MODULUL III ETICA ÎN AF A FACERI
Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Concepte teoretice Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Nivelurile de aplicare ale eticii în Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Rolul şi imporţanta studierii eticii în afaceri Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Responsabilitatea socială ca responsabilităţi morale Capitolul 5 (Unitatea de curs 5): Dilemele etice în afaceri Capitolul 6 (Unitatea de curs 6): Analiza şi soluţionarea problemelor etice Capitolul 7 (Unitatea de curs 7): Principii practice ale eticii în afaceri
Concepte de bază:
Etica afacerilor, imperative morale, atitudine, conduită, datorie, utilitate, tratament corect, cultură organizaţională, încredere, responsabilitate r esponsabilitate socială, loialitate, dileme etice, principii fundamentale. Obiective urmărite:
1. Defini Definirea rea Etic Eticii ii afac afaceri erilor lor;; 2. Tratarea Tratarea din perspectivă perspectivă istorică istorică a interesului interesului pentru pentru comportamen comportamentul tul etic în lumea afacerilor; 3. Stabilirea Stabilirea principa principalelor lelor niveluri niveluri de de aplicare aplicare a Eticii Eticii în afaceri; afaceri; 4. Descrierea Descrierea rolului rolului pe care îl joacă joacă "încrederea "încrederea"" în relaţiile relaţiile de afaceri; afaceri; 5. Definirea Definirea respons responsabili abilităţii tăţii sociale sociale a unei unei firme; firme; 6. Definirea Definirea dilemelor dilemelor etice etice şi precizarea precizarea principalel principalelor or domenii în care care acestea apar; 7. Stabilirea Stabilirea modalit modalităţilo ăţilorr de soluţionare soluţionare a dileme dilemelor lor etice; etice; 8. Precizarea unui cumul de reguli morale; 9. Descrierea Descrierea comportamen comportamentului tului etic etic în afaceri afaceri şi precizarea precizarea princip principalelo alelor r modalităţi de promovare a acestuia; 10.Elaborarea câtorva exemple de principii etice universale. Recomandări privind studiul
Studierea acestui modul (Etica în afaceri) are o importanţă majoră pentru studenţii economişi care trebuie să-şi însuşească principiile practice ale eticii în afaceri. Aceştia trebuie să înţeleagă motivaţiile intrării în lumea afacerilor, prin
conştientizarea permanentă a rolului jucat şi prin proliferarea responsabilităţii sociale la nivelul fiecărei firme. Sugerăm studenţilor să-şi însuşească cu multă seriozitate conceptele de dileme etice, responsabilitate socială, încredere, loialitate, reguli morale, etc. e tc. Rezultate aşteptate:
Recunoaşterea rolului şi importanţei studierii Eticii în afaceri; Incitarea studenţilor în a manifesta un comportament etic în lumea afacerilor; Conştientizarea raportului dintre responsabilitate, încredere, loialitate, pe de o parte, şi obţinerea succesului financiar şi profesional, pe de altă parte; Cunoaşterea principalelor domenii în care apar dileme etice, precum şi a modalităţilor de soluţionare a acestora; Însuşirea principiilor etice universale. Studen Stu denţii ţii trebui trebuiee să accepte accepte faptul faptul că discurs discursul ul etic este este condiţ condiţie ie si garanţ garanţie ie a respect respectări ăriii legil legilor or în afac afaceri eri,, singu singurul rul elemen elementt etalo etalonn stabil stabil şi inta intangi ngibil bil în emiterea oricărei judecăţi de valoare. • • •
•
•
Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Concepte teoretice
Sinteză
Etica afacerilor este o disciplină nouă care oferă un teren deosebit de fertil pentru dezbateri publice, forumuri, articole, dizertaţii etc. La unele şcoli de business, precum şi în programele programele de masterat, masterat, a fost introdusă introdusă etica, ca disciplină de studiu, fără să se urmărească neapărat formarea unor cetăţe cetăţeni ni model, model, ci în intenţi intenţiaa mai degrabă degrabă de a-i averti avertiza za pe studenţ studenţii asupra asupra implicaţiilor sociale ale unor decizii de afaceri.
Etica afacerilor defineşte un sistem de principii, valori, norme şi coduri de conduită, în baza unei filosofii a firmei, care se impun ca imperative morale indu inducâ când nd obli obliga gati tivi vita tate teaa respe respect ctăr ării ii lor. lor. În bună bună măsu măsură ră codu coduri rile le etic eticee şi de comp compor orta tame ment nt îşi îşi inte integr grea ează ză valo valori rile le moral moralee ca atare atare,, deşi deşi,, aces aceste teaa devi devinn funcţionale şi credibile numai în măsura în care sunt asociate obiectivelor afacerii. Etica afacerilor poate fi considerată un domeniu de studiu aplicativ al eticii, cu pri privi vire re la dete determ rmin inar area ea prin princi cipi piil ilor or mora morale le şi a codu coduri rilo lorr de cond condui uită tă ce
reglementează relaţiile interumane din cadrul organizaţiilor şi guvernează deciziile oamenilor de afaceri sau ale managerilor. Etica în afaceri afaceri vizează, vizează, printre altele, altele, atitudinea, atitudinea, conduita conduita corectă corectă şi onestă a unei firme faţă de angajaţi, clienţi, comunitatea în care acţionează, investitori, acţionari, etc. Dime Dimens nsiu iune neaa etic eticăă a unei unei afac afaceri eri poat poatee viza viza tendi tendinţ nţel elee oric oricăr ărei ei firme firme şi a angajaţilor săi, de a respecta cu stricteţe legile, actele normative referitoare la: – calitatea produsului; – siguranţa muncii; – practici corecte de recrutare a personalului; – practici corecte de marketing; – practici corecte de vânzări; – modul în care se utilizează informaţia confidenţială; – implicarea în problemele comunităţii în care operează firma; – atitudinea faţă de mită; – atitudinea faţă de comisioane ilegale acordate în scopul obţinerii unor
facilităţi, etc. Raţiunea oricărei afaceri induce induce subiecţilor participanţi, fie că sunt din interiorul ei, fie că se află în tangenţă tangenţă sau complementari complementaritate tate cu ea, un comportament comportament etic corespu corespunză nzător tor standar standardul dului ui de valori valori proprii proprii,, şi care vor includ includee oricân oricândd elemente prezentate mai sus. Interesul pentru un comportament moral în lumea afacerilor este vechi. Ceea ce ştim, din perspectivă istorică, este că acest interes a început în cea mai avansată societate comercială de acum cinci mii de ani, în Sumer. Grecia Antică manifesta deopotrivă interes pentru teoria economică şi pentru valorile şi normele morale implicate în schimbur schimburile ile economic economice. e. Aristo Aristotel tel făcea făcea distincţ distincţia ia înt între re oeconomica (gospodărire privată, cu scopuri familiare) şi hremastica (schimburi economice a căror scop este profitul)1. Prima practică avea o încărcătură etică, cea de-a doua avea o singură dimensiune: cea a profitului. Este o ocupaţie pur egoistă. Schimburile comerciale, activi activitat tatea ea cămătă cămătărea rească scă au avut avut mereu mereu aceeaş aceeaşii int interp erpret retare are:: ocupaţ ocupaţiiii lipsi lipsite te de dimensiune morală, cu utilitate pur economică. Imaginea acestei separaţii a durat până în secolul al XVIII-lea. Cicero vorbea totuşi despre corectitudine în tranzacţii, ca dimensiune morală a afacerilor. Negustorii trecutului erau în genere stigmatizaţi ca lipsiţi de respectabilitate, cu îndeletniciri neonorabile. Justificarea creştină a unei astfel de percepţii era dată de Aristotel, Politica, Ed.Cultura Naţională, Bucureşti, 1924, ed.îngrijită de Dimitrie Gusti, p. p. 8.
