Iubirea de la senzualitate si suferinta la spiritualizare si repaus -Invadarea fiinteiPaulo Coelho sustine ca ,,Dragostea este o fiinta salbatica.Cand incercam sa o tinem in frau,ne distruge.Cand incercam sa o inchidem,ne inrobeste.Cand incercam sa o intelegem,ne tulbura.”
este un sentiment complex, manifestat prin afecțiune puternică. Definirea sa este un demers dificil, cauzat de complexitatea manifestării sale, dar și de diversitatea legăturilor afective cuprinse de acest termen termen.. Dragostea se poate manifesta față de: familie (părin ț i, i, copii sau alte rude), prieteni prieteni,, parteneri romantici, romantici, Divinitate Divinitate,, animale animale,, obiecte obiecte,, patrie,, frumos patrie frumos,, artă ș.a.m.d. O nevoie importantă a dragostei (care este inclusă uneori în însăși definiția ei) este de reciprocitate – în unele cazuri, aceasta este resimțită de către subiect fără o acțiune fizică a obiectului (de exemplu, în cazul dragostei față de Divinitate, față de obiecte ori diverse concepte neaplicate). Spre deosebire de toate celelalte cazuri, Dragoste Drag ostea a în care ca re sunt sun t implica impl ica ți partene part eneri ri romanti rom antici ci se servește de sexualitate ca dovadă a inti tim mității (prin expresia „a face dragoste” se înțelege a avea o re rela la ție sex sexua uală lă). ). Dragostea interpersonală poate fi platonică,, concept prin care se înțelege o afecțiune purificată de gesturi platonică sau dovezi de natură fizică. Dragostea
Termenul „dragoste” are ca sinonime variantele iubire (sinonim total), amor și libov (parțiale). În afară de „amor”, de origine latinească latinească,, toate celelalte cuvinte au fost preluate din limbile slave. slave. În timp ce „dragoste” și „iubire” sunt întrebuințat pentru orice categorie a respectivului sentiment, ceilalți termeni vizează numai unele posibilități. Astfel, „libov” poate exista numai între parteneri romantici (termenul mai are și înțelesul de comportare politicoasă politicoasă), ), în vreme ce „amor” cuprinde acest înțeles („a face dragoste” se mai poate spune „a face amor”) și pe acela de dragoste pentru artă (amorul artei). Există numeroase clasificări ale situațiilor de dragoste, în funcție de obiectul vizat. Între cele mai des întâlnite categorii se numără: • •
•
dragoste de sine, sine, care este confundată adesea cu egoismul dragoste romantică, romantică, între parteneri de acest fel. Ei pot fi opuși prin sexul biologic (numiți heterosexuali heterosexuali)) sau de același sex (homosexuali homosexuali)) dragoste de familie, familie, manifestată între membrii unei familii familii.. Se remarcă prin importanță subtipul dr drag agos oste teii pări pă rint nte ești ti,, a părinților față de copiii lor.
•
•
dragoste platonică, exprimată de doi oameni ca afecțiune pură, total dezinteresată fizic (material sau prin gesturi) alte tipuri, care nu presupun o reciprocitate vizibilă sau nu așteaptă niciun fel de reciprocitate (în egală măsură, ea se poate manifesta): dragoste față de natură, plante, animale, patrie (numită patriotism), artă (subiectul ei se numește un iubitor de artă), frumusețe etc. Un caz deosebit de important din punct de vedere cultural și spiritual este: dragostea față de Divinitate, ce fundamentează în unele religii legătura dintre om și Divinitate. Religia creștină vede o strânsă relație între dragostea față de Dumnezeu și cea față de aproape (prin „aproape” se înțelege mulțimea semenilor, a tuturor oamenilor diferiți de sine, cunoscuți ori nu sie) o
Neputand fi totusi cu adevarat definita,dragostea a reprezentat pentru oameni o sursa de insipratie continua,o munca asidua de a o intelege,de aceea,aducandu-i-se permanent tribut. Invadarea finite presupune stari care uneori sunt contradictorii,stari care isi gasesc salasluirea in sufletele noastre,provocand haos,creatie,ireversibilitate,veridicitate,moarte. Tot ceea ce este mai frumos pe aceasta lume,se datoreaza dragostei,care se manifesta in mii si mii de feluri in sufletele oamenilor.Nimic nu este mai curat,mai bland si mai de neinteles decat iubirea,care,dusa la extreme,la un nivel absolute,poate diseca sufletele umane sau poate dona puterea intr-un suflet nelinistit. Dragostea invadeaza fiinta prin felul dumnezeiesc de a fi,de la obsesie si dorinta,la resemnare si dispret.Toate modurile de ura,melancolie si toate sentimentele simboliste de care oamenii dispun,se leaga permanent de iubire. Intr-un univers in care nu multa lume tine cont de ceea ce iubirea poate schimba in om,intr-o lume care nu reuseste sa inteleaga faptul ca iubirea este singura care ne poate salva,poetii si prozatorii au fost singurii care au adaptat dragostea la nivelul societatii din diferite perioade temporale si singurii care au adus-o la un rang superior,cel pe care il merita cu adevarat. Unii dintre ei au condus-o spre un drum laturalnic si defunct,aceia fiind simbolistii care in mare parte au folosit dragostea ca panaceu impotriva tuturor greselilor societatii iar ceilalti,complet opusi acestora,romanticii,au dainuit dragostea ca fiind sentimentul suprem cu valoare ontologica,escatologica si gnoseologica precizand ca toate sentimentele ce au ca finalitate creatia,se leaga in mod constant de dragoste si puterea ei.
