Petru Rares
1
Prima domnie 20 ianuarie 1527 – 14 septembrie 1538
Voievodul Petru Rareş a fost fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare.
Conform tradiţiei orale, Petru a fost în negustor de peşte, pe care îl transporta cu maje ( care mari, trase de patru sau şase boi)- Petru Măjerul.
A ajuns Domn cu ajutorul micii boierimi, al târgoveţilor, al ţărănimii dar şi prin voinţa predecesorului său Ştefăniţă Vodă, care, aflându-se, aşa cum scria Grigore Ureche, “bolnav la Hotin au lăsat cuvântul, că dacă va săvârşi el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul.
Această îndeletnicire se explică şi odată cu lămurirea originii mamei lui Petru Rareş Maria, descendentă din neamul boierilor Cernat, stăpânitori ai zonei lacului Brateş.
2
Prima domnie (2)
Anul naşterii lui Petru Rareş nu este cunoscut (1483?). In jurul varstei de 40 de ani a ajuns Domn al Moldovei (20 ianuarie 1527) ; era căsătorit cu Maria, dintr-o familie încă necunoscută, cu care avea şi un fiu Bogdan şi o fiică Cneajna. Dintr-o căsătorie anterioară mai avea încă două fete – Ana şi Maria. În aprilie 1530 domnul s-a căsătorit cu Elena-Ecaterina Brankovici, fiica despotului sârb Iovan Brankovici. Noua soţie a lui Petru avea o cultură înaltă pentru acele timpuri. Cu Elena, Petru a avut mai mulţi copii: Iliaş, Ştefan, Constantin şi Ruxanda. În plan intern, Petru Rareş, ca şi părintele său Ştefan cel Mare, a promovat o politică ce urmărea consolidarea autorităţii centrale, îngrădirea puterii marilor boieri, întărirea ţării. 3
4
Prima domnie
Pe plan extern, Petru Rareş a desfăşurat o largă activitate diplomatică, urmărind, pe lângă lupta împotriva Imperiului Otoman, cresterea importantei tarii in regiune. In martie 1527, încheie un tratat de alianţă cu Polonia, completat în mai a aceluiaşi an cu o convenţie privitoare la graniţe, vame şi comerţ . Drept urmare a încheierii acestui tratat, domnul Moldovei îl susţine pe aliatul Poloniei Ioan Zapolya în lupta pentru coroana Ungariei. Susţinut de sultan şi Polonia, Zapolya se reinstalează pe tron. In ianuarie – februarie 1529, întreprinde o campanie în Transilvania în scopul supunerii secuilor şi garantării stăpânirii feudelor (domeniilor) sale transilvănene. Succesul campaniei l-a impus pe Zapolya să-i recunoască vechile posesiuni Bistriţa, Ungarul şi Valea Rodnei, cu o mulţime de sate. Domnului Moldovei i se confirmă dreptul de posesiune asupra Ciceiului şi Cetăţii de Baltă, pe care încă Ştefan cel Mare le primise de la Matei Corvin. 5
Prima domnie
Pentru a determina Polonia să se situeze pe o poziţie antiotomană, Rareş ocupă Pocuţia la sfârşitul anului 1530, motivând că pentru această acţiune are acordul sultanului. Un sol polonez trimis la Poartă află că sultanul nu şi-a dat acordul privind ocuparea Pocuţiei. Regele polon refuză în mod oficial să-l mai susţină pe domn.
În aceste circumstanţe Rareş îşi schimbă orientarea politică şi participă activ la coaliţia antijagiellonă, în cadrul căreia a avut loc o nouă apropiere între Moldova şi Rusia Moscovită. În coaliţie a fost atras şi hanul din Crimeea, fapt care a scutit pentru un timp ţara de incursiunile jefuitoare ale tătarilor. În 1531 oastea poloneză sileşte trupele moldoveneşti să părăsească Pocuţia, având susţinerea tacită a sultanului.
Noua încercare a lui Petru Rareş de a ocupa această regiune s-a încheiat cu înfrângerea armatei moldoveneşti la Obertyn, la 22 august 1531, înlesnită de tradarea unei părţi din boierii moldoveni. 6
Prima domnie
În 1533 Petru Rareş trimite oaste în Transilvania pentru a-l înlătura de aici pe trimisul Porţii, Aloisio Gritti. Acţiunea se realizează cu sprijinul nobililor locali şi,in final, Gritti este ucis . Faptul acesta l-a supărat pe sultan şi numai din cauza războiului cu Iranul nu porneşte razboiul împotriva lui Petru Rareş.