1
relatarea din Noul Testament asupra alungării negustorilor din Templu, Templu, precu precum m şi de reluare a acestei idei în scrierile teologice. Să nu uităm că, în acea vreme unica morală admisă admisă în lumea lumea europe europeană ană era cea creşti creştină. nă. Nu exista exista o morală morală a vieţ vieţiiii publ public ice, e, desp despri rins nsăă de cono conota taţiţiii reli religi gioa oase se.. Câte Câteva va exem exempl plee în acea aceast stăă pers perspe pect ctiv ivăă le-au le-au reprezentat breslele şi ghildele medievale care aveau propriile lor coduri morale. În anii anii preme premerg rgăt ător orii form formări ăriii capi capita tali lism smul ului ui sunt sunt de rema remarca rcatt preo preocu cupă păril rilee societăţii de a reglementa relaţiile corecte între oameni. Astfel, tot în secolul XVII apare Elizabethan Poor Law, lege progresistă la acea vreme, în care colectivităţile erau făcute răspunzătoare pentru soarta celor nevoiaşi, stabilind o taxă pentru sărăcie asupra pământului aflat în posesia celor înstăriţi. Mai tîrziu, Adam Smith lansează lansează conceptul conceptul de homo oeconomicus, insistând asupra responsabilităţii de a obţine profit din toate acţiunile, iar A. Carnegie, în The Gospel Gospel of Wealt Wealth, h, promovează ideea acţiunilor caritabile susţinute din banii câştigaţi din afaceri. În plin avânt, capitalismul nu a oferit întotdeauna o protecţie a intereselor tuturor membrilor societăţii ceea ce a determinat apariţia unor acte normative care au încercat să elimine abuzurile sociale. De referinţă rămân Legea Sherman Antitrust (1876), primul cod de etică îndreptat împotriva abuzurilor grosolane ale celor implicaţi în afaceri, Wembley Wembley Code of Etichs Etichs (1924), sau Consumer Bill of Right promovată de J. F. Kennedy în 1962, prin care guvernul american devine garantul corectitudinii afacerilor faţă de consumatori. Adam Smith Smith (1723-1790 (1723-17 90) în Avuţia naţiunilor (1776) "canonizează" noua credinţă (în versiune versiune populară): populară): "lăcomia e bună". Au loc transformări în credinţele filosofice, începe să-şi facă loc şi legitimarea intereselor ca morale. Acest proces coincide cu urbanizarea. urbanizarea. Tehnol Tehnologi ogia, a, privat privatiza izarea rea,, indus industri triali alizar zarea, ea, dezvol dezvolta tarea rea nevoi nevoilo lorr şi a consumului, conduc societatea într-o direcţie în care apare şi nevoia reglementării etice a afacerilor. În societăţile rurale, dominate de economia "naturală închisă" sau de economia economia de auto autoco cons nsum um,, aces acestt fenom fenomen en nu are are decât decât şanse şanse infi infime me să se propage. Până foarte recent (acum mai puţin de 20 de ani), acest subiect a fost circumscris unor discu discuţi ţiii negat negativ ivee despre despre scand scandal aluri urile le şi dezas dezastre trele le aduse aduse mai mai ales ales de lumea lumea corporaţiilor, despre iresponsabilitate, iar recent ele au fost reluate în diferite forme în contextul globalizării şi existenţei corporaţiilor mondiale. Locul comun al acestor abordări legate de lumea afacerilor este dat mereu de "numitorul comun al afacerilor: banul".2 Întreb Întrebare areaa care care rămâ rămâne ne desc deschi hisă să este este:: e sau nu o contra contradic dicţiţiee în terme termenii nii expresiei "lăcomia este bună"? 2
Robert, S., Op. Cit., p. 351.
În mare, teoreticienii de orientare liberală au insistat pe ideea că succesul este o virtute, sărăcia este un viciu şi că bogăţia devine sursa de noblesse oblige (este generatoare de obligaţii obligaţii morale, morale, pe când sărăcia sărăcia este generatoar generatoaree de probleme probleme morale). morale). Recent discuţiile discuţiile teoretice s-au mai echilibrat şi au ajuns la nivelul construcţiei idealurilor morale în afaceri, cu accente, inclusiv pe dreptate socială şi grija faţă de consumator. În ţara noastră mult timp termenul de afacere avea o conotaţie negativă fiind asimilat unui fapt reprobabil, speculaţiei, înşelăciunii în dauna interesului public sau privat. De fapt, departe de a fi un termen cu înţelesuri ilegale şi cu sens îngust (asimilat unei tranzacţii) termenul de afacere a căpătat o nuanţă concretă, bine definită în ţările cu economie de piaţă, definind activităţile desfăşurate – în diferite forme de organizare juridică – care iniţiază, dezvoltă pe risc propriu obiective bine definite aducătoare de câştig.
Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Nivelurile de aplicare ale eticii în afaceri
Sinteză
Conceptele centrale cu care operează etica afacerilor sunt: datorie şi utilitate. Afacerile sunt un mediu care car e este perceput ca mai puţin nobil, nob il, eventual eventual un mediu mediu fără "scrup "scrupule" ule" fiindcă fiindcă este legat legat de profit. profit. Viciile Viciile clasice, clasice, cum ar fi lăcomi lăcomiaa sau avariţ avariţia ia,, trec trec drept motivaţii motivaţii frecvente pentru intrarea în lume afacerilor. Aceasta nu înseamnă că nu a existat o tendinţă permanentă ca afacerile să fie guvernate de valori şi norme morale, oricât ar părea de paradoxal, având în vedere tipul de motivaţii amintite mai sus. În afaceri pot să fie detectate câteva niveluri de aplicare ale eticii 3 :
1. Nivelul micro- este cel care se stabileşte între indivizi în baza prin princi cipi piul ului ui corectitudinii schimbului. Acest nivel este mai aproape de etica tradiţională şi cuprinde: obligaţii, promisiuni, intenţii, consecinţe, drepturi individuale. Toate acestea se află schimbului ului cinsti cinstit,t, câştigu câştigului lui cinstit, cinstit, tratamen tratamentulu tuluii corect corect.. Unui sub principiile schimb astfel de nivel i se aplică ceea ce Aristotel numea dreptate comutativă, cea practicată între egali. O firmă care vinde maşini, trebuie să-şi prevină cumpărătorii dacă ele au Robert, S., Op. Cit., p. 360.
3
defect defectee la sistem sistemul ul de frânar frânaree sau o firmă firmă care care vinde vinde anticon anticoncepţ cepţiona ionale le trebuie trebuie să prevină prevină clienţi clienţiii că acestea acestea produc produc dereglă dereglări ri hormonal hormonale. e. Client Clientul ul trebui trebuiee consid considera eratt raţion raţional, al, autono autonom m şi trebui trebuiee inform informat at ca să poată poată cumpăra cumpăra servic serviciu iull sau produs produsul ul în cunoştinţă de cauză.
2. Nivelul macro- se referă la reguli instituţionale sau sociale ale comerţului, ale lumi lumiii afac afacer erililor or.. Conc Concep epte tele le cent centra rale le cu care care se opere opereaz azăă pent pentru ru aces acestt nivel nivel sunt: sunt: dreptate şi legitimitate. Proble Problemel melee puse puse în contex contextul tul nivel nivelulu uluii macro macro sunt sunt de de natura natura filoso filosofic fică, ă, preponde preponderent rent etică etică şi sunt sunt de tipu tipull urmă următor tor:: Care Care e scopul scopul pieţei pieţei libere? Este proprietatea privată un drept prioritar? Este drept sistemul de reglementare al pieţei? Ce rol trebuie să aibă statul în afaceri? Sunt corecte şi echitabile politicile de impozitare aplicate firmelor? 3. Nivelul corporaţiilor. Discuţi Discuţiile ile etice se referă referă prepondere preponderent nt la rolul rolul jucat jucat în societate, la responsabilitatea socială şi internaţională a corporaţiilor. Niv Nivel elul ul macr macroe oeco cono nomi micc pune pune şi probl problem emaa strin stringe gent ntăă a probl problem emel elor or etic eticee în globalizarea afacerilor. Ele apar mai ales când unele corporaţii internaţionale desfăşoară afaceri în ţări cu economii slab dezvoltate, cu un nivel mai redus de maturizare a conştiinţei civice. Consimţământul obţinut în urma unei informări deficitare sau mincinoase (în reclama unor produse), dreptul la un mediu natural sănătos sănătos (ecologizarea (ecologizarea Occidentului Occidentului prin transferul transferul tehnologiilor tehnologiilor poluante poluante în Est), util utiliz izare areaa unor unor prac practi tici ci nelo neloia iale le (dump (dumpin ingu gull sub sub forma forma înle înlesn snir iril ilor or de taxe taxe acordate în ţările lumii a treia), dependenţa de corporaţii (creşterea polarizării sociale din cauza dominaţiei corporaţiilor în viaţa publică, în America Latină) sunt sunt tot tot atât atâtea ea exem exempl plee care care demo demons nstr trea ează ză nece necesi sita tate teaa im impl plic icăr ării ii etic eticii ii manageriale şi pe plan internaţional.4 Astăzi, toate organizaţiile din lume trebuie să recunoască importanţa şi necesitatea luării în considerare a unor concepte ca: etică, morală, responsabilitate socială, echitate şi, totodată, să încerce să le implementeze în cultura lor organizaţională.
Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Rolul şi importanţa studierii eticii în afaceri Sinteză
Etica afacerilor afacerilor este esenţială pentru succesul pe termen lung al activităţi activităţii.i. Acest adev adevăr ăr este este prob probat at atât atât din din pers perspe pect ctiv ivăă macr macroe oeco cono nomi mică că,, cât cât şi din din cea cea 4
David Appelbaum, Sarah V. Lawton, Ethics and the Profesions, Prentice Hall, New Jersey, 1990, p. 205.
microec micr oecon onom omic ică. ă. La nive nivell macro macroec econ onom omic ic,, etic eticaa afec afecte teaz azăă într întreg egul ul sist sistem em economic; comportamentul imoral poate distorsiona piaţa, ducând la o alocare ineficientă a resurselor. Din perspectiva microeconomică, etica este adesea asociată cu încrederea. Etica este necesară, dar nu suficientă, pentru a câştiga încrederea furnizorilor, clienţilor, comu comuni nită tăţi ţii,i, anga angaja jaţi ţilo lor. r. Întrea Întreaga ga li lite tera ratu tură ră econ econom omic icăă aprec aprecia iază ză fapt faptul ul că încrederea este deosebit de importantă în relaţiile de afaceri.