Pentru a putea intelege iubirea,din diverse perspective,am ales scriitori ai tuturor timpurilor care au avut ca subiect dragostea,pentru a prezenta in diverite ipostaze ceea ce oamenii obisnuiti nu isi vor putea vreodata explica. a punctat in romanul subiectiv ,,Adela” faptul ca dragostea consta in gesturi mici,care,pentru sufletul napadit de pasiune,inseamna un amalgam de sentimente,astfel ca numai imaginea clara a ochilor sau o impreunare a mainilor poate provoca un haos moral:,,Ochii ei albastri...Culoarea cerului pentru un detaliu organic!...Abandonarea extatica a unei femei cu privirile albastre...In locul licaririi ironice,aiurare...”;,,Toata viata ei si toata viata mea o simteam concentrata in micul ei pumn inchis in palma mainii mele.” Garabet Ibraileanu
a surprins in mod fantastic,intr-una dintre celebrele povesti de dragoste latina,,Dragostea in vremea holerei”,dragostea unui cuplu a carei dragoste a asteptat cincizeci de ani,noua luni si patru zile pentru a se putea implini cu adevarat,,Am asteptat peste jumatate de secol aceasta oportunitate pentru a-ti jura credinta eterna si dragoste nemarginita.”.In mormanul de evenimente intamplate in toti acesti ani,o varsta venerabila,un gand geaman,i-a adus pe cei doi in fata dragostei,cu o jumatate de secol mai batrani si mai experimentati,dar cu aceeasi pasiune de copii.Finalul acestei idile este deschis interpretarilor,dar moartea va fi ceacare ii va uni pe amandoi protagonistii intr-o dragoste completa,fara ani lipsa.,,El a descoperit printre ruine o raza de speranta,lui i se parea ca nefericirea o innobileaza pe Fermina Daza,furia o facea si mai frumoasa,iar ura impotriva lumii intregi ii rascolise incapatanarea greu de strunit de la douazeci de ani.” Gabriel Garcia Marquez
In ,,Unsprezece minute” ale lui Paulo Coelho ,dragostea se rezuma in prima parte la un raport carnal intre barbat si femeie,pentru ca mai apoi,dragostea sa le invadeze corpurile si inima sa le tresalte,chiar daca ora barbatului cu femeia iubita era platita.Sentimentul femeii este de stopare a tuturor dezastrelor pe care dragostea le decurge cu scopul de a trece neobervata prin viata,doar de a-si consolida treapta sociala pe care vrea sa urce prin a fi prostituata.Barbatul este doar un noroc al sortii adus parca special in viata ei pentru a o face sa se simta deosebita,pentru a nu cere mai mult decat i se poate da si pentru a intelege ca poate face ceva mai bun decat slujba actuala.Reies povesti de viata interesante pe care nu foarte multa lumea credea ca se pot ascunde in Brazilia(tara de unde provine protagonista)si totodata sentimente puse laolalta pentru a avea ca finalitate,o dragoste in care fiecare i-a ramas dator celuilalt,fiind nevoiti sa-si implineasca destinul si sa-si continue viata impreuna in ciuda prejudecatilor societatii in care s-au intalnit
,,marele scop al fiintei umane este sa inteleaga dragostea totala.Dragostea nu este in celalalt,este in noi insine;noi o trezim.Dar pentru trezirea asta,avem nevoie de altul.Universul are sens doar cand avem cu cine sa ne impartasim emotiile.” ,,Toti stim sa iubim,caci ne-am nascut cu darul acesta.Unii o fac firesc si spontan bine,dar majoritatea trebuie sa o reinvete,sa-si reaminteasca cum se iubeste si toti-fara exceptie-au nevoie sa arda pe rugul emotiilor lor trecute,sa retraiasca unele bucurii si dureri,prabusiri si recuperari,pana ce izbutesc sa discearna firul conducator care exista pe urmele fiecarei intalniri;da,exista un fir.” Scriitorul francez Michel Tournier rezuma dragostea in romanul,,Fecioara si capcaunul” la credinta,un foc aprins in inima