Evanghelii Apocrife Pstorul Lui Herma

Păstorul lui Herma Herma

Păstorul lui Herma Introducere

Păstorul lui Herma este o carte apocrif ă cu referire la Noul Testament. În ea se imaginează imaginează biserica Domnului ca un turn. Turnul acesta, ca şi toate turnurile de altfel, era construit din pietre. Este vorba despre acele pietre care suportau o astfel de activitate şi puteau fi folosite la o asemenea construcţ construc ţie. Apoi se ia fiecare tip de piatr ă şi se explică explică de ce a fost sau nu fost folosită folosit ă la construcţ construcţia turnului. Cartea poate fi interesant ă mai ales în ceea ce priveş priveşte explicaţ explicaţia cu privire la pietrele folosite pentru acesta zidire. Explic ă de ce sunt unele pietre ciuntite, cră cr ăpate, fisurate, rotunde, pă p ătrate, şi aplică aplică acestea la viaţ via ţa creş creştinului. Însă Însă pentru că că este o carte apocrif ă, cel care o citeş cite şte trebuie să să ştie să să discearnă discearnă şi să deosebească deosebeasc ă lucrurile bune (dacă (dac ă sunt) de cele care sunt mai puţ pu ţin bune. Cartea I - Vedeniile Vedenia I

- Cel ce m-a crescut crescut mă mă vânduse unei oarecare Rode în Roma. Dup ă mulţi mulţi ani am cunoscut-o iarăşi iarăşi şi am început să să o iubesc ca pe o soră. soră. După După câtva timp am vă văzut-o scă scăldându-se în râul Tibru, i-am dat mâna şi am scos-o din râu. Vă V ăzând frumuseţ frumuseţea ei, mi-am zis în inimă inimă : „Ce fericit aş aş fi dacă dacă aş avea o astfel de femeie, atât ca frumuseţe frumuseţe cât şi ca purtare”. purtare”. Numai atât am gândit, iar nimic altceva. După Dup ă câtva timp, pe când mă m ă duceam spre Cumae şi slă slăveam pe cale f ăpturile lui Dumnezeu, cât sunt de mari, de însemnate şi de puternice, am adormit mergând şi un duh m-a m-a luat şi m-a dus pe un drum anevoie de umblat, pe care nici un om nu putea merge, c ăci era un loc pră prăpăstios şi rupt de ape. Trecând deci râul acela am ajuns la un loc şes şi îngenunchind am început să s ă mă rog Domnului şi să îmi mărturisesc păcatele. Pe când mă mă rugam se deschise cerul şi văzui pe femeia aceea pe care o poftisem, salutându-mă salutându-mă din cer zicându-mi: cer zicându-mi: - Bucură Bucură-te Hermo! Uitându-mă Uitându-mă spre ea, îi zisei : - Doamnă Doamnă, ce faci acolo ? Ea îmi ră răspunse : - Am fost ridicată ridicat ă aici, ca să arăt arăt Domnului păcatele tale. Zic ei: - Tu eşti eşti acum acuzatoarea mea ? - Nu, zise, dar ascultă ascult ă cuvintele pe care ţi le voi spune. Dumnezeu care locuieşte locuieşte în ceruri şi a f ăcut din nimic lucrurile ce sunt, şi le-a înmulţit şi le-a creasc ă pentru le-a înmulţit le-a f ăcut ăcut să crească biserica Sa cea sfântă sfânt ă este supărat supărat pe tine pentru că ai păcătuit către mine. Răspunzând îi zisei: - Păcătuit-am către tine? În ce fel? sau ţi-am grăit vreodată vreodată cuvânt neruşinat? neruşinat? Nu teătuit-am către ţi-am grăit team socotit întotdeauna ca pe o zeiţă zei ţă?? Nu te-am respectat în toat toatăă vremea ca pe o soră sor ă femeie? necurate? pentru ce susţii susţii împotriva mea pe nedrept aceste fapte rele şi necurate? Ea râzând îmi zise: - În inima ta s-a suit pofta de ceva r ău, oare nu ţi se pare că pentru un bărbat drept este o faptă fapt ă rea, dacă dacă se suie în inima lui pofta rea? Este, da, păcat p ăcat şi încă încă mare, îmi zise, că c ăci bărbatul drept doreşte doreşte numai lucruri drepte. Când doreşte doreşte deci lucruri drepte slava lui este bine asigurată asigurată în ceruri şi Domnul se arată arată milostiv în orice împrejurare. Dimpotrivă, Dimpotrivă, cei ce ce se gândesc în inimile lor la ră r ău îşi atrag moartea şi robia şi mai ales aceia care caută caută să câştige lumea aceasta, care iubesc bog bogăţia c ăi sufletele ăţia şi nu ţin la bunurile viitoare. Se vor căi 1 1

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.










lor pentru că că nu au nă n ădejde ci s-au nesocotit pe ei şi viaţ viaţa lor. Tu însă îns ă roagă roagă-te lui Dumnezeu sfinţilor. şi El va ierta păcatele tale şi ale casei tale întregi şi ale tuturor sfinţ 2. După După ce vorbi ea cuvintele acestea, se închiser ă cerurile iar eu eram cu totul cuprins de teamă team ă, groază groază şi întristare, că căci ziceam în mine, „Dacă Dacă şi pă păcatul acesta mi se scrie în cartea judecăţ judecăţii ii cum mă mă voi mai putea mântui? Sau cum voi îmblânzi pe Dumnezeu pentru păcatele mele să săvârşite vârşite cu fapta? Şi cu ce cuvinte voi ruga pe Domnul ca s ă îmi fie milostiv?” milostiv?”. Pe când cugetam şi socoteam socoteam acestea în inima mea, v ăd înaintea mea un fotoliu mare şi alb ca ză zăpada. Şi veni o femeie bă b ătrână trână îmbră îmbrăcată cată în veşmânt foarte strălucitor, cu o carte în mâini, se aş a şeză eză singură singură şi mă mă salută salută cu cuvintele : - Bucură Bucură-te Hermo ! Iar eu plin de întristare îi zisei plângând : - Doamnă Doamnă bucură bucură-te. Ea îmi zise : - Pentru ce eşti eşti aşa trist Hermo Hermo ? erai erai răbdă bdător anevoie de supă sup ărat şi în toată toată vremea râzând, pentru ce eş e şti acum atât de posomorât la faţă fa ţă şi nu vesel? Iar eu îi ră răspunsei: - Din pricina unei femei nobile care zice ca am p ăcătuit că către ea. Şi ea zise: - Nicidecum nu este asupra robului lui Dumnezeu lucrul acesta, dar în inima ta s-a suit pofta rea. Un astfel de gând poate îns ă să aducă aducă păcat asupra robilor lui Dumnezeu că c ăci este un gând ră r ău şi înspă înspăimântă imântător pentru un suflet cu totul cinstit şi dovedit ca bun, dacă dac ă doreş doreşte o faptă faptă rea şi mai ales pentru tine Hermo care e şti înfrânat şi te abţii abţii de la orice poftă poft ă rea fiind plin de toată toat ă nevinovăţ nevinovăţia ia şi de mare curăţ cur ăţie. ie. 3. Dar nu pentru aceasta este Dumnezeu sup ărat pe tine ci pentru ca să s ă întorci pe copii tăi tăi care au păcătuit că către Domnul şi către voi pă părinţ rinţii lor, căci căci în iubire oarbă oarbă către copiii tă tăi nu ai povăţ povăţuit uit casa ta ci ai lă l ăsat-o să să se strice îngrozitor. Pentru aceasta este Domnul supărat supărat pe tine. Totuş Totuşi va tă tămădui toate relele să s ăvârş vârşite mai înainte în casa ta, că c ăci pentru pă păcatele şi nelegiuirile lor ai pierdut în afacerile tale negustoreş negustore şti. Dar milostivirea cea bogată bogat ă a Domnului sînt ări şi se va restabili în slava s-a plecat spre tine, şi casa ta se va întă Lui, numai să s ă nu fi uşuratic, uşuratic, ci cu inima bun bunăă, şi întă întăreş reşte casa ta că c ăci precum fierarul ciocănind ciocănind lucrul să său face ce voieşte voie şte tot aşa şi sfatul cel drept repetat zilnic stă stăpâneş pâneşte toată toată răutatea. Nu înceta să să sf ătuieşti tuieşti pe copiii tă tăi, Că C ăci ştiu că că dacă dacă se vor pocă poc ăi din toata inima, vor fi scriş scrişi împreună împreună cu sfinţii sfinţii în că cărţile vieţ vieţii. După După ce se sfârş sfârşiră iră vorbele acestea ale ei, mă m ă întrebă întrebă: - Voieşti Voieşti să asculţi asculţi să îţi citesc ceva ? - Voiesc Doamnă! Doamn ă! Citeşte Citeşte-mi. -mi. - Fii dar ascultător, ascult ător, îmi spuse ea, şi ia seama la măririle măririle lui Dumnezeu. Atunci în chip mă măreţ reţ şi minunat am auzit lucruri de care nu pot să s ă îmi aduc aminte, căci toate cuvintele erau îngrozitoare, a şa că c ă nu poate cineva să s ă le poarte. Numai vorbele de pe urmă urmă mi le amintesc căci c ăci erau folositoare şi blânde:” blânde:” Iată Iată Dumnezeul puterilor care a creat lumea cu putere nevă nev ăzută zută şi neîntrecută neîntrecută şi cu mare înţelepciune înţelepciune şi a îmbrăcat îmbrăcat zidirea cu frumuseţe frumuseţe prin slă slăvita Lui voinţă voinţă şi cu Cuvântul cel puternic a întărit în tărit cerul şi a întemeiat pământul pe ape şi cu a Sa înţelepciune înţelepciune şi pronie a zidit biserica Sa cea sfântă sfântă pe care a şi binecuvântat-o. Iată Iat ă Acesta va schimba cerurile, munţ mun ţii, dealurile şi mările şi toate se fac netede pentru cei aleş ale şi ai să săi ca să să le împlinească împlinească f ăgăduinţ duinţa pe care le-a f ăcut-o cu multă multă slavă slavă şi bucurie, dacă dacă vor ţine legile lui Dumnezeu pe care le-au primit cu credin ţă mare” mare”.










