Limba Latina Manual 9 A

Limba latină

MINISTERUL EDUCA EDUCAŢ Ţ IEI ŞI CERCETĂ CERCETĂ RII

Mo n i c a D u n ă

•

Ş t e f a n a P î r v u

 L imbalatină Manual pentru clasa a IX-a

HUMANITAS

 Acest manual este proprie tatea M inist erului Educaţiei şi Ce rcetării. Manualul este aprobat prin Ordinul nr. 3 886 din 24 mai 2004, în urma licitaţiei organizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, este realizat în conformitate cu programa analitică aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Ordinul nr. 3458 din 9 martie 2004 şi este distribuit elevilor gratuit.

 ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE:

 Anul

Numele elevului care a primit manualul

Clasa

Şcoala

 Anul şcolar

Starea manualului*: la primire

la returnare

*Starea manualului se va înscrie folosind termenii: nou, bun, îngrijit, nesatisfăcător, deteriorat Profesorii vor controla dacă numele elevului este scris corect. Elevii nu trebuie să facă nici un fel de însemnări pe manual.

Descrierea CIP a Bibliotecii N aţion ale a R omâniei DUNĂ , MONICA Limba latini : manual pentru clasa a IX-a / Monica Dună, Ştefana Pîrvu. - Bucureşti: Humanitas, 2008 ISBN 978-973-50-2083-5 I. Pîrvu, Ştefana 811.124(075.35)

Referenţi ştiinţifici:

 prof. univ. dr. L u c i a Wa l d   prof. univ. dr. M a r i a n a BĂ l u ţ Ă-S k u l t Et y  prof. Pa u l a Bă l a şa

Redactor:

SAn d o r   S k u l t e t y

Coperta colecţiei:

Din u D u m br ă v i c ia n

Machetare şi design:

Fl o r e n t i n a  P r e d a

Paginare:

An g e l a Ar d e l e a n u

Prezentul manual, elaborat de prof. Monica Dună, conţine 40 de pagini care au fost pre luate din manualul de clasa a IX-a a Editurii Hum anitas Educaţional, ediţia 2002, scrise în colaborare cu  prof. Ştefana Pîrvu.

© HUMANITAS, Bucureşti, 2008 HUMANITAS EDUCAŢ IONAL Piaţa Presei Libere 1, sector 1, 013701, Bucureşti Telefon: 021/408 83 57, fax: 021/408 83 51 e-mail: [email protected] Comenzi: Telefon: 021/ 408 83 53 Fax: 021/ 408 83 52 e-mail: [email protected] Tipărit la „UNIVERSUL" S.A.

C u p rins  I n tr o d u c tio  / 5 Prima lecţia / 5

Mentalităţi şi instituţii romane / 5

III . Tertium capitulum / 3 7  L e c tio n e s 11-14 / 3 7 Fabula(tio) aut historia?

•

Regi legen dari ai Rom ei / 38

I. P r i m u m c a p i t u l u m  / 7  Lectiones 2-6  / 7 • Fabula(tio) et historia  / 8 AENEAS. Prima colonizare / 8  A d plus legendum.  „Căderea Troiei“ / 8 • P a t e r  A e n e a s  / 10  Ad melius comprehendum / 11 • Repetimus una grammaticam /  14 (1) Substantivul. Declinările I - a IlI-a / 14 Adjectivul. Clasa I /1 4 Verbul. Indicativ prezent /14 Prepoziţiile: in, ad, cum  / 14  Discimus exercendo / 17 • Mythologica. Monstru horribilia  / 18 • Ad bene sciendum / 21 • Pagina mea / 22

Regi ai R om ei arhaice / 38

 A d p lu s le gendum /  4 0 R e g a l i ta t e a . F u n c ţi il e r e g e l u i / 4 0

•  N u ma

P o m p i l i u s , S a b i n u s Re x 1 4 1

 A d m elius co m pre hendum /  4 2  Repetimus una gr am matic am

• Fabula(tio) et historia /  24 ROMULUS Şl REMUS / 24 Semnificaţia întemeierii unei cetăţi  / 25  Ad plus legendum / 26 Caracterul naţional şi istoric al religiei romane /  26 • P r i m u s c o n d i t o r   R o m a e / 27  Ad melius comprehendum / 28 • Repetimus una grammaticam / 30 (0) Substantivul. Declinările I - a III-a / 30 Adjectivul. Clasa I / 30 Verbul. Indicativ imperfect, viitor (I) / 31  Discemus exercendo / 32 •  Mythologica. Parcae, fatum, oracula, augures, haruspices /  33

/ 43

A d j e c t i v u l . C l a s a a I l -a . G r a d e l e d e c o m p a r a ţi e / 4 3 V e r b u l. I m p e r a t i v p r e z e n t şi c o n j u n c t i v p r e z e n t / 4 4

NOVA:

V erbul. G erun ziu / 45 S u b s t a n t iv u l . D e c l i n a r e a a I V - a / 4 5 V a l o r i a l e c o n j u n c ţi e i

ut  /

45

 D isca mus exer ce ndo / 4 6 •  M ytholo gica. lupp ite r, Marş, Quirinus,

II .Secundum capitulum/  23  Lectiones 7-10 /  23

/ 38

• •

Vesta, Ianus  A d alite r te standum / 5 0 Pagina mea

/ 49

/ 51

IV. Quartum capitulum / 5 3  L e c tio n e s 15-19 / 5 3 •  Historia. B r u t u s şi R e p u b l ic a / 5 4 A d p lu s

legendum / 5 5

I n s t i t u ţi i şi m e n t a l i t ă ţi . R e p u b l ic a / 5 5 •

 B r u t u s ,  p r i m u s  c o n s u l  1 5 6

 A d m eliu s compre hendum / 5 6 • Rep etivim us un a gra m m atic am

/ 59

P r o n u m e l e p e r s o n a l , r e fl e x iv ,  p o s e s i v

/ 59

A d j e c ti v u l . C o m p a r a ţi a n e r e g u l a tă / 6 0 S u b s t a n t i v u l . D e c l in a r e a a V - a / 6 0 V e r b u l. I n d i c a t iv p e r f e c t / 6 0

•  Mythologica. Sacra agraria / 63 •  Ad aliter testandum / 63 • Pagina mea /  64 V.

Quintum capitulum  / 65  Lectiones 20 -22  / 65 •  Historia. Războaiele punice / 66  Ad plus legendum. Hannibal şi ScipioAfr icanus, Scipio Aemilianus Africanus / 67 •  R o m a n i a p u d   c a n n a s  / 69  Ad melius comprehendum / 69 • Grammatica /  71  NOVA:  Pronumele demonstrativ (prezentare generală). Hic, ille / 71 Verbul. Participiul prezent / 72 • Omnes, cottidie exercentes, discent  / 73 •  Mythologica. Horae, Gratiae, Musae, Furiae / 75 •  Ad aliter testandum / 77 • Pagina mea / 79

VI.

Valorile conjunc ţiei cum  / 92 Prepoziţiile a(b) şi de /  92  Nume ralele cardinale şi cifrele ro mane / 93 Quis cottidie discit? M ulta sc it... / 93

•

•  Mythologica. O rienta les divinita te s / •  A d alite r te st andum / • Pagina mea /

Viri illustres / 87 C a e s a r  , 

u n ic u s d u x

101

102  A d p lu s le gen dum / 103 Instituţii şi mentalităţi. Principatul / 103 • O c t a v i a n u s  A u g u s t u s /104

•  H is to ri a. Pax au re a /

 A d m eliu s com pre hendum / 104 • Grammatica

 NOVA:

Verbul. Indicativ viitor II / 106 Conjunctiv perfect / 106 Infinitiv prezent şi perfect / 106-107

 Ne d id ic eris a d K a le n d a s

Graecas! /107 •  M ith olog ica. Apo llo . Ludi A polli na res

 şi Ludi Sa ec ula re s / 108

Instituţii şi mentalităţi. Dictatura / 86 s o l l e r s d u x

98

 L e c ti o n e s 2 9 - 3 2   /

 Ad plus legendum  / 86

• S  u l l a ,

96

V I I . Septimum capitulam / 101

Sextum capitulum / 81  Lectiones 23 -28  / 81 • Historia. Criza republicii / 82 MARIUS ŞI SULLA/ 82 POMPEIUS ŞI CAESAR / 84

95

•  A d op timum te st andum /

109

• Pagina mea   / 1 1 0

/ 87 / 87

 Ad melius comprehendum / 88

• Grammatica  NOVA: Pronumele şi adjectivul relativ şi interogativ / 91 Verbul. Conjunctiv imperfect şi mai mult ca perfect / 92

 Exercitia finalia /111 Tabele g ram atica le / 119 Vocabular latin-român / 130 R e c o m a n d ăr i p e n t r u u t i li z a r e a m a n u a l u  lui / 143 Alfab etul grecesc / 144

 Prima lectio

I n tr o d u c tio

Me n t a l i t ă ţ i si in s t it u ţ ii r o m a n e M ecanism ul dc formare a mentalităţilor este definit de modalităţile şi schemele de gândire, de cadrul logic de manifestare a acestora, de elementele-cheie ale viziunii despre lume, exprimate în lexic şi în sintaxa limbii, mai cu seamă în concep ţiile cardinale despre timp, spaţiu, natură, so cietate, divinitate, precum şi în mituri şi în clişe e de gân dire 1. Roma reprezintă, în primul rând, CETATEA ( CIVITAS) —  piv ot al societăţii roman e, ce se dezvoltă spectaculos, rapid, până devine un veritabil capul mundi,  un simbol al  pu terii ne lim itate.

