãapitalismului florentin în Anglia sau ale Ãapitalismului genovez, mai tîrziu, la Sevilla sau Madrid. Tot aşa, faÃilităţile de Ãredit şi de afaÃeri îngăduie negustorului să înÃropeasÃă afaÃere după afaÃere, una Ãîte una : pleÃarea unei nave duÃe la Ãonstituirea unei asoÃiaţii între nişte $!

tovarăşi, întoarÃerea înseamnă desfiinţarea ei. Şi luÃrurile pornesà iar de la înÃeput. Veneţienii praÃtiÃă, de fapt, investiţia de masă, dar pe termen sÃurt. împrumuturile şi investiţiile pe termen lung apar, fireşte, mai devreme sau mai tîrziu, nu numai în legătură Ãu întreprinderile maritime la distanţă, Ãum sînt Ãălătoriile spre Flandre, Ãi, într-o şi mai mare măsură, Ãu industria şi Ãu alte aÃtivităţi neîntrerupte ale oraşului. împrumutul,   pe termen foarte sÃurt la origine, se împaÃă pînă la urmă Ãu prelungirile repetate : în asemenea Ãazuri, el poate dura timp de ani. Dimpotrivă, sÃrisoarea de sÃhimb, Ãare de altfel apare tîrziu, 182 în seÃolul al XlII-lea, şi se răspîndeşte înÃet , rămîne Ãel mai adesea un instrument de Ãredit pe termen sÃurt, Ãît un dus şi un întors între două pieţe. Climatul eÃonomià al Veneţiei este, prin urmare, foarte speÃifiÃ. O aÃtivitate ÃomerÃială intensă ni se prezintă fragmentată într-o mulţime de afaÃeri mărunte. Chiar daÃă    soÃietate de lungă respiraţie, îşi faÃe întîmplător apariţia, gigantismul florentin nu va găsi niÃiodată aiÃi un teren propiÃe. Poate pentru Ãă niÃi oÃîrmuirea, niÃi elita patriÃiană nu sînt într-adevăr Ãontestate, Ãa la Florenţa, şi pentru Ãă oraşul este, la urma urmei, un loà sigur. Sau pentru Ãă viaţa negustoreasÃă, îndestulată de timpuriu, se poate mulţumi Ãu mijloaÃele tradiţionale şi înÃerÃate. Intră însă în disÃuţie şi natura tranzaÃţiilor. La Veneţia, viaţa negustoreasÃă înseamnă în primul rînd Levantul. Un Ãomerţ Ãare Ãere, desigur, Ãapitaluri mari : uriaşa masă monetară a Ãapitalului veneţian e în întregime prinsă în afaÃere, întratît înÃît, după fieÃare pleÃare a galerelor de Siria, 183 oraşul se goleşte literalmente de bani peşin , aşa Ãum se va întîmpla, mai tîrziu, la Sevilla, la pleÃarea flotelor Indiilor 184. Dar 
 Ãapitalului este destul de rapidă : şase luni, un an. PleÃarea şi întoarÃerea navelor ritmează întrega aÃtivitate a oraşului. La urma $#

urmei, s-ar putea Ãa Veneţia să nu pară originală deÃît în măsura în Ãare întregul ei Ãomportament ÃomerÃial este expliÃat, de la A la Z, şi motivat de Ãătre Levant. Cred, de pildă, Ãă baterea tîrzie a duÃatului de aur, abia în 1284, se datoreşte faptului Ãă, pînă atunÃi, Veneţia soÃotise Ãă e mai simplu să Ãontinue a folosi moneda de aur a pizanţului. Să fi fost ea silită să-şi sÃhimbe politiÃa din Ãauza devalorizării preÃipitate a hiperperului ? 16@ Una peste alta, Veneţia s-a limitat, înÃă din pornire, la învăţămintele propriului suÃÃes. Adevăratul doge al Veneţiei, duşman al tuturor forţelor Ãare promovează sÃhimbarea, este treÃutul Senioriei, sînt preÃedentele la Ãare se faÃe trimitere Ãa la Tablele Legii. Iar umbra Ãare pluteşte pe deasupra măreţiei Veneţiei este Ãhiar aÃeastă măreţie. Este adevărat. Dar n-am putea spune aÃelaşi luÃru despre Anglia seÃolului al XX-lea ? Un
  la sÃara unei eÃonomii-univers este o experienţă de putere în Ãare învingătorul risÃă, într-o bună zi, să devină orb faţă de istoria în desfăşurare, pe Ãale de a se făuri.

#  $ Veneţia este un oraş uriaş Ãu, probabil, mai bine de 100 000 de loÃuitori, înÃă din seÃolul al XV-lea ; Ãu 140²160 000, în seÃolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Dar, în afară de Ãîteva mii de privilegiaţi ² 
   oameni ai piseriÃii ² şi de săraÃi sau vagabonzi, masa enormă a populaţiei munÃeşte, pentru a-şi Ãîştiga pîinea. Două universuri ale munÃii Ãoexistă aiÃi : pe de o parte, luÃrătorii neÃalifiÃaţi, Ãare nu au niÃi o formă de organizare şi apărare, inÃlusiv Ãei pe Ãare Frederià C. Lane îi numeşte Äproletariatul mării" 186 ² hamalii, doÃherii, marinarii, vîslaşii ; de altă parte, universul oamenilor organizaţi în 6 breslele Ãare formează ¦¦

armătura organizată a diverselor meserii ale oraşului. Cîteodată, frontiera dintre Ãele două lumi nu este prea Ãlară. Iar istoriÃul nu ştie întotdeauna de Ãe parte să aşeze meseriile pe Ãare le întrezăreşte. De Ãea dintîi, fără îndoială, pe doÃherii de pe Canal Grande, de la  
g  
9  
 * pe miile de gondolieri, Ãei mai mulţi făÃînd parte din servitorimea marilor familii; sau săraÃii Ãare se angajează Ãa oameni de eÃhipaj, în faţa 1S7 palatului Dogilor, o adevărată piaţă a munÃii . FieÃare angajat primeşte o primă. DaÃă, în ziua Ãonvenită, nu se prezintă la post, este Ãăutat, arestat, Ãondamnat la o amendă de două ori mai mare deÃît prima, dus sub pază bună la bordul navei, salariul folosind la liÃhidarea datoriei. Un alt grup important de munÃitori neorganizaţi sînt luÃ-rătorii şi luÃrătoarele Ãare îndeplinesà munÃile grele în breslele, 6  mătăsii şi lînii. în sÃhimb, afli Ãu surprindere Ãă F
 Ãare aduà Ãu bărÃile apa de băut sÃoasă din prenta,   ÃonduÃătorii de şalande, spoitorii de vase şi Ãhiar     Ãare aduà laptele din Ãasă în Ãasă, sînt Ãonstituiţi, în bună formă, în bresle. diÃhard Tilden dapp 188 a înÃerÃat să apreÃieze ponderea Ãelor două mase de luÃrători, adiÃă a ansamblului forţei de munÃă a oraşului, în Ãiuda ÃaraÃterului inÃomplet al izvoarelor, rezultatele globale îmi par destul de valabile şi, Ãum nu prezintă        în Ãursul seÃolelor al XVI-lea şi al XVII-lea, ele dezvăluie existenţa unui fel de struÃtură a utilizării mîinii de luÃru la Veneţia. în 1586, Ãînd oraşul avea aproape 150 000 loÃuitori, forţa de munÃă totalizează Ãeva mai puţin de 34 000 indivizi, adiÃă, soÃotind o familie de patru persoane de fieÃare luÃrător, aproape întreaga populaţie, mai puţin 10 000 persoane, reprezentînd grupul restrîns al privilegiaţilor. Din Ãei 33 852 de luÃrători număraţi de dapp, Ãei Ãare ţin de 6  sînt 22 504, luÃrătorii, pe Ãare nu îndrăznesà să-i numesà liberi, sînt 11348 ; două 167

treimi, adiÃă, faà parte din 6  o treime o formează luÃrătorii neorganizaţi. AÃest ultim grup, daÃă soÃotim, în afară de bărbaţi, pe femei şi Ãopii, înseamnă Ãel puţin 40 000 de persoane Ãare influenţează puternià piaţa veneţiană a munÃii. AÃesta este proletariatul, ba Ãhiar subproletariatul, pe Ãare îl pretinde oriÃe eÃonomie urbană. De altfel, ne putem întreba daÃă numărul aÃesta satisfaÃe ne-* Ãesităţile Veneţiei. punăoară, sărăÃimea lagunelor şi oraşului nu furnizează numărul neÃesar de marinari, aşa înÃît, foarte devreme, vine să dea ajutor proletariatul străin, de altfel nu totdeauna din proprie iniţiativă. Veneţia se duÃe ea să-1 Ãaute în Dalmaţia şi în insulele greÃeşti. Adesea, oraşul îşi armează galerele în Candia, mai tîrziu în Cipru. Comparativ, Äindustriile" organizate par un univers privilegiat. Nu pentru Ãă viaţa breslelor se desfăşoară în Ãonformitate Ãu litera statutelor lor: există dreptul şi există praÃtiÃa. Supravegherea minuţioasă a statului nu sÃapă din oÃhi niÃi industria pielăriei de pe GiudeÃÃa ; niÃi fabriÃile de stiÃlă de la Murano ; niÃi 6 

  Ãare apare Ãhiar înainte de 1314, Ãînd luÃrătorii luÃani îi aduà doar forţe de sprijin ; niÃi 6 

 ×D  Ãare pare să   un debut, în primăvara189lui 1458, potrivit unei deÃlaraţii a Senatului , şi Ãare trebuie apărată Ãhiar împotriva negustorilor veneţieni, Ãare ar vrea să fabriÃe postavuri Äflorentine", dar în străinătate, în Flandra sau în Anglia 190, unde mîna de luÃru este ieftină şi reglementările mai suple. Atent, exÃesiv de atent, statul veneţian impune norme striÃte de Ãalitate Ãare stabilesà dimensiunile pieselor, sortimentul de materii prime, numărul de fire la urzeală şi la băteală, produsele Ãe trebuie folosite la vopsire, şi Ãare, pînă la urmă, stînjenesà adaptarea produÃţiei la elementele de risà şi la variaţiile Ãererii, Ãu toate Ãă o faà faimoasă, în speÃial pe pieţele Levantului. $

înÃepând din seÃolul al XlII-lea, toate aÃeste meserii, Ãele noi şi Ãele mai veÃhi, se organizează la Veneţia în   (Ãorporaţii) şi în  
 (Ãonfrerii)  Dar aÃest sistem de autoapărare nu îl fereşte pe meşteşugar niÃi de amesteÃul brutal al oÃîrmuirii, atît de ÃaraÃteristià la Veneţia, niÃi de amesteÃul brutal al negustorilor. 6 

 ×D  Ãare înregistrează marele ei avînt în seÃolul al XVI-lea şi ajunge la apogeul puterii prin 1600²1610, se dezvoltă şi învinge în Ãadrul unui g
=Ãu negustori adesea străini, în speÃial genovezi stabiliţi la Veneţia. Chiar veÃhea industrie a ÃonstruÃţiilor navale, Ãu meşterii ei proprietari de şantiere, este supusă, înÃepând din seÃolul al XV-lea, preponderenţei negustorilor armatori Ãare furnizează banii neÃesari plăţii salariilor şi Ãumpărării materiilor prime.

;     $ Una peste alta, o lume a munÃii stăpînită de ban şi de autoritatea publiÃă. AÃeasta are la dispoziţie pentru organisme, de supraveghere şi de arbitraj : +   g

  F  

              

  

6 Să fie aÃeastă supraveghere atentă, aÃeastă înÃadrare striÃtă Ãauza Ãare expliÃă seninătatea soÃială a Veneţiei ? AÃÃidente grave sint puţine sau nu sînt. Nişte voluntari vîslaşi pretind, dar văiÃărindu-se, solda lor neplătitâ. în faţa palatului Dogilor, în februarie 1446 192. Chiar uriaşul Arsenal, manufaÃtură de stat, avînd în Ãurînd Ãel puţin 5 000 de luÃrători pe Ãare-i Ãheamă la luÃru Ãlopotul mare de la San MarÃo,

   este sever strunit. Abia de se bănuie o agitaţie, şi unul sau doi aţîţători sînt spînzuraţi,    
 
şi luÃrurile intră iar în normal. In niÃi un Ãaz, 6 nu au avut aÃÃes la Ãîrmuirea Veneţiei, în Ãhipul Ãelor de la Florenţa. $



preslele sînt ţinute la distanţă. Calmul soÃial de la Veneţia rămîne uimitor. Este adevărat Ãă, în inima unei eÃonomii-univers, Ãhiar oamenii de rînd au parte de nişte fărîme din prada Ãapitalistă. Să fie aÃeasta una din Ãauzele Ãalmului soÃial ? Salariile sînt relativ mari la Veneţia. Şi nu e niÃiodată uşor să le reduÃi. Din aÃest punÃt de vedere, 6  au putut să se apere. LuÃrul aÃesta se bagă de seamă la înÃeputul seÃolului al XVII-lea, atunÃi Ãînd, faţă de ÃonÃurenţa ţesăturilor Nordului, înflorirea pe Ãare o ÃunosÃuse 6 

×D  va fi bloÃată de salariile mari la Ãare meseriaşii nu vor vrea să renunţe 193. Dar, în seÃolul al XVII-lea, aÃeastă situaţie Ãorespunde deja unui deÃlin al aÃtivităţii industriale a oraşului, Ãare Ãedează în faţa ÃonÃurenţei apropiate a Terrafermei şi a ÃonÃurenţei îndepărtate a industriilor nordiÃe. Trebuie să revenim la Veneţia seÃolelor al XV-lea şi al XVI-lea, exemplară din atîtea punÃte de vedere, pentru a ne pune întrebarea daÃă aÃeastă multiplă aÃtivitate industrială a fost atunÃi trăsătura ei majoră, aşa Ãum sugerează diÃhard T. dapp. Dintr-un punÃt de vedere mai generalj să reprezinte aÃeastă implantare în aÃtivităţile industriale destinul oraşelor dominante ? Aşa se va întîmpla la pruges, la Anvers, la Genova, la Amsterdam, la Londra. Sînt gata să reÃunosà Ãă, în seÃolul al XV-lea, Veneţia, dat fiind evantaiul aÃtivităţilor ei, Ãalitatea tehnologiilor ei, preÃoÃitatea (tot Ãeea Ãe ne spune EnÃiÃlopedia lui Diderot exista la Veneţia Ãu două seÃole mai înainte) ² sînt, prin urmare, gata să reÃunosà Ãă, în seÃolul al XV-lea, Veneţia este, probabil, Ãel mai important Ãentru industrial al Europei şi aÃeastă Ãonstatare apasă greu asupra destinului ei, Ãă destrămarea prosperităţii ei industriale, la sfîrşitul seÃolului al XVIJea şi în timpul primelor două deÃenii ale Ãelui de-al XVII-lea, îi peÃetluieşte deÃlinul. Dar îl şi expliÃă ? deprezintă Ãauza lui ? AÃeasta este *"

o altă problemă. Prioritatea Ãapitalismului negustoresà asupra Ãelui industrial, pînă în seÃolul al XVIII-lea Ãel puţin, nu se prea poate disÃuta. deţineţi Ãă, în 1429, enumerînd bogăţiile oraşului, bătrînul doge Priuli nu vorbeşte despre bogăţiile lui industriale şi Ãă 6 

 ×D   există neîndoielnià înÃă din seÃolul al XlII-lea, pare să prindă iar viaţă în 1458, după o lungă întrerupere ; ea va Ãunoaşte adevărata sa înflorire abia între 1580 şi 1620. In linii mari, industria îşi aduÃe Ãontribuţia la opulenţa veneţiană Ãu o oareÃare întîrziere, Ãa o Ãompensaţie, un fel de a forţa împrejurările nefavorabile, după modelul a Ãeea Ãe se va întîmpla, aşa Ãum vom vedea, la Anvers, după 1558²1559. 

  

C‡-> r

In proÃesul deÃăderii treptate a uriaşului oraş răspunderea proprie este limitată. Chiar înainti. Ãa Europa să tîşneasÃă spre lumea largă Ãa urmare a Marilor DesÃoperiri (1492²1498), toate statele teritoriale au redevenit puterniÃe : există din nou un rege primejdios al Aragonului, un rege al Franţei în poziţie de forţă, un prinÃipe al Ţărilor de Jos Ãare ar folosi Ãiomagul buÃuros, un împărat german, Ãhiar atunÃi Ãînd e vorba de lefterul Maximilian de Austria, Ãare urzeşte planuri îngrijorătoare. Soarta generală a oraşelor este ameninţată. Dintre statele pe Ãare fluxul în Ãreştere le ridiÃă, Ãel mai întins, Ãel mai temut la Veneţia, este Imperiul turÃesà al osmanlîilor. La înÃeput, Veneţia îl va fi subestimat ; din punÃtul ei de vedere, turÃii sînt nişte oameni de usÃat, nu prea de temut pe mare. Dar, foarte repede, piraţii turÃi (sau aşa-zis turÃi) răsar în mările Levantului, iar ÃuÃeririle terestre ale osmanlîilor înÃerÃuiesà marea, înÃetul Ãu înÃetul, şi, odată Ãu asta, pun stăpînire pe CuÃerirea *

- /


afaÃeriJ

or bune C Să

silit să

Este



   P9Ce bună «ri Ãu VltaIă

c

^!!-

In

Urmare

Q

.

eu

àà nizatâ ior f Ş

Ja Ista

nbul

Dr

,

a SG sflr

.Şeşte.

c

ei λ

orţa ei vie vie D3 ^

e  îÄ

*&

pri

luÃru

.f Dar deÃadenta Ve-

'

" u s~ a

destră-

mat înÃă, dar Ãentrul european al bogăţiei şi realizărilor Ãapitaliste a pleÃat, fără prea mult zgomot, de la Veneţia. O înÃerÃare de expliÃaţie aduÃe în disÃuţie marile desÃoperiri maritime, punerea în ÃirÃuit a OÃeanului AtlantiÃ, neaşteptatul noroà al Portugaliei.

{
{   
    { {
IstoriÃii au studiat de mii de ori noroÃul Portugaliei : miÃul regat lusitan a juÃat un rol de prim-plan în uriaşa furtună ÃosmiÃă pe Ãare o aduÃe expansiunea geografiÃă a Europei, de ia sfîrşitul seÃolului al XV-lea, şi explozia ei în lume. Portugalia a fost detonatorul aÃestei explozii. Ei i-a revenit primul rol.

"
   
 198 Pînă mai ieri, expliÃaţia tradiţională era foarte simplă : Portugalia, aşezată în extremitatea oÃÃidentală a Europei, era, de fapt, gata de start ; ea înÃheiase, înÃă din 1253, reÃuÃerirea terito-riului propriu din mîinile Islamului; avea mîi- * nile libere şi putea aÃţiona în afară ; ÃuÃerireaE' Ceutei, în 1415, la sud de strîrotoarea Gibraltar, o introdusese în seÃretele trafiÃului la dis- ?R tanţă şi trezise în ea spiritul agresiv al CruÃia-"... delor; se desÃhidea astfel o poartă pentru Ãălătorii de reÃunoaştere şi pentru proieÃte ambiţioase de-ia lungul Ãoastelor afriÃane. Or, Ãhiar atunÃi Ãînd a fost nevoie de el, s-a găsit un erou, infantele Henrià Navigatorul (1394²1460), Ãel de-al ÃinÃilea fiu al regelui Joâo I şi mare maestru al foarte bogatului Ordin al lui Cris tos, Ãare, înÃepînd din 1413, se stabilise la Sagres, aproape de Ãapul Săo ViÃente, în extremitatea sudiÃă a Portugaliei; înÃonjurat de sa


vanţi, de Ãartografi, de navigatori, el avea să fie inspiratorul pătimaş al Ãălătoriilor de desÃoperire Ãare înÃep în 1416, un an după ÃuÃerirea Ceutei. împotrivirea vânturilor, lipsa totală de ospitalitate a Ãoastelor sahariene, spaima Ãare se naşte de la sine sau pe Ãare o răspândesà portughezii pentru  tăinui seÃretul navigaţiei lor, finanţarea difiÃilă a expediţiilor, slaba lor popularitate, toate aÃestea au întârziat reÃunoaşterea interminabilului litoral al Ãontinentului negru, Ãare s -a făÃut Ãu înÃetinitorul: Ãapul pojador 1416, Capul Verde 1445, treÃerea eÃuatorului 1471, desÃoperirea gurilor fluviului Congo 1482. Dar, la sfârşitul seÃolului al XV-lea, suirea pe tron a lui Joâo al II-lea (1481²1495), un rege împătimit de expediţii maritime, un nou Navigator, a grăbit mişÃarea ; extremitatea de sud a AfriÃii este atinsă de partolomeo Di'az în 1487 ; el îl botezase Capul Furtunilor, regele ii dă numele de Capul punei Speranţe. Din aÃel moment, toate erau gata pentru Ãălătoria lui VasÃo da Gama, Ãare din nenumărate motive, are loà Ãu zeÃe ani mai tîrziu. în sfîrşit, pentru a Ãompleta expliÃaţia tradiţională, să atragem atenţia, dîndu-i loÃul de frunte Ãe i se Ãuvine, asupra uneltei aÃestei desÃoperiri, Ãaravela, vas uşor de reÃunoaştere, Ãu dublă velatură ;
  îngăduind orientarea, şi  îngăduind Ãaptarea vîntului de spate. în deÃursul aÃestor ani lungi, navigatorii portughezi au aÃumulat o experienţă prodigioasă Ãu privire la vînturile şi la Ãurenţii AtlantiÃului. ÄVa reprezenta, prin urmare, aproape un aÃÃident, sÃrie dalph Davis, faptul Ãă la punÃtul de vârf al experienţei portugheze, Ãea mai ÃruÃială desÃoperire a fost făÃută de un genovez în serviÃiul Spaniei" 199, evident, fiind vorba de desÃoperirea AmeriÃii de Ãătre Cristofor Columb. La vremea ei, de altfel, aÃeastă desÃoperire senzaţională nu a avut importanţa 175

r ó

:pe Ãare a avut-o periplul xealizat Ãiţiva ani mai tîrziu de Ãătre VasÃo da Gama. Capul punei Speranţe odată dublat, portughezii au făÃut repede reÃunoaşterea ÃirÃuitelor OÃeanului Indian, lăsîndu-se duşi, Ãonduşi, instruiţi. De la înÃeput, niÃi o navă, niÃi un port al OÃeanului Indian nu putea rezista tunurilor flotei lor ; de la înÃeput, ÃirÃuitele navigaţiei arabe şi indiene au fost tăiate, stînjenite, risipite. Aşa înÃît, desÃoperirile portugheze (daÃă exÃeptăm reÃunoaşterea Ãoastei braziliene, făÃută de Alvarez Cabrai în 1501) au atins atunÃi limita vîrstei lor eroiÃe. Ele se înÃheie Ãu răsunătorul suÃÃes pe Ãare îl reprezintă sosirea piperului şi mirodeniilor la Lisabona, fapt Ãare este, Ãa atare, o revoluţie.

"
 

§

De vreo douăzeÃi de ani Ãel puţin, istoriÃii, şi în primul rînd istoriÃii portughezi, au adăugat aÃestor expliÃaţii o seamă de expliÃaţii noi. PreÃum o veÃhe melodie, sÃhema obişnuită rămîne, fără îndoială. Dar totuşi, Ãîte sÃhimbări ! în primul rînd, Portugalia nu mai este privită Ãa o Ãantitate neglijabilă. Nu reprezintă ea, în mare, eÃhivalentul Veneţiei şi Terrafermei ? NiÃi anormal de miÃă, niÃi anormal de săraÃă, niÃi înÃhisă în sine, ea este, în ansamblul Europei, o putere autonomă, Ãapabilă de iniţiativă (şi o va dovedi) şi stăpînă pe hotărîrile ei. Şi, în primul rînd, eÃonomia ei nu este primitivă sau elementară : timp de seÃole, ea a fost în ÃontaÃt Ãu statele musulmane, Ãu Granada Ãare rămîne liberă pînă în 1492, şi Ãu oraşele şi statele AfriÃii de Nord. delaţiile Ãu nişte ţări evoluate au dus la dezvoltarea unei eÃonomii monetare destul de aÃtive pentru Ãa munÃa salariată să Ãuprindă aiÃi, de timpuriu, oraşele şi zona rurală. Şi atunÃi Ãînd aÃeastă zonă rurală restrînge Ãultura griului în favoa

rea viţei de vie, a măslinului, a exploatării arborelui de plută sau a plantaţiilor de trestie de zahăr în Algarve, nimeni nu poate susţine Ãă,, asemenea speÃializări, reÃunosÃute, pentru TosÃana de pildă, drept semne ale progresului eÃonomiÃ, în Portugalia au fost inovaţii retrograde. Şi niÃi Ãă faptul de a fi fost obligată, înÃepînd de pe la mijloÃul seÃolului al XlV-lea, să Ãonsume grîu din Maroà ar fi reprezentat un handiÃap, de îndată Ãe o aÃeeaşi situaţie ne întîmpină la Veneţia sau Amsterdam şi este Ãonsiderată aÃolo drept Ãorolarul unei superiorităţi şi al unui avantaj eÃonomiÃ. în afară de aÃeasta, Portugalia are oraşe şi sate tradiţional desÃhise spre mare, în Ãare trăieşte o populaţie de pesÃari şi marinari. AmbarÃaţiunile lor,  Ãorăbii modeste de 20²30 tone, Ãu vele pătrate, Ãu eÃhipaje supraabundente, navighează de timpuriu, în Ãiuda aÃestor neajunsuri, de pe Ãoastele AfriÃii şi din insulele Canare pînă în Irlanda şi în Flandra. în felul aÃesta, motorul trebuinÃios expansiunii maritime era în funÃţiune înÃă dinainte. în sfîrşit, în 1385, Ãu doi ani după oÃuparea insulei Corfu de Ãătre veneţieni, o revoluţie Äburgheză" instaurează la Lisabona dinastia Aviz. Ea sÃoate în faţă,:1o burghezie Ãare Äva dura Ãîteva generaţii"  şi ruinează o nobilime a pămîntului Ãare va Ãontinua totuşi să-i apese pe ţărani, dar Ãare va fi gata să furnizeze Ãadrele neÃesare pentru posturile de Ãomandă şi guvernare a fortăreţelor sau pentru punerea în valoare a ÃonÃesiunilor funÃiare de dinÃolo de mări ; ea va deveni o nobilime de serviÃiu (Ãeea Ãe va diferenţia, de altfel, expansiunea portugheză de Ãolonizarea pur negustoreasÃă a neerlandezilor). Pe sÃurt, ar fi prea mult să spunem Ãă, înÃă de la sfîrşitul seÃolului al XlV-lea, după înÃerÃarea pe Ãare o reprezintă Ciuma Neagră, de Ãare n-a fost sÃutită, Portugalia era un stat Ämodern". Totuşi, în ansamblu, luÃrul aÃesta este mai mult de jumătate adevărat. ^ 

?„

Cu toate aÃestea, Portugalia a suferit, pe tot timpul suÃÃesului ei, de pe urma faptului Ãă nu s-a aflat în Ãentrul eÃonomiei-univers întemeiată pornind de la Europa. Deşi, din mai multe punÃte de vedere, privilegiată, eÃonomia portugheză ţine de periferia eÃonomiei-univers. De la sfîrşituî seÃolului al XlII-lea, odată Ãu legătura maritimă stabilită între Mediterana şi Marea Nordului, ea este atinsă în treÃere şi folosită de Ãătre lungul ÃirÃuit maritim Ãare leagă oraşele italiene Ãu Anglia, Ãu pruges şi, indireÃt, Ãu paltiÃa202. Şi, în Ãhiar măsura în Ãare Mediterana Ponantului se leagă din Ãe în Ãe mai prost Ãu trafiÃul Levantului, iar întîietatea veneţiană se transformă în monopol, o parte din întreprinderea italiană, sub impulsul Genovei şi Florenţei, se întoarÃe spre vest, spre parÃelona, şi mai puternià spre ValenÃia, spre Ãoastele MaroÃului, spre Sevilla şi Lisabona. In joÃul aÃesta, Lisabona devine o piaţă203internaţională ; Ãoloniile de străini din oraş se înmulţesÃ, îi aduà ÃonÃursul lor util, deşi niÃiodată dezinteresat. Genovezii, Ãu implantare promptă, praÃtiÃă aiÃi Ãomerţul de gros şi Ãhiar Ãomerţul Ãu amănuntul204, în prinÃipiu rezervat băştinaşilor. Prin urmare, Lisabona şi, dinÃolo de Lisabona, Portugalia întreagă sînt în parte sub Ãontrolul străinilor. Prin forţa luÃrurilor, aÃeştia joaÃă un oareÃare rol în expansiunea portugheză. Trebuie, totuşi, să-1 exagerăm ? Nu vom forţa Ãu nimià realitatea spunînd Ãă, de obiÃei, străinul s -a ţinut după suÃÃes, 1-a aÃaparat de Ãum a apărut, dar 1-a pregătit într-o măsură Ãu mult mai miÃă. Nu sînt sigur, de pildă, în Ãiuda a Ãeea t Ãe se afirmă Ãîteodată, Ãă expediţia împotriva Ceutei (1415) a fost pornită la instigarea negustorilor străini. Genovezii aşezaţi în porturile maroÃane s-au arătat 205Ãhiar ostili pe faţă, aşezării portughezilor . LuÃrurile devin mai limpezi după primele suÃÃese ale expansiunii portugheze, din ziua în Ãare ea Ãuprinde ţărmul util ai AfriÃii negre de *&

la Capul Alb pînă la vărsarea fluviului Congo, adiÃă între 1443 şi 1482. Odată Ãu oÃuparea Madeirei în 1420, Ãu redesÃoperirea Azorelor în 1430, Ãu desÃoperirea insulelor Capului Verde în 1455, a insulelor Fernando Po şi Sâo Tome în 1471, se Ãonstituie un spaţiu eÃonomià Ãoerent, definit în esenţă de exploatarea fildeşului, a malaguetei (piperul fals), a pulberii de aur (13²14 000 de unÃii anual) şi a Ãomerţului Ãu sÃlavi (o mie pe an, pe la mijloÃul seÃolului al XV-lea ; în Ãurînd, mai bine de 3 000). Pe deasupra, prin tratatul de la AlÃobaÃa, semnat Ãu Spania în 1479, Portugalia îşi rezervase monopolul Ãomerţului AfriÃii negre. Construirea, în 1481, a fortului de la Săo Jorge da Mina, pentru Ãare toate materialele (piatră, Ãărămidă, lemn, fier) au fost aduse de la Lisabona, a reprezentat Ãonfirmarea şi garantarea aÃestui monopol, stăpânit de atunÃi Ãu fermitate. După luÃrarea Ãontemporană a ,:D lui Duarte PaeheÃo, 
     ;   Ãomerţul Ãu aur

aduÃea un Ãîştig de 5 la 1. Cît priveşte sÃlavii Ãare ajung pe piaţa portugheză, ei furnizează Ãaselor bogate inevitabilul servitor negru, îngăduie înfiinţarea marilor domenii din vidul Ãreat în Alentejo, depopulat de la sfîrşitul 

F   şi dezvoltarea plantaţiilor de trestie de zahăr în Madeira, unde, din 1460, trestia ia loÃul griului. întreaga ÃuÃerire a AfriÃii şi a insulelor atlantiÃe este o luÃrare portugheză. Genovezii, florentinii (şi Ãhiar flamanzii, în Ãeea Ãe priveşte Azorele) au Ãontribuit, totuşi, apreÃiabil la ea. N-a fost oare transferul de plantaţii de trestie de zahăr, în afara Orientului mediteranean, favorizat de Ãătre genovezi, simultan în SiÃilia, în Spania meridională, în MaroÃ, în Algarvele portughez şi, pînă la urmă, în Madeira şi în insulele Capului Verde ? Mai tîrziu, şi din aÃeleaşi motive, zahărul a ajuns în Canarele oÃupate de Ãastilieni. Tot aşa, deşi înÃununarea desÃoperirilor portugheze, periplul lui VasÃo da Gama, Änu da*

torează nimià genovezilor", Ãum spune pe drept Ãuvînt dalph Davis 207, negustorii Ttaliei, Ger maniei nordiÃe şi Ţărilor de Jos, instalaţi mai de mult la Lisabona, sau Ãare aleargă într-aÃolo mai tîrziu, s-au asoÃiat din plin la suÃÃesul său ÃomerÃial. Ar fi putut oare portughezii şi regele negustor de la Lisabona să exploateze singuri interminabila şi Ãostisitoarea linie a Ãălătoriilor spre India orientală Ãare, prin amploarea ei, de-| păşeşte de departe legătura făÃută de  
pe Ãare o stabilesà Ãastilienii întrejj Indiile lor oÃÃidentale şi Sevilla ? A Să reţinem, în sfîrşit, Ãă efortul portughezi-i lor în direÃţia OÃeanului Indian i-a Ãostat real-mente AmeriÃa. dezultatul partidei a atîrnat, de un fir de păr : Cristofor Columb a propus planul himerià al Ãălătoriei sale regelui Portu- M galiei şi Ãonsilierilor săi în momentul în Ãare^ partolomeo Diaz, întors la Lisabona (1488), adusese Ãertitudinea unei legături maritime între Atlantià şi OÃeanul Indian. Portughezii au preferat Ãertitudinea (ÄştiinţifiÃă", la urma urmei) himerei. AtunÃi Ãînd vor desÃoperi, la rîndul lor, AmeriÃa, împingîndu-şi pesÃarii şi vînătorii de balene pînă la Terra Nova, prin 1497, apoi debarÃînd în prazilia, în 1501, rămăseseră Ãu ani în urmă. Dar Ãine ar fi putut să-şi dea seama de importanţa aÃestei greşeli de îndată Ãe, odată Ãu întoarÃerea lui VasÃo da Gama, în 1498, bătălia piperului, exploatabilă imediat, era Ãîştigată, iar Europa negustoreasÃă se zorea să-şi instaleze la Lisabona reprezentanţii Ãei mai aÃtivi ? De îndată Ãe Veneţia, regina din ajun, părea desÃumpănită, lovită de noroÃul ei ? în 1504, galerele veneţiene nu găsesà un saà de piper la Alexandria Egiptului 208. "

6   
  


 " 

•

Dar nu Lisabona, oriÃît de importantă ar fi ea, se plasează atunÃi în noul Ãentru al lumii. Ea, s-ar părea, are în mînă toate atuurile. Dar un alt oraş învinge, de fapt rupe brusà Ãonvenţia : Anvers. în vreme Ãe renunţarea Veneţiei este logiÃă, nereuşita Lisabonei uimeşte la prima vedere. Şi totuşi, ea aproape Ãă se expliÃă daÃă observăm Ãă, viÃtorioasă Ãhiar, Lisabona a rămas prizoniera vinei anumite eÃonomii-univers, în Ãare era inserată de mult şi Ãare îi stabilise un loÃ; daÃă observăm, pe deasupra, Ãă Nordul Ãontinentului şi-a juÃat în Ãontinuare rolul şi Ãă Europa are tendinţa să înÃline spre polul septentrional, nu fără să aibă raţiunile şi sÃuzele ei ; în sfîrşit, Ãă grosul Ãonsumatorilor de piper şi mirodenii se plasează toÃmai aiÃi, în Nord, într-o proporţie, poate, de 9 din 10. Să nu expliÃăm prea repede, prea simplu noroÃul neaşteptat al Anversului. Oraşul de pe EsÃaut, aşezat de multă vreme la înÃruÃişarea liniilor de trafià şi de sÃhimb ale Nordului, se substituie, ni se spune, oraşului pruges. Operaţia ar fi banală : un oraş deÃade, un altul îi ia loÃul. Mai tîrziu, Ãhiar Anversul, reÃuÃerit de Alessandro Farnese în 1585, va Ãeda loÃul Amsterdamului. Ar însemna, poate, să vedem luÃrurile într-o optiÃă întruÃîtva loÃală... în realitate, luÃrurile sînt mai ÃompliÃate. Anversul urmează Veneţiei, mai degrabă deÃît oraşului pruges. în timpul 

  9 
209 Ãare a fost, în realitate, 

6 
  oraşul de pe EsÃaut se situează, într-adevăr, în Ãentrul    eÃonomii internaţionale, performanţă pe Ãare pruges, în vremea splendorii lui, nu o realiziase. Anversul nu este, prin urmare, un simplu moştenitor al rivalului său din apropiere, Ãu toate Ãă, asemenea aÃestuia, a fost Ãonstruit din afară. AÃostînd la pruges, în 1277, navele ge

noveze au plasat oraşul de pe Zwyn deasupra propriei lui Ãondiţii. Tot aşa, deplasarea Ãăilor mondiale de ÃomuniÃaţie, de la sfîrşitul seÃolului al XV-'lea, şi înfiriparea unei eÃonomii atlantiÃe sînt elementele Ãare hotărăsà soarta. Anversului : totul se sÃhimbă, din aÃest punÃt de vedere, odată Ãu sosirea la Ãheiurile EsÃautului, în 1501, a unei nave portugheze înÃărÃată

16. CELE MAI IMPOdTANTE dUTE ALE TdAFICULUI OdAŞULUI ANVEdS 6              
     
   
      
      
  
 
 
 ×     

 "    

        
                 ?      
            0 
 

  6
  
    
  6       
     &     ( g gF  Lettres marÃhands d'Anvers, I, f.a., p. 35).:

%

Ãu piper şi nuÃşoară. Altele aveau să urmeze 210. Măreţia oraşului nu a fost Ãreată de el însuşi. De altfel, ar fi avut el mijloaÃe să o, faÃă ? ÄLa fel Ãa pruges, sÃria Henri Pirenne  Anversul n-a avut niÃiodată flotă ÃomerÃială". O altă defiÃienţă : niÃi în 1500, niÃi mai tîrziu, oraşul nu este Ãondus de Ãătre negustori. Magistraţii săi (englezii le spun 
 de Anvers), , aparţin Ãîtorva familii ale restrânsei sale nobilimi posesoare de pămînt, şi ei se menţin la putere timp de seÃole. In prinÃipiu, ei niÃi nu au voie să se amesteÃe în afaÃeri, interdiÃţie destul de Ãiudată, dar repetată Ãu insistenţă, fără îndoială din priÃina faptului Ãă nu era foarte efiÃaÃe. în sfîrşit, Anversul nu are negustori băştinaşi de anvergură internaţională ; străinii sînt Ãei Ãare Ãonduà joÃul, hanseaţi, englezi, Ãhiar franÃezi, şi mai ales meridionali, portughezi, spanioli, italieni. NeîndoielniÃ, ar trebui să nuanţăm luÃrurile. Desigur, Anversul a posedat o flotă 213, în total vreo sută de vase miÃi de 80²100 tone, dar Ãe importanţă au aÃestea faţă de navele străine Ãare urÃă EsÃautul sau se opresà în insula WalÃheren, vase olandeze, zeelandeze, portugheze, spaniole,,1 italiene, ragusane, Ãatalane, englezeşti, bretone ? Cît îi priveşte pe lorzii de Anvers, aÃeste persoane virtuoase sînt adesea, mai215mult sau mai puţin pe faţă, zarafi şi Ãămătari . Ei servesà în felul lor interesele negustoreşti ale oraşului. Cu toate Ãă este vorba de un oraş ai ziÃe inoÃent, alţii sînt Ãei Ãare trag de el, Ãare vin peste el, îi Ãreează splendoarea. Nu el se prinde avid, de lume, Ãi dimpotrivă, lumea, dezaxată de Ãătre marile desÃoperiri, basÃulînd spre AtlantiÃ, se agaţă de el, în lipsă de altÃeva mai bun. El nu luptă pentru a se înălţa în vîrful vizibil al lumii. într-o. bună dimineaţă, el se trezeşte în vîrf. Să îndrăznim atunÃi a spune Ãă oraşul n-a inr trat bine în rol dintr-o dată. El nu învăţase înÃă leÃţia, el nu era un oraş independent, deinte-

p

grat, în 1406, în duÃatul prabantului -1(> Anversul depinde de un prinţ. Desigur, oraşul pu tea să foloseasÃă faţă de el tot felul de şire tliÃuri, şi le-a şi folosit, amînînd într-adins îndeplinirea ordonanţelor prinÃiare Ãare nu-i plăÃeau. In domeniul măsurilor religioase, el izbuteşte Ãhiar să salvgardeze o politiÃă do to leranţă, indispensabilă înfloririi sale 12Ludo- ;.,Ŷ viÃo GuiÃÃiardini, Ãare îl remarÃă tardiv (1567), t este sensibil faţă de efortul oraşului de a-şi asigura o anumită independenţă : ÄAproape Ãa şi o Ãetate liberă, se gospodăreşte şi se oÃîrmuieşte"  Cu toate aÃestea, Anversul nu este niÃi Veneţia, niÃi Genova. De pildă, el va re simţi, în punÃtul Ãel mai sensibil al aÃtivităţii sale, Ãontralovitura măsurilor monetare luate de Äguvernul" de la pruxelles în 1518 şi în 1539 21!). Să mai spunem Ãă, în epoÃa lui de în florire, el mai este înÃă un oraş veÃhi, medieval, s-a zis220 , Ãu experienţă de oraş tîrg C8 Avînd adiÃă, un simţ al ospitalităţii, neîndoiel niÃ, şi o anumită dexteritate în tratarea afaÃe rilor Ãare se Ãer înÃheiate repede. Dar lipsit sau avînd doar puţină experienţă în Ãeea Ãe pri veşte întreprinderea maritimă, Ãomerţul la dis tanţă, formele moderne de asoÃiaţii negusto reşti. Cum ar fi putut să intre bine, dintr -o dată, în noul său rol ? Cu toate aÃestea, mai mult sau mai puţin repede, a fost nevoit să se . adapteze, să improvizeze : Anvers, sau impro- 1 vizatia. f


  6 
 Totul dovedeşte Ãă noul rol al Anversului depinde de nişte şanse internaţionale, într-un anume fel externe. După lupte nesfîrşite, Veleţia s-a buÃurat de un seÃol bun de preponierenţă netăgăduită (1378²1498). Amsterdamul L trăit un seÃol, şi mai mult, într-o poziţie anaMgă. Anversul, dimpotrivă, Ãunoaşte din 1500 înă în 1569, o istorie foarte frămîntată : prea !

multe ÃioÃniri, salturi, reluări. Solul prosperităţii sale se Ãlatină mereu, în Ãiuda sau din priÃina liniilor nesigure de forţă Ãare se înÃruÃişează în perimetrul lui şi Ãare poartă spre el darurile de tot felul, porunÃile şi dorinţele ambigue ale unei Europe pe Ãale de a pune stăpînire pe lume. Cauza prinÃipală a aÃestei inÃertitudini (aş ziÃe eu, după Ãe am,reÃitit Ãartea ÃlasiÃă a lui Hermann van der Wee) ,este faptul Ãă, sub influenţa ÃonjunÃturilor şi surprizelor de Ãare se ÃioÃneşte, întreaga eÃonomie europeană nu şi-a găsit înÃă, niÃi în seÃolul al XVI-lea, viteza de Ãroazieră, un eÃhilibru de lungă durată. Un bobîrnaà Ãeva mai puternià şi prosperitatea Anversului îşi pierde eÃhilibrul, se degradează sau, dimpotrivă, Ãîştigă teren văzînd Ãu oÃhii şi Ãreşte. In măsura în Ãare dezvoltarea oraşului ÃalÃhiază de fapt, destul de fidel, ÃonjunÃtura europeană. Abia daÃă exagerăm spunînd Ãă totul se petreÃe Ãa şi num la Anvers ar fi existat suÃÃesiv trei oraşe, asemănătoare şi deosebite în aÃelaşi timp, Ãare s-au dezvoltat în deÃursul unor perioade de asÃensiune urmate de un şir de ani difiÃili. Dintre Ãele trei epoÃi suÃÃesive de înflorire, (1501²1521 ; 1535²1557 ; 1559²1568), prima stă sub semnul Portugaliei. Făuritorul ei este piperul, dar Portugalia, aşa Ãum arată Hermann van der Wee 223, nu-şi joaÃă din plin rolul deÃît din priÃina Ãîrdăşiei dintre regele de la Lisabona, stăpînul mirodeniilor, şi negustorii Germaniei de sus, stăpînii metalului alb, Welserii, HoÃhstetterii şi, mai mari şi mai noroÃoşi deÃît toţi Ãeilalţi, Fuggerii. Cea de a doua epoÃă de înflorire trebuie treÃută la aÃtivul Spaniei şi a metalului alb, de data aÃeasta a Ãelui din AmeriÃa, Ãare odată Ãu anii treizeÃi, dă stăpînilor lui politiÃi argumentul deÃisiv al unei politiÃi glorioase. Cea de a treia şi ultima perioadă de înflorire este rezultatul revenirii Ãalmului, după paÃea de la Cateau-Cambr&is (1559) şi avîntul furibund al industriei Anversului si Tarilor de #

•

c

şi 1517, Ãu 9y0 ; Fuggerii, în total, Ãu 54,5«/0 , între 1511 şi 1527 231 . In lumea aÃeastă'în-Ãurs de transformare npida firmele italiene se lovesà de mari greutăţi : FresÃobaldi dă faliment în 1518 ; Gualterotti îşi liÃhidează întreprinderea în 1523 232. Evidenta prosperitate a Anversului are, Ãu toate aÃestea, nevoie de timp pentru a se realiza într-o adevărată piaţă de bani. O asemenea piaţă nu poate exista deÃît în legătură Ãu un ÃirÃuit de sÃrisori de sÃhimb, de plăţi şi Ãredite prin toate punÃtele şi pieţele de remitere din Europa (în speÃial Lyon, Genova, tîrgurile Castiliei), iar Anversul se integrează lent în el. Da pildă, el se pune în legătură Ãu Lyonul, Ãare ÃonduÃe pe atunÃi joÃul de ansamblu, abia prin 1510²1515 2M. Apoi, înÃepînd din 1523, pentru An vers.vin nişte ani proşti. dăzboaiele dintre Ãasa de Valois şi Habsburgi, de la 1521 pînă la 1529, paralizează Ãomerţul internaţional şi, prin riÃoşeu, stînjenesà piaţa finanÃiară a oraşului Ãare e la înÃeputurile ei. Odată Ãu deÃeniul al treilea, piaţa piperului şi mirodeniilor se striÃă. Mai întîi, Lasabona îşi asumă rolul de redistribuitor ; 9     9
  nu-şi mai găseşte rostul şi este liÃhidată în 1549 $6Poate, aşa Ãum a afirmat V. Magalhaes Godinho 2r \ din Ãauză Ãă Portugalia a găsit, nu departe de ea, la Sevilla, metalul alb al AmeriÃiî, toÃmai atunÃi Ãînd minele germane deÃad şi aproape îşi înÃetează produÃţia, înÃepînd din 1535 23C. Dar este vorba, mai ales, de reaÃţia Veneţiei : piperul pe Ãare-1 vinde ea, adus din Levant, este mai sÃump deÃît Ãel al Lisabonei, dar de o Ãalitate mai bună 207, iar prin anii 1530, şi mai Ãu seamă după 1540, Ãantităţile aduse de veneţieni din Orientul Apropiat sporesÃ. în 1533²1534, la Lyon238. Veneţia îşi adjudeÃa 85% din Ãomerţul Ãu piper. pineînţeles, Lisabona nu-şi înÃetează livrările la Anvers, unde piperul portughez Ãontinuă să fie animatorul pieţei. Din noiembrie 1539 pînă în august 1540, în faţa insulei WalÃheren, Õ

anÃorează 328 de Ãorăbii portugheze 2?9. Dar în noua ÃonjunÃtură, piperul nu mai este în măsura în Ãare fusese altădată, un motor fâră seamăn. Portugalia n-a reuşit să-şi asigure monopolul lui. A avut loà un partaj, jumătate şi jumătate, Ãu Veneţia, iar aÃest partaj, într-un fel anume, se Ãonsolidează. Şi nimià nu ne împiediÃă să Ãredem, ba dimpotrivă, Ãă reÃesiunea de sÃurtă durată de la mijloÃul seÃolul al XVI-lea n-a juÃat, şi ea, un rol în difiÃultăţile Anversului.




  
 6 
 FaÃtorul Ãare relansează Anversul este Ãreşterea importurilor de metal alb din AmeriÃa, via Sevilla. în 1537, în Spania există argint din belşug, îndeajuns Ãa să sileasÃă oÃîrmuirea lui Carol Quintul să supraÃoteze aurul : rata aurargint treÃe atunÃi de la 1 : 10,11 la 1 :10,61 2'°. AÃest aflux de bogăţie dă Spaniei (ar trebui spus Castiliei) o dimensiune politiÃă şi eÃonomiÃă nouă. Habsburgii, în persoana lui Carol Quintul, sînt, în aÃelaşi timp, stăpîni pe Spania, pe Ţările de Jos,241pe o Italie dominată solid înÃepând din 1535 . Silit să faÃă plăţi de-a lungul şi de-a latul Europei, împăratul este legat din 1519 Ãu negustorii zarafi din Augsburg, pentru Ãare adevărata Ãapitală rămîne Anversul. Fuggerii, Weslerii mobilizează şi transportă sumele făi'ă de Ãare nu ar existe politiÃa imperială, în aÃeste Ãondiţii, împăratul nu se poate lipsi de serviÃiile pieţei finanÃiare a Anversului, Ãonstituită toÃmai între 1521 şi 1535, în timpul anilor grei de lînÃezeală a Ãomerţului, în Ãare Ãreditarea suveranului se dovedise a fi singura folosire rodniÃă a Ãapitalurilor Ãare se împrumutau Ãurent Ãu dobînzi mai mari de 20Vo2V2-Se întîmplă atunÃi Ãu Spania Ãeea Ãe se în-tîmplase Ãu Portugalia. Pusă în faţa noii sale sarÃini de dinÃolo de Atlantià ² a exploata, a 

Ãonstrui AmeriÃa ² ea nu-i faÃe faţă şi nu-şi poate îndeplini angajamentul deÃît Ãu ajutorul multilateral al Europei. Ea are nevoie de lemnul, de bîrnele, de gudronul, de Ãorăbiile, de grîul, de seÃara paltiÃii ; ea are nevoie, pentru a le reexpedia spre AmeriÃa, de produsele manufaÃturate ²‡ pînzeturi, postavuri uşoare, artiÃole de fierărie ² ale Ţărilor de Jos, Germaniei, Angliei, Franţei. Cîteodată în Ãantităţi uriaşe : în 1553 2''3, mai bine de 50 000 de viguri de pînză pleaÃă din Anvers spre Portugalia şi Spania. Navele Zeelandei şi Olandei au luat în stăpînire legătura dintre Flandre şi Spania (înÃă din 1530, după 1540 Ãu siguranţă) Ãu atit mai uşor, Ãu Ãît navele pisÃayei sînt deturnate spre      iar golurile Ãreate în navigaţia dintre pilbao şi Anvers trebuie astupate. Nu e nimià surprinzător, prin urmare, în faptul Ãă împăratul Carol Quintul reÃhiziţionează zeÃi şi zeÃi de 
>flamande Ãa să transporte oameni, Ãai, muniţie şi hrană, în 1535, împotriva Tunisului, în 1541, împotriva Algerului... Se întâmplă Ãhiar Ãa nave din Nord să fie reÃhiziţionate pentru a mări flotele    244. E greu de spus (dar vom reveni asupra 245 problemei) Ãît de importantă a fost aÃeastă viÃtorioasă legătură a Nordului Ãu Peninsula IberiÃă pentru istoria Spaniei şi a lumii. In sÃhimb Spania trimite spre Anvers lînă (Ãare se mai desÃarÃă înÃă la pruges ,  dar ajunge imediat în oraşul de pe EsÃaut), sare, alaun, vin, fruÃte usÃate, ulei şi produse de peste mări, Ãoşenilă, lemn de băÃan din AmeriÃa, zahăr din Canare. Dar toate aÃestea nu sînt de ajuns pentru eÃhilibrarea sÃhimburilor şi Spania soldează balanţa prin trimiteri de monede şi de lingouri de argint, Ãare sînt adesea rebătute la monetăria Anversului247 . Argintul AmeriÃii şi negustorii spanioli sînt, pînă la urmă, agenţii reanimării oraşului. Anversului juvenil d e la înÃeputul seÃolului, portughez şi german, îi ia loÃul un oraş Äspaniol". După. 1535, marasmul afaÃerilor, generator de şomaj, dispare. SÃhimbarea merge repede şi "

toată lumea îi învaţă leÃţia Oraşul industrial Leiden, părăsind hala pe Ãare şi-o instalase, în 1530, la Amsterdam, pentru a-şi vinde postavurile în paltiÃa, desÃhide o alta, în 1552, de data asta la Anvers, vizînd pieţele Spaniei, ale Lumii Noi şi Mediteranei248. Anii 1535²1557 sînt, fără tăgadă, anii Ãelei' mai mari străluÃiri a Anversului. NiÃiodatăoraşul nu a fost atît de prosper. El Ãreşte neîntrerupt : în 1500, la înÃeputul marii iui înfloriri, are 44²49 000 de loÃuitori ; înÃă înainte de 1568, depăş eşte neîndoielnià Ãifra de 100 000 ; numărul Ãaselor Ãreşte de la 6 800 la 13 000, de fapt de două ori. Pieţe noi, străzi noi drepte (în total aproape 8 km) Ãrearea unei infrastruÃturi şi a unor Ãentre eÃonomiÃe faà Ãa oraşul să fie plin de şantiere de ÃonstruÃţie249. Luxul, Ãapitalurile, aÃtivitatea industrială, Ãultura partiÃipă la înflorirea generală. Există, bineînţeles, şi un revers al medaliei : Ãreşterea preţurilor şi a salariilor, prăpastia Ãare se adânÃeşte între bogaţii Ãare devin şi mai bogaţi şi săraÃii Ãare devin şi mai săraÃi, Ãreşterea unui proletariat de luÃrători neÃalifiÃaţi, Ãărăuşi, hamali, olăÃari... Un element de deteriorare se streÃoară în puterniÃele Ãorporaţii în Ãadrul Ãărora munÃa salariată Ãapătă preponderenţă faţă de artizanatul liber. In 1540, Ãorporaţia Ãroitorilor număra mai bine de o mie de luÃrători neÃalifiÃaţi sau pe jumătate ÃalifiÃaţi. Un meşter Ãapătă drep-. tul de a angaja 8, 16, 22 de luÃrători ; sîntem departe de măsurile restriÃtive în vigoare altădată la Ypres 25 °... Se Ãonstituie manufaÃturi; în ramurile noi : rafinării de sare şi de zahăr, fabriÃi de săpun, vopsitorii ; ele folosesà pîrliţii oraşului, plătindu-le salarii derizorii, Ãel mult 60% din Ãîştigul luÃrătorului ÃalifiÃat. Fără îndoială, masa neÃalifiÃaţilor limitează eventualul reÃurs la grevă, Ãare rămîne arma luÃrătorilor ÃalifiÃaţi. Dar, în lipsa grevei, apar, vor apare într-o bună zi, nemulţumirile, revolta violentă. 

Cea de a doua prosperitate a Anversului va fi lovită din plin de falimentul spaniol din 1557, faliment Ãare atinge toate ţinuturile stăpînite de împărat şi, în afară de ele, Franţa, pe Ãare aÃeste ţinuturi o înÃonjoară din toate părţile şi în Ãare Lyonul dă, şi el, faliment în aÃelaşi timp Ãu finanţele regale ale lui Henrià al II-lea, în 1558. La Anvers, se întrerupe atunÃi ÃirÃuitul argintului Ãare ţinea piaţa. NiÃiodată el nu va mai fi reparat Ãum trebuie şi, din aÃel moment, banÃherii germani ies din joÃul Ãastilian, fiind înloÃuiţi de Ãătre genovezi. ÄSeÃolul Fuggerilor" se înÃheie.

; 
   
 Cu toate aÃestea, eÃonomia oraşului va Ãăpăta înÃă o dată viaţă, dar pe Ãu totul alt plan ; aÃeasta va fi Ãea de a treia înflorire a Iui. Imediat după paÃea de la Cateau-Cambresis (1559), Ãare a izgonlit speÃtrul războiului dintre iÃasa de Valois şi Habfeburgi, se reia Ãomerţul spre Spania, Franţa, Italia, spre păltită, în zona Ãăreia se manifestă o Ãiudată refaÃere a hanseaţilor (toÃmaii în aÃeastă perioadă se,@1Ãonstruieşte la Anvers măreaţa Ãasă a Hansei) în Ãiuda unei ameninţări de război între Franţa şi Anglia, între DanemarÃa, Suedia şi Polonia, în oi uda Ãapturării şi seÃhestrării unor nave în Marea MâneÃii, în Marea Nordului sau în paltiÃa, trafiÃul oraşului se înviorează iar, fără,'=
a mai atinge, itotuşi, nivelul dinainte ide Ãriză  De altfel, apar nişte obstaÃole din partea Angliei. deevaluarea lirei sterline la înÃeputul domniei Elisabetei arunÃă eÃonomia insulei într-o Ãriză adînÃă, fapt Ãare exipliÃă dispoziţia proastă a englezilor faţă de Hansă şi de negustorii Ţărilor de Jos. în iulie 1567, după multe ezitări, englezii optează pentru Hamburg, Ãa loà de etapă a 'postavurilor IOT, iar oraşul, Ãare le oferă un drum de aÃÃes spre piaţa germană mai lesniÃios deÃît Anversul, s-a dovedit în %

stare şi destul de repede, să apreteze şi să vîndă postavurile -brute englezeşti253. LuÃrul aÃesta 'a dat o lovitură serioasă oraşului. Pe deasupra, Thomas Gresham, Ãare Ãunoştea foarte 'bine piaţa Anversului, pusese, âm 1566, piatra de temelie a lui ×   "  pursa din Londra. Şi în 'aÃest plan, Anglia se voia independentă de Anvers, faptul aduÃând Ãu revolta unui fiu împotriva propriului părinte. în aiÃeste Ãondiţii anume, Anversul a Ãăutat şi şi-*a găsit salvarea în industrie 254. Capitalurile, nemaigăsindu-şi deplină utlilizare în aÃtivitatea negustoreasÃă sau în împrumuturile publiÃe, s-au îndreptat spre ateliere. La Anvers şi în ansamblul Ţărilor de Jos, s-a înregistrat o Ãreştere "  a industriei postavurilor, ţesăturilor, tapiseriilor. Chiar în 1564, vă-zînd oraşul, oriÃine şi-ar fi putut da seama Ãă are în faţă un viitor înfloritor. Ceea Ãe avea să-1 distrugă, într-adevăr, nu ţinea de eÃonomie Ãa atare, Ãi de amplele tulburări soÃiale, politiÃe şi religioase din Ţările de Jos. O Ãriză de nesupunere, aÃesta este diagnostiÃul ştiinţelor politiÃe. într-adevăr, o revoluţie religioasă pornită din adînÃuri, însoţită, în surdină, de o Ãriză eÃonomiÃă şi de dramele soÃiale deÃlanşate de sÃumpete 255. Istorisirea, analiza aÃestei revoluţii nu intră în programul aÃestei luÃrări. Important, din punÃtul nostru de vedere, este faptul Ãă Anversul este prins de vijelie înÃă de la înÃeput. Epidemia iÃonoÃlastă bântuie oraşul timp de două zile, în zilele de 20 şi 21 august 1566, într-o stupoare generală 256. LuÃrurile s-ar mai fi putut potoli datorită unor aranjamente şi 257 unor ÃonÃesii ale regentei Margherita de Parma , dar Filip al IIlea optează pentru o politiÃă de forţă şi, la un an după răzmeriţa de la Anvers, duÃele de Alba soseşte la 258 pruxelles în fruntea unui Ãorp expediţionar . Ordinea este restabilită, dar războiul, Ãare izbuÃneşte albia în aprilie 259 1572, este angajat de fapt pe tăÃute. în 1568 , în Marea MâneÃii şi în Marea Nordului, englezii &

Ãapturează  bisÃayene înÃărÃate Ãu baloturi de Jînă şi bani, destinaţi duÃelui de Alba, şi Ãu banii de Ãontrabandă, tăinuiţi de Ãătre transportori. PraÃtiÃ, legătura maritimă între Ţările de Jos şi Spania este ruptă. Desigur, Anversul nu moare imediat. Multă vreme înÃă, el rămîne un '06111:101 important, o ÃonÃentrare de industrii, un releu finanÃiar pentru politiÃa spaniolă, dar banii şi sÃrisorile de sÃhimb pentru plata trupelor din serviÃiul Spaniei vor veni de data aÃeasta, din sud, prin releele genoveze, şi, din Ãauza devierii drumului pe Ãare apuÃă banii politiÃi ai lui Filip al Il-leia, Ãentrul Europei se va stabili toÃmai la Genova. Căderea mondială a Anversului se înregistrează la distanţă şi, nu întâmplător, Ãu instrumentele de măsurat timpul ale Mediteranei. Voi lămuri temeiul afirmaţiei mele imediat.

;  
6 
 Cariera Anversului, Ãare a ţinut relativ puţin, reprezintă totuşi o verigă importantă şi, în parte, originală a istoriei Ãapitalismului. Desigur, Anversul a învăţat mult de ila oaspeţii săi : .el a Ãopiat Ãontabilitatea în partidă dublă, Ãum a făÃut-o şi restul Europei, de la italieni ; pentru reglementările internaţionale de plaţi, a folosit, Ãa .toată -lumea (deşi ou o anumită prudenţă şi Ãhiar Ãu parÃimonie), sÃrisoarea de sÃhimb Ãare 1-a inserat în ÃirÃuitele de la piaţă la piaţă a'le Ãapitalului şi Ãreditului. Dar el a ştiut, atunÃi Ãînd era Ãazul, să năsÃoÃeasÃă (soluţii proprii. într-adevăr, spre 1500, el a trebuit să rezolve, în ÃerÃul banal al vieţii sale (Ãotidiene, de pe o zi de alta, situaţii Ãare l-au prins pe un piÃior greşit şi60Ãare au dat naştere unor Ätensiuni uriaşe" - . Spre deosebire de pruges, el nu avea îa aÃea dată o adevărată organizaţie banÃară. Poate, aşa Ãum soÃoteşte Hermann *!

van der Wee, drept urmare a măsurilor prohibitive luate de duÃii de pourgogne (1433, 1467, 1480, 1488, 1499), Ãare spulberaseră, literalmente, oriÃe tentaţie în aÃest sens. Din aÃeastă Ãauză, la Anvers, negustorul nu poate, aşa Ãum proÃedează la dialto, să îşi ÄsÃrie" datoria sau Ãreditul în Ãărţile unui banÃher, Ãompensîndu-şi astfel pasivul şi aÃtivul. Tot aşa, el nu va Ãăpăta niÃi un ban vîmzînd, aşa Ãum Se faÃe pe Ãele mai multe pieţe de sÃhimb, o sÃrisoare trasă asupra unui Ãorespondent de la Florenţa sau de aiurea sau Ãhiar asupra târgurilor de la Anvers sau perg-op-Zoom. Numerarul, totuşi, nu ajunge pentru toate reglementările de Ãonturi ; esi'te nevoie de intervenţia Ähîrtiei", este nevoie Ãa -banul fiÃtiv Să-şi joaÃe rolul, să înlesneasÃă desfăşurarea afaÃerilor, rămînînd în aÃelaşi timp, într-un fel sau în altul, anÃorat pe platforma solidă a banului peşin. Soluţia imaginată la Anvers, năsÃută din praÃtiÃa târgurilor din pra'bant,3  este foarte simplă : reglementările, în dublul sens al aÃtivului şi pasivului, se faà prin 
 
   adiÃă printr-un fel de -banÃnote ; negustorul Ãare le isÃăleşte se angajează să plăteasÃă o sumă anumită, la o sÃadenţă dată, însÃrisurile aÃestea fiind la purtător. Cînd vreau să obţin un Ãredit, vînd Ãui aÃÃeptă un însÃris pe Ãare îl isÃălesÃ. DaÃă 6 îmi datorează o sumă, el isÃăleşte un asemenea bilet, dar eu pot să-1 transfer lui 0Ãăruia îi datorez o aÃeeaşi sumă. în felul a'Ãeista, datoriile şi Ãreanţele aleargă prin piaţă, dînd .naştere urnei ÃirÃulaţii suplimentare Ãare are avantajul Ãă (se topeşte Ãa zăpada la soare. Datoriile şi Ãreanţele se anulează unele pe altele. AÃestea sînt minunile   
  ale
 
 ale Ãompensaţiei sau, Ãum se spune în Ţările de Jos, ale   
  O aÃeeaşi hîrtie treÃe din mînă în mină pînă în momentul iÃînid ea se anulează, posesorul Ãreanţei, Ãare primeşte însÃrisul la plată, fiind Ãhiar el debitorul iniţial al aÃestui însÃris ,,ToÃmai pentru a garanta aÃest joà #

de andosări se generalizează   praÃtiÃă a asignaţiei Ãare stabileşte o responsabilitate Äereanţierilor eedanţi pînă la ultimul debitor". AÃest amănunt are valoarea lui şi în praÃtiÃa Ãurentă, Ãuvântul     va învinge, pînă la urmă, Ãuvîntul 
Un negustor sÃrie : ÄVoi plăti prin263   Ãum este obiÃeiul nostru merÃantil" . Dar garanţiile aÃestea de praÃtiÃă negustoreasÃă, însoţite de Ãhemări în judeÃată, nu sînt un element esenţial. Elementul esenţial este extrema înlesnire pe Ãare o reprezintă sistemul şi efiÃienţa lui. înlesnirea : se întîmplă Ãa sÃrisori de sÃhimb prinse în operaţiile finanÃiare ale oraşului să se transforme în însÃrisuri la purtător şi să treaÃă, aşadar, din mînă în mină.Cît priveşte efiÃienţa, ÃirÃulaţia lor rezolvă, fără a o instituţionaliza, o problemă Ãapitală, insinuantă, prezentă Ãhiar de la înÃeputurile sÃhimbului : Ãea a sÃontului, altfel spus a preţului, a Ãhiriei pentru timp. SÃontul, aşa Ãum264 se va fixa el în Anglia, în seÃolul al XVIII-lea este, de fapt, reluarea unor praÃtiÃi anterioare. AtunÃi Ãînd Ãumpăr sau atunÃi Ãînd vînd un însÃris, valoarea speÃifiÃată pe el nu stabileşte ni'Ãi preţul lui de vînzare, niÃi preţul lui de Ãumpărare. DaÃă îl Ãumpăr Ãontra bani, îl plăteşte sub Ãursul lui ; daÃă îl primesà în sÃhimbul unei datorii, oblig pe Ãel Ãare îl semnează să^mi dea o sumă mai mare deÃît Ãreanţa. întruÃât însÃrisul trebuie să aibă la sÃadenţă valoarea sumei de bani speÃifiÃată pe el, prin forţa luÃrurilor, el valorează mai puţin la pleÃare deÃît la sosire. Pe sÃurt, avem a faÃe aiÃi Ãu un regim suplu, Ãare se organizează de la sine şi proliferează în afara sistemului tradiţional al sÃrisorii de sÃhimb şi al bănÃilor. Să reţinem Ãă aÃest nou regim are Ãurs şi la douen, la Lisabona şi, desigur, la Londra Ãare, din aÃest punÃt de vedere, preia moştenirea Anversului. în timp Ãe Amsterdamul, la înÃeputul şi în Ãursul Ãarierei sale, va rămîne legat de sistemul tradiţional al sÃrisorilor de sÃhimb. $

!$"cccc*"cccccc"ccccc"cccc#""cccc"cccccc%"cccccc&"cccccc!"cccccc#"ccccc$"cccccc*"ccc#"

17. NUMĂdUL NEGUSTOdILOd FdANCEZI HECENZAŢI LA ANVEdS ÎNTdE 1450 şi 1585 Î 1                
           
    
      
 6    (%          L e s F r a n ga is e t le à o r a m e r à e in t e r n a ţ io n a l â A n ve r s,   1 4 6 1 ) 

Foţi fi puternià tentat să însÃrii la aÃtivul Anversului şi progresele unui prim  
  
 evident aÃolo şi în alte oraşe aÃtive din Ţările de Jos. Asta faÃe Tifoor Wittman 265, într-o Ãarte simpatiÃă şi pătimaşă, dar Ãare, ini-e teamă, este influenţată puternià de nişte orientări teoretiÃe. A adus seÃolul al XVMea, în aÃest domeniu, inovaţii faţă de aÃtivităţile desfăşurate la Gând, pruges sau Ypres, şi mai ales la Florenţa, la LuÃea sau la Milano, în seÃolele anterioare ? Mă îndoiesà mult, Ãhiar dată ţinem seama de mulţimea ÃonstruÃţiilor Anversului, de urbanismul l ui preÃoÃe şi în avans asupra realizărilor altor oraşe europene şi Ãhiar daÃă, pe urmele lui Hugo Soly, ne oprim la prodigiosul om de afaÃeri Ãare a fost Gilbert Van SÃhoonbeÃke. ÎnsărÃinat, prin 1500, să, ÃonstruiasÃă meterezele oraşului, el a organizat un soi de trust vertiÃal Ãare 1-a făÃut stăpînul a vreo ÃinÃisprezeÃe Ãărămidarii, a unei uriaşe exploatări de turbă, a unor Ãuptoare de *

Vâr, a unei exipioatări forestiere, a unui şir de Ãase de raport, Ãeea Ãe nu 1-a împiediÃat, deoareÃe luÃra pe soară mare, să foloseasÃă şi antreprenori interpuşi. El a fost Ãel mai mare antreprenor de luÃrări şi Ãel mai mare profitor de pe urma Ãolosalei transformări pe Ãare a suferit-o Anversul între 1542 şi 1556. Dar ne îndreptăţeşte luÃrul aÃesta, Ãum am fi ispitiţi s-o faÃem, să vorbim despre Ãapitalism industrial, adăugând Ãoroanei Anversu'lui înÃă o nestemată ?

SĂ dEDĂM SECOLULUI GENOVEZILOd DIMENSIUNEA ŞI IMPOdTANŢA LUI ÄSeÃolul" Anversului a fost 

 9
 * seÃolul Ãe urmează va fi 

  
 în realitate fiind vorba nu de o sută de ani, Ãi de şaizeÃi şi doi ide ani (1557²1627), de o dominaţie atît de disÃretă, atît de sofistiÃată, înÃît, multă vreme, istoriÃii nu l-au băgat de seamă. diÃhard Ehrenberg îi bănuise importanţa, într-o Ãarte înÃă neega'Mă, în Ãiuda anilor Ãare au treÃut de la publiÃarea ei (1896). Felipe duiz Martin i-a dat adevăratele dimensiuni, în luÃrarea lui,
  
 
 +  Ãăreia sÃrupulele sale, neostenita lui goană după doÃumente inedite i-au întârziat pînă aÃum publiÃarea. Eu am Ãitit însă manusÃrisul aÃestei Ãărţi exÃepţionale. Experienţa genoveză a îngăduit negustorilor zarafi din Genova Ãa, manevrînd Ãapitalurile şi Ãreditul, să fie timp de trei sferturi de seÃol arbitrii plăţilor şi reglementării europene de Ãonturi. Ea merită să fie studiată Ãa atare ; este vorba, în mod sigur, de Ãel mai Ãiudat exemplu de Ãentrare şi ÃonÃentrare pe Ãare îl oferă, pînă în aÃel moment, istoria eÃonomi-eiunivers europene, rotindu-se în jurul unui punÃt aproape imaterial. CăÃi nu Genova este 

pivotul ansamblului, Ãi o mînă de banÃheri-finanÃiari (astăzi s-ar spune : o soÃietate multinaţională) şi nu este vorba deÃît de unul din paradoxurile oraşului Ãiudat Ãare este Genova, atît de defavorizat, şi Ãare, totuşi, înainte Ãa şi după seÃolul Äei", tinde să se streÃoare spre nivelul Ãel mai înalt al vieţii mondiale a afaÃerilor. Ea a fost mereu mi se pare mie, şi în măsura împrejurărilor oraşul Ãapitalist prin exÃelenţă.

.;   / Genova şi Ãele două Äriviere" ale ei, a Ponantului şi a Levantului, Ãea de vest şi Ãea de est, reprezintă un spaţiu neînsemnat. După o relatare franÃeză, genovezii Äau vreo treizeÃi de leghe de-a lungul Ãoastei, luînd-o de la MonaÃo pînă la Massa, şi şapte sau opt leghe de şes, în partea ţinuturilor Milanului. destul e o perdea de munţi sterpi" 266. Spre mare, la vărsarea fieÃărui râuleţ, în fieÃare golfuleţ, apare un port, un sătuÃ, un orăşel, oriÃum Ãâteva vii, livezi de portoÃali, flori, palmieri. Se faà vinuri exÃelente (mai ales la Tabia şi în  F -)untdelemn de Ãalitate foarte bună şi din belşug, la Oneglia, la Marro, la Diano şi pe Ãele patru văi de la Ventimiglia 267. ÄPuţine grîne, ÃonÃhidea Giovanni potero, în 1592268, puţină Ãarne, Ãhit Ãă mai bună nu se poate". Unul din Ãele mai frumoase ţinuturi din lume, Ãu privelişti şi miresme de paradis. Ond vii din nord, Ãătre sfârşitul iernii, dai dintr-odată de râuri Ãristaline, de flori, de o natură in sărbătoare 2e9. Dar aÃest tărâm înÃântător este doar o lizieră, ÃăÃi, Apeninii, Ãare vin să întâlneasÃă Alpii la Nisa, o ântretaie ânverşunat Ãu povârnişurile lor Ästerpe", fără pădure, ba Ãhiar Äfără iarbă", şi Ãu minunatele lor sate Ãăţărate sus, săraÃe şi înapoiate, în Ãare  
g

 ai Genovei au fiefuri şi ţărani vasali, gata la nevoie să faÃă 

oriÃe le eef e stăpânul27°. Simplu spalier de-a lungul unui zid, Genova, atât de timpuriu modernă, se sprijină Ãu spatele pe un munte Äfeudal", Ãeea Ãe Ãonstituie unul din numeroasele ei paradoxuri. Chiar în oraş, loÃul, terenurile de ÃonstruÃţie lipsesÃ, palatele somptuoase sînt osîndite să ÃreasÃă înÃăpăţînat, disperat în înălţime. Străzile sînt attît de înguste înÃât numai    şi g  0
  îngăduie treÃerea Ãaroselor271; în restul oraşului nu poţi merge deÃât pe jos sau Ãu leÃtiÃa. Nu este loà niÃi în afara zidurilor, în văile apropiate în Ãare se Ãonstruiesà atâtea vile. Pe drumul dinspre Ãartierul mărginaş San Pier d'Arena,272ieşind din Cani'po Marone, spune un Ãălător , Äse vede palatul Durazzo, loÃuinţă mare şi bogată, şi se înalţă măreaţă in mijloÃul a vreo ÃinÃizeÃi de alte palate de frumoasă înfăţişare". Vreo ÃinÃizeÃi : prin urmare Ãhiar la ţară, regula o Ãonstituie, aşezarea poartă în poartă, Ãot la Ãot. Se trăieşte, din lipsă la loÃ, Ãa între veÃini. Cu atit mai mult Ãu Ãît nimeni nu poate ieşi lesne din ţărişoarele aÃestea mărunţele, Ãît nişte batistuţe de buzunar, dar prost legate între ele. Pentru a-i Ãhema la Genova pe nobilii împrăştiaţi prin vile, atunÃi Ãînd prezenţa lor e neÃesară în Marele Consiliu, se trimite după ei2/3o galeră a depubliÃii, singura soluţie posibilă ! pa se mai întâmplă Ãa peste golful Genovei să se aşeze, şi să ţină, vremea proastă. Potop de ploaie, mare grea agitată. Sî'nt zile şi săptămîni de iad274 . Nimeni nu mai iese din Ãasă. Una peste alta, un Ãorp prost zidit, niÃiodată în largul lui, lovit de o slăbiÃiune Ãongenitală. Cum să se hrăneasÃă ? Cum să se apere de străin ? delieful, proteÃtor în aparenţă, dezarmează oraşul: ataÃantul venit dinspre nord ajunge de fapt deasupra oraşului. AtunÃi Ãînd artileria oÃupă poziţii pe aÃeste înălţimi, dezastrul este dinainte garantat. Prin urmare, Genova va Ãeda neÃontenit, de bunăvoie sau din %""

prudenţă. Aşa a făÃut în faţa regelui Franţei 275 , în 1396, apoi în faţa duÃelui de Milano C23 în 1463. în oriÃe Ãaz, străinul domină adesea, în timp Ãe, oÃrotită de ape, Veneţia, de neÃuÃerit, va Ãeda pentru prima oară abia 277 în 1797, în faţa lui ponaparte. La 30 mai 1522 , Genova este astfel luată Ãu asalt de Ãătre spanioli şi de Ãătre  
g

 aliaţii aÃestora, şi supusă unui jaf îngrozitor, a Ãărui amintire doar jaful domei, din 1527, o va mai şterge. AÃeeaşi dramă se produÃe, Ãu mult mai tîrziu, în septembrie 1746 278 ; de data aÃeasta, sarzii şi austrieÃii forţează porţile fără să tragă un foÃ, zdrobind oraşul, prea bogat, sub povara raÃhiziţiilor şi despăgubirilor, versiune modernă a jafului. Desigur, aÃeşti învingători abuzivi sînt izgoniţi, trei luni mai tîrziu, de Ãătre violenta răsÃoală a păturilor de jos ale279populaţiei, oameni iuţi, oriÃînd gata de harţă . Dar, înÃă odată, bilanţul este greu. A nu te aipăra, a nu putea să te aperi Ãostă sÃump : oraşul eliberat treÃe printr-o Ãriză înspăimântătoare, emisia de bilete determină o inflaţie nemiloasă ; în 1750 se simte imperios nevoia reînfiinţării      +   Ãare fusese desfiinţată. Pînă la urmă, toate se aşază, aşa Ãum se Ãuvine : depubliÃa reia luÃrurile în mînă şi iese din înÃurÃătură, nu prin impozitul foarte uşor (1%) Ãare afeÃtează Ãapitalul, Ãi strîngînd puţin şurubul impozitelor jndirette pe Ãonsum ? pe linia praÃtiÃilor Genovei : o dată în plus, sînt loviţi Ãei săraÃi, Ãei mulţi. Genova este la fel de vulnerabilă dinspre mare. Portul ei se desÃhide Ãătre largul mării Ãare este al nimănui, deÃi al tuturor 281. Pe riviera Ponantului, Savona, Ãare vrea să rămînă independentă, a fost multă vreme un punÃt de sprijin pentru operaţii îndreptate împotriva oraşului,2iS2la fel Ãa, înÃă mai la vest, Nisa sau Marsilia . în seÃolul al XVI-lea, piraţii


lui genovez, a Ãărui apărare este slab organizată. Dar s-ar putea altfel ? Nu există o
   în slujba Genovei, aşa Ãum există Adriatiea în slujba Veneţiei. Nu există o lagună Ãare să îi apere intrarea. în mai 1684, Ludovià al XlV-lea o bombardează prin esÃadra lui Duquesne. Oraşul Ãonstruit în spalier reprezintă o ţintă ideală. Terorizaţi, ÄloÃuitorii fug în munţi şi îşi lasă Ãasele pline, în voia jafului" ; jefuitorii folosesà bine împrejurarea 283 . L

6   
      SlăbiÃiunea Genovei este, aşa Ãum spuneam, Ãongenitală : oraşul şi dependinţele sale nu pot să trăiasÃă deÃît făeînd apel la lumea exterioară. Unora trebuie să le Ãeară peşte, grîu, sare, vin ; altora, Ãarne sărată, lemne de foÃ, Ãărbune de lemn, zahăr. Şi aşa mai departe. DaÃă bărÃile mediteraneene,    
 

    nu mai sosesÃ, daÃă navele Nordului ² din Saint-Malo, englezeşti, olandeze ² nu aduà la timp înÃărÃăturile de   F   adiÃă heringi şi Ãod pentru postul mare de Paşti, atunÃi apar greutăţile. Astfel, în timpul dăzboiului SuÃÃesiunii Spaniole, Ãorsarii mişună şi este nevoie de o intervenţie a statului pentru Ãa oraşul să nu moară de foame. ,,Au sosit ieri în aÃest port, spune o Ãorespondenţă Ãonsulară, Ãele două bărÃi pe Ãare aÃeastă depubliÃă a Genovei le-a armat spre a esÃorta miÃile bastimente ; ele vin de pe Ãoasta Neapolelui, SiÃiliei şi Sardiniei şi au adus un Ãonvoi de patruzeÃi de bărÃi sau aproape, din Ãare şaptesprezeÃe sînt înÃărÃate Ãu vin de Neapole, zeÃe Ãu grî*u din domagna şi Ãelelalte Ãu deosebite merinde, preÃum Ãastane de Neapoîe, brînză, smoÃhine usÃate, stafide, sare şi altă marfă de aÃelaşi fel" 284. De obiÃei, este adevărat, problemele de aprovizionare se rezolvă de la sine : banii Ge%"%

novei înlesnesà luÃrurile. Grîul vine parÃă singur. 
  

?6   un fel de ofiÃiu al griului, Ãare există la Genova, la fel Ãa în multe oraşe italiene, a fost adesea ÃritiÃat ; el nu aduÃe niÃi un ban venit, niÃi un . 
/ iar ÄatunÃi Ãînd trebuie să faÃă provizii, împrumută bani de la Ãetăţeni, Ãa să vîndă apoi grîul Ãu amănuntul şi atît de sÃump înÃît nu poate să aibă din aÃeasta pierdere... Ãare, altÃumva, s-^ar treÃe pe seama bogaţilor... Aşa înÃît, în felul aÃesta, săraÃul are toată paguba, iar bogatul, mai degrabă, prinde osînză" 283. Şi de data aÃeasta avem de a f a'Ãe Ãu felul de a proÃeda al Genovei. Dar 6   nu are niÃi rezerve, niÃi buget pentru Ãă, de obiÃei, negustorii faà în aşa fel înÃât oraşul să fie plin de grîu. în seÃolul al XVIH4ea, Genova este un port de     a Ãerealelor de o seamă Ãu Marsilia, a sării de o seamă Ãu Veneţia, şi se aprovizionează în regiunile mediteraneene Ãele mai deosebite.

! &   

Faptul Ãă Genova, a Ãărei populaţie osÃilează între 60 şi 80 000 de loÃuitori şi Ãare reuneşte, împreună Ãu suburbiile sale, Ãam o jumătate de milion de fiinţe, a izbutit de-a lungul seÃolelor să rezolve anevoioasa problemă a vieţii sale Ãotidiene (în afară de nişte alerte sÃurte şi foarte grele) rămîne o realitate, dar ipentru aÃeasta ea ,a săvârşit adevărate aÃrobaţii. De altfel, nu este o aÃrobaţie tot Ãe faÃe ea ? Ea fabriÃă, dar fabriÃă pentru alţii ; ea navighează, dar navighează pentru alţii ; ea investeşte, dar investeşte aÃasă la alţii. înÃă în seÃolul al XVIII-4ea, numai jumătate din Ãapitalurile genoveze se plasează în interiorul oraşului 286, restul, în lipsă de angajamente valabile la faţa loÃului, bântuie lumea. O geografie silniÃă le Ãondamnă la aventură. Cum să le asi%"&

guri atunÃi, printre străini, seÃuritatea şi fruÃtifiÃarea ? AÃeasta este veşniÃa problemă a Genovei ; ea trăieşte şi trebuie să trăiasÃă aşteptînd momentul prielniÃ, Ãu oÃhii în patru, Ãondamnată să rişte şi, totodată, să fie Ãît se poate de prudentă. De aiÃi, nişte suÃÃese fabuloase ; de aiÃi, eşeÃuri Ãatastrofale. Prăbuşirea plasamentelor genoveze, după 1789, şi nu numai în Franţa, este o ilustrare a aÃestei situaţii, şi nu singura. Crizele din 1557, 1575, 1596, 1607, 1627, 1647 287, provoÃate de Ãele din Spania, au fost nişte formidabile semnale de alarmă, aduÃând a Ãutremure de pămînt. înÃă mult mai devreme, în 1256²1259, bănÃile genoveze ÃunosÃuseră o prăbuşire 2^. în inima unui Ãapitalism dramatiÃ, reversul aÃestor primejdii este supleţea, agilitatea, disponibilitatea, Ãondiţia   
 a omului de afaÃeri genovez, aÃea totală lipsă,N4 de inerţie pe Ãare  admiră la el doberto Lopez  De zeÃi de ori, Genova a sÃhimbat direÃţia şi a aÃÃeptat, de fieÃare dată, metamorfoza neÃesară. A organiza, în sÃopul de a-1 avea pentru tine, un univers exterior ; a-1 abandona apoi, atunÃi Ãînd a devenit de neloÃuit sau de nefolosit ; a proieÃta şi a Ãonstrui un altul (a lăsa, de pildă, în seÃolul al XV-lea, Orientul în favoarea OÃÃidentului, Marea Neagră în favoarea AtlantiÃului 290, a făurit, spre propriul profit, în seÃolul al XlX-lea, o Italie unită 2
devreme, ea porneşte ² masă inÃandesÃentă de bani ² să deturneze în folosul ei produsele preţioase, piperul, mirodeniile, mătasea, aurul, argintul; să forţeze la distanţă ÃirÃuitele şi porţile. Un exemplu în aÃest sens este aşezarea viÃtorioasă a genovezilor în Constantinopolul Paleologilor (1261) sau frenetiÃa aventură Ãare-i împinge atunÃi în Marea Neagră 293 . Veneţia vine după ea, şi Ãu întîrziere. DouăzeÃi de ani mai târziu, urmează oÃuparea SiÃiliei,  după episodul VeÃerniilor, în 1283. Florenţa se alăturase Angevinilor ; Genova era de partea Aragonezilor. AÃeştia înving, învinge şi ea, împreună Ãu ei. Dar este nevoie de verva şi de erudiţia lui Carmelo Trasselli 295 pentru a vorbi despre modernitatea, despre rapiditatea instalării genovezilor în SiÃilia. Faptul Ãă-i izgonesà pe Ãeilalţi ÄÃapitalişti", pe luoani şi pe florentini, sau în Ãel mai bun Ãaz, îi dau la o parte ; Ãă se instalează la Palenmo, nu prea departe de port, şi deÃi de Piazza Marina 290 ; Ãă dau b-ani Ãu împrumut viÃe-regilor, marilor seniori, toate aÃestea sînt destul de banale. Ceea Ãe este mai puţin banal este faptul Ãă simulg din mîna altora grîul siÃilian, de la sursă, toÃmai Ãînd aÃest grîu este indispensabil, în faţa insulei, pe ţărmul afriÃan al Islamului, unde, în aÃel moment, foametea era endemiÃă, şi Ãă obţin, în sÃhimbul lui, de la Tunis şi Tripoli, pulberea de aur venită din străfundurile AfriÃii Negre. Nu este, prin urmare, întîmplător Ãă şirul de seniorii pe Ãare Doria le Ãumpără în SiÃilia sînt pământuri de grîu, aşezate pe axa esenţială Ãare duÃe de la Palermo la Agrigento 297 . AtunÃi Ãînd negustorii Ãatalani înÃearÃă să-i înlăture pe genovezi e mult prea târziu. Tot genovezii sînt Ãei Ãe organizează produÃţia de zahăr siÃilian,4 Tot genovezii domină, de la Messina, piaţa de mătase a SiÃiliei şi Calabriei 299 . La înÃeputul seÃolului a!l XVIII-lea, negustorii şi prăvăliaşii genovezi sînt înÃă în insulă, interesaţi 30 ° tot de grîu şi de mătase. Ei Ãonsimt Ãhiar (întruÃît balanţa lor e defiÃi %"#

tară) să trimită în SiÃilia Äsume Ãonsiderabile de genovini, moneda făÃută dintr -un argint foarte fin şi foarte Ãăutată în Italia". Ustariz se miră degeaba ; a pierde o parte pentru a Ãîştiga mai mult de Ãealaltă reprezintă un prinÃipiu pe Ãare Genova 1-a praÃtiÃat întotdeauna, în seÃolele al XIII4ea şi al XlV-lea, în Ãiuda ÃonÃurenţei Veneţiei sau, Ãîteodată, din priÃina ei, Genova se vîră peste tot în spaţiul eÃonomiei-univers europene, îi preÃede, îi înghesuie pe alţii. înainte de seÃolul al XlV-lea, sprijinindu-se pe baza de la Chios, exploatează alaunul din PhoÃeea şi trafiÃul în Marea Neagră ;30X îşi împinge ÃaraÃele pînă la pruges şi în Anglia . în seÃolele al XV-lea şi al XVI-lea, ea pierde, înÃetul Ãu înÃetul, Orientul : turÃii ÃuÃeresà Caiffa în 1475, Chios în 1566 ; dar înÃă de la înÃeputul seÃolului al XV-lea, deÃi Ãu totul în avans, genovezii se instalaseară în AfriÃa de Nord302, la Sevilla303, la Lisaibona304, la pruges ; se instalează apoi la Anvers. Nu Castilia a Ãâştigat la loterie AmeriÃa, Ãi Cristofor Columb. Şi pînă în 1568, negustorii genovezi sînt Ãei Ãe finanţează, la Sevilla, lentele sÃhkn-buri dintre Spania şi AmeriÃa 303. în 1557, li se oferă 30fi, întreprinderea uriaşă, Ãontrolată de ei, pe Ãare o reprezintă împrumuturile de bani făÃute de oÃîrmuirea lui Filip al II-lea. Ei nu sÃapă oÃazia. înÃepe atunÃi un nou avatar al istoriei lor, 

 


+        Genova Ãlasată pe loÃul doi după eşeÃul de la Chioggia şi rămasă a doua de-a lungul seÃolelor al XlV-lea şi al XV-lea, saltă astfelJ pe loÃul întîi, odată Ãu anii 1550²1570, şi şi l menţine pînă aproape de anii 1620²1630 307. AÃeastă Ãronologie rămîne indeÃisă în Ãeea Ãe priveşte data de înÃeput, deoareÃe prioritatea Anversului se menţine, sau pare să se menţină, iar în Ãeea Ãe priveşte data finală, deoareÃe ri206

diÃarea Amsterdamului se deÃlanşează înÃă din 1585, dar mai ales pentru Ãă, de la un Ãapăt la altul al ei, domnia Genevei stă sub seninul Ãelei mai mari disÃreţii. Ceva (daÃă nu mă înşel prea mult Ãând faà aÃeste Ãomparaţii) Ãare ar semăna, păstrînd proporţiile, Ãu rolul pe Ãare îl joaÃă astăzi panÃa Internaţională de Conturi de la pasel. Într-adevăr, Genova nu domină lumea prin navele, marinarii, negustorii, meşterii ei, deşi are negustori, industrii, marinari şi nave, şi poate, din Ãînd în Ãînd, să ÃonstruiasÃă ea însăşi nave pe şantierele sale de la San Pier d'Arena, şi să le ÃonstruiasÃă foarte bine, Ãhiar să vîndă sau să înÃhirieze nave. Ea îşi înÃhiriază tot aşa, galerele, galere svelte şi robuste pe Ãare patriÃienii oraşului, făÃînd buÃuroşi pe

    (dar numai în luptele navale), le pun în serviÃiul suveranilor, în serviÃiul regelui Franţei, apoi în serviÃiul lui Carol Quintul, după 1528 şi după Ätrădarea" lui Andrea Doria Ãare, ipe de o parte, îl părăsea pe FranÃisà I (abandonînd bloÃada Neapolelui pe Ãare Lautreà îl asedia pe usÃat) şi, pe de altă parte, se ralia la Ãauza împăratului 308. Din aÃel îndepărtat an 1528, Carol Quintul, deşi dependent de negustorii banÃheri din Augsburg, de Fuggeri mai ales, Ãare i-au oferit armele marii lui politiÃi, a înÃeput să împrumute bani de la genovezi 309 . Iar în 1557, atunÃi eînd falimentul spaniol pune Ãapăt domniei banÃherilor din Germania de sus, genovezii oÃupă firesà loÃul liber, de altfel, Ãu mult brio şi Ãu multă uşurinţă, ÃăÃi, Ãu mult înainte de 1557, ei erau angajaţi în joÃul ÃompliÃat (şi, Ãare se va ÃompliÃa şi mai mult) al finanţei internaţionale3I0 . ServiÃiul esenţial pe Ãare îl faà ei degelui Catolià este asigurarea unor venituri regulate, pornind de la nişte resurse finanÃiare şi de la importurile de argint din AmeriÃa, neregulate şi unele şi Ãelelalte. degele CatoliÃ, Ãa toţi prinţii, îşi aÃoperă Ãheltuielile %"*




D 

Piorii tŒ Ä'""««"taţi*£ l"^ŒŒ^ pe

priul Ãapital), benefiÃiile ar fi oriÃum uriaşa, Ãhiar daÃă rata dobînzii unitare rămîne modestă. In sfîrşit, argintul politià al Spaniei reprezintă doar un Ãurent, printre alte Ãurente pe Ãare le provoaÃă sau pe Ãare le antrenează Ãu sine. Galerele înÃărÃate de reali sau de lingouri de argint Ãare sosesà la Genova în Ãantităţi fabuloase, înÃepând din anii 1570, sînt, indisÃutabil, un instrument de dominaţie. Ele faà din Genova arbitrul bogăţiei întregii Europe. pineînţeles, soÃotelile genovezilor nu ies bine întotdeauna, ei nu Ãîştigă în toate partidele. Dar, în sfîrşit, aÃeşti extraordinari oameni de afaÃeri trebuie judeÃaţi şi expliÃaţi în limite largi de timp şi în întregul experienţei lor. De fapt, bogăţia lor din seÃolul al XVI-'lea era nu aurul şi argintul, Ãi Äposibilitatea de a mobiliza Ãreditul", de a intra în aÃest joà greu pornind de la un plan superior. Este Ãeea Ãe ne arată tot mai bine doÃumentele Ãare îi privesà şi a Ãăror bogăţie devine, în sfîrşit, aÃÃesibilă, ÃompliÃînd, nuanţînd şi mai mult expliÃaţiile noastre.





   c

 

a L   " U ma i ^te Franţa a r "ţ a Iu i He "rià * l ui Fr anti sà I; Anglii O\ Sabetei P °apnue î ns or it ă 6 lui penrîà a " WTT / mai este

pro-,:6

c

în Ãe-1 priveşte, 
 abundent, şi toÃmai metalul alb, argintul, era pe atunÃi instrumentul marilor afaÃeri (daÃă n-ar fi fost aşa Ãum ar fi existat un seÃol al Fuggerilor ?), mijloÃul de Ãonservare a valorii. Dar, înÃă înainte de 1550, s-a înregistrat o Ãreştere de Ãotă a aurului Ãare devine, la rîndul lui, relativ rar. Cum să nu iei în seamă, în aÃeste Ãondiţii, importanţa hotărârii genovezilor Ãare, pe piaţa Anversului, prin 1553²1554 după Frank C. Spooner31G, mizează, primii, pe aur ?

18. SUPdAApUNDENŢA DE CAPITALUdI LA GENOVA DE LA 1510 LA 1625     
 
   luoghi ( 
       Ãfe sei din Sa n Gi orgi o, Ã u      
)    


 

 ÄNote sulla storia del saggio d'interesse...",   EÃonoirCa inter-naz zionale, 1952.              
   
 

  
 ©g
 
   &  
  1,2%. ( "
        0
 La Medi-terranee... 
 p. A@)

După aÃeea, nu sîn
şi joÃul lor se impune toÃmai din aÃest motiv : el mizează pe metalul alb, pe metalul galben şi pe sÃrisorile de sÃhimb. Genovezii pun mîna pe metalul alb, datorită ieşirilor de argint (

  
)318, în temeiul prevederilor favorabile lor ale ÃontraÃtelor Ãu regele (   ) sau prin Ãontrabanda organizată de ei, de Ãînd lumea, pornind de la Sevilla 319, dar asta nu ajunge. Ei trebuie să şi vîndă aÃest metal. Există doi Ãumpărători (posibili : portughezii sau oraşele italiene Ãu desÃhidere spre Levant, şi anume Veneţia şi Florenţa. în măsura în Ãare aÃestea sînt Ãumpărătoare prioritare, înfloreşte din nou Ãomerţul Ãu Levantul, mirodeniile şi piperul se găsesÃ, din nou din belşug, la Alep sau la Cairo, iar mătasea în tranzit Ãapătă o importanţă enormă în Ãomerţul porturilor turÃeşti sau supuse turÃilor din Mediterana. Veneţia şi Florenţa Ãumpără aÃest argint Ãontra unor sÃrisori trase pe ţinuturile Nordului, în Ãare balanţa lor ÃomerÃială e pozitivă 32°. Şi, astfel, pot opera genovezii transferurile lor pe piaţa Anversului Ãare, Ãhiar după zilele lui bune, răsmîne piaţa de plăţi pentru armata spaniolă, o piaţă Ãam Ãoruptă, Ãa Saigonul trafiÃului Ãu piaştri. Pînă la urină, întruÃât după ordonanţa lui Carol Quintul din 1537 321, sÃrisorile de sÃhimb nu mai pot fi plătite deÃît în aur, argintul Ãedat de Ãătre Genova oraşelor italiene este transformat în monedă de aur plătibilă în Ţările de Jos. De altfel, aurul rămîne Ãel mai bun instrument al genovezilor pentru Ãontrolul triplului lor sistem. AtunÃi Ãînd, în 1575, degele Catolià hotărăşte să se lipseasÃă de serviÃiile lor şi îi pedepseşte sever, ei izbutesà să bloÃheze ÃirÃuitele aurului. Trupele spaniole, neplătite, se revoltă şi 322 urmează jaful Anversului din noiembrie 1576 . degele trebuie, pînă la urmă, să Ãedeze. Toate aÃeste fapte, puse unele lîngă altele, impun o ÃonÃluzie : bogăţia Genovei s-a sprijinit pe bogăţia ameriÃană a Spaniei şi pe bogăţia Italiei însăşi, pusă amplu la Ãontribuţie. %

Prin sistemul puternià al târgurilor de la PiaÃenza323, Ãapitalurile oraşelor italiene au fost Ãanalizate spre Genova. Şi o mulţime de mărunţi posesori de bani din Genova şi din alte oraşe şi-au înÃredinţat eÃonomiile zarafilor, în sÃhimbul unei retribuţii modeste. A apărut astfel o legătură permanentă între finanţele spaniole şi eÃonomia peninsulei italiÃe. De aiÃi, zguduirile Ãare urmează duipă324fieÃare faliment de la Madrid : Ãea din 1595 a Ãărei reperÃutare îi Ãostă foarte sÃump pe325posesorii de eÃonomii şi pe zarafii Veneţiei . în aÃelaşi timp, Ãhiar la Veneţia, genovezii, s'tăpînii metalului alb pe5,3 Ãare îl livrează la H  în Ãantităţi enorme  pun mîna pe Ãontrolul sÃhimburilor şi asigurărilor   327. OriÃe anÃhetă mai aprofundată în Ãelelalte oraşe aÃtive ale Italiei ar duÃe, probabil, la ÃonÃluzii destul de asemănătoare. De fapt, joÃul genovez a fost posibil, aş îndrăzni să spun uşor, atîta vreme Ãît Italia şi-a menţinut aÃtivităţile la o înălţime Ãorespunzătoare. Aşa Ãum, în seÃolele al XIVlea şi al XV-lea, susţinuse, vrînd-nevrâîd, Veneţia, în seÃolul al XVI-lea, Italia susţine Genova. De îndată Ãe forţele Italiei sÃad, sărbătoarea şi adunările aproape înÃhise pe Ãare le prilejuiesà târgurile din PiaÃenza pier şi ele. în spatele suÃÃeselor baniÃheriîor, şi nu trebuie să uităm aÃest luÃru, se plasează Genova însăşi. AtunÃi Ãînd înÃepi demontarea uimitorului meÃanism pus la punÃt de genovezi, ai fi ispitit să Ãonfunzi oraşul Ãu marii lui banÃheri, domiÃiliaţi adesea la Madrid, freÃventând Curtea de aÃolo, juÃînd aÃolo în stil mare, sfetniÃi şi Ãolaboratori ai regelui, trăind în ÃerÃul lor înÃhis, munÃiţi de pizmă şi de lupte surde, Ãăsătorindu-se între ei, apărînidu-se Ãa un singur om ori de Ãîte ori spaniolii âi ameninţă sau Ãînd asoÃiaţii lor rămaşi la Genova îşi manifestă nemulţumirea, aÃeştia fiind viÃtimele sigure ale unor şoÃuri de   DesÃoperirea Ãorespondenţei inedite a aÃestor oameni de afaÃeri de Ãătre FranÃo porlandi şi elevii săi, ne va %¬%

aduÃe, să sperăm, informaţiile Ãare înÃă ne lipsesà ou privire la ei. Dar, în sfîrşit, aÃeşti       Ãum sînt numiţi la Madrid, sînt puţini, douăzeÃi, Ãel mult treizeÃi de oameni. Alături de ei, sub ei -trebuie să ne înÃhipuim sute, Ãhiar mii, de negustori genovezi, de toată mina, simpli Ãomişî, prăvăliaşi, intermediari, Ãomisionari. Ei umplu oraşul lor şi toate oraşele Italiei şi Sieiliei. Ei sînt înfipţi adînà în Spania, la toate nivelele eÃonomiei ei, Ia Sevilla Ãa şi la Grenada. Un stat negustoresà în stat ? Ar însemna să spunem prea mult. Putem însă vorbi de un sistem, implantat înÃă din seiÃolul al XV-lea şi Ãare va dura : la sfîrşitul seÃolului al XVIII-lea, genovezii realizează la Câdiz un volum de afaÃeri Ãare se poaite Ãompara Ãu trafiÃul Ãoloniei ÃomerÃiale engleze, olandeze sau franÃeze328. Adevăr prea adesea uitat. CuÃerirea unui spaţiu eÃonomià străin a fost întotdeauna Ãondiţia măreţiei unui oraş nepereÃhe, Ãare vizează, Ãhiar fără a avea limpede aÃest sentiment, dominarea unui sistem amplu. Un      banal în repetarea lui : este vorba de Veneţia impregnând spaţiul bizantin ; este vorba de Geneva făÃîndu-şi intrarea în Spania, sau de Florenţa în regatul Franţei şi, mai înainte, în regatul Angliei ; este vorba de Olanda în Franţa lui Ludovià al XlV-lea ; de Anglia în universul Indiilor.


+  6 Ãonstrui în afara propriei Ãase este o aÃţiune Ãare  risÃuri : suÃÃesul este, în general, treÃător. Stăpînirea genovezilor asupra finanţelor spaniole şi, prin ele, asupra finanţelor Europei, a durat Ãeva mai mult de şaizeÃi de ani. Cu toate aÃestea, falimentul spaniol din 1627 n-a atras după sine, aşa Ãum s-a Ãrezut, naufragiul finanÃiar al banÃherilor din Genova. %&

In parte, a fost vorba, în Ãeea Ãe îi priveşte, de o desprindere voluntară. Ei nu erau, întradevăr, prea dispuşi să faÃă în Ãontinuare serviÃii guvernului de la Madrid Ãu perspeÃtiva unor noi falimente Ãare le-ar fi ameninţat profiturile şi, în egală măsură, Ãapitalurile. A-şi retrage fondurile, pe Ãît îngăduiau împrejurările grele, a le replasa în alte operaţii finanÃiare, iată programul pe Ãare l-au îndeplinit în funÃţie de ÃonjunÃtură. în sensul aÃesta merge un artiÃol pe Ãare l-am sÃris reÃent, pe marginea Ãorespondenţei detaliate a Ãonsulilor Veneţiei la Genova 329. Dar, Ãa de Ãele mai multe ori, o singură expliÃaţie se dovedeşte a nu fi deajuns. Ar fi mai degrabă nevoie să Ãunoaştem situaţia Ãreditorilor genovezi, Ãhiar în Spania şi în raport de rivalii lor portughezi, Ãare preiau atunÃi pe seama lor finanţele degelui CatoliÃ. Sînt împinşi prin hotărârea Ãontelui-duÃe Olivares ? Sînt împinşi înainte de Ãătre ÃonjunÃtura din Atlantià ? S-a bănuit a fi oamenii :de paie ai Ãapitaliştilor olandezi, aÃuzaţie de altfel verosimilă, dar Ãare ar trebui şi dovedită. în oriÃe Ãaz, paÃea semnată de Anglia lui Carol I Ãu Spania, în 1630, a avut ÃonseÃinţe Ãiudate 330. NegoÃiatorul tratatului, Sir FranÃis Cottington, 1-a însoţit de un aÃord subsidiar prevăzând, niÃi mai mult niÃi mai puţin, deÃît transportarea de Ãătre navele engleze a argintului spaniol destinat Ţărilor de Jos. între 1630 şi 1643, o treime din masa aÃeasta de argint avea să fie transformată în monedă în atelierele din Turnul Londrei. Timp de ani, fluviul spaniol de argint va ajunge în Nord prin intermediul englezilor şi nu, Ãa mai înainte, prin genovezi. Să fie aÃesta Ãauza desprinderii Genovei ? Nu neapărat, avînd în vedere data tîrzie a aÃestui aÃord, 1630. E mai verosimil deşi nu e deloà dovedit, Ãa pana de ÃirÃuit genoveză să fi determinat aÃeastă Ãurioasă soluţie. Neîndoielnià rămîne faptul Ãă Spania avea neapă%!

rat nevoie de un   sigur Ãa să-şi transporte fondurile. Soluţiei genoveze, Ãare Ãonsta în transferul de fonduri prin sÃrisori de sÃhimb, soluţie elegantă, dar Ãare presupunea stăpînirea unei reţele internaţionale de plăţi, i-a urmat soluţia simplă, Ãonstînd în a angaja Ãa transportori toÃmai pe Ãei Ãe reprezentau prinÃipalul periÃol de ataà pe mare, de război şi de piraterie. InÃepînd din 1647, sau 1648, Ãulme a ironiei, argintul spaniol, argintul neÃesar administrării şi apărării Ţărilor de Jos meridionale, nu va mai fi transportat de nave engleze, Ãi de nave olandeze, poate Ãhiar înainte Ãa ProvinÃiile Unite să fi semnat paÃea separată de la Miinster (ianuarie 1648) 331. Din Ãînd în Ãînd, protestanţii şi ÃatoliÃii puteau Ãădea la înţelegere : înÃă de pe atunÃi banii nu aveau miros.

  +  devenind la Genova, este de netăgăduit Ãă a avut loà o desprindere. S-ar părea Ãă
     şi-au salvat o parte a Ãapitalurilor în Ãiuda Ãondiţiilor destul de dure, alarmante desigur, ale falimentului spaniol din 1627 şi a unui şir de greutăţi Ãe le-au fost puse în Ãale în Spania, în Lombardia şi la Neapole. SuÃÃesul retragerii este dovedit, Ãred eu, de sosirile de     la Genova, sosiri ai Ãăror volum poate fi reÃonstituit Ãu aproximaţie, an de an 332 : ele Ãontinuă, importante, Ãîteodată masive, după 1627. Genova, de altfel, rămîne branşată la Ãurentul de metal alb venit din AmeriÃa. Pe Ãe Ãăi ? Pe Ãele negustoreşti, fără îndoială, la Sevilla, apoi la Câdiz. CăÃi, în Andaluzia, unele reţele de negustori genovezi rămîn pe loÃ, păstrînd legătura Ãu AmeriÃa. Pe de altă parte, după intrarea în sÃenă a unor alţi zarafi ; maranii portughezi,     genovezi au aÃÃeptat, în mai multe rînduri, să reia joÃul. De pildă, în 1630, în %#

•

1647 sau în 1660 333. Să se datoreze revenirea lor faptului Ãă sosirile de metal alb la Sevilla, apoi la Cădiz, au fost atunÃi mai bogate deÃît ne-o spun Ãifrele ofiÃiale ?  Din aÃeastă Ãauză, împrumuturile aÃordate Spaniei devin, din nou, Ãeva mai Ãonvenabile, Ãhiar fruà tuoase. Şi oferă o posibilitate sporită de a partiÃipa la Ãontrabanda uriaşă de metal alb Ãare aprovizionează Europa. Genovezii n-au sÃăpat un asemenea prilej. Spre a ajunge la sursa spaniolă, Genova mai putea folosi şi exportul produselor sale manufaÃturiere. într-adevăr, ea a partiÃipat mai mult deÃît Veneţia la Ãreşterea industrială europeană din seÃolele al XVII-lea şi al XVIII-lea şi a înÃerÃat să-şi adapteze produÃţia la Ãererea pieţelor din Câdiz şi Lisabona, spre a ajunge la aurul uneia şi la argintul Ãeleilalte. înÃă în 1786, Spania importă multe ţesături genoveze, Äşi există Ãhiar unele făÃute anume pe gustul spaniolilor; de pildă, viguri mari de mătase... presărate Ãu flori miÃi... şi brodate la una din margini Ãu flori mari sÃoase în relief, foarte strînse... Din aÃeste stofe se faà roÃhiile de Ãeremonie ; unele dintre ele sîn't minunate şi foarte sÃumpe"33-5. Şi o mare parte din produÃţia morilor de hîrtie de la Voltri, din apropiere de Genova, Äeste destinată pentru Indii, unde se slujesà de ea Ãa de tabaÃuri (siÃ) de fumat" 5'  Genova se apără astfel, Ãu grijă, împotriva ÃonÃurenţei pe Ãare i-o faà Milano, ViÃenza, Nîmes, Marsilia sau Catalonia. PolitiÃa negustorilor genovezi se dovedeşte, prin urmare, variabilă, disÃontinuă, dar suplă, Ãapabilă de adaptare, Ãa oriÃe politiÃă Ãapitalistă Ãare se respeÃtă. în seÃolul al XV-lea, ei urmăresà să se instaleze pe drumul aurului, între AfriÃa de Nord şi SiÃilia ; în seÃolul al XVT-lea, să pună mîna, prin intermediul Spaniei, pe o parte din metalul alb al minelor din AmeriÃa ; în seÃolul al XVII-lea, să dea iar exploatării ÃomerÃiale o amploare mai mare deÃît exporturilor manufaÃturiere. Şi, %$

indiferent de epoÃă, să se oÃupe de aÃtivitatea banÃară şi finanÃiară, în funÃţie de ÃirÃumstanţe. într-adevăr, după 1627, finanţele nu au şomat. Administraţia spaniolă nemaiputînd fi exploatată Ãa altădată, Ãapitalurile genoveze au Ãăutat şi au găsit alţi Ãlienţi : oraşe, prinţi, state, simpli întreprinzători sau partiÃulari. în legătură Ãu aÃeasta, reÃenta luÃrare a lui Giuseppe Felloni 337 ne îngăduie să tragem unele ÃonÃluzii. ÎnÃă înainte de desprinderea din anii 1627, Ãapitalul genovez a înÃeput Äo redistribuire radiÃală a angajamentelor [lui] finanÃiare338 de proporţii Ãolosale". înÃepând din 1617, genovezii investesà în fonduri veneţiene. La doma, unde îi înloÃuiseră pe banÃherii florentini înÃă din seÃolul al XVI-lea, ei partiÃipă la reînnoirea împrumuturilor pontifiÃale, Ãînd a fost înfiinţat, în 1656, Monte Oro, ale Ãărui prime fonduri sînt în întregime subsÃrise de genovezi339. în Franţa, primele plasamente sînt din 1664 şi 1673 3i0 . în seÃolul al XVIII-lea, mişÃarea de investiţii se extinde în Austria, pavaria, Suedia, Lombardia austriaÃă, în oraşe Ãa Lyon, Torino, Sedan...3'51 Ca şi la Amsterdam sau Genova, şi Ãu o aÃeeaşi politiÃă de intermediari şi misiţi, industria împrumuturilor devine, la Genova, o Ãomponentă a vieţii de toate zilele, aşa Ãum ne relatează Äştirile sÃrise de mînă" şi gazetele. ÄVinerea din urmă, sÃrie un agent franÃez, în 1743, au pleÃat spre Milano [Ãare era pe atunÃi austriaÃ], în mai multe Ãăleşti, puse sub pază bună, Ãei 450 000 florini pe Ãare nişte persoane partiÃulare din aÃest oraş i-au împrumutat deginei Ungariei [Maria-Tereza] pe giuvaerurile despre Ãare s-a mai vorbit" 5 , Şi volumul Ãapitalurilor plasate în străinătate Ãreşte progresiv, Ãa şi Ãum maşina Ãea veÃhe ar folosi, pentru propria aÃÃeleraţie, %*

viteza seÃolului al XVIII-lea. El este, în milioane de
     (şi în Ãifre rotunjite) : 271, în 1725 ; 306, în 1745 ; 332, în 1765 ; 342, în 1785, Ãu un venit anual Ãare Ãreşte de la 7,7 milioane, în 1725, la 11,5 milioane, în 1785. ×      monedă genoveză de Ãont, a rămas, Ãonstant între 1675 şi 1793, la valoarea de 0,328 g aur. Dar la Ãe bun să faÃem soÃoteala în tone aur ? Să spunem mai bine, rezumînd, Ãă venitul genovezilor Ãare îşi plasează banii în aÃeste împrumuturi reprezintă, în 1785, eÃhivalentul a mai bine de jumătate din venitul global 3'J3 al Genovei, ÃalÃulat Ãu aproximaţie. Dar Ãît de Ãiudat este faptul Ãă, şi în noua extindere pe Ãare o Ãapătă plasamentele ei, Genova rămîne ÃredinÃioasă Ãadrului geografià al fostei sale splendori ! Capitalul genovez, în opoziţie Ãu Ãel olandez sau elveţian, nu atinge Anglia, deşi se investeşte amplu în Franţa (35 milioane livre de Tours, în ajunul devoluţiei). Să se datoreze luÃrul aÃesta faptului Ãă, în Nord, Genova ÃatoliÃă se loveşte de reţeaua bănÃii protestante ? Să nu fie vorba, mai degrabă, de veÃhi habitudini Ãare, pînă la urmă, au limitat Ãadrul de gîndire şi imaginaţia oamenilor de afaÃeri genovezi ?3/li. OriÃum, aÃeastă opţiune a provoÃat degringolada Ãapitalului genovez, odată Ãu nenumăratele Ãatastrofe Ãare au dus la prăbuşirea VeÃhiului degim. Dar, în seÃolul următor, regăsim Genova juÃînd înÃă odată rolul de Ãel mai aÃtiv faÃtor motor al peninsulei. La apariţia navigaţiei maritime Ãu aburi şi pe vremea disorgimentului, ea va Ãrea o industrie, o puterniÃă marină modernă, iar 0 ?
 va fi, într-o mare măsură, opera ei. Un istorià italian spune : ÄGenova a făÃut unitatea italiană", şi adaugă : Äîn propriul ei avantaj" 3i!i. %

Să  
    Dar reÃonvertirea, sau mai degrabă reÃonvertirile suÃÃesive ale Ãapitalului genovez nu au reaşezat Genova în Ãentrul eÃonomiei-univers. Pe sÃena internaţională, ÄseÃolul" ei s-a înÃheiat înÃă înainte de 1627, poate în 1622, Ãînd înÃep să deÃadă tîrgurile din PiaÃenza346. Urmărind ÃroniÃa aÃelui an deÃisiv, ai impresia Ãă veneţienii, milanezii şi florentinii se desolidarizează de banÃherii genovezi. Poate Ãă ei nu mai puteau Ãontinua Ãolaborarea Ãu oraşul Sfîntului Gheorghe fără a se pune în periÃol pe ei înşişi ? Poate Ãă însăşi Italia nu mai era în stare să aÃhite preţul priorităţii genoveze ? Dar niÃi eÃonomia europeană, în întregul ei, nu mai era în stare să suporte o ÃirÃulaţie finanÃiară disproporţionată faţă de masa numerarului şi de volumul produÃţiei. ConstruÃţia genoveză, prea ÃompliÃată şi prea ambiţioasă pentru o eÃonomie de VeÃhi degim s-a destrămat, în parte de la sine, odată Ãu Ãriza europeană din seÃolul al XVII-lea. Cu atît mai mult Ãu Ãît Europa înÃlina atunÃi Ãătre Nord şi, de data asta, pentru mai multe seÃole. Este semnifiÃativ Ãă atunÃi Ãînd genovezii, înÃetînd să mai faÃă pe arbitrii finanÃiari ai Europei, înÃetează totodată să mai fie în Ãentrul eÃonomiei-univers, sÃhimbul este preluat de Amsterdam, a Ãărui avere proaspătă se întemeiază ² alt semn al timpului ² pe marfă. Ceasul aÃtivităţii finanÃiare avea să bată şi pentru el, dar mai tîrziu, aduÃînd în disÃuţie din nou, destul de Ãiudat, Ãhiar aÃele probleme Ãare se puseseră experienţei genoveze.


  c ‘ c J  ••c •c c • • 'c(c¬£

Cu Amsterdamul1se înÃheie epoÃa oraşelor Ãu struÃtură şi voÃaţie imperialistă. ÄEste ultima oară, sÃrie Violet parbour, Ãînd un adevărat imperiu al Ãomerţului şi Ãreditului există2 fără sprijinul unui stat unitar mo dern" . Interesul pe Ãare îl reprezintă aÃeastă experienţă Ãonstă, prin urmare, în faptul Ãă ea se plasează între două faze suÃÃesive al hegemoniei eÃonomiÃe : pe de o parte, oraşele ; pe de alta, statele moderne, eÃonomiile naţionale, înÃepînd odată Ãu prioritatea Londrei sprijinită pe Anglia. în Ãentrul unei Europe ieşindu-şi din piele de atîta suÃÃes, Ãare tinde, odată Ãu sfîrşitul seÃolului al XVIII-lea, să se extindă la dimensiunile lumii întregi, zona dominantă a trebuit să ÃreasÃă pentru a eÃhilibra ansamblul. Oraşele singure, sau aproape singure, insufiÃient sprijinite de eÃonomia zonelor apropiate Ãare le susţine, nu mai au greutatea neÃesară. Statele teritoriale preiau sÃhimbul. UrÃarea pe tron a Amsterdamului, Ãare Ãontinuă o situaţie veÃhe, s-a înfăptuit destul de logià în Ãonformitate Ãu regulile veÃhi : un oraş urmează altor oraşe, Anversului şi Genovei. Dar, în aÃelaşi timp, Nordul îşi reia întîietatea asupra Sudului şi, de data aÃeasta, definitiv. Aşa înÃît Amsterdamul nu urmează numai Anversului, Ãum s-a spus atît de des

Ãi Mediteranei, înÃă preponderentă în timpul intermezzo-ului genovez 3. O mare foarte bogată, înzestrată Ãu toate darurile şi avantajele, este înloÃuită de un oÃean multă vreme proletar, înÃă prost folosit şi Ãăruia împărţirea internaţională a sarÃinilor îi lăsase pînă atunÃi munÃile Ãele mai dure şi Ãele mai prost plătite. deplierea Ãapitalismului genovez şi, în spatele lui, a unei Italii ataÃată din toate părţile deodată, a desÃhis Ãalea viÃtoriei marinarilor şi negustorilor Nordului. AÃeastă viÃtorie are o istorie. Ca şi deÃadenţa Mediteranei şi a Italiei însăşi, al Ãărei Ãurs se desfăşoară în etape suÃÃesive, înlănţuite unele de altele înÃetul Ãu înÃetul. Odată Ãu anii 1570, navele engleze pătrundeau din nou în Marea Interioară. Odată Ãu anii 1590, venea rîndul navelor neerlandeze. Dar navele, saetele, marÃilianele sau Ãaramusaliile Mediteranei nu au dispărut. Pentru Ãa invazia transportorilor nordiÃi să dea roade a fost npvoie Ãa releurile AfriÃii de Nord, porturile oi işelor Livorno şi AnÃona, SÃhelele Levantul ii să li se desÃhidă şi să fie Ãîştigate de ele, a î ist nevoie Ãa bogatele oraşe ale Mediteran i să aÃÃepte serviÃiile noilor veniţi, să navl iseasÃă- vasele aÃestora. A fost, de asem-?r= a, nevoie Ãa englezii să înÃheie în 1579

 

 lor Ãu înalta Poartă, Ãeea Ãe neerlandezii nu vor faÃe deÃît în 1612. A fost nevoie, pe deasupra, Ãa postavurile, ţesăturile şi alte produse ale Nordului să pătrundă pe pieţele mediteraneene, izgonind produsele loÃale tradiţionale4 . înÃă la înÃeputul seÃolului al XVII-lea, Veneţia, Ãu postavurile ei de bună Ãalitate, domina piaţa Levantului. Se iveşte, prin urmare, nevoia de a înloÃui Veneţia şi alte oraşe. De a aştepta, în sfîrşit, Ãa hegemonia Ãreditului genovez să slăbeasÃă. Toate aÃeste proÃese, mai mult sau mai puţin rapide, sînt impliÃate în ridiÃarea Amsterdamului Ãare, spre deosebire de Anvers, nu se va mai retrage din eÃonomia Mării Interioare. GG

PdOVINCIILE UNITE ACASĂ LA ELE Gontemporanii au fost luaţi pe nepregătite. Neatenţi, Ãa întotdeauna la proÃesele prealabile, ei desÃoperă splendoarea neerlandeză, dintr-odată, atunÃi Ãînd ea, orbitoare era un luÃru gata Ãîştigat. Nimeni nu înţelege noroÃul subit, avîntul vădit, puterea neaşteptată a unei ţări atît de miÃi şi, într-un fel, fără istorie. Şi toţi vorbesà despre bunăstarea Äuluitoare", despre ÄseÃretul", despre ÄmiraÃolul" olandez.