Sultanul a încheiat la începutul anului 1533 un tratat de pace “perpetuă” cu regele polonez pentru atat timp cât vor fi în viaţă cei doi monarhi, Suleyman şi Sigismund, care a durat până în 1617. Intre anii 1533-1534 a fost întocmit planul comun al unei campanii militare împotriva Moldovei, care va fi realizat mai târziu. Alaturi de Polonia şi Imperiul Otoman, în această campanie trebuia să participe Ioan Zapolya, Ţara Românească şi tătarii din Crimeea
7
Prima domnie
În aprilie 1535 Petru Rareş încheie cu Ferdinand Habsburg o înţelegere secretă privind colaborarea impotriva expansiunii otomanilor. Făgăduielile lui Ferdinand au rămas, însa, doar pe hârtie.
In anul 1538, Petru Rares a trebuit sa faca fata unei incercari deosebite pentru Moldova, fiind atacat din trei parti de dusmani: de sultanul Soliman, care in august trece hotarele tarii lui Rares, in fruntea a 200.000 de luptatori, de cetele de tatari conduse de Sabih-Ghirai-han, precum si de lesi, condusi de vestitul general Tarnovschi. 8
Prima domnie
Petru Rares a mobilizat toate fortele militare de care dispunea Moldova. A parjolit recoltele, a golit satele de oameni si le-a ars, a otravit fantanile, astfel ca dusmanii sa nu aiba in calea lor hrana, adapost, apa. A blocat locurile bune de trecere, obligand pe adversari sa aleaga drumuri ocolitoare greoaie si anevoioase. I-a atacat pe tatari la Stefanesti si i-a silit sa se intoarca, iar cu lesii a reusit sa ajunga la intelegere. Cand turcii, in inaintarea lor, au trecut de Iasi, boierii si-au parasit domnitorul, iar acesta a fost nevoit sa plece in Transilvania. 9
Cronicarul Macarie menţionează în letopiseţul său:
“Oastea barbarilor purta război crunt cu Moldovlahia, prădând casele şi înveselindu-se cu prăzi. Atunci şi preafrumoasa cetate a Sucevei s-a supus turcilor şi ca o mireasă împodobită, ca o roabă au ruşinat-o… Turcii au pus mâna pe bogăţiile domnilor şi pe râuri de averi. De acolo s-a întors ca mare învingător, acel trufaş stăpânitor al turcilor şi s-a dus la cetatea împărătească, lăsând ca stăpân al domniei pe un oarecare Ştefan” . Petru Rareş se retrage în Transilvania, reuşind să se pună în siguranţă în cetatea Ciceului, după ce trecuse munţii prin locuri greu accesibile .
10
A doua domnie 9 februarie 1541 – 2/3 septembrie 1546
După un refugiu de peste un an şi jumătate la Ciceu, Petru Rareş pleacă la Istanbul. Aici el reuşeşte să redobândească tronul, acceptând suzeranitatea sultanului.
În februarie 1541 Petru Rareş revine în scaunul domnesc. S-a aflat atunci pana in Polonia ca poporul este foarte multumit de intoarcerea acestuia, deoarece apara tara de asuprirea straina.
11
Impacarea dintre Petru Rares si Soliman ..văzându-i înfăţişarea plăcută, frumoasă, ţinuta demnă, bărbătească, auzindu-i vorba meşteşugită, înţeleaptă, Soliman sultan şi-a înfrânt furia şi l-a ascultat… Deodată, şi-a amintit că a jurat să-l calce în copitele armăsarului. - Îmi pare rău, dar trebuie să-mi ţin jurământul, - Îl ţii, măria ta, l-a încredinţat Petru Rareş. - Dar cum crezi că mai scapi cu viaţă de sub copitele armăsarului meu? a întrebat sultanul. - Scap, mărite, dacă faci cum te povăţuiesc eu.[…] Eu intru sub podul cel de marmură din curtea palatului; măria ta încaleci armăsarul cel focos cu care mergi la războaie şi treci, în trap şi-n galop, de şapte ori încolo şi-ncoaceîn copite de armăsar împărătesc: mă apără podul. , pe pod. Eu aud copitele calului deasupra mea si-mi tem zilele. Aşa se cheamă că măria ta împlineşti jurământul, iar eu nu pier strivit! 12
A doua domnie
Petru Pares, Manastirea Probota
În cea de-a doua domnie, dovedeste calităţi diplomatice deosebite. acelaşi timp. Voievodul reuşeşte să recapete o parte a teritoriului dintre Prut şi Nistru. Turcii refuză să-i restituie prin răscumpărare cetatea Tighina (numită de ei Bender) şi localităţile din preajma ei.