C  a

pit o l iu m

 (m achetă)

C  a

pit o l iu m

  (astăzi)

Cum se ex plic ă vitalitatea popo rului roma n? C ondiţia ap ariţiei şi dezvoltării acestui fenom en trebu ie căutată în edu caţia civic ă solidă, substan ţială, ce p rom ova seriozitatea, gravitas, cu ac ea abne gaţie ce s-a m enţinut p ână în preajm a sec olulu i al III-lea. Treptat, rafina m entele vieţii u rbane pătrund adânc atât în viaţa socială, cât şi în universul mental al romanilor. Pentru a înţeleg e m ai exact acest univ ers ce s-a dovedit cu ade vărat miraculos, trebuie să ţinem seam a de fondul spiritual co lectiv în care se află depozitate credinţele comune ale

unei co lectivităţi (sau ale unui popor). în urm a unor procese îndelu ngate de selecţie, de formare prin idei a talentului şi geniului omenesc, are loc lum inoasa devenire a spi ritului uman creator, ce domină devenirea obscură a spiritului uman colectiv.2 Exe geţii con sider ă că trăsătura funda mentală carac teristică comportam entului şi reprezentărilor romane, recunoscută de ei înşişi, este pragmatismul, înc lin aţia spre acţiune şi evaluarea acestei acţiuni în fun c A c r o p o l e, At e n a ţie de eficienţă. în tim p ce grec ii uim eau lumea, realizând de se cole perform anţe culturale (filosofic, artă, m atem atică), romanii, spune Cicero în Tusculanae disputationes   „D iscuţii purtate la Tusculu m “ , măsurau suprafeţele de pămâ nt şi exc elau în calcule practice. Dezvoltarea faimo asei arte oratorice romane a fost condiţiona tă de interese concrete, nem ijlocite. Re m arcab ilă s-a dovedit capacitatea rom anilo r de a fundam enta un riguros edificiu instituţional. Rom anii au dep ăşit, în com paraţie cu alte popoare, confuzia dintre norm ele m orale, religioase şi juridice (normele de drept erau desemnate prin ius,  cele religioase, prin termenul fa s).  Şi, romanii, într-adevăr popor practic, cu o mentalitate conservatoare, au funda me ntat un riguros edificiu instituţional legislativ, oferind in strum entele de bază ale gîndirii juridice europene. O altă însuşire specifică mentalului roman o constituia profundul respect acordat ritualului, atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în viaţa religioasă. în viziunea rom anilor, lumea era, în întregul ci, un spaţiu sacru. Omul trebuia să-şi reglementeze poziţia, statutul în funcţie de relaţiile pe care le stab ilea cu divinitatea, îndeplinind ritualuri stricte şi com plicate, care dominau chiar şi sfera politicului. Această luciditate a asum ării unor multiple responsabilităţi  pe pământ i-a îndepărtat de fervoarea unei trăiri m istice autentice. Pe pământ, omul se m en ţine ca valoare supremă, care-şi asumă destinul şi, cu acordul factorilor divini, şi-l construieşte cu ardoarea, cu încăpăţâna rea plugarului care sm ulge gliei roadele.  Antr opocentr is m ul este caracteristica fundamentală nu numai a universului mental colec tiv roman, d ar şi a celui grec, com ună întregulu i spaţiu cultural m editera nean . Antropocentrismul mediteranean este C olosseum , Roma exem plar ilustrat de un fd oso f grec, Pro tagoras: „Omul este măsura tuturor lucrurilor“, şi de un roman, Caecilius:  Hom o homini deus est, si suum officium sciat   „Omul e zeu pentru om, dacă îşi cunoaşte datoria“.

2 Va s il e  P â r v a n , Scrieri , Bucureşti, 1981,

 p. 420.

 Lectiones 2-6   duo-six

 Primuni capitulum Fabula(tio ) et Historia • A E N E A S . Prima colonizare  A d p lu s lege ndu m

„Căderea Troiei” • P AT ER A E N E A S    A d m elius compreh en du m •  Rep etim us una gr ammatic am

(I) Substantivul. Declinările I-a III-a Adjectivul. Clasa I Verbul. Indicativ prezent Prepoziţiile in, ad, cum  Discimus exercendo •  M yth olo gica: Mon stra ho rribilia •  A d ben e sciendum • Pagina mea

Fabula(tio) et historia  A

e n e a s

.  p r i m a

c o l o n iz a r e

Originile popoa relor se pie rd în păienjenişul m iturilor şi leg en delor. La încep uturi, fic ţiun ea ascu nde faptul isto ric. Mitul se strecoară printre mean drele istoriei pe durate lungi, m ăsurabile în sute şi sute de ani. L ege nd ele îns ă se hrănesc din concre teţea eve nim enţială şi aure ole az ă fapte, întâm plări, oam eni. Omul m odern se îndepărtează tot mai mult de gândirea sim   bolică, de aleg or iile divin ulu i, de acele structu ri arhetip al e care subzistă în orice fond mitic, legendar. Pentru o veritabilă con strucţie a fiinţei no astr e lăuntrice este n eces ar să acced em la leagănul spiritual al Eu ropei. Şi acest leagăn ( incunabula)  situat în centrul spaţiului m editeran ean este ROM A. Aşa cum printre miturile fundamentale ale poporului român se află şi un mit al etnogenezei (Traian şi Dochia), tot astfel originile poporului roman sunt indisolubil legate de legenda întemeierii Romei, care cunoaşte două mari momente. Mai întâi, p rim a co lon iza re a unui ţinut m lăştino s şi sterp, V M  Latium,  de către troienii ( Troiani) conduşi de Aeneas — imortalizată de Vergilius în epopeea Eneida ( Aen eis). Troianul Aeneas, fiul zeiţei Venus  şi al pământeanului  Anc hises ,   scapă din incendiul Troiei (1118 a. Chr.) şi, dup ă o călătorie de şapte a ni, plină de peripe ţii, ac oste ază la gura Tibrului. Deşi legătura cu trecutul se rupe — îşi pie rde tatăl în Sicilia — , speranţa în viitor rămâne, căci popo seşte în ţinutul men it de zei, alături de fiul său  Asc aniu s (I ulus ) şi ocrotit de Penates,   foştii zei protectori ai Troiei   şi pro tectorii viitoarei cetăţi. O cere în căsătorie p e  Lavin ia,   fiica regelui  Latin us , se aliază cu grecul Evandru, ce întemeiase pe colina Palatin străvechiul Pallanteum,  şi-l învinge în război pe Turnus, regele rutulilor şi logodnicul Laviniei. Aeneas va întemeia  Lavinium, iar Ascanius,  A lba Longa,  ce va fi condusă apoi, succesiv, de doisprezece regi. e n u s d in

 A d pl us legendum C   ă R “T IE aO r„ ed 

 p e n tr u a cit i m ai m u lt

8

il o

frumoasă şi mândră, aşa cum obişnuieşte să se arate numai zeilor. Apucându-m ă cu dreapta ea mă opri şi mai adause aceste cuvinte din gura-i trandafirie:  — Ce du rere atât de mare îţi răscoleşte, fiule, mânia ne po tolită? Pen tru ce ţi-ai pierdut cum pătul? Ce ţi s-a făcut dragostea pentru mine? Mai bine te-ai duce să vezi unde l-ai lăsat pe Anhise, împovărat de ani, dacă-ţi mai trăieşte soţia, Creusa, şi m icul Ascaniu. Cetele grecilor îi încol ţesc d in toate p ărţile şi, dacă nu m -aş fi îngrijit eu de dânşii, i-ar fi mistuit flăcările şi i-ar fi doborât sabia duşmană. N u frum useţea vrăjmaşă a Elenei, nici vina Iui Paris, cum crezi tu, ci nemilostivirea zeilor a prăbu şit îm părăţia asta şi a năruit Troia N  e p t u n din culmea slavei ci. Uită-te, căci am să dau la o  parte norul ce-ţi în tu nec ă privirea muritoare ca o perdea lăsată pe ochi şi-ţi pluteşte în  ju r cu o um ed ă cea ţă; nu te teme de po runcile maicii tale şi nu te feri să-i asculţi poveţele. Acolo unde v ezi morm ane de ruine şi de bolovani peste bolo van i şi valuri de fum şi de praf, cu uriaşul lui trident Neptun zguduie zidurile din temelie şi răstoarnă întreaga cetate din adân curi. Dincolo, neîndu plec ata Iunona stă la Porţile Sch eene 1şi, încinsă cu sabia, cheamă furioasă din corăbii oştile greceşti. M  i n e r v a Priveşte: strălucind în mijlocul unui nor şi înarmată cu spăimântătoarea-i Gorgonă, Minerva stă pe vârfu l c etăţuii. Ch iar Iup iter le dă grecilor vitejie şi puteri noi. Tot el îi aţâţă pe zei îm potriva troienilor. Fugi, fiule, şi pune capăt luptei. [...]

O dată cu zorile, mă întorsei şi eu la tovarăşi, unde, spre m area mea mirare, dădui peste mulţi alţi fugari, bărbaţi şi femei, mulţime gata de bejenie,  jalnică gloată. Strân şi de pretutindeni, luân d cu ei care ce putuse, erau hotărâţi să mă unnez e oriunde i-aş fi dus. Iată că Luceafărul se arăta pe vârful cel mai înalt al Idei; se crăpa de ziuă. Grecii străjuiau toate porţile cetăţii şi nu mai puteam nădăjdui s-o ajutăm. Resemnat, îl luai în cârcă pe tata şi mă îndreptai spre m unţi.“ (V e r

g i l iu s ,  Eneida ,

II, 5 8 8 - 6 2 0 ,

t r a d . r o m . d e E. L o v i n e s c u )

1 Porţile Scheene se aflau în direcţia taberelor

P a te r A e n e a s

F  ato pr ofugus, A ene as ab oris Troiae in  Italiam et in Lavinia lito ra pe rvenit. De a  Iu no insignem pie ta te virum mullos labores volvere impellit.  In Iu no nis anim o ta nt a ira era t? Tamen in Italia Turnum ducem bello vincit et secum m atrimo nio, Laviniam, L atini regis f iliam, coniungit. Suus filiu s Ascanius  Albam Lo ng am cond it. (După V e r g i l

i u s , A e n e is )

T r o i a , r u in e

 V O C A B U L A

adj.

 p iu s , - a , - u m

- p io s

s.m. -  A e n e a s s.n. -   d e s t in

Aeneas, -ae fatum , -i

 p r o f u g u s , - a , - u i n

adj.

alungat, fugar 

a ( b )  p r e p . ( + A b l .) - d e , d e l a

s f   - ţă r m T r o i a , - a e s f   - T r o i a I t a l ia , - a e sf.  - I ta l ia ora, -ae

in  p re p . ( + A c . /A b l .) - î n

s.m.  - L a t in u s , s.n.  - ţă r m

Latinus, -i litus, -oris

r e g e în L a tiu m

 p e r v e n i o , - i r e , - v e n i v. - a a j u n g e

s.f.  - z e i ţă - o n i s s.f.  - I u n o ,

dea, -ae Iuno,

insignis, -e

adj. -

 p i e t a s , - a ti s

s.f.  -

vir, -i

s.m.  -

labor, -oris

d e o s eb it p i e ta t e

b ăr b at

s.m.  -

volvo, -ere, volvi

m u n c ă , c h in , s u f e ri n ţă

v.t.

i m p e l l o , -e r e , im p u l i anim us, -i

- a p ă ti m i

v.t. -   a

împinge

s.m. -   s u f l e t

tantus, -a, -um ira, -ae

Iu n o n a

adj.

s.f. -   m â n ie

- atât de (mare)

sum, esse, fui v. - a fi tamen adv. - totuşi Tumus, -i s.m. -  Tumus (regele rutulilor) dux, ducis s.m. -  comandant  bellum, -i s.n. -  război vinco, -ere, viei v. - a învinge cum (postpoziţie cu pron um e) - cu secum - cu sine, cu el matrimonium, -ii  s.n .  - căsătorie Lavinia, -ae s.f. - Lavinia Lavinius, -a, -um adj. - lavinian, al Laviniei rex, regis  s.m . -  rege filia, -ae s.f. -  fiică coniungo, -ere, coniunxi vt. - a uni (prin); a lua în căsătorie pe cineva (sibi nuptiis) filius, -îi s.m. -   fiu Ascanius, -ii, s.m. -Ascaniu suus, -a, -um adj. -  al său, a sa Alba Longa, -ae s.f. -  Alba Longa condo, -ere, -didi v. - a zidi, a întemeia

 A d melius comprehendum  p e n t r u a î n ţe l e g e m a i b i n e 1. a) Iden tific aţi sinonim ele în enu nţurile de mai jos şi ex plic aţi d iferen ţele semantice: •  Aeneas, initio, nescius so rt is fu tu rae (viitoare) erat. • Aeneae s orte  (la sorţi) Ita lia ob ve nit   (îi cade). •  H abent su a fa ta libelli. • Fortuna caeca est. • Postrem o Aen eae fortu na prospera erit. • Triste fatu m Creusa habet. b) C e m isiune avea de îndeplinit Aeneas, acest „om al de stinului“?