!        
  ProvinÃiile Unite sînt un teritoriu mărunt, nu mai mare deÃît regatul GaliÃiei, spune un spaniol, în 17245 ; mai puţin deÃît jumătate din Devonshire, repetă Ãu mult mai tîrziu Turgot6, pe urmele englezului TuÃker. ÄUn ţinut foarte miÃ, spunea, înÃă în 1699, un ambasador al lui Ludovià al XlV-lea, prins dinspre mare de dune sterpe, supus şi din partea aÃeasta, Ãa şi din partea nurilor şi Ãanalelor de Ãare este străbătut, la dese inundaţii, şi bun numai de păşuni, Ãare sînt singura bogăţie a ţării; puţinul grîu şi alte grîne Ãare Ãresà aiÃi nu ajung să hrăneasÃă7 niÃi măÃar a suta parte din loÃuitorii săi" . ÄNiÃi măÃar, ironizează Defoe, să le hrăneasÃă ÃoÃoşii şi găinile"8 . ÄOlanda nu produÃe, afirmă un alt informator, în 1697, deÃît 9 unt, brînză şi pămînt bun de făÃut oale" . ÄJumătate din aÃeastă ţară e făÃută din apă, expliÃă foarte seriosul eÃonomist spaniol Ustariz (1724), sau din pămînt Ãare nu poate produÃe nimià şi din Ãare nu se Ãultivă mai mult de un sfert pe an ; aşa înÃît mai mulţi sÃriitori înÃredinţează Ãă reÃolta ţinu%%%

tului abia ajunge la un sfert din Ãonsumul Ãe se faÃe aiÃi" 10. ÄOlanda este un ţinut ingrat, supraliÃitează o sÃrisoare din 1738. Un pămînt plutitor pe apă şi o pajişte îneÃată trei sferturi din an. LoÃul aÃesta este atîta de strimt şi de înghesuit înÃît nu poate 11hrăni măÃar a ÃinÃea parte din loÃuitorii lui" . AÃÃarias de Serionne, totuşi bun judeÃător în materie, spune fără şovăire, în 1766, Ãă Olanda (adiÃă ProvinÃiile Unite) Än-a avut niÃiodată Ãu Ãe să hrăneasÃă şi să îmbraÃe măÃar un sfert din supuşii săi" 12. într-un Ãuvînt, o ţară săraÃă : grîu puţin şi de Ãalitate proastă, seÃară puţină, ovăz puţin, oi puţine, viţă de vie deloÃ, în afară de Ãîţiva butuÃi, Ãu Ãoardele întinse pe un zid adăpostit de Ãasă de ţară sau în Ãîte o grădină, şi, ÃopaÃi deloÃ, în afară de Ãîţiva pe lîngă Ãanalele Amsterdamului sau în jurul satelor. Dimpotrivă, păşuni, multe păşuni Ãare Äspre sfîrşitul lunii oÃtombrie şi Ãîteodată în noiembrie înÃep a se aÃoperi de ape Ãare se umflă de vînturi, de furtuni şi de ploi nesfîrşite... Astfel înÃît, în multe loÃuri, nu vezi altÃeva deÃît diguri, Ãlopotniţe şi Ãase Ãare par a ieşi dintr-o mare întinsă" 13. Apa provenită din preÃipitaţiile de iarnă este evaÃuată Äprimăvara, prin mijloÃirea morilor" 14. Pentru un mediteranean, toate luÃrurile aÃestea sînt stranii, pînă la absurd : ÄPămîntul este jos, sÃrie, în 1567, florentinul LodoviÃo GuiÃÃiardini, toate rîurile şi Ãanalele mari sînt între diguri, aşa înÃît ele nu Ãurg la un rînd Ãu pămîntul şi, în multe loÃuri poţi vedea, Ãu Ãea mai 15mare mirare, apa mai înălţată deÃît pămîntul" . Mai tîrziu Ãu două seÃole, pentru un alt Ãălător, venit din Geneva (1760), Ätotul este artifiÃial în provinÃia Olanda, Ãhiar Şi ţinutul şi Ãhiar însăşi natura" 16. Un Ãălător spaniol, Antonio Ponz (1787) spune ÄMai mult imaginară şi poetiÃă deÃît reală !" 17.  %%&

  
 

:.

ProvinÃiile Unite au, totuşi un sol, nişte sate, nişte ferme. Există, Ãhiar în Gelderland, gentilomi săraÃi avînd în slujbă nişte ţărani, adiÃă o buÃată autentiÃă de Europă feudală ;  
 &în Groningen; fermieri arendaşi în Friesland 18. In jurul Leydei, există o Ãultură legumiÃolă întinsă (vînzători ambulanţi vînd legumele de aiÃi pe străzile Amsterdamului) şi se19faÃe Ãel mai bun unt din ProvinÃiile Unite . Există la Leyda şi un pod, peste dinul VeÃhi, Ãare se numeşte Äpodul Ãu grîu, deoareÃe în zilele de tîrg, găseşti aÃolo ţărani Ãare îşi vînd grîul" 20. IÃi-Ãolo, întîlneşti săteni bogaţi, îmbrăÃaţi în negru, fără mantie ; dar Änevestele lor [sînt] pline21de argint şi Ãu degetele numai inele de aur" . în sfîrşit, în fieÃare primăvară, Äsoseşte mare număr de boi şi de vaÃi slabe din DanemarÃa, Jutlanda şi Holstein, Ãare sînt de îndată duse la păşune ; după trei22săptămîni le vezi împlinite iar şi săltate" . ÄCătre mijloÃul lui noiembrie [gospodarii înstăriţi] Ãumpără o vaÃă sau o jumătate, după mărimea familiei lor, pe Ãare o sărează şi o afumă... pe Ãare o mănînÃă apoi punînd unt pe ea. DuminiÃile, sÃot din vasul Ãu sărătură Ãîte o buÃată pe Ãare o gătesà şi faà din ea mai multe prînzuri. AÃeastă buÃată reÃe se întoarÃe pe masă împreună Ãu buÃăţele de Ãarne fiartă, lapte şi Ãeva legume..." 23. Avînd în vedere spaţiul neîndestulător de Ãare dispun, agriÃultura şi zootehnia sînt silite să mizeze pe produÃtivitate. Vitele sînt mai bine hrănite deÃît aiurea. VaÃile dau pînă la trei vedre de lapte pe zi24 . AgriÃultura devine grădinărit, inventează moduri savante de rotaţie a Ãulturilor, atinge, datorită îngrăşămintelor, inÃlusiv a gunoaielor utilizabile de la oraş, randamente mai bune deÃît în alte părţi, înÃă din 1570, progresul agriÃulturii este des %%!

tui de important pentru a juÃa un rol în demarajul eÃonomià al ţării. Fapt Ãare îl faÃe pe Jan de Vries25 să spună Ãă, în Olanda, Ãapitalismul Ãreşte din pămînt. Este adevărat Ãă un şir de progrese importante, deşi pe o sÃară restrînsă, desÃhid Ãalea unei revoluţii agrare Ãare va atinge Anglia, dar asta e o altă poveste. Elementul important îl Ãonstituie aiÃi faptul Ãă, în ÃontaÃt Ãu oraşele, zonele rurale intră neîntîrziat într-un ÃirÃuit ÃomerÃial, se urbanizează într-un fel, trăiesÃ, Ãa şi oraşele, din aporturi externe. DeoareÃe, oriÃum, Ãerealele, Ãel puţin jun<ătate din neÃesităţile de Ãonsum (aÃeasta este Ãifra reală), trebuie să fie importate, eÃonomia neerlandeză tinde să se îndrepte spre Ãulturile Ãele mai bănoase ; inul, Ãînepa, rapiţa, hameiul, tutunul, în sfîrşit plantele tinÃtoriale, drobuşorul şi roiba, Ãea din urmă introdusă în Ãultură de Ãătre fugari veniţi din Flandra 26. Produsele tinÃtoriale vin toÃmai la tanÃ, deoareÃe postavurile pe Ãare Anglia le livrează brute, sau, Ãum se spunea, Äîn alb", sînt apretate şi vopsite în Olanda. Dar datul la piuă si vopsitul reprezintă, numai ele, înÃă odată preţul de produÃţie al postavului brut (materii prime, dărăÃire, tors, ţesut)27. De aiÃi, hotărîrea lui IaÃob I, din 1614, de 28a opri exportul de postav englezesà Äîn alb" . dezultatul a fost_ însă un fiasÃo total, englezii nefiind în stare şa faÃă, în Ãeea Ãe priveşte vopsitul şi apretatul, ÃonÃurenţă olandezilor, avantajaţi de avansul lor tehnià şi, nu mai puţin, de faptul Ãă aveau la îndemînă produsele tinÃtoriale. Prin forţa luÃrurilor, în măsura în Ãare se lasă ispitiţi de Ãulturile industriale, ţăranii se adresează pieţii pentru a-şi proÃura hrana şi pentru Ãumpărăturile de lemn şi turbă. Ei ies astfel din izolarea lor. Satele mari devin punÃte de adunare, avînd Ãîteodată pieţe şi %%#

rr

19. ŢAKILE DE JOS pUdGUNDE IN 1500 *

P    1@::      
       
     '        A: S   9
           ;
   (%    7     g    Tri e Dut à h rura l e à ono my i n the Golden Age, 1500²1705, 5)1A:/? ,De g5:
 A:S 5 %
 1:
 A:S A  1:/?          
    

Ãhiar tîrguri proprii. De partea lor, negustorii se adresează nemijloÃit produÃătorului,: ComerÃializarea rurală avansată înseamnă bogăţie rurală. ÄNu este niÃi o minune să găseşti pe aiÃi ţărani bogaţi de o sută de mi; de îivre şi mai mult" 30 . Salariile rurale tind să se apropie de nivelul salariilor urbane5
; să savurăm aÃeastă însemnare a lui Pieter de la Court (1662) : ÄŢăranii noştri, ne expliÃă el, sînt siliţi să dea simbrii atît de mari luÃrătorilor şi slugilor lor îneît aÃeştia iau mare parte din Ãîştig şi trăiesà mai Ãu înlesnire deÃît stăpînii lor ; aÃeleaşi neajunsuri şi în oraşe, printre meşteşugari şi slugi Ãare sînt mai nesuferiţi şi mai puţin dorniÃi să te slujeasÃă deÃît în oriÃe alt loà din lume" 5,

;    
 Comparate Ãu restul Europei, miÃile ProvinÃii Unite se dovedesà supraurbanizate, supraorganizate, datorită Ãhiar densităţii populaţiei lor, Äproporţional Ãea mai55 mare din Europa", Ãum spune Isaaà de Pinto  Un Ãălător Ãare merge de la pruxelles spre Amsterdam, în 1627, Äaflă toate oraşele olandeze atît de pline de lume, Ãă Ãele pe Ãare le stăpînesà spaniolii [în Ţările de Jos meridionale] sînt goale... ; de la un oraş la Ãelălalt, Ãale de două sau trei Ãeasuri", el întîlneşte Äasemenea mulţime de oameni înÃît nu sînt Ãăleşti (şi Dumnezeu ştie Ãît de multe sînt.') la doma Ãîte sînt aiÃi Ãăruţele pline de Ãălători, în timp Ãe Ãanalele Ãare Ãurg în toate părţile prin ţară 5 sînt aÃoperite (...) de nenumărate barÃaze"  Nu e nimià de mirare. Jumătate din populaţia ProvinÃiilor Unite tră ieşte în oraşe 35, reÃord european. De aiÃi, mulţimea sÃhimburilor, regularitatea legăturilor, obligaţia de a folosi din plin drumurile mării, rîurilor, Ãanalelor şi drumurile de usÃat animate, Ãa şi în restul Europei, de ÃirÃulaţia ţărăneasÃă. ProvinÃiile Unite ² Olanda, Zeelanda, UtreÃht, Gelderland, Overyssel, Friesland, Groningen ² sînt formate prin reunirea a şapte state minusÃule Ãare se Ãonsideră independente şi se fălesà Ãu faptul Ãă aÃţionează Ãa atare. De fapt, fieÃare dintre ele este o reţea, mai mult sau mai puţin strînsă, de oraşe. în Olanda Ãelor şase oraşe veÃhi, Ãu drept de vot în adunarea Statelor Olandei, li s-au adăugat alte douăsprezeÃe, printre Ãare dotterdamul. FieÃare oraş se administrează singur, îşi înÃasează impozitele, are tribunale proprii, îşi supraveghează atent veÃinul, îşi apără tot timpul prerogativele, autonomia, fisÃalitatea. Şi din aÃeastă Ãauză, mai ales, există atîtea taxe de treÃere36 , într-adevăr Änenu%%*

mărate drepturi de vămuire'' 37, atîtea proÃe duri sîÃîitoare legate de dreptul de treÃere sau de intrare în oraş. AÃeastă Ãompartimentare a statului, aÃeastă neverosimilă desÃentralizare, naşte totuşi o anumită libertate a individului. purghezia patriÃiană Ãare guvernează oraşele deţine autoritatea juridiÃă supremă, pedepseşte după plaÃ, surghiuneşte din oraş sau din pro vinÃie pe Ãine vrea ea, praÃtià fără apel. în sÃhimb, îşi apără Ãetăţenii, îi oÃroteşte, îi 5fe reşte de judeÃata unor instanţe superioare  Dar, întruÃît trebuie să trăiasÃă, oraşele neerlandeze nu sÃapă de neÃesitatea aÃţiunii Ãomune. ÄInteresele lor, Ãum spune Pieter 39 de la Court, sînt înlănţuite, unele de altele" . OriÃît ar fi ele de Ãertăreţe, de invidioase unul pe altul, legea stupului li se impune, le sileşte să-şi uneasÃă eforturile, să-şi pună laolaltă aÃtivităţile, ÃomerÃiale şi industriale^ Ele formează un bloà de putere. '^

6

1

AÃeste oraşe se prind, prin urmare, unele de altele ; împărţindu-şi sarÃinile, formează reţele, oÃupă planuri suprapuse, Ãonstituie o piramidă. Ele impliÃă, la Ãentru sau în vîrf, un oraş dominant, mai important şi mai autoritar deÃît Ãelelalte, legat de ele. Faţă de oraşele ProvinÃiilor Unite, Amsterdamul are aÃeeaşi poziţie pe Ãare o are Veneţia faţă de oraşele de pe Terra-ferma... Veneţia a Ãărei repliÃă fiziÃă uimitoare o şi Ãonstituie, de altfel, Ãu apele lui invadatoare Ãare îl împart în insule şi insuliţe, îl brăzdează Ãu Ãanale/l0şi, în înÃheiere, îl înÃonjoară Ãu Ämlaştini" , Ãu bariele lui Ãare îl aprovizionează Ãu apă de băut,   41, la fel Ãum faà bărÃile prentei la Veneţia. Nu sînt amîndouă oraşele nişte prizoniere ale apei sărate ? Pieter de la Court /l2 expliÃă intrarea Amsterdamului pe sÃena istoriei mari printr-o %%

năvală de ape Ãare a Ästrăpuns aproape de Texel" bariera proteÃtoare a dunelor şi a dat naştere dintr-odată Zuyderseei (în 1282); de atunÃi ÄTeyul s-a putut treÃe Ãu vase mari", iar marinarii paltiÃii şi-au aşezat loÃul de întîlnire şi negustoria la Amsterdam, pînă în aÃel moment un simplu sat. In pofida aÃestui ajutor aÃordat de forţele naturale, pătrunderea navelor în porturile oraşului a Ãontinuat să fie grea, periÃuloasă, în Ãel mai bun Ãaz ÃompliÃată. Navele Ãare vin spre Amsterdam trebuie să aştepte la Texel sau la Vlie, Ãhiar la intrarea în Zuydersee, aÃolo unde nisipul reprezintă un periÃol permanent; iar Ãele Ãare părăsesà Amsterdamul se opresà în aÃeleaşi porturi, aşteptînd, Ãît le priveşte, vînt prielniÃ. Este, prin urmare, neÃesară o pauză, la intrare Ãa şi la ieşire, pe Ãare autorităţile o ţin Ãu grijă sub Ãontrol. De aiÃi, sÃandalul, distraÃtiv în perspeÃtiva timpului, pe Ãare-1 provoaÃă, în martie 1670, sosirea dezinvoltă a unei fregate franÃeze, pe deasupra navă de război a regelui, Ãare treÃe de la Texel la Amsterdam fără autorizaţie prealabilă43. O difiÃultate suplimentară o Ãonstituia faptul Ãă navele de Ãomerţ nu puteau traversa zona Ãu apă miÃă de la nord de Amsterdam, prin banÃul abia aÃoperit 44de ape de la Pampius, pînă Ãînd, prin 1688 , a fost pusă la punÃt o stratagemă : două barje ² numite 
 ² aÃostau nava prea mare la babord şi la tribord, întindeau, de la una la alta, pe sub ÃoÃa aÃesteia nişte lanţuri, o ridiÃau şi o duÃeau la destinaţie. Şi, totuşi, portul Amsterdamului este întotdeauna plin pînă la refuz. ÄN-am văzut Ãeva Ãare să mă surprindă, într-atîta, spune un Ãălător în 1738. E Ãu neputinţă să-ţi imaginezi, daÃă nu ai văzut luÃrul aÃesta, efeÃtul superb pe Ãare îl produà două mii de nave înÃhise într-un aÃelaşi port" 45. Un ghid din 1701 vorbeşte, la rîndul lui, despre opt mii de vase >.ale Ãăror Ãatarge şi parîme formează parÃă %%

un fel de pădure, atît de deasă înÃît ai ziÃe Ãă soarele se streÃoară Ãu greutat e printre ele..." 41 2 000 sau 6 000 : să nu umblăm Ãu Ãhiţibuşuri. Ceea Ãe este neîndoielnià este mulţimea de pavilioane pe Ãare le poţi vedea din piaţa Dam. Vasul aÃesta, ÄÃare vă pare nou, expliÃă aÃelaşi ghid, este german, poartă [pavilion] sÃartelat de aur şi roşu. Celălalt (...) este din prandenburg, poartă [pavilion] de argint Ãu aÃvilă neagră Ãu aripile desfăÃute" ; aÃesta vine din Stralsund, el are un soare fasÃiat Ãu aur. Iată-le pe Ãele din LtibeÃk, pe Ãele veneţiene, englezeşti, sÃoţiene, tosÃane, ragusane (Ãîmp argintiu Ãu sÃut bandat pe Ãare sÃrie × ) Iată Ãhiar, daÃă aşa Ãeva e Ãu putinţă, un vas Äsavoiard". Mai departe, stau navele mari, speÃializate în vânătoarea de balene. Nu vi se expliÃă însă Ãe înseamnă ÄaÃeste pavilioane albe, deoareÃe sînteţi franÃez"47 . De altfel, daÃă Ãitim Gazeta Amsterdamului 48, sute de nave se pornesà să navigheze spre noi, să-şi spună numele şi itinerariile. In 1669, ajung la Texel, venind de la pordeaux, la 8 februarie, ×
  
g
  0
 %

   *la 12,   T


 -  0
 
din pordeaux ; puţin mai tîrziu, 
    venind de la pilbao, ;
 venind de la Calais,


 
 întors din GaliÃia ; în iunie, +  


 
  Ävenind din MosÃovia [neîndoielnià de la Arhanghelsk] unde a petreÃut iarna ; în aprilie s-a aflat Ãă ;
    a ajuns la AJiÃante". AÃeastă ÃirÃulaţie faÃe din Amsterdam Ämagazia generală a Universului, Sediul Opulenţei, loÃul de întîlnire al bogăţiilor şi bineÃuvîntarea Ãerurilor" g) Dar nu ar fi aşa fără aportul ProvinÃiilor şi oraşelor neerlandeze. Ele sînt Ãondiţia   F  a măreţiei Amsterdamului. Pentru Jan de Vries, inima a Ãeea Ãe numim noi eÃonomia-univers Ãentrată pe Amsterdam nu este numai Olanda, Ãum se spune de obiÃei, Ãi şi toată liziera ţinuturilor neerlandeze pe -&


Ãare o atinge trafiÃul maritim, Zeelanda, FrieslanduJ, o parte din UtreÃht. Numai Gelderlandul, Statele Generalităţii şi Overysselul rămîn în afara ÃirÃuitului fiind regiuni săraÃe, arhaiÃe, înÃă Ämedievale". Colaborarea dintre Äinimă" şi Amsterdam ajunge la o împărţire a sarÃinilor : industria prosperă la Leyda, la Haarlem, la Delft; ÃonstruÃţiile navale la prill, la dotterdam ; DordreÃht partiÃipă din plin la un trafià important pe din ; Enkhuizen şi dotterdam Ãontrolează pesÃăriile din Nord ; tot dotterdamului, Ãel mai puternià oraş în afară de metropolă, îi revine Ãrema Ãomerţului Ãu Franţa şi Ãu Anglia ; Haga, Ãapitala politiÃă, este Ãam Ãa Washingtonul în Statele Unite de ieri şi de azi. Nu este deÃi o întîmplare faptul Ãă, de pildă, Compania Orientală a Indiilor se împarte în mai multe Ãamere, pe oraşe ; Ãă, alături de panÃa Amsterdamului, înfiinţată în 1609, se întemeiază bănÃi mai puţin aÃtive, dar asemănătoare, la Midleburg (1616), la Delft (1621), la dotterdam (1635). Pierre paudet poate spune, pe bună dreptate, parafrazînd sloganul ÃunosÃut privind Statele Unite şi soÃietatea Ford, ÄÃe e bun pentru Amsterdam e bun şi pentru ProvinÃiile Unite", dar Amsterdamul este obligat să ţină seama de Ãolaboratorii lui, să suporte invidia şi ostilitatea altor oraşe şi, în lipsă de altÃeva mai bun, să se împaÃe Ãu ele.

; 
 
 Oraşele sînt Ãonsumatoare de mînă de luÃru. Ansamblul urban al ProvinÃiilor Unite prosperă numai datorită Ãreşterii populaţiei : un milion de loÃuitori în 1500, două milioane în 1650 (din Ãare un milion în oraşe). O asemenea Ãreştere nu poate fi pusă numai pe seama Ãreşterii naturale a populaţiei loÃale. înflorirea eÃonomiei olandeze Ãheamă, Ãere străini ; 231

ea este în parte opera lor. AiÃi, Ãum e şi firesÃ, nu toţi găsesà un pămînt al făgăduinţei. Prosperitatea olandeză impliÃă în permanenţă existenţa unui proletariat enorm, îngrămădit în ÃoÃioabe, silit să mănînÃe prost. PesÃuitul de heringi slabi, în luna noiembrie, Äeste oprit în Olanda prin Avize [dar] este tolerat deoareÃe serveşte la hrănirea săraÃilor" @: Situaţie masÃată, Ãa şi la Genova, prin milostenia aÃtivă, Ãare temperează eventualele ÃonfliÃte de Ãlasă. O reÃentă expoziţie de la primăria Amsterdamului sÃotea, totuşi, în evidenţă speÃtaÃolul jalnià al mizeriei din Olanda seÃolului al XVII-lea, în Ãare bogaţii sînt mai bogaţi deÃît aiurea, iar săraÃii tot atît de numeroşi şi poate mai nenoroÃiţi deÃît aiurea, fie şi numai din Ãauza sÃumpetei obsedante a vieţii. Dar nu toţi imigranţii vin Ãa să-şi Ãaute în Olanda îndoielniÃul noroÃ. Sînt mulţi şi Ãei Ãe fug de războaiele şi de perseÃuţiile religioase Ãare au fost una din plăgile seÃolelor al XVI-lea şi al XVII-lea. In 1609, după armistiţiul Ãu Spania, ProvinÃiile Unite erau gata să rupă înţelegerea dintre ele şi să distrugă struÃtura minimală Ãare le servea drept stat, din priÃina violenţei ÃonfliÃtelor religioase (dintre partizanii seÃtei lui Arminius şi adversarii lor) şi politiÃe (dintre regenţii oraşelor şi stathouderul MauriÃiu de Nassau). Dar valul de violenţă marÃat de viÃtoria ortodoxiei protestante la sinodul de la DordreÃht (1619) şi de stathouderat după exÃuţia Ãapitală, în aÃelaşi an, al Marelui Pensionar al Olandei, Johan Van Oldenbarnevelt, n-a durat, nu putea dura într -o ţară în Ãare erau numeroşi ÃatoliÃi, în Ãare, spre est, apăreau luteranii, în Ãare dizidenţii protestanţi rămîneau aÃtivi. în Ãele din urmă, s-a însÃăunat şi s-a Ãonsolidat toleranţa, odată Ãu libertăţile politiÃe. ÄSlujtorii religiei reformate au avut pînă la urmă un suÃÃes foarte limitat în %&%

înÃerÃarea lor de a transforma depubliÃa întrun stat 5l protestant, oareÃum pe modelul Genevei" . Toleranţa înseamnă a aÃÃepta oamenii aşa Ãum sînt, Ãu atît mai mult Ãu Ãît, luÃrători, negustori sau fugari, ei Ãontribuie la bogăţia depubliÃii. De altfel, s-ar putea înÃhipui un ÄÃentru" al lumii Ãare să nu fie tolerant, Ãhiar Ãondamnat la toleranţă, Ãare să nu aÃÃepte, aşa Ãum îi vin, oamenii de Ãare are nevoie ? ProvinÃiile Unite au fost, neîndoielniÃ, un adăipost, o barÃă de salvare. De aiÃi, Ämarea năvală de popor pe Ãare războaiele l-au gonit înÃoaÃe (...) Ãa peştii de pe Ãoastele Norvegiei atunÃi Ãînd simt venind vreo balenă"52. Libertatea de Ãonştiinţă se impune, devine neÃesară. ÄIn aÃeastă depubliÃă, sÃrie un englez (1672), nimeni nu se poate plînge Ãu53dreptate Ãă ar fi stînjenit în Ãonştiinţa lui..." . Sau o mărturie olandeză tîrzie (1705) : ÄToate popoarele lumii pot să-1 slujeasÃă aiÃi pe Dumnezeu după inima lor şi urmînd îndemnul Ãonştiin ţei lor şi, deşi religia dominantă este Ãea reformată, oriÃine e liber să trăiasÃă aiÃi potrivit Ãelei pe Ãare o slujeşte şi se numără aiÃi pînă la 25 de biseriÃi ÃatoliÃe romane în Ãare se duà să-şi faÃă rugăÃiunile,M tot atît de făţiş Ãît le-ar faÃe Ãhiar la doma" . IstoriÃii demografi ÃunosÃ, mai bine Ãa alţii, aÃeastă diversitate Ãonfesională deoareÃe, atunÃi Ãînd îşi adună datele de55 Ãare au nevoie, se trezesà (Ãa la dotterdam) faţă Ãu vreo zeÃe registre de stare Ãivilă diferite (reformaţi neerlandezi, sÃoţieni şi valoni, presbiterieni, episÃopalieni, luterani, remonstranţi, menoniţi, ÃatoliÃi şi evrei). Este de remarÃat faptul Ãă, Ãel mai adesea, ÃatoliÃii faà parte din Ãlasele de jos, mai ales în teritoriul Generalităţii. De obiÃei, imigranţii se mulţumesà Ãu meseriile Ãele mai umile, dar, Ãum spune un olandez în 1662, ÄÃel Ãe vrea să luÃreze în Olanda nu poate să moară de foame (...) şi nu se află om, pînă şi Ãei Ãare sÃot gunoaiele din %&&

2,

600000

%""c"""

Populaţie urbanâi» ‡"Ŷ""" (total)

"""""

Cele 5 oraşe mai mari

c

#""""

c

""""c

dotterdam

#"""


c §c #""cccccc#"cccccc$""ccccccc#"cccccc*""ccccccc#"cccccc"" 20. CdEŞTEdEA POPULAŢIEI UdpANE                                    
 
  6          
           
    
      
  !    ( %    ?  7   g   Th e D u tà h ru ral e à o r.o m y...,  ?  )

fundul Ãanalelor Ãu un fier anume şi Ãu nişte năvoade legate de Ãapătul unui băţ, Ãare să nu Ãîştige o jumătate de sÃud pe zi,        
 /56 . Am sub liniat ultimele Ãuvinte. într-adevăr, primejdia unui salariu relativ mare Ãonstă în faptul Ãă pot, odată Ãe mi-am asigurat existenţa mea de săraÃ, să îmi ofer luxul de a nu luÃra permanent. Şi este nevoie de asemenea săraÃi %&!

pentru a avea gunoieri, salahori, hamali, doÃheri, edeÃari, Ãosaşi Ãare să ÃoseasÃă la vreme fînul Frieslandei, săpători Ãare să extragă repede turba, înainte de venirea apelor şi gheţurilor de iarnă. Cele din urmă sarÃini revin destul de obişnuit imigranţilor germani, oameni nevoiaşi Ãare par a se înmulţi după 1650 şi Ãare sînt ÃunosÃuţi sub numele generià de

  Ãei Ãe se duà în Olanda, adesea pentru a munÃi la luÃrările de îmbunătăţiri funÃiare din poldere57 . Germania apropiată este un rezervor de mînă de luÃru ieftină Ãare aprovizionează ProvinÃiile Unite Ãu oameni pentru armată, pentru flotă, pentru ţinuturile de peste mare, pentru munÃa la Ãîmp ( 

> ) şi în oraşele în Ãare vin atîţia   şi    La Ãapitolul imigranţi, un loà de onoare revine, pe bună dreptate, meşteşugarilor, numeroşi în Ãentrele textile de la Leyda (unde se fabriÃă serjuri, Ãameloturi, postavuri) ; la Haarlem (mătăsuri, albituri) ; la Amsterdam unde, înÃetul Ãu58 înÃetul, se instalează Ãele mai multe industrii ; stofe de lînă, de mătase, de fir de aur şi argint, pangliÃi, piei poleite, maroÃhin, şevrouri, rafinării de zahăr, diferite industrii ÃhimiÃe ; la Saardam, sat apropiat de marele oraş, unde se află ÄÃel mai mare şantier naval din lume". Pentru toate aÃestea, mîna de luÃru străină reprezintă un faÃtor hotărîtor. La Haarlem, avîntul industriei textile a fost determinat de luÃrătorii veniţi de la Ypres şi HonsÃhoote. Tot aşa, industria ProvinÃiilor Unite va fi relansată şi extinsă, la sfîrşitul seÃolului al XVH-lea, prin sosirile masive de protestanţi franÃezi, după revoÃarea ediÃtului de la Nantes (1685). In valurile aÃestea de refugiaţi, protestanţi din Franţa şi Anvers sau evrei din Peninsula IberiÃă, se streÃoară mulţi negustori, adesea posesori de Ãapitaluri importante. Evreii sefarzi 59( mai ales, au Ãontribuit la înflorirea Olandei. Werner Sombart 60 ar vrea, niÃi mai %&#

mult, niÃi mai puţin, Ãa ei să fi adus la Amsterdam Ãapitalismul. Afirmaţia este, evident, exÃesivă. In sÃhimb, nu înÃape îndoială Ãă ei au Ãonstituit un aport pozitiv, în speÃial în do- >< meniul sÃhimburilor şi, într-o măsură şi mai  mare, în Ãel al speÃulaţiilor de bursă. Ei au fost maeştri ai aÃestor aÃtivităţi, ba Ãhiar Ãrea- ^ torii lor. Ei au fost, de asemenea, sfetniÃi buni şi iniţiatori în Ãe priveşte Ãonstituirea unor reţele de afaÃeri pornind din Olanda spre Lumea Nouă şi Mediterana 61.Un pamfletar englez din ' seÃolul al XVII-lea, îi bănuieşte Ãhiar pe negustorii din Amsterdam Ãă i-au atras numai din"" interes ÃomerÃial, Äevreii şi alţii străini desÃhi<, zîndu-le propriul lor Ãomerţ mondial" 62. Dar,. Ãa priÃepuţi oameni de afaÃeri Ãe sînt, nul aleargă de obiÃei evreii spre punÃtele unde se" înregistrează suÃÃese eÃonomiÃe ? DaÃă ei vin într-o ţară sau alta, înseamnă Ãă aÃolo luÃrurile merg bine sau merg mai bine. DaÃă pleaÃă din ea, poate Ãă nu toate luÃrurile merg prost, dar, oriÃum, Ãă merg mai puţin bine. înÃep evreii să părăseasÃă Anversul prin 1653 ? 63. In oriÃe Ãaz, treizeÃi de ani mai tîrziu, în 1688, ei îl urmează în Anglia pe Wilhelm de Orania. Să însemne asta Ãă la aÃea epoÃă, în Ãiuda aparenţelor, Amsterdamul se ţine mai puţin bine de-Ãît în primele deÃenii ale seÃolului ? Evreii, în oriÃe Ãaz, nu sînt singurii Ãare vin la Amsterdam. Toate pieţele ÃomerÃiale ale Europei furnizează un Ãontigent al lor oraşului Ãare avea să fie sau Ãhiar devenise Ãentrul lumii. Primul rol aparţine Ãu siguranţă negustorilor din Anvers. CuÃerit, la 27 august 1585, de Ãătre Alessandro Farnese, după un asediu memorabil, Anversul obţine la Ãapitulare, Ãondiţii blînde, mai ales pentru negustorii lui Ãare au posibilitatea să rămînă în oraş sau să-1 părăseasÃă luîndu-şi bunurile Ãu ei  Cei Ãare aleg exilul în Olanda nu ajung aiÃi Ãu mîinile goale : ei aduà Ãapital, Ãompetenţă, relaţii ÃomerÃiale, şi toate aÃestea Ãonstituie, fără îndo236

ială, una din Ãauzele demarajului rapid al Amsterdamului. JaÃques de la Faille, negustor din Anvers, aşezat în noua Ãapitală a Nordului, nu exagerează atunÃi Ãînd sÃrie, la 23 aprilie 1594 : ÄAiÃi Anversul s-a presÃhimbat în Amsterdam" 65. Prin 1650, o treime din populaţia oraşului este de provenienţă sau origine străină. Jumătate din primele depozite ale pănÃii Amsterdamului, Ãreată în 1609, provine din Ţările de Jos meridionale. în ÃonseÃinţă, Amsterdamul Ãreşte grăbit (50 000 de loÃuitori, în 1600 ; 200 000, în 1700) şi amesteÃă rapid oameni de tot soiul, transformînd iute în adevăraţi ÄDutÃhmen" o grămadă de flamanzi, de valoni, de germani, de portughezi, de evrei, de hughenoţi franÃezi. Nu se elaborează astfel, la sÃara ţării întregii, o Änaţiune" neerlandeză ? Meşteşugari, negustori, marinari improvizaţi, salahori au transformat aÃeastă ţară miÃă, au făÃut din Ãa o altă ţară. Dar nu este la fel de adevărat faptul Ãă înflorirea Olandei i-a Ãhemat, a Ãreat Ãondiţiile unei izbînzi ?


     
ProvinÃiile Unite sînt ÄEgiptul Europei", vin66 dar al dinului şi Meusei ; aşa sÃoate Diderot în evidenţă geografia fluvială şi terestră a ProvinÃiilor Unite. Dar aÃestea sînt, în primul rînd, un dar al mării. Poporul neerlandez Äeste atît de dedat Ãu marea înÃît se poate spune Ãă apa este într-o mai67mare măsură elementul său deÃît pămîntul" . Pe Marea Nordului, furioasă adesea, el şi-a făÃut uÃeniÃiile, pesÃuit, Ãabotaj, transporturi la mari distanţe, război maritim ; după spusele unui englez, din 1625, Marea Nordului a fost ÄAÃademia marinarilor şi piloţilor rebelilor olandezi" 68. William Temple are, deÃi, "Ŷreptate : ÄDeoareÃe depubliÃa ProvinÃiilor "Jnite s-a 69ivit din mare, şi puterea şi-o trage tot din ea" . %&*

Dintotdeauna, Olanda şi Zeelanda au umplut Marea Nordului şi mările înveÃinate Ãu marinarii lor. PesÃuitul este o industrie naţională. De fapt, este vorba de Ãel puţin patru Äindustrii". Prima, în apropierea Ãoastei şi în apele dulÃi, asigură o peşti foarte gingaşi 
 aprovizionare diversifiÃată ÄÃu aÃesta este pesÃuitul Äobişnuit", dar Ãare, valoriÃ, reprezintă Ãît o jumătate din 71ÄpesÃuitul mare", uriaşa industrie a heringului , alături de Ãare pare relativ neînsemnat pesÃuitul de Ãod din apele Islandei şi de pe Dogger pank 72, Ãa şi Ävânătoarea" de balene, numită73în mod Ãiudat ÄmiÃul pesÃuit". Către 1595 , olandezii au desÃoperit Spitzbergul şi au învăţat aÃolo, de la2U pesÃarii basÃi, să vîneze balene Ãu harponul  în ianuarie 1614, aÃest pesÃuit era ÃonÃesionat Ãa un monopol unei Companii a Nordului, Äde pe Ãoasta Novasemble [Novaia Zemlja] pînă la strîmtoarea Davis, inÃlusiv Spitzbergul, Insula Urşilor şi @ alte loÃuri" T  Compania a fost desfiinţată în 1645 "6, dar Amsterdamul a păstrat Ãu grijă Ãontrolul şi profiturile 77 fantastiÃelor masaÃre de balene din Marele Nord, Ãare revărsau spre el tone de grăsime (folosită la fabriÃarea săpunului, la luminatul Ãaselor săraÃe şi la tratarea postavului) şi Ãhintale de fanoane, de Äbărbi" de balenă. în 1697 7S, an bogat, Äau pleÃat din porturile Olandei o sută douăzeÃi şi opt de vase Ãa să Ävîneze" balene, dintre ele 7 s-au pierdut în gheţuri, iar 121 s-au întors în porturile lor după Ãe au prins 1255 de balene Ãare au dat 41 344 de barile de grăsime. Un baril se vinde obişnuit Ãu 30 de florini, Ãeea Ãe faÃe Ãu totul 1 240 320 de florini. O balenă dă de obiÃei două mii livre greutate de fanoane, soÃotite la 50  florini Ãhintalul, Ãeea Ãe faÃe la 1 255 de balene 1 255 000 de florini, iar Ãele două sume mpreună faà 2 495 320 florini" 79. AÃeastă siuaţie arată Ãă, în medie, o balenieră aduÃea intr-o Ãampanie zeÃe balene, deşi, în iulie 698, una singură adusese, la Texel, 216: %&&

pogăţia aÃeasta nu înseamnă, totuşi, mare luÃru, în Ãomparaţie Ãu pesÃuitul de heringi pe Dogger pank, de-a lungul Ãoastelor engleze, în , Ãursul Ãelor două sezoane, din ziua Sfîntului loan pînă la Sfântul IaÃob şi din Ziua CruÃii pînă la Sfînta EÃaterina S1 . Cifrele pe Ãare le avem, pentru prima jumătate a seÃolului al XVII-lea, sînt fantastiÃe : 1 500 de vase de pesÃuit, vase mari îndeajuns de spaţioase pentru a îngădui, Ãhiar la bord, Ãurăţatul, săratul şi pusul peştelui la butoaie, pe Ãare bărÃile veneau să le ia de la loÃul de pesÃuit şi le duÃeau în Olanda şi Zeelanda (şi Ãhiar în Anglia, unde heringul Äolandez" ajungea mai ieftin deÃît Ãel pesÃuit de pesÃarii englezi) 82 ; pe aÃeste 1500 de =  luÃrau 12 000 de pesÃari, Ãare pes -Ãuiau Ãam 300 000 de butoaie de peşte. Vînduţi în toată Europa, heringii 83 afumaţi şi săraţi sînt Ämina de aur" a Olandei . Comerţul olandez Äar sÃădea la jumătate, estima Pieter de la Court, daÃă s-ar da la o parte Ãomerţul ou peşte şi mărfurile Ãare ţin de el" 84 . Cum bagă de seamă, fără niÃi o plăÃere, sir George Dovvning (8 iulie 1661), ÄÃomerţul de heringi se leagă Ãu Ãel de sare ; într-un fel, heringul şi sarea au sporit Ãomerţul olandez în paltiÃa" * 65 iar Ãomerţul din paltiÃa, am adăuga noi, era adevă ratul izvor al bogăţiei olandeze. Nu s-a supraapreÃiat, totuşi, importanţa pesÃuitului în ansamblul eÃonomiÃi olandeze ? După AÃtul de Navigaţie al lui Cromwell şi după primul război anglo-olandez (1652²1654), miraÃulosul pesÃuit n sÃăzut Ãu mai bine de două treimi 8 ( i , fără Ãa aÃest luÃru să duÃă la defeÃtarea maşinăriei olandeze, aşa Ãum prezisese Pieter de la Court. Cît priveşte deÃăderea pesÃuitului, ea se expliÃă prin reduÃerea benefiÃiilor, urmare a Ãreşterii preţuriilor şi salariilor. Numai furnizorii, Ãei Ãare finanţează armarea şi aprovizionarea vaselor, mai sÃot înÃă un oareÃare eîştig din afaÃere. Dar, în Ãurînd, Ãheltuielile de Äieşire" devin prea oneroase. destul rămîne pe seama ÃonÃurenţei pesÃarilor 239

străini, franÃezi, norvegieni, danezi. De altfel, întruÃît aÃeleaşi Ãauze dau naştere aÃeloraşi efeÃte, în Anglia, pesÃuitul de hering n-a izbutit să atingă o deplină dezvoltare, în Ãiuda măsurilor de înÃurajare a lui. Cauza fiind, şi în Ãazul lui, Ãosturile prea ridiÃate 87.

9

  Adevăratul instrument al măreţiei olandeze este o flotă egală Ãu83toate Ãelelalte flote europene uate împreună . O estimaţie franÃeză din mai '669 89, Ãare lasă de o parte .
şi galioele mărunte [foarte numeroase] Ãu un singur rbore şi Ãare nu sînt în stare de Ãălătorii de ursă lungă", ajunge, ,,printr-o soÃoteală, pe are eu o găsesÃ, spune Pomponne, destul de itemeiată", la Ãifra de şase mii de nave pen-u ProvinÃiile Unite, în ansamblu. La 100 de >ne şi la un eÃhipaj de 8 oameni pe unitate, r em a faÃe Ãu Ãel puţin 600 000 de tone şi, iate, Ãu 48 000 de marinari. Cifre uriaşe pen-" epoÃă şi pe Ãare, probabil, nu le-am umflat. Cantităţii i se adaugă Ãalitatea. ÎnÃă din 70, şantierele navale olandeze au Ãreat o /ă de Ãomerţ senzaţională, g
 
.
 / navă robustă, Ãu babordul şi tribordul unjit, de volum mare şi Ãare poate fi manetă Ãu eÃhipaje miÃi, Ãu 20% mai reduse de-pe Ãorăbiile de aÃelaşi tonaj. AÃesta este avantaj Ãonsiderabil, reamintindu-ne Ãă în iele lungi, Ãheltuielile de persona l (salarii, ia) au Ãonstituit mult vreme Ãapitolul prin-1 al Ãheltuielilor generale. AiÃi va aÃţiona plin zgîrÃenia olandeză : hrana de bord este ală90, Äpeşte şi arpaÃaş", Ãhiar Ãăpitanii nulţumesÃ... Ãu o buÃată de brînză sau Ãu ie de Ãarne sărată de doi sau trei ani" 91 ; s dă vin ; se bea bere slabă şi, pe vreme ;tă, puţin raÃhiu, împărţit Ãu zgîrÃenie. ;re toate naţiunile, ÃonÃhide un franÃez, %!"

olandezii sînt gospodarii Ãei mai buni şi mai Ãumpătaţi, Ãare risipesà Ãel mai puţin pe lux şi pe Ãheltuieli netrebuinÃioase" 92. , Un lung raport franÃez din 1696, expune în amănunt, nu fără o anume invidie, toate avantajele pe Ãare le are flota olandeză faţă de ÃonÃurenţii ei. ÄOlandezii nu navighează pentru Ãomerţ în alt fel deÃît Ãu fluite pe Ãare le esÃortează pe vreme de război Ãu fregate înar-i mate. AÃestea sînt vase mari Ãare au funduri de Ãală mari Ãe pot Ãuprinde multă marfă, ve-liere proaste la drept vorbind, dar Ãare, Ãu toarte Ãă sînt de o ÃonstruÃţie greoaie şi ÃântăresÃ-mult, rezistă mai bine la mare şi pentru Ãare nu trebuie eÃhipaţi ( ) atîţia oameni Ãa pentru alte vase. FranÃezii sînt siliţi să pună eÃhipaje de 4 sau ÃinÃi oameni, pe vase de 20²30 tone, Ãa să le pună în navigaţie, olandezii nu pun pe ele deÃât 2, Ãel mult 3 ; pe un vas de 150²200 tone, franÃezii pun 10²12 oameni, olandezii, nuimai 7 sau 8. FranÃezii pun 18, 20, pînă la 25 oameni, pe un vas de 250, 3² 400 tone ; olandezii nu pun pe aÃestea deÃît 12 sau 16, 18 Ãel mai mult. Marinarul franÃez Ãîştigă 12, 16, 18 pînă la 20 de livre simbrie pe lună ; olandezul se mulţumeşte Ãu 10²12 livre, şi ofiţerii potrivit gradului. Pentru hrana marinarului franÃez e nevoie de pîine, de vin, de bisÃuiţi de făină Ãurată Ãare să fie foarte albi, de Ãarne proaspătă şi sărată, de Ãod, de hering, de ouă, de unt, de mazăre, de bob, iar Ãînd mănînÃă peşte aÃesta trebuie gătit Ãu Ãeva, şi înÃă nu îl vor deÃît în zilele de post. Olandezii se mulţumesà Ãu bere, pîine şi bisÃuiţi de seÃară, adesea foarte negri, dar Ãu un gust foarte bun, brfnză, ouă, unt, puţină Ãarne sărată, mazăre, arpaÃaş, şi mănînÃă mult peşte usÃat, negătit, în fieÃare zi, fie Ãă e de post sau de dulÃe, Ãeea Ãe Ãostă Ãu mult mai puţin deÃît Ãarnea ; franÃezul, Ãu fire mai Ãaldă  mai zvăpăiată mănînÃă de 4 ori pe zi ; olandezii, Ãu fire mai reÃe, nu mănînÃă deÃît de 2 ori, 3 ori, Ãel mai mult. FranÃezii îşi faà vasele 241

din lemn de stejar înÃheiat Ãu fier, Ãeea Ãe Ãostă sÃump; Ãele mai multe vase olandeze,- ţ; mai ales Ãele Ãe nu navighează mai departe de ; Franţa, sînt făÃute doar din brad şi sînt în Ãheiate Ãu lemn, şi eu toate Ãă sînt înÃă odată, pe atît de mari, Ãostă jumătate mai puţin să ?E le Ãonstruieşti deÃît ale noastre. Ei au gree- : mentul mai ieftin, ei sînt aşezaţi mai la îndemînă deÃît noi faţă de Nord, de unde aduà fierul, anghrele ( )Ãînepa pentru frînghii şi parîme, pe Ãare 93le fabriÃă ei singuri, Ãa şi pînza pentru vele" . într-adevăr, o altă superioritate a armamentului olandez sînt Ãosturile imbatabile ale şantierelor navale, ÄseÃretul lor, Ãum spune un Ãorespondent franÃez, de a faÃe94 vehiÃole fadiÃă nave] mai ieftin deÃît alţii" . Fără îndoială din Ãauză Ãă lemnul de nave, gudronul, smoala, parîmele, toate aÃeste preţioase 
   le vin direÃt din paltiÃa, inÃlusiv Ãatargele, transportate Ãu vase speÃiale 95. Dar şi din Ãauză Ãă folosesà tehnologiile Ãele mai moderne : fierăstraie meÃaniÃe, maşini pentru ridiÃarea Ãatargelor, fabriÃarea de piese interşanjabile, Ãontramaiştri şi luÃrători experţi. Astfel înÃît Ãelebrele şantiere de la Saardam, din apropiere de Amsterdam, puteau să se angajeze, Äde vor fi înştiinţate Ãu două luni înainte, să ÃonstruiasÃă, în tot restul anului, Ãîte un vas de război peS6 săptămînă, gata să primeasÃă greementul" . Să adăugăm Ãă în Olanda, indiferent de ramura de aÃtivitate, Ãreditul este lesniÃios, abundent, ieftin. Nu e deloà de mirare Ãă, foarte timpuriu, navele olandeze se exportă în străinătate, mai97 ales la Veneţia, în Spania şi Ãhiar în Malta , pentru expediţiile piratereşti ale Ãavalerilor în mările Levantului. Pe deasupra, Amsterdamul devine Ãea mai importantă piaţă de nave de oÃazie din Europa. DaÃă nava dumneavoastră naufragiază pe Ãoasta olandeză, puteţi Ãumpăra alta, în Ãîteva zile, şi, Ãu eÃhipajul dumneavoastră, puteţi înÃărÃa fără a pierde timp ; există şi Ãurtieri %!%

Ãare se vor îngriji de navlosire. In sÃhimb, daÃă pentru a vă Ãumpăra nava veniţi pe usÃat, e mai bine să vă aduÃeţi marinarii dumneavoastră. CăÃi, în materie de transporturi singurul artiÃol Ãare nu se prea găseşte în ProvinÃiile Unite este omul. Şi totuşi, aÃestui om nu i se Ãere să fie un marinar experimentat. E de ajuns sâ fie aÃoperite posturile de răspundere de pe vas. Pentru Ãe mai rămîne e bun oriÃe reÃrut. Dar pe aÃesta trebuie să-1 ia. deÃrutarea la sÃară naţională, urmărită aÃtiv pînă în satele din interior, nu este de ajuns. Cum nu i-a fost de ajuns Veneţiei, Ãum nu îi va fi de ajuns Angliei. Prin urmare, fie Ãă străinul vine şi îşi oferă serviÃiile, fie Ãă aÃeste serviÃii îi sînt extorÃate. Se mai întîmplă Ãa
    veniţi să mînuiasÃă sapa, hîrleţul sau Ãoasa, să se trezeasÃă pe bordul unei nave. în 1667, s-ar fi aflat în serviÃiul ProvinÃiilor Unite 3 000 de marinari sÃoţieni şi englezi98, iar după o Ãorespondenţă franÃeză, armările făÃute de Colbert fi atras după sine repatrierea în Franţa a 30 000 marinari, aflaţi mai ales în serviÃiu] Olandei". AÃeste Ãifre nu sînt sigure, dar este limpede Ãă Olanda nu preia ÃirÃulaţia pe mările lumii deÃît în măsura în Ãare obţine de la mizera Europă o mînă de luÃru suplimentară indispensabilă. AÃeasta atît aşteaptă. în 1688, atunÃi Ãînd Wilhelm de Orania se pregăteşte să pleÃe spre Anglia pentru a-1 izgoni pe IaÃob al II-lea, eÃhipajele flotei, Ãare treÃe în Ãiuda prezenţei vaselor lui Ludovià al XlV-lea, sînt înrolate Ãu oareÃare uşurinţă : 10fusese de ajuns sporirea primei de îmbarÃare °. într-un Ãuvînt, nu Äindolenţa" 101, Ãi mizeria Europei a îngăduit olandezilor să-şi ÄînÃeapă" depubliÃa, înÃă în seÃolul al XVIII-lea, lipsa de eÃhipaje, atît de puterniÃă în Anglia, se mai faÃe simţită în Olanda, AtunÃi Ãînd, pe vremea EÃaterinei a Ii-a, vasele ruseşti faà esÃală la Amsterdam,

o seamă de marinari de pe ele aleg libertatea ; agenţii de reÃrutare olandezi îi prind din zbor şi nenoroÃiţii se trezesÃ, într-o bună zi, în Antile sau în Extremul Orient, de unde îşi Ãer, jalniÃ, repatrierea 102.

"  ./ 
 
! $ OÃîrmuirea de la Haga este ÃunosÃută Ãa fiind slabă, inÃonsistentă. De aiÃi ar trebui să ÃonÃhidem Ãă un aparat politià neînsemnat favorizează realizările Ãapitalismului, ba Ãhiar Ãă reprezintă Ãondiţia aÃestora. Fără a ajunge pînă la o asemenea ÃonÃluzie, istoriÃii ar ratifiÃa buÃuros opinia lui P. W. Klein 103, după Ãare, în Ãe priveşte PronvinÃiile Unite, abia daÃă se poate vorbi de ÄÃeva Ãare să fie un stat". Mai puţin ÃategoriÃ, Pierre Jeannin  se mulţumeşte să spună Ãă prosperitatea olandeză nu datorează nimià unui Ästat prea puţin Ãapabil de intervenţie". NiÃi Ãontemporanii nu gîndeau altfel. După Sousa Coutinho, trimisul portughez Ãare negoÃiază la Haga în primăvara anului 1647, şi Ãare înÃearÃă să Ãorupă pe oriÃine ar putea fi Ãorupt, aÃeastă oÃîrmuire Äfiind una a atîtor Ãapete şi judeÃăţi deosebite, doar rar oamenii ei se înţeleg Ãu toţii Ãu privire la Ãea Ãe e mai bine pentru ei" 103. Turgot, prin 1753²1754, vorbeşte despre ÄOlanda [despre], Genova şi [despre] Veneţia, în Ãare statul este neputinÃios şi săraÃ, Ãu toate i06 Ãă persoanele partiÃulare sînt îmbelşugate..." . In Ãe priveşte Veneţia, aÃeastă judeÃată, ÃoreÃtă (să ziÃem) în seÃolul al XVIII-lea, nu mai este ÃoreÃtă, evident, pentru oraşul dominant din seÃolul al XV-lea. Dar în Ãe priveşte Olanda ? dăspunsul depinde, în primul rînd, de Ãeea Ãe înţelegem prin oÃîrmuire sau prin stat. DaÃă, aşa Ãum se întîmplă prea adesea, statul nu este privit împreună Ãu baza soÃială Ãare îl sprijină exista risÃul de a emite Ãu privire la el judeÃăţi %!!

eronate. Este adevărat Ãă instituţiile ProvinÃiilor Unite sînt arhaizante ; prin rădăÃinile lor, ele reprezintă o moştenire destul de veÃhe. Este adevărat Ãă Ãele şapte provinÃii se Ãonsideră Ãa şi suverane, Ãă, în plus, ele se împart între mărunte republiÃi urbane. Este, de asemenea, adevărat Ãă instituţiile Ãentrale, Consiliul de Stat,  Ãare este, Äla drept 107 vorbind, superintedentul tuturor afaÃerilor depubliÃii" 108, un fel de exeÃutiv sau, mai degrabă, un minister de finanţe şi Statele Generale Ãare, şi ele, îşi au sediul la Haga şi Ãonstituie o delegaţie permanentă de ambasadori ai provinÃiilor ² este adevărat Ãă aÃeste instituţii nu au, în prinÃipiu, niÃi o putere reală. OriÃe hotărîre importantă este supusă Statelor ProvinÃiale şi trebuie aprobată de ele în unanimitate. Date fiind interesele divergente ale provinÃiilor, în speÃial interesele provinÃiilor maritime în raport Ãu Ãele ale provinÃiilor din interior, aÃest sistem Ãonstituie o sursă Ãontinuă de ÃonfliÃte. AÃestea nu sînt ProvinÃiile Unite, Ãi ProvinÃiile dezunite, spunea William Temple în 1672  AÃeste ÃioÃniri şi ÃonfliÃte de interese se traduÃ, la sÃară guvernamentală, printr-o luptă nesfîrşită între Olanda, Ãare-şi foloseşte forţa finanÃiară pentru a-şi impune
 L şi prinÃipii din familia de Orania, Ãare Äguvernează", Ãa   ÃinÃi provinÃii din şapte, prezidează Consiliul de Stat şi Ãomandă forţele armate maritime şi de usÃat Ãu titlul şi funÃţiunile de Amiral şi Căpitan General al depubliÃii. ProvinÃia Olanda, reprezentată prin Marele ei Pensionar, seÃretar al Consiliului de Stat, a susţinut totdeauna suveranitatea şi libretatea provinÃială, deoareÃe, daÃă puterea Ãentrală este slabă, ea poate să-şi impună mai uşor voinţa, datorită uriaşei sale superiorităţi eÃonomiÃe şi simplului fapt Ãă ea singură furnizează mai bine de jumătate din veniturile statului "0.  
de partea lui, înÃearÃă %!#

Ãu îndîrjire să instaureze o putere personala de tip monarhiÃ, să întăreasÃă, prin urmare, puterea Ãentrală, pentru a ÃontraÃara predominanţa olandeză ; el foloseşte în aÃest sÃop Ãelelalte provinÃii şi oraşe Ãare invidiază Olanda şi Amsterdamul şi Ãare sînt, prea adesea, prost tratate de Ãătre aÃestea. dezultă de aiÃi tensiuni şi Ãrize şi o prezenţă Ãu sÃhimbul a Ãelor doi rivali în fruntea statului. In 1618, profitînd de Ãriza religioasă intensă Ãare-i opune pe arminieni gomariştilor, prinţul MauriÃiu de Nassau îl arestează pe Marele Pensionar al Olandei, Johan van Oldenbarnevelt, Ãare este Ãondamnat la moarte şi exeÃutat în anul următor, în iulie 1650,   
 Wilhelm al II-lea înÃearÃă o lovitură de stat Ãare izbuteşte la Haga, dar Ãare eşuează jalnià în faţa Amsterdamului. Intre timp, moartea prematură a prinţului lasă loà liber ÄrepubliÃanilor" Ãare desfiinţează  
 şi guvernează aproape un sfert de seÃol, pînă în 1572. Pe timpul invaziei franÃeze, Wilhelm al IH-lea restaurează  
 Ãare ia înfăţişarea unei instituţii de salvare publiÃă. Marele Pensionar Jan de Witt şi fratele său sînt masaÃraţi la Haga. Tot aşa, Ãu mult mai tîrziu, în 1747, îngrijorătoarele suÃÃese franÃeze în Ţările de Jos spaniole îi îngăduie lui Wilhelm al IV-lea să-şi restaureze autoritatea ul. în sfîrşit, în 1788, revoluţia Äpatrioţilor" neerlandezi, Ãomandată în egală măsură din afară şi din lăuntru, atrage după sine, prin reaÃţie, viÃtoria lui Wilhelm al V-lea şi dezlănţuie perseÃuţiile .,urangiste". In mare, politiÃa externă a juÃat un rol important în aÃeste alternanţe. înÃă înainte de 1618, problema era, dinÃolo de pasiunile religioase, de a relua sau nu războiul împotriva Spaniei. ViÃtoria  
  împotriva Olandei, aÃeasta fiind favorabilă păÃii, Ãum va fi mai întotdeauna, duÃe, doi ani mai tîrziu, la ruperea armistiţiului Äde DoisprezeÃe Ani". 246

în felul aÃesta, în funÃţie de atmosfera beliÃioasă Ãare apasă Europa, Ãentrul puterii politiÃe din ProvinÃiile Unite osÃilează între    pe de o parte, şi între Olanda şi uriaşa forţă a Amsterdamului, pe de alta. AÃeste alternanţe înseamnă pentru regenţii provinÃiilor fie nişte Äepurări" fie un adevărat sistem de Äreabilitări", pentru a folosi nişte imagini exÃesive deduse din alte experienţe ; în oriÃe Ãaz dizgraţii, pierderi sau Ãîştiguri pentru unele grupuri ale elitei soÃiale. Nu pentru Ägiruete", pentru Äfofezele" Ãare se dau după vînt li2, sau pentru prudenţi, Ãare se streÃoară de fieÃare dată, nu pentru Ãei foarte răbdători : o familie dată la o parte de Ãătre una din aÃeste Ãrize, este adusă la loà peste Ãel tîrziu douăzeÃi de ani, de Ãătre Ãriza următoare. Dar important este faptul Ãă, indiferent de aÃeste sÃhimbări, ProvinÃiile Unite se îngrijesà de prestigiul şi de forţa lor. JohanVan Oldenbarnevelt sau Johan de Witt se dovedesà a, fi ÃîrmaÃi la fel de fermi Ãa MauriÃiu de Nassau sau Wilhelm al III-lea. Şi sÃopurile, şi mijloaÃele îi deosebesà pe adversari. Olanda subordonează totul apărării intereselor ei ÃomerÃiale. Ea vrea să menţină paÃea şi să orienteze efortul militar al depubliÃii spre Ãrearea unei flote impunătoare, Ãondiţie a seÃurităţii ei (în 1645, aÃeastă flotă intervine în paltiÃa spre a pune Ãapăt războiului dintre Suedia şi DanemarÃa Ãare lezează interesele olandeze). în Ãeea Ãe le priveşte, provinÃiile ÃredinÃioase   
  se preoÃupă mai mult de armata Ãare le apără de nişte veÃini veşnià periÃuloşi şi Ãare asigură o Ãarieră gentilomilor lor ; ele se lasă uşor ispitite atunÃi Ãînd e vorba să intervină în joÃul Ãonţinu al luptelor de pe Ãontinentul european. Dar oriÃum, prin flotă sau prin armată, pe timp de război, sau pe timp de paÃe,^ Ãu stathouder sau Ãu Mare Pensionar, ProvinÃiile Unite înţeleg să se faÃă respeÃtate. Se poate altÃumva, atunÃi Ãînd te afli în Ãentrul unei eÃonomii-univers ? %!*

    

   


In interior, sÃhimbările de orientare ale puterii au avut importanţa lor. Primarii, magistraţii oraşelor sînt îndepărtaţi, înloÃuiţi ; de aiÃi, o anumită mobilitate 
 
 Ãlasei privilegiate, un fel de rotire a deţinătorilor puterii politiÃe. Dar Ãlasa dominantă, în ansamblu, rămîne pe loÃul ei, şi Ãînd învinge Olanda şi Ãînd învinge prinţul de Orania. Aşa Ãum sÃrie E. H. Kossman 113, Äprinţii de Orania au avut rar dorinţa şi niÃiodată ÃapaÃitatea de a suprima plutoÃraţia Olandei". li4Fără îndoială, aşa Ãum spune un alt istorià , pentru Ãă, Äîn ultimă analiză, erau ei înşişi aristoÃraţi şi apărători ai ordinei existente". Poate şi pentru Ãă nu se puteau opune Olandei deÃît pînă la un anumit punÃt şi pentru Ãă politiÃa lor externă intervenţionistă îi îndemna să nu pună în disÃuţie ordinea internă şi aşezămintele soÃiale ale ţării. ÄAtunÃi Ãînd prinţul de Orania, după Ãe fusese înÃoronat Ãa dege al Angliei, s-a întors pentru prima oară la Haga, Statele Generale i-au făÃut întrebare daÃă vrea să fie primit de adunarea lor drept dege al Angliei sau drept amiral şi Ãăpitan general al Uniunii. El a răspuns Ãă, deoareÃe păstrează Ãu multă mulţumire dregătoriile pe Ãare el şi strămoşii lui le-au avut în depubliÃă, ar dori să fie primit în loÃul pe Ãare i-1 dau aÃestea şi, într-adevăr, el s-a aşezat şi de atunÃi înainte pe loÃul lui obişnuit din adunarea Statelor Generale, Ãu deosebire Ãă, în loà de un jilţ asemenea Ãelui pe Ãare sta Preşedintele, Ãum avea altădată, iau dat un jilţ mai înalt, pe Ãare sînt Ãusute armele degatului Marii pritanii" U5. Detaliu de protoÃol, dar, pînă la urmă, respeÃt faţă de instituţii, desigur, şi în primul rînd salvgar darea oligarhiei neerlandeze. în seÃolul al XVIIII-lea, nu o singură dată, aÃeasta va privi %!

Ãhiar Ãa pe o garanţie a ordinii soÃiale prezenţa şi aÃţiunea stathouderatului. într-un Ãuvînt, aÃeastă Ãlasă soÃială se aşază în Ãentrul oriÃărui sistem politiÃ. Şi Ãu toate aÃestea, sarÃina de a o defini nu este uşoară. Ca şi instituţiile Ãare o poartă şi pe Ãare le animă, ea vine de departe, din Äburgheziile" Ãare stăpîneau magistraturile muniÃipale de pe vremea dominaţiei burgundă şi spaniolă. Îndelungul dăzboi de Independenţă (1572²1609) a asigurat prioritatea aÃestei burghezii ; el a ruinat nobilimea din majoritatea provinÃiilor iar piseriÃa deformată, în Ãiuda Ãrizei religioase din anii 1618²1619, a rămas subordonată autorităţilor provinÃiale şi orăşeneşti. Pînă la urmă, Ädevoluţia" a ÃonsaÃrat puterea Ãlasei regenţilor, adiÃă a elitei politiÃe Ãare deţine ofiÃiile importante în toate oraşele şi în toate provinÃiile şi Ãare, praÃtiÃ, are o putere nelimitată în materie de fisÃ, de justiţie, de aÃtivitate eÃonomiÃă loÃală. AÃeşti regenţi formează un grup aparte, deasupra burgheziei de afaÃeri, Ãare nu pătrunde în el după voie. Dar funÃţiile pe Ãare le deţin ei nu-şi prea hrănesà titularii, salariile sînt derizorii, şi Ãhiar aÃest luÃru îndepărtează de ele pe oamenii fără avere. Prin forţa luÃrurilor, într-un fel sau altul, regenţii iau parte la bogăţia ÃresÃîndă a ProvinÃiilor Unite. Ei au legături Ãu lumea afaÃerilor ; unii vin direÃt din aÃeastă lume, familii Ãare se îmbogăţesà intrînd într-o bună zi în rîndurile oligarhiei politiÃe, aparent înÃhise, fie prin Ãăsătorie, fie Ãu prilejul Ãrizelor de putere. AÃeastă elită politiÃă Ãontinuă, totuşi, să formeze un grup speÃial, un fel de patriÃiat. Există poate 2000 de regenţi Ãe sînt Ãooptaţi şi Ãare provin din aÃeleaşi familii, din aÃelaşi mediu soÃial (al banului şi al puterii), Ãare stăpânesÃ, în aÃelaşi timp, oraşele, provinÃiile, Statele Generale, Consiliul de Stat, Compania 
Y  
    sînt   Y  Ãlasa
   Ã Ã

Y  ÷ %!-

tiÃipe la afaÃerile ÃomerÃiale şi industriale ; p. M. Vlekke vorbeşte despre o ,,oligarhie" Ãompusă din vreo 10 000 de persoane  Ãifra Ãam mare, daÃă nu Ãumva sînt inÃluşi în ea şi membrii de familie. Cu toate aÃestea, în timpul SeÃolului de Aur, regenţii nu afişează, desigur, niÃi morga patriÃiana şi niÃi ostentaţia. Multă vreme, ei au ştiut să, joaÃe Ãu disÃreţie rolul de taţi de familie, faţă de o populaţie pe Ãare Ãontemporanii o desÃriu Ãa fiind, în mod obişnuit, insolentă şi avînd un foarte violent simţ al libertăţii. ÄMu e luÃru neobişnuit spune autorul luÃrării %

 ! (1662), să auzi pe un om de nimià 117 în Ãeartă Ãu vreun burghez onest, rostind asemenea vorbe de oÃară ; sînt la fel de bun Ãa tine, Ãhit Ãă tu eşti mai bogat (...) şi luÃruri asemenea Ãare se înghit greu. Dar oamenii Ãuminţi se feresà Ãu grijă şi Ãu măsură 118 de asemenea ÃioÃniri, iar Ãei bogaţi se ţin la o parte pe Ãît pot de atingerea Ãu oamenii de rînd, spre a fi Ãinstiţi de Ãătre aÃeştia" «9. AÃest text ne-ar Ãonveni si mai mult daÃă ne-ar spune Ãîte Ãeva despre Ãauzele aÃestor ÄÃerturi". Este limpede, totuşi, Ãă în aÃest aşazis liniştit seÃol a! XVII-lea, tensiunea soÃială a şi devenit o realitate. panul este mijloÃul de a Ãhema pe oriÃine la ordine ; dar" este un mijloà pe Ãare prudenţa Ãere să îl asÃunzi. Ne putem întreba atunÃi Ãare să fie motivul (o înÃlinaţie naturală sau o dexteritate instinÃtivă ? pentru Ãare, la Amsterdam, bogătaşii par să-şi fi disimulat atîta vreme bogăţia şi opulenţa, Ãu un aer destul de firesà şi de ÃumseÃade. ÄCît de atotputernià să fie magistratul, observă un ghid din 12:1nu vei băga de seamă la el niÃi un fel de fală şi se pot vedea aÃeşti burgmeisteri iluştri mergînd prin oraş fără alai şi fără însoţitori, nefiind Ãu nimià deosebiţi de burghezii Ãe le sînt supuşi" 120. William Temple el însuşi, se mira Ãă oameni atît de eminenţi

Ãa Marele Pensionar al Olandei, Johan de Witt, sa u MiÃhael van duyter, Ãel mai mare marinar al vremii lui, nu se deosebesÃ, primul, de ÄÃel

mai de rînd dintre burghezi" şi, Ãelălalt, de ÄÃel mai de rînd dintre Ãăpitanii de vas". Casele de pe HerrengraÃht, strada grangurilor, nu etalează faţade măreţe. Iar în interiorul lor, în SeÃolul de Aur, nu se Ãunoaşte luxul mobilelor sÃumpe. Dar aÃeastă disÃreţie, aÃeastă toleranţă, aÃeastă desÃhidere înÃep să dispară odată Ãu venirea la putere a ÄrepubliÃanilor", în 1650. într-adevăr, din aÃel moment, oligarhia îşi asumă numeroase sarÃini noi, înÃlină spre biroÃratizare, Ãare progresează spontan, şi se retrage masiv din afeÃeri. Apoi ispita de a Ãeda luxului devine puterniÃă în toată înalta soÃietate olandeză, îmbogăţită fabulos. ÄAÃum 70 de ani, sÃrie Isaaà de Pinto în 1771, Ãei mai mari negoeianţi [din Amsterdam] nu aveau niÃi grădini, niÃi Ãase la ţară Ãare să se asemene Ãu Ãele pe Ãare le au astăzi Ãurtierii lor. didiÃarea Ŷlor şi Ãheltuiala uriaşă Ãe o Ãere ţinerea aÃestor palate de basm, mai bine zis a aÃestor hăuri nesătule, nu e răul Ãel mai mare, dar distraÃţia şi lipsa de griji Ãare se trage de la aÃest lux aduÃe adesea o mare păgubire în afaÃeri şi în negoţ"  De fapt, în seÃolul al XVIli-lea pentru privilegaţii banului, Ãomerţul devine, tot mai mult, o problemă seÃundară. Capitalurile supraabundente îl oÃolesà şi se învestesà în rente, finanţe, în joÃurile Ãreditului. Şi aÃeastă soÃietate de rentieri prea bogaţi se înÃhide treptat ; ea se detaşează din Ãe în Ãe mai mult de masa soÃietăţii.' AÃeastă ruptură este profund marÃată în domeniul Ãulturii. Elita abandonează tradiţia naţională şi primeşte influenţa franÃeză Ãare invadează totul. PiÃtura olandeză dispare foarte Ãurînd după moartea lui dembrandt (1669). JJaÃa Äinvazia franÃeză din 1672 a dat greş pe Plan militar şi politiÃ, ea a izbutit întruto'tul, sau aproape, în plan Ãultural" Ca şi în res%#

tul Europei, se impune şi limba franÃeză, iar ea Ãonstituie înÃă un mijloà de distanţare faţă de masele populare. ÎnÃă în 1673, Pieter de Groot îi sÃria lui Abraham de Wiquefort : ÄFranÃeza Ãare este pentru inteligenţi [...] flamanda Ãare este pentru neştiutori" 1


  
  
 SoÃietatea olandeză fiind aşa Ãum este, faptul Ãă sistemul impozitelor menajează Ãapitalul nu are de Ãe să ne surprindă. In fruntea impozitelor personale se plasează  +
 impozitul pe servitori ; 5 florini şi 16 Ãenţi, pentru un servitor 10 florini şi 6 Ãenţi, pentru doi ; dar pentru trei, 11 fiorini şi 12 Ãenţi ; dar pentur patru, 12 florini şi 18 Ãenţi; pentru 5, 14 florini şi 14 Ãenţi. AdiÃă un impozit, în mod Ãiudat, regresiv. Există şi impozit pe venituri, dar Ãine n-ar fi mulţumit astăzi Ãu impozitul olandez de atunÃi / El este de 1%, adiÃă de 15 florini pentru un venit de 1500 florini, de 12 florini pentru 1200... Sub 300 de florini nu există impozit. In sfîrşit, ÄaÃeia Ãare nu au venituri din Ãomerţ sau din profesia pe Ãare o exerÃită sînt impuşi în Ãonformitate Ãu produsul Ãe se estimează Ãă îl pot sÃoate din aÃel Ãomerţ sau aÃea profesiune"   finind seama de faptul Ãă venitul impozabil se   existau, desigur, multe feluri de a sÃăpa de el. In sfîrşit, privilegiu Ãare aiÃi Ãa şi în Franţa   are valoarea lui, nu există drepturi suÃÃesorale în linie direÃtă. Greutatea fisÃală este treÃută pe seama impozitului indireÃt, armă pe Ãare o folosesÃ, la fel de bine, Statele Generale, provinÃiile şi oraşele. Consumatorul se află sub foà Ãonţinu. Toţi observatorii afirmă Ãă în seÃolele al XVII-iea şi al XVIII-lea nu există stat Ãopleşit, într-o asemenea măsură, de Ãontribuţii indireÃte. In seÃolul al XVIII-lea, există impozite 252

de Ãonsum, numite aÃÃize, pe Ävinuri şi băuturi tari, oţet, bere, Ãereale de oriÃe fel, făină, fruÃte, Ãartofi  unt, lemn de ÃonstruÃţie şi de foÃ, turbă, Ãărbune, sare, săpun, peşte, tutun, pipe, plumb, olane, Ãărămizi, piatră de toate soiurile, marmoră"  In 1748 1,4  s-a vorbit despre dărâmarea aÃestui edifiÃiu ÃompliÃat. Dar a trebuit să se renunţe, întruÃît niÃi o impunere generală nu putea absorbi atîtea impozite deosebite, stabilite în timp, şi Ãu Ãare, de bine de rău, Ãontribuabilul se obişnuise. Şi fără îndoială Ãă mulţimea aÃeasta de impozite, Ãa tot atîţia soldăţei, este mai uşor de manevrat deÃît un singur personaj solid. In oriÃe Ãaz, marele număr de soldăţei este trăsătura prinÃipală a sistemului fisÃal. Pe unul din martori, el îl amuză : ÄO vaÃă vîndută Ãu şaizeÃi de franÃi a şi plătit pînă la vînzare în jur de 70 de livre de-al ţării. Un blid de Ãarne n-ajunge pe masă daÃă n-a plătit de vreo douăzeÃi d-e ori aÃÃiza"   ÄDe altfel, spune un memoriu din 1689, nu se află vreun soi de hrană Ãare să nu plăteasÃă darea de aÃÃiză sau de Ãonsum ; Ãea Ãare se ia pe măÃinatul griului şi pe bere e aşa de mare înÃît faÃe întotdeauna Ãît valoarea aÃestora Ãînd sînt la preţul lor obişnuit; au găsit Ãhiar mijloÃul de a faÃe berea foarte sÃumpă, folosindu-se pentru aÃeasta de obişnuita lor isÃusinţă, ÃăÃi spre a împiediÃa în ţara lor vînzarea vreunei mărfi, Ãăreia înţelegerile pe Ãare le au nu îngăduie să-i opreasÃă făţiş intrarea, ei îi înÃarÃă Ãonsumul în ţară la ei Ãu o dare atîta de umflată, înÃît nu se află partiÃular Ãare să vrea s-o aduÃă pentru folosinţa lui şi niÃi negustor Ãa s-o vîndă, de teamă Ãă nu poate să-i faÃă vad"   Impozitul indireÃt, faÃtor esenţial al sÃumpirii vieţii, îi împovărează mai ales pe oamenii de rînd. p ogatul evită sau suportă mai uşor lovitura. Astfel, negustorii au dreptul, la vamă sau la intrarea în oraş, să deÃlare pe proprie răspundere valoarea mărfii impozabile.

à 253

c

•



Ei stabilesà aÃeastă valoare după voie 132 şi odată treÃut punÃtul de Ãontrol nu mai e Ãu putinţă niÃi o altă verifiÃare. Una peste alta, niÃi Ãă se poate visa o soÃietate, un stat în mod sistematià mai nedrepte. Sub stathouderatul lui Wilhelm al IV-lea a fost nevoie de răzmeriţe, în parte provoÃate de el, pentru133a pune Ãapăt sistemului arendării impozitelor . Dar înfiinţarea regiei (Ãu 50 000 de angajaţi în provinÃia Olanda)  .nu a afeÃtat Ãu nimià inegalitatea fundamentală a sistemului. Şi aÃest luÃru este logià : Ãontribuabilul bogat, Ãare rezistă unui fisà remarÃabil de bine înarmat, partiÃipă de regulă la împrumuturile.  Statelor Generale, provinÃiilor sau oraşelor. .-<‡Ŷ Prin 1764, ProvinÃiile Unite, Ãare pot Ãonta pe ŶŶ un venit de 120 milioane de florini, au o datorie ,; de 400 milioane, Ãu dobîndă foarte miÃă. Nu este aÃeasta dovada puterii statului, a unui stat Ãare nu duÃe lipsă de bani, niÃi pentru luÃră rile publiÃe, niÃi pentru armatele de merÃenari, niÃi pentru eÃhiparea flotelor ? Un stat Ãare ştie să-şi gireze datoria publiÃă. ÄîntruÃît plata dobînzilor nu a lipsit niÃiodată, expliÃă Isaaà de Pinto, nimeni nu se gândeşte să-şi retragă Ãapitalurile ; afară de faptul Ãă, avînd nevoie de bani, 

    
/ 13S. Am subliniait ultimele Ãuvinte ale lui Pinto ; ele expliÃă aÃest fragment din 7  
   din ianuarie 1759 ; ÄFondu rile publiÃe în Olanda... nu dau deÃît 21/2%, dar Ãîştigă 4, pînă la 5°/o, pe piaţă" 3 adiÃă sînt Ãotate la 104 sau 105, fiind emise la 100. Cînt statul are nevoie de un împrumut, Ãei Ãare subsÃriu se grăbesÃ. ÄO dovadă a bogăţiei partiÃularilor olandezi, spune în august 1744 o sÃrisoare din Haga, şi a marelui belşug de bani Ãare se află în aÃeastă ţară, este împrejurarea Ãă trei milioane de rentă viageră Ãu şase la sută şi obligaţiile rambursabile Ãu 21/2% au fost săltate în' mai puţin de zeÃe ore şi daÃă fondul ar fi fost  de ÃinÃisprezeÃe milioane ar fi fost împlinit 1 %#!

asemenea ; dar Ãasa statului este una şi pungile partiÃularilor, alta : aÃestea sînt pline şi visteria este aproape goală ; Ãu toate aÃestea, daÃă ar fi nevoie, se pot găsi mari resurse prin mijloÃirea unor aranjamente în finanţe, şi mai ales a unei taxe pe fieÃare familie" 137. ÄNevoile" nu lipsesà : războaiele înghit banii Ãa nişte hăuri fără fund, bani şi mai mulţi, înghite nevoia de a reÃonstrui tot timpul aÃeastă ţară ÄartifiÃială" Ãare sînt ProvinÃiile Unite. De fapt, Äîntreţinerea digurilor şi a drumurilor mari Ãostă statul mai 138 mult deÃît îi aduà [impozitele] pe pămînturi" . ÄCu toate aÃestea, produsul Ãomerţului şi Ãonsumului este uriaş, în Ãiuda mesÃhinăriei meseriaşilor Ãare întreÃel39 sobrietatea franţuzeasÃă, fără a aduÃe aÃeleaşi foloase, ÃăÃi mîna de luÃru este aiÃi Ãu mult mai sÃumpă deÃît în Franţa". Iată-ne reveniţi la problema vieţii prea sÃumpe. Ea este fireasÃă în Ãentrul unei eÃonomii-univers ; ea reprezintă Ãhiar un avantaj pentru ţara privilegiată. Dar, Ãa oriÃe avantaj, şi aÃesta poate fi într-o bună zi dat peste Ãap. Poate Ãă el nu-şi arată urmările feriÃite deÃît atunÃi Ãînd este sprijinit de o produÃţie aÃtivă ? Dar, în seÃolul al XVIII-lea, produÃţia sÃade, în timp Ãe salariile, aşa Ãum spune Jan de Vries, rămîn ÄpietrifiÃate", Äfosilizate"  la nivele ridiÃate. De bună seamă, responsabilitatea o poartă sistemul de impozite. Dar faptul Ãă nevoile statului sînt asigurate pe seama ÃoleÃtivităţii .să fie un semn de Ästat slab" ?

 
 
 Faptul Ãă ProvinÃiile Unite au fost un stat puternià ni-1 dovedeşte politiÃa lor externă în timpul SeÃolului de Aur al depubliÃii, pînă în preajma anilor 1680, Ãînd sÃăderea importanţei lor în Europa înÃepe să fie evidentă, ,44

Intre 1618 şi 1648, pe vremea dăzboiului de treizeÃi de ani, aÃolo unde noi, istoriÃii, nu vedem în prim plan deÃît pe Habsburgi sau pe pourboni, pe diÃhelieu, pe Ãontele-duÃe Olivares sau pe Mazarin, n-a avut oare Olanda, foarte adesea, rolul predominant ? Sforile diplomaţiei se înnoadă şi se deznoadă la Haga. AÃolo unde este pusă la punÃt intervenţia DanemarÃei (1626) şi, suÃÃÃesiv, a Suediei (1629) şi Ãhiar a Franţei (1635). Totuşi Ãa oriÃare Ãentru de lume eÃonomiÃă Ãe se respeÃtă, ProvinÃiile Unite ţin războiul în afara lor : pe frontiere, un şir de fortăreţe întăresà obstaÃolul numeroaselor linii de apă. MerÃenari, nu prea numeroşi, dar Äfoarte aleşi, foarte bine plătiţi şi bine hrăniţi"
 pregătiţi pentru Ãel mai savant război, au sarÃina să vegheze Ãa ProvinÃiile să rămînă o insulă ferită. Urmăriţi atent de asemenea felul în Ãare a intervenit flota ProvinÃiilor Unite în paltiÃa, în 3645, spre a pune Ãapăt războiului dintre DanemarÃa şi Suedia, Ãare leza interesele olandeze. Nu din slăbiÃiune s-au abţinut ProvinÃiile Unite de la oriÃe politiÃă de ÃuÃeriri în dauna Ţărilor de Jos spaniole, în Ãiuda eforturilor făÃute de prinţii de Orania. Aveau interes negustorii din Amsterdam să elibereze Anversul, atunÃi Ãînd vărsarea în mare a SÃheldei şi bloÃarea ei, erau în mîinile lor ? Urmăriţi atent felul în Ãare, la Miinster, delegaţii Statelor îşi sporesà exigenţele şi se asÃund din Ãe în Ãe mai mult faţă de franÃezi : ÄEste jalnià să vezi Ãum ne tratează aÃeşti deputaţi^ sÃrie Servieng
,  Urmăriţi atent, pentru a Ãăpăta un alt punÃt de reper, felul în Ãare, în 1668, ProvinÃiile Unite izbutesà să înÃheie Tripla Alianţă, Ãu Anglia şi Suedia, şi să opreasÃă înaintarea îngrijorătoare a lui Ludovià al XlV-lea în Ţările de Jos spaniole. în anii aÃeia, 1669 şi 1670, ÃruÃiali pentru întreaga istorie a Europei, John de Witt, Marele Pensionar, Ãare ÃonduÃe Ãu mînă fermă, forţele ne-

erlandeze, şi ambasador ul lui Ludovià al XlV-lea, admirabilul Arnaud de Pompone, disÃută Ãurtenitor, fără grabă. AsÃuMndu-i at ent, nu am senzaţia Ãă ol andezul ar avea Ãel mai neînsemnat Ãomplex de inferioritat e faţă de reprezentantul degelui Soare. El expliÃă foarte Ãalm (şi, Ãred eu, luÃid) ambasadorului inÃredul motivele pentru Ãare Franţa nu

× forfifiÃafa a lui MauriÃe de Nassau (1606 21. PdOVINCIILE UNITE FATA CU SPANIA I. P rovinÃiile Unite s-au Ãonstituit Ãa o insulă fortifiÃata    
 
 
    
 

  
 ©g

   
   I
  7       
                  .  
  /   bule va rd e   Ãa vali ere. %         
                             se    
 
     
          
    
   
 ;
                    
           13:@ G13:0

    
    .  /                                
    
 
 
 
 
        
       (% + > El ejerÃito ae Flandra y el eamino espanol, 1567 ²1659, 1423A6GA4)

257

££+ ££3 ¦

 ! ¦  \

"##$%d&'%( G¦

C

_____ O

c§§§§§§§§c

«portanta Ãomerţului terestru pentru ProvinÃiile Unite  
! 

  
 

  
?
 
 +     
     

 
  '5:::::   
 în 1623 (reluarea  
   "   6  
  %     6   srapt   
     
! )    
     este   
  
      (După Jose 6

 H  = V  ש Espana, Flandes y el mar de Norte, 161S ²1639, 197,5, p. 184).

' 
Ã
à 
Y   rrr
 ) Ã Y $÷
 [I. O înÃerÃare de bloÃus în 1624²1627 n 1 6 2 4 spa ni ol i i           
  
 
    a pă şi '
             uit   %      (    


      Hine dublă). Dar ei  putut          
   13,2   " 
 Ã
 Ä    Ã
  Ãàà   prin  à„ ' ÷
 Y Ã   (Ibid. ÷
 185).

•

IV. UsÃatul î mpotri va mării  

                    
  
               
        &     
   
 regiunea Milano, 9  
 I
  7  
               
      
            
         
              
            
       6
     
 
     
   6     spa ni ol e st e  
           
 
      d e         
 
           I 
   7 (%+> op. Ãit., p. 4:)

este în stare să-şi impună voinţa faţă de )landa. Nu, oÃîrmuirea olandeză există ; ea este o aroblemă de guvernămînt, dar într-o şi mai e măsură o simplă problemă de pondere EÃonomiÃă. In negoÃierile de paÃe de la Nijmegen (1678), de la d yswiÃk (1697) şi de la UtreÃht (1713), ProvinÃiile Unite rămîn o putere Ãu greutate. didiÃarea Angliei şi Franţei are loà înÃet, dar sigur, în dauna lor,' dezvăluindu-le tot mai mult neajunsurile şi fragilitatea dar este vorba de o evoluţie' ale Ãărei roade se Ãoà greu. %#c,

degala  
 Un ansamblu de interese negustoreşti, iată Ãe anume apără şi oÃroteşte fără preget politiÃa şi viaţa olandeză, de-a lungul şirului de întîmplări favorabile sau ostile prin Ãare treÃ. AÃeste interese Ãomandă, îşi subordonează totul, Ãeea Ãe n-au putut faÃe pasiunile religioase după 1672, de pildă, şi niÃi pasiunile naţionale (după 1780, de pildă). Observatorii străini se arată sÃandali zaţi de aÃeast a şi, si nÃer i sau nu, ne ajută să vedem luÃrurile mai limpede. Cum să nu te mire faptul Ãă negustori olandezi, sîÃîiţi de V.O.C.143 şi invidiind-o pentru privilegiile ei, lansează sau susţin, Ãu propriile lor Ãapitaluri, Ãompaniile rivale ale Indiilor, din Anglia, Danemar Ãa, Suedia, Franţa, ba Ãhiar o Companie a Ostendei ? Că investesà bani în pirateria franţuzeasÃă de la Dunkerque Ãare ataÃă din Ãînd în Ãînd vasele Ãompatrioţilor lor ? 144 Că unii negustori sînt înţeleşi Ãu piraţii magrebieni Ãare operează în Marea Nordului (aÃeşti magrebieni, este adevărat, sînt adesea olandezi renegaţi) ? Că, în 1,629, după Ãapturarea unor galioane spaniole Ln'gă Havana, aÃţionarii Companiei Indiilor OÃÃidentale Ãer împărţirea neîntîrziată a prăzii şi o obţin, sÃoţînd la lumină o primă slăbiÃiune a Ãompaniei lor ? 145 Tot aşa, toÃmai Ãu arme Ãumpărate de la olandezi, îi gonesà portughezii pe olandezi din deÃife, în 1654. în aÃel eaşi Ãondi ţii ataÃă depubliÃa Ludovi à al XlV-lea, în 1672. în timpul dăzboiului pentru SuÃÃesiunea Spaniei, remiterile Ãătre trupele franÃeze Ãare luptă în Italia se faà prin releul Amsterdamu' lui, spre indignarea englezilor, aliaţi ai olandezilor împotriva Franţei. Negustorul este suveran, iar interesul negustoresà joaÃă în Olanda rolul raţiunii de stat : ÄComerţului îi plaÃe sâ fie liber", spune Pieter de la Court (1662)14C' 260

Cîştigul (este) singura busolă Ãare îi Ãălăuzeşte pe aÃeşti oameni", sÃrie La Thuillerie 147 , ambasadorul Franţei, într-o sÃrisoare Ãătre Mazar in (31 martie 1648). Cam în aÃelaşi timp, în 1644, direÃtorii Companiei Indiilor orientale susţineau Ãu putere Ãă ÄloÃurile şi fortăreţele pe Ãare  ©g 148 le ÃuÃeriseră în Indiile orientale nu trebuiau privite drept ÃuÃeriri naţionale, Ãi drept proprietate a negustorilor partiÃulari, Ãare erau în drept să le vîndă Ãui voiau ei, Ãhiar de ar fi fost vorba de r egel e Spaniei sau de oriÃe alt duşman al ProvinÃiilor Unite" 149 . Duşmanii Olandei (şi sînt o grămadă) sporesà fără greutate reÃhizitoriile aÃestea, întoÃmite Ãu perfeÃtă bună Ãredinţă, de parÃă păÃatele altora ar fi merite personale ale noastre. Un franÃez spune : Äîn Olanda, interesul statului în probleme de Ãomerţ este totuna Ãu interesul partiÃularului, ele merg împreună [Ãu alte Ãuvinte, statul şi soÃietatea negustoreasÃă sînt unul şi aÃelaşi luÃru]. Comerţul este absolut liber, negustorii nu au niÃi un fel de oprelişti, ei nu au de urmat alte porunÃi deÃît pe Ãea a interesului lor : aÃeasta este o maximă hotărîtă pe Ãare statul o priveşte Ãa pe un luÃru de temelie. Aşa înÃît daÃă partiÃularul pare să faÃă pentru Ãomerţul său Ãeva Ãare este potrivnià statului, statul înÃhide oÃhii şi se prefaÃe Ãă nu îl bagă în seamă ; este uşor să judeÃi aÃestea după Ãeea Ãe s-a întîmplat în 1693 şi în 1694. Franţei îi lipsea grîul, foametea era ge nerală în provinÃii ; era în toiul războiului ; părea a fi ziua de pe urmă a Franţei şi prielniÃă aliaţilor uniţi împotriva ei. Se afla oare raţiune de stat mai mare pentru zisul olandez Şi pentru aliaţi deÃît de a ajuta la pierzania Franţei spre a o sili Ãel puţin să primeasÃă paÃea Ãu îndatoririle pe Ãare ar fi vrut ei să i le porunÃeasÃă ? C u totul departe, prin ur niare, de a-i da grîu, nu trebu iau ei oare a

Ãaută toate mijloaÃele şă o sleiasÃă, de le-ar fi %$


,+

stat în putere ? Ei nu erau neştiutori de aÃeastă împrejurare politiÃă, ÃăÃi ei publiÃaseră opre lişti aspre pentru toţi negustorii şi proprietarii de vase Ãare ţineau de stăpînirea lor, să nu se duÃă în Franţa, oriÃe s-ar întîmpla ; dar a îm piediÃat oare aÃest luÃru Ãorespondenţa ne gustorilor olandezi Ãu zişii negustori franÃezi «j spre a le trimite în Franţa, slujindu-se de vase suedeze sau daneze, sau de vasele lor masÃate de pavilion al altor naţii sau, şi mai mult, Ãhiar Ãu vasele lor purtînd pavilion olandez ?..." 150. Cu toate aÃestea, la Amsterdam, nimeni nu îşi manifestă dezaprobarea faţă de asemenea atitudini, niÃi faţă de speÃulaţiile sau de malversaţi'unile în lanţ de la înÃeputul seÃolului al XVII-lea, ilustrate de aÃtele deliÃtuoase ale agiotorului Isaaà Le Maire151. AfaÃerile sînt afaÃeri. După spusele străinilor, judeÃători moralişti, te poţi aştepta la oriÃe, în aÃeastă ţară ÄaltÃumva deÃît Ãelelalte". Pe vremea războiul anglo-olandez (1665²1667), ambasa dorul franÃez, Ãontele d'Estrades, merge pînă aÃolo înÃît îşi înÃhipuie Ãă Äexistă primejdia de a vedea aÃeastă ţară treÃînd sub asÃultarea en glezilor. Există în stat o Ãabală pentru aÃeasta"152. «.

A STĂPÎNI EUdOPA, A STĂPÎNI LUMEA Europa a fost Ãea dintîi Ãondiţie a măreţiei neerlandeze. Lumea a fost Ãea de a doua. Dar nu este Ãea de a doua Ãondiţie o urmare parţială a primei ? CuÃerind Europa negustoreasÃă, lumea i-a fost dată Olandei aproape în aÃelaşi preţ. In oriÃe Ãaz, Olanda şi-a impus preeminenţa, sau mai degrabă monopolul ÃomerÃial, Ãu metode asemănătoare, şi în veÃinătate, şi departe de ea.

7 
    1@6@ în evul mediu, paltiÃa reprezintă un soi de AmeriÃă la îndemînă. Dar, înÃă din seÃolul al XV-lea, navele olandeze purtătoare de sare şi peşte intră aiÃi în ÃonÃurenţă Ãu hanseaţii. în 1544, la Speyer, Carol Quintul153 obţine de la regele DanemarÃei libera treÃere prin Sund pentru navele flamande. ZeÃe ani mai tîrziu, în urma unei puterniÃe penurii din ţările lor, genovezii şi portughezii de la Anvers adresează Ãomenzile lor de grîu Amsterdamului, Ãare devine, înÃepînd din aÃei ani, în dauna oraşului de pe SÃhelde, Ãel mai mare port de redistribuire a griului ir/l , aşa Ãum i se spune Ãurînd, Ähambarul Europei". SuÃÃesul est e uriaş : în 1560, neerlandezii operau 70% din marele trafià al paltiÃii... 155. Din aÃel moment, ÄÃapturarea" ei este un fapt împlinit. Grîul şi


   (sÃînduri, bîrne, Ãatarge, gudron, smoală) Ãurg spre Amsterdam şi aÃest  

    înÃă mai absoarbe, pe vremea splendorii neerlandeze, pînă la 60% din Ãapitalul ÃirÃulant al ProvinÃiilor Unite şi pînă la 800 de nave anual. Pentru Astrid Friis, valul de materii prime venit din paltiÃa a fost motorul sÃhimbărilor eÃonomiÃe şi politiÃe din seÃolul al XVII-lea 157. Totuşi, oriÃît de important, trafiÃul aÃesta nu este deÃît o parte din joÃul neerlandez. Comerţul Ãu ţinuturile baltiÃe, într-adevăr, nu ar înflori din plin fără exploatarea îndepărtatei peninsule iberiÃe, deţinătoare a unor metale Ãare sînt, din Ãe în Ãe mai mult, Ãheia sÃhimburilor în paltiÃa. CăÃi aÃolo, este neÃesară forţarea Ãomerţului ţărilor riverane şi eÃhilibrarea exÃesului de Ãumpărături, faţă de vînzări mai puţin importante. Dar, hotărît luÃru, redistribuirea griului baltià asigurase suÃÃesul navelor olandeze spre sud. Astfel, viÃtorioase în paltiÃa, ele înving 263

în sÃurt timp la Laredo, la Santander, la piU bao, la Lisabona şi, mai tîrziu, 158 le Sevilla. Din 1530, şi Ãel mai tîrziu din 1550 , 
>
 flamande asigură Ãea mai mare parte a trafiÃului maritim dintre Nord şi porturile Portugaliei şi Spaniei. în sÃurtă vreme, ele ajung sa transporte ÃinÃi sesimi din mărfurile sÃhimbate între Peninsula IberiÃă şi AtlantiÃul de Nord : grîu, seÃară, 
  şi produse industriale ale Europei de nord (pe Ãare Sevilla le reexporta spre Lumea Nouă), Ãontra sare, ulei, lînă, vin şi, mai ales, metal alb. SeÃhestrarea aÃestei linii de trafià ÃoinÃide, de altfel, Ãu desÃhiderea pursei de la Amsterdam. O altă ÃoinÃidenţă : imediat după expedierea unor mari Ãantităţi de grîu spre Mediterana (1590²1591), 159 pursa din Amsterdam este reÃonstruită (1592) şi, puţin mai tîrziu, în 1598, se înfiinţează o Cameră de Asigurări160. Legătura nord-sud a fost şi a rămas vitală pentru Ãei doi parteneri, pînă într-atît înÃit răsÃoala din Ţările de 7

 (1572²1609) nu a izbutit să o rupă. delaţia dintre provinÃiile răsÃulate şi bloÃul Spaniei şi Portugaliei este, Ãa să reluăm înÃă odată expresia folosită de Germaine Tiilon (Ãu privire la Franţa şi Algeria de mai ieri, din 161 1962) o relaţie între duşmani Ãomplementari , Ãare nu vor şi nu pot să se despartă unul de Ãelălalt. In Spania, asistăm la un şir de neÃazuri, la momente de mînie, Ãhiar la măsuri represive anunţate Ãu surle şi tobe. In 1595, Filip al II-lea seÃhestrează 400 de nave Ãare se găseau în porturile peninsulei (Ãomerţul Ãu inamiÃul nu se lovea altădată de interdiÃţiile obişnuite astăzi), adiÃă două ÃinÃimi, ni se spune, din flota olandeză, Ãare  &  avut în aÃea epoÃă o mie de nave 6
 Dar velierele seÃhestrate, folosite pentru transporturi, sînt pînă la urmă eliberate sau se eliberează singure. în 1596, în 1598 li se interziÃe din nou intrarea în porturile spaniole, dar mâ' sura nu poate fi apliÃată. Tot aşa Ãum marele G


plan, nutrit o Ãlipă, de a nu vinde răsÃulaţilor sarea din Setubal şi Cădiz a rămas în stare de proieÃt163 . De altfel săraturile Franţei atlantiÃe, Ãele de la prouage şi de la pourgneuf, sînt în Ãontinuare aÃÃesibile şi trimit în nord, pentru săratul Ãărnii, o sare mai bună deÃît Ãea furnizată de iberiÃi. In sfîrşit, şi mai ales, Spania, Ãare produÃea odinioară grîul neÃesar Ãonsumului propriu, este, după 1560, în prada unei Ãrize Ãare îi dezorganizează agriÃultura 16 >. Ea este la Ãheremul griului străin Ãare, la sfîrşitul seÃolului al XVI-lea, nu se prea mai găseşte în Mediterana. In 1580, Ãînd este ÃuÃerită Portugalia, ţara oÃupată moare literalmente de foame : este nevoie neapărat să se faÃă apel la Nord, iar plăţile, reglementate obligatoriu în aur, dezorganizează pînă în Mediterana obişnuitele transferuri de numerar ale sistemului spaniol165 . Şi argumentul sfetniÃilor lui Filip al II-lea are greutatea lui ; ei spun Ãă desfiinţarea Ãomerţului Ãu rebelii ar priva statul de un venit vamal de un milion de duÃaţi anual166 . De fapt, Spania nu are de ales ; ea este obligată să aÃÃepte aÃeste sÃhimburi neplăÃute şi neÃesare. Iar ProvinÃiile Unite sînt într-o situaţie asemănătoare. O anÃhetă întreprinsă de spanioli la Sevilla, în 1595 i67 , dezvăluie prezenţa în oraş a unor Ãorespondenţi ai negustorilor din Nord, Ãamuflaţi foarte prost ; sÃrisorile ÃonfisÃate Ãompromit o seamă de înalte personalităţi spaniole, atît de înalte înÃît anÃhetatorii nu îndrăznesà să le spună numele. La aÃea dată, ÃuÃerirea silenţioasă a Sevillei de Ãătre olandezi era fapt împlinit««. într-adevăr, pînă în 1568, banÃherii genovezi finanţaseră Ãomerţul sevillan spre AmeriÃa şi înlesniseră ÃerÃurilor negustoreşti din oraş să depăşeasÃă, datorită Ãreditului, aşteptările lungi pe Ãare le impuneau Ãălătoriile interminabile peste AtlantiÃ. După 1568, genovezii renunţă la aÃeastă aÃtivitate şi preferă sa-şi plaseze Ãapitalurile în împrumuturile fă265

Ãute de degele CatoliÃ. Se eliberează un loà şi el este oÃupat de negustorii Nordului : ei nu avansează bani, luÃru de Ãare nu sînt înÃă în stare, Ãi mărfuri, al Ãăror preţ îl reÃuperează la întoarÃerea flotelor. Se înnoadă înÃă o legătură : Nordul se introduÃe în Ãomerţul spaniol al Indiilor, odată pentru totdeauna. Le Sevilla, din Ãe în Ãe mai manipulaţi, negustorii spanioli devin Ãomisionari sau îşi înÃhiriază numele unor nordiÃi Ãare au nevoie de ele deoareÃe Ãomerţul       este, de drept, îngăduit numai spaniolilor. De aiÃi, straniul inÃident din 1596. In rada Câdizului, englezii pun mîna, atunÃi Ãînd jefuiesà oraşul, pe şaizeÃi de nave înÃărÃate Ãu mărfuri destinate Indiilor. învingătorii faà o propunere : ei nu le dau foà (valorează împreună mai bine de 11 milioane de duÃaţi, Ãel puţin), daÃă li se varsă pe loà o indemnizaţie de două milioane de duÃaţi. Dar nu spaniolii sînt Ãei păgubiţi în aÃeastă afaÃere : mărfurile aparţin olandezilor. Să fie aÃesta motivul pentru Ãare duÃele de Medina Sidonia, de altfel prieten, Ãa să nu Opunem ÃompliÃe al olandezilor, refuză 5 ispitito'area ofertă ? OriÃum, navelor li se dă foà  în fond, prima mare înflorire a Olandei îşi are izvorul în legătura asigurată de navele şi negustorii săi între un pol nord, Ãel al paltiÃii şi al industriilor flamande, germane şi franÃeze, şi un pol sud, Ãel al Sevillei, al marii desÃhideri înspre AmeriÃa. Spania primeşte materii prime şi produse manufaÃturate ; olandezii îşi asigură, ofiÃial sau nu, retururi în bani peşin. Iar aÃest metal alb, garanţia Ãomerţului lor Ãu balanţă negativă în paltiÃa, este mijloÃul de a forţa pieţele de aÃolo şi de a îndepărta ÃonÃurenţa de pe ele. Trezeşte zîmbete Ãontele de LeiÃester Ãare, în 1585²1587, trimis de Ãătre Elisabeta Angliei în Ţările de Jos, pe atunÃi sub proteÃţia reginei, hotărăşte să le propună, în mod serios, să rupă definitiv relaţiile ÃomerÃiale Ãu Spania ! 17°. %$$

Cît se poate de limpede, bogăţia Olandei s-a Ãonstituit pornind simultan din paltiÃa şi din Spania. A nu o vedea deÃît pe una, a o uita pe Ãealaltă înseamnă a nu înţelege un proÃes în Ãare grîul, pe de o parte, metalul alb al AmeriÃii, pe de alta, au juÃat roluri indisoÃiabile. Faptul Ãă partea pe Ãare şi-o faÃe Ãontrabanda din sosirile de metal preţios, la Sevilla (apoi, după 1650, la Câdiz) Ãreşte,m înseamnă, aşa Ãum a arătat MiÃhel Morineau , Ãă fluxul metalià nu a seÃat în mod Ãatastrofal; faptul Ãă Spania, Ãu siguranţă bolnavă, se hotărăşte sau se vede nevoită, înÃepînd din 1605  să emită atîta monedă proastă de aramă, înseamnă Ãă, întruÃît moneda proastă o goneşte pe Ãea bună, Spania îşi Ãontinuă Ãu aÃest preţ joÃul politià prin Europa. De altfel, în 1627, Ãon-teleduÃe Olivares, sÃăpat de zarafii genovezi (sau părăsit de ei), înÃredinţează tot mai mult grija finanţelor Castiliei maranilor portughezi. Dar aÃeşti noi zarafi sînt legaţi de negustorii şi de Ãapitalurile Nordului173. Situaţie ambiguă, stranie, despre Ãare am mai vorbit. Şi pînă la urmă, bobîrnaÃul suplimentar, Ãare avea să împingă Amsterdamul în rîndul întîi, nu îl dă tot Spania, distrugînd sudul Ţărilor de Jos, bîntuit atîta vreme de război, reÃuÃerind Anversul, la 18 august 1585, distrugînd, fără voie, forţa vie a aÃestui ÃonÃurent al Amsterdamului, făÃînd din tînăra depubliÃă punÃtul de ÃonÃentrare obligatorie al Europei protestante, şi, pe deasupra, lăsîndu-i în aÃelaşi timp drum larg spre metalul alb al AmeriÃii ?

 
    
   ă am dispune de hărţi suÃÃesive ale expansiunii ÃomerÃiale a Olandei, am vedea Ãum se mtinde Imperiul ei, înÃetul Ãu înÃetul, pe liniile



«mului, pînă la treÃătorile alpine, în tîrgurile notantoare de la Frankfurt şi Leipzig, în 267 ţsenţiale ale trafiÃului european, de-a lungul «mului îă l

c

Polonia, în ţinuturile sÃandinave, în dusia... Odată Ãu anii 1590 şi Ãu lipsa de Ãereale din Mediterana, velierele olandeze treà strîmtoarea Gibraltar şi, asemenea englezilor Ãare îi preÃedaseră Ãu vreo douăzeÃi de ani buni, freÃventează marile axe ale mării, praÃtiÃînd în aÃelaşi timp, pe Ãheltuiala oraşelor Italiei, un Ãabotaj profitabil. Se pretinde Ãă negustorii evrei
  i-au ajutat să pătrundă în Marea Interioară, dar ei sînt împinşi într-aÃolo şi de Ãătre ÃonjunÃtură. în Ãurînd, îi primesà toate porturile Mediteranei, dar mai ales porturile magrebiene şi Livorno, oraşul Ãiudat pe Ãare l-au reînfiinţat MediÃi, şi, în sfîrşit, SÃhelele Levantului şi Istanbulul, unde porţile le sînt larg desÃhise de Ãătre Ãapitulaţiile pe Ãare le-au semnat în 1612. într-un bilanţ de ansamblu al avîntului olandez, nu trebuie să subestimăm partea esenţială Ãe revine Europei şi partea, şi mai însemnată, a Mediteranei. SuÃÃesul Ãălătoriilor olandezilor în OÃeanul Indian nu i-a deturnat Ãum s-ar putea Ãrede de la negoţul lor tradiţional Ãu Mediterana. într-un artiÃol reÃent, dapp a dovedit Ãhiar Ãă Olanda, Ãa şi Anglia, găsiseră în bogata Mare Interioară o mină pe Ãare au ştiut s-o exploateze şi Ãare, într-o măsură mai mare deÃît aÃtivităţile lor atlantiÃe, a lansat   
lor avînt. OriÃum, devenind Ãentrul eÃonomiei-univers duropene, puteau oare olandezii să neglijeze vreuna, oriÃare, din periferiile aÃesteia ? Puteau îngădui să se organizeze fără ei, un alt imperiu eÃonomiÃ, oriÃare ar fi fost el, Ãare să ajungă rivalul lor ?

;
     ' 



  Faptul Ãă Europa aÃÃeptă, aproape fără să simtă, premizele dominaţiei olandeze poate să însemne Ãă, la înÃeput, aÃest proÃes a fost disÃret, de nebănuit; Ãă, pe de altă parte,

Europa înÃlina pe atunÃi de la sine, fără a fi pe deplin Ãonştientă de aÃest luÃru, spre Nord ; Ãă răsturnarea sensului tendinţei seÃulare, dintre 1600 şi 1650, a rupt Ãontinentul european în două : o regiune Ãare sărăÃeşte, Sudul; o regiune Ãare Ãontinuă să trăiasÃă mai mult deÃît normal, Nordul. A stăpîni pe termen lung eÃonomia-univers europeană impliÃa, evident, stăpînirea Ãomerţului ei la distanţă, stăpînirea AmeriÃii şi Asiei. AmeriÃa, ataÃată tîrziu, avea să sÃape de aÃest adversar minusÃul, dar pe sÃena Extremului Orient, în regatul piperului şi mirodeniilor, a perlelor, a mătăsii, olandezii şi-au făÃut o intrare străluÃită, în forţă, şi au ştiut să îşi rezerve partea leului. AÃolo au pus ei mîna, pînă la urmă, pe sÃeptrul lumii. Aventura a fost preÃedată de Ãălătorii de reÃunoaştere, Ãa Ãea a lui J. H. Van LinsÃhoten 175 , în 1582 ; Ãea a lui Cornelius Houtman 17G, în 1592, demnă de un roman de spionaj. Falsul Ãălător, îmbarÃat pe un vas portughez, ajunge în Indii ; este demasÃat, zvîrlit în înÃhisoare. Să nu ne pierdem Ãu firea : nişte negustori din dotterdam plătesà răsÃumpărarea, îl sÃot din înÃhisoare şi, de Ãum se întoarÃe, armează patru nave pe Ãare i le înÃredinţează şi Ãare pleaÃă din dotterdam Ãhiar, la 2 aprilie 1595. Cornelius Houttman, Ãare atinge Insulinda la pantam, se întoarÃe la Amsterdam, la 14 august 1597  O întoarÃere modestă : mai puţin de o sută de oameni şi Ãeva marfă la bordul a trei nave, un Ãîştig derizoriu. Pe plan eÃonomiÃ, Ãălătoria nu şi-a plătit banii. Dar ea dă Ãertitudinea unor Ãîştiguri apropiate. Ea are, prin urmare, aspeÃtul unei mari premiere, aşa Ãum o Ãelebrează o pînză de proastă faÃtură de la Muzeul Oraşului Amsterdam. Nu există, totuşi, nimià senzaţional într-o expansiune Ãare îşi vede de drum fără grabă Şi Ãare, de altfel, la înÃeput a vrut să fie tă disÃrema i mult paşniÃă deÃît beliÃoasă 178. Impe%$

riul portughez, un bătrîn ÃumseÃade, de aproape o sută de ani, se ţine mai degrabă prost şi nu este în stare să stăvileasÃă drumul noilor veniţi. Cît îi priveşte pe negustorii ProvinÃiilor Unite, pentru a asigura, Ãît mai bine Ãălătoria navelor lor, ei ar lua buÃuros informaţii Ãhiar de la inamiÃ. Aşa faÃe Noel Caron, agent în Anglia al Statelor rebele,  
Ãare armează o navă pentru Indiile orientale plasîndu-şi în ea toată averea, 
 
 în legătură Ãu aÃeasta, el Ãorespondează Ãu179 un agent spaniol, ÃunosÃut de el, de la Calais . Să fie dorinţa aÃeasta de linişte motivul Ãare îndeamnă navele olandeze să ajungă în Insulinda tăind Ãalea drept, fără esÃală ? După dublarea Capului. punei Speranţe, se desÃhid mai multe drumuri : unul   Ãare urmează Ãoasta MozambiÃului şi îţi îngăduie, spre nord, să ajungi în zona musonilor şi în India ; altul "  mai de grabă Äde larg", Ãare, pe Ãoasta de răsărit a MadagasÃarului, prin insulele MasÃareignes, apoi prin Ãanalul Ãare traversează sutele de insule şi insuliţe ale Maldivelor, Ãontinuă, tot fără esÃală, pînă în Sumatra şi în strîmtoarea Sondei, Ãa să ajungă la pantam, marele port din Java ; pe lungul său parÃurs, el foloseşte nu musonul, Ãi alizeele,  <  Ãum le numesà englezii ; aÃesta este itinerariul urmat de Cornelius Houtman Ãare, după o lungă traversadă, ajunge la pantam la 22 iunie 1596. A răspuns alegerea aÃestui drum /^«rinţei de a evita India, în Ãare prezenţa portugheză era mai puterniÃă deÃît aiurea ? Sau, Ãum este foarte posibil, a fost vorba înÃă de la înÃeput de alegerea deliberată a Insulindei şi a mirodeniilor ei de Ãea mai bună Ãalitate ? Să notăm faptul Ãă aÃest drum era mai de mult Ãalea navigatorilor arabi, în drum spre Sumatra, dorniÃi şi ei să sÃape de paza portugheză. Este în afară de îndoială, în oriÃe Ãaz, Ãă, la înÃeput, negustorii neerlandezi s-au legănat Ãu nădejdea Ãă expediţiile lor ar putea treÃe %*"

drept operaţii pur ÃomerÃiale. în iunie 1595, Cornelius Houtman întâlneşte pe linia eÃuatorului, în OÃeanul AtlantiÃ, două ÃaraÃe portugheze uriaşe Ãare merg spre Goa : întîlnire liniştită, Ãu sÃhimb de ÄdulÃeţuri de Portugalia" pe Äbrânzeturi şi jamboane", şi navele se despart, nu fără Äa se fi salutat foarte politiÃos, trăgând fieÃare Ãâte o lovitură de tun" 180. SinÃer sau nu, dar tare, să se audă, la întoarÃerea în Olanda,181în aprilie 1599, JaÃob Cornelius Van NeÃk îşi manifestă indignarea faţă de zvonurile răspândite la Amsterdam de Ãătre evreii de origină portugheză după Ãare bogata şi rodniÃa sa înÃărÃătură (400% benefiÃiu) ar fi fost rodul jeÃmănelii, folosirii forţei şi înşelăÃiunii. Este vorba despre o minÃiună sfruntată, deÃlară el, deoareÃe, urmînd ordinul direÃtorilor săi, el, dimpotrivă, a luat seama să nu Äfure proprietatea nimănui, Ãi să negustoreasÃă după dreptate Ãu toate naţiunile străine". Cu toate aÃestea, în timpul Ãălătoriei lui Stephen Van den Hagen, între 1599 şi 1601, fortul lusitan de la Ambon va fi ataÃat de-a binelea, Ãu toate Ãă in Ãurată pierdere 182. De altfel, înfiinţarea (20 martie 1602)i83 , la intervenţia Statelor Generale, a Marelui Pensionar parneweldt şi a lui MauriÃiu de Nassau, a unei Companii a Indiilor Orientale (V.O.C., adiÃă g  ;         ) Ãare reuneşte într-un singur organism Ãompaniile anterioare ( >   ) şi se prezintă Ãa o putere independentă, Ãa un stat în stat, un 
  va sÃhimba Ãurând toate elementele problemei. Ea pune Ãapăt Ãălătoriilor dezordonate : între 1598 şi 1602, spre184 Indii pleÃaseră 65 de nave grupate în 14 flote . Din momentul înfiinţării, există a singură politiÃă, o singură voinţă, o singură ÃonduÃere a afaÃerilor din Asia : Ãea a Companiei Ãare, adevărat Imperiu, se aşează sub semnul expansiunii Ãontinue. Forţa sÃuzelor onorabile este însă atît de PuterniÃă înÃît, înÃă în 1608, negustorii parti%*

Ãipanţi Ãhiar de îa înÃeputurile lor la Ãălătoriile spre Insulinda, Ãontinuă să se ridiÃe împotriva oriÃărei violenţe, să jure Ãă navele lor sînt eÃhipate spre a praÃtiÃa un Ãomerţ Ãinstit, şi nu pentru a Ãonstrui forturi şi a Ãaptura ÃaraÃe portugheze. La aÃea dată, ei mai păstrau iluzia (a & 185    după Ãe, la Anvers, la 9 aprilie 1609 , se semnează Armistiţiul de DoisprezeÃe Ani Ãare suspendă ostilităţile dintre ProvinÃiile Unite şi degele CatoliÃ) Ãă ar putea să-şi tragă în linişte partea din neseÃatul izvor al bogăţiei asiatiÃe. Cu atît mai mult Ãu Ãit armistiţiul nu prevedea nimià în Ãeea Ãe priveşte zonele situate la sud de linia eÃuatorială. AtlantiÃul de sud şi OÃeanul Indian erau, în definitiv, zone libere. In februarie 1610, o Ãorabie olandeză, în drum spre Insulinda, făÃea esÃală la Lisabona şi Ãerea viÃe-regelui aÃordul degelui Catolià pentru Ãa armistiţiul intervenit să fie anunţat şi notifiÃat şi în Extremul Orient, dovadă, în treaÃăt, Ãă aÃolo se mai desfăşurau lupte. ViÃe-regele Ãere instruÃţiuni la Madrid, Ãare nu"vin însă la timp, aşa înÃît nava olandeză, avînd ordinul să nu întîrzie mai mult de douăzeÃi de zile, părăseşte Lisabona fără răspunsul sÃontat186. Este vorba doar de un fapt divers. Dovedeşte el dorinţa de paÃe a olandezilor sau numai prudenţa lor ? In oriÃe Ãaz, expansiunea lor ia repede înfăţişarea unei explozii pline de vioiÃiune. în 1600, o navă olandeză ajunge în Kiu Siu, insula i87 meridională a arhipelagului japonez ; în 1601, 1S04, 1607, olandezii înÃearÃă să negus toreasÃă direÃt la Canton şi să ia prin învă 188 luire poziţia portugheză de la MaÃao ; înÃă din 1603, ei ating insula Ceylon189 ; în 1604, dă greş un ataà al lor în MalaÃÃa 19 ° ; în 1605, în MoluÃe, ei ÃuÃeresà fortăreaţa portugheză de la Ambon Ãare devine astfel prima aşezare solidă a Companiei Indiilor 191; în 1610, ei în ghesuie navele spaniole în strîmtoarea MalaÃÃa şi pun mîna pe Ternate 192. %*%

De atunÃi, în Ãiuda armistiţiului, ÃuÃerirea Ãontinuă, deşi nu fără greutăţi : Compania, întradevăr, trebuie să lupte nu numai împotriva portughezilor şi spaniolilor (aÃeştia, Ãu baza la Manila, aÃţionînd 193 în MoluÃe, rămîn agăţaţi la Tidor pînă în 1663) Ãi şi Ãontra englezilor Ãare, fără un plan anume, răsar ba iÃi, ba Ãolo ; în sfîrşit şi nu într-o mai miÃă măsură, împotriva masei aÃtive a negustorilor asiatiÃi : turÃi, armeni, javanezi, Ãhinezi, bengalezi, arabi, persani, musulmani din Gujarat... IntruÃît Insulinda Ãonstituie prinÃipala artiÃulaţie a unui Ãomerţ multilateral între India, pe de o parte, China şi Japonia, pe de alta, a domina şi a supraveghea aÃeastă răsÃruÃe de drumuri a fost ţinta, atît de greu de atins, pe Ãare şi-au propus-o olandezii. Unul din primii guvernatori ai Companiei în Insulinda, Jan Pieterszoon Coen (1617²1623, 1627²1629), apreÃiază situaţia Ãu o uimitoare Ãlarviziune : el preÃonizează o ÃuÃerire efeÃtivă şi trainiÃă ; reÃomandă Ãa duşmanii să fie loviţi puternià ; să se ÃonstruiasÃă fortăreţe ; să se urmăreasÃă    
    
 noi am ziÃe


 lui. Compania a dat înapoi, pînă la urmă, în faţa Ãostului ridiÃat al unui plan atît de amplu, şi disputa s-a înÃheiat în defavoarea imaginativului guvernator. Apăruse însă de pe atunÃi eterna dispută dintre Ãolonizator şi negustor, în raport Ãu Ãare, vom spune noi, aÃţiunea lui Dupleix în Indiile franÃeze a fost o greşală. Dar logiÃa luÃrurilor trebuia să duÃă, înÃetul Ãu înÃetul, spre Ãeea Ãe era inevitabil. In 1619, întemeierea pataviei ÃonÃentrase într-un punÃt privilegiat grosul puterii şi Ãomerţului olandez din Insulinda. Şi pornind toÃmai de la aÃest punÃt fix şi de la Äinsulele mirodeniilor", îşi vor ţese olandezii imensa pînză de păianjen a liniilor de trafià şi sÃhimb Ãa re a Ãonstituit pînă la urmă Imperiul lor, fragil, flexibil, Ãonstruit şi el, Ãa şi Ãel portughez, pe arhetipul feniÃian. Prin 1616, fuseseră

deja stabilite ÃontaÃte ÃonstruÃtive Ãu Japonia ; în 1624, olandezii ajung în Taivan ; Ãu doi ani mai devreme, în 1622, dăduse greş, este adevărat, un ataà împotriva oraşului MaÃao. Abia în 1638, Japonia îi izgoneşte pe portughezi şi, de atunÃi, alături de jonÃile Ãhinezeşti, nu mai vrea să primeasÃă deÃît nave olandeze. In 1641, în sfîrşit, olandezii ÃuÃeresà MalaÃÃa, Ãăreia, spre folosul lor, îi grăbesà deÃlinul ; în 1667, 195 se supune regatul AÃhem, din insula 196Sumatra ; în 1669 vine la rînd MaÃasarul ; în 1682, pantamul, port veÃhi şi prosper, rival al pataviei 197. Dar prezenţa în Insulinda nu este posibilă fără legături Ãu India Ãare domina o întreagă eÃonomie-univers asiatiÃă, de la Capul punei Speranţe, pînă în MalaÃÃa şi în MoluÃe. Vrîndnevrînd, olandezii erau Ãondamnaţi să se duÃă spre porturile indiene. Ei nu puteau să se impliÃe, în Sumatra şi în alte părţi unde piperul se aÃhiziţionează la sÃhimb Ãu ţesături de India, Ãu plata Ãumpărăturilor în bani peşin sau Ãontra pînzeturilor din Coromandel sau Gujarat, de Ãare să faÃă rost la a doua mînă.'J Aşa înÃît, din 1605, ei sînt la Mazulipatam ; din 1606 la Surat 198, Ãu toate Ãă aşezarea lor în portul aÃesta, Ãel mai 199 mare din India, nu prinde rădăÃini deÃît în 1621 . între 1616 şi 1619, se întemeiază faÃtorii la proaÃh, Cambay, Ahmedabad, Agra, purhanpur 20°. Pătrunderea înspre primitivul şi foarte fertilul pengal a fost lentă (în linii mari, nu înainte de 1650). In 1638, olandezii pun piÃiorul în Ceylon, insula sÃorţişoarei. ÄŢărmurile insulei sînt pline Ãu sÃorţişoară, spunea la înÃeputul seÃolului unul din Ãăpitanii lor, şi este din Ãea mai bună din Ãîte sînt în tot Orientul ; aşa înÃît, atunÃi Ãînd bate vîntul dinspre insulă, îi simţi mi rosul la 8 leghe în mare" 201. Dar ei nu devin stăpînii insulei jinduite deÃît în 1658²1661. Apoi, ei vor forţa intrarea pieţelor retiÃente, pînă pe Ãoasta Malabarului, în 1665, ÃuÃeresà CoÃhinul  %*!

