APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA MONEDEI
Oleg STRATULAT prof.univ prof.univ.. dr. dr.
SUBIECTE 1. 2. 3. 4.
Abordări doctrinare privind originea banilor. Necesitatea Necesitatea şi apariţia banilor. Evoluţia monedei. Banii în arealul românesc.
BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.
Basno C., Dardac N., Floricel C. Monedă. Credit. Bănci, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., 2003. – 374 p. Bran, Paul. Mecanismul monetar. - Chişinău: Ştiinţa, 1991. –P. 31. Berdilă-Cîrlan, Ana. Oboroc Iurie. Monedă şi credit: (scheme, st. de caz, teste). –Ch.: Evrica, 2006. –P. 5-18. Kiriţescu, Costin. Dobrescu, Emilian. Moneda – mica enciclopedie. –Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1998. –P. 31-33; P. 191-193. Manolescu Gh. Monedă şi credit. -Bucureşti: Editura Fundaţiei "România de Mâine", 2003. - 228 p. Monedă şi credit / Turliuc V., Boariu A., Stoica O. - Bucureşti: Editura Economică, Bucureşti, 2005. - 303 p. Деньги. Кредит. Банки: Учебник для вузов / Е.Ф.Жуков, Л.М.Макимова, А.В. Печников и др.; Под ред. академ. РАЕН Е.Ф.Жукова. -2.е изд., перераб. и доп. –М.: ЮНИТИ-ДАНА, 2003. 2003. -C. -C. 8-18. Финансы. Денежное обращение. Кредит. / Под ред. Поляка Г. Б. - 2-e изд. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2004. – C.8-13. Stratulat, Oleg; Stratulat, Olga. The appereance of monetary circulation on the territory of Moldova and its role // Simposia Professorum: materialele sesiunii şt. din 8-9 octombrie 2004/ Univ. Liberă Int. Din Moldova. –Ch.: ULIM; 2005. –P. 140 – 142.
1. ABORDĂRI DOCTRINARE PRIVIND ORIGINEA BANILOR În literatura economică se discută în principal două teorii a provenienţei banilor:
raţionalistă şi evoluţionistă.
DICTRINE PRIVIND PROVENIENŢA MONEDEI
TEORIA RAŢIONALISTĂ
este expusă pentru prima oară în lucrarea lui Aristotel “Etica Nicomah” Nicomah” şi explică provenienţa banilor ca rezultat al unui acord între oameni, care s-au convins că pentru înlesnirea transferării valorii în procesul de circulaţie al acesteia sunt necesare instrumente speciale.
TEORIA RAŢIONALISTĂ ÎN PREZENT
Opinia subiectiv-psihologică referitor la provenenţa banilor persistă până în present în lucrările multor economişti contemporani. Paul Samuielson defineşte banii ca o convenţionalitate convenţionalitate socială artificială. Jonn Kennet Galbreith consideră că fixarea funcţiilor banilor după metalele nobile sau altele obiecte este rezultatul rezultatul unui accord dintre oameni.
TEORIA EVOLUŢIONISTĂ
Teori eoriaa evolu voluț ion ionist istă este conturată pentru prima oară în lucrările lui Adam Smith şi David Ricardo în sec. al XIX-lea, cel mai reprezentant reprezentant exponent al ei a fost economistul german Karl Marx şi explică că provenienţa banilor este rezultatul unui proces evolutiv care indiferent de voinţa oamenilor a condus la separarea unor obiecte din masa totală a bunurilor (mărfurilor) şi ocuparea unui loc deosebit în circulaţia valorii.
TEORIA EVOLUŢIONISTĂ ÎN PREZ PREZENT ENT
Descoperirile istorice ulterioare au extins esenţial aria cunoştinţelor despre bani. Nu s-a găsit nici un document istoric sau arheologic în calitate de argument că banii s-au născut în urma unei înţelegeri. Toată istoria apariţiei şi funcţionării banilor este, în esenţă, evoluţia lor de la concret la abstract şi serveşte drept confirmare a teoriei evoluţioniste a provenenţei banilor.
2. NECESITATEA ŞI APARIŢIA BANILOR Banul este un fenomen obiectiv, generat de nevoile reale ale oamenilor pentru înlesnirea şi echivalarea schimbului de bunuri.