Ea îmi zise: - Acestea de la urmă urm ă sunt pentru cei drepţ drep ţi, iar cele de mai înainte pentru p ăgâni şi pentru cei ce s-au lepă lep ădat de credinţă credin ţă.. Pe când vorbea ea cu mine, se arat ă doi bă bărbaţ rbaţi, o ridicară ridicară pe braţ braţe şi plecară plecar ă spre răsărit unde fusese dus şi fotoliul. Veselă Veselă plecă plecă şi depă depărtându-se îmi zise : - Fii cu curaj, Hermo! Vedenia II

Mergând spre Cumae, pe aceeaş aceea şi vreme ca şi anul trecut, mi-am adus aminte aminte pe cale de vedenia de dinainte şi iarăş iarăşii mă mă apucă apucă Duhul şi mă mă duse în acelaş acela şi loc unde mă m ă dusese să mă rog Domnului şi şi anul trecut. Ajungând deci în locul acela plecai genunchii şi începui să s-ă s-ă slă slăvesc numele Lui, că c ă m-a socotit vrednic şi mi-a f ăcut cunoscute pă p ăcatele mai înainte. După După ce mă m ă ridicai de la rugă rug ăciune, vă văzui înaintea mea pe b ătrâna pe care o vă v ăzusem şi anul trecut, plimbându-se încoace şi în colo şi citind cu glas tare pe o carte. - Poţ Poţi tu, îmi zise ea, să s ă vesteş vesteşti acestea aleş aleşilor lui Dumnezeu ? Răspunsei: - Doamnă Doamnă, atâtea nu pot ţine minte, dă dă-mi însă însă cartea ca să s ă o copiez. - Ia-o, îmi zise, şi să să mi-o dai înapoi. O luai şi retră retrăgându-mă gându-m ă într-un loc de pe câmp, am copiat-o liter ă cu literă literă, căci nu aflam silabele. Sfârş Sfârşind de copiat cartea deodat ă îmi fu smulsă smulsă cartea din mână mână, de cine nu am vă văzut. 2. După După ce postii cincisprezece zile şi mă rugai mult că către Domnul, mi se descoperi înţ înţelegerea acestei scrieri. Cele scrise erau: ”Copii tă tăi Hermo au pă păcătuit că către Dumnezeu, au def ăimat pe Domnul şi cu mare ră r ăutate au tră tr ădat pe pă părinţ rinţii lor. S-au f ăcut tră trădători de pă părinţ rinţi dar folos nu au avut de tr ădarea lor ci au adă ad ăugat la pă păcatele lor desfrână desfrân ări şi tot felul de răutăţ utăţii şi astfel s-a umplut mă m ăsura f ărădelegilor lor. Fă Fă cunoscut însă însă aceste cuvinte tuturor copiilor tă tăi şi soţ soţiei tale care pe viitor îţi sor ă, că căci nici ea nu îşi p ăzeş zeşte limba cu îţi va fi ca o soră îşi pă care pă păcătuieş tuieşte, dar auzind cuvintele acestea şi-o va pă păzi şi va afla milă mil ă. După După ce le vei face cunoscut cuvintele acestea acestea pe care mi le-a poruncit poruncit St ăpânul ca să să ţi le descopă descop ăr atunci se vor ierta lor toate pă p ăcatele pe care le-au să s ăvârş vârşit mai înainte şi tuturor sfinţ sfinţilor care au păcătuit până până în ziua aceasta, dacă dac ă se vor pocă pocăi din toată toată inima lor şi vor îndepă îndepărta din inimile lor îndoiala, Că Căci pe slava Sa a jurat Stă St ăpânul cu privire la aleş ale şii săi că dacă dacă şi după după această aceast ă zi hotă hotărâtă râtă se va mai pă p ăcătui, nu se vor mai mântui, că c ăci pentru cei drepţ drepţi pocă pocăinţ inţa are sfârş sfârşit. Zilele pocă pocăinţ inţei s-au împlinit pentru sfinţ sfin ţi iar pentru pă p ăgâni este pocă poc ăinţ inţa până până în ziua de apoi. Să S ă spui deci că c ăpeteniilor bisericii ca să s ă îşi căile pentru dreptate pentru îşi îndrepte că ca să s ă primească primească din plin şi cu multă multă slavă slavă f ăgăduinţ duinţele. Fiţ Fiţi deci statornici cei care să s ăvârş vârşiţi dreptatea şi nu vă vă îndoiţ îndoiţi pentru trecerea voastră voastr ă în viaţ viaţa cealaltă cealaltă împreună împreună cu sfinţ sfinţii îngeri. Fericiţ Fericiţi sunteţ sunteţi toţ toţi care ră răbdaţ bdaţi marea asuprire viitoare şi câţ câţii nu vor tă tăgădui viaţ viaţa lor, că căci să să jurat Domnul că c ătre Fiul Să Său că că cei ce au tă t ăgăduit pe Domnul lor s-au lipsit de via ţă veş veşnică nică. Adică Adică cei ce Îl vor tă t ăgădui în zilele viitoare, că c ăci celor ce L-au tă t ăgăduit mai înainte le-a fost milostiv pentru multa Sa îndurare. 3. Iar tu Hermo, să să nu pă păstrezi ura copiilor tă t ăi nici să să părăseş seşti pe sora ta pentru ca s ă fie curăţ curăţiiţi de pă păcatele lor de mai înainte, c ăci vor fi povăţ povăţui uiţţi cu povaţă pova ţă dreaptă dreapt ă dacă dacă nu le vei pă păstra ura. Ura neîmpă neîmp ăcată cată duce la moarte, tu însă îns ă Hermo ai avut mari supă sup ărări personale 1.










statornici până până la viaţ viaţa veş veşnică nică. Fericiţ Fericiţi toţ toţi care săvârşesc dreptatea! Nu vor pieri în veac. Să Să spui lui Maxim: Iată Iat ă vine o strâmtorare, dacă dac ă ţi se pare că c ă este bine iarăş iar ăşii tăgăduieş duieşte. Aproape este Domnul de cei ce se întorc că c ătre El precum este scris la Eldad şi Modat, care au proorocit poporului în pustie. Un tână tân ăr foarte frumos mi-a f ăcut în somn urmă urm ătoare mărturisire zicându-mi: - Cine crezi că c ă este bă bătrâna de la care ai primit cartea ? - Sibila, am zis eu - Te înş înşeli, nu este ea, îmi zise el - Dar cine ? întreb eu - Biserica, îmi ră răspunse el. L-am întrebat apoi: - Pentru ce arată arat ă oare bă bătrână trână ? - Pentru că că ea a fost creată creat ă înainte de toate, fu ră r ăspunsul să său, pentru aceasta este bătrână trână şi pentru ea a fost întocmită întocmit ă lumea. După După aceea avui o vedenie în casa mea. A venit b ătrâna şi m-a întrebat dacă dacă am dat prezbiterilor cartea. Am spus că c ă nu am dat-o. - Bine ai f ăcut ,zise, că c ăci am să să mai adaug câteva cuvinte. Când voi sfâr şi toate cuvintele, prin tine vor fi duse la cuno ştinţ tinţa tuturor aleş aleşilor. Să Să scrii deci două dou ă cărţi şi să trimiţ trimiţi una lui Clement şi una Graptei. Clement să s ă o trimită trimită apoi cetăţ cetăţilor ilor din afară afară, că c ăci lui i s-a încredinţ încredinţat aceasta; Grapte să s ă înveţ înveţe din ea vă v ăduvele şi orfanii, iar tu însuţ însuţi să citeş citeşti în această aceast ă cetate, împreună împreună cu prezbiterii care stau în fruntea biserici” biserici ”. Vedenia III

Postind de multe ori şi rugând pe Domnul ca să s ă îmi arate descoperirea pe care o f ăgăduise să să mi-o arate prin bă bătrână trână, chiar în acea noapte mi se ar ătă bătrâna şi îmi zise: - Pentru că că te rogi atât de mult şi ai aş aşa de mare râvnă râvn ă să cunoş cunoşti toate, vino la câmpul unde semeni alac, şi pe la ceasul al cincilea îţi apărea şi îţi arăta cele ce îţi voi apă îţi voi ară trebuie să să vezi. O întrebai zicând: - Doamnă Doamnă, în ce loc al câmpului ? - Unde vrei tu, fu ră răspunsul ei. Mi-am ales în gând un loc frumos şi retras. Mai înainte însă îns ă de a-i vorbi şi a-i spune locul îmi zise: - Voi veni acolo unde doreş dore şti. Aşa dar fraţ fraţilor m-am dus la câmp, am socotit exact ceasurile şi am ajuns la locul unde hotă hotărâsem să să vin. Acolo vă văzui o şof ă de fildeş fildeş, pe şof ă era aş aşezată ezat ă o pernă pernă de in şi pe deasupra întinsă întins ă o pânză pânză foarte fină fină de in. Când vă v ăzui aceste lucruri aş a şezate înaintea mea şi nu ză z ări pe nimeni în locul acela, ră r ămăsei încremenit, groaza mă m ă luă luă, pă p ărul mi se zburli şi mă mă cuprinseră cuprinseră oarecum fiorii, pentru că c ă eram singur. Când îmi venii apoi în fire şi îmi adusei aminte de mă mărirea lui Dumnezeu şi prinsei curaj, îmi plecai genunchii şi începui a mă m ărturisi iarăş iarăşii păcatele mele ca şi mai înainte. Doamna veni împreună împreun ă cu cei 6 tineri pe care îi văzusem şi mai înainte, se aş a şeză eză puţ puţin în urma mea şi asculta la mine, cum mă m ă rugam şi îmi mărturiseam Domnului pă p ăcatele. Apoi se atinse de mine şi îmi zise: - Hermo încetează înceteaz ă a te ruga întruna pentru pă p ăcatele tale, roagă roag ă-te şi pentru dreptate, ca 1.