A

e n e a s

r ă n it

2. a) Pietas  era calitatea dom inantă a eroului legen dar Ae neas. Definiţi conceptul! Pentru ace asta , folosiţi ca eleme nte de sprijin sintagmele e xtrase din textele lui Cicero:

 (faţă de) deos PIETAS (respect-aprofund, dversus dragoste): erga (faţă de)  patriam

-erga parentes

b) Red efiniţi în limba română, conceptul rom an pie ta s,  rap ortându -vă la sensurile actuale. Este astăzi pie tatea un concep t desuet? Fo rmulaţi-vă părerile oral sau în scris. 3. a) Din en un ţurile de mai jos, aflaţi arborele gene alogic al unei stirpe legendare . Specificul unui popor se oglindeşte şi în mitul etnogenezei sale:  A n c h ise s et Venus pa re nte s A ene ae erant. Creusa et Aen eas filium Ascan ium habebant.  In Italia Aeneae uxo r La vin ia erit.

b) Ca re este fam ilia lui Ae neas? C ompletaţi cu cr eionul şi indicii spaţiali ai  .T - ROIA

-OLYMPUS.. . . . destinaţiei.

- ......

 AENEAS:

-TROIA

-

 L ..

- ......  .  LATIUM  -

4. P riviţi cu aten ţie im aginea alăturată şi rez olv aţi cerinţele: a) Id entifica ţi persona jele!  b) Explicaţi se mnifica ţia gestu rilor, atitudinilor! c) Alegeţi va rianta cea mai bună pentru a răspunde la întrebarea: „De ce acest grup statuar poate fi considerat unus ex triptice ? * ) pentru că Ae neas este figura dominantă, pe umerii căruia apasă trecutul şi viitorul; *) deoarece grupul este ca un bloc, un tot unitar, simbolul viitorului monolit familial roman (familia Romana). 5. a) Cu ajutorul cărui e pitet este sugera tă în tex t aparten enţa prota gonistulu i la o categorie um ană de exc epţie?  b) Ref er iţi-vă la posi bilele co resp onde nţe cu om ul „înse m nat “ din bas m e (FătFrumos cu stea în fru n te )! 6. P rezenta ţi p ortre tul zeiţei Iuno aşa cum îl cun oaşteţi din le gend ele Olim pului sau dintr-un dicţionar de m itolog ie. Specificaţi câteva ca lităţi şi defecte! Mânia (ira), violenţa reprez intă def ecte c ond am na bile ? Explicaţi! C itiţi şi rubrica  Aci p lu s legen du m.

7. Urm ăriţi p e h artă „itin era rul“ ( iter, itineris ) parcurs de Aeneas.

a) Identifica ţi pu nctu l dc plecare, ţinta, loc urile unde poposeşte! (Vezi ex. 4, p. 17)  b) C ălătoria se am ănă cu „o diseea “ unui vestit erou homeric. Cine este acel erou? c) Ce ştiţi des pre monstra horribilia  (harpii, ciclopi, gorgone, sirene) pe care-i întâlne sc eroii în c ălătoriile lor? (Consu ltaţi rubric a  M yth olo gica) 8. Fo rţele răului, ca şi în basm e, acţionea ză asup ra lui Aeneas. Eroul suferă, cade, se ridică, şi treptat învinge toate obstacolele pentru că: a) • Fortis cădere, non cedere po test   (poate). • Fortuna audaces iuvat.  b) Care este forţa divină ca re -l urmăreşte, cu mânie, pe erou?

c) D elim itaţi — din textul după Vergilius — sintagma şi sec venţa care indică în ce mod a fost silit Ae neas să se m atu rizez e prin suferinţe! 9. a) Stabiliţi cor espo nde nţe între cele două grupe!  b) R eordonaţi enunţurile , cronologia evenimentelor!

Troiam Alba Lunga Turnus  Aeneas  Lavinia  Iuno  Lavinium

re sp ec tâ nd

bellum pro La vinia incipit.  Aen - ea s cond it. Graeci delent. labores volvere Troianos impellit. in Latium manet. civitas Asc an ii erit. uxor Troiani erit.

10. Pentru a pătrunde mai bine în atmosfera vre m urilor de altădată, vizionaţi filme artistice sau documentare inspirate din I liada, Odiseea  sau Eneida.

Ho m e r

(se spune despre marele poet că ar fi fost orb)

a) Realiza ţi o prezentar e succintă, în care indicaţi d iferenţele dintre ecranizările modeme şi textul epopeilor greceşti sau romane. • De exemplu, U lise este eroul unei ecranizări cunosc ute, în ca re îl veţi recunoaşte ca protagonist pe Ulise din  Ilia da. Cei m ai în drăzneţi elevi pot citi şi romanul m odern Ulysses  al lui James Joyce. • Despre războiul troian, există mai multe versiuni cinematografice. Brad Pitt inter  pretează rolul lui Ahile într-un film despre cucerirea Troiei, lansat în anul 2004.  b)   Vizionând filmele artistice, veţi observa: • relaţiile d intre oameni; • mobilu rile acţiunilor lor; • valori morale respectate; • idealul uman spre care tind. c) Vizionân d filme docum entare despre lumea greco -rom ană, veţi surprinde m omente ale vieţii co tidiene: • preo cupări curente, ocupaţii; • ve stim entaţie; • alimentaţie; • arhitectură; • specific geografic. B r a d P i t t ,  în rolul lui Ahile în filmul Troia  NOTA BENE!

 R  M  Ă  A  N   M   I E P T  U  G T ÎC   

 R

M o

UNA

EPETIMUS

GRAMMATI   A C  M 

r f o l o g ie

• Substantivul. Declinările I-a III-a • Adjectivul. Clasa I E C L IN A R E A A II-A DECLINAREA I Indicativul prezentDvocale • Verbul. tematice -o-/-uvocala tematică in, -a- ad   + Ac. •  Prepoziţiile (-e- la vocativ)

in + Abl.

DECLINAR EA A III-A vocale tem atice -e-/-i-

n. a VIII-a, amicus s-a studiat flexiunea nominală: substantivele  N.În clasa amica civis bonusşi adjectivele tempus longumde declinările I, a Il-a şi  pu a III-a clasa altum I. templum bona er  şi adjectivele bonus din mater bona mare altum vir  f.

G.

amicae bonae

amici  pu eri viri

m.

n.

boni

templi alti

m. f.

civis boni temporis longi matris bonae maris alti

1) Substantivele de declinarea I sunt, în  N general, B A T !O E de genul feminin, ca în română. Compară: casa, fenestra, casa, fereastra 2) Substantive de genul masculin la declinarea I sunt: a) ocupaţii bărbăteşti: nauta, poeta (clarus)  b )  nume proprii: Numa, Catilina c) nume de triburi, populaţii: Geta, -ae (sg); Getae, -Arum (pl.) 3) Substantivele de declinarea a II-a sunt de genul masculin; excepţie fac: a) numele de pomi, arbori: prunus, cerasus (alta)  b) numele de ţări: (clara) Aegyptus c) numele de insule: (clara) Rhodus Aceste substantive (prunus, Aegyptus, Rhodus) sunt de genul feminin.

4) Substantivele de declinarea a II-a, genul neutru, îşi păstrează genul In română: lat. monumentum >  1. mormânt (cuvânt moştenit), articulat mormântul; 2. monument (neologism, împrumutat prin filieră franceză), articulat monumentul; lat. pavimentum >  1. pământ (cuvânt moştenit),  articulat pământul; 2. paviment (neologism, împrumutat pe cale savantă din latină), articulat pavimentul. 5) Substantivele de declinarea a III-a se clasifică în funcţie de numărul de silabe egal sau mai mare, de la cazul genitiv, faţă de cazul nominativ: Declinarea a III-a imparisilabică: N. ci-vi-tas; G. ci-vi-ta-tis Declinarea a IlI-a parisilabică: N. vul-pes; G. vul-pis 6) Nu există repere formale de recunoaştere a genului pentru substantivele de declinarea a III-a. 7) a) Forma desinenţei de genitiv singular este esenţială pentru recunoaşterea declinării: I -ae; II-i, III -is b) Vocalele tematice sunt esenţiale pentru învăţarea pe orizontală a flexiunii nominale: I a; II o/ u;  III e / i.

 —

 EXERCIŢIA

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

1) Ale geţi d in text sub stantive ale căro r declinări şi genuri să fie diferite! G rupaţi-le în fu ncţie de declin ări (fo losiţi şi dicţionarul)! 2) Grupaţi ad jectiv ele urm ătoare cu su bstantivele potrivite ca gen: Corinthus civis  puella  poeta nauta  Aegyptus  pirus

bonus  famosa magnus alta magna  pulchra clarus

 Memento! 1) Am intiţi-vă vocalele tem atice latineşti, folosind ca reper cuvinte româneşti: fereastră, lup(u’), vulpe.  E  x e m p l a :

Fenestra est.  Este (o) fereastră.

 Lu pu s est.   Este (un) lup. Vulpes est.  Este (o) vulpe.

Aşa cum la ma tem atică învăţaţi definiţii (şi pentru că latina este „m atem atica“ um a nului), vă propunem câteva reguli: 2) Regula acuzativului singular

 E  x e m p l

a: -fenestrum.

Video:

Formele de nominativ din română provin din forma de acuzativ latinesc, de la declinarea a IlI-a im  parisilabică, fără -m. Prin căderea lui -m latinesc, în română aceste substantive se termină în vocale tematice şi la nominativ, şi la acuzativ.

- lupum -vulpem.

V

ă

druntea/o -f  : frunte (fronlem). -floare a/o floare (Jlorem).

3) Regula acu zativ ului plu ral Orice Ac. pl., indiferent de declinare, are la genurile masculin şi fem inin desinenţa -s, adăugată la temă  E  x e m p l a : -lupus. Videmus:

• Româna n-a păstrat desinenţa -s, marcă de plu ral, existentă în alte limbi romanice (franceză, spaniolă etc.). • La declinarea a II-a, există vocala tematică medie (-o-). • La declinarea a III-a, vocala tematică medie este -e.

