Chirita in provintie De Vasile Alecsandri Eseu – Relatia dintre personaje Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, undeva în ținutul Bacăului, Moldova — d. 22 august 1890, Mircești, județul Roman, România) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. Chirita in Provincie a fost publicata in 1852 alaturi de Chirita in Chirița în voiagiu (1864) și Chirița în balon (1874).
Incipit Comedia reprezintă specia literara a genului dramatic cult in care ni se prezintă o serie de evenimente menite a stârni rasul. Categoria estetica prin intermediul căreia sunt surprinse evenimentele se numeşte comic. Sursele comicului variază in funcţie de ceia ce surprinde si satirizează scriitorul: comicul de situaţie, de limbaj, intenţie, nume, caracter. „Chirita in provinţie” reprezintă o comedie de moravuri întrucât Alecsandri surprinde, satirizează moravurile societarii: corupţia, snobismul, incultura, parvenismul. Astfel, V.Alecsandri abordează tema inlaturarii corupţiei, a dorinţei de a parveni, ducându-si personajele, impingadu-le in zona ridicolului, subliniind discrepanta dintre esenţa si aparenta, criticând diferenţa dintre ceia ce sunt in realitate si ceia ce vor sa para personajele comediei. Titlul comediei ne indica numele protagonistei, Chirita, un personaj ridicol, dornic de a parveni, un personaj a cărui imagine este adusa in prim-plan ca fiind simbolul snobismului, inculturii si al parvenismului. Întreaga acţiune se concentrează in jurul acestui personaj feminin, scriitorul conturându-i un portret moral prin acumulare de trasatori si prin fuziunea modalităţilor de caracterizare directa (indicaţii scenice si replicile altor personaje) cu modalităţile de caracterizare indirecta (limbajul, atitudinile, faptele personajului). Titlul operei conţine de asemenea si o coordonata spaţiala: „in provinţie”, ce subliniază si anticipează inarvertenta dintre esenţa si aparenta, Alecsandri ironizând dorinţa Chiritei de a se sincroniza cu moda Parisului. Comedia este structurata in doua acte, iar răsturnarea de stituatii, limbajul si gesturile personajelor stârnesc hazul. Ca moduri de expunere dominante întâlnim dialogul si monologul ce constituie modalitatea de caracterizare indirecta a personajelor si au rolul de a contura caracterul personajelor, dezvăluindu-ne totodată firul întregii acţiuni. Singurele intervenţii in text ale scriitorului sunt indicaţiile scenice care, inserate intre replicile personajelor, constituie o modalitate directa de caracterizare a personajelor oferindu-ne informaţii cu privire la gestica, mimica personajelor, dar si cu privire la decor. Relatiile temporale sunt in cea mai mare parte cronologice, adica prezentate in ordinea derularii evenimentelor, iar in cateva situatii perspectiva temporala este discontinua, remarcandu-se alternanta temporala a intamplarilor, prin flashback.Semnificatia titlului. "Chirita in prontie" ilustreaza statutul real al eroinei principale, acela de pronciala, sugerand in acelasi timp parvenitismul
si snobismul ei de a respinge cu toata forta aceasta situatie pe care o considera degradanta si straduindu-se sa impuna in proncie moda oraseneasca de la Iasi ori Paris. Actiunea comediei se petrece dupa evenimentele revolutiei de la 1848, cand mica boierime era dornica de parvenire, straduindu-se din rasputeri sa se comporte la Barzoieni dupa moda de la Iasi si Paris. Actul I se petrece la mosia Chiritei din Barzoieni. inceputul piesei ilustreaza ridicolul inovatiilor mondene infaptuite la Barzoieni sub indrumarile Chiritei, care isi maritase cele doua fete si aeum se ocupa de educatia mezinului, Gulita, de 14 ani. Prost si rasfatat, el ia lectii de franceza cu "monsiu Sarla", nume sugestiv in limba romana pentru trasatura dominanta a personajului, aceea de "sarlatan", de "lenes", provenind, fara indoiala din frantuzescul Charles. Personajele piesei, numite de catre autor "persoane", sunt mentionate cu numele si statutul social pe care il are fiecare in cadrul comediei. Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catre autor, "Ia mosia Barzoieni" si "intr-un targ din tinut", iar timpul in care se petrec intamplarile este plasat in prima jumatate a secolului al XlX-lea. Personajele comediei sunt relativ puţine, insa conturează prototipuri umane, viabile si in ziua de astăzi. Astfel, Chirita simbolizează snobismul, incultura, corupţia, parvenismul, ca si şotul acesteia. Luluta simbolizează orfana, capabila insa a iubi sincer; Leonas simbolizează tipul inteligent, abil, ce reuseste sa învingă si sa demaşte corupţia; Gulita este tipul retardatului, incapabil a lua singur decizii si a-si asuma responsabilitatea. Chirita Barzoi este personajul principal si eponim al comediei, sotia lui Grigore Barzoi si mama a trei copii : Aristita, Calipsita si Gulita. Intreaga piesa se concentreaza in jurul protagonistei, o mosiera de la tara, inculta si grosolana, care doreste sa para o aristocrata educata, cu preocupari mondene si vorbitoare de limba franceza. Personajul devine comic tocmai prin acest contrast dintre esenta si aparenta, intre ceea ce este de fapt Chirita si impresia pe care vrea s-o lase celorlalti. Trasaturile de caracter ale eroinei reies, in mod indirect, din atitudinile si vorbele ei, din relatia cu celelalte personaje si in mod direct din didascaliile dramaturgului sau din opiniile altor personaje. Chirita are" scopuri precise: sa-si vada sotul ispravnic si pe Gulita casatorit cu Luluta, pupila ei, care era orfana dar mostenitoarea unei importante averi. Ea este convinsa ca i se cuvine o rasplata pentru spaima pe care o traise in timpul Revolutiei de la 1848, "Dumnezau stie cate-am patimit la 48". Asemenea lui Agamita Dandanache din mai tarzia comedie a lui Caragiale, femeia socoteste ca, pentru aceste "merite", trebuie ca Barzoi sa ajunga ispravnic: "Doara si el are drituri ca patriot c-a patimit Nu-i, acu, care de care are pretentii sa intre in slujba sub cuvant ca i-o fost frica la 48? Helbet! (las'pe mine) daca-i pe-aceea apoi si noi avem temeiuri Ada-ti aminte ce groaza-l apucasa pe Barzoi ca striga si pin somn c-o venit zavera".