- Ră Răspunsei, Doamnă Doamn ă, să să se aş aşeze întâi cei mai în vârstă vârst ă - Şezi zise, când îţi îţi spun. Voind deci să să mă aşez în partea dreaptă dreapt ă, nu mă m ă lăsă ci îmi f ăcu semn să s ă mă aşez în partea stângă stâng ă. Pe când mă m ă gândeam în mintea mea şi eram trist pentru că c ă nu mă mă lăsase să s ă mă aşez în partea dreaptă dreapt ă îmi zise: - Eşti supă supărat Hermo ? Locul din partea dreapta se cuvine altora care au bine pl ăcut lui Dumnezeu şi au pă pătimit pentru numele Lui. Ţie îţi poţi şedea îţi lipsesc multe pentru ca s ă poţ împreună împreună cu ei. Dar precum stă st ărui în curăţ curăţie ie stă stăruie şi de aici înainte şi vei şedea împreună împreună cu ei ca şi toţ toţi care fac faptele lor şi rabdă rabdă cele ce au ră r ăbdat ei. 2. - Ce au ră răbdat ei?, întrerupsei eu - Ascultă Ascultă, îmi zise, lovituri de bici, închisori, strâmtor ări mari, crucea, fiare să s ălbatice, pentru Numele lui Dumnezeu. Pentru aceasta îşi îşi au locul în partea dreapt ă a altarului ca şi oricine pă pătimeş timeşte pentru Numele Lui Dumnezeu, iar celorlalţ celorlal ţi li se cuvine partea stângă stâng ă. Dar alţii, şi cei ce stau la stânga şi cei ce stau la dreapta, au acelea şi f ăgăduinţ duinţe şi daruri şi unii şi alţ numai că că cei din dreapta au o oarecare cinste deosebit ă. Tu eşti doritor foarte a şedea de-a dreapta împreună împreună cu ei, dar lipsurile tale sunt multe. Vei fi îns ă curăţ curăţit it de lipsurile tale şi toţ toţi care nu se îndoiesc vor fi curăţ cur ăţiiţi de toate pă păcatele pe care le-au să s ăvârş vârşit până până în ziua aceasta. După După ce rosti aceste cuvinte voi s ă plece. Eu însă însă căzui la picioarele ei şi o rugai în numele Domnului să să îmi arate vedenia pe care mi-o f ăgăduise. Atunci mă mă apucă apucă iarăş iarăşii de mână mână mă ridică ridică sus şi mă aşeză eză pe şof ă în partea stângă stâng ă iar ea şezu în partea dreaptă dreapt ă şi ridicând în sus un toiag strălucitor , mă mă întrebă întrebă: - Vezi ceva mare? - Ră Răspunsei: - Doamnă Doamnă nu vă văd nimic - Iarăş Iarăşii îmi zise: Iată Iată nu vezi în faţ faţa ta un turn mare, zidindu-se pe ape str ălucitoare cu câte patru unghiuri ? Într-adevă Într-adevăr, se zidea turnul în patru unghiuri de cei şase tineri care veniseră veniser ă împreună împreună cu ea. Alte zeci de mii de oameni aduceau pietre, unii din adânc, iar al ţii de pe pă p ământ şi le dădeau celor şase tineri, aceia le luau şi zideau cu ele şi toate pietrele scoase din adânc le zideau aş aşa precum erau că c ăci erau potrivite şi se uneau la încheietură încheietur ă cu celelalte pietre. Şi aş aşa de bine se îmbinau unele cu altele încât nu se observa încheietura lor iar zidirea turnului părea a fi făcută dintr-o singură singură piatră piatră. Din celelalte pietre însă îns ă care erau aduse de pe uscat, pe unele le puneau la o parte,pe altele le întrebuin ţau la zidit, iar pe altele le t ăiau în bucăţ bucăţii şi le aruncau departe de turn. Multe alte pietre stau înc ă împrejurul turnului şi nu le întrebuinţ întrebuinţau la zidire, că căci unele din ele aveau cră cr ăpături, altele erau ciuntite, iar altele erau albe şi rotunde şi nu se potriveau la zidire. Vedeam apoi alte pietre care erau aruncate de turn şi mergeau rostogolindu-se pe drum, dar nu ră r ămâneau pe drum ci se rostogoleau de pe drum într-un loc anevoie de umblat. Altele că c ădeau pe foc şi ardeau, altele că c ădeau aproape de ape şi nu puteau să se rostogolească rostogoleasc ă, deş deşi ar fi vrut să s ă se rostogolească rostogoleasc ă mai departe şi să să se ducă ducă în apă apă. 3. Cum îmi ară arătă acestea voi să s ă plece. Îi zisei : - Doamnă Doamnă, ce folos pentru mine că c ă am vă văzut acestea şi nu pricep însemnă însemn ătatea lor ? - Iscoditor eş eşti omule, îmi ră răspunse ea, de vrei să s ă cunoş cunoşti cele privitoare la turn! - Se poate Doamnă Doamn ă, zisei, dar vreau să s ă povestesc fraţ fra ţilor mei ca să să se bucure şi ei auzindu-le si să s ă cunoască cunoasc ă pe Domnul în multă mult ă slavă slavă. - Te vor asculta într-adevă într-adev ăr mulţ mulţi, zise ea, însă îns ă unii dintre cei ce te vor asculta, se vor










Întreabă Întreabă acum în privinţ privin ţa turnului, orice vrei şi îţi îţi voi descoperi, pentru ca s ă te bucuri împreună împreună cu sfinţ sfinţii. - Doamnă Doamnă, zisei eu, pentru că c ă m-ai socotit odată odat ă vrednic, ca să s ă îmi descoperi totul, descoperă descoper ă-mi ceea ce este cu putinţă putin ţă sa ţi se descopere, - Ţi se va descoperi, m ă asigură asigur ă ea, numai inima ta să s ă fie întoarsă întoarsă către Dumnezeu şi să nu pui la îndoială îndoial ă ceea ce ai vă v ăzut. O întrebai : - Doamnă Doamnă, pentru ce turnul a fost zidit pe ape ? - Ţi-am spus de mai înainte, ră r ăspunse ea şi totuş totuşi cercetezi cu atâta râvnă râvn ă. Cercetând deci vei afla adevă adev ărul. Ascultă Ascultă acum pentru ce turnul a fost zidit pe ape: Pentru c ă viaţ viaţa voastră voastr ă prin apă apă s-a mântuit şi se va mântui. Turnul însă îns ă este întemeiat pe cuvântul numelui celui Atotputernic şi slă slăvit şi este ţinut prin puterea Domnului. 4. - Doamnă Doamnă, exclamai eu, mare şi minunat este lucrul acesta! Dar cei şase tineri, care zidesc cine sunt Doamnă Doamn ă ? - Aceş Aceştia sunt sfinţ sfinţii îngeri ai lui Dumnezeu cei care au fost crea ţi mai întâi şi că c ărora Domnul le-a încredinţ încredin ţat toată toată zidirea spre a o face să s ă crească creasc ă, a o zidi şi a stă stăpâni peste f ăptura întreagă întreagă, de aceş aceştia deci va fii terminată terminat ă zidirea turnului. - Dar ceilalţ ceilalţi care aduc pietrele cine sunt ? - Şi ei sunt sfinţ sfinţi ai lui Dumnezeu : Dar cei şase de mai înainte sunt mai presus presus decât ei. Zidirea turnului se va sfârş sfâr şi şi toţ to ţi împreună împreună se vor bucura împrejurul turnului şi vor slă slăvi pe Dumnezeu că c ă sa sfârş sfârşit zidirea. Am mai întrebat-o apoi : - Doamnă Doamnă aş dori să să cunosc soarta pietrelor şi puterea lor ce fel este, mi-a r ăspuns: - Nu că că ai fi mai vrednic decât toţ to ţi ceilalţ ceilalţi, ca să s ă ţi se descopere aceasta, c ăci sunt alţ al ţii mai înaintea ta şi mai buni decât tine că c ărora ar fi trebuit să s ă li se descopere vedeniile acestea, dar ca să să se slă slăvească vească numele lui Dumnezeu ţi sa f ăcut şi ţi se vor face şi de aici încolo descoperiri pentru cei nehotă nehot ărâţi, âţi, cei care mereu chibzuiesc în inimile lor, dac ă acestea sunt într-adevă într-adevăr sau nu sunt. Spune-le c ă toate acestea sunt adevă adev ărate şi nimic nu este afară afar ă de adevă adevăr, ci toate sunt tari şi sigure şi bine întemeiate. 5. Ascultă Ascultă acum explicarea pietrelor care se duc spre zidire. Pietrele cele în patru colţ colţuri, albe şi potrivite la încheieturi sunt apostoli, episcopi, înv ăţători ăţători sau diaconi care au vieţ vieţuit după după sfinţ sfinţenia lui Dumnezeu şi au îndeplinit slujba de episcopi, învăţă înv ăţători tori şi diaconi în curăţ curăţie ie şi sfinţ sfinţenie faţă faţă de aleş aleşii lui Dumnezeu. Unii dintre ei au adormit deja, iar al ţii sunt încă încă în viaţă viaţă.. Ei întotdeauna au lucrat în unire unii cu al ţii, au avut pace între ei şi au ascultat unii de alţ al ţii. Pentru aceasta se potrivesc încheieturile lor la zidirea turnului. - Ce înseamnă înseamn ă oare pietrele care sunt aduse din adânc şi sunt întrebuinţ întrebuinţate la zidire şi se potrivesc la încheieturi cu celelalte pietre deja zidite ? - Aceş Aceştia sunt cei ce au p ătimit pentru numele Domnului. - Aş dori să să cunosc celelalte pietre, care sunt aduse de pe uscat, ce însemneaz ă Doamnă Doamnă? - Cele ce merg la partea de jos a zidirii şi nu sunt cioplite, pe acestea le-a dovedit Domnul ca bune, pentru că c ă au umblat pe drumul cel drept al Domnului şi au urmat poruncile lui. - Cele ce sunt aduse şi se pun sus la zidire, cine sunt ? - Sunt tineri în credinţă credinţă şi credincioş credincioşi obiş obişnuiţ nuiţi. Ei sunt sf ătuiţ tuiţi de îngeri ca să s ă facă facă