-lupos. -vulpes.

4) a) La nomina tiv p lura l masculin şi femin in, d eclin ările I şi a I l-a formele latineşti sunt moştenite.  E  x e m p l a : lat. fen estra s (rom. ferestre); casae (rom. case) lat.

lupi

(rom.

l u p i) ;

 pruni

(rom. pruni) m ag ist ri (m aeştri)

b) La declina rea a III-a, se recunoaşte modelul latin moştenit de francezi.  E  x e m p l a : S u n t c i v i t a te s.v ( î n f r. , d e e x e m p l u ,

Ce sont des cités  „ S u n t

[ n i şt e ] o r a ş e “ ) .

5) Regula ablativului singular O ric e A b l . Sg., indife ren t de declinare, se term ină în vocală tem atică: I - a, I I - o , III - e  E  x e m p l a : -casa  ( s u n t în c a s a a c e e a / î n c a s ă ) .

Sum in:

-templo  ( s u n t în t e m p- l u l a c e l a / t e m p l u ) .

civitate   ( s u n t

î n c e t a t e a a c e e a / c e t a te ) .

 D iscimus exercen do î n v ă ţă m

ex ersân d 

 E xercit ia :

1. Com pletaţi şi apoi traduceţi:  ...m pulchram.  puell Vides:

 ...m bonum.  puer  -

-Corinthumpulchr  ... ... Visunt:

-urb ...m magnam.

- civitatem magn ... ... - terr ... ...

magn..m

2. Com ple taţi:  ... ... p ulchras;  puell Videmus:

 ... ... bon ...s.  puer  -

- mb...s pulchr... ...  Amamus:

-urb ...s magna . ..

- avo... bon ...s.

(avus, -i)

3. Co m pletaţi oral: a) Poet   . . . clar  ... sumus.

-hort...s magn... . ..

b) Tu flo re s ama .

Vos puer  ... p ulc h r ....estis.

Vos mare vide   . . .

Urb  ... ... magn  . . . sunt.

Puellae cantica a udi-u-  . . .

 N auta bo n  . . . est.

Puer epistulam scrib-i-  ...

 In col . . . multi in Itali ... sunt.

Filii epistulas scrib-u- . . .

4. a) Identificaţi pe hartă locurile în care au poposit Ae neas şi tovarăşii săi, folosind sugestiile de mai jos şi harta alăturată. Primo Aeneas ab oris Troi ae in Thraciam pervenit. De inde (apoi) in insulam Apolli nis contendit. Postea a d Harpe.s  paulo p o s t   (puţin după aceea) cum so ciis manet. Cyclopes in Sicilia Troiani vident.  D ein pr oce lla  (o furtună) in  Africam Troianos ducit . In Italia,  Ae ne as a d Inferos desc endid. Fine itineris in Latio manet.

 b) Ce regim cazual au prep oziţiile in, ad, şi cum   în prop oziţiile de mai sus? c)  • R ecunoa şteţi conjug area verbelor, gh idându-vă după marca acestora! • Reconstituiţi forma de infinitiv, pronunţând-o corect:  p ervenit, manet, descendit, vident, ducit, contendit.

d) Explicaţi cum se formează indicativul prezent al verbelo r regulate, utilizând

 M y th o lo g ica  M  o n s t r a  h o r r i b i l i a 1.  H ARP YIA E 

Harpiile („ Răpitoa rele“ ) erau con sideraţi trei monştri înaripaţi cu chip de femeie, păr lung, buclat, trup de pasăre, gheare lungi de metal. Miroseau îngrozitor şi erau veşnic flămânde. în  En eida , cele trei harpii îi atacă  pe troienii care a costaseră din cauza furtunii în insulele Strofade. Harpiile întru chip ează acţiunea dev as tatoare a vici ilor şi a răutăţii um ane. Ele nu se identifică cu „eriniile“. Acelea pedep H a r p ie „ f u r â n d “ u n c o p il (MONUMENT FUNERAR)

seau. Acestea însă erau lacome şi rele. Desp re o feme ie rea şi hrăpăre aţă se spune că este o harpie. 2. C YCLOPES 

Sunt cuno scute trei gen eraţii de ciclopi: a) Uranienii (avându-i ca părinţi pe Ura nus şi Gaia) erau giganţi cu un singur ochi rotund în frunte, forţă uriaşă şi buni făurari. înlănţuiţi de U ranus şi Cronos, eliberaţi de Zeus, vor făuri fulgerul şi trăsnetul pentru Zeus, o cască pentru Hades, care-l făcea nevăzut, şi un trident pentru Poseidon. Cu ajutorul lor, olimpienii i-au azvârlit în Tartar  pe Titani.

 b)  Ciclopii din Sicilia, în fruntea cărora era P olifem („Vestitul“), erau făpturi uriaşe, sălbatice şi crude (antrop ofagi). Se îndelet niceau cu păstoritul. Polifem va fi îmbătat de U lise . întrebân du-l pe isteţul călător cum îl cheamă, Ulise i-a răspuns: „Nim eni“ . Or  bit de acesta cu un par în ro şit în foc, ciclo  pul prin mugete, i-a ad una t pe toţi fârtaţii săi de prin munţi. La în treb area lor „Cine te-a lovit?“, el urla de zor „Nimeni m-a lo vit.“ U riaşul cu min tea gre oaie şi un singur ochi s-a prins în cap cana isteţului Ulise. c) Ciclopii făurari, ajutoarele lui He faistos, care aveau atelierele în vulcanii activi, fabricau armele, armura zeilor şi ero ilor. Lor li se atribuie construirea zidurilor „ciclopice“, acele ziduri, palate, monumente grandioase, ridicate din blocuri de piatră (de

aproximativ 800 de tone) juxtapuse, fără liant, aşa cum se pot vedea şi astăzi la Mycene, în Grecia, dar şi în Italia. 3. S ir e n e s Sirenele, de obicei trei la număr, erau nimfe marine, jum ătate femei, jum ătate păsări c ă rora tradiţia medievală le va atribui coadă de peşte. Ar fi existat în sud-vestul Italiei. Aveau voci minunate şi prin cânt atrăgeau marinarii, care, pentru a le auzi cât mai deaproape , ajungeau să-şi sfărâme corăbiile de stânci. U lise ar fi păţit la fel, dar, p ovăţuit de vrăjitoarea Circe, recurge la o stratagemă: el se leagă de catarg, iar tovarăşii lui îşi astupă urechile cu ceară. Singurul care le-a cucerit cu vrăjita lui liră a fost Orphcus. Sirenele sunt întruchipări ale capcanelor întinse omului p e parcursu l vieţii sale. Ele sunt păsări şi peşti, putând fi, aşadar, asi milate trăirilor inco nştientului, viselor fa s cinante şi totuşi înspăimântătoare în care omul alunecă, am eţit de plăceri şi iluzii. D e aceea, trebuie să te „legi“ de realitatea-catarg şi de „lumina“ spiritului pentru a scăpa de mrejele de tot felul. 4. G o r g

ones

Cele trei gorgon e — dintre care Medusa, cea mai temută, era singura muritoare — erau reprezentate cu capul acoperit de şerpi, cu  buze din ca re ţâşneau colţi de mistreţ, cu aripi de aur, mâini de bronz şi dinţi hidoşi. Din sângele Medusei se va naşte Pegas. Ucisă de Perseus, capul ei va deveni o „po doabă“ pe scutul zeiţei Athena. Gorgonele simbolizează duşmanul care trebuie înfruntat. Dar cei mai mari duşmani ai omului sunt chiar propriile lui slăbiciuni, care, acceptate — aşa cum sunt ele sim

Z

id u r i c ic l o p ic e l a

Po l y p h e m u s

M

o r b it d e

y c en e

U

l is e

 N u e d e ajun s să d esc op eri vina (culpa),  ci, fără să exagerezi sau s-o minimalizezi, tre  bu ie să vrei s-o core cte zi. Aşad ar, Med us a reprezintă imaginea sinelui d eformat de vicii, im agin e care te îm pie tre şte, da că nu lupţi  pe ntru dreapta măsură, pentru armonia inte rioară. 5.

C e

n t a u r i

)

Centaurii erau un neam străvechi din Thes salia (Grecia continentală), provenit din uni rea regelui lapiţilor, Ixio n, cu un nor ce avea chipul Herci (regele era îndrăgostit de He ra şi Zeus îi oferă un nor ca momeală). Aşa se va naşte primul centaur, cu trup de cal şi bust de om. C unos cuţi pentru cumplita lor luptă cu lapiţii (p en tru că Pir ithous, fiul lui Ixion, frate vitreg cu ce ntau rii, nu a împărţit moştenirea cu aceştia), la nunta lui Pirithous, centaurii, invitaţi şi ei, s-au îmbătat şi au vrut să fure m irea sa şi alte fem ei ale lapiţilor.

Pe r s e u s

u c i g ân d

M

edusa

(C

e l l i n i)

Lupta, imortalizată pe metopele de pe Parthenon şi pe frontonul templului lui Zeus din O lympia , sem nific ă lupta dintre forţa raţiun ii (lapiţii) şi bestialitatea , instinc tu alita tea, reprezen tate de ce ntauri. Lapiţii au ieşit victorioşi pentru că în ajutorul lor a sărit şi un alt invitat vestit, Teseus. Printre aceştia, complet diferit este Ch iron, cel mai în ţelept d intre c entauri. Fiu al lui Cronos — şi, de aceea, înzestrat cu nem urire — , ajunsese binefăcătorul oame nilor. Educase tineri vestiţi, pre cum A hile, Iason , Asc lepios. însuşi Apo llo înv ăţase de la el muzica şi vânătoarea, iar Asclepios, medicina.

T

h e s e u s u c ig â n d

un centaur

 Adbenesciendumpentruaștimaibine

TEST

I . 1. La formarea formar ea poporului poporul ui roman, conform conf orm mitului, au contribuit elemente ale unor seminţii din:  As ia Min Minor, or, pre cum . . .  —  Asia  —  Latium, p recum . . .  —  M a g n a Graecia, precum . . . 0,50 p. x 3 = 1,50 p.

2. Populus Romanus îşi revendică originea sa divină. Caesa Ca esarr şi şi Octavianus Octavia nus se vor în nobila, stabilindu-şi aceeaşi rudenie (gens Ex plicaţ caţi! i!  Iulia).  Expli 0,25 p. x 2 = 0,50 p.