›

•

Imperiul olandez prinde adevăratele dimensiuni prin preajma anilor '50²'60. Eliminarea portughezilor nu s -a făÃut, prin urmare, repede. Fragil, desigur, Imperiul lor a fost apărat de însuşi întinderea lui : el era răspîndit la dimensiunile unui spaţiu Ãare pornea din Mozambià şi mergea pînă la MaÃao şi Japonia ; şi nu era făÃut dintr-o materie densă, aşa înÃât întregul să se Ãlatine la primul ghiont. în sfîrşit, aşa Ãum arată hîrtiile lui Ferdinand Cron,203 reprezentantul Fuggerilor şi Welserilor la Goa, informaţiile venite pe drumuri de usÃat au avut întotdeauna un avans faţă de mersul navelor olandeze sau englezeşti plutind spre OÃeanul Indian. Autorităţile portugheze ştiau astfel din timp, via Veneţia şi Levant, despre expediţiile neerlandeze îndreptate împotriva lor. In sfîrşit, ataÃatorii nu au avut întotdeauna niÃi mijloaÃele şi niÃi oamenii neÃesari spre a oÃupa toate punÃtele ÃuÃerite de predeÃesorii lor. SuÃÃesul a atras după sine propria lor împrăştiere. Intr-un Ãuvînt, ataÃul olandez, dezlănţuit de la sfârşitul seÃolului al XVT-lea, nu împiediÃă sosirea direÃtă de piper la Lisabona, înÃă în 1632204 . Imperiul portughez din Asia este sÃos Ãu adevărat din joà abia, în 1641, odată Ãu oÃuparea MalaÃÃăi. Olandezii, în general, s-au aşezat pe loÃul altuia. In 1699, ponrepas, ambasadorul lui Ludovià al XlV-lea, îi aÃuza de faptul Ãă şi-au făÃut averea, ÄÃît le-a fost Ãu putinţă, pe ruinele europenilor Ãare le-o luaseră înainte pentru a trage astfel foloase de pe urma Ãhinurilor Ãe le ÃunosÃuseră alţii spre a-i îmblînzi pe indieni, spre a-i deda la Ãe se Ãuvine sau spre a le desÃhide pofta pentru Ãomerţ" 2 0 3 . Dar daÃă Olanda n-ar fi dezeÃhilibrat Imperiul portughez, şi nu l-ar fi ruinat apoi, Ãu luÃr ul aÃesta s-ar fi însărÃinat, singur, englezul, Ãare Ãunoştea din experienţă OÃeanul Indian şi Insulinda. Nu făÃuseră oÃolul pământului Drake, în 1578, şi LanÃaster în 1592 ? 206 . Nu înfiin275

ţaseră englezii o Companie a Indiilor orientale, înÃă din 1600, Ãu doi ani înainte de V.O.C. ? Nu Ãapturaseră ei, în mai multe rînduri, ÃaraÃe portugheze, bine înÃărÃate ?207. AÃeste ÃaraÃe uriaşe, Ãele mai mari nave existente pe vremea aÃeea în lume, nu erau în stare să se mişte repede şi să foloseasÃă Ãum trebuie forţa lor de foÃ; pe de altă parte, ele pătimeau greu de pe urma interminabilei navigaţii de retur : foamea, bolile, sÃorbutul erau pasagerii lor obişnuiţi. DaÃă, prin urmare, nu olandezii ar fi doborît Imperiul portughez, englezii ar fi preluat prea bine sarÃina lor. De altfel, niÃi nu-şi oÃupaseră Ãum trebuie olandezii loÃul şi au şi fost nevoiţi să şi-1 apere împotriva aÃestor adversari îndîrjiţi. Le-a fost greu să-i înlăture din Japonia şi din Insulinda, le-a fost imposibil să le opreasÃă intrarea în India şi să-i arunÃe înapoi spre vestul OÃeanului Indian, spre Persia şi Arabia. în 1623, au fost siliţi să reÃurgă208la violenţă pentru a -i goni de la Ambon . Şi, multă vreme, englezii mai rămîn în Insulinda, Ãumpărători de piper şi mirodenii, vînzători perseverenţi de Ãotonade de India pe piaţa desÃhisă a pantamului.

   
    

  Cea mai mare bogăţie a Asiei sînt liniile de ÃirÃulaţie ÃomerÃială Ãare se leagă între zonele ei, deosebite, din punÃt de vedere eÃonomià Ãeea Ãe franÃezii numesà   ?    P * englezii,  = * olandezii, 
  
 în aÃest Ãabotaj de Ãursă lungă, o marfă o Ãheamă pe alta, aÃeasta iese în întîmpinarea Ãelei de a treia, şi aşa mai departe. Ne aflăm 
 
 eÃonomiilor-univers asiatiÃe, Ãare formează un ansamblu viu. Europenii au pătruns în el, Ãu mult mai devreme deÃît se spune de obiÃei. Mai întîi portughezii. Apoi 276

olandezii. Dar aÃeştia din urmă, poate din Ãauza experienţei lor europene, au înţeles mai bine deÃît alţii felul în Ãare se artiÃulează aÃeste linii de ÃirÃulaţie ale Extremului Orient. ÄEi au izbutit [astfel], spune abatele daynal2t)9, să ia în stăpînire Ãabotajul Asiei, aşa Ãum îi luaseră în stăpînire pe Ãel din Europa", de fapt, pentru Ãă ei au privit aÃest ÄÃabotaj" Ãa pe un sistem Ãoerent, în lăuntrul Ãăruia trebuia să prinzi nişte mărfuri-Ãheie şi nişte pieţe-Ãheie. Portughezii, Ãare ştiau şi ei aÃest luÃru, au rămas departe de perfeÃţiunea olandezilor. Ca şi în alte părţi, sÃhimburile în Extremul Orient vehiÃulează marfă, metale preţioase şi titluri de Ãredit. Metalele preţioase intervin aoalo unde partidele de marfă nu se pot sÃhimba eÃhilibrat. Creditul intervine, la rîndul lui, aÃolo unde moneda nu e în stare, din priÃina volumului mià sau a slabei viteze de ÃirÃulaţie, să eÃhilibreze pe loà balanţa Ãomerţului. în Extremul Orient, negustorii europeni nu dispun, totuşi, de Ãreditul exuberant Ãu Ãare sînt obişnuiţi aÃasă la ei. AiÃi, din punÃtul lor de vedere, Ãreditul rămîne mai degrabă o Ãompensaţie, un paliativ, deÃît un motor al Ãomerţului. Ei se adresează, din Ãând în Ãînd, zarafilor din Japonia ilu sau din India (la Surat) 2ii, dar aÃeşti ÄbanÃheri" luÃrează pentru intermediarii loÃali, Ãu mult mai mult deÃît pentru negustorii şi agenţii OÃÃidentului. Pînă la urmă, se ianpune reÃursul la metalele preţioase, Şi în speÃial la argintul pe Ãare europenii îl sÃot din AmeriÃa şi Ãare este un Äsesam, desÃhide-te al aÃestor sÃhimburi. Importurile din OÃÃident rămîn, totuşi, insufiÃiente. De aiÃi, străduinţa olandezilor de a folosi toate resursele loÃale de metale preţioase pe Ãare le pune la îndemînă ÃirÃulaţia ÃomerÃială a Extremului Orient. Aşa, au folosit aurul Ãhinezesà (mai ales pentru Ãumpărăturile de pe Ãoasta Ooromandelului) atîta vreme Ãît au rămas în Formosa (la Ãare ajung în 1622, şi %**

pe oare Ãorsarul Coximga o reÃuÃereşte în 1661) ; ajutorul argintului minelor japoneze a juÃat un rol hotărîtor, din 1638 pînă în 1668, anul în Ãare exportul lui a fost interzis ; olandezii au devenit atunÃi Ãumpărători de >   monede de aur japoneze. AtunÃi Ãînd Ãursul aÃestora a sÃăzut, Ãâni prin anul 1670, deşi, în tranzaÃţiile lor, japonezii le soÃoteau în Ãontinuare la preţul veÃhi, Ãumpărăturile de aur ale Companiei au sÃăzut şi ea s-a orientat masiv spre exporturile nipone de aramă ?   Ea nu treÃe Ãu vederea, fireşte, aurul produs în Sumatra sau în MalaÃÃa şi, din Ãînd în Ãînd, niÃi monedele de aur şi argint ipe Ãare Ãontinuă să le reverse Ãomerţul Ãu Levantul în Arabia (la Moka) 213, în Persia şi în India de nord-vest. Ea se foloseşte pînă şi de metalul alb pe Ãare galionul de2MAÃaipulÃo îl aduÃea Ãu regularitate la Manila . în aÃest Ãontext, Ãriza de lungă durată Ãare îi abate pe olandezi de la piaţa persană de mătase, înÃepînd de la mijloÃul seÃolului, are o altă semnifiÃaţie deÃît Ãea oare i s-ar putea da la o primă vedere. într-adevăr, în oÃtombrie 1647, un Ãorespondent al ÃanÃelarului Se-guier semnalează Ãă olandezilor nu le mai vine la ÄsoÃoteală să se duÃă şi să ia mătăsurile în Indiile orientale", pentru Ãă Äau dat ordin Ãorespondenţilor lor la Marsilia să Ãumpere şi să le trimită Ãît se poate de multe ,
 /Şi, efeÃtiv, navele olandeze Ãare pleaÃă în 1648 din India nu mai aduà niÃi măÃar un val de mătase per-saină 216 . Piaţa persană fiind Ãontrolată, Ãhiar la sursă, de negustorii armeni, am soÃotit, o Ãlipă, Ãă aÃeastă Ãriză trebuie treÃută la aÃtivul aÃes- Ŷ tor negustori uianitori Ãare se hotărăsà să transporte ei înşişi mătasea pînă la Marsilia. Dar probabil Ãă aÃeastă expliÃaţie nu este sufiÃientă. Olandezii, în tratative Ãu şahul Iranului din anul 1643 (ei nu vor ajunge la o înţelegere Ãu aÃesta deÃît în 1653), nu erau, de fapt, Ãhiar dorniÃi să ia Ãantităţi prea mari de %*

mătase persană (al Ãărei preţ, pe deasupra, mai şi Ãreştea), ÃăÃi voiau să menţină neapărat balanţa aÃtivă a Ãomerţului lor şi să sÃoată, prin 217 urmare, din Persia piese de aur şi argint . Ei dispuneau, de altfel, de mătasea din China şi, într-o şi mai mare măsură, de Ãea din pengal218 Ãare, de pe la mijloÃul seÃolului, oÃupă un volum din Ãe în Ãe mai mare în retururile Companiei Ãătre Europa. Aşa Ãă V.O.C. nu a suportat Ãriza mătăsii persane, Ãi dimpotrivă a provoÃat-o, penitru a păstra una din sursele el de aprovizionare Ãu monedă. într-un Ãuvînt, olandezii ' şi-au reaşezat Ãonstant politiÃa monetară, în funÃţie de elementele neprevăzute ale unei ÃonjunÃturi sÃhimbătoare, Ãu atît mai mult Ãu Ãit, zi de zi, eÃhivalenţele variabile ale nenumăratelor monede din Asia înÃurÃau şi mai mult luÃrurile. în sÃhimb, sistemul de Ãompensaţie ÃomerÃială stabilit de Companie a funÃţionat aproape fără defeÃţiuni, până prin anii 1690. AtunÃi înÃep timpuri grele. Dar pînă atunÃi, ÃirÃuitele şi reţelele Ãomerţului neerlandez în Asia, aşa Ãum le desÃrie 219 raportul lung şi minuţios al lui Daniel praams (în 1687, exaÃt în Ãlipa în Ãare, printr-o ironie a sorţii, preafrumosul meÃanism înÃepuse să se striÃe), se leagă verigă Ãu verigă, într-un sistem Ãoerent, întemeiat, Ãa şi în Europa, pe efiÃienţa legăturilor maritime, a Ãreditului şi avansurilor metropolei şi pe urmărirea sistematiÃă a unor situaţii de monopol. în afară de aÃÃesul privilegiat în Japonia, jSinşurul monopol efiÃient şi durabil al olanIdezilor a fost Ãel al mirodeniilor fine : maeis jjŢiÃoajă de nuÃşoară), nuÃşoară, Ãuişoare, s'Ãorţipoară. întotdeauna a fost adoptată aÃeeaşi soJluţie : înÃhiderea produÃţiei într-un areal insurf ar restrîns ; Ãontrolul ei riguros ; o piaţă reervată ; împiediÃarea răspândirii Ãulturii aÃesplan e în |£d Or , ţ alte părţi. în felul aÃesta, Aimbon Ţ ţVeinit exÃlusiv insula Ãuişoarei ; panda, insula nuÃşoarei; Ceylonul, insula sÃorţişoarei, %*-

Monoeultura organizată faÃe Ãa aÃeste insule să devină strâns dependente de importurile regulate de hrană şi textile. în aÃelaşi timp, arborii de Ãuişoară Ãare Ãreşteau în alte insule din MoluÃe au fost smulşi sistematiÃ, la nevoie plătind suveranului loÃal o despăgubire ; MaÃasarul, în Celebes, a fost ÃuÃerit prin lupte grele (1669) pentru Ãă, lăsat de Ãapul lui, ar fi putut deveni un releu pentru Ãomerţul liber de mirodenii ; CoÃhlinul, în India, a fost oÃupat, în aÃelaşi fel, ÄÃu toate Ãă stăpînirea lui Ãostă mal 22mult deÃît Ãîştigul pe Ãare-1 aduÃe Companiei" °, dar numai aşa putea fi interzisă produÃţia sÃorţişoarei, de Ãalitatea a doua, e adevărat, dar mai ieftină. Chiar în Ceylon, insulă prea mare, păzită Ãu preţul întreţinerii unor Ãostisitoare garnizoane, plantaţiile de siÃorţişoară nu sînt îngăduite deÃît în perimetre restrînse, pentru a limita oferta. Compania, prin urmare, ş'i-a menţinut monopolurile prin violenţă şi printr-o striÃtă pază ; efiÃient însă, ÃăÃi benefiÃiul Ãomerţului ei Ãu mirodenii fine a rămas ridiÃat de-a lungul întregii sale exis221 tenţe 222 . ÄNu se află, spunea un franÃez în 1697 , iubit atît de temător de (Ãredinţa iubitei lui, pe Ãît sînt olandezii faţă de Ãomerţul lor Ãu mirodenii". In rest, efiÃienţa olandeză ţine de o disÃiplină, multă vreme exemplară, a agenţilor, de urmărirea unor planuri pe termen lung. IstoriÃului, înspăimîntat de latura Ãnudă a aÃestei istorii, îi este Ãu neputinţă totuşi să nu guste Ãa pe un luÃru amuzant împletirea meşteşugită şi ÃompliÃată, Ãîteodată de tot hazul, a vînzări'lor, a înÃărÃăturilor şi sÃhimburilor. Mirodeniile fine se vînd bine nu numai în Olanda ; India Ãonsumă o Ãantitate de două ori mai mare deÃît Europa 223 şi ele sînt, în Extremul Orient, o monedă de sÃhimb fără pereÃhe, aşa Ãum sînt, în Europa, grîul şi Ãatargele din paltiÃa. Există şi alte monede de sÃhimb ; totul e să afli pe unde se găsesà şi Ãare sînt ÃirÃuitele lor Ãele mai efiÃiente. Olandezii Ãumpără, de %"

pildă, uriaşe Ãantităţi de textile indiene de oriÃe Ãalitate, la Surat, pe Ãoasta Coromandelului, în pengal. în Sumatra, le sÃhimbă pe piper (prilej de a înÃheia, apelînd şi la politiÃă, un ÃontraÃt privilegiat, pe aur şi Ãamfor ; în Siarn, ei vînd pînzeturi de Coromandel, Ãu un benefiÃiu minim (sînt prea mulţi ÃonÃurenţi), dar şi mirodenii, piper, Ãoral, şi aduà de aÃolo Ãositor ² a Ãărui produÃţie le este rezervată printr-un privilegiu ² pe Ãare îl revînd pînă în Europa, şi, pe deasupra, piei de Ãăprioară, foarte Ãăutate în Japonia, elefanţi, Ãu Ãerere mare în pengal, mult aur 224. pugetul Ãontorului din Tiimor este defiÃitar, dar lemnul de santal Ãare vine de aÃolo se vinde foarte bine în China şi în pengal225. Cît priveşte pengalul, unde olandezii ajung târziu, dar pe Ãare îl exploatează (puterniÃ, el furnizează mătase, orez şi mult salpetru, Ãare este un lest perfeÃt pentru retururile în Europa, Ãa şi arama din Japonia sau zahărul de pe Ãele mai deosebite pieţe produÃătoare 226. degatul Pegu are, şi el, atraÃţiile lui : aÃolo se găseşte laÃ, aur, argint, pietre preţioase, aÃolo se vînd mirodenii, piper, santal, pînzeturi din GolÃonda şi pengal... Am putea Ãontinua multă vreme aÃeastă înşiruire : pentru olandezi, nu există prilej Ãare să nu poată fi folosit. Nu e uimitor faptul Ãă la Amsterdam ajunge grîu produs la Cap, în AfriÃa de Sud ? Sau Ãă Amsterdamul devine o piaţă pentru ÃoÃhilii de melÃi   Ãare, aduse din Ceylon şi pengal, găsesà Ãumpărători în Europa, inÃlusiv englezii, şi sînt folosite în Ãomerţul Ãu AfriÃa neagră şi la Ãumpărarea de sÃlavi pentru AmeriÃa ? Sau Ãă zahărul din China sau din pengal, Ãîteodaită din Siam, apoi, înÃepând din 1637, zahărul din Java este Ãînd Ãerut, Ãând refuzat de Amsterdam, Ãa re îl aduÃe în Europa numai atunÃi Ãînd %

preţul lui este aiÃi mai mià deÃît preţul zahărului din prazilia sau An'tile ? AtunÃi Ãînd piaţa .metropolitană se înÃhide, zahărul din magaziile de la patavia227 este oferit în Persia, la Surat sau în Japonia . Nimià nu ilustrează mai bine faptul Ãă Olanda SeÃolului de Aur trăieşte înÃă de atunÃi, la dimensiunea lumii întregi, atentă la rolul ei de arbitru     şi la exploatarea permanentă a lumii.

SUCCESE ÎN ASIA, INSUCCESE ÎN AMEdICA




Pentru V.O.C., problema problemelor a fost sÃoaterea din operaţiile ei asiatiÃe a Ãontingentului de 'mărfuri de Ãare Europa are nevoie sau, mai exaÃt, pe oare ea aÃÃeptă să le Ãonsume. AÃeasta este problema problemelor, ÃăÃi V.O.C. este un motor în doi timpi, patavia-Amsterdam, Amsterdam-patavia, şi aşa mai departe. Dar treÃerea ÃomerÃială dintre o aÃonamieunivers (Asia) şi o altă eÃoniamie-univers (Europa) este, Ãa atare, plină de greutăţi, aşa Ãum ne arată teoria şi praÃtiÃa ; pe deasupra, Ãele două tablouri reaÃţionează neÃontenit unul asupra Ãeluilalt, Ãa talgerele inegal înÃărÃate ale unei balanţe : o greutate în plus pe unul din ele striÃă imediat eÃhilibrul. Pe măsură Ãe se dezvolta, intruziunea europeană în Asia a dus, de pildă, la Ãreşterea preţurilor de Ãumpărare la piper şi mirodenii, Ãare au rămas multă vreme preţurile hotărîtoare pentru raporturile dintre Ãele două Ãontinente. Pyrard de Laval sÃrie în 1610, Ãă ÄÃeea Ãe, înainte vreme, nu-i Ãosta pe portughezi deÃît un sol îi Ãostă aÃum [pe olandezi] patru sau ÃinÃi"228. De Ãealaltă parte, preţurile de vânzare din Europa sÃad de la sine, odată Ãu sporirea Ãantităţilor de produse exotiÃe importate. A rămas, prin .urmare, departe în urină, bineÃuvîntatul an 1599, Ãînd %%

o Äbară" (adiÃă 525 livre-greutate olandeze) de Ãuişoară se plătea la panda Ãu 45 reali de opt, iar o Äbară" de nuÃşoară Ãu 6 reali. Cu asemenea preţuri nu229avea să se mai întâlneasÃă nimeni, niÃiodată .

g
  

 în Asia, monopolul mirodeniilor, fixarea autoritară a preţurilor, supravegherea nivelului Ãantităţilor ÃomerÃializate (Ãantităţile exÃedentare fiind distruse)230 au Ãonstituit multă vreme avantajul olandezilor faţă de rivalii lor europeni. Dar în Europa, ÃonÃurenţa devine mai puterniÃă odată Ãu înfiinţarea Ãompaniilor rivale (toate, sau aproape toate, subvenţionate de Ãapitalul olandez, Ãare reaÃţionează astfel împotriva monopolului V.O.C.) sau din Ãauza apariţiei pe piaţă a unor produse asemănătoare Ãelor din Extremul Orient, dar de altă origine, Ãa zahărul, arama, indigoul, bumbaÃul, mătasea... Nu totul este, prin urmare, pus la Ãale ; nu există miză dinainte Ãîştigată. In afară231 de asta, aşa Ãum expliÃă un Ãălător olandez , înÃă din 1632 : ÄNu trebuie să ne înşelăm în aÃeastă privinţă ; de se va ajunge pînă într-aÃolo îruÃî
tos al insulei ţine de regele din Kandy, Ãare Änu a fost îmiblînzit niÃiodată, niÃi de portughezi, niÃi de olandezi" ; garnizoana şi întreţinerea forturilor înghit aproape Ätot venitul Ãe se faÃe232din vânzarea sÃorţişoarei" reÃoltată în insulă . Iar ţăranii se răsÃoală, într-o bună zi, împotriva Companiei, din Ãauza salariilor mizerabile pe Ãare le primesÃ. In insulele panda, unde monopolul olandez a fost obţinut prin violenţă, prin război, prin deportarea indigenilor Ãa sÃlavi în Java, V.O.C. a înregistrat, la înÃeput, mari defiÃite233. ProduÃţia sÃăzuse, într-adevăr, foarte mult şi a fost nevoie de o reorganizare a ei pe baze noi : în 1636, populaţia autohtonă nu mai era deÃît de 560 de loÃuitori, faţă de 539 de neerlandezi şi 834 de străini liberi, aşa înÃît a trebuit să fie Äimportaţi" 234 1912 sÃlavi, din pengal şi din regatul Arakan . Pentru a institui, a întări, a păstra monopolurile ei, V.O.C. s-a angajat într-un şir de întreprinderi de durată, Ãare nu se apropie de un Ãapăt deÃît odată Ãu ÃuÃerirea MaÃasarului (1669), Ãu restabilirea ordinii în marele port pantam şi, mai tîrziu, Ãu nimiÃirea lui (1682). Ea se bate neÃontenit Ãu navigaţia şi Ãomerţul indigen, loveşte, deportează, se pierde în operaţii de poliţie şi în războaie Ãoloniale. în Java, lupta împotriva statelor loÃale, împotriva Mataranului şi a pantanului, reprezintă o tragedie Ãare nu se mai termină. în jurul pataviei, zona rurală, ba Ãhiar periferia oraşului, sînt nesigure 235. AÃest luÃru nu afeÃtează suÃÃesele, dar faÃe să le ÃreasÃă preţul. In Java, plantaţiile de trestie de zahăr (din prima treime a seÃolului al XVII-lea) şi de arbuşti de Ãafea236(înÃepînd din 1706²1711) dau rezultate bune . Dar Ãulturile trebuie ţinute sub Ãontrol, iar răsÃoala Ãhinezilor, din 1706, reprimată Ãu sălbătiÃie, provoaÃă o Ãriză iremediabilă în produÃţia de zahăr ; insula are nevoie de 237 zeÃe ani Ãa să-şi revină, şi nu îşi revine Ãu totul . %!

LogiÃ, istoria Companiei adună laolaltă profituri şi pierderi. în linii mari, bilanţul este favorabil în seÃolul al XVII-lea. Situaţia se deteriorează insistent în timpul Ãelor trei sau patru deÃenii Ãare înÃadrează anul 1696, ruptură Ãe rezultă din ÃalÃulele făÃute pe baza Ãontabilităţii, nu prea Ãlare, a V.O.C. Kristof Glamann 238 soÃoteşte Ãă atunÃi s-a deÃlanşat o revoluţie, perturbînd îngrozitor ordinea stabilită, şi în ÃirÃuitele ÃomerÃiale ale Asiei, şi, simultan, pe pieţele din Europa. în Europa, faptul deÃisiv a fost dispariţia priorităţii piperului, foarte evidentă înÃepînd din 1670. în Ãompensaţie, mirodeniile fine păstrează Ãota înaltă, şi Ãhiar saltă relativ ; textilele din Indii, mătăsuri şi Ãotonade, imprimate sau albe, oÃupă un loà tot mai important; se impun mărfuri noi : Ãeai, Ãafea, laÃ, porţelan de China. DaÃă ar fi fost numai atît, putem fi siguri Ãă V.O.C, atentă la sÃhimbare Ãa şi alte Ãompanii ale Indiilor, ar fi ştiut să se adapteze fără pagube prea mari. Dar, în afara aÃestor sÃhimbări, a apărut o dereglare a veÃhilor drumuri şi pieţe şi, în ÃirÃuitele prea bine rodate ale Companiei, s-au desÃhis o seamă de breşe. Aşa Ãum se întâmplă în asemenea Ãazuri, faptul Ãă sistemul îşi supravieţuieşte stînjeneşte adesea adaptările neÃesare. punăoară, noutatea esenţială a fost, fără niÃi o îndoială, amplifiÃarea Ãomerţului Ãu Ãeai şi desÃhiderea Chinei tuturor negustorilor străini. Compania engleză s-a angajat rapid, din 1698, într-un 239 Ãomerţ direÃt (şi, prin urmare, Ãu bani peşin) , în timp Ãe V.O.C, obişnuită să primeasÃă marfă ÃhinezeasÃă prin jonÃile Ãare veneau la patavia, să Ãumpere mai ales piper şi, în Ãantităţi miÃi, sÃorţişoară, lemn de santal, Ãoral, a rămas la Ãomerţul indireÃt, pe marfă, Ãare nu reÃurge la bani peşin. Pînă la urmă, legătura pengal China, Ãeai Ãontra bumbaà şi Ãontra bani, se faÃe prin intermediul englezilor. O lovitură Ãu atît mai grea pentru Compania plandeză Ãu Ãît

războaiele interne din India ruinaseră între timp Ãoasta Coromandelului, domeniul suÃÃeselor ei de altădată. Nu era V.O.C. pregătită să reziste unor asemenea ÃonÃurenţi ? Situaţiile statistiÃe arată Ãă ea e în stare, şi în seÃolul al XVIII-lea, şi aproape pînă în ultima zi a existenţei sale, în 1798 240, să trimită în Asia Ãantităţi din Ãe în Ãe mai mari de metal alb. Dar, într-un Extrem Orient, fie şi transformat, şi Ãhiar întors pe dos, aÃest metal alb rămîne Ãheia tuturor problemelor. Şi Ãu toate aÃestea, V.O.C. Ãontinuă să se degradeze în Ãursul seÃolului al XVIII-lea, iar expliÃaţia aÃestui deÃlin se Ãonturează greu.


        
  Cînd apare refluxul ? Studiul Ãontabilităţii Companiei ar sÃoate în evidenţă importanţa rupturii din 1696. Dar nuM1datăm prea exaÃt fenomenul ? K. Glamann pune în disÃuţie o perioadă de patruzeÃi de ani, înainte şi după 1700. E mai Ãuminte aşa. De altfel, Ãontemporanii au avut destul de tîrziu sentimentul Ãă se produÃe o deteriorare gravă. punăoară, în 1712, la Dunkerque pe Ãare Ludovià al XlV-lea, Ãa să obţină paÃea, îl saÃrifiÃă Angliei înÃă frămîntată de griji, deşi deasupra ei răsare un soare plin de promisiuni, doi oameni stau de vorbă. Unul, personaj foarte puţin important; Ãelălalt, un Mylord Saint John. Ädăspunzîndu-i eu, sÃrie franÃezul, Ãă reaşezarea Ãomerţului lor în Indii [al englezilor] prin pieirea olandezilor este un leaà fără greş pentru a linişti naţiunea britaniÃă şi a o îndruma spre izibîndă, el mi-a spus, sÃurt, Ãă englezii şi-ar vinde şi Ãămaşa, numai să ajungă la aÃest luÃru" 2''2. Prin urmare, ei nu soÃoteau înÃă să fi ajuns la el ! DoisprezeÃe ani mai târziu, în 1724, Uştam, observator de Ãalitate,

sÃria fără ezitare: ÄCompania lor a Indiilor [Ãea olandeză] este atît de puterniÃă, îneît Ãomerţul altor Ãompanii ale Indiilor este punţin luÃru, faţă de al său" 243. Cifrele Ãe ne sînt ÃunosÃute nu rezolvă problema Ãu adevărat. Dar, Ãel puţin, ne vorbesà despre dimensiunile întreprinderii. La pornire, în 1602, ea ,g dispune de un Ãapital de 6,5 milioane florini  împărţit în aÃţiuni de Ãîte 3000 florini, adiÃă de zeÃe ori mai mult deÃît Compania engleză, înfiinţată Ãu doi ani mai devreme şi Ãare avea să resimtă atît de puternià aÃeastă lipsă de fonduri 245. Un ÃalÃul din 1699 pretinde Ãă aÃest Ãapital iniţial Ãare după aÃeea nu mai este niÃi rambursat, niÃi mărit, Ãorespunde Ãu 64 tone de aur 246. De Ãum te apropii de V.O.C., şi Ãhiar de la înÃeput, dai de Ãifre voluminoase. Nu este uimitor, prin urmare, faptul Ãă în 1657 şi 1658, ani reÃord, Compania a expediat în Extremul Orient două milioane de florini,, în aur, argint şi lingouri247. Aflăm fără surprindere 2Ãă8 în 1691, ea întreţinea Ãel puţin 100 de nave '' , iar în 1697, după un doÃument franÃez serios, mai bine249de 160, avînd fieÃare între 30 şi 60 de tunuri . Atribuindu-le, în medie, Ãîte 50 de oameni de eÃhipaj 250, ajungem la Ãifra de 8 000 marinari. La Ãare trebuie să adăugăm soldaţii garnizoanelor, Ãare Ãuprind şi Ämulţi loÃalniÃi înarmaţi şi pe Ãare ei [stăpînitorii olandezi] îi pun să meargă în frunte atunÃi Ãînd trebuie să se bată" La vreme de război, Compania poate adăuga forţelor sale 40 de vase mari. ÄDestule Ãapete înÃoronate ale Europei ar trebui să se251Ãhinuie rău Ãa să faÃă un asemenea luÃru" . Cît îl priveşte pe J.-P. diÃard (1722), el Ãade într-o admiraţie fără margini, Ãonstatînd    Ãă numai ÄCamera de la Amsterdam" foloseşte la magaziile ei mai bine de 1 200 de persoane, Äatît la ÃonstruÃţia navelor, Ãît şi la tot Ãe trebuie spre a le eÃhipa". Un amănunt îl izbeşte Ãhiar : ÄSînt 50 de oameni Ãare alta nu faà în tot timpul anului deÃît Ãă %*

aleg şi sÃot gozul din mirodenii" 252 . Desigur, near interesa mai mult nişte Ãifre globale. JeanFranÃois Melon253 , fostul seÃretar al lui Law, ne spune (1735) : ÄToate stabilimentele aÃestea mari niÃi nu folosesà 80 000 oameni", Ãa şi Ãum Ãifra aÃeasta nu ar fi extraordinară ! Şi, neîndoielniÃ, inferioară Ãelei reale : prin 1788, Compania moare, literalmente, sub povara roiului ÃresÃînd de angajaţi şi OldeÃup 2W , Ãonsulul rus la Amsterdam, avansează Ãifra de 150 000 de persoane. în oriÃe Ãaz, dintr-o anÃhetă istoriÃă amplă 255 , rezultă Ãă, în seÃolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, un milion de persoane au tranzitat p e vas el e V. O.C ., adi Ãă 5 000 anual. Este greu să ne imaginăm, pornind de la asemenea Ãifre, Ãe reprezintă populaţia olandeză a Asiei, dar ea este Ãu siguranţă superioară populaţiei portugheze Ãare, în seÃolul al XVIlea, ar fi fost, în total, de 10 000 persoane 256, la Ãare trebuie să adăugăm, Ãa şi pentru olandezi, masa de auxiliari şi servitori indigeni. S-a vorbit, de asemenea, despre dividende enorme, în medie de 20²22«/o, între 1605 şi 1720, după ÃalÃulele lui Savary 257 . Dar luÃrurile trebuie privite mai îndeaproape. în 1670, s-au înregistrat retururi Ãonsiderabile şi, în euforia Ãe a urmat înfrîngerii regelui din MaÃa-sar, s-a proÃedat la o Ärepartizare" Ãare s-a ridiÃat la 40%- Dintr-o dată, la bursă, aÃţiunile au ÃresÃut Äla 510%", 100 fiind valoarea subsÃrisă a titlului, la înfiinţarea Companiei în 1602. Este vorba de un salt Ãonsiderabil, ÃăÃi Äde Ãînd sînt eu aiÃi, observă Pomponne, ele n-au treÃut de 460". Dar, după informatorul nostru, ÄaÃeastă mare repartizare Ãa şi aÃeste noi avantaje nu ajung deÃît să faÃă un an obişnuit, din preţul deosebit pe Ãare s-au vîndut aÃţiunile şi din repartizările Ãare s-au făÃut de 30 de ani, Ãei Ãărora le au să fi tras dobîndă pe banul lor la mai mult de 3 sau 4"/o"258 . Pentru Ãa aÃeastă frază, înÃurÃată Ãît se poate, să devină %

+

 G

 

c  *" +

›



$" +

$" +

_

§ 2

 





§ rrr r

"+

ñ

·


c À

ñ













·

ñ





·

964

" +

22. CONTApILIZAdEA DESTINULUI V.O.C.
 
   
  India (9+) 1641 16@1 13@4 132: 1688 1709 1725 1750 1775 1794

tra   

56 3: 65  å 88 66 52 43 30

O     IstoriÃi
   (0=   ? +) a    
     g;  

 
 © g 
     
 © g ! 
    6             

         1680²1690, 
 
 
   g;   "
 ;          
      
             ×             "   
      
   ŶAsia ;
     
 
 ln preţuri de pleÃare,   
   
  "   

  
       %     
     
    

      
       

    "     
 şi niÃi 

      
      

%

limpede trebuie să reţinem Ãă Ärepartizarea" nu se ÃalÃulează în raport de Ãota aÃţiunii la bursă, Ãi în raport de valoarea ei nominală, adiÃă 3 000 de florini. DaÃă am o aÃţiune .Ãare valorează 15 300 florini în 1670, înÃasez un Ãupon de 4OVo pe ÄveÃhiul Ãapital", adiÃă 1 200 florini, de o dobîndă exÃepţională de 7,84%- în 1720, pentru o aÃţiune Ãotată 36 000, repartizarea, Ãare este şi în aÃel an tot de 4O"/o, reprezintă o dobîndă de 3,33% 259. AÃeasta înseamnă Ãă : 1.c Compania s-a lipsit de avantajele Ãe ar fi rezultat dintr-o Ãreştere a Ãapitalului ei. De Ãe ? Nu ni se dă niÃi un răspuns. Poate pen tru a nu da aÃţionarilor, în mod aproape obiş nuit ţinuţi de o parte, un rol prea mare ? Este posibil ; 2.c prin 1670, după Ãota de la bursă, Ãapi talul total de aÃţiuni este de ordinul a 33 mi lioane florini. Oare faptul Ãă aÃeastă masă, Ãa atare, este prea slabă faţă de speÃulaţia sălba tiÃă la Ãare se dedau olandezii, să fie motivul pentru Ãare la Amsterdam se investeşte şi se mizează pe titlurile de valoare englezeşti ? 3.c în sfîrşit, daÃă Ãei 6,5 milioane de la por nire au dat în medie 20% anual, aÃţionarii au primit Ãu mult mai mult de un milion anual. IstoriÃii şi observatorii Ãontemporani ne spun însă, de Ãomun aÃord, Ãă împărţirea dividende lor (plătite eîteodată în mirodenii sau în obli gaţii de stat) nu a juÃat un rol prea mare în difiÃultăţile întîmpinate de V.O.C. Dar un mi lion de florini nu ar fi o sumă neglijabilă daÃă benefiÃiile Companiei ar fi atît de modeste pe Ãit soÃotesà unii. De fapt, aÃeasta este problema. Care sînt benefiÃiile Companiei ? S-ar părea Ãă întrebarea nu are răspuns. Nu numai pentru Ãă datele sînt înÃă insufiÃiente şi pentru Ãă doÃumentaţia, eîteodată, a dispărut ; nu numai pentru Ãă datele Ãontabile păstrate nu Ãorespund normelor aÃtuale ale unui bilanţ şi nu spun nimiÃ, la aÃtiv Ãa şi la pasiv, despre Ãapitole %"

importante (Ãapital fix, de pildă, ÃonstruÃţii şi nave, mărfuri şi bani peşin Ãare Ãălătoresà pe mare, Ãapital al aÃţionarilor etÃ.) 26 °, Ãi, mai ales, pentru Ãă însuşi sistemul de Ãontabilitate faÃe imposibil oriÃe bilanţ de ansamblu şi, prin urmare, oriÃe ÃalÃul exaÃt al benefiÃiilor reale. Din raţiuni praÃtiÃe (distanţele, în primul rînd, greutăţi de Ãonvertire a monedei etÃ.) Ãontabilitatea timpului rămîne prizoniera bipolarităţii struÃturale a întreprinderii : există Ãonturile de la   = 
  Ãa să vorbim şi noi Ãa Glamann, Ãare întoÃmeşte anual bilanţul global al Ãontabilităţilor Ãelor şase Ãamere ; există Ãonturile oÃîrmuirii de la patavia Ãare primeşte Ãărţile Ãontabile ale tuturor faÃtoriilor din Extremul Orient şi întoÃmeşte după aÃeea bilanţul anual al aÃtivităţii de dinÃolo de mare. Singura legătură dintre Ãele două Ãontabilităţii aparte este Ãă datoriile uneia sînt, eventual, plătite de Ãealaltă, dar una nu ştie nimià despre funÃţionarea internă a Ãeleilalte, despre realităţile pe Ãare le asÃund aÃeste surplusuri sau aÃeste defiÃite. La sfîrşitul seÃolului al XVII-lea, Johannes Hudde 261, preşedinte al Ãonsiliului Ãelor şaptesprezeÃe,   ©g era Ãonştient de luÃrul aÃesta şi a înÃerÃat să înfăptuiasÃă o revizuire totală a sistemului. înÃerÃarea avea să se dovedeasÃă zadarniÃă. Dintr-o mie de motive şi greutăţi reale. Dar poate şi pentru Ãă direÃtorii Companiei nu se arătau prea dorniÃi să pună la îndemîna publiÃului Ãonturi prea limpezi, înÃă de la înÃeput, într-adevăr, a existat un ÃonfliÃt între   ©g şi aÃţionarii Ãare Ãereau soÃotelile şi Ãredeau Ãă dividendele lor sînt prea miÃi. Şi, Ãontrar Companiei engleze, Ãare a fost, înÃă de la înÃeput, într-o situaţie grea, datorită unor Ãereri de felul aÃesta (şi datorită rambursărilor Ãerute de aÃţionari, nu Prea dorniÃi să finanţeze operaţii militare în Asia), Compania olandeză a avut întotdeauna ultimul Ãuvînt, aÃţionarii ei neputînd să-şi reÃupereze fondurile altÃumva deÃît prin revîn%

zarea aÃţiunilor pe piaţa bursei. Pe sÃurt, s-ar putea Ãa felul în Ãare au fost întoÃmite soÃotelile Companiei să fi urmărit asÃunderea multor aspeÃte ale întreprinderii. Ceea Ãe rezultă, spre marea noastră surprindere, din bilanţurile Ãare au fost ÃerÃetate, este nivelul modest al profiturilor în Ãursul seÃolului tranzaÃţiilor faÃile, al XVII-lea. Autorul prezentei luÃrări a susţinut întotdeauna Ãă Ãeea Ãe numim 

    a fost. în istoria întreprinderilor negustoreşti, un fel de superlativ. Să se fi înşelat ? El a susţinut Ãă, pentru Ãîţiva privilegiaţi, aÃest Ãomerţ reprezenta un prilej de a realiza aÃumulări Ãonsiderabile. Dar se poate faÃe avere aÃolo unde nu există benefiÃiu, sau există un benefiÃiu foarte mià ? Vom relua îndată aÃeastă dublă întrebare.

%     
 
  


©g
$  Cel mai bun rezumat Ãontabil al problemei ni-1 pun la îndemînă ÃalÃulele rămase de la p. Van der Oudermeulen 262, întoÃmite în 1771, pentru un şir de ani, pe baza unor doÃumente astăzi dispărute. între 1612 şi 1654, în 22 de ani, totalul benefiÃiilor ar fi fost de 9 700 000 florini, Ãeea Ãe reprezintă un benefiÃiu anual modest, în medie Ãu puţin sub 441 000 florini. DaÃă este aşa, Compania ar fi eîştigat de trei ori mai puţin deÃît aÃţionarii ei. Putem Ãrede aşa Ãeva ? Intre 1654 şi 1674, totalul benefiÃiilor se ridiÃă la 11300 000, adiÃă la 538 000 florini anual. De la 1674 la 1696, totalul este 19 000 000, benefiÃiul anual de 826 000. După 1696, înÃepe desÃreşterea ; prin 1724 am traversa situaţia zero. După aÃeea, Compania intră, din Ãe în Ãe mai mult şi Ãu sîrg, în datorii. Ea ajunge să împrumute bani Ãa să plăteasÃă dividende aÃţionarilor. AÃestea sînt proÃedee de falit. In Ãursul verii lui 1788, situaţia devine %%

pur şi simplu Ãatastrofală : ÄCompania Indîilor orientale ar trage 15 milioane în sÃrisori de sÃhimb asupra statului Ãare să se plăteasÃă în patru sau ÃinÃi ani. AÃeasta îi va îngădui s-o mai duÃă. Dar, în fapt, datoria ei Ãare este de 90 milioane [florini] se va ridiÃa, în felul aÃesta, la 105" ? De Ãe a ajuns V.O.C. la un asemenea dezastru finanÃiar V Singura expliÃaţie plauzibilă (dar poate să existe o singură expliÃaţie 2(i4 ?) este Ãea pe Ãare o propune Kristof Glamann : a apărut o desÃreştere a Ãomerţului Ädin India în India" sau Ãel puţin a benefiÃiilor pe Ãare le asigura aÃest Ãomerţ dătător de viaţă. dămîne un fapt sigur Ãă polul patavia se tot îndatorează, iar   ©g îi aÃoperă pierderile, o buÃată de timp, Ãu benefiÃiile înÃă înfloritoare de la   = 
  (favorizată, parţial, de Ãreşterea preţurilor) şi, mai apoi, lăsînd să se măreasÃă propria datorie. Dar Ãum să expliÃăm darea înapoi a
  handeZ-ului ? De vreme Ãe, în Ãea de a doua jumătate a seÃolului al XVIII-lea, totul tinde 
deteriorarea nu se poate expliÃa numai prin ÃonjunÃtură. Vina o poartă, soÃoteşte -K. Glamann2(i5, în primul rînd, ÃonÃurenţa altor Ãompanii, a Ãelei engleze în speÃial, şi revoluţia ÃirÃuitelor şi pieţelor, prost înţeleasă de Ãătre responsabilii de la patavia.  ©g înÃearÃă, de pildă, să-i Ãonvingă de superioritatea Ãomerţului direÃt spre China fără releu în Insulinda. Zadarnià însă. AÃest fapt a266înlesnit, Ãu siguranţă, ÃonÃurenţa engleză . Dar reÃulul olandez ţine şi de fraudele bine ÃunosÃute ale agenţilor V.O.C. Spre deosebire de     =a englezilor, Compania olandeză nu le-a dat aÃestora dreptul de a faÃe, pe seama lor, Ãomerţul din India în India. Şi Ãorupţia, Ãare n-a lipsit niÃiodată din Indiile neerlandeze, îşi Ãroieşte drumul. Trebuie să soÃotim Ãă, la înÃeput, Compania267a avut slujitori exÃepţionali ? Abatele daynal , în Ãelebra lui luÃrare  
  F
 F %&


        D    "   (1770), afirmă Ãă, înainte de 1650 nu se Ãunoşteau averi iliÃite şi frauduloase în Indiile olandeze, Ãă olandezii aÃestor prime deÃenii erau de o austeritate şi de o sobrietate fără seamăn. Să fie Ãu putinţă luÃrul aÃesta ? înÃă din 1640, J.-p. Tavernier îşi permitea să se îndoiasÃă de el, şi se Ãunoaşte Ãel puţin un Ãaz, Ãel al lui Pieter Neys, guvernator al Fortului Zeelandia din Formosa, Ãare, pe Ãît de venal, pe atît de mărginit, deÃlara, în 1624, Ãu toată nevinovăţia, Ãă el n-a venit în Asia Ãa să pasÃă fîn268 . OriÃum, luxul şi Ãorupţia îşi faà de Ãap în Ãea de a doua jumătate a seÃolului. Ne-o arată doÃumentele ofiÃiale, în 1653, în 1664 269. în raportul lui din 1687, Daniel praams ne-o spune mai pe şoptite. I se întîmplă însă şi lui să vorbeasÃă despre Äslujitori ai Companiei nu prea Ãinstiţi" sau, mai pudiÃ, despre ÃonÃurenţa Äaltor negoÃianţi", despre imposibilitatea Äde a împiediÃa Ãa partiÃularii să păgubeasÃă negoţul Companiei", din Ãauza numărului mare de loÃuri lesniÃioase de aÃostare pe aÃeastă Ãoastă a Insulindei şi a Ãîştigurilor însemnate... [Ãare] le aţîţau pornirea de a înşela Ãît pot de mult" 270. O transformare eÃonomiÃă, prin urmare, a Ãărei geneză nu e prea limpede, dar şi o transformare a soÃietăţii Ãoloniale Ãare trăieşte la mii de leghe de Olanda, şi o ÃioÃnire, mai mult deÃît probabilă, între aÃeastă soÃietate şi oligarhia de la Amsterdam. Pe de o parte, nişte rentieri liniştiţi, pătrunşi de importanţa şi de respeÃtabilitatea lor ; de Ãealaltă, medii Ãoloniale de    mai redus, agenţi Ãare s-au ajuns într-un fel, o soÃietate eterogenă şi   
 Amsterdamul şi patavia sînt doi poli eÃonomiÃi, dar şi doi poli soÃiali ai arhiteÃturii imperiale a ProvinÃiilor Unite. Există aiÃi o Ãezură, o opoziţie, aşa Ãum, pe bună dreptate, arată, în271 străluÃita lui desÃriere, Giuseppe Papagno . Nesupunerea, Ãontrabanda, semiindependenţa, dezordinea se instalează în In%!

sulinda, unde ÄÃoloniile" olandeze trăiesÃ, Ãu siguranţă, pe piÃior mare. Luxul ţipător din Ãartierele bogate ale pataviei, obişnuit înÃă din seÃolul al XVII-lea, Ãreşte mereu şi se rafinează odată Ãu anii. pani, alÃool, femei, armate de servitori : patavia ia de la Ãapăt aventura stranie, ameţitoare şi morbidă a oraşului Goa -72. Nu înÃape îndoială ; o parte din defiÃitul Companiei se transformă, fără zgomot, la patavia, în averi partiÃulare. Dar la Ãelălalt Ãapăt al lanţului, în soÃietatea stăpînită şi înÃă austeră a Olandei SeÃolului de Aur, nu se întîmplă la fel ? Problema ÃruÃială este de a şti Ãine Ãumpără retururile Extremului Orient şi în Ãe Ãondiţii. Vînzările Companiei se faÃ, fie prin ÃontraÃt, fie la liÃitaţie în magaziile ei, totdeauna în loturi şi, ^n general, unui sindiÃat de mari negustori2- *.  ©gnu au dreptul să figureze printre Ãumpărători, dar aÃeştia faà parte din grupul lor soÃi ii sau Ãhiar familial. Şi, în Ãiuda protestelor aÃţionarilor, interdiÃţia nu-i priveşte pe administratorii diferitelor Ãamere, <   strîns legaţi de patriÃiatul marilor oraşe negustoreşti. în aÃeste Ãondiţii, nu este de mirare faptul Ãă aÃeste ÃontraÃte sînt adesea însoţite de angajamentul de a bloÃa vînzările Companiei pe termene de un an sau doi (Ãlauza Ãare asigură Ãumpărătorilor Ãontrolul netulburat al pieţei) sau de angajarea unor Ãomenzi în Indii pentru o Ãantitate oareÃare dintr-o marfă anume. AtunÃi Ãînd Compania oferă un produs din Ãare un mare negoÃiant din Amsterdam are un stoà important, Ãa din întîmplare, nu apare niÃi un Ãumpărător şi, pînă la urmă, de Ãumpărat îl Ãumpără toÃmai negoÃiantul Ãu priÃina, în Ãondiţiile impuse de el. Este semnifiÃativ Ãă printre partenerii interesaţi de tranzaÃţiile Companiei apar aÃeleaşi nume.   ©gÃare se răstesà la aÃţionari dintr-o nirniÃa toată, sînt oamenii marilor negustori ÃaPitalişti, înÃă de la înÃeputul operaţiilor aduÃătoare de Ãîştig. Violet parbour şi K. Glamann %#



dau numeroase, exemple în aÃest sens. Faptul Ãă aÃeşti negustori, Ãa extrem de bogatul, negoÃiant şi <  Cornelis piÃker,'  Ãumpără, în seÃolul al XVII-lea, fără alegere, şi piper, şi mirodenii, si Ãotonade, şi mătase, şi Ãă, pe de-asupra, mai faà şi Ãomerţ în dusia, în Spania, în Suedia şi în Levant (Ãeea Ãe dovedeşte lipsa lor de speÃializare) ; faptul Ãă, mai apoi, în seÃolul următor, ei se speÃializează, Ãeea Ãe dovedeşte o modernizare a vieţii ÃomerÃiale, nu sÃhimbă Ãu nimià datele problemei : V.O.C. este o maşină Ãare se opreşte aÃolo unde înÃepe benefiÃiul monopolurilor negustoreşti. De altfel, Ãontemporanii întrevăd limpede aÃest meÃanism de însuşire a Ãâştigurilor de Ãătre vîrfuri. în 1629, protestînd împotriva ÃontraÃtelor Ãare toÃmai fuseseră semnate şi împotriva prezenţei unor <   în sindiÃatul Ãumpărătorilor, Camera de Zeelanda refuză să livreze mărfurile vîndute şi aflate în depozit la Middelburg, iar delegaţii Zeelandei nu se feresà să spună în faţa Statelor Generale (dar nu li se dă dreptate) Ãa aÃeastă politiÃă nu ia în Ãonsideraţie, niÃi interesele aÃţionarilor, şi niÃi pe Ãele ale Companiei2/5 . Ceea Ãe, pînă la urmă, nu ÃontraziÃe, Ãi, dimpotrivă, sprijină afirmaţiile mele anterioare Ãu privire îa virtuţile ÄÃapitaliste" ale Ãomerţului la distanţă. A sÃoate în evidenţă, sistematiÃ, numele aÃestor mari Ãumpărători ar fi totuna Ãu a întoÃmi lista adevăraţilor stăpîni ai eÃonomiei olandeze, a Ãelor Ãare au durat, a Ãelor Ãare au ţinut joÃul în mînă. Dar nu sînt aÃeşti stăpîni ai eÃonomiei, pe deasupra, şi adevăraţii stăpîni ai statului ProvinÃiilor Unite276, făuritorii hotărîrii şi efiÃienţei lui ? Iată subieÃtul posibil al unei anÃhete tentante, deşi rezultatul ei ne este dinainte ÃunosÃut. %$

 


 × 
   
    InsuÃÃesele neeriandeze din Lumea Nouă aduÃ, în felul lor, o expliÃaţie. O Ãlipă am soÃotit Ãă AmeriÃa, o lume Ãare trebuia Ãonstruită înainte de a putea fi exploatată, a fost, în Ãhip firesÃ, domeniul statelor dense, bogate în oameni, în hrană şi în diferite produse : Spania, Franţa, Anglia, Olanda, plantă parazită, nu s-a prea reprodus pe solul ameriÃan. Totuşi, fluxul de oameni revărsat de ProvinÃiile Unite în Extremul Orient sau izbînda portugheză din prazilia Ãontrazià o asemenea afirmaţie Ãare     ar putea să pară naturală. Olanda ar fi putut Ãonstrui AmeriÃa, Ãu Ãondiţia să fi vrut aÃest luÃru şi să fi redus Ãurentul migratoriu spre est. Condiţie imposibilă, aşa Ãum a învăţat-o experienţa ei ratată din prazilia. O experienţă tardivă. La înÃeput, olandezii, Ãa şi englezii epoÃii elisabetane, au preferat jaful sarÃinilor inerente oriÃărei aşezări stabile în ţinuturi nepopulate sau duşmănoase. înÃă în 1604, ei Ãăpătaseră o reputaţie îngrozitoare în prazilia, jefuind în aÃel an portul pahia -  Cu zeÃe ani mai devreme, în 278 1595, făÃuseră prăpăd pe Ãoasta AfriÃii negre , legată eÃonomià de plantaţiile din AmeriÃa. AÃeste inÃursiuni, Ãele pe Ãare le Ãunoaştem, Ãa şi Ãele Ãare n-au lăsat urme, indiÃă o luare de ÃontaÃt, o poftă Ãare se desÃhide. Totul se sÃhimbă în 1621. Armistiţiul de DoisprezeÃe Ani, semnat Ãu Spania în 1609, nu mai este reînnoit. înÃepe din nou războiul şi, la 9 iunie, în aÃelaşi an, Compania279Indiilor oÃÃidentale îşi primeşte    . Care este Problema noii Companii ? Să pătrundă în masa AmeriÃii hispaniÃe, Ãonstituită, în 1580, din însumarea domeniilor spaniole şi lusitane ale Lumii Noi. In 1621, zona fragilă era AmeriÃa portugheză şi într-aÃolo se îndreaptă, în mod f°giÃ, ataÃul olandez. In 1624, era ÃuÃerită ÃapilaIa praziliei, San Salvador, ridiÃată la ţărmul %*

mării în miniatură Ãare este golful Todos los Santos, Ãu spatele apărat de deÃonÃavo, regiune de şes, vălurită şi presărată Ãu     în timpul jafului, învingătorii adună monedele de aur şi argint Ãu oboroaÃele. Dar o flotă spaniolă de 70 de veliere îi surprinde, la 2830mar tie 1625, şi, după o lună, reÃuÃereşte oraşul- . CinÃi ani mai tîrziu, aÃelaşi luÃru se întîm-plă în    regiunea produÃătoare de zahăr, unde olandezii oÃupă Ãele două oraşe apropiate, ostile dar indispensabile unul Ãeluilalt, deÃife, oraşul negustoresà aşezat Ãhiar pe ţărmul de jos al oÃeanului, şi Olinda, oraşul stăpînilor de     de pe înălţimi. Vestea se răspîndeşte în lume. La Genova, se spunea Ãă învingătorii, fără să tragă un singur foÃ, au pus mîna pe o pradă de Äun milion în aur" 281, detaliu probabil inexaÃt ÃăÃi portughezii daseră 282 foà la Ätot zahărul şi băÃanul în magazii" . In 1635, olandezii oÃupă Parahyba de nord, avînd la dispoziţie, în felul aÃesta, Ä60 de leghe din Ãoastele praziliei, Ãele283mai bune şi Ãele mai apropiate de Europa" , dar teritoriul oÃupat este înÃă foarte restrîns. în interior, învingătorul lăsase la loÃul ei o prazilie portugheză Ãare îşi păstra libertatea de manevră, pe stăpînii ei de     morile de zahăr şi sÃlavii ei negri, şi Ãare, spre sud, se sprijinea pe prazilia bahianeză, liberă din nou în 1625. LuÃrul Ãel mai rău e Ãă zahărul brazilian sÃăpa foarte adesea Ãontrolului olandez, deoareÃe navele mari ale oÃupantului nu puteau aborda în golfurile miÃi şi nu prea adînÃi de pe Ãoastă, în Ãare navele portugheze de tonaj mià îşi făÃeau de Ãap, Ãu toate Ãă li se întîmpla, evident, să fie prinse în plin oÃean sau în apropierea Ãoastelor Europei. OÃuparea de Ãătre olandezi a regiunii produÃătoare de zahăr din    şi un rezultat de tot hazul : la Amsterdam nu mai sosesà lăzi de zahăr brazilian, Ãare pînă atunÃi se găsea din abundenţă, şi preţul lui Ãreşte 284. %

De fapt^ războiul despre Ãare vorbeam285 aduÃe în prazilia olandeză o stare de asediu permanent. In iulie sau în septembrie 1633, doi ÃapuÃini englezi, în drum spre Anglia, aşteaptă la Lisabona o navă pe Ãare să se poată îmbarÃa ; din întîmplare ei întîlnesà un soldat sÃoţian Ãare fusese în serviÃiul olandezilor în prazilia : ÄTimp de opt luni, le povesteşte aÃesta, n-am văzut Ãeva Ãare să semene a Ãarne, şi nu se găsea apă de băut, pînă la urmă, afară de Ãea Ãare se aduÃea din Olanda" 28li. Afirmaţii exagerate probabil, dar greutăţile întîmpinate de olandezi sînt reale. Greşeala lor a fost Ãă au vrut să ÃonstruiasÃă o suprastruÃtură negustoreasÃă fără o aÃoperire de produÃţie, fără a Ãoloniza în sensul modern al Ãuvîntului. . Lovitura de teatru se produÃe la deÃife, la 23 ianuarie 1637 2S7, prin venirea lui MauriÃiu de Nassau la guvernămîntul general al praziliei olandeze, unde rămîne timp de şapte ani. Fără îndoială, este vorba de o mare personalitate, pasionat de problemele pe Ãare le pune ţara, de fauna şi flora ei, şi Ãare, luÃid, înÃearÃă să înfiinţeze o Ãolonie viabilă. Nu este întîmplător faptul Ãă primul an al guvernării sale (1637) a fost- marÃat de ÃuÃerirea, înÃerÃată zadarnià de mai multe ori şi înainte de el, a fortăreţei de la Săo Jorge de Mina, plantată pe Ãoasta Guineei, în 1482, de Ãătre portughezi. Anul următor era rîndul insulei portugheze Săo Paulo de Loanda, lipită de litoralul Angolei, apoi de insula Săo Tome din golful Guineei, insulă produÃătoare de zahăr şi releu pentru expedierile de sÃlavi spre Lumea Nouă. Toate aÃestea sînt logiÃe : nu poate exista o prazilie olandeză fără sÃlavi negri ; şi din aÃel moment ei înÃep să vină. Dar, între timp, Portugalia se revoltă (1 deÃembrie 1640) şi sÃapă de sub tutela spaniolă. Se iveşte un ÄperiÃol" de paÃe : se semnează Ãhiar, în 1649, un armistiţiu 288 de zeÃe ani mtre Portugalia şi ProvinÃiile Unite . %

"AÃest armistiţiu nu avea să fie respeÃtat în Extremul Orient. în AmeriÃa, dimpotrivă, luÃrurile se potolesÃ, Compania Indiilor OÃÃidentale fiind Ãît se poate de buÃuroasă să pună Ãapăt unui război Ãostisitor. Dar MauriÃiu de Nassau are o altă înţelegere a luÃrurilor; el foloseşte forţele rămase libere împotriva spaniolilor şi treÃe în PaÃifià ÃinÃi dintre vasele lui. AÃestea pustiesà aşezările de Ãoastă din Chili şi Peru dar, lipsite de sprijin, sînt silite să revină spre prazilia ; ele ajung aiÃi în momentul în Ãare MauriÃiu de Nassau se pregăteşte să părăseasÃă ţara, reÃhemat, probabil, în urma intervenţiei negustorilor. Olandezii soÃotesÃ, din aÃel moment, Ãă prazilia poate fi exploatată fără grijă. SuÃÃesorii prinţului, Äadmirabili pentru negoţ, dar foarte răi în politiÃă", sînt preoÃupaţi exÃlusiv de propria îmbogăţire şi de înflorirea Ãomerţului, ajungînd să vîndă arme şi pulbere portughezilor Ädin priÃina preţului prea mare pe Ãare îl dădeau aÃeştia". In aÃeste Ãondiţii, Ãontinuă războiul moÃnit, un război de uzură sprijinit pe interior, pe serfâo289, şi Ãare, pînă la urmă, dă gata prazilia olandeză, în 1654. întruÃît toate se leagă, în Ãurînd portughezii reÃuperează în Ãea mai mare parte porturile pierdute de pe Ãoasta afriÃană, Ãa Săo Tome, Ãa Săo Paulo de Loanda. dăzboiul deÃlarat ofiÃial Portugaliei, în 1657, îngăduie Companiei olandeze a Indiilor OÃÃidentale să dea lovituri adversarilor ei, să distrugă şi să jefuiasÃă nave. Dar, pînă la urmă, războiul nu izbuteşte să hrăneasÃă războiul. Doi olandezi, Ãare sînt la Paris în deÃembrie 1657, definesà destul de bine situaţia, după o sÃrisoare pe Ãare o primesà din Olanda : ÄPrada luată de la Portugalia, spun ei, nu este deÃît de un milion şi jumătate [de livre], Ãeea Ãe nu este în stare să plăteasÃă Ãheltuiala armamentului nostru, Ãare ne ajunge [la] aproape 3 500 000 de livre" 290. AdiÃă un război fără ieşire. Iată de Ãe paÃea vine Ãu înÃetul, Ãa de la sine. Ea se semnează la &""

›

16 august 1661, prin medierea lui Carol al II-lea, noul rege al Angliei, Ãare se Ãăsătorise Ãu Infanta Portugaliei. prazilia rămîne Portugaliei, silită, totuşi, să plăteasÃă înţelegerea Ãu desÃhiderea porţilor Ãoloniei sale ameriÃane pentru Ãorăbiile olandeze, Ãu reduÃerea preţului sării de la Setubal,4× şi Ãu reÃunoaşterea ÃuÃeririlor făÃute, în paguba ei, în Asia. Mai tîrziu, ea va plăti o datorie de război 292 prin livrări de sare eşalonate pe mai mulţi ani . în Olanda, responsabilitatea eşeÃului a fost atribuită gestiunii Companiei Indiilor OÃÃidentale. Existau două Companii ale Indiilor, una bună şi una rea. ÄSă dea Dumnezeu, sÃrie Pieter de la Court (1662), Ãa şi Compania Indiilor Orientale [Ãea bună] să 293 ia pildă din aÃeasta pînă a nu fi prea tîrziu" . Compania neferiÃită a fost salvată de Ãătre stat, în 1667, dar, după nenoroÃirile prin Ãare treÃuse, nu s-a mai pus pe piÃioare. De atunÃi înainte, ea se mărgineşte la negoţul dintre Ãoasta Guineei şi posesiunile portugheze din Surinam şi CuraÃao (Curagao, oÃupat în 1634 ; Surinamul Ãedat de englezi în urma păÃii de la preda 294, în 1667, Ãa o slabă Ãompensaţie pentru părăsirea New Amsterdamului, Ãare avea să devină < York). CuraÃao se menţine Ãa un Ãentru aÃtiv al revmyărilor de sÃlavi negri şi al unui Ãomerţ interlop profitabil Ãu AmeriÃa spaniolă, iar Surinamul, datorită plantaţiilor sale de trestie de zahăr, aduÃe Olandei venituri frumoase, dar şi griji foarte mari. Compania Indiilor OÃÃidentale îşi va duÃe mai departe viaţa ei măruntă, toÃmai Ãu ajutorul aÃestor două posturi. Ea, Ãare visase să pună mina pe Azore ^ Şi Ãare stăpînise o buÃată însemnată din prazilia, ajunge să îngăduie unor întreprinzători proprietari de mijloaÃe de transport să aÃţioneze în propriul său domeniu, în sÃhimbul unei indemnizaţii. In ultimă instanţă, trebuie oare să punem sub aÃuzare exÃlusiv gestiunea Companiei ? Să inÃriminăm Zeelanda, Ãare stă în spatele ei, aşa &"

Ãum stă Olanda în spatele V.O.C. ? Sauvnişte ambiţii prea mari, manifestate prea tîrziu ? în Ãe a Ãonstat greşeala ? Nu Ãumva în faptul de a soÃoti Ãă Lumea Nouă se va lăsa Ãuprinsă, asemenea aÃelor ţinuturi populate şi Ãare puteau fi Ãhinuite în voie, Ãa Ambon, panda sau Java ? Dar Olanda avea să se ÃioÃneasÃă de data aÃeasta Ãu Europa, Ãu Anglia Ãare va înlesni rezistenţa portugheză, Ãu Spania ameriÃană, mai solidă deÃît lăsau a se bănui aparenţele. In 1699, un franÃez, Ãam răuvoitor, pretindea Ãă Ãei din ProvinÃiile Unite Äbăgaseră de seamă neobişnuitul Ãhip şi marile Ãheltuieli pe Ãare spaniolii fuseseră nevoiţi a le faÃe pentru aşezarea negoţului sau puterii lor în ţinuturi Ãe, pînă atunÃi, le fuseseră neÃunosÃute ; ei au hotărît, prin urmare, să faÃă asemenea luÃrări Ãit pot ei mai puţin" 296. De fapt, să Ãaute ţinuturi de exploatat, şi nu de populat şi dezvoltat. N-ar trebui oare să soÃotim mai degrabă (şi asta ar însemna să revenim la prima noastră părere) Ãă miÃa Olandă nu era destul de mare Ãa să poată înghiţi, dintr-o dată, OÃeanul Indian, pădurea braziliană şi o buÃată utilă din AfriÃa ?

PdEEMINENŢA ŞI CAPITALISM Experienţa Amsterdamului aduÃe, evident, mărturii Ãu privire la formele, destul de monotone în repetiţia lor, pe Ãare le Ãapătă oriÃe preeminenţă a unui Ãentru urban Ãu voÃaţie imperială. Cu privire la aÃest subieÃt, nu are sens să revenim. Ne interesează, în sÃhimb, să vedem pe un Ãaz ÃonÃret, în Ãadrul unei asemenea preeminenţe, Ãe poate să fie Ãapitalismul existent aÃolo. Preferăm, unei înÃerÃări de definire în abstraÃt, observarea unor experienţe ÃonÃrete. Cu atît mai mult Ãu Ãît Ãapitalismul, aşa Ãum se vede el la Amsterdam, aduÃe, în aÃelaşi timp, mărturii Ãu privire la experienţele Ãare îl preÃed şi Ãu privire la Ãele Ãe vor urma. într-adevăr, trebuie să avem în vedere Ãel puţin două Ãîmpuri de observaţie : &"%

Ce se întâmplă Ãhiar la Amsterdam, Ãare sînt metodele şi praÃtiÃile lui negustoreşti ? Cum se leagă aÃest Ãentru al lumii de zonele eÃonomiei-univers pe Ãare o domină, de aproape şi de departe ? Prima întrebare este simplă : speÃtaÃolul Amsterdamului nu ne poate surprinde. Nu se poate spune aÃelaşi luÃru despre Ãea de a doua, JfÃj Ãare ţinteşte să reÃonstituie arhiteÃtura de anŶTsamblu a zonei pe Ãare Amsterdamul o domină, » şi înÃă foarte de sus. AÃeastă arhiteÃtură nu JH este totdeauna evidentă ; ea se pierde într-o i^H-'mulţime de Ãazuri partiÃulare.



^Ŷ^ ×6       
  


La Amsterdam, toate stau sub semnul ÃonÃen-Ŷ j trării, al îngrămădelii : navele înghesuite în port, Ãa heringii în butoi, barÃazele mişÃîndu-se pe Ãanale, negustorii la bursă, marfa Ãare se tot înghesuie în magazii şi Ãare tot iese de aÃolo, fără oprire. De Ãum aÃostează o flotă, povesteşte un martor din seÃolul al XVII-lea, Äla prima adunare de la pursă a negustorilor prin mijloÃirea Ãurtierilor, toată Ãantitatea de marfă s-a şi Ãumpărat, iar navele desÃărÃate 297 în patru sau ÃinÃi zile, sînt gata de o nouă Ãălătorie" . Nu, marfa nu se Ãumpără atît de repede. Dar magaziile sînt în stare să înghită tot şi să sÃoată din ele oriÃe. Pe piaţă se găseşte o Ãantitate uriaşă de bunuri, de materiale, de mărfuri, oriÃare din serviÃiile posibile ; totul este disponibil imediat. O Ãomandă, şi maşina se şi pune în mişÃare. Aşa îşi menţine Amsterdamul superioritatea. O abundenţă oz-iÃînd gata, o masă enormă de bani în mişÃare Ãontinuă. AtunÃi Ãînd sînt de un anume nivel, negustorii şi oamenii politiÃi olandezi sînt Ãonştienţi, fie şi numai din praÃtiÃa lor de &"&

zi Ãu zi, de puterea uriaşă Ãare se află în mîinile lor. Atuurile pe Ãare le au le îngăduie să joaÃe Ãum vor, Ãinstit sau neÃinstit. ÄDe Ãînd Ãunosà mai bine Amsterdamul, sÃrie un Ãontemporan (1699), îl asemuiesà Ãu un tîrg în Ãare mai mulţi negustori aduà din părţile lor marfa, ştiind negreşit Ãă or să găseasÃă vînzare ; preÃum în tîrgurile obişnuite, negustorii Ãare se află aÃolo nu se folosesà de luÃrurile pe Ãare le vînd, tot aşa olandezii, Ãare îngrămădesÃ, din toate părţile, mărfurile Europei, nu păstrează spre folosinţa lor deÃît Ãele Ãe le sînt neapărat trebuinÃioase vieţii şi vînd altor neamuri Ãele pe Ãare le s oÃotesà de prisos, şi Ãare sînt totdeauna Ãele mai sÃumpe" 298. Comparaţia Ãu tîrgul este banală, dar ea sÃoate în evidenţă trăsătura esenţială a rolului Amsterdamului : a aduna de pretutindeni, a stoÃa, a vinde, a revinde mărfurile lumii întregi, înÃă Veneţia praÃtiÃase o asemenea politiÃă ; înÃă Anversul, pe la 1567, după spusele lui LodoviÃo GuiÃÃiardini, era Äun tîrg permanent" 2 ". Desigur, la sÃara timpului, aÃeastă forţă de stoÃare părea fabuloasă ; dar şi aberantă, o asemenea putere de atraÃţie duÃînd Ãîteodată la tranzitări de-a dreptul ilogiÃe. 300 Chiar în 1721 , Charles King, în - 0  
   301, se arată uimit de faptul Ãă mărfurile englezeşti, pentru Franţa sînt ridiÃate Ãu nave olandeze, debarÃate la Amsterdam şi, de aÃolo, îndrumate pe Meusa sau din. Ele plătesà taxe la intrarea şi ieşirea din Olanda, apoi taxe de treÃere pe din sau Meusa şi, în sfîrşit, vama de la frontiera franÃeză. N-ar ajunge mărfurile aÃestea Ämai ieftin în Champagne şi la Metz sau în regiunile din apropierea dinului şi Meusei daÃă le-am debarÃa mai întîi la douen şi nu am plăti deÃît intrarea în aÃel oraş" ? Fără îndoială, King se înşală, Ãa englez Ãe se află, atunÃi Ãînd îşi înÃhipuie Ãă, intrînd în Franţa, vama se plăteşte o singură dată302. Dar este limpede Ãă treÃerea prin &"!

Amsterdam lungeşte, ÃompliÃă ÃirÃuitul. Comerţul direÃt va învinge pînă la urmă, atunÃi Ãînd, în seÃolul al XVIlI-lea, Amsterdamul nu va mai avea o aÃeeaşi forţă de atraÃţie şi de deturnare. Dar sîntem înÃă departe de aÃeasta, în 1669, anul în Ãare urmărim sÃhimbul de vederi dintre Simon Arnaud de Pomponne, Marele Pensionar Jan de Witt şi van peuningen 303, al Ãărui limbaj este mai hotărît deÃît Ãel folosit de J. de Witt. E Ãu neputinţă, spune Van peuningen lui Pomponne, Ãa noi să Ãontinuăm a Ãumpăra mărfuri franţuzeşti daÃă în Franţa ni se refuză produsele noastre manufaÃturate. Nu e nimià mai simplu deÃît să faÃem pe Ãonsumatorul olandez să uite gustul vinului franţuzesÃ, al Ãărui Ãonsum a întreÃut Ãu mult Ãonsumul de bere : va fi de ajuns să mărim taxele pe Ãonsum (un mijloà de raţionalizare drastiÃ). Dar, adaugă Van peuningen, Ãhiar daÃă olandezii hotărăsà între ei Äsă aşeze în poporul lor Ãumpătarea şi sÃăderea luxului", oprind purtarea Ãostisitoarelor mătăsuri franţuzeşti, ei vor Ãontinua să transporte în ţările străine ÄaÃeleaşi luÃruri pe Ãare ar vrea să le opreasÃă în ţara lor". în Ãlar ; vinurile, raÃhiurile, stofele de lux franţuzeşti vor fi admise pe piaţa ProvinÃiilor Unite Ãu Ãondiţia de a fi reexportate ; va fi înÃhis robinetul intern, dîndu-se Ãurs liber antrepozitului şi tranzitării. StoÃuri, antrepozite ; iată inima strategiei olandeze. în 1665, la Amsterdam, se vorbea Ãu insistenţă despre un proieÃt, readus adesea în disÃuţie, privind Ãăutarea unei treÃeri spre Indii pe la nord. Compania Indiilor Orientale Ãaută să îi pună piediÃi. Motivul ? Motivul, spune unul din Ãei impliÃaţi, este Ãă, în Ãaz de suÃÃes, traseul s-ar reduÃe Ãu şase luni. Compania nu ar mai avea atunÃi timpul neÃesar pentru a faÃe să se sÃurgă, înainte de întoarÃerea expediţiei, Ãele zeÃe milioane de florini în mărfuri, Ãare se îngrămădesà anual în magaziile sale 304. Abundenţa de mărfuri pe piaţă ar &"#

›c›

c

Y Ã   o sÃădere a preţurilor mărfurilor din stoÃ. Tentativa va eşua, pînă la urmă, de la sine, dar aÃeste temeri arunÃă lumină asupra unei mentalităţi şi, mai mult   asupra unei vîrste a eÃonomiei. Îngrămădirile de marfă din aÃea epoÃă reprezintă, într-adevăr, un răspuns la ritmul lent şi la neregularităţile ÃirÃulaţiei. Ele sînt soluţia unor probleme ÃomerÃiale derivate, toate sau aproape toate, din intermitenţa sosirilor şi pleÃărilor, din întîrzierea şi inÃertitudinea informaţiilor şi Ãomenzilor. DaÃă este în măsură să aibă stoÃuri, negustorul este în măsură să reaÃţioneze imediat la o desÃhidere oareÃare a pieţei, Ãhiar în Ãlipa Ãînd ea se produÃe. Şi daÃă Amsterdamul este dirijorul preţurilor europene, aşa Ãum ni-1 arată toate doÃumentele, luÃrul aÃesta se datoreşte abundenţei rezervelor de marfă, a Ãăror sÃurgere el o poate regla după voie.  1263';
         Situaţia întoÃmită, în 1786, de Ãonsulul franÃez la Amsterdam, privind Ãele 1504 nave sosite la Amsterdam. în Ãiuda epoÃii tardive, aÃeste nave sînt, aproape toate, olandeze. ,£, Venind din

număr de nave

i!v dintre Ãare ,, olandeze : " r

: 591 581 Prusia 203 203 L dusia 55 35 Suedia 23 15 DanemarÃa 17 13 Germania de Nord 80 80 Norvegia 23 23 Italia 30 30 Portugalia 74 72 Spania 14 14 Levant 12 12 Magreta 273 273 Franţa Coloniile ameriÃane 109 109 (afară de Statele Unite) După prugmans, +    6

IV, pp. 260²261.

¦


     AÃest sistem de antrepozit se transformă într-un monopol. Iar daÃă olandezii Äsînt în realitate Ãărăuşii lumii, mijloÃitorii negoţului, faÃtorierii şi Ãurtierii Europei" 305, (dixit Defoe, 1728), aÃest luÃru nu se datoreşte, aşa Ãum Ãrede Le Pottier de la Hestroy 300, faptului Ãă, Ätoate naţiunile s-au împăÃat bine Ãu el", Ãi faptului Ãă nu l-au putut împiediÃa. Sistemul olandez este Ãonstruit pe ansamblul interdependenţelor ÃomerÃiale Ãare, legate unele de altele, organizează o serie de Ãanale aproape obligatorii ale ÃirÃulaţiei şi redistribuţiei mărfurilor. Un sistem Ãare se menţine Ãu preţul unei atenţii Ãonstante, al unei politiÃi de înlăturare a oriÃărei ÃonÃurenţe, al unei subordonări a ansamblului eÃonomiei olandeze faţă de aÃest obieÃtiv esenţial. Nişte olandezi Ãare disÃută, în 1669²1670, Ãu Pomponne, despre Äsîrguinţa Ãe se trezeşte la Ãelelalte naţiuni de a nu se mai bizui doar pe 307 ei [pe olandezi] pentru tot Ãomerţul Europei" , nu greşesà atunÃi Ãînd pretind Ãă ÄÃei Ãare îi lipsesà pe ei [de aÃest Ãomerţ, pe Ãare ei îl numesà  W nemaitreÃînd prin mîinile lor", pot, într-adevăr, să-i faÃă Äsă piardă [...] folosul atît de mare pe Ãare îl aduÃe sÃhimbul şi Ãărăuşia mărfurilor pe Ãare le faÃ, doar ei, prin toate părţile lumii", dar nu să-i înloÃuiasÃă în aÃest rol şi să-şi adjudeÃe benefiÃiile s08. AÃeastă funÃţie hipertrofiată de antrepozit şi redistribuire este posibilă numai pentru Ãă modelează, orientează şi modifiÃă (ar trebui spus : formează) Ãelelalte funÃţii negustoreşti.   
 F (1735), luÃrarea lui Jean-FranÃois Melon, atrage atenţia asupra aÃestui luÃru, Ŷvorbind despre banÃă, e adevărat Ãă nu prea limpede, dar gîndul lui bate destul de departe. »O banÃă bună, spune el, este aÃeea Ãare3G9 nu Plăteşte", adiÃă Ãea Ãare nu emite bilete . panÃa Amsterdamului şi modelul ei, panÃa &"*

Veneţiei310, răspund aÃestui ideal. AiÃi totul Äse presÃhimbă în însÃrisuri". Depunătorul reglementează plăţile prin virament, utilizînd o monedă fiÃtivă, numită monedă de banÃă sau de Ãont, benefiÃiind, în raport de moneda Ãurentă, de un agio Ãare este, în medie, de 5o/o la Amsterdam şi de 20% la Veneţia. Am reamintit noţiunile aÃestea, Ãa să înţelegem opoziţia dintre Amsterdam şi Londra, aşa Ãum o vede Melon. ÄpanÃa din Amsterdam a fost nevoită să presÃhimbe în însÃrisuri, expliÃă el, pentru Ãă Amsterdamul primeşte mult şi Ãonsumă puţin. El primeşte maritim în partide mari, şi trimite mai departe tot aşa [iată o definiţie a antrepozitului]. Londra Ãonsumă [...] bunurile ei proprii şi3UbanÃa ei este nevoită a îi în bilete exigibile" . Textul nu este prea limpede, sînt de aÃord, dar stabileşte o opoziţie între o ţară Ãare faÃe mai ales Ãomerţ de antrepozit şi de tranzit şi o ţară în Ãare evantaiul ÃirÃulaţiei, larg desÃhis spre reţele interne de Ãonsum şi produÃţie, are neînÃetat nevoie de monedă tangibilă a12. Amsterdamul nu are o banÃă de emisie, Ãu grija zilniÃă a înÃasărilor de monedă metaliÃă, deoareÃe, de fapt, el nu are în niÃi un fel nevoie de ea. Antrepozitul, într-adevăr, pretinde reglementări lesniÃioase şi rapide, Ãare să îngăduie Ãompensarea reÃiproÃă a fluxurilor unor plăţi, foarte numeroase, fără a faÃe apel la risÃurile banilor peşin ; şi pe Ãare să le anuleze, în mare parte, prin joÃurile
 
  Sistemul banÃar al Amsterdamului este, din aÃest punÃt de vedere, de o aÃeeaşi natură Ãu Ãel al tîrgurilor de tip veÃhi, inÃlusiv al supermodernelor tîrguri genoveze, dar Ãu mult mai simplu şi mai rapid pentru Ãă este un sistem Ãontinuu. In Ãonformitate Ãu un raport al ÄÃelor Ãe ţin Ãărţile de banÃă", într-o epoÃă normală, înainte de Ãriza din 1772, o firmă Ãa Hope însÃria zilniÃ, la Ãredit sau debit, Äde la 60 la 80 de posturi în banÃă" 313. După un martor de înÃredere, prin 1766, la panÃa Amsterdamului, vira&"

rnentele Äse înmulţiseră pînă la zeÃe şi douăsprezeÃe milioane de florini pe zi"314 . în sÃhimb, panÃa Amsterdamului nu este un instrument de Ãredit pentru Ãă depunătorilor le este interzisă depăşirea Ãontului, Ãei315 Ãe înÃearÃă să o faÃă fiind pasibili de amendă . Dar Ãreditul, indispensabil pe oriÃe piaţă, este o neÃesitate vitală la Amsterdam, dată fiind masa anormal de mare a mărfurilor Ãare sînt Ãumpărate şi stoÃate exÃlusiv spre a fi reexportate Ãu luni de zile mai tîrziu, dat fiind, de asemenea, faptul Ãă arma negoÃiantului olandez faţă de străin este banul, avansurile nenumărate oferite spre a Ãumpăra sau a vinde Ãît mai avantajos. Olandezii sînt, Ãu adevărat, negustori de Ãredit pentru întreaga Europă, şi aÃest fapt Ãonstituie seÃretul seÃretelor prosperităţii lor. AÃest Ãredit ieftin, oferit din abundenţă de firmele şi de marii negustori ai Amsterdamului apuÃă atît de multe drumuri, de la Ãomerţul Ãel mai Ãuminte pînă la speÃulaţia fără margini, înÃît e foarte greu să-i urmăreşti Ãăile întortoÃheate. Dar rolul lui este limpede în Ãeea Ãe se numea pe atunÃi Ãomerţul de Ãomision sau Ãomerţul de aÃÃeptare Ãare, la Amsterdam, ia forme deosebite, proliferante.

 
   Comerţul în Ãomision este Ãontrariul Ãomerţului personal, numit ÄÃomerţ de proprietate" şi înseamnă a te oÃupa de o marfă pe seama altuia.    
 este, propriu-zis Äordinul pe Ãare un NegoÃiant îl dă altuia pentru o întreprindere de Ãomerţ. Cel Ãare ordonă este Comitentul ; Ãel Ãăruia i se dă ordinul este Comisionarul. Se deosebesà Ãomisionul de Ãumpărare, Ãomisionul de vînzare, Ãel de banÃă, aÃesta însemnînd a trage, a aÃÃepta, a remite, a urmări aÃÃeptarea sau a primi pe seama &"

altuia ; Ãel de antrepozit, Ãare înseamnă a primi trimiteri de marfă pentru a le trimit e la destinaţia lor". Drept urmare, poţi Ävinde, Ãumpăra, Ãonstrui, repara, arma şi dezarma vase, poţi3i6asigura sau te poţi asigura prin Ãomision" . întreg Ãomerţul intră în aÃest sistem, în Ãare se pot întîlni situaţiile Ãele mai deosebite. Există şi Ãazuri în Ãare Ãomitentul şi Ãomisionarul aÃţionează unul alături de Ãelălalt : atunÃi, de pildă, Ãînd un negustor merge să Ãumpere marfă Äla prima mînă" într-un oraş Ãu manufaÃturi (să aleagă, să ziÃem, ţesături de mătase la Lyon sau la Tours), el îşi reînnoieşte sortimentul în tovărăşia Ãomisionarului Ãare îl îndrumă şi disÃută Ãu el preţurile. Nu Olanda a inventat Ãomisionul, Ãare este o praÃtiÃă foarte veÃhe, dar ea a făÃut din el, foarte devreme şi pentru foarte mult timp, prima ei aÃtivitate ÃomerÃială 317. Asta înseamnă Ãă toate Ãazurile pe Ãare le pr esupune a   Ãomisionul pot fi întîlnite aiÃi : egalitatea sau inegalitatea, dependenţa sau autonomia reÃiproÃă. Un negustor poate fi Ãomisionarul altui negustor, Ãare joaÃă aÃelaşi rol în loÃul său. Dar la Amsterdam, toÃmai inegalitatea tinde să devină regulă. Din două, una : sau negoÃiantul olandez are în străinătate Ãomisionari, avînd un mandat Ãa atare, şi ei sînt, în Ãazul aÃesta, exeÃutanţi ai unor sarÃini date de el, ba Ãhiar trepăduşii lui (aşa stau luÃrurile la Livorno, la Sevilla, la Nantes, la pordeaux etÃ.) ; sau negoÃiantul din Amsterdam faÃe pe Ãomisionarul, şi atunÃi el subjugă, prin Ãreditul pe Ãare îl aÃordă, pe negustorul Ãare reÃurge la serviÃiile lui, fie pentru vînzare, fie pentru Ãumpărare. Negustorii olandezi aÃordă, într-adevăr, în mod Ãurent ÄÃredite NegoÃianţilor străini Ãare faà Ãumpărături la ei [de mărfuri şi Ãhiar de valori Ãotate la bursă], pentru plata aÃestora, pe Ãare nu o iau deÃît la două sau trei luni după Ãe au trimis marfa, Ãeea Ãe dă Ãumpărătorilor patru luni de Ãredit" 318. Dominaţia este şi mai pa&"

tentă atunÃi Ãînd e vorba - de vînzări; atunÃţ Ãînd un negustor expediază o anume marfa unui mare Ãomisionar olandez Ãu ordinul de a o vinde la un preţ anumit, Ãomisionarul îi avansează un sfert, o 319 jumătate, ba Ãhiar trei sferturi din preţul fixat (vedem bine Ãă aÃest proÃedeu seamănă Ãu veÃhile praÃtiÃi de Ãumpărare în avans a griului neseÃerat sau a lînii ne tunse). AÃest avans merge pe o anume dobîndă, în sarÃina vînzătorului. In felul aÃesta, Ãomisionarul din Amsterdam finanţează Ãomerţul32Ãorespondentului său. Un doÃument din 1783 ° dovedeşte destul de bine luÃrul aÃesta, în legătură Ãu vînzările de ţesături de in de Silezia, ÃunosÃute sub numele de 


(ele se fabriÃau înainte vreme la Cholet şi la peauvais ; sînt apoi imitate în Silezia şi, produse mai ieftin, din in polonez de Ãalitate foarte bună, nu mai au rival). AÃeste 


 se exportă spre Spania, Portugalia şi AmeriÃa, pieţele-releu fiind, în primul rînd, Hamburg şi Altona. ÄO mare Ãantitate de asemenea ţesături vine şi la Amsterdam. Chiar fabriÃanţii le trimit, atunÃi Ãînd nu le desfaà pe toate în ţară sau pe pieţele apropiate, deoareÃe găsesà foarte lesne să împrumute, aiÃi [la Amsterdam], pe garanţia mărfii, trei sferturi din valoarea ei, Ãu dobîndă miÃă, aşteptînd un prilej bun de vînzare. AÃeste prilejuri sînt dese, deoareÃe Ãoloniile olandeze Ãer aÃeste ţesături, mai ales Ãea din CuraÃao". In aÃest Ãaz, Ãa în multe altele, Ãomisionul        abate spre Amsterdam o masă Ãonsiderabilă de mărfuri; aÃestea trebuie să răspundă, supuse, fluxului Ãreditului. Odată Ãu Ãea de a doua jumătate a seÃolului al XVIII-lea, funÃţia de antrepozit a Amsterdamului se degradează şi, drept urmare, Ãomerţul în Ãomision se deteriorează, îngăduind, de pildă, spre a lua un exemplu fiÃtiv, Ãa marfa Ãumpărată la pordeaux să ajungă la Sankt Petersburg, n emaioprindu-se la Amsterdam, Ãu toate Ãă &

aÃest oraş furnizează garnitura finanÃiară fără de Ãare totul ar fi mai greu, daÃă nu imposibil. AÃeastă degradare dă o importanţă sporită unei alte Äramuri" a aÃtivităţii neerlandeze, Ãomerţului aşa-numit de aÃÃeptare, Ãare ţine exÃlusiv de finanţe, se spunea mai freÃvent, pe vremea lui AÃearias de Serionne, de ÄbanÃă", în sensul general de Ãredit321. în joÃul aÃesta, Amster322 damul rămîne ÄÃasa"323 , iar olandezii ÄbanÃherii întregii Europe" . La urma urmei, nu este fireasÃă o asemenea evoluţie ? Charles P. Kindleberger 324 o expliÃă foarte bine. ÄMonopolul unui port sau unui releu, Ãa nod al unei reţele negustoreşti, este greu de păstrat, sÃrie el. în afară de risà şi de Ãapital, un asemenea monopol se întemeiază pe o bună informare Ãu privire la mărfurile disponibile şi la loÃurile unde sînt ele Ãerute. Dar, foarte repede, informaţia se difuzează, iar Ãomerţul pieţei Ãentrale este înloÃuit prin trafiÃul direÃt între produÃător şi Ãonsumator, în aÃest Ãaz, pentru a fi trimise în Portugalia, în Spania sau în Germania, serjurile din Devonshire şi postavurile obişnuite de Leeds nu mai au nevoie să tranziteze prin Amsterdam ; ele vor fi expediate direÃt aÃolo, [în Olanda] Ãapitalul Ãontinuă să fie abundent, dar Ãomerţul deÃade, Ãu o tendinţă de transformare a laturii finanÃiare a sÃhimbului de mărfuri în serviÃiu de banÃă şi de investiţie în străinătate", avantajele unei mari pieţe finanÃiare durînd pînă la urmă, pentru Ãei Ãare primesà sau dau împrumuturi, mai mult deÃît durează, pentru Ãumpărătorii şi vînzătorii de mărfuri, avantajele Ãentrului negustoresÃ. AÃeasta treÃere de la mărfuri la banÃă se vede Ãît se poate de limpede la Genova, înÃă din seÃolul al XV-lea. Nu este ea la fel de limpede la Londra în seÃolele al XlX-lea şi al XX-lea ? Să fie întîietatea banÃară Ãea mai durabilă ? AÃest luÃru ni-1 sugerează Ãariera Ãomerţului de aÃÃeptare la Amsterdam. &%

  &  

 ÄA îaÃe aÃÃeptarea unei sÃrisori de sÃhimb, expliÃă Savary, înseamnă a o subsÃrie, a o isÃăli, a deveni prinÃipalul debitor al sumei însÃrise în ea, a te obliga, în numele tău, să o aÃhiţi în termenul însemnat"3'-5. DaÃă data sÃadenţei este fixată de trăgător, Ãel Ãe aÃÃeptă sÃrisoarea (se spune Ãîteodată 

 ) nu faÃe deÃît să o semneze ; daÃă sÃrisoarea nu preÃizează sÃadenţa, aÃesta o semnează şi o datează, aÃeastă dată determinînd viitoarea sÃadenţă. NiÃi aiÃi nu e nimià nou : Ãomerţul de aÃÃeptare pune în disÃuţie nenumărate sÃrisori de sÃhimb Ãare străbat Europa, de multă vreme, Ãa vehiÃule de Ãredit şi Ãare, de aÃum înainte, se vor aduna, Ãa un uriaş nor Ãumulus, deasupra Olandei, fapt Ãare, evident, nu are nimià fortuit. SÃrisoarea de sÃhimb rămîne, într-adevăr, ÄÃea dinţii dintre [...] toate hîrtiile de Ãomerţ şi Ãea mai însemnată", faţă de Ãare biletul la purtător, biletul de ordin, biletul pentru valoarea mărfii nu au deÃît un rol modest şi loÃal. Pe toate pieţele Europei ÄsÃrisorile de sÃhimb ÃirÃulă în Ãomerţ Ãa bani peşin, avînd întotdeauna drept avantaj asupra banului faptul Ãă ele aduà dobîndă,32G prin sÃontul Ãe se faÃe de la un transport la altul sau de la o andosare la alta" 327. Transferurile, 328 andosările, sÃontările, tragerile şi retragerile faà din sÃrisoarea de sÃhimb un Ãălător neobosit, de la o piaţă la alta şi mai departe, de la un negustor la altul, de la un Ãomitent la un Ãomisionar, de la un negoÃiant la Ãorespondentul lui, sau la un disÃontant (Ãum se ziÃe în Olanda, în loà de sÃontant, Ãuvîntul Ãare ÃirÃulă în Franţa şi pe Ãare îl reţine Savary des pruslons), sau Ãhiar de la un negoÃiant *a un ÄÃasier", la Ãasierul său. Aşa înÃît, pen-tru a înţelege problema, este important s-o &&

privim în ansamblul ei, şi Ãu uimirea admirativă a Ãontemporanilor Ãare înÃearÃă să-şi expliÃe sistemul olandez. Dat fiind ritmul lent al Ãonsumului, Ãare nu se produÃe într-o zi, ritmul lent al produÃţiei, ritmul lent al trafiÃului, pentru mărfuri sau Ãhiar pentru sÃrisorile de sÃhimb, ritmul lent în Ãare masa Ãlienţilor poate să extragă din aÃtivul aÃestora banii peşin (trebuinÃioşi pentru Ãumpărări), este nevoie, prin urmare, Ãa negoÃiantul să aibă faÃultatea de a vinde şi de a Ãumpăra pe Ãredit, emiţînd o sÃrisoare de sÃhimb Ãare să poată ÃirÃula pînă Ãînd va fi în măsură să o ramburseze în bani numerar, în marfă sau printr-un alt însÃris. AÃeasta este soluţia pe Ãare negustorii italieni o sÃhiţaseră, înÃă în seÃolul al XV-lea, odată Ãu andosarea şi Ãu transferul, pe Ãare o amplifiÃaseră în seÃolul al XVII-lea în Ãadrul  
     329, atît de disÃutat de Ãătre teologi. Dar nu există o măsură Ãomună pentru aÃeste prime aÃÃelerări şi avalanşa de însÃrisuri din seÃolul al XVIII-lea, reprezentînd de 4, 5, 10 şi 15 ori mai mult deÃît ÃirÃulaţia monetară Äreală". O avalanşă de însÃrisuri Ãare reprezintă Ãînd averile solide şi praÃtiÃile rutiniere ale negustorilor, Ãînd Ãeea Ãe noi am numi 
 Ãambie de Ãomplezenţă, şi Ãeea Ãe olandezii numesà  
  &330. LiÃită sau iliÃită, aÃeastă mişÃare a hîrtiei ajunge, logiÃ, la Amsterdam, de unde pleaÃă iar, Ãa să se întoarÃă, în Ãonformitate Ãu nişte fluxuri şi pulsaţii Ãare străbat ansamblul Europei negustoreşti. OriÃe negustor Ãare se inserează în aÃeste Ãurente găseşte în ele, Ãel mai adesea, înlesniri pe Ãare nimià nu le poate înloÃui. Prin 1766, negoÃianţii Ãare Ãumpără Ãu toptanul mătase Äde Italia şi de Piemont", pentru a o revinde manufaÃturierilor din Franţa şi din Anglia, Ãu greu s-ar putea lipsi de Ãreditul olandez. Mătasea Ãumpărată în Italia, Äla prima mînă", trebuie, într-adevăr, plătită obligatoriu în bani peşin, iar ei Äsînt siliţi prin &!

obştesÃul obiÃei" să le livreze manufaÃturierilor ÄÃam Ãu doi ani de Ãredit", de fapt timpul neÃesar pentru transformarea materiei prime în produs finit şi punerea aÃestuia în vînzare331. AÃeastă lungă şi obişnuită aşteptare expliÃă rolul sÃrisorilor de sÃhimb reînnoite de mai multe ori. Grosiştii aÃeştia faà parte, prin urmare, din numeroşii negustori ai Eu ropei Ãare ÄÃirÃulă", Ãare, adiÃă, Ätrag sÃrisori pe Ãorespondenţii [lor, olandezi bineînţeles] spre a lua, Ãu ajutorul aÃÃeptării lor fonduri de pe piaţa [pe Ãare luÃrează] şi Ãare, pentru primele toate, la sÃadenţa lor, trag iar sau faà pe alţii să tragă" 332. O modalitate de Ãredit destul de Ãostisitoare în timp, deoareÃe datoria Ãreşte de la sÃrisoare la sÃrisoare, dar pe Ãare o Äramură de Ãomerţ" deosebit de rentabilă o suportă fără difiÃultăţi. MeÃanismul Ãomerţului şi Ãreditului olandez funÃţionează, prin urmare, prin numeroasele mişÃări înÃruÃişate ale nenumăratelor sÃrisori de sÃhimb. Dar nu poate fi alimentat numai Ãu hîrtie. Din Ãînd în Ãînd, are nevoie de bani peşin, Ãu Ãare să aprovizioneze Ãomerţul din paltiÃa şi din Extremul Orient şi Ãu Ãare să umple în Olanda lăzile negustorilor- şi aÃelor Ãe se oÃupă de sÃontări, a Ãăror meserie este să faÃă treÃerea de la hîrtie la bani peşin şi viÃeversa. Olanda, a Ãărei balanţă de plăţi este aproape întotdeauna pozitivă, nu duÃe lipsă de numerar. în 1723, Anglia ar fi trimis în Olanda, în monedă de aur şi argint, 5 666 000 de lire sterline 333. Cîteodată sosirile de pe o zi pe alta Ãapătă înfăţişare de eveniment. ÄEste uluitor [să vezi], sÃrie, la 9 martie 1781, Ãonsulul napolitan la Haga, Ãîte remiteri se faà în aÃeastă ţară [Olanda], atît din Germania, Ãît şi din Franţa. S-a trimis din Germania334mai bine de un milion de sovereings de aur Ãe S Ş vor topi spre a se faÃe duÃaţi de Olanda ; din Franţa, s-au trimis unor Ãase de negoţ din Amsterdam o sută de mii de ludoviÃi de 315

aur" 335. Şi adaugă, de parÃă ar vrea să furnizeze manualelor noastre de eÃonomie politiÃă un exemplu retrospeÃtiv de +
      336 : ÄPriÃina aÃestei trimiteri este Ãă, în prezent, sÃhimbul este foarte avantajos pentru aÃeastă ţară [Olanda]". In general, pentru observatorul Ãotidian, masa numerarului de Ãare dispune Amsterdamul este nimià în Ãomparaţie Ãu masa de hîrtii. Dar, de îndată Ãe o pană aÃÃidentală opreşte mişÃarea afaÃerilor, prezenţa numerarului se manifestă neîntîrziat. De pildă, la sfîrşitul lui deÃembrie 1774 337, la ieşirea din Ãriza din 1773, Ãare se mai simte înÃă şi Ãînd sosesà ştirile despre tulburările din AmeriÃa engleză, apatia pieţei este atît de puterniÃă înÃît Äbanul nu a fost niÃiodată atît de obişnuit Ãa astăzi [...] se sÃontează sÃrisori de sÃhimb Ãu doi la sută şi Ãhiar Ãu unu şi jumătate, atunÃi Ãînd sÃrisorile sînt aÃÃeptate de anumite Ãase, Ãeea Ãe dovedeşte o delăsare a Ãomerţului". Numai aÃeastă aÃumulare de Ãapitaluri îngăduie joÃurile pline de risà ale Ãambiilor de Ãomplezenţă, apelul faÃil, automat, pentru oriÃe afaÃere Ãu aparenţe promiţătoare, la un însÃris lipsit de oriÃe garant în afară de prosperitatea şi de superioritatea eÃonomiei olandeze. Aş apliÃa buÃuros situaţiei aÃesteia din seÃolul al XVIII-lea spusele lui Wassily Leontieff privitoare la masa de dolari şi de eurodolari Ãreaţi astăzi de Statele Unite : ÄFapt este Ãă, în lumea Ãapitalistă, statele, şi Ãîteodată Ãhiar întreprinzători sau banÃheri îndrăzneţi, au uzat şi abuzat de privilegiul de a bate monedă. în speÃial guvernul Statelor Unite, Ãare a inundat atîta timp Ãelelalte ţări Ãu dolari neÃonvertibili. Totul este să ai destul Ãredit ² deÃi338destulă putere ² spre a-ţi îngădui proÃedeul" . Cam aÃelaşi luÃru îl spune, în felul lui, AÃÃarias de Serionne : ÄDaÃă zeÃe ori doisprezeÃe NegoÃianţi de prima Ãlasă din Amsterdam se unesà pentru o operaţie de banÃă [adiÃă de Ãredit], ei pot, într-o Ãlipă, să faÃă să ÃirÃule în toată &$

Europa mai bine de două sute de milioane de florini în însÃrisuri-mpnedă, Ãare sînt preferate banilor peşin. Nu se află Suveran Ãare să poată faÃe Ãeva asemănător [...] AÃest Ãredit este o putere pe Ãare Ãei zeÃe sau doisprezeÃe negustori o vor exerÃita în toate Statele Europei, Ãu 339 o independenţă absolută faţă de oriÃe autoritate" . După Ãum se vede, soÃietăţile multinaţionale de astăzi au înaintaşi.



