Relatiile Dintre Doua Personaje Ion de Liviu Rebreanu

Relaţiile dintre două personaje „Ion” de „Ion” de Liviu Rebreanu (Varianta 29) Romanul „Ion” este este pri prima crea creaţi ţiee epic epicăă majo majoră ră a lui lui Livi Liviuu Rebr Rebrea eanu nu,, impu im punâ nându ndu-s -see încă încă de la apari apariţi ţiee în peis peisaj ajul ul li lite tera ratu turi riii român românee prin prin rigo rigoare areaa construcţiei, stil, care îi conferă statutul de creator al romanului românesc obiectiv şi realist de valoare. „Ion” este un roman obiectiv, realist, care a fost publicat în anul 1920, în perioada interbelică a literaturii române, fiind o frescă socială a satului transilvănean de la începutul secolului XX. Tema Tema romanu romanului lui este este probl problem emaa pămân pământu tulu luii în Tran Transi silv lvan ania ia sfâr sfârşi şitu tulu luii secolului al XIX-lea, fiind o frescă socială, o monografie a satului românesc. Cultul ţăranului român pentru pământ este considerat de Rebreanu însuşi: „problema vieţii româneşti, a existenţei poporului românesc, o problemă menită să fie veşnic de actualitate” . Încă de la începutul romanului se prezintă relaţiile temporale şi spaţiale şi, de asemenea, personajele principale, ceea ce conferă veridicitate romanului realist. Acţiunea romanului începe într-o zi de duminică, în care locuitorii satului Pripas se află la horă, în curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea. Conflictul central din roman este reprezentat reprezentat de lupta pentru pământ în satul tradiţional, unde posesiunea averii condiţionează dreptul indivizilor de a fi respectaţi în comunitate. Conflictul exterior social, de interese, între Ion al Glanetaşului şi Vasile Baciu, este dublat de conflictul interior, dat în sufletul personajului central, Ion,con Ion,confli flict ct preciz precizat at în struct structura ura romanu romanului lui prin prin tit titlul lul celor celor două două părţi: părţi: Glasul pământului şi Glasul iubirii . Cele două chemări lăuntrice nu îl aruncă într-o situaţielimită, pentru că forţa lor se manifestă succesiv, nu simultan. Perspectiva narativă prezentă în romanul „Ion” este obiectivă, naratorul fiind obiectiv şi detaşat, care nu se implică în faptele prezentate, lasă viaţa să curgă. Naratorul este omniscient, ştie mai mult decât personajele sale, şi omniprezent, dirijând dirijând evoluţia evoluţia lor ca un regizor universal. universal. El plăsmuieşte plăsmuieşte traiectoriile traiectoriile existenţei existenţei personajelor, conform unui destin prestabilit, cunoscut de la început la final. Statutul iniţial al celor două personaje ale căror destine se intersectează, îi aşază la polii opuşi ai ierarhiei sociale: Ana este fiica celui mai bogat om din sat, iar Ion este un ţăran harnic, dar sărac, însă dornic de a obţine avere. Pentru Ion instinctul posesiunii este puternic, setea de pământ îl stăpâneşte, între el şi pământ existând o legătură organică, sugerată în secvenţa a doua din cap. Ii: ,, Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare, copleşindu-l.... (:..)Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil.Veşnic a pizmuit pe cei bogaţi şi veşnic s-a înarmat într-o hotărâre pătimaşă: trebuie să aibă mult pământ, trebuie! De pe atunci atunci pământul i-a fost mai drag ca o mamă”. 1

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.