Încrederea înseamnă de fapt micşorarea riscului asumat. Încrederea, bazată pe experienţa bunelor relaţii cu alţi oameni, firme, grupuri etc., va asigura protejarea drepturilor şi intereselor, deci riscul va fi mai mic. Încrederea şi bunele relaţii ale firmei se referă la5: 1. încrederea în relaţiile cu furnizorii - furnizorii sunt parteneri de afaceri foarte importanţi, direct afectaţi de deciziile organizaţiei, de comportamentul acesteia. Mai ales dacă este vorba de relaţii pe termen lung, încrederea între doi parteneri este foarte importantă. importantă. Ea se câştigă câştigă prin respectarea respectarea obligaţii obligaţiilor lor de către fiecare parte şi prin minimizarea surprizelor de orice fel. Încrederea determină o mai mare eficienţă, în timp, a schimbului. Iar relaţiile de schimb bazate pe încredere se dezvoltă atunci când fiecare partener îl tratează pe celălalt aşa cum ar vrea el să fie tratat. 2. încred vânzăt ător or câşt câştig igăă încre încrede derea rea încredere erea a în relaţi relaţiile ile cu consum consumato atorii rii - un vânz clientului său atunci când este onest, competent, orientat către nevoile clientului şi plăcut. Clienţii aşteaptă de la vânzător produsele/serviciile de calitatea promisă, precum şi informaţii reale, pertinente. 3. încrederea în relaţiile cu angajaţii - încrederea trebuie acordată atât şefilor, cât şi subordonaţilor. Un climat de încredere duce la o mai bună comunicare, la o fidelitate mai mare a angajaţilor, la confidenţă, la reducerea conflictelor de muncă sau a conflictelor dintre grupurile de muncă etc. Un studiu realizat la General Motors a identificat cinci factori corelaţi cu încrederea în relaţiile cu angajaţii: percepţia unei comunicări deschise şi oneste, în sus şi în jos pe scară ierarhică; tratamentul corect pentru fiecare grup de muncă; împărţirea obiectivelor şi a valorilor între muncitori şi supraveghetori; autonomia, ca un semn al încrederii în angajat; •
• •
•
5
Ţigu, Gabriela, op. cit., p.25,
feed feedba back ck din din part partea ea mana manage geme ment ntul ului ui privi privind nd perf perform ormanţ anţel elee şi responsabilităţile salariaţilor; încr încred eder erea ea este este în rela relaţi ţiee dire direct ctăă cu unel unelee tehn tehnic icii mode modern rnee de mana manage geme ment nt şi anum anume: e: creş creşte tere reaa resp respon onsa sabi bili lită tăţi ţii, i, mana manage geme ment ntul ul participativ, managementul prin obiective, cercurile de calitate etc. Etica în afaceri se referă de fapt la acel echilibru care ar trebui găsit între performanţele economice şi cele sociale ale firmei. •
•
Pentru înţelegerea clară a rolului eticii în afaceri este deosebit de importantă atitudinea conducerii superioare a firmei din care să reiasă respectarea eticii atât prin acţiunile proprii ale managerilor cât şi din politicile abordate în firmă, din deciziile luate, din sarcinile transmise, din politicile salariale adoptate, din modul de aplicare a sancţiunilor disciplinare, etc.
Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Responsabilitatea socială ca responsabilităţi morale
Sinteză
Literar prin responsabilitate se înţelege obligaţia de a răspunde, de a da seamă de ceva, de a manifesta o atitudine conştientă faţă de obligaţiile sociale. În acest sens, o definiţie formală a responsabilităţii sociale prevede obligaţia managerului de a alege şi aplica acele acţiuni care contribuie la bunăstarea indivi individul dului ui în consen consenss cu int intere eresul sul societ societăţi ăţiii şi al organi organizaţ zaţiei iei pe care care o conduce. Etimologic, social provine din latinescul socialis , adică făcut pentru societate. N. Firigioiu arată că “în sens larg, prin social se înţelege tot ceea ce vizează societatea ca ansamblu articulat de relaţii şi structuri: economicul, politicul, culturalul etc.; în sens restrâns, prin social se înţeleg condiţiile de viaţă ale indivizilor şi grupurilor, precum şi relaţiile dintre aceste entităţi” 6. Responsabilitatea socială este considerată ca fiind obligaţia fermă a unei firme, dincolo de obligaţiile legale sau de cele impuse de restricţiile economice, de a urmări obiective pe termen lung care sunt în folosul societăţii. Firma se consideră responsabilă nu numai faţă de proprietari (acţionari), ci şi faţă de clienţi, furnizori, angajaţi, organisme guvernamentale, creditori, comunităţi locale, opinie publică. 6
Firigioiu, N., Politici sociale în cadrul statului social, în Societatea şi cultura, nr. 5, Bucureşti, 1991.
Nu este suficient ca managerii numai să proclame necesitatea răspunderii sociale şi a eticii acţiunilor pentru organizaţiile lor. Binele sau efectele scontate nu vin din aceste proclamări. Întreaga cultură a organizaţiei va sprijini răspunderea socială şi va trebui să recompenseze şi să întărească acţiunile etice. Rezultă că abordarea problematicii responsabilităţii sociale trebuie încadrată şi corelată cu mediul social şi cultural al perioadei de timp, a ţării şi a organizaţiei respective. De asemenea, trebuie specificat că responsabilitatea socială în afaceri devine realitate când persoanele implicate acceptă conduita şi comportamentul stabilit. În 1889 A. Carnegie publica lucrarea “The Gospel of Wealth” în care promova ideea că banii câştigaţi din afaceri, trebuie să revină societăţii prin acţiuni cari carita tabi bile le şi civi civice ce.. Aces Acesta ta a dezv dezvol olta tatt teor teoria ia resp respon onsa sabi bili lită tăţi ţiii soci social alee a afacerilor bazată pe două aspecte esenţiale: principiul carităţii şi principiul admi admini nist stra rato toru rulu luii de arcă arcă.. Prin Princi cipu pull cari carită tăţi ţii, i, ca o prim primăă doct doctri rină nă a responsabilităţii sociale promovează ideea sporirii acţiunilor filantropice care au ca scop asistarea şi ajutarea celor care sunt “membri ai societăţii mai puţin norocoşi”. Principul administratorului de arcă, este o doctrină biblică care pretinde oamenilor de afaceri un comportament responsabil, conştienţi că sunt “conducători sau îngrijitori de vapor, care trebuie să obţină prin adevăr şi cinste averea pe care trebuie să o gestioneze în beneficiul societăţii”. Problema cea mai importantă care trebuie luată în considerare, indiferent de tipul de afacere, este realizarea interesului public şi a responsabilităţii sociale a afacerii. Interesul public este definit ca binele comunităţii de indivizi şi instituţii care deservesc sau sunt interesaţi de afacere. Publicul afacerii speră în acceptarea responsabilităţii afacerii faţă de el, bazându-se pe obiectivitatea şi integritatea modelatorilor afacerii, în condiţiile menţinerii unei funcţionări corecte a acesteia. Responsabilitatea bine înţeleasă favorizează loialitatea. Loialitatea şi sprijinul reciproc se răspândesc la fel de departe şi în toate direcţiile ca şi afacerile, atât în cadrul organizaţiilor cât şi în exteriorul acestora. Datoria şi obligaţiile morale se propagă asupra colegilor, a personalului, a clienţilor, şi a furnizorilor, toţi aceştia având nevoie de contracte onorate şi de înţelegere. Când lucrurile merg prost şi când apar dificultăţi, majoritatea oamenilor vor fi înţelegători şi pe cât posibil vor ajuta. Doar onestitatea în încercarea de a avertiza asupra unor astfel de evenimente critice vă va aduce cooperare şi sprijin. În astfel de cazuri avem şi o obligaţie morală faţă de comunitate, deoarece activitatea firmei ca şi sistemul politic, au fost concepute astfel încât să servească nevoile societăţii şi nu invers. În acest sens, ni se deschid noi perspective şi identificăm şi
alte obligaţii, precum cele legate de protecţia mediului, ca parte a responsabilităţii noastre. Apare inevitabil chestiunea moralităţii şi a profitului. Ceea ce ne interesează pe noi nu este moralitatea profitului în sine, ci moralitatea procesului prin care a fost obţinut şi moralitatea felului în care este folosit în continuare. S-a profitat în mod ruşinos de furnizori, clienţi şi alţii care au fost implicaţi? Au avut investitorii un profit moral justificabil? Nici o activitate economică care se bazează pe imoralitate nu poate fi de succes pe termen lung. Adevărul economic nu poate fi falsificat la infinit. Orice întreprindere are o anumită responsabilitate în plan economic şi social. Aces Acesta ta este este un punc punctt de vede vedere re acce accept ptat at în prez prezen entt de toţi toţi "act "actor orii ii"" lumi lumiii afacerilor. afacerilor. Dar măsura în care această responsabilitate responsabilitate se împarte împarte între cele două planuri, economic şi social, este percepută în mod diferit. În ceea ce priveşte latura economică, se vorbeşte în principal despre două abordări7:
1. abordarea abordarea clasică clasică - firmele există pentru a aduce beneficii proprietarilor sau pentru a reduce costurile de tranzacţie. Milton Friedman susţinea că principala răspundere a managerilor este de a gestiona afacerea astfel încât să maximizeze beneficiul proprietarilor, respectiv al acţionarilor; iar aceştia, la rândul lor, au o singură singură preocup preocupare are:: rezult rezultate atele le financ financiar iare. e. În viziun viziunea ea autorul autorului, ui, orice orice "bun "bun social" plătit de firmă subminează mecanismele pieţei: "bunurile sociale" vor fi plătite fie de acţionari (se diminuează profitul), fie de salariaţi (se reduc salariile), fie de clienţi (prin creşterea preţurilor). În acest din urmă caz, vânzările ar putea scădea şi firma ar avea dificultăţi. 2. abordarea socio-economică - "maximizarea profitului este a doua prioritate a firmei; prima este asigurarea supravieţuirii acesteia". Argumente: societăţile comerciale sunt persoane juridice înregistrate într-o anumită ţară şi trebuie să se conformeze legilor din ţara în care operează; deci ele nu sunt responsabile numai faţă de acţionari; orizontul de timp al existenţei firmei este unul lung, deci ea trebuie să urmărească rezultatele economice pe termen lung şi în acest scop va accepta şi unele obligaţii obligaţii sociale sociale (ca nepoluarea, nepoluarea, nediscrimin nediscriminarea area etc.) şi costurile costurile ce le sunt asociate; practica practica arată că firmele nu sunt instituţii instituţii economice economice pure, ci ele se implică şi în politică, în sport (sponsorizări), sprijină autorităţile naţionale sau locale etc. •
•
•
7
Ţigu, Gabriela, Etica afacerilor în turism, Editura Uranus, Bucureşti, 2003, p.21.
