Evanghelii Apocrife Evanghelia Lui Petru

Evanghelia lui Petru

EVANGHELIA LUI PETRU

I

1. Şi pentru că nici unul dintre iudei nn -a vrut săsă-şi spele mâinile - nici Irod, nici ridicat în picioare. judecătorii - Pilat s-a ridicat zicându- le: "Faceţi totul precum 2. Atunci regele Irod a poruncit să-l să -l ia pe Domnul zicându-le: v-am zis!". II

3. Acolo se afla şi Iosif din Arimateea, prietenul lui Pilat şi al Domnului. Ştiind el că au de gând săsă-l răstignească, ss -a dus la Pilat şi a cerut trupul Domnului, ca să-l să-l îngroape. 4. Pilat a trimis la Irod săsă-i ceară trupul. 5. Şi Irod ii-a zis: "Frate Pilat, dacă nu ll--ar fi cerut nimeni, noi înşine l-am l-am fi îngropat, căci se apropie ziua sabatului şi în Lege stă scris că soarele nu trebuie să apună peste vreun cadavru". Aşadar ll-au încredinţat poporului iudeilor cu o zi înainte de sărbătoarea azimilor. III

6. Iar aceştia, luând pe Domnul, îl tot înghionteau în fugă şi ziceau: "Să-l "Să -l schingiuim pe Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu, căci toată puterea lui este acum acum în mâinile noastre!". noastre!". 7. După aceea ll -au îmbrăcat în purpură şi ll -au aşezat pe scaunul judecătorului zicându-i: zicându- i: "Să judeci cu dreptate, Rege al Israelului!". 8. Cineva a luat o cunună de spini şi a pus-o pus -o pe capul Domnului. 9. Şi unii care se aflau acolo îl scuipau în ochi, alţii îl loveau peste faţă, iar alţii îl tot împungeau cu o trestie rănindurănindu-i trupul. Câţiva îl biciuiau zicând: "Asta-i "Asta-i cinstirea ce i se cuvine Fiului lui Dumnezeu!". IV

de- o parte şi de alta a Domnului. Iar 10. Apoi au luat doi răufăcători şi i-au i -au crucificat de-o n-ar fi simţit nici o durere. Domnul tăcea, ca şi cum n-ar 11. Şi ridicând crucea în picioare au scris pe ea: "Acesta este regele Israelului!". 12. I-au I-au pus veşmintele în faţa crucii, apoi le -au luat unul câte unul şi le-au le -au tras la sorţi. 13. Dar unul dintre cei doi răufăcători a strigat la ei certându-i: "Noi suferim chinurile morţii pentru relele pe care lele -am făcut; cu ce vv -a greşit însă Mântuitorul oamenilor?". 14. Atunci au prins şi mai cumplită ură pe El şi au poruncit să nu i se zdrobească picioarele, ca să moară în chinuri chinuri.. V

15. Era în miezul zilei când întunericul a cuprins Iudeea. Atunci s-a stârnit o mare zarvă şi toţi se temeau să nu apună soarele, căci Iisus trăia încă. Doar în Lege stă scris că soarele nu trebuie să apună peste un cadavru. 1


16. Atunci unul dintre ei a zis: "Daţi"Daţi-i să bea fiere cu oţet!". Şi după ce le-au le -au amestecat i-au i-au dat să bea. 17. Au săvârşit de toate şi ss--au umplut până peste cap de păcate. 18. Mulţi umblau cu făclii aprinse crezând că ss -a făcut noapte. ea mea, acum m-ai m- ai părăsit!". Zicând 19. Şi Domnul a strigat: "Puterea mea, puter ea acestea a fost ridicat la cer. 20. Atunci catapeteasma Templului s-a s- a rupt în două. VI

21. După aceea au smuls cuiele din palmele Domnului şi i -au aşezat trupul pe pământ. Iar pământul pământul ss-a cutremurat şi spaimă mare s-a s-a f ăcut. ăcut. 22. Când a ieşit soarele au văzut că era ceasul al nouălea. 23. Iudeii s-au s-au bucurat foarte tare şi au dat trupul lui Iosif din Arimateea, ca să -l îngroape. Acesta văzuse tot binele pe care ll -a făcut Iisus. 24. Luând pe Domnul l-a l- a spălat, lîntr-o pânză de in şi l-a l-a înfăşurat înfăşurat într-o l -a astrucat în propriul lui mormânt cunoscut cunoscut sub numele numele de Grădina lui Iosif". Iosif". VII

25. Atunci iudeii, bătrânii şi preoţii, dândudându -şi seama ce rău şişi -au făcut singuri, au început să se lovească cu pumnii în piept şi să se tânguie: "Vai de păcatele noastre; iată, se apropie judecata şi sf ârşitul Ierusalimului!". 26. Eu sufeream laolaltă cu ai mei, dar ne ţineam ascunşi, cu toată durerea din inima noastră. Căci eram căutaţi ca răufăcători şi ca unii care vroiau să dea foc Templului. VIII

27. După aceea am ţinut post, nene -am aşezat şi am jelit toată ziua şi toată noaptea până la sabat. sabat. 28. Atunci s-au s- au adunat doctorii, fariseii şi bătrânii căci auziseră că poporul murmură întâmplat atâtea minuni, să şi se loveşte cu pumnii în piept zicând: "Dacă la moartea lui s -au întâmplat ânt". ştiţi că e un mare sf ânt". 29. Înspăimântaţi, bătrânii ss-au dus în grabă la Pilat şi l-au rugat: 30. "Dă"Dă-ne câţiva soldaţi care să păzească mormântul aceluia, pentru ca nu cumva poporu l să creadă că el a înviat din morţi şi să se ucenicii lui să vină şi să-i să -i fure trupul iar poporul răzbune pe noi". 31. Pilat l-a l-a trimis pe centurionul Petronius împreună cu mai mulţi soldaţi, ca să păzească păzească groapa. Doctorii Doctorii şi bătrânii iudeilor ii-au însoţit. 32. Toţi cei de acolo, împreună cu centurionul şi soldaţii, au răsturnat o piatră uriaşă peste intrarea mormântului. 33. Apoi au lipit pe ea şapte peceţi şi încropinduîncropindu -şi un adăpost au rămas de strajă. IX