3. Este Aeneas Aen eas un prototi prot otip? p? Completa Com pletaţ ţi în limba latină: a) Este înzestrat c u . . . (1 p.), calitate supremă, care ca re presupune presupun e respect faţă de . . . , . . . , . . . (1,50 p.).  b) îşi îşi duce la capăt misiunea, misiune a, în ciuda tu turor obstacolelor, pentru că îşi conştien tizează propri propriul ul . . . (1 p.). 4. Aenea  Aeneass

îşi îşi respectă respectă trecutul . . . (0,50 p.) şi priveş priveşte cu încredere încredere în viitor viitor . . . (0,50 p.). Trei gener ge neraţ aţii, ii, care formeaz fo rmează ă o singură sing ură unitate, vor deveni fundamentul viitoarei soc societă ietăţ ţi rom ane . . . (1 p.).

5. în timpul călătoriei călătoriei sale, Aeneas Aeneas se luptă cu  propriile sale slăbiciuni slăbiciuni (fric (frica, a, deznădejdea deznădejdea etc.). Sub ce formă monstruoasă apar acestea acest ea eroului erou lui?? Daţi trei exemple: -

. . .

-

. . . 0,50 p.- x .3 .= 1,50 . p.

Total: 9 puncte + 1 p. din din oficiu II. 1.

Completaţi:

a)  H a b e o *:

 ro  r- o s . . . (f .)  po - rc . . . m (m .)  d - o m ... 

(n.)

av

(f.) (pasăre)

- os... r  .... (f.) - porc ... ... (m.)

 b)  H a b e m u s :

 d - o n ... (n .)

-av. .. . . . (f.) c) Ros .. patris sunt.  Po  Porc ... ... pa patris tris sun sunt.  Do  Don ... ... filii ilii sunt.  Av...  Av... ... filia filiaee sun sunt. t.

2. Identificaţ Identi ficaţii subst su bstant antivel ivelee în cazul genitiv! Stabiliţi Stabiliţi decli d eclinar narea ea şi genul: genul: •

Troia Priami antiqua civitas erat.

• Aen eas eas,, filiu s Veneris Veneris erat. erat.

• I u lu lu s f i l i u s

A e n e a e e t C r e u s a e e r a t. t.

3 Scrieţi verbele verbel e la indicativ indi cativ prezent pre zent respectând respect ând acordul în număr şi persoană:  P u e r i a d l u d u m   V os os . . . Tu p a c e m

. . .

(venire).

(c a n to r e ). . . .

 D i s c i p u l i . . .

(c u p e re ). b e n e ( s c r b e r e ).

0,45 p. x 20 forme = 9 p. Total: 9 puncte + 1 p. din ofic oficiu iu L  a t iu m

P a g in in a m ea I.

1. De scrieţi scrieţi pe rso na jul / obiectul din ima ginile de mai jos! 2. Specificaţi Specificaţi ce sim boluri ascund ace ste perso naje m itologice! itologice! 3. Desenaţi Desenaţi o har pie şi o sirenă în în locu rile libere , conform ind ica ţiilor din rubrica  Mytho  My tholog logica. ica.

 Aedif  Aedif i cia Cyclopum Cyclopum

Pegasus II. II.

 

Una Una Gorgonum Gorgo num

Sirena

 

Harpyia

Eu sunt super-tare în lexic!  — D ac ă eşti s u pe rd ox a t, ex plic pl ică-m ă-m i şi m ie sens se nsul ul cu v inte in telo lorr subl su blin inia iate te!! —

• Moş Costache Giurgiuveanu este un #h a r p a g o n . i ncunabule   valoroase. • La Muzeul de Istorie, am văzut câteva #incunabule • Cifra trei este o cifră fa # ti d ic ă :   trei gorgonc, trei sirene, trei harpii. • E # u f e m i s m este şi A ghiu ţă („S finţiş finţişoru oru l“ ), ca şi şi Eum enide le („B ine vo itoa rele “), un alt nume pentru Erinii.

 Lectio  Lec tiones nes 7 -10 -1 0  sep  se p tem te m -dec -d ecem em

Secundum capitulum • Fabula(tio) et historia

Romulus şi Remus Semnifi Sem nificaţ caţia ia întem î ntemeie eierii rii unei cetăţi  A d p lu s le ge nd um

Caracterul Carac terul naţ n aţional ional şi istoric al mitologi m itologiei ei romane rom ane P R I M U S C O N DI D I T OR OR R O M A E    A d m e lius li us co m preh pr eh en du m  R ep e te m us una un a g ra m m a ticam ti cam •  Rep

II Substantivul. Declinările I-a IlI-a Adjectivul. Clasa I Verbul. Indicativ imperfect, viitor I  Dis  D iscc e m u s ex er ce nd o

•  M y th o lo g ica. Parcae, fat um , o racula, racula, augures, haruspices li te r s c ien ie n du m (test) • A d a lite

• Pagina mea

F a b u la (tio ) R o m u l u s Ş i R e m u s

în Alba Longa, cetatea întemeiată de Ascanius, domn ea regele Numitor. El este înlăturat de la domnie de fratele său Amulius, care, pentru ca fiica lui Numitor, Rhea Silvia, să nu aibă copii, o numeşte vestală (preoteasă a Vestei); iubită însă în taină de zeul Marte, ea îi va naşte  pe gem enii Rom ulu s şi Remus. Copiii sunt aruncaţi în Tibru, Tiberis, la porunca regelui

L u p o a i c a d in C a p i t o l i u m

Amulius. C oşul în care fuseseră abandonaţi nou-născu ţii se opreşte la mal, sub smochinul ruminal (ficus Ru minalis)*.  Acolo, micuţii vor fi alăptaţi de o lupoaică (lupa, -ae ). Găsiţi de Faustulus, p ăstorul regelui Amulius, vo r fi crescuţi şi îngrijiţi de soţia acestuia, Acca Larentia, alături de cei doisprezece fii ai lor. Deven iţi ad ulţi, tine rii Rom ulus şi Rem us, a flând de obârşia lor regeasc ă, îl vo r ucide  pe Amulius, pen tru a-l reîn trona pe bu nicul lor. Fo arte curând , între cei doi gemeni vo r apărea n eîn ţeleg eri, a tât asupra locului viito arei cetăţi, cât şi asupra nu melui cetăţii. Dreptul de a ridica o cetate, drept impus de augur, re venea aceluia care zărea un num ăr mai mare de vulturi. Remus, cu suita lui, vede, primul, şase vulturi de pe colina Aventinus, iar Romulus doisprezece de p e colina P alatinus. Fraţii se iau la ceartă; în momentul în care R emus, luând în derâd ere gestu l sacru de întemeiere al cetăţii, trece peste brazda trasată de fratele său, Romulus, lo vin du-l, rosteşte vorbele: „Aşa să piară oricine va trece peste zidul c etăţii mele.“ Ac este eve nim ente s-au petrecut, conform legendei, la 21 aprilie 753 a.Chr., dată de la care a început numărătoarea anilor „de la fundarea Romei“ ( ab Urbe condita),   cum şi-a intitulat Titus Livius istoria sa. * Ruminalis < Rumina  - „Zeiţa sugarilor“

24

 H is to r ia

Se m n if

i c a ţ i a  î n t e m e i e r i i u n e i c e t ă ţ i

( c i v

it a s

 )

A întemeia o cetate (condere civitatem) constitu ia o acţiune cu im plica ţii politice adânc fixate în mentalul colectiv. Exista un ritual consacrat întemeierii. Se luau auspiciile ( auspicia),  conform acelui spaţiu m arc at pe cer, templum,  de augur ( augur).  Semnele favorabile, identificate de preot pe pământ prin auguria, reprezentau şi o învestire „charismatică“ a unu i conditor. Cu plugul, el delimita spaţiul consacrat, viito a rea incintă sacră şi inviolabilă a cetăţii ( p o m e n u m ). Pământul arun cat în exterior devenea zid de apă rare, viitoarele ziduri ( moenia),  iar  brazda, şanţul de ap ăra re (fossa). Plugul sacru, jertf ire a în cinstea lui Iuppiter a an im alelo r care au tras la  plug, ac eastă prim ă brazdă (sulcus  prim ig en iu s)   — toate căpătau va loare simbo lică. C R Pomerium, hărăzit de zei să ocro tească vatra viitoarei Rome — în Forum va arde foc ul veşnic al Vestei — , dev ine simbolul unui uriaş cămin, puternic înfipt în pământ, mundus,  hrănindu-se din cultul strămoşilor ( M anes ),   centru vital din care se vor ridica râ nd uri-rân duri îndrăzneţi războinici, fii ai Lup oaicei. încălcarea acestui ritual echivala cu un sacrilegiu ce trebuia sa ncţionat aspru, indiferent cine era făptuitorul. Puterea lui  fa s   (datul divin) şi a lui ius  (dreptul uman de a executa) legitimează atitudinea lui Romulus. El san cţion eaz ă nefas,  nesocotirea dreptului divin. Conform trad iţiei, Rom ulus a îndep linit în timpul dom niei s ale trei funcţii esenţiale:  pe aceea de rege ( rex), de războinic ( dux) şi de preot (sacerdos). Personaj mitic, era firesc să i se atribuie m ulte merite. Totuşi, Romulus înfiinţează, organizează forme instituţionale, fundamente ale viitoarei Rome. Istoricii consemnează următoarele „realizări“*: o l in e l e

omei

1) structuri juridice ( iura)\  2) primul senat ( consilium regium),  format din o sută de senatori ( centum patres) 3) diviziunea po pulaţiei în treizeci de curii ( triginta curiae)  şi trei triburi (tres tribus ); 4) reg lem entarea relaţiilor dintre patricieni şi plebe (patres, pleb s); 5) sacralizarea persoanei regale prin însemne regale: corona aurea, sceptrum, sella curulis, toga pu rpu rea , lictores cum f ascibus.

 A d plus legendum  pen tru a cit i m ai m u lt Caracterul naţional şi istoric al mitologiei romane

„Roma şi-a avut mitologia ei, şi această mitologie ni s-a păstrat. Numai că ca nu a fost niciodată fantasma gorică, nici cosmică: a fo s t naţională şi istorică  (s.n .). în vreme cc Grecia şi India o rgan izau în imagini gra ndioase ceea ce credeau ele că au fost geneza şi vârstele un iversul ui, haosu l şi creaţiunile, oper a şi aventu rile zeil or orga nizatori ai «întregu lui», Ro ma n -a avut altă ambiţie decât pe aceea de a-şi relata, cu sim plitatea  proce selor-verbale, pro priile ei începuturi şi propriile ei etape, întemeierea şi pro gresele e i, opera şi ave ntur ile regilor, care, după închipuirea ei, o formaseră rând pe rând. Dar aceste relatări, deşi datate şi situate într-o perspectivă apropiată, erau totuşi măcar în parte fictive şi moştenite din vremea când Roma încă nu exista, şi în dep linea u exact ac eeaşi funcţie pe care o îndeplineau, la greci şi la indieni, poves tirile fantastice: justificau , a utentificau ri tualurile, obiceiurile şi toate celelalte elem ente constitutive ale societăţii romane, ale caracterului şi idealului roman, în plus îi distrau pe fiii lupoaicei (căci nu trebuie nesocotit nici acest folos al miturilor) şi, în acelaşi timp, le confirmau stima pe care şi-o purtau şi frumoasa încredere în des tinele lor. De fapt, echivalentul teogoniilor şi cosmogoniilor altor popoare indo-eu rop ene trebuie căutat în p rim ele două cărţi ale lui Titus Livius. Citite astfel, toate aces te legende regale dobând esc un interes spo rit.“ (Georges Dum ézil, M it ş i epope e,  trad. rom. de Francisca Băltăceanu, Gabriela Cre ţia, D an S luşanschi, Ed itura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993, p. 198) C  o n c o r d ia

P r im u s c o n d i to r R o m a e

emus, primus, sex vultures videt, sed   frater , tardius, duplicem num erum vulturum videbit. In Aventino monte ami corum multitudo regem Remum, in Pala tino monte altera regem Romulum consalütat.  R o m ulus, prim us, fo ssa m ur bi s su ae ducere incip it. Rem us venit, ridet et novos muros Ro m uli transilit. Iratus fra ter   Rem um cum verb is asp er is in te r fic it: „sic  p erea t qui moen ia mea tra nsiliet. "  Nova urb s condit oris no me n habebit.

