ROMAN PSIHOLOGIC, MODERN, SUBIECTIV
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi.
de Camil Petrescu
(Eseu: Relația dintre cele doua personaje)
Camil Petrescu, autorul romanului modern subiectiv ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de război'', face parte din perioada interbelica, respectând principiile lui Lovinescu prin intermediul personajelor specifice intelectuale si a tematicii de factura citadina. Curentul valorificat de acesta este realismul, iar printre creațiile sale se mai număra si ,,Patul lui Procust''; ,,Un om intre oameni''; ,,Suflete tari'', si asa mai departe. Relația dintre personajele Stefan Gheorghidiu si Ela este de cuplu incompatibil, Stefan reprezentând însa tipul intelectualului însetat de absolut.
Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul elementelor de structura si de compoziție precum: titlul, incipitul si finalul, relațiile temporale si spațiale, si perspectiva narativa.
Titlul textului se afla in directa relație cu conținutul, reflectând structura textului si anticipând cele doua aspecte tematice centrale: dragostea si războiul. Morfologic, este alcătuit din doua substantive comune; ,,noapte'' (care se repeta, accentuand confuzia personajului) si ,,război'', precedate de prepozitia ,,de'' si insotite de adjectivele ,,ultima'' si ,,intaia'', care sugerează sfârșitul unei etape si începutul alteia.
Incipitul textului surpinde descrierea frontului cu scena de la popota unde Stefan auzind o conversatie a unor camarazi despre un barbat care si-a omorat nevasta infidela si a fost achitat, se infurie si isi declanseaza memoria afectiva. Astfel, isi aminteste de relatia sa cu Ela pe vremea cand aveau o stare materiala mai modesta. Aceasta scena se bazeaza pe un artificiu compozitional, aflandu-se sub semnul retrospectivei. Finalul il constituie dialogul dintre Stefan si Ela, el realizand ca nu ii mai pasa daca a fost inselat sau nu. Acesta decide sa isi lase trecutul in urma, drama colectiva de pe front avand un rol terapeutic. Astfel, finalul este ambiguu, deschis, nestiind cu exactitate daca Ela a fost infidela sau nu.
Din punct de vedere temporal, actiunea se desfasoara inaintea primului razboi mondial, in anul 1914, fiind de asemenea precizat un reper de patru ani. Spatial, actiunea se desfasoara in prima parte a romanului la Bucuresti, iar in cea de-a doua parte pe front. Printre celelalte repere semnificative care merita a fi mentionate se mai numera Campulung, Valea Prahovei si Odobesti.
Romanul ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de război'' este scris sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu care traieste doua experiente fundamentale: iubirea si razboiul. Asadar, perspectiva narativa consta in prezenta unui narator-personaj subiectiv, care relatează la persoana I cu focalizare interna.
Mai mult decat atat, relația dintre cele doua personaje este evidențiata si cu ajutorul statutului social, moral si psihologic ale acestora.
Din punct de vedere social, Stefan este la inceput student la filozofie cu o situație materiala modesta. Acesta se casatoreste cu Ela, considerata cea mai frumoasa si cea mai populara fata de la Universitate. După un timp primește moștenire de la unchiul sau bogat, ajungand in acest fel sa isi schimbe poziția sociala. In vremea primului război mondial, Stefan se înrolează in armata, devine intre timp subofițer si in cele din urma divorțează de Ela. Moral, este un individ cu principii bine conturate, crede in valori si refuza orice forma de compromis, punând accentul pe certitudine. Pe de o alta parte, este extrem de gelos si suspicios in relația sa cu Ela si nu in ultimul rând, orgolios. Psihologic, Stefan este o fire analitica si este tipul inadaptatului superior, având o hipersensibilitate in relația sa de cuplu.
Social, Ela este studenta la litere, orfana, modesta, locuind înainte de casatoria sa cu Stefan impreuna cu matusa care o crescuse. După primirea averii, aceasta intra in lumea mondena, schimbându-si astfel statutul social, iar in cele din urma, divorțează de Stefan. In ceea ce privește statutul moral, daca la inceput este blânda si inocenta, după primirea averii, devine superficiala, egoista, adulterina si ipocrita, toate aceste însușiri fiind atribuite prin ochii lui Stefan. Psihologic, este o fire extrovertita cu o personalitate puternica si adaptabila.