timp se zideş zideşte turnul. Iar dacă dac ă se va sfârş sfâr şi zidirea nu mai au loc ci vor fi aruncaţ aruncaţi. Numai atât vor avea, că c ă vor sta lângă lângă turn. 6. - Vrei să să cunoş cunoşti şi pe acelea care au fost tă t ăiate în bucăţ bucăţii şi au fost aruncate departe de turn? Aceş Aceştia sunt fii nelegiuirii. Ei au crezut în chip f ăţarnic str ăini de niciun ăţarnic şi nu au fost stră păcat. De aceea nu dobândesc mântuirea, pentru c ă nu sunt buni de întrebuinţ întrebuin ţat la zidire din pricina ră răutăţ utăţilor ilor lor. Pentru aceasta au fost sf ă sf ărâmate şi aruncate departe, din pricina mâniei Domnului pentru că c ă l-au mâniat. Celelalte pe care le-ai vă v ăzut stând în mare numă num ăr, f ără a fi aduse la zidire închipuiesc cele aspre, pe aceia care au cunoscut adev ărul dar n-au ră rămas în el sfin ţi, pentru aceea nu sunt bune de întrebuin ţat. şi nici nu sau unit cu cei sfinţ - Cine sunt apoi cele care au cr ăpături ? - Aceş Aceştia sunt cei care au vră vr ă jmăş jmăşie ie unii împotriva altora în inimile lor şi nu tră trăiesc în pace între ei, care la vedere pă p ăstrează strează pacea, iar când sunt departe unii de al ţii păstrează strează răutăţ utăţile ile în inimă inimă. Acestea sunt cră cr ăpăturile pe care le au pietrele. Cele ciuntite închipuiesc pe aceia care au primit în adevă adev ăr credinţ credinţa şi au cea mai mare parte la dreptate dar au şi unele părţi de nelegiuire. Pentru aceasta sunt ciuntite şi nu întregi. - Cine sunt oare oare Doamnă Doamnă pietrele albe şi rotunde care nu se împotrivesc la zidire? - Aceş Aceştia sunt cei ce au credin ţă dar au şi bogăţ bogăţia ia lumii acesteia. Când vine o strâmtoare pentru bogăţ bogăţia ia şi afacerile lor ei se leapă leap ădă de Domnul. La acest ră r ăspuns îi mai pusei iarăş iar ăşii o întrebare : - Doamnă Doamnă când vor fi ei oare buni de întrebuin într ebuinţţat la zidire ? - Vor fi vrednici de Dumnezeu, îmi zise, când se va mic şora bogăţ bogăţia ia lor, care îi amăăgeş am geşte că căci precum piatra este rotundă rotund ă, dacă dacă nu se ciopleş ciople şte şi nu îşi îşi va pierde ceva din ea, nu poate fi în patru col ţuri, tot aş aşa şi cei bogaţ bogaţi din lumea aceasta dacă dac ă nu se pierde din ăţia bogăţ bog ia lor, nu pot fi vrednici de Domnul. Cunoaş Cunoa şte aceasta mai întâi la tine însu ţi; când erai bogat nu erai bun de nimic iar acum e şti bun de întrebuinţ întrebuin ţat şi folositor pentru viaţă via ţă.. Fiţ Fiţi buni de întrebuinţ întrebuinţat pentru Dumnezeu, că c ăci şi tu vei fi luat din aceste pietre. 7. Pietrele pe care le-ai vă v ăzut aruncate departe de turn că c ăzând pe drum şi rostogolindu-se de pe drum în locuri anevoie de umblat, sunt cei ce cred dar în urma îndoielii părăsesc calea cea adevă adev ărată rată socotind că că pot gă găsi o cale mai bună bun ă, se ră rătăcesc şi pătimesc umblând prin locuri neumblate. Iar cele ce cad în foc şi ard sunt aceia care sau depă dep ărtat până până la sfârş sfârşit de Dumnezeul cel viu şi din pricina poftelor lor de desfrânare şi răutăţ utăţilor ilor pe care le-au să săvârş vârşit, nu le trece prin minte să s ă se pocă pocăiască iască. - Dacă Dacă doreş doreşti să s ă ştii cine sunt pietrele acelea, care cad aproape de ap ă şi nu pot să s ă se rostogolească rostogolească în apă apă ? - Aceş Aceştia sunt cei ce ascultă ascult ă cuvântul şi doresc să să se boteze în numele Domnului, dar când li se aduce aminte de cur ăţia adevărată rată se răzgândesc umblă iarăş iarăşii după după poftele lor ăţia adevă ăzgândesc şi umblă










- Vezi şapte femei împrejurul turnului - Da Doamnă Doamnă, îi ră răspunsei eu şi ea continuă continuă : - Turnul este purtat de ele dup ă porunca Domnului. Ascultă Ascult ă acum şi felul lor de lucrare. Cea dintâi dintre ele cu mâini puternice se nume şte credinţă, credinţă, prin ea se mântuiesc aleş aleşii lui Dumnezeu. Cealaltă Cealalt ă care este încinsă încins ă în brâu şi are ţinuta bă bărbă rbătească tească se numeş numeşte înfrânarea, ea este o fiică fiic ă a credinţ credinţei, cine îi urmează urmeaz ă este fericit în viaţă viaţă căci se va feri de toate faptele rele în credinţă credin ţă,, că va moş moşteni viaţ viaţa de dincolo dacă dac ă se ţine departe de orice poftă poftă rea. - Dar celelalte cine sunt Doamnă Doamn ă ? - Sunt fiice una alteia. Ele se numesc 1- simplitate, 2 - ştiinţă tiinţă,, 3 - nevinovăţ nevinov ăţie, ie, 4 sfinţ sfinţenie, 5 - dragoste. dragoste. Dacă Dac ă faci deci toate faptele mamei lor po ţi să să tră trăieş ieşti. - Aş Aş dori Doamnă Doamnă să ştiu ce putere are fiecare din ele, - Ascultă Ascultă ce puteri: puterile lor se ţin una de alta şi urmează urmează una alteia în ordinea naş naşterii lor. Din credinţă credinţă se naş naşte înfrânarea, din înfrânare simplitate, din simplitate nevinovăţ nevinovăţia, ia, din nevinovăţ nevinov ăţie ie sfinţ sfinţenie, din sfinţ sfin ţenie ştiinţ tiinţa, din ştiinţă tiinţă dragostea. Faptele lor sunt curate sfinte şi dumnezeieş dumnezeieşti. Cel care deci va servi lor şi va putea să s ă se ţină ină de faptele lor îşi locuin ţa în turn împreună împreună cu sfinţ sfinţii. îşi va avea locuinţ Am întrebat-o apoi despre timpuri, dacă dac ă a venit deja sfârşitul, strigă cu glas sfârşitul, iar ea strigă tare: - Om nepriceput! Nu vezi turnul, că c ă încă încă se zideş zideşte? Când se va ispră ispr ăvii turnul de zidit va fi sfârşitul şi repede se va ispră ispr ăvi. Nu mă mă mai întreba de acum înainte nimic. Îţi Îţi poate fi de ajuns ţie şi sfinţilor amintirea acestora şi înnoirea duhurilor voastre. Dar nu s-au descoperit toate acestea numai pentru tine ci s ă le faci cunoscute tuturor. După Dup ă trei zile, că căci trebuie mai întâi să să cugeţ cuge ţi asupra lor. Îţ Îţi poruncesc Hermo ca să s ă gră grăieş ieşti la urechile sfinţilor toate cuvintele acestea ce îţi să se curăţ curăţeasc eascăă de îţi voi spune pentru ca auzindu-le şi făcându-le făcându -le să răutăţile lor şi tu împreună cu ei. 9. - Ascultaţ Ascultaţi-mă i-mă copiii v-am crescut în multă mult ă simplitate nevinovăţ nevinovăţie ie şi sfinţenie prin milostivirea Domnului care a turnat peste voi dreptatea pentru ca s ă fiţ fiţi îndreptăţiţi şi curăţiţi de orice ră r ăutate şi strâmbă strâmbătate. Voi înşiş înşişii nu voiţ voiţi să să încetaţi cu ră răutatea voastră voastr ă. Ascultaţ Ascultaţi-mă i-mă trăiţi în pace unii cu alţ al ţii, cercetaţ cercetaţi-vă i-vă şi ajutaţ ajutaţi-vă i-vă unii pe alţ alţii. Nu vă vă împă împărtăş rtăşiiţi numai voi şi tră singuri din bună bun ătăţile lipsiţi, căci unii din ăţile date de Dumnezeu ci face ţi parte din ele şi celor lipsiţ prea multe mâncă mâncări îşi dimpotriv ă la aceia care nu au mâncare se îşi pricinuiesc boala trupului, dimpotrivă vătăma trupul pentru că că nu are hrană hrană îndestulă îndestulătoare şi le lâncezeş lâncezeşte deci trupul. Acesta nepotrivire este însă însă păgubitoare pentru voi cei ce ave ţi şi nu daţ daţi şi celor lipsiţ lipsiţi. Îndreptaţ Îndreptaţi-vă i-vă privirea spre judecata spre judecata care are să vină, cei îndestulaţ îndestulaţi, cercetaţ cercetaţi pe cei flă flămânzi până până încă încă nu sa ispră isprăvit cu zidirea turnului că c ăci după după terminarea turnului veţ veţi voi să să faceţ faceţi bine şi nu mai