NECESITATEA MONEDEI
CIRCUMSTANŢELE CARE AU DETERMINAT APARIŢIA MONEDEI
APARIŢIA MONEDEI
3. EVOLUŢIA MONEDEI Istoria multimilenară a fenomenului monetar reprezintă, în esenţă, evoluţia conţinutului şi formei monedei. Transformările de formă şi de fond a banului ilustrează evoluţia banului ca o succesiune de epoci, în decursul fiecăreia din ele acesta fiind inedit ca materie şi insolit ca siluetă.
EVOLUŢIA ETALONULUI MONETAR ŞI FORMELOR MONEDEI
TRANSFORMĂRILE DE FOND A MONEDEI
EPOCA BANULUI MARFĂ – demarează odată cu ivirea schimburilor economice;
EPOCA MONEDEI DE AUR este lungă şi interesantă.
laturi EPOCA BANILOR SEMN începe odată cu separarea celor două laturi ale banului şi care s-a extins până în zilele noastre.
EPOCA BANULUI MARFĂ
Semnificaţia acestei epoci în istoria banilor constă în observarea fenomenului valoare, încercarea de măsurare şi inventarea instrumentului de transferare a acesteia. Evoluţia banului demarează odată cu apariţia lui şi în decursul acesteia au loc un şir de mutaţii conceptuale şi tehnice cu referinţă la valoare şi schimb.
FORMELE VALORII
FORMA BANILOR ÎN EPOCA BANULUI MARFĂ Istoria ne furnizează diverse exemple de folosire în funcţie de mediator în operaţiunile de schimb a celor mai diferite obiecte în forma substanţialmaterială a acestora: - blănuri; - peşte; - vite; - pietre de moară; - bolovani; - scoici etc.
EPOCA MONEDEI DE AUR
Inventarea monedei este considerată de istoria economiei o invenţie tot aşa de mare ca şi invenţia scrisului. Celebrul economist român Victor Slăvescu scria că „moneda este tot atât de necesară schimbului de bunuri şi servicii economice, pe cât este de necesar graiul pentru înţelegerea oamenilor între ei.
METALELE NOBILE ÎN ROL DE MONEDĂ Dezvoltarea meşteşugurilor, şi în particular obţinerea şi prelucrarea metalelor (iniţial acestea au fost arama, fierul sau diferite aliaje, cum ar fi bronza), a condus la fixarea rolului de mediator în schimburi după lingourile de metal. Pe măsura creşterii bogăţiei sociale rolul echivalentului general s-a fixat de metalele nobile - argint şi aur . Ele, datorită unui şir de însuşiri cum ar fi omogenitatea, divizibilitatea, duritatea în timp, şi unor particularităţi speciale - raritate, transportabilitate, valoare înaltă a unor volume neînsemnate, dar şi altor atribute utile, au fost sortite să exercite rolul de metale monetare o perioadă de aproape trei milenii din istoria omenirii.
APARIŢIA MONEDEI PROPRIU-ZISE Primele monede pot fi considerate cele bătute sporadic în sec. al XI-lea î. Hr. În China, circulau monezi metalice în sec. X înainte de naşterea lui Cristos. Herodot ne informează că prima monedă bătută din metal în Europa ar data din secolele VII sau VI î. Hr., locul ei de origine fiind Lydia. Dacă ar fi să îl credem pe lexicograful Pollux, regele Gyges al Lydiei, autorul prezumat al acestei monezi, n-ar avut alt merit decât că şi-a pus pecetea pe bucăţi ovoidale de electrum, aliaj de aur şi argint. Adevăratul părinte al monezii metalice ar fi fost Phidon, regele din Argos, care a trăit înaintea lui Gyges, de vreme ce a prezidat Jocurile Olimpice în anul 748 înainte de naşterea lui Cristos. Această presupunere este confirmată de alte izvoare, ca de pildă de Cronica din Paros.
MONEDĂ DIN LIDIA
STATER DE ARGINT DIN AEGINA
APUNEREA BANULUI MARFĂ Separarea celor două laturi ale banului – banulmarfă şi banul-semn – a fost punctul în care forma monedei s-a detaşat de conţinutul ei valoric valoric (etalonul monetar), fiecare din acestea având în continuare evoluţie separată. Banul-marfă a fost scos pentru totdeauna din circuitul monetar. monetar. De acum înainte va circula circula numai banul-semn. Acesta, Acesta, pierzând pierzând valoarea valoarea intrinse intrinsecă că şi devenin devenindd reprezentant al valorii, obţine caracter de credit.
EPOCA BANILOR SEMN
Odată cu separarea celor două laturi ale banului începe o nouă fază în evoluţia formei banului, pe care o vom intitula epoca banilor semn, perioadă care s-a extins până în zilele noastre.