34. În ziua sabatului, dis-de-dimineaţă, dis-de- dimineaţă, o mulţime de oameni din Ierusalim şi din împrejurimi a venit venit să vadă mormântul pecetluit. 35. În noaptea de dinaintea duminicii, pe când soldaţii făceau de strajă câte doi, s -a auzit un glas puternic în cer. 2


36. Şi au văzut cerurile deschizândudeschizându -se, iar doi bărbaţi strălucitori ca soarele au coborât din ele şi s-au s-au apropiat de mormânt. 37. Şi piatra care fusese aşezată la intrare ss -a dat singură la o parte; atunci, descoperindu-se descoperindu-se mormântul, cei doi tineri au intrat în el. X

38. Văzând soldaţii una ca asta s -au dus şi ii -au trezit pe centurion şi pe bătrâni. 39. Tocmai Tocmai le povesteau ce văzuseră, când iarăşi se arată, de data aceasta trei bărbaţi ieşind din mormânt - doi dintre ei sprijinindu-l pe al treilea - şişi-n urmă, însoţindu-i, însoţindu-i, o cruce, 40. iar capetele primilor doi ajungeau până la cer în timp ce capul Aceluia pe p e care-l ţineau de mâini trecea dincolo de ceruri. 41. Şi au auzit un glas de sus zicând: "Ai dus vestea celor adormiţi?". 42. "Am dus-o", dus-o", a venit răspunsul dinspre cruce. XI

43. Atunci toţi cei de faţă au început să se sfătuiască între ei dacă să meargă să -l înştiinţeze pe Pilat. 44. Şi pe când discutau ei, iată că din nou se deschid cerurile şi un om coboară şi intră în mormânt. 45. Îndată cei din preajma centurionului au părăsit mormântul pe care -l păzeau, au i-au povestit tot ce văzuseră. Iar la sfârşit au zis cu glas alergat în toiul nopţii la Pilat şi şi i-au l ui Dumnezeu". cutremurat: "Într-adevăr "Într-adevăr era Fiu al lui m- am pătat cu sângele Fiului lui 46. Şi răspunzându răspunzându-le Pilat a zis: "Eu nu m-am l ui Dumnezeu. Voi singuri aţi hotărât aşa". apropiat cu toţii şi l47. După aceea s-au s -au apropiat l-au rugat stăruitor să poruncească centurionului şi soldaţilor să nu vorbească despre cece -au văzut, 48. "căci, ziceau ei, mai degrabă să avem de ispăşit un păcat mare în faţa lui Dumnezeu decât decât să cădem în mâinile iudeilor şi să fim omorâţi cu pietre". 49. Iar Pilat a poruncit centurionului şi soldaţilor să nu vorbească. XII

50. În zorii zilei de duminică Maria Magdalena, ucenica Domnului - care nu făcuse la mormântul Domnului cele ce făceau de obicei femeile în amintirea morţilor dragi, şi asta as ta numai de frica iudeilor  51. a luat cu ea câteva prietene şi ss -a dus la locul unde a fost aşezat trupul lui Iisus. 52. Dar se temeau ca nu cumva să le vadă iudeii şi ziceau: "Dacă n -am putut plânge şi jeli în ziua când ll -au răstignit, măcar s-o s-o facem acum, la mormânt. 53. Cine însă ne va da la o parte piatra de pe gura mormântului, pentru ca noi, intrând, să putem sta lângă el şi împlini cele de cuviinţă? 54. Căci uriaşă mai era piatra aceea şi ne temem să nu ne vadă careva. Dacă nu vom reuşi s-o s-o urnim din loc, măcar să punem la intrare tot cece -am adus întru pomenirea lui şi să bocim lovindu-ne cu pumnii în piept pân-o pân- o trebui să ne întoarcem la casele noastre". XIII

3


55. Şi când au sosit au găsit mormântul deschis. SS -au apropiat şi privind cu luareluareaminte înăuntru au văzut în mijlocul mormântului un tânăr minunat la înfăţişare, îmbrăcat într-un într-un veşmânt strălucitor, care le-a le -a zis: 56. "De ce-aţi ce-aţi venit? Pe cine căutaţi? Pe Cel carecare -a fost răstignit? A înviat şi s-a s -a dus. Iar dacă nu credeţi, aplecaţiaplecaţi -vă şi vedeţi că nu mai este pe locul unde a fost întins. Căci a înviat şi s-a s-a întors acolo de unde a fost trimis". 57. Atunci femeile au fugit f ugit înspăimântate. XIV

58. Sosi şi ultima zi a azimilor. Mulţi începură să se întoarcă la casele lor, căci sfârşite. sărbătoarea era pe sfârşite. 59. Noi, cei doisprezece ucenici ai Domnului, plângeam şi eram trişti. Ne-am Ne -am întors acasă zdrobiţi de cele întâmplate. 60. Iar eu, Simon Petru, şi fratele meu, Andrei, am luat năvoadele şi ne -am îndreptat spre mare. Cu noi se afla şi Levi, fiul lui Alfeu, cel pe care Domnul... (continuarea s-a pierdut) (Vezi şi alte Evanghelii apocrife: http://www.scribd.com/people/documents/236910billydea , n.r.)

4

Evanghelii Apocrife Evanghelia Lui Petru

Recommend Documents