văzut-o, pentru că că erau întorş întorşi cu spatele la mine. La plecare îns ă o rugai să s ă îmi dea lă lămurire despre trei forme în care mi se ară ar ătase. Ră Răspunzându-mi a zis : - Despre acestea trebuie s ă rogi pe altcineva să s ă îţi îţi descopere. Căci mi sa ară arătat fraţ fraţilor în întâia vedere acum un an, foarte bă b ătrână trână şi şezând pe fotoliu. În vedenia a 2-a avea fa ţa mai tână tânără dar faţ faţa şi părul ca la o bă b ătrână trână şi vorbea cu mine stând în picioare de asemenea era şi mai veselă vesel ă decât întâia oară oar ă. În vedenia a 3 era cu totul tână tânără şi de o frumuseţ frumuse ţe stră strălucitoare, numai pă p ărul îl mai avea de bă b ătrână trână, era cu desă desăvârş vârşire veselă veselă şi şedea pe şof ă. Pentru aceasta eram foarte întristat, dorind s ă cunosc această aceast ă descoperire. Aş A şa fiind, vă văd pe bă b ătrână trână zicându-mi noaptea în vedenii: - Orice rugă rugăciune are nevoie de umilinţă umilin ţă,, posteş posteşte deci şi vei primii ceea ce vrei de la Domnul. Am postit aş aşa doar o zi, şi chiar noaptea urmă urm ătoare mi-sa ară arătat un tână tânăr şi mi-a zis: - Pentru ce ceri necontenit descoperiri în rug ăciune i-a seama ca nu cumva prin multa rugă rugăciune să să aduci vă vătămare trupului tă t ău. Îţi priveşti şi Îţi sunt descoperirile acestea ori po ţi să priveş descoperiri şi mai tari decât cele pe care le-ai vă văzut ? - Doamne îi ră răspunsei eu, numai lă l ămuriri cer despre cele trei înf ăţi bătrânei, ăţişări şări ale bă pentru ca descoperirea să s ă fie desă desăvârş vârşită ită. - Până Până când, mă m ă întrerupse el, sunteţ sunte ţi nepricepuţ nepricepuţi? Îndoielile voastre vă v ă fac nepricepuţ nepricepu ţi şi nu vă vă lasă lasă să aveţ aveţi inima că către Domnul, Răspunzându-i iarăş iar ăşii am zis: - Adevă Adevărat Doamne dar de la tine vom cunoaş cunoa şte acestea în chip amă am ănun nunţţit. 11. - Ascultă Ascultă dar, îmi zise, despre cele trei înf ăţi s ă ştii . Pentru ce în ăţişări şări de care vrei să vedenia 1 ţi sa ară arătat bătrâna tat bătrâna şi şezând pe fotoliu? Pentru că c ă spiritul vostru este îmbă îmb ătrânit şi pierdut şi nu mai are nici o putere din pricina slă sl ăbiciunilor şi îndoielilor. Că Căci precum bă bătrânii ne mai având nă n ădejde de reîntinerire nu aş a şteaptă teaptă nimic altceva decât somnul mor ţi, tot astfel istovi ţi de treburile vieţ vieţii acesteia v-aţ v-aţi dat cu totul nepă nep ăsării şi nu v-aţ v-aţi aruncat şi voi, fiind istoviţ grijile spre Domnul ci mintea voastră voastr ă sa stricat şi aţ aţi îmbă îmbătrânit de griji. - Doream încă încă să ştiu Domne pentru ce şedea pe fotoliu? - Pentru că că orice bolnav şade pe un scaun din pricina sl ăbiciunilor sale spre a da sprijin neputinţ neputinţei trupului să său. Cunoş Cunoşti acum însemnarea celei dintâi vedenii. 12. În a doua vedenie ai v ăzut-o stând în picioare şi având faţ faţa mai tână tânără şi mai veselă veselă decât înainte iar trupul şi părul mai bă bătrân. Ascultă Ascultă şi explicarea acestei asemă asem ănări. Când un bă bătrân este deznă dezn ădă jduit de sine însuş însuşi din pricina slă slăbiciunii sale şi a sărăciei, nu mai aş aşteaptă teaptă nimic altceva decât ziua cea din urm ă a vieţ vieţii dacă dacă pe neaş neaşteptate i-se lasă lasă o moşştenire auzind se scoală mo scoal ă şi înveselindu-se foarte mult prinde putere şi nu mai zace ci stă st ă pe picioare şi duhul să său pră prăpădit de suferinţ suferinţele de mai înainte, întinereş întinere şte iarăş iarăşii şi el nu mai şade










Vedenia IV

Pe care am vă v ăzut-o fraţ fraţilor după după 20 de zile de la vedenia de mai sus ca închipuire şi prevestire a strâmtoră strâmtorării viitoare. 1. Mă duceam la ogorul meu pe drumul Campaniei. De la acest drum ob ştesc, ogorul este cam la 10 stadii. Locul este aici anevoie de umblat. Mergând singur rugai pe Domnul ca să îmi desă desăvârş vârşească easc ă descoperirile şi vedeniile pe care mi le-a ar ătat prin biserica Lui cea sfântă sfântă spre a mă mă întă întări şi a da pocă poc ăinţă inţă robilor să săi care dă dăduseră duseră prilej de sminteală sminteal ă ca să s ă se slă slăvească veasc ă numele Să Său cel mare şi glorios pentru că c ă m-a socotit vrednic să s ă îmi arate minunile Sale. Pe când slă sl ăveam aş aşa pe Domnul şi îi mulţ mulţumeam îmi ră răspunse ca un r ăsunet un glas: - Nu te îndoi Hermo! Atunci începui să s ă socotesc în mine însumi şi să zic: Pentru ce m-aş m-a ş îndoi când sunt aşa de bine întă întărit de Domnul şi am vă văzut lucruri atât de mă m ăreţ reţe. Şi mersei puţ puţin mai departe fraţ fraţilor şi văzui un nor de praf ce se ridica spre cer şi începui să să zic în mine însumi: Nu cumva vine o turmă turm ă de vite şi ridică ridică atâta praf? Era departe de mine cam cu un stadiu când norul de praf se f ăcu din ce în ce mai mare, socoti c ă este ceva dumnezeiesc. Pu ţină ină lumină lumină şi soare şi iată iată văzui o fiară fiară foarte mare ca un chit şi din gura ei ieş ie şeau lă lăcuste de foc. Fiara avea o lungime cam de o suta de picioare şi un cap ca de pă p ământ. Am început să s ă plâng şi să să rog pe Domnul ca să s ă mă scape de ea, şi mi-am adus aminte de glasul pe care îl auzisem : „Nu te îndoi Hermo” Hermo”, şi aducându-mi aminte de învăţă înv ăţăturile turile mă măreţ reţe pe care le primisem m-am predat cu curaj fiarei. Şi fiara şuera atât de tare încât ar fi putut pr ăpădi o cetate. Veni aproape de ea şi chitul atât de mare se întinse pe p ământ şi nu miş mişca decât limba şi stă stătu cu totul nemiş nemişcat până până ce trecui de el. Şi avea pe cap fiara patru culori, neagr ă, roş ro şie ca focul şi sângele, aurie şi albă albă. 2. După După ce trecusem de fiară fiar ă şi mersesem cam treizeci de paş pa şi, iată iată mă întimpină întimpină o fecioară fecioară împodobită împodobită ca şi cum ar fi ieş ieşit din camera de nuntă nunt ă îmbră îmbrăcată cată toată toată în alb, avea de asemenea ghete albe şi era acoperită acoperit ă până până la frunte cu o legă leg ătură tură pe cap în formă formă de mitră mitră iar părul îi era alb. Din vedeniile de mai înainte în ţelesei că că este biserica şi mă mă înveseli iarăş iarăşi.i. Ea mă salută salută cu cuvintele: - Bucură Bucură-te omule! Eu i-am ră răspuns: - Bucură Bucură-te Doamnă Doamnă! Ea continuă continuă: - Nu ţi-a ieş ieşit nimic înainte ? - Ba da Doamnă Doamn ă, o astfel de fiară fiar ă care ar putea pră pr ăpădi popoare, totuş totu şi cu puterea










Am întrebat-o şi despre cele patru culori pe care le avea fiara pe cap. Iar ea mi-a răspuns zicând: - Iarăş Iarăşii eş eşti neră nerăbdă bdător să să ştii astfel de lucruri. - Da Doamnă Doamnă, arată arată-mi ce înseamnă înseamnă acestea. - Ascultă Ascultă zise: negru înseamnă înseamn ă lumea aceasta în care locuiţ locui ţi, roş roşul ca focul şi sângele, înseamnă înseamnă că lumea aceasta trebuie să să piar piarăă prin foc, foc, partea cea aurie sunteţ sunte ţi voi cei care aţ a ţi fugit de lumea aceasta şi precum aurul se curăţ cur ăţeeşte prin foc şi devine bun de întrebuinţ întrebuin ţat, tot astfel sunteţ sunteţi lămuriţ muriţi şi voi cât timp locuiţ locui ţi în această aceast ă lume. Deci cei ce sunteţ sunte ţi statornici şi lămuriţ muriţi prin foc vă vă veţ veţi curăţ curăţii de ea precum aurul leap l eapăădă zgura şi tot astfel şi voi veţ veţi lepă lepăda orice întristare şi strâmtorare şi veţ veţi fi curaţ curaţi şi buni pentru pentru zidirea turnului. Partea cea cea albă albă este lumea viitoare în care vor locui aleş ale şii lui Dumnezeu, Dumnezeu, căci cei aleş aleşi de Dumnezeu pentru viaţ viaţa veş veşnica vor fi curaţ cura ţi şi nepă nepătaţ taţi. Tu deci nu înceta de a vorbi la urechile sfinţilor . A!, vezi acum şi închipuirea strâmtoră strâmtorării celei mari ce are să s ă vină vină, dar dacă dacă veţ veţi vrea nimic ră r ău nu va fi. Aduceţ Aduceţi-vă i-vă aminte cele ce sau scris mai înainte. Zicând aceste lucruri plecă plec ă şi nu vă văzui în ce parte plecă plec ă căci se f ăcu zgomot şi mă întorsei plin de frică frică părându-mi-se că că vine fiara. 3.