Konosuke Matsushita (creatorul mărcii Panasonic) arăta, la începutul secolului al XX-le XX-lea, a, că: că: "Mis "Misiu iune neaa indu indust stri riaş aşul ului ui este este să învi înving ngăă sărăc sărăcia ia,, să elib elibere ereze ze societatea în general de mizerie şi să-i aducă bunăstarea. Afacerile şi producţia au scopul de a îmbogăţi nu numai magazinele şi fabricile firmei respective, ci întreaga societate". El arăta că firma este obligată să obţină profit prin faptul că o parte din acesta este alocat societăţii prin plata impozitelor şi taxelor. În acest sens, este de datoria datoria omului omului de afaceri, afaceri, în calitate calitate de cetăţean, cetăţean, să obţină un profit rezonabil. Dar "raţiunea afacerilor este, desigur, să facă disponibile bunuri de bună calitate şi la preţuri rezonabile în vederea acoperirii nevoilor consumatorilor. Acest punct de vedere este reprezentativ pentru viziunea modernă în ceea ce priveşte responsabilitatea firmei.8 Concepţia modernă a eticii afacerilor privită din cel mai important unghi priveşte pro probl blem emaa răsp răspun unde deri riii soci social alee a afac afacer eril ilor or,, stab stabil ilir irea ea unei unei noi noi cult cultur urii organizaţionale, care să ţină seama de necesitatea nu numai a măririi profitului, veniturilor acţionarilor şi asociaţilor ci şi a satisfacerii adecvate a necesităţilor societăţii, a tuturor condiţiilor sociale care acţionează în societate. Etica afacerilor trebuie să găsească răspunsuri la următoarele întrebări: Unde începe responsabilitatea faţă de societate a organizaţiilor şi unde se sfârşeşte? Ce regu reguli li de cond condui uită tă ar trebu rebuii să guve guvern rnez ezee aface faceri rile le şi pe conducătorii lor? Este bine ca afacerile să pună mai presus de nevoile societăţii pe cele ale acţionarilor?, etc. •
•
•
Capitolul 5 (Unitatea de curs 5): Dilemele etice în afaceri
Sinteză
Dile Dileme mele le etic eticee pot pot fi defi defini nite te ca situ situaţ aţii ii necl neclar are, e, prob proble leme me care care îi pun pun în încu încurcă rcătu tură ră pe cei cei care care iau iau deci decizi zii,i, în dori dorinţ nţaa de a echi echili libr braa perf perfor orma manţ nţel elee economice şi cele sociale. Cele mai multe dileme etice în afaceri apar în următoarele domenii: Popa, I.; Filip, R., Management internaţional , Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 257.
8
-
marketing: reclama, publicitatea, ambalajul produsului; aprovizionare: fa favoruri di din pa partea fu furnizorilor; producţie: calitatea materiilor prime şi a produselor finite, costurile; res resursele umane: angajare, re, salariz rizare, motivare, re, evaluare, promo omovare. re. Cea mai dificilă situaţie pentru manageri o reprezintă existenţa dilemelor etice. O dilemă etică se naşte când toate alternativele posibile din cercetările efectuate au o consecinţă negativă în plan social. Bunul sau răul nu poate fi precizat şi clar iden identi tifi fica cat.t. În primu primull rând rând dile dileme mele le etic eticee sunt sunt gener generat atee de raport raportul ul dint dintre re performanţe performanţele le sociale sociale şi cele economice, economice, realizarea echilibrului echilibrului fiind fiind deosebit deosebit de dificil, mai ales în condiţiile inexistenţei unei informaţii complete care să poată crea o imagine globală asupra dimensiunilor economice a angajamentelor sociale precum şi a consecinţelor sociale generate de un comportament pur economic. Este şi cazul revendicărilor pe care le pretind unele minorităţi “grupuri de pre presi siun unee dedi dedica catte unei unei sing singur uree cauz cauzee care care o cons consiideră deră de o mora morallit itat atee incontestabilă; nu urmăresc să obţină sprijinul majorităţii şi nici măcar să o atragă, căci astfel s-ar putea să fie nevoie să recurgă la compromisuri”. 9 Nu este uşor să fie găsite soluţiile pentru dilemele etice. Managerii trebuie să investigheze cu multă atenţie toate toate aspectele problemei şi să adopte o decizie care să fie judecată după consecinţele sociale şi mai puţin după rezultate economice de moment. “Practicarea unui management modern, pe coordonate morale, a dovedit că rezolvarea dilemelor manageriale este în corelaţie cu valorile personalităţilor individuale angajate în actul decizional managerial”.10 Dilemele Dilemele etice apar în lumea afacerilo afacerilorr atunci când există o neconcordanţă neconcordanţă între principiile etice şi situaţia practică, între între ceea ce se doreşte şi ceea ce este de fapt, fapt, între sistemele sistemele proprii de valori şi modul de satisfacere practică a nevoilor. Se remarcă de fapt, una din problemele practice extrem de dificil de rezolvat, deoarece viaţa demonstrează cu prisosinţă că ceea ce este etic pentru unul poate părea lipsit de etică pentru altul.11 Din punctul punctul de vedere al managerul managerului, ui, atenuare atenuareaa acesto acestorr stări stări (practic (practic,, nu se poate vorbi de dispariţia conflictelor de interese intra sau extra organizaţionale) va avea succes numai prin conştientizarea, cunoaşterea şi instrumentarea principiilor etice, a standardelor etice şi a sistemelor de valori proprii domeniului economic şi, în detaliu, a organizaţiei pe care o conduce.
9
Donnelly, J. H., Fundamentals of management, IRWIN Homrwood, IL, 1992, p.74. Mihuţ, I., Consumatorul şi managementul ofertei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996. 11 Daft, R., Management, The Dryden Press, New York, 1988. 10
Etica în afaceri reprezintă reprezintă aplicarea aplicarea standardelor standardelor morale la situaţiil situaţiilee concrete concrete din afaceri. afaceri. Oameni Oameniii de afacer afacerii se confru confrunt ntăă zilni zilnicc cu probl probleme eme de natură natură etică etică,, ce decurg dintr-o varietate de surse. Unele sunt mai rare, altele apar cu regularitate. “Paradoxul etic” poate fi pus sub semnul unei grave interogaţii pentru omul de afaceri: să-şi asume responsabilitatea şi riscurile inerente acţiunii sale economice sau să rămână la judecata morală, abstractă, lipsită de angajare responsabilă? Această dilemă -responsabilitate/moralitate- im impu pune ne muta mutare reaa acce accent ntul ului ui discursului asupra codului de conduită a omului de afaceri de la “moralism” la etica responsabilităţii.