 R

Aq u il

a

  - simbolu l puterii romane

VOCABULA  p r i m u s , - a , - u m

num. ord. -   p r i m u l ,

c e l d i n tâ i

num. -   ş a s e v u l t u r , - u r i s s.m. -   v u l t u r   t a r d i u s adv.comp. - m a i t âr z i u d u p l e x , - i c i s adj. -   d u b l u n u m e r u s , -i s.m. -   n u m ă r   o s t e n d o , - e r e , - te n d i v.t. -   a a r ă t a m u l t it u d o , - m i s s.f. -   m u l ţi m e r e x , r e g i s s.m. -   r e g e a l t e r , - e r a , - e r u m  pron.neh. - a l tu l , a l ta c o n s a l u t o , - a r e , - a v i v.t. -   a s a l u t a , a p ro c l a m a d u o , d u a e , d u o num.  - d o i o d i u m , - ii s.n. - u r ă n u n c adv. -   a c u m c o n s p i c i o , - ë r e , - s p e x i v.t.  - a p riv i f o s s a , - a e s.f. -   ş a n ţ sex

v.t.  - a î n c e p e d u c o , - e r e , d u x i v.t. -   a t r a s a s u u s , -a , - u m adj. pos. -   a l s ă u , a n o v u s , -a , - u m adj. -   n o u m u r u s , - i s.m. - z id  t r a n s i l i o , - i r e , - s i l i i v.t. -   a s ă r i , a i r a t u s , - a , - u m adj. -   m â n ia t f r a t e r , - t r i s s.m. -   f r a t e v e r b u m , - i s.n. -   v o r b ă , c u v â n t incipio, -ere, -cepi

c u m ( + A b l .) - c u interfïdo, -ere, -feci sic

adv.

v.t. - a  u c i d e

- a şa

 p e r e o , - i r e , - i i

v.i. -   a

pieri

 p e r e a t ( C o n j. p r e z . ) - s ă p i a r ă qui - cel care m o e n i a , -i u m

s.n. pl. -  z i d u r i

sa

trece peste

 A d melius comprehendum  p e n t r u a î n ţe l e g e m a i b i n e 1. Există anu m ite num ere care, în cult urile prim itive şi trad iţion ale, au o valoare simbo lică, încărcătura lor sacr ală şi forţa ma gică fiind însă diferite. D e exe mp lu, despre numărul dois pr ez ece se spune că este produ sul înmulţirii celor pa tr u puncte cardinale cu cele trei planuri ale lumii: lumea subpământeană (sub terra), lumea terestră şi lumea cerului.* Aşadar, doisprezece  repre zintă „într egu l“ . Demo nstraţi că doisprezece   este un număr fast, norocos (num ărul de vul turi zăriţi de Romulus), iar şase are valenţe nega tive! Gândiţi-vă şi la alte ex em   ple, în afară de „Ş as e, vine  pro fu ’!“ 2. Co m enta ţi ge stul lui Romulus şi din punct de ve dere simbolic şi uman. Grupa ţi-vă în apărătorii sau a cuza torii acestuia. 3. a. Explicaţi, cu ajutorul informaţiilor oferite la rubrica  M y t h o l o g i c a , ce semnifică termenii: •  templum

•  auspicium

• a ugurium

b. Completaţi sp aţiile libere! Veţi folosi şi radicalu l term enilor de mai sus. • Noaptea, eu c o n - .

.

.

cetatea de stele.

• Acţiunea se derulează sub cele mai b u n e . • Astăzi se i n - .

.

.

.

.

un teatru m odem în Constanţa.

4. Alegeţi varia nta pla uzib ilă referitoare la sfârşitul lui Romulus! Motivaţi alegerea! a) Pe când îşi inspecta armata pe Câmpul lui Marte, începe o furtună puternică. Reg ele, în văluit într-u n nor des, a fost răpit şi înălţat la cer. b) Regele, în timpul vijeliei, a fost ucis de senatori. * C f. Je a n  N i c o l e s c u

C h e v a l i e r  , A l a i n G h e e r b r a n t ,  D ic ţi o n a r d e s im b o lu ri, t r a d . ro m . D a n i e l

et alii, E d i t u r a A r t e m i s , B u c u r e ş ti , 1 9 9 4 , v o l . I , p . 4 5 4 .

c) Un sen ato r de prestigiu, Iulus Proculus, confirmă public (poves tindu-şi visul) că Romulus a devenit zeul Quirinus şi prevesteşte Romei un viitor strălucit. 5.

Ac tivitate de grup : etape de desfăşurare:

• Pentru realizarea exerciţiului 5, se reco mandă ca, în cadrul tem ei pentru acasă, elevii să caute în dicţion ar sensul te rm enilor scrişi cu litere cursive. • în clasă, se st abilesc gru pele şi sarcinile de lucru: câte trei prop oziţii pentru fiecare echipă. • Ce rinţe : - să com pleteze , în limba română, „realizările“ din timpul dom niei lui Romulus, având ca reper cuvintele-cheie latineşti: a) .

.

.

b) .

.

.

c) .

.

.

d) .

.

.

e) .

.

.

f

)

.

g) .

.

.

.

.

h) .

.

.

i) .

.

.

a) Romulus populo i ura   dabit.  b) Duodecim lict ores  instituit. c)  A sylu m   constituit ubi servi et liberi veniebant. d) Consilium  regium parat. e) Centum senatores  creat. f) Senatores  patr es   Romulus appellabit. g) Iovi primum templum   condit. h)  Rex sacrorum   erat. i) Triginta curias habebit. - să identifice do men iile de activitate în care regele a excelat.

NOTA BENE! „ P r o d u s e l e “ a c t i v i t ă ţi i v o r f i s c r i s e d e r a p o r t o r i

(audaces  „ î n d r ă z n e ţi i e c h i p e l o r “ )

pentru evaluare

 R

EPETIMUS UNA GRAMMATICAM 

SUBSTANTIVUL. Declinările I-a III-a. A d j e c t 1.

iv u l

. Clasa I

Regula dativului singular

• D. sg., la declinările I şi a III-a, este moştenit în română. • De sinen ţa D. sg. este identică, la de clin are a a ll-a , cu cea a Abl. Compară:  E x e

mp l a :

 puellue  Habe-bi -s fid em

-legi

(Vei da crezare + D.):

 puerb -

(unei copile) (unei legi) (compară cu Abl sg. în latină)

2. Regula dativ ului şi ablativului plural Ablativul nu s-a m oşten it în limbile roma nice. De aceea , vom învăţa prin com parare: • I + a Il- a Vae vict-is / „Vai ce lor învinşi/învinse !“ D. = Abl. pl. • a III-a Sol omn-ibus lucet „S oa rele străluce şte pe nt ru to ţi“ .  E x e m p l a : • Libros dabimus:

- puellis  pueris - civ ibus

-silvis

• Eratis in:

-templis -civitatibus

3. Regula genitivului plural a. La declinările I şi a Il-a, se reţine maxim a:  Repetitio est mater studiorum „Repetarea este mama studiilor“. Se remarcă -  or - moştenit; term ina ţia - um a dispărut în rom ână. La d e c lin a re a I, în term inaţia - a r u m se identifică vocala tem atică - a .  b. La decli na re a a III-a , se re ţin e - um/-iu  m p e ntru substa nti vele im pari silabic e, respectiv parisilabice.  E x e m p l

a:

 M uru s civ itat u m , co nc or dia civ iu m 4. Regula v oca tivului singu lar şi plu ral

Orice substantiv, indiferent de declinare, va avea, Ia V. sg. sau pl., aceeaşi formă cu a N. cu excepţia subs tantivului/adjec tivului de declinare a a II -a term ina t în -us la N. al cărui V. sg. este  în-e  E x e m p l

a:

 Ava r e tibi nih il satis es t  ! Veni, am ic e bon e!  (Compară: Stai, Traiane, nu pleca!)

4. Regula neutrului singular Orice neutru singular, indiferent de declinare, are formă identică pentru N., Ac., V.).

30

 E x e mp l a : -templum altum. •

Non videbo:

-tempus infinitum, -mare fi ni turn.  N e u tr e le l a tin e şt i şi - a u p ă s t r a t în r o m â n ă g e n u l,

•

Templum altum e s t infinitum Tempus .  Mare i nitume  .  t  s e s tf  .

i n d if e re n t c ă s u n t c u v i n t e m o ş te n i t e s au î m p r u 

N otabene!

m u t a te , cu e x c e p ţi a c u v â n t u l u i

mare,  c a r e î n r o 

m â n ă e s t e d e g e n u l f e m i n in .

5) Regula neutrului plural [Orice neutru plural are formă identică pentru N., Ac., V şi se termină în desinenţa ă / -ia (N. = Ac. = V. = ă / -îa)|  E x e mp l a : , t-empla alta. -tempora infinita, -maria finita.

Erant:

Non videbamus:

 N otaben!În r o m â n ă, n e u tr u l p lu ra l t-empla alta. -tempora infinita, s c a u n e p r o v i n e di n scamna, i a r t im p u r i d i n t e m p o r a -mariafinita. (o r a >   uri).