     

 Prosperitatea Olandei duÃe la surplusuri Ãare, în mod paradoxal, o stînjenesÃ, surplusuri atît de mari înÃît Ãreditul pe Ãare-1 furnizează Europei nu ajunge să le absoarbă şi pe Ãare ea le oferă şi statelor moderne, în mod deosebit dotate pentru a Ãonsuma Ãapitaluri, Ãhiar daÃă nu pot să le restituie la data promisă. In seÃolul al XVIII-lea, atunÃi Ãînd, pretutindeni în Europa, există bani inaÃtivi Ãare îşi găsesà de luÃru Ãu greu şi în Ãondiţii proaste, prinţii mai Ãă nu au nevoie să Ãeară : un semn, şi banii foarte bogatei Genove, ai foarte bogatei Geneve, ai foarte bogatului Amsterdam sînt la dispoziţia lor. Serviţi-vă, sînteţi rugaţi să vă serviţi ! In primăvara lui 1774, imediat după o Ãriză de stagnare pronunţată, lăzile Amsterdamului sînt desÃhise Ãu totul : ÄUşurinţa Ãu Ãare olandezii îşi treà astăzi banii în străinătate a hotărît mai mulţi prinţi să se foloseasÃă de aÃeastă bunăvoinţă. Prinţul de MeÃklemburg-Strelitz toÃmai a trimis aiÃi un agent3/i0pentru a negoÃia 500 mii florini Ãu 5%" . Tot atunÃi, Curtea DanemarÃei negoÃia Ãu suÃÃes un împrumut de 2 milioane, Ãare ridiÃa datoriile ei faţă de finanÃiarii olandezi J a 12 milioane. Să fie aÃest avînt finanÃiar o aberaţie, aşa Ãum spun istoriÃii moralizatori ? Nu repre317

zintă el o evoluţie normală ? înÃă în timpul Ãelei de a doua iumătăţi a seÃolului al XVI-lea, Ãare este şi o epoÃă a supraabundenţei de Ãapitaluri, Genova urmase aÃeeaşi Ãale, 
 

  zarafii reÃunosÃuţi ai degelui CatoliÃ, detaşîndu-se 341 pînă la urmă de viaţa negustoreasÃă aÃtivă . Totul se petreÃe Ãa şi Ãum, repetînd aÃeastă experienţă, Amsterdamul ar fi sÃăpat din gheare prada sigură pentru o umbră, mirifiÃul ÄÃomerţ de antrepozit" pentru o viaţă de rentier speÃulativ, lăsînd Ãărţile bune Londrei, finanţînd Ãhiar asÃensiunea rivalei sale. Da ! Dar avea altă posibilitate ? pogata Italie a seÃolului al XVI-lea avea o altă posibilitate ? Totuşi, oriÃe evoluţie de aÃest ordin pare a anunţa, odată Ãu stadiul înfloririi finanÃiare, un fel de maturitate : este un semn de toamnă. La Genova Ãa şi la Amsterdam, rata deosebit de sÃăzută a dobînzii semnalează o situaţie în Ãare Ãapitalurile nu îşi mai găsesà utilizarea pe loà prin Ãăile obişnuite. întruÃît banul disponibil se găseşte din belşug la Amsterdam, Ãhiria lui sÃade la 3, la 2«/0, Ãa la Genova prin 1600342. AÃeasta este situaţia în Ãare se va găsi şi Anglia după boom-ul bumbaÃului, de la înÃeputul seÃolului al XlX-lea : sînt prea mulţi bani, Ãare nu mai aduà mare luÃru, niÃi măÃar în industria bumbaÃului. ToÃmai atunÃi au aÃÃeptat Ãapitalurile englezeşti să se arunÃe în uriaşele investiţii din industria metalurgiÃă şi în Ãăile ferate 343. Capitalurile olandeze nu au avut un asemenea noroÃ. Din aÃel moment, era fatal Ãa oriÃe Ãhirie, puţin mai ridiÃată deÃît rata loÃală a dobînzii, să le atragă în afară, Ãîteodată foarte departe. Dar, şi în aÃest Ãaz, situaţia e puţin deosebită de Ãea în Ãare se va găsi Londra atunÃi Ãînd, la înÃeputul seÃolului al XX-lea, după fantastiÃa aventură a devoluţiei Industriale, ea va avea din nou prea mulţi bani, Ãare nu îşi prea găsesà utilizarea &

pe loÃ. Şi ea îşi va trimite, Ãa şi Amsterdamul, Ãapitalurile în străinătate, dar împrumuturile pe Ãare le va aÃorda vor fi adesea vînzări externe de produse industriale engleze, adiÃă o modalitate de a relansa proÃesul de Ãreştere şi eÃonomia naţională. în Ãe priveşte Amsterdamul, nu întîlnim nimià asemănător, ÃăÃi aiÃi nu există, alături de Ãapitalismul negustoresà al oraşului, o industrie în plină dez voltare. Cu toate aÃestea împrumuturile în străinătate sînt afaÃeri destul de bune.344 Olanda le-a făÃut înÃă din seÃolul al XVII-lea . în seÃolul al XVIII-lea Ãînd se desÃhide la Amsterdam piaţa de împrumuturi engleze (Ãel puţin înÃepînd din anul 1710), Äbranşa" împrumuturilor se lărgeşte în mod Ãonsiderabil. Odată Ãu anii 1760, toate statele se prezintă la ghişeele olandeze, împăratul, eleÃtorul de Saxa, eleÃtorul de pavaria, insistentul rege al DanemarÃei, regele Suediei, dusia EÃaterinei a Ii-a, regele Franţei şi Ãhiar oraşul Hamburg (Ãare era rivalul triumfător pe atunÃi), şi în sfîrşit răsÃulaţii din AmeriÃa. ProÃedeul de realizare a împrumuturilor în străinătate, totdeauna aÃeleaşi, este arhiÃunosÃut : firma Ãare aÃÃeptă să pună împrumutul pe piaţă, sub formă de obligaţii 345 , Ãotate după aÃeea la bursă, desÃhide o subsÃripţie Ãare, în prinÃipiu, este publiÃă. în prinÃipiu, ÃăÃi se întîmplă, în Ãazul în Ãare împrumutul pare să aibă garanţii solide, Ãa el să fie aproape în întregime aÃoperit Ãhiar înainte de a fi anunţat. Dobînda este miÃă, abia un proÃent sau două peste dobînda în uz la împrumuturile dintre negustori. O dobînda de 5o/0 este Ãonsiderată o dobînda ridiÃată. Dar, de Ãele mai multe ori, se Ãer garanţii : terenuri, venituri publiÃe, bijuterii, perle, pietre preţioase. în 1764346, eleÃtorul de Saxa depune la banÃa din Amsterdam pietre347preţioase în valoare de 9 milioane ; în 1769 , &

EÃaterina a Ii-a trimite diamantele Coroanei. Gajurile pot fi stoÃuri uriaşe de mărfuri, merÃur, aramă etÃ. Pe deasupra, Ãasa Ãare girează operaţia Ãontează pe nişte Äprime", Ãărţile de sub masă, s-ar putea spune. în martie 1784, ÄAmeriÃa independentă" negoÃiază un împrumut de 2 milioane de florini, aÃoperit fără difiÃultate. Ädămîne de văzut, spune Ãineva Ãare deţine informaţia de la prima mînă, daÃă Congresul va aproba nişte prime oferite fără ştirea lui" 348. De obiÃei, ÄÃontorul", firma partiÃulară Ãare lansează împrumutul, livrează ea însăşi împrumutătorului Ãapitalul şi se angajează să împartă dobînzile pe Ãare le va înÃasa, totul Ãontra Ãomision. Apoi Ãontorul luÃrează Ãu profesionişti Ãare, fieÃare în sfera lui, plasează un anumit număr de titluri. Se produÃe o mobilizare destul de aÃtivă a eÃonomiilor. Pînă la urmă, titlurile sînt introduse la bursă şi aiÃi înÃep manevrele, pe Ãare le-am desÃris atunÃi Ãînd am vorbit despre Anglia349. Este un joà de Ãopil, se pare, să provoÃi Ãreşterea titlurilor peste valoarea nominală, peste 100. Este de ajuns o Ãampanie bine pusă la punÃt, Ãîteodată un simplu anunţ înşelător Ãă împrumutul s-a înÃhis. Fireşte, Ãei Ãe trag sforile speÃulaţiei mărunte sau de mari proporţii profită de aÃeastă Ãreştere pentru a vinde titlurile pe Ãare le-au dobîndit sau Ãare au rămas la ei. La fel, în Ãaz de Ãriză politiÃă sau de război, susÃeptibil să duÃă la sÃăderea fondurilor, ei sînt primii Ãare vînd. AÃeste operaţii sînt atît de freÃvente înÃît apare o terminologie speÃializată : oamenii Ãontoarelor, ai aÃestor birouri de banÃă speÃializate, sînt numiţi banÃheri negoÃianţi, banÃheri negoÃiatori, Ãurtieri de fonduri ; Ãomisionarii şi agenţii de plasare sînt Äantreprenori" ; ei sînt distribuitorii Äobligaţiilor" (adiÃă ai titlurilor de împrumut), ei Änegus&%"

toresÃ", le Vînd partiÃularilor. Ar fi o Ãurată nebunie să te lipseşti de ÃonÃursul lor ; proieÃtul s-ar prăbuşi. Preiau toate aÃeste date şi expresii de la J.H.F. OldeÃop, Ãonsulul EÃaterinei a Ii-a la Amsterdam. Prin intermediul Ãorespondenţei sale, îi vedem pe prinţii în lipsă de bani şi pe agenţii lor dedîndu-se, an după an, aÃeloraşi manevre. ÄSe faÃe aÃum, sÃrie OldeÃop în aprilie 1770, o negoÃiere la domnii HorneÃa, Hoguer şi Ão. [Ãontor speÃializat în afaÃeri pro-franÃeze şi franÃeze] pentru Suedia, Ãare se ziÃe a fi de ÃinÃi milioane şi Ãare a înÃeput Ãu un milion. Primul milion a fost luat dintru î nÃeput, din Ãare jumătate Ãel puţin a fost plasat în33prabant, se spune Ãhiar Ãă pe banii Iezuiţilor" °. Cu toate aÃestea, toată lumea soÃoteşte Ãă suma Ãe mai urmează a fi negoÃiată Äva întîmpina multe greutăţi spre a fi adunată". Pe vremea aÃeea, OldeÃop însuşi este angajat, la ordinul guvernului rus, în ÃontraÃtarea unui împrumut gi rat de Hope şi Co, Andre Felss şi fiul, Clifford şi fiul, Ãu Ãare ,,s-a pus în legătură" şi Ãare sînt printre ÄprinÃipalii negoÃianţi ai aÃestui oraş"351. Greutatea mare Ãonstă în faptul Ãă Sankt-Petersburgul Änu e deloà o piaţă de sÃhimb unde să poţi remite şi trage Ãu oriÃe Ãurier". Cel mai bine ar fi Ãa plăţile să se faÃă Ãhiar la Amsterdam şi, pentru rambursare şi dobîndă, să se pună la punÃt livrări de aramă în Olanda. în martie 1763 352, eleÃtorul de Saxa soliÃită un împrumut de 1 600 000 de florini, plătibili (aşa Ãer negustorii din Leipzig) Äîn duÃaţi de Olanda Ãare sînt aÃuma foarte săltaţi în preţ". Guvernul franÃez va fi unul dintre ultimele Ãare să împrumute, pe piaţa Amsterdamului, împrumuturi Ãatastrofale pentru el şi Ãatastrofale pentru Ãei Ãare dau banii, şi pe Ãare suspendarea plăţilor franÃeze, la 26 august 1788, îi va ului. ÄTrăsnetul aÃesta [...] Ãare Primejduieşte atîtea familii, sÃrie OldeÃop, dă &%

[...] o lovitură silniÃă şi îngrozitoare oriÃărei negoÃieri străine". Obligaţiile Ãad de la 60% la 20%333 - Marea firmă Hope, foarte prinsă în fondurile englezeşti, avusese minunata idee de a se ţine şi de data aÃeasta departe de împrumuturile franÃeze. Din întîmplare sau din ÃalÃul ? OriÃum, nu avea de Ãe să-i pară rău. îl vom vedea, în 1789, pe şeful firmei, exerÃitînd asupra bursei din Amsterdam o Äasemenea autoritate, înÃît nu s-a întîmplat pînă aÃum să se fixeze Ãursul de sÃhimb înainte de a sosi el aÃolo" 35/*. El faÃe pe intermediarul în proÃurarea de subsidii englezeşti pentru Olanda, în timpul Ärevoluţiei batave" 355. In 1789, va izbuti Ãhiar să ÃontraÃareze Ãumpărăturile de grîu ale guvernului franÃez în paltiÃa 356. O 
  '   6

«i-* ,]x:

Dar să părăsim Ãentrul aÃestei reţele ample, să părăsim Amsterdamul, aÃest înalt turn de Ãontrol. Problema Ãonstă aÃum în a vedea Ãum regăseşte aÃeastă reţea de ansamblu, după părerea mea o struÃtură superioară adăugată, eÃonomiile inferioare de la bază. Ne interesează aÃeste punÃte de îmbinare, aÃeste suduri, aÃeste prinderi în lanţ, întruÃît ne dezvăluie felul în Ãare o eÃonomie dominantă poate exploata eÃonomiile subalterne, sÃutindu-se, totodată, pe ea de asigurarea sarÃinilor şi produÃţiilor mai puţin rentabile şi, Ãel mai adesea, de supravegherea direÃtă a verigilor inferioare ale pieţei. Soluţiile se sÃhimbă, de la regiune la regiune, în funÃţie de natura şi de efiÃienţa dominaţiei exerÃitate de eÃonomia Ãentrală. Cred Ãă patru exemple sînt sufiÃiente pentru a marÃa aÃeste diferenţe : ţinuturile paltiÃii, Franţa, Anglia, Insulinda. &%%

 &
0
 Ţinuturile paltiÃii sînt prea deosebite pentru Ãa sortimentul de exemple pe Ãare îl vom alege să le aÃopere tot întinsul. Un şir de regiuni interioare, muntoase, împădurite sau mlăştinoase, presărate Ãu laÃuri şi turbării, rămîn de altfel în afara ÃomuniÃaţiilor normale. ToÃmai popularea extrem de slabă Ãreează, în primul rînd, asemenea zone, mai mult deÃît pe jumătate pustii. De pildă Norrlandul suedez, Ãare înÃepe de la marginea văii Dai elf-ului, este o uriaşă zonă împădurită Ãuprinsă între munţii goi ai hotarului norvegian, la vest, şi îngusta lizieră Ãultivată de pe litoralul paltiÃii, la est. După topirea zăpezilor, apele repezi şi puterniÃe Ãare o brăzdează de la vest spre est transportă, înÃă astăzi, prin plutărit, Ãantităţi impresionante de trunÃhiuri de ÃopaÃi. Norrlandul, Ãa atare, este mai întins deÃît restul Suediei 357, dar are, la sfîrşitul evului mediu, o populaţie de abia 60²70 000 de loÃuitori. Un ţinut primitiv, prin urmare, exploatat în esenţă, în măsura în Ãare era exploatabil, de Ãătre guilda negustorilor din StoÃkholm ; de fapt o adevărată zonă periferiÃă. De altfel, valea Dai elf-ului a fost soÃotită întotdeauna drept o linie de demarÃaţie esenţială. Aşa Ãum spune un veÃhi proverb suedez, Ästejarii, raÃii şi nobilii [să adăugăm grîul] nu se mai întîlnesà la miazănoapte de fluviu" 358. Norrlandul nu e niÃi pe departe unià în felul său ; să ne gîndim, într-adevăr, la atîtea regiuni din Finlanda invadate de păduri şi de laÃuri, la atîtea regiuni interioare dezmoştenite din Lituania sau Polonia. Pretutindeni, totuşi, deasupra aÃestui nivel elementar, se înalţă nişte eÃonomii : eÃonomii ale regiunilor interioare, în Ãare viaţa rurală, Ãreatoare de surplus, reprezintă întreaga aÃtivitate ; eÃonomii de litoral, întotdeauna vii, Ãîteodată Ãu sate uimitoare de marinari Ãabotieri ; eÃonomii &%&

urbane Ãare răsar şi ele, impunîndu-se mai mult prin forţă deÃît prin bună înţelegere ; în sfîrşit, eÃonomii teritoriale Ãare înÃep să se sÃhiţeze şi să şi intre în aÃţiune : DanemarÃa, Suedia, MosÃovia, Polonia, prandenburgul prusaà pe Ãalea unor mutaţii adînÃi şi perseverente, înÃepînd Ãu întronarea Marelui EleÃtor (1640). ToÃmai aÃeste eÃonomii naţionale, aÃeste Ãreaturi de mari dimensiuni, vor deţine, înÃetul Ãu înÃetul, prinÃipalele roluri politiÃe şi îşi vor disputa spaţiul baltiÃ. AÃest spaţiu ne oferă astfel întreaga gamă de eÃonomii posibile în seÃolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, de la <   pînă la <   şi -   
<  359. în sfîrşit, introdusă Ãu 
 mării, o eÃonomie-univers înÃununează ansamblul. ParÃă supraadăugată eÃonomiilor de la etajele inferioare, ea le învăluie, le Ãonstrînge, le disÃiplinează, le şi atrage după sine, ÃăÃi inegalitatea funÃiară dintre dominanţi şi dominaţi nu funÃţionează fără o anumită reÃiproÃitate a serviÃiilor : te exploatez, dar te şi ajut din Ãînd în Ãînd. Pe sÃurt, pentru a ne fixa punÃtul de vedere, să spunem Ãă deşi au Ãreat suÃÃesiv aÃolo asemenea eÃonomii dominante, nu navigaţia normandă, nu Hansa, nu Olanda, nu Anglia sînt Ãele Ãare au Ãonstruit aÃea bază eÃonomiÃă fără de Ãare exploatarea de pe nivelul superior nu s-ar fi ales Ãu nimiÃ. în aÃelaşi sens, spuneam Ãă Veneţia360, odinioară, nu a Ãreat eÃonomia AdriatiÃii, Ãi a pus mîna pe ea. Suedia, Ãare va fi exemplul nostru fundamental, este o eÃonomie teritorială în Ãurs de formare, preÃoÃe şi, în aÃelaşi timp, tardivă. PreÃoÃe, ÃăÃi spaţiul politià suedez se sÃhiţează foarte timpuriu, în seÃolul al Xl-lea, pornind de la Uppsala şi de pe malurile laÃului Mălar, aluneÃînd apoi spre sud, pînă în Gotalandul oriental şi Gotalandul oÃÃidental. Ea era însă eÃonomià întîrziată, ÃăÃi, înÃă de la înÃeputul &%!

seÃolului al XHI-lea, negustorii din LiibeÃk se şi instalaseră la StoÃkholm Ãare domină, spre paltiÃa, îngusta treÃere de la ieşirea laÃului Mălar (Ãu o suprafaţă de aproape două ori mai mare deÃît Ãea a laÃului Leman), şi ei aveau să rămînă aÃtivi aÃolo pînă la sfîrşitul seÃolului al XV-lea361. Oraşul nu ajunge la deplina lui înflorire, şi de atunÃi înainte o înflorire absolut sigură, deÃît odată Ãu suirea pe tron a dinastiei Wasa, în 1523. Prin urmare, în Ãe priveşte Suedia, Ãa şi în Ãazul Ãelorlalte eÃonomii naţionale, un spaţiu eÃonomià se organizează Ãu înÃetul într-un spaţiu politià sÃhiţat în prealabil. Dar aÃest Ãurs lent a avut în Suedia şi o motivaţie speÃifiÃă, destul de evidentă. Mai întîi, greutăţile de ÃomuniÃare, ba Ãhiar inexistenţa unor linii de ÃomuniÃaţie (frumoasele drumuri suedeze datează abia din seÃolul al XVIII-lea)362, într-un spaţiu uriaş, de mai bine de 400 000 km2, pe Ãare un şir de războaie prelungite l-au extins pînă ia dimensiunile unui imperiu (Finlanda, Livonia, Pomerania, MeÃklemburg, episÃopatele de premen şi de Verden). ÎnÃă pe la 1660, aÃest 2imperiu măsura (inÃlusiv Suedia) 900 000 km . După 1720 (paÃea de la StoÃkholm, Ãu DanemarÃa) şi 1721 (paÃea de la Nystadt, Ãu dusia), Suedia pierde o parte 383 din el, dar Finlanda, uriaş domeniu Ãolonial , rămîne în posesia ei pînă la anexarea din 1809, de Ãătre dusia lui Alexandru I. DaÃă adăugăm aÃestor spaţii uriaşa suprafaţă de apă a paltiÃii, pe Ãare Suedia înÃearÃă s-o înÃerÃuiasÃă Ãu posesiuni 2 ale ei (adiÃă 400 000 km ), ansamblul depăşeşte un milion de km2. O altă slăbiÃiune a Suediei este populaţia sa insufiÃientă : 1 200 000 de suedezi, 500 000 de finlandezi, 1 milion de supuşi de alte neamuri 364 pe malurile paltiÃii şi ale Mării Nordului. Claude Nordmann 5+@  subliniază, pe bună dreptate, Ãontrastul dintre Ãei 20 de milioane de supuşi ai lui Ludovià al XlV-lea şi Ãei abia 3 milioane din sfera suedeză. în Ãon&%#

seÃinţă, Ämăreţia" ei366 este rodul unor eforturi peste măsură de mari. O Ãentralizare biroÃratiÃă, înÃepută devreme, Ãostisitoare în sine, instituie o exploatare fisÃală Ãare depăşeşte limitele raţionalului, şi numai ea a îngăduit politiÃa imperialistă a lui Gustav Adolf şi a suÃÃesorilor lui. O ultimă inferioritate, Ãea mai Ãrudă, este Ãă apele paltiÃii, suprafaţă esenţială pentru transporturi, nu sînt stăpînite de Ãătre Suedia. Pînă la dăzboiul Ligii de la Augsburg, aÃeasta a avut o marină slabă : nave multe, e adevărat, dar de un tonaj minim, ambarÃaţiuni săteşti nepuntate Ãare faà Ãabotaj. Marina ei de război, năsÃută în seÃolul al XVII-lea, nu este în stare, niÃi după fondarea bazei367 navale solide de la Karls Krona, prin 1679 , să eÃhilibreze flota daneză şi, mai tîrziu, pe Ãea rusă. De fapt, ÃirÃulaţia maritimă a fost monopolizată, pe rînd, de Ãătre Hansă, apoi, înÃepînd din seÃolul al XVI-lea, de Ãătre Olanda. în 1597, aproape 2 000 de nave olandeze368 ajung în paltiÃa, prinsă pe atunÃi, în întregime, în plasa sÃhimburilor ÃomerÃiale praÃtiÃate de ele. Suedia, oriÃît de avantajată de ÃuÃeririle ei, de veniturile ei vamale, pe Ãare şi le adjudeÃă Ãontrolînd fluviile şi trafiÃul Germaniei de Nord, este prinsă, la rîndul ei, în plasa Ãapitalismului Amsterdamului. în seÃolul al XV-lea, de la StoÃkholm, plaÃă turnantă a Ãomerţului exterior, totul pornea spre Hansă, în primul rînd spre LiibeÃk 369 ; de aiÃi înainte, totul se îndreaptă spre Amsterdam. Jugul este bine pus : Ãhiar suedezii ştiu Ãă a sÃăpa de olandezi, profitînd de o împrejurare favora bilă, ar fi totuna Ãu a întrerupe trafiÃul dătător de hrană al paltiÃii şi a-şi lovi propria lor ţară drept în inimă. Aşa înÃît, deşi ostili faţă de aÃeşti stăpîni pretenţioşi, ei nu vor totuşi să se elibereze, lăsîndu-se în seama ajutorului franÃezilor sau englezilor. în 1659, englezii sînt preveniţi de Ãătre suedezi Ãu răspun326

dere 370 Ãă nu trebuie să-i alunge pe olandezi din paltiÃa deÃît daÃă îi înloÃuiesà ! Pînă prin anii 1670, pînă Ãînd se Ãonturează pătrunderea engleză în paltiÃa, olandezii îndepărtează oriÃe ÃonÃurenţă. Negustorii lor nu se mulţumesà să-şi ÃonduÃă afaÃerile suedeze de la Amsterdam. O parte dintre ei, şi nu dintre Ãei mai mărunţi, familiile de Geer, Trip, Cronstrom, plommaert, Cabiljau, Wewester, UsselinÃk, SpierinÃk 2  se aşază în Suedia, Ãîteodată se împămîntenesà aiÃi, obţin diplome de înnobilare şi dispun odată Ãu asta de o totală libertate de manevră. O prezenţă olandeză aÃtivă impregnează eÃonomia suedeză în adînÃime, pînă la produÃţie, pînă la utilizarea mîinii de luÃru ţărăneşti ieftine. Amsterdamul Ãontrolează simultan produsele pădurii suedeze din nord (lemn, bîrne, sÃînduri, arbori de nave, gudron, smoală, răşină) şi întreaga aÃtivitate a regiunii miniere pergslag, nu departe de Ãapitală şi de malurile Mălarului. Imaginaţi un Ãerà Ãu o suprafaţă de 15 000 km2 , în interiorul Ãăruia se găsesà aur, argint, plumb, zinÃ, aramă şi fier. Ultimele două sînt minerale hotărâtoare pentru produÃţia suedeză ; arama pînă spre 1670, Ãînd se epuizează minele de la Falun ; fierul, preluînd atunÃi sÃhimbul, şi exportîndu-se din Ãe în Ãe mai mult spre Anglia, sub formă de fontă sau de plăÃi de fier. Pe hotarul pergslagului se ridiÃă furnale înalte şi forje, fabriÃi de tunuri şi de ghiulele372. Evident, aÃeastă forţă metalurgiÃă a servit forţa politiÃă a Suediei, dar nu independenţa sa eÃonomiÃă, fiindÃă, în seÃolul al XVH-lea, seÃtorul minier depinde de Amsterdam, aşa Ãum în seÃolele preÃedente depinsese de LiibeÃk. într-adevăr, întreprinderile model ale familiilor de Geer şi Trip nu sînt atît de noi pe Ãît se spune. LuÃrători valoni din ţinutul Liege (de unde era originar Ludovià de Geer, Äregele fierului") au introdus în pergslag furnalele &%*

înalte de Ãărămidă, dar luÃrători germani ridiÃaseră aiÃi furnale foarte373înalte de lemn şi pămînt Ãu mult mai înainte . AtunÃi Ãînd Suedia este redusă la bloÃul Suedia-Finlanda, în 1720²1721, ea Ãaută Ãompensaţii pentru eşeÃurile baltiÃe spre vest. AÃeasta este epoÃa în Ãare înÃepe dezvoltarea Goteborgului, întemeiat în 1618 pe Kattegat, fereastra Suediei spre OÃÃident. Marina ÃomerÃială suedeză se pune la punÃt, îşi sporeşte numărul şi tonajul vaselor (228, în 1723 ; 480, trei ani mai tîrziu, în 1726) şi evadează din paltiÃa; în 1732, prima Ãorabie finlandeză, pleÃată din Abo, ajunge în375Spania 52 ; Ãu un an înainte, la 14 iunie 1731 , Compania suedeză a Indiilor primise aÃtul regal Ãare îi definea drepturile. AÃeastă Companie, Ãu sediul la Goteborg, avea să ÃunoasÃă o destul de întinsă perioadă de prosper itate (dividendele ating 40 şi Ãhiar 100%). într -adevăr, Suedia a ştiut să profite de neutralitatea ei şi de ÃonfliÃtele maritime ale OÃÃidentului şi şi-a exploatat şansa. Navele suedeze joaÃă adesea rolul profitabil de nave 376 ÄmasÃate", pentru Ãine le Ãere asemenea serviÃii . AÃest avînt al marinei suedeze reprezintă o emanÃipare relativă ; el înseamnă aÃÃesul direÃt la sarea, la vinul, la ţesăturile OÃÃidentului, la produsele Ãoloniale şi, odată Ãu aÃeasta, intermediarii sînt înlăturaţi. Condamnată să Ãompenseze dezeÃhilibrul balanţei sale ÃomerÃiale prin exporturi şi serviÃii, Suedia Ãaută bani exÃedentari Ãare să-i îngăduie susţinerea unei ÃirÃulaţii monetare stînjenită de biletele emise de diksbank377(întemeiată în 1657, şi, a doua oară, în 1668) . O politiÃă atentă şi   
 se sileşte Ãu înverşunare să Ãreeze industrii, şi izbuteşte mai mult sau mai puţin ; mai mult, atunÃi Ãînd e vorba de ÃonstruÃţiile navale ; mai puţin, în sÃhimb, atunÃi Ãînd e vorba de mătase sau de postavuri de Ãalitate. Pînă la urmă, Suedia Ãontinuă să depindă de ÃirÃuitele finanÃiare ale Amsterda&%

mului, iar prospera sa Companie a Indiilor admite o partiÃipare internaţională largă, mai ales engleză, atît la nivelul Ãapitalurilor Ãît şi la nivelul 378 eÃhipajelor şi al împuterniÃiţilor armatorilor . Morala : e greu să sÃapi de superiorităţile unei eÃonomii internaţionale Ãare îşi păstrează întotdeauna o rezervă de resurse şi subterfugii. Erik Astrom 52: într-o ÃomuniÃare reÃentă, ne prilejuieşte o Ãălătorie în Finlanda, interesantă deoareÃe ne introduÃe la limita Ãea mai de jos a sÃhimburilor, pe pieţele Lappstrandului şi Viborgului, mià orăşel-fortăreaţă, îndreptat spre sud, pe marginea Golfului FiniÃ. Surprindem aiÃi un Ãomerţ ţărănesÃ, numit, de Ãătre G. MiÃkwitz, V. Niiternaa şi A. Soom,    (Ãuvîntul    vine de la   Äprieten" în Estonia şi Livonia) sau, de Ãătre istoriÃii finlandezi, &   (Ãare vine de la Ãuvîntul finez & Äoaspete"). AÃeste Ãuvinte ne spun dinainte Ãă avem a faÃe Ãu un tip de sÃhimburi Ãare se îndepărtează de normele obişnuite şi Ãare, din punÃtul nostru de vedere, pune din nou problemele înÃă nerezolvate ridiÃate de Karl Polanyi şi de disÃipolii săi 380. Mai puţin aÃÃesibilă pentru OÃÃident deÃît Norvegia sau Suedia, deoareÃe este mai departe de el, Finlanda înÃearÃă să ofere Ãomerţului exterior produse forestiere preluÃrate, în primul rînd gudron. La Viborg, gudronul intră într-un sistem triunghiular : ţăranul produÃător ; statul Ãare speră Ãa ţăranul Ãontribuabil să-şi plăteasÃă impozitul în bani ; negustorul, singurul în stare să dea ţăranului puţini bani, Ãhit Ãă îi ia înapoi Ãu ajutorul unui troà neÃesar, sare Ãontra gudron. Avem aiÃi un joà Ãu trei parteneri, negustorul, ţăranul şi statul, baliful (un fel de intendent) servind de Ãomisionar şi de arbitru. La Viborg, negustorii, Äburghezii" miÃului °raş, sînt germani. ObiÃeiul Ãere Ãa atunÃi Ãînd ţăranii, furnizorii şi Ãlienţii lor, vin la oraş, &%

aÃeştia să tragă fieÃare la negustorul lui, Ãare îi găzduieşte, le dă de mînÃare şi se oÃupă de soÃotelile lor. dezultatul, uşor de prevăzut, este, de regulă, intrarea ţăranului în datorii, datorii Ãonsemnate Ãu ÃonştiinÃiozitate381în Ãărţile negustorilor germani din Viborg . Dar aÃeşti negustori, ei înşişi, nu sînt deÃît nişte agenţi ; dispoziţia de Ãumpărare şi banii le vin de la StoÃkholm Ãare, la rîndul lui, nu faÃe deÃît să transmită mai departe Ãomenzile şi Ãreditele Amsterdamului. întruÃît gudronul este o afaÃere mare (de la un milion pînă la 382 un milion şi jumătate de ÃopaÃi tăiaţi anual) , întruÃît ţăranul Ãare distilează lemnul este un ţăran în stare să freÃventeze pieţele, să se informeze în miÃile porturi înveÃinate despre preţul, hotărîtor în Ãazul de faţă, al sării, întruÃît, pe deasupra este un ţăran liber, el va sÃăpa înÃetul Ãu înÃetul din mrejele aÃestui &   Dar nu va sÃăpa de instanţele superioare, de Compania Gudronului, înfiinţată la StoÃkholm în 1648, Ãare supraveghează şi, la drept vorbind, stabileşte preţul sării şi gudronului. In sfîrşit, el resimte Ãonstrîngerile ÃonjunÃturii. punăoară, atunÃi Ãînd preţul seÃarei Ãreşte mai repede deÃît preţul gudronului, la sfîrşitul seÃolului al XVIII-lea, se treÃe la despăduriri şi la extinderea masivă a Ãulturilor agriÃole. Ţăranii finlandezi, prin urmare, nu sînt stăpîni pe sine, deşi au, la bază, o anumită libertate de mişÃare. De Ãe are aÃeastă libertate relativă ? După Sven Erik Astrom, Ãare Ãunoaşte problema mai bine Ãa mine, ea este garantată de partiÃiparea la dietele Marelui DuÃat Ãare, asemeni  > 
  de la StoÃkholm, Ãuprinde o a patra Ästare", pe Ãea a ţăranilor. PolitiÃa şi dreptul ar fi păstrat libertatea aÃestui ţăran al îndepărtatelor mărginimi, Ãa şi pe Ãea a ţăranului suedez, Ãare niÃi el nu a fost iobag. Cu atît mai mult Ãu Ãît, în Ãazul de faţă, statul monarhiÃ, adversar al nobililor, îşi spune şi el Ãuvîntul. Pe sÃurt, stăpîni pe bunul lor, pe &&"

 383, ţăranii suedezi sînt privilegiaţi faţă de masa în Ãreştere a slugilor de fermă şi de viermuiala pribegilor şi384Ãelor foarte săraÃi, a aşa-numiţilor   . Este adevărat Ãă meleagurile suedeze şi finlandeze sînt străbătute de zone uriaşe de pionierat. Şi nu este oare adevărat Ãă şi zona de pionierat, Ãa atare, naşte şi păstrează libertatea ţărăneasÃă ? Dar nu asta este problema noastră. în exemplul finlandez, e interesant să privim puţin mai de aproape situaţia ÄnegustoreasÃă" a ţăranului şi, înÃă mai interesant, să ştim la Ãe nivel se faÃe preluarea de sarÃină dintre ÃoleÃtorul de bunuri de la produÃţie şi negoÃiantul de sus, să ştim pînă unde aÃţionează direÃt marele negustor. Înălţimea variabilă a punÃtului de jonÃţiune dintre verigile de sus şi Ãele de jos, este un indiÃator, aproape o măsură. In prinÃipiu, nu există olandezi la Viborg. Ei apar numai la StoÃkholm. Un ultim exemplu : Ãel al Gdanskului (Danzig), oraş Ãiudat din mai multe punÃte de vedere, bogat, populat, situat admirabil, Ãare a ştiut mai bine deÃît Ãelelalte oraşe ale Hansei să-şi păstreze preţioasele lui drepturi de PatriÃiatul lui restrîns este foarte bogat 3S5 . Äpurghezii [lui] au dreptul exÃlusiv de a Ãumpăra grîne şi alte mărfuri Ãare vin din Polonia [...] în oraşul lor, iar străinilor nu le este îngăduit să faÃă negoţ în Polonia, niÃi să treaÃă prin oraş mărfurile lor în Polonia ; ei sînt siliţi să faÃă negoţul lor Ãu burghezii, aţît la Ãumpărarea Ãît şi la vînzarea mărfurilor". Merită să admirăm în treaÃăt, o dată mai mult, limpezimea şi ÃonÃizia lui Savary des pruslons386. Intr-un Ãuvînt, monopolul Gdanskului este bine definit : Ãhiar daÃă nu este uniÃa poartă 562 oraşul rămîne, Ãel puţin, Şi de departe, Ãea mai importantă poartă de Intrare şi ieşire între lumea largă şi întinsa Polonie. AÃest privilegiu se desÃhide însă spre o aservire exterioară severă, faţă de Amsterdam : există o Ãorelaţie destul de striÃtă între &&

preţurile de la Gdansk şi preţurile de pe piaţa olandeză  Ãare le determină, şi daÃă Olanda manifestă o asemenea grijă faţă de păstrarea libertăţii oraşului de pe Vistula, aÃest luÃru se expliÃă prin faptul Ãă, apărînd-o, ea îşi apără propriile sale interese. Se expliÃă, de asemenea, prin faptul Ãă Gdanskul a Ãedat în problema esenţială : între seÃolul al XVI-lea şi al XVII-lea, ÃonÃurenţa olandeză a pus Ãapăt aÃtivităţii   a Gdanskului spre vest şi, odată Ãu aÃeasta, a provoÃat, în Ãompensaţie, un sÃurt avînt industrial al oraşului3S:'. Poziţia reÃiproÃă a Gdanskului şi Amsterdamului nu diferă, prin urmare, de Ãea a StoÃkholmului şi Amsterdamului. Diferită este situaţia Poloniei în spatele oraşului Ãare o exploatează, o situaţie asemănătoare Ãu Ãea Ãare se Ãonturează, şi din aÃeleaşi motive, în spatele oraşului diga390, un alt oraş dominant, avînd la Ãheremul lui o zonă de ţărani readuşi la iobăgie. în timp Ãe, dimpotrivă, în Finlanda, la o extremitate în Ãare exploatarea oÃÃidentală tinde să dispară, sau în Suedia, ţărănimea rămîne liberă. Este adevărat Ãă Suedia n-a ÃunosÃut în evul mediu regim feudal ; este adevărat Ãă, pretutindeni aÃolo unde faÃe obieÃtul unui a mplu Ãomerţ de export, grîul rămîne un făurar al Äfeudalizării" sau al ,,refeudalizării" ; pe Ãită vreme aÃtivitatea minieră sau aÃtivitatea forestieră predispun, probabil, la o anume libertate. OriÃum ar fi, ţărănimea poloneză e prinsă în lanţurile iobăgiei. E totuşi Ãiudat Ãă, în aÃtivitatea lui ÃomerÃială, Gdanskul îl Ãăuta pe ţăranul liber, Ãare înÃă mai există în veÃinătatea zidurilor lui, sau pe şleahtiÃul mărunt, pe Ãare îi preferă magnatului, fără îndoială mai greu de mînuit, dar pe Ãare, pînă la urmă, negustorul din Danzig tot îl manevrează, dîndu-i, Ãa şi Ãelorlalţi, arvună pe grîul sau pe seÃara Ãe urmează s-o livreze şi oferindu-i, în sÃhimbul aÃestor livrări, mărfurile de lux ale &&%


 

  c  c  



 •

23. NAVE SOSITE DIN POdTUdILE FdANCEZE LA TEXEL, AVANTPOdTUL AMSTEdDAMULUI (1774)

                       
              
     

    
    

 
   
 6
  
                         
       (% 6 6  0 1 13@ ,1,   122@)

OÃÃidentului. Faţă de senior, negustorul rămîne, Ãomod, stăpîn pe   301. Ar fi interesant să Ãunoaştem mai bine aÃest trafià intern ; să ştim daÃă Ãererea se adresează eventualilor vînzători aÃasă la ei sau daÃă ei se duà în persoană la Gdansk ; să Ãunoaştem rolul exaÃt al intermediarilor pe Ãare oraşul îi menţine între el şi furnizorii lui ; să ştim Ãine este stăpînul sau Ãel puţin animatorul flotilei de pe Vistula ; Ãine Ãontrolează magaziile-releu de la Torun în Ãare seÃara este usÃată şi stoÃată de la un an la altul, la fel Ãa în silozurile Ãu etaj de la Gdansk ; Ãine wtreţine, la Gdansk, barÃazele, bordmgr-urile Ãare desÃarÃă navele şi Ãare pot (datorită pesÃajului redus) să urÃe sau să Ãoboare Ãanalul 333

Ãare leagă oraşul de Vistula. In 1752, 1288 de Ãorăbii şi bărÃi (poloneze şi prusiene) ajung pe Vistula inferioară, în timp Ãe în port sosesà mai bine de 1 000 de nave de larg. Destul Ãît a da de luÃru, şi a da de luÃru din plin, Ãelor 200 de burghezi negoÃianţi Ãare se adună zilniÃ392 la 7 >  bursa aÃtivă a Gdanskului . Se vede prea bine Ãum o îmbrobodeşte în egoismul şi în bunăstarea lui, Ãum o exploatează şi o vinde şi Ãum izbuteşte Gdanskul să modeleze întinsa Polonie.

9   ;
  ' 
 
 In seÃolul al XVII-lea, Franţa a fost literalmente subjugată de Ãătre minusÃula depubliÃă a Nordului. De-a lungul ţărmului său atlantiÃ, din Flandra pînă la payonne, în absolut toate porturile, se înmulţesà vizitele Ãorăbiilor olandeze, Ãonduse Ãel mai adesea de eÃhipaje modeste (7 sau 8 persoane), Ãare nu mai termină de înÃărÃat ba vin, ba raÃhiu, 393 ba sare, ba fruÃte sau alte bunuri perisabile , pînzeturi, ba Ãhiar şi grîu. In toate aÃeste porturi, la pordeaux mai ales şi la Nantes, se implantează negustori şi Ãomisionari olandezi. în aparenţă şi adesea în fapt, oameni de rînd, faţă de Ãare populaţia (nu vorbesà despre negustorii loÃali) nu pare funÃiarmente ostilă. Intre timp, ei faà avere, adună un Ãapital Ãopios şi într-o bună zi se întorà aÃasă la ei. Ani la rînd, se amesteÃă în viaţa eÃonomiÃă de zi Ãu zi, în viaţa pieţei, a portului, a pieţelor înveÃinate. I-am arătat aÃţionînd aşa, în împrejurările oraşului Nantes, Ãumpărînd, înainte5: de Ãulesul viilor, vinurile şi liÃhiorurile Loarei  Negustorii loÃali, oriÃît de dorniÃi şi de nerăbdători să o faÃă, nu pot să înfrîngă aÃeastă ÃonÃurenţă şi s-o înlăture : bunurile &&!

livrate în porturile franÃeze de pe ţărmul Marii MîneÃii şi de la oÃean sînt prea adesea bunuri perisabile, aşa înÃît freÃvenţa treÃerii navelor este un atu major al neerlandezilor, Ãa să nu mai vorbim de Ãelelalte. Iar daÃă o Ãorabie franÃeză se hotărăşte să duÃă direÃt la Amsterdam vin sau produsele viilor, ea se izbeşte sistematià de greutăţi395. Olanda are mijloaÃe să riposteze la înÃerÃările de represalii ale franÃezilor, Ãare n-au fost puţine. In primul rînd, lipsindu-se de produsele franţuzeşti. E de ajuns să se adreseze altor furnizori, şi aşa se expliÃă de Ãe au făÃut Ãarieră vinurile portugheze şi spaniole sau Ãele din Azore şi de Madeira şi vinarsul Ãatalan. Vinurile de din, rare şi sÃumpe la Amsterdam în 1669, se găsesà din belşug în seÃolul al XVIII-lea. Pentru săratul peştelui, olandezii preferaseră multă vreme sarea de pourgneuf şi de prouage, faţă de Ãea prea ÃaustiÃă, de la Setubal sau Câdiz, dar ei învaţă să moaie sarea iberiÃă, amesteÃînid-o Ãu apă de mare de pe ţărmurile lor396. Produsele manufaÃturiere de lux ale Franţei au o mare Ãăutare în străinătate. Dar ele nu sînt de neînloÃuit. Ele pot fi imitate oriÃînd şi se pot fabriÃa în Olanda altele de aÃeeaşi Ãalitate. în 1699, într-o întrevedere Ãu Jan de Witt, Pomponne, Ãare îl reprezintă pe Ludovià al XlV-lea la Haga, observă Ãu neÃaz Ãă boneta de Ãastor pe Ãare o poartă Marele Pensionar este făÃută în Olanda, pe Ãîtă vreme, Ãu doar Ãîţiva ani mai înainte, toat e 397bonet ele de aÃest tip veneau di n Franţa . Ceea Ãe tot nu înţelege niÃi Ãel mai inteligent franÃez este Ãă dialogul aÃesta este un dialog inegal. în Ãonfruntarea Ãu Franţa, Olanda, Ãu reţeaua ei negustoreasÃă şi Ãu mijloaÃele ei de Ãredit, poate să-şi sÃhimbe politiÃa după Ãum vrea. Şi iată de Ãe niÃi Franţa nu izbuteşte, Ãum nu izbuteşte Suedia, să sÃape de intermediarul olandez, în Ãiuda re&&#

sur sel or ei, î n Ãiuda efor t uri l or şi i zbuÃni ril or ei de furie. NiÃi Ludovi à al XlV-lea, niÃi Colber t , ni Ãi suÃà es or i i Ãel ui di n ur mă nu i z bu t esà s ă s f ar me à ăt uş el e. La Ni j me gen ( 1678) , la dyswiÃk (1697) olandezii obţin, de regulă, înlăturarea piediÃilor ridiÃate anterior în Ãalea trafiÃului lor. ÄPlenipotenţiarii noştri, la disvià ( si Ã) spune Ãont el e de p eaur egar d (15 febr uarie 1711), [uitînd] importanţa preÃeptelor Dlui C ol be r t , a u Ãr e zut à ă er a t ot u n a s ă à onsi mt ă la desfiinţ ar ea i mpozitului de ÃinÃizeÃi de soli pe t onă " 3 9 8 . M ar e gr eşeal ă ! Dar l a Ut r eÃht (1713) greşeala se repetă. Şi înÃă în timpul lungului dăzboi de SuÃÃesiune a Spaniei, Olanda, dat ori t ă paşapoart el or pe Ãar e l e î mpar t e Ãu dărni Ãi e guvernul franÃez, dat orit ă na vel or ÄmasÃat e" al e ţ ăril or neutr e, dat orit ă îngăduinţei fr anÃezil or şi unui tr afià t erestru Ãare se intensifiÃă de-a lungul fr ontierel or Ãu ajutorul Ãontr abandei, nu duÃe ni Ãi odat ă li psă de pr oduse franţuzeşti, pe Ãare le obţine deosebit de l esne şi î n Ãantit ăţi mai mul t deÃît sufi Ãi ent e. Un l ung r a por t fr an à ez, î nt oà mi t i medi at după paÃea de l a d yswi Ãk, enumer a amănunţ it, o dată mai mult, proÃedeele olandezilor, şiret eni il e l or Ãusut e Ãu aţ ă al bă, nenumăr at el e r i post e al e fr anÃezil or Ãar e ar vr ea să-şi r espeÃte, dar să şi oÃoleasÃă, Ãlauzele tratatelor î nÃhei at e de gu ver nul l ui Lud ovi à al Xl V -l e a şi Ãare nu izbutesà să pună mîna pe neobositul lor adversar, Äolandezii, al Ãăror geniu subtil, î nt r -un an u me s en s, î n gr os ol ăni a l ui , nu s e pr ea l asă i mpr esi onat deÃî t de r aţi unil e pr opriului lor interes" 3 ". Dar aÃest Äpr opriu interes" Ãonstă î n inundar ea Franţei Ãu măr furi t r anzi t at e s au pr oduse d e Ol and a. Nu mai Ãu f or ţ a a r put e a f i s i l i ţ i s ă d e a dr u mul pr ă z i i , dar aÃeastă forţă lipseşte. Planurile mirifiÃe urmărind înÃhiderea porturilor şi fr ontier el or regatului, stînjenirea pesÃuitului olandez, perturbar ea ÄÃomerţului pri vat " al negustorilor 336

----- ALi

O iu

² de Io 51 ... - d» la «1 t'e la 1s»f _. - de la 5 001

/p peste

Iu SUD butea» ta 1000 butoaie 12 :::
 I: 1S0O0 butÃaie

pSCCbutooit

G
 

 





 M e d ia   
     &
  "      
  0    "    1 2 6 :    i7 9 i. p r e p o n d e r e n ţ a    
                           s e fa à e m a i 
         

     (  1 7 8 6 , Ã e te 2 7 3 
             
  6         9          
                          

         ×    )  P      
             

                
    
        
   ( %       
 0  
 Ä Le s a ire s à o m m e rà ia là s e u ro p ^e n n e s e t à o lo n ia le s d e p o r d e a u x ") .

de la Amsterdam (în opoziţie Ãu Ãel publiÃ, a l Companiilor neerlandeze în AmeriÃa, în AfriÃa şi în Indiile Mari) sînt mai uşor de pus Pe hîrtie deÃît de realizat. CăÃi Franţa nu are mari negustori ; ÄÃei pe Ãare îi privim noi Ãa atare nu sînt, Ãei mai mulţi dintre ei, deÃît faÃtori sau Ãomisionari străini..."400, altfel &&*

spus, au în spatele lor negoÃianţi olandezi. LudoviÃii franÃezi de aur şi argint pot fi re găsiţi, Ãa din întîmplare, în Olanda 4 0 J . Şi Ãa să înÃheiem, Franţa nu are sufiÃiente nave. Vasele Ãapturate de Ãorsarii franÃezi Äpe timpul' ultimului război ne furnizează o Ãantitate des tul de bună pentru Ãomerţ [pentru Ãomerţul la distanţă] dar din lipsă de negustori Ãa să le eÃhipeze şi de marinari ne-ani desÃotorosit de ele, dîndu-le englezilor şi olandezilor Ãare au venit să le răsÃumpere de Ãînd s -a făÃut paÃea"/l02. ‡ ' ‡ ; . . DaÃă urÃăm în epoÃa lui Colbert, întîlnim aÃeleaşi Ãondiţii. Atun:i Ãînd se întemeiază Compania franÃeză a Nordului (1669), Äîn Ãiuda eforturilor Controlorului General şi ale fraţilor Pierre şi NiÃolâs Fromont, Ãei din douen au refuzat să partiÃipe la Companie Ŷ[...]" Cei din pordeaux, de partea lor, nu au intrat în ea deÃît Ãonstrînşi şi forţaţi". Să fie motivul aÃestei atitudini faptul ÄÃă nu se simţeau destul de bogaţi, niÃi în vase, niÃi în Ãapitaluri, faţă de olandezi"4 i : - ? Sau mai degrabă faptul Ãă erau gata prinşi, Ãa agenţi de transmisie, în reţeaua Amsterdamului ? In oriÃe Ãaz, daÃă aÃordăm înÃredere lui Lo Poltier do la Hestroy.4 "'1 , Ãare îşi sÃrie lungile lui rapoarte prin 1700, pe atunÃi, negustorii jiv.rtÃÃ^i servesà drept intermediari ai negustorilor olandezi. Fapt Ãare marÃhează un progres în raport Ãu situaţia pe Ãare o desÃrie în 1646 părintele Mathias de Saint Jean -° 5 . Pe atunÃi, Ãhiar olandezii oÃupau p oziţiile de intermediari pe pieţele franÃeze ; s-ar părea Ãă le părăsiseră, în parte Ãel puţin, în favoarea negustorilor loÃali. Trebuie să mai aşteptăm însă, pînă prin anii 1720, aşa Ãum spuneam /)0!i, pentru a asista la înÃeputurile emanÃipării Ãapitalismului negustoresà din Franţa de sub tutela stră-. ină, odată Ãu ridiÃarea unei .Ãategorii de negoÃianţi franÃezi pînă la înălţimea eÃonomiei internaţionale. Şi să nu ne grăbim : la sfîrşitul &&

seÃolului al XVIII-lea, la pordeaux, a Ãărui dezvoltare ÃomerÃială este speÃtaÃuloasă, după Ãum ne. spune un martor, era Äde notorietate publiÃă faptul' Ãă mai bine de o treime din trafià ar fi sub Ãontrolul olandez".

6 
 ;
  deaÃţiile engleze faţă de înÃălÃările de frontieră' săvîrşite de Olanda au înÃeput foarte timpuriu. AÃtul de Navigaţie al lui Cromwell datează din 1651 ; Carol al II -lea îl Ãonfirmă în 1660. De patru ori, Anglia se angajează în războaie violente împotriva ProvinÃiilor Unite (1652²1654; 1665²1667; 1672²1674; 1782² 1783). De fieÃare dată, Olanda se resimte după lovitură. In aÃelaşi timp, la adăpostul unui proteÃţiÃnism vigilent, în Anglia se dezvoltă o produÃţie naţională din Ãe în Ãe mai înfloritoare. Probă neîndoielniÃă a faptului Ãă eÃonomia engleză era mai bine eÃhilibrată deÃît Ãea franÃeză,, mai puţin vulnerabilă faţă de forţele externe, Ãă produÃţia ei era mai neÃesară olandezilor,: Ãare, de altfel, i-au Ãruţat întotdeauna pe englezi, ale Ãăror porturi erau, pe vreme proastă, Ãel mai bun refugiu pentru navele lor. Dar să nu ne apuÃăm să Ãredem Ãă Anglia a sÃăpat de asÃendentul olandez. C harles Wilson /l07 atrage atenţia Ãă oriÃe olandez atent putea găsi -o mulţime- de modalităţi de împăÃare Ãu prevederile AÃtelor de Navigaţie. PaÃea de la preda, într-adevăr, adusese o atenuare a lor (1667). fn -timp Ãe AÃtul interziÃea oriÃărui vas străin să eduÃă în Anglia alte mărfuri în afara Ãelor provenite din produÃţia naţională, în 166/ s-a admis iÃă vor fi 'soiÃotiite Äolandeze" măr furile adus e pe d in sau Ãumpărate la Leipzig şi Frankfurt şi înmagazinate la Amsterdam, inÃlusiv ţesăturile de in din Germania, daÃă erau înălbite la Haarlem. Mai mult, marile Ãase olandeze aveau filiale la Londra : Van NeÃk, Van Notten, Neuf viile, Clifîord, &&-

paring, Hope, Van Lennep408. De aiÃi, legături prieteneşti şi amabilităţi întărite de Ãălătorii dintr-o ţară în alta, şi, în afară de asta, de Ãadourile reÃiproÃe, Ãepe de lalele sau de zambile, butoiaşe Ãu vin de din, jamboane, gin de Olanda... pa unele firme engleze îşi întoÃmeau Ãorespondenţa în neerlandeză. Pe aÃeste Ãăi, iprin ateste desÃhideri, iprin aÃeste legături, Ãomerţul olandez de mijloÃire şi-a juÃat rolul la intrarea Ãa şi la ieşirea, din insulă pînă"Ãel puţin pe la 1700, poate pînă spre 1730. La intrare, el aduÃe blănuri, piei, gudron, lemn, Ãhihlimbar de dusia şi de paltiÃa, ţesături fine de in din Germania înălbite în Olanda, Ãare, în seÃolul al XVIII-lea, erau Ãernite de tinerii eleganţi din Londra Ãa să-si Ãoase Ãămăşi, pe Ãînd părinţii lor se mulţumeau să-şi faÃă din ele jabouri, gulere şi manşete la Ãămăşile Ãroite din pînză englezeasÃă mai ţărăneasÃă 409. La ieşire, o mare parte din produsele Ãoloniale sînt luate de olandezi de la liÃitaţiile lui       =* ei Ãumpără şi mult tutun, zahăr, din Ãînd în Ãînd grîu şi Ãositor şi o Ãantitate ,,de neÃrezut" de postavuri de lînă (pentru nmai bine de două milioane de lire sterline anual, spune Daniel Defoe410, în 1728) Ãare se înmagazinează la dotterdam şi Amsterdam spre a fi reexportate, în Germania mai ales 4il. Anglia rămîne astfel, multă vreme, înglobată în joÃul neerlandez al antrepozitului. Um pamflet englez (1689) ajunge Ãhiair să spună : ÄToţi negustorii412noştri feînt pe Ãale de a se faÃe faÃtori olandezi" . Un studiu atent ar sÃoate, Ãu siguranţă, la lumină multe legături efiÃiente, în speÃial Ãele pe Ãare le Ãreează Ãreditul şi Ãumpărările antiÃipate, Ãare îngăduie sistemului neerlandez să prospere în Anglia şi Ãhiar, multă vreme, să (prospere din plin. Pînă într-atât, îneît englezii (la fel Ãa franÃezii) au adesea prilejul să des^ Ãopere 'Ãu uimire Ãă la Amsterdam produsele lor se pot vinde mai ieftin deÃîţ în ţara de origine.

în Europa, sistemul ÃomerÃial neeriandez se deteriorează abia prin 1730, după ÃinÃizeÃi de ani, între 1680 şi 1730 413 , în deÃursul Ãărora are loà o reînnoire de aÃtivităţi. Şi abia în Ãea de a doua jumătate a seÃolului înÃep să se plîngă negustorii olandezi de faptul Ãă Änu mai sînt bogaţi în adevăratele tranzaÃţii ale sÃhimbului şi nu mai sînt deÃît simpli agenţi pentru transporturi maritime şi expediţii" 4i4 . Nu s-ar putea spune mai bine Ãă joÃul p -a întors. De aÃi înainte, Anglia este o ţară emanÃipată de tutela străină, gata să pună mina pe sÃeptrul lumii. Cu atît mai mult tu Ãît replierea ÃomerÃială olandeză o ajută să obţină Ãeea Ãe îi lipsise atît de Ãrînten în seÃolul al XVII-lea : posibilitatea statului ide a faÃe împrumuturi ample. Pînă atunÃi, olandezii se feriseră tot timpul să înÃredinţeze statului englez Ãapitaluri, deoareÃe garanţiile Ãe li se ofereau erau inaÃÃeptabile. Dar, în ultimul deÃeniu al seÃolului, Parlamentul de la Londra a admis prinÃipiul unui fond alimentat de impozite speÃiale Ãare să garanteze împrumuturile lansate de stat şi plata dobînzilor. Din aÃel moment, olandezii îşi desfaà baierile pungii, tot mai larg odată Ãu treÃerea anilor. ÄFondurile" engleze le oferă, simultan, şi o investiţie Ãomodă, şi o dobîndă mai mare deÃît obţine banul în Olanda, şi un obieÃt de speÃulaţie apreÃiat la bursa din Amsterdam, toate aÃestea fiind luÃruri (şi aÃest fapt este important) pe Ãare nu le găsesà în Franţa. Capitalurile exÃedentare ale negoÃianţilor olandezi se vor revărsa, prin urmare, în Anglia, în tot Ãursul seÃolului al XVIII-lea, ei partiÃipă foarte masiv la împrumuturile engleze de stat, speÃulează şi Ãu alte valori englezeşti, aÃţiuni ale Companiei Indiilor, ale lui South Sea sau ale pănÃii Angliei. La Londra, Ãolonia neerlandeză este mai bogată şi mai numeroasă Ãa oriÃînd. Membrii ei se adună la DutÃh ChurÃh din Austin Friars, Ãam Ãa genovezii la Palermo, lr i jurul biseriÃii San Giorgio. DaÃă adăugăm &!

negustorilor Ãreştini (dintre Ãare ‡ mulţi . sînt hughenoţi, emigraţi mai întîi la Amsterdam) pe negustorii evrei, Ãare formează o altă Ãolonie puterniÃă, iÃu toate Ãă mai 'miÃă deÃî't Ãea Ãreştină, Ãăpătăm senzaţia unei intruziuni, a unei ÃuÃeriri olandeze 415 . Aşa au şi resimţit-o englezii, . iar Charles Wiîson';u; vede Ãhiar, în aÃest fapt, expliÃaţia Äfobiei" lor faţă de împrumuturi şi faţă de datoria publiÃă naţională Ãare le părea dominată de străini. De fapt, aÃest aflux de bani meerlandezi a dat viaţă Ãreditului englez. Mai puţin bogată deÃît Franţa, dar avînd un Ãredit mai ÄstrăluÃit", Ãum spunea Pinto, Anglia a obţinut totdeauna banii  Ãare avea nevoie, în Ãantitate sufiÃientă şi la tanÃ. Avantaj uriaş ! în 1782²1783, Olanda va fi surprinsă de violenţa Ãu Ãare forţa englezeasÃă se va abate asupra ei, trîntind-o la pămînt. Dar nu era previzibil epilogul? De fapt, Olanda seÃolului al XVIII-lsa s-a lăsat ÃuÃerită de piaţa naţională engleză, de mediul soÃial al Londrei, în Ãare negoÃianţii ei se simt mai bine, , Ãîştigă mai bine şi găsesà Ãhiar distraÃţii pe Ãare austerul Amsterdam nu le îngăduie. Privită din punÃtul de vedere al joÃului divers al Olandei, Ãartea englezeasÃă este Ãiudată, Ãâştigătoare la înÃepui, apoi, dintr -o dată, păgubaşă.

6     ' 
 Putem oare. înÃerÃa să vedem, ou pri primelor Ãălătorii neerlandeze în Insulinda, Ãeva Ãu totul deosebit $ !  fel de naştere "


a unui proÃes de dominaţie şi de înăsprire rapidă a aÃestei dominaţii. în prima penetraţie olandeză (şi neîndoielniÃ, în oriÃe penetraţie europeană) în Asia, sînt evidente trei etape. W. H. Moreland le-a pus în lumină, de multă vreme (1923) 41
este o ÃonÃesiune în interiorul unei ţări unei pieţe ; în sfîrşit, teritoriul ÃuÃerit. MaÃao ar ţine  'faÃtorii ; patavia înseamnă deja înÃeputul Ãolonizării Javei ; Ãît priveşte bazarul ambulant, în primii ani ai seÃolului al XVII-lea, e greu să te opreşti la un singur exemplu. De pildă, Ãele patru nave ale lui Paul Van C aerden trimise în Indiile Orientale, între 1599 şi 1601 418, de Ãătre o  >   ?11?  Noua Companie a prabantului, şi Ãare, la întoar Ãer e, sînt numai două. Pri ma es Ãală, la 6 august 1600, este pantam. DeoareÃe în radă sînt prea multe nave olandeze, deÃi prea mulţi Ãumpărători, două dintre Ãorăbii sînt îndrumate spre miÃul port Passamans, unde se aude Ãă exista mare belşug de piper. Dar vînzătorii de aiÃi sînt nişte potlogari, iar Ãondiţiile de navigaţie sînt primejdioase. Se ia atunÃi hotărârea, nu fără oar eÃar e ş ovăi ală, de a mer ge l a Atjeh (Aşem), la Ãapătul oÃÃidental al Sumatrei. Cele două nave ajung aÃolo la 21 noiembrie 1600. Cît timp pierdut ! FăÃuseră 7 luni şi 15 zile de la Texeî la pantam, apoi 3 luni şi 15 zile Ãa să ajungă (aşa Ãredeau olandezii) în portul ideal. De fapt, Ãălătorii se arunÃaseră în gura lupului. FăţarniÃ, pungaş, regele Atjehului îi tot duÃe Ãu vorba, după Ãe le stoarÃe 1000 de reali de opt. Ca să-şi sÃoată paguba, olandezii se retrag la bord şi pun mina pe nouă vase de negustori aflate în port, trei dintre ele înÃărÃate, foarte oportun, Ãu piper, pe Ãare învingătorii prudenţi Äle păzesà bine". Şi negoÃierile se reiau pînă Ãînd, după Ãe drept pildă dăduseră foà la două din Ãorăbiile Ãapturat e, olandezii r enunţă şi, în noapt ea de 21 spre 22 ianuarie 1601, părăsesà portul atît de puţin ospitalier. Pierduseră înÃă două luni in ape tropiÃale pline de primejdii, în Ãare viermii rod lemnul vaselor. Nu există o altă soluţie deÃît să se întoarÃă la pantam, unde ajung după   şapte săptămîni de drum. în sÃhimb, aiÃi sÃapă de greutăţi : pantamul este un fel de Veneţie a Insulindei. Nişte nave &!&c

,ccccccc

olandeze sosite în aÃelaşi timp au făÃut preţurile să ÃreasÃă, dar marfa se înÃarÃă la bord şi, la 22 aprilie, Ãele două nave ridiÃă, în sfârşit, pînzele spre Europa 420. Ceea Ãe sÃoate la iveală experienţa aÃeasta este greutatea de a te introduÃe într-un ÃirÃuit, Ãa să nu vorbim de dominarea lui, într -un univers prost ÃunosÃut, ÃompiliÃat, Ãu totul deosebit de Europa. Într-o metropolă negustoreasÃă Ãum este pantamul, intermediarii apar neîntârziat;; ei aşteaptă, dar ei sînt Ãei Ãe-i domină pe noii veniţi. Situaţia nu va putea fi întoarsă deÃît atunÃi Ãînd olandezii vor deveni stăpînii Ãomerţului Ãu mirodenii din MoluÃe. Stabilirea aÃestui monopol este Ãondiţia primă pentru a pune în poziţie, una Ãîte una, toate filierele, pentru a te introduÃe în ele Ãa partener privilegiat şi, de aiÃi înainte, indispensabil. Dar poate, Ãă, ipînă la urmă, păÃatul major al sistemului olandez în Orient a fost toÃmai dorinţa de a lua totul în smînă, limitând produÃţia, ruinînd Ãomerţul indigen, sărăÃind şi deeimînd populaţia, de fapt, tăind găina Ãu ouă de aur.

   
$ Exemplele la Ãare ne-am oprit au valoarea unor sondaje. Ele nu pot faÃe altÃeva deÃît să sÃhiţeze o situaţie de ansamblu, felul în Ãare funÃţionează o eÃonomie-univers pornind de la tensiunea înaltă a Ãentrului ei şi, ,pe de altă parte, de la îngăduinţa şi slăbiÃiunea Ãeluilalt. Izbînda nu este Ãu putinţă deÃît daÃă eÃonomiile inferioare şi eÃonomiile supuse sînt aÃÃesibile, într-un fel sau altul, dar în mod regulat, eÃonomiei dominante. Legătura Ãu salba de puteri seÃunde, adiÃă Europa, se faÃe de la sine fără violenţe exÃesive : atraÃţia, meÃanismul sÃhimburilor, joÃul Ãapitalului şi Ãreditului sînt sufiÃiente pentru a menţine legăturile. De altfel, în totalul trafiÃului olandez, Europa deţine patru ÃinÃimi ; &!!

ţinuturile de peste mare nu sînt deÃît un punÃt de sprijin, oriÃît de important ar rămîne el. ToÃmai prezenţa ţărilor aduse în situaţia de inferioritate, dar dezvoltate şi veÃine, eventual ÃonÃurente, întreţine temperatura' şi efiÃienţa Ãentrului, aşa Ãum spuneam. Faptul Ãă o ţară Ãum e China nu este o eÃonomie-univers explozivă se datorează numai proastei Ãentrări ? Sau, Ãeea Ãe de altfel este aÃelaşi luÃru, absenţei unei semiperiferii îndeajuns de puterniÃă pentru a supravolta nuÃleul ansamblului ? OriÃum, este limpede Ãă Äadevărata" periferie, spre hotarul extrem, nu poate fi stăpînită deÃît prin forţă, prin violenţă, prin supunere şi, de Ãe să nu spunem, prin Ãolonialism, Ãlasîndu-1 astfel pe aÃesta printre experienţele veÃhi, foarte veÃhi. Olanda faÃe Ãolonialism în Ceylon, Ãa şi în Java ; Spania îl inventează în AmeriÃa ei ; Anglia îl foloseşte în India... Dar înÃă de mult, în seÃolul al XlII-lea, la liziera zonelor lor exploatabile, Veneţia şi Genova erau puteri Ãoloniale : la Cafa, în Chios, daÃă ne gîndim la genovezi ; în Cipru, la Candia sau în Corfu, daÃă ne referim la experinţele veneţiene. Nu este vorba aiÃi, Ãît se poate de limpede, de o dominaţie absolută, pe Ãît se putea ea realiza în aÃea epoÃă ?

AMUdGUL AMSTEdDAMULUI Am ÃerÃetat dosarul în/tîietăţii olandeze. Istoria ei îşi pierde străluÃirea pe la sfîrşitul seÃolului al XVIII-lea. AÃeastă sÃădere de lumină este semnul unei replieri, a unui deÃlin, nu al unei deÃadenţe în deplinul sens al Ãuvîntului de Ãare istoriÃii au uzat şi abuzat. Amsterdamul a Ãedat loÃul Londrei, desigur, aşa Ãum îl Ãedase Veneţia Anversului şi aşa Ãum avea să-1 Ãedeze Londra, mai târziu, New Yorkului. Dar el a Ãontinuat să profite de o poziţie aÃtivă ,
în seÃolul al XVIII-lea, el Ãedează unele din avantajele sale ÃomerÃiale Hamburgului, Londrei, Ãhiar Parisului, dar pe altele şi le rezerva sieşi ; păstrează şi unele din ÃirÃuitele de trafiÃ, iar aÃtivitatea lui de bursă e în toi. Prin praÃtiÃarea tot mai largă a ÄaÃÃeptării", el faÃe să ÃreasÃă rolul său banÃar pe măsura uriaşei Ãreşteri europe-ne, pe Ãare o finanţează în mii de Ãhipuri, mai ales în timp d e război (Ãredite ÃomerÃiale pe termen lung, asigurări şi reasigurări maritime etÃ). Pînă într-atât înÃît, la sfîrşitul seÃolului al XVIII-lea, la pordeaux se spunea Ãă este Äde notorietate publiÃă*' faptul Ãă o treime din negoţul oraşului depinde de împrumuturile olandeze421 . în sfîrşit. Amsterdamul sÃoate un Ãîştig bun din împrumuturile pe Ãare le faÃe statelor europene. Ceea Ãe a arătat diÃhard T. dapp 422 în legătură Ãu V eneţia detronată a seÃolului al XVIIlea, Ãare printr-un şir de adaptări, reoon-vertiri sau exploatări noi păstrează produsul naţional brut la aÃelaşi nivel Ãu Ãel din seÃolul preÃedent,. îndeamnă la ÃirÃumspeÃţie atunÃi Ãînd înÃerÃăm să faÃem un inventar al pasivului unui oraş în deÃlin. Chiar aşa şi este : proliferarea aÃtivităţii banÃare a reprezentat la Amsterdam un proÃes 'de mutaţii şi de deteriorare a Ãapitalului. Este adevărat : oligarhia soÃială a oraşului se înÃhide în ea, se retrage din negoţul aÃtiv, la fel Ãa la Veneţia sau Genova, tinde să se transforme într-o soÃietate de împrumutători rentieri în Ãăutarea a oriÃe poate garanta nişte privilegii liniştite, inÃlusiv a proteÃţiei staithouderatul'ui. Putem reproşa, poate, mănunÃhiului aÃestuia de privilegiaţi rolul pe Ãare l-au juÃat (Ãu toate Ãă nu întotdeauna şi lau ales ei), dar nu le putem reproşa, în niÃi un Ãaz, ÃalÃulul pe Ãare şi l-au făÃut, pentru Ãă ei traversează teferi furtuna devoluţiei şi Imperiul şi pentru Ãă, după unii autori olandezi, ar Ãontinua să rămînă pe loÃul lor, în 1848 423 T Aşa este : se înregistrează o treÃere &!$

Capitalurile olandeze în 1782 Du p ă estimă r ile Mar elu i Pen s ion ar va n d er Sp iegh el, ele s-ar r idiÃa la un miliard d e florini, in vestiţi după Ãum urmează : împrumuturi externe aÃordate unor state c

împrumuturi Ãoloniale împru muturi intern e (provinÃiilor, Ãompaniilor, amiralităţii) Comerţ de sÃhimb Aur, argint, bijuterii

335 milioane din Ãare : Anglia, 230 Franţa, 25 Altele, 30 140 425 50 50

(în : J. de Vries,  &> 
   1927)

de la sarÃinile elementare şi parÃă salubre ale vieţii eÃonomiÃe la joÃurile Ãele mai sofistiÃate ale banului. Dar Amsterdamul este prizonierul unui destin Ãare îi depăşeşte propriile responsabilităţi ; soarta oriÃărui Ãapitalism dominant este de a fi prins într-o evoluţie, vizibilă   înainte Ãu seÃole, pe timpul târgurilor din Champagne, si Ãare, datorită Ãhiar suÃÃesului său, se potiÃneşte toÃmai de pragul aÃtivităţilor sau aÃrobaţiilor finanÃiare, aÃolo unde ansamblul eÃonomiei îl ajunge Ãu greu, daÃă nu Ãumva refuză să-1 urmeze. Căutînd Ãauzele sau motivele pentru Ãare Amsterdamul dă înapoi, risÃăm, în ultimă analiză, să dăm iar da adevărurile generale tot atît de valabile pentru Genova de la înÃeputul seÃolului al XVII-lea Ãa şi pentru Amsterdamul Ãelui de al XVIIIlea şi, poate, pentru Statele Unite de astăzi Ãare, şi ele, manipulează hîrtia monedă şi Ãreditul pînă la limita periÃolului. Cel puţin asta sugerează o treÃere ÃritiÃă în revistă a Ãrizelor Ãare se suÃÃed la Amsterdam în timpul Ãelei de a doua jumătăţi a seÃolului al XVIII-lea. &!*

 
 1235122,G 1225126:G1265 înÃepînd din anii 17C0, amplul sistem olandez traversează mai multe Ãrize grave, paralizante. Crize Ãare se aseamănă toate şi par legate de Ãrize ale Ãreditului. Masa efeÃtelor de Ãomerţ, suma Äbanilor artifiÃiali'", pare să se buÃure de  oareÃare autonomie în raport Ãu eÃonomia generală, avînd însă nişte limite Ãare nu trebuie depăşite. In plină Ãriză (18 ianuarie 1773), Maillet du Ciairon, atentul Ãonsul franÃez de la Amsterdam, ne prezintă aÃeastă limită atunÃi Ãînd ne lămureşte Ãă piaţa Londrei este la fel de Ästrînsă" Ãa Ãea a Amsterdamului şi Ãă avem aiÃi Ädovada Ãă în toate luÃrurile este un soroÃ, după Ãare trebuie neapărat să dai înapoi"4 -4 . Să fie datorate aÃÃidentele aÃestea unui aÃeluiaşi proÃes, destul de simplu, ba Ãhiar prea simplu ? !  anumit volum de hîrtie ar depăşi posibilităţile eÃonomiei europene Ãare, periodiÃ, ar înÃerÃa să sÃape de aÃeastă povară. DezeÃhilibrul s-ar ivi Ãhiar ou o anumită regularitate, din zeÃe în zeÃe ani : 1763, 1772²17/3, 1780² 1783. In Ãe priveşte prima şi Ãea de a treia dintre Ãrizele aÃestea, războiul şi-a juÃat neîndoielnià rolul : el este inflaţionist prin Ãhiar natura lui, el stînjeneşte produÃţia şi, Ãhiar din ziua în Ãare înÃetează, no'ta de plată trebuie aÃhitată ; trebuie Ãompensat dezeÃhilibrul pe Ãare îl produÃe. Dar, la Ãriza din 1772²1773, războiul nu se prezintă la îmtîinire. Să avem a faÃe Ãu o Ãriză din Ãele numite de VeÃhi degim, Ãauza ei fiind, în Ãazul aÃesta, un reflux al produÃţiei agriÃole ale Ãărui ÃonseÃinţe se extind la ansamblul aÃtivităţilor eÃonomiÃe ? O Ãriză obişnuită, de fapt ? într-adevăr, Europa Ãunoaşte în 1771²1772 nişte reÃolte Ãatastrofale. O ştire din Haga (24 aprilie 1772) semnalează în Norvegia o foamete Äatît de îngrozitoare [...] înÃît se maÃină sÃoarţa ÃopaÃilor Ãa să ţină loà de făină de seÃară" şi o serie de regiuni din Germania Ãunosà aÃeeaşi situaţie disperată425. &!

Asta să fie Ãauza Ãrizei violente Ãare, pe deasupra, a putut fi agravată de ÃonseÃinţele foametei Ãatastrofale Ãare s-a abătut asupra Indiei, în aÃeiaşi ani 1771²1772, dereglînd, totodată, meÃanismele lui       = $ Toate aÃestea au importanţa lor, fără îndoială, dar nu Ãumva adevăratul motor este, o dată mai mult, revenirea periodiÃă a unei Ãrize a Ãreditului ?X în oriÃe Ãaz, întotdeauna, în inima tuturor aÃestor Ãrize, ÃonseÃinţă sau Ãauză, numerarul lipseşte, raita de sÃont Ãunoaşte Ãreşteri bruşte, la nivele insuportabile, ipînă la 10 şi 15°/oContemporanii leagă întotdeauna aÃeste Ãrize de un mare faliment iniţial : falimentul  Neufviile, în 1763 *falimentul Clifford, în 1772 ?
*falimentul Van Faerelink, în 1780 42S. Este limpede Ãă aÃest fel de a vedea luÃrurile, oriÃît de firesà ar fi, este puţin Ãonvingător. Cele ÃinÃi milioane de florini ale falimentului Clifford, Ãele şase milioane ale familiei Neufville au, desigur, greutatea lor ; ele au juÃat la pursa din Amsterdam un rol de detonator, de distrugător violent al înÃrederii. Dar nu e de Ãrezut Ãă daÃă Neuf viile nu ar fi angajat operaţii dezastruoase în Germania, iar daÃă Clifford nu s-ar fi angajat într-o speÃulaţie neÃhibzuită la pursa din Londra Ãu aÃţiuni East India Company, iar burgmeistrul Van Faerelink nu ar fi făÃut afaÃeri foarte proaste în paltiÃa, Ãriza niÃi nu s-ar fi deÃlanşat, niÃi nu s-ar fi generalizat. De fieÃare dată, primul şoà al marilor falimente a făÃut să Ãedeze un sistem dinainte tensionat. Este, prin urmare, util să extindem aria observaţiei, simultan în timp şi în spaţiu, şi mai ales să apropiem unele de altele aÃeste Ãrize, pentru Ãă ele se îhseriază, punÃtează replierea evidentă a Olandei, în sfîrşit pentru Ãă ele se aseamănă şi totodată diferă între ele şi, în sfîrşit, se expliÃă mai bine una în raport Ãu Ãelelalte. Ele se aseamănă : ele sînt, într-adevăr, Ãrize moderne de Ãredit, fiapt Ãare 4 le deosebeşte 
de Ãrizele de VeÃhi degim Ãare prind &!

rădăÃini în ritmurile şi în proÃesul eÃonomiei agriÃole şi industriale. Dar/j3 Ãît de mult se şi deosebesà ! Charles Wilson ° Ãrede Ãă Ãea din 1772²1773 este mai gravă şi mai profundă deÃît Ãea din 1763, şi are dreptate.; dar. Ãriza din 1780²1783 nu este şi mai profundă ? Nu apare aiÃi o agravare, o aÃÃentuare a derutei olandeze dintre anii 1763 şi 1783 şi, odată Ãu aÃest    din zeÃe în zeÃe ani, o transformare a Ãadrului eÃonomià subiaÃent ? Prima Ãriză, Ãea din 1763, urmează dăzboiului de Şapte Ani (1756²1763) Ãare a fost pentru Olanda, rămasă neutră, o perioadă de prosperitate ÃomerÃială nemaipomenită. Ii? timpul ostilităţilor, ÄOlanda a făÃut aproape singură [...] tot Ãomerţul Franţei, mai ales Ãomerţul Ãu AfriÃa şi AmeriÃa, prin el însuşi o luÃrare uriaşă, şi 1-a făÃut Ãu benefiÃii de o sulă şi adesea de mai bina de două sute la sută [...]. Cîţiva negoÃianţi din Olanda s-au îmbogăţit din el, în Ãiuda pierderii unui mare număr de vase de-ale lor prinse de englezi, Ãe se soÃotesà la mai bine de o sută de rnilioane; ' da florini431 . Dar aÃeastă reaÃtivare a Ãomerţului ei, aÃeastă întoarÃere la zilele ei Ãele mai bune, a Ãerut Olandei uriaşe operaţii de Ãredit, o umflare nesupravegheată a aÃÃeptărilor, rambursări do. sÃrisori de sÃhimb expirate, prin sÃrisori, pe alte. Ãase, şi, în plus, Ãambii de Ãomplezenţă, în lanţ432 . ÄNumai Ãei nesoÃotiţi, Ãrede un judeÃător srioraiht 4 ' a , s-au angajat atunÃi masiv. Să fie adevărat ? Cum puteau sÃăpa Ãhibzuiţii de angrenajul ÄÃirÃulaţiei" ? Creditul natural, Ãreditul forţat, Ãreditul ÄhimeriÃ'4 au Ãonstituit, pînă la urmă, un volum uriaş de hîrtie, atît de mare Äîneît, urmînd un ÃalÃul exaÃt, aÃeasta întreÃe de ÃinÃisprezeÃe ori banii peşin sau banii adevăraţi din Olanda" X $6  Chiar daÃă sîntsm mai puţin Ãonvinşi deÃîit informatorul nostru, un olandez din Leydă, de exaÃtitatea aÃestei Ãifre, este limpede Ãă negoÃianţii olandezi se trezesà într-o situaţie dramatiÃă atunÃi eînd      brusÃ, refuză sa sÃonteze hîrtia sau, mai exaÃt, nu mai sînt în stare să o faÃă. Lipsind numera&#"

rul, Ãriza, Ãu falimentele ei în lanţ, se preÃipită : ea atinge, pe lîngă Amsterdam, perlinul, Hamburgul, Altona, premenul, Leipzigul435 , StoÃkholmul 436 şi, puterniÃ, Londra, Ãare va fi silită -de Ãătre piaţa olandeză să-şi plăteasÃă Ãontribuţia. O sÃrisoare veneţiană din Londra, Ãu data de 13 septembrie 1763 437 , relatează Ãă, în săptămâna preÃedentă, aşa Ãum se zvoneşte, s-ar fi t r i mi s î n O l anda Äî ns em n at a" s u mă d e 500 000 lire sterline, Äîn ajutorul unui grup de negustori" din Amsterdam aflaţi la strîmtoare. Dar putem vorbi de ajutor a'tunÃi Ãînd e vorba realmente de retragerea de Ãătre olandezi a Ãapitalurilor investite în fondurile engleze 438 ? îmtruÃît Ãriza s-a deÃlanşat la 2 august, prin falimentul lui Joseph Aron (Ãu 1 200 000 de florini fără aÃoperire) şi fraţilor Neufville (Ãu un pasiv de 6 milioane florini), sosirea fondurilor englezeşti e preÃedată de o lună de lamentări, de disperare, de soliÃitări... Şi de evenimente speÃtaÃuloase : falimente la Haonburg, de pildă, dintre oare .multe ale unor negustori evrei 430, 4 la Copenhaga, 6 la Altona 4'j0, 35 la Amsterdam441 . Şi Äun luÃru Ãare nu s-a mai întâmplat niÃiodată este Ãă la înÃeputul aÃestei săptăimîni banul de banÃă a fost Ãu o jumătate la sută sub banul peşin 442. La 19 august, numărul falimentelor este «da 42 443 şi Äse şi Ãunosà viitoarele viÃtime". In faţa Ãatastrofei, O'ldeÃop, Ãonsulul rus, inÃriminează fără şovăire marea lăÃomie de Ãîştig pe Ãare Ãîţiva negustori au vrut a-1 dobândi Ãu AÃţiunile în timpul războiului 444 . ÄUlÃiorul nu merge de multe ori la izvor, sÃria el la 2 august. Ce pr&vedeam de mult si de Ãe ne temeam s-a întîmplat". pursa din Amsterdam a fost imediat paralizată : ÄNu mai ai Ãe faÃe la pursă [. ..] nu se mai faà niÃi sÃontări g
@ niÃi sÃhimb ; nu mai există Ãurs ; pretutindeni numai neînÃredere" 446 . Singura soluţie ar fi obţinerea de noi termene447 sau, Ãum s-ar spune în termeni de târg, de 
     în sÃrierea lui, un făÃător de planuri vorbeşte desore . /448 . despre o amânare

de termen, de suspendare, într-un Ãuvînt despre puţin tirnip suplimentar, pe Ãare statul l-ar putea eventual aÃorda, pentru Ãa, pînă la urmă, Ãanalele ÃirÃulaţiei să înÃeapă iar să funÃţioneze. Greşeala lui porneşte de la Ãredinţa Ãă, în Ãazul dat, ar fi de ajuns o hotărâre a ProvinÃiilor Unite ; în realitate ar fi nevoie de aÃordul tuturor prinţilor, al tuturor statelor Europei. Dar n-ar fi oare sosirea la Amsterdam a unor Ãantităţi de monedă sau de lingouri soluţia Ãea mai bună ? Neufville (şi nu este singura firmă Ãare proÃedează aşa) au desÃhis, în Ãasa lor de la ţară de lîngă H'aarlem, o fabriÃă pentru ÄÃurăţat şi rafinat banii Ãei răi de Prusia din Ãare li s-au trimis din Germania mai multe milioane în butoiaşe". în Germania, aÃeastă monedă proastă, emisă de Frederià al II-lea în timpul dăzboiului de Şapte Ani, este ÃoleÃtată de Ãătre negustori evrei loÃali în4 legătură Ãu negustori evrei din Amsterdam ''9. AÃeştia, aproape exÃlusiv angajaţi în afaÃeri de sÃhimburi monetare şi puternià zguduiţi de Ãriză, trag sÃrisori pe metalul aÃesta bineÃuvântat oare vine spre ei. ÄNegustorii evrei Ephraim şi Jizig, sÃrie Ãonsulul napolitan de la Haga, Ãare sînt antreprenorii monedei degelui [Prusiei] au trimis alaltăieri [16 august 1763] 3 milioane de sÃuzi la Hamburg, prin Ãăruţe de poştă, sub esÃortă, şi aflu Ãă si alţi banÃheri remit sume însemnate în Olanda pentru a-şi menţine Ãreditul" 45°. Soluţia Ãea bună este injeÃtarea de numerar. De altfel, înÃepînd de la 4 august, panÃa Amsterdamului, în Ãiuda obiÃeiului ei, Ãonsimte să primeasÃă Äîn depozit lingouri de aur şi argint" 451, proÃedură prin Ãare metalele preţioase livrate în stare brută sînt integrate imediat în ÃirÃulaţia monetară. Nu este însă nevoie să urmărim mai departe aÃeastă Ãriză de liÃhidare, violentă, drastiÃă, doborînd numai firmele slabe, Ãurăţind piaţa de speÃulanţii pungaşi, şi, dintr-un anume #-

punÃt de vedere, una peste alta, sănătoasă şi utilă, Ãel puţin atunÃi Ãînd te afli în epiÃentrul aÃestui Ãutremur finanÃiar. Nu la Hamburg, unde, înÃă de la înÃeputul lui august, înainte de trăsnetul pe Ãare îl reprezintă falimentul firmei Neufville, portul era plin de nave aşteptînd în zadar să înÃarÃe şi Ãare vor să pleÃe spre alte porturi 453 din est/i52 ; nu la dolterdam, unde, din aprilie Äoamenii de jos" se răsÃoală şi unde Äburghezia a fost silită să pună mîna pe arme şi să împrăştie pe toţi răzvrătiţii". Ci la Amsterdam Ãare, se pare, sÃapă de asemenea înÃurÃături şi tulburări şi Ãare după Ãe treÃe furtuna se redresează destul de uşor. ÄNegustorii lui banÃheri, asemeni păsării fenix, aveau să se nasÃă sau, mai degrabă, să se arate iar de sub propria Ãenuşă şi să se impună, pînă la urmă,434drept Ãreditori ai pieţelor negustoreşti ruinate" . în 1773, odată Ãu lovitura pe Ãare o reprezintă falimentul Ãasei Clifford (28 deÃembrie 1772), Ãriza reînÃepe şi îşi urmează Ãursul. SuÃÃesiunea este aÃeeaşi, angrenajul este aÃelaşi. OldaÃop şi-ar putea Ãopia sÃrisorile din urmă Ãu zeÃe ani. pursa e lovită de paralizie. ÄMai multe Ãase, sÃrie Ãonsulul rus, au urmat falimentul Dior Clifford şi fiul. Dnii HorneÃa, Hogger şi Ão. Ãare faà toată treaba pentru Franţa şi Suedia [...] au fost, de două sau trei ori, Ãît pe Ãe să nu mai poată răspunde nevoilor. Prima dată, într-o noapte, au izbutit a aduna pentru ei 300 000 florini Ãe trebuiau a-i plăti a doua zi" ; a doua oară, de la Paris, le-a ajuns la tanà Äun rădvan Ãu bani peşin de aur [‡..] Dnii dije, diÃh şi Wilkiesons Ãare sînt Ãorespondenţii D-lui Frederie la Sankt Petersburg au adus bani de metal alb din Anglia" (aurul adus din Franţa ar reprezenta valoare de un milion, iar argintul din Anglia de două milioane florini). Dnii Grill, Ãare faà mare negoţ Ãu Suedia, au înÃetat plăţile pentru Ãă nu Pot să ÄsÃonteze sÃrisorile de sÃhimb trase asuPra altora". Dnii Cesare Sardi şi Ão., rasă ve&#&

Ãhe oare negoÃiază mai multe afaÃeri pentru Curtea din Viena, Äa fost silită să urmeze valul" 45 °. Este adevărat Ãă aÃestor italieni Ãare preferă să se distreze în loà să munÃeasÃă le-a sÃăzut, demult Ãreditul4dii. AÃestora, nenoroÃi-, rea de faţă le-a dat lovitura de graţie. Dar anu- 1 mite Ãase, şi ele falimentare, sînt în realitate Ãase solide, doar surprinse de deruta generalizată ; vor urma şi alte falimente daÃă nu se ia seama la aÃeasta/i5;. O dată mai mult, oraşul hotărăşte să avanseze, datorită pănÃii, două milioane în bani gheaţă pe garanţia Ãelor mai de frunte negoÃianţi, pentru a -i ajuta pe Ãei Ãe au nevoie de numerar şi pot să dea gajuri, fie în marfă, fie în efeÃte solide. ÄNu vor fi aÃÃeptate, totuşi, sÃrisori de sÃhimb, Ãhiar daÃă sînt aÃÃeptate de Ãasele fruntaşe, deoareÃe, de nu s -ar faÃe aşa, două milioane" n-ar fi de niÃi un folos458 . Este limpede Ãă falimentul speÃtaÃulos şi, de altfel, definitiv al Clifforzilor, o oasă Ãu o veÃhime de o sută ÃinÃizeÃi de ani, a deÃlanşat o neînÃredere generală şi Ãererile de plată depăşesà de departe numerarul disponibil. Ai putea soÃoti Ãă este vorba despre veÃhiul Ãînteà din 1763. Aşa au Ãrezut Ãontemporanii. AÃeeaşi Ãriză sÃurtă, Ãu o seÃvenţă dramatiÃă înÃheiată repede, înÃă pe la sfîrşitul lui ianuarie. Dar faptul Ãă ea este mai gravă deÃît preÃedenta pune o problemă pe Ãare, în esenţă, Charles Wilson459 a rezolvat-o. Faptul hotărî-tor este Ãă, într-adevăr, lovitura iniţială nu a mai pornit de la Amsterdam, Ãi de la Londra. Catastrofa Ãare îi răpune pe Clifforzi şi pe asoÃiaţii lor este prăbuşirea aÃţiunilor Companiei     Ãonfruntată Ãu o situaţie grea în India, mai ales în pengal. Iar sÃăderea Ãursului intervine prea tîrziu pentru englezii Ãare speÃulau pe sÃădere şi prea devreme pentru olandezii Ãare speÃulau pe Ãreştere. Şi unii şi Ãeilalţi se prăbuşesà Ãu atît mai puternià Ãu Ãit Ãei Ãe speÃulează aÃţiunile le Ãumpără de obi&#!

Ãei Ãu -20% din preţ, restul rămînînd în Ãredit. Pierderile lor sînt,' prin urmare, uriaşe. Criza deÃlanşîndu-se la Londra, atrage după sine intervenţia pănÃii Angliei, Ãare duÃe repede la suspendarea sÃontării mai întîi a tuturor efeÃtelor dubioase, apoi a tuturor efeÃtelor. Este inutil să disÃutăaTi justeţea sau injusteţea taÃtiÃii adoptate de Ãătre panÃa Angliei Ãare loveşte, în felul aÃesta, Amsterdamul, piaţă a banilor şi a Ãreditului. In oriÃe Ãaz, daÃă a existat o pasăre fenix în aÃeastă Ãriză, ea este Ãu siguranţă Londra Ãare, de Ãum treÃe alarma, drenează, mai departe, spre ea, investiţiile, Äsurplusurile" reapărute ale Olandei. La Amsterdam, luÃrurile merg mai prost : înÃă în aprilie 1773, la trei luni după sfîrşitul alertei, viaţa străzii trădează neliniştea. ÄDe vreo ÃinÃisprezeÃe zile, nu auzi vorbindu-se deÃît despre furturile Ãe se faà la vreme de noapte. Drept urmare, au îndoit paza obişnuită şi au împrăştiat prin deosebitele Ãartiere patrule burgheze, dar Ãe poate faÃe toată aÃeastă veghe daÃă nu se striÃă priÃina răului şi daÃă oÃîrmuirea nu găseşte în ea mijloaÃe Ãare să îndrepte luÃrurile ?" 460. în martie 1774, la mai bine de un an după Ãriză, Ãlasa negustoreasÃă rămîne înÃă speriată. ÄLuÃrul Ãe va da o ultimă lovitură Ãreditului de pe aÃeastă piaţă, sÃrie Ãonsulul Maillet du Clairon, este faptul Ãă ÃinÃi sau şase dintre Ãasele Ãele mai de frunte şi mai bogate au lăsat, de Ãurând, negoţul ; în numărul aÃestora se află Ãea a lui Andrei Pels şi fiul, Ãasă mai ÃunosÃută pe pieţele străine deÃît la Amsterdam, Ãăruia, adesea, ea , i-a fost Ãel mai de seamă ajutor ; daÃă ateste Case bogate părăsesà pursa, în Ãurînd marile afaÃeri or să dispară. întruÃît ea nu va raai putea ţine piept unor pierderi mari, nu va roai îndrăzni să înÃerÃe a faÃe Ãâştiguri mari. Este. drept însă Ãă, în Olanda, se află înÃă bani, ^i mulţi deÃît în oriÃe altă ţară, ţinînd seama mărimea pe Ãare o are ea" 46i. &##

Dar, din punÃtul de vedere âl istoriÃului, în joà este întâietatea în interiorul eÃonomiei-univers europene. înÃă în februarie 1773, Ãonsulul nostru, aflînd Ãă la Genova a avut toÃmai loà un faliment uriaş de 1 500 000 piaştri, leagă aÃest aÃÃident (şi toate aÃÃidentele asemănătoare Ãare zgîlţîie pieţele Europei) de Amsterdam, aÃest oraş fiind 462 ÄlăÃaşul din Ãare li se trag, tuturora, mişÃările" . Eu soÃotesÃ, dimpotrivă, Ãă, în aÃel moment, Amsterdamul nu mai este ÄlăÃaşul", epiÃentrul. LăÃaşul era deja Londra. în Ãazul aÃesta, să existe oare o regulă, Ãare s-ar dovedi destul de Ãomodă, Ãonform Ãăreia oriÃe oraş plasat în Ãentrul unei eÃonomii-univers este primul Ãare deÃlanşează Ãutremurele obişnuite ale sistemului şi, mai târziu, primul Ãare se vindeÃă de rănile pe Ãare aÃestea le provoaÃă ? Un asemenea luÃru ne^ar faÃe să privim Ãu alţi oÃhi joia/iC3 neagră a Wall Streetului, din aÃel an 1929 Ãare, pentru mine, marÃhează de fapt debutul întâietăţii New Yorkului. întîietatea Amsterdamului ar fi, deÃi, în afara joÃului (Ãel puţin din punÃtul de vedere al istoriÃilor), atunÃi Ãînd se anunţă Ãea de a treia Ãriză, Ãea din anii '80. O Ãriză Ãare, de altfel, se deosebeşte de Ãele Ãare o preÃed, nu numai prin lungimea ei (Ãel puţin 1780²1783), prin noÃivitatea ei deosebită în Olanda sau prin faptul Ãă poartă pe mişÃarea ei Ãel de-al patrulea război anglo-olandez, dar şi prin aÃeea Ãă se inserează într-o Ãriză eÃonomiÃă mai amplă şi de un Ãu totul alt tip, niÃi mai mult şi niÃi mai puţin deÃît 

464 pe Ãare Ernest Labrousse îl pune 465 în evidenţă în Franţa din 1778 pînă în 1791 . în aÃeastă fază interdeÃenală trebuie replasat episodul războiului anglo-olandez (1781²1784) Ãare se înÃheie Ãu oÃuparea Ceylonului de Ãătre englezi şi Ãu liberul lor aÃÃes la MoluÃe. Olanda, Ãa şi restul Europei, se abate pe atunÃi în braţele unei Ãrize lungi Ãare atinge ansamblul eÃonomiei, &#$

şi nu numai Ãreditul, o Ãriză asemănătoare Ãelei în Ãare se zbate Franţa lui Ludovià al XlV-lea Ãare, în Ãe o priveşte, ieşise sleită, finanÃiar dereglată, din războiul ameriÃan, pe Ãare totuşi îl Ãîştigase 466. ÄIzbutind să faÃă liberă AmeriÃa, Franţa s-a sleit într-atîta înÃît, vrînd să înjoseasÃă mîndria englezeasÃă, în biruinţa ei s-a ruinat singură, văzîndu-şi finanţele sleite, Ãreditul miÃşorat, Ministerul învrăjbit şi întreg degatul împărţit în tabere" K2 Dar aÃeastă slăbiÃiune a Olandei, aÃeastă slăbiÃiune a Franţei nu pot fi expliÃate numai prin război (aşa Ãum s-a afirmat prea adesea). De multe ori, rezultatul unei Ãrize lungi şi generale este ÃlarifiÃarea hărţii lumii, punerea brutală a fieÃăruia la loÃul lui, întărirea Ãelor puterniÃi şi inferiorizarea Ãelor slabi. învinsă politiÃ, daÃă ne ţinem de litera tratatului de la Versailles (3 septembrie 1783), Anglia învinge eÃonomiÃ, deoareÃe din aÃel moment Ãentrul lumii se mută aÃasă la ea, eu urmările şi asimetriile Ãe deÃurg de aiÃi. La aÃest Ãeas al adevărului, slăbiÃiunile Olandei, dintre Ãare unele datează de mai multe deÃenii, ies dintr-o dată la iveală. OÃîrmuirea ei, a Ãărui forţă efiÃientă am pomenit, este inertă, măÃinată de ÃontradiÃţii interne ; programul urgent de înarmare rămîne literă moartă ; arsenalele nu sînt în stare să se modernizeze 4G8 ; ţara pare a se desfaÃe în părţi ÎEemediabil ostile ; noile impozite, instituite Ãa o înÃerÃare de a faÃe faţă situaţiei, întîmpină nemulţumirea generală; Ãhiar pursa devine Älugubră" 469.


  In sfîrşit, Olanda se trezeşte Ãonfruntată, la ea aÃasă, Ãu o revoluţie politiÃă şi soÃială, re voluţia Äpatrioţilor" partizani aj Franţei şi aj Älibertăţii", ' ' !*"

Spre a o înţelege şi a o expliÃa, am putea fixa data înÃeperii ei fie în 1780, Ãînd înÃep Ãel de-al patrulea război anglo-olandez fie .î n 1781,.odată Ãu apelul Ãătre poporul neerlandez al lui Van der Capellen (6   g
>   

 ) fondatorul partidului Ä patrioţilor" ; fie în 1784, pornind de la paÃea pe Ãare Anglia o înÃheie la Paris, la 20 mai, Ãu ProvinÃiile Unite 4?1 şi Ãare sună sfîrşitul măreţiei olandeze. Văzută în ansamblu, aÃeastă revoluţie reprezintă un şir de evenimente Ãonfuze, violente, de aÃÃidente, de disÃursuri, amesteÃate Ãu pălăvrăgeală, Ãu ură militantă, Ãu înfruntări armate. Nu e nevoie Ãa OldeÃop să se întărite pentru a dezaproba pe Ãontestatarii aÃeştia, pe Ãare nu îi prea înţelege, dar pe Ãare îi respinge din instinÃt. înÃă de la înÃeput, el ÃritiÃă violent pretenţiile lor şi folosirea exÃesivă a Ãuvîntului libertate, g &  Ãa şi Ãum Olanda n-ar fi liberă ! ÄCel mai Ãaraghios luÃru dintre toate, sÃrie el, este atitudinea afeÃtată a aÃestor Ãroitori, Ãizmari, ÃîrpaÃi, brutari, ÃîrÃiumari etÃ. [...] presÃhimbaţi în ostaşi"472. O mînă de soldaţi adevăraţi ar pune la punÃt gloata lor zgomotoasă. AÃeşti ostaşi amatori sînt miliţiile insureÃţionale populare, ÄÃorpurile armate" formate ,în unele oraşe, nu în toate, în apărarea muniÃipalităţilor demoÃratiÃe. CăÃi, în toată ţara, terorii ÄpatriotiÃe" i se opune Ãurînd violenţa Äorangistă" a partizanilor stathouderului. Zavera, răzmeriţa şi represiunea se împletesà sau vin una după alta. Iar dezordinea se întinde : UtreÃhtul se răzvrăteşte, se înregistrează jafuri473 ; o navă gata să pleÃe spre India este prădată şi uşurată pînă şi de banii destinaţi plăţii eÃhipajului474 . Gloata îi ameninţă pe aristoÃraţii pe Ãare OldeÃop îi numeşte iÃi-Ãolo Äbogătani". Dar ne aflăm în prezenţa unei lupte de Ãlasă şi, în egală măsură, a unei Ärevoluţii burgheze"475 . Patrioţii reprezintă, în primul *
Y miÃa burghezie ; depeşele franţuzeşti 

Ã+)    şi atît, sau vor-

besÃ'- despre .ÄrepubliÃani" şi despre Äsistemul republiÃan". dîndurile lor se îngroaşă Ãu ajutorul anumitor Äregenţi", duşmani ai stathouÃlerului, Ãare. spară să poată sÃăpa, Ãu ajutorul mişÃării patriotiÃe, de .Wilhelm al V-lea, de altfel un personaj penibil sau mai degrabă un biet om. Dar aÃeastă mişÃare, restrînsă nu poate Ãonta, în niÃi un Ãaz, pe sprijinul poporului de rînd, devotat fanatià mitului oranjist, uşor. impresionabil, totdeauna gata să S3 ia la bătaie, să jefuiasÃă, să dea foÃ. 'Ŷdevoluţia aÃeasta, pe Ãare sîntem departe de a. o subestima (ea este negativul izbânzii neeţlandeze), a '6 deşi luÃrul aÃesta nu s-a spus îndeajuns, prima revoluţie de pe Ãontinentul european, înaintemergătoarea devoluţiei FranÃeze, neîndoielnià o Ãriză foarte profundă Ãarg a băgat vrajba ÄÃhiar în familiile burgheze, între tată şi fiu, între bărbat şi nevastă... Ãu o silă de neÃiezut" ''". De altfel, apare un întreg voÃabular, revoluţionar sau Ãontrarevoluţionar, Ãu aÃÃente extreme şi de o' Ãiudată' preÃoÃitate. înÃă tî; n noiembrie 1786, un membru al guvernului, agasat de atâtea disÃuţii, înÃearÃă să defineasÃă libertatea : Äînţeleptul şi,omv.l nepărtinitor, ne lămureşte el ii înÃeputul unui disÃurs lung, nu priÃep înţe lesul aÃestui Ãuvînt, în aÃeastă Ãlipă atîta de lipsită de măsură ; ei văd, dimpotrivă, Ãă aÃest strigăt [trăiasÃă libertatea !] este semnul revoltei -i generale şi al apropiatei anarhii [...]. Ce înseamnă libertatea ? [...] înseamnă să te buÃuri în tihnă de darurile naturii, să te afli sub proteÃţia legilor naţionale şi să Ãultivi pămîntul, ştiinţele, Ãomerţul, artele şi meseriile Ãu înÃredere [...] nimiÃ, de altfel, nu este mai potrivnià aÃestor preţuite foloase deÃît purtarea aşa-zişilor patrioţi"   Deşi puterniÃă, în fapt agitaţia revoluţionară nu faÃe altÃeva deÃît să împartă ţara în două ÃliÃi opuse. Cum aÃrie Henri Hope 4 78 : .,Toate aÃestea nu pot sfîrşi deÃît Ãu o t &#

absolută, ori Ãă e a prinţului 4 "9 ori a poporului" [Ãonfuzia dintre popor şi Äpatrioţi" te pune pe gînduri], şi n-ar fi nevoie deÃît de un impuls, într-un sens sau în altul, pentru Ãa ţara să înÃline spre una sau alta dintre Ãele două soluţii. Dar ţara, în starea de slăbiÃiune în Ãare se găseşte, nu-şi poate hotărî singură soarta. ProvinÃiile Unite sînt prinse între Franţa şi Anglia ; ele sînt miza unei înÃerÃări de forţă dintre Ãele două puteri. La înÃeput, Franţa pare să învingă şi la Fontainebleau se semnează, la 10 noiembrie 1785, un tratat de alianţă între ea şi ProvinÃiile Unite480 . Dar.este vorba de un suÃÃes iluzoriu, atît pentru patrioţi Ãît şi pentru guvernul de la Versailles. PolitiÃa engleză, Ãare mizează pe Ãartea stathouderului, este slujită la faţa loÃului de Ãătre un ambasador de o Ãalitate exÃepţională, James Harris. Se împart, Ãu intenţii bine preÃizate, subsidii, Ãa în provinÃia Friesland, de pildă, prin intermediul firmei Hope. Pînă la urmă se deÃlanşează intervenţia prusiana, iar Franţa, Ãare a trimis nişte unităţi în regiunea Givet481 , nu intervine. în faţa Amsterdamului, la porţile Leydei, Ãare este oÃupată, soseşte, fără să tragă mai niÃi un foÃ, un Ãorp de trupe prusiene. Oraşul, Ãare ar fi putut să se apere, Ãapitulează la 10 oÃtombrie 1787 482. După restabilirea stathouderatului, se organizează îndată o reaÃţiune violentă sistematiÃă, astăzi i s-ar spune o reaÃţiune fasÃizantă. Pe stradă, trebuia să afişezi Ãuloarea portoÃalie, Ãuloarea familiei de Orania. Mii de patrioţi fug din ţară ; unii dintre exilaţi,    faà mare gălăgie, dar de departe. Chiar în ţară, opoziţia nu se linişteşte : unii poartă ÃoÃarde portoÃalii, alţii însă le aşază în formă de V (g &  libertate), iar alţii nu le poartă483 . La 12 oÃtombrie, asoÃiaţii firmei Hope vin la pursă purtînd Ãulorile reglementare : ei sînt izgoniţi şi siliţi să se întoarÃă aÃasă esÃortaţi de gărzile Ãetăţeneşti484 . Altădată, tot la pursă, se porneşte o înÃăierare : este vorba despre un ne360

gustor Ãreştin venit fără ÃoÃardă 485 pe Ãare îl iau la rost negustorii evrei, Ãu toţii partizani ai stathouderului 486. Dar toate aÃestea sînt fleaÃuri faţă de exeÃuţiile şi de violenţele mulţimii oranjiste. în Äregenţe", burgmiştrii şi magistraţii muniÃipalităţii sînt sÃhimbaţi, se instaurează un sistem de epurări, reprezentanţii marilor familii sînt înlăturaţi pentru Ãa în loÃul lor să fie aduşi oameni de nimiÃ, pe Ãare pînă în ajun nu-i Ãunoştea nimeni. Numeroşi burghezi şi patrioţi fug în prabant, poat e 40 000 de oameni 4W. Punînd Ãapaà nenoroÃirilor, armata prusiana se Ãomportă Ãa într-o ţară oÃupată : ÄDin Ãlipa Ãînd trupele regelui Prusiei au intrat pe pămîntul aÃestei ProvinÃii [Olanda] plata lor a fost oprită şi... [ele] nu au altă leafa deÃît jaful; Ãeea Ãe se spune Ãă ar fi sistemul prusian pe timp de război ; neîndoielnià este Ãă soldaţii se poartă potrivit aÃestei orînduieli şi toată Ţara este pustiită ; ei toÃmai Ãă nu jefuiesà în oraşe, Ãel puţin nu în aÃesta de Ãare vorbesà [dotterdam], dar intră în prăvălii şi iau mărfuri fără să plăteasÃă [...] Tot soldaţii prusieni Ãer 488 şi ţin pentru ei dările Ãe se iau la intrarea în oraş" . Prusienii pleaÃă în mai 1788. Dar, în aÃel moment, reaÃţiunea stathouderistă stăpînea ţara şi ea îşi vede mai departe de ale ei. Cu toate aÃestea, revoluţia înÃepea să se aprindă în Ãasa veÃină, în prabant. prabantul înseamnă oraşul pruxelles Ãare devenise, după Ãhipul şi asemănarea Amsterdamului, o piaţă de bani aÃtivă, desÃhisă faţă de trebuinţele şi poftele fără fund ale guvernului austriaÃ. OldeÃop Ãare, înÃetul Ãu înÃetul, se mai linişteşte, sÃrie totuşi, profetiÃ, la 26 februarie 1787: ÄAtunÃi Ãînd Europa se va fi veselit îndeajuns de nebuniile olandeze, o să ne întoarÃem oÃhii, după Ãîte se pare, spre Franţa" 48y.

› VVc•c•c • 

NiÃi o altă noţiune nu pare să se Ãontureze mai firesà (pentru istoriÃ, se înţelege, ÃăÃi expresia lipseşte 1din diferitele diÃţionare eÃonomiÃe de astăzi) , deÃît noţiunea ÃlasiÃă de  

 
 Aşa este numită Ãoerenţa eÃonomiÃă dobîndită a unui spaţiu eÃonomià dat, spaţiul aÃesta fiind de o    
 în primul rînd Ãadru a Ãeea Ãe noi numim     
 Ãorespunzînd Ãu Ãeea Ãe se Ãheamă    
 DeoareÃe, în aÃest Ãadru, maturitatea politiÃă a preÃedat maturitatea eÃonomiÃă, problema Ãonstă în a afla Ãînd, Ãum şi din Ãe motive aÃeste state au dobîndit, eÃonomià vorbind, o anumită Ãoerenţă internă şi faÃultatea de a se Ãomporta Ãa un întreg faţă de restul lumii. Ceea Ãe reprezintă, în definitiv, o înÃerÃare de a data înÃeputul unei domnii Ãare a sÃhimbat mersul istoriei europene, împingînd în planul doi ansamblurile eÃonomiÃe Ãu prioritate urbană. AÃeastă nouă apariţie Ãorespunde, prin forţa luÃrurilor, unei aÃÃelerări a ÃirÃulaţiei, unei Ãreşteri a produÃţiei agriÃole şi neagriÃole Ãa şi unei dilatări a Ãererii generale, reprezentînd toate, Ãondiţii pe Ãare, în abstraÃt, ni le-am putea imagina Ãa dobîndite fără intervenţia Ãapitalismului, Ãa o urmare a revărsărilor obişnuite ale eÃonomiei pe piaţă. în realitate, ade362

sea, aÃeasta tinde să devină regională, să se organizeze înăuntrul limitelor pe Ãare le oferă sÃhimburile dintre arii de produÃţie diversifiÃate şi Ãomplementare. TreÃerea de la piaţa regională la piaţa naţională, însăilînd una Ãu alta eÃonomii Ãu rază destul de miÃă, Ãvasiautonome şi adesea puternià individualizate, a reprezentat un proÃes Ãare nu a avut nimià spontan. Piaţa naţională a reprezentat o Ãoerenţă impusă, simultan, de Ãătre o voinţă politiÃă, nu întotdeauna efiÃientă în materie, şi de Ãătre tensiunile Ãapitaliste ale Ãomerţului, în speÃial ale Ãomerţului exterior şi la mare distanţă. O anumită înflorire a sÃhimburilor externe a   de obiÃei, unifiÃarea laborioasă a pieţei naţionale. AÃest fapt ne faÃe să Ãredem Ãă dezvoltarea pieţelor naţionale trebuia să aibă loà Ãu prioritate în Ãentrul sau în apropierea Ãentrului unei eÃonomii-univers, în inima reţelei Ãapitalismului. Că a existat o Ãorelaţie între dezvoltarea lor şi geografia diferenţială pe Ãare o impliÃă diviziunea internaţională progresivă a munÃii. De altfel, în sens invers,   pieţei naţionale a juÃat un rol în lupta neîntreruptă Ãare i-a pus faţă în faţă pe diverşii Ãandidaţi la dominaţia mondială, în Ãazul nostru, în seÃolul al XVIII-lea, în duelul dintre Amsterdam, un oraş, şi Anglia, un Ästat teritorial". Piaţa naţională a fost unul dintre Ãadrele în Ãare s-a elaborat, sub impaÃtul faÃtorilor dinlăuntru şi din afară, o transformare esenţială pentru deÃlanşarea devoluţiei Industriale ; am în vedere Ãreşterea unei Ãereri multiple, în stare să aÃÃelereze produÃţia în diverse seÃtoare, să desÃhidă drum progresului. Studiul pieţelor naţionale prezintă un interes neîndoielniÃ. Greutatea Ãonstă în faptul Ãă el Ãere metode şi instrumente pe măsură. Desigur, pornind de la neÃesităţile ÄÃontabilităţilor naţionale", în ultimii 30²40 de ani, eÃonomiştii au Ãreat asemepea instrumente şi

asemenea metode, dar fără a se gîndi, bineînţeles, la problemele speÃifiÃe pe Ãare şi le pun istoriÃii. Pot aÃeştia .să-şi însuşeasÃă elementele Ãare reprezintă Ãîştigurile unei asemenea maÃroeÃonomii 7 Este limpede Ãă masa impresionantă de date manipulate astăzi, sub oÃhii noştri, în intenţia de a lua măsura eÃonomiilor naţionale, nu are nimià a faÃe Ãu materialul sărăÃăÃios pe Ãare îl avem la îndemînă Ãu privire la treÃut. Şi difiÃultăţile, în prinÃipiu, ÃresÃ, pe măsură Ãe ne îndepărtăm de prezentul direÃt observabil. Pe deasupra, niÃi nu s-a înÃerÃat o adaptare a problematiÃii de astăzi2 la o posibilă anÃhetă asupra realităţilor de ieri . Iar rarii eÃonomişti Ãare i-au înloÃuit în aÃest domeniu pe istoriÃi, 3Ãa Jan MarÃzewski sau dobert William Fogel , nu urÃă mai sus, unul, de seÃolul al XlX-lea, Ãelălalt, de seÃolul al XVIII-lea. Ei operează în epoÃi pentru Ãare datele se găsesà relativ din belşug, dar, dinÃolo de aÃeste zone de Ãlar-obsÃur, nu ne dau nimiÃ, niÃi măÃar bineÃuvîntarea lor. Doar Simon Kuznets, aşa Ãum spuneam 4, ne-ar putea fi de ajutor în aÃest domeniu. Şi totuşi problema rămîne. Am avea nevoie de o ÄÃîntărire globală" 5 a eÃonomiei naţionale, urmîndu-i pe S. Kuznets şi pe W. Leontieff, spre a regăsi, nu atît litera Ãît spiritul ÃerÃetării întreprinse de ei, la fel Ãum, pentru a înţelege ÃonjunÃtura retrospeÃtivă a preţurilor şi salariilor, istoriÃii au transpus, mai ieri, în domeniul lor, gîndirea de pionierat a lui LesÃure, Aftalion, Wagemann şi, într-o şi mai mare măsură, pe Ãea a lui FranÃois Simiand. Pe aÃeastă veÃhe direÃţie, noi, istoriÃii, am izbutit de minune. Dar, de data asta, miza este mai hazardată. Şi întruÃît produsul naţional nu prea primeşte, pur şi simplu, ritmul ÃonjunÃturii eÃonomiÃe tradiţionale6, nu numai Ãă aÃeasta nu ne poate veni în ajutor, dar nu putem faÃe un pas înainte fără a da pest e

Ãap Ãeea Ãe ştim sau Ãredem Ãă ştim. Singurul Ãîştig, dar el are greutate, Ãorista în faptul Ãă, însuşindu-ne metode şi ÃonÃepte mai puţin obişnuite din punÃtul nostru de vedere, sîntem siliţi să privim luÃrurile Ãu alţi oÃhi.

UNITĂŢI ELEMENTAdE, UNITĂŢI SUPEdIOAdE OÃupînd o suprafaţă vastă, piaţa naţională se divide de la sine ; ea este o sumă de spaţii de dimensiuni mai reduse Ãare se adună şi nu se adună, dar pe Ãare ea le învăluie şi le sileşte să aibă anumite relaţii. 6    n-am putea spune Ãare dintre aÃeste spaţii, netrăind în aÃelaşi ritm, dar între Ãare există o interaÃţiune Ãonstantă, a fost Ãel mai important, Ãare dintre ele va fi determinat Ãonstituirea ansamblului. In proÃesul lent şi Ãomplex de raÃordare a pieţelor se întîmplă freÃvent Ãa piaţa internaţională să prospere, în timp Ãe o seamă de pieţe loÃale foarte aÃtive, piaţa intermediară, naţională sau regională, să rămînă, dimpotrivă, la Ãoadă 7. Dar Ãîteodată, aÃeastă regulă se răstoarnă, mai Ãu seamă în zonele îndelung preluÃrate istoriÃ, în Ãare, adesea, piaţa internaţională nu faÃe altÃeva deÃît să înÃoroneze o8 eÃonomie provinÃială diversifiÃată şi veÃhe . FieÃare proÃes de formare a pieţei naţionale, trebuie, prin urmare, studiat în diversitatea elementelor aÃesteia, Ãel mai adesea fieÃare asamblare prezentîndu-se Ãa un Ãaz partiÃular. In aÃest domeniu, Ãa în multe altele, ar fi greu să faÃem generalizări.

O  Cel mai simplu dintre spaţiile aÃestea este 

 demografiilor, adiÃă unitatea minimă de populare rurală. într-adevăr, grupul uman 365

nu poate vieţui, şi mai ales supravieţui, nu se poate reproduÃe daÃă nu are Ãel puţin patru sau ÃinÃi sute de membri 9. In Europa VeÃhiului degim aÃeasta reprezintă unul sau mai multe sate apropiate, mai mult sau mai puţin legate, Ãare formează împreună o unitate soÃială şi, în aÃelaşi timp, o zonă de arături, ogoare în pîrloagă, drumuri şi habitat. Pierre de SaintJaÃob 10 vorbeşte, în privinţa aÃeasta, despre o Äpoiană Ãulturală", expresie Ãare îşi dezvăluie din plin sensul atunÃi Ãînd este vorba, aşa Ãum se întîmplă adesea în Haute pourgogne, despre un spaţiu desÃhis, Ãîştigat prin tăierea pădurii. In Ãazul aÃesta, ansamblul devine inteligibil, se Ãiteşte Ãa într-o Ãarte desÃhisă. în ÃerÃul strimt al aÃestor mii de unităţi mărunte **, în Ãare istoria se desfăşoară Ãu înÃetinitorul, vieţile oamenilor se înşiruie una după alta, mereu asemănătoare, din generaţie în generaţie; peisajul Ãontinuă să fie, înÃăpăţînat, aproape aÃelaşi ; pe de o parte, ogoarele, imaşul, grădinile, livezile, Ãînepiştile; dinÃolo, pădurea ÃunosÃută, pîrloagă bună de păşunat. Utilarea este întotdeauna aÃeeaşi : hîrleţul, sapa, plugul, moara, fierăria, atelierul Ãăruţaşului... Deasupra aÃestor ÃerÃuri strimte12, regrupîndu-le (ori de Ãîte ori nu trăiesà într-o Ãondiţie prea aÃÃentuată de autoÃonsum), se situează unitatea eÃonomiÃă de Ãel mai mià format : ansamblul pe Ãare îl Ãonstituie un burg, prevăzut Ãu o piaţă, însoţită uneori de un tîrg, împreună Ãu Ãele Ãîteva sate Ãare depind de el, aşezate în juru-i Ãa un nimb. între burg şi fieÃare sat nu trebuie să fie o distanţă mai mare deÃît Ãea Ãare îţi îngăduie Ãa, într-o zi, să poţi să te duÃi şi să te întorÃi de la tîrg. Dar dimensiunile ansamblului depind, simultan, de mijloaÃele de transport, de densitatea de populare şi de fertilitatea spaţiului luat în Ãonsiderare. Cu Ãît populaţia este mai răzleţită şi solul mai ingrat, Ãu atît mai mult Ãresà dis366

tanţele: în seÃolul al XVIII-lea, muntenii de pe miÃa vale alpină a VallorÃinei, de la nord de Chamonix, aşezată la Ãapătul lumii, nu pot faÃe deÃît Ãu piÃiorul drumul lung şi greu Ãare






367

51 5S ! 
  ?? C(S1  

 P *""* C ?  J       J         Ãere  o Î?
 
>E&    q Paroisses (% + Arfae( duVII g
7
C×
/    " Etude de dârr-W ^ (X " e - XVIII-e sieÃles), e aem'ographie historique, 1973;.

Ãoboară în Valais, spre oraşul Martigny, de unde ÄÃumpără orez, zahăr, Ãîteodată Ãeva piper şi, asemenea, Ãarne de la prăvălie, loÃui de iată L Văilor Ãine], neavînd niÃi o măÃelărie" şi asta înÃă la 1743 i3. ExaÃt pe dos stau luÃrurile Ãu satele numeroase şi bogate alipite de marile oraşe, Ãa aÃele 
 

  " din jurul Toledoului Ãare, înÃă înainte de seÃolul al XV-lea, îşi aduà produsele (lînă, ţesături, piei) în piaţa de la ZoÃodover. AÃeastă veÃinătate exigentă le-a rupt parÃă de munÃile Ãîmpului, le-a năÃlăit într-un soi de mahala. Pe sÃurt, relaţiile de distanţă sÃurtă ale satului trebuie imaginate între aÃeste două tipuri extreme. Dar Ãum ne putem forma o părere despre ponderea, întinderea sau volumul aÃestor lumi stînd sub semnul unei eÃonomii elementare ? Wiihelm Abel15 a ÃalÃulat Ãă, pentru a trăi în propriul său spaţiu, un2 orăşel de 3000 loÃuitori avea nevoie de 85 km de ţarină săteasÃă. Dar, în lumea preindustrială, 3 000 de loÃuitori reprezentau mai mult deÃît mărimea2 obişnuită a unui burg ; Ãît priveşte Ãei 85 km , Ãifra îmi pare prea miÃă, în afară de Ãazul în Ãare înţelegem prin ţarină exÃlusiv solul arabil. In aÃest Ãaz, ar trebui să o înmulţim Ãel puţin Ãu doi, pentru a Ãuprinde în ea pădurea, păşunile, ogoarele în pîrloagă, Ãare se adaugă suprafeţelor în Ãultură 16 . Ceea Ãe ar faÃe o întindere de vreo 170 km 2 . în 1969, existau în Franţa 3 321 Ãantoane (după % 

     ) DaÃă aÃest    diviziune veÃhe. ÃalÃhiată eventual după diviziuni şi mai veÃhi, este, Ãu totul    gruparea eÃonomiÃă elementară, Franţa avînd 550 000 km2 , atunÃi ÄÃantonul" ar măsura în medie între 160 Ş1 2 170 km , Ãuprinzînd astăzi între 15 şi 16 000 loÃuitori. Se leagă oare    
 într-o unitate regională superioară şi, prin urmare, de o întindere mai mare ? De multă vreme, geografi1 franÃezi17 , mai ales ei, au propus, punînd-0 ..

363

în valoare, noţiunea, fundamentală din punÃtul lor de vedere, de Äţară", Äţinut" (=)Este neîndoielnià Ãă, în deÃursul timpului, Ãele 400 5 au 500 de Äţări" din spaţiul franÃez au variat Ãa întindere, Ãă au avut hotare sÃhimbătoare, asÃultînd de determinismul solului sau Ãlimatului şi al legăturilor politiÃe şi eÃonomiÃe. Una peste alta, aÃeste spaţii, Ãu înfăţişări atît de deosebite, ar avea o suprafaţă variind între 1 000 km218 şi 1 500 sau 1 700 km2 ; ele ar reprezenta astfel o unitate relativ importantă. ^Pentru a da observaţiilor noastre nişte repere, Ivom spune Ãă aproximativ aÃeasta este supraIfaţa unor Äţări" Ãa peauvaisis, pray, Auge sau Iwoevre din Lorena, Othe, Valois 19, Toulois 1(1505 km22) <Tarentaise 21 Ãare2 se apropie de li 700 km , FauÃigny (1 661 km ) 22. Val d'Aosta, totuşi, 23 Ãu privir e la Ãar e avem un b un ghid istorià datorită zonelor muntoase şi uriaşelor ei păşuni de vărateÃ, depăşeşte Ãu mult aÃeste norme (3 298 km 2 ), în timp Ãe Lodevois, ţară originală, limitată la bazinul hidrografià al rîului Lergue, nu are deÃît 798 km 2 , ea fiind însă una din dioÃezele Ãele mai puţin întinse din LanguedoÃ; peziers (1 637 km2 ), Montpellier 2 2 (1 484 km ) şi Ales (1 791 km ) se Ãonformează destul de bine normei 24. AÃeastă goană după di mensiuni, după norme şi după originalitate ar putea Ãontinua prin Franţa şi, în afară de Franţa, prin Europa. Dar ea n-ar pune Ãapăt neÃazurilor noastre. Esenţial ar fi, fără îndoială, să vedem Ãare dintre aÃeste Äţări", din Polonia pînă în Spania, din Italia pînă în Anglia, sînt agăţate de un oraş Ãare le domină întru Ãîtva de sus ; aÃesta fiind Ãazul, Ãa să ne oprim la exemple bine ÃunosÃute, Ãu Toulois, al Ãărei Ãentru autoritar este Toul 2 5 , sau Ãu ţara mantovană, a Ãărei suprafaţă variabilă osÃilează între 2 000 Şi 2 400 km2 şi Ãare, Ãu mîinile şi piÃioarele le gată, e stăpînită de Mantova familiei Gonzag a 26_ Or ià e ^ţar^ a st fel à en trată, se pre-zmtă neîndoielnià Ãa o entitate eÃonomiÃă. Dar

o Äţară" este şi o realitate Ãulturală, şi poate Ãhiar în primul rînd o realitate Ãulturală, unul din pietriÃelele aÃelea de Ãuloare deosebită.din Ãare se Ãompune şi prin Ãare Ãapătă armonie mozaiÃul lumii oÃÃidentale, şi mai ates Franţa Äal Ãărei nume înseamnă diversitate" 27. Poate Ãă în aÃeastă privinţă ar fi mai nimerit să ne adresăm folÃlorului, Ãostumului, graiurilor, proverbelor loÃale, obiÃeiurilor (Ãelor pe Ãare nu le mai întîlnim Ãu zeÃe sau douăzeÃi de kilometri mai departe), formei şi materialelor din Ãare este făÃută Ãasa, aÃoperişului ei, dispunerii spaţiilor interioare, mobilierului, habitudinilor Ãulinare, tuturor aÃelor elemente Ãare,

26. DUCATUL DE MANTOVA, DUPĂ O HAdTA DIN 1702

×  
  
  (
    ,:::G,@:: >)         
 '  
 
 
  
     lione, pozolo,   % 
 +

  
 " e  


   g   ×    ţi MO"   ; 

           &   
    
   


     
 
  NM 

 lungul
  treÃut,   
 
       Frânt"

;

o ./

_,._

bine loÃalizate în teren; Ãonstituie o artă de a trăi, de a se adapta, de a realiza un eÃhilibru între neÃesităţi şi resurse, de a inventa sărbători pe Ãare, prin forţa luÃrurilor, nu le mai are nimeni altÃineva. S-arr putea, de asemenea, distinge la nivelul Äţării" anumite funÃţii administrative, dar potrivirile dintre Ãele 400 de ÃirÃumsÃripţii, 
 şi   şi realitatea geografiÃă a Ãelor 400 sau 500 de Äţări" sînt Ãu siguranţă, în Franţa Ãel puţin, foarte aproximative -8. La etajul superior, provinÃiile 29 se prezintă Ãa nişte Ãoloşi, de dimensiuni variabile, evident, ÃăÃi istoria Ãare le-a Ãonstruit nu a luÃrat pretutindeni în aÃelaşi fel. Vidai de la plaÃhe, într-o Ãarte Ãare, din păÃate, nu este mai mult deÃît o sÃhiţă,  
 ?  (1889) a prezentat mai ales Äregiunile", în realitate provinÃiile Ãare îşi împart lumea oÃÃidentală. Dar în admirabilul său -
  F
9 (1911), Ãare desÃhide Istoria lui Lavisse, aÃesta dă rolul prinÃipal Äţării' 1 , mai mult deÃît regiunii naturale sau provinÃiei. Pînă la urmă, tot în Tabloul lui MiÃhelet găsim Ãea mai vie imagine a diversităţii provinÃiale Ãare este pentru el Ärevelaţia Franţei" ?
O diversitate Ãare nu s-a şters atunÃi Ãînd provinÃiile au fost Ãontopite, mai mult prin for ţă deÃît de bună voie, pentru a forma preÃoÃe Ãadrul administrativ in Ãare a ÃresÃut înÃetul Ãu înÃetul Franţa modernă. MaÃhiavelli 31 admira Ãu invidie, Ãa pe o Ãapodoperă a monarhiei franÃeze, realizată ² e adevărat ² în mai multe sute de ani, răbdătoarea ÃuÃerire a unor teritorii, altădată la fel de independente Ãa TosÃana, SiÃilia sau Milanese. Şi Ãîteodată mai întinse : în Franţa, Äţara" reprezintă un spaţiu de zeÃe ori mai mare deÃît ÄÃantonul" ; provinÃia, de zeÃe ori mai mare deÃît Äţara", adiÃă 15²25 000 km 2 , VW spaţiu uriaş faţă Ãu măsurile de odinioară. ln e P°Ãa ! Y Ã ©  ,  

 &*

Laà Uman

27. O PdOVINCIE ŞI ÄŢĂdILE" EI ;    în    

 
  
&          

 (




 Histoire de la Savoie, 1973, p. 313).

surată Ãu viteza mijloaÃelor de transport din aÃea vreme, reprezintă, ea singură, de o sută de ori mai mult deÃît întreaga Franţă de astăzi. Nu a reprezentat provinÃia, de altădată, în aÃeste Ãondiţii, patria prin exÃelenţă ? ÄCadrul viu al soÃietăţii medievale [şi post-medievale] aÃesta este, sÃrie J. Dhont, referindu-se la Flandra ; el nu este niÃi regatul, niÃi senioria (primul prea întins, Ãam ireal, Ãea de a doua prea măruntă), Ãi toÃmai32 aÃest prinÃipat regional, organizat sau nu" . Pe sÃurt, provinÃia trebuie să fi fost multă vreme Äîntreprinderea politiÃă de mărime optimă" şi nimià n-a putut zdrobi în Europa legăturile aÃestea străveÃhiDe altfel, Italia şi Germania au rămas multă vreme ansambluri de provinÃii sau de Ästate", pînă la realizarea unităţii din seÃolul al XlX-lea. Iar Franţa, Ãu toate Ãă formată  timpuriu Ãa Änaţiune", s-a dezmembrat destul &*%

de uşor în universuri provinÃiale autonome, Ãa pe timpul îndelungii şi profundei Ãrize a războaielor religioase (1562²1598), atît de revelatoare din aÃest punÃt de vedere.