Vedenia V

Rugându-mă Rugându-m ă în locuinţ locuinţa mea şi aşezându-m într ă un bărbat mă măreţ reţ la şezându-măă pe canapea, întră înf ăţi p ăstor, îmbră îmbrăcat cu o piele albă alb ă de capră capră şi având traista pe umeri şi ăţişare în haine de pă toiag în mână mână şi mă mă salută salută, iar eu îi întorsei salutarea şi îmi zise: - Sunt trimis de îngerul prea sfânt ca să s ă locuiesc împreună cu tine restul zilelor tale. Socoti că că venise să să mă ispitească ispitească şi îl întrebai: - Cine eş eşti tu ? că căci ştiu cui am fost încredinţ încredin ţat. - Nu mă mă cunoş cunoşti ? - Nu, zisei eu - Eu sunt pă păstorul că căruia tu ai fost încredinţ încredinţat. Încă Încă vorbind el, i se schimbă schimb ă înf ăţi c ă era acela că c ăruia am fost ăţişarea şi îl cunoscui că încredinţ încredinţat. Îndată Îndată mă tulburai, spaima mă mă cuprinse, fusei zdrobit cu totul de întristare că c ă îi răspunsesem atât de ră r ăută utăcios şi neghiob. El însă îns ă mă liniş linişti zicându-mi: - Nu te tulbura ci întă înt ăreş reşte-te în poruncile mele, pe care am s ă ţi le dau ţie, că căci sunt trimis ca să să îţi arăt încă încă o dată dată toate câte ai vă v ăzut mai înainte şi mai ales cele ce vă v ă sunt de îţi ară folos. Înainte de toate scrie poruncile mele şi asemă asemănările, iar celelalte precum îţi arăta îţi voi ară aşa le vei scrie. Pentru aceasta îţi s ă scrii mai întâi poruncile şi asemă asemănările, pentru îţi poruncesc să ca să să le citeş citeşti mai de aproape şi să să le poţ poţi pă păzi.












Porunca 2

Îmi zise: Pă Păstrează strează simplitatea şi nevinovăţ nevinovăţia ia şi vei fi ca pruncii care nu cunosc răutatea care dă d ă pieirii viaţ viaţa oamenilor. Mai întâi de toate nu def ă def ăima pe nimeni nici nu asculta cu plă pl ăcere pe cel ce def ăimează imează, căci altminteri şi tu care asculţ ascul ţi vei fi vinovat de păcatul celui ce def ăimează imează, dacă dacă crezi adică adică def ăimarea şi tu însuţ însuţi vei avea ceva împotriva fratelui tă tău. Rea este def ăimarea. Ea este un demon neastâmp ărat, niciodată niciodată iubitor de pace ci pururea amestecat în dezbină dezbin ări. Ţine-te deci departe de el şi vei avea întotdeauna pace cu to ţi. Îmbracă Îmbracă-te cu bună bunăcuviinţa cuviinţa în care nu este nici o piedic ă răută utăcioasă cioasă, ci totul neted şi îmbucură îmbucurător. Fă Fă binele şi din agoniseala ta pe care ţi-o dă dă Dumnezeu, dă d ă tuturor celor lipsiţ lipsiţi, f ără gânduri ascunse şi f ără a sta prea mult la îndoială îndoial ă, cui să să dai sau cui să s ă nu dai, dă d ă tuturor căci Dumnezeu vrea să s ă dea tuturor din darurile Sale. Cei ce primesc însă îns ă vor da socoteală socoteal ă lui Dumnezeu pentru ce şi la ce au primit. Că C ăci cei ce primesc pentru că c ă sunt în nevoie nu vor fi traş traşi înaintea judecăţ judecăţii ii iar cei ce primesc cu f ăţă f ăţărnicie rnicie vor fi judecaţ judeca ţi. Cel ce dă d ă însă însă este nevinovat, că căci cum a primit de la Domnul s ă îşi împlinească serviciul, l-a împlinit cu îşi împlinească simplitate f ără a cerceta cu de-a-măn de-a-m ănuntul, untul, cui să să dea sau cui să s ă nu dea. Serviciul acesta împlinit cu simplitate a fost bine văzut la Dumnezeu. De aceea cel ce sluje şte astfel cu simplitate va tră trăi pentru Dumnezeu. Pă P ăzeş zeşte deci poruncile acestea precum ţi-am spus pentru ca pocă pocăinţ inţa ta şi a casei tale să s ă fie pă păstrată strată sincer, iar inima ta curată curat ă şi nepă nepătată tată. Porunca 3

Iarăş Iarăşii îmi zise: Iubeş Iube şte adevă adevărul şi numai adevă adev ăr să iasă iasă din gura ta, pentru ca duhul pe care l-a aş a şezat Dumnezeu în acest trup s ă fie aflat adevă adevărat şi astfel va fi slă sl ăvit Domnul, care locuieş locuieşte în tine, că căci Domnul este adevă adev ărat în orice cuvânt şi în El nu se gă g ăseş seşte minciună minciună. Cei ce mint, tă t ăgăduiesc pe Domnul şi se fac înş în şelă elători ai Domnului, nedându-i










Dumnezeu. Dacă Dac ă cineva să săvârş vârşeşte această această faptă faptă, îşi îşi atrage moarte. Ia seama deci! Înfrânează Înfrânează-te de la pofte de acest fel, că c ăci acolo unde locuieş locuie şte sfinţ sfinţenia, acolo nu trebuie s ă se suie f ărădelegea în inima bă b ărbatului drept. - Doamne, îi zisei eu, îngă îng ăduieş duieşte-mi să să îţi îţi pun câteva întrebări. întrebări. - Spune - Începui: Doamne dacă dac ă are cineva o femeie credincioasă credincioas ă în Domnul şi o prinde în adulter, pă păcătuieş tuieşte oare bă bărbatul dacă dacă mai tră trăieş ieşte cu ea împreună? împreună? - Cât timp nu ştie nimic despre asta nu p ăcătuieş tuieşte, dacă dacă însă însă bărbatul ştie pă păcatul ei şi femeia nu se pocă poc ăieş ieşte ci stă stăruieş ruieşte în desfrânare, iar bă b ărbatul tră trăieş ieşte împreună cu ea se face p ăcatul ei şi pă părtaş rtaş adulterului ei. şi el vinovat de pă - Ce să să facă facă Doamne bă bărbatul dacă dacă femeia stă stăruieş ruieşte în patima ei? - Să o lase, iar apoi să s ă rămână mână văduv. Dacă Dacă însă însă, după după ce îşi lasă femeia se îşi lasă căsătoreş toreşte cu alta şi el să săvârş vârşeşte adulter. - Dar dacă dacă femeia se pocă poc ăieş ieşte, după după ce a fost lă l ăsată sată şi voieş voieşte să se întoarcă întoarcă la bărbatul ei nu poate fi primită primit ă? - Ba da, chiar pă p ăcătuieş tuieşte bărbatul dacă dacă nu o primeş primeşte şi îşi p ăcat, îşi atrage un mare pă desigur cel ce a pă p ăcătuit şi se pocă poc ăieş ieşte trebuie să să fie primit dar nu de multe ori, că c ăci pentru a servi lui Dumnezeu este numai o pocă poc ăinţă inţă.. Pentru pocă pocăinţ inţa care poate avea loc nu trebuie s ă se căsătorească torească deci bă bărbatul, şi aceasta este impusă impus ă atât bă bărbatului cât şi femeii. Dar este adulter nu numai în cazul când p ătează tează cineva trupul să s ău, ci să săvârş vârşeşte adulter şi cel care face lucruri asemă asemănătoare pă păgânilor. De aceea şi în astfel de fapte dacă dac ă stăruie cineva şi nu se fereşte-te de el şi nu tră trăi împreună cu el, altfel şi tu te faci pă părtaş rtaş păcatului lui. pocăieşte fereş Pentru aceasta vi sa poruncit să s ă rămâneţ mâneţi văduvi, fie bă bărbat fie femeie că c ăci numai la unii ca aceş aceştia este cu putinţă putin ţă pocă pocăinţ inţa. Eu însă însă nu dau prilej să să se împlinească împlinească astfel de cazuri de felul acesta, ci doresc ca cel ce a p ăcătuit să să nu mai pă păcătuiască tuiască. Iar de pă păcatul lui de mai înainte are cine să îi dea tă tămăduire că căci Dumnezeu are stă st ăpânire asupra tuturor lucrurilor. 2. L-am rugat iarăş iar ăşii zicând:










al inimilor şi ştiind toate lucrurile mai înainte, a ştiut slă slăbiciunea oamenilor şi viclenia diavolului că că va face ră r ău servilor lui Dumnezeu şi se va purta cu viclenie cu ei. Mult milostiv fiind deci Domnul s-a îndurat de f ăptura Sa şi a aşezat pocă pocăinţ inţa aceasta şi mie mi s-a dat stă stăpânirea asupra acestei pocă poc ăinţ inţe. Totuş Totuşi îţi Dacă cineva ispitit fiind de diavolul îţi spun: Dacă păcătuieş tuieşte după după această aceast ă chemare mă măreaţă reaţă şi sfântă sfântă, are o singură singur ă pocă pocăinţă inţă,, iar dacă dacă păcătuieş tuieşte neîncetat şi se pocăieşte se pocăieşte,, de niciun folos nu este pentru un astfel de om, c ăci cu greu va dobândi viaţ via ţa. Îi zisei: - Auzind aceasta de la tine aş a şa de lă l ămurit am dobândit viaţ viaţa, că căci aş aşa cum ştiu că că voi dobândi mântuirea, dacă dac ă nu voi înmulţ înmul ţi pă păcatele mele. - Da, mă mă asigură asigură el, vei fi mântuit tu şi toţ toţi câţ câţii vor face aceasta. 4. L-am mai întrebat iarăş iarăşii zicând: - Doamne fiindcă fiindcă ai fost aş aşa de îngă îngăduitor cu mine lă l ămureş mureşte-mi aceasta. - Spune, zise el - Doamne dacă dac ă o femeie sau chiar un b ărbat moare şi celă celălalt dintre ei se că c ăsătoreş toreşte, nu pă păcătuieş tuieşte oare cel ce se c ăsătoreş toreşte? - Nu pă păcătuieş tuieşte, îmi ră răspunse el, dar dacă dac ă rămâne vă văduv îşi agoniseşte mai multă multă îşi agoniseş cinste şi slavă slavă mare de la Domnul, dar dacă dac ă se căsătoreş toreşte nu pă păcătuieş tuieşte. Pă Păstrează strează deci curăţ curăţia ia şi sfinţ sfinţenia şi vei tră trăi pentru Dumnezeu. Toate câte îţi îţi vorbesc acum sau ţi le voi vorbi pe viitor pă păzeş zeşte-le de acum înainte, adică adic ă din ziua în care mi-ai fost încredinţ încredin ţat şi eu voi locui în casa ta. Greş Gre şelile tale de mai înainte vor gă g ăsi iertare, dacă dac ă păzeş zeşti poruncile mele. Şi toţ toţi vor dobândi iertare dacă dac ă vor pă păzi poruncile mele şi vor umbla în această aceast ă curăţ curăţie. ie. Porunca 5

1. Fii îndelung ră r ăbdă bdător şi înţ înţelept şi vei avea sub stă st ăpânirea ta toate faptele rele şi vei săvârş vârşi toată toată dreptatea, că c ăci dacă dacă vei fi îndelung ră r ăbdă bdător Duhul Sfânt care locuieş locuie şte în tine










vieţ vieţii sau mâncă mâncării sau pentru vreun lucru f ă f ără însemnă însemnătate sau pentru vreun prieten pentru ce are să să dea sau să s ă ia sau alte lucruri de acestea prosteş proste şti, că căci toate acestea sunt proaste, deş deşarte şi nefolositoare pentru servii lui Dumnezeu. Însă Îns ă îndelunga ră r ăbdare este mare, tare cu putere multă multă şi trainică trainică şi îşi arată puterea în mare întindere, veselă vesel ă mulţ mulţumită umită şi f ără nici o îşi arată grijă grijă slă slăveş veşte ea pe Dumnezeu în tot timpul, nu are în sine nici am ărăciune ci ră rămâne în toată toată vremea blândă blândă şi liniş liniştită tită. Această Aceast ă îndelungă îndelungă răbdare se gă găseş seşte deci la cei ce au credin ţă desă desăvârş vârşită ită. Mânia însă îns ă este înainte de toate proastă proast ă uşuratică uratică şi nepricepută nepriceput ă. Apoi din nepricepere se naş na şte amă amărăciune şi necaz, din necaz mânie, din mânie ura. Apoi aceast ă ură ură izvorâtă izvorâtă din aş aşa mari rele devine un p ăcat mare şi neiertat că căci aceste duhuri când locuiesc într-unul şi acelaş acelaşi vas în care locuieş locuie şte şi Duhul Sfânt, nu mai este încă înc ăpător vasul acela şi curge peste el. Duhul cel delicat deci nefiind obi şnuit să să locuiască locuiască cu duhul cel ră r ău nici cu asprime pleacă pleacă de la un astfel de om şi caută caută să locuiască locuiască cu blândeţ blândeţea şi liniş liniştea. Apoi când părăseş seşte omul în care locuia, acel om ră r ămâne lipsit de Duhul cel drept şi de aici în colo umplându-se de duhurile rele, este nestatornic în orice fapt ă a sa pentru că c ă este împins încoace şi în colo de duhurile rele şi devine cu totul orb pentru gândul bun. A şa se întâmplă întâmplă tuturor celor iuţ iuţi la mânie. Înfrânează Înfrâneaz ă-te dar de la mânie, care este un duh foarte r ău. Îmbracă Îmbracă-te cu îndelunga ră r ăbdare, împotriveş împotriveşte-te mâniei şi necazului şi vei fi aflat cu sfinţ sfinţenia care este plă pl ăcută cută Domnului. Ia seama deci ca nu cumva s ă treci cu vederea porunca aceasta că căci dacă dacă eşti stă stăpân pe această aceast ă poruncă poruncă, vei putea pă p ăzi şi celelalte porunci pe care ţile voi da. Întă Înt ăreş reşte-te şi împuterniceş împuterniceşte-te în ele şi să să se întă întărească rească toţ toţi câţ câţii voiesc să să umble în ele. Porunca 6

În porunca întâia ţi-am poruncit să să păzeş zeşti credinţ credinţa, teama şi înfrânarea. - Da Doamne, ad ad ăugai eu - Acum voiesc s ă îţi arăt şi puterile lor pentru ca să s ă înţ înţelegi ce putere şi lucrare are îţi ară

1.










- Ascultă Ascultă deci! Când te cuprinde mânia sau sup ărarea, să să ştii că că el este în tine. Apoi arată arată prezenţ prezen ţa sa prin pofta de afaceri multe, îmbelş îmbel şugarea de mâncă mânc ări şi băuturi, de beţ beţii şi felurite desf ătări şi lucruri care nu sunt de trebuinţă trebuin ţă,, de asemenea pofta după dup ă femei şi lăcomia, multă multă îngâmfare şi mândria deş deşartă artă şi toate câte sunt asemenea acestora. Când se suie lucrurile acestea în inima ta s ă ştii că că îngerul răutăţii este în tine. Tu însă îns ă cunoscând faptele lui, fugi de el şi nu îi da crezare deoarece faptele lui sunt rele şi vătămătoare pentru servii lui Dumnezeu. Acum ai înaintea ochilor lucr ările şi ale unuia şi ale altuia din ce doi îngeri. Înţ Înţelege bine şi crede îngerul dreptăţii iar de îngerul răutăţii leapă leapădă-te, deoarece învăţă învăţătura tura lui este rea pentru orice fapt ă, căci dacă dacă este un bă bărbat este credincios şi gândul îngerului acestuia se suie în inima lui, trebuie s ă săvârş vârşească ească vreun pă păcat bă bărbatul acela sau femeia. Dacă Dacă însă însă iarăş iarăşii este foarte pă păcătos vreun bă b ărbat sau vreo femeie şi se suie în inima lor faptele îngerului dreptăţii trebuie neapă neapărat să să săvârş vârşească ească ceva bun. Vezi deci c ă este bine să urmezi îngerului dreptăţii iar de îngerul răutăţii să stai departe. Această Aceast ă poruncă poruncă îţi îţi este ară arătată tată aşadar cele privitoare la credinţă credin ţă,, pentru ca să s ă ai încredere în faptele îngerului s ăvârş vârşindu-le să să tră trăieş ieşti pentru Dumnezeu. Crede însă îns ă că faptele îngerului răutăţii dreptăţii şi să sunt rele, dacă dac ă deci nu le să s ăvârş vârşeşti vei tră trăi pentru Dumnezeu. Porunca 7