 V E R B U L . Indic ativul 1) Regula in dic ativ ulu i imperfect lauda-ha-m a) La tema verbală (t. v.) de prezent, conjugările I, . lauda-ba-s a Il-a, se adaugă sufixul -başi desinenţele personale -m , -s, -t, -mus, -tis, -n t  leg-e-ba-m . leg-e-ba-s

 b) La verbele de conjugarea a III-a şi a IV-a între tema verbală de prezent şi sufix se intercalează vocala -e- de legătură

vide-ba-m . vide-ba-s

dor-mi-e-ba-m .dor-mi-e-ba-s

2) Regula indicativului viitor a) La tema verbală (TV) de prezent, vide-b-o lauda-b-o .vide-bi-s conjugările I şi a Il-a, se adaugă sufixul . lauda-bi-s -b- / -bi- / bu - şi desinţele personale -o, -s, -t, -mus, -tis, -nt 

 b) La conju garea a III-a consonantică la ra dic al (R ) se adaugă: - sufixul -a -   (pers. I) şi desinenţa -m - sufixul -e -   (cele lalte p erso ane) şi desinţele -s, -t, -mus, -tis, -nt  duc-a-m . duc-e-s

c) La conjugările a III-a vocalică şi a IV-a se procedează la fel; în loc de R se utilizează tema verbală

 E X E R C I TIA

Traduceţi: (canto, -are). V o m r â d e (rideo, -ere).

Tu vei cânta

V e ţi c o n d u c e

(rego, -ere).

Voi conduce.

(venio, -ire).

veni-a-m . veni-e-s

 Discemus exercendo v o m î n v ă ţa e x e r s â n d   1. Co mpletaţi:  f- i li- ... ... (sg.) fo r -  ... ... candidum  f- i li- ... (sg.) librum nov- ... ...

 Dabis:

-civ- ... (sg.) leg-... ... bon- ... ... (sg.)

2. Com pleta ţi s pa ţiile goale: -magistr- ... ... (f. pl.) volumina nov  .... -magistr- ... ... (m. pl.) respons  ... bona.

 Dabitis:

 pl.) leges bon ... ... .

-civ ... ... ... ... (m.

3.  Audiemus canticum:

 pue - ll  ... ... (f. sg.)  pu - er   ... (m. sg.) -av ... ... (avis, s.f., a III-a)

4. Audiam

cantica

fili... ... ... ... (m. pl.) fili ... ... ... ... (f. pl.) avi ... ... (pl.)

5. Re cuno aşteţi, în exe rciţiile de mai sus (1- 4) , timpul verb elor, gh idân du-v ă după sufixe! 6. a) C itiţi cu a tenţie textul de mai jos în lim ba latină (tema se poa te rea liza şi pe grupe)!  b)  Sta biliţi locul şi timpul acţiunii! c) Identificaţi personajele, stabilind relaţiile de rudenie, de prietenie sau antagonice! d)  C on cen traţi-vă asupra verb elor-p redicate , pentru a stabili logica des făşurării evenimentelor. e) De scop eriţi m om entul-su rpriză al aces tei legende (pers onaju l insolit)! f) A uto co rec taţi-vă, recitind paragra ful R om ulus şi Remus (ru bric a  Leg en da )! • Proca, rex Alb an orum, duos filios, Num itorem et Amulium, habebat. Am ulius autem Alba e regnum cupiebat. Idcirco filiae Num itoris non parce t.  Reg num fra tris po str em o capiet.  Ita Rhea m Silviam vesta lem fa cie t. • Tamen Rhea Silvia gemin os p a rit. Rex ira tus miseros pu eros in aquani Tiberis iacit. U ndae aqua rum in ripa alveum relinquun t. Lupa Ro m ulum et Remum invenit. Materno amore nutrit geminos et pueri in vita manent. 1. Identificaţi c âte două substantive la cazuri diferite!

8. Conju gaţi la in dica tiv prezent, im perfe ct şi viitor verbul  pa rco , -ere! 9. A naliz aţi p ărţile com pone nte (radical, te m ă verbală, sufix ver bal, desine nţă) ale următoarelor verbe: habebat, capiet, invenit  grupa I: nutrit, cupiebat, fac iet. grupa a Il-a

 M y th o lo g ic a  prin interm ediul pro fetese lo r: Pythia, Si Parcele   („C ruţătoa rele“) erau trei surori,  bylla. Se num eau oracole şi lăcaşurile (sanc divinităţi ale destinu lui (Fatum),  ale sorţii tuarele de la Delphi, Delos, Cumae etc.) unde se oficiau ace ste profeţii. (Sors ). •  M oir e le , la greci, purtau şi La Delphi, p rofeţiile îm brăcau o formă nume: Clotho („Cea care toarce“), Lachesis ambiguă; exista o castă s acerdotală care le („Cea care împarte“) şi Atropos („Inflexi interpreta. Prestigiul moral şi politic al  bila“) acestor profeţii era foarte mare, ele putând • Ursitoarele,  la români, meneau nou- influenţa deciziile pu tern icilo r zilei. La născutului viitorul. (Citiţi basm ul versificat: Delos, insula sacră unde se născuseră zeii  Miron şi fr u m o a sa f ă r ă corp   de M. Emi Apollo şi Artemis/Diana, oracolul era foarte nescu!) clar formulat. în epoca creştină, celebrele sanctuare 2.  F a t u m (destinul, soarta) reprezenta de cizia unei voinţe im placa bile care orându ia decad treptat. existenţa oa m en ilo r şi a zeilor; însuşi Iu p 4.  A  u g u r e s erau preoţi rom ani ce practicau  piter se su punea legilor inexorab ile ale arta divinaţiei în slujb a statulu i. Interpretau destinului. semnele divine ( auspicia ), examinând 1.  P a r c a e  —

 tr ip lic e s s o ro re s

3. O r a c u l a  . Oracolele erau răspunsurile (sub forma profeţiilor) date de zei oamenilor, Del ph i

zborul / cântecul păsărilo r sau modul de a se hrăni al acestora. Un auspicium  explicit

devenea augurium.  Tehnica de examinare era următoarea: pe cer, se delimita un loc, templum  (gr. „a tăia“). Co respunzător acestuia, augurul, aflat în centru, marca pe pământ cu toiagul un sector:

Tot ce se întâm pla în ace astă porţiune (zbor de pasăre, fulger, tunet) putea fi con siderat semn divin. Răspunsul augurului era transmis magistraţilor. Puterea augurilor era recunoscută şi rolul lor în politică s-a me nţinut pân ă în epoc a im perială. Lo r le revenea sarcina de a consacra un preot în tr-un colegiu sacerdotal (inaugurare flaminem ) sau de a sfinţi un edificiu ( inaugurare aedificium).

5.  H ARUSPICES . Haruspicii preziceau viitorul, luând auspiciile în urma examinării

Del o s

măruntaielor animalelor jertfite zeilor sau a unor fenomene neobişnuite (cutremure, tunete). Despre această disciplina etrusca scrie Cicero în  D e d iv in atio ne  „Despre arta divin aţiei“ . Dacă în Grec ia ştiinţa ghic irii viitorului se men ţine în limitele teo reticulu i, la Roma divin aţia are un rol im porta nt atât în plan instituţion al, câ t şi în via ţa cotidia nă.

T E ST

 A d a lite r s c ie n d u m pentru a şti altfel

 V ă propun em un min ip ro ie ct cu tit lu l  Raptu s S a b in a rum . în funcţie d e ofertanţi, sarcinile se distribuie unei echipe de pa tru-cin ci elevi.

 RAPTUSSABINARUM  • Civitas valida erat, sed penuria mulierum magna erat. Romulus Neptuno ludos parat. Vicinos Sabino s vocal in civitatem. S pectac uli tempus venit. Eo me ntes Sabino rum erant.  Rom an i p uell as vi ci noru m ra pi unt. Par en tes virginum fu g iunt. • Lon gum bellum in ci pie t. Tune Sa bi nae bello interveniunt et pa ren tes e t viros implorant. Sabini cum Romanis pace m fa ciu nt et Roma ni duos reges, Tatium Sabinum et Romulum, habebunt.

Cerinţe: a)  identificarea corectă a sensului cuvintelor; b)  traducerea corectă a paragrafelor; c) m arcarea m om entelor subiectului (etapa de consultare, între membrii echipelor); d)  sem nificaţia scena riului „inventat“ d e Ro mulus; e) răpirea sabinelo r — răpirea miresei (posibile analogii cu obiceiuri româneşti); f) poz iţia, profilul viitoarei feme i romane în viaţa cetăţii; g)  istoria în legendă.

r ă p ir e a s a b in e l o r

Două inform aţii istorice im portante se reţin din legen da de mai sus. Form ulaţi-le în română: • Gentes Latinorum et Sabinorum conveniunt. • Collegae duo reges erant.

Bibliog rafie fundamentală TlTUS L i v i u s ,  D e la fundarea Romei   trad. de Paul Popescu Găleşanu, Ed. Minerva,

Bucureşti, 1976 (sau internet).

P a g in a m ea 1) Voi descop eri cincisp rezece cuvinte latineşti învăţate de mine, dacă voi căuta atât  pe orizontală, câ t şi pe verticală.

M Z E E A U S N E A R M L Y P X R I U O Q E S M A R S Z Y P B U O Q C S X U X A C C M I Y A T A AT LR IU M N A U U L L A N IG X U A L N S S IL V IA Y Y A U U U U LI RSS SS ITA AS

2)  Discip ulu s negle gens err avit. Tu co rrige ! a )   Simbolul

Verba correc ta

puterii romane este Pegasus, avis Iovis.

.

.

 b) Totemul poporu lu i roman este lupus, simbol al fertilităţii. c) Totemul poporului dac însă este lupa, identificat în steagul de luptă al dacilor. . . d) Simb olul insp iraţiei artistice este lupa.  N unc, vald e bene!

(Foarte bine, acum!)

.

.

.

.

.

. .

.

 Lectiones 11-14 undecim-quattuordecim

Tertlum capitulum •  Fabula(tio)

aut historia?