oamenilor,mai divina insa decat acestia,care,asemanator Sfantului Duh,s-a pogorat asupra umanitatii din doua motive:ca sa o aduca in rai sau,dragoste haotica ce poate aduce umanitatea in iad:,,M-am impartasit din sangele tau.Sunt legat de tine pentru totdeauna.De-acum inainte am sa te urmez oriunde te-ai duce.In cer sau in iad.”In postura feminina a cuplului mai putin obisnuit,o intalnim pe fecioara,Jeanne D’Arc,o intruchipare a legendarei femei curajoase,cu inima dedicata numai Domnului si a luptelor dar care,printr-o impreunare a sentimentelor si a dorintei Domnului,revarsa o apriga vapaie in inima personajului central: Gilles de Rais(capcaunul).Deznodamantul il aduce pe Gilles de Rais in pragul nebuniei,deoarece Jeanne D’Arc este ucisa,astfel ramanand singur,intr-un univers unde nimeni nu-l intelege.Gandurile ii aduc un ragaz in care acesta,gaseste de cuviinta ca altfel decat prin rai sau iad nu o poate recupera pe iubita sa.Astfel, Gilles de Rais devine Capcaunul,un om meschin,pervers,manat de propria dorinta de vindecare,ucigand copii nevinovati pentru propriul plan,considerand ca undeva la granita dintre Bine si Rau Jeanne il asteapta,pregatita pentru a-si implini iubirea. In ,,Invitatie la vals ”,a lui Mihail Drumes,iubirea capata proportii gigantice dar si haosul ia o intorsatura in egala masura cu dragostea.Protagonistii se iubesc pana se omoara,la propriu vorbind, cu sentimentele pe care si le ataseaza unul altuia si nimic nu mai ramane din acest cuplu,decat invitatia la vals,care i-a unit la inceput.Este o poveste de dragoste tumultoasa despre efortul unui cuplu de a figura in istoria timpului in ciuda caracterelor diferite dar uneori atat de incapatanate ,in ciuda prejudiciilor,complexelor si tuturor defectelor din lume.Tudor Petrican,protagonistul,o intalneste pe frumoasa,blanda si timida Mihaela.Acesta o va considera o obsesie trecatoare pana cand in sfarsit,dupa multe momente in care ea,esueaza in a fi de induplecat ,vor forma un cuplu.Una dintre ideile asupra dragostei,pe care le aduce in
discutie Tudor Petrican este ca dupa ce obtii ceea ce voiai cu ardoare,ai tendinta de a da cu piciorul la tot ceea ce te-abucurat la un moment dat ,,Ameteam iubitele cu juraminte, le copleseam cu atentii si maguliri si, dupa ce-mi cedau, le paraseam brutal.”Alta idee este faptul ca odata ce ai pierdut ceva,iti dai seama ca acel ceva inseamna totul pentru tine,dar tu nu-l mai posezi:,,E parca un facut sa nu ne dam seama de valoarea unei fiinte sau a unui lucru decat dupa ce il pierdem.”. Astfel ca Mihaela si Tudor s-au repudiat unul pe celalalt,fara repaus,intr-un context umilitor petru ambele parti,s-au schimbat unul pe altul,legatura lor duala avand ca finalitate,casatoria Mihaelei cu o alta persoana,cu scopul de a se simti implinita si sinuciderea acesteia cand va constata ca singurul pe care l-a iubit vreodata a fost Tudor,barbatul care a ranit-o cel mai tare.La randul sau,descoperind ca fara iubita sa,viata sa nu mai are valoare,Tudor isi pune capat zilelor.Asistam astfel la un final tragic,al unei iubiri care,desi atat de patimasa si pasionala,nu s-a implinit niciodata. ,,Iubirea e nesatioasa,de un egoism salbatic,vrea sa-i sacrifici tot fara a-i cere nimic in schimb multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera.” ilustreaza in cartea sa ,,Ultima gara”, ultimul an de viata al vestitului scriitor Lev Tolstoi.Sotia sa,contesa Sofia Andreevna detine controlul mosiei lor,controlul oamenilor care il iubeau pe Tolstoi ca de altfel controland si casnicia de aproape 50 de ani a acestora.Acest lucru impiedica geniul literaturii