Pe de altă parte, instinctul de proiprietate este în relaţie de opoziţie cu cel erotic. Ion, cel care iubeşte pământul mai mult decât pe o mamă, iubeşte în acelaşi timp, o fată fără pământ, pământ, pe Florica. De aici drama drama personajului care nu poate alege , ci se supune destinului, urmându-şi ambiţiile . La polul opus se află Ana, personaj ce ilustrează cel mai clar tipologia victimei: îndrăgostită de Ion şi traumatizată de un tată prea dur, lipsită de afecţiunea maternă şi de orice formă de comunicare, Ana i se oferă lui Ion căutând la el afecţiunea de care a fost lipsită. Naivă şi supusă autorităţii masculine, ea nu poate fi decât o victimă într-o lume condusă după legi patriarhale. Statuturile psihologice ale celor doi sunt, de asemenea, antitetice: Ana e cea manipulată, iar Ion manipulatorul. Din dorinţa de a-l putea forţa pe Vasile Baciu să i-o dea pe Ana, dar şi pământurile, Ion urmează conştient un plan de seducere a Anei, în urma căruia fata rămâne însărcinată. După ce Vasile Baciu află cine este tatăl copilului, Ana devine obiectul răzbunării celor doi bărbaţi. Paralel cu evoluţia conflictului dintre cei doi bărbaţi, Ana devine fascinată de moarte, găsind-o ca unică soluţie soluţie salvatoare. salvatoare. În momentu momentull în care Savista Savista îi spune spune despre relaţia relaţia dintre dintre Ion şi şi Florica, Florica, Ana realizează realizează că toate sacrificiil sacrificiilee ei au fost inutile inutile şi că nici măcar copilul nu –l poate face pe Ion să o iubească, în consecinţă se spânzură. În schimb, Ion e consec consecven ventt în urmări urmărirea rea planul planului ui său şi, după după seduce seducerea rea Anei, Anei, ignoră ignoră suferi suferinţa nţa acesteia acesteia din cauza bătăilor bătăilor şi a umilinţelor umilinţelor tatălui tatălui ei. În inconştienşţa inconştienşţa lui sinceră, sinceră, după obţinerea pământurilor pământurilor,, el caută să refacă relaţiile relaţiile cu Florica, Florica, femeia pe care o iubeşte. Din perspectivă morală, cele două personaje sunt victimele unor destine imanente, manipulaţi de două dorinţe diferite: Ion de dorinţa de a obţine pămân, iar Ana de dorinţa de a obţine afecţiune. Ei sunt vinovaţi că încalcă legile nescrise conform cărora destinul nu poate fi schimbat, individul nu îşi poate depăşi condiţia. În ilustrarea relaţiei dintre cei doi, o scenă semnificativă este scena de la începutul romanului, când Ion pleacă de la horă şi o caută pe Ana, pe care o atrage la umbra unui nuc. Aici Ion îi oferă ţuică, pe care Ana o refuză, amintindu-i de tatăl ei. ei. Secvenţa următoare este realizată în stil indirect liber, în care sunt prezentate gândurile lui Ion în timpul conversaţiei cu Ana: ,, Nu-i fusese dragă Ana şi nici acuma nu-şi nu-şi dădea bine seama seama dacă i-e dragă. Iubise Iubise pe Florica şi, de câte ori o vedea sau îşi amintea de ea, simţea că o mai iubeşte.(...) Dar Florica era mai săracă ca dânsul, iar Ana avea locuri, şi case, şi vite multe.... Îi asculta glasul plângător plângător şi-l cuprindea mila, în acelaşi acelaşi timp se gândea la Florica.”În timp ce, în sufl suflet etul ul pers person onaj ajul ului ui mai mai exis există tă dubi dubii,i, în priv privin inţa ţa sent sentim imen ente telo lorr pent pentru ru Ana, Ana, receptorul textului nu are niciun dubiu că Ion nu o iubeşte pe Ana, în ai cărei ochi nu se uită când îi vorbeşte, deşi ea e prezentă, prezentă, pe când Florica, absentă fizic de la scenă, este prezentă în mintea lui. O altă scenă semnificativă pentru relaţiile dintre cei doi este cea în care, după ce Vasile Baciu află că Ion e tatăl copilului Anei, îşi trimite fata acasă la



îşi trimită tatăl, pentru că situaţia nu poate fi rezolvată de ea. Răceala lui Ion, indiferenţa şi detaşarea cu care el o priveşte pe Ana prefaţează destinul femeii. Ana este o victimă într-un război al bărbaţilor, o marionetă care ajunge fără să ştire cum de la o casă la alta, pe când Ion este sigur pe el, arogant şi superior, iar copilul din pântecele Anei îi dă siguranţa că va reuşi. În opinia mea, relaţiile dintre Ana şi Ion sunt cele dintre manipulator şi manipulat, însă niciunul nu reuşeşte să obţină ce vrea de la celălalt. Pe de-o parte, cei doi au în comun tentativa de a-şi schimba statutul : Ion doreşte să-şi schimbe statutul statutul social prin obţinerea averii, pe când Ana doreşte să-şi schimbe statutul psihologic, căutând iubirea. Pentru Ana, Ion e un substitut al afecţiunii de care e lipsită, iar pentru Ion, Ana e o cale de a se îmbogăţi rapid şi sigur. Pe de altă altă part parte, e, cei cei doi doi eşue eşueaz azăă tocm tocmai ai din din cauz cauzaa sinc sincer erit ităţ ăţii ii sau sau a incapacităţii de disimulare: Ana nu poate lua nicio atitudine faţă de Ion din cauza iubirii sincere pe care i-o poartă, încât i se oferă fără a cere vreun angajament din partea lui, în vreme ce Ion, brutal în sinceritatea lui, e incapabil să îşi disimuleze repulsia faţă de Ana sau iubirea pentru Florica. În concluzie, cuplul Ion-Ana , din romanul Ion de Liviu Rebreanu, se distinge prin ,maniera naturalistă în care e tratată relaţia celor doi, prin raporturile de manipulator şi manipulat, dar şi prin sinceritatea instinctuală care îi împiedică pe cei doi să comunice conferindu-le celor doi statut de victime în faţa unui destin implacabil, mai ales cu cei care încearcă să îşi schimbe soarta.

Relatiile Dintre Doua Personaje Ion de Liviu Rebreanu

Recommend Documents