Capitolul 6 (Unitatea de curs 6): Analiza şi soluţionarea problemelor etice
Sinteză
Cum vom decide în cazul dilemelor etice? Standardele noastre morale legate, de exemplu, de corect, just, drept, diferă de un individ la altul, datorită diferenţei de valori la care se raportează. Prin urmare, nimeni nu poate spune cu certitudine că un anume standard moral este bun sau rău, dar se poate poate dovedi dacă el exprimă exprimă o obligaţie obligaţie faţă faţă de alţii şi nu numai numai un beneficiu fată de noi înşine. De cele mai multe ori e foarte dificil, chiar şi în cele mai simple situaţii, să distingem între noi şi ceilalţi, între beneficii şi obligaţii şi, în mod particular este greu să faci aceste distincţii în domeniul afacerilor, unde un beneficiu pentru unii poate reprezenta o daună (sau o obligaţie neplăcută) pentru alţii. În soluţionarea dilemelor etice, întrebările cheie sunt: Cine ar câştiga şi cât de mult? Cine va pierde şi cât de mult? Peter Drucker arată că proprietarul, omul de afaceri, managerii trebuie să-şi “asum “asumee conşti conştient ent respon responsab sabil ilit itate ateaa pentru pentru binele binele comun comun şi să-şi să-şi înfrâ înfrânez nezee interesul propriu şi autoritatea atunci când executarea lor dăunează acestora şi libertăţii individuale” 12, viziune conservatoare, exigentă, izvorâtă din ideea unei unei orân rânduir duirii soci sociaale baza bazatte pe un scop cop moral oral în care care acce accept ptaarea rea •
•
12
Drucker, P., Realităţile lumii de mâine, Editura Teora, Iaşi, 1999.
respon responsab sabil ilit ităţ ăţilo ilor, r, a îndat îndatori oriril rilor or şi a oblig obligaţi aţiil ilor or justi justifi fică că revend revendica icarea rea drepturilor. Un cumul de reguli morale, izvorâte din respectarea celor mai elementare noţiuni de etică trebuie să conţină: Toţi Toţi dori dorim m să avem avem cert certit itud udin inea ea că promisiunile făcute de alţii sunt în totalitate îndeplinite, pentru că nerespectând această normă elementară, interacţiunea socială construită cu efort tinde a se opri iar afacerile vor eşua. Orice teorie morală este inutilă în condiţiile în care omul nu-şi respectă promisiunile făcute, corect şi la timp. 2. Nonviolenţa. Afectarea integrităţii fizice şi presiunile psihice conduc la apariţia unor complexe, cu implicaţii negative asupra mediului de lucru; vor fi ascunse adevăruri şi va fi denaturată viaţa. Cu drepturi şi obligaţii nominalizate în coduri de comportament se poate construi o cale de dialog prin care se pot preveni conflictele violente. Moralitat tatea ea şi codul codul etic etic regleme reglemente ntează ază comport comportame amentu ntull Ajutorul mutual mutual . Morali 3. Ajutorul uman uman în comu comuni nita tate te,, incl incluz uzân ândd acti activi vită tăţi ţile le indi indivi vidu dulu luii dire direcţ cţio iona nate te spre spre o colaborare în interesele comune ale grupului dar şi pentru interesele individuale ale ale fiec fiecăr ărui uia. a. Chia Chiarr dacă dacă unii unii cons consid ideră eră că acea aceast stăă desc deschi hide dere re în inte interes resul ul individului poate afecta armonia, trebuie realizată în condiţiile în care costul pentru realizarea dezideratului nu este prea mare. persoană. Morala comunităţii solicită a privi şi a considera alte 4. Respectul pentru persoană. persoane ca pe sine însuşi, tratând serios problemele şi interesele lor, acceptându-le ca legitime. Persoa oane nele le dore doresc sc să uzez uzezee de drep dreptu tull de Respectul pentru pentru proprietat proprietatee. Pers 5. Respectul proprietate asupra bunurilor, iar dacă ele consideră că propriul corp este o proprietate, acest aspect reprezintă un corolar al respectului pentru persoană. Principiile fundamentale utilizate în soluţionarea problemelor de etică a afacerii sunt: 1.
Respectar Respectarea ea angajamente angajamentelor lor făcute făcute.
integritatea angajaţilor în desfăşurarea activităţilor; obiectivitatea, eliminând conflictele de interese, influenţele externe în realizarea unor oportunităţi; competenţă, conştiinciozitate, aptitudini profesionale ale managerilor şi personalului angajat în afaceri; conf confid iden enţi ţial alit itat atea ea info inform rmaţ aţii iilo lorr dobâ dobând ndit itee pe parcu parcurs rsul ul derul derulăr ării ii acti activi vită tăţi ţilo lor, r, cu exce excepţ pţia ia situ situaţ aţii iilo lorr im impu puse se de lege lege când când se im impu pune ne dezvăluirea acestor informaţii; servicii în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante. • •
•
•
•
Cele mai comune probleme de natură etică sunt: conflictele de interese ale anga angaja jaţi ţilo lor, r, daru daruril rile, e, hărţ hărţui uirea rea sexu sexual ală, ă, plăţ plăţii neau neauto tori riza zate te,, spaţ spaţiu iull priv privat at al anga angaja jaţi ţilo lor, r, prob proble leme me de medi mediu, u, secu securi rita tate te munc muncii ii,, poli politi tica ca de preţ preţur uri, i, discriminările de orice fel, etc. Există numeroase cazuri în care angajaţi ai unor firme dau dovadă de lipsă de etică în afaceri. De exemplu: acordarea unor comisioane ilegale pentru obţinerea de informaţii confidenţiale despre firmele concurente; trafic ilegal cu produse aflate în monopolul statului; desfăşurarea unor activităţi neautorizate; folosirea unor documente cu regim special false sau procurate în mod mod ilegal; cazurile de evaziune fiscală, economie subterană; înşelarea corpurilor de control a statului; utilizarea unor bunuri fără provenienţă legală, etc. Mana Manage gerii rii sunt sunt obli obliga gaţi ţi să nomi nomina nali lize zeze ze toat toatee perso persoan anel elee şi grup grupuri urile le din din interiorul sau exteriorul organizaţiei care au legături, angajamente, acţiuni sau interese în realizarea sau valorificarea performanţelor firmei. •
• • • • • •
Legat de etica afacerilor există numeroase subiecte de discuţie şi implicaţii. Două teme teme inte interes resan ante te sunt sunt cele cele care care priv prives escc rela relati tivi vism smul ul şi anal analiz izaa stak stakeho ehold lders ers (analiza celor implicaţi). „Relativismul” examinează de ce ignorăm adesea etica în luarea deciziilor, iar „analiza stakeholders” furnizează o structură, un cadru de confruntare a deciziilor etice. Cei ce susţin relativismul declară că nu putem discerne între corect – greşit, drept – nedrept, bine – rău. Rareori, lucrurile sunt negre sau albe. Cel mai des există o mulţime de tonuri de gri. Relativismul sugerează că etica este „relativă”, în funcţie de circumstanţele personale, sociale şi culturale în care se află cineva. Relativiştii nu sunt chinuiţi de dileme etice atâta timp cât ei nu cred că adevărul poate fi descoperit prin introspecţie. În identi identific ficarea area factor factorilo ilorr situaţ situaţion ionali ali care care influe influenţe nţează ază comport comportame amentu ntull etic, etic, organizaţia ocupă un loc central. Oamenii învaţă valorile morale nu numai în primii ani de viaţă, acasă sau în societate, ci şi de la mediul lor organizaţional. Politicile şi codurile de conduită, cultura organizaţiei pot promova o consideraţie înaltă acordată angajaţilor, iar grupurile din interior influenţează, prin sprijinul şi perspectivele pe care le oferă membrilor, comportamentul etic. Regulile scrise însoţite şi de măsuri punitive, deşi sunt utile pentru promovarea unui climat etic
pentru întreaga organizaţie, nu pot garanta întotdeauna rezultatele bune. Mult mai benefice pot fi elementele emoţionale de relaţionare din cadrul organizaţiei, favora favorabil bilee compor comportam tament entulu uluii etic etic şi care creeaz creeazăă dispon disponibi ibilit litate ate mare mare pentru pentru amendarea acţiunilor ilegale sau încălcarea normelor organizaţionale. Mediul în care operează organizaţiile este marcat de reglementări guvernamentale,
norme şi valori împărtăşite în comun de membrii societăţii. Aceste elemente pot încuraja comportamentele etice şi pot limita aria de acţiune a unor un or acţiuni imorale. Managerii trebuie să cunoască ceea ce este interzis, să respecte prevederile legale şi să prom promov oveze eze pract practic icii come comerc rcia iale le loia loiale le cu parte partene neri riii de afac afaceri eri.. Cadru Cadrull economic general încurajează prin concurenţă un standard de comportament la care trebuie să adere toţi cei care aspiră la obţinerea de avantaje competitive în domeniul de activitate. De asemenea, nu pot fi ignorate semnalele societăţii civile şi evenimentele social politice din jurul organizaţiilor. Ele provoacă schimbări sociale care îşi găsesc expresia în acte normative care prescriu practici nediscriminatorii la angajarea pers person onal alul ului ui,, apăra apărarea rea drep dreptu turil rilor or cons consum umat atori orilo lorr sau sau prote protecţ cţia ia medi mediul ului ui înconjurător, ca să dăm doar cîteva exemple. De aici, rezultă că rezolvarea dilemelor etice este condiţionată de abilitatea de a menţine un dialog deschis în relaţiile cu mediul exterior. Deschiderea spre dialog nu rezolvă în totalitate pro probl blem emel ele, e, dar dar gene genere reaz azăă încr încred eder eree şi faci facili lite teaz azăă menţ menţin iner erea ea de rela relaţi ţiii armonioase între organizaţie şi mediu.13 Deşi suntem de acord că standardele diferă în funcţie de comunitate şi istorie (normele etice occidentale au rădăcini în creştinism şi sunt diferite de normele asiatice puternic ancorate în budism şi confucianism), dincolo de relativismul cultural există norme etice universale, cu puternic caracter regulator la nivelul întregii societăţi. Ele sunt unanim acceptate şi fac obiectul conţinutului codurilor etice ale mai multor firme internaţionale prin expresii comportamentale pozitive: a fi cinstit, sincer, curajos, generos, recunoscător, responsabil, loial, bun, drept. 14 A avea un comportament etic este similar cu a comite mereu fapte morale. Normele morale arată ce trebuie să facă sau să nu facă, cum trebuie să fie sau să nu fie subiectul conştient pentru ca rezultatele comportamentului manifestat să fie apreciate ca bune sau ca rele.