FORMELE BANILOR DIN EPOCA MONEDEI SEMN
În epoca monedei-se monedei-semn mn banii îmbracă forma: banilor de hârtie, banilor de cont, instrumentelor pieţei monetare:
cambia; biletul la ordin; cecul;
BANII DE HÂRTIE
Odată cu dezvoltarea schimbului nevoile de ban-marfă, respectiv de metale preţioase cresc, în timp ce producerea lor rămâne limitată. Apare un dezechilibru între cererea şi oferta de metale.
FACTORII CARE AU DETERMINAT APARIŢIA BANILOR DE HÂRTIE
ştergerea naturală a monedelor în procesul de circulaţie; stricarea ilegală a pieselor monetare din metal nobil de către falsificatori; stricarea conştientă a monedei metalice de autorităţile publice:
micşorarea conţinutului metalic al monedei cu scopul scopul obţinerii venitului suplimentar în visterie; confecţionarea substituenţilor banilor pe suport ieftin; emisiunea de către visterie a banilor cu curs impus artificial etc.
DATĂRI PRIVIND APARIŢIA BANILOR DE HÂRTIE
pentru punerea în circulaţie a banilor de hârtie statul a parcurs o lungă cale de la apariţia primelor monede (China sec. al Xl-lea î. Hr.) şi organizarea primului sistem monetar naţional (Lidia sec. al VI - lea î.Hr.) până la primii bani de hârtie (China, sec. al XII-lea d.Hr.); emiterea monedei de hârtie în Imperiul Britanic demarează în a. 1690, iar din 1697 emisiunea bancnotelor este monopolizată de Banca Angliei. în Rusia Rusia banii banii de hârtie hârtie (asigna (asignaţii) ţii) au fost pu puşi şi în circula circulaţie ţie în a. 176 17699 în timpul timpul domnie domnieii Ecaterinei a II-a.
PRIMII BANI DE HÂRTIE DIN CHINA
PRIMII BANI DE HÂRTIE DIN RUSIA (ASIGNAŢIILE) EMIŞI DE ECATERINA II
BANII DE CONT
Reprezintă disponibilităţile aflate în conturile bancare devin operabili, totodată sa sesizat nu numai existenţa lor, dar şi comoditatea, rapiditatea şi avantajele transferurilor între conturi.
În prezent banii de cont reprezintă principala componentă a masei monetare în circulaţie.
INSTRUMENTELE PIEŢEI MONETARE Naşterea instrumentelor de plată provine dintr-o veche practică comercială de achitare a plăţilor printrun efect de comerţ, care în a doua jumătate a secolului al XII-lea în Europa Occidentală ia amploare. Marii negustori, pentru efectuarea plăţilor, tot mai frecvent apelau la scrisorile de schimb. Mai târziu, în secolul al XVII-lea au fost create noi instrumente – tratele comerciale. Scrisoarea de schimb şi tratele comerciale nu au valoare intrinsecă şi reprezintă un angajament al celui ce le emite de a plăti la o anumită dată o anumită sumă.
TIPURILE INSTRUMENTELOR PIEŢEI MONETARE Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plată folosit în activitatea comercială internă şi internaţională, care sub diverse forme şi cu unele modificări funcţionale se foloseşte şi astăzi. Din punct de vedere istoric, cambia a apărut în China prin anii 500 – 600, apoi sa extins în Italia. Comerţul dintre Extremul Orient şi Europa era mijlocit de arabi şi italieni şi cambiile au devenit un instrument de plată internaţional pentru comercianţi. Cambia reprezintă un titlu negociabil care face dovada existenţei unei creanţe într-o sumă concretă şi plătibilă imediat sau pe termen scurt, de regulă, până la 90 zile. Biletul la ordin este o forma mai simpla a cambiei care reflecta relaţiile numai dintre doi parteneri - beneficiar şi plătitor. Emitentul biletului la ordin este plătitorul care se angajează ferm să plătească la scadenţă suma înscrisă pe document. Cecul este un înscris prin care o persoană dă ordin unei bănci, la care are fonduri, să plătească o sumă de bani unei terţe persoane.
EVOLUŢIA ETALONULUI MONETAR
Cu toate că evoluţia etalonului monetar nu a mers în pas cu evoluţia formei monedei, acesta a suportat transformări esenţiale.