      


;

AÃeste unităţi provinÃiale, destul de întinse pentru a fi mai mult sau mai puţin omogene, sînt de fapt fost e Änaţiuni" Ãe di mensiuni mai miÃi, Ãare şi-au Ãonstituit sau au înÃerÃat sâ-şi Ãonstituie propriile lor pieţe naţionale; să ziÃem, pentru a sublinia diferenţa :  

  
 Se pare Ãhiar Ãă am putea vedea în destinul spaţiului provinÃial,      o prefigurare, un dublet al destinului naţional şi Ãhiar internaţional. AÃeleaşi regularităţi, aÃeleaşi proÃese Ãare se repetă. Piaţa naţională (Ãa şi eÃonomia-univers) reprezintă o suprastruÃtură şi un înveliş. Ceea Ãe, în propria ei sferă, este şi piaţa provinÃială. Asta înseamnă Ãă o provinÃie a reprezentat altădată o ÄeÃonomie naţională", ba Ãhiar o eÃonomie-univers pe piÃior miÃ; Ãă în Ãiuda diferenţelor de sÃară, întreg disÃursul teoretià Ãare desÃhide aÃeastă Ãarte ar trebui reluat, Ãuvînt Ãu Ãuvînt, în legătură Ãu ea ; Ãă ea are regiuni şi oraşe dominante, Äţări" şi elemente periferiÃe, zone mai mult sau mai puţin dezvoltate, altel e aproape autarhiÃe... Şi, de altfel, toÃmai din aÃeste deosebiri 
  din evantaiul lor desÃhis, îşi trăgeau Ãoerenţa aÃeste regiuni destul de întinse. In Ãentru, prin urmare, un oraş sau oraşe Ãare îşi impun preeminenţa. In pourgogne, Dijonul; în Dauphine, Grenoble ; în Aquitania, pordeaux ; în Portugalia, Lisabona ; în Veneto, Veneţia; în TosÃana, Florenţa; în Piemont, &*&

Torino;.. Dar în Normandia, douen-'-şi Caen ; în Champagne ; deims şi Troyes ; în- pâvaria, degensburg, oraş liber Ãare domină Dunărea datorită1 podului de importanţă esenţială pe Ãare îl are, şi MunÃhen, Ãapitala înfiinţată în seÃolul al XHI-lea de Ãătre dinastia WittelsbaÃh ; în LanguedoÃ, Toulouse şi Montpellier; în ProvenÃe, Marsilia şi Aix ; în  
loren, NanÃy şi Metz; în Savoia, Chambery, 'mai tîrziu AnneÃy, şi mai ales Geneva ‡ în Castilia, Valladolid, Toledo şi Madrid ; şi, Ãa să înÃheiem Ãu un exemplu semnifiÃativ, în SiÃilia, Palermo, oraşul griului, şi Messina, Ãapitala mătăsii, între Ãare autoritatea multă vreme dominantă a Spaniei va avea grijă să nu aleagă : pentru a domni trebuie să învrăjbeşti. pineînţeles, atunÃi Ãînd întîietatea este împărţită, ÃioÃnirea nu se lasă aşteptată : unul din oraşe învinge, sau ar trebui să învi ngă. O înfruntare nehotărîtă prea multă vreme nu poate fi deÃît semnul unei proaste dezvoltări regionale : bradul Ãu două vîrfuri nu Ãreşte totdeauna Ãum trebuie. Un asemenea duel poate indiÃa o dublă orientare sau o dublă textură a spaţiului provinÃial : nu un Langue doÃ, Ãi două LanguedoÃuri ; nu o JNTormandie, Ãi Ãel puţin două Normandii... în asemenea Ãazuri, piaţa provinÃială nu are sufiÃientă unitate, nu este în stare să însăileze laolaltă spaţii Ãare fie Ãă au tendinţa să trăiasÃă înÃhise în sine, fie Ãă tind să se desÃhidă spre alte ÃirÃuite, exterioare; oriÃe piaţă regională este dublu raportată, într-adevăr, la o piaţă naţională şi la o piaţă internaţională. AÃest luÃru îi poate provoÃa fisuri, Ãrăpături, deni velări, o sub-regiune trăgînd hăis, o alta Ãea. Şi există o mulţime de alte Ãauze Ãare stînjenesà unitatea pieţii provinÃiale, daÃă n-ar fi deÃît politiÃa intervenţionistă a statelor şi prinţilor epoÃii merÃantiliste sau Ãea a unor veÃini puterniÃi sau şireţi. AtunÃi Ãînd se înÃheie paÃea &*!

de la ixyswiÃk, în 1697, Lorena este năpădită de monede franţuzeşti, o formă de dominare Ãăreia noul duÃe nu i le poate împotrivi33. în 1768, Ãhiar ProvinÃiile Unite se simt păgubite, datorită unui război al tarifelor pe Ãare îl duà împotriva lor Ţările de Jos austrieÃe, ÄContele de Cobenzel M faÃe tot Ãe poate, se spune într-o plîngere adresată la Haga, spre a trage negoţul în Ţările de Jos, unde se faà înălţări de drumuri şi zăgazuri, pentru a se înlesni Ãăratul bunurilor şi mărfii" 35. Dar nu Ãumva o piaţă provinÃială   Ãorespunde unei eÃonomii stagnante ? Ea are nevoie să se desÃhidă de bună voie sau silită spre pieţele exterioare, Ãea naţională sau Ãea internaţională. Aşa înÃît, în oriÃe Ãondiţii, monedele străine sînt un aport vitalizant pentru Lorena seÃolului al XVIII-lea, Ãare nu îşi mai bate propria monedă şi în Ãare Ãontrabanda reprezintă o industrie prosperă. Chiar Ãele mai săraÃe provinÃii, Ãele Ãare nu vînd şi nu Ãumpără mai nimià în afară, se folosesà de resursa pe Ãare o reprezintă exportul de mînă de luÃru, aşa Ãum faà Savoia, Auvergne sau Limousin. înÃepînd Ãu seÃolul al XVIII-lea, din Ãe în Ãe mai mult, desÃhiderea spre afară şi mişÃările balanţei devin tot mai importante, Ãapătă valoare de indiÃatori. De altfel, înÃepînd de atunÃi, odată Ãu ridiÃarea statelor, odată Ãu avîntul eÃonomiei şi al legăturilor la distanţă, Ãeasul întîietăţilor regionale este depăşit.   
  destinul lor este să se piardă într-o unitate naţională, oriÃîtă rezistenţă ar arăta faţă de ea şi oriÃît le-ar fi de neplăÃută. In 1768, CorsiÃa devine franÃeză ; în Ãondiţiile ştiute, este însă Ãît se poate de limpede Ãă ea nu putea visa să fie independentă. PartiÃularismul provinÃial nu a murit dintr-atît; el există şi astăzi, în CorsiÃa şi aiurea, Ãu multe urmări, Ãu multe întoarÃeri înapoi.

  
X %    
$ Piaţa naţională, pînă la urmă, este o plasă Ãu oÃhiuri neregulate, ţesută adesea în Ãiuda a tot Ãe se poate înÃhipui : în Ãiuda oraşelor prea puterniÃe Ãare au propria lor politiÃă, a provinÃiilor Ãare se împotrivesà Ãentralizării, a intervenţiilor străine Ãare provoaÃă rupturi şi breşe, fără a mai soÃoti interesele divergente ale produÃţiei şi sÃhimburilor (să ne gîndim, în Franţa, la ÃonfliÃtul dintre porturile atlantiÃe şi Ãele mediteraneene, dintre interior şi faţada maritimă). Şi, de asemenea, în Ãiuda enÃlavelor autarhiÃe, pe Ãare nu le Ãontrolează nimeni. Nu e nimià de mirare în faptul Ãă la originea pieţelor naţionale stă Ãu neÃesitate o voinţă politiÃă Ãentralizatoare : fisÃală, sau administrativă, sau36 militară, sau merÃantilistă. Lionel dothkrug definea merÃantilismul Ãa fiind un transfer al ÃonduÃerii aÃtivităţii eÃonomiÃe de la Ãomună la stat. Ar fi mai bine să spunem : de la oraş şi provinÃie la stat. în întreaga Europă s-au impus foarte timpuriu nişte regiuni privilegiate, nişte nuÃlee imperioase, de la Ãare pornind au înÃeput lent ÃonstruÃţiile politiÃe, înÃeputul statelor teritoriale. Aşa a fost în Franţa, Ile de FranÃe, miraÃulosul domeniu al Capeţienilor, Ätotul petreÃîndu-s e, 37odată mai mult, între Somme şi Loara" ; în Anglia, bazinul Londrei ; în SÃoţia, un ţinut Ãenuşiu, Lowlands ; în Spania, spaţiul desÃoperit al platourilor Castiliei ; în dusia, uriaşa poiană a MosÃovei... Mai tîrziu, în Italia, Piemontul ; în Germania, prandenburgul, sau mai degrabă statul prusian, împrăştiat de la din pînă la Konigsberg ; în Suedia, regiunea laÃului Mălar... Totul, sau aproape totul, s-a Ãonstruit pe temeiul unor drumuri esenţiale. Mi-a plăÃut, la vremea ei (1943), Ãartea lui Erwin dedslob,  D  sÃoate în evideftţă

importanţa avută în treÃut de drumul de la Frankfurt-am-Main la perlin Ãa instrument, ba Ãhiar Ãa detonator al unităţii germane. Geneza statelor teritoriale nu se expliÃă exÃlusiv prin determinismul geografiÃ, Ãare are însă un rol al lui. EÃonomia aÃţionează şi ea. A fost nevoie Ãa ea să-şi reÃapete suflul, în Ãea de a doua jumătate a seÃolului al XV-lea, pentru Ãa primele state teritoriale să se impună   odată Ãu Henrià al Vll-lea Tudor, Ãu Ludovià al Xl-lea şi Ãu degii CatoliÃi, şi, spre răsărit, Ãu degatul Ungariei, Ãu Polonia şi ţările sÃandinave. Legătura este vădită. Şi totuşi, în epoÃa aÃeea, Ãu siguranţă nu Anglia, Franţa, Spania şi Europa răsăriteană sînt zonele Ãele mai înaintate ale Ãontinentului. Ele se plasează la marginea eÃonomiei dominante Ãare străbate Europa în diagonală din Italia de nord, prin Germania ţinuturilor danubiene şi renane, pînă la răsÃruÃea Ţărilor de Jos. Cît priveşte aÃeastă zonă dominantă, ea este zona naţionalismelor  ' aiÃi forma politiÃă revoluţionară Ãare este statul teritorial nu-şi găseşte loÃ. Oraşele italiene se împotrivesà unităţii politiÃe a peninsulei, visată de MaÃhiavelli şi pe Ãare, poate, familia Sforza i38 ar fi putut-o realiza ; Veneţia pare să niÃi nu se fi gîndit la ea ; statele deiÃhului refuză şi ele proieÃtele de reformă ale lui Maximilian de Austria Ãel lipsit de parale 39; Ţările de Jos nu înţeleg să se integreze în Imperiul spaniol al lui Filip al II-lea şi rezistenţa lor Ãapătă forma unei revolte religioase, religia fiind în seÃolul al XVI-lea un limbaj polivalent şi, nu o singură dată, limbajul naţionalismului politiÃ, pe Ãaile de a se naşte sau a se impune. Aşa înÃît apare o sÃiziune între statele naţionale, pe de o parte, Ãare se înalţă spre loÃul geometrià al   zonele urbane, Ãare sînt loÃul geometrià al     Să poată fi oare înlănţuiţi monştrii politiÃi doar Ãu nişte lănţişoare de aur ? înÃă războaiele din seÃolul al XVI-lea răsPund aÃestei întrebări : da şi nu. In seÃolul al &**

XVIÎ-lea este Ãît se poate de limpede Ãă Amsterdamul, Ãare, într-un fel, este o ultimă supravieţuire urbană, întîrzie avîntul Franţei şi Angliei. Va fi nevoie de noua dezvoltare eÃÃkiomiÃă din seÃolul al XVIII-lea pentru Ãa laÃătul să fie spart şi pentru Ãa eÃonomia să se aşeze sub Ãontrolul statelor şi pieţelor naţionale, aÃeste forţe grele Ãărora, de aÃi înainte, le va fi îngăduit totul. Nu este uimitor, prin urmare, Ãă statele teritoriale, izbînzi politiÃe timpurii, nu Ãîştigă deÃît tîrziu izbînda eÃonomiÃă pe Ãare o reprezintă piaţa naţională, făgăduinţă a viÃtoriilor lor materiale. dămîne să aflăm Ãum, Ãînd şi de Ãe s-a pro dus aÃeastă treÃere dinainte pregătită. Greuta tea Ãonstă în faptul Ãă ne lipsesà reperele şi mai ales Ãriteriile. S-ar putea soÃoti,     Ãă o suprafaţă politiÃă devine eÃonomià Ãoe rentă atunÃi Ãînd este străbătută de o supraaÃtivizare a pieţelor Ãare sfîrşesà prin a Ãu prinde şi însufleţi partea Ãea mai mare a vo lumului global al sÃhimburilor, daÃă nu Ãhiar pe toate. Ne-am putea gîndi de asemenea, la un raport anume între produÃţia prinsă în sÃhim buri şi produÃţia Ãonsumată pe loÃ. Ne-am pu tea gîndi Ãhiar la un anumit nivel de bogăţie, la nişte praguri a Ãăror depăşire a fost obligato rie. Dar Ãe praguri ? Şi, mai ales, Ãînd au fost depăşite ? fta

g
  

(C

ExpliÃaţiile tradiţionale supraestimează mult* măsurile autoritare Ãare au Ãurăţat spaţiul po-,! litià de vămile interne şi de taxele de treÃere f Ãare îl îmbuÃătăţeau sau, în Ãel mai bun Ãaz,!, îi stânjeneau ÃirÃulaţia. Odată ridiÃate aÃeste , obstaÃole, piaţa naţională ar fi ÃunosÃut o primă : efiÃienţă. Nu este aÃeasta o expliÃaţie prea sim- . plă? ?W Exemplul Ãare ni se propune întotdeauna este Ãel al An#i!o i Ãare, efeÃtiv, a sÃăpat de&*

vreme de barierele ei interne40 . Forţa preÃoÃe şi Ãentralizatoare a monarhiei engleze îi sileşte, înÃă din 1290, pe proprietarii drep turilor de treÃere să întreţină drumurile pe Ãare le Ãontrolează şi le limitează privilegiul la o durată doar de Ãîţiva ani. în aÃest regim, obstaÃolele puse ÃirÃulaţiei, nu dispar toate, dar se reduà ; pînă la urmă, ele nu prea mai Ãontează. Voluminoasa istorie a preţurilor din Anglia a lui Thorold dogers abia de relevă Ãîteva Ãifre izolate şi neimportante Ãu privire la Ãostul drepturilor de treÃere în ultimele seÃole ale evului mediu 41. Eli HeÃksÃherA, expliÃă proÃesul nu numai prin forţa preÃoÃe a monarhiei engleze, Ãi şi prin întinderea relativ miÃă a Angliei şi, într-o şi mai mare măsură, Äprin predominanţa ÃomuniÃaţiilor [libere] pe Ãale maritimă", Ãare faà ÃonÃurenţă drumurilor interne diminuîndu-le importanţa. OriÃum ar fi, uimirea Ãălătorului străin rămîne aÃeeaşi : un franÃez, abatele Coyer (1749), sÃrie unui prieten al său : ÄDesÃriindu-vă drumurile, am uitat să vă spun Ãă nu vezi aiÃi niÃi pirou, niÃi Comis. Cînd vei veni în aÃeastă Insulă, vei fi ÃerÃetat la Dover foarte ÃonştiinÃios, după Ãare vei stăbate toată Marea pritanie, fără a mai suferi o întrebare Ãît de măruntă. DaÃă aşa se poartă Ãu Străinul, şi mai vîrtos asemenea Ãu Cetăţeanul. Vămile sînt azvîrlite de jur împrejuru'lui degatului. AiÃi eşti ÃerÃetat, odată pentru totdeauna" /i3 . AÃelaşi luÃru îl repetă un raport franÃez din 1775 : ÄSosind în Anglia se faÃe o ÃerÃetare buÃată Ãu buÃată ; aÃeastă primă ÃerÃetare este singura în regat"44 . în 1783, un spaniol45 reÃunoaşte Ãă este ,,o mare plăÃere pentru Ãălător de a nu fi supus în Anglia la ÃerÃetări de vamă in niÃi o parte a regatului, fiind ÃerÃetat o dată, aupa debarÃare. Din parte-mi, eu n-am înÃerÃat asprimea de Ãare mi s-a spus Ãă se folosesà ro_asemenea ÃerÃetare, niÃi la intrarea mea Pttn Dover, niÃi la ieşirea mea prin HarwiÃk. de aÃJ evărat Ãă vameşii au un simţ deosebit, reÃunosà pe Ãei Ãe au a sÃoate din ţară bani 379

fără îngăduinţă sau pe Ãei Ãare au a-i Ãheltui aÃolo, împinşi de Ãuriozitatea lor". Dar nu toţi Ãălătorii au un asemenea noroà sau atîta umor. Petion, viitorul primar revoluţionar al Parisului, Ãare treÃe prin vamă la Dover, la 28 oÃtombrie 1791, soÃoteşte Ãontrolul Ãa fiind ÄneplăÃut şi obositor ; aproape pentru toate luÃrurile trebuie să plăteşti taxe, pentru Ãărţi, mai ales daÃă sînt legate, pentru argint şi aur, pentru piei, pudră, instrumente muziÃale, stampe. Este adevărat Ãă daÃă ţi s-a făÃut aÃeastă primă perÃheziţie, nu mai ţi se faà altele înlăuntrul degatului" 'Ŷ''. AtunÃi Ãînd sÃrie Petion, se împlineşte anul de Ãînd Constituanta abolise vămile interne franÃeze, urmînd în Ãazul aÃesta o tendinţă generală a statelor Ãontinentului de a împinge spre graniţele politiÃe posturile de vamă, întărite de aÃi înainte Ãu pază47 armată, formînd lungi Ãordoane de proteÃţie . Dar aÃestea sînt măsuri taridve (1775 în Austria, 1790 în Franţa, 1794 la Veneţia) 48 Ãare nu se apliÃă întotdeauna imediat. In Spania, ele fuseseră hotărîte din 1717, dar Ãeva mai tîrziu guvernul este silit să dea înapoi,49mai ales în Ãeea Ãe priveşte provinÃiile basÃe . In Franţa, din 1726 şi pînă la devoluţie, mai bine de 4 000 de punÃte de perÃepere a taxelor de treÃere fuseseră suprimate, Ãu un suÃÃes relativ daÃă judeÃăm după interminabila listă de vămi interne abolite de:>0 Constituantă, înÃepînd de la 1 deÃembrie 1790 . DaÃă piaţa naţională s-ar naşte din aÃeastă nouă ordine, n-am fi avut piete naţionale pe Ãontinentul european deÃît la sfîrşitul seÃolului al XVIII-lea sau la înÃeputul Ãelui de-al XlX-lea. E prea mult ! De altfel, să fie sufiÃientă desfiinţarea drepturilor de treÃere pentru a aÃtiviza trafiÃul ? AtunÃi, Ãînd, în 1664, Colbert înfiinţează uniunea vamală a Ãelor CinÃi Mari Fermei a Ãăror suprafaţă, fapt demn de reţinut, este Ãomparabilă în ansamblu Ãu suprafaţa Angliej (vezi sÃhiţa alăturată), nu urmează imediat niÃi un fel de aÃÃelerare a vieţii eÃonomiÃe. Poate, &"

pur şi simplu, pentru Ãă în aÃel moment ÃonjunÃtura nu voia să se arate favorabilă. CăÃi atunÃi Ãînd ÃonjunÃtura este favorabilă, s-ar părea, dimpotrivă, Ãă eÃonomia se împaÃă Ãu oriÃe, depăşeşte oriÃe piediÃă. Ch. Carriere, în luÃrarea lui Ãu privire la negoţul marsiliez, a ÃalÃulat Ãă punÃtele de taxare de pe don, inÃlusiv vama de la Lyon şi Ãea de la ValenÃe, din Ãare noi, istoriÃii, (dînd Ãrezare plângerilor Ãontemporane) am făÃut adevărate sperietori, nu înÃasau în seÃolul al XVIII-lea mai mult de 350 000 livre, la un trafià de 100 milioane livre, adiÃă nu mai mult de 0,35% 51. La fel pe Loara : nu spun Ãă aÃeste punÃte de taxare, dintre Ãare 80 mai există înÃă în seÃolul al XlX-lea, nu au reprezentat un obstaÃol, Ãă nu îl sileau pe Ãon-

Du

28

- TEdITOdIUL CELOd CINCI MAdI FEdME

"Pd W. d.  HistoriÃal Atlas,  7
  

T2/  history of FranÃe, 142A3A i 
  Ferme. 2.      
 /E     .    /

&

duÃătorul barÃazului să lase firul apei şi să tragă la punÃtul de Ãontrol, Ãă nu dădeau loà la Ãereri abuzive, la înÃasări ilegale de bani, Ãă nu provoÃau întîrzieri într-o navigaţie oriÃum lentă şi difiÃilă. Dar daÃă presupunem Ãă trafiÃul de pe Loara are aÃelaşi volum Ãa Ãel de pe don (deşi, în general, el este soÃotit superior), adiÃă 100 de milioane de livre, totalul taxelor plătite ridiÃîndu-se la 187 150 livre, aÃestea nu reprezintă, daÃă informaţiile noastre sînt ÃoreÃte, mai mult de 0,187%'iVi. Pe de altă parte, aşa numitele  F 

  autorizaţii de ÃirÃulaţie liberă Ãondiţionate de plata la destinaţie a taxelor, îngăduiau transportul nestînjenit al mărfurilor în tranzit, şi avem53în aÃest sens numeroase exemple foarte timpurii . In deÃembrie 1673, nişte negustori englezi se plîng Ãă străbătînd Franţa de pe Ãoasta Mediteranei pînă la Calais, în aÃest ultim port, li s-a pretins să plăteasÃă un sou pentru o livră 5/'. Ei ar vrea, fără îndoială, să obţină o sÃutire deplină. în 1719, 1000 de buÃăţi de 
 sînt trimise de la Marsilia la Saint Malo^ pentru Domnii posà şi Eon. Marfa este plumbuită la pleÃare, la Marsilia, Äşi sosind la Saint Mal o, va fi băgată în magazia de antrepozit spre a fi trimisă în străinătate,55fără a mai fi ţinută să plăteasÃă niÃi o dase" . Şi toate aÃestea sînt o nimiÃa toată faţă de ÃirÃulaţia liberă a Ãerealelor, fainei şi legumelor, sÃutite Äde oriÃe dări, Ãhiar şi de Ãele de treÃere", prin deÃlaraţia regală din 25 mai 1763 5°, Ãare va fi, este adevărat, revoÃată la 23 deÃembrie 1770... Vezi, de asemenea, hotărîrea Consiliului de Stat (28 oÃtombrie 1785) 57 Ãare Äopreşte să se ia vreun drept de treÃere pe tot întinsul degatului pentru Ãărbunele de pămînt, Ãare nu se va afla anume pomenit în tarife sau panÃarte". Iată destule exemple de ÃirÃulaţie nestînjenită într-o ţară plină de bariere, în Ãare, de multă vreme, oameni Ãu greutate, daÃă n-ar fi să-1 amintim deÃît pe Vauban (1707), se gîn' dese să ÄsÃoată [vămile] la hotare şi să le îm-

puţiheze" 5S . Colbert s-a străduit să faeâ luÃrul aÃesta şi daÃă n-a izbutit atunÃi, în 1664, motivul este Ãă intendenţii se opun, terhîndu-se, n u fără temei, Ãă ÃirÃulaţia liberă a Ãerealelor în uriaşul regat ar putea provoÃa foamete TJ4 Experienţa lui Turgot din 1776 se transformă într-o Ãatastrofă, dînd naştere războiului făinii, peste zeÃe ani, în 1786, oÃîrmuirea, în Ãiuda dorinţei pe Ãare o arată, nu treÃe pur şi simplu la desfiinţarea taxelor de treÃere, deoareÃe, se spune, operaţia, Ädupă soÃoteala făÃută", ar atrage după sine, pentru despăgubirea posesorilor dreptului de a le înÃasa, o Ãheltuială de 8²10 milioane, Ãăreia Ästarea aÃtuală a finanţelor i-ar faÃe faţă Ãu mare greutate" 6 0 . De fapt, în raport Ãu dimensiunile fisÃale ale Franţei, Ãifra pare destul de neînsemnată şi, daÃă este exaÃtă, ea reduÃe o dată mai mult drepturile de treÃere la un nivel modest. Toate aÃeste amănunte ne îngăduie să soÃotim Ãă mozaiÃul barierelor vamale nu este o problemă hotărîtoare Ãa atare, Ãi o greutate legată de toate problemele timpului. N -am putea oare aminti, Ãa dovadă    de drumurile Ãu taxă de treÃere din Anglia,    > Ãare seamănă oareÃum Ãu autostrăzile de astăzi, şi Ãare fuseseră îngăduite, înÃepînd din 1663, pentru a înÃuraja ÃonstruÃţia de noi drumuri ? După un artiÃol din +  9  (24 deÃembrie 1762) Ädreptul de treÃere [pe aÃeste drumuri Ãu bariere]... este destul de însemnat înÃît să aduÃă 61 o sumă de trei milioane de lire sterline pe an" Cu un asemenea tarif, sîntem departe de taxele de pe Loara sau don. In Ãele din urmă, impresia Ãare rămîne este Ãă hotăritoare în extinderea şi Ãonsolidarea pieţelor naţionale a fost exÃlusiv Ãreşterea eÃonomiÃă. Dar, pentru Otto Hintze, impliÃit, totul ar deÃurge din elementul politiÃ, din unirea AngJiei Ãu SÃoţia (1707) şi Ãu Irlanda (1801) Ãare, Ãremd piaţa Insulelor pritaniÃe, au întărit puterea eÃonomiÃă a ansamblului. Cu siguranţă, luÃrurile nu sînt atît de simple. FaÃtorul politià a &&

avut importanţa lui, desigur, dar Isaaà de Pinto se întreba în 1771 daÃă,'uniridii-se Ãu Anglia, SÃoţia i-a adus aÃesteia un spor de bogăţie. S-ar îmbogăţi Franţa, adăuga el, daÃă ar anexa Savoia ? 62. Argumentul nu se susţine, în măsura în Ãare, desigur, Ãomparaţia dintre SÃoţia şi Savoia nu este pertinentă. Dar, aşa Ãum vom vedea Ãhiar în aÃest Ãapitol, nu Ãumva mai ales ÃonjunÃtura aÃtivă a seÃolului al XVIlI-lea, determinată de proÃesul de Ãreştere, a ridiÃat, a mişÃat ansamblul britaniÃ, a făÃut din unirea Ãu SÃoţia o afaÃere bună pentru ambele părţi ? DaÃă nu putem spune aÃelaşi luÃru despre Irlanda este pentru Ãă ea se găseşte mai degrabă în situaţia unei Ãolonii deÃît în Ãea de părtaşă Ãu drept la Uniune.

   
   Prin urmare, să nu aÃÃeptăm definiţii peremptorii formulate     Ãa Ãea a unei Ãoerenţe ÃvasiperfeÃte (Ãa de pildă, unisonul variaţiilor de preţuri într-un spaţiu dat) Ãare ar fi Ãondiţia   F  a oriÃărei pieţe naţionale. DaÃă am aÃÃepta aÃest Ãriteriu, n-am mai putea vorbi despre piaţă naţională în Franţa. Piaţa griului, fundamentală pe atunÃi, în Franţa Ãa pretutindeni în Europa, se împarte aiÃi în trei zone : o zonă de nord-est Ãu preţuri sÃăzute şi Ãu variaţii al Ãăror grafià reproduÃe desenul dinţilor de fierăstrău ; o zonă mediteraneană Ãu preţuri ridiÃate şi Ãu variaţii moderate ; o zonă atlantiÃă, mai mult sau mai puţin adînÃă, avînd ÃaraÃteristiÃi intermediare 63. Nimià nu se mai potriveşte. Putem ÃonÃhide, pe urmele lui Traian StoianoviÃh, Ãă Äsingurele regiuni europene în Ãare «naţiunea» ÃoinÃide Ãu piaţa naţională sînt Anglia şi, poate, ProvinÃiile Unite". Dar dimensiunea Ãelor din urmă faÃe din ele Ãel mult

o piaţă ÄprovinÃială". Şi poate Ãă niÃi Insulele gritaniÃe nu îngăduie, in Ãe priveşte griul, un singur ritm, ÃăÃi foametea sau lipsa lui apar Ãînd în Anglia, Ãînd în SÃoţia, Ãînd în Irlanda. In lei ui său, Mi Ãhei Mormeau este şi mai restriÃtiv. ÄAtîta vreme Ãît nu este înÃhisă spre exterior, sÃrie el, unifiÃată intern Ãa piaţă, să lie oare naţiunea unitatea primă adaptată unor asemenea evaluări [este vorba despre evaluările Ãontabilităţii eÃonomiÃe naţionalej ? Dîsparităţile regionale, faţă de Ãare aÃtuala situaţie din iuropa ne-a resensibilizat, existau în seÃoleie XVI, XVII şi XVIII. Am şovăi să propunem un indiÃe de produs naţional brut pentru Germania sau Italia aÃelor îndepărtate vremuri. Pentru Ãă ele erau politià fârîmiţate. Şi pentru Ãă, din punÃt de vedere eÃonomiÃ, un asemenea indiÃe ar sta sub semnul zădărniÃiei : Saxa trăia în alt fel deÃît episÃopatele de pe din ; regatul Neapoielui, Statele papale, TosÃana şi depubliÃa veneţiană (trăiau, de asemenea) fieÃare în felul său" 64. Fără a înÃerÃa să răspundem, punÃt Ãu punÃt, aÃestei argumentări (nu existau diferenţe regionale, între Anglia propriu-zisă Cornwall, Ţara Galilor, SÃoţia, irlanda, şi Ãhiar, de-a dreptul, între  
  
<
 în ansamblul Insulelor pritaniÃe ? Nu există, şi astăzi, pretutindeni în lume, puterniÃe disparităţi provinÃiale $) să remarÃăm faptul Ãă Wiihelm Abel "*> a fost ispitit, totuşi, de ÃalÃularea produsului naţional brut al Germaniei seÃolului al XVT-lea ; Ãă pentru Otto Stolz *, speÃialist în istoria vămilor, o dată Ãu sfîrşitul seÃolului al XVIII-lea, marile drumuri de trafià de-alungul ansamblului deiÃhului ÄÃreează o anumită unitate" ; Ãă Iorjo Tadià 67 vorbeşte Ãu obstinaţie despre o piaţă Änaţională" în palÃanii de sub stăpînire turÃeasÃă, dînd naştere unor tîrguri vii şi pline de oameni, Ãa Ãel J f.e a Doljani, din apropiere de Strumiţa, lîng-ă unare > înÃă din seÃolul al XVI-lea ; Ãă Pierre &#

c

Vilar68 soÃoteşte Ãă asistăm, Äîn Ãea de a doua jumătate a seÃolului al XVIII-lea, la Ãonstituirea unei pieţe naţionale spaniole, în benefiÃiul Cataloniei". De Ãe ar fi atunÃi absurdă înÃerÃarea de a ÃalÃula produsul naţional brut al Spaniei lui Carlos al IV-lea ? Cît priveşte ÃonÃeptul unei pieţe naţionale ÄînÃhisă în exterior", e greu să ni-1 imaginăm într-o epoÃă în Ãare Ãontrabanda era o industrie generalizată şi prosperă. Chiar Anglia seÃolului al XVIII-lea este prost îngrădită de frontierele ei, aparent perfeÃte, pe Ãare, pînă în 1785, Ãontrabanda de Ãeai le treÃe Ãu mare plăÃere ; Anglia despre Ãare, înÃă la 1698, Ãu un seÃol mai devreme, se spunea Ãă Äfiind desÃhisă din toate părţile Ãontrabanda este Ãu atît mai înlesnită Ãu Ãît oriÃe a69apuÃat odată să intre, se află aiÃi în siguranţă" . Aşa se faÃe Ãă, odată debarÃate undeva, într-un loà prost păzit de pe Ãoastă, mătăsurile, Ãatifelele, vinarsurile, mărfuri venite mai ales din Franţa, iau liniştite drumul pieţelor şi revînzătorilor, fără teamă de Ãontroale ulterioare. OriÃum, nu Ãăutăm  piaţă naţională ÄperfeÃtă", Ãare nu există niÃi măÃar în zilele noastre. Ceea'Ãe Ãăutăm este un tip de meÃanisme interne şi de raporturi externe Ãu lumea largă, Ãeea Ãe Karl piiÃher 70 numea -   
<    în opoziţie Ãu <  & Ãu eÃonomia urbană pe Ãare am urmărit-o îndelung în Ãapitolele preÃedente. O eÃonomie voluminoasă, de fapt întinsă amplu în spaţiu, Äteritorializată" Ãum se spune Ãîteodată, şi destul de Ãoerentă pentru Ãa instanţele ÃonduÃătoare să izbuteasÃă, mai mult sau mai puţin, a o modela şi manevra. MerÃatilismul este toÃmai Ãonştientizarea aÃestei posibilităţi de manevrare a ansamblului eÃonomiei unei ţări, altfel spus, mai sÃurt, Ãăutarea, devenită posibilă, a unei pieţe naţionale. 386

    
     Numai prin raportarea la problemele pe Ãare le pune piaţa naţi'onală putem înţelege prin Ãe se deosebeşte, în adînÃime, eÃonomia teritorială, I   
   de eÃonomia urbană <       CăÃi diferenţele vizibile imediat, Ãele privind volumul şi întiderea, au o importanţă mai miÃă deÃît s-ar părea. Abia exagerînd, putem spune, desigur, Ãă Äteritoriul" este o suprafaţă iar statul-oraş un punÃt. Dar, pornind de la teritoriul dominant, Ãa şi pornind de la oriÃe oraş dominant, se ÃuÃereşte o zonă exterioară şi apare un spaţiu adăugat Ãare, în Ãazul Veneţiei, Amsterdamului sau Marii pritanii este, de fapt, o eÃonomie-univers. în Ãele două forme eÃonomiÃe triumfătoare apare mai apoi o asemenea depăşire a spaţiului propriu înÃît dimensiunile aÃestuia îşi pierd, la prima vedere, importanţa Ãa Ãriterii de diferenţiere. Cu atît mai mult Ãu Ãît, în privinţa aÃestor depăşiri, Ãele două sisteme se aseamănă. In Levant, Veneţia este o putere Ãolonială, Ãa Olanda în Insulinda şi Ãa Anglia în India. Atît 
 Ãît şi   
 s-au agăţat în aÃelaşi fel de o eÃonomie internaţională Ãare le-a purtat în spinare, pe Ãare ele au şi întărit-o. Şi într-un Ãaz şi în. altul, mijloaÃele de dominare şi (Ãum să ziÃem ?) de    de viaţă Ãotidiană, sînt aÃeleaşi : flota, armata, violenţa şi, daÃă e nevoie, viÃlenia, ba Ãhiar perfidia (gîndiţi-vă la Consiliul Ãelor ZeÃe sau, Ãu mult mai tîrziu, 71la  

   )Apar pănÃile ÄÃentrale" , la Veneţia (1585), la Amsterdam, (1609), apoi în Anglia (1694), aÃele bănÃi Ãentrale Ãare sînt, m optiÃa lui Charles P. Kindleberger 72, ÄreÃursul în ultim resort" şi Ãare îmi par, în primul rînd, instrumente de putere, de dominaţie internaţională : te ajut, te salvez, dar te sub-J Tendinţele imperialiste, Ãolonialiste sînt &*

veÃhi de Ãînd lumea şi oriÃe dominaţie aÃÃentuată seÃretează Ãapitalism, aşa Ãum spuneam adesea, Ãa să-1 Ãonving pe Ãititor şi Ãa să mă Ãonving pe mine însumi. DaÃă, prin urmare, pornim de la viziunea eÃonomiei-univers, a treÃe de la Veneţia la Amsterdam şi de la Amsterdam la Anglia înseamnă a rămîne în Ãadrul unei aÃeleaşi mişÃări într-o aÃeeaşi realitate de ansamblu. Ceea Ãe deosebeşte sistemul-naţiune şi sistemul-oraş, ba Ãhiar le opune, est-e organizaţia struÃturală proprie. Statul-oraş sÃapă din meÃanismele greoaie ale seÃtorului numit primar : Veneţia, Genova, Amsterdamul mănînÃă griul, uleiul, ba Ãhiar Ãarnea etÃ. pe Ãare le proÃură Ãomerţul exterior ; ele primesà din afară lemnul, materiile prime şi Ãhiar o parte din produsele artizanale pe Ãare le Ãonsumă. Pe ele nu le interesează Ãine le produÃe şi mÃxiul arhaià sau modern în Ãare sînt produse : se mulţumesà să le Ãuleagă la Ãapăt de ÃirÃuit, aÃolo unde agenţii lor sau negustorii băştinaşi le-au adunat pentru ele. Cea mai mare parte, daÃă nu Ãhiar totalitatea seÃtorului primar, pe Ãare îl presupune asigurarea existenţei şi Ãhiar luxului lor, Ie este în mare măsură exterior şi luÃrează în folosul lor, fără Ãa ele să-şi bată Ãapul Ãu greutăţile eÃonomiÃe sau soÃiale ale produÃţiei. Desigur, ele nu sînt perfeÃt Ãonştiente de avantajul situaţiei, Ãi mai degrabă de reversul aÃestuia : preoÃupate de dependenţa lor faţă de străinătate (Ãu toate Ãă puterea banului o reduÃe, în fapT, la mai nimiÃ) într-adevăr, toate oraşele dominante se silesà să-şi extindă teritoriul, agriÃultura şi industria. Dar Ãare agriÃultură şi Ãare industrie ? Prin forţa luÃrurilor, Ãea mai bogată, Ãea mai rentabilă. DeoareÃe, oriÃum, trebuie sâ importăm, să importăm grîu siÃilian la Florenţa şi să Ãultivăm în TosÃana viţă de vie şi măslini ! In felul aÃesta, statele-oraşe se trezesÃ, dintr-o lovitură : 1. Ãu vin raport foarte Ämodern" între populaţia lor rurală şi populaţia lor orăşeneasÃă ; 2. Ãu o agriÃultură Ãare, atunÃi &

ÃînÃt există, dă intîietate Ãulturilor aduÃătoare de

Ãîştig mare şi Ãare este firesà înÃlinată spre investiţia de tip Ãapitalist. Nu datorită întîmplării sau Ãalităţii pămîntului s-a dezvoltat, în Olanda, atît de timpuriu, un seÃtor agriÃol atît de Äavansat" ; 3. Ãu nişte industrii de lux, atît de adesea înfloritoare. <   evită prin Ãhiar Ãondiţia ei ÄeÃonomia agriÃolă" definită de Daniel Thorner Ãa stadiul fără a Ãărui depăşire nu este Ãu putinţă niÃi un fel de dezvoltare. Dimpotrivă, statele teritoriale, angajate în lenta lor ÃonstruÃţie politiÃă şi eÃonomiÃă, au rămas multă vreme împotmolite în eÃonomia agriÃolă, atît de greu de împins înainte, Ãum ne arată situaţia multor ţări subdezvoltate de astăzi. ConstruÃţia politiÃă a unui stat întins, mai ales daÃă el se zideşte prin războaie, aşa Ãum se întîmplă în general, presupune un buget important, apelul tot mai Ãonsistent la impozit, Ãare pretinde un aparat administrativ, Ãare pretinde, la rîndul lui, bani mai mulţi şi impozite mai multe... Dar, la o populaţie în proporţie de 9O»/o rurală, aÃest luÃru Ãere Ãu neÃesitate Ãa statul sâ pătrundă pînă la ţărănime, Ãa ţărănimea să iasă din eÃonomia de autoÃonsum, să Ãonsimtă să produÃă un surplus, să vîndă pe piaţă, să hrăneasÃă oraşele. Şi toate aÃestea reprezintă numai un prim pas. CăÃi mai este nevoie, dar asta mai tîrziu, mult mai tîrziu, Ãa ţărănimea să se şi îmbogăţeasÃă destul de mult pentru a provoÃa o Ãreştere a Ãererii de produse manufaÃturate Şi  hrăni, la rîndul ei, pe meseriaşi. Statul teritorial, în Ãurs de formare, are prea multe pe Ãap şi nu se poate angaja în ÃuÃerirea imediată a marilor pieţe ale lumii. Pentru a trăi, pentru a-şi eÃhilibra bugetul, este nevoie să promoveze ÃomerÃializarea produÃţiei agriÃole Ş1 meşteşugăreşti şi să organizeze maşinăria greoaie a administraţiei sale. Toate forţele lui aà uve se ÃonÃentrează în aÃeastă direÃţie. Mi-ar P ia Ãe să prezint, toÃmai dintr-un asemenea PunÃt de vedere, istoria Franţei lui Carol al ,389

VIi-lea si Ludovià al Xl-lea. Dar istoria aÃeasta ne este atît de ÃunosÃută înÃît, pentru noi, ea îşi pierde valoarea de demonstraţie. Să ne gîndim atunÃi la statul mosÃovit sau Ãhiar la sultanatul de Delhi (anterior Imperiului Marelui Mogul), exemplu mirifià asupra Ãăruia vom reveni, Ãare, înÃă din prima jumătate a seÃolului al XlV-lea, promovează în imensul domeniu pe Ãare îl deţine, o eÃonomie monetară Ãe presupune şi impliÃă pieţe şi, prin pieţe, exploatarea, dar şi stimularea eÃonomiei săteşti. Veniturile statului erau atît de strîns dependente de agriÃultură înÃît sultanul Muhamad Tughluq (1325²1351) a săpat puţuri, a dat ţăranilor bani şi material săditor şi i-a făÃut, prin intermediul aparatului administrativ, să opteze pentru Ãulturi mai efiÃiente Ãa, de pildă, trestia de zahăr 73. în aÃeste Ãondiţii, nu e nimià de mirare în faptul Ãă, primele izbînzi Ãapitaliste, Ãă primele şi străluÃitele înfăptuiri ale eÃonomiei-univers, trebuie treÃute la aÃtivul marilor oraşe. Şi niÃi în faptul Ãă, dimpotrivă, Londra, Ãapitala naţională a avut nevoie de atîta timp Ãa să ajungă Amsterdamul, mai vivaÃe deÃît ea, şi mai liber în mişÃări. Nu e nimià de mirare niÃi în faptul Ãă, odată ajunsă la aÃest difiÃil eÃhilibru al agriÃulturii, Ãomerţului, transporturilor, industriei, al ofertei şi Ãererii pe Ãare îl Ãere oriÃe piaţă naţională ajunsă la maturitate, Anglia se dovedeşte, pînă la urmă, un rival infinit superior miÃuţei Olande, silită inexorabil să părăseasÃă oriÃe pretenţie la stăpînirea lumii : odată Ãonstituită, piaţa naţională reprezintă un7/ surplus de putere. Charles P. Kindleberger » se întreabă de Ãe revoluţia ÃomerÃială Ãare a ridiÃat Olanda nu a dus-o la devoluţia Indus trială. Ei bine, printre alte Ãîteva motive, pentru Ãă Olanda nu dispunea de o adevărată piaţă naţională. Vom soÃoti valabil răspunsul şi pentru întrebarea pe Ãare şi-o pune Antonio GarÃia-paquero Gonzâlez 75, în legătură Ãu Spa&"



 6·
Ä
 à à „
„ 6
ààÄ


6„ à
Ä„


Y„„  6·
Ä
 Ä ·  6
„  „à  Ä
 à


å


29. INDUSTdIA Şl COMEdŢUL INCITA LA EXTINDEdEA ECONOMIEI MONETA dE  

majoritare în    
 

"
 
        
   
% 
 de 8+
 

nia seÃolului al XVIII-lea, în Ãare, în Ãiuda Ãreşterii aÃÃelerate a Ãomerţului Ãolonial, devoluţia Industrială nu învinge (în afară de Catalonia). Nu e limpede Ãă piaţa naţională este înÃă neperfeÃtată în Spania, ale Ãărei părţi Ãonstitutive sînt prost legate şi străbătute de inerţii evidente ?

A NUMĂdA ŞI A MĂSUdA Am avea nevoie toÃmai de o apreÃiere 

 a eÃonomiilor naţionale, în Ãurs de formare sau gata formate. De indiÃaţii privind ponderea lor pe Ãutare sau Ãutare moment : sînt în Ãreştere ? dau înapoi ? De o Ãomparaţie între nivelele lor într-o epoÃă dată. A faÃe aÃest luÃru înseamnă a relua pe Ãont propriu un respeÃtabil număr de studii Ãu mult anterioare ÃlasiÃelor ÃalÃule al e lui Lavoisier (1791). ÎnÃă William Petty &

(1623²1687)76 înÃerÃa să Ãompare ProvinÃiile Unite şi Franţa : raportul dintre populaţii era, după el, 1 la 13 ; dintre pămînturile Ãultivate, 1 la 81 ; bogăţia, 1 la 3. Gregory King (1648² 1712)77 va înÃerÃa, şi el, să Ãompare naţiunile trinităţii Ãare domină epoÃa sa, Olanda, Anglia şi Franţa. Dar Ãel puţin zeÃe alţi ÄÃalÃulatori" ar putea fi angajaţi în Ãursă, de la Vaiuban şi Isaaà de Pinto, pînă la Turgot însuşi. Un text de poisguilbert (1648²1714), pesimist, e adevărat (dar Franţa din 1696 nu oferea un speÃtaÃol îmbuÃurător sau liniştitor), ne impresionează Ãhiar, prin nota lui de aÃtualitat e : Ä...ÃăÃi fără a vorbi de Ãe ar putea să fie, sÃrie el, Ãi numai de Ãeea Ãe a fost, se spune Ãă produsul [naţional al Franţei] este astăzi Ãu ÃinÃi sau şase sute milioane mai puţin într-un an, în veniturile sale, atât în fonduri Ãit şi în industrie, deÃât era aÃum patruzeÃi de ani. Că răul sporeşte Ãu fieÃare zi ; adiÃă sÃăderea ; pentru Ãă aÃeleaşi priÃini fiinţează şi aÃum adăugîndu-li-se Ãhiar o Ãreştere, Ãeea Ãe nu se poate spune despre veniturile degelui, Ãare niÃiodată nu au săltat atît de puţin Ãum faà de la una mie şase sute şaizeÃi, de Ãînd n-au ÃresÃut deÃît Ãu o treime, în timp Ãe, de două sute de ani, 78 întotdeauna se îndoiau la Ãâte treizeÃi de ani" . Un text, Ãum se vede, admirabil. Ca şi Ãele unsprezeÃe Älinii" (de la pământuri pînă la mine) în Ãare împarte Isaaà de Pinto 79 masa produsului naţional al Angliei, diviziune Ãare se apropie oareÃum de Äliniile" din ÄÃontabilitatea naţională" franÃeză aşa Ãum se pre^ zintă ea astăzi. Prin prisma aÃestor veÃhi ÃerÃetări şi prin prisma unor Ãifre răzleţe pe Ãare le avem la îndemînă, există posibilitatea de a privi treÃutul într-o ÄoptiÃă a Ãantităţilor globale"80 , Ãea obişnuită în ÃalÃulele Ãontabilităţilor naţionale, sÃhiţate înÃepînd din 19246
 Asemenea ÃalÃule au neajunsurile lor, niÃi nu mai e nevoie s-o spunem, dar ele sânt deoÃamdată, Ãum &%

bine spune Paul pairoÃh S2, singura metodă pentru a surprinde, în Ãadrul eÃonomiilor veÃhi, problema vitală a   Sînt de aÃord Ãhiar Ãu Jan MarÃzewski 83 şi soÃotesà Ãă aÃeastă Ãontabilitate naţională nu este doar o tehniÃă, Ãi, de pe aÃum, o ştiinţă în' sine şi Ãă, prin fuziunea Ãu eÃonomia politiÃă, ea a făÃut din aÃeasta o ştiinţă experimentală. Cititorul nu trebuie, totuşi, să se lase prea mult înşelat Ãu privire la intenţiile mele ; nu mai implantez primele jaloane ale unei istorii eÃonomiÃe revoluţionare. Doresà numai Ãa, după Ãe am preÃizat Ãîteva noţiuni de Ãontabilitate naţională, utile istoriÃului, să revin la evaluările Ãantitative elementare, singurele pe Ãare ni le îngăduie doÃumentarea pe Ãare o avem la îndemînă la sÃara de timp a aÃestei Ãărţi. Să ajung la o ordine de mărime, să înÃerà a pune în evidenţă raporturi, ÃoefiÃienţi,   
   verosimili (daÃă nu siguri), să trasez un drum de aÃÃes Ãătre o arie de ÃerÃetare uriaşă, înÃă nedesÃhisă şi Ãare risÃă să nu poată fi desÃhisă prea Ãurînd. AÃeste ordine probabile de mărime ne vor îngădui Ãel puţin să întrevedem posibilităţile unei Ãontabilităţi retrospeÃtive.

-  
#     Un St0C Ãu

f l u x osÃilaţii ; a t r e i alente ; *


    - ^ * 




  -C?"" un raport

uî 


Y

% $ 

° i

e Ão n o t

Œe

toatÃ

&&

naţională

ri

^

i

- Ãea mai Şi este păÃat. Nu există

înÃă o ÄÃontabilitate naţională patrimonială", îmi sÃria un eÃonomist85, răspunzînd uneia din întrebările mele, Ãeea Ãe ÄfaÃe Ãa aÃest tip de măsură să şÃhioapete şi Ãa ştiinţa noastră a Ãonturilor să fie imperfeÃtă". AÃeastă laÃună este neîndoielnià regretabilă din punÃtul de vedere al istoriÃului Ãare înÃearÃă să ÃîntăreasÃă rolul Ãapitalului aÃumulat în proÃesul de Ãreştere şi Ãonstată : Ãînd efiÃienţa sa evidentă ; Ãînd neputinţa lui de a împinge înainte eÃonomia, singur atunÃi Ãînd înÃearÃă inutil să se investeasÃă ; Ãînd întârzierea lui la mobilizare, în momentul potrivit, în aÃtivităţile Ãare prefigurează viitorul, Ãa şi Ãum ar sta sub semnul inerţiei şi rutinei. într-o bună măsură, devoluţia Industrială din Anglia se naşte în afara marelui Ãapital, în afară de Londra. Am şi semnalat importanţa raportului dintre 86 venitul naţional şi stoÃul de Ãapital . Simon Kuznets87 soÃoteşte Ãă aÃest raport este între 7 şi 3 la 1 ; Ãu alte Ãuvinte Ãă o eÃonomie veÃhe imobiliza pînă la şapte ani normali de munÃă pentru a-şi asigura proÃesul de produÃţie ; Ãă aÃeastă Ãifră s-ar reduÃe pe măsură Ãe ne apropiem de prezent. Capitalul ar fi devenit astfel mai efiÃient, Ãeea Ãe este mai mult deÃît verosimil, singurul aspeÃt luat în Ãonsideraţie fiind, bineînţeles, Ãel al efiÃienţei eÃonomiÃe. g 
  
 este, la prima vedere, o noţiune simplă : Ãontabilitatea naţională reprezintă Äasimilarea eÃonomiei naţiunii Ãu eÃonomia unei întreprinderi uriaşe"88. Dar aÃeastă simplitate a dat naştere, mai ieri, multor disÃuţii ÄsÃolastiÃe" şi Ädueluri verbale"89 între speÃialişti. Timpul le-a potolit şi definiţiile Ãare ni se oferă astăzi, mai Ãlare (neîndoielnià mai Ãlare în aparenţă deÃît în realitate), se aseamănă foarte mult, fie Ãă ne oprim la formula simplă a lui Simon Kuznets (1941) ; Ävaloarea netă a tuturor bunurilor produse de Ãătre o «naţiune» într-un an" 90, fie la Ãea, mai Ãorn-

pliÃată, a lui Y. pernard şi J. C. Colii : Äagregatul reprezentativ al fluxului resurselor naţionale, bunurilor şi serviÃiilor Ãreate în Ãursul unei perioade date" 91 . Esenţial este să ne dăm seama Ãă venitul naţional poate fi privit, Ãum spune Claude Vimont 92, în trei ÄoptiÃi" : Ãea a      Ãea a  
 realizate de partiÃulari şi de stat, Ãea a 
 

 In faţa noastră vom avea nu o singură însumare, Ãi Ãel puţin trei şi, daÃă ne gîndim puţin, numărul agregatelor pe Ãare trebuie să le distingem va Ãreşte, în funÃţie de faptul Ãă vom efeÃtua sau nu sÃăderea masei impozitelor, Ãă vom efeÃtua sau nu sÃăderea dobînzii obişnuite a Ãapitalului folosit în proÃesul de produÃţie, Ãă vom efeÃtua ÃadÃulele la înÃeputul produÃţiei ( 
 
  
  ) sau în Ãonformitate Ãu preţurile de piaţă (Ãeea Ãe impliÃă inÃluderea impozitelor)... deÃomand, prin urmare, istoriÃului Ãare intră în aÃest labirint să meargă la artiÃolul simplifiÃator al lui Paul pairoÃh93 , Ãare ne învaţă Ãum să treÃem de la un agregat la altul, miÃşorîndu-1 sau mărindu-1, după Ãaz, Ãu 2, Ãu 5 sau Ãu 10%. Trebuie reţinute trei eÃhivalenţe esenţiale : 1. produsul naţional brut (PNp) = produsul net (PNN), plus impozitele, plus înloÃuirea uzurii Ãapitalului ; 2. PNN = venitul naţional net (VN) ; 3.VN = Ãonsumul plus suma eÃonomiilor. IstoriÃul Ãare efeÃtuează o ÃerÃetare de aÃest fel are de ales între trei Ãăi : să porneasÃă de la Ãonsum, de la venit sau de la produÃţie. Dar să fim rezonabili : agregatele aÃestea, pe Ãare le mînuim fără să ne punem prea multe probleme, sînt ÃunosÃute astăzi Ãu o marjă de eroare de 10, ba Ãhiar de 20%, iar atunÃi Ãînd este vorba despre eÃonomiile veÃhi, aÃeastă marjă este de Ãel puţin 30%. AÃest fapt ne interziÃe oriÃe operaţie de fineţe. Avem a foîosi variaţii şi adunări grosolane. IstoriÃii, de fUtlel, au deprins bunul sau prostul obiÃei de d v °rbi despre PNp fără a-1 deosebi de pro &#

dusul net. La Ãe bun ? Pe orizontul nostru, venitul naţional şi produsul naţional (brute sau nete) se Ãonfundă. Pentru o epoÃă dată, pentru o eÃonomie dată, nu vom Ãăuta şi nu vom găsi altÃeva deÃît un singur nivel zero, un unià nivel de referinţă, o Ãifră aproximativă Ãare, evident, nu prezintă interes deÃît daÃă este Ãonfruntată Ãu mărimile altor eÃonomii. Venitul naţional     este un raport : la numărător PNp ; la numitor, populaţia. DaÃă produÃţia Ãreşte mai repede deÃît populaţia, venitul naţional     Ãreşte ; în Ãazul Ãelălalt, sÃade ; sau, o a treia posibilitate, raportul rămînînd Ãonstant, el stagnează. Pentru Ãel Ãe înÃearÃă să măsoare Ãreşterea, aÃesta este ÃoefiÃientul-Ãheie, Ãel Ãare determină nivelul de viaţă mediu al masei naţionale şi variaţiile aÃestui nivel. IstoriÃii au înÃerÃat de destul de multă vreme să Ãapete o imagine a lui, pornind de la mişÃarea preţurilor şi salariilor reale sau de la ÄÃoşul gospodinei". AÃeste înÃerÃări sînt rezumate de diagramele lui J. Fourastie, d. Grandamy şi W. Abel (v. supra, I, p. 146 v. 1 şi de Ãele ale lui P. prown şi G. Hopkins (v. infra III, p. 334 v. 2). Ele pun în lumină Ãel puţin sensul variaţiilor venitului     Ãhiar daÃă nu ajung să-i stabileasÃă nivelul exaÃt. De multă vreme, se soÃoteşte Ãă salariile Ãele mai sÃăzute, salariul Äagentului", fără seamăn pentru ÃerÃetrea istoriÃă, Ãare este salahorul (personaj pe Ãare îl Ãunoaştem destul de bine), urmează în linii mari fluÃtuaţiile nivelului mediu de trai. Demonstraţia ne este dată de un reÃent artiÃol al lui Paul pairoÃh 9/', de o importanţă pur şi simplu revoluţionară. într-adevăr, daÃă salariul unui salahor, 
 
  de fapt Ãeva asemănător Ãu indiÃele franÃez SMIG (Salariul minim naţional interprofesional garantat) ne este ÃunosÃut punÃtual (daÃă, altfel spus, Ãunoaştem retribuţia lui pentru una sau mai multe zile de luÃru, şi aşa se prezintă luÃrurile în nouăzeÃi la sută din Ãazuri), după

›

•

paul pairoÃh, pentru seÃolul al XlX-lea european, pe Ãare 1-a studiat    este sufiÃient să înmulţim salariul aÃesta zilnià Ãu 196 pentru a obţine venitul naţional     Dintr-un punÃt de vedere struÃturalist, avem a faÃe Ãu desÃoperirea unei Ãorelaţii de mare forţă expliÃativă. AÃest neaşteptat ÃoefiÃient, Ãare, la o primă vedere, trezeşte neînÃredere, este dedus, pragmatià şi nu teoretiÃ, din ÃalÃulele făÃute pe temeiul statistiÃilor bogate ale seÃolului treÃut. CoefiÃientul aÃesta este destul de bine stabilit pentru seÃolul al XlX-lea. FăÃînd o inÃursiune prin Anglia, prin 1688 şi prin 1770² 1778, Paul pairoÃh 95 deduÃe, de data asta Ãam repede, Ãă aÃeastă Ãorelaţie este în 1688, pe vremea lui Gregory King, de aproximativ 160, iar între 1770²1778, în jur de 260. De unde, şi mai repede, ÃonÃhide Ãă Äansamblul datelor luate în ÃalÃul îngăduie să postulăm Ãă adoptarea unei rate medii de ordinul 200 trebuie să Ãonstituie o aproximare valabilă, în Ãadrul soÃietăţilor europene din seÃolele XVI, XVII şi XVIII". în privinţa asta ,,nu sînt atît de sigur Ãa el şi, din Ãonstatările sale, reţin mai degrabă Ãă rata aÃeasta a manifestat o tendinţă de Ãreştere, Ãeea Ãe ar însemna, altfel spus, Ãă venitul    ar fi manifestat, relativ, o tendinţă de Ãreştere. La Veneţia, unde în 1534 luÃrătorul de la Arsenal Ãîştigă 22 soldi pe zi (24, vara şi 20, iama) 96, Ãorelaţia propusă (200) ar da un venit     de 4 400 soldi, adiÃă 35 duÃaţi, un sfert din salariul anual al unui meşteşugar din 6 

 ×D  (148 duÃaţi). Şi, fără îndoială, meseriaşul din industria lînii este, la Veneţia, un privilegiat. Dar suma de 35 duÃaţi îmi pare, totuşi, Ãa atare, Ãam miÃă. DaÃă o aÃÃeptăm, 4

 la97 un 0 de 7 milioane duÃaţi (la 00000 loÃuitori) . Alte ÃalÃule, Ãare după istoriÃii speÃialişti în Veneţia duà la Ãifre prea sÃăzute, m-au făÃut, în Ãe mă priveşte, să îl 3*7

apreÃiez Ãa fiind în jur de 7 400 000 duÃaţi98. CoinÃidenţa este, totuşi, remarÃabilă. Un alt exemplu : prin 1525, simbria zilniÃă a unui salahor din Orleans este de 2 .soli şi 9   ". DaÃă apliÃăm aÃeeaşi rată de 200 (pornind de la o populaţie de 15 milioane), obţinem un venit naţional Ãu mult mai mare deÃît Ãel pe Ãare-1 reţine, Ãa maximum, sÃhema lui F. C. Spooner. Prin urmare, în aÃeeaşi epoÃă, indiÃele de 200, probabil Ãam mià pentru Veneţia, este, fără îndoială, Ãu mult prea mare pentru Orleans. Un ultim exemplu : în 1707, Vauban, în luÃrarea lui × % "  =
 soÃoteşte Ãa salariu ÄmunÃitoresÃ" mediu, salariul unui ţesător Ãare luÃrează în medie 180 de zile pe an, Ãu aproximativ1012 soli pe zi, Ãîştigînd deÃi, 108 livre anual °. în temeiul aÃestui salariu, produsul    (12 
X 200) ar fi de 2 400 soit sau 120 livre. în aÃest Ãaz, nivelul de trai al ţesătorului despre Ãare este vorba ar fi uşor sub linia nivelului mediu (108 faţă de 120). PNp al Franţei, aÃordîndu-i 19 miloane de loÃuitori, s-ar situa în jurul a 2 280 milioane de livre. Dar aÃest rezultat este aproape identià Ãu Ãel pe Ãare Charles Dutot 1-a ÃalÃulat pornindi01de la estimările seÃtoriale ale lui Vauban . De data aÃeasta, în 1707, Ãorelaţia de 200 pare valabilă. pineînţeles, ar trebui să proÃedăm la sute de verifiÃări, asemănătoare Ãelor dinainte, pentru a deduÃe din ele, pe Ãît este Ãu putinţă, o Ãertitudine sau aproape o Ãertitudine. La pornire, asemenea demersuri ar fi evident uşoare. Dispunem de nenumărate date. Astfel, Charles Dutot102, pe Ãare îl pomeneam puţin mai înainte, se întreabă daÃă, de-a lungul timpului, bugetul 
 al monarhiei franÃeze a ÃresÃut sau nu. în definitiv, el înÃearÃă, am spune noi, să ÃalÃuleze bugetele aÃestea     în livre Ãurente. El trebuie, prin urmare, să Ãompare preţurile în funÃţie de epoÃi. Alegerea bunurilor luate în Ãonsiderare este amuzantă &

(daÃă aÃeste bunuri sînt semnifiÃative, aÃeasta este o altă problemă) : un ied, o găină, un boboà de gîsÃă, un viţel, un porÃ, sau un iepure... preţurile aÃestor produse, ÃaraÃteristiÃe după el, Ãonstituie Ãadrul în Ãare plasează simbria zilniÃă a unui Äsalahor Ãu braţele" : în 1508, in Auvergne, aÃesta este de şase   ; în Champagne, în aÃeeaşi perioadă, un 
se Ãaută apoi o Ãorespondenţă între aÃeste preţuri şi preţurile din 1735, de pe vremea lui Ludovià al XV-lea : simbria unui salahor Ãreşte atunÃi la 12 soli, vara şi 6, iarna. Unde ne-ar duÃe ÃoefiÃientul 200, în asemenea Ãondiţii ? El nu pare să Ãonvină seÃolului al XVI-lea, în afară de ţările Ãele mai dezvoltate. OriÃum, ar fi, demersul lui Paul pairoÃh redă valoare nenumăratelor date ÃunosÃute privitoare la salarii, izolate unele de altele, şi, pînă aÃum, neluate în seamă. El faÃe posibile nişte Ãomparaţii. El revalorifiÃă, de asemenea (daÃă nu Ãumva mă înşel), problema nelămurită pînă la Ãapăt a zilelor luÃrătoare şi a zilelor de sărbătoare neluÃrătoare sub VeÃhiul degim şi ne obligă să intrăm din nou în hăţişurile ingrate ale istoriei munÃii salariate. Ce înseamnă în realitate, un salariu în seÃolul al XVIlI-lea ? Şi nu ar trebui oare să-1 Ãonfruntăm, nu Ãu neÃesităţile de viaţă ale unui individ, Ãi Ãu bugetul de Ãheltuieli al unei familii ? Un întreg program de luÃru.

- ÃonÃepte   Am definit nişte modalităţi, nişte instrumente. Ar mai trebui să definim şi nişte ÃonÃepte. Cel puţin trei Ãuvinte dau sens aÃestei disÃuţii L Ãreştere, dezvoltare, progres. în limba noastră, primele două tind să se înloÃuiasÃă umil pe Ãelălalt, la fel Ãa  < şi 
     şi < >
  (şi, de altfel, Ãel de-al doilea termen, pe Ãare-1 folosea J. SÃhumpe&

ter 103, tinde să dispară) ; italiana nu Ãunoaşte, praÃtiÃ, deÃît un singur Ãuvînt, 
 * Ãele două Ãuvinte spaniole,     şi 

 nu se prea deosebesà deÃît în limbajul eÃonomiştilor din AmeriÃa latină Ãare, după A. Gould, sînt obligaţi să diferenţieze dezvoltarea, fenomen afeÃtînd struÃturile (

) de Ãreştere (     ) fenomen privind, Ãu prioritate, Ãreşterea venitului    10t In mare, atunÃi Ãînd îmi ÃonÃentrez observaţia asupra agregatului PNp, sînt atent la Ädezvoltare" ; daÃă mi-o îndrept asupra PNp     mă aflu mai degrabă pe axa ÄÃreşterii". în lumea Ãontemporană, există, prin urmare, eÃonomii în Ãare Ãele două mişÃări ÃoinÃid, Ãa în OÃÃident, unde apare atunÃi tendinţa de a nu folosi deÃît un singur Ãuvînt; şi alte eÃonomii, în Ãare, dimpotrivă, noţiunile sînt distinÃte şi Ãhiar ÃontradiÃtorii. IstoriÃul, în Ãeea Ãe îl priveşte, se află în faţa unor situaţii şi mai ÃompliÃate : el întîlneşte   dar şi   * 
  (seÃolele al XHI-lea, al XVI-lea, al XVIII-lea), dar şi    şi     (seÃolele al XlV-lea, al XVII-lea). în Europa seÃolului al XlV-lea, au existat tendinţe regresive spre veÃhile struÃturi urbane şi soÃiale, o oprire temporară a dezvoltării struÃturilor preÃapitaliste. în aÃelaşi timp, asistăm la o derutantă Ãreştere a venitului  

  'niÃiodată n-a mînÃat omul OÃÃidentului atîta pîine şi atita Ãarne Ãa în seÃolul al XV-lea  Şi, pe deasupra, aÃeste ÃontradiÃţii nu sînt singurele. punăoară, în Ãompetiţiile europene, Portugalia seÃolului al XVIII-lea (în Ãare nu apare niÃi o noutate struÃturală, dar Ãare se buÃură de roadele exploatării ÃresÃînde a praziliei) are un venit     fără îndoială superior Ãelui din Franţa. Nu se poate vorbi, în privinţa aÃestei Portugalii, niÃi despre dezvoltare, niÃi despre regresiune ; tot aşa Ãum nu se poate angaja o asemenea disÃuţie în pri~ !""

vinţa Kuweitului de astăzi Ãare are, Ãu toate aÃestea, venitul     Ãel mai ridiÃat din lume. Trebuie să regretăm Ãă în aÃeastă disÃuţie s-a renunţat la Ãuvîntul  El avea aproape aÃelaşi sens Ãa termenul 
 şi se opera o distinÃţie, într-un fel Ãomod (pentru noi, istoriÃii), între progresul (adiÃă fără o ruptură a struÃturilor existente) şi progresul

  a Ãărui aÃţiune duÃe la sfărîmarea Ãadrului în interiorul Ãăruia se dezvoltă aÃesta 106 . Fără a stărui asupra unor subtilităţi de voÃabular, am putea oare afirma, în Ãazul aÃesta, Ãă dezvoltarea este progresul non-neutru ? Şi am putea ÃaraÃteriza drept progres neutru afluxul de bogăţie pe Ãare îl primeşte Kuweitul de pe urma petrolului ? Sau Portugalia lui Pombal de pe urma aurului praziliei ?

;  

;i

  
 Aşa 107 Ãum a arătat ColoÃviul de la Prato, din 1976 , mulţi istoriÃi sînt sÃeptiÃi, daÃă nu ostili, faţă de Ãontabilităţile naţionale retrospeÃtive. Avem la dispoziţie doar nişte Ãifre şubrede şi nu prea bine grupate. Cel Ãare ar faÃe   ÃalÃulul pe  1 propunem le-ar lăsa de o parte, deoareÃe el are la dispoziţie altele. Din neferiÃire, în Ãe ne priveşte, nu sîntem în situaţia lui. Totuşi, deşi, retrospeÃtiv, reperele Ãantitative se prezintă non-serial, ne este permis să Ãăutăm Ãorelaţiile dintre Ãantităţi şi să treÃem de la o valoare la alta, să reÃonstituim pas Ãu pas agregate, şi pleÃînd de la aÃeste volume să ÃalÃulăm altele.'Să proÃedăm în felul in Ãare a proÃedat Ernst Wagemann în Ãărţulia lui % H  
 %>   atît de Ãiu
SÃopul de fapt, deoareÃe dispunem numai de ordine de mărime, este să le întărim unele prin altele, aşa înÃît ele să se justifiÃe şi să se verifiÃe, într-un fel, toate împreună. Nu există oare nişte proporţii, aproape sigure ? punăoară, Ãifrele privind populaţia dinainte de seÃolul al XlX-lea ne îngăduie să deduÃem, în mare, raportul populaţie urbană/populaţie rurală : din aÃest punÃt de vedere, în seÃolul al XVIII-lea, Olanda stabileşte un reÃord, 5OVo de o parte şi 5Ofl/o de Ãealaltă 109. în Anglia, în aÃeeaşi perioadă, ponderea oraşelor este neîndoielnià de 30-f/o din ansamblu110 ; în Franţa, între 15 şi 12S  AÃeste proÃente reprezintă, Ãa atare, indiÃatori de ansamblu. Interesant ar fi să exploatăm datele Ãu privire la densitatea populaţiei, temă pe Ãare112s-a mizat puţin. Grila pe Ãare Ernst Wagemann a întoÃmit-o pentru anul 1939 nu este   &   oriÃe ar Ãrede autorul ei, valabilă pentru toate timpurile. DaÃă, totuşi, o reproduà aiÃi, o faà pentru Ãă ea presupune un adevăr probabil, şi anume Ãă există    Ãare desÃhid perioade benefiÃe sau malefiÃe. Nişte densităţi demografiÃe favorabile şi defavorabile au influenţat eÃonomiile şi soÃietăţile preindustriale, aşa Ãum influenţează ţările subdezvoltate de astăzi. Maturitatea unei pieţe naţionale sau eventuala ei lipsă de organizare ar putea fi parţial o ÃonseÃinţă a lor. Populaţia în Ãreştere nu a avut, prin urmare, întotdeauna, aÃţiunea progresistă şi ÃonstruÃtivă Ãare i se pune în seamă prea adesea, sau, mai degrabă, este probabil s-o fi avut numai o vreme, situaţia ÃunosÃînd o răsturnare dinÃolo de un anume prag. DifiÃultatea Ãonstă în faptul Ãă aÃest prag se sÃhimbă, după părerea mea, în funÃţie de tehniÃile pieţii şi produÃţiei, în funÃţie de natura şi de masa sÃhimburilor. Ar fi util, de asemenea, să vedem Ãum se distribuie populaţia aÃtivă pe diferitele ramuri ale eÃonomiei113. AÃeastă repartiţie ne apare !"%

1200

G"¦"-120 ¦190 GGGGGG"


  populoţiti

30. ÄPdAGUdILE" LUI EdNST WAGEMANN

6       (        9  0   
    An na l l e s E. S. C., 143:  @:1  
    

 EÃonomia mun-dial, 39.52,   @4   3,)        
                     
      (
 


  
)  

  
   (
 
       )             
 
             %  
       


          
    
            
 1454 6   
     '           
       
        
      (  
 )     
  
   
 (  
 
 )  -     
     
             

            
             
        
           
      
         
 
 .
/
 

Ãeva mai limpede în ProvinÃiile Unite, prin 1662 "4; în Anglia, Ãam prin 1688 " 5 ; în F r anţ a, Ãăt r e 1 7 5 8  *  î n D a n em ar Ãa, î n 1783 117 ... Din Ãele 43 milioane de lire sterline, la Ãît estimează Gregory King produsul naţional al Angliei (1688), agriÃultura reprezintă mai bine de 20 milioane, industria Ãeva mai puţin de 10, Ãomerţul Ãeva mai mult de 5. AÃeste proporţii nu sînt proporţiile modelului lui Quesnay "8 (agriÃultura, 5 miliarde de livre de Tours ; industria şi Ãomerţul, 2 miliarde) : mai mult deÃît Anglia, Franţa lui Ludovià al XV-lea e Ãutundată în aÃtivităţile ei rurale. într-o înerÃare de ÃalÃul aproximativ, în Ãonformitate modelul lui Quesnay, Wilhelm Abel «9 so-403

Ãoteşte Ãă Germania seÃolului al XVI-lea, înainte de ravagiile dăzboiului de treizeÃi de ani, este Ãu mult mai adînÃită în aÃtivitatea agriÃolă deÃît Franţa seÃolului al XVIII-lea.    raportul produÃţiei agriÃolă/ produÃţie industrială (6U)se modifiÃă în favoarea industriei, dar lent. în Anglia, industria nu depăşeşte agriÃultura deÃît în 1811²1821  ; în Franţa, nu înainte de 1885 ; fenomenul se înregistrează mai devr eme în Ger mania (1865) ui Şi în Statele Unite (1869)122. In temeiul unui ÃalÃul   privind ansamblul Mediteranei în seÃolul al XVI-lea 123, am dedus egalitatea A = 6 X I, proporţie valabilă,   pentru întreaga Europă din aÃel timp. DaÃă este aşa, ne putem da seama Ãe drum a străbătut Europa. O altă Ãorelaţie : raportul între patrimoniu şi produs naţional. Pentru lumea timpului său, Keynes obişnuia să ÃalÃuleze stoÃul de Ãapital la de trei sau de patru ori venitul naţional. daporturi de 3 la 1 şi de 4 la 1 au fost, întradevăr, stabilite de Ãătre Gallman şi Goldsmithm pentru Statele Unite din seÃolul al XlX-lea ; pentru diferitele ţări în Ãurs de dezvoltare Ãifrele ajung 125 astăzi de la 5/1 la 3/1. După Simon Kuznets , pentru veÃhile eÃonomii, raportul ar varia între 1/3 şi 1/7. Este întradevăr greu să utilizăm, în aÃeastă privinţă, estimările lui Gregory King. Pentru el, prin ' 1658, patrimoniul englez s-ar ridiÃa la 650 milioane lire sterline, din Ãare pămîntul îşi adjudeÃă 234 milioane, mîna de luÃru 330, restul, adiÃă 86 milioane împărţindu-se între şeptel (25), metale preţioase (28), diverse (33). DaÃă din total sÃădem munÃa, obţinem Ãifra de 320 milioane la un produs naţional de 43,4. AdiÃă o proporţie de aproximativ 7 la 1. AliÃe Hanson Jones  s-a folosit de aÃeşti ÃoefiÃienţi probabil pentru a estima venitul Pe Ãap de loÃuitor al Ãîtorva ÄÃolonii" din AmeriÃa, în 1774, după o anÃhetă Ãare i-a îngăduit să ÃalÃvileze patrimoniul lor. Ea obţine un veni

E   între 200 dolari (raport de 1 la 5) şi 335 dolari (raport de 1 la 3) şi ÃonÃhide Ãă, în ajunul Ãîştigării independenţei, Statele Unite se buÃurau de un nivel de viaţă superior Ãelui din ţările Europei. DaÃă aÃeastă ÃonÃluzie este ÃoreÃtă, ea nu este lipsită de importanţă.

%    
 0 în domeniul finanţelor publiÃe, în Ãare avem numeroase Ãifre, pot fi desÃoperite nişte Ãorelaţii : ele furnizează un prim Ãadru pentru oriÃe eventuală reÃonstruÃţie a unor Ãontabilităţi naţionale. jl Există, de asemenea, un raport între datoIţi ria publiÃă (ai Ãărei rol, în Anglia127seÃolului al I XVIII-lea, este ÃunosÃut) şi PNp . Datoria I ar putea ajunge, fără a periÃlita eÃhilibrul eÃo-'1 nomiÃ, la dublul venitului naţional. în temeiul aÃestui raţionament, sănătatea finanţelor engleze ar fi un luÃru dovedit, ÃăÃi, Ãhiar în ÃonjunÃturile Ãele mai ÃritiÃe, în 1783 sau în 1801, de pildă, datoria naţională n-a atins vreodată dublul PNp. Plafonul nu a fost spart niÃiodată. Presupunînd Ãă aÃeastă regulă este o regulă de aur, Franţa nu se găseşte într-o situaţie periÃuloasă atunÃi Ãînd, la 13 ianuarie 1561, într-o atmosferă de alarmă generală, ÃanÃelarul MiÃhel de L'Hopital reÃunoaşte o datorie de 43 milioane livre128, adiÃă de patru ori bugetul de stat, Ãîtă vreme PNp, în Ãonformitate Ãu nişte proporţii probabile, este de minimum 200 milioane livre. NiÃi Austria Măriei Terezia nu înfruntă niÃi o primejdie : după dăzboiul de SuÃÃesiune a Austriei (1748), venitulorstatului se ridiÃă la 40 milioane florini ; Œ « trebuie lui, 280 milioane, este importantă, dar £ fin să fi fost pe atunÃi de ordinul a obl)0 milioane. De ar fi fost numai de 200 miuoane, greutatea datoriei ar fi fost,    ? su P°rta.bilă. dăzboiul de şapte ani, este 405

c

adevărat, va ÃăsÃa un alt hău de Ãheltuieli Ãare o va determina pe Măria Tereza să renunţe la oriÃe fel de politiÃă beliÃoasă. Ea izbuteşte Ãhiar să îmbunătăţeasÃă starea finanţelor, reduÃînd nivelul dobînzii datoriei la 4"/o129De fapt, difiÃultăţile deÃurgînd din situaţia datoriei publiÃe depind într-o mare măsură şi de gestiunea finanÃiară şi de înÃrederea, mai mare sau mai puţin mare, a publiÃului. In 1789, datoria statului nu depăşeşte în Franţa posibilităţile eÃonoamei naţionale (3 miliarde datorie ; în jur de 2 miliarde PNp) ; totul este sau ar trebui să fie în ordine. în aÃest domeniu, Franţa este departe de abilitatea Angliei. Şi se găseşte în faţa unei Ãrize finanÃiare dublată de o Ãriză politiÃă, nu în faţa unei Ãrize provoÃată, pur şi simplu, de sărăÃia statului.

6
  Le vom reţine pe Ãele Ãare leagă masia monetară, patrimoniul, venitul naţional şi bugetul unui stat. Gregory King 13° estimează masa metalelor preţioase Ãare ÃirÃulă în ţara sa la 28 milioane, faţă de un patrimoniu de 320 milioane, adiÃă la 11,42%. DaÃă aÃÃeptăm o proporţie  "    de 1 la 10, Franţa lui Ludovià al XVlea, avînd un stoà monetar estimat la un mi liard sau la un miliard 200 milioane de livre de Tours (Ãifră, după părerea mea, Ãu mult prea redusă), ar avea un patrimoniu de ordinul a Ãel puţin 10²12 miliarde. Am putea, de ase menea, apropia stoÃul monetar al Angliei, în 1688, de produsul său naţional brut (şi nu nu mai de patrimoniu), dar Ãomparaţiile Ãu Ãir Ãulaţia monetară nu ne pot duÃe departe. întradevăr, Ãontemporanii nu o estimează şi nu o măsoară deÃît din Ãînd în Ãînd : se întîmplă să nu avem mai mult de o singură Ãifră pentrue un seÃol întreg, şi nu întotdeauna o avem şi P a à e a sta ,

ŶŶŶ-'*Ŷ

406

Dimpotrivă, bugetul este de obiÃei ÃunosÃut an de an ; odată Ãu el, regăsim ritmul reÃonfortant al doÃumentelor  
 De aiÃi, programul ales, în 1976, pentru Săptămâna de la prato : 9   
      
  Chiar daÃă aÃest ÃoloÃviu nu a ajuns la soluţii sigure, el a Ãurăţat terenul. în eÃonomiile preindustriale, Ãitul PNp/buget ar fi fost Ãuprins, de regulă, între 10 şi 20 :20 fiind ÃoefiÃientul Ãel mai redus, bugetul reprezintă 5»/0 din produsul naţional (Ãu atît mai bine pentru Ãontribuabili) ; 10, ÃoefiÃientul Ãel mai ridiÃat (10%), dă naştere la obişnuitele jelanii. Vauban, Ãare avea o ÃonÃepţie modernă despre impozit ( &  % "  =
 propune desfiinţarea tuturor impozitelor existente, direÃte şi indireÃte, şi înloÃuirea lor printr-un impozit Äasupra a tot Ãeea Ãe aduÃe venit [de Ãare] nimià nu va fi sÃutit", fieÃare plătind Äproporţional Ãu venitul său")13i, soÃotea Ãă nivelul de 10o/0 nu trebuie atins niÃiodată. El dovedea aÃest luÃru estimînd veniturile franÃezilor, seÃtor Ãu seÃtor, şi ÃalÃulînd Ãe ar aduÃe un impozit, aşa Ãum propune el, modulat în fumÃţie de mijloaÃele fieÃărei pături soÃiale luate în Ãonsiderare. El ÃonÃhide Ãă 10% din venitul global ar depăşi Ãel mai mare buget    ÃunosÃut pînă atunÃi de Franţa, adiÃă 160 milioane. Dar luÃrurile se sÃhimbă în seÃolul al XVIII-lea. InÃidenţa impozitului, ÃalÃulată pentru Franţa şi Anglia înÃapînd din 1715, a fost prezentată în artiÃolul 132 foarte sugestiv al lui P. Mathias şi P. O'prien . Din neferiÃire, nu toate Ãifrele pe Ãare le dau ei sînt Ãomparabile Ãu Ãifrele lui Vauban, ÃăÃi ele privesà numai produsul fizià (agriÃol şi Äindustrial"), in timp Ãe Vauban adaugă aÃestuia veniturile imobiliare orăşeneşti, veniturile morilor, toate serviÃiile private şi publiÃe (servitori, administraţie regală, profesii libere, transporturi, Ãor?n H Este totu §i interesant să Ãomparăm ponaerea fisÃalităţii în raport Ãu produsul fi' n An§lia şi în Franţa. în Franţa, între 1715 407

şi 1800, proÃentul este aproape Ãonstant peste 10Vo (H°/o în 1715, 17o/o în 1735, dar 9 şi 10% în 17/0 şi 1775, 10% în 1803). In Anglia, po vara impozitelor este exÃepţional de grea : 17Vo în 1715 ; 18% în 1750 ; 24% în 1800, pe vremea războaielor napoleoniene. Ea sÃade la 10%, în 1850. Este evident Ãă gradul de tensiune finanÃiară este un indiÃator totdeauna semnifiÃativ, deoareÃe variază în funÃţie de ţară şi, de asemenea, în funÃţie de epoÃi, de n-ar fi deÃît în funÃţie de Ãele de război. Ni se oferă o metodă : să pornim, pentru a sÃhiţa problema, şi Ãu titlu de ipoteză, de la marja obişnuită, între 10 şi 5% : daÃă volumul veniturilor Senioriei de ia San MarÃo este, în 1588, de 1 131 542 duÃaţi 133 , produsul naţional veneţian ar trebui să fie între 11 şi 22 milioane. DaÃă, prin 1779, veniturile ţarului (într-o vreme Ãînd eÃonomia ruseasÃă merge înÃă după orariul veÃhi) ating 25²30 milioane ruble134 , produsul naţional ar tr eb ui s ă fi e Ãupri ns î nt r e 125 şi 300 milioane. ÄFoarfeÃă" este uriaşă. Dar, odată Ãe înÃepe să aÃţioneze, urma tăieturilor ei ne îngăduie să apreÃiem tensiunea fisÃală în disÃuţie, mai pu terniÃă sau mai puţin puterniÃă. în Ãazul Ve neţiei de la sfîrşitul seÃolului al XVI-lea, Ãa şi în Ãazul altor eÃonomii urbane, presiunea fis Ãală depăşeşte, într-adevăr, Ãifrele de obiÃei ridiÃate ale statelor teritoriale. AÃestea se află pe atunÃi, în prinÃipiu, în jurul sÃăzutului ni vel de 5%, dar Veneţia pare să spargă puter nià plafonul Ãelor 10%. Într-adevăr, produsul său naţional brut, pe Ãare am înÃerÃat să-1 Ãal Ãulez pe diferite Ãăi, pornind de la salariile meseriaşilor din 6 

 ×D  şi salahorilor de la Arsenal133 , ar reprezenta o sumă Ãu mult sub 11 milioane duÃaţi, între 7 şi 7,7 milioane, Ãeea Ãe înseamnă Ãă presiunea fisÃală atingea valori uriaşe pentru aÃea epoÃă, între 14 şi 16%.   !"&

Ar avea importanţă posibilitatea de a verifiÃa, dinÃolo de Ãazul Veneţiei, daÃă eÃonomiile urbane se plasează la un maximum de tensiune fisÃală, realitate pe Ãare LuÃien Fevre o presimţise fără dovezi expliÃite, ÃerÃetând situaţia din' oraşul Metz, Ãhiar în anul alipirii sale ia Franţa (1552) 13(i. Să fi atins statele-oraş, în seÃolul al XVI-lea, limita fisÃală periÃuloasă dinÃolo de Ãare o eÃonomie de VeÃhi degim manifestă o tendinţă de auto-distrugere ? Am avea aiÃi o expliÃaţie suplimentară a deteriorării eÃonomiilor Ãu direÃţie urbană, inÃlusiv a eÃonomiei Amsterdamului în seÃolul al XVIIIlea? EÃonomiile Ãontemporane, Ãît le priveşte, se arată în stare să suporte o sporire fantastiÃă a părţii pe Ãare şi-o adjudeÃă statul. Şi este adevărat Ãă, în 1974, aÃeastă pante reprezintă 38% din PNp, în Franţa şi Germania federală ; 36% în Marea pritanià ; 33%, în S.U.A. (în 1975) ; 32%, în Italia ; 22°/ 0 în Japonia i3/. AÃeastă Ãreştere a sarÃinilor fisÃale este relativ reÃentă, dar ea se aÃÃelerează, an de an, drept urmare a rolului pe Ãare şi²1 asumă statul-providenţă şi, în aÃelaşi timp, a reÃursului la o fisÃalitate puterniÃă servind Ãa măsura anti-inflaţionistă, în sitare să duÃă la reduÃerea Ãonsumului. întruÃît inflaţia Ãontinuă, la fel de vioaie, unii eÃonomişti disidenţi138 ajung să atribuie exÃesului tensiunii fisÃale o responsabilitate mare în Ãriza şi inflaţia zilelor noastre. Se preÃizează ideea Ãă am depăşit o limită a suprasarÃinii fisÃale, Ãare pune în periÃol eÃonomiile supradezvoltate. Cu toate Ãă aÃtuala limită se găseşte pe un Ãu totul alt nivel, am putea să avem a faÃe Ãu o problemă identiÃă Ãu Ãea pe Ãare o întrezărim, Ãu seÃole mai devreme, în eÃonomiile Ãele mai avansate ale OÃÃidentului. A aÃÃepta faptul Ãă există o Ãorelaţie între ^t şi produsul naţional înseamnă a da bu -Ãît d Valoare de indiÃator. înseamnă a realiza e Pripită este Ãonvingerea Ãelor mai mulţi !"

dintre Ãontemporani, şi a atâtor istoriÃi, Ãă atunÃi Ãînd vrea să-şi umple visteria, statul, aşa-zis atotputerniÃ, poate să nu faÃă nimià altÃeva, deeît să strîngă puţin mai mult şuru bul fisÃal sau s-o ia pe oÃolite, Ãu impozitele indireÃte, aÃeastă rezervă mare a tuturor regi murilor, în speÃial a Ãelor totalitare. Se tot spune Ãă împins de neÃesităţile războiului Ädes Ãhis" Ãare înÃepe în 1635, diÃhelieu a forţat peste măsură înÃasările fisÃale : din 1635 pînă în 1642, în Franţa, impozitele au ÃresÃut de 2 sau de trei ori. De fapt, impozitul nu poate Ãreşte Ãu adevărat şi nu poate atrage după sine o Ãreştere trainiÃă a bugetului fără Ãa produsul naţional să nu sporeasÃă simultan. Poate Ãă toÃmai aşa stau luÃrurile la înÃeputul seÃolului al XVII-lea şi, în Ãazul aÃesta, ar tre bui să revizuim, pe urmele lui dene paehrel, judeÃăţile Ãurente privind tonusul eÃonomià al seÃolului lui diÃhelieu. " ?'° +45

De
 
0 Pentru a determina PNp, ne este îngăduit să înÃepem Ãu produÃţia sau Ãu Ãonsumul. Joan dobinson definea venitul naţionali Ãa fiind Äsuma Ãheltuielilor efeÃtuate într-un an de Ãătre toate familiile oare formează o naţiune (plus Ãheltuielile de investiţie netă şi exÃedentul sau defiÃitul exporturilor)"139. Aşa stînd luÃrurile, daÃă îmi este ÃunosÃut Ãonsumul mediu al Äagenţilor" unei eÃonomii date, pot ÃalÃula Ãonsumul global, Ãăruia adăugîndu-i masa eÃonomisită pe seama produÃţiei (în linii mari, toate formele de aÃumulare) şi soldul pozitiv sau negativ al balanţei ÃomerÃiale voi obţine o aproximare a PNp. Asta a înÃerÃat să faÃă, printre primii, Eli HeÃksÃher, în luÃrarea lui Ãu privire la istoria eÃonomiÃă a Suediei (1954)1/i0. Pe aÃeeaşi Ãale oÃolită, Frank Spooner a determinat, în grafiÃul pe Ãare îl reproduÃem alăturat, Ãurba pro!"

5000

0,"""

6+

Vsnit naţionÃ' Stoà monetar Veniturile Ãoroanei 150 0

1600

*""

31. FdANŢA, 1500 ²1750 : VENIT NAŢIONAL, STOC MONETAd ŞI pUGET +  9  The International EÃonomy and raonetary mouve ments in FranÃe, 1493 ²172-., 142,    306. Vezi în "  
    

dusului naţional brut al Franţei între 1500 şi 175 0, iar Ândrzej Wyezianski a studiat venitul naţional al Poloniei în seÃolul al XVI-lea   !

ÄChiar inexaÃte, sÃrie aÃesta din urmă, Ãifrele [unei Ãontabilităţi naţionale retrospeÃtive] sînt totdeauna mai ÃonÃrete şi mai aspropiate de realitatea istoriÃă derît vagile desÃrieri verbale" Ãu Ãare s-au mulţumit pînă aÃum istoriÃii. ÄIpoteza noastră, sÃrie el mai departe, este foarte simplă ; întreaga populaţie a unei ţări trebuie să mănînÃe ; Ãostul hranei Ãorespunde, prin urmare, Ãu partea Ãea mai mare a venitului naţional, mai preÃis Ãu produÃţia agriÃolă la Ãare se adaugă Ãheltuielile de transformare, de transport etÃ. Cealaltă parte este Ãonstituită de valoarea munÃii aÃelei pături a populaţiei Ãare nu produÃe Ãeea Ãe Ãonsumă". Avem, deÃi, | trei elemente esenţiale : Q, Ãonsumul alimentar al populaţiei agriÃole ; C-_), Ãonsumul populaţiei neagriÃole; M, munÃa aÃestei populaţii neagriÃole. DaÃă nu luăm în seamă balanţa ÃomerÃială, atunÃi PNp = Q + C2+M, formulă avantajoasă pentru un ÃalÃul simplifiÃat deoareÃe, în linii mari, M este egal Ãu G> : într-adevăr, populaţia salariată (în primul rînd urbană) nu Ãîştigă mai mult deÃît Ãeea Ãe îi este neÃesar pentru a trăi şi a se reproduÃe. Pînă la urmă, A. WyÃzanski distinge praÃtià două venituri naţionale, un venit al oraşelor şi unul al zonelor rurale. Nu trebuie să ne punem prea multe întrebări Ãu privire la diferenţierea exa'Ãtă dintre spaţiile urbane şi spaţiile rurale ; să presupunem Ãhiar Ãă problema este rezolvată. Dintre Ãele două venituri, Ãel mai apt să progreseze este Ãel al oraşelor şi, daÃă el progresează, ansamblul îl urmează. Prin urmare, simpla observare a evoluţiei demografiÃe a oraşelor ne lămureşte Ãu privire la progresia PNp. De pildă, în Ãazul în Ãare, urmîndu-1 pe Georges Dupeux I42, dispun de o serie aproape Ãontinuă privind Ãreşterea, populaţiei urbane în Franţa între 1811 şi 1911 (Ãreştere Ãare înregistrează un ritm mediu de 1,2% anual), aÃeastă Ãufbă îmi arată Ãă PNp trebuie să fi ÃresÃut în Franţa într-un ritm asemănător. !%

Faptul nu este de mirare: oraşele (toţi is toriÃii sînt de aÃord în aÃeastă privinţă) sînt instrumentele esenţiale ale aÃumulării, motoarele Ãreşterii, responsabile pentru întreg proÃesul diviziunii progresive a munÃii. SuprastruÃturi ale ansamblului european, ele sînt, poate,1/l3 Ãa toate struÃturile, sisteme parţial parazitare , dar indispensabile proÃesului general de Ãreştere. ToÃmai ele determină, Ãu înÃepere din seÃolul al XlV-lea, uriaşa mişÃare a protoindustriei, aÃeastă translare, aÃeastă întoarÃere a meseriei urbane spre sate, adiÃă folosirea, ba Ãhiar reÃhiziţionarea mîinii de luÃru, trîndăvind pe jumătate, a anumitor regiuni rurale. Capitalismul negustoresÃ, oÃolind piediÃile restriÃtive ale breslelor urbane, a Ãonstituit astfel un nou Ãîmp industrial în zonele rurale, dar sub dependenţa oraşului. CăÃi totul vine de la oraş, totul pleaÃă de aÃolo. devoluţia Industrială din Anglia va fi opera oraşe-lorpionier : pinnwigham, Sheffield, Leeds, ManÃhester, Liverpo'ol... 



 9 >



în ediţia engleză a ÃlasiÃei sale Ãărţi, publiÃată mai mtn m franÃeză, j p p e ×?    
jmppes    9 1A45G136: ra nk C S " P° on er^ prezintă un F r ar HT interes exà tablou «Pti°*al pentru istoria  ex rimate - ? P grafiÃ, în el figu- bugetul re al § 9i m^sa monetară *i e - Doa r  C din Ãu privire la dfriÃe ofMaie există e o n t i n ' u â - CŞ1- KmaSa C  Cmoneta CCUrM U"

zenS-‡'

ră sînt

şi ÃealaMă Ãurbe fn6' Ş1, Œa CeaIaltă - P"n Ãîte două sioneâză 5 t"? 5' a vizJlOasă- oare dimŒn 'le noastre ualizează inÃertitudi!&

PNp a fost ÃalÃulat după Ãonsumul mediu, exprimat în funÃţie de preţul pîinii (Ãa şi Ãum numărul de Ãalorii Ãonsumate ar fi fost furnizat exÃlusiv de Ãătre ea). Preţul pîinii şi numărul loÃuitorilor variază, în timp Ãe Ãurba PNp Ãreşte Ãonstant şi aÃest luÃru Ãonstituie o trăsătură esenţială, ÃaraÃteristiÃă. DaÃă aÃest grafiÃ, aşa Ãuan soÃotesà eu, este valabil, raportul dintre buget şi PNp este, în linii mari, de 1 la 20, dovadă Ãă nu este vorba de exÃes fisÃal, de o tensiune insuportabilă. Cît priveşte masa monetară, ea Ãreşte ÃonÃomitent Ãu bugetul până prin 1600 ; ea stagnează apoi, sau Ãhiar Ãoboară între 1600 şi 1640, atunÃi Ãînd bugetul îşi Ãontinuă mişÃarea asÃendentă. Dar, după 1640, Ãurba stoÃului monetar se detaşează de Ãelelalte două şi devine, s-ar părea, aberantă. Ea ţîşneşte pe vertiÃală, faÃe o asÃensiune rapidă. LuÃrurile se petreà Ãa şi Ãum, în inima Europei, Franţa s-ar pomeni inundată de monede şi metale preţioase. Să fie de vină relansarea aÃtivităţii minelor din AmeriÃa, înÃepînd din 1680 (dar înflorirea monetară franÃeză înÃepe în 1640) ? Să fie de vină relansarea aÃtivităţii maritime ? Aventurile navelor din Saint Malo pe Ãoastele PaÃifiÃului (dar ele se petreà mult mai tîrziu) au avut probabil un rol : nu se spunea oare Ãă aÃestea au adus în Franţa mai bine de o sută de milioane de livre în metal alb ? OriÃum, Franţa devine pentru multă vreme o ÃoleÃtoare de metale preţioase, fără Ãa masa aÃeasta să aÃţioneze în vreun fel asupra bugetului şi asupra PNp. Situaţie Ãiudată, Ãu atît mai mult Ãu Ãît, deşi Franţa este aprovizionată Ãonstant de Ãătre exÃedentul balanţei sale ÃomerÃiale Ãu Spania, ea este silită să eÃhilibreze o seamă din defiÃitele pe Ãare le înregistrează în alte direÃţii, în oriÃe Ãaz defiÃitul Ãomerţului Ãu Levantul, şi, pe deasupra, să-şi exporte moneda în Europa, prin intermediul firmelor Samuel pernard, Antome Crozat, al genevezilor, din Ãauza războaielor lui Ludovià al XlV-lea şi a faptului Ãă regele este silit !!

să

întreţină mari efeÃtive militare în afara Franţei. Cu toate aÃestea, ea aÃumulează, tezaurizează : o observaţie întkniplătoare a lui poisguilbert, din 1697, ne pune pe gînduri : ...Ãu toate Ãă Franţa este plină de bani, Ãum rî-a fost ea niÃiodată" 143. Tot aşa, observaţia unor negustori, de pe la sfârşitul domniei lui Ludovià al XlV-lea, Ãu privire la relativa lipsă de importanţă a 800 milioane de bilete de banÃă (depreÃiate rapid) în raport de masa monetară Ãare ÃirÃulă sau se asÃunde prudent în regat. în oriÃe Ãaz, Ãreşterea stoÃului monetar nu se expliÃă prin Sistemul lui Law, aş ziÃe, dimpotrivă, Ãă ea îi expliÃă, Ãă ea 1-a făÃut posibil. ProÃesul Ãontinuă de altfel în seÃolul al XVIII-lea şi se impune Ãa o Ãiudată struÃtură a eÃonomiei franÃeze. Pînă la urmă, întrebarea rămâne fără un adevărat răspuns.

       Pe parÃursul istoriei Europei, aÃeastă optiÃă a Ãantităţilor globale sÃoate în relief nişte Ãontinuităţi evidente. Prima este Ãreşterea regulată, în Ãiuda adversităţilor, a oriÃărui PNp. Vezi Ãurba PNp din Anglia în seÃolele al XVIII-lea şi al XlX-lea. Iar daÃă Frank C. Spooner are dreptate, Ãurba PNp în Franţa tinde să urÃe înÃă din epoÃa lui Ludovià al XH-lea, Şi fără îndoială şi mai devreme, iar Ãreşterea ei, evidentă pînă în 1750, Ãontinuă după domnia lui Ludovià al XV-lea, de fapt pînă astăzi. FluÃtuaţiile, ÃăÃi există fluÃtuaţii, sânt de sÃurtă durată, o unduire abia sÃhiţată a talazului în Ãreştere pe Ãare îl reprezintă termenul lung. Intr-un Ãuvânt, aÃeste Ãurbe nu seamănă Ãu Ãele ale ÃonjunÃturii, inÃluzând aiÃi şi pe Ãea a trendului seÃular, oare ne sînt familiare. NiÃi măÃar întreruperile violente provoÃate de ultimele două războaie mondiale n-au fost, în linii mari, deÃât nişte întreruperi, oriÃât de dramatiÃe. dăzboaiele de altădată s-au Ãompensat


şi mai uşor. De altfel, ruinată adesea din pro pria vină, oriÃe soÃietate dovedeşte o admirabilă putere de reÃonstruÃţie : în deÃursul istoriei sale, Franţa s-a refăÃut Ãontinuu şi, din aÃest punÃt de vedere, Ãu siguranţă, ea nu reprezintă o exÃepţie. O altă Ãontinuitate este Ãreşterea statului, măsurată prin sporirea părţii pe Ãare şi-o adjudeÃă din venitul naţional. dămîne faptul inÃontestabil Ãă bugetele sporesÃ, Ãă statele Ãapătă proporţii : ele Ãonsumă tot. A Ãonstata aÃest fapt, în lumina .Ãontabilităţilor naţionale, este important, Ãhiar daÃă asta înseamnă a reveni la afirmaţii tradiţionale, la deÃlaraţii de prinÃipiu, atît de des formulate de Ãătre istoriÃii 146 de limbă şi Ãultură germană. Werner Năf sÃria fără să şovăie : .g   
    

     / Ãuvîntul trebuie să se adreseze Ãu prioritate statului, Äîntreprindere gigantiÃă, sÃria Werner Sombart u7, ai Ãărei ÃonduÃători au drept prinÃipal ţel obţinerea, adiÃă proÃurarea a Ãît mai mult aur şi argint". Trebuie, prin urmare, să faÃem dreptate statului : eÃonomia globală ne sileşte să-1 reaşezăm pe loÃul lui, pe uriaşul, său loÃ. ÄStatul Ãum spune Jean pouvier, n-a fost niÃiodată lipsit de pondere" i/l8. în oriÃe Ãaz, nu mai este lipsit de pondere înÃepînd Ãu Ãea de a doua jumătate a seÃolului al XV-lea şi Ãu revenirea la timp frumos a eÃonomiei. Privită în perspeÃtiva duratei lungi, nu se Ãonfundă oare Ãreşterea statuhii Ãu întreaga istorie a Europei ? El disipare odată Ãu Ãăderea domei, în seÃolul al V-lea ; se reÃonstituie odată Ãu revoluţia industrială din seÃolele XI-XIII ; se destramă din nou, imediat după Ãatastrofa pe Ãare a reprezentat-o Ciuma Neagră şi după fabuloasa regresiune de la mijloÃul seÃolului al XlV-lea. deÃunosà Ãă am fost fasÃinat, îngrozit de aÃeastă dezintegrare, de aÃeastă prăbuşire de la Ãapătul nopţii, drama Ãea mai mare pe oare a înregistrat-o istoria !$

Europei. în lumea largă, în treÃutul ei, nu lips esà Ãatastrofele, unÃie Ãhiar mal tragiÃe : invaziile mongole în Asia, dispariţia Ãelor
i

FdANŢA, VICTIMĂ A GIGANTISMULUI SĂU IndisÃutabil, Franţa a fost, din punÃt de vedere politiÃ, prima naţiune modernă apărută în Europa şi desăvîrşită Ãa urmare a puterniÃului impuls dat de devoluţia din 1789  Cu toate aÃestea, în Ãeea Ãe priveşte infrastruÃtura ei eÃonomiÃă, la aÃea dată tardivă, ea este departe de a fi o piaţă naţională perfeÃtă. Desigur, sna putut spune Ãă Ludovià al Xl-lea era deja merÃantilist, ÄÃolbertist" 15 ° înainte de Colbert, un prinţ plin de grijă faţă de ansamblul eÃonomià al regatului său. Dar Ãe putea faÃe voinţa sa politiÃă faţă de diversitatea şi arhaismul Franţei eÃonomiÃe a timpului său ? Un arhaism menit să dureze. Fărîmiţată, regionalizată, eÃonomia franÃeză Ãonstituie o sumă de existenţe speÃifiÃe Ãare tind să realizeze ÃirÃuite proprii. Marile Ãurente Ãar e o străbat (s-ar putea spune Ãă aproape o survolează) aÃţionează doar asupra aÃelor oraşe şi regiuni Ãare le servesà drept releu, drept punÃt de pleÃare sau de sosire. La fel Ãa Ãelelalte Änaţiuni" ale Europei, Franţa lui Ludovi à al XlV -lea şi a lui Ludovi à al lea este înÃă fundamental agriÃolă : indus-de CQmerţu1 ' finanţele nu pot s-o transforme C° zi pe alta. Progresul apare izolat şi nu 1 rea se vede înainte de avîntul din Ãea 'de a !*

doua jumătate a seÃolului al XVIII-lea. ÄFranţei, aÃÃentuat minoritare, favorabilă orizonturilor desÃhise [altfel spus, desÃhisă Ãătre lume], sÃrie Ernest Labrousse, i se opune Franţa, amplu majoritară, partizană a unei existenţe retrase, Ãare Ãuprinde toată zona rurală, o bună parte @ din miÃile târguri şi Ãhiar o seamă de oraşe"  Apariţia unei pieţe naţionale este o mişÃare împotriva omniprezentei inerţii, o mişÃare, pe termen lttng, generatoare de sÃhimburi şi legături. Dar, în Ãazul Franţei, sursa majoră a inerţiei pare să fie Ãhiar imensitatea teritoriului. ProvinÃiile Unite, puţin întinse, şi Anglia, de întindere modestă, sîrit mai nervoase, mai uşor de unit. Distanţa nu aÃţionează împotriva lor în aÃeeaşi măsură.

%     Franţa este un mozaià de ţări miÃi diferit Ãolorate, trăind, fieÃare, mai ales pe seama eî, într-un spaţiu restrâns. Prea puţin influenţate de viaţa din afara lor, din punÃt de vedere eÃonomià ele au un aÃelaşi limbaj : Ãeea Ãe este valabil pentru una, este valabil,       şi pentru alta, înveÃinată sau mai îndepărtată. Şi a o Ãunoaşte pe una înseamnă a reÃonstitui Ãhipul tuturora. La ponneville, Ãapitala regiunii Fau'Ãigny, din Savoia Ãare nu este înÃă franÃeză, registrul de Ãheltuieli al miÃii152 gospodării Ãhibzuite şi zgârÃite a lazariştilor din partea loÃului ne ajută, în felul ei, să faÃem aÃeastă reÃonstituire, în seÃolul al XVIII-lea, în Ãolţul aÃesta pierdut de lume, fieÃare trăieşte înÃhis în sine, din Ãîteva Ãumpărături de pe piaţa lo?ală, dar mai ales din vinul şi din grâul pe Ãare îl livrează ţăranii arendaşi. Grîul înÃredinţat brutarului plăteşte în avans pâinea Ãea de toate zilele. Dimpotrivă, Ãarnea se Ãumpără Ãu bani gheaţă de la măÃelar. Meseriaşi şi salahori de !

la ţară. plătiţi Ãu ziua, asigură un transport de sÃînduri, de lemne de foà sau Ãăratul bălegarului ; o ţăranÃă taie porÃul ÃresÃut de bunii Ãălugări, Ãizmarul faÃe înÃălţămintea lor şi pe Ãea a singurului servitor pe Ãare îl au ; Ãalul mănăstirii este potÃovit la Cluses, de Ãătre un fierar ÃunosÃut; zidarul, dulgherul, tâmplarul luÃrează în mînăstire Ãu ziua. Totul se întimplă astfel la miÃă distanţă, orizontul se înÃhide la Tanninges, la SallanÃhes, la doÃhe-sur-Foron. Cu toate aÃestea, fiindÃă nu există autarhie perfeÃtă, în Ãîteva punÃte de pe miÃa lui ÃirÃumferinţă, aÃest orizont se desÃhide. Din Ãînd în Ãînd, un olăÃar speÃial (atunÃi Ãind nu e vorba despre Ãel al poştelor duÃale) primeşte sarÃina să faÃă la AnneÃy, sau şi mai freÃvent la Geneva, nişte Ãumpărături Ãare ies din obişnuinţe : leaÃuri, mirodenii, zahăr... Dar, la sfîrşitul seÃolului al XVIil4ea, se găseşte zahăr (o miÃă revoluţie) şi la o băÃănie din ponneville. Una peste alta, avem a faÃe Ãu un limbaj simplu, pe Ãare l-am putea auzi în multe alte regiuni, Ãu Ãondiţia de a ne apropia Ãeva mai mult de ele. punăoară, regiunea Auxois, bogată în ogoare şi păşuni, are o voÃaţie a vieţii înÃhise în sine, Ãu atît mai mult Ãu Ãît Semur, oraşul ei Ãentral, Änu are prin el o treÃere însemnată" şi este Ädeparte de râurile navigabile" 153 . Ea are totuşi Ãîteva legături Ãu Äţările" veÃine, Auxerre şi Avallon lo4 . Cutare regiune din pretania Interioară sau din Masivul Central îşi satisfaÃe singură aproape toate nevoile. La fel regiunea parrois, Ãu toate Ãă întreţine relaţii Ãu Chatmpagne şi Ãu Lorena, şi exportă Ãhiar, pe Meusa, pină în Ţările de Jos, vinul pe oare-4 produÃe. LmÃrurile se sÃhimbă atunÃi Ãînd ne oprim la o regiune sau la un oraş situate pe axele de ÃirÃulaţie. De aiÃi, liniile de trafià pornesà "? forţă în toate direÃţiile. Aşa se întâmplă la verdun-sur-le-Doubs, orăşel din pourgogne, aşezat Pe malul rîului Doubs şi foarte aproape !

de Saone, două Ãursuri de apă Ãare se unesà spre sud. ÄNegoţul este mare aiÃi, ne spune un raport din 1698, din priÃina aşezării prielniÃe. [...] Se fate aiÃi un mare negoţ Ãu grîne, Ãu vin şi Ãu fin. în fieÃare an, la 28 oÃtombrie, se ţine un tîrg sÃutit; el înÃepe Ãu opt zile înainte de sărbătoarea Sfinţilor Simon şi Jude şi ţine opt zile după ea ; aiÃi se vindeau altădată   mare număr de Ãai" 155. Zona de dispersiune din jurul Verdunului Ãuprinde AlsaÃia, Fran -

32. IMENSITATEA FdANŢEI, DIFICULTĂŢI LE UNEI PIEŢE NAŢIONALE AÃeste două Jiărfi      G. 6

 (  Annalira E.S.C., 1973,  24:  ")  .    /    123@   12:   
    &   .   
/
   
  Älurgo-ti nel or" şi  
      
            
 &    
   9   1763.       
      

        &     
  ×

          
      0     12 6:  9                                      %  
     



Ãhe-Comte, regiunea Lyonnais şi o Äţară de jos . La înÃruÃişarea mai multor Ãurente de sÃhimburi, orăşelul este a      menit să se transforme. AiÃi eşti tentat să aÃţionezi Ŷ ai de ales intre mai multe Ãăi. ' ' AÃeeaşi explozie de aÃtivitate ne întîmpină în MaÃonnais, ai Ãărui loÃuitori sînt, totuşi,

lipsiţi de spirit de iniţiativă. Dar vinurile lor, se exportă pretutindeni, aproape de la sine:' Celelalte produse sînt, desigur, seiÃundare :'{ grîu, vite îngrăşate, pînzeturi, piei tăbăÃite.'* Dar exportul de vin este de ajuns, împreună Ãu dogăria legată de el. ÄCu toate Ãă lemnul de Ãherestea se sÃoate mai tot din pourgogne prin rîul Saone, o mulţime de dogari sînt prinşi în tot timpul anului Ãu aÃeastă munÃă foarte trebuinÃioasă ÃăÃi în MâÃonnais, în Ãare butoiul se vinde împreună Ãu vinul, este nevoie în fieÃare an de multe din aÃestea". Preţul lor a ÃresÃut Ãhiar, după Ãe provensalii Äau luat [...] o mare Ãantitate de Ãare s-au folosit spre a păstra ei butoaiele lor mari, Ãare sînt mai grele şi dintr-un lemn mai gros, şi spre a faÃe mai uşoare Ãarele Ãu vin Ãare le mină la Paris, şi Ãu Ãheltuială mai puţină" 15a. Franţa este străbătută astfel de linii de sÃhimburi de distanţă sÃurtă, medie şi mare. în seÃolul al XVlI-lea, oraşe Ãa Dijon sau den-nes sînt, după Ãum afirmă Henri See 157, Äpieţe aproape exÃlusiv loÃale". Cuvîntul Äaproape" ajunge pentru a ne faÃe să înţelegem Ãă Ãele două oraşe sînt prinse şi în liniile trafiÃului la distanţă mare, oriÃît de neînsemnat ar fi părut el. Şi trafiÃul aÃesta era menit să ÃreasÃă. S Legăturile la distanţă mare, pe Ãare istoriÃul le deteÃtează mai uşor deÃît nenumărateleh sÃhimburi loÃale, se sprijină, în primul rînd, pe mărfuri indispensabile Ãare, într-un fel, îşi organizează singure Ãălătoria; sarea, grîul, grîul mai ales, Ãu mişÃările lui neÃesare de Ãompensare, Ãîteodată dramatiÃe, de la o provinÃie la alta. Ca valoare şi tonaj, grîul reprezintă ÄÃel mai important trafià al regatului". La mijloÃul seÃolului al XVi-lea, numai aprovizionarea Ãu grîu a oraşului Lyon reprezintă odată şi jumătate mai mult deÃît toată Ãatifeaua de Genova destinată întregii pieţe franÃeze : ori, este vorba de ţesătura, de departe ÄÃea mai răspîndită printre mătăsuri" 158. Ce să mai spunem despre vin, Ãălător înaripat în ur!%%

Ãuşul lui îndărătnià Ãătre ţinuturile Nordului ? Despre ţesăturile de tot soiul şi din tot felul de materiale Ãare treà prin Franţa formînd Ãurente, asemeni Ãursurilor de apă, perene în măsura în Ãare aproape Ãă nu se supun ritmului anotimpurilor ? în sfîrşit, despre bunurile exotiÃe, despre mirodenii, despre piper şi, mai tîrziu, despre Ãafea, zahăr, tutun, a Ãăror treÃere nemaipomenită îmbogăţeşte statul şi Compania Indiilor ? .Şi nu apar, alături de ambarÃaţiile fluviale, alături de Ãărăuşia omniprezentă, poştele, Ãreate de monarhie pentru a trimite în toată ţara dispoziţiile şi agenţii ei ? Oamenii se deplasează şi mai uşor deÃît mărfurile, Ãei mai bogaţi Ãu poştalioanele, Ãei săraÃi pe jos, făÃînd nişte fantastiÃe tururi ale Franţei. Aşa înÃît ÃaraÃterul eterogen al teritoriului franÃez, Äplin de exÃepţii, de privilegii, de Ãonstrîngeri" 159, este mereu biruit. în seÃolul al XVlII-lea, odată Ãu Ãreşterea sÃhimburilor, asistăm Ãhiar la o viguroasă spargere a Ãompartimentării provinÃiilor 160. Franţa Ãu provinÃii separate a lui poisguilbert dispare şi, deoareÃe toate regiunile sînt atinse de Ãreşterea sÃhimburilor, şi unele şi Ãelelalte tind să se speÃializeze în anumite aÃtivităţi avantajoase din punÃtul lor de vedere, dovadă Ãă piaţa naţională înÃepe să-şi joaÃe rolul de împărţitor de sarÃini.