13
Sir Adrian Cadbury, Ethical Managers Make Their Ouwn Rules, în Harvard Business Review , September-October, 1987, p. 33. 14 Ioan Mihuţ, Dan Lungescu, Comportamentul etic în managementul unor fi rme internaţionale, în Analele Universităţii „Dimitrie Cantemir”, Tg.-Mureş, 1998, p. 72.
Normele de conduită au existat existat în toate timpurile timpurile (date, obiceiuri, obiceiuri, legi); acestea s-au transmis prin educaţie, din generaţie în generaţie. Norma morală reprezintă un instrument de constrângere morală, de îngrădire: un model prescriptiv acceptat şi recunoscut de membrii societăţii; un standard, etalon de comportament social. Normele, în general, se elaborează prin două modalităţi: neorganizat (neinstituţionalizat): spontan, difuz (cutume, obiceiuri, tradiţii); organizat (instituţionalizat): de către organizaţii, instituţii, agenţii specializate. Normele au ca scop reglementarea normativă şi integrarea socială: creează un sistem de drepturi şi obligaţii, interdicţii în diferite contexte sociale; asigură cadrul normativ pentru: ordinea juridică şi socială; permite evitarea şi rezolvarea conflictelor; arată ceea ce trebuie să fie într-o societate (nu ceea ce este); nu stabilesc puncte, linii normative, ci o „zonă” în cadrul căreia sunt permise şi limite de variaţie. Normele morale se pot clasifica astfel: • • • • •
1. Norme Norme generale generale (universa (universale): le): sunt prezente în toate tipurile de comunităţi umane, au durabilitate în timp şi influenţează toate activităţile umane (cinstea, demnitatea, sinceritatea, loialitatea, generozitatea); 2. Norme particulare: se adresează unor comunităţi umane determinate, vizând activităţi umane particulare (normele vieţii de familie, cele specifice anumitor activităţi profesionale (medici, avocaţi, profesori, sportivi, economişti etc.)); 3. Norme speciale: se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse şi uneori în ocazii speciale (norme de protocol, codul manierelor elegante, reguli de etichetă în afaceri etc). Dacă Dacă ar fi să iera ierarh rhiz izăm ăm im impo port rtan anţa ţa nive nivelu luri rilo lorr la care care ar treb trebui ui apli aplica cate te standardele etice am putea spune că cele mai elementare reguli pe care ar trebui să le respecte o organizaţie sunt legate de propriul client şi propriul angajat. În privinţa clientului, o tranzacţie desfăşurată (sau o negociere) trebuie să plece de la supoziţia generală că ambele părţi sunt dotate cu discernământ, că sunt capabile să-şi dea seama de riscuri, că sunt responsabile şi bine intenţionate. Legat de angajaţi, trebuie să reamintim că de multe ori oamenii sunt trataţi ca o simplă forţă de muncă şi nu ca un scop în sine.
Aşezarea relaţiilor dintre angajaţi şi firme pe temeiuri etice este necesară cu atât mai mult cu cât analiza sistemică a organizaţiilor pune în evidenţă existenţa celui mai valoros activ utilizat în procesul muncii – resursele umane.15 Deşi acest activ nu apare explicit explicit în documentele documentele organizaţiilor, organizaţiilor, adeseori succesul succesul organizaţio organizaţional nal depinde de modul în care resursele umane sunt tratate la locul de muncă, cu consecinţe importante în operaţionalizarea obiectivelor strategice stabilite. Normele pot să fie formulate: - ca imperativ categoric: ce trebuie să facă oricine, oricine, oric oricând ând şi oriun oriunde de într într-o -o anumită situaţie (arată ce este obligatoriu să facem sau să ne abţinem să facem). facem). - ca imperativ ipotetic: arat aratăă ce este este dezirabi dezirabill (ce ar trebui) să facem sau să ne abţinem să facem în anumite situaţii. O normă poate să conţină interdicţii (de exemplu: Să nu ucizi decât în legitimă apărare!), permisii (Poţi să nu te supui ordinelor dacă ele încalcă drepturile omului) sau obligaţii (Tine-ţi promisiunile!). T. Watson Watson analiz analizând ând cultur culturaa organiz organizaţi aţiona onală lă a IBM-ulu IBM-ului,i, lid lideru erull mondia mondiall în calc calcul ulat atoa oare re,, a evid eviden enţi ţiat at rolu rolull comp compor orta tame ment ntul ului ui anga angaja jaţi ţilo lorr în reuş reuşit itaa organizaţiei16: întreprindere nu poate fi mai bună decât sunt angajaţii săi; o întreprindere are nevoie de principii şi acestea vor fi importante şi de durată; principiile nu sunt dictate doar de raţiuni economice, ele trebuie să conţină valori nobile; întreprinderea trebuie să fie pregătită să se adapteze la schimbări, dar să nu renunţe niciodată la principii. Fără respectarea normelor etice, etice, întreaga întreaga infrastructură infrastructură a afacerilor, care în multe cazuri se construie construieşte şte pe baza tranzacţii tranzacţiilor lor informale informale şi încrederii încrederii reciproce reciproce a partenerilo partenerilor, r, se va distruge. Există Există o serie de criterii criterii etice ale întreprinde întreprinderilor rilor civilizate, însă se apreciază în mod deosebit onestitatea şi seriozitatea partenerilor în relaţiile de afaceri. • • •
•
Concepţia modernă a eticii afacerilor privită din cel mai important unghi priveşte pro probl blem emaa răsp răspun unde deri riii soci social alee a afac afacer eril ilor or,, stab stabil ilir irea ea unei unei noi noi cult cultur urii organizaţionale, care să ţină seama de necesitatea nu numai a măririi profitului, veniturilor acţionarilor şi asociaţilor, ci şi a satisfacerii adecvate a necesităţilor societăţii, a tuturor condiţiilor sociale care acţionează în societate. 15 16
Liviu Ilieş, coord., Managementul resurselor umane, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 5. Marian, L., coord., Etica şi responsabilitatea managerială, Editura Efi-Rom, Tg. Mureş, 2001.
Capitolul 7 (Unitatea de curs 7): Principii practice ale eticii în afaceri
Sinteză
Etica reprezintă un sistem de principii morale şi de metode pentru aplicarea acestora, furnizând instrumentele pentru elaborarea judecăţii morale. În aces acestt sens sens,, treb trebui uiee să se ţină seam seamaa de o seri seriee de pri princip ncipii ii etic eticee ce caracterizează conduita curentă. Principiile etice se referă la conduita curentă, la obiceiurile şi atitudinile oamenilor cu privire la conceptele generale de bine şi rău, de adevăr şi minciună , de echitate şi discriminare, libertate şi constrângere etc. 17 Unii autori consideră că etica se construieşte pe baza următoarelor principii: Principiul egalităţii în faţa normelor; Principiul clarităţii şi clarificării conceptelor, poziţiilor etc. a) Principiul egalităţii în faţa normelor • •
Morala nu este făcută pentru eroi şi sfinţi, nici pentru genii, ci pentru oamenii obişnuiţi. Aceasta nu înseamnă că eroii, sfinţii şi geniile nu trebuie să se supună normelor morale, ci subliniază doar faptul că morala este regula, nu excepţia. Când Când vorbi vorbim m despr despree egali egalita tate teaa într întree oamen oameni,i, nu ne refe referim rim la egali egalita tate teaa lor lor intelectuală, biologică, estetică, ci la egalitatea lor în faţa principiilor şi normelor morale, la egalitatea în faţa legii, tot aşa cum, din punct de vedere religios ne referim la faptul că, în faţa lui Dumnezeu, toţi suntem egali. Pentru ca o astfel de egalitate să fie posibilă, principiile şi normele morale trebuie să fie accesibile ca înţelegere, indiferent de gradul de educaţie al persoanei şi, în acelaşi timp, ele trebuie să fie practicabile. Spre deosebire de achiziţii achiziţiile le intelectuale, intelectuale, principiile principiile şi normele normele morale morale trebuie trebuie să fie accesibile şi fezabile pentru orice persoană, indiferent de nivelul ei intelectual, atâta timp cât ea are discernământ. Recunoaşterea discernământului este o condiţie a autonomiei, libertăţii şi responsabilităţii. Viaţa Viaţa cotidi cotidiană ană nu impli implică că decât decât rar acte acte exempl exemplare are (de exempl exemplu, u, situaţ situaţiiii care cer sacrificiul suprem pentru alţii sau pentru o cauză). Prin urmare, conţinutul moralei 17
Mathis, Robert L.; Panaite, C. Nica, Managementul resurselor umane, Ed. Economică, 1997, p.247.
răspunde în mare măsură dilemelor de zi cu zi şi se adresează oricui se confruntă cu astfel de dileme puse în termenii a ceea ce am numit mai sus "probleme morale".