Nu in ultimul rand, relatia dintre Stefan Gheorghidiu si Ela este scoasa in evidenta si prin intermediul secventelor semnificative.
O prima secvența semnificativa este cea in care se deschide testamentul lăsat de unchiul lui Stefan, Tache. La acest eveniment participa toți membrii familiei, nerăbdători sa isi primească averea. Spre surprinderea tuturor, Stefan primește o mare parte din bani, dar el ramane neentuziasmat si total dezinteresat. Pe cealaltă parte, Ela este foarte incantata si îl indeamna sa ,,nu le cedeze nimic''. Din aceasta secvența, o putem caracteriza indirect prin comportament pe Ela ca nefiind ceea ce isi imagina Stefan, ci chiar opusul viziunii sale, o persoana lacoma si materialista.
Cea de a doua secvența demna de mentionat este cea cu excursia la Odobești. Aici apare in scena Domnul G., pe care cei doi îl cunosc pentru prima data. Domnul G. ii face curte Elei, iar aceasta pare, din punctul de vedere al lui Stefan, destul de interesata de el. Mici incidente, gesturi fara importanta, privirile pe care Ela le schimba cu domnul G. se amplifica in constiinta protagonistului. Ela apare ca o femeie infidela, dar tradarea ei nu este evidenta. Aceasta considera ca ea nu a infaptuit nimic reprosabil si ca nu s-a comportat altfel decat celelalte femei - ,,toate femeile fac la fel'', ii raspunde ea sotului cand acesta o acuza ca i-a acordat prea mult atentie unui strain. Din aceasta secvența reiese faptul ca intre cei doi exista o lipsa de comunicare, Stefan fiind caracterizat indirect ca fiind un om gelos si hipersensibil, lucru care amplifica neintelegerile dintre ei.
In opinia mea, tema textului, dragostea si războiul se reflecta in relația de cuplu a lui Stefan si Ela.
In primul rând, la început, relația celor doi este una pura si sincera, bazata pe sentimente. Ambii sunt studenți, având o stare materiala modesta, iubirea fiind singurul lucru care ii leagă. Totuși, in interiorul lui Stefan se declanșează un război atunci când primește moștenirea, iar Ela se transforma, nemaicoresponzand proiectiei lui.
In al doilea rând, după schimbarea Elei, Stefan decide sa plece in război, considerând ca principiile sale au fost incalcate. Atât dragostea, cat si războiul sunt dezamăgitoare pentru el, neridicandu-se la așteptările sale. Drama colectiva a războiului are intr-un final rol terapeutic, acesta luând decizia de a divorța de Ela.
In concluzie, datorita transformărilor la care au fost supuși cei doi, pot afirma cu certitudine ca dragostea nu invinge intotdeauna, iar razboiul poate lasa in urma traume ireparabile.
In primul roman modern-subiectiv din literatura romana prin personajul Stefan Gheorghidiu, personajul-narator, scriitorul impune in literatura romana o noua tipologie: intelectualul inadaptat, aspirand spre absolut in iubire si cunoastere, caruia i se opune Ela, o femeie frumoasa, dar cu aspiratii comune, care nu-l poate intelege.
Conflict:
Spre deosebire de romanele traditionale, in care conflictul se produce la nivel exterior, in romanul lui Camil Petrescu, conflictul este interior si se produce in constiinta personajului-narator. Asadar, Stefan Gheorghidiu traieste stari si sentimente contradictorii fata de sotia sa, Ela. Principalul motiv al rupturii dintre Stefan si sotia sa este implicarea acesteia in lumea mondena pe care eroul o dispretuieste si de care tine sa se detaseze. Pe de alta parte, inclusiv experientele traite in razboi il determina pe Gheorghidiu sa accepte despartirea de Ela, reconsiderandu-si adevaratele valori ale vietii.
Relatii temporale si spatiale:
Temporal, actiunea are loc cu putin inaintea primului razboi mondial, un alt reper fiind cei doi ani de casnicie ai celor doi. Actiunea nu este cronologica, bazandu-se pe flash-back-uri, implicand memoria involuntara, timpul fiind subiectiv. Spatial, acesta respecta principiile lovinesciene fiind prezentat un cadru citadin, cateva repere fiind Bucuresti, Campulung, Valea Prahovei, etc.