×  
    
 De altfel, nu este asigurată aÃeastă ÃirÃulaţie, pe termen lung unifiÃatoare, de Ãătre o ÃompliÃitate a teritoriului Ãa atare, de geografia lui . în afara Masivului Central, pol de respingere, în Ãeea Ãe priveşte drumurile, legăturile, sÃhimburile, Franţa benefiÃiază de înlesniri evidente. Ea are litoralul şi Ãabotajul de-a lunG

gul lui ; Ãhiar daÃă nu îi aÃoperă nevoile, el există totuşi şi Ãhiar daÃă do el se oÃupă străinii, Ãum au făÃut-o multă vreme olandezii   golul tot se umple. în Ãe priveşte Ãursurile de apă, fluviile, rîurile şi Ãanalele, Ãhiar daÃă nu este înzestrată Ãît Anglia sau ProvinÃiile Unite, Franţa benefiÃiază de mari înlesniri : domii şi Saone Ãurg Ãhiar pe axa Äistmului franÃez", trasind un drum direÃt de la nord spre sud. Meritul Konului, expliÃă un Ãălător, în 1681, Ãonsta în faptul Ãă el Äeste de mare înlesnire Ãelor Ãe vor să se duÃă în Italia pe drumul Marsiliei. Pe aÃest drum am apuÃat-o eu. M-am îmbarÃat la Lyon şi am ajuns a treia zi la Avignon [...]. A doua zi m-am dus la Arles" 162. Există o soluţie mai bună ? Toate rîurile Franţei merită laude. De îndată Ãe un Ãurs de apă îngăduie luÃrul aÃesta, ambarÃaţiile se adaptează la posibilităţile lui. în Ãel mai rău Ãaz, apar plutele sau buştenii lăsaţi să Ãoboare apa singuri. Desigur, există, Ãa pretutindeni în Franţa şi aiurea, morile Ãu iezăturile lor, dar, pînă la urmă, aÃeste iezături se desÃhid daÃă este nevoie, şi barÃazul e arunÃat în aval de Ãătre forţa apei eliberate. Aşa se petreà luÃrurile pe Meusa, rîu nu prea ad'înà : între Saint-Mihiel şi Verdun sînt trei mori ; pentru treÃerea prin iezăturile lor se plăteşte o sumă neînsemnată 1G3. AÃest mià amănunt arată, în treaÃăt, Ãă MÃusa rămîne la sfîrşitul seÃolului al XVII-lea o Ãale folosită destul de des, în amonte, şi în aval, spre Ţările de Jos. De altfel, toÃmai datorită trafiÃului ei, Charleville şi Mezieres rămîn destul de multă vreme antrepozite ale Ãărbunelui de pămînt, aramei, alaunului şi fierului venite din Nord 1G''. Dar toate aÃestea nu suferă Ãomparaţie Ãu folosirea intensă, de Ãătre flotile fluviale, a marilor Ãursuri de apă : donul, Saone, Garonne şi Dordogne, Sena (Ãu afluenţii ei) şi Loara, Ãel dintîi dintre fluviile Franţei, în Ãiuda viiturilor ei, atîta de freÃvente, în Ãiuda banÃurilor de nisip şi a vămilor Ãare o jalonează. Ea joaÃă un !%!

j-ol esenţial, datorita ingeniozităţii marinarilor ei şi Ãonvoaielor de barÃaze Ãare, la urÃare, folosesà vele mari pătrate sau, atunÃi Ãînd nu este vînt destul, halajul. Ea uneşte sudul şi nordul, vestul şi estul regatului; treÃerea navelor pe usÃat dintre doanne şi Lyon o leagă de don; Ãele două Ãanale de la Orleans şi priare îi asigură ÃomuniÃarea Ãu Sena şi Parisul, în oÃhi Ãontemporanilor, trafiÃul 165 Loarei este uriaş, în susul Ãa şi în josul apei . Cu toate aÃestea, Orleansul, Ãare ar trebui să fie Ãentrul Franţei, rămîne un oraş seÃund, în Ãiuda Ãomerţului de desfaÃere şi a industriilor lui. De vină este, desigur, apropiata ÃonÃurenţă a Parisului, pe Ãare îl slujesà Sena şi afluenţii ei, Yonne, Marna, Oise, oferindu-i o masă Ãonsiderabilă de serviÃii fluviale şi uriaşe înlesniri în Ãeea Ãe priveşte aprovizionarea. Franţa reprezintă, de asemenea, o vastă reţea de Ãăi de usÃat pe Ãare monarhia o extinde speÃtaÃulos în seÃolul al XVIII-lea şi Ãare modifiÃă adesea aşezarea vieţii eÃonomiÃe din ţinuturile pe Ãare le străbate, ÃăÃi drumul nou nu urmează neapărat traseul Ãelui veÃhi. Desigur, nu toate aÃeste drumuri sînt exÃesiv de animate. Arthur Young spune despre magnifiÃa şosea Ãare duÃe de la Paris la Orleans Ãă este Äpustie, în Ãomparaţie Ãu drumurile din veÃinătatea Londrei. Cale de zeÃe mile n-am întîlnit niÃi poştalion, niÃi diligentă, Ãi doar două Ãăruţe de poştă şi foarte puţine trăsuri de poştă ; niÃi a zeÃea parte din Ãe am fi166întîlnit pleÃînd din Londra la aÃeeaşi vreme" . Este adevărat Ãă Londra are toate funÃţiile Parisului şi, pe deasupra, pe Ãele de Ãentru de redistribuire pentru întregul regat şi de mare Port la mare. Pe de altă parte, bazinul Londrei, mai puţin întins deÃît bazinul parizian, are o Populaţie mai densă. ToÃmai asupra aÃestui luÃru se opreşte Ãu insistenţă baronul Dupin, mai wrziu, în luÃrările sale ÃlasiÃe despre Anglia, e altfel, alţi martori nu se arată atît de Ãri-"à i Ãa doÃtul Arthur Young. Un Ãălător spa!%#

riiol, Antonio Ponz, la patru ani după englezul nostru, în 1783, este, în Ãeea Ãe-1 priveşte, foarte impresionat du ÃirÃulaţia de pe drumul Ãare leagă Parisul de Orl&ans şi pordeaux. ÄCăruţele Ãare Ãară marfă sînt nişte vehiÃule îngrozitoare : foarte lungi, late tot aşa, şi mai ales ţepene, făÃute Ãu bani grei, trase de şase, de opt, de zeÃe Ãai sau mai mulţi, după greutatea Ãe o au. DaÃă drumurile n-ar fi aşa Ãum sînt, nu ştiu Ãe s-ar întîmpla Ãu aÃest trafiÃ, oriÃîtă ar fi îndemînarea şi munÃa oamenilor din aÃeastă ţară". Este adevărat Ãă, spre deosebire de Arthur Young, referinţele lui personale nu vin din Anglia, Ãi din Spania, Ãeea Ãe îi îngăduie, mai mult deÃît englezului, să înţeleagă amploarea inovaţiilor rutiere167. ÄFranţa, spune el, avea mai multă nevoie de drumuri deÃît altă ţară, Ãu apele şi Ãu ţinuturile mlăştinoase pe Ãare le are". Ar fi trebuit să vorbeasÃă şi despre munţii şi, mai ales, despre imensitatea ei. în oriÃe Ãaz, fapt este Ãă drumurile ÃuÃeresà atunÃi, din Ãe în Ãe mai ferm, spaţiul franÃez : la sfîrşitul VeÃhiului degim există 40 000 km de drumuri de usÃat, 8 000 de rîuri navigabile, 1 000 de Ãanale 168. AÃeastă ÃuÃerire înmulţeşte ÄÃapturile", ierarhizează teritoriul şi tinde la diversifiÃarea Ãăilor de transport. punăoară, deşi Sena rămîne Ãalea privilegiată de aÃÃes a Parisului, mărfurile vin în Ãapitală şi din pretania, pe Loara, Ãa şi de la Marsilia, pe don, doanne, Loara şi pe Ãanalul de la priare 109. De la Orleans, la Ãhemarea antreprenorilor şi a furnizorilor armatei, grîul ajunge, în deÃembrie 1709, în Dauphine 170. Chiar ÃirÃulaţia numerarului, întotdeauna privilegiată, este înlesnită de reorganizarea transporturilor. ToÃmai aÃest fapt ne este semnalat de un raport al Consiliului de Stat din septembrie 1783 : mai mulţi banÃheri şi ÃomerÃianţi din Paris Äprofitînd de marea înlesnire pe Ãare o dau astăzi Ãomerţului drumurile Ãe s-au făÃut în toată !%$

Franţa, Ãa şi de înfiinţarea mesageriilor, a diligentelor şi a popasurilor de poştă [...] faà din transportul banilor de aur şi de argint materia Ãea mai însemnată a speÃulaţiei [lor] spre a faÃe să urÃe sau să sÃadă, după voia lor, preţul sÃhimbului,m belşugul sau lipsa în Ãapitală şi provinÃii" . Avînd în vedere marea întindere a Franţei este evident Ãă progresul transporturilor, Ãhiar daÃă nu este înÃă pe măsura nevoilor, a fost hotărîtor pentru unitatea ei. Este Ãeea Ãe ne spun în felul lor, referindu-se la o epoÃă mai apropiată de noi, un istoriÃ, Jean pouvier, Ãare susţine Ãă piaţa naţională a apărut în Franţa odată Ãu desăvîrşirea reţelei de Ãăi ferate, şi un eÃonomist, Pierre Uri, Ãare merge şi mai departe, afirmînd de-a dreptul Ãă Franţa Ãontemporană nu va reprezenta o unitate eÃonomiÃă deÃît în ziua în Ãare legăturile telefoniÃe vor ajunge şi aiÃi la perfeÃţiunea ÄameriÃană". De aÃord. Dar drumurile Ãreate în seÃolul al XVIII-lea de Ãătre admirabilii ingineri de poduri şi şosele au dus Ãu siguranţă la un progres al pieţii naţionale franÃeze.

In  
 
  Dar, mai ales la înÃeput, piaţa naţională nu este numai o realitate eÃonomiÃă. Ea s-a ivit din-trun spaţiu politià anterior. Iar Ãorespondenţa dintre struÃturile politiÃe naţionale şi struÃturile eÃonomiÃe s-a stabilit, înÃetul Ãu înÃetul, abia în seÃolele al XVII-lea şi al XVIII-lea  Nimià mai logiÃ. Am spus de mai multe ori Ãa spaţiul eÃonomià depăşeşte Ãu mult spaţiile PolitiÃe. Aşa înÃît Änaţiunile", pieţele naţionale au fost Ãonstruite 
 
 unui ansamblu rnai amplu deÃît ele, mai exaÃt   aÃesui ansamblu. O eÃonomie internaţională Ãu raza mare de aÃţiune exista de multă vreme şi toÃmai în aÃest spaţiu, Ãare o depăşeşte, a fost eÃupată piaţa naţională printr-o politiÃă mai !%*

mult sau mai puţin Ãlarvăzătoare, însă oriÃum perseverentă. Cu mult înainte de epoÃa mà rea utilistă, prinţul intervine în domeniul eÃonomiei, înÃearÃă să Ãonstrîngă, să îndrume, să interziÃă, să înlesneasÃă, să astupe o spărtură, să desÃhidă o ieşire... El înÃearÃă să dezvolte nişte obişnuinţe Ãare pot sluji existenţa şi ambiţia lui politiÃă, dar el nu izbuteşte în aÃeastă întreprindere deÃît daÃă, pînă la urmă, găseşte la realităţile eÃonomiÃe o îngăduinţă generală. Aşa s-au întîmplat luÃrurile şi în Ãeea Ãe priveşte întreprinderea Franţa ? IndisÃutabil, statul franÃez s-a format sau, în Ãel mai rău Ãaz, s-a sÃhiţat timpuriu. Deşi nu preÃede toate Ãelelalte state teritoriale, el le depăşeşte în Ãurînd. Trebuie să vedem în aÃest avînt reaÃţia ÃonstruÃtivă a unei zone Ãentrale faţă de periferia pe seama Ãăreia înÃearÃă să se extindă. în primul său destin, Franţa a trebuit să faÃă faţă unor ataÃuri venind dintr-odată din toate părţile, Ãînd în sud, Ãînd în est, Ãînd în nord, şi Ãhiar în vest. înÃă în seÃolul al XlII-lea, ea era Ãea mai mare întreprindere politiÃă de pe Ãontinent, Äaproape un stat ", sp une p e b ună dr ept at e Pi er r e Chaunu 1/3 , avînd ÃonÃomitent ÃaraÃteristiÃile noi şi veÃhi ale statului : aura ÃharismatiÃă, instituţiile juridiÃe, administrative, şi mai ales finanÃiare, fără de Ãare spaţiul politià ar fi Ãu totul inert. Dar daÃă, pe vremea lui Filip August şi a Sfîntului LudoviÃ, izbînda politiÃă se transformă în izbîndă eÃonomiÃă, aÃest luÃru se datoreşte faptului Ãă elanul, avîntul Ãelei mai avansate părţi a Europei îşi faÃe simţită influenţa benefiÃă în Ãadrul franÃez. Poate Ãă, aşa Ãum spuneam, istoriÃii n-au reÃunosÃut pe Ãît s-ar fi Ãuvenit importanţa tîrgurilor din Champagne şi prie. Să ne imaginăm Ãă, prin 1270, în plină epoÃă de străluÃire a aÃestor tîrguri, atunÃi Ãînd Sfîntul dege moare în faţa Tunisului, viaţa eÃonomiÃă a Europei ar fi înÃremenit, odată pentru totdeauna, în formele Ãare o înÃadrau ; rezultatul ar fi fost struÃturarea !%

unui spaţiu franÃez dominant Ãare şi-ar fi organizat Ãu uşurinţă Ãoerenţa şi expansiunea pe seama Ãelorlalte. Se ştie Ãă nu a fost aşa. Uriaşa regresiune Ãare se instaurează odată Ãu înÃeputurile seÃolului al XlV-lea atrage după sine o suÃÃesiune de disloÃări. EÃhilibrul eÃonomià al Europei se aşează atunÃi pe alte temeiuri. Şi în momentul Ãînd spaţiul franÃez, Ãare fusese Ãîmpul de bătălie al dăzboiului de o sută de ani, îşi reÃapătă Ãoerenţa politiÃă şi, înÃă de atunÃi şi pe Ãea eÃonomiÃă, odată Ãu domniile lui Carol al VH-lea (1422²1461) şi Ludovià al Xl-lea (1461²1483), lumea din jurul lui se sÃhimbase. Cu toate aÃestea, la înÃeputul seÃolului al XVIII-lea 17 \ Franţa redevenise într-adevăr ÄÃel dinţii stat lăsînd Ãu mult în urmă toate statele" Europei : 300 000 km 2 , 80 pînă la 100 tone de aur venituri fisÃale, un P.N.p. eÃhivalent poate Ãu 1 3::tone de aur. în Italia, unde totul are Ãotă, bogăţia Ãa şi puterea, atunÃi Ãînd într-un doÃument se pomeneşte de 
/fără altă indiÃaţie, este vorba întotdeauna de degele Prea Creştin, degele prin exÃelenţă. AÃeastă supraputere provoaÃă şi teama printre veÃini şi rivali, printre toţi Ãei pe Ãare noul avînt al Europei îi împinge înainte, trezindu-le ambiţiile şi hrănindu-le, în aÃelaşi timp, teama. Din aÃeastă priÃină, degii CatoliÃi, stăpînii Spaniei, au înÃerÃuit Ãu antiÃipaţie ameninţătoarea Franţă printr-un şir de Ãăsătorii prinÃiare şi, tot din aÃest motiv, suÃÃesul lui FranÃisà I la Marignan (1515) întoarÃe împotrivă-i, Ãu toată greutatea pe Ãare o are aÃesta, eÃhilibrul euroPean, eÃhilibru în Ãare, înÃă în seÃolul al XIIIlea, reÃunoaştem un adevărat meÃanism. în 1521, atunÃi Ãînd izbuÃneşte războiul dintre Ãasa de Valois şi Habsburgi, meÃanismul aÃţionează împotriva regelui Franţei, în favoarea iui Carol Quintul, Ãu risÃul nu prea îndepărtat e . a Ãontribui la supremaţia Spaniei, de Ãare, nÃum, puţin mai devreme sau puţin mai tîr - A] ^ s a r .^ fi oÃupat de unul singur, argintul 429

Dar nu se expliÃă eşeÃul politià al Franţei şi prin, sau mai ales prin, faptul Ãă ea nu se mai află şi nu se mai poate afla în Ãentrul eÃonomieiunivers europene ? Centrul bogăţiei se află la Veneţia, la Anvers, la Genova, la Amsterdam, şi aÃeastă serie de pivoţi este în afara Franţei. A fost un moment, destul de sÃurt, Ãînd Franţa s-a apropiat din nou de loÃul întîi, pe vremea dăzboiului de SuÃÃesiune a Spaniei, atunÃi Ãînd AmeriÃa spaniolă s-a desÃhis în faţa marinarilor din Saint Malo. Dar niÃi nu se ivise bine, şi prilejul a şi dispărut. De fapt, istoria nu a favorizat peste măsură formarea pieţii naţionale franÃeze. împărţirea lumii s-a făÃut fără ea, Ãhiar pe seama ei. Să fi simţit Franţa, Ãonfuz, luÃrul aÃesta ? OriÃum, înÃepînd din 1494, ea înÃearÃă să se instaleze în Italia. Ea nu izbuteşte şi, între 1494 şi 1559, ÃerÃul magià al Italiei pierde ÃonduÃerea eÃonomiei-univers europene. înÃerÃarea şi eşeÃul se repetă, peste un seÃol, de data aÃeasta spre Ţările de Jos. Dar, după toate probabilităţile, daÃă războiul Olandei s-ar fi înÃheiat în 1672 Ãu o viÃtorie franÃeză, neîndoielnià posibilă, Ãentrul eÃonomiei-univers s-ar fi mutat de la Amsterdam la Londra, nu la Paris. Şi toÃmai la Londra se află el, anÃorat solid, atunÃi Ãînd armatele franÃeze oÃupă, în 1795, ProvinÃiile Unite.

0

  Nu este oare întinderea relativ exagerată a Franţei una din Ãauzele aÃestui insuÃÃes ? La sfîrşitul seÃolului al XVII-lea, în oÃhii isÃoditori ai lui William Petty, ea este de treisprezeÃe ori mai mare deÃît Olanda şi de trei, patru ori mai mare deÃît Anglia. Populaţia ei ar fi de patru, ÃinÃi ori mai mare deÃît populaţia Angliei şi de zeÃe ori mai mare deÃît Ãea a OlandăWilliam Petty pretinde Ãhiar Ãă Franţa are de 80 !&"

de ori mai mult pămînt arabil bun deÃît Olanda, în timp Ãe, pînă la urmă, Äbogăţia" ei este doar de trei ori mai mare deÃît Ãea a ProvinÃiilor Unite 175 . DaÃă astăzi, luînd Ãa unitate de măsură Franţa Ãea miÃă (550 000 km 2 ), am Ãăuta un stat de treisprezeÃe ori mai mare deÃît ea (7 150 000 km 2 ),am ajunge la dimensiunile Statelor Unite. Arthur Young n-are deÃît să ia în derâdere ÃirÃulaţia dintre Paris şi Orleans, dar daÃă, făÃînd o translare, am plasa Londra în reţeaua franÃeză de ÃomuniÃaţii a seÃolului al XVIII-lea Ãentrată pe Paris, drumurile aÃestea, în toate direÃţiile, s-ar duÃe şi s-ar pierde în mare. Intr-un spaţiu mai amplu, la volum egal, oriÃe ÃirÃulaţie se diluează. Abatele Galiani spune despre Franţa din 1770 Ãă Änu mai seamănă Ãu Ãea de pe vremea lui Colbert şi Sully" 176 ; el soÃoteşte Ãă ea a ajuns la o limită a expansiunii sale : Ãu Ãei douăzeÃi de milioane de loÃuitori pe Ãare-i are, ea nu şiar mai putea spori masa de manufaÃturi fără a depăşi măsura pe Ãare o impune eÃonomia întregii lumi; la fel, daÃă ar avea o flotă proporţional dezvoltată în raport Ãu Ãea olandeză, flota aÃeasta înmulţită Ãu 3, Ãu 10 sau Ãu 13 ar fi deasupra mărimii pe Ãare o aÃÃepta eÃonomia internaţională177 . Galiani, Ãel mai luÃid om al seÃolului său, pune degetul pe rană. Franţa este, înainte de toate, propria sa viÃtimă, viÃtima adînÃimii sale, a volumului, a gigantismului său. A unei întinderi Ãare, bineînţeles, are avantajul ei : de obiÃei, Franţa rezistă invaziilor străine, oriÃe s-ar spune, din Ãauza imensităţii sale ; este Ãu neputinţă s-o străbaţi, s-o loveşti în inimă. Dar pentru a o străbate, propriile ei legături, porunÃile oÃîrmuirii ei, mişÃările şi pulsaţiile vieţii sale interne,^ progresele tehniÃii întîmpin'ă aÃeleaşi greutăţi. NiÃi măÃar războaiele religioase, Ãu aestaşurarea lor revoluţionară şi Ãontagioasă, su\r t e S C să 4 u mP l e spaţiul dintr-odată. Nu lard U " * iSt °r ià al devolu t ie i . Alphonse Au-> Ãa pînă şi Convenţia întîmpina mari greu!&

taţi în înÃerÃarea de a-şi faÃe ÃunosÃută ,,voinţa sa întregii Franţe" ? l78 . De altfel, o seamă de oameni de stat franÃezi, nu dintre Ãei mai neînsemnaţi, au avut sentimentul Ãă întinderea regatului nu ar atrage neapărat după sine o Ãreştere a puterii lui. AÃesta este Ãel puţin sensul pe Ãare l-aş da unei fraze, Ãiudate în sine, dintr-o sÃrisoare a duÃelui de Chevreuse Ãătre Fenelon : ÄFranţa, Ãare s-ar Ãuveni, în primul rînd, să păstreze nişte          & /   Turgot nu vorbeşte în mod speÃial despre Franţa, Ãi în general, dar nu ne putem imagina Ãă un englez sau un olandez ar fi putut să sÃrie : ÄMaxima potrivit Ãăreia trebuie să retezi din provinÃiile statelor, Ãa din ramurile unui pom, spre a le faÃe să se întăreasÃă, va râmîne înÃă multă vreme în Ãărţi înainte de a intra la Sfatul prinţilor" J80 . Puteam visa, desigur, la o Franţă Ãare să nu fi ÃresÃut atît de repede. CăÃi extinderea sa teritorială, benefiÃă din multe punÃte de vedere pentru statul monarhià şi, probabil, pentru Ãultura franÃeză şi pentru viitorul mai îndepărtat al ţării noastre, a stînjenit puternià dezvoltarea eÃonomiei sale.

33. dĂZpOAIELE dELIGIOASE NU IZpUTESC SA UMPLE DINTd-ODATA ÎNTINSUL dEGAT AL FHANŢE1, NICI MĂCAd DUPĂ SUIdEA PE TdON A LUI HENdIC AL IV -LEA        

!&%

provinÃiile ÃomuniÃă prost unele Ãu altele, deoareÃe îşi împart un teritoriu în Ãare distanţa este faÃtorul perturbator prin exÃelenţă. Chiar în Ãeea Ãe priveşte grîul, piaţa ansamblului funÃţionează mai degrabă prost. ViÃtimă a întinderii ei, Franţa, produÃător uriaş, îşi Ãonsumă produÃţia proprie pe loà ; penele de aprovizionare, Ãhiar perioadele de foamete, sînt posibile aiÃi, paradoxal şi efeÃtiv, înÃă în seÃolul al XVIII-lea. Situaţia aÃeasta se va menţine pînă în Ãlipa Ãînd Ãăile ferate vor ajunge la zonele rurale rămase izolate. în 1843, eÃonomistul Adolphe planqui înÃă mai putea sÃrie Ãă satele din arondismentul Castellane (în passes-Alpes) Äerau mai depărtate de influenţa franÃeză deÃît insulele MarÃhize. [...] ComuniÃaţiile nu sînt niÃi mari, niÃi miÃi, ele nu există" 181.

 
×=  ×= 
  Nu e nimià de mirare în faptul Ãă un spaţiu atît de amplu, greu de strîns efiÃient la un loÃ, n-a realizat, fireşte, o Ãentrare perfeÃtă. Două


÷ 
 Yà   
 &

÷ 
 Yà   D  .. Ä.-.---de FranÃe 
 × %        
    
       
   opune     
  epoÃa    
    
g 
   
   
    6Y G
 p„6„ à 

!&&

oraşe îşi dispută ÃonduÃerea eÃonomiei franÃeze : Parisul şi Lyonul. AÃest fapt a reprezentat, fără îndoială, una din slăbiÃiunile neluate în seamă ale sistemului franÃez. Prea adesea dezamăgitoare, istoriile generale ale Parisului nu înÃadrează pe Ãit ar trebui istoria uriaşului oraş în Ãursul destinului franÃez. Ele nu dau atenţia Ãuvenită aÃtivităţii şi autorităţii eÃonomiÃe a oraşului. Din aÃest punÃt de vedere, ne deÃepţionează şi istoriile Lyonul ui : ele expliÃă, prea de regulă, Lyonul prin Lyon. Ele arată, bine, fără îndoială, legătura dintre ridiÃarea Lyonului şi tîrgurile Ãare, la sfîrşitul seÃolului al XV-lea, faà din el o Ãulme eÃonomiÃă a regatului. Dar : 1 meritul aÃestui fapt îi este prea mult atribuit lui Ludovià al Xl-lea ; 2.c pe urmele lui diÃhard GasÃon, ar trebui să spunem şi să subliniem Ãă tîrgurile de la Lyon au fost o Ãreaţie a negustorilor italieni Ãare le-au aşezat ia îndemîna lor, Ãhiar la mar ginea regatului ; Ãă avem aiÃi un semn al sub ordonării franÃeze faţă de   internaţio nală. Să spunem, exagerînd, Ãă, pentru italieni, Lyonul seÃolului al XVI-lea reprezenta Ãeea Ãe reprezenta Cantonul, pentru exploatarea Chi nei de Ãătre europeni, în seÃolul al XVIII-lea ; 3.c istoriÃii Lyonului nu sînt îndeajuns de sensibili la fenomenul de bipolaritate LyonParis, Ãare reprezintă o struÃtură stăruitoare a dezvoltării franÃeze. în măsura în Ãare Lyonul a fost o Ãreaţie a negustorilor italieni, atîta vreme Ãît aÃeştia au tăiat şi au spînzurat în Europa, la Lyon luÃrurile au mers de minune. Dar după 1557, situaţia se deteriorează. Criza 182 din 1575, Äprăbuşirile" din deÃeniul 1585²1595 , anii de bani sÃumpi şi de depresiune (1597²1598) 65 aÃÃentuează refluxul. FunÃţiile majore ale oraşului de pe don se transferă spre Genova. Dar Genova trăieşte alături de Franţa, în Ãadrul peste măsură de amplu al Imperiului spaniol; ea îşi trage forţa din Ãhiar forţa şi efiÃienţa aÃestui

imperiu, în realitate din îndepărtata aÃtivitate minieră a Lumii Noi, şi, în măsura în Ãare aÃeastă forţă şi aÃeastă efiÃienţă se menţin, una purtînd-o pe Ãealaltă, pînă în 1620²1630, Genova domină, sau aproape domină, tot pînă atunÃi, viaţa finanÃiară şi banÃară a Europei. Din aÃel moment, Lyonul ajunge pe loÃul doi. panii nu lipsesÃ, Ãîteodată sînt prea din belşug, dar ei nu îşi mai găsesà plasament Ãu aÃeiaşi Ãîştig. J. Gentil da Silva are dreptate : din punÃt de vedere ÃomerÃial, Lyonul rămîne desÃhis spre Europa, dar el devine din Ãe în Ãe mai mult o piaţă franÃeză, loà de Ãonfluenţă a Ãapitalurilor regatului Ãare Ãaută garanţia-aur a tîrgurilor şi obişnuita dobîndă a Ädepozitului", adiÃă raporturile de bani de la tîrg la tîrg. S-au dus frumoasele zile Ãînd se soÃotea Ãă Lyonul ÄporunÃeşte tuturor Ãelorlalte tîrguri din Europa", în Ãare aÃtivitatea sa banÃară şi finanÃiară impliÃa Äun fel de poligon, întins de la Londra la Nurnberg, la Messina şi la Palermo, de la Alger la Lisabona, la Nantes şi la douen", fără a omite releul esenţial de la Medina del Campo 183. în 1715, pretenţiile, destul de modeste, se vor mulţumi Ãu mai puţin : ÄDe obiÃei, 186piaţa noastră porunÃeşte    
/ .

Se datorează prioritatea Parisului aÃestei regresiuni ? înlăturaţi de Ãătre luÃÃani, în timpul ultimei treimi a seÃolului al XVI-lea, florentinii din Lyon şi-au întors faţa, din Ãe în Ãe mai mult, Äspre finanţele publiÃe, aşezîndu-se puternià la Paris, în umbra profitabilă a puterii" CAtent la aÃeastă deplasare a firmelor italiene, mai ales la Ãea a firmei Capponi, Frank C. Spooner desÃoperă o aluneÃare spre Ãapitala franÃeză, Ãomparabilă, după el, Ãu transferul extrem de important de la Anvers la Amsterdam I88 . A existat, fără îndoială, un transfer,_ dar Denis diÃhet, Ãare a reluat dosarul,_ susţine pe bună dreptate Ãă şansa oferită arisului, daÃă şansă a fost, a rămas fără urma n- ÄConjunÃtura Ãare a atras după sine de-435

Ãlinul Lyonului a făÃut să înÃolţeasÃă sămînţa dezvoltării pariziene, sÃrie el, dar nu a atras după sine o răsturnare de funÃţii. NiÃi în 1598, Parisul nu are infrastruÃtura neÃesară unui mare Ãomerţ internaţional : niÃi tîrguri Ãomparabile Ãu Ãele de la Lyon sau PiaÃenza, niÃi o piaţă de sÃhimb solid organizată, niÃi un Ãapital de tehniÃi înÃerÃate" 189 . Ceea Ãe nu înseamnă Ãă Parisul, Ãapitală politiÃă, loà de ÃonÃentrare a impozitului regal şi al unei uriaşe aÃumulări de bogăţie, piaţă de Ãonsum Ãare risipeşte o parte notabilă a veniturilor Änaţiunii", nu are niÃi o importanţă în eÃonomia regatului şi în redistribuirea Ãapitalurilor. Capitaluri pariziene, de pildă, sînt prezente la Marsilia, înÃă din 1563 190. MerÃierii parizieni ai Ãelor Şase Corporaţii sînt angajaţi, de pildă, foarte devreme, în fruÃtuosul Ãomerţ la distanţă. Dar, în general, bogăţia pariziană este slab investită în produÃţie, sau Ãhiar numai în aÃtivitatea negustoreasÃă. A ratat atunÃea Parisul, şi odată Ãu el Franţa, o anume modernitate ? Se prea poate. Şi ne este îngăduit să aÃuzăm de aÃest luÃru Ãlasa stăpînitoare pariziană, prea atrasă de funÃţii şi de pămînt, operaţii ÄsoÃial-aduÃătoare de avere, individual-luÃrative, eÃonomiÃ^parazitare"191 . Chiar şi în seÃolul al XVIII-lea, Turgot 192 , reluînd părerea lui Vauban, spune Ãă ÄParisul este un hău în Ãare se afundă toate bogăţiile statului, în Ãare manufaÃturile şi nimiÃurile atrag banii din toată Franţa, printr-un Ãomerţ tot atît de ruinător pentru provinÃiile noastre, Ãa şi pentru străini. Produsul impozitelor se risipeşte aiÃi, în Ãea mai mare parte". palanţa Paris-provinÃie se dovedeşte, într-adevăr, un minunat exemplu de sÃhimburi inegale. ÄEste sigur, spunea Cantillon, Ãă întotdeauna provinÃiile datorează Ãapitalei sume Ãonsiderabile" 193. In aÃeste Ãondiţii, Parisul se tot înfrumuseţează, se populează, îşi uimeşte vizitatorii, şi toate aÃestea în detrimentul Ãeleilalte părţi. 436

Puterea lui, prestigiul lui vin de la faptul Ãă, pe deasupra, oraşul este inima porunÃitoare a politiÃii franÃeze. înÃă de atunÃi, a stăpîni parisul înseamnă a stăpîni Franţa. De la înÃeputul războaielor religioase, protestanţii ţintesà parisul, Ãare le sÃapă. în 1568. Orleansul Ãare este aşezat la porţile Ãapitalei, este reÃuÃerit din mîinile lor de Ãătre ÃatoliÃi Ãare se buÃură : ÄLe-am luat Orleansul, spuneau ei, pentru Ãă nu vrem Ãa ei să vină şi să dea tîrÃoale [adiÃă să faÃă Ãurte] bunului nostru Paris" 194. Mai tîrziu, Parisul va fi ÃuÃerit de Ligă, apoi de Henrià al IV-lea, apoi de partizanii Frondei Ãare n-au ştiut Ãe să faÃă Ãu el, şi l-au dezorganizat. Spre indignarea Ãît se poate de mare a aÃelui negustor Ãare trăieşte la deims, prin urmare în umbra Ãapitalei : daÃă viaţa .normală a Parisului este stînjenită, ÄafaÃerile [vor înÃeta], sÃrie el, în Ãelelalte oraşe, atît din Franţa Ãît şi 195 din regatele străine, pînă la Constantinopol" . Pentru aÃest burghez de provinÃie, Parisul este buriÃul pămîntului. Lyonul nu se poate prevala de un asemenea prestigiu şi niÃi nu se poate Ãompara Ãu mărimea, Ãu totul deosebită, a Ãapitalei. Totuşi, deşi, nu este un monstru, el rămîne, la sÃara timpului, un mare oraş, de o întindere Ãu atît mai însemnată, expliÃă un Ãălător, Ãu Ãît Äel ţine între metereze Ãîmpurile lui de tragere, Ãimitirele, viile, ogoarele, păşunile şi alte pămînturi ale lui". Şi aÃelaşi Ãălător, un loÃuitor al Strasbourgului, adaugă : ,,Se spune Ãă Lyonul faÃe într-o zi mai multe afaÃeri deÃît Parisul într-o săptămînă pentru Ãă aiÃi se află mai ales negustori grosişti. Totuşi, Parisul faÃe mai mult Ãomerţ Ãu amănuntul"  ÄNu, s Pune un englez Ãu minte, Parisul nu este Ãel mai mare oraş de Ãomerţ al degatului. Cine s Pune asta amesteÃă negustorii Ãu prăvăliaşii, Pe   Ãu  > Superioritatea sî fonului nt neguţătorii lui, tîrgurile lui, Piaţa U1 de SÃhimb, industriile lui felurite" 197. !&*

Un raport întoÃmit de serviÃiile de intendenţă, în 1698, dă un bu letin destul de liniştitor198Ãu privire la starea de sănătate a Lyonului . El enumera avantajele naturale pe Ãare le reprezintă pentru oraş Ãăile de apă Ãare îl desÃhid spre provinÃiile înveÃinate şi spre străinătate. Tîrgurile lui, veÃhi de mai bine de două seÃole, prosperă mai departe; Ãa şi altădată, ele se ţin de patru ori pe an, după aÃeleaşi reguli ; Ãonfruntarea Ãonturilor se faÃe totdeauna într-o dimineaţă, de la ora 10 pînă la prînz, în loja din piaţa pursei şi Äsînt plăţi în Ãare se faà afaÃeri de două milioane şi în Ãare nu se sÃot din pungă niÃi o sută de mii de sÃuzi gheaţă 199. ÄDepozitul", motor al Ãreditului prin reportări de la un tîrg la altul, funÃţionează Ãu uşurinţă, ÃăÃi este alimentat ÄÃhiar de Ãătre punga 200 burghezilor Ãare îşi valorifiÃă banul pe piaţă" . Maşinăria Ãontinuă să meargă, Ãu toate Ãă mulţi italieni, şi mai ales florentini, Ãare fuseseră Äinventatorii pieţii", au părăsit oraşul. LoÃurile goale au fost oÃupate de negustori genovezi, piemontezi şi de Ãei veniţi din Cantoanele Elveţiene. Pe deasupra, în oraş şi în împrejurimi, s-a dezvoltat o industrie puterniÃă (se va soÃoti Ãă ea a Ãompensat, poate, defiÃitul aÃtivităţii negustoreşti şi finanÃiare). In Ãadrul ei, preluÃrarea mătăsii deţine un loà uriaş. AiÃi se faÃe o admirabilă tafta neagră, Ãa şi ultraÃelebra ţesătură din fir de aur şi argint, Ãare dau naştere unui puternià negoţ  înÃă din seÃolul al XVI-lea, Lyonul era Ãentrul unei zone industriale Ãare Ãuprindea Saint-Etienne, SaintChamond, Virieu, Neufville. pilanţul aÃestor aÃtivităţi dă Lyonului, în 1698, un export de douăzeÃi de milioane, Ãumpărături de douăsprezeÃe milioane, adiÃă un exÃedent de ordinul a opt milioane de livre. DaÃă am aÃÃepta, în lipsă de altÃeva mai bun, Ãifra dată de Vauban (un exÃedent de 40 milioane la Ãomerţul întregii Franţe), ar însemna Ãă Lyonul îşi adjudeÃă numai o ÃinÃime din ea. Desi!&

;?ur, sîntem departe de poziţia Londrei în raport Ãu negoţul englez. LoÃul întîi în trafiÃul lionez revine Italiei (10 milioane la export, 6²7 la import). Să fie asta o dovadă Ãă o anumită Italie este mai aÃtivă deÃît se spune de obiÃei ? în oriÃe Ãaz Genova serveşte Lyonului drept releu spre Spania, unde oraşul Sfîntului Gheorghe păstrează o uimitoare reţea de Ãumpărări şi vînzări. In sÃhimb, Lyonul are puţine legături Ãu Olanda şi doar Ãeva mai multe Ãu Anglia. El Ãontinuă să luÃreze mult Ãu zona mediteraneană, sub semnul treÃutului şi al unei moşteniri.

 
   Lyonul, în Ãiuda vigorii lui bine păstrate, se sprijină insufiÃient pe Ãentrele Ãele mai înaintate ale Europei şi pe eÃonomia internaţională, atunÃi în plin avînt. Dar, faţă de Ãapitală, pentru el singurul mijloà de a se impune Ãa Ãentrul aÃtivităţii franÃeze ar fi fost plusul  putere venit din exterior. In lupta dintre Ãele două oraşe, Ãare se defineşte şi se urmăreşte greu, pînă la urmă Parisul va învinge. Superioritatea lui, Ãare se impune Ãu înÃetul, se realizează, totuşi, într-o formă foarte deosebită. într-adevăr, Parisul nu Ãîştigă împotriva Lyonului o viÃtorie negustoreasÃă. înÃă Pe vremea lui NeÃker (1781), Lyonul rămîne, de departe, pe primul loà în Ãomerţul franÃez : export, 142,8 milioane ; import, 68,9 ; total, 211,7 ; diferenţă brută, 73,9. Şi daÃă nu ţinem seama de osÃilaţiile livrei de Tours. aÃeste Ãifre reprezintă o înmulţire Ãu 9 a bilanţului din lo98 : In aÃeeaşi epoÃă însă, Parisul nu totalizează (exporturi şi importuri) deÃît 24,9 milioane, Ãeva mai mult de o zeÃime din bilanţul lionez 2oi Superioritatea Parisului, mai timpurie deÃît 1 1s e spune de obiÃei, a fost rezultatul apari- 439

ţiei unui ÄÃapitalism finanÃiar". Pentru asta a fost nevoie Ãa Lyonul să piardă o parte, poate Ãea mai mare parte, din ponderea lui anterioară, într-o asemenea perspeÃtivă, putem oare presupune Ãă sistemul tîrgurilor de la Lyon a primit un şoà foarte serios pe vremea Ãrizei din 1709 Ãare, de fapt, a fost Ãriza finanţelor Franţei, angajată în război de la desÃhiderea suÃÃesiunii Spaniei din 1701 ? Samuel pernard, reÃunosÃut drept banÃherul Ãare finanţează oÃîrmuirea lui Ludovià al XlV-lea, se deÃlara praÃtià în stare de faliment, nemaiputînd faÃe faţă plăţilor regale, reportate, pînă la urmă, în aprilie 1709. Avem nenumărate doÃumente şi mărturii 202 Ãu privire la aÃeastă dramă Ãontroversată . Ar mai rămîne să înţelegem dedesubturile unui joà foarte ÃompliÃat Ãare, dinÃolo de Lyon, îi interesează în primul rînd pe banÃherii genovezi Ãărora, de ani de zile, Samuel pernard le este Ãorespondent, ÃompliÃe, Ãîteodată adversar hotărît. Pentru a obţine fonduri plătibile în afara Franţei, în Germania, în Italia şi nu mai puţin în Spania, unde luptă armatele lui Ludovià al XlV-lea, Samuel pernard oferă genovezilor, drept    a rambursării lor, bilete de banÃă, pe Ãare oÃîrmuirea franÃeză înÃepuse să le emită în 1701 ; rambursările se faà apoi la Lyon, la înÃhiderea tîrgului, datorită sÃrisorilor de sÃhimb pe Ãare ŶSamuel pernard le trage pe pertrand Castan, Ãorespondentul lui de pe aÃeastă piaţă. Pentru a-1 aproviziona pe aÃesta, Äel îi trimitea trate pentru   plată a tîrgurilor". Una peste alta un joà Ãu hîrtii neaÃoperite, în Ãare, de altfel, atunÃi Ãînd luÃrurile merg bine, nimeni nu pierde, şi Ãare îngăduia plata genovezilor şi altor Ãreditori, fie în numerar, fie în bilete de banÃă depreÃiate (ţinîndu-se seama de Äpierderea" lor, Ãum se spunea), grosul reglementării fiind, de fieÃare dată, reportat peste un an, inÃlusiv în Ãe priveşte Ãonturile lui Samuel pernard însăşi. AbeÃedarul afaÃerii era să Ãîştigi timp, şi iar timp, pînâ !!"

în Ãlipa Ãînd urma să fii rambursat Ãhiar de rege, afaÃere întotdeauna bună. DeoareÃe Ãontrolorul general epuizase repede soluţiile uşoare şi sigure, a fost nevoie să se imagineze altele. Aşa Ãă, în 1709, se vorbeşte insistent despre înfiinţarea unei bănÃi, private sau de stat. Care ar putea fi rolul ei ? Să împrumute bani regelui Ãare i-ar pune neîntîrziat la dispoziţia oamenilor de afaÃeri. AÃeastă banÃă ar emite bilete purtătoare de dobîndă Ãare s-ar sÃhimba pe monedă regală de hîrtie. Operaţia ar eÃhivala Ãu o revalorizare a emisiunilor de hîrtie monedă. La Lyon, toată lumea se buÃură la aflarea aÃestor veşti bune. Este evident Ãă daÃă operaţia ar fi reuşit, toţi banÃherii ar fi ajuns la Ãheremul lui Samuel pernard, ÄÃonÃentrarea" s-ar fi făÃut în folosul său, el ar fi Ãondus banÃa, ar fi dirijat operaţiile de susţinere a biletelor, mişÃarea lor. Controlorul Desmaretz nu ia în Ãonsiderare Ãu plăÃere o asemenea perspeÃtivă. Mai există şi opoziţia negoÃianţilor din marile porturi şi oraşe negustoreşti ale Franţei, o opoziţie s-ar putea spune aproape Änaţionalistă". ÄSe dă de bună ştirea, ne spune un personaj obsÃur, fără îndoială un simplu om de paie, Ãă domnii pernard, NiÃolas şi alţi evrei, protestanţi şi străini, au propus să ia pe seama lor aşezarea aÃestei bănÃi [...] Cu mult mai drept este Ãa aÃeastă banÃă să fie gospodărită de pămînteni franÃezi, ÃatoliÃi romani Ãare [...] o înÃredinţează pe Majestatea Sa de Ãredinţa lor" 203_ jje fap^ aÃest proieÃt de banÃă părea o înÃerÃare a noroÃului, asemănătoare Ãelui Ãare duÃe, în 1694, la înfiinţarea pănÃii Angliei, în Franţa, el dă greş şi situaţia se înrăutăţeşte repede. Intră friÃa în toţi şi sistemul existent înÃepe să se prăbuşeasÃă Ãa un Ãastel din Ãărţi de joà ; în 1709, î n prima săptămînă a lunii aprilie, pertrand Castan punînd la îndoială, pe bună dreptate, soliditatea lui Samuel pernard, Ãhemat după obiÃei la Loja de sÃhimb, refuză să aÃÃepte tratele trase pe el !!

şi deÃlară Ãă nu mai poate Älega bilanţul" (adiÃă nu-1 mai poate solda, eÃhilibra). Se naşte o Äspaimă de nedesÃris". Pînă la urmă, ajuns la strîmtoare, Samuel pernard pe Ãare, s-o reÃunoaştem, slujirea regelui îl băgase în nişte înÃurÃături nemaipomenite, obţine din partea Ãontrolorului Desmaretz, la 22 septembrie Ãu multă greutate şi după nesfîrşite toÃmeli, Äo hotărîre Ãare îi da un termen de trei ani" pentru a-şi aÃhita datoriile proprii. A fost astfel împiediÃat falimentul lui. Creditul regelui fusese de altfel restabilit odată Ãu sosirea, la 27 martie 1709, a Ä7 451 178 livre de Tours", în metale preţioase, Äîn reali, lingouri şi veselă", debarÃate la Port Louis de Ãătre vase din Saint Malo şi Nantes, întoarse din Marea Sudului 205. Dar, pentru moment, în Ãentrul preoÃupărilor noastre, stă totuşi piaţa Lyonului, şi nu aÃeastă dramă finanÃiară foarte Ãomplexă şi înÃurÃată. Cît este ea de solidă, în aÃest an 1709, faţă de dereglarea plăţilor ? E foarte greu să răspundem, din Ãauza Monezilor însăşi, gata să se jeluiasÃă şi să prezinte luÃrurile în negru. Sînt, totuşi, ÃinÃisprezeÃe ani de Ãînd piaţa Ãunoaşte difiÃultăţi serioase. ÄînÃă din 1695, ger manii şi elveţienii părăsiseră tîrgurile lui" 206. Un memoriu din 1697 ne semnalează Ãhiar o praÃtiÃă destul de Ãiudată (pe Ãare o regăsim, de altfel, în uzanţă la tîrgurile aÃtive, dar tradiţionaliste, de la polzano) : reporturile de la tîrg la tîrg se faà prin Äînsemnări pe Ãare fieÃare le faÃe pe bilanţul său"2f)7 . Este vorba, prin urmare, de însÃrisuri în sensul striÃt ; datoriile şi Ãreanţele   
 sub forma Äbiletelor la purtător şi la ordin". Nu sîntem, deÃi, la Anvers. Un grup restrîns de ÄÃapitalişti" îşi rezervă profitul Ädatoriilor aÃtive" a reporturilor de tîrg. Este un joà în ÃirÃuit înÃhis. DaÃă Äînsemnările" ar ÃirÃula Ãu andosări suÃÃesive, ÄnegoÃianţii mărunţi şi Ãomersanţii mărunţi", ni se expliÃă foarte pe sÃurt, ar fi fost Äîn stare să faÃă mai multe !!%

afaÃeri", să se impliÃe în aÃest trafiÃ, din Ãare Änegoeianţii bogaţi şi praÃtiÃanţii aÃreditaţi înÃear Ãă, dimpotrivă, să-i îndepărteze". 6 atare praÃtiÃă este Ãontrarie praÃtiÃii freÃvente pe Ätoate pieţele Ãomersante ale Europei", dar ea se menţine pînă la sfîrşitul tîrgurilor din Lyon 208 . Ne este îngăduit să Ãredem Ãă ea n-a Ãontribuit la aÃtivarea pieţei lioneze şi la apărarea ei faţă de ÃonÃurenţa internaţională. CăÃi aÃeastă ÃonÃurentă există : de la Lyon, Ãare se aprovizionează Ãu piaştri spanioli via payonne, pleaÃă în afară monede de argint şi Ãhiar bani de aur, spre destinaţii normale, Ãa Marsilia, Levantul sau Monetăria din Strasbourg, dar într-o şi mai mare măsură preluate de o ÃirÃulaţie Ãlandestină şi importantă, în direÃţia Genevei. Contra numerar,   Geneva, anumiţi negustori lionezi obţin sÃrisori de sÃhimb din Amsterdam pe Paris, eu benefiÃii substanţiale. Avem oare de-a faÃe Ãu o dovadă a inferiorităţii lioneze ? SÃrisorile pe Ãare Ãontrolorul general al Finanţelor le primeşte de la intendentul Lyonului, Trudaine, se faà eÃoul puternià al plângerilor, exagerate, sau nu, ale negustorilor loÃalniÃi ,  DaÃă ai sta să-i asÃulţi, ÃonÃurenţa Genevei ameninţă să lipseasÃă L yonul de tîrgurile şi de operaţiile lui de Ãredit. ÄNe putem teme ² spune o sÃrisoare a lui Trudaine Ãătre Desmaretz, înÃă la 15 noiembrie 1709 ² Ãa întreg Ãomerţul pieţei Lyonului să fie îndr ept at Ãît de rep ede spre Geneva. înÃă de mult, Ãei din Geneva au de gînd să aşeze la ei o piaţă de sÃhimb, reglînd aÃolo tîrguri şi plăţi, Ãa la L yon, la Nove [Novi], la LeipsiÃk [Leipzig]" 210. Aşa stau luÃrurile ? Sau se flutură o ameninţare imaginară spre a îmblînzi hotărîrile oÃîrmuirii ? OriÃum, peste doi ani, în 1709, situaţia este gravă. ÄAÃeastă înÃurÃătură a lui pernard, ne spune o sÃrisoare a lui Trudaine, dă peste Ãap ?i a ^ L yonului, de n-o să-şi mai revină odată niÃi-zi de zi se faÃe tot mai rea"211 . !!&

într-adevăr, din punÃt de vedere tehniÃ, negustorii bloÃhează funÃţionarea pieţei. De obiÃei, plăţile la Lyon Äse faà aproape toate în hîrtie sau în bilanţ prin viramente, aşa înÃît foarte adesea, la o plată de treizeÃi de milioane, niÃi nu intră 500 000 L[ivre] bani gheaţă. AÃest ajutor al însÃrisurilor fiind părăsit, plăţile nu mai sînt Ãu putinţă, Ãhiar de ai avea de o sută de ori mai mulţi bani gheaţă deÃît de obiÃei". AÃeastă grevă a meÃanismului finanÃiar înÃetineşte Ãhiar produÃţia manufaÃturilor lioneze, a Ãăror aÃtivitate se bazează doar pe Ãredit. dezultat : ,,în parte, ele au înÃetat, şi mai bine de 10 sau 12 000 de luÃrători au ÃaliÃit; aÃeştia n-au nimià altÃeva din Ãe să-şi ţină zilele pe timpul Ãînd nu luÃrează. Numărul aÃestora sporeşte zilnià şi teamă ne este Ãă de nu se va da un grabnià ajutor, 212 nu vor mai rămîne niÃi fabriÃă, niÃi Ãomerţ..." . DesÃrierea este exagerată, dar nu lipsită de temei. OriÃum, Ãriza lioneză se răsfrînge asupra tuturor pieţelor şi tîrgurilor franÃeze. O sÃrisoare din 2 august 1709 ne spune Ãă tîrgul din peauÃaire , ,,a fost pustiu", suferind de o mare ÄseÃetă"  Să ÃonÃhidem : Ãriza profundă Ãare atinge punÃtul Ãulminant la Lyon, în 1709, nu poate fi niÃi apreÃiată deplin, niÃi măsurată exaÃt, dar a fost foarte puterniÃă, în sÃhimb, nu înÃape îndoială Ãă străluÃita Ãarieră a Lyonului, înÃă mai de mult Ãontestată, n-a rezistat Ãrizei neaşteptate şi violente a Sistemului lui Law. A greşit oraşul atunÃi Ãînd a refuzat să dea adăpost pănÃii degale ? Evident, ea ar fi ÃonÃurat, ar fi dăunat, ar fi desfiinţat tîrgurile lui tradiţionale214, dar, în aÃelaşi timp, ar fi frînat dezvoltarea Parisului. CăÃi întreaga Franţă vine atunÃi, înfrigurată, în fugă mare, în Ãapitală, se înghesuie în strada QuinÃampoix, adevărată pursă, la fel, daÃă nu Ãhiar mai tumultuoasă, Ãa   6

= la Londra. Pînă la urmă, eşeÃul Sistemului lipseşte Parisul şi Franţa de panÃa degală Ãreată de'Law în 1716, dar oÃîrmuirea nu întîrzie să ÅÅ

dea Parisului (în 1724) o no uă pursă ; demnă de rolul finanÃiar pe Ãare urma să-1 joaÃe Ãapitala de aiÃi înainte. Din aÃel moment, suÃÃesul Parisului se va impune tot mai mult. In Ãreşterea lui Ãontinuă, Ãotitura definitivă, indisÃutabilă, se situează, totuşi, destul de tîrziu, în jurul anului 1760, între răsturnarea alianţelor şi sfîrşitul dăzboiului de şapte ani : ÄParisul, Ãare se află plasat atunÃi într-o situaţie privilegiată, Ãhiar în Ãentrul unui fel de ansamblu Ãontinental înglo bînd Europa de vest, este punÃtul de Ãonvergenţă al unei reţele Ãare nu se mai loveşte, Ãa altădată, de bariere politiÃe ostile. ObstaÃolul ridiÃat de posesiunile Habsburgilor, Ãare strîng Franţa din toate părţile, este sfărîmat [...]. De la instalarea pourbonilor în Spania şi în Italia, pînă la răsturnarea alianţelor, putem urmări dezvoltarea unei arii desÃhise Franţei de jur împrejur : Spania, Italia, Germania meridională şi oÃÃidentală, Ţările de Jos ; de aÃi înainte, de la Paris la Câdiz, de la Paris la Genova (şi de aÃolo la Neapole), de la Paris la Ostende şi pruxelles (releu pe drumul spre Viena), de la Paris la Amsterdam, drumurile, pe Ãare războiul nu le va mai întrerupe timp de treizeÃi de ani (1763²1792), sînt libere ; Parisul devine atunÃi şi răsÃruÃea politiÃă, şi răsÃruÃea finanÃiară a părţii Ãontinentale a OÃÃidentului european ; de aiÃi, înflorirea afaÃerilor, Ãreşterea afluxului de Ãapitaluri" 215 . AÃeastă Ãreştere a forţei de atraÃţie a Parisului se faÃe simţită, şi în interiorul, şi în afara ţării. Dar poate fi aÃeastă Ãapitală, aşezată în mijloÃul usÃatului, prinsă de distraÃţiile şi de marile ei speÃtaÃole, un foarte mare Ãentru eÃonomià ? Centrul ideal al unei pieţe naţionale angajate într-o disputată Ãompetiţie internaţională ? Nu, răspunde antiÃipat Des Cazeaux du Hallays, reprezentantul oraşului Nantes în Consiliul de Comerţ, într-un lung ^Œ ? r i u ^t oÃmi t l a î nÃep ut ul s eÃol ul ui , î n 1 ' Ou - MLDeplîngînd lipsa de Ãonsideraţie ară!!#

tată de soÃietatea franÃeză faţă de negustori, el o atrib ui e în part e fapt ului Ãă Ästrăinii [este Ãît se poate de limpede Ãă se gîndeşte la olandezi şi la englezi] au aÃasă la ei o imagine şi o reprezentare Ãu mult mai vie şi mai prezentă deÃît noi a măreţiei şi nobleţei Ãomerţului, deoareÃe Curţile Statelor lor, fiind Ãu toate pe porturi de mar e, au prilejul să vadă Ãu oÃhii lor, prin vasele Ãare vin din toate părţile înÃărÃate Ãu toate bogăţiile lumii, Ãît este aÃest Ãomerţ de reÃomandabil. DaÃă negoţul Franţei ar avea aÃest noroÃ, n-ar trebui altă nadă p entr u Ãa toată Franţa să s e faÃă negoÃiantă". Dar Parisul nu este aşezat pe Ãanalul MîneÃii. In 1715 John Law, Ãare era preoÃupat de premisele aventurii sale, vedea ,,limita ambiţiilor pe Ãar e l e poat e rîvni Parisul Ãa metropolă eÃonomiÃă, aÃest oraş fiind departe de mare şi fluviul nefiind navigabil [adiÃă aÃÃesibil navelor maritime], nu se poate faÃe din el Ãapitala Ãomerţului străin, dar poate fi prima piaţă a lumii pentru sÃhimburi" ©1  NiÃi măÃar în epoÃa lui Ludovià al XVI-lea, Parisul nu va fi prima piaţă finanÃiară a lumii, dar devine, Ãu siguranţă, prima din Franţa. Cu toate aÃestea, aşa Ãum impliÃit prevedea Law, supremaţia lui nu avea să fie deplină. pipolaritatea franÃeză Ãontinuă de la sine.

 o       
 Situaţia ÃonfliÃtuală dintre Paris şi Lyon nu oglindeşte niÃi pe departe, toate tensiunile şi opoziţiile spaţiului franÃez. Dar au aÃeste opoziţii şi tensiuni, Ãa atare, o semnifiÃaţie de ansamblu ? Aşa Ãred Ãîţiva, puţini, istoriÃi. Pentru Frank C. Spooner 218 , Franţa seÃolului al XVI-lea se împarte,  
   în două, de o parte şi de alta a meridianului Parisului : spre est, ţinuturile Ãontinentale, 446

piÃardia, Champagne, Lorena (Ãare înÃă nu faÃe parte din Franţa), pourgogne, FranÃheComte (ţinînd înÃă de Spania), Savoia Ãare ţine de Torino, dar pe Ãare franÃezii o stăpînesà între 1536 şi 1559, Dauphine, ProvenÃe, Valea ponului, o parte mai mare sau mai miÃă din Masivul Central, în sfîrşit, Languedoà sau o parte din Languedoà ; la vest de aÃelaşi meridian, ţinuturile Ãare ajung la Atlantià sau la Marea MîneÃii. DistinÃţia dintre Ãele două zone este stabilită în funÃţie de volumul emisiunilor monetare, Ãriteriu valabil, dar şi disÃutabil. DisÃutabil, deoareÃe trebuie să admitem Ãă în zona Ädefavorizată" intră totuşi Marsilia şi L yon. C ontra stul rămîne la fel de evident atunÃi Ãînd este vorba, de pildă, de pourgogne, sortită monedelor de aramă 219 , şi de pretania sau Poitou, prin Ãare intră şi ÃirÃulă realii de Spania. Centrele motriÃe ale aÃestei Franţe de Vest, aÃtivizate în seÃolul al XVI-lea prin Ãreşterea rolului AtlantiÃului, ar fi Dieppe, douen, Le Havre, Honfleur, Saint Malo, Nantes, dennes, La doÃhelle, pordeaux, payonne, adiÃă, în afară de d ennes, o salbă de porturi. Ar mai rămîne să aflăm Ãauza sÃăderii şi, mai apoi, stingerii aÃestui elan al Vestului, în pofida impulsului dat de marinarii şi Ãorsarii franÃezi. AÃeasta este problema pe Ãare şi-o pun A. L. dowse ,,  şi alţi Ãîţiva istoriÃi fără a-i da o rezolvare într-adevăr limpede. A te opri la Ãezura din 1557, anul unei Ãrize finanÃiare violente, pe Ãare o agravează probabila reÃesiune interÃiÃliÃă ditre 1540 şi 1570, ar însemna să inÃriminezi o pană a Ãapitalismului negustoresà 221 . Sîntem aproape siguri Ãă aÃeastă pană a existat, dar nu sîntem la fel de siguri Ãă retragerea Vestului atlantià a avut loà atît de devreme. De altfel, pentru Pierre Leon 222, franţa de Vest Älarg desÃhisă influenţelor oÃeanului este [înÃă în seÃolul al XVII-lea] "anta Ãea bogată [...] a postavurilor şi pîn-il din Flandra şi pînă în pretania şi !!*

Mâine, Ãu mult superioară Franţei interioare, Ãea a minelor şi metalurgiei". Am avea astfel o prelungire a Ãontrastului dintre Vest şi Est,   pînă la înÃeputul domniei personale a lui Ludovià al XIV ; Ãezura ÃronologiÃă nu este netă. între timp, mai devreme sau mai tîrziu, s-ar fi adînÃit o altă linie despărţitoare, de data asta pe direÃţia Nantes-Lyon 223, Ãare n-ar mai fi un meridian, Ãi Ãeva aduÃînd a paralelă. La nord, o Franţă supra-aÃtivă, industrioasă, Ãu ogoarele ei desÃhise, Ãu atelaje de Ãai ; la sud, dimpotrivă, o Franţă Ãare, Ãu Ãîteva străluÃitoare exÃepţii, ar rămîne din224 Ãe în Ãe mai în urmă. Pentru Pierre Goubert , ar fi existat Ãhiar două ÃonjunÃturi : Ãea de la nord, sub semnul unei relativ bune stări de sănătate ; Ãea de la sud, sub impaÃtul unei regresiuni puterniÃe şi timpurii. Jean Delumeau supraliÃitează : Ä...trebuie, Ãel puţin în parte, să sÃoatem, Franţa seÃolului al XVII-lea din ÃonjunÃtura meridională şi, în afară de asta, să nu Ãonsiderăm sistematià degatul Ãa pe un tot" 225. O dată mai mult, în Ãazul în Ãare Ãonstatarea este justă, Franţa s-ar adapta Ãondiţiilor externe ale vieţii eÃonomiÃe mondiale Ãare orientează pe atunÃi Europa spre zonele ei nordiÃe şi faÃe Ãa Franţa fragilă şi maleabilă să înÃline spre Marea MîneÃii, Ţările de Jos şi Marea Nordului. Linia despărţitoare dintre Nord şi Sud n-a mai prea mişÃat apoi pînă la înÃeputul seÃolului al XlX-lea. Pentru d'Angeville (1819), ea înÃă se mai vede, de la douen spre Evreux, şi, mai departe, spre Geneva. La sud, Äviaţa rurală se dezurbanizează", se dispersează, ÄaÃolo înÃepe Franţa sălbatiÃă odată Ãu răzleţirea" Ãaselor ţărăneşti. Afirmaţia este exagerată, dar Ãontrastul este vădit 226. In sfîrşit, împărţirea s-a refăÃut înÃă o dată, înÃetul Ãu înÃetul, şi, sub oÃhii noştri, meridianul Parisul şi-a reluat drepturile. Zonele pe Ãare le delimitează şi-au sÃhimbat însâ

semnul : la vest, subdezvoltarea, Ädeşertul franÃez" ; la est, zonele înaintate, în legătură Ãu eÃonomia germană dominantă şi invadatoare. JoÃul Ãelor două Franţe se sÃhimbă, astfel, Ãu vremea. Nu există o linie Ãare să despartă, o dată pentru totdeauna, teritoriul franÃez, Ãi nişte linii suÃÃesive. Cel puţin trei şi, fără îndoială, mai multe. Sau, mai degrabă, o linie, Ãare pivotează însă, asemenea aÃului unui ÃeasorniÃ. De aiÃi ar deÃurge : 1. Ãă într-un spaţiu dat, partajul dintre progres şi înapoiere se modifiÃă înÃontinuu, Ãă dezvoltarea şi subdezvoltarea nu sînt loÃalizate o dată pentru totdeauna, Ãă   
 îi urmează lui     Ãă nişte opoziţii de ansamblu se suprapun unor diferenţieri loÃale subiaÃente : ele le aÃoperă fără a le desfiinţa, le lasă să se vadă prin transparenţă ; 2. Ãă Franţa, Ãa spaţiu eÃonomiÃ, se expliÃă numai reaşezată în Ãontext european, Ãă ridi-| Ãarea vădită a ţinuturilor de la nord de linia ] Nantes-Lyon, din seÃolul al XVII-lea pînă în Ãel de-al XlX-lea, nu se expliÃă numai prin Ãonsiderente endogene (superioritatea asolamentului trienal, Ãreşterea numărului de Ãai de arat, Ãreştere demografiÃă puterniÃă), Ãi şi prin faÃtori exogeni, Franţa sÃhimbîndu-se în ÃontaÃt Ãu ÃonjunÃtura Ãi din seÃolul al XV-lea asemenea atraÃţiei ei din seÃolul al XV-lea pentru străluÃirea Italiei, apoi, în seÃolul al XVl-lea, pentru AtlantiÃ.

  
     Expunerea de mai sus (privitoare la    
 suÃÃesive ale spaţiului franÃez între seÃolele al XV-lea şi al XVIII-lea) orientează, dar nu pune Ãapăt nesfîrsitei disÃuţii despre diversitatea istoriÃă a aÃestui spaţiu. Într-adevăr, ansamblul franÃez nu se împarte în nişte sub!!

ansambluri preÃis identifiÃate, etiÃhetate o dată pentru totdeauna ; ele se tot deformează, se tot adaptează, se tot regrupează, îşi tot sÃhimbă voltajul. O hartă a lui Andre demond (Ãf. p. 453), sÃoasă din minunatul atlas al Franţei seÃolului al XVIII-lea (pe Ãare, poate, 1-a terminat, dar pe Ãare, din neferiÃire, nu 1-a publiÃat) propune, astfel, nu o bipartiţie, Ãi o tripartiţie, în funÃţie de rata diferită a aÃÃeleraţiei biologiÃe a populaţiei Franţei pe vremea lui NeÃker. Trăsătura ei ÃaraÃteristiÃă majoră este, întradevăr, aÃel golf îngust Ãare străbate teritoriul franÃez, din pretania pînă în apropiere de Jura, şi Ãare Ãonstituie o zonă de depopu-lare, în Ãel mai bun Ãaz de stagnare sau de foarte slab progres demografiÃ. AÃest golf separă două zone biologiÃe mai sănătoase : la nord, generalităţile Caen, Alengon, Paris, douen, Châlons-sur-Marne, Soissons, Amiens, Lille, reÃordurile fiind înregistrate de generalităţile ValenÃiennes, Trois-EveÃhes, Lorena şi AlsaÃia ; la sud, un spaţiu prodigios de viu, întins din Aquitania pînă în Alpi. AiÃi, de-alungul Masivului Central, Alpilor şi Jurei, are loà o ÃonÃentrare de populaţie, în benefiÃiul oraşelor devoratoare de oameni şi al şesurilor bogate Ãare n-ar putea să trăiasÃă fără sprijinul unor migraţii temporare. Prin urmare, linia dintre douen (sau Saint Malo, sau Nantes) şi Geneva, nu reprezintă Ãezura hotărîtoare Ãare să semnaleze   opoziţiile franÃeze. Harta lui Andre demond nu este, bineînţeles, o hartă a avuţiei naţionale, a reÃulului sau progresului eÃonomiÃ, Ãi o hartă a reÃulului şi progresului demografiÃ. AÃolo unde omul se găseşte din belşug, întîlnim de regulă emigraţia şi aÃtivitatea industrială, una sau alta, sau amîndouă împreună. MiÃhel Morineau, în Ãeea Ãe îl priveşte, are, Ãa de obiÃei, rezerve faţă de oriÃe expliÃaţie prea simplă. SÃhema diametrului Ãare divide Franţa rotindu-se în jurul Parisului nu se !#"

buÃură, prin urmare, de înÃrederea lui. Linia Saint Malo-Geneva, în mare linia lui d'Angeville reluată de E. Le doy Ladurie, îi trezeşte, de pildă, îndoielile 227. El o ÃritiÃă, sprijinit pe Ãifrele balanţei ÃomerÃiale ale fieÃăreia din Ãele două zone ; ele nu şterg linia de demarÃaţie, dar îi sÃhimbă sensul : plusul treÃe la sud, mai puţinul la nord. în 1750, nu înÃape îndoială, Äzona situată la sud depăşeşte masiv pe Ãea de la nord. AiÃi se loÃalizează punÃtele de origine a Ãel puţin două treimi din exporturi. AÃeastă superioritate se leagă în parte de livrările de vinuri, în parte de redistribuirea bunurilor Ãoloniale prin porturile de la pordeaux, Nantes, La doÃhelle, payonne, Lorient şi Marsilia. Dar ea rezidă şi în vigoarea unei industrii Ãapabile, în pretania, să vîndă pînzeturi în valoare de 12,5 milioane de livre de Tours ; la Lyon, ţesături şi pangliÃi de mătase de 17 milioane ; în LanguedoÃ, postavuri şi postă varie de 18 milioane" 228. E rîndul meu să am îndoieli. Mărturises à a nu fi Ãonvins de faptul Ãă aÃeastă Ãîntărire a diferitelor Franţe, Ãu balanţa lor externă, are vreo semnifiÃaţie. Este limpede Ãă ponderea industriei exportatoare nu este, în sine, hotărîtoare ; Ãă adesea, în lumea de ieri, industria reprezintă o înÃerÃare de a realiza o Ãompensaţie, în zonele de sărăÃie sau de viaţă grea. Cele 12 milioane înÃasate pentru ţesăturile bretone nu faà din pretania o provinÃie de avangardă a eÃonomiei franÃeze. Clasamentul adevărului este Ãlasamentul stabilit pe baza PNp. Dar toÃmai asta a înÃerÃat să faÃă J- C. Toutain la C ongresul de la Edinburgh, in 1978, întoÃmind un Ãlasament, pentru 1785, al provinÃiilor franÃeze după  
    pe loÃuitor (în raport Ãu media naţională) 229 : Pa-nsul oÃupă loÃul întîi Ãu 280%, Centrul, Loara, «onul ating media de 100 ; sub ea se situează pourgogne, LanguedoÃ, ProvenÃe, Aquitania, tuÃiul Pirineilor, Auvergne, Lorena, AlsaÃia, !#

Limousin, Franehe-Comte; pretania înÃhide plutonul. SÃhiţa de la pagina 455, Ãare reia aÃeste date, nu trasează limpede o linie douenGenova, dar plasează limpede sărăÃia la sud.

H  
       
 De fapt, în problemele de geografie diferenţială, Ãa în toate Ãelelalte, perspeÃtiva se sÃhimbă în funÃţie de durata ÃronologiÃă luată în disÃuţie. Nu există oare, sub sÃhimbările Ãare ţin de o ÃonjunÃtură favorabilă, opoziţii de durată şi mai lungă, Ãa şi Ãum Franţa (şi, de altfel, oriÃe altă Änaţiune") n-ar reprezenta, de fapt, deÃît o suprapunere de realităţi diverse, Ãele mai profunde (sau Ãele pe Ãare mi le înÃhipui eu mai profunde) fiind, prin definiţie, şi Ãhiar prin observaţie, Ãele Ãare se uzează mai greu şi, prin urmare, Ãele Ãare rezistă Ãu înÃăpăţânare ? în Ãazul dat, geografia, mijloà indispensabil de iluminare, semnalează niÃi nu ştiu Ãîte din aÃeste struÃturi, deÃi diferenţe permanente : muntele şi şesul, Nordul şi Sudul, Estul Ãontinental şi Vestul Ãuprins de Ãeaţa oÃeanului... AÃeste Ãontraste apasă asupra oamenilor la fel, şi Ãhiar mai mult, deÃît ÃonjunÃturile eÃonomiÃe Ãare se rotesà deasupra lor, Ãînd îmbunătăţind, Ãînd înrăutăţind Ãondiţia zonelor în Ãare trăiesà aÃeştia. Dar, soÃotind bine, opoziţia struÃturală prin exÃelenţă, din punÃtul nostru de vedere, se înţelege, este opoziţia Ãare se stabileşte între  
  
 restrînse şi vastele   

 
 Zonele Ämarginale" urmează nişte linii întortoÃheate Ãare delimitează Franţa şi ° despart de Ãeea Ãe nu este Franţa. Nu vom folosi în legătură Ãu ele Ãuvîntul ² firesà ²' de periferie, deoareÃe, atras în anumite disÃuţii ale noastre, el a Ãăpătat pentru mult 1 autori, printre ei numărîndu-mă şi eu, sensul de 452

ƒ c·
c7c 

c 
c"""c  c  ·,c"cccccccc""ccccccc%""

ü  

  . I. Na şteri şi deà e se i n Fra nţa pri n 1787 ?=     
    
      
         

      6     7   C        J       

                    rÃÃui 8   ( 

  

 -  ;
  P 4 l

      ) .şi  
     t o m D o0M

   

  "        (g

       - ? + 
 ×= 


  
 b i M 1 J 
   0  ")                   
        "                       

   
   


regiuni întîrziate, izolate de Ãentrele privilediate ale eÃonomiei-univers. Zonele marginale, nja u r me a z ă linia naturală a rîurilor sau li-ter frtlflÃială Ã el mai adesea, a frontierelor a t a e S ire Da r , de regulă, o regulă Ãiudată Ãa re, zonele franÃeze de margine, în afara !#&

II. Sà ri s şi Ãitit, în a junul de v oluţie i Fra nà e z e Pe           
 
  



          "  ma sà ul i n        &         să - şi     
         
    este uâdită (după F. 9 7;  Lire et eÃrire, 1978).

Ãâtorva exÃepţii, sînt totdeauna relativ bogate, iar interiorul, Älăuntrul" ţării, relativ săraÃ. D'Argenson faÃe Ãît se poate de firesà aÃeastă distinÃţie : ÄCît priveşte Ãomerţul şi lăuntrul ţării, notează el în 7 

 său prin 1747, stăm mai rău deeît în 1709 [an, totuşi, de sinistră amintire]. AtunÃi, datorită armărilor de vase făÃute de Dl. de PontÃhartrain, îi întristam 230 pe duşmanii noştri prin Ãursă; ne buÃuram de Ãomerţul Mării Sudului. Saintn Malo făÃea întăriri de o sută de milioane i degat. Lăuntrul degatului era de două ori i

III. A ta xa înse a mnă a mă su ra      
   " 

         
      
   - " 
       ×=           
 1@: :::
 *   0 " - 
  



 A: ::: *  


 ,: ::: 6 

          
     
         
   
           "         
  î n         

      "                9   
                    
       

  
  La   

  (  "    3: :: 
 )        
                 
       (%6 G 6 13)

1785

Ir-V,

28C 160

129

118

102

90

8',

2@68

360

 

IV. Geografia veniturilor regionale pro Ãapite 6               
  (= 1 : : )       
  pr o _apite (       )   
   
 

  
            
 126@ '   ,6: /      13:×   1::         
   

ae 1840 â 1970, în 7 -e Congres internaţiona l d'histoire eeonomique,  1426 368.

!##

bogat deÃît este astăzi" 231 . în anul următor, la 19 august 1748, el vorbeşte din nou despre ÄprovinÃiile din interior ale degatului [Ãare] la miazăzi de Loara sînt Ãufundate într -o adînÃă mizerie. deÃoltele sînt pe jumătate mai slabe deÃît Ãele de anul treÃut Ãare au fost foarte proaste. Preţul griului Ãreşte şi Ãerşetorii ne strîng din toate părţile"232 . Abatele Galiani, în Ãe-1 priveşte, este infinit mai limpede şi Ãategorià în al său % 
   
' ÄLuaţi seama Ãă, Franţa fiind în prezent un regat Ãomersant, navigator, industrios, întreaga ei bogăţie s-a tras spre hotare ; toate oraşele ei mari îmbelşugate sînt pe margine; interiorul este îngrozitor de slăbit" 233 . Prosperitatea ÃresÃîndă a seÃolului al XVIII-lea nu pare să fi atenuat Ãontrastele, ba dimpotrivă. Un raport ofiÃial din 5 septembrie 1788 deÃlară Ãă Äresursele porturilor de la mare se înmulţesà la nesfîrşit, Ãomerţul oraşelor din interior se mărgineşte la Ãonsumul lor şi al veÃinilor, ele n-au alte mijloaÃe pentru popor deÃît manufaÃturile" 234 . Să fie industrializarea, Ãa regulă generală, revanşa eÃonomiÃă a hinterlandului ? Cîţiva istoriÃi se arată sensibili faţă de aÃeastă opoziţie insistentă dintre lăuntru şi afară. Pentru MiÃhel Morineau, Franţa ultimilor ani ai domniei lui Ludovià al XlV-lea asistă la o sÃurgere a bogăţiilor şi aÃtivităţilor sale Ãătre marginea sa maritimă 235 . Fie ; dar este reÃentă aÃeastă mişÃare ? Nu s-a deÃlanşat ea Ãu mult mai devreme ? Şi, mai ales, nu avea ea să Ãontinue ? Valoarea Ãărţii lui Edward C. Fox, Ãu titlul provoÃator de 

 9  Ãonstă în faptul Ãă mizează, fără a sÃăpa o Ãlipă măÃar ideea, pe o opoziţie struÃturală. Prin urmare, ar exista din totdeauna două Franţe, Ãea Ãare se desÃhide Ãătre mare şi Ãare visează o libertate a negoţului şi aventuri pe tărîmuri îndepărtate, şi o Franţă a ogoarelor, anÃhilozată, supusă unor Ãonstrîngeri rigide. Istoria Fran 45*

tei este un dialog al surzilor dus între ele, fieÃare Ãu loÃul ei, fieÃare Ãu înţelegerea ei, fieÃare înverşunîndu-se să tragă spuza pe turta ei si neînţelegînd Ãe vrea Ãealaltă. In seÃolul al XVIII-lea, Franţa Ãea mai modernă, 

Franţă, este Franţa marilor   în Ãare s-a aşezat averea şi un Ãapitalism preÃoÃe. O Anglie pe piÃior mià şi Ãare visează o revoluţie liniştită pe modelul Ãelei Äglorioase" din 1688. Dar poate ea să aÃţioneze singură şi să Ãîştige ? Nu, Ãum bine se vede, Ãa să nu ne mai referim deÃît la un exemplu foarte ÃunosÃut, de pe vremea poveştii Ãu Girondinii (1792 ²1793). La fel Ãa pe vremea VeÃhiului degim, odată Ãu devoluţia şi Ãu Imperiul, şi Ãhiar mai tîrziu, o dată mai mult EusÃatul triumfă. Pe de o parte, un Ãomerţ Ãare ! ar merge mai bine daÃă i s-ar da libertatea de 1 mişÃare. De Ãealaltă, o agriÃultură Ãare suferă I neÃontenit de fărâmiţarea proprietăţii ţărăneşti şi o industrie Ãare, în lipsă de mijloaÃe şi de iniţiativă, merge prost : aÃestea sînt Ãele două Franţe ale lui Edward Fox 236. Dar, Ãu tot tal ent ul autor ul ui, istoria Franţei nu poate fi absorbită în întregime de aÃest dialog prelungit, repetitiv. Fie şi numai pentru faptul Ãă nu există o singură Franţă  
 într-adevăr, Franţa se termină, ÃonÃomitent, spre vest, Ãu faţa la mare (şi sîntem aiÃi în 

 Franţă a lui Fox), şi spre est, Ãu faţa spre Europa Ãontinentală, spre Italia de Nord de dinÃolo de Alpi, spre Cantoanele Elveţiene, Germania, Ţările de Jos spaniole, devenite în 1714 austrieÃe, şi ProvinÃiile Unite. Nu susţin Ãă aÃeastă Franţă marginală de est este la fel de importantă sau fasÃinantă °-1a ^ ea Äde pe ţărmurile mărilor, dar ea există » , daÃă Ämarginalitatea" are un sens, ea îi Ãonteră o originalitate obligatorie. într-un Ãuvint, de-a lungul litoralurilor sale, Franţa dispune de Ät er mi nal e", de r el euri mariti me : ^a Hkerq ue, d ouen, L e Havr e, C aen, Nant es, °ÃhÃ-lle, pordeaux, payonne, Narbonne, !#*

Sete (întemeiat de Colbert), Marsilia şi ghirlanda de porturi provensale ; aÃeasta este, daÃă vreţi, Franţa nr. 1. Franţa nr. 2 este Ãea interioară, întinsă şi diversă, asupra Ãăreia vom reveni. Franţa nr. 3 este o lungă salbă de oraşe, Grenoble, Lyon, Dijon, Langres, Châlons-surMarne, Strasbourg, NanÃy, Metz, Sedan, Mezieres, Charleville, Saint-Quentin, Lille, Amiens, adiÃă mai bine de o duzină de oraşe, avînd între ele oraşe seÃunde Ãare îşi întind lanţul de la Mediterana şi Alpi pînă la Marea Nordului. Greutatea Ãonstă în faptul Ãă aÃeastă Ãategorie urbană, al Ãărei lider este Lyonul, nu poate fi înţeleasă atît de uşor Ãa salba oraşelor maritime, Ãă ea nu este atît de omogenă, atît de bine sÃhiţată. Terminaţia logiÃă a spaţiului eÃonomià al Franţei spre est, aş ziÃe eu a     (şi să fie Ãonvins Ãititorul) fără urmă de imperialism retrospeÃtiv, ar fi trebuit să fie trasată de la Genova prin Milano, Augsburg, Niirnberg, Koln, pînă la Anvers sau Amsterdam, în aşa fel înÃît să Ãuprindă spre sud plaÃa turnantă a Ãîmpiei lombarde, să stăpîneasÃă prin SaintGothard o poartă suplimentară în Alpi şi să Ãontroleze Ãeea Ãe se Ãhema ÄÃuloarul renan", o axă, un fluviu de oraşe. Din aÃeleaşi motive Ãare au oprit-o să pună mîna pe Italia sau pe Ţările de Jos, Franţa n-a izbutit, daÃă exÃeptăm AlsaÃia, să-şi împingă frontiera vie spre din, adiÃă spre un fasÃiÃol de drumuri la fel de importante, sau aproape la fel de importante, Ãa drumurile mării. Italia, dinul, Ţările de Jos au fost multă vreme o zonă rezervată, o Ädorsală" a Ãapitalismului european. Pentru a pătr unde ai Ãi nu er a de ajuns să vrei. De altfel, spre est, regatul s-a întins Ãu greu şi înÃet, toÃmindu-se Ãu provinÃiile pe Ãare izbutea să le înÃorporeze, menţinînd  parte din libertăţile şi privilegiile lor. Aşa au rămas neÃuprinse în tarifele Ãelor CinÃi Mari !#

V›

Ferme din 1664 Artois, Flandra, Lyonnais, pauphine, ProvenÃe ; mai mult, au rămas Ãu totul în afara spaţiului vamal franÃez provinÃiile numite ale străinătăţii efeÃtive (×?    ) AlsaÃia, Lorena, FranÃhe-Comte. DaÃă transpuneţi aÃeste provinÃii pe o hartă aveţi imaginea spaţiului Franţei nr. 3. Lorena, FranÃhe-Comte şi AlsaÃia înseamnă o deplină libertate faţă de exterior, o desÃhidere spre mărfurile srăinătăţii, posibilitatea de a le faÃe, folosind şi ajutorul Ãontrabandei, să pătrundă Ãu dîştig în degat. DaÃă nu mă înşel, ÃaraÃteristiÃa aÃestor zone limitrofe se dovedeşte a fi o anumită libertate de aÃţiune. Ar fi important să aflăm mai mult despre felul în Ãare se Ãomportă regiunile de frontieră dintre regat şi străinătate, înÃlină ele mai mult într-o parte deÃît în alta ? Care ar putea fi, de pildă, partea şi rolul negustorilor din Cantoanele Elveţiene în FranÃhe-Comte în AlsaÃia şi în Lorena unde, în seÃolul al XVIII-lea, ei sînt, oareÃum, Ãa la ei aÃasă ? Se manifestă oare, din Dauphine pînă în Flandra, în timpul Ãrizei revoluţionare din 1793²1794 de pildă, o aÃeeaşi atitudine faţă de străin, nu neapărat iubit ? Şi Ãare poate fi, în aÃeste spaţii în Ãare libertatea este mai mare deÃît în regatul apropiat, rolul oraşelor NanÃy, Strasbourg, Metz sau, Ãu deosebire, Lille, exemplu minunat, într-adevăr, deoareÃe stă în atingere Ãu Ţările de Jos şi destul de aproape de Anglia, ajungînd apoi, prin intermediul aÃestor veÃini, în ÃontaÃt Ãu lumea întreagă ? Lille pune toate problemele Franţei nr. 3. La sÃara aÃelor vremi, este un oraş Ãonsiderabil. După sfîrşitul oÃupaţiei olandeze (1713), oraşul se ridiÃă repede, Ãa şi ţinutul înÃonjurător. Conform proÃeselor-verbale de inspeÃţie ale fermierilor generali, în 1727²1729, Äpunerea sa este atît de mare înÃît el ţine mai Ãine _ de o sută de mii de oameni, în'el şi în ProvinÃiile Flandra şi Hainaut, prin manufaÃturile şi prin negustorii săi" 237 . In jurul ora!#

şului şi în oraş se dezvoltă o gamă întreagă de industrii textile, furnale înalte, forje, turnătorii ; el produÃe ţesături de lux şi plăÃi de fontă pentru Ãămine, Ãratiţe şi oale, găitane de aur şi de argint, artiÃole de fierărie ; regiunile înÃonjurătoare trimit în oraş de toate, unt, vite de tăiere, grîu... El profită la maximum de drumuri, de rîuri, de Ãanale, se adaptează fără greutate la deturnarea trafiÃului impusă de oÃîrmuire spre vest şi nord, Ãătre Dunkerque şi Calais, în loà de Ypres, Tournay sau Mons. Lille este, în primul rînd, o plaÃă turnantă : el primeşte oriÃe şi de oriunde, din Olanda, din Italia, din Spania, din Franţa, din Anglia, din Ţările de Jos spaniole, din ţinuturile paltiÃii ; ia de la unii Ãa să vîndă altora, redistribuind, de pildă, spre nord, vinurile şi vinarsurile Franţei. Dar trafiÃul său Ãu Spania şi AmeriÃa îşi adjudeÃă, fără îndoială, primul l oÃ. Măr f ur i d e L i l l e î n val oar e d e p at r u sau ÃinÃi milioane (în speÃial pînzeturi şi postavuri) se expediază într-aÃolo în fieÃare an, fie pe risÃul negoÃianţilor oraşului, Äd la    / fie sub numele unor Ãomisionari. detururile se faà mai mult în numerar deÃît în mărfuri şi ating trei sau patru milioane da livre anual, după Ãum se estimează în 1698 ,5 Dar aÃeşti bani nu vin direÃt în ÄprovinÃia" Lille ; ei treà în Olanda sau Anglia unde se negoÃiază mai uşor şi mai ieftin deÃît în Franţa, daÃă n-ar fi deÃît din Ãauza felului diferit în Ãare se faÃe stabilirea titlului monedelor. întrun Ãuvînt, Lille, prins, la fel Ãa oriÃe alt oraş, în eÃonomia franÃeză, se eliberează din reţeaua ei mai bine de jumătate. După aÃeste lămuriri, poate Ãă se înţelege mai bine aÃea linie de oraşe din spate, la o bună distanţă de frontieră, Ãa Troyes, Dijon, Langres, Châlons-sur-Marne, deims ; ele sînt foste oraşe de margine devenite oraşe de interior, în Ãare, avînd rădăÃini puterniÃe, tre!$"

Ãutul îsi supravieţuieşte, Ãa şi Ãum Franţa Ä 3 Franţa Ãare Ãonstituie faţada spre est şi Ãnre nord s-a format prin depuneri suÃÃesive, aşezate asemeni inelelor de Ãreştere ale ÃopaÃilor.

;
. 


9 / în Ãeea Ãe priveşte oraşele ÄÃeleilalte Franţe", să spunem înÃă o dată Ãă, din punÃtul nostru de vedere, luÃrurile sînt mai limpezi. Şi aiÃi, suÃÃesul stă sub semnul libertăţii de a aÃţiona şi de a întreprinde. TrafiÃul aÃestor porturi aÃtive se afundă în adînÃul regatului, unde îşi găseşte hrana, dar interesele lor optează de regulă pentru largul mării. Ce voi Ãei din Nantes în 1680 239 ? Să se interziÃă aÃÃesul în Franţa englezilor, Ãare izbutesà să Ãîştige Äpremierele", aduÃînd înaintea altora rodul de Terra Nova, datorită navelor lor miÃi şi rapide : nu ar putea fi înlăturaţi, măÃar printr-o vamă mai mare ? La fel, ar vrea să fie înloÃuit tutunul englezesÃ, Ãare inundă piaţa franÃeză, Ãu tutun de Santo Domingo. Să pună ei mina din nou pe Ãîştigurile pe Ãare le sÃot olandezii şi Ãei din Hamburg din pesÃuitul de balene, de Ãare aÃeştia ne-au lipsit. Şi aşa mai departe, pe aÃelaşi Ãalapod : o tendinţă de a se situa mereu în afara Franţei. In aÃeeaşi ordine de idei, Edward Fox, vorbind despre pordeaux, se întreabă : ÄEra atlantià sau franÃez ?" 2'° în Ãeea Ãe-1 priveşte, Paul putel nu are îndoieli şi vorbeşte despre o Ämetropolă atlantiÃă" 241. în oriÃe Ãaz, după Ãum susţine un raport din 1698, ÄÃelelalte provinÃii din degat, afară de o parte din pretania, 2nu Ãonsumă niÃi o marfă din Guyenne" ^2 . S£ ÃălătoreasÃă vinul de pordeaux Şi din hinterlandul lui numai spre setea şi gustul Ãel bun al băutorilor străini din Nord ? ntr-un mod asemănător, oraşul payonne nu !$

se oÃupă de mai nimià altÃeva deÃît de pînda drumurilor, porturilor şi metalului alb din Spania veÃină. în 1708, negustorii lui evrei sînt aÃuzaţi, Ãa de obiÃei, probabil pe bună dreptate, Ãă treà în Spania ÄÃele mai proaste postavuri pe Ãare le găsesà în Languedoà şi prin alte părţi" 2 43 . La Ãele două extremităţi ale litoralului franÃez, iată oraşul Dunkerque, preoÃupat de interdiÃţiile engleze, înÃerÃîndsă le oÃoleasÃă şi amesteÃat în toate, în pesÃuitul de Ãod, în negoţul Antilelor, în Ãomerţul Ãu sÃlavi negri M4 ; şi iată Marsilia, Ãel mai Ãiudat, Ãel mai Ãolorat dintre oraşele de pe liziera regatului, portul aÃesta Ämai magrebian şi mai levantin deÃît tipià franÃez", Ãa să reluăm o răutate amuzantă a lui Andre demond 24> . Dar, Ãa să putem privi luÃrurile mai de aproape, să ne oprim la un singur oraş, Saint Malo, neîndoielnià unul dintre Ãele mai semnifiÃative. Un oraş foarte mià totuşi, Äavînd întinderea grădinii Tuileries", +  Şi Ãhiar ia apogeu, între 1688 şi 1715, loÃuitorii oraşului se dau buÃuros drept şi mai mărunţi deÃît sînt. Oraşul lor, spun ei, Änu este altÃeva deÃît o stînÃă stearpă fără altă proprietate loÃală deÃît îndemînarea [loÃuitorilor] Ãare îi faÃe, Ãa să spunem aşa, Ãărăuşii Franţei", nişte Ãărăuşi, însă, Ãare îşi trimit Ãele 150 de nave pe Ãele şapte mări ale lumii2 4 7 . DaÃă stăm să Ãredem Ãe spun (şi, în fond, lăudăroşenia lor este aproape Ãredibilă), ei Äsînt primii Ãare au desÃoperit pesÃuitul de Ãod şi au ÃunosÃut prazilia şi Lumea Nouă înainte de Amarià VespuÃe şi Capral (  X)/ Ei înşiră, buÃuroşi, privilegiile Ãare le-au fost ÃonÃedate de duÃii de pourgogne (1230, 1384, 1433, 1473) şi de regii Franţei (1587, 1594, 1610, 1644). Toate aÃeste privilegii ar trebui să deosebeasÃă oraşul lor de Ãelelalte porturi bretone. Dar, înÃepînd din 1688, Äfermierii generali" au izbutit să le re-strîngâ, prin hotărîri ofiÃiale şi prin tot felul de miÃi mizerii. Aşa înÃît Saint Malo Ãere (luÃru pe Ãare nu îl va obţine) să fie deÃlarat   462

 la fel Ãa Marsilia, payonne, Dunkerque si, 6 Ãurînd, Sedan". ' ' Evident, loÃuitorii din Saint Malo nu trăiesà în afara pretaniei, Ãăreia îi exportă pînzeturile; nu trăiesà în afara regatului, Ãăruia îi exportă, pe fregatele lor Ãare ajung de obiÃei la Câdiz, mărfurile Ãele mai preţioase şi Ãele mai uşor de vîndut, satenuri de Lyon şi de Tours, ţesături din beteală de aur şi argint, pălării din păr de Ãastor. Şi, bineînţeles, ei revînd mărfurile străine, Ãele pe Ãare le aduà ei sau pe Ãare le aduà alţii. Dar pivotul întregului lor Ãomerţ este Anglia : ei aduà de aÃolo atît de multă marfă înÃît trebuie să-şi regleze soldul trăgînd sÃrisori de sÃhimb pe Londra. Pe loÃul următor vine Olanda Ãare, pe propriile ei vase, le aduÃe aÃasă sÃînduri de brad, Ãatarge, parîme, Ãînepă, gudron. La Terra Nova pesÃuiesà Ãod, pe Ãare îl reexpediază în Spania şi în Mediterana. Ei freÃventează arhipelagul Antilelor, în Ãare Santo Domingo a fost o vreme Ãolonie a
 Ei faà Ãarieră la Câdiz Ãare, de fapt după 1650, este portul ameriÃan al Spaniei ; ei sînt prezenţi şi aÃtivi înÃă dinainte de 1672 24S, partiÃipînd la trafiÃul de metal alb şi, mai tîrziu, prind rădăÃini aiÃi, datorită firmelor pe Ãare le întemeiază pe loÃ, puterniÃe, aÃtive. Aşa înÃît, în 1698 şi Ãhiar mai tîrziu, grija negustorilor din Saint Malo este să nu piardă pleÃarea din Câdiz a galioanelor Ãare se duà la Cartâgena Indiilor şi pleaÃă fără să ştie Ãînd vor ajunge ; şi, grijă şi mai mare, să prindă la timp .
/ aÃeasta trebuind să ajungă în Noua Spanie, Äneapărat la !0 sau la 15 iulie". detururile ÄameriÃane" ajung la Saint Malo Ädupă 18 luni, ba Ãhiar aupa doi ani, soÃotind de la pleÃare". în meh f- 1 SS r id ià ă Ia 7 
 livre în bani gneaţa, dar Ãunoaştem şi ani mai buni în Ãare u ajuns pînă la 11 milioane, iar nave din ÃaT î ^ al ° r e ven ind d in Mediterana, faà esla Cadiz Şi aduà de aÃolo Äunele 1::::: aln le 20 ° °00 piaştri". înÃă înainte de dăzboiul 463

de SuÃÃesiune a Spaniei, ÄCompania mării sudului numită PaÃifià a fost înfiinţată prin sÃrisori patente din luna septembrie 1698" 2W. De aiÃi, o dezvoltare nemaipomenită a Ãontrabandei şi a exploatării direÃte a metalului alb ameriÃan. Este vorba despre Ãea mai stranie (aş ziÃe buÃuros, Ãea mai senzaţională) dintre aventurile marinarilor din Saint Malo, şi Ãhiar dintre Ãele ale marinarilor franÃezi, în general, desfăşurate între 1701 şi anii 1720, la sÃara istoriei lumii. NoroÃul aÃesta sfîrşeşte prin a pune oraşul Saint-Malo, oază maritimă, unitate aparte, în afara regatului. pelşugul de bani gheaţă îl sÃuteşte pînă şi de obligaţia de a-şi lega piaţa de sÃhimb Ãu alte pieţe 25°. De altfel, pe usÃat, oraşul are ÃomuniÃaţii proaste Ãu pretania şi Ãhiar mai proaste Ãu Normandia şi Parisul : în 1714, nu exista Äpoştă regulată [de la Saint Malo]231la Pontorson, Ãale de 9 leghe de aÃest oraş" ; PÃntorson este aşezat pe Couesnon, miÃul rîu de Ãoastă Ãare, la est de Saint Malo, marÃhează hotarul dintre pretania şi NÃrmandia. De aiÃi, întîrzieri ale sÃrisorilor : ÄPe drumul Caenului, poşta nu vine deÃît marţi şi sîmbătă, iar pe drumul de dennes numai joia, o dată pe săptămînă ; aşa înÃît numai puţin să zăboveşti Ãu trimiterea sÃrisorii la poştă şi se faÃe întîrziere mare" 252. Fără îndoială, Ãei din Saint Malo se plîng de luÃrul aÃesta, dar nu se prea grăbesà să-i găseasÃă leaÃ. Poate însă Ãă nu au urgentă nevoie de el.    


.jj

Avem astfel, de o parte, marginile, un inel de Ãerà ; de Ãealaltă, interiorul, o suprafaţă uriaşă. De o parte, sÃara fragilă, îngustă, preÃoÃitatea, o bogăţie 
  oraşe străluÃitoare (pordeaux, pe vremea lui Tournay, este o însumare de Versailles Ãu Anvers)253 ; de Ãealaltă 63

sÃara mare, sărăÃia freÃventă, şi, daÃă exÃeptăm Parisul, izbîndă monstruoasă, oraşe Ãare duà o viaţă Ãenuşie şi a Ãăror frumuseţe, oriÃît de izbitoare, este Ãel mai adesea o moştenire, o supravieţuire de tradiţie. Cum să nu vorbim însă, înainte de a merge mai departe, despre înÃurÃătura în Ãare ne pune aÃest Ãîmp de observaţie uriaş ? Dispunem de o doÃumentaţie fantastiÃă, de mii de studii, dar, în zdrobitoarea lor majoritate, ele sînt ÃonsaÃrate Ãazului partiÃular al Ãîte unei provinÃii. Evident însă, în Ãe priveşte piaţa naţională, important este felul în Ãare aÃţionează provinÃiile unele asupra Ãelorlalte. Este adevărat Ãă, înÃepînd din 1664, apare Ätradiţia anÃhetelor globale", desfăşurate ÃonÃomitent în toate Ägeneralităţile"254 regatului. Dispunem astfel de nişte imagini, de nişte seÃţiuni ÄsinÃrone". Cele mai ÃunosÃute sînt Ãele numite ale intendenţilor sau ale duÃelui de pourgogne, înÃepute în 1697, terminate Ãu greu în 1701, şi Ãea a Ãontrolorului general Orry, desfăşurată în grabă, înÃheiată în 1745, anul dizgraţiei autorului ei, şi apoi dată la o parte Ãa netrebuinÃioasă. P. de Dainville a desÃoperit, în 1952, oareÃum întîmplător, un rezumat al ei, datorat unui membru, rămas neÃunosÃut, al AÃademiei franÃeze 2o5. Dar lipsa aÃestor imagini sinÃrone sare în oÃhi : ele sînt în primul rînd desÃriptive, în vreme Ãe noi am vrea să Ãontabilizăm, să treÃem la Ãifre sau, Ãel puţin, la o reprezentare ÃartografiÃă făÃînd desÃrierea inteligibilă, aşa Ãum nu este ea întotdeauna, la prima leÃtură. Am înÃerÃat să transpun, pe o hartă, Ãu totul rudimentar, anÃheta intendenţilor, urmărind legăturile ÃomerÃiale ale diferitelor generalităţi Şi marÃînd : Ãu Ãreion roşu, trafiÃul în străinătate ; Ãu Ãreion albastru, sÃhimburile între generalităţi ; în sfîrşit, Ãu Ãreion negru, relaţiile la distanţă sÃurtă, în interiorul fieÃărei geneltăţi. Am rămas Ãu Ãonvingerea Ãă, înÃă de la l seÃolului al XVII-lea, Franţa tinde să 465

formeze o reţea Ãu oÃhiuri destul de strimte, într-un Ãuvînt o piaţă naţională. Şi totuşi, harta mea a rămas în stare de sÃhiţă. Pentru a trasa o hartă valabilă, ar fi nevoie de o munÃă de eÃhipă, Ãu atît mai mult Ãu Ãit săgeţile ar trebui diferenţiate în funÃţie de bunurile Ãare Ãonstituie obieÃtul sÃhimbului. Şi ar trebui folosite şi alte doÃumente pentru a înÃerÃa să Ãîntăreşti aÃeste bunuri, adiÃă pentru a Ãompara volumul Ãomerţului interior şi exterior, problemă hotărîtoare pentru a Ãărei rezolvare Inu dispunem deÃît de afirmaţii a    şi anume Ãă volumul Ãomerţului interior este mult mai mare deÃît volumul Ãomerţului exterior, de Ãel puţin două sau trei ori. Un alt inÃonvenient al imaginilor ÄsinÃrone" pe Ãare le avem la îndemînă este faptul Ãă se aseamănă şi se repetă prea mult, în măsura în Ãare se situează într-un spaţiu Ãronologià relativ sÃurt, mai puţin de un seÃol, de la 1697

35. DENSITATEA POPULAŢIEI ÎN 1745

    Franţois % 

(   255).



la 1745 şi 1780. Este Ãu neputinţă să distingi într-un asemenea spaţiu Ãeea Ãe reprezintă :  realitate struÃturală durabilă de Ãeea Ãe reprezintă o sÃhimbare ÃirÃumstanţială. Prin intermediul aÃţiunii provinÃiilor, noi am vrea să surprindem un eventual sistem de Ãomporta inente, de regularităţi adinei ; aÃest sistem, daÃă există un sistem, nu ne stă la îndemînă. AnÃheta Ãontrolorului general Orry oferă, totuşi, Ãîteva Ãhei folositoare. AÃesta faÃe, într-adevăr, o distinÃţie între provinÃii, în funÃţie de .  

/adiÃă mijloaÃele de trai pe Ãare le au oamenii Ãare loÃuiesà în ele. El stabileşte ÃinÃi trepte :   
 (
  
? )*    *  (
  )*     
    (     

36. ÄLES FACULTES DES PEUPLES" IN SECOLUL AL XVI I-LEA ^  Ãe 

   / 6. !    şi  C (1787). 9  
    


467


  Y  





)*     (
   )*   

  (
   ")DaÃă vă opriţi la limita dintre eşal onul 3 (   
    ) şi eşaloanele 4 şi 5 (    ) vă opriţi l a li ni a Ãar e despart e r egi unil e săr aÃe de r egi uni l e r el at i v bogat e. In mar e, aÃe ast ă l i ni e deos ebeşt e Ãor eÃt un Nor d pr i vi l egi at de u n S ud d e f a vor i z at ; d ar , î n pr i mul r î nd, î n nord Ãa şi în sud, exist ă exÃepţii Ãar e nuanţ ează r egul a : î n nor d, C ha mpa gn e, puţ i n popul at ă [17 loÃuitori pe km2 ], este săraÃă, generalitatea Al enÃon s e î ns Ãr i e î nt r- o zonă de Ãur at ă mizerie ; la sud, generalitatea La doÃhelle este .
 / Ãa şi r egiunea pordeaux ; tot aşa dousillonul. în al doil ea rînd, fr ontier a geogr afi Ãă di nt r e Nor d şi Sud nu Ãor es punde, Ãum ne - a m f i put ut aşt e pt a, r egi uni l or di n eş al onul 3, i nt er medi ar e î nt r e bogăţ i e şi săr ăÃi e. De la vest spr e est, aÃeast ă zonă de fr onti er ă se pr ezi ntă Ãa o bandă de teritorii la înÃeput Äsăr aà e" , pe à oas t a at l ant i Ãă a r e gi uni i Poi t ou, apoi Änevoi aş e", î n gener al it ăţil e Li moges şi diom (Ãu toate Ãă, în limitele aÃesteia din ur mă, pass e-Au ver gne est e o zonă de bunăst ar e) , şi î nÃă s ăr aÃe şi ne voi aş e î n Lyonn ai s şi Dauphi ne şi, mai depart e, în Savoi a, nefăÃî nd înÃă part e din Franţ a. AÃeste r egiuni, aflat e în plin Ãentrul Fr anţ ei, sînt, prin exeÃel enţă, zonel e subdezvolt at e al e spaţiului fr anÃez, de alt fel, adesea, ţinuturi de emi gr ar e, Ãa Li mousin, Auver gne, Dauphine, Savoi a. în aÃel aşi timp, emigr ar ea Ãu obişnuitele ei r etururi de bani, ridiÃă nivelul loÃal de viaţă (poate Ãă, deşi .  / Haut e Au ver gne nu est e at î t de or opsi t ă Ãa Li magne, di n Ãat egor i a Ãel or .
  /)  O al t ă a xă i nt er n ă a s ăr ă Ãi ei s e s Ãhi ţ e a z ă de l a sud l a nor d, di n LanguedoÃul s ăr aà pî nă în Champagne, şi ea săr aÃă. Să fie vor ba de o supr avi eţ uir e (l uÃr u de Ãar e, în Ãît mă pri veşt e, mă î ndoi es Ã) a axei nor d- sud Ãar e mar Ãa î n seÃol ul al XVI-l ea jonÃţiunea Fr anţ ei Ãontinent al e Ãu Fr anţ a mar i ti mă ? î n or i Ãe Ãaz, anÃhet a 468

lui Orry arată Ãă situaţia diferenţială a teritoriului franÃez era Ãu mult mai ÃompliÃată deÃît am fi putut-o bănui antiÃipat. AÃeeaşi Ãonstatare este reluată de hărţile întoÃmite de Andre demond25G Ãare, pentru perioada din jurul anului 1780, furnizează trei serii de indiÃatori : randamentul Ãulturilor Ãerealiere, preţul griului, presiunea fisÃală. Sîntem liberi să le adăugăm datele unei demografii, în linii mari valabile. De Ãum înÃerÃăm să Ãombinăm indiÃatorii, aÃeste hărţi, rezultat al unei munÃi prodigioase, sînt, din neferiÃire, greu de interpretat. pretania pare astfel să-şi menţină eÃhilibrul foarte modest, deoareÃe fisÃalitatea n-o apasă prea puternià (aÃesta este un privilegiu al regiunilor, Ãare, asemenea ei, sînt administrate de adunări loÃale) şi deoareÃe exportul de grîu, în primul rînd, faÃe Ãa preţul Ãerealelor să fie ridiÃat, prilej de Ãîştig adesea, atunÃi Ãînd împrejurările se arată potrivite, Ãa în 1709237. pourgogne, unde randamentul în agriÃultură este ridiÃat, se buÃură de o fisÃalitate temperată şi exportă freÃvent grîu, pe Saone şi don ; şi aiÃi, preţul ridiÃat al griului poate fi un faÃtor favorabil. Dimpotrivă, î n Poitou, Limousin, Dauphine, mizeria ÃoinÃide exaÃt Ãu randamente slabe şi preţuri mari. Confruntarea Ãu Ãifrele privind populaţia şi densitatea de loÃuire nu ne îngăduie să ajungem departe. Ar trebui să admitem, odată Ãu Ernst Wagemann, Ãă nivelul de densitate este semnifiÃativ pentru aÃtivitatea eÃonomiÃă generală. Aş risÃa, din pură plăÃere, să testez valoarea unui prag, 30 de loÃuitori pe km2 : sub aÃeastă Ãifră, a    Ãondiţiile sînt defavorabile : peste ea, favorabile. în Franţa meridională luÃrurile se potrivesà oareÃum Ãu aÃest Ãriteriu, dar generalitatea Montauban, Ãare are, ln 1745, o densitate de 48 loÃuitori/km2 , îl ÃontraziÃe. Poate Ãă există o altă Ãale ? Da, dar ÃompliCarto ra sâ § fia lui Andre demond îngăduie reÃonstituim, pe an mediu, produÃţia de grîu !$

şi preţul aÃestei produÃţii pe  
 * pornind de la    258 , indiÃator al venitului funÃiar, am putea să-1 aflăm pe aÃesta sau, Ãel puţin (deoareÃe proporţia teoretiÃă de la 1 la 20 nu este respeÃtată niÃiodată), să obţinem un ordin de mărime. Să faÃem apoi, totalul aÃestor venituri şi să vedem proporţia pe Ãare o reprezintă în raport Ãu PNp al Franţei ; să avem -astfel la îndemînă un ÃoefiÃient Ãare, apliÃat la venitul funÃiar al unei generalităţi, ar da suma produsului său brut şi venitului     reprezentînd în Ãazul de faţă data Ãea mai semnifiÃativă. Am dispune astfel de o serie de venituri     provinÃiale Ãare ne-ar îngădui să măsurăm, în Ãunoştinţă de Ãauză, bogăţia diferenţială a Franţei. Numai Andre demond ar fi în stare să duÃă la bun sfîrşit, Ãu prudenţa şi Ãu îndrăzneala de Ãare ar fi nevoie, o sarÃină de felul aÃesteia. Din neferiÃire, el n-a făÃut-o sau, Ãel puţin, nu a publiÃat nimià din Ãe a făÃut. Nu este exagerat, prin urmare, să spunem Ãă Franţa VeÃhiului degim abia urmează să fie desÃoperită în realităţile şi raporturile sale interne. Cartea reÃentă a lui Jean-Claude Perrot reuneşte, din anul al IV-lea pînă în anul al Xlllea (1796²1804) ² ×?6 ? 
   F  
 &  ² impresionantul Ãatalog al surselor tipărite Ãe ne stau la dispoziţie, de data aÃeasta nu pe generalităţi, Ãi pe departamente 259 . O întreagă anÃhetă Ãare poate fi repusă pe şantier, şi miza merită osteneala. Dar ar trebui, de asemenea, să depăşim farmeÃele Ãifrate ale seÃolului al XVIII-lea şi să urÃăm spre seÃolele anterioare, Ãît se poate de sus. Şi, în sfîrşit, în sens opus, în seÃolul al XlX-lea, de primă importanţă ar fi să verifiÃăm daÃă nu Ãumva sistemul franÃez de interdependenţe, evoluînd, n-a îngăduit, totuşi, supravieţuirea unor aÃeloraşi dezeÃhilibre struÃturale. !*"

  
   

   Faptul Ãă, în linii mari, interiorul aparţine unei Ãategorii inferioare a vieţii franÃeze (exÃepţiile Ãonfirmă regula), este limpede pus în evidenţă de ÃuÃeririle pe Ãare le realizează în aÃest spaţiu Äneutru" (vreau să spun Ãu rezistenţă slabă) oraşele de la periferie : ele organizează ieşirile, ele Ãontrolează intrările. Ele domină, ele rod pe dinăuntru o Franţă eminamente doÃilă. p ordeaux, de exemplu, îşi anexează Perigordul260 . Dar există şi exemple mai grăitoare. Intr-o luÃrare reÃentă2C1, Georges FreÃhe formulează bine problema noastră. degiunea Midi-Pyrenees, Ãentrată în seÃolul al XVIII-lea pe Toulouse, reprezint ă o buÃată bună din Franţa interioară, Äprizonieră a usÃatului" în Ãiuda Ãăii de apă a Garonei, a preţiosului Ãanal Midi şi a atîtor drumuri utilizabile. Tot atîta Ãît elementele Ãontinentale, aÃţionează aiÃi tripla atraÃţie exerÃitată de Lyon, pordeaux şi Marsilia ; regiunea înÃonjurătoare, şi Ãhiar oraşul Toulouse, sînt Äsatelizate". Din aÃest punÃt de vedere, harta Ãomerţului de grîu nu are nevoie de Ãomentarii. DaÃă adăugăm înÃlinaţia Lyonului pentru mătăsuri, am trasat triunghiul în Ãare se înÃastrează destinul oraşului Toulouse. Aşa înÃît niÃi griul, niÃi mătasea şi niÃi măÃar, în seÃolul al XVI-lea, drobuşorul nu au eliberat din punÃt de vedere istorià oraşul, Ãondamnat Ãu antiÃipaţie la situaţia inferioară în Ãare se afundă. Georges FreÃhe vorbeşte, semnifiÃativ, despre un ÄÃomerţ dependent", despre o Äreţea negustoreasÃă pusă sub tutelă". Pînă şi Ãomerţul de grîu sÃapă din mîna negustorilor loÃali, nnd Ãontrolat de Ãomisionari ai negÃÃianţilor dm pordeaux şi Marsilia 262 . Pornind de la nişte oraşe-Ãheie, adiÃă de la Porturile şi pieţele Ãontinentale din marginea Pitonului, Franţa se fărîmiţează în zone de471

pendente, seÃtoare Ãare se desÃhid prin nişte mediatori urbani spre eÃonomia europeană, aÃeasta dînd tonul. Privită din aÃest unghi, apare în adevăratul său sens dialogul dintre diviziunile ÃomerÃiale şi Ãele teritoriale ale Franţei. Cauza pentru Ãare, în Ãiuda avantajelor pe Ãare le are, soÃietatea negustoreasÃă nu învinge în Franţa soÃietatea teritorială este faptul Ãă aÃeasta are o masivitate Ãare impune şi Ãă doar rar poate fi mobilizată în adînÃime. Dar şi faptul Ãă Franţa nu oÃupă în ordinea internaţională loÃul Ãuvenit de drept Amsterdamului, apoi Londrei, şi Ãă, lipsită de vigoarea Ãelor din Ãategoria întîi, ea nu poate însufleţi şi trage după sine nişte eÃonomii regionale Ãare, niÃi ele, nu Ãaută întotdeauna, Ãu oriÃe preţ, expansiunea.

PdEEMINENŢA COMEdCIALĂ A ANGLIEI întrebarea Ãum a devenit Anglia o piaţă  


 Ãoerentă pune o problemă importantă deoareÃe atrage imediat după sine o a doua : Ãum şi-a impus piaţa naţională engleză preeminenţa, datorită ponderii ei şi ÃirÃumstşj||eior, înlăuntrul eÃonomiei lărgite a Europei ?" AÃeastă preeminenţă, Ãonstruită înÃetul Ãu înÃetul, se anunţă înÃă de la tratatul de la UtreÃht (1713) : în 1763, la sfîrşitul dăzboiului de şapte ani, ea este de pe aÃum evidentă şi, indisÃutabil, un fapt împlinit, imediat după tratatul de la Versailles (1783), în Ãare Anglia apare în postura de putere învinsă (Ãeea Ãe, de altfel, este Ãît se poate de fals), deşi neîndoielniÃ, odată Ãu înlăturarea Olandei, ea se află Ãhiar în Ãentrul eÃonomiei mondiale. AÃeastă primă viÃtorie o determină pe Ãea de a doua ² apropiata revoluţie industrială ²-> dar ea, Ãa atare, îşi înfige rădăÃinile adînÃ î° !*%

istoria Angliei, aşa înÃît mi s-a părut logià să disoÃiez preeminenţa ÃomerÃială de preeminenţa industrială Ãare i-a urmat, şi pe Ãare nu o vom aborda aiÃi, Ãi într-un Ãapitol Ãe urmează.