b) Principiul clarităţii şi clarificării (conceptelor, poziţiilor). Într-o Într-o societat societatee deschis deschisă, ă, plurali pluralistă stă,, oamenii oamenii pot să-şi enunţe clar poziţia poziţia faţă de o problemă morală şi să acţioneze în consecinţă. De exemplu, dacă un medic crede că avortul este imoral (este crimă), crimă), el poate opta să lucreze într-o clinică clinică în care nu se fac avortu avorturi ri sau să rămână rămână doar doar obste obstetri trici cian. an. Dacă Dacă o persoa persoană nă este este neint neintere eresat satăă să acţioneze pentru binele public, moral ar fi să nu se implice în politică sau în admi dministraţ raţie publ publiică. Aici ici apa apare ca evide vident ntăă şi dife difere rennţa faţă aţă de pozi poziţţii fundam fundament entali aliste ste:: o religi religiee este este impusă impusă ca morală morală de stat şi transfer transferată ată int integra egrall sau aproape integral în legislaţie. Normele şi principiile etice sunt diferite şi percepute diferit în culturi diferite; ele apar sau dispar în contexte social-culturale relativ omogene. Cu toate acestea, există norme morale care trebuie să se supună principiului universalităţii, să fie aplicabile oricui, oriunde şi oricînd. Ele au caracter absolut şi obiectiv, nu depind de credinţe, sentimente şi obiceiuri particulare. Promovarea Promovarea unui comportamen comportamentt etic adecvat, adecvat, atât din partea managerilor managerilor cât şi a subordonaţilor, are o importanţă capitală, cu impact decisiv pentru rezultatele finale ale întregii organizaţii18.
a) Comunicarea onestă şi tratamentul corect, faţă de clienţii firmei Prod Produs usel elee treb trebui uiee să fie fie de cali calita tate te,, sigure sigure,, să aibă aibă instru instrucţi cţiuni uni de folosi folosire, re, avertismente asupra efectelor nedorite ale pericolelor posibile pentru consumator, etc. Supoziţia generală pe care se bazează comerţul este cea a consumatorului adult, dotat cu discernământ, inteligent, capabil să-şi dea seama de riscuri, responsabil (ceea (ceea ce, de exemp exemplu lu,, nu se potriv potriveşt eştee copii copiilor lor când când este este vorba vorba despr despree jucă jucări riii pericu periculoa loase, se, de ţigăr ţigări,i, băutu băuturi, ri, film filmee excesi excesivv de violen violente te sau obscen obscene). e). În cazul cazul produ producăt cătoru orului lui exist existăă presu presupoz poziţ iţia ia că este este matur matur,, inteli inteligen gent, t, resp respons onsabi abil, l, bine intenţionat. Ce se întâmplă însă în cazul în care consumatorul este iresponsabil iar producătorul este necalificat? Piaţa singură nu poate să reglementeze astfel de situaţii. Uneori ceea ce se oferă pe piaţă nu doar că nu satisface o nevoie, dar, mai mult, poate să lezeze interesele consumatorului. De exemplu, utilizarea excesivă a imaginilor de femei în reclame la obiecte de uz casnic le circumscrie acestora o imagine de eterne servitoare ale ale fami famililiei ei iar uti utiliz lizare areaa excesi excesivă vă a imagin imaginiiii femeil femeilor or ca trup trup înt întăre ăreşte şte imagin imaginea ea că
18
Mathis R., Panaite Nica,Operă citată, p.273.
femeile sunt obiect sexual. Reclama promovează utilizarea femeilor ca obiecte şi a sexului ca mijloc de manipulare. Ea poate întării prejudecăţile rasiale. Reclama uzează de minciuni, iluzii pozitive (vei cuceri lumea dacă foloseşti parfumul X), de seducţie, kitsch19. Este sistematic încălcat principiul adevărului (al veridicităţii).
b) Comunicarea Comunicarea onestă şi tratamentul corect, faţă de angajaţi Angajaţii Angajaţii sunt trataţi adesea ca o marfă, deşi sunt fiinţe umane, cu scopuri în sine. Cele mai dezumanizante tratamente se aplică mai ales în zonele în care există o piaţă a forţei de muncă caracterizată de monopson (un singur cumpărător al forţei de muncă). Etica în relaţiile dintre angajat şi firmă impune introducerea şi utilizarea unor categorii de principii şi norme. Drepturile angajaţilor şi reglementari în privinţa loialităţii faţă de companie sunt extrem
de importante. Tratarea angajaţilor angajaţilor ca pe o piesă pur înlocuibilă, respectiv un simplu mijloc, conduce la faptul că şi ei tratează compania ca pe o staţie de tranziţie, o simplă sursă de salariu şi beneficii. Loialitatea faţă de companie se conturează prin obligaţiile reciproce, prin atribuire atribuire de roluri şi responsabilită responsabilităţi. ţi. Unele dintre acestea sunt contractual contractualee şi legale, dar ele nu ajung decât pentru îndeplinirea sarcinilor şi nu au o componentă etică: O slujbă nu e niciodată doar o slujbă.20 Există mereu o dimensiune morală: mândria faţă de propriile produse, spiritul de echipă, grija faţă de bunăstarea companiei, ataşamentul faţă de colegi etc. Uneori există conflicte de valori între valorile companiei şi cele personale. În acest caz, unii angajaţi trag semnale de alarmă, îşi critică public propria companie.
c) Comunicarea onestă şi tratamentul corect, faţă de acţionari. Un comp compor orta tame ment nt etic etic pres presup upun unee gest gestiu iune ne core corect ctă, ă, loia loiali lita tate te,, info inform rmar are, e, transparenţă, confidenţialitate, etc.
d) Comunicarea onestă şi tratamentul corect,faţă de comunitate Protejarea mediului, contribuţie la soluţionarea problemelor sociale, respectarea diversităţii culturale. Tot din categoria principiilor etice fac parte21: •
consideraţia specială -
adică tratamentul corect standard poate fi modificat
Solomon, Robert, Operă citată, p. 362. Bowie, Norman, Business Ethics, Englewood Cliffs, Cliffs, NJ, Prentice Prentice Hall, 1982. 21 Abrudan,Maria-Madela, op.cit., p.110. 19 20
pentru situaţii speciale cum ar fi: ajutorarea unui vechi angajat, prioritatea la angajare pentru o persoană cu nevoi speciale, comanda dată unui furnizor loial, aflat însă în impas ; competiţia onestă - prin evitarea mituirii şi a altor mijloace care nu sunt oneste în vederea obţinerii unei comenzi; acţion onân ândd pent pentru ru bine binele le într întreg egii ii respon responsab sabili ilitat tatea ea faţă faţă de organi organizaţ zaţie ie - acţi organizaţii nu doar în interes propriu, evitând risipa şi ineficienţa; respectarea legii - evitarea pe căi legale a impozitării nu prin evaziune ci prin urmarea spiritului şi literei legii. Un sondaj sondaj realizat realizat în luna iunie iunie 2000 de către BNA Daily Daily Labor Report Report22 în colaborare cu Ethics Resource Center având ca scop determinarea modului în care care anga angaja jaţi ţiii perc percep ep etic etica a la locu locull de munc muncă ă a relevat faptul că, valori ca onestitatea, dreptatea, adevărul la locul de muncă, sunt esenţiale pentru o afacere de succes. Un astfel de sondaj a fost realizat şi în anul 1994, ceea a permis specialiştilor aprecierea evoluţiei comportamentului firmelor în acest domeniu. •
•
•
Rezultatele sondajului au relevat faptul că numărul firmelor care au elaborat şi implem implement entat at coduri coduri etice etice a crescut crescut de la 60% în 1994 la 79% în anul anul 2000. Numărul programelor de training pe probleme de etică a crescut, de asemenea. 55% dintre firme au afirmat că le utilizează în prezent, faţă de 30%, în anul 1994. Jumătate dintre intervievaţi au declarat că , în cadrul firmelor lor există aşanumitele “ethics advice lines”, care oferă posibilităţi de obţinere a unor sfaturi pe probleme de etică. Exemple de principii universale: •
Onestitate – exprim adevărul în cuvintele şi în comportamentul meu, sunt
sincer; nu doar exprim adevărul, dar sunt şi corect. Grijă – nevoile şi sentimentele altora sunt importante pentru mine, iar acţiunile mele reflectă acest lucru. Respect – ştiu că fiecare persoană este valoroasă şi că trebuie tratată ca atare. Corectitudine – cred în egalitate şi justiţie şi acţionez pentru a mă asigura că toţi oamenii sunt trataţi cu demnitate. Responsabilitate – ştiu ce nu ar trebui să fac, ce am de făcut şi ce ar trebui să fac; îmi onorez angajamentele. Solicitudine – încerc să îi ajut pe ceilalţi şi îmi pasă de nevoile lor. Excelenţă – fac tot ce pot, cât mai bine; acţionez pe măsura potenţialului meu deplin. •
•
•
•
•
•
22
http.//www.shrm.org/hrnews/
•
•
•
Curaj – – fac ceea ce trebuie, chiar dacă este greu sau incomod. Integritate – îmi exprim convingerile şi valorile. Leadership – sunt dispus să ies în faţă şi să mă constitui ca un bun
exemplu. Exemple de principii practice ale eticii în afaceri: 1. Respectarea Respectarea confidenţ confidenţialit ialităţii ăţii informaţ informaţiilo iilor: r: de către salariat salariat faţă faţă de firmă; de către furnizor faţă de clienţi; de către negociator faţă de exterior etc.; 2. Sensibilit Sensibilitatea atea faţă de conflic conflictele tele de interes interese; e; 3. Respec Respectt faţă faţă de de reguli regulile le de de drept drept;; 4. Conşti Conştiinţ inţăă profesi profesiona onală, lă, profesi profesiona onalis lism; m; 5. Loiali Loialitat tatee şi bună bună credi credinţă nţă;; 6. Sim Simţul ţul respon responsab sabili ilităţ tăţii; ii; 7. Respectarea Respectarea drepturilor, drepturilor, libertăţil libertăţilor or celorlalţi celorlalţi;; 8. Respec Respectar tarea ea fiin fiinţei ţei umane umane etc. etc. Este recunoscut de întreaga umanitate că în conţinutul lor, cele 10 Porunci biblice sunt tot atâtea legi etice universal valabile şi verificabile. Din această perspectivă s-a inst instit ituţ uţio iona nali liza zatt pract practic icaa gener general alăă conf conform orm cărei căreiaa oame oameni niii care care înca încalc lcăă preceptele etice absolute trebuie să fie pregătiţi să suporte consecinţele, indiferent dacă aceste precepte au fost evidenţiate şi sistematizate în coduri etice sau sisteme legale sau acţionează acţionează în mod spontan, prin tradiţiile tradiţiile culturale culturale ale colectivită colectivităţii ţii umane. Sistemele Sistemele etice absolutiste absolutiste promovează promovează întotdeauna întotdeauna principii democratice democratice : bine, libertate, echitate. În realitate nu există o graniţă distinctă între aceste abordări, ele realizându-se împreună şi fiind strâns legate, dar în practică fiecare se sprijină pe principiile ce le caracterizează. Test pentru autoevaluare (Modulul ( Modulul III)
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
Definiţi Definiţi Etica Etica în afaceri afaceri şi precizaţi precizaţi niveluri nivelurile le de aplicare aplicare ale acesteia acesteia Descrieţi Descrieţi rolul rolul pe care îlîl joacă "încred "încrederea" erea" în relaţi relaţiile ile de afaceri. afaceri. Definiţi Definiţi responsabili responsabilitatea tatea socială socială a unei unei firme. firme. Ce sunt dilemel dilemelee etice şi care care sunt principale principalele le domenii domenii în care acestea acestea apar? apar? Care sunt sunt modalităţi modalităţile le de soluţionare soluţionare a dilemel dilemelor or etice în afaceri afaceri?? Ce înseamnă înseamnă a avea un un comportame comportament nt etic etic în afaceri afaceri?? Precizaţi Precizaţi câteva câteva exemple exemple de principi principiii etice etice universale universale..