13
A doua domnie
La 2 martie 1542 Rareş a încheiat o alianţă secretă antiotomană cu Habsburgii.
Însă operaţiile militare finanţate din exterior, în principal de Petru Rareş, întreprinse în 1542 de statele germane in frunte cu Ioachim al II-lea de Brandenburg cu scopul de a-i respinge pe turci din Ungaria, s-au încheiat fără succes.
Ca urmare, domnul a fost silit să renunţe în continuare la lupta cu otomanii. La ordinul sultanului el îl trimite în calitate de ostatic la Istanbul pe fiul său mai mare Alexandru, iar după moartea acestuia în 1544 la curtea otomană este trimis un alt fiu al său, Ilie, viitor voievod al Moldovei. Ulterior trimiterea ostaticilor la Istanbul intră în uz.
14
Cultura in timpul Domnului Petru Rares
Personalitatea voievodului moldovean s-a manifestat din plin în domeniul artelor , domnia lui Petru Rares marcand epoca in care arta medievala moldoveneasca a cunoscut marea implinire .
Fenomen unic în arta universală, pictura exterioară moldovenească este purtătoare nu numai de virtuţi artistice de maximă valoare ci şi de idei cu caracter patriotic, îndemnul la luptă pentru înlăturarea suveranităţii otomane fiind cel mai important.
Pictura murala Manastirea Probota
.
15
Petru Rareş este ctitor al Manastirii Probota (1530), monument UNESCO, unde se gaseste mormantul domnitorului.
Numele mânăstirii vine din substantivul dacic PROPEDI „Acoperământ; Lăcaş; Protecţie; Sprijin” ( rom. broboadă; proptea), fiind, se pare construită pe locul unui mai vechi templu zalmoxian.
Manastirea Probota
16
A reclădit Moldoviţa şi Bistriţa lui Alexandru cel Bun, a refăcut biserica Căpriana , a construit sau reconstruit numeroase monumente la Baia, Roman, Râşca, Suceava, Hârlău, Târgul Frumos.
Manastirea Moldovita
Biserica Baia
Pornind de la experienţe mai vechi, pictorii epocii lui Petru Rareş au executat minunate picturi exterioare, vestite în toată lumea. 17
Dintre ele se păstrează parţial sau pe suprafeţe mari frescele de la Probota, Sf. Gheorghe – Suceava, Humor, Baia, Moldoviţa, Bălineşti, Sf. Dumitru – Suceava, Coşula, Arbore, Voroneţ.
18
Manastirea Caracalu
In anul 1535, Manastirea Caracalu, apartinand Sfantului Munte Athos, intra in grija domnului Petru Rares care se angajeaza s-o refaca in intregime.
Contrar opiniei majoritatii istoricilor care sustin ca Petru Rares este inmormantat la Probota , parintii de la Caracalu afirma ca el ar fi venit si s-ar fi calugarit, primind numele de Pahomie. Aici ar fi ramas pana la sfarsitul vietii si aici ar fi fost si inmormantat. In sprijinul acestei sustineri ei invoca fresca din pridvorul manastirii infatisand doi schimonahi tinand impreuna o biserica. Deasupra sta scris: "Noii ctitori ai acestei sfinte manastiri: Pahomie si Pahomie". 19
Slăbit de boli, Petru Rareş a murit la 3 septembrie 1546 şi a fost înmormântat la Probota, în partea de nord a gropniţei din naos, ctitoria sa. Caracterizând personalitatea acestui vrednic voievod, cronicarul Grigore Ureche scria: “Cu
adevărat era ficior lui Ştefan Vodă cel Bun, că întru totul simăna cu tătâne-său, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândea, lucruri bune făcea, ţara şi moşia sa ca un păstor bun o ocrotea, judecată pre dreptate făcea. Altmintrilea de stat era om cuvios şi la toate lucrurile îndrăzneţu şi la cuvântu gata, de-l cunoştea toţi că iaste harnic să domnească ţara” . 20