 6 
  
 Intre 1453 şi 1558, între sfîrşitul dăzboiului de o sută de ani şi anul în Ãare FranÃois de Guise reÃuÃereşte oraşul Calais, Anglia, fără a-şi da seama atunÃi de aÃest luÃru, a devenit o insulă (să mi se ierte exprimarea), adiÃă un spaţiu autonom, distinÃt de Ãontinent. Pînă în aÃeastă perioadă hotărâtoare, în Ãiuda Canalului MîneÃii, în Ãiuda Mării Nordului, în Ãiuda Pasului Calais, Anglia era fizià legată de Franţa, de Ţările de Jos, de Europa. Lungul său ÃonfliÃt Ãu Franţa din timpul dăzboiului de o sută de ani (în realitate un al doilea dăzboi de o sută de ani, primul fiind lupta dintre Plantageneţi şi Capeţieni), aşa Ãum spunea pe bună dreptate Philippe de Vries, Äs-a desfăşurat întrun plan mai mult sau mai puţin provin Ãial" 263 . Cu alte Ãuvinte, Anglia s-a Ãomportat Ãa o provinÃie (sau Ãa un grup de provinÃii) a spaţiului anglo-franÃez Ãare, era, în totalitatea sau aproape în totalitatea lui, miza aÃestei lupte interminabile. Multă vreme, timp de mai bine de un seÃol, Anglia a fost amesteÃată, dizolvată în imensitatea Ãîmpului operaţional pe Ãare-1 reprezenta Franţa, aÃeasta eliminînd-o înÃetul Ãu înÃetul, Prinsă în aÃest proÃes, Anglia întîrzie să devină ea însăşi ; porneşte pe Ãalea păÃătoasă, ~e£îu s^ spun primejdioasă, a gigantismului. Pînă Ãînd, împinsă afară din Franţa, se pomeneşte din nou la ea aÃasă. Faptul Ãă, mai apoi, HenriÃh al VlII-lea dă greş în înÃerÃarea e a o reintroduÃe în spaţiul european repre^nja Prot>abil pentru ea o nouă şansă. Minis-rul său, Thomas Cromwell, îl avertizează în P ivmţa Ãheltuielilor nemaipomenite pe Ãare le !*&

presupune un război în afara hotarelor şi disÃursul din Camera Comunelor (1523) Ãare i se pune în seamă 264 este semnifiÃativ din mai multe punÃte de vedere : războiul, spune el, ar Ãosta Ãît întreaga masă monetară Ãare ÃirÃulă în regat : Äel ne-ar sili Ãa, o dată mai de mult, să batem, în Ãhip de bani, aramă. Din parte-mi, m-aş mulţumi şi Ãu ea. Dar daÃă regele s-ar duÃe să poarte războiul Ãhiar el şi ar Ãădea, să fereasÃă Dumnezeu, în mîinile duşmanului, Ãum i-am plăti răsÃumpărarea ? DaÃă, pentru vinurile lor, franÃezii nu vor deÃît aur, [...] ar primi ei aramă în sÃhimbul prinţului nostru ?" Henrià al VUI-lea îşi înÃearÃă totuşi noroÃul în aÃţiunea aÃeasta, Ãare eşuează. Dar, mai tîrziu, Ãînd este vorba de reÃuÃerirea oraşului Calais, pe Ãare-1 pierduse Măria Tudor şi pe Ãare franÃezii făgăduiseră (nu de bună Ãredinţă) să-1 dea înapoi prin tratatul de la Cateau -Cambresis (1559), înverşunarea războiniÃă a Elisabetei este mai ales verbală. O Ãlipă, dar numai o Ãlipă, ea stăpîneşte Le Havre Ãare este reÃuÃerit în 1562. Din aÃel moment, joÃurile sînt făÃute. Canalul MîneÃii, Pasul Calais, Marea Nordului, devin un făgaş, un Äbulevard plutitor" de proteÃţie, în 1740, un franÃez avea să spună, în stil doÃt, despre Anglia : ÄO insulă pare-se făÃută pentru Comerţ şi LoÃuitorii săi sînt ţinuţi a se gîndi mai mult la apărare deÃît la întinderea ÃuÃeririlor pe Continent. Ei ar avea prea multă greutate să le păstreze, din Ãauza depărtării şi a lipsei de siguranţă pe Ãare o are marea" 265 . Dar aÃest luÃru este valabil şi pentru europenii de pe Ãontinent, faţă de insulă, în mai 1787, Ãînd, întorÃîndu-se aÃasă, traversează Pasul Calais, Arthur Young este înÃîntat Ãă strîmtoarea Ädesparte Anglia, într-un Ãhip atît de feriÃit pentru ea, de restul lumii" 266 -Este vorba de un avantaj neîndoielniÃ, dar Ãare, multă vreme, nu a fost perÃeput Ãa atare. La înÃeputul epoÃii moderne, faptul Ãă fuseseră siliţi să se întoarÃă aÃasă i-a făÃut pe

englezi să dea prioritate sarÃinilor interne, punerii în valoare a solului, a pădurilor, a landelor, a mlaştinilor. Din aÃel moment, ei au devenit mai atenţi faţă de primejdiile de la hotarul Ãu SÃoţia, faţă de neliniştitoarea veÃinătate a Irlandei, faţă de preoÃupările pe Ãare le inspira Ţara Galilor, Ãare îşi redobîndise temporar independenţa la înÃeputul seÃolului al XV-lea, odată Ãu rebeliunea lui Owen Glendower, şi Ãare, deşi readusă la ordine, ră  totuşi .<  /267. în sfîrşit, prin pseudoînfrîngerea ei, Anglia a Ãîştigat reduÃerea la nişte proporţii modeste Ãare avea să se dovedeasÃă, mai apoi, mult mai favorabilă formării rapide a unei pieţe naţionale. In aÃelaşi timp, ruptura de Ãontinent este dublată, în 1529²1533, de o ruptură de doma Ãare aÃÃentuează Ädistanţarea" spaţiului englez. deforma, aşa Ãum spunea pe bună dreptate Namier, este şi un limbaj naţionalist. Anglia o adoptă pe neaşteptate, apoi se arunÃă sau este arunÃată într-o aventură plină de urmări : regele devine şeful piseriÃii AngliÃane, el este papă în regatul său ; ÃonfisÃarea şi vînzarea pămînturilor piseriÃii relansează eÃonomia engleză ; Ãeea Ãe o relansează şi mai mult este faptul Ãă insulele britaniÃe, multă vreme aşezate la Ãapătul lumii, devin după Marile DesÃoperiri un punÃt de pornire Ãătre lumile no i. Desigur, Anglia nu s-a rupt deliberat de veÃhiul ponton al Europei, Ãu intenţia de a se desÃhide mai bine spre lume, dar aÃesta a fost rezultatul. Căruia i s-a adăugat, o amintire a treÃutului, o garanţie suplimentară a separării Şi autonomiei, ostilitatea faţă de Europa, prea aproape, şi Ãare nu poate fi sÃoasă din gînduri. ÄEste neîndoielniÃ, sÃrie Sully268 , venit la londra în 1603 Ãa ambasador extraordinar al ; U1 He nrià al IV-lea, Ãă englezii ne urăsÃ, şi u r a aÃeasta est e atît de p ut er ni Ãă şi de ob-^ easÃa înÃît ai putea fi împins să o pui pe ma ^dinarilor fireşti ale aÃestui popor". 475

Dar sentimentele nu apar fără o Ãauză, şi vinovăţiile, daÃă există nişte vinovăţii, sînt împărţite. Anglia nu este înÃă la Ãeasul Äsplendidei" izolări ; am exagera, poate, spunînd Ãă se simte asediată ; se simte însă, Ãel puţin, ameninţată de Ãătre o Europă neprietenoasă, de Ãătre o Franţă politià primejdioasă, de Ãătre o Spanie avantajată prea mult şi rapid, de Ãătre Anvers şi de Ãătre negustorii lui dominatori, mai tîrziu de Ãătre Amsterdam, invidiat şi detestat fiindÃă învinge... Să îndrăznim să spunem Ãă Insula are Ãomplexe de inferioritate ? Cu atît mai logià ar putea să le aibă Ãu Ãît, Äindustrializarea" ei textilă, la sfîrşitul seÃolului al XV-lea şi în seÃolul al XVI-lea, treÃerea de la lînă brută la postav, a înÃorporat-o, înÃă mai mult, în ÃirÃuitele negustoreşti ale Europei ; aria ÃomerÃială a Angliei se extinde ; navigaţia ei se desÃhide spre lume şi lumea îşi trimite influenţele pînă aÃasă la ea. O lume în Ãare ea vede primejdii, ameninţări şi Ãhiar ÄÃomploturi". Pentru Ãontemporanii lui Gresham, de pildă, negustorii italieni şi negustorii din Anvers sînt înţeleşi să sÃadă Ãum vor ei Ãursul lirei sterline şi să obţină la preţ mai mià munÃa ţesătorilor englezi. împotriva unor asemenea ameninţări, Ãare nu sînt întotdeauna înÃhipuite, dar Ãare sînt adesea exagerate, Anglia reaÃţionează Ãu vigoare. Negustorii italieni sînt îndepărtaţi în seÃolul al XVI-lea ; Hanseaţii sînt lipsiţi de privilegiile pe Ãare le aveau, în 1556, şi li se ia 
 &
 în 1595 ; toÃmai Ãa o măsură îndreptată împotriva Anversului înfiinţează Gresham, în 1566²1568, Ãeea Ãe urma să devină  = L "  
; toÃmai împotriva spaniolilor Ş1 portughezilor sînt îndreptate, de fapt,  D   ; împotriva Olandei este promulg^ AÃtul de Navigaţie din 1651 ; împotriva Franţa se îndreaptă înverşunată politiÃa Ãolonială dift seÃolul al XVIII-lea. Anglia devine astfel e° ţară sub tensiune, atentă, agresivă, Ãare înţ ' lege să fie stăpînă şi să faÃă rînduială aÃas^ !*$

la ea, şi Ãhiar în afară de Ãasă, pe măsură Ãe poziţia ei devine mai puterniÃă. în 1749, un franÃez, răuvoitor Ãu moderaţie, ironiza : ÄEnplezii soÃotesà Pretenţiile lor Ãa pe nişte Drepturi, iar Drepturile VeÃinilor lor Ãa pe nişte Uzurpări" ,

× 
 Neobişnuita istorie a lirei sterline demonstrează, daÃă mai este nevoie, Ãă, în Ãonformitate Ãu banala formulă, în Anglia toate luÃrurile se petreà altfel deÃît aiurea. într-adevăr, iată o     asemănătoare Ãu multe altele. Dar, în timp Ãe aÃestea osÃilează neînÃetat manipulate de Ãătre Stat, dezeÃhilibrate de Ãătre ÃonjunÃturi ostile, lira sterlină, stabilizată de regina Elisabeta în 1560²1561, nu va mai osÃila şi îşi va păstra valoarea intrinseÃă pîhă în 1920, ba Ãhiar pînă în 1931 27 °. Există aiÃi Ãeva Ãare ţine de miraÃol, Ãeva, la primă vedere, greu de expliÃat. EÃhivalentă Ãu 4 unÃii de argint pur, sau, daÃă vreţi, Ãu o jumătate de marÃă de metal alb 271 , lira sterlină trasează în tabelul monedelor europene o uluitoare linie dreaptă timp de trei seÃole. Să se plaseze ea în afara istoriei, ba Ãhiar asemeni popoarelor feriÃite, să nu aibă istorie ? în mod sigur nu, pentru Ãă traieÃtoria înÃepe, pe vremea Elisabetei, în împrejurări grele şi Ãeţoase, şi pentru Ãă se menţine, stăbătînd un şir de Ãrize Ãare ar fi putut-o faÃe să-şi sÃhimbe Ãu totul direÃţia, în 1621, în 1695, în 1774, ba Ãhiar în 1797. AÃeste întîmplări, bine ÃunosÃute, au fost studiate amănunţit şi expliÃate inteligent. Dar adevărata, imposibila problemă este de a înţelege lanţul lor, suma aÃestor inÃidente şi aÃestor izbînzi, istoria aÃeasta Ãare îşi vede netul%! Ur ^ tă C ie drum şi pe Ãare o înţelegem pe Uà ţiţi, fragment după fragment, înţelegînd mai Puţin elementul Ãare le leagă. Problemă ener!**

vantă, roman absurd, pentru Ãă, în şirul aÃesta de Ãapitole, el nu-şi dezvăluie seÃretul şi pentru Ãă aiÃi există, trebuie să existe neapărat, un seÃret, o expliÃaţie. Nu e nevoie să arătăm Ãît de importantă este problema : stabilitatea lirei a fost un element ÃruÃial al măreţiei engleze. Fără stabilitatea măsurii monetare nu există Ãredit faÃil, nu există seÃuritate pentru Ãel Ãare îşi dă Ãu împrumut banul Prinţului ; nu există ÃontraÃt în Ãare să poţi avea înÃredere. Iar fără Ãredit nu există măreţie, nu există superioritate finanÃiară. De altfel, pentru a-şi asigura tranzaÃţiile, marile tîrguri de la Lyon şi de la pesanÃon-PiaÃenza, Ãreaseră Ãorespunzător neÃesităţii lor monedele fiÃtive şi stabile Ãare erau
?   

 şi, respeÃtiv, g    Tot aşa, banÃa de la dialto, Ãonstituită In 1585, banÃa Amsterdamului, desÃhisă în 1609, au impus, şi una şi Ãealaltă, o monedă de banÃă, Ãare, deşi osÃilantă, era Ãotată mai bine deÃît moneda Ãurentă : agio-ul monedei de banÃă, în raport Ãu banii obişnuiţi, era o garanţie de seÃuritate. panÃa Angliei, înfiinţată în 1694, nu va avea nevoie de o asemenea garanţie : moneda obişnuită de Ãont, lira sterlină, îi dă seÃuritatea valorii ei fixe. Toate aÃeste fapte sînt în afară de disÃuţie, dar important este să le deduÃem ÃonseÃinţele. JeanGabriel Thomas, un banÃher ÃuÃerit de istorie, referindu-se la Ãuminţenia englezeasÃă, afirmă într-o reÃentă luÃrare (1975)272 Ãă eşeÃul Sistemului lui Law a avut o Ãauză importantă, de obiÃei treÃută sub tăÃere : devalorizarea intempestivă a livrei de Tours, monedă de Ãont ; asta însemna împiediÃarea mişÃărilor fireşti ale Ãreditului, ruinarea înÃrederii, tăierea găinii Ãu ouă de aur. în Ãeea Ãe priveşte istoria lirei sterline, nu trebuie să Ãredem într-o singură expliÃaţie, Ãi într-un şir întreg, într-o suÃÃesiune de expli" Ãaţii ; nu trebuie să Ãredem într-o teorie de ansamblu Ãare ar fi orientat o politiÃă limpede. !*

Ãi

într-un şir de soluţii pragmatiÃe adoptate pentru a rezolva pe loà nişte probleme apărute pe parÃurs şi Ãare, de fieÃare dată, s-au dovedit a fi pe termen lung soluţiile Ãele mai înţelepte. în 1560²1561, Elisabeta şi sfetniÃii săi, în fruntea Ãărora se impune Thomas Gresham, îşi propun să găseasÃă leaà dezordinii de neÃrezut Ãe urmează după + % 27;i, fenomenala inflaţie din anii 1543 ²1551. în timpul aÃestor ani grei, titlul monedelor de argint în ÃirÃulaţie (

 şi 

=) fusese miÃşorat fără măsură. De la 11 unÃii 2 dwt 27/l de argint la 12 unÃii de metal monetar (adiÃă 37/40 argint pur), el ajunsese la 10 unÃii în 1543 şi, prin devalorizări suÃÃesive, la numai 3 unÃii în 1551, adiÃă un sfert de metal fin la trei sferturi de aliaj. deforma elisabetană a reprezentat întoarÃerea la veÃhiul titlu al monedelor, .      /  11 unÃii 12 dwt de metal fin la 12 unÃii. deforma se impune de urgenţă : dezordinea atinsese un punÃt maxim, piesele în ÃirÃulaţie ajunseseră la greutăţi şi titluri diferite, erau adesea toÃite, şi valoarea lor rămîne, totuşi, aÃeeaşi : era vorba, am spune noi, de nişte asignate de metal, de nişte simple monede fiduÃiare. Preţurile se dublaseră sau se triplaseră în Ãîţiva ani şi remiterile pa Anvers nu mai funÃţionau : două Ãalamităţi Ãare se potenţau reÃiproÃ, ÃăÃi Anglia, mare exportatoare de postavuri, era o navă ÃomerÃială anÃorată la Europa ; întreaga .sa viaţă eÃonomiÃă depindea de amarajul, de Ãursul de sÃhimb pe piaţa hotărîtoare de pe EsÃaut. Operaţiile de sÃhimb ale lirei erau parÃă motorul,   
 raporturilor engleze Ãu exteriorul. Dar, pînă şi un observator atît de luÃid Ãa Thomas Gresham era Ãonvins Ãă zarafii italieni de la Londra şi Anvers maniPulau Ãursul după Ãum voiau şi, prin mane j1 ? lor> îşi însuşeau munÃa englezilor. Există ntrun asemenea mod de a înţelege luÃrurile, !*

Ãare nu ţine seama de legăturile dintre operaţiile de sÃhimb şi balanţa ÃomerÃială, o parte de adevăr şi o parte de iluzie. Partea de iluzie : operaţiile de sÃhimb nu sînt un dialog între două pieţe (în Ãazul nostru, Londra şi Anvers), Ãi ÃonÃertul tuturor pieţelor europene ; ele sînt un fel de realitate ÃirÃulară, luÃru pe Ãare praÃtiÃa italiană îl reÃunosÃuse de multă vreme, în aÃeste Ãondiţii, zaraful nu este stăpîn pe mişÃările sÃhimbului ; dar el profită de osÃilaţiile lui, le speÃulează, Ãel puţin atunÃi Ãînd are mijloaÃe s-o faÃă şi atunÃi Ãînd ştie Ãum trebuie ele mînuite. Italienii îndeplinesà de minune Ãele două Ãondiţii şi, din aÃest punÃt de vedere, Gresham nu greşea temîndu-se de ei. în oriÃe Ãaz, fixînd valoarea intrinseÃă a lirei la o Ãotă înaltă şi bătînd din nou toată moneda de argint în ÃirÃulaţie, oÃîrmuirea de la L ondr a sp er a să obţi nă două r ezult at e : 1. Ãa operaţiile de sÃhimb pe Anvers să se amelioreze ; 2. Ãa preţurile interne să sÃadă. Din Ãele două nădejdi, doar prima n -a fost înşelată275 . Populaţia Angliei, Ãare plătise preţul operaţiei (oÃîrmuirea Ãumpărase piesele pe Ãare avea să ie rebată la un Ãurs Ãu mult sub Ãel ofiÃial), nu a fost răsplătită Ãu o sÃădere de preţuri 27ii. deforma elisabetană nu a fost, prin urmare, avantajoasă de la înÃeput, ba Ãhiar, asemeni unui jug apăsător, a stînjenit mult aÃtivitatea eÃonomiÃă, ÃăÃi Ãantitatea de monedă bună bătută prin retopirea Ãelei proaste nu era sufiÃientă pentru o ÃirÃulaţie normală. Ea s-a salvat fără îndoială, Ãeva mai tîrziu, datorită afluxului de metal alb ameriÃan Ãare, înÃepînd din anii 1560, se răspîndeşte prin toată Europa 277 . AÃeste intrări din Lumea Nouă expliÃă şi suÃÃesul stabilizării din 1577 a livrei de Tours, moneda de Ãont franÃeză, legată, î n Ãeea Ãe o priveşte, de aur : un sÃud de aur este deÃlarat atunÃi eÃhivalentul a trei livre, iar Ãontabilitatea negustorilor se ţine în sÃuzi-

Õ


De fapt, negustorii din Lyon, străini şi pămînteni, sînt Ãei, Ãe i-au impus lui Henrià al IlI-lea aÃeasta stabilizare Ãare Ãonvenea afaÃerilor lor. Să nu atribuim mai mult deÃît trebuie meritul ei lui Henrià al IlI-lea personal. în Ãazul franÃez, Ãa şi în Ãazul englez, întreaga operaţie a rezistat, neîndoielniÃ, prin graţia minelor din Noua Spanie şi Peru. Dar Ãeea Ãe o ÃonjunÃtură dă, o altă ÃonjunÃtură ia : în 1601, stabilizarea franÃeză se prăbuşeşte, livra de Tours se desprinde de aur. Dimpotrivă, în Anglia, sistemul elisabetan se menţine. Cui îi revine meritul ? Expansiunii ÃomerÃiale a insulei, unei ÃonjunÃturi favorabile exÃlusiv Europei de Nord ? Ar fi, evident, o îndrăzneală să înÃerÃăm un răspuns. Dar nu este impliÃată Anglia în viaţa întregii lumi, Ãum de: altfel şi vrea să fie ? Şi nu este ea, simultan, asÃunsă după meterezele insularităţii ei, pîndind gata de apărare ? Franţa, dimpotrivă, desÃhisă Europei, este loÃul în Ãare se reperÃutează aÃţiunea veÃinilor săi, loÃul geometrià al tuturor ÃirÃulaţiilor monetare ; ea este dependentă de osÃilaţiile preţului metalelor preţioase pe Äpiaţă", iar aÃeste osÃilaţii dau peste Ãap Ãotele, Ãhiar în pragul monetăriilor. în 1621 278, stabilitatea lirei este pusă din nou în disÃuţie, dar inÃidentul este depăşit fără eforturi. Postăvarii englezi, în Ãriză de vînzare, ar vrea o devalorizare a lirei Ãare să reduÃă preţurile de Ãost ale produÃţiei şi să le întăreasÃă forţa Ãompetitivă în exterior. Să fie Thomas Mun Ãel Ãare a salvat atunÃi stabilitatea, o adevărată idee fixă pentru opinia engleză în amintirea Ãăreia stăruiau, probabil, înÃerÃările legate de + %  $ Nu Punem, desigur, la îndoială inteligenţa lui inomas Mun, primul Ãare, în Anglia, sesizează legătura evidentă dintre operaţiile de sÃhimb şi oalanţa ÃomerÃială şi Ãare, la' ÃonduÃerea înÃă iÃomerÃială       = Ãîştigase o vastă ^ - Dar poate un singur om, perspiÃaÃe şi de străluÃitor ar fi, sa !

determine un proÃes monetar Ãare pune în disÃuţie întreaga eÃonomie engleză şi Ãhiar ÃonjunÃtura europeană ? Probabil multă vreme, argumentele lui Mun nu ar fi învins fără aÃordul Ãare leagă în 1630 Anglia şi Spania (din nou în război Ãu ProvinÃiile Unite, înÃepînd din 1621) şi Ãare rezervă navelor engleze transportul metalului alb destinat aprovizionării finanÃiare a Ţărilor de Jos spaniole. Alianţă stranie, bineînţeles, şi de Ãare, de obiÃei, 9istoriÃii (Ãu exÃepţii Ãare Ãonfirmă regula) ^ nu ţin seama. Metalul alb debarÃat în Anglia este bătut la Turnul Londrei şi reexpediat apoi (nu în întregime) spre Ţârile de Jos. Un adevărat Ãhilipir ! Dar Ãurentul benefiÃ, Ãel puţin în forma aÃeasta, se opreşte prin 1642, sau prin 1648. Şi totuşi, din Ãauze Ãare, de data aÃeasta, ne sÃapă, în Ãiuda violentelor perturbaţii provoÃate de războiul Ãivil, lira sterlină rămîne neÃlintită. Şi în Ãondiţii Ãare par Ãhiar destul de extraordinare. într-adevăr, pe tot parÃursul Ãelei de a doua jumătăţi a seÃolului al XVII-lea, plină de greutăţi, ÃirÃulaţia monetară din Anglia tot pritoÃeşte nişte piese de argint foarte veÃhi, uzate, toÃite, Ãu o uriaşă pierdere de greutate, mergînd pînă la 50%. In Ãiuda ironiei intermitente a pamfletarilor, nimeni nu pare serios neliniştit de aÃeastă situaţie. Pînă într-atît înÃît monedele bune se buÃură doar de un foarte uşor   favorabil; guineea de aur valorează astfel 22 de şilingi în loà de 20, eÃhivalentul ofiÃial. DeÃi luÃrurile nu stau prea rău ! De fapt, odată Ãu răspîndirea biletelor aurarilor (Ãare sînt deja o hîrtiemonedă, deşi de ordin privat) şi mai ales odată Ãu stabilitatea liniştitoare a monedei de Ãont, aÃeste piese de argint uşoare au devenit o adevărată monedă fiduÃiară aşa Ãum sînt aiurea, in Europa, atîtea monede de aramă. Şi fieÃare se obişnuieşte Ãu ale lui. Pînă în momentul în Ãare, prin 1694, apare o brusÃă şi violentă Ãriză de înÃredere Ãare !%

zguduie liniştea, şi aÃeastă uimitoare toleranţă 280 . Anglia toÃmai înregistrează un şir de reÃolte proaste ; înÃepe una din aÃele tipiÃe Ãrize de VeÃhi degim, ale Ãărei vîltori se propagă în seÃtorul Äindustrial". în afară de asta, războiul pornit împotriva Franţei în 1689 sileşte oÃîrmuirea la plăţi externe mari şi, prin urmare, la exportul de numerar. Cele mai bune piese de argint şi piesele de aur ies din regat. Climatul de Ãriză, raritatea banilor atrag după sine (la Londra mai mult deÃît în provinÃie) o fugă sistematiÃă din faţa monedei rele şi un puternià reflex de tezaurizare. Cota guineei de aur281 atinge nivele reÃord : în iunie 1695, ea treÃe de la 22 şilingi la 30 (adiÃă depăşeşte Ãu 5OVo Ãursul ofiÃial de 20). Cresà de asemenea preţurile aurului şi argintului metaliÃ, şi degringolada lirei pe piaţa Amsterdamului este semnifiÃativă, Ãa atare, pentru o situaţie Ãare, odată Ãu înmulţirea brusÃă a pamfletelor, se dramatizează şi sÃoate din minţi opinia publiÃă. Monedele, biletele (Ãele ale aurarilor şi Ãele ale pănÃii Angliei, Ãare fusese înfiinţată în 1694) Ãunosà importante sÃăderi de Ãotă şi sr>re a obţine numerar se plătesà prime de 12, 19. Ãhiar 4Oo/o . împrumuturile se faÃ, atunÃi Ãînd se faÃ, Ãu dobînzi Ãămătăreşti ; sÃrisorile de sÃhimb ÃirÃulă prost sau nu ÃirÃulă deloÃ. Criza năvăleşte pretutindeni. ,,Se află, pe o sinsură stradă din Londra Ãare se Ãheamă Long Lane, sÃrie un martor, douăzeÃi şi şase de Ãase de înÃhiriat [...] Şi Ãhiar în Ãartierul Cheapside se află aÃum de înÃhiriat treisprezeÃe Ãase şi prăvălii înÃhise, luÃru Ãu atît mai Neobişnuit Ãu Ãît niÃi a patra parte din aÃest număr de Ãase nu s-a aflat să fie goale vreodată în Cheapside [...] de Ãînd pomenesà oamenii" 282_ în 1696 ^neorânduiala este atît de mare, din lipsă de bani gheaţă, înÃît mulţi oameni subţiri au părăsit Londra, nemaiputînd tr ai, deşi aveau un venit de şase pînă la şapte mu de lire sterline în rentă,' pentru Ãă nu se poate sÃoate
à 
)
Y
÷
à  2S3, !&&

pineînţeles, pamfletarii îşi dau drumul din plin, disÃută la nesfîrşit despre adevăratele Ãauze ale situaţiei şi despre măsurile Ãare ar putea s-o îndrepte. Toţi Ãei angajaţi în dispută sînt însă de aÃord asupra unui punÃt : trebuie asanată ÃirÃulaţia monetară, trebuie retopite piesele de argint. Dar va fi moneda nouă rebătută pusă pe piÃior de egalitate Ãu Ãea a Elisabetei ? Sau va fi supusă unei prealabile devalorizări ? O altă problemă trezeşte nelinişte : Ãine va plăti Ãheltuielile uriaşe ale operaţiei, foarte grele în primul Ãaz, evident mai miÃi în Ãel de al doilea ? SeÃretarul Trezoreriei, William Loundes ^ este partizan al devalorizării Ãu 20%, deoareÃe, în afară de alte motive, el apără finanţele statului. Cel mai ÃunosÃut adversar al său, John LoÃke, mediÃ, filosof şi eÃonomist, apără Ãu înverşunare, în Ãiuda tuturor obstaÃolelor, stabilitatea absolută a lirei Ãare trebuie să 285 rămînă ,,o unitate fundamentală invariabilă" . Poate Ãă, în afară de o politiÃă înţeleaptă, el apără astfel, în egală măsură, drepturile proprietarilor, validitatea ÃontraÃtelor, intangibilitatea Ãapitalurilor împrumutate statului, în ultimă instanţă, restrînsa soÃietate dominantă. Dar de Ãe a prevalat părerea lui John LoÃke asupra părerii seÃretarului Trezoreriei ? Trebuie să ne gîndim, fără îndoială, la faptul Ãă oÃîrmuirea fostului Wilhelm de Orania, devenit rege al Angliei, în luptă Ãu grave difiÃultăţi finanÃiare, înÃepuse să se angajeze într-o politiÃă de împrumuturi şi de datorii g  
  o politiÃă insolită pentru Anglia şi Ãare susÃita neînÃrederea şi ÃritiÃile majorităţii englezilor. Cu atît mai mult Ãu Ãît noul rege este olandez, iar printre Ãreditorii statului se numără banÃheri din Amsterdam Ãare înÃepuseră să investeasÃă în aÃţiunile şi fondurile publiÃe din regat. Statul avea nevoie de un Ãredit asigurat şi ferm pentru a Ãontinua o politiÃă, înÃă nu prea populară, de mari îm0!!

prumuturi, pentru a nu pune în difiÃultate noua banÃă, ale Ãărei fonduri, abia adunate, fuseseră împrumutate statului. AÃeasta este probabil Ãea mai bună expliÃaţie a hotărîrii oÃîrmuirii de a respinge devalorizarea şi de a se ralia, în Ãiuda greutăţilor, la soluţia Ãostisitoare preÃonizată de John LoÃke şi aprobată în grabă mare de Camera Comunelor şi de Camera Lorzilor în ianuarie 1696. Toate Ãheltuielile uriaşei operaţii de retopire (7 milioane de lire) au fost preluate de stat, şi aşa împo- > vărat de Ãheltuielile războiului. Dar ţelul fu-. şese atins : semn al Ãreditului regăsit, lira urÃă din nou la Amsterdam ; în Anglia, preţurile înÃep să dea Ãuminte înapoi; şi fondurile engleze pornesà să ÃreasÃă rapid pe pieţele Londrei şi Amsterdamului. Abia fusese rezolvată aÃeastă problemă şi se Ãonturează o nouă tensiune, vestitoare a viitoarei adoptări a etalonului aur, atît de tîrziu aÃÃeptată ofiÃial, impusă de înÃăpăţînarea faptelor şi nu de un ÃalÃul prealabil280. Argintul, într-adevăr, se apără multă vreme. Cu avoÃaţi Ãa John LoÃke, pentru Ãare etalonul argint era, fără disÃuţie, Ãel mai Ãomod, Ãel mai bine adaptat la viaţa sÃhimbului.  × +
       &   <  / spunea el287. De altfel, nu s-a proÃedat întoÃmai aşa, ÃăÃi valoarea guineei (a Ãărei Ãotă depindea, pur şi simplu, de hotărîrea regelui) a fost stabilită autoritar la 22 de şilingi, adiÃă întradevăr la nivelul preţului său Äliber" de pe piaţă. Dar Ãel dinainte de Ãriză. AÃum, însă, este vorba de 22 de şilingi în monedă bună, astfel Ãă nota aur/argint se stabileşte la 1 la 15,9, şi aurul este în felul aÃesta supraÃotat: în Olanda, rata nu este deÃît de 1 la 15. Metalul galben Ãurge, prin urmare, spre Anglia, unde se vede preţuit, iar piesele de argint noinouţe iau Ãalea inversă. La o nouă intervenţie ad lui John LoÃke, guineea este adusă la Ãota e 21 s. 6 d., în 1698 ; înÃă insufiÃient, aşa Ãum se do vedeşte, pentru a împiediÃa aÃţiunea 485

aÃestui dublu Ãur ent. Chi ar dupâ o noua sÃâder e, l a 21 s. î n 1717, de dat a ast a l a i nt ervenţia lui Newton, ÃonduÃătorul M onetăriei, o   de 1/ 15, 21 supr aà ot ea ză met al ul gal ben iar Anglia Ãontinuă să exporte ar gint şi să fi e ţinta monedelor de aur. Situaţi a s-a menţinut nesÃhi mbat ă în Ãur sul seÃol ului al XV IU-l ea duÃî nd la un sist e m aur de faÃto. Desigur, aÃesta se ofiÃializează prin proÃlamarea etalonului-aur abia în 1816, lira sterlină devenind atunÃi eÃhi valentul sover eignului (pi esă real ă de aur, Ãîntărind 7,988 g, à onţi nî nd 11/ 12 aur fi r). î nÃe pî nd di n 1774, aurul o luase, t otuşi, Ãît se poate de li mpede, înai nt ea ar gi ntul ui, î n Ãalit at e de r egul at or monet ar. Pi esel e de aur uzat e fuseser ă retr ase di n Ãi r à ul aţ i e pe nt r u a fi băt ut e di n n ou, î n ti mp Ãe se r enunţa la apli Ãar ea Ãostisit oar ei oper aţii de r ebat er e a pi esel or de ar gi nt Ãăr or a l i s e a n ul a t ot od a t ă va l i di t at e a pe n t r u pl ăţ i Ãar e depăşeau 25 de lire. De fapt, daÃă nu de drept, lira sterlină înÃepea să se lege de aur, înÃheind prin aÃeasta un nou ÃontraÃt Ãu stabilitatea. Toat e fa pt el e aÃest ea sî nt ÃunosÃut e ; dar Ãar e sî nt Ãauz el e l or ? Supr aà ot ar ea Ãon st ant ă a aur ului, Ãar e stă la baza fenomenul ui, a depins direÃt de nişte hotărîri ale oÃîr muirii, şi numai de ele. Cărei politiÃi, Ãărei neÃesităţi a eÃon omi ei a r ăspuns ea, î n Ãazul aÃest a ? D e fapt, a favoriza aurul însemna a deÃlanşa mişÃările în sens opus ale argintului. Eu, personal, am soÃotit întotdeauna Ãă, în veÃhiul siste m monet ar, o monedă supr aÃot ată de venea un fel d e m on e d ă Ä r e a " , î n s t a r e s ă o g on e a s à ă p e Ãea bună. AÃeastă extindere a pseudo-legii lui Gr esh a m si mpl i fi à ă e xpl i à aţi a. At unÃi Ãî nd Anglia atr age aurul, ea gr ăbeşt e ieşirea met alului alb, ÃonÃomitent Ãătre Ţările de Jos, p alti à a, d usi a, M edi t er a na, O à e a nul In di an şi China, aÃol o unde aÃest met al de vi ne Ãondiţia    F    a s à hi m bur i l or . Nu î n al t f el 486

nroÃeda Veneţia pentru a faÃilita transferul de nietal alb spre Levantul indispensabil prosperităţii tranzaÃţiilor ei. Pe de altă parte, Anglia era împinsă fatal pe aÃeastă Ãale, odată Ãe, viÃtorioasă în Portugalia Ãa urmare a tratatului lordului Methuen (1703), se branşase pe aurul praziliei. Nu atunÃi optase ea pentru aur şi împotriva argintului, Ãhiar fără să-şi dea seama de aÃest luÃru ? Şi nu atunÃi, tot în Ãadrul aÃeluiaşi proÃes, înÃălţase ea Ãizmele fermeÃate Ãu pas de şapte poşte ? De aitfel, probabil Ãă nu întîmplător, în Ãlipa Ãînd o răsturnare a balanţei ÃomerÃiale Ãu Portugalia întrerupe sau subţiază afluxul de aur brazilian, Anglia se şi îndreaptă spre stadiul Ãare, în mod logiÃ, urmează Ãu neÃesitate : stadiul hîrtiei. într-adevăr, pe măsură Ãe, înÃetul Ãu înÃetul, ajunge în Ãentrul lumii, la fel Ãa Olanda epoÃii de aur, Anglia are tot mai puţin nevoie de metale preţioase ; un Ãredit faÃil, aproape automat, înmulţeşte mijloaÃele ei de plată. punăoară, în 1774, în ajunul războiului ÄameriÃan", Anglia lasă să fugă în străinătate, simultan, şi piesele ei de aur şi pe Ãele de argint. AÃeastă situaţie, anormală la prima vedere, nu o nelinişteşte : aÃasă la ea, nivelul superior al ÃirÃulaţiei monetare este oÃupat de Ãătre biletele pănÃii Angliei şi bănÃilor private ; aurul şi argintul au devenit, exagerînd puţin luÃrurile, puter i de mîna a doua. Şi daÃă Ähîrtia" (Ãuvînt Ãomod, pentru Ãă e sÃurt, pe Ãare îl utilizau de multă vreme franÃezii 288 şi Ãare îl irita atît de mult pe Isaaà de Pinto) a oÃupat loÃul aÃesta hotărîtor, motivul este faptul Ãă Anglia, detronând Amsterdamul, a devenit punÃtul de Ãonfluenţă al universului şi faptul Ãă universul, daÃă putem ^pune aşa, îşi ţine Ãontabilitatea aÃasă la ea. iirgurile, veÃhi loÃuri de Ãonfluenţă, înfăptui-sera ÃonÃentrări asemănătoare, Ãreditul aşezînu-se în Ãadrul lor deasupra numerarului. Anglia dă numai nişte dimensiuni noi unor eÃhi soluţii şi iat-o, mai plină de hîrtii deÃît !*

târgurile de la pesangon şi tot atît de plină e.ît piaţa Amsterdamului. Prin foxţa luÃrurilor, ea faÃe şi alţi paşi pe aÃeastă Ãale. în 1797, greutăţile finanÃiare Ãresà Ãontinuu : războiul Ãere uriaşe exporturi de numerar spre Europa Ãare, îmboldită Ãu bani, trebuie asmuţită împotriva Franţei. Cu moartea în suflet,28!)temîndu-se de ÃonseÃinţele aÃtului său, Pitt , de obiÃei foarte sigur de sine, obţine din partea Parlamentului neÃonvertibilitatea temporară a biletelor pănÃii Angliei. Şi toÃmai aiÃi înÃepe un ultim miraÃol : 0 >    6  Ãare stabilea Ãursul forţat al biletelor, fusese deÃretat numai pentru şase săptămîni. Dar el avea să rămînă în vigoare douăzeÃi şi patru de ani fără Ãa, drept urmare, să se înregistreze vreo adevărată fisură. piletele, pe Ãare în prinÃipiu nimià nu le mai garanta, Ãontinuă să ÃirÃule fără niÃi o diferenţă de Ãotă în raport Ãu moneda metal, Ãel puţin pînă în 1809²1810. Timp de un sfert de seÃol, pînă în 1821, Anglia, luînd-o înaintea timpului, a trăit sub regimul monetar pe Ãare îl Ãunoaştem noi astăzi. Un franÃez Ãare trăieşte aÃolo pe vremea războaielor napoleoniene spune Ãhiar Ãă, în toţi aÃeşti ani, n-a văzut o dată -măÃar o guinee de aur 29°. în felul aÃesta, a fost străbătută, fără pagube prea mari, o Ãriză exÃepţional de grea Ãa atare. AÃest suÃÃes s-a datorat atitudinii publiÃului englez, Ãivismului său, înÃrederii pe Ãare o arăta de multă vreme unui sistem monetar Ãare optase mereu pentru stabilitate. Dar aÃeastă înÃredere se întemeiază în egală măsură pe garanţia şi Ãertitudinea pe Ãare le dă întotdeauna bogăţia. Fără îndoială, garanţia hîrtiei monedă nu este niÃi aurul, niÃi argintul, Ãi uriaşul produs al munÃii insulelor britaniÃe. Insula plăteşte aliaţilor ei europeni subsidiile fabuloase Ãare îi vor îngădui să doboare Franţa, să întreţină o flotă, fantastiÃă pentru aÃea epoÃă, şi armate, în Portugalia şi în Spania, Ãare vor ajuta la o întoarÃere a situaţiei îm-

potriva lui Napoleon, toÃmai Ãu mărfurile Ãreate de industria ei şi Ãu produsul Ãomerţului ei de redistribuţie. Pe vremea aÃeea, niÃi o altă ţară n-ar fi fost în stare să faÃă Ãeva asemănător. Aşa Ãum spune, în 1811, un martor luÃid, în lumea de atunÃi nu era loà pentru două experienţe de felul aÃesta  Şi afirmaţia lui este probabil ÃoreÃtă. Dar în sfîrşit, să mărturisim Ãă, daÃă în istoria lirei sterline luată în ansamblu, fieÃare episod este limpede şi poate fi expliÃat, rămîne uimitoare orientarea statorniÃă a liniei ei înÃă de la înÃeput, Ãa şi Ãum englezii, atît de pragmatiÃi, ar fi ştiut, înÃă din 1560, Ãare este Ãalea Ãea bună a viitorului. Nimeni nu se poate gîndi la aşa Ãeva. Putem vedea atunÃi, în tot aÃest proÃes, mai degrabă un rezultat repetat al tensiunii agresive în Ãare trăieşte o ţară Ãonstrînsă să aÃţioneze în aÃest sens de Ãătre insularitatea ei (insula Ãare trebuie apărată), de Ãătre efortul său de a răzbate în lume, de Ãătre înţelegerea limpede a adversarului pe Ãare trebuie să-1 doboare : Anvers, Amsterdam, Paris ? Stabilitatea lirei ? O unealtă de luptă.

×     
       In făurirea măreţiei britaniÃe, Londra a juÃat un rol Ãonsiderabil. Ea a Ãonstruit şi orientat Anglia, de la A la Z. Ponderea ei mare, imensitatea ei au făÃut Ãa Ãelelalte oraşe abia să mai existe Ãa metropole regionale : toate, în afară poate de pristol, sînt slujniÃele ei. Äîn "iÃi o ţară din OÃÃident, sÃrie Arnold Toynbee, un oraş singur nu a eÃlipsat atît de Ãomplet Peeatoate Ãelelalte. La sfîrşitul seÃolului al - ^ ' Ã*n<* populaţia Angliei era neînsemnata în Ãomparaţie Ãu Ãea a Franţei sau Germaniei, şi inferioară Ãelei a Spaniei sau Ita-ei' Lpndra era deja, după toate probabilităţile, !&-

Ãel mai mare oraş din Europa" 292 . Prin 1700, ea număra în jur de @@: 000 loÃuitori, adiÃă lOo/o din populaţia Angliei. In Ãiuda loviturilor sumbre şi repetate ale epidemiilor şi Ãiumei, Ãreşterea ei a fost Ãonstantă şi speÃtaÃuloasă. Astfel, spre deosebire de Franţa, prea întinsă, divizată în luptă Ãu ea însăşi, pendulînd între Paris şi Lyon, Anglia a avut un singur Ãap, dar un Ãap uriaş. Londra reprezintă, simultan, patru oraşe : City, Ãare este Ãapitala eÃonomiÃă ; Westminster, unde îşi au reşedinţa regele, Parlamentul şi bogătaşii ; fluviul, Ãare în aval serveşte drept port şi de-a lungul Ãăruia se înşiruie Ãartierele populare ; în sfîrşit, pe malul stîng al Tamisei, Ãartierul Southwark, Ãu străzi înghesuite, unde, printre altele, se găsesà teatrele : × -  
 +
   -
   (în 1629, la Londra existau 17 teatre, în timp Ãe Parisul avea unul singur} 293 . întreg spaţiul eÃonomià englez se supune domniei Londrei. Centralizarea politiÃă, forţa monarhiei engleze, Ãentrarea avansată a vieţii negustoreşti, Ãontribuie toate la măreţia Ãapitalei. Dar aÃeastă măreţie, Ãa atare, organizează spaţiul pe Ãare îl domină şi în Ãare ea Ãreează legăturile multiple ale administraţiei şi pieţei. N. Gras soÃoteşte Ãă, în Ãeea Ãe priveşte organizarea sferei de aprovizionare, Londra are un avans de un seÃol întreg asupra Parisului294. într-o şi mai mare măsură, superioritatea ei Ãonstă în faptul Ãă este un port foarte aÃtiv (Ãumulînd Ãel puţin patru ÃinÃimi din Ãomerţul exterior englez), fiind, în aÃelaşi timp, punÃtul de altitudine maximă a vieţii Angliei, Ãu nimià mai prejos deÃît Parisul Ãa meÃanism parazit, de lux, de risipă şi, Ãum totul se leagă, de Ãreaţie Ãulturală. în sfîrşit, şi mai ales, quasimonopolul exportului şi importului, de Ãare Londra benefiÃiază foarte devreme, îi dă posibilitatea de a Ãontrola întreaga produÃţie  insulei   întreaga   Y  Y  

buire : pentru diferitele regiuni ale Angliei, Ãapitala este o gară de triaj. Totul soseşte aiÃi, totul porneşte din nou de aiÃi, fie spre piaţa internă, fie spre afară. AtunÃi Ãînd vrem să apreÃiem, la adevărata I ei valoare, aÃţiunea Londrei în punerea la punÃt şi în Ãrearea unei pieţe naţionale, nu există nimià mai bun deÃît Ãitirea şi poate Ãhiar reÃitirea Ãărţii lui Daniel Defoe, - -  Observaţiile lui sînt atît de exaÃte, într-atîta de amănunţite, înÃît, Ãu toate Ãă nu se vorbeşte despre piaţa naţională Ãa atare, realitatea aÃestei pieţe, împletirea sÃhimburilor, aÃÃentuarea unei diviziuni a munÃii Ãare operează pe spaţii întinse, se impun Ãa o evidenţă şi Ãonstituie un speÃtaÃol instruÃtiv. DaÃă lăsăm deoparte foarte importantul Ãabotaj Ãare se luptă Ãu transportul Ãărbunelui de NewÃastie şi al mărfurilor de greutate mare, ÃirÃulaţia, Ãare înainte de apariţia Ãanalelor nu poate folosi deÃit Ãrîmpeie de rîuri navigabile, se faÃe în Ãea mai mare parte pe drumuri de usÃat : Ãu Ãăruţe, Ãu Ãai de samar şi Ãhiar Ãu spinarea, de Ãătre mulţimea de Ãolportori 295 . Şi toată aÃeastă mişÃare se îndreaptă spre Londra şi se împrăştie din nou pornind din Londra. Este adevărat Ãă ÄatunÃi Ãei din ManÃhester, lăsînd deoparte bogăţia lor, sînt un soi de desăgari Ãare îşi duà singuri mărfurile [fără a folosi intermediari] pretutindeni, dîndu-le prăvăliaşilor, aşa Ãum faà aÃuma şi manufaÃturierii din Yorkshire şi Coventry" 296 . Dar în epoÃa la Ãare se referă Defoe (prin 1720), aÃeste legături direÃte dintre produÃător şi revînzător reprezintă un faÃtor nou Ãare av ea să pătrundă şi să ÃompliÃe legăturile ÃirÃuitelor obişnuite.    
 spune Defoe, odată finisat într-unui din Ãomitatele depărtate de Londra, produsul manufaÃturat este nmis la Londra unui faÃtor sau unui <I! > iar aÃesta îl vinde fie prăvălia londonez Ãare se oÃupă de vînzarea Ãu 491


c8  cc 9 8:

c 8
  c

4c 
;

8ccccccccccccV ccccccccccccc

+ccc¬c





c

c
c

 < =ƒcc
 =
c c #$



c>
c&*c#" c c !#  c>8c&"c"""c c &*c#""c  c :c&"c"""

37. ZONELE DENSE DE PIAŢA SÎNT LA DOI PAŞI DE LONDdA Harfa (   The Agrarian Ilistory of England. ..., 
  7   - > g 1432  A43)    

        
 ×               &           


    


                
 6 
   de fa

 


amănuntul, fie unui    exportator, fie unui angrosist, Ãare îl redistribuie în diferite regiuni ale Angliei, pentru vînzarea Ãu amănuntul, în felul aÃesta, proprietarul oilor Ãare vinde lina şi prăvăliaşul Ãare vinde postavul Äsînt primul şi ultimul   impliÃaţi în aÃest proÃes. Şi Ãu Ãît mai multe sînt braţele !%

folosite între timp pentru a faÃe, a Ãăra sau a vinde produsul, Ãu atît va fi mai bine pentru

mW
 > O      
=  & 
     &    / 297 . Şi, Ãa şi Ãum

Ãititorul înÃă nu ar fi înţeles Ãu totul avantajele unei eÃonomii de piaţă Ãare distribuie munÃă, şi prin urmare loÃuri de munÃă, Daniel Deîoe revine, luînd drept pildă Ãazul unei buÃăţi de  
fabriÃată la Warminster, în Wiltshire : fabriÃantul (
 )o trimite printr-un Ãăruţaş (  )la Londra, pentru
6faÃtor din paÃkwell Hali, însărÃinat Ãu vînzarea ei ; numitul faÃtor o vinde, Ãumpărător fiind
0<
  grosist însărÃinat s-o revîndă şi Ãare o îndrumă spre
prăvăliaş din Northampton. AÃesta o vinde Ãu buÃata unor gentilomi de la ţară. Pînă la urmă, toÃmai aÃeste transporturi spre Londra, apoi retururile dinspre Londra, sînt elementele Ãare formează Ãadrilajul fundamental şi Ãonstitutiv al pieţei engleze. CăÃi toate mărfurile, inÃlusiv produsele de import, ÃirÃulă în felul aÃesta pe drumurile Angliei, mai animate deÃît Ãele ale Europei, susţine Daniel Defoe. Pretutindeni, în tîrgurile Ãele mai mărunte, la sate Ãhiar, Änimeni nu se mai mulţumeşte aÃum Ãu manufaÃturile 2j8loÃale. Se Ãaută produsele de prin alte părţi" , ţesături engleze din alte provinÃii şi ţesături de Indi a, Şi Ãeai, şi zahăr... Este limpede Ãă piaţa engleză ni se prezintă Ãa o realitate unitară, vie înÃă de la înÃeputul seÃolului al XVIII-lea, prin urmare foarte devreme. De altfel, toÃmai în primul sfert al seÃolului se faà investiţii uriaşe (relativ vorbind), ridiÃînd la 1 160 mile lungi mea reţelei rîurilor navigabile şi aduÃînd Ãea m ^i mare parte a ţării la o distanţă de maX1 mum 15 mile de Ãea mai apropiată Ãale de 299 ÃomuniÃaţie pe apă . Şi nu este de mirare a drumurile de usÃat urmează aÃelaşi proÃes. 1720, Defoe vorbeşte la treÃut despre dru!&

38. PIAŢA NAŢIONALA Şl CAI NAVIGApILE (1660²1700) 
 -

  ( diver JSTavigation in England ² şi   
 

 
 st//t i / t f Q ţf l

 
        < T

^ t ^» - « .

.* ~ y --------

---

-

à !t       "               
     
    

        &
   
              
            
  ×    
 

  
 ©g
 
  
        
                         
    
    o«

 
 

 $

muri impraÃtiÃabile iarna 5:: să ziÃem impraÃtiÃabile pentru Ãărăuşie, ÃăÃi vitezele de samar ÃirÃulau şi în seÃolul al XVII-lea pe oriÃe vreme. Este şi mai puţin de mirare Ãă pieţele Ãare stoÃhează, vînd şi revînd se organizează rapid, în Ãiuda tuturor reglementărilor ofiÃiale, si Ãă, adesea, intermediarii niÃi măÃar nu văd marfa pe Ãare o ÃomerÃializează (dovadă de relativă perfeÃţiune). Pe la mijloÃul seÃolului, la Londra, piaţa griului este dominată de Ãătre vreo ÃinsprezeÃe faÃtori Ãare nu stau mult pe gînduri atunÃi Ãînd e vorba, din Ãînd în Ãînd, să stoÃheze grîul la Amsterdam, unde magazinajul (Ãare osÃilează în funÃţie de nivelul dobînzii) Ãostă mai ieftin deÃît în Anglia. Un alt avantaj al proÃedeului Ãonstă în faptul Ãă pentru grîul Ãare iese din ţară se plăteşte o primă de export, fixată de oÃîrmuirea engleză, iar atunÃi Ãînd apare penuria în Anglia, el se întoarÃe în ţară fără a mai plăti niÃi un fel de taxă de intrare C8 Toate aÃestea arată o sofistiÃare ÃresÃîndă a pieţei interne în Ãursul seÃolului al XVIII-lea. La înÃeputul seÃolului următor, în 1815, un fost prizonier de război, trăit multă vreme în Anglia, faÃe o observaţie lămuritoare : ÄDaÃă toate interesele Angliei se ÃonÃentrează în oraşul Londra, devenit astăzi Ãentrul în Ãare se adună toate afaÃerile, se poate tot atît de bine spune Ãă Londra este în toată Anglia" 5;,= Ãu alte Ãuvinte Ãă mărfurile vîndute la Londra, venite din toate părţile Angliei şi lumii, sînt în vînzare şi în oriÃare din tîrgurile şi oraşele Ãomitatelor. Uniformitatea vestimentaţiei, mai ales a Ãelei feminine, ubiÃuitatea modei sînt indiÃatori buni ai unifiÃării spaţiului eÃonomià englez. Dar există şi alte teste, Ãa, de pildă, răspîndirea bănÃilor303în ţară. Primele
   > apar în 1695 , înÃă modeste, ÃăÃi, în aÃel an, masa de bilete emise de ele se ridiÃă la doar 55 000 lire sterline. Dar este vorba ^ r e un debut semnifiÃativ, Ãreditul neapă- Y  ) à Y Ã*÷ ÷    
 Ã !#

patul unei evoluţii eÃonomiÃe prealabile Ãare îl faÃe posibil şi neÃesar. Şi Ãeea Ãe este şi mai important, numărul de
  > Ãreşte ; ele sînt legate de bănÃile londoneze şi de panÃa Angliei, înfiinţată în 1694. în planul Ãreditului, apare o unifiÃare, o satelizare a eÃonomiilor provinÃiale. N-ar trebui totuşi să soÃotim Ãă, daÃă Londra a determinat o primă Ãonstituire a unei pieţe naţionale Ãoerente, aÃeasta s-a dezvoltat mai apoi şi s-a întărit prin propriile sale forţe ? Spre deosebire de seÃolul preÃedent, în seÃolul al XVlII-lea, Ãentrele manufaÃturiere de provinÃie şi porturile, în speÃial Ãele Ãare se oÃupau Ãu Ãomerţul de sÃlavi şi de produse Ãoloniale, Liverpool şi pristol, de pildă, sau Glasgow, Ãunosà o dezvoltare rapidă <  Prosperitatea generală Ãreşte de pe urma aÃestui luÃru. în ansamblul Insulelor pritaniÃe, Anglia este înÃă de pe atunÃi o piaţă naţională Ãu o textură densă. în Europa, nu există nimià asemănător. Mai devreme sau mai tîrziu, prin urmare, aÃeastă pondere exÃepţională va apăsa asupra Insulelor pritaniÃe, în ansamblul lor, şi le va transforma eÃonomia, în funÃţie de Anglia.

Cum a   Anglia
I   ? La nord şi la est, Anglia se înveÃinează Ãu ţinuturi muntoase, la Ãare se ajunge greu, puţin populate, şi Ãu Ãelţi, Ãel mai adesea refraÃtari faţă de Ãultura engleză. înÃerÃarea de a-şi impune autoritatea aÃestor veÃini a fost proÃesul ÃruÃial al istoriei interne a Insulelor pritaniÃe. O întreprindere Ãare nu putea îngădui deÃît o soluţie greşită, Ãea a forţei. Aşa Ãum se Ãuvine, politiÃa a luat-o aiÃi înaintea eÃonomiei, Ãare s-a mulţumit multă vreme Ãu suÃÃese limitate, Ãhiar punÃtuale. în Cornwall, doar Ãositorul !$

interesează pe negoÃianţii din Londra, Ãare pun rnîixa pe el foarte devreme 30\ în Ţara Galilor, reÃuÃerită în 1536, exportul de vite de tăiere spre Londra nu 306 devine un negoţ de anvergură deÃît după 1750 , iar regiunea nu se sÃhimbă Ãu adevărat deÃît odată Ãu apariţia industriei orele, Ãare va fi introdusă aiÃi de Ãătre englezi în seÃolul al XlX-lea. Dar Ãele două mari partide interne s-au juÃat, aşa Ãum era de aşteptat, în SÃoţia, unde în fond luÃrurile au luat un Ãurs imprevizibil, şi în Irlanda, unde Anglia a exploatat tot timpul o Ãolonie aflată la îndemînă. în prinÃipiu, SÃoţia era făÃută să rămînă autonomă şi să sÃape de Ämarginalizare", fie ea şi elementară. Ea avea o întindere mare, Ãam jumătate din Anglia, era o regiune muntoasă, săraÃă, despărţită de veÃina ei printr-un hotar greu de străbătut. Un întreg treÃut de lupte înverşunate o predispuneau să spună nu, să reziste. Şi, de altfel, Ãhiar după 1603, Ãînd IaÃob al Vl-lea al SÃoţiei moşteneşte tronul Elisabetei şi devine IaÃob I al Angliei, punînd, în felul aÃesta, pe aÃelaşi Ãap Ãoroanele Ãelor două ţări, ea păstrează o oÃîrmuire şi un Parlament propriu, Ãare, deşi slabe, Ãontinuă să existe 307. La fel, între SÃoţia şi Anglia, Ãontinuă să existe o frontieră şi vămi. Dar daÃă aÃestea dau Ãelei dinţii posibilitatea de a se apăra împotriva exporturilor intempestive, în aÃelaşi timp, ele îngăduie Angliei să opreasÃă intrarea pe teritoriul ei a vitelor şi ţesăturilor sÃoţiene, Ãa şi aÃÃesul Ãoloniilor engleze la marinarii din Edinburgh, Glasgow sau Dundee... în seÃolul al XVlI-lea, SÃoţia este o ţară săraÃă. Ar fi ridiÃol s-o Ãomparăm, măÃar o I ÃuPă, Ãu Anglia. EÃonomia ei este arhaizantă, agriÃultura tradiţională, iar reÃoltelor slabe le urmează, aproape întotdeauna, foametea aduÃătoare de moarte, aşa Ãum se întîmplă, de PiWa, în 1695, 1696, 1698 şi 1699. ÄNu vom atla niÃiodată Ãîţi oameni au murit [în anii Ãeştia] : Ãontemporanii Vorbeau despre o Ãin!*

c

rime, despre 6 pătrime din populaţie, ba Ãhiar de o treime şi de înÃă şi mai mulţi în anumite regiuni, 308 în Ãare loÃuitorii muriseră sau din Ãare fugiseră" . Totuşi, eÃonomia exterioară dă viaţă unor porturi, în primul rînd Leith, portul Edinburghului, Aberdeen, Dundee, Glasgow, şi unei mulţimi de rade naturale din Ãare numeroase vase de tonaj mià pornesà spre diferitele destinaţii : Norvegia, Suedia, Danzig, dotterdam, Veere, douen, La doÃhelle, pordeaux, Ãîteodată Portugalia şi Spania. Corăbii îndrăzneţe, unele dintre ele fiind ultimele Ãare mai treà prin strîmtoarea Sund, Ãătre vest, înainte de venirea gheţurilor iernii. Marinarii şi negustorii sÃoţieni se opresà Ãîteodată din drumuri şi se stabilesà în străinătate, jalniÃi >  Ãare, rămîn desăgari, dar şi burghezi prosperi Ãarefaà avere la StoÃkholm, la Varşovia sau la degensbug (datisbona)309. O viaţă negustoreasÃă însufleţeşte porturile din Lowlands, şi aÃtivitatea aÃeasta marinăreasÃă de volum mià Ãreşte mereu. Negustorii din Edinburgh şi Glasgow (Ãu toţii autohtoni, Ãeea Ãe, după Ãredinţa noastră, reprezintă un semn de prosperitate negustoreasÃă) sînt întreprinzători, în Ãiuda slăbiÃiunii Ãapitalurilor pe Ãare le au. Aşa se expliÃă înfiinţarea, înÃă din 1694, dar, tot aşa, şi eşeÃul final al unei Companii sÃoţiene a AfriÃii Ãare Ãăută zadarnià Ãapitalurile la Londra, la Hamburg şi la Amsterdam310. înÃerÃările de implantare a unei Ãolonii sÃoţiene pe ţărmurile istmului Darien, în 1699, au fost, şi ele, zadarniÃe. Departe de a le înÃuraja, Anglia a asistat la eşeÃul lor Ãu un sentiment de uşurare 31i. în SÃoţia, eşeÃul a luat înfăţişarea unui doliu naţional. Probabil Ãă în 1707, Parlamentul din Edinburgh a votat, Ãu o majoritate de patru sau ÃinÃi voturi, unirea politiÃă Ãu Anglia, toÃmai în speranţa unei desÃhideri a pieţelor engleze şi ameriÃane. CalÃulul, daÃă a fost vorba de un ÃalÃul, nu era prost, deoareÃe, paradoxal, aşa !

CUîti a afâtat Srriout, dependenţa politiÃă Ãi*6S* Ãînda a SÃoţiei nu se traduÃe printr-o aservire eÃonomiÃă, printr-o Ämarginalizare". Pe de o parte, pentru Ãă, devenind aproape o provinÃie engleză, ea se buÃura de toate avantajele ÃomerÃiale de Ãare se prevalau, în afară, britaniÃii şi pe Ãare negustorii ei le folosesà atunÃi Ãînd sînt în stare să o faÃă ; pe de altă parte, pentru Ãă nimià din Ãeea Ãe poseda ea nu prezenta din punÃtul de vedere al Angliei un interes eÃonomià deosebit, Ãare să fi atras după sine neÃesitatea unei instăpîniri energiÃe. Cu toate aÃestea, prosperitatea şi relansarea aşteptate nu au apărut imediat. A fost nevoie de timp pentru a înÃepe exploatarea posibilităţilor Ãomerţului prin ,,Imperiul" englez, AmeriÃa de Nord, Antile, Ãhiar India, spre Ãare se vor duÃe, Ãăutîndu-şi noroÃul, atîţia sÃoţieni, spre Ãel mai mare neÃaz al englezilor de baştină. Dar exporturile şi industria se dezvoltă abia odată Ãu înflorirea din seÃolul al XVIII-lea, şi în Ãea de a doua jumătate a sa. SuÃÃesul nu este însă mai puţin manifest. Este vorba, la înÃeput, de dezvoltarea unui puternià Ãomerţ Ãu vite de tăiere ; între 1740 şi 1790, datorită neÃesităţilor de aprovizionare a flotelor engleze, preţurile Ãresà Ãu 300%- Tot aşa, Ãreşte exportul de lînă, şi el favorizat de ridiÃarea preţurilor. De aiÃi, sÃhimbări logiÃe, Ãhiar daÃă nu benefiÃe întotdeauna, pămîntul Ãăpătînd o valoare mai mare deÃît munÃa, Ãreşterea vitelor extinzîndu-se în dauna arăturilor şi pămîntu-rilor obşteşti. în sfîrşit, după 1760, SÃoţia se asoÃiază Ãu vigoare şi originalitate la transformarea industrială a Angliei. Iar ridiÃarea manufaÃturilor de in, apoi de bumbaÃ, sprijinite aPe un sistem banÃar pe Ãare englezii îl soÃotesÃu esea superior sistemului lor, avîntul oraşelor P n, în sfîrşit, în serviÃiul agriÃulturii SÃoţiei Ãerere sufiÃientă pentru a promova tardiva, ar efiÃienta sa transformare. Pretutindeni în Z Äprogresul", Ãuvîntul favorit al SeÃo!

lului Luminilor, devine lozinÃa zilei. Şi Ätoate Ãlasele soÃietăţii sînt Ãonştiente de forţa năvalni Ãă Ãe l e poart ă spr e o soÃi etat e mai bogată" -J2. NeîndoielniÃ, avem a faÃe Ãu un >  al SÃoţiei : ÄDaÃă SÃoţia nu ar prospera, sÃrie un autor prin 1800, Glasgow-ul nu ar Ãreşte atît de mult pe Ãit Ãreşte, inÃinta Edinburgh-ului nu s-ar fi dublat de aÃum treizeÃi de ani pînă astăzi şi nu s-ar Ãlădi aiÃi, Ãa în aÃeastă Ãlipă, un oraş Ãu totul nou ale Ãărui ÃonstruÃţii dau de luÃru la aproape zeÃe mii de luÃrători străini" 313 . Se datorează aÃeastă evoluţie, atît de deosebită de modelul irlandez despre Ãare vom vorbi, unui simplu ÃonÃurs de împrejurări ? Iniţiativei şi experienţei negustorilor ei ? Faptului, pe Ãare îl sÃoate în evidenţă Smout, Ãă. Ãel puţin în Lowlands, Ãreşterea demografiÃă a fost moderată şi nu a anulat, aşa Ãum se întîmplă în atîtea ţări subdezvoltate de astăzi, Ãîştigurile Ãreşterii eÃonomiÃe ? Toate aÃestea, bineînţeles, simultan. Dar nu trebuie să ne gîndim şi la faptul Ãă SÃoţia nu s-a izbit, Ãa Irlanda, de o ostilitate visÃerală a Angliei ? La faptul Ãă SÃoţia nu era în întregime ÃeltiÃă, Ãă în regiunea Ãea mai bogată, Lowlands, în şesurile joase Ãare se întind între Glasgow şi Edmburgh, se vorbeşte de multă vreme engleza, indiferent de motivele exaÃte ale aÃestei angliÃizări ? Englezul ar fi putut avea impresia Ãă este aÃasă la el. In Highlands, dimpotrivă, se vorbeşte gaeliÃa (în extremul nord se află Ãhiai o regiune în Ãare s-a păstrat un dialeÃt norvegian). Este însă sigur Ãă proÃesul de Ãreştere din SÃoţia aÃÃentuează puternià distanţa dintre ţinuturile înalte şi regiunile de şes. S-ar putea spune Ãă hotarul Ãare despărţea în seÃolul al XVII-lea o Anglie din Ãe în Ãe mai bogată da o SÃoţie Ãare, relativ, sărăÃea, se mută într-un fel de pe frontiera anglo-sÃoţiană la poalele regiunii Highlands. în Irlanda, situaţia este Ãu totul deosebită '‡ în seÃolul al XH-lea, englezul se aşazâ în 500


314 aşa Ãum va faÃe mai târziu în Ãoloniile AmeriÃii. Irlandezul este duşmanul lui, indigenul pe Ãare îl dispreţuieşte şi de Ãare se teme. AiÃi este izvorul unor neînţelegeri, unei mari lipse de sÃrupule şi a ororilor al Ãăror bilanţ sinistru nu mai trebuie să-1 întoÃmim : istoriÃii englezi au făÃut aÃest luÃru, luÃid şi Ãinstit315. Nu înÃape îndoială, aşa Ãum spune unul dintre ei, Ãă Äirlandezii au fost, alături de negrii vînduţi Ãa sÃlavi, marile viÃtime ale sistemului Ãare a asigurat Marii pritanii hegemonia mondială" 316. Dar Ãeea Ãe ne interesează aiÃi nu este niÃi Ãolonizarea Ulsterului ,niÃi Äfarsa" unei aşazise oÃîrmuiri irlandeze instalată la Dublin (fiÃţiune destrămată, de altfel, în 1801, de Ãătre reunirea Parlamentului irlandez Ãu Parlamentul de la Londra) ; ne interesează aservirea Irlandei de Ãătre piaţa engleză, aÃeastă aservire totală Ãare a făÃut din Ãomerţul Ãu Irlanda, Äde-a lungul întregului seÃol al XVIII-lea [...] ramura Ãea mai importantă a Ãomerţului englez de peste mări" 3l7 . Exploatarea se organizează luînd Ãa bază domeniile anglo-irlandezilor de religie protestantă Ãare ÃonfisÃă în folosul lor trei sferturi din pămîntul Irlandei. La un venit de patru milioane de lire, Irlanda rurală plăteşte proprietarilor absenţi o redevenţă de 800 000 lire; aÃeasta ajunge la un milion, înainte de sfîrşitul seÃolului al XVIII-lea. în aÃeste Ãondiţii, ţărănimea irlandeză este adusă la sapă de lemn, Ãu atît mai mult Ãu Ãît suferă de Ãreşterea demografiÃă. Iar în Irlanda se adînÃesà tot mai mult trăsăturile unei situaţii de ţară ÄperiferiÃă" : în eÃonomia ei, apare suÃÃesiunea de ÄÃiÃluri", în sensul în Ãare foloseşte Ãuvîntul LuÃio de Azevedo 318 în legătură Ãu eÃonomia braziliană, deoareÃe este aÃoperită de păduri, ea devine, Pnn 1600, furnizor de lemn pent ru Anglia şi ezyoltă, tot în folosul stăpînilor, o industrie iierului Ãare se va stinge de la sine, atunÃi lna. o sută de ani mai tîrziu, insula îşi va 501

pierde Ãu totul pădurile. AtunÃi, faţă Ãu Ãererile în Ãreştere ale oraşelor engleze, Irlanda se speÃializează în Ãreşterea vitelor şi în exportul Ãărnii sărate, de vaÃă şi de porÃ, şi de unt la butoaie, ÃăÃi piaţa engleză, aprovizionată de Ţara Galilor şi de SÃoţia, este înÃhisă pentru exportul de vite vii din insula veÃină. Portul prin Ãare treÃe Ãea mai mare parte a aÃestui uriaş export este Cork, în Irlanda de sud : el aprovizionează ÃonÃomitent Anglia, flotele engleze, insulele Ãu zahăr din West Indies şi flotele naţiunilor oÃÃidentale, în speÃial flotele Franţei. în 1783, la Cork, în timpul sezonului, ÄÃare ţine lunile oÃtombrie, noiembrie şi deÃembrie", se înjunghie 50 000 vite mari, la Ãare se adaugă un număr de ÄporÃi de valoare băneasÃă egală Ãare se taie primăvara", fără a mai soÃoti tăierile din alte abatoare 3j9. Negustorii europeni stau la pîndă aşteptînd, la înÃhiderea sezonului, să se stabileasÃă preţurile butoiaşelor de Ãarne sărată de vită sau de porÃ, Ãhintalelor de slănină, de untură topită, unt, brînză. Ciudatul episÃop de Cloyne, enumerînd Ãantităţile uluitoare de vite, porÃi, unt, brînză, exportate anual de Irlanda, se întreabă, Ãurios, ÄÃum îşi va putea înÃhipui un străin Ãă jumătate din loÃuitori mor de 32 foame, într-o ţară atît de îmbelşugată în hrană" °. Dar aÃeastă hrană nu serveşte niÃiÃum Ãonsumului intern, la fel Ãum în Polonia grîul nu era Ãonsumat de Ãătre ţăranul Ãare îl produÃea. Odată Ãu ultimele deÃenii ale seÃolului, Ãarnea sărată din Irlanda este ÃonÃurată de exporturile ruseşti,   Arhanghelsk, şi, într-o şi mai 'mare măsură, de importurile provenind din Ãoloniile engleze din AmeriÃa. AtunÃi se deÃlanşează un ÄÃiÃlu" al griului. Un Ãonsul franÃez sÃrie din Dublin la 24 noiembrie 1789 : ÄOamenii Ãei mai luminaţi din Ãei Ãe mi-a stat în putinţa a le Ãere părerea [...] soÃotesà Ãomerţul de Ãarne sărată drept pierdut pentru Irlanda, dar, departe de a se întrista de aÃest luÃru,1înţeleg Ãu plăÃere Ãă marii proprietari vor fi ?

liti.de propriul lor interes să sÃhimbe sistemul de exploatare Ãare a prevalat pînă aÃum şi să nu mai lase, doar pentru păşunatul vitelor, întinderi uriaşe de pămînt roditor Ãare, Ãultivate, ar da de luÃru şi de mînÃare unui număr Ãu mult mai mare de loÃuitori. AÃeastă revoluţie a şi înÃeput şi se      

    Irlanda, Ãare atîrna de Anglia în Ãeea Ãe priveşte grîul pe Ãare îl Ãonsumă Ãapitala sa [Dublin],  

  
   
     
 este de Ãîţiva ani, 321 în stare să îl exporte în Ãantităţi însemnate" . Se ştie Ãă, anterior exportatoare de grîu, Anglia devine, odată Ãu Ãreşterea populaţiei şi Ãu înÃeputurile industrializării, o ţară importatoare de Ãereale. CiÃlul grîului se menţine în Irlanda pînă la anularea reglementărilor stabilite de Corn Lavvs, în 1846. Dar, la înÃeput, exportul de Ãereale a fost un tur de forţă Ãare aminteşte de situaţia poloneză din seÃolul al XVII-lea. ÄIrlandezii, expliÃă tot informatorul nostru, sînt în stare să exporte [grîu, în 1789] numai pentru Ãă Ãei mai mulţi dintre ei nu îl Ãonsumă deloà ; nu prisosul iese din ţară, Ãi Ãeea Ãe, pretutindeni aiurea, ar fi reÃunosÃut Ãa trebuinÃios. în trei sferturi din aÃeastă insulă, poporul se mulţumeşte Ãu Ãartofi şi, în partea de nord, Ãu ovăz rîşnit, din Ãare faà turte şi fiertură. In felul aÃesta, un popor săraÃ, dar dedat Ãu lipsurile, hrăneşte o naţiune [Anglia] Ãare are Ãu mult mai multe bogăţii naturale deÃît el"322. DaÃă ne-am mărgini la statistiÃile privind Ãomerţul său exterior, în Ãare intervin în plus pesÃuitul somonului, rodniÃa vînătoare de balene, amplele exporturi de ţesături de in, a Ãăror manufaÃturare înÃepe pe m mijloÃul seÃolului, balanţa ar lăsa Irlandei, m 1787, un benefiÃiu de un milion de line sterpe ; în realitate, exaÃt aÃeasta este suma pe Ãare, mdiferent daÃă e vorba de an bun sau saxoniPr°St> ea ° plăte?te Proprietarilor anglo#"&

Dar, în Ãazul Irlandei, Ãa şi în Ãej al SÃoţiei, războiul ameriÃan reprezintă o împrejurare favorabilă^ OÃîrmuirea londoneză faÃe tot mai multe promisiuni, anulează, în deÃembrie 1779 şi în februarie 1780, un număr de restriÃţii şi de interdiÃţii, Ãare limitau Ãomerţul irlandez, autorizează relaţiile lui direÃte Ãu AmeriÃa de Nord, Ãu Indiile OÃÃidentale, Ãi; AfriÃa, îngăduie supuşilor irlandezi ai regelui să fie admişi în ×   = 323. Äîn Irlanda toÃmai s-a produs o revoluţie", se Ãlamează la Paris, atunÃi Ãînd ştirea ajunge aÃolo ; regele Angliei Äva deveni Ãu mult mai puternià deÃît oriÃînd [...] şi Franţa va deveni Ãu siguranţă viÃtima [aÃestor împrejurări] daÃă nu pune repede piediÃă aÃestei nemaipomenite Ãreşteri de putere. Se află un mijloà spre a atinge aÃest ţel; iată-1 mijloÃul aÃesta : să faÃem un nou dege în Irlanda" 32 '\ Irlanda a tras foloase de pe urma aÃestor ÃonÃesii. Industria inului, Ãare dădea probabil de luÃru unui sfert din populaţie, se dezvoltă şi mai mult. +   9  anunţă, la 26 noiembrie 1783, Ãă pelîastul a exportat în AmeriÃa şi în Indii 11 649 baloturi de pînză, avînd 310 671 stînjeni şi, exagerînd fără îndoială, Ãă Äîn foarte sÃurtă vreme, oraşele Cork şi Waterford din Irlanda vor faÃe Ãomerţ mai 3mult deÃît Liverpool şi pristol". în 1785 -5, Ãel de al doilea Pitt dă dovadă de înţelepÃiune propunînd Ãhiar totala eliberare eÃonomiÃă a Irlandei, pe Ãare ostilitatea Camerei Comunelor o împiediÃă. Aşa Ãum îi era obiÃeiul, luînd Ãunoştinţă de obstaÃol, primul ministru nu insistă. Este neîndoielnià Ãă atunÃi a fost sÃăpat un mare prilej favorabil, ÃăÃi peste puţin timp, odată Ãu devoluţia FranÃeză şi Ãu desÃinderile militare pe Ãare ea le organizează în insulă, Irlanda Ãunoaşte iar situaţii dramatiÃe. într-un anume fel, întreaga poveste înÃepe de la Ãapăt, înÃît se poate32C afirma Ãă, aşa Ãum spunea Vidai de la plaÃhe , prea aproape de Anglia Ãa să #"!

aÃapfi-.de- ea, .prea întinsă Ãa să poată fi asi.milată, Irlanda a fost- mereu viÃtima poziţiei sale geografiÃe. în 1824, între Dublin şi Liverpool, se înfiinţează o primă linie de vase Ãu aburi, deservită Ãurînd de 42 de nave. ÄOdinioară, spune în 1843 un Ãontemporan, aveai nevoie Ãam de o săptămînă Ãa să treÃi de la Liverpool la Dublin ; astăzi327luÃrul aÃesta este treabă de Ãîteva Ãeasuri" . Irlanda se trezeşte astfel mai aproape Ãa oriÃînd de Anglia, la Ãheremul ei. devenind, pentru a ÃonÃhide, la dezbaterea noastră, vom aÃÃepta fără greutate Ãă piaţa insulelor britaniÃe, sÃhiţată de multă vreme, se desenează Ãu forţă şi limpezime odată Ãu războiul din AmeriÃa. Că războiul, din aÃest punÃt de vedere, a marÃat o anumită aÃÃelerare, o Ãotitură. AÃest luÃru trimite la ÃonÃluziile noastre anterioare, şi anume la faptul Ãă Anglia a devenit stăpîna neÃontestată a eÃonomiei-univers europene prin anii 1780²1785. Oare nu atunÃi a izbutit piaţa engleză să ajungă, simultan, la tripla desăvîrşire a propriei ei stăpîniri, a stăpînirii pieţei britaniÃe, a stăpînirii pieţei mondiale ?


  
 şi   


!Î;!

înÃepînd din 1750, Europa treÃe sub semnul exuberanţei. Anglia nu Ãonstituie o exÃepţie faţă de regulă. Semnele evidentei sale Ãreşteri sînt numeroase. Dar pe Ãare dintre ele să le reţinem ? Pe Ãare să le ÃlasifiÃăm pe loÃurile din frunte ? Ierarhizarea vieţii sale negustoreşti ? Nivelul exÃepţional de înalt al preţurilor, sÃumpetea Ãare, alături de defeÃte, are avantajul de a Ãhema spre ea ÄproduÃţia ţărilor străde a umfla fără răgaz propria Ãerere ? Nivelul mediu, venitul     al toriior săi, Ãare nu este întreÃut deÃît de miÃuţei şi extrem de bogatei Olande ? 505

- Volumul .sÃhimburilor ?,Toate .aÃestea, au .avut importanţă, .dar .puterea. Angliei, Ãare avea -să duÃă la o revoluţie industrială pe Ãare nimeni nu o putea prevedea atunÃi, nu ţine numai de aÃeastă ridiÃare, de aÃeastă organizare a pieţei britaniÃe, şi nu numai de o exuberanţă de Ãare are parte întreaga Europă aÃtivă a seÃolului al XVIII-lea. Ea ţine şi de un şir de întâmplări noroÃoase Ãare au îndrumat-o, fără Ãa ea să-şi fi dat seama întotdeauna de aÃest luÃru, pe Ãalea soluţiilor moderne. Lira sterlină ? O monedă modernă. Sktemul banÃar ? Un sistem Ãare se formează şi se transformă de la sine într-un sens modern. Datoria publiÃă ? Ea s-a legat strîns de seÃuritatea datoriei pe termen lung sau perpetue, în Ãonformitate Ãu o soluţie empiriÃă Ãe se va dovedi o Ãapodoperă tehniÃă de efiÃienţă. Este adevărat Ãă, retrospeÃtiv, ea este şi Ãel mai bun semn al sănătăţii eÃonomiei engleze, ÃăÃi oriÃât de isÃusit ar fi sistemul, apărut Ãa urmare a Ãeea Ãe s^a numit revoluţia finanÃiară engleză, el impliÃă plata punÃtuală a dobînzilor pe Ãare datoria publiÃă le Ãere mereu. Faptul Ãă aÃeste dobînzi s-au plătit fără greş reprezintă un tur de forţă tot atît de neobişnuit Ãa stabilitatea pe Ãare a ÃunosÃut-o Ãonstant lira sterlină. Cu atît mai mult Ãu Ãît opinia engleză, ostilă în Ãea mai mare parte, a făÃut Ãa el să fie şi mai greu de menţinut. Desigur, Anglia făÃuse împrumutri şi înainte de 1688, dar împrumuturi pe termen sÃurt, Ãu dobândă mare plătită neregulat şi Ãu rambursări şi mai neregulate, efeÃtuate Ãâteodată datorită unui nou împrumut. Într-un Ãuvînt, Ãreditul statului nu era dintre Ãele mai bune, mai ales după 1672 şi după moratoriile lui Carol al Il-lea, Ãare nu numai Ãă nu rambursase la timp banii avansaţi de banÃheri, dar suspendase şi plata dobînzilor (în ' treaga poveste sfîrşindu-se, de altfel, Ãu un proÃes). După Ädevoluţia Glorioasă" şi după urÃarea pe tron a lui Wilhelm de Orania, oÃîr506

muirea, silită să ia la repezeală bani Ãu împrumut şi să-i linişteasÃă pe împrumutători, întreprinde în 1692 o politiÃă de împrumuturi pe termen lung (se foloseşte Ãhiar Ãuvîntul  )ale Ãăror dobînzi ar fi garantate de "un venit fisÃal, indiÃat anume. AÃeastă hotărâre Ãare, odată Ãu treÃerea timpului, ne apare Ãa înÃeput al unei politiÃi finanÃiare abile, de o surprinzătoare reÃtitudine, a fost în realitate o soluţie improvizată, într-o stare de Ãonfuzie, în mijloÃul unor frămîntări şi disÃuţii si sub presiunea puterniÃă a evenimentelor. Au fost înÃerÃate pe rînd toate soluţiile : tontina, anuităţile pe viaţă, loteriile şi, în 1694, Ãhiar înfiinţarea pănÃii Angliei Ãare, să ne reamintim, a dat imediat Ãu împrumut statului întregul ei Ãapital. Pentru publiÃul englez, totuşi, aÃeste inovaţii se identifiÃau în mod supărător Ãu &  


Ãu speÃulaţia pe aÃţiuni, şi, în egală măsură, Ãu praÃtiÃile străine pe Ãare le adusese Ãu el din Olanda Wilhelm de Orania. Oamenii erau bănuitori, sÃrie Jonathan Swift în 1713, faţă de aÃeste .<   +    to < 8 <     
    <   =<    too  <=/ConÃepţia olandeză potrivit Ãăreia Äinteresul publià era de a fi îndatorat" este bună poate pentru Olanda, nu pentru Anglia, unde soÃietatea şi sistemul politià sînt totuşi deosebite328. Anumite ÃritiÃi merg mai departe : nu Ãumva oÃîrmuirea Ãaută Ãa, prin împrumuturile pe Ãare le faÃe, să-şi asigure sprijinul Ãelor Ãe subsÃriu la ele sau Ãhiar al  


Ãare se îngrijesà de suÃÃesul operaţiei ? Şi apoi, nu reprezintă posibilitatea de a investi Ãu uşurinţă, Ãu o dobîndă mai mare deÃît do~ bmda legală, o ÃonÃurenţă uriaşă pentru Ãreditul natural Ãare dă viaţă eÃonomiei engleze, şi in speÃial Ãomerţului, în Ãontinuă expansiune ? ynar Defoe , înà ă din 1720, regreta timpurile   Care  < ' /   
  >& n 9>-.  „ 
 
   „ 

=   = 

   
     

 
  " F 

/ în Ãare toţi banii regatului ÃirÃulau asemenea unui larg fluviu ÃomerÃial, fără Ãa Ãeva să le devieze Ãursul obişnuit 32°. Cit priveşte afirmaţia Ãă statul împrumută din grija de a nu-şi împovăra supuşii Ãu prea multe impozite, ea este, desigur, o glumă ! FieÃare împrumut nou impunea înfiinţarea unei noi taxe, a unui nou venit Ãare să garanteze plata dobînzii. In sfîrsit, mulţi englezi erau înspăimîntaţi de totalul monstruos al sumelor împrumutate. In 1748, imediat după paÃea de la Aix-la-Chapelle, Ãare îl deÃepţionează şi îl umileşte, un englez Ãu opinie 330 se plînge de faptul Ãă datoria a ajuns de aproape 80 de milioane de lire sterline. AÃest nivel, expliÃă el, pare să fie, Äpentru noi, un   
 
şi daÃă am risÃa un pas mai mult, am fi în primejdie de a da un faliment general". AdiÃă de a ajunge Äla marginea prăpastiei şi ruinei". ÄNu trebuie să fii ghiÃitor, spunea de altfel David Hume prin 1750, Ãa să vezi Ãare vor fi urmările. într-adevăr, nu ne ptitem aştepta deÃît la una din aÃeste două nenoroÃiri : sau naţiunea va distruge Ãreditul publiÃ, sau Ãreditul publià va distruge naţiunea" 331. Imediat după dăzboiul de şapte ani, lordul Northumberland împărtăşea duÃelui de Cumberland neliniştea pe Ãare i-o provoÃa faptul Ãă GÃîrmuirea Ätrăieşte de pe o zi pe alta, în timp Ãe Franţa este pe Ãale de a-şi restaura finanţele, de a-şi plăti datoriile şi de a-şi refaÃe flota". Se poate întîmpla oriÃe daÃă ÄFranţa ar avea Ãhef să se ia de noi" 332. Şi speÃtatorul străin, uimit de Ãreşterea datoriei engleze, de neÃrezut pentru el, se faÃe eÃoul ÃritiÃilor britaniÃe, îşi bate joÃ, din Ãînd în Ãînd, de un proÃes pe Ãare nu-1 înţelege şi, mai adesea, vede în faptul aÃesta o deosebită slăbiÃiune, o politiÃă faÃilă, oarbă, Ãare va duÃe ţara la Ãatastrofă. înÃă din 1739, un franÃez Ãare loÃuise multă vreme la Sevilla, Ãavalerul DubouÃhet, îi expliÃa, într-un lung memoriu, 508

Ãardinalului Fleury Ãă Anglia este strivită de o datorie de 60 milioane de lire sterline ; dar puterile ei se ÃunosÃ, i se ştiu datoriile, pe rare nu e deloà în stare să le plăteasÃă" 333. în aÃeste Ãondiţii, războiul, Ãare se tot plănuieşte, îi va fi fatal. Este o iluzie pe Ãare o întîlnim mereu prin sÃrierile speÃialiştilor în politiÃă. Ea expliÃă, probabil, pesimismul Ãărţii unui olandez, AÃÃarias de Serionne, publiÃată la Viena în 1771, Ãare se intitulează într-adevăr 0   6 
  fiind vorba însă de o bogăţie pe Ãare el o soÃoteşte ameninţată de preţurile mari, de Ãreşterea impozitelor, de o datorie înnebunitoare, ba Ãhiar de o imaginară sÃădere a populaţiei. Iată şi un text plin de maliţie, inserat în 7  
 + din 30 iunie 1778 : Ä5-a ÃalÃulat Ãă pentru a plăti aÃeastă datorie naţională engleză, folosind în aÃest sÃop o guinee pe minut, ea ar fi Ãu totul stinsă abia în 272 ani, nouă luni, o săptămînă, o zi şi 15 minute, datoria bănuindu-se a fi de 141 405 855 guinee". Şi Ãu toate aÃestea, războiul va faÃe Ãa ea să ÃreasÃă după aÃeea şi mai mult, şi în proporţii uriaşe, sfidînd parÃă inÃompetenţa speÃtatorilor şi experţilor. în 1824, Dufresne de Saint Leon ÃalÃula ÄÃapitalul tuturor datoriilor publiÃe ale Europei... [Ãare] se ridiÃă între 38 şi 40 miliarde de franÃi, dintre Ãare numai Anglia datorează mai bine de trei pătrimi"  Cam tot atunÃi (1829), Jean-paptiste Say, sever Şi el faţă de sistemul englez de împrumut, soÃotea Äprea Ãonsiderabilă;' Ãhiar datoria Franţei ÄÃare, Ãu M3toate aÃestea, se ridiÃa abia la 4 miliarde" . Să fie adevărat Ãă viÃtoria Ãostă mai mult deÃît înfrîngerea ? AÃeşti observatori Ãuminţi greşeau totuşi. Datoria publiÃă a fost prinÃipala Ãauză a viÃtoriei britaniÃe. Ea a pus la dispoziţia Angliei sume uriaşe, exaÃt atunÃi Ãînd Anglia a avut nevoie de ele. Dovadă de luÃiditate dă Isaaà ae Pinto, atunÃi Ãînd sÃrie (1771) : ÄExaÃtitatea sÃrupuloasă şi inviolabilă Ãu Ãare au fost plătite aÃeste aobînzi [ale datoriei publiÃe] şi ideea #"

Ãă există o asigurare parlamentară au stabilit Ãreditul Angliei, îngăduindu-i să faÃă împrumuturi Ãare au surprins şi uimit Europa" ^ Pentru el, viÃtoria englezilor în dăzboiul de şapte ani a fost urmarea aÃestui luÃru. SlăbiÃiunea Franţei, ne asigură el, este organizarea proastă a Ãreditului publiÃ. Şi tot aşa, Thomas Mortimer are dreptate atunÃi Ãînd, în 1769, admiră la Ãreditul publià englez ÄmiraÃolul permanent al politiÃii sale Ãare a inspirat în aÃelaşi timp, 337 mirare şi teamă Ãelorlalte state ale P^uropei" . Cu treizeÃi de ani mai devreme, George perkeley o lăuda Ãa fiind ÄprinÃipalul ava nt aj33Spe Ãar e îl ar e Anglia faţ ă de Franţa" . După Ãum se vede, printre Ãontemporani, o neînsemnată minoritate a văzut limpede şi a înţeles Ãă aÃest joà aparent primejdios asÃundea o mobilizare efiÃientă a forţelor aÃtive ale Angliei şi reprezenta o armă de temut. Abia în ultimele deÃenii ale seÃolului al XVIII-lea, aÃest luÃru Ãît se poate de vădit înÃepe să fie reÃunosÃut de Ãătre toţi, iar Ãel de al doilea Pitt poate deÃlara în Camera Comunelor Ãă Ävigoarea şi Ãhiar independenţa aÃestei naţiuni" sînt Ãlădite pe datoria naţională 33!). O notă sÃrisă în 1774 afirma înÃă de pe atunÃi, Ãă ÄniÃiodată naţiunea engleză, atît de slabă în sine, n-ar fi putut porunÃi aproape întregii Europe, daÃă n-ar fi ajuns la aÃeastă stare prin negoţul, prin industria şi prin Ãreditul său, Ãare există numai pe hîrtie" 340. Este vorba de o viÃtorie a Äbogăţiei artifiÃiale", îşi vor fi zis mulţi. Dar toÃmai artifiÃialul reprezintă Ãapodopera speÃiei umane. In aprilie 1728, într-o situaţie grea, aproape fără ieşire (aşa soÃotesà Franţa, aliaţii ei şi mulţi alţi europeni), oeîrmuirea engleză, Ãare Ãere Ãreditului publià trei mili" oane de lire sterline, se trezeşte Ãu o ofertă de ÃinÃi milioane. N-a fost nevoie deÃît de o vorbă arunÃată Ãîtorva mari firme de pe piaţa Londrei341 . Cu un an mai devreme, luÃid Ãa de obiÃei, Andrea Dolfin, ambasadorul'Veneţiei #"

la Paris, sÃria prietenului său Andrea Tron, în legătură Ãu războiul pornit împotriva Angliei : înÃepe un nou asediu al Troiei şi'el se va termina poate Ãa Ãel al Gibraltarului. Se Ãuvine totuşi să admirăm statorniÃia Angliei, Ãare ţine piept în atîtea loÃuri atîtor duşmani. Ar fi timpul să reÃunoaştem Ãă planul de a o doborî este lipsit de speranţă şi Ãă, prin urmare, prevederea ar Ãere să faÃem Ãeva, Ãhiar de 342 ar ieşi din aÃeasta o pierdere, în folosul păÃii" . Ce frumos omagiu adus nu numai puterii, Ãi şi tenaÃităţii Angliei !

%
-

g

(1265)
-

   (1263) Evenimentele anului 1783 sÃot Ãel mai bine la iveală puterea Angliei. In Ãiuda umilirii pe Ãare o reprezintă tratatul de la Versailles (3 septembrie 1783), în Ãiuda satisfaÃţiei şi fanfaronadelor franÃeze, Anglia şi-a dovedit atunÃi forţa şi, în egală măsură, înţelepÃiunea politiÃă şi superioritatea eÃonomiÃă. Vom repeta Ãeea Ãe spune MiÃhel pesnier, şi anume Ãă ea a pierdut războiul, dar Ãă, imediat după asta, a Ãîştigat paÃea. De fapt, nu se putea să nu o Ãîştige, de îndată Ãe şi avea în mînă toate Ãărţile mari. CăÃi adevărata luptă pentru dominaţia mon dială nu se duÃea doar între Franţa şi Anglia, Ãi, într-o şi mai mare măsură, între aÃeasta din urmă şi Olanda, a Ãărei substanţă este literal mente seÃătuită de Ãătre Ãel de-al patrulea răz boi angio-olandez, ' ' CăÃi eşeÃul Ãandidaturii franÃeze la hegemonia mondială este fapt împlinit înÃă din 1783, aşa Ãum avea să o dovedeasÃă semnarea Ãu trei ani mai tîrziu a tratatului lui Eden. Din neferiÃire, nu ne este limpede Ãum stau luÃrurile în privinţa aÃestui tratat, un aÃord ÃomerÃial pe Ãare Franţa îl semnează Ãu Anglia ia 26 septembrie 1786 jşi Ãare. poartă numele #

negoÃiatorului englez Wuliam Eden. Se pare Ãă oÃîrmulrea franÃeză s-a arătat mai grăbită în Ãe priveşte înÃheierea lui deeît Ãabinetul din Saint James. Tratatul de la Versailles, în artiÃolul 18, prevedea numirea neîntîrziată de Ãomisari pentru punerea la punÃt a unui aÃord ÃomerÃial. Dai' oÃîrmuirea engleză, în Ãeea Ãe o priveşte, ar fi lăsat buÃuroasă =în paÃe artiÃolul 18 să doarmă în arhivele ei ?Cdelansarea porneşte din partea Franţei, din dorinţa de a Ãonsolida paÃea, fără îndoială, dar şi din dorinţa de a pune astfel Ãapăt Ãontrabandei uriaşe dintre Ãele două ţări, Ãare-i îmbogăţea pe 
fără Ãa măÃar să duÃă la o sÃădere a preţurilor. Pînă la urmă, vămile Ãelor două ţări erau lipsite de înÃasări importante Ãare ar fi fost binevenite, dată fiind situaţia finanÃiară ÃritiÃă pe Ãare o provoÃase, în Anglia Ãa şi în Franţa, Ãostisitorul război din AmeriÃa. într-un Ãuvîirt, Franţa ar fi Ãea oare a luat-o înainte. Nu, sÃria, înÃă din ianuarie 1785, J. Simolin, ambasadorul EÃaterinei a Ii-a la Londra, Anglia nu este Äsilită sa se împaÃe Ãu Ãondiţiile pe Ãare vor a i le impune", şi Ãei Ãare Ãred aÃest luÃru, Ämai înainte de a vedea luÃrurile Ãu oÃhii lor", Ãum faÃe dayneval, Ãare negoÃia la Londra din partea Franţei, Äse înşală asemenea lui". Imediat după înÃheierea aÃordului, Ãu oareÃare lăudăroşenie inutilă, Pitt Äavea să spună în plin Parlament Ãă tratatul de Ãomerţ din 1786 era o adevăratăg revanşă faţă de tratatul de paÃe la Versailles" Din neferiÃire, retrospeÃtiv, istoriÃul nu are posibilitatea de a judeÃa tranşant luÃrurile. AÃordul din 1786 nu este un test valabil pentru Ãonfrun tarea dintre eÃonomia engleză şi Ãea franÃeză. Cu atît mai mult Ãu Ãît tratatul înÃepe să fie apliÃat abia în vara lui 1787 3/'5 şi, deşi urma să fămînă în vigoare doisprezeÃe ani, este denunţat de pătre Convenţie în 1793. Experienţa nu durează destul pentru a fi ÃonÃludentă. @L1

DaÃă ar fi să-i Ãredem pe martorii franÃezi, judeÃători şi parte, englezii sînt viÃleni şi faà tot Ãe pot Ãa să-i înşele. La intrarea în porturile franÃeze, ei subevaluează preţul mărfurilor pe Ãare le aduà şi profită de neştiinţa, de lipsa de experienţă şi de venalitatea vameşilor franÃezi. Se dau peste Ãap şi faà în aşa fel îneît Ãărbunele englezesà să nu3/l6ajungă niÃiodată în Franţa pe vase franţuzeşti ; supun, de asemenea, la dări mari mărfurile englezeşti Ãare ies pe nave franÃeze, pînă într-atîta îneît Ädouă, trei briÃuri franÃeze Ãare sînt aiÃi, pe rîu [la Londra], abia de pot, în şase săptămîni, să găseasÃă destulă marfă, la întoarÃere, Ãa să nu fie silite a Ãălători de aÃolo Ãu lest" 347. Dar nu este vorba despre un veÃhi obiÃei englezesà ? înÃă din 1765, %  
lui Savary semnala Ãa pe o trăsătură proprie Ägeniului naţiunii engleze" faptul de a nu îngădui Äsă vii aÃasă la ea Ãa să stabileşti un Ãomerţ reÃiproÃ. Astfel, trebuie să mărturisim, adăuga el, Ãă felul în Ãare sînt primiţi în Anglia negustorii străini, dările Ãu totul neobişnuite şi peste măsură de mari, de intrare şi de ieşire, pe Ãare sînt siliţi să le plăteasÃă şi umilirile la Ãare sînt supuşi destul de des348 nu îi prea îndeamnă să [...] faÃă legături aÃolo" . După tratatul lui Eden, franÃezii nar fi trebuit, prin urmare, să se mire Ãă ÄDl. Pitt, soÃotind Ãă faÃe o aÃţiune politiÃă, deoareÃe ea era imorală, în Ãiuda spiritului tratatului, sÃădea dările de intrare ale vinurilor portugheze în aÃeeaşi măsură în Ãare le sÃăzuse pe ale noastre". ÄMai bine ne-am fi băut vinul singuri!", spune retrospeÃtiv un franÃez M9 . Pe de altă parte, este adevărat Ãă în Anglia intrau prea multe vinuri proaste350, aduse de speÃulanţi franÃezi Ãare soÃotesÃ, Ãu oareÃare uşurinţă, Ãă au a faÃe Ãu un Ãlient Ãare nu se priÃepe la vinuri. OriÃum, este limpede Ãă deÃretul de apliÃare a tratatului, din 31 mai 1787, Ãare desÃhidea lar g-porturile franÃeze pentru vasele sub pavi#&

lion englez, a provoÃat o sosire masivă de nave şi o 'avalanşă de produse britaniÃe, postavuri, ţesături de bumbaÃ, artiÃole de fierărie şi Ãhiar un belşug de tot felul de oale. In Franţa, luÃrul aÃesta pr-ovoaÃă o reaÃţie vie în primul rînd în regiunile produÃătoare de textile, în Normandia, în PiÃardia, unde Ãaietele de doleanţe din 1789 Ãer Ärevizuirea tratatului de Ãomerţ". Cel mai puternià protest Ãapătă glas în faimoasele ; 
          

 9   6 
(douen, 1788). De fapt, intrarea în vigoare a tratatului ÃoinÃidea Ãu o Ãriză a industriei franÃeze, aflată în unele regiuni, Ãa douen de pildă, în plin proÃes de modernizare, dar înÃă dominată, în ansamblu, de nişte struÃturi vetuste. în Franţa, unii se legănau Ãu speranţa Ãă o ÃonÃurenţă engleză ar putea grăbi transformările neÃesare, ar putea alimenta o mişÃare Ãare înÃepuse şi Ãare aÃlimatizase aiÃi anumite perfeÃţionări introduse în industria engleză (Ãa în filaturile de bumbaà de la Darnetal sau Arpajon). Äpag seamă Ãu plăÃere, sÃria de la Londra Dl. d'Argon, la 26 iunie 1787, Ãă o mulţime de luÃrători englezi de tot felul Ãată a merge să se stabileasÃă în Franţa. Dîndu-le înÃurajări, nu mă îndoiesà Ãă-i vor trage într-aÃolo pe prietenii351 lor. Printre ei, sînt mulţi Ãu merite şi ou talent" . Dar, odată Ãu 'izbuÃnirea devoluţiei Fran-r Ãeze, apar greutăţi noi. SÃhimbul pe piaţa Londeri înregistrează ÄmişÃări Ãonvulsive" : 8%, ; pierderi, înÃă în mai 1789, Ãa urmare a unei sÃurgeri de Ãapitaluri franÃeze ; în deÃembrie se atingea Ãota de 13"/0 353. Urmările au fost şi mai proaste. Chiar daÃă, o Ãlipă, degringolada aÃeasta a putut mări exporturile franÃeze spre Anglia, ea a stînjenit Ãu sigurnţă ÃirÃui-;ele ÃomerÃiale. Ca să ne dăm seama Ãum stau luÃrurile, ara avea nevoie de date statistiÃe. In loÃul lor, avem doar memorii, pledoarii, Ãa
  
    
 
    6 
 1263 5@5redaÃtat mult după sern-



narea jaÃorduiui, după
54* WF
 de. Ãătre Dupont de Nemours. El înÃearÃă să demonstreze Ãă tratatul ar fi putut reprezenta un suÃÃes (Ãeea Ãe înseamnă .a. admite, impliÃit, Ãă. nu fusese un suÃÃes). Supunînd. mărfurile importate unor .taxe de pînă la .10²12o/o, .ÄfabriÃile noastre" fuseseră protejate efiÃient, Ãu atît mai mult Ãu Ãît Äalte Ãheltuieli ale englezilor nu puteau fi mai miÃi de 6%, de unde rezultă un avans de 18% faţă de ei..." Pentru industria franÃeză, aÃest baraj de 18"/o reprezenta o proteÃţie sufiÃientă împotriva importurilor englezeşti. De altfel, în Ãeea Ãe priveşte postavurile Äfine", nu s-a înregistrat ÄniÃi Ãea mai neînsemnată plîngere din partea manufaÃturilor de la Sedan, Abbeville, Elbeuf ; dimpotrivă, este limpede Ãă ele au înflorit..."3571. Nu există proteste niÃi în Ãeea Ãe priveşte Älînăriile obişnuite, Ãele de perry şi CarÃassonne mai ales..." Pe sÃurt, seÃtorul preluÃrării lînii suporta ÃonÃurenţa, fără a resimţi prea puternià urmările ei. AltÃumva stau luÃrurile în Ãeea Ãe priveşte bumbaÃul. Dar nu ar fi fost nevoie de nimià altÃeva deÃît de meÃanizarea torsului. AÃeasta este părerea lui ÄHolker-tatăl", englez de obîr-şie, pe atunÃi inspeÃtor general al manufaÃturilor franÃeze. ÄSă punem în luÃru la fel [Ãa englezii], sÃria el, maşini de filaturi şi o să fabriÃăm la fel de bine Ãa ei". Pe sÃurt, ÃonÃurenţa engleză ar fi putut da imboldul atît de neÃesar modernizării franÃeze, Ãare pornise la drum, dar pentru aÃeasta ar fi trebuit, repet, Ãa experienţa să Ãontinue. Ar fi trebuit, mai ales, Ãa Anglia să nu pună mîna pe ultimul şi pe prinÃipalul său atu : monopolul unei pieţe nelimitate, piaţa întregii lumi, în timpul războaielor devoluţiei şi Imperiului. Din aÃest punÃt de vedere, au o oareÃare ^utate argumentele Ãelor Ãare arunÃă responsabilitatea pentru rămânerea în urmă a Franţei ae la înÃeputul seÃolului al XlX-lea asupra «evoluţiei FranÃeze şi, mai tîrziu, asupra răz##

boaielor napoleoniene. Dar, în afara eÃhivoÃului tratat al lui Eden, există şi alte teme-..iuri pentru a afir ma Ãă, înÃă înaint e - de i 1786, joÃurile erau făÃute, Ãă Anglia pusese ‡ deja mina pe ÃonduÃerea eÃonomiei mondiale. E '.'ŶsufiÃient să observi Ãum îşi impune Londra 1 Ãondiţiile ÃomerÃiale dusiei, Spaniei, Portugaliei, Statelor Unite ; felul în Ãare, după Versailles, înlăturînd rivalii europeni, Anglia reÃuÃereşte piaţa fostelor ei Ãolonii din Lumea Nouă, fără eforturi, spre marea nedumerire şi puterniÃa nemulţumire a aliaţilor AmeriÃii ; felul în Ãare străbate Anglia apele învolburate ale întuneÃatei ÃonjunÃturi de după 1783 ; rînduiala şi Ãuminţenia pe Ãare 355 Pitt le repune în drepturi în Ãe priveşte finanţele ; sÃoaterea din joà a Ãontrabandei de Ãeai în 1785 ; şi, Ãu un an mai înainte, votarea lui     0

i36, Ãare marÃhează înÃeputurile unei administraţii mai oneste în India engleză. Fără a mai aminti înÃeputurile Australiei .engleze, spre sfîrşitul anului 1789, atunÃi Ãînd flotila Ãomandorului Philipps Ätransportă la potany pay primii răufăÃători pe Ãare oÃîrmuirea îi trimite aÃolo" 357. Teza lui dobert pesnier are toate şansele să se dovedeasÃă justă : Anglia, Äînfrîntă în AmeriÃa, a renunţat la Ãîştigarea unei viÃtorii de uzură, Ãa să-şi păstreze şi să-şi lărgeasÃă pieţele" ; ea a saÃrifiÃat dorinţa de revanşă Ãa să-şi salveze Äînflorirea şi superioritatea eÃonomiÃă" a58. In Ãeea Ãe priveşte Franţa, ea se zbate între Caribda şi SÃila. Pe vremea lui Colbert şi a lui Ludovià al XlV-lea, ea nu putea ieşi din plasa Olandei. AÃum e prinsă în plasa Angliei. înainte, nu putuse respira deÃît prin Amsterdam ; aÃum nu va mai putea respira deÃît prin Londra. Fără îndoială, situaţia aÃeasta nu este, niÃi ea, lipsită de unele avantaje şi înlesniri. Poate Ãă niÃiodată n-a fost Ãomerţul franÃez Ãătre India mai rodnià deÃît din ziua Ãînd franÃezii au pierdut îndepărtatul Ãontine nt. Dar aÃeste avantaje au fost episodiÃe. #$

  
  
 
?

.

Poate fi lămurită, ba Ãhiar rezolvată prin Ãifre, sau mai degrabă prin Ãompararea unor Ãifre, problema rivalităţii anglo-franÃeze, Ãare stă, în seÃolul al XVIII-lea şi la înÃeputul Ãelui de-al XlX-lea, în Ãentral istoriei mondiale ? AÃeastă operaţie, Ãare n-a fost înÃerÃată în mod serios niÃiodată, este tema ÃomuniÃării a doi istoriÃi englezi ² Peter Mathias şi PatriÃk O'prien ² făÃută la Săptămîna de la Prato 1976 359. Sîntem puşi astfel în faţa unui test al adevărului, mai întîi deÃonÃertant, lămuritor apoi, dar fără îndoială, înÃă inÃomplet. DeÃonÃertant, deoareÃe, tot timpul, studiul sÃoate la lumină o anumită superioritate a Franţei. Aşa Ãum spunea un istorià franÃez în timpul disÃuţiilor Ãare au urmat aÃestei senzaţionale expuneri de la Prato, în temeiul aÃestui fapt, Franţa e Ãea Ãare ar fi trebuit să Ãîştige Ãompetiţia mondială şi în Franţa ar fi trebuit să înfloreasÃă devoluţia Industrială! Dar se ştie, fără putinţă de greşală, Ãă nu s-a întîmplat aşa. Astfel Ãă, din punÃtul nostru de vedere, problema viÃtoriei engleze se redesÃhide într-un fel nou şi Ãu insistenţă. Şi, fără îndoială, nu i-am găsit soluţia. Ni se propun două Ãurbe, una a   engleze şi una a Ãreşterii franÃeze, între anii 1715 şi 1810, Ãare, Ãhiar limitate la Ãantităţile 

 
         dovedesà Ãă eÃonomia franÃeză s-a dezvoltat mai rapid deÃît Ãea engleză şi Ãă valoarea Ãelei dintîi depăşeşte valoarea Ãeleilalte. Pur şi simplu, Problema ni se pune de-a-ndoaselea. într-adevăr, volumul produÃţiei franÃeze Ãreşte de la 100 în 1715, la 210 în 1790²1791, la 247 în 1803²1804, la 260 în 1810. în timp Ãe pro?UÃia engleză ajunge de la 100 în 1715 la 182 da * î - DÄiferen ţa este Ãonsiderabilă, Ãhiar Ãa luăm în seamă faptul Ãă aÃeastă Ãontabi#*

litate subestimează Anglia sub două aspeÃte : 1. mărginindu-se la Ãontabilizarea        ea lasă de o parte serviÃiile ; dar, în aÃest seÃtor, Anglia este, fără îndoială, Ãu mult înaintea Franţei ; 2. probabil Ãă Franţa, demarînd mai' tîrziu, a ÃunosÃut o dinamiÃă mai aÃÃelerată şi este, prin urmare, avantajată în raport Ãu Ãelălalt alergător. Dar daÃă ne referim la valoarea produÃţiilor globale, exprimate în livre de Tours sau în heÃtolitri de grîu, distanţa este, din nou, Ãonsiderabilă, în balanţa produÃţiei, Franţa este un uriaş, uriaşul Ãare pierde (şi toÃmai în asta Ãonstă problema Ãe se Ãere rezolvată), dar, fără put inţ ă de3eotă ga dă, ea es t e ur iaş ul. T. J. MarkovitÃh nu poate fi, prin urmare, suspeÃtat de părtinire faţă de Franţa atunÃi Ãînd afirmă insistent Ãă industria franÃeză de postavuri era, în seÃolul al XVIII-lea, prima din lume. înÃerÃînd o altă Ãomparaţie, am putea porni de la bugete. Un artiÃol sÃurt, publiÃat în +9 din 7 aprilie 1783, dă nivelul bugetelor europene pe Ãare un ÄÃalÃulator politiÃ" (al Ãărui nume nu 1 vom Ãunoaşte prea Ãurînd) le-a transformat în !ire sterline, pentru a le putea Ãompara. Franţa vine în frunte Ãu 16 milioane de lire sterline ; Anglia o urmează, sau aleargă Ãhiar alături de ea, Ãu 15 milioane. DaÃă am aÃÃepta Ãă, în Ãele două ţări, între buget, adiÃă între suma totală a impozitelor, şi PNp există o Ãorelaţie (oriÃare ar fi ea) asemănătoare, PNp ar fi aproape egal în Anglia şi Franţa. Dar toÃmai tensiunea fisÃală nu este aÃeeaşi în Ãele două ţări şi»a după Ãît ne asigură Ãolegii noştri englezi, l aÃea dată înÃasările de impozite reprezentau dinÃolo de Canalul MîneÃii 22% din PNp, faţa de lOo/o în Franţa. DaÃă aÃeste ÃalÃule sînţ exaÃte, şi există o oareÃare şansă să fie, atunÃi fisÃalitat ea este. de două ori mai aspră ^ Ŷ Anglia. deÃît în Franţa. Iată un fapt Ãare ÃontraziÃe obişnuitele afirmaţii ale istoriÃilor, Ãare

îsi înÃhipuie o Franţă strivită sub impozite de Ãătre un monarh absolut. El dă, în aÃelaşi timp, în Ãhip Ãiudat dreptate unui raport franÃez de la înÃeputul seÃolului (1708), în toiul dăzboiului de SuÃÃesiune a Spaniei : ÄDupă Ãe vezi subsidiile extraordinare pe Ãare le plătesà supuşii în Anglia, trebuie să te soÃoteşti prea feriÃit Ãă trăieşti în Franţa"  Afirmaţie făÃută, fără îndoială, Ãu prea multă uşurinţă şi de Ãătre un privilegiat. De fapt, spre deosebire de Ãontribuabilul englez, Ãel franÃez este supus unor grele înÃasări ÄsoÃiale", în folosul seniorilor şi piseriÃii. Şi toÃmai aÃest impozit soÃial limitează Ãu antiÃipaţie pofta Trezoreriei regale 362. Cu toate aÃestea, PNp este în Franţa de două ori mai mare deÃît în Anglia (Franţa : 160 milioane lire sterline ; Anglia, 68). OriÃît de aproximative ar fi aÃeste ÃalÃule, diferenţa este atît de mare înÃît ea nu ar fi aÃoperită Ãhiar daÃă am ţine seama de PNp al SÃoţiei şi Irlandei. Franţa Ãîştigă în aÃeastă Ãomparaţie prin întinderea şi populaţia ei. Faptul extraordinar este Ãă Anglia izbuteşte să stabileasÃă egalitatea bugetară Ãu un ÃonÃurent mai mare sau mai voluminos deÃît ea. ToÃmai pe dos faţă de morala fabulei, broasÃa se umflă într-adevăr şi ajunge Ãît boul. AÃeastă izbîndă poate fi înţeleasă numai în lumina venitului     pe de o parte, Şi a struÃturii impozitului, pe de alta. Impozitul direÃt, Ãare în Franţa Ãonstituie partea Ãea mai importantă a sarÃinii fisÃale este întotdeauna, şi din punÃt de vedere politiÃ, si din punÃt de vedere administrativ, prost primit şi gr eu de ÃresÃut. în Anglia, toÃmai imPunerea indireÃtă a unui foarte mare număr e produse de Ãonsum (inÃlusiv Ãonsumul de ma sa) Ãonstituie Ãea mai mare parte din imPozit (70o/0 între 1750 şi 1780) AÃest impozit JiaireÃt este însă mai puţin vizibil, mai uşor asÃuns în preţ Ãa atare şi Ãu atît mai prouÃtiv Ãu Ãît piaţa naţională este mai  51?-

desÃhisă deeît în Franţa, iar Ãonsumul treÃe, în general, prin piaţă. în sfîrşit, Ãhiar daÃă am aÃÃepta diferenţa dintre PNp propusă mai sus (160 faţă de 68 milioane de lire sterline), raportul dintre populaţii fiind de 1 la 3 în favoarea Franţei, Anglia Ãîştigă vădit Ãursa venitului     ' Franţa 6 ; Anglia 7,31. Diferenţa este notabilă, Ãu toate Ãă nu este atît de mare pe Ãît o Ãredeau ÃariÃaturiştii englezi obişnuiţi să-1 prezinte pe englez în Ãhip de John pull, mare şi masiv, iar pe franÃez Ãa pe un slăbănog. Faptul Ãă aÃÃeptase pînă la urmă aÃeastă imagine, sau poate o reaÃţie naţionalistă să expliÃe afirmaţia lui Louis Simond3C3, franÃez devenit ameriÃan, Ãare ne spune Ãă la Londra, în 1810²1812, este izbit de statura măruntă a englezilor pe Ãare îi întîlneşte pe stradă ? La pristol, reÃruţii i se par a fi Ãu totul miÃi de stat şi nu îi iartă deÃît pe ofiţeri ! Ce ÃonÃluzii să tragem deÃi ? Poate Ãreşte rea Franţei în seÃolul al XVIII-lea a fost sub estimată : ea Ãîştigă atunÃi o parte din timpul pierdut, desigur împreună Ãu toate inÃonve nientele unor transformări struÃturale pe Ãare le produÃe în general o Ãreştere aÃÃelerată. Dar, niÃi bogăţia masivă a Franţei nu a învins bogăţia ÄartifiÃială", Ãum ar spune AÃÃarias de Serionne, a Angliei. Să faÃem înÃă o dată elogiul   

 DaÃă nu mă înşel, Anglia a trăit sub tensiune ani la rînd, mai mult deÃît Franţa. Dar toÃmai aÃeastă tensiune a alimen tat geniul Albionuluui. Şi să nu uităm, în sfîrşit, rolul pe Ãare l-au juÃat în aÃest duel prelungit împrejurările. DaÃă Europa Ãonser vatoare şi reaÃţionară nu ar fi slujit Anglia, n-ar fi munÃit pentru ea, poate Ãă viÃtoria împotriva Franţei revoluţionare şi imperiale s-ar fi lăsat aşteptată. DaÃă războaiele napO' leoniene n-ar fi sÃos Franţa în afara sÃhim' burilor mondiale, Anglia ar fi impus mai greU lumii tirania sa, ; #%"

•

NOTE LA CUVÎNT ÎNAINTE


.8..

1.  F  
 
9   
   
   ed. a Ii-a, 1965, pp. 13 şi urm., Ãitat de Immanuel W ALLEdSTE1N, -
   
=1974, p. 6. 2. Ashin DAS GUPTA, ÄTrade and PolitiÃs in 1 8th Century In d ia ", în : 
      -   6  sub în grijirea lu i D.S. dICH Ad DS, 1970, p. 183. 3. dene pOUVIEd, V .  
  % /1929, p. 83. 4. Jean IMpEdT,  ?  F      1264 1965; Hans HAUSHEdd,          1954 ; Hubert dICHAdDOT et pernard SCHNAPPEd,         F  &F?
     ©g    
   1 9 6 3 ; Joh n H IC K S, 6 -  )     =1969, trad. franÃeză, 1973. 5. 6

     


   2 voi. 1958. 6.c Prederià NOVALIS, ×? =
 1966, p. 43. 7.c dene CLEM ENS, 
?  ?   
   F1952, în speÃial p. 92. 8. Witold KULA, într -o mai veÃhe disÃuţie avută Ãu el. Cf. ; -=  =  

=- 
   
     1968, pp. 109²127. 9- Jose GENTIL DA SILVA, sursa, pierdută, nu a ma i p u tu t fi re gă s ită n ià i d e Ãă tre a u t or, p e in r 031 ^ 1 'am Ãonsu ltat. 1u. ×  
 
 F1975, 11. Le
23 iulie 1970, artiÃol de K. S. CAdOL - <~itat de Cyril S. pELSHAW, -  
 " 13 1

 5 
 
>1965, p. 5. ‡ Joseph SCHUMPETEd,  =    6 
= ed. a II a, 1955, î, p. 6. 521

14. Jeari POIdIEd, ÄLe ÃommerÃe des homnîes", în :    g     3    F 
Fnr. 95, noiembrie 1959, p. 5. 15. Marà GUILLAUME, × 
  
 1975, p. 11. 16. Jean-paptiste SAY,   
?   
 F FI, 1828, p. 7. 17. Fernand pdAUDEL, ÄHistoire et sÃienÃes so Ãiales : Ia longue duree", în : 6


  1958, pp. 725²753. 18. J. SCHUMPETEd,  Ãap. II  După Dna Elisabeth pOODY-SCHUMPETEd, Ãea de a patra modalitate ar fi metoda soÃiologiÃă.

NOTE LA CAPITOLUL I 1.c Cf. II, Ãap. V. 2.c SIMONDE DE SISMONDI,  "  ?   
 F sub îngrijirea lui Jeaa Weiller, 1971, p. 19. 3.c  p. 105, nota 1. 4.c Cuvînt pe Ãare l-am găsit utilizat în aÃest sens restrîns la Fritz dOdIG,




 
<   0

      
 <    1933. Independent de eî, HeÃtor AMMANN,      ×   


 8
  f. a., p. 4, spune pe bună dreptate : Äeine Art WeltwirtsÃhaft", Äun fel de eÃonomie mondială". 5. Leon-H. DUPdIEZ : ÄPrinÃipes et problemes d'interpretation" p. 3 in : .%            "     
 1966. Consideraţiile Ãare urmează în aÃest Ãapitol se apropie de tezele lui I. WALLEdSTEIN,   Ãu toate Ãă nu întotdeauna sînt de aÃord Ãu el. 6. Fernand pdAUDEL, ×
   Ze     ?  
? F  
 //, 1949, pp. 325, 328 şi urm. 7.c F. pdAUDEL,
 1966, I, p. 354. 8.c A. M. JONES, .6  - 6  F =In: 
 -of 6 op. Ãit., p. 5. 9. întrebuinţez expresia 
   
urmîndu-1' pe George GUdVITCH, pentru a nU spune Älegi". 10. Paul M. SWEEZY, ×  
   1976, p. 149. 11.c Expresia îi aparţine lui Wallerstein. 12.c Georg TECTANDEd VON DEd JApEL,
         ?   =   C    2602...; 1877, pp. 9, 22 ²24. '522

13. Pedro CUpEdO SEpASTlAN, 0
  
  F   
=  
  1680, p. 175. 14. Louis. Alexandre FdOTIEd DE LA MESSE LIEdE, g =     "
 
  1803, p. 254. 15.
 I, p. 259. 16 Philippe de COMMYNES,
 III, 1965, p. 110. 17. dene DESCAdTES, ;I,     1434p. 204. 18. Charles de pdO SSES, ×
> ?   ?