Recomandări bibliografice
Certo, S., C. (2002). Management Managementul ul modern:dive modern:diversi rsitate, tate, calitate, calitate, etica şi mediul global . Bucureşti: Editura Teora. (p. 74-108) Crăciun, D. (2005). Etica în afaceri. Bucureşti: Editura A.S.E. (p.28-34; 97-114, 225-238) Ţigu, G.(2003). Etica afacerilor în turism. Bucureşti: Editura Uranus. (p.21-27, 44-46)
Eticheta în Afaceri
În afaceri este important nu doar CE faceţi, dar şi CUM o faceţi.
De aceea vom examina în continuare eticheta în business, business, or, modul în care sunteţi îmbrăcat, ce comportament aveţi sau cum vorbiţi vă poate influenţa serios activitatea. Iar pentru ca aceasta activitate să fie una de succes trebuie de respectat câteva reguli simple, dar importante.
Subiecte interzise. Chiar dacă partenerul de afaceri este o cunoştinţă foarte bună şi atmosfera întrevederii devine binevoitoare, evitaţi să abordaţi trei subiecte: banii, maladiile şi copiii. Indiferent de situaţia financiară, starea de sănătate, succesele sau dezamăgirile provocate de proprii copii, păstraţi această informaţie pentru rude şi persoanele apropiate, or, business-ul business-ul şi problemele personale sunt incompatibile. Amabilitate şi iarăşi amabilitate. Indiferent de postul pe care îl ocupaţi în cadrul firmei şi de poziţia ierarhică vizavi de cei prezenţi fiţi amabili şi deschişi cu toată lumea. În aşa fel veţi câştiga încrederea şi respectul audienţei. Atenţie la vestimintaţie. Fiţi atenţi la modul în ce şi cum vă îmbrăcaţi. Alegeţi vestimintaţia adecvată pentru situaţia respectivă, îmbracămintea trebuie să fie curată, plăcută şi în nici un caz ţipătoare, deoarece cât nu ar fi de straniu, dar cel mai mic neajuns privind exteriorul vă poate afecta imaginea de businessmen serios. Doamnelor li se recomandă să evite fustele f ustele prea scurte şi bluzele prea decoltate. Mirosul! Aroma joacă un rol deosebit de important, deoarece chiar de la început îi permite interlocutorului să-şi creeze o anumită impresie despre dvs. Mirosul care trebuie să predomine este cel al curăţeniei, indiferent de anotimp şi vremea de afară, pentru că multă lume nu respectă această condiţie simplă, dar foarte importantă. Nu uitaţi şi de parfumul pe care îl folosiţi. Pentru întîlnirile de afaceri evitaţi parfumurile cu arome prea dulcii sau izbitoare şi în nici un caz nu folosiţi prea mult parfum. Încălţămintea. Acest detaliu puţin însemnat, la prima vedere, necesită o atenţie maximă din partea dvs., fiindcă atrage atenţia persoanelor cu care lucraţi. Încălţămintea trebuie să fie curată în orice circumstanţe, deoarece aceasta va demosntra celor din jur că sunteţi stăpân pe orice situaţie.
Pentru a evita situaţiile neplăcute pe vreme urîtă vă recomandăm să aveţi la îndemână cele necesare pentru curaţarea încălţămintei.
Mersul este esenţial. O persoană încrezută în sine are un mers ferm şi liniştit, nu-şi tîrîie picioarele şi nu-şi schimbă viteza cu care se deplasează. Un businessmen adevărat are o ţinută dreaptă şi frumoasă. f rumoasă. În timpul mersului nu se recomandă ca mâinile sa oscileze prea puternic, iar pasul trebuie să fie nici prea mare, dar nici prea mic. Doriţi să deveniţi un om de afaceri de succes? Atunci îndreptaţi-vă umerii, ridicaţi bărbia, strîngeţi-vă burta şi mergeţi înainte! Detalii mici, dar importante. Există câteva detalii mici, dar extrem de importante, care pot avea un rol decisiv în afaceri. Aşadar: Nu ţineţi mâinile în buzunare, or, dacă ele vor fi f i la vedere aceasta va spori nivelul de încredere faţă de dvs. Nu staţi cu spatele faţă de audienţă, iar dacă acest lucru este inevitabil – scuzaţi-vă. Nu vă spijiniţi de perete sau alte obiecte din apropiere atunci când purtaţi o discuţie cu cineva. Nu loviţi cu degetele în masă şi nu fredonaţi motive muzicale, deoarece aceasta aceasta irită şi distrage atenţia. Creaţi în jurul dvs. o atmosferă plăcută şi agreabilă. Nu vă aşezaţi prea degajat, pentru că acest lucru denotă lipsă de cultură, dar nu o faceţi nici prea timid (pe margine), fiindcă aceasta va confirma nesiguranţa dvs. Trebuie să vă aşezaţi confortabil şi elegant. Rîsul este un lucru salutabil, însă acesta nu trebuie să depăşescă limitele unei întrevederi de afaceri. Evitaţi să izbucniţi în hohote de rîs şi să gesticulaţi activ doar pentru că cineva din colaboratori a povestit un banc. În asemenea situaţii glumele au menirea să detensioneze situaţia, iar zâmbetul dvs. vine doar să confirme că respectaţi interlocutorul şi vă este placută compania lui.
Cine salută primul? Oricât nu ar părea de straniu, dar puţină lume ştie că în conformitate cu eticheta, doamna prima trebuie să întindă mâna pentru salutare. De asemenea, primii trebuie să întindă mâna pentru salutare persoanele mai în vârstă sau cele care ocupă funcţii mai înalte. Bărbaţii întotdeauna trebuie să se ridice atunci când saluta pe cineva, iar doamnele doar atunci când salută persoane mai în varstă sau persoane importante. Totodată, bărbatul urmează primul să salute o doamnă. În cazul în care cineva intră în încăpere trebuie să-i salute pe toţi t oţi cei prezenţi. De asemenea, întotdeauna trebuie de salutat persoanele care fac parte din anturajul cunoscutului, partenerului sau colaboratorului dvs. Este important şi felul cum strîngeţi mâna. Astfel, palmele trebuie să fie în poziţie verticală, iar puterea strângerii de mâna egală din ambele părţi. Acestea sunt doar câteva sfaturi importante privind comportamentul de care trebuie să daţi dovadă în anumite situaţii. Desigur, cineva poate spune că pentru Moldova aceste recomandări nu sunt obligatorii şi că în ţara noastră business noastră business-ul -ul înca nu a ajuns la un asemea nivel, iar aceste „mărunţişuri” în mare parte sunt trecute cu vederea. Însă eticheta în afaceri nu va fi respectată
niciodată, atâta timp cât dvs. nu veţi începe să rescpectaţi aceste reguli importante, pentru că cultura, stilul, exteriorul plăcut, educaţia şi inteligenţa întotdeauna au atras succesul.