Teme-te de Domnul şi păzeş zeşte poruncile lui. Că C ăci dacă dacă păzeş zeşti poruncile lui Dumnezeu vei fi puternic spre orice faptă fapt ă bun bunăă şi fapta ta va fi f ără seamă seamăn. Într-adevă Într-adevăr dacă dacă te temi de Domnul vei să s ăvârş vârşi cu bine toate. Aceasta este teama pe care trebuie s ă o ai şi vei dobândi mântuirea. De diavolul să s ă nu te temi, că căci dacă dacă te temi de Domnul, vei avea stă stăpânire asupra diavolului, deoarece el nu are în sine nici o putere. De cel ce nu are putere nu are nimeni teamă team ă, iar cine are putere însemnată însemnat ă poate să să insufle teama că c ăci oricine are putere este şi temut, iar cine nu are putere este dispre ţuit de toţ toţi. Teme-te însă îns ă de faptele diavolului pentru că c ă sunt rele. Dacă Dac ă te temi deci de Domnul vei avea frică fric ă şi de faptele












mai rele decât toate în viaţ via ţa oamenilor. Deci de la aceste fapte trebuie s ă se înfrâneze servul lui Dumnezeu, că căci cel ce nu se înfrânează de la acestea nu poate tr ăi pentru Dumnezeu. Ascultă Ascult ă acum şi cele ce urmează urmeaz ă acestora. - Mai sunt Doamne încă înc ă şi alte fapte rele? - Sunt şi încă încă multe de la care trebuie s ă se înfrâneze servul lui Dumnezeu, ca de pildă pildă: furtul, înş înşelă elăciunea, ră răpirea, mă mărturia mincinoasă mincinoasă, lăcomia, pofta cea rea, amă am ăgirea, slava deş deşartă artă, pă p ălăvră vrăgeala, şi toate câte sunt asemenea acestora. Oare nu ţi se pare că c ă aceste lucruri sunt rele şi încă încă foarte rele pentru servii lui Dumnezeu? De la toate acestea trebuie s ă se înfrâneze cel ce slujeş sluje şte lui Dumnezeu. Înfrânează-te Înfrânează-te deci de la toate acestea, pentru ca s ă tră trăieş ieşti pentru Dumnezeu şi să fi înscris în cartea vieţ vie ţii împreună cu cei înfrânaţ înfrânaţi. Acestea sunt cele de la care trebuie să s ă te înfrânezi. Ascultă Ascult ă acum şi cele de la care nu trebuie s ă te înfrânezi ci să să le faci. De la bine nu te înfrâna ci f ă-l. - Arată Arată-mi Doamne şi puterea binelui ca să s ă umblu într-însul, să să mă pun în serviciul său şi săvârşind-ul să pot dobândi mântuirea. săvârşi nd-ul să - Ascultă Ascultă şi lucrurile binelui pe care trebuie să s ă le săvârşeşti şi de la care să s ă nu te înfrânezi. Mai întâi de toate t oate este credinţ credin ţa, teama de Domnul, dragostea, unirea, dreptatea în vorbe, adevă adevărul şi răbdarea. Nimic nu este mai bun decât acestea în via ţa oamenilor. Cel ce păze via ţa lui. Ascultă Ascultă acum şi cele ce ăzeşte acestea şi nu se înfrânează de la ele, este fericit în viaţ










împlinit îndată îndată cererea sufletului tă t ău, că căci cu siguranţă siguran ţă pentru vreo ispită ispită sau greş greşeală eală pe care nu o cunoş cunoşti primeş primeşti mai târziu cea ce ai cerut. Nu înceta de a ruga pe Domnul pentru cererea sufletului tă t ău şi vei primi, iar dacă dac ă pierzi curajul şi te îndoieş îndoieşti când ceri, învinuieş învinuieştete pe tine iar nu pe Cel ce avea s ă îţi aceast ă îndoială îndoială este rea neîntemeiată neîntemeiat ă şi pe îţi dea. Vezi această mulţ mulţi îi smulge de la credinţă credin ţă chiar dacă dac ă erau foarte credincioş credincio şi şi tari, că căci îndoiala este o fiică fiică a diavolului şi se poartă poart ă cu foarte multă multă răutate că către servii lui Dumnezeu. - Dispreţ Dispreţuieş uieşte deci îndoiala şi fi stă stăpân pe ea în orice faptă fapt ă, înarmat fiind cu credinţ credin ţa cea tare şi puternică puternică căci credinţ credinţa toate le f ăgăduieş duieşte şi pe toate le aduce la îndeplinire iar îndoiala neavând în sine însuş însu şi încrederea nu izbă izb ăveş veşte în niciuna din faptele pe care le întreprinde. - Vezi dar că c ă credinţ credinţa este de sus de la Domnul şi este o mare putere, iar în îndoială îndoial ă este un duh pă p ământesc de la diavolul f ără nici o putere. Serveş Serve şte dar celei ce are putere, adică adic ă credinţ credin ţei şi fereş fereşte-te de îndoiala cea f ără nici o putere şi vei tră trăi pentru Dumnezeu. Porunca 10

Goneş Goneşte de la tine întristarea, că c ăci este sora îndoieli şi a mâniei. - Cum Doamne este soră sor ă a acestora, că c ăci altceva mi se pare a fi mânia, altceva 1.










3. Îmbracă Îmbracă-te deci cu veselia care pururea are har la Dumnezeu şi îi este plă pl ăcută cută, desfată desfat ă-te în ea că căci orice om vesel să s ăvârşeş vârşeşte te cele bune, cugetă cuget ă la cele bune şi dispreţ dispreţuieş uieşte întristarea, pe când cel trist face r ău în toată toată vremea. Face ră r ău mai întâi prin aceea că că întristează întristează pe Duhul Sfânt care a fost dat vesel omului. Al doilea, întristându-se săvârşeşte o nelegiuire prin faptul că c ă nu se mai roagă roag ă nici nu se mă m ărturiseş rturiseşte lui Dumnezeu, că c ăci rugă rugăciunea unui om trist nu are niciodată niciodat ă puterea de a se sui la jertfelnicul lui Dumnezeu... - Pentru ce nu se suie la jertfelnicul lui Dumnezeu, întrerupsei eu, rug ăciunea celui întristat? - Pentru că că întristarea şade în inima lui. Dacă Dac ă se amestecă amestec ă deci întristarea cu rugă rugăciunea, nu o lasă las ă pe aceasta să s ă se suie curată curat ă la jertfelnic, că căci precum oţ o ţetul şi vinul amestecate la un loc nu au acela şi gust, tot aş aşa dacă dacă se amestecă amestec ă întristarea cu Duhul Sfânt, nu mai are aceasta aceeaş aceea şi rugă rugăciune. Curăţ Curăţeeşte-te deci de această aceast ă întristare rea şi vei tră trăi pentru dumnezeu şi toţ toţi care vor face aş a şa vor tră trăi pentru Dumnezeu, să s ă lepede întristarea şi să să se îmbrace cu toată toat ă veselia. Porunca 11

Îmi ară arătă apoi mai mulţ mulţi oameni şezând pe o bancă banc ă şi un alt om şezând pe un fotoliu










Dumnezeirii şi acesta este puterea Domnului cu care este înarmat Duhul Dumnezeiesc. Ascultă Ascult ă acum, continuă continu ă el, despre duhul pă p ământesc, deş deşert, f ără putere şi nerod. Mai întâi omul acela care pare numai a avea duh de sus, se înal ţă pe sine, voieş voie şte să ocupe cel dintâi scaun în biserică biseric ă şi devine obraznic şi neruş neruşinat, bârfitor şi învăţ învăţat at a petrece în multe desf ătări am ăgitoare şi ia plată plată pentru proorocia sa, iar dacă dac ă nu i se dă d ă, nu şi în multe alte pofte amă prooroceş prooroce şte. Poate însă însă Duhul Dumnezeiesc să s ă ia plată plată si să să proorocească proorocească? Nu este cu putinţă putin ţă ca un prooroc al lui Dumnezeu s ă facă facă aceasta ci duhul unor astfel de prooroci este de pe pământ. Apoi în genere nu se apropie de adunarea b ărbaţ rbaţilor drepţ drepţi ci fuge de ei, se lipe şte însă însă de cei îndoielnici şi deş deşerţ erţi le prooroceş prooroce şte în vreun colţ col ţ şi îi amă amăgeş geşte vorbindu-le deş deşertă ertăciuni după după poftele lor, că căci cu oamenii deş de şerţ erţi vorbeş vorbeşte. Vasul gol nu se sparge când este pus la un loc cu alte vase goale ci se potrivesc între ele la sunet. Când vine îns ă în adunarea plină plină a bărbaţ rbaţilor drepţ drepţi, care au Duhul Dumnezeiesc şi fac o rugă rugăciune îndată îndată se arată arată acela că că este gol, duhul să s ău pă pământesc fuge de la el de fric ă, iar omul acela amuţ amu ţeşte şi rămâne cu totul zdrobit, pentru că c ă nu poate vorbi nimic, că c ăci dacă dacă bagi vin şi undelemn în pivniţă pivniţă şi pui intre ele un vas gol şi vreţ vreţi apoi să s ă goleş goleşti pivniţ pivniţa, vasul acela pe care l-ai pus gol tot gol îl vei gă g ăsi. Aş Aşa şi proorocii deş deşerţ erţi când se întâlnesc cu duhurile celor drep ţi, sunt aflaţ aflaţi astfel după după cum au venit. Ai acum viaţ via ţa a celor două două feluri de prooroci. După Dup ă fapte şi dupăă viaţă dup viaţă cercetează cercetează pe omul care pretinde că c ă este purtă purtător de duh. Crede însă îns ă numai Duhul










te vede înarmat cu frica de Domnul şi te împotriveş împotriveşti ei fuge departe de tine şi nu ţi se va mai ară arăta deoarece se teme de armele tale. Tu îns ă câştigând biruin ţei, vino la pofta âştigând cununa biruinţ biruinţa pe care ai câş c âştigat-o tigat-o slujeş slujeşte-i cum voieş voieşte ea. Dacă Dac ă slujeş slujeşti dreptăţii şi predându-i biruinţ poftei bune şi te supui ei, vei putea s ă stă stăpâneş pâneşti pofta şi să să o supui după după voinţă voinţă.. 3. - Doamne, zisei eu, aş a ş voi să să ştiu în ce fel trebuie să s ă slujesc poftei bune? - Ascultă Ascultă, gră grăi el, săvârşeşte dreptatea şi virtutea, adevă adev ărul şi frica de Domnul, credinţ credin ţa şi blândeţ blândeţea şi alte lucruri asemenea acestora. Dac ă Săvârşeşti acestea vei fi un serv bine plă plăcut al lui Dumnezeu şi vei tră trăi pentru El, şi oricine slujeş slujeşte poftei bune, va tră tr ăi pentru Dumnezeu. Amin.

Evanghelii Apocrife Pstorul Lui Herma

Recommend Documents