rusesti sa se exprime in acest ultim an de existenta,provocand daune majore elementului material al scriitorului.Relatia dintre ei este bazata pe pasiune,depersonalizare,sechestru pe sufletul celuilalt si teama de a fi parasita si nelasata cu dreptul asupra scrierilor sotului ei pe contesa.Contesa ajunge sa distruga toti anii fericiti ai casniciei sale cu scriitorul devenind manipulatoare,isterica,paranoica si impulsiva.Totodata,fetele sale ajungsa o respinga pentru faptul ca tatal lor se va simti slabit din cauza faptelor mamei lor.Romanul are ca finalitate moartea scriitorului,care va isi va inceta existenta inca sub dinastia contesei,in subjugul unei iubiri obsesive care intr-un final il va ucide. Jay Parini
,,Dragostea este unirea sufletelor despartite unul de altul prin trup.” ,,Daca nu exista dragoste in lume,daca nu exista spirit indurator in om,atunci nu sunt nimic acum,atasamentul nostru nu reprezinta nimic si am putea la fel de bine sa fim morti amandoi.” ,,Dulce companie”, o
naratiune celebra a Laurei Restrepo reda dragostea dintre un inger cazut din cer cu profil pamantean,cu mama muritoare si plin de ,,fanatici”gata sa-i taie aripile si o jurnalista a unui ziar ce cauta senzationalul.In acest context,singura care se va indragosti
nebuneste si va ramane cu rodul dragostei lor,o fetita,este protagonista care,de-a lungul intregului roman va incerca din rasputeri sa comunice cu ingerul mai mult decat fizic,sa contravina unei legaturi spirituale pe care se presupune ca numai indragostitii o au.Cu toate acestea,desi pamantean,ingerul,finta divina,nu ii va arata niciodata ca o iubeste,daruindu-i numai o noapte de dragoste pe care aceasta nu o va mai uita niciodata si din care se va naste o fetita superba,cu trasaturi pamantesti dar ochi si sclipirea lor,ingereasca.Comunicarea cu ingerul va fi posibila numai cu ajutorul unor jurnale in care acesta va scrie tot ceea ce simte si ce i se intampla,,Contopiti unul in altul,vom simti fericirea de a trai,laolalta cu singura fericire necunoscuta mie,cea de-a muri;vom strabate impreuna epifanii si intunecimi,vom urca pe culmi si vom cobori in abisuri,voi fi fericit,caci voi intelege in sfarsit adevarul din orice inceput,care se termina si se stinge cand nu mai are rost sa dainuie.” In incheiere,sustin afirmatia ca iubirea invadeaza intreaga fiinta,monpolizeaxa toate sentimentele pe care le-am privit ducandu-se in cealalta fiinta pe care o iubim.Dragostea nu tine cont de varsta,limite,elan,viata,moarte.Dragostea te aduce pe culmi nesperate,te omoara,te ridica dintr-un morman de cadavre ale amintirilor,te mananca incetul cu incetul pana ajungi sa putrezesti sufleteste,te duce si te coboara din cer,te face fericit sau te intristeaza si totul,dar absolut tot ce contine dragoste nu poate fi cerut inapoi si nu poate fi contestat. ,,Pentru ca pentru a-si regasi dragostea de viata,cand o pierd sau se uzeaza,oamenii sunt siliti uneori sa strabata un cosmar.”(Octavian Paler) ,,Dragostea este compusa dintr-un singur suflet care locuieste in doua corpuri.”(ARISTOTEL) Bibliografie:
•
•
Google-http://ro.wikipedia.org/wiki/Dragoste Google- http://autori.citatepedia.ro/de.php? p=2&a=Paulo+Coelho
•
Garabet Ibraileanu-,,Adela”
•
Gabriel Garcia Marquez-,,Dragostea in vremei holerei”
•
Paulo Coelho-,,Unsprezece minute”
•
Michel Tournier-,,Fecioara si capcaunul”
•
•
Mihail Drumes-,,Invitatie la vals” Jay Parini-,,Ultima gara”
•
Laura Restrepo-,,Dulce companie”
•
Octavian Paler-,,Viata pe un peron”
•
Google- http://www.rightwords.ro/citate/detaliicitat/3789/dragostea-este-compusa-dintr-un-singursuflet-care-...