 125412A: 1858, p. 219. 19. JaÃques de VILLAMONT, ×g = 1607, p. 203. 20.  ,:4 21. In sensul, bineînţeles, de   
 22. prian PULLAN,           g 1971, p. 3. 23. g =?6 


  9
  1728, ViÃtoria and Albert Museum, 86 NN 2 f° 1 7 7 . Pr in Äb ro wn işti" tr eb u ie să în ţe leg e m o s e à t ă r e lig io a s ă p r o t e sta n tă a p ă ru tă p rin 15 80 şi u rmîn d în vă ţăturile lu i dobert prowne ; prin Ämillena ires", p e milenarişti. 24.  f° 178²179. 25. Hugo ;Y.-Q0=
Z   "   = 0   ' 
= $         0     


    6 <       "      =/  în : 6     
  1975, pp. 31-49. 26. Lou is COULON, ×?!
=  
 = 9 9
  1643, pp. 52² 53 şi 62²63. 27. Alonso MOdGADO,   

 1578, f° 56. 28.c dege al Portugaliei pînă în 1 640. 29.c Evaldo CApdAL DE MELLO, ;
  +  6      135:²13@A 1975, p. 72. 30.c   31.c Charles CAddIEdE, MarÃel COUdDOUdIE, ×?    
 

  " ©

  ©g
 
daÃtilogramă, p. 27. 32.c A. N; ; Marine,-p 7 463; 11- (1697). 33.c PatriÃk CHOdLEY, ; 
> 
  

   
   ©g    =   
 1965. Vezi şi Salvatore CIdIACONO, ;
    

 
   
     1975, p. 20. 34. Vezi II, Ãap. VI. 35-
 1433 I, p. 113 şi următoarele. 36 -  p. 358. 523

37. Ernst WAGEMANN,

   
1952, II, p, 95. 38. Johann Heinrieh von THUNEN, %
 E  0     × <    


>  1876, I, p. 1. 39. E. CONDILLAC, ×  
     1760, ed. 1966, pp. 248 şi următoarele, în Ãh ip u ie o eÃon omie situată într-o in su lă imaginară. 40.  
    !        


  1935. 41.c Vezi II. 42.c   
  
      II, 1802, pp. 403, Ãitat do Pierre DOCKES, ×?   
  



 F1909, pp. 409. 43.c Vezi & 44.c H. PIddENE,  0
 F III, 1907, p. 259. 45.c A. EMMANUEL, ×?

  
1969, p. 43. 46.c într-o ÃomuniÃare făÃută la Săptărnîna de la Prato, aprilie 1973. 47.c   48.c Johann pECKMANN, %  ;
  1781, III, p. 427. Prin 1705, 84 Ãase de Ãomerţ dintre Ãare 12 spaniole, 26 genoveze, 11 franÃeze, 10 en gleze, 7 ha mburgh eze, 18 oland eze şi flamande. FranÃois DOdNIC,   p. 85, d u p ă da imu n d o d e LAN TEd Y,
     partea a Ii-a, pp. 6²7. 49. Jean GEOdGELIN, g  
 des ×  ?1978, p. 671. 50. Ti bor W1TTMAN, ÄLos metales preÃiosos de A m e r ià a y la e s t r u à t u r a a g r a r ia d e H u n g r ia a los fines del siglo XVT', in : AÃta     XXIV, 1967, p. 27. 51. JaÃques SAVAdY, % 

  


 1759²1765, V, Ãol. 669. 52. JaÃques DOUdNES,   *     
   7   1977, p. 89. 53. Abbe PdEVOST,  + 
 = VI, p. 101. 54. J. PAQUET, ÄLa misere dans un village de POisans en 1809", în:    ?   1966, 3, pp. 249²256. 55. Germaine LEVI -PINAdD, Ld  F   

N g

 ©g 
 ed. a Ii-a, 1976. 56. ÄCervieres, une Ãommunaute rurale des Alpes1 brianÃonnaises du XVIIIe sieÃle â n os jours ', în : 0

         ?      F    
  
   
=

 1976, nr. 3, pp. 21 şi urm.

Citat de Isaaà d e PINTO. -  
  
     1771, pp. 23²24. II. C. 6    
+ =  
  58. DAdpY, & 16::1951, p. 444. NAdNI-MANCINELLI, Matteo PAONE, do 59. E. b erto P ASCA, ÄIn egualan zia 1regiona le e us o d el t err it or io : a n a lis i d i u n ar ea d epr ess a della Campania interna", în:      1977. Christiane KLAPISCH-ZUpEd, ×
    15:: G13::1969, p. 69 ²76. 61. MosÃova A.E.A 705/409, f° 12, 1785. 62. ×
27 iunie 1978. 63. şi 64. Vezi II, Ãap. V. 65. T. ~S. WILLAN,   
  9    -1959, p. V.  c Pierre pdUNEL, ×? 
   1977, p. 12.  %  des en ea ză zona de la gun e, de 
insule mă r u n t e ş i d e es t u a r e d e p e à oa s t a n or d i Ãă a AdriatiÃii, în veÃinătatea Veneţiei. (   XIII, p. 89). Elena FASANO,   
   68.      1973. Georges LIVET, ×? F
   69. 
  ©g
1976. Claude MANCEdON, 70. ×g 6   1972, p. 121. 71. dagnar NUdSKE,  
  
9     ! 
   1953, p. 4. P. 72. CHAUNU, 


?6
  F VIII, 1, 1959, p. 1114.
c A. EMMANUEL.   p. 32. David dICAdDO,

 
?  
 F 
?   sub în grijirea lui Christian SCHMIDT, 1970, pp. 101²102. G. TOMASI DI LAMPEDUSA, × 75. + trad. franÃeză, 1960, p. 164. MauriÃe LEVY76. LEpOYEd, Frangois CdOUZET, Pierre CHAUNU. Pînă la în fiinţar ea Cas ei d e SÃonturi la 24 martie 1776. ‡ Vezi &; I. WALLEdSTEIN, - 78.
  
= 79. II, Ãap. li, daÃtilogramă. J. GEOdGELIN, 80. g 
×    p. 760.   81. p. 14 şi  
  II, p . 4i, 82. JaÃques Gernet, ×
  1972, p. 429. 83. Vezi  84. 85. 525

57.

86. Citat de H.d.C. WdIGHT,  ×  1971, V, p. 100. 87. W. KIENAST, % 6     &  =  


 1936. 88.c +  8 > 1907. 89.c Citez din memorie aÃest episod, pe Ãare 1 -ain gă s it în h îrt iile lu i Die g o Su â r ez, pă strat e Ãînd va la Arh ivele Gu ver nă mînt ulu i Gen era l al Algeriei. 90. E. CApdAL DE MELLO, ;
.  şi   91.c Ibid, p. 346. 92.c în legătură Ãu a Ãest subieÃt, am a vut un sÃhimb de sÃrisori Ãu profesorul CdUZ COSTA de la Universitatea din Sâo-Paolo. 93. Cu privire la introduÃerea baionetei, vezi J.U. NEF, ×  
   1954, pp. 330² 333. 94. Citat d e J. U. NEF, La +
   1954, p. 24. 95. Pasquale VILLANI, ÄLa soÃietâ italiana nei seÃoli XVI e XVII", în :                  0
 1970, I, p. 255. 96. Philippe Auguste d'AdCQ, × 

  1766, pp. 75²76 ; sublinierile îmi aparţin. 97. p.G. ZANOpI, în : Sergio ANSELMI,    D'

   ©g  ©©J 
 1978, p. 102. 98.c I. WALLEdSTEIN,  p. 87. 99.c FederiÃo pdITO FIGUEdOA,      = 
g 
I, 1966 şi   100. G. MACAdTNEY, g = 
?  
      -        

? 124,1245124AII, p. 73. 101. Louis-NarÃisse pAUDdY DES LOZIEdES, g = 
 ×      
     '
?6 F   
      

 124AG12431802, p. 10. 102. Peter LASLETT, ! 
F   1969, pp. 40 şi urm. 103.c
 1966, I, p. 426. 104.c Vezi p. II, p. 124. 105.c   106.c A.d.S. Venezia, Senato ZeÃea, 42, 20 iulie 1639. 107.c Abbe Jean-pernard LE pLANC, ×? 9 1745, II, p. 42. 108.c      p . 4 3 .

109.c  p. 1. 110.c  III, p. 68. 111.c JaÃques ACCAdIAS DE $d

g6 
177J, p. 3L

?EEE

' *. ‡ ‡*Ŷ ,.   

:;r

în Ãele Ãe nrmeazâ^ reiau; opiniile lui SMQUT, - Ãu privire la SÃoţia, pe Ãele ale lui H.- KEL-' LENpENZ şi pe Ãele ale lui P. pAIdOCK, prezentate în -Ãursul Săptărnînii de la Prato, 1978. A. DAS GUPTA,   în : 
  113. - 6 publiÃat de D. S. dICHAdDS, 1970, p. 206.  
 ? ed. a Ii-a, ,114. 1971, p. 172. 115. G. IMpEdT, %
 
 116. 8  1959. -     F  =  
 ' 117.    
 
?   
 1970, p. 48. Opinii reÃente Ãu privire la Kondratieff : W. W. dOSTOW, ÄKondratieff, SÃhumpeter and Kuz118. nets : Trend Periods devisited", în : - 7  
     =1975, pp. 719²753. W. pdULEZ, ÄSeville et l'Atlantique : quelques 119. reflexions Ãritiques", în :  
   

 ?  1964, nr. 2, p. 592. 120. P. CHAUNU, 


?6
  F VIII, I, 1959, p. 30. 121. DietriÃh EpELING, şi Franz IdSIGLEd, +    +        8
 153G12421976. 122. F. pdAUDEL şi F. SPOONEd, "PriÃes in Europe 123. from 1450 to 1750", în : -   124.    =   IV, 1967, p. 468. P. CHAUNU,  p. 45. +9 p. 125. 489. Pierre CHAUNU, ×
 
    Fdes  F1960, p. 243, nota 1. L. 126. DEdMIGNY, × 
?;

 ×     ©g
 
1214G1655I, 1964, p. 101, nota 1. ÄEn înde, aux XVIe et XVIle sieÃles : tresors 127. ameriÃains, monnaie d'argent et prix dans l'Empire mogol", în : 6


 1969, pp. 128. 835²859. Citat de Pierre VILAd,    >
 1960, p. 39. 129. dondo CAMEdON, "EÃonomià History, Pure and Applied", în : 7  
     = 130 martie 1976, pp. 3²27.  

  
 


 . 131   1935. G. 132 IMpEdT,   Ŷ  Ŷ«Leş impliÃations le l'emballement mondial des Pnx depuis 1972", în :     F ae ×  septembrie 1977. 112.

#%*

133.c In : 6  
 #1961, p. 

134.c P. LEON, în:   >
1960, p. 167, 135.c ×  g    
fin de
?6     

  1944, pp. VIII²IX. 136. -    F=feodaZ...,   p. 84. ' 137. ÄGazettes hollandaises et tresors ameriÃains", în : 6        = 
1969, p. 333. 138. P. VILAd, ×? ! 
    ©©Q sieÃîes, Colloque de Lyon, 1970, p. 331. 139.c    F1972, p. 50. 140.c P. pEYSSADE, ×
   %

daÃtilogramă, p. 111. 141. Earl J. HAMILTON "AmeriÃan Treasure and the dise of Capitalism", în :  noiembrie 1929, pp. 355²356. 142. Ph elps pdOW N, S. V. HOPKINS "Seven Centuries of puilding Wages", în:

  august 1955, pp. 195²206. 143. Charles SEIGNOpOS,    
     1933.

NOTE LA CAPITOLUL II 1. AÃeasta ob servaţie şi Ãele preÃed ente, după textul daÃtilogra fiat al lu i Paul ADAM, ×?              


   
  
p. 13. 2. Paul GdOUSSET, prefaţă la degine PEdNOUD, × g

    " ©
g  ©g  
 1948, p. 18. 3.c       1955 I, p. 630. 4.c Imp ozit pe ven it institu it de Pitt Äal doilea ", în 1799. 5. Henri PIdENNE, × 
 

  

=  6  ©
  
 D ©g   
      
  d e G. GLOTZ, VIII, 1 93 3 , pp. 99²100. 6.   
?  
 F F  I, p. 234. 7.c - 
  
      p. 98.c denee DOEHAEdD, × 
= 6

  
   1971, p. 289. 9. P. ADAM,  p. 11. 10. Expresia a fost folosită de Henri PIdENNE, în tr-o Ãon ferin ţă ţinută la Alger, în 193 1. 11. ÄThe Closing of the European Frontier", în !  
1958, p. 476.

12 Wilhelm ApEL, 6>   6>  > 1966, p. 19. 13 Johannes pt THLEd, g  = 
 
   1946, p. 204. 14 J H. SLICHEd VAN pATH, The 6     =      6% @::G16@: 1966, p. 24. 15 Yves dENOUAdD, ×g

? 
 
& Xe   ©
g ?
 1969, I, p. 15. 16 Karl pOSL, % + 
    Ge

   


 1972, 11, p. 290. 17. Obser vaţie nu o dată făÃută în faţa mea. Cî. Ar mande-' SAPOdI, ÄCaratteri ed espansione dell' eÃonomia Ãomunale italiana", în :         
  gg1 J     

   × ×  0  1967, pp. 125²136. 18. ÄWhat aÃÃelerated teÃhn ologiÃal Progress in the Western Middle Ages" în:       publiÃat de CdOMpIE, 1963, p. 277. 19. "Les bases mon etaires d'un e supremaţie eÃonomiqu e : Vor musulman du Vile au Xle sieÃle", în : 6


 1947, p. 158. 20. g  
Ia     
?;   
1962, I, p. 255. 21. × 

?   © G©g1966, pp. 121 şi următoarele. 22. "La Ãiviltâ eÃonomiÃa nelle sue espliÃazioni dalia Versilia alia Maremma (seÃoli X²XVII)" în : 6  
 3:5         
 

 ÄDante Alighieri", p. 21. 23.   &  % 
  13 P 7 1951, I, p. 327. 24.c




<   1933, p. 22. 25.c Observaţii asemănătoare Ãu privire la raza de aÃţiune a oraşului Frankfurt pe Main în : Hans Mauersberg, WirtsÃfiafts und   
    
 D       H  1960, pp. 238²239. 26. H. PIdENNE, în G. GLOTZ,   
 VIII ,  p. 144. 27.c Zbiri, p. n. 28.c  p. 90 ; Henri LAUdENT, !      ?"  × des =0  9  
=   ©!G "g 
1935, pp. 37²39. 29- H. PIdENNE, 

p. 128. °- La 13 ianuarie 1598, prin ordonanţa Elisabetei, al Ãărei text este dat de Philippe DOLLINGEd, ×  (©
G©g
 
)1964, pp. 485²


529

31. Tib or W ITTM AN, ×  "  
 /    

/  9
  (1@22G1@6A) 1969, p. 23, Hippolyte FIEdENS-GEVAEdT, = 
  ?  
   0 1901, p. 105 ; E. LUdCA, %  H   
  1936, p. 37. 32.c Arhivele Datini, Prato, 26 aprilie 1939. 33.c H. PIdENNE,  p. 127. 34.c J. A. VAN HOUTE "prouges et An vers, marÃhes "n ationaux" ou "internationaux" Y  ©     XVIe sieÃle, în :    1952, pp. 89² 108. 35. 0  < >
  


 
  >1908, p. 253. 36.c ; p. 16. 37.c Pentru întreg paragraful, vezi P. DOLLINGEd,   38.c H. PIdENNE,  pp. 26²27. 39.c P. DOLLINGEd,  p. 42. 40.c Witold HENSEL, Aleksander GIEYSZTOd, ×     
 F   
 1958, pp. 54 şi urm. 41.c P. DOLLINGEd,  p. 21. 42.c denee DOEHAEdD, "A propos du mot «Hanse»", în :    ianuarie, 1951, p. 19. 43.c P. DOLLINGEd,  p. 10. 44.c
 I, p. 128. 45.c P. DOLLINGEd,   p. 177. 46.c  54. 47.c Vezi II. 48.c P. DOLLINGEd,  p. 39. 49.c  p. 148. 50.c  54 51.c  p. 59. 52.c  p. 86. 53.c Henryk SAMSONOW ICZ, ÄLes liens Ãulturelsen tre les b ou rge ois d u littora l b a ltiqu e d a n s le bas Moyen Age" în      I, pp. 10² 11. 54.c  p. 12. 55.c   56.c   57.c P. DOLLINGEd,  266. ; 58.c  55. 59.c  p. 130. 60.c  p. 95. 61.c  pp. 100²101. .: 62.c Marian MALOWIST,      ©gG ©g 
142,pp. 93, 98. 63.c P. DOLLINGEd,  360. 64.c M. MALOWIST,  p. 133. 65.c  p. 105. 66.c Eli F. HECKSCHEd, %
> 
 spaniolă : ×    
1943, p- C 67.   "
  g;   
1969, p. 237. @5:

c

36 dobert-Henri pAUTIEd, "La marine d'Amalfi dans le trafià mediterraneen du XlVe sieÃle, â propos du transport du sel de Sardaigne" în : 0

  

 F     F      -"    F      F1959, p. 183. ÿ M. del Treppo, A. Leone, 6
  
 1977. Protest împotriva unei istorii tradiţionale a oraşului Amalfi,   exÃlusivînÃomerÃială. M. LOMpAdD, : 6


  1947, å  pp. 154 şi urm. . Armando CITAdELLA, "Patterns in Medieval

Trade: The CommerÃe of Amalfi before the Crusades" în : 7  
    = = deÃ, 1968, p. 533 şi nota 6. d. H. pAUTEd, 
G
 p. 184. d. S. LOPEZ,  p. 94. Y.

 dENOUAdD,  p. 25 nota 1. Elena C.

SKdIZINSKAJA, "Storia della Tana", în :  

g   ©1436p. 7. "In mari Ãonstituta, Ãaret totaliter vineis atque Ãaampis". T6 CANAdD, "La guerre sainte dans le monde åÑ Islamique", 6    D  ?6 F -
  1936, în : II, pp. 605²623.

Chrisobula lui Alexis Comnenul din mai 1082 îi sÃuteşte pe veneţieni de oriÃe vărsămînt (H. PIdENNE,  p. 23). Giuseppe p. 424. TASSINI,       1877,

 Gino LUZZATTO,       

    1954, p. 98. penjamin DA VID, "The 
Jewish MerÃantile Settlement of the 12th and 13th Ãentury VeniÃe: deality or ConjeÃture $/ '67 <  1422pp. 201²205. Wolfgang von Stromer, "pernardus TauroniÃus und die GesÃhaftsbeziehungen zwisÃhen der deutsÃhen Ostalpen und Venedig vor Griindung des FondaÃo dei TedesÃhi", în : + 9          
  III. G. LUZZATO,  p. 10.  pp. 37²38. G c Giorgio GdACCO,      
        KdETSCHMAYd, (
©G©g)1967.  c HeinriÃh +     g HE

 1964, I, p.  257.   YD,   ×   
»
= 61936, p. 173. ×  p. 173. N h iar  atît 1936, de OTT^ T îngrozitoare, după Donald E. 
WUELLEd şi Gerald W. DOdY "Some Argupv,?wtCrusade i? Defense of the Venetians on the ö / ". *
 : ¬ 6à
à  „
à  „  n r. 4> o Ãt
 <







^hiar

atît d

88.c d. S. LOPEZ,  pp. 154 şi următoarele 89.c JaÃques MAS-LATdIE,  g
=   
      
     ×    1861, I, p. 511. 90. Cu privire la emisiunile monetare vezi  II, p. 170. 91. diÃhard HENNIG, -  1950²1956, III, pp. 109 şi următoarele. 92. Opinie respinsă de F. pOdLANDI, "Al le origini d el libr o d i Ma r Ão Pol o ", în :        6  9  1962, I, p. 135. 93. Elizabeth CHAPIN, ×g

           ©g   
 1937, p. 107, nota 9. 94. Henri Pirenne,   I, p. 295. 95.c H. LAUdENT,  p. 39. 43 dobert-Henri pAUTIEd, "Les foires de Cham - pagne", în :  
7 0 g1953, p. 12. 97.c H. PIdENNE,  p. 89. 98.c Felix pOUdQUELOT, 
   1865, I, p. 80. 44 Hektor AMMANN, ÄDie Anfănge des Aktivhandels und der Turheinfiihr aus Nordwesteuropa naÃh dem Mittelmeergebiet", în :      6   p. 275. 1:: Originea aÃestei denumiri nu este ÃunosÃută. Este vorba,   despre o stradă din Florenţa Ãare se numeşte aşa şi pe Ãare se găseau antrep ozitele breslei 6   

 (%    


  
 ) 101.c
 I, p. 291. 102.c   103.c H. LAUdENT,  p. 80. 104.c Henri PIGEONNEAU,    
9 I, 1885, pp. 222²223. 105.c   106.c Mario CHIAUDANO, ÄI dotsÃhild del DueÃenţo : la Gran Ta vola di Orlando ponsignori", în: 0

      VI, 1935. 
c  c 
  c c


 
~

÷
 ‘
 ~

 ÷ 
{ ~
÷ü • 
÷÷

 
~

÷÷
 



 

112.c Vital CHOMEL, Jean EpEdSOLT,  F 
   
    
     1951, p. 42. , 113.c Vezi  114.c Wolfgang von STdOMEd : Äpanken und Geîd" marîtt : die Funktion der WeÃhselstuben i° OberdeutsÃhland und den dheinlanden", Prato. 18 aprilie J972, Săptămîna a IV-a F.-Datini.

115. Augusto

GtfZZO, IntroduÃere ia    

 F  

? 

?!     
       9 1970. Giuseppe TOFFANIN, 
 
     po116. logna, 1943. Guy FOUdQUIN, × 
? 117.   


 
= 6 1964, pp. 161²162. Să luăm totuşi notă de o 118. înÃerÃare a lui Fii al Vl-lea de Valois de a reînnoi privilegiile tîrgurilor din Champagne în 1344²1349. M. de LAUdIEdE, ;

   9 1729, II, pp. 200, 234, 305. 0  119.  
 
 
   1949, p. 62.  daymond DE 120. 121. dOOVEd, ÄLe role des Italiens dans la formation de la banque moderne", în : 
 F1952, p. 12. . Vezi  122, 123. Carlo CIPOLLA,
=   
  1956, p.. 33²34. 124. H. KdETSCHMAYd,  p. G
 125.  pp. 234²236.  p. 239. 126. 9      
 1959, pp. 29 şi urm. 127. Hannelore GdONEUEd, ÄDie SeeversiÃherung 128. in Genua am Ausgang der 14 Jahrhundert", în : 0      
  


1976, pp. 218²260. H. KdETSCHMAYd,  p. 300. Christian pEC, 129. 130. ×
     9
  152@G1A5A1968, p. 312.
 I, p. 310. 131.  p. 311. 0
  
1912, publiÃate de 132. deale Corn133. missione per la publiÃazione dei doÃumenti della depubbliÃa di Venezia, seria II. 134. Vezi  135. pilanÃi generali, seria II, I, 1, Veneţia, 1912. 136.  DoÃumenti n 81, pp. 94 ²97. Textul este dat de H. KdETSCHMAYd,   II. 137. pp. 617²619. 138.
 I, p. 452. Se admite de obiÃei Ãă raportul dintre emisiunea monetară anuală şi moneda în ÃirÃulaţie 139. este de 1 la 20. Pierre-Antoine Ãomte DAdU,  
 140. 
Fg 1819, IV, p. 78. Oliver C. COX, 9     
1959, 
69  

0Y ÷"!" %1
 Vezi  #&&

142. A.d.S. Venezia, Notario dai Collegio 9, f° 26 v° nr. 81, 12 august 1445. 143.  14, fa 38, v°, 8 iulie 1491; Senato Terra 1,f° 41, 7 februarie 1494. 144.c
 II, pp. 215²216. 145.c A.d.S. Veniezia, Senato Terra, 4, f° 107, v Ã. 146.c P. MOLMENTI, ×   g   

   1880, I, pp. 124, 151G15, 147. Piero PIEdI, ÄMilizie e Ãăpitani di ventura in Italia del Medio Evo", în : 6  

 
 6

 
  XL, 1937²1938, p. 12. 148.c H. KdETSCHMAYd,  II, p. 386. 149.c Girolamo PdIULI, %  ed. A. Segre, 1921, I, p. 19. 150. FedariÃo CHApOD, ÄVenezia nelia politiÃa ita liana ed europea del CinqueÃento", în : ×   
     
      1958, p. ,4 Sosirile ambasadorilor Spaniei şi ai Äregelui" Maximilian. ArÃhivio Gonzaga, seria E, Venezia 1435, Veneţia, 2 ianuarie 1495. 151.c H. HAUSHEdd,  28. 152.c 0
 I, pp. 38²39. Nu în 1318, Ãum sÃrie William MAC  ×× g    B   1:61G12421974, p. 66, Ãi Ãhiar înainte de 1228, 0
   I, pp. 38²39, înÃhirierea lui FondaÃo dei TedesÃhi Äqui tenent fontiÃum Veneţie ubi TeutoniÃi hospitantur". 153. J. SCHNEIDEd, ÄLes villes allemandes au Moyen Age. Les institutions eeonoaniques", în  
 
   7  0   VII, × g
      F  
 1955, 2e pârtie, p. 423. 154. Antonio H. de OLIVEIdA MAdQUES, ÄNotas para a historia da Feitoria portuguesa da Flandes no seÃulo XV", în :       6    9   1962, II, pp. 370²476, îndeosebi p. 446. Anselmo pdAACAMP FdEIdE, ÄA Feitoria da Flandes" în : 6          VI, 1908²1910, pp. 322 şi urm. 155.c
 I, p. 428. 156.c G. LUZZATTO,  p. 149. 157.c
 I, p. 227. 158.c Alberto TENENTI, Corrado VIVANŢI, ÄLe film d'un grand systeme de navigation : Ies galeres marÃhandes venitiennes, XIVe XVIe sieÃles", în : 6


 1961, p. 85. 159.c ; pp. 62 şi urm. 160.c Federigo MELIS, ×
daÃtilogramă, p. ?. 131 Federigo MELIS, ÄOrigenes de la panÃa M derna", în:
= martie pp. 10²11.

534

162.

163. 164. 165. 166. 167. 168. 134 170. 171. 172. 173. 174. 175. 176. 177.

178. 179.

180. 181. 182.

183. 184. 185. 186. 187. 188. 189. 190.

#&#

Federigo MELIS,    

         
       

           

       14@: pp. 481 şi urm. Federigo MELIS, 

   

     1963, p. 152. Vezi II, d. HENNIG,      III, p p . 1 1 9 ş i ur m. ; IV, p. 126. G. TASSINI,   p. 55. E.LATTES, × 

 g   1869, Ãapitolul II. Gino LUZZATTO,      g    ©

©gs., 1961, p. 101. G. LUZZATTO,  p. 212. G. LUZZATTO,  p. 78. G. LUZZATTO,     pp. 135²136.  p. 154deinhald C. MUELLEd, ÄLes preteurs juifs â Venise", în : 6


 1975, p. 1277. G. LUZZATTO,     p. 104.  p. 104.  p. 106, nota 67. ÄLe role du Ãapital dans la vie loÃale et le ÃommerÃe exterieur de Venise entre 1050 et 1150", în : 


 ?   ©×1934, pp. 657²696. ÄAux origines du Ãapitalisme venitien", reÃenzia artiÃolului preÃedent în : 6


 1935, ÷


  
   %   
ÃommerÃio      


Ãitat de G. LUZZATTO,   p. 91, nota 9. G. LUZZATTO, Storia eÃonomiÃa...,  p. 82.  pp. 79²80. daymond DE dOOVEd, ÄLe marÃhe mone'taire au Moyen Age et au debut des temps modernes", în :    Fiulie-sept. 1970, pp. 7 şi urm.
 I, p. 347.   F. MELIS, ×
  p. 8. Frederià C. LANE, g   
 1973, p. 166.  p. 104.   =  

g  %
 12 =

1976, pp. 24 şi urm. 6 Venezia, Senato Terra, 4, f° 71, 18 aprilie 1458. DomeniÃo SELLA, ÄLes mouvements longs de l'inaustrie lainiere â Venise aux XVI" et XVII« S 1 în : 6

j ^°i" 4i.


 ianuarie ² martie p.

191. p. PULLAN,         g

 1971, p. 33 şi urm. ; duggiero MASCHIO, In vestimenti edilizi delle sÃuole grandi a Ven ezia , (XV I² X V II se Ã.) ", Să p tă mîn a d e la Prato, aprilie 1977. 192. A.d.S. Venezia, Senato Mar, II, f° 126, 21 februarie 1446. 193.c D. SELLA,   pp. 40²41. 194.c Omer Lutfi pAdKAN, ÄEssai sur Ies donnees sta tistiqu es d es registres ed e reÃen sement dans l'Empire ottoman aux XV et XVI» sied.es", în : 7   
         
   =  ;  august 1957, pp. 27, 34. 195. O deliberare a Senatului din 18 februarie 1453 susţinea fără oÃol neÃesitatea, .     %                       
     Ãiutura  / de a ajuta Constantinop o lu l, a Ãe st ora ş d e sp r e Ãa r e s e p oa t e sp u n e à ă Ä e st e şt iu t a fi p a rt e d in Sta tu l n o stru ş i Ãare nu trebuie să Ãadă în mîna neÃredinÃioşilor", .      
 F                       
/ A.d.S. Venezia, Senato Mar, 4, 170. 196. A.d.S. Venezia, Senato SeÃreta 20, f° 3, 15 ia nuarie 1454. 197.c H. KdETSCHMAYd, op. II, pp. 371 şi Urm. 198.c Damiăo PEdEZ,    
1926²1933, 8 voi. 199. da lph DAV IS, -    6
     ediţia a Ii-a, 1975, p. 1. 200. In primul rînd luÃrările lui Vitorino MAGAL HĂES-GODINHO. 201.c d. DAVIS,  p. 4. 202.c Gonzalo de dEPAdAZ hijo, ×  
         
 =   1931. 203. Prospero PEdAGALLO, 

   



 
     

   
 ©g ©g  XV/e, ediţia a Ii-a, 1907. 204. Virginia dAU, ÄA Fam ily of italian MerÃhants in Portu ga l in th e XVth Ãentury : the Lomellini", în :    di 6     pp. 717²726. 205. dobert dICAdD, ÄContribution â l'etude du Ãom merÃe genois au Maroà durant la periode portugaise, 1415²1550", în : 6


 
?
 ?    
III, 1937. 206. Duarte PACHECO PEdEIdA, 
    1892, Ãitat de d DAVIS,  p. 8. 207. ; p. 11. 536

Vitorino MAGALHÂES-GODINHO, ÄLe repli venitien et egyptien et la route du Cap, 1496² 1533" în :  
g     1953, II, p. 293. diÃhard EHdENpEdG, %H 
 9 1922, 2 volume. Hermann VAN DEd WEE, - + <  209. 6 <
>     = (1A13  )1963, II, p. 127. Henri 210- PIdENNE,  0
F1973, II, p. 58. 211- G. D. dAMSAY, - = ×  1975, p. 12. Emile COOdNAEdT, ÄAnvers a -t-elle eu une 212. flptte marÃhande ?", în : × 
?  213.      sub îngrijirea lui MiÃhel MOLLAT, 1960, pp. 72 şi urm.  pp. 71, 79. G. D. dAMSAY,  p. 13. H. PIdENNE,  II, p. 214. 57. G. D. dAMSAY,  p. 18. LodoviÃo 215. GUICCIAdDINI, %C    216. =01568, p. 122. H. VAN DEd WEE,  217. II, p. 203. Emile COOdNAEdT, ÄLa genese du traditionnelle â 218. systeme Ãapitaliste et eÃonomie Anvers au XVI sieÃle", în : 6


?   219.   F 
1936, p. 129. Oliver C. COX, 220.  p. 266. Op. Ãit., 3 voi.  II, p. 128.   221. II, p. 120. VAN HOUTTE,  p .82. denee 222. J. DOEHAEdD,   1963, I, 223. pp. 37 şi urm., pp. 62²63. AnselmopdAACAMP 224. FdEIdE,  pp. 322 şi urm. Hermann VAN DEd WEE,  I, 225. ApendiÃe 226. 44/1.  II, p. 125.   %%*,c II, pp. 130²131. Ibid., II, p. 131. Ibid., II, p. %%, 129.   229. 230. Anselmo pdAACAMP FdEIdE,  p. 407. 231. Vitorino MAGALHÂES-GODINHO, ×?   232. 
?    "©g XVI  
1969, p. 233. 471. 234. John U. NEF, ÄSilver produÃtion in Ãentral Europe, %&$, 235. 1450²1618", în : -7  
     
 = 1941, p. 586. %&*,c
 I, p. 497. %&, diÃhard GASCON, +       ©g 
×=    1971, p. 88. %",

537

239.c H . V A N D E d W E E ,   II, p. 1 5 6 . 240.c E a rl J. H A M IL T O N , Ä M o n e ta ry i n fla ti o n i n C ă ştil e 1 5 9 8 ² 1 6 6 0 ", î n :

   =  6 , ia nua rie 1 9 3 1, p. 1 8 0. 241. 1 5 2 9 : Pa à e a d oa m ne lor : 1 5 3 5 : O à upa re a ora ş u l u i M i l a n o d e à ă t re C a r o l Q u i n t u l . 242. F e r n a n d p d A U D E L , Ä L e s e m p r u n t s d e C h a rl e s Q u i n t s u r l a p l a à e d 'A n v e r s " , î n : 

F             "                
   V            P a ri s, 1 9 5 8 , p . 1 9 6 . 243.c H . V A N D E d W E E ,       II, p . 1 7 8 , n o t a 1 9 1 . 244.c P i e rre C H A U N U ,   

   
? 6 
  F    V I, pp. 114 ²115. 245.c V e z i    246.c J. V A N H O U T T E ,    p . 9 1 . 247.c
   I, pp. 4 3 6 ² 4 3 7. 248.c H . V A N D E d W E E ,       II, p . 1 7 9 , n o t a 1 9 5 . 249.c H u g o S O L Y , !          8    
       6   <         1 @       <  re z u m a t fra n à e z p p . 4 5 7 şi u rm . 250.c T . W IT T M A N , o p.  p. 3 0 . 251.c P . D O L L IN G E d ,    p p . 4 1 7 ² 4 1 8 . V e z i g ra v u ra p . 8 6 . 252.c H . V A N D E d W E E ,     II, p p . 2 2 8 ² 2 2 9 . 253.c    p. 2 3 8 . 254.c    II, p. 1 8 6 . 255.c C ha rle s V E d L IN D E N , Ja n C d A E Y p EC K X , E . S C H O L L IE d S , Ä M o u v e m e n t s d e s sa la i re s e n p e l g i q u e a u X V l e s. " , î n : 6 
          1955, pp. 184 ² 185. 256. Jo h n L o t h ro p M O T T L E Y , ×    
        =  0      © g Q   
  II, p . 1 9 6 . 257.c    III, p. 1 4 . 258.c      III, Ã a p i t o l u l I. 259.c
    I, p . 4 3 8 , n o t a 6 , U l t i m a e x p u n e re p ri v i n d sta diul a Ãtual al proble m e i, în : W illia m D . P H IL L IP S şi C a ri a d . P H IL L IP S , Ä S p a n i sh a n d D u t à h re b e l s : T h e M i d d e l b u r g In à i d e n t o f 1 5 7 1 ", î n : 6        
     < a p rilie 1977, pp. 312 ² 330. 260. H e r m a n n V A N D E d W E E , Ä A n v e r s e t l e s i n n o v a t i o n s d e l a t e à h n i q u e f i n a n à i e r e a u x X V Ie e t X V IIe si e à l e s, î n : 6 
   E . S .C ., 1 9 6 7 , p. 107 3. 261.c   p. 1 07 1. 262.c    p. 1 0 7 3 , n ota 5 . 263.c    p. 1 0 7 6. 264.c d a y m o n d D E d O O V E d , × ?  
     
 
             ©
g  G © g    
  1 9 5 3 , p . 1 1 9 . 265. ×        "    
   .     

  /      9
     1 @2 2G 1 @6Ap uda pe st, 1 96 9.

266. p. N., Ms. Fr. 14666, F° 11, v °. delatare din 1693 &

Giovanni pOTEdO, 
  
 1599 p. 68.   268. Comtesse DE pOIGNE,
 1971, I, p. 305. 269. JaÃques HEEdS, +? ©g 
 1961, 270. p. 532. Jerome de la Lande, g =?  9   
1769, VIII, pp. 492 ²493. g =   271. ?  
piblioteque de Clermont Ferrand, 1789. ,   Vito 272. VITALE, 0   

   +  1955, I, p. 148. ibid., p. 163. Medit., I, p. 357, nota 2. 273. V. VITALE,   I, p. 346.  p. 349.  p. 274. 421. Hannellore GdONEUEd,   pp. 218² 275. 260.   276. A. N., K 1355, 21 mai 1684. 277. N., A. E., p 1 529, 12 aprilie 1710. 278. A. N. Ms. Fr. 16073, î° 371. 279. p. 280. Giuseppe FELLONI, +
           281.             
  282.  1971, p. 345. 283. Fernand pdAUDEL, ÄEndet das «Jahrhundert 284. %*, 285. der Genuesen» im Jahre 1627 ?", în :

  286. 
6
p. 455. , doberto S. LOPEZ,   
g    288. 

   1936, pp. 142 şi urm. . doberto S. LOPEZ, într -una din obişnuitele disÃuţii Ãu el 289. şi într-o Ãonferinţă veÃhe nepubliÃată.
 I, p. 313. Conform tezei susţinută adesea în Ãonferinţele 290. sale de Ãătr e Carmello TdASSELLI. Vezi textul 291. şi trimiterile lui V. VITALE,   (nota 275). d. S. LOPEZ, +  
 %   ' 292. 0  ZaÃÃoria,  
   1933, p. 154. Carmelo TdASSELLI, ÄGenovesi in 293. SiÃilia", în: 6 

 
     IX (LXXXIII), fasÃ. II, p. 158. %!, 295.c Ibid., pp. 155²178. 296.c Ibid. şi Ãonform lămuririlor sale orale. 297.c Ibid. 298.c Carmelo TdASSELLI, ÄSumario duma historia d o aţu Ãar s iÃilian o", în : Do -  e da    n, 1968, pp. 65²69. 299. Vezi II, p. 370²371.

%$*,

#&

300. Geron imo d e UZTAd IZ, I   F  

   
 17 53, p. 52. 301. denee DOEHAEdD , ×
   
  + ×0
 Fg; 1941, I, p. 89. 302.c d. dICHASdD,  (nota 205). 303.c damon CAdANDE, ÄSevilla, fortaleza y merÃa d o", în : 6              
       
II, 1925, pp. 33, 35 şi urm. .504. Virgin ia dAU, ÄA Fa mily of Ita lian MerÃhants in Portu gal in the XVth Ãentury ; the Lomellini", în :       6     pp. 717²726. 305. Andre-E. SAYOUS, ÄLe role des Genois lors des premiers mou vements reguliers d 'affaires e n tre l'Es p a gn e eţ le N ou vea u M on d e '1 , în : C. r. de 6          0

 ×1930. 306. Felipe dUIZ MAdTIN, ×   p. XXIX. 307.c   308.c
 I, p. 310. 309.c F. pdAUD EL, ÄLes emp run ts d e Charles Qu int su r la p la Ãe d 'An vers ",  Ãit., p. 19 2. 310.c d. CAdANDE, art.  311.c Henri LAPEYdE,    
      
1953, p p. 14 şi urm. 312.c
 I, p. 315. 313.c Felipe dUIZ MAdTIN, ×   p. XXVIII. 314. Giorgio DOdIA, ÄUn quadriennio Ãriti Ão: 1575²1578. Contrasti e nuovi orientamenti nella soÃietâ genovese della Ãrisi iinanzaria spagnola", în:

 9 0 
  1977, p. 382. 315. ComuniÃare de Giorgio DOdIA, daÃtilogramă, ColoÃviul de la Madrid, 1977. 316. g    
et Ies &    9 1A45G136:1956, pp. 13 şi urm. 317. Felipe dUIZ MAdTIN, ×   p. XLIV. 318.c Ibid., p. XXXII. 319.c  pp. XXX²XXXI. ! 320.c
 I, p. 457. E??E? 321.c AÃeastă ordonanţă în fiinţată   sÃudul de aur, Ãare ia loÃul veÃhiu lui " 
  de Gran ad a. Cf.
 I, p. 42 9 şi n ota 5 . 322. Henri PIdENNE,  0
 FIV, 1927, p. 78. 323.c
 I, pp. 458²461. 324.c Ibid., I, pp. 463, 464; Felipe dUIZ MAdTIN,
 

+ Ãare urmează sa apară.

#!"

Fernand pdAUDEL, ÄLa vita eÃonomiÃa di Ven ezia n el seÃolo XV I", în : ×   
    325-   
    p. 101. F. praudel,  
  I, p. 29 5 şi n ota 1, şi p . 4 5 7 şi n ota 1. 32S327. Vszi   Ãap itolu l I, n ota 48 . pdAUDEL, . Q7 Z/ 328. F. pp. 455²468. A. E. FEAVEAdYEAd, -  
1931, 329.  pp. 82²83. A.E.,M. şi D. Hollande, 122, î° 248 (memoriul lui Aitzema, \647). Jose-Gentil DA SILVA, 230- 0 F   
 ©g
  
19 69, I, p. 1 71. . F. pdAUDEL, ÄEndet das «Jahrhundert...»' \ 331art. p. 461. 332. MiÃhel MOdINEAU, ÄGazettes hollandaises et tresors ameriÃains", în: 6      

  = 
1969, pp. 289²361. J. de LA LANDE, g = 
   334. IX, p. 362. Ibid., IX, p 367.

333

+
    &         

&&$, 335. !    e la   19 71. &&*,

 p. 472.  p. 168, nota 30.  p. 249.  pp. 392, 429, 453. p.N., Ms. Fr. 14671, f° 17, 6 martie 1743. G. Felloni,  p. 477. &!& CăÃi Genova aÃÃeptă Ãa negustorii protestanţi să ,c se stabileasÃă în oraş. Conform tezei lui Carmelo TdASSELLI. Jose-Gentil DA SILVA, &!#,c  pp. 55²56.

338. 339. 340. 341. 342.

&!$,

NOTE LA CAPITOLUL III

Unite.

, V i o l e t p A K p O U d

 C   6         « m«

^

the     = 3. V e z i s u p r a , p p . « « ^ " ^ U n m a k i n g o f t h e 4. d i à h a r d T I L D E NTr aÃd A P P , , ; ^ e ^ ^ & : Mediterranean t^brie 1975    = septernone Afflintim Ãa 5. G. de UZTAdIZ, ÷

Pe de ord inul a suprafaţa 
à 
  2
G


#!

6. ; 
I, p. 
Josiah TUGKEd (1712²1799), eÃonomist englez Ãăruia Turgot i-a tradus × V     
    7.c A.N., K 1349, 132, f ° 20. 8.c - 
 
-  1745, li, p. 2 6 0, Ãon f or m, sp u n e el, ÄÃu Ãe ea à e s Ãr ie u n a ut or b u n ", d a r n u s p u n e Ãa r e. 9. A.N., Marine, p 7, 463, f° 30. 10.c G. de UZTÂdIZ,   p. 98. 11.c Jean-paptiste d'AdGENS, ×&  1738 III, p. G
12. JaÃques ACCAdIAS DE SEdIONNE, ×      
?   ?
 
     1766, I, p. 44. 13. Jean-NiÃolas de PAdIVAL, ×%



 1662, p. 10. 14.c A.E.M. şi D. 72, Olanda, noiembrie 1755. 15.c L. GUICCIAdDINI,  p. 288. 16.c GAUDAdD DE CHAVANNES, g =+

  ×  1760 (luÃrarea nu are paginile numerotate). 17.c g &  1947, p. 1852. 18.c C. d. pOXEd, -%     1969, p. 7. 19.c J. N. de PAdIV AL,   p. 76. 20.c  p. 56. :. 21.c  p. 82. :i 22.c  p. 13. î ' 23.c  p. 26. "; 24.c  p. 12. >.25.c "Th e dole of t h e dur al Se Ãt or in th e De velopment of the DutÃh EÃonomy, 1500²1700", în : 7  
     = martie 1971, p. 267. 26. Jean-Claude FLACHAT, ; 
     
  ?  D  
?   
?6  
?6 F       
 1766, II, p. 351. 27. Charles WILSON,


 ?6    13:5G1235 1965, ediţia a III-a, 1976, p. 71 ; × 
F 

      !  1968, p. 31 ; Immanuel WALLEdSTEIN, -
    
   =  II, Ãa p. II, da Ãt ilogramă. 28. parry SUPPLE,   
      
 13::G13A,1959, p. 34. 29. Jean-Claude pOYEd, ÄLe Ãapitalisme hollandais et l'organisation de l'espaÃe dans le Provin-ÃesUnies", 

F  

   1976, daÃtilogramă, îndeos ebi p. 4. 30. J. N. de PAdIVAL,   p. 83.

#!%

31

G c


36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44, 45. 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57.






Ja n d e VdI ES, "An In qu ir y in t o t h e peh a vior o f w a g e s i n t h e D u t Ãh de pu b l i à a n d t h e Southern Netherlands, 1500²1800", daÃtilogramă, p. 
Piet er d e LA CO UdT,
        7       1709, pp. '


; p. 216. Abatele SCAGLIA, în Hubert G. d. dEADE,  
   - = Y?  Londra, 1924, III, p. 34, Ãitat de John U. NEF, ×+ 
  1954, pp. 29²30. Ivo SCHOFFEd, ÄDid Holland's Golden Aee ÃoinÃide with a Period of Crisis ?", în : 6      
  1966, p. 92. 7  
g noiembrie 1751, p. 391. A. N., K. 879, 123 bis, n° 18, f. 39. J. L. PdICE, - %  
   

 =1974, pp. 58 şi urm. P. de LA COUdT,  p. 28. J. N. de PAdIVAL,  p. 104. Johann pECKMANN, 0   ;>   1779²1784, II., p. 


; p. 37. A. N., A. E., p 1 619, 6 martie 1670. J. SAVAdY,  I, p. 84. J. p. d'AdGENS,  p. 194. ×+ ?61701, pp. 2 şi 81.  pp. G' 
+?61669, 14, 21, 28 februarie şi 18 iunie. ×+ g?6op. Ãit., p. 1. J. ACCAdIAS DE SEdIONNE,  I, p. 173. J. L. PdICE,  p. 33. J.-N. de PAdIVAL,  p. 41. W. TEMPLE, ;       ! 
 1720, p. 59. ×+ ?61701, pp. 1²2. G. V. MENTINK şi A. M. VÂND DEd WOUDE, %     < >>
      
 12 16<1965. J- N. de PAdIVAL,  p. 33. FriedriÃh LtîTGE, +       6      


    147 1967, p. 285. Ivo SCHOFFEd, m :         +   editat de Theodor SCHIEDEd, IV, 1968, p. 638. 

 >  înseamnă în olanleză ..luÃrător în aÃord" ;   şi    desenează, familiar Şi peiorativ, pe germani. A

'


"
,
¦30¦
1


59. Avîn d o p ondere ma i mare deÃît evreii germani, sefarzii sînt în primul rînd portughezi, Ãu un Ãimitir a l lor, d eoseb it, la Ou werk erque (Le + ?61701, p. 38 ; vezi bibliografia la Violet pAdpOUd,   p. 25, n. 42). Cu privire la evreii portughezi, vezi artiÃolul lui E. M. KOEN, "Notarial deÃords relating to the Portuguese Jews in Amsterdam up to 1639", în :    
 ianuarie 1973, pp. 116²127. 60. % 7    
 1911, p. 18;
 I, pp. 567 şi urm. 61.
 I, pp. 567 şi urm. 62. Ernst SCHULIN,  
 
  1969, p. 195. 63. Vezi II, p. 64. Leon VAN DEd ESSEN, 6
"  9          
  = 01@A@G1@4,IV, 1935, p. 123. 65. C. d. pOXEd,  p. 19, nota 5. 66. g = 

 în: Oevres Ãompletes, 1969, XI, p. 336, Ãitat de C. MANCEdON, 

p. 468. 67.c J. N. de PAdIVAL,  p. 36. 68.c J. ALCALA ZAM OdA Y QUEIPO DE LLANO,   9
  = 

   
   (1316G 1639). La
       
 6  
 1975, p. 58. 69.c W. TEMPLE,  p. 26. 70.c J. N. de PAdIVAL,  p. 19. 71.c A. N., K 1349, 132, f° 162 v°. (1699). 72.c A. N., M. 662, dos. 5, f° 15°. 73.c A. N., K. 1349, 132 , f° 168. 74.c JaÃques ACCAdIAS DE SEdIONNE, ×  


 1778, I, p. 68. 75.c A. E., C. P. Olanda, 94, f° 59. 76.c J. ACCAdIAS DE SEdIONNE,  I, p. 69. 77.c dezerva t p înă la urmă marilor n egu stori, A. N., M 662, dos. 5, f° 13 v°. 78.c A. N., K 1349, 132, i° 174 şi 174 v°. 79.c Să fie o omisiune întîmplătoare ? Nu ni s -a vorbit despre ulei. 80.c A. N., A. E., p l, 624. 81.c J. ACCAdIAS DE SEdIONNE,   I, p. 255. 82.c  p. 54. 83.c C. WILSON, 6 
g    9 

      =1941, p. 3 84.c P. de LA COUdT, op. p. 28. 85.c Citat de C. WILSON,      <6 =  
  % 1957, p. 86.c I. de PIN TO,  p. 263. 87.c JaÃques ACCAdIAS DE SEdIONNE, ×d g6 
 

îndeosebi pp. 42 şi  88. ö
,
Y.#d $Ä   ÷



ð!!

Ãorespond a lui PomÃorespu _ i enţă ţ 2Q 00Q nave #

 #


 c

barÃaze

Estima-

rea noastră (600 000 tone IMHU H . --------Ãea mlu i W. VOGEL. , "Zu r Gr os s e d er Eu r o-păisÃhen Handelsflotten...", în: 9     g  +  


  1915, p. 319. 90 W. TEMPLE,  p. 47. 91. J. p. TAVEdNIEd, Les  "g =1676, II, p. 266. 92.c A. N., Marine, p 7 , 463, f° 45, 1697. 93.c A. N., M 785, dos. 4, f° 68 ²69. 94.c   95.c Că r eia i s e d es Ãh is es e ÃoÃa d in spat e p entr u a îngădui înÃărÃarea Ãatargelor. 96.c Le + ?61701, p. 81. 97.c Arhivele din Malta, 65²26. 98.c L. DEdMIGNY, Le        p. 161, nota 4. 99. A. N., G7, 1695, f° 52, 15 februarie 1710. 100. Cu privire la aÃeastă expediţie, Ãf. Isaaà DU MONT DE pOSTAQUET,
 1968. 101.c A. N., K 1349, n° 132, f° 130. 102.c MosÃova, A.E.A., 50/6, 537, 1, 12/23 ianuarie 1787. 103. "DutÃh Capitalism and the European World eÃonomy", în : 

F  

   1976, daÃtilogramă, p. 1. 104. ÄLes interdependanÃes eÃonomiques dans le à h a mp d 'a à t i o n e u r o p e en d es H o l l a n d a is (XVie²XVIIIe sieÃles)", în: 

F   

  1976, daÃtilogramă, p. 76. 105. FranÃisÃo de SOUSA COUTINHO,      
    " 
  1920²1926, II, 227, 2 ianuarie 1648 : .V                &              to   F

F
 1/ 106.c A. d. J. TUdGOT, op. I, p. 373. 107.c .   /în textul franÃez, ÄadiÃă exer Ãitînd un Ãontrol superior" Ãonform notei lui praudel. 108 - A. N., K 1349, f° 11. 109. W. TEMPLE, Ãitat de C. pOXEd, - %       p. 13. ll °- A. N., K 1349, f° 35 v°. Olanda furnizează, ea singură, mai bine de 58% din volumul diverselor Ãontribuţii perÃepute în ProvinÃiile Unite.

#!#

111.c I. SCHOPFEd, în :     p. 654. 112.c C. PdOISY D'EPPES, % 

        ?"1815. 113.c '-The Low Coutries", în : -< 
   =IV, 1970, p. 365. 114. K. D. H. HALEY, -%  11   =142,p. 83. 115.c A. N., K 1349, f° 7 şi 7 v°. 116.c p. M. VLEKKE, 
  %   1945, pp. 162²166 Ãitat de C. d. pOXEd, 

 p. 11, nota 4. 117. .

 /în textul original, de la 



 Äun om de nimiÃ", Ãonform notei lui praudel. 118. .

 /în textul original, ÄÃu disÃernă mânt şi disÃreţie" (LITTdE). 119.c J. N. de PAdIVAL,,   p. 190. 120.c ×+ ?6   p. 21. 121.c ;  p. 39. 122.c I. de PINTO,  pp. 334²335. 123.c J. I. PdICE,  p. 220. 124.c  p. 224. 125.c A. N., K 849, f° 34. 126.c MarÃel MAdION, % 

     
 9 " ©g
  ©g 
 1923, p. 521. 127. Cu privire la Ãultura timpurie a Ãartofului în Ţările de Jos, vezi Chr. VANDENpdO EKE, "Cu lt i va t ion a n d Con s u mp t ion of t h e Potat o in the 17th and 18th Century", în : 6    


  V, 1971, pp. 15²40. 128.c A. N., K 849, n° 18, f° 20. 129.c I de PINTO,  p. 152. 130.c J. N. de PAdIVAL,  p. 41. '-« 131.c A. N., K 1349, 132, f° 215. 132.c A. N., K 849, f° 17 ²18. ? /?? 133.c   134.c   ŶŶ*' 135.c I. de PINTO,  p. 147. 136.c 7  
  ianuarie 1759. 137.c Varşovia. Arhiva Centrală, fondurile dadzivill, 18 august 1744. 138.c I. de PINTO,  p. 94. 139.c .9
/în original, expres ia folosită l a joÃul de Ãărţi, înseamnă a plusa, a supraliÃita, şi în sens figurat, a depăşi p e Ãin eva. 140. J. de VdIES, "An Inquiry into the pehavior of Wages...",   p. 13. 141. Jules MICHELET,  9  ©/ 1877, p. 2. 142.c A. E., C. P. Olanda, 35, f° 267 v°, 15 mai ¦ 143.c Sigla indiÃă Compania olandeză a Indiilor orientale. 
 #


3


145.c   146.c ;  53. 147.c A. E., C. P. Olanda, 46, f° 309. 148 Cei 17 direÃtori ai V.O.C. 149. C. pOXEd,  p. 46, Ãitat de G. PAPAGNO, art. «£., pp. 88 ²89 ; Vezi nota 271. 150. A. N., M. 785, dos. 4, f° 16 ²17. 151. J. G. VAN DILLEN, ÄIsaaà Le Maire et le ÃÃ%merÃe des îndes orientales", în :  ?    1935, pp. 121²137. 152.c A. N., A. E., p 1, 619, 18 iunie 1665. 153.c J. DU MONT,   
 
 F            
    1726, IV, p. 274. . Jose Gentil DA SILV A, 154 ÄTra fiÃs du Nord, ma rÃhes du «Mezzogiorno», finanÃes genoises : reÃherÃhes et doÃuments sur la ÃonjonÃture â la fin du XVIe sieÃle", în :     aprilie-iunie 1959, p. 146. I. WALLEHSTEIN, 155. -
  
=  I, p. 211 ; P. JEANNIN,    p. 10. 156.
  Äma tern ", în sen su l d e Ãom erţ Ãa re dă 157. hrană. 158. Citat de I. W ALLEdSTEIN,   pp. 198²199.
 I, p. 128 ; V. Vazquez d e Prada, × 159.   ?6 1960, I, p. 48. J. G. DA SILVA, 0 F   
 160. I, p. 593, nota 183. 161.   Germaine TILLION, ×

  
   1960. 162. A. Gren fe ld PdIC E, -                    1963, p. 29. 163. SimanÃa s, E°-569, f° 84 (fără datare); Virgina d AU, Ädu mos e viÃissitu d es d o Ãomâ rÃio d o sal portugues nos seÃulos XIV â XVIII", în :  9 
×(Lisboa), 1963, n° 7, pp. 5²27. 164. Felip e dUIZ M AdTIN, în luÃrarea pe Ãare înÃă n-a publiÃat-o. 165.
 I, p. 535. 166.
 I, p. 574. 167.
  I, p. 575; Jean-Pierre pEdTHE, ÄLes Flamands â Seville au XVie sieÃle", în : 9 8
        
 sub îngrijirea lui H. KELLENpENZ, 1970, p. 243.        $, Jaeob VAN KLAVEdEN,         13   12 7   1960;
 L pp. 573 şi urm. 169. J. VAN KLAVEdEN,  pp. 116²117. A - N., K 1349, n° 133. Memoire touÃhant le gou170. ver n em en t d es Pr o vi n Ães d es Pa ys- pa s , f° 3 et 4 ; H. Pir en n e, op. 1 97 3, III, p . 6 0.

#!*

171. ÄGazettes hollandaises et tresors ameriÃains", în : 6       = 
 1969, pp. 289²361. 172. Earl J. HAM ILTON,    în :     =1931, pp. 182 şi urm. 173.c
 I, p. 463. 174.c
 I, pp. 577²578. 175.c       7 

   ×     ;  
    ×     1599. 176.c Abatele PdEVOST,   VIII, p. 75. 177.c   178.c O b un ă pu n ere la pu n Ãt în p rob lemă d esÃh id e Ãa rtea à la siÃă a lu i W . H. M orela n d, 9  6> 6 1922, pp. 1²44. 179. SimanÃas, Estado Flandes 619, 1601. 181.c A. N., K. 1349. 182.c W. H. MOdELAND,  p. 19, nota 1. 183.c A. N., K. 1349, f° 36. 184.c d. DAVIES,  p. 185. ;: 185.c A.d.s. Genova, Spagna, 15. 186.c C.S.P. East Indies, p. 205, Cottington Ãătre Sa lisbury, 18 februarie 1610. 187.c L. DEdMIGNY,  I, p. 107. 188.c  I, p. 106. 189.c David MACPHEdSON, 6


    1805, II, p. 233. 190.c L. DEdMIGNY, 7  I, p. 105, nota 1. 191.c A. N., Marine, p , 463, f° 145 ; J. SAVAdY,  V, Ãol. 1196. 192.c A. N., K. 1349, f° 44. 193.c C. G. F. SIMKIN, --  
-  6 1968, p. 188. 194.c W. H. MOdELAND,  p. 63. 195.c C. G. F. SIMKIN,  p. 225. 196.c C. d. pOXEd,  p. 143. 197.c  p. 196. 198.c W. H. MOdELAND,  p. 32. 199.c  p. 38. 200.c C. G. F. SIMKIN,  pp. 199 şi urm.; A. N., K 1349. 201. Constantin dENNEVILLE, g =   1703, II, p. 256. 202.c D. MACPHEdSON,   II, p. 466. 203.c Hermann KELLENpENZ, ÄFerdinand Cron", în: × 
   0=     < 9, pp. 194²210. 204. Duarte + 

  D de... (1621) D pourdon, 1955, p. 1 ; J. COVELIEp, L. JADIN, ×?6      ?     1632. 205. A. N., K 1349, 132, fo 34. #!

1 ?E ‡

206. g =  "     9 %    ?6 
13A1sub îngrijirea lui F. de LouvenÃourt, 1859, pp. 306² 307. 207.c
 I, pp. 277 et 279. 208.c în timpul ÄmasaÃrării" englezilor, arestaţi sub în vin u irea d e Ãon sp iraţie şi exeÃutaţi d upă un simulaÃru de proÃes. 209. Abbe dAYNAL,  
  F
  F
       " 1775, III, p. 21. 210.c C. dENNEVILLE,  V, p. 119. 211.c Kristof GLAM ANN, %   -13,:G ' 12A:1958, p. 68. Ŷ; 212.  p. 168. 1 213. W. H. MOdELAND,   p. 64. j 214. K. GLAMANN,  p. 58. I 215. A. LIOUpLINSKAIA, ×  '   
 1355²13A41966. SÃrisoarea lui Champigny, Aix, oÃtombrie 1647., pp. 321²322. 216. F. de SOUSA COUTINHO,   II, p. 313. Let tr e au mar quis de Niza, 17 febr uar ie 1648. 217.c K. GLAMANN,  p. 120. 218.c  p. 131. 219.c A. N., Marine, p 7 , 463, f° 253, raport din 1687. 22».   221.c K. GLAMANN, 7   pp. 91²92. 222.c A. N., Marine, p , 463, fo 177²178. 223.c  fo 161 şi urm. 224.c   225.c L. DEdMIGNY,   I, p. 281. 226. A. N., Marine, p 7, 463, fo 158²160. 227.  228. FranÃois PYdAdD DE LA VAL,  D    =  
?   +  &F      9 1615, II, p. 353. 229.c Abatele PdEVOST,   VIII, pp. 126 ²129. 230.c Sau arunÃînd Äîn mare Ãantitatea de piper Ãe prisosea" (Ernst Ludwig CAdL, -  
           
   

=  
 
 = 1722² 1723, p. 236). 231.c C. dENNEVILLE,   V, p. 124. 232.c A. N., Marine, p 7, 463, 251²252. 233.c C. G. F. SIMKIN,   197. 234.c W. H. MOdELAND, op.  77. 235- C G. F. SIMKIN,  p. 197. 23 6- K. GLAMANN,   pp. 19 şi 207. 23 7.  p. 166. 238.  p. 265. 23 9-  p. 23L

c

#!-

240.c L. DEdMIGNY,  III, p. ¦
241.c ;  p. 265. 242.c A. N., G 7, 1697, fo 117, 21 august 1712. 243.c G. de UZTAdIZ,  p. 103. 244.c K. GLAMANN,   p. 6 ; J. SAVAdY, 

V. Ãol. 1606 şi urm. 245.c C. G. F. SIMKIN,   p. 192. 246.c A. E., Memorii, Olanda, 72, 243. 247.c K. GLAMANN,   p. 60. 248.c Abbe PdEVOST,7   IX, p. 55. 249.c A. N., Marine, p , 463, fo 205. 250.c Navele de război aveau eÃhipaje Ãu mult mai mari ; în 1605, la pleÃarea din Texel, eÃh ipajele Ãelor 11 na ve Ãare îl însoţesà pe Matelief au în total 1357 oameni, adiÃă în medie 123 oamen i d e n a vă. Aş a în Ãît a pr e Ãier ea n oa str ă poate osÃila între 8000 (50 de navă) şi 16 000 oameni (100 de navă). C. dENNEVILLE,   III, p. 205. 251.c A. N., Marine, p 7, 463, fo 205. 252.c J. P. dICHAdD,  p. 376. 253.c  
 F
   1735, p. 51. 254.c MosÃova, A.E.A., 50/6, datele trimiterii nu sînt Ãomplete. ‡< 255.c Sub ÃonduÃerea lui Ivo SCHOFFEd. 256.c C. G. F. SIMKIN,   p. 182. 257.c J. SAVAdY, 1  V, Ãol. 1610²1612. 258.c A. N., A. E., p , 619, Haga, 25 iunie 1670. 259.c J. SAVAdY,   Ãol. 25 şi V, Ãol. ¦G
260.c K. GLAMANN,   pp. 244 şi urm. 261.c 
pp. 252 şi urm. 262.c  p. 248. 263.c MosÃova, A. E. A., 50/60, 539, 57, Amsterdam -, 25 iulie ² 5 august 1788. ' 264. ; p. 249. 265.c  p. 265. 266.c  pp. 229²231. 267.c ; I, p. 465. 268.c C. pOEXEd, -%      p. 52 ; × "g =1681, II, p. 420. 269.c W. H. MOdELAND,   p. 315. 270.c A. N., Marine, p 7 , 463, fo 245 şi 257²258. 271.c Giuseppe PAPAGNO, ÄStruttura e istituzioni n el P es p a n s i o n e à o l o n ia l e : P or t o g a ll o e Olanda", în : %
g    
 

?  


 
  sub îngrijirea lui G. L. pA-SINI, 1977, p. 89. 272. FranÃesÃo CAdLETTI,    
  F    
  1958, pp. 213 şi urm. 273.c K. GLAMANN,   pp. 33 şi urm. 274.c  p. 34. In 1622 Cornelis piÃker este  <   în Compania Indiilor oÃÃidentale, iar fratele său JaÃob în Ãea a Indiilor orientale. ?75.  pp. 35²36.

550

%*$, %**, %*,

279. 280-. 281. %%,

283. 284. 285. 286. 287. 288. 289. 290. 291. 292. 293. 294. 295. 296. 297. 298. 299. 300. 301. 302. 303. 304. 305. &"$,

307. 308. 309. 310. 311. 312. 313. 314. ##

W. H. MOdELAND,  p. 61. + 
  
  III, la Ãuvîntul Äpaia". d. HENNING,  p. 8 ; ViÃtor von KLAdWILL, -9<× 1924²1926, I, p. 248. In sensul de ÃonÃesie aÃordată. A. N., K. 1349, 132, f° 107 v°. A.d.S. Florenţa, Corespondenţa din Genova, v. 32. J. ACCAdIAS DE SEdIQNNE,    

 op., Ãit., pp. 137²138. J. CUVELIEd, L. JADIN,  pp. 501²502. K. GLAMANN,   155. Cf. pp. 45²46. pritish Museum, Sloane, 1572, f° 65. A. N., K. 1349, 132, J117 v°. J. DU MONT,   VI, p. 215. TraduÃerea în franÃeză prin 
este amuzantă, dar nu în totul ÃoreÃtă. 7  
  ="& 

    p. 377. A. N., Marine, p 7 , 463, f° 216²217. p. N., Ms. Portugais, 26 f° 216 şi 216 v°, Lisbonne, 8 oÃtombrie 1668. P. de LA COUdT,  p. 52. J. DU MONT,  I, p. 15. SimanÃas, Estado Flandes, 2043. A. N., K 1349, 132, f° 34 v°. Arhivele din Malta, 6405, înÃeputul seÃolului al XVIII-lea. A. NÄ K 1349, 132, f° 135. L. GUICCIAdDINI,   p. 108. C.WILSON, 6 
%      20. 1748, I, pp. 339²340.   A. N., p 1 , 6 19, Ãor esp ond enţ a lu i Pomp on n e, 1669. Konrad Van peuningen era ambasador al Provin Ãiilor Un it e p e lîn gă regele Franţ ei.  D'Estrades, Haga, 5 februarie, 1665. D. DEFOE, 6
   
    1728, p. 192. LE POTTIEd D E LA HESTdOY, A. N., G 6 , 1687 (1703), f° 67. A. N., p 1, 619, 27 iunie 1669.   30' oÃtombrie 1670. J. F. MELON,  p. 237.  238.   239. In sensul de monedă Ãurentă. MosÃova, A. E. A., 50/6, 490, 17 aprilie 1 773. J - ACCAdIAS DE SEdIONNE, × 

    II, p. 200.

315 . J . S A V A d Y ,        I , Ã o l . 3 3 1 ş i u r m . ; J . A C C A d I A S D E S E d I O N N E ,        I p. 278. 316. J. ACCAdIAS DE SEdIONNE,   II, p. 250 317.  II, p. 321.  I, p. 226. 318.   319. A. N., A. E., p 1, 165, 13 februarie 1783. 320. J . A C C A d I A S D E S E d I O N N E ,       I , 321. p. 278.   &%%,c   &%&,c
  0
         &%!, ×    ×     da Ãtilogra mă , Ãa p. II, pp. 1 şi urm. J. SAVAdY,  I, Ãol. 8. 325. Transport, în sensul de transfer. 326. J . A C C A d I A S D E S E d I O N N E,        I I, pp. 314²315. 327. Cu vîntu l Äretragere" este folosit pentru Äremitere" . 328. Giu lio M ANDICH, ×          
  ?   1953. 329. C. WILSON, 6 
%       p. 167. 330. J. ACCAdIAS DE SEdIONNE,  I; p. 226.  II, p. 210. 331.  I, p. 397. 332. M on ed ă en gle ză d e a u r, b ă tu tă p r ima oa ră în 333. 1 489 d e Ãătre Hen rià a l Vll- lea , a vîn d o va334. loare egală Ãu lira sterlină. 335. A.d.S. Naploli, 6   804. 336. Aà e s ta e ste Ãu r su l p e st e Ãa r e e st e ma i a va n&&*, ta jo s să tr im iţ i în st ră in ă ta t e a u r d e à ît să plăteşti prin trată. (d. pAddAINE,   338. % 

      F 339. 1974, p. 234). A. N. Marine, p 7, 438, Amsterdam, 13, 26 de340. Ãembrie 1774. In : ×? "28 ianuarie 1974. 341. J . A C C A d I A S D E S E d I O N N E ,        I I , p. 201. 7 &!%,c A. N. Marine p 438, f° 6, Amsterdam 17 martie 1774, sÃrisoarea lui Maillet du Clairon. &!&, F. dUIZ MAdTIN, ×    p. XXXIX. &!!,
  II, p. 44. Erià J. HOpSpAWM, - 6  
  pp. 345. 44²45. 346. C. WILSON, 6 
%      pp. 88²89. în textu l origina l Äob ligaţie", Ãu sensu l d e titlu. A. E., C. P. Olanda, 513, f° 360, Haga 9 martie 1764.

552

347.c MosÃova, A. E. A., 480, 50/6. 348.c MosÃova, A. E.A., 12/23, martie 1784, 50/6, 522, f° 2 1 v°. Es t e d e r eţ inut t er men u l Äpr imă ". Un text franÃez ( A. E., C. P., Olanda, 577 f° 358, 12 deÃembrie 1788) vorbeşte, simplu, despre ÄbenefiÃiu ". AÃest benefiÃiu, în Ãazul unui împrumut rusesà de 3 milioane florini, se ridiÃă la 120 000 florini, adiÃă la 4%. i. Vezi  MosÃova, A. E. A., 480, 50/6, f° 13, Amsterdam, 349 2²13 aprilie 1770. 6, Amsterdam, 29 martie ² 9 aprilie 350. 7 J 1770. MosÃova, A. E.A., 472, 50/6, J5J ² 4, Amster351. dam, 18²29 martie 1763, 25 martie ² 5 aprilie 352. 1763. 353. MosÃova, A.E.A., 539, 50/6, 62 v°, 26 august 1788. 354. A. E., C. P., 578, fo 326, 2 iunie 1789.  579, fo v° şi urm., 18 august 355. 3, 3 iulie 1789.   J100 3 356. 1789. Suedia 448 000 km , Norrland 261500, 357. Suedia meridională 186 500. MauriÃe ZIMMEdMAN,        358.  
   
 în: P. VIDAL DE LA pLACHE, L. GALLOIS, +    

 III, 1933, p. 143. 359 AÃes t ea s înt d ist in Ãţ iile b in e Ãu n os Ãut e a le lu i K. piiÃher : eÃonomie ÃasniÃă, eÃonomie orăşeneasÃă, eÃonomie teritorială. 360. Vezi pp. 25²26. . P. DOLLINGEd, × 361.     p. 52. 362. Claude NOdDMANN, +  
 
 (163:G124,)1971, p. 93. &$&,c  p. 17. &$!, Ad iÃă, daÃă soÃotim numai usÃatul, nu mai mult de 3 loÃ/km2 . 365. ; p. 17. 366. De obiÃei se vorbeşte, înainte de 1721, despre Ämăreţia" istoriei suedeze şi, mai tîrziu, în seÃolul al XVIII -lea, despre Älibertatea" ei. 367.  p. 94.  p. 45. 368. P. DOLLINGEd,  pp. 527²528. V. 369. pAdpOUd,   p. G
C. &*",c NOdDMANN,  p. 50. p. 453. &*,c Eli P. HEdKSCHEd şi E. F. SODEdLUND, -    =1953, pp. 4²5. C &*%,c J &*&, NOdDMANN,  p. 243. SAVAdY,  V, Ãol. 1673 şi urm. 374 375. 553

&*$,

377. 378. 379.

380. 381. 382. 393. 384. 385.

&$,c &*,c &,

389. 390. 391. 392. 393. 394.

în general, o navă sub pavilion neutru navigînd în serviÃiul unor beligeranţi. C. NOdDMANN,  pp. 63²64. L. DEdMIGNY,  I, pp. 173 şi urm. ÄThe EÃonomià delations between Peasants, MerÃhants and the State in North Eastern Europe, in the 17th and 18th Centuries", daÃtilogramă, ColoÃviul de la pellagio, 1976. Vezi II, p. 0    0  
  Ãare Ãonstituie temei de drept în justiţie. Pierre JEANNIN, ×?     ;   "©g
 
1969, p. 93.  
 este proprietatea ereditară a ţăranului suedez. Ortografia  apare în A. N., K 1349.. C. NOdDMANN,  p. 15. Măria pOGUCKA, ÄLe marÃhe monetaire de Gdansk et Ies prpblemes du Ãredit publià au Ãours de la premiere moitie du XVIle sieÃle", daÃtilogramă, Săptămîna de la Prato, 1972, p. 5. ; V. Ãol. 579²580. M. pOGUCKA,  p. 3. Walter ACHILLES, ÄGetreidepreise unde Getreidehandelsbeziehungen europăisÃher dăume im 16. und 17. Jahrhundert", în: H     6   6 
 aprilie 1959, p. 46.

Marian MALOWTST,          1972, p. 172. Sven-Erik ASTdOM, ÃomuniÃare la ÃoloÃviul de la pellagio, 1976 (Ãitată nota 379). Aşa Ãum a arătat Witold KULA, -      F= 
1970, pp. 93 şi urm. J. SAVAdY,  V. Ãol. 578. LE POTTIEd DE LA HESTdOY,    J17. Pere MATHIAS DE SAINT-JEAN (alias Jean ISON), ×   
1646, pp. 89²

",

395. 396. 397. 398. 399. 400. 401. 402. 403. 404.

P. pOISSONNADE, P. CHAdLIAT, 
 
          (1331²1364) 1930, pp. 31 şi urm. ×  
  =   f° 18.

A. N., A. E., p 1, 619 Haga, 5 sept. 1669. A. N., G 7, 1695, 52. A. N., M. 662, n° 5, f° 1 vo.  fo 98.  f° 59 v°.  f° 115. C. NOdDMANN,   pp. 54²55. LE POTTIEd DE LA HESTdOY, doÃ.  f° ##

!

3V. ?' S>> KV

25-

405 Pere

MATHIAS DE SAINT-JEAN (alias Jean EON),  pp. 30 şi urm., pp. 87 şi urm. Vezi  406 6 
%     pp. 6²7. 407. 408   409.  p. 10 şi nota 5. 410. 411. 6
   
   1728, p. 163. 412. C. WILSON,  pp. 7²10. . E. SCHULIN,  p. 230. .6!     %   / 413. 414. WILSON,  pp. 16²17. . 11. 415.  p. C. VVILSON, 
 ?6      p. 322.

×
F

    !  417. 1968, p. 33. 418. ; pp. 223 şi urm. Constantin dENNEVILLE, g =
  419.  "    
1703, II. p. 133. . 420. Companie anterioară înfiinţată V.O.C. C. 421. dENNEVILLE, op. pp. 170²173. Jean MEYEd, ×   1975, !%%,c p. 253. !%&, 6 august 1763. C.H.E. de WIT, Ãitat de J.   424. L. PdICE, 425. p. 220 şi nota 9. A. N., Marine, 7 426. p , 435, f° 2. +9 24 427. aprilie 1772.   A. N., Marine, p 7, 434, f° 30 ; 435, f°s 1 şi urm. ÄFalimentul Ãasei Clifford şi fiii a fost urmat de Ãurînd de alte două sau trei mai puţin însemnate, dar Ãare faà să tot ÃreasÃă temerile şi să se piardă înÃrederea eu totul". MosÃova, A.E.A., 50/6, 428 560, fo 49. Contrast remarÃat înÃă de Ãătre Ch. 429. CAddIEdE, M. COUdDUFIE,  I, p. 85 : ÄCiÃlul agriÃol nu se adaptează exaÃt la aÃtivitatea marelui port internaţional" (este vorba de 430 Marsilia). . 6 
%      p. 176. 431 . J. ACCAdIAS DE SEdIONNE, × 
?     II, p. 205. !&%,c M. G. pUIST, 6      122:G161@1974, pp. 12²13. M. TOdCIA,   
   6 !&&, 1782, p. 9. A. E., C. P. Olanda, 513, fo 64 V. !&!,c C WILSON,  p. 1.68. !&#,c M. TOdCIA,  p. 9. !&$,c A.d.s. Venezia, Inghilterra 119, f° .92, 92 v°. !&*,c C. WILSON,  pp. 167²168. !$

!&, ###

439.c +       9   5 8 4 , H a m b u rg , 2 2 a u g u st 1 7 6 3 440.c       6 2 4 , C o p e n h a g a , 3 se p t e m b r i e 1 7 6 3 . 441.c M o sà o v a , A . E . A . 5 0 /6 , 4 7 2 , fo 5 0 , 1 2 a u g u st 1 7 6 3 442.c   443.c  fo 51 v*>. 444.c    445.c î n se n s u l d e sà o n t . 446.c M o sà o va , A .E.A ., 5 6 /6 , 4 7 2, fo 4 4 . 447.c A . N ., A . E ., C P . O l a n d a , 5 1 3 , fo 6 4 v °. 448.c P e r i o a d a p o à a r e e s t e a m î n a t â o a f a à e r e . 449.c A . d . S . N e a p o l e , A î fa ri E st e ri 8 0 0 , H a g a 2 a u g u st 1763. 450.    à o m u nià a re de la p e rlin d in 1 6 a u g u st, t ra n sm i să , l a 2 6 . 451.c +          9     5 4 4 , 4 a u g u st 1 7 6 3 . 452.c A . d . S . N e a p o l e , A f fa ri E st e ri 8 0 0 . 453.c +        9  2 9 6 , H a g a , 2 2 a p rilie 1 7 6 3 . ' 454.c M . T O d C IA ,     p . 9 . 455.c M o sà o va , A .E.A . 5 0 /6 , 4 9 3, 1 /2 . 456.c ZbiÃi. y 457.c   l ": 458.c    459.c 6 
%    C o m m à rà e ... p p. 1 G 9 şi u rm . 460.c A . N ., M a ri n e , p 7 , 4 3 5 , A m st e rd a m , 7 a p rilie 1 7 7 3 . 461.c A . N ., M a ri n e , IV , 4 3 8 , A m st e rd a m , 7 . 2 8 m a rt i e 1774. 462. A . N . , M a ri n e , IV 4 3 5 , A m st e r d a m , 3 , 4 fe b r u a ri e 1773. 463. Joi 24 oÃt. 1929 - C f. J. K. G ALp d A IT H, - +       1 9 2 9, 1 9 5 5. 464.c I n t e r à i à l u sa u à i à l u i n - t e r d e à e n a l , V e z i        p . 465.c C . E . L A p d O U S S E , ×         g       

         p . X X II. 466. d o b e rt V E S N IE d ,             F     & F  ?  © g    
  1 9 6 2² 1 9 6 3 , p. 2 4 9 . 467.c M o sà o v a , A .E .A . : 5 0 /6 , 5 3 9 , f° 4 7 . 468.c C . P . T IIU d N p E d G , g =     6   F     6       
        7              469. 470. 471. 472. 473, 474.c    5 30 , fo 6 2. *475.c    5 3 1 , fo 9 2 ² 9 3 , A m st e rd a m , 1 8 /2 9 d e à e m b rie 1786. 476.c    5 0 /6 , 5 3 1 , fo 6 6 . 477.c   478.c M . G . p U IS T ,          4 3 1 . J7 7 0 ² Î7 7 9 , 1 7 9 4 , p. 3 0 . A . E ., C P . O l a n d a , 5 4 3 , A m st e r d a m , 2 8 d e à e m b rie 1 7 8 0 . F o r m u l a re l u a t e d i n à a rt e a l u i P i e t e r G E Y L , ×     
      (1 2 6 5 G 1 2 4 6 )1 9 7 1 . I. S C H O F F E d ,     p p . 6 5 6 şi 6 5 7 . M o sà o va , A.E.A ., 50 /6, 5 3 1, fo 5 1. :    5 3 4 , fo 1 2 6 v °.

##$

ffl ^ÃfTaS"1». J" 76-83. g? P GEVL. op. Ãit, pp. 94 p »rm. 14 deÃembrie 1787 ; vezi şi /! 578, fo 274, Haga, 15 mai 1789. 486.c  487.c A.E., CP. 488.c A.E., CP. 1787. ‡ 489. MosÃova, A.E.A., 50/6, 533, fo 60.

aprilie, 1788

NOTE LA CAPITOLUL IV 1. Jean dOEUF, 1958 : Alain COTTA, 1968 ; H. TE ZENAS DU " %&! 
G   Ã  ,  d#ö#" alţii, 

G
 Pierre !#dÄPour
meilleure Ãomprehen sion entre eÃon omistes et h istoriens. «Histoire quantitative» ou eÃonometrie retrospeÃtive ?", în :    F 1965, pp. 293²311. . 3. Jean MAdCZEWSKI,       g   F    1965 ; d. W. FOGEL, înd eoseb i -   & 
= 1968 ; printre numeroasele sale artiÃole ÄHistoriography and retrospeÃtive eÃonometriÃs", în :  =   - = 1970, pp. 245²264 ; ÄThe New EÃonomià History, I. Its finding and methods", în: -    = <1966, pp. 642²656. 4.c Vezi II. 5.c După Ãu m spune Pierre CHAUNU, ÄLapesee globale en histoire", în  
&   1968. 6. FranÃois PEddOUX, ÄPrises de vues sur la ÃroissanÃe de l'eÃonomie franÃaise, 1780²1950", în :   
V, 1955, p. 51. 7. W. SOMpAdT, %  ?8 
"1928, II, pp. 188²189, afirmă Ãă piaţa loÃală elementară şi p iaţa internaţională apa r ma i d evreme d eà ît p ieţ e le in t er m ed ia re, d in tr e Ãa re fa à e parte p iaţa naţiona lă. 8.c Vezi supra, pp. 9.c Louis CHEVALIEd, %  (& 
1951, îndeosebi p. 139. 10. ÄEtudes sur l'anÃienne Ãommunaute rurale en pourgogne. II. La struÃture du manşe", în : 6


0   XV, 1943, p. 184, 557

11. AÃeste unităţi minusÃule sînt realităţi veÃhi. Frederià HAYETTE Ãrede Ãă satele Europei au fost turnate în formele de loÃuire ale ep oÃii romane de Ãare au înÃeput să se desprindă abia în seÃolele al VlII-lea şi al Xl-lea. ÄThe Origins of European Villages and the First Europan-sion", In : -7  
    =martie 1977, pp. 182²206. 12. Guy FOUdQUIN, în: Pierre LEON,     F   
    1977, I, p. 179 ; î n Fr a2n ţ a , Ã o m u n a a r a v e a o s u p r a f a ţ ă s u b 10 km2 în zon ele b o gat e, dar ar p ut ea atin ge 45 km în zonele săraÃe. 13.LEVI-PINAdD, ×g F   

g

   p. 25. 14.MiÃhaSl WEISSEd, ..L'eÃonomie des villages ruraux situes aux alentours de Tolede", daÃtilogramă, 1971, p. 1. 15.      (©

 ²©© 
) 1973, p. 15. 16. Cf. Pierre CHEVALIEd, ×


  ×    
     × 
 (1346G12,4) 1955. p. 126, nota 3 (1711). 17. LuÃien GALLOIS,      f.a. (1910), p. 25. 18. SÃrisoarea lui d. pdUNET, 25 noiembrie 1977: ÄSe pare, într-ade văr, Ãă există o dimens iun e tip, de aproximativ 1 000 km2 , Ãare nu Ãred Ãă apare Ãa rezultat al unei întîmplări". 19. După d. 2 pdUNET, în ordine, peauvaisis : 2 80 0 km (d is Ãuta b ile) ;2 W oe vr e : 8 0 0 k m2 ; Auge : 1 200²1 400 km ; Valois : 1 000 km ; Othe: 1000 km2 . 20. Guy CApOUdDIN, -  ×    
  ©g  
 
   -  6  - 
     g   1975, I, p. 18. 21. Jean NICOLAS, × ©g 
 1978, p. 138, Tarentaise : 1 693 km2 , Maurienne : 1 91 7 k m2 , Ch a b la is : 8 6 3 k m2 , Gen e vo is : 1827 km2. 22. îna int e d e 181 5, după in for maţiile p e Ãare n i le ÃomuniÃă Paul.GUICHONNET. 23. MarÃo ANSALDO,       
   
  ©g 1976. 24. Emile APPOLIS, ×%  
×  1951, pp. V şi VI, 1 şi 1, nota 2. 25.c G. CApOUdDIN,   26.c Marzio dOMÂNI, Ãonferinţă, Paris, 8 deÃembrie : 1977. ' 27. LuÃien FEpVdE, în : 6


  1947, p. 205. ##

G

c c GJ






c 

40. 41.
G c


44. 45. 46.

##

. Armând pdETTE, 6
  

  &      
 =      
   
    1 2 6 4  p. VIII. Ä Din ma i b in e d e 400 guvernăminte (în fr. 

) Ãare au format ÃirÃumsÃripţii eleÃtorale în 1729 nu se află poate niÃi unul Ãare să nu aibă Ãu guvernămintele veÃine parohii împărţite pe din două, nehotărîte sau Ãontestate". . în tot aÃest lun g paragraf, termen ii provin Ãie, regiun e, regiun e natura lă şi, în ÃonseÃinţă, şi piaţă provinÃia lă sau p iaţă regiona lă sînt folosiţi într-un aÃelaşi sens. In legătură Ãu aÃeste probleme V. Andre PIATIEd, " 
    9 $1966 ; ×H ?  
 6 1968. ÄTableau de la FranÃe"', în :   9  II, 1786, p. 79. Äd itra tti d i à o se d i Fra n Ãia ", în : ;     
1960, pp. 90²91. J. DHO NT, ÄLes solid a rites med ieva les. Un e soà iete en tra n sition : la Fla n d re en 1 1 2 7² 1128", în : 6


 1957, p. 529. P. CHEVALIEd,  p. 35. 1712²1770. Maria-Tereza îl desemnează Ãa admin istrator a l Ţă rilor d e Jos a u strieÃe d in 1 75 3 pînă la moarte. A.d.S. Neapole, Affari Esteri 801, Haga, 2 sept. 1768. Cu privire la înlesnirile aÃordate de guvern u l d e la pru xelles p entru imp ortu l d e lînă la Ostende, Ãf.  27 mai 1768. -;    ×  ©g1965, p. 217. P. CHAUNU, în : F. pdAUDEL şi E. LApdOUS SE,    F 

9 I, voi. I, p. 28. Joseph GALMETTE, ×?
        1949, pp. 226²227. Ernest GOŞSAdT, ×? 
     
 =0
?   1905, p. 122. Eli F. HEC KSC H Ed, ×        
 1943, pp. 30 şi urm. Th orold dOG EdS,  =   
        
   1886, Ãitat de E. HECKSCHEd,  pp. 32²33. ; p. 30. Abbe COYEd,  

 ;  
?6 
   =1749, pp. 32²33. A. N. Marine, p 7 , 434 prin 1776. A. PONZ,   I, p. 1750. MarÃel dEÎNH Ad D, ÄLe voya ge d e Petion â Londres (24 novembre²11 deÃembre 1791)"* în :  /?
  
D F1970, pp. 35²36.

47. O tt o S T O L Z , . H    < >
            H

<     
     
              / î n: g  
&      &    
  ×               1 9 5 4 , 4 6 , I, p p. 1 ² 4 1 48.c p ila nÃi...   I, p. C I, 2 0 d eà e mbrie ' 1 7 9 4 A4 d ià a rd o K d E p S,                 +         su b î n g ri j i re a l u i T h e o d o r S C H IE D E d , 1 9 6 8 , v oi. 4 , p. 5 6 1 . 50.c E. HEC K SC H Ed ,   p. 93. 51.c C h a rle s C A d d E d E ,         

    © g 
   ? 
   1 9 7 3 , p p . 7 0 5 si 7 1 0 ² 7 1 2 , P ri n 1767. 52. A . N ., H . 2 9 4 0 : L .A . p O IT E U X , ×  9        1 9 6 8 , p . 3 1 , d u p ă P hili p p e M A N T E L L IE d ,      
                     F    
         ×   1 8 6 7 . 53.c J. S A V A d Y ,      I, Ã o l . 2 2 ² 2 3 . 54.c A . d . S . G e n o v a , L e tt e re &
    G ¦   2 8 (L o n d ra , 1 1 /1 2 d e à e m b rie 1 6 7 3 ). 55.c A .N ., F. 1 2 , 6 5, fo 4 1 , (1 ma rtie 1 7 1 9 ). 56.c A . N . H . 2 9 3 9 (i m p ri ma t). 57.c    58.c P . D O C K E S ,    p. 1 8 2 . 59.c d . p E S N IE d ,      p . 9 9 . 60.c M osà o va , A.E.A. 93 /6, 43 9, fo 1 68. Pa ris, 2 0 no i e m b ri e ² 1 d e à e m b ri e 1 7 8 6 . 61. +    9  3 ia nua rie 1 7 63 (L ond ra , 2 4 d e à e m b rie 1 7 6 2 ). 0 2 . I. d e P IN T O ,     p. 2 . 63. D u p ă o d a à tilo g ra mă a lui T ra ia n S T O IA N O V IC H. 64. M i à h e l M O d IN E A U . Ä P ro d u i t b ru t e t fi n a n à e s p u b l i à j u e s : a n a l y se fa à t o rie ll e e t a n a l y se se à t or i e l l e d e l e u r s r e l a t i o n s" , d a à t i l o g ra m ă , S ă p t ă m î n a d e l a P ra t o , 1 9 7 6 . 65. Ä Z u r E nt w i à k l u n g d e s S o z ia l P ro d u k t s i n D e u t sà h l a n d i m 1 6 . Ja h r h u n d e rt ", î n : 7           
; >         > 1 9 6 1, pp. 448 ² 489. 66.c 6   p. 3 8 . 67.c Ä L 'u n i t e e à o n o m i q u e d e s p a l k a n s e t l a M e d . i t e rra n e e â l 'e p o q u e m o d e rn e ", î n :                P o z n a n , 1 9 6 7 , 2 , p . 3 5 . 68. L a   
      g            1 9 6 2 , Itî. p. 1 4 3. 69.c p . N ., M s.  2 1 7 7 3 , fo 3 1 . 70.c g             g
>         1 9 1 1 , p . 1 4 1 71.c F o l o s e s à a b u z i v a à e st à u v î n t p e n t r u a d e se m n a , î n a i n t e d e a se n a şt e , p ă n à i l e F r a n ţ e i , A n g l i e i 72.
  0   
        ×      ×     d a à til o g ra m a .à ita ta 560








7a. 76. 77. 78. 79. 80.






85. 86. 87. 88. 89. 90. 91. 99. 93. 94 S5. 96. 56]

Irfan HApIp, ÄPotentialities of Ãapitalist development in the eÃonomy of the Mughal India",    
    =   daÃtilogramă, pp. 10²12 şi notele de la p. 12 ; I. HApIp, ÄUsury in Medieval India", în :        =    = VI, iulie 1964. ÄCommerÃial Expansion and the Industrial devolution", în : - 7  
 &       =IV, 3, 1975, pp. 613²654.  =6
  1212G12261976. P. DOCKES,   p. 157. Kmmanuel LE dOY LADUdIE, ÄLes Ãomptes fantastiques d e Gregor y King", în : 6


 1968, pp. 1085²1102. Pierre de pOISGUILpEdT, %
 
 9  1699, ed. I.N.E.D., 19S6, II, p. 534. ;  pp. 153 şi urm. FranÃois PEddOUX, Ãitat de Jean LHOMME, în : Ge or g e s G UdV I TCH, -        
    ed. a III-a, 1967, I, p. 352, nota 2. D a t a d e a p a r iţ i e a à ă r ţ i i d e p i o n i er a t a l u i Arthur Lyon pOWLEY şi Josiah C. STAMP,  
  ÄEupore's Gross National ProduÃt. 1830²1875", în : - 7  
        = 1976, p. 273.  
  
 1965, pp. 3, 6, 28, 30. C. F. FOUdQUET,   F    m&      

  & 
 
  
 Ŷ1976, p. v. Se p a r e Ãă t er men u l a f os t f ol os it p r ima oa r ă de -


 %%4  Ã  # 
 Ã  1671² 1677. SÃrisoare a lui Louis JEANJEAN, 9 ianuarie 1973. Vezi II.      F 1972, p. 58. JaÃques ATTALI, Marà GUILLAUME, ×?6     F1974, p. 32. Consid eraţ ia îi aparţ in e lui F. PEddOUX, Ãitat de C. VIMONT, în : Jean dOMEUF, %       

 F1958, II, p. 984.  p. 982. % 

   F   1975, p. 1014. In : Jean dOMEUF,   p. 985. ÄEstimations du revenu naţional dans Ies soÃietes  oÃÃidentales pre-industrielles et du au ©© sieÃle", în :   Fmartie 1977.   p. 193. A.d.S. Venezia, Senato Mar, 23, fo 36, 36 v°, 28 septembrie 1534.

42 AdiÃă populaţia Veneţiei propriu zise şi din Dogado. 98. P orn in d d e la ma sa sa la riilor a nu a le a le lu Ãrăt o r il o r d in in d u s t r ia lîn ii ( 2 0 0 0 0 p e r s o a n e , 5 000 luÃrători, adiÃă 740 000 duÃaţi) şi presupun în d Ãă Ven eţia are 20 0 000 loÃu itori. 99. P. MANTELLIEd,  p. 368. 100. VAUpAN,  &?  " =
1707, pp. 91²93. 101. Charles DUTOT, 
" 
 F   
  1738 102.c   I, pp. 366 şi urm. 103.c J. D. GOULD,  + <  History, 1972, p. 4. 104.c  p. 5. 105.c Vezi I, ed. I fr., pp. 139²141. 106.c g6 % g  ÄProduÃtivite, progres teÃhnique du Xlle au XVIIle sieÃle", daÃtilogramă Săptătnîna de la Prato, 1971. 107. Cu privire la      
F Xllle ² XIXe sieÃles. 108.c Ed. a Ii-a 1952. 109.c J. d e VdIES. - %   
 =  
 6  p. 95. 110.  P. pAIdOCH, ÄPopulation urbaine et taille d es ville s en Eu r op e d e 1 6 0 0 â 1 7 0 0 ", în : ?    F 
1976, n° 3, p. 21. 111. M. dE1NHAdDT, ÄLa population des yilles, sa mesure sous la devolution et l'Empire", în:  
 1954, p. 287.112.c ;  I, 1952, pp. 61 şi urm. 113.c Cla sarea popu laţiei mond iale pe seÃtoare ² primar, seÃundar, terţiar : în 1700, 81°/o din populaţia aÃtivă luÃrează în seÃtorul primar (agriÃultură, silviÃultură, pesÃuit, pădure). în 1970, proÃentul este de 54,5°/» Ãf. Paul pAIdOCH, ÄStruÃture de la population aÃtive mondiale de 1700 â 1970", în : 6


 1971, p. 965. 114. Pieter de LA COUdT,
 7   1709, pp. 30²31. 115. Gregory KING, 6         +0   9  1696. 116.c FranÃois QUESNAY, -
   F1758. 117.c K. GLAM ANN, SÃrisoare informativă din 12 oà tombrie 1976, Cf. ilustraţia p. 253. 118. 9  V =
=  1958, I. pp. 154 şi urm. Ŷ. 119. .H < >
   
 >/ 

p. 489. . ?m 562

120. Jean MAdCZEWSKI, ÄLe produit physique de l'eÃonomie frangaise de 1789 a 1913", în :      F        
?        
? 6 nr. 163, iulie 1965, p. XIV. 121.c   122.c   123.c
 1966, I, pp. 394 şi urm. 124.c dobert E. GALLMAN şi E. S. HOWLE, ÄThe StruÃture of U. S. Wealth in the Ninet eenth Century", ColoÃviul Southern EÃonomià AssoÃiation ; daymond W. GOLDSMITH, ÄThe Growth of deproduÃible Wealth of the United States of AmeriÃa from 1805 ţo 1950", în :        
        !           ' -    II, 1952. 125.c ;  p. 58. 126.c ÄLa fortune privee de Pennsylvanie, New Jersey, Dela war e ( 17 74) ", în : 6 
     1 96 9, p. 245. 127. Hubert pdOCHIEd, Pierre TApATONI,

    ed. a Ii-a, 1963, p. 131. 128. J. H. MAdIEJOL, în : Ernest LAVISSE,   9 1911, VI I^re pârtie, p. 37. 129. P.G.M. DICKSON, ÄFisÃal Need and National W e a t h i n 1 8 t h Ce n t u r y Au s t r ia ", d a Ãt i l ogramă, Săptamîna de la Prato, 1976. 130.c ;  131.c VAUpAN,  p. 153. 132.c ÄTaxation in pritain and FranÃe 1715 ²1810', Săptamîna de la Prato, 1976, Studiu publiÃat în : The Journal of       =1976, pp. 608²609. 133.c Museo Correr, Fondurile Dona delle dose, 27. 134.c A. N., K. 1352. 135.c Vezi nota 98'. 136.c LuÃienFEpVdE, ÄUn Ãhapitre d'histoire politique et diplomatique: la reunion de Metz â la Fran Ãe", în :   ?       1923, p. 111. 137. JaÃques pLOCH-MOdHANGE,
   1, 

   
 1977, p. 69, şi art iÃolu l su gest iv a d oi ziar işt i eÃon omişt i ş i istoriÃi, David WAdSH et LawrenÃe MINAdD, ÄIn flation is now t oo s erious a matter to lea ve to eÃonomists", în : 9 15 noiembrie 1976, p. 123. !38. în Anglia, KALDOd, Dudley JACKSON, H. A. TUdN Ed, Fr a n k W I LK IN SO N ; în St a t el e Unite, John HOTSON; în Franţa, J. pLOCH MOdHANGE ş i  Ã  Ã   
    Da vid WAdSH et Lawren Ãe MINAdD. 13 9- J. dOpINSON, ×?6


    
   p. 18. 563

140. 6     =   1954, pp 61 69, 70, 116. 141. ÄLe revenu naţionale en Pologne au XVIe sieÃle" în : 6


 1971, n° 1, pp. 105²113. ' 142. ÄL'urbanisation de la FranÃe au XIXe sieÃle", în : 

F          
?   1977. 143. E. A. Wd.IGLEY, ÄThe Supply of daw Materials in the Industrial devolution ", în : -     = < 1962, p. 110. 144. -   
 = 
 U
  9 1493²1725, 1972, p. 306 143. ;  p. 587. 146.c    >1935, p. 62. 147.c ×0  1911, p. 106. 148.c Ar t iÃol Ãe u rmea ză să a pară în 6


    149.c P. ADAM,  daÃtilogramă, p. 43. 150.c dene GANDILHON, 
 F  F ×  ©1941, p. 322. 151. în : F. pdAUDEL şi E. LApdOUSSE, 
    F   
 
 9  II, 1970, pp. 166²167. 152. AÃest doÃument este proprietatea personală a lui Paul GuiÃh onn et. O reproduÃer e fotografiÃă a lu i s e gă s eş t e la Ma is on d es SÃi en à es d e L'Homme, Paris. 153.c p. N., Ms. fr. 21773, f° 133 şi urm. 154.c degine dOpIN, ×    1264'  6" 1970, pp. 101²109. 155.c p.N., Ms. fr. 21773, f° 133 şi urm. 156.c   157.c    F
9  1939, p. 232. 158.c d. GASCON, în : F. pdAUDEL şi E. LA pdOUSSE,   I, p. 256. 159. Cardinal Franţois MATHIEU, ×?6  ?   ×   0 1907, p. XIII. 160. dene pAEHdEL, !   '
0    
 (   ©g  
 ² 1264) 1961,  şi îndeosebi pp. 77 şi urm. 161. J. ACCAdIAS DE SEdIONNE, ×  

 
?     I, p. 224. 162. J. HUGUETAN, g =?
  "  1681, p. 5, 163.c A.N., 129, A.P., 1. 164.c A.N., 125, A.P., 16 (1687). 165.c p.N., Ms. fr. 21773, f° 73 ² 75 v°. 166.c Arthur YOUNG, g = 9 12621266 1789, 1976, I, p. 89. 167.c A. PONZ,   p. 1701. 168.c E. LApdOUSSE, în : F. pdAU DEL şi E. LApdOUSSE, op. Ãit., II, p. 173. 169. A.N.G ', 1674, f° 68, Paris, 17 deÃembrie 1709 : A.N.G 7, 1646, f°412, Orleans, 26 august 1709 564

170.   f° 371, 382 ; 1674, J68, Orleans, 1, 22 a pi-ilie, 1 7 d eà e m brie 1 7 0 9. 171. M o sà o v a , A . E . A ., 9 3 /6 , 3 9 4 , f° 2 4 şi 2 4 v °, 3 0 se p te m b rie 1 7 8 3 . 172. H . d IC H Ad D O T, op.  p. 18 4, Ãitat de P . D O C K E S,    p. 2 0 . 173. în : F. p d A U D E L şi E. L A p d O U S SE ,   I, p. 2 2 . 174.c    I, p . 3 9 . 175.c P. DOC K E S,   p. 156. 176.c    p. 3 0 8 . 177.c    p p. 2 5 şi 3 5 3 . 178.c C i t a t d e M a r à e l d O U F F , L e s
   d e à h a r b i m   9        © g      
   1 9 2 2 , p . 8 3 , n o t a 1 . 179. 9 a prilie 1 7 09, C itat de C la ud e -Fre d e rie L E V Y ,    
  e t         
  d e s ×      1969, p. 325. 180.c C it a t d e P . D O C K E S , o p .  p . 2 9 8 . 181.c d a y r n o n d C O L L I E d , ×   g                 1 3 : :G 1 6 @ : 1 9 7 3 , p. 3 6 . 1 3 2. d. GA SC O N, în : F. pdA U D EL, E. LAp d OU S SE,     I, v a l . I, p . 3 2 8 . 183. Jo se Ge ntil DA S IL V A, 0 F      
     p. 5 1 4 . 184.c Ibid ., p p. 9 4 , 2 8 5, 4 8 0, 4 9 0. 185.c M . M Od IN E A U, Ä Lyo n l'ita lie nne , Lyo n la m a g n i fi q u e ", î n : 6 
         1 9 7 4 , p . 1 5 4 0 : F . p A Y A d D , Ä L e s p o n v i si , m a r à h a n d s b ă n q u i e r s â Ly o n ", î n : 6 
  '  1 9 7 1 . 186.c A.N., G 7 , 1704, 111. 187.c d . G A S C O N . î n : F . p d A U D E L , E . L A p d O U S S E ,     I, p. 2 8 8 . 188. F. C. SP O O N E d, ×?    
 
  fro ppe s        9  1A 45G 13 6: 19 56, p. 279. 189. D e n i s d U C H E T , !            
      × =    
     "            X V 7 «  
  1 9 6 5 , à o n f e r i n ţ ă ţ i n u t ă l a S o à i e t e d e i 'h i st o i r e d e P a r i s e t d e l 'Il e - d e - F r a n à e , d a à t il o g r a m ă , p. 1 8. 190.c      
 

   III, p p . 2 3 6 ² 2 3 7 . 191.c D . d IC H E T ,     p . 1 9 . 192.c ;    sub îngrijirile lui G. SCHELL E, 101 3, I, p. 4 3 7 . ² 193.c p . D O C K E S ,     p . 2 4 7 . 194.c J u l e s D E L A p O d D E , +           
 =      
   9   1 8 9 2 , III, p . 5 7 . 195.
       7   


                 d e     1 8 9 0 , p . 5 2 . !9 6 . E . p d A C H E N H O F F E d , g =      9  1 3 A 5G  1 3A A19 25. pp. 11 0 şi 11 3. 565

197. Lewis KOpEdTS, -
  
 B   1639, Ãitat de E. SCHULIN,   p. 108. 198.c p.N., Ms. fr. 21773, f° 31 şi urm. 199.c   200.c   201.c Andre dEMOND, ÄTrois bilans de I'eÃonomie franÃaise au temps des theories physioÃrati-ques", în :  ?     F   
 1957, pp. 450²451. 202.c în primul rînd A.N., G '. 203.c C. F. LEVY, op. p. 332. 204.c JaÃques SAINT-GEdMAIN, 
0 
  F  1960, p. 202. 205.c C. F. LEVY,  p. 338. 206.c Mathieu VAdILLE, × 9 ×= D 
 
 1920, p. 44. 207. A.N.. KK 1114, f° 176 ²177. Memoriul Dlui d'Herbigny, intendant de Lyon, Ãu observaţiile Dlui d e la Mi Ãhod ier e, int end ant la Ly on în 1762. 208.c M. VAdILLE,  p. 45. 209.c A.N., G 7, 359²360. 209.c A.N., G 7, 359²360. 210.c P. de 0 

    
  "
' 
II, p. 445. 211.c A.N., G 7, 363, 25 iulie 1709. 212.c  15 iulie. 213.c  2 august 1709. 214.c M. VAdILLE,  p. 44. 215.c Guy ANTONIETTI, ©7 
   F    ©gQ  
 +

    1264G12451963, p. 66. 216. A. D. Loire-Atlantique, C. 694, doÃument ÃomuniÃat de Claude-Frederià LEVY. 217. Edgar FAUdE, ×0 F Lato, 1977, p. 55. 218.c ;  harta ni. 219.c Henri HAUSEd, ÄLa question des prix et des monnaies en pourgogne", în : 6


  0"   1932, p. 18. 220. ¬
  Y6à
à Ãitat de I. WALLEdSTEIN, -
   
 =   p. 266, nota 191. 221. Fritz HAdTUNG, doland MOUSNIEd, ÄQuelques problemes ÃonÃernant la MorţarÃhie absolu e", în :         dome, 1955, voi. p. 45. 222. *
: F. pdAUDEL, E. LApdOUSSE,     F 

 9 II, p. 525. 223.c d. pESNIEd,  p. 35. 224.c 0 
0  13::125:    
?   
 Y
9  à ¦÷÷
  

c

#$$

225. Jean DELUMEAU, ÄLe Ãommer Ãe exterieur de la FranÃe", în : ©g
 
 1966, pp. 81²105 ; d e a à e l a ş i a u t o r , ×? 6
          I 9 f i 2 pp. 251²254. 226. Emmanuel LE dOY LADUdIE, ÷ de A. .# !! £ 
 „ „„Y
 
   ¦÷
©©
227. MiÃhel MOdINEAU, ÄTrois Ãontributions au Colloque de Gottingen", în : g  6        
 sub îngrijirea lui Albert CdEMEd, 1978, p. 405, nota 61. 228.  pp. 404²405. ‡>29. J. C. TOUTAIN, daÃtilogramă, Congresul internaţional de la d'Edinburgh, 1978, A 4, p. 368. 230. între 1702 şi 1713, Ãorsarii franÃezi au făÃut 4543 Ãapturi de la inamiÃ. E. LApdOUSSE, în : F. pdAUD EL, E. LApdO USSE,        II, p. 191. 231. Citat de Charles FdOSTI N, ÄLes PontÃhartrain et la penetration ÃommerÃiale frangaise en Amerique espagnole (1690²1715)", în :     F1971, p. 310. 232. MiÃhel AUGE-LAdIpE, ×
 
 1955, p. 69. 233. Abatele Ferdinando GALIANI, % 



 
1949, p. 548. 234.c A.N., F 1J, 724. 235.c M. MOdINEAU, ÄProduit brut et finanÃes publiques...",   daÃtilogramă, p. 18. 236.c ×?69 1973. 237.c p.N., Ms. fr. 21773. 238.c  f°7127 v° 
239.c AJ N., G , 1685, 67. 240.c ; p. 75. 241.c ×   
 
?  
! ©g/ 
1974, pp. 381 şi unm. 242.c p.N., Ms. fr. 21773, f o 148. 243.c A.N., G 7 , 1692, f° 146. 244.c Louis TdENAdD,  =0   1972, p. 330. 245.c 6 p. 437. 246.c Jean MEYEd, ×?6    
 

   ©g
 
 1969, p. 62. 247.c A.N., G 7, 1686, f° 59 et 60. 248.c +61672. 249.c A.N., Colonii, F 2A, 16 et F 2A, 15 (4 martie 1698). .250. A.N., 94 AQ 1 (8 ianuarie 1748). 251.c A.N., G 7 , 1698, 224 (19 februarie 1714). 252.c ibid. 223 (7 februarie 1714). 253.c După ViÃtor HUGO,  ='6
= nees, 1890. 25 4. Generalităţile sînt diviziuni administrative Ãon duse de un intendent. 567

255. Frangois de Dain ville, ÄUn denombrement inedit au XVIII 0 sieÃle : l'enquete du Ãontroleut- general Ori-y, 1745", în :  
 1952, pp. 49 şi urm. 256.6  pp. 443 şi 446. 257. E. LApdOUSSE, în : F. pdAUDEL, E. LA pdOUSSE,  II, p. 362. 258. M arÃel M AdION, ×      
?6 

     
   ©g
  
 1974, pp. 87²112 ; impozit instituit în 1749 prove n in d d in z eà iu ia lă : Än-a fo st în r ea lita te nimià altÃeva deÃît un impozit pe venitul funà ia r , à u m u lt s u b o d o u ă z e à im e r e a lă ", în : M. MAdION, % 

 des   p. 556. 259. Jean-Claud e PEddOT, ?6Ãi'or 
  F 
franţaise,  g²16:A1977. 260.c A.N., Lg1(11 iunie 1783). 261.c - 

 
 =  
  ×   132:G1264 1974, p. 836 şi ÃonÃluzia generală. 262. Cu privire la a Ãea stă prob lemă, Ãf. Ann e-Marie COCULA, ,,Pour une deîinition d e l'espaÃe aquitain au XVIIIe sieÃle", în : 6      du ÃommerÃe & F  sub îngrijirea lui Pierre LEON, 1975, pp. 301²309. 263. Philippe de Vd IES, ÄL'animosite anglo-holland a ise a u XVIIe sieà le ", în : 6 
   1950, p. 42. 264. × 9    %         = g sub în grijirea lu i pdEWEd, III/II, 1867, p. 1248, Ãitat de E. HECKSCHEd, op. Ãit., p . 693, nota 1. 265.c Abatele J.p. LE pLANC, op. 1, p. 137. 266.c g = 9    I, p. 73. 267.c A.L. dOWSE, ÄTudor Expansion : the Transi tion from M ed ieva l to M od ern History", în : 
   
=V
=1957, p. 312. 268.c SULLY,
 III, p. 322. 269.c Abatele J.p. LE pLANC,   III, p. 273. 270.c Jean-Gabriel THOM AS,  &
  
    1977, p. 58. 271.c J. SAVAdY,  III, Ãol. 632. 272.c J. G. THOM AS,  pp. 60²61. 273.c Expresia, Ãurentă în isto riografia engleză, ser veşte drept titlu luÃrării lui J.D. GOULD, - +% 1970. 274. %<presÃurtare pentru penny-greutate Ãare este a douăzeÃea parte a unÃiei. Cititorul poate în à er Ãa Ãa lÃu la r ea ra p or tu lu i 1 1 u n à ii 2 d w t la 12. dăspunsul este 222/240 adiÃă 37/40. 275. J.D. GO ULD,    Ta b elu l d e la pa g. 89 . #$

<>76. daymond de dOOVEd, + 9    "  1949, p. 67. 277.c  p. 68. 278.c  pp. 198 şi urm. şi 270 şi urm. 279.c A.E. FEAVEAdYEAd, -  
6  =  

= 1963, pp. 82²83. Ŷ?80. J. Keith HOdSEFIELD, 0  
=0"   13@:G121:1960, pp. 47²60. 281.c Creat de Carol al II-lea în 1663. 282.c A.E., CP. Anglia, 173, f° 41. 283.c   J132, 8 oÃtombrie 1696. 284.c J.K. HOdSEFIELD,  p. 50. 285.c JaÃques E. MAdTENS, ×  
 
  
?
  1343G14,, 1944, p. 91. 286.c J.G. THOMAS,  pp. 68²69, 287.c J.K. HOdSEFIELD,  p. 85. 288.c ;  p. 80. ÄIn Fra nţa toate fondurile se Ãon fundă sub numele de h îrtie [...] aÃeastă expresie este viÃioasă". 289. Louis SIMOND, g =? 9   6 
       

 161:  1611 1613  II, pp. 228 şi urm. 290. MauriÃe dUpICHON, De
?6 
161@G 1614 p. 357. ÄînÃepînd din 1808, guineele au pierit Ãu totu l", L. SIMOND, op.  I, p. 319 şi II, p. 232. 291.c L. SIMOND,  pp. 227²228. 292.c Arnold TOYNpEE, ×?   1951, p. 263. 293.c partolome pENNASSAd, ×?6 
©g11[  
(13:5G121A)f.a., p. 21. 294.c Vezi II, Ãap. I. 295.c T.S. WILLAN, -
 -1976. 296.c Daniel DEFOE, - 
 
-  ed. a V-a, 1945, I, pp. 340²341. 297.c Ibid. 298.c ZbiÃi., I, p. 342.


  299.c T.S. WILLAN,    13::G12@:1964, p. 133. 300. Citat de day pert WESTEdFIELD,

  
0  

=< 133:  123:1915, p. 193. 301- T. S. ASHTON, 6

   =  
 '6  = 1972, pp. 66²67. 302. dene-Martin PILLET, ×?6 
×             &   "

1815, p. 23. 3 °3- J.K. HOdSEFIELD, op. p. 15. 304. Erià J. HOpSpAWM,  =   1963, P. 11 şi Sydney POLLAdD, David W. CdOS SLEY, -
 0  1:6@G14331968, PP. 165²166. #$

305. J. ACCAdIAS DE SEdIONNE, ×  g     I, p. 46. 306.c E. HOpSpAWM,  p. 253. 307.c S.G.E. LYTHE şi J. pUTT, 6     =  
 11::G14541975, pp. 70 şi urm 308. T.C. SMOUT, 6  =    
1973' p. 225. 309.c   pp. 153 şi urm., îndeoseb i p. 155. 310.c T.C. SMOUT, ComuniÃare la Săptămîna de la Prato, 1978. 311. J. ACCAdIAS DE SEdIONNE, × 
?6 
  p. 52. 312.c T.C. SMOUT,  p. 226. 313.c Charles pAEdT-DUHOLANT, -
la + 0   g
        
 
F      Paris, an VIII, I, p. 202. 314. ÄPalisade al Ãăror hotar înainta sau da înapoi după Ãum mergea noroÃul războiului". P. VIDAL DE LA pLACHE,       g  ed. a IV-a, f.a., p. 307. 315. pu nă oa ră J.H. PLUM p, într -un Ãap itol a l Ãărţii sale, 
       = 1973, pp. 178 şi urm., sub n ea şteptatu l titlu : ÄTh e Irish Empire". 316. Christopher HILL, în : M. POSTAN şi C. HILL,     F   
 
 +  0 I, 1977, p. 378. 317.c J.H. PLUMp,  p. 179. 318.c    
   1929. CiÃlurile sînt de fapt aÃtivităţile suÃÃesive ale praziliei: ÃiÃlu l b ă Ãan u lu i, ÃiÃlu l zah ăru lu i, ÃiÃlu l aurului etÃ. 319.c C. pAEdT -DUHOLANT,   I, pp. 320²355. 320.c I. de PINTO,  p. 272. 321.c A.N., A.E., p l, 762, f° 253. Sublinierile îmi aparţin. 322.c   323.c MosÃova, A.E.A., 35/6, 312, f° 162, 9 deÃembrie 1779, 2 februarie 1780. 324.c A.E., CP. An glia, 533, f° 73, 14 martie 1 780. 325.c J.H. PLUMp,  p. 164. 326.c   g     p. 301327.c Pablo PEpdEd,       F      
    g      

F  18 34 , II, p. 12. 328. Jonathan SWIFT,  =:B9 × Y      V sÃrisă în 1 71 3, p ub liÃa ta în 1758, după moartea autoru lu i d in 1745, Ãitată de P.G.M. DICKSON, Ãit., pp. 17 ²l»329.c D. DEFOE,  II, p. 234. 330.c A.N., 257 AP 10. #*"

( ( &&,c &&!,

335. 336. 337. 338. 339. 340. 341. &!% ,c &!&, &!!, 345. 346. 347. 348. 349. 350. 351. 352. 353. 354. 355. 356.

357. 358. 359. 360. 316. 362.

&$&c #*?

7  
  1759, pp. 105²106 ; Ãitat în p art e d e I. d e PINTO,  p. 12 2. Citat de P.G.M. DICKSON,   p. 23. A.N., 257 AP 10. L. C. A. DUFdESNE DE SAINT -LEON,   
  
1824, p. 128. J.p. SAY,   VI, 1829, p. 187. ×de PINTO,  pp. 41²42. P.G.M. DICKSON,  p. 16.   MosÃova, A.E.A., nedatat, 35/6, 3190, f° 114. Arh ivele d in Cra Ãovia, Fondurile Czartor ysk i. 808, f° 253. MosÃova, A.E.A., 3301, f° 11 v°, Simolin, 5²16 aprilie 1782. Museo Correr, P.D., C 903/14. Orville T. MUdPHY, ÄDu Pont de Nemours and the Anglo-FrenÃh CommerÃial Treaty of 1786", în : -    = <1966, p. 574. D. GUEdIN, × × 
  
    
F     . /1245G 1242194G, p. 51. A.N., A.E., p 1, 762, f° 151, 26 iunie 1787. A.E., M. şi D. Anglia, 10. A.N., A.E., p 1, 762. J. SAVAdY,  V, Ãol. 744. M. dUpICHON,  II, p. 354. A.N., A.E., p 1, 762, f° 161.  f° 162.  f° 255. A.E., M. şi D. Anglia, 10, f° 96 şi 106. în sensul de Äeste limpede",  : J. ,$ d. LOGANE, % 

  

     


 F1960, p. 106. Arhivele Voronţov, MosÃova, 1876, IX, p. 44, Londra, 4/15 noiembrie 1785. J. VAN KXAVEdEN, ÄDie histo risÃhe ErsÃhein u n g d er Kor r u pt ion ",     *
: g 
„  

       
        1958, p. 455. A.N., A.E., p 1, 762, f° 255, 18 deÃembrie 1789. d- pESNIEd,  p. 38. P- MATHIAS şi P. O'pdIEN, art. pp. 601-605. T. J. MAdKOVITCH,        '    
    
  

 1976. A 7 -N., G , 1692, f° 34. Alb ert CdEMEd, ÄDie Steuersystem in FrankreiÃh und England am Vorabend der franzosisÃhen devolution", *
 : g  6Y d·à      
 1978, pp. 43²65. J I, pP . 31 Ş i 275.