ETAL ET ALON ONUL UL MONE MONETA TAR R SU SUBS BSTA TAN NȚ IA IAL L– MATERIAL
În epoca banilor-marfă, când aceștia îmbrăcau forma substanțial – materială a obiect obiectelor elor care care evol evoluau uau în func funcție de de bani, bani, valoarea monedei era identică cu valoarea obiectului respectiv. Etalonul monetar în perioada descrisă avea valoare determinată de importanța și semnif semnifica icația bunului bunului folosi folositt în interme intermedier dierea ea schim schimbul bului ui,, de subs substa tannța mater materia ială lă a acestuia.
ETALONUL MONETAR AUR-MONEDĂ
s-a instituit odată cu apariţia monedei propriuzise, denotă că piesă confecţionată din aur, se păstrează pentru o anumită perioadă şi după îmbrăcarea de către monedă a formei banilor de hârtie şi a banilor de cont.
ETALONUL MONETAR AUR-LINGOU După intrarea în circulaţia largă a banilor de hârtie şi banilor de cont şi consolidarea tendinţei de declin a cererii de monedă de aur, s-a observat inutilitatea baterii monedei de aur în proporţii mari. Acum Acum a devenit devenit suficientă suficientă stabilirea stabilirea conţinutul conţinutului ui de aur în unităţi de greutate pentru o unitate monetară, iar aurul să fie păstrat în lingouri în rezervele băncii emitente. Aşa are loc o transformare a conţinutului valoric a monedei, care de acum în colo devine etalon monetar aur-lingou . În aşa mod, mod, etalonul etalonul monetar monetar materializ materializat at în aur, rămas rămas în depozitul băncii, îşi îndeplineşte funcţia de măsurător al valorii fără a fi prezent nemijlocit la această operaţiune.
ETALONUL MONETAR AUR-DEVIZE În funcţie funcţie de garant garant valoric, valoric, de rând cu aurul aurul depozita depozitatt în bancă, au fost admise şi alte active: efecte comerciale publice, creanţe asupra producţiei aflate pe piaţă, efecte bancare etc. În aşa mod, mod, echilibru echilibrull dintre dintre banii-se banii-semn mn şi banii-ma banii-marfă, rfă, datorită modificării esenţiale a conţinutului substanţialmaterial al etalonului monetar, a fost menţinut. În aceste împreju împrejurări rări se instituie instituie sistemul sistemul monetar bazat bazat pe etalonul monetar aur-devize. Acest mecanism a funcţionat suficient de lung timp şi destul de eficient, aurul servind convertibilitatea banilor de hârtie şi de cont şi exercitând funcţia de măsură a valorii.
ETALONUL PUTERE DE CUMPĂRARE
Masa de bani-semn în formă de bani de hârtie şi de cont aflată în circulaţie pe pieţele naţionale şi internaţionale îşi găseşte expresie valorică în ansamblul de bunuri cotate pe aceste pieţe. Puterea de cumpărare a unei unităţi monetare exprimă volumul de mărfuri şi servicii care pot fi achiziţionate cu această unitate într-o perioadă şi pe o arie geografică determinată,comparativ cu o altă perioadă luată ca bază de comparaţie.
4. BANII ÎN AREALUL ROMÂNESC
MONEDE EMISE ÎN HISTRIA
STATER – THRACIA
DENARI - IMPERIUL ROMAN ALE ÎMPĂRAŢILOR TRAIAN ŞI HADRIAN
MONEDE ROMÂNEŞTI DIN TIMPUL DOMNIEI LUI VLADISLAV I VLAICU
Cele mai vechi monede româneşti datează din timpul domniei lui Vladislav I Vlaicu (1364-cca 1377). Sistemul monetar introdus de acesta în jurul anului 1365 cuprindea trei valori: ducaţi, cu o greutate medie de 1,05 grame, dinari (0,70 grame = 2/3 ducat) şi bani (0,35 grame = 1/2 dinar = 1/3 ducat). Primele monede ale Ţării Româneşti prezintă pe avers, de regulă, un scut despicat, având în primul câmp opt fascii, iar pe revers un coif închis, surmontat de o acvilă conturată, cu cruce în cioc.
DUCAT EMIS ÎN VREMEA LUI VLAICU VODĂ ÎN MUNTENIA
DUCAT EMIS ÎN VREMEA LUI VLAICU VODĂ ÎN MUNTENIA
½ GROŞI
AŞPRI TURCEŞTI
MONEDE EMISE PE TIMPUL DOMNIEI LUI ŞTEFAN CEL MARE
CONTINUARE
TALER-LEU
ȘI ÎN FINAL
SUCCES!!!