Regi legendari ai Romei sau regi ai Romei arhaice? •  A d plus

legendum

Regalitatea — funcţiile regelui •  Numa

Pompilius, Sabinus rex

• Ad melius comprehendum •  Repetite

una grammaticam

• Adjectivul. Clasa a Il-a Gradele de comparaţie • Verbul. Imperativ prezent Conjunctiv prezent • NOVA

Verbul. Gerunziu Substantivul. Declinarea a IV-a Valori ale conjuncţiei ut •  Disca mus

exercendo

•  Mythologic a : Mars ,

• Ad aliter testandum • Pagina mea

Quirinus, Iuppiter, Vesta, Ianus

F a b ula(tio) a u t h isto ria ? R

e g i

l e g e n d a r i

a i

r o m e i

Au fost mai mulţi regi (reges)  care au domnit la Roma începând cu anul 753 a.Chr., şi totuşi se vorbeşte doar de şapte regi legendari:  patr u   latino-sabini şi trei   etrusci. Se  presupu ne existenţa unei legături afective cu sărbătoarea religio asă foarte veche Septimonlium, care ar fi indicat, după Varro, cele şapte coline ale Rom ei. O ricum , această atracţie misterioasă pentru cifra şapte, numărul cel mai încărcat cu sem nificaţii ezoterice,  provine dintr-un fond mitic indo-european. Este numărul sim bolic al totalităţii în mişcare sau al dinam ism ului total. El corespunde ecuaţiei: patr u   (simbolul pământului) + trei (simbolul cerului); şapte (totalitatea cosmosului). Aceşti şapte regi au fost, aşadar, latini, sabini şi etrusci: Romulus (latin), Numa Pompilius (sabin), Tullus Hostilius (latin), Ancus Martius (sabin), Tarquinius Priscus, Servius Tullius, Tarquinius Superbus (etrusci). Dintre aceştia, o figură cu adevărat legendară este sabinul Numa Pompilius, chemat în fruntea Romei la vârsta de patruzeci de ani. El a domnit în pace, cu modestie şi cumpătare. Legenda spune că, în timpul unei ciume, E g e p i a s e t ra n s f o r m ă în i z v o r   un scut miraculos (ancile ), din bronz, a căzut din cer, şi epidemia a încetat brusc. Egeria, una dintre nimfele Camenae, înzes trate cu darul profeţiei, a prezis că cetatea în care va fi păstrat scutul va dobândi o pu tere ieşită din comun. Auzind aceasta, regele a poruncit să se făurească unspre zece copii pentru protejare a originalului şi le-a dat spre pază, împreu nă cu originalul, marelui-preot (pontif e x ma ximus) şi preo ţilor salieni (Sălii), doisprezece patricieni romani care-l slujeau pe zeul Marte.Î n timpul procesiunilor, îşi loveau scuturile (ancilia)  cu suliţa şi interpre tau cântece (carmina Saliaria)   şi dansuri ritualice (numele lor provine de la verbul salio, -ire „a sări“), în cinstea lui M arş Gradivus „Cel ce îndeamnă la luptă“ sau a lui Quirinus, zeul sabin de pe Quirinal. Potrivit legend ei, Eg eria devine soţia

aminteşte de o dumbravă sacră ( lucus ), unde  Num a o în tâln ea pe Egeria. Aceasta îi dicta  politica religioasă, în văţându-l rugăciuni şi descântece eficiente. La moartea lui, Egeria a fost presch imbată de Diana, după cum spune Ovidius*, într-un izvor. Reformele lui Numa însă rămân, şi meritele lui sunt incontestabile. Con form tradiţiei, i se atribuie lui Nu ma construirea templelor închi nate cultului divinităţilor Ianus, Vesta şi Fides. Cei trei regi etrusci vor fi asimilaţi firesc de latini şi sabini (chiar dacă ultimul devine rege prin crimă) şi vor moderniza arhaica aşezare a Romei. Tarquinius Priscus (cel Bătrân), originar din localitatea etrusc ă Tarquinii, constituie m o delul reformatorului inventiv, al constructo rului ( Circus Maximu s, sistemul de canalizare). Introduce la Rom a jocurile cu gladiatori, spec tacolele mari ( lucii magni),  marşul triumfal (carmen triumphale).

L

atium

şi

E

t r u r ia

Un legiuitor, cel mai important după RoC M mulus, a fost regele etrusc Servius Tullius, care, prin co nstituţia sa, a regrupat cetăţenii în centurii (centu riae < centum „o sută [de oa meni]“), formâ nd şase clase censitare (în func ţie de avere). În acest m od, avea unităţi de infanterişti bine instruite, recenzate (trecute în revistă), pre gătite să acţioneze în interesul obştesc, în afara celor trei sute de cavaleri (Celeres)   din garda regală. Al şaptelea rege al Romei (şi astfel se în cheie un ciclu), supranumit Superbus   „Tru faşul“ din cauza cruzimii şi conducerii tiranice (nu consulta senatul), a alimentat ura patri cienilor faţă de regalitate (odium regni). Tarquinius, care îşi impune hegemonia în Latium, devenind fruntaşul unei ligi de treizeci de neamuri (populi), urgentează pe seama plebei finalizarea marelui canal de scurgere (Cloaca Maxima) şi construieşte templul lui Iuppiter  pe Capitolium. Opera sa de urbanizare în regim de forţă, cât şi conducerea d espotică au creat în jurul său nem ulţumiri, care au culminat cu exilarea regelui şi instaurarea republicii, în 509 a.Chr. ir c u s

aximus

 A d plus legendum  pen tru a citi m ai m u lt

REGALITATEA. FUNCŢIILE REGELUI. Reg alitatea a repre zentat prima institu ţie a Romei arhaice, ca re a răspuns iniţial  predispoziţiei latinilor pentru „ligi, federalizare politică şi religioasă, sărb ători comune“ . La Roma, după cum s-a observat, instituţia regalităţii s-a modificat o dată cu instaurarea regilo r etrusci. Toate cetăţile şi confed eraţiile etrusce din cen trul Italiei erau conduse de lucumones, regi cu puteri nelim itate, eviden ţiate prin însemne pr ecum coroana de aur, scaunul de fildeş, sceptrul, hlamida, tunica ţesută din purpură şi fir de aur; lucumonii erau însoţiţi de bărbaţi înarm aţi cu fascii (mănunchiuri de nuiele, în care era înfiptă o secu re cu tăiş dublu, purtate în semn de cinstire). Cu siguranţă, dispariţia regalităţii la Roma a coin cis cu abolirea acestei forme de mon arhie şi în cetăţile etrusce. M entalitatea etruscilo r era cu mu lt mai „oligarhică“ decât cea a romanilor, după cum susţine E. Cizek. De aceea, regalitatea etruscă a sporit autoritate a şi funcţiile regelui, iar spiritul latin doar a impus creşterea rolului adunărilor populare. Cele trei puteri fundamentale ale unui r ex se definesc prin: 1) Sacralitatca regelui (omologul său divin este Iuppiter), sporită prin ceremonia triumfului, prin calitatea de mare augur, regelui, în virtutea dreptului de a lua auspicii, îi revenea sarcina stabilirii calendarului (dies fa sti et nefasti);  Numa Po mpilius a împărţit anul în douăsprezece luni. În calitate de po ntife x maximus, regele prezida cultele religioase şi asigura respectarea acestora, în vede rea ocrotirii divine, pentru p rosperitatea cetăţenilor. Regele numea vestalele, ce ea ce relev ă vechim ea acestui cult şi credinţa arhaică a unităţii in disolubile dintre comunitate, focul sacru şi conducătorul comunităţii. Chezăşia bunăstării co munităţii o reprezenta buna funcţionare a ultim elor două com partimente. Regii etrusci, nefiind legaţi afectiv d e această credinţă, vor desacraliza treptat puterea regală, înlocuind-o cu modelul tiranici greceşti, cu autarhia. 2) A doua funcţie importantă a regelui, cea de şef militar, decurge din calitatea lui de apărător al comunităţii romane. Romulus, ca prototip al lui dux, a fost apoteozat pe Câmpul lui Marte, Quirinus. Tot în calitate de comandant suprem, regele deţinea imperium „puterea militară“, care-i permitea să conducă toate operaţiunile militare, să declare război sau să încheie pace. Pentru aceste iniţiative militare, avea nevoie doar de ratificare din partea adunării  poporului. Important era să se pătreze între lim itele „legale“ ale lui fa s şi ius. 3) În calitate de iudex, regele asigura arm onia dintre cetăţeni, iar judeca ta regelui era de netăgăduit. Marele jud ecător nu intervenea însă decât în cazuri grave — de înaltă trădare sau în cazul pedepsirii unei vestale (când se aplicau pedepse cumplite). Uneori, rezolva litigii între ginţi (gentes), dacă acestea aveau implicaţii religioase. Regii etrusci însă au desacralizat funcţia jurid ică şi au micşorat drepturile ginţilor, im punând puterea personală în luarea deciziilor. În concluzie, „cele trei funcţii teologico-sacrale exprimate şi patronate de triada precapitolină: Iupp iter, Marş, Q uirinu s iau la romani configuraţia unei suite de reg i“ . Ac esto r trei zei le corespund primii patru regi legendari: Romulus, Numa, Tullus şi Ancus.* * A pud G Istros, 1997.

40

h

. I.

Ş e r b a n , n o t e , p. 2 3 7 , î n E u t

r o p iu s ,

Breviar de la întemeierea Romei,   E d i t u r a

 N u m a P o m p ilius, Sabinus rex P

ost mortem Romuli, Numa Pompilius, prudens vir,

 fe rocem p o p ulum iure leg ibus qu e a c melioribu s m or ibus mitigat.  Ianum, indice m p a cis bellique fa ci t. Pos tea sacra institu it:  Iovi, Ma rti, Quirino fla m ines creabit. A Sa liis petit ut mira bile ancile custo diant. Virgines Vestae legit et venerabiles et  sanctas fac iet. Ex p a tribus pontificem leget. Cives tanta  pie ta te im buit ut fid e s ac iusiuran du m, non metus legum, civitatem regant. Fidei sollemne sacrum instituit. Itaque duo reges, Romulus bello, Numa pace Romam auxerunt. (După Ti t u s Li v i u s ) IUPITER - CERUL-PĂRINTE

VOCABULA

mors, -tis  s.f.  — moarte, pieire  prudens, -ntis adj.  — cum pătat, înţelept

ferox, -ocis adj.  — crud, sălbatic  populus, -i  s.m.  — popor  ius, iuris  s. n.  — drept lex, legis  s. f.   — lege meilor, -oris adj. comp. — mai bun mos, moris s.m. — obicei;  p l . moravuri mitigo, -are, -avi v.t.  — a îmblânzi Ianus, -i  s. m .  — (zeul) Ianus index, -icis  s. m .  — chezaş  postea adv.  — apoi sacrum, -i  s.n.  — ceremonial religios instituo, -ere, -stitui v.t.  — a institui Iuppiter, Iovis  s. m .  — Iupiter  Mars, -tis  s. m .  — Marte Quirinus, -i  s. m .  — Quirinus flamen, -inis  s. m .  — preot flamin creo, -are, -avi v.t.  — a numi, a desemna Salii, -iorum  s. m . pl. — preoţi salieni a(b) + Abl.  — de, de la

adj.  — m i r a c u lo s a n c i l e , - i s s.n.  — s c u t c u s t o d i o , - i r e , - i v i v.t. — a p ăz i v i r g o , - i n i s s.f.  — f e c io a r ă l e g o , - e r e , l e g i v.t.  — 1. a a l e g e ; 2 . a c i ti v e n e r a b i l i s , - e adj.  — r e s p o n s a b i l , v e n e r a b i l s a n c t u s , - a , - u m adj. — s a c ru , s f ân t t a n t u s , - a , - u m adj.  — a t â t ( d e m a r e ) m e t u s, -u s s.m. — t e a m ă a c conj. — şi i u s i u r a n d u m , - i s.n.  — j u r ă m â n t r e g o , - e r e , r e x i v.t.  — a c o n d u c e i m b u o , - u e r e , - u i v.t. — a d e p r i n d e , a o b i şn u i m irabilis, -e

(prin)

s.f   — c r e d i n ţă , c u v â n t da t F i d e s , - e i sf.   — B u n a - c r e d i n ţă ( d i v i n i ta t e ) s o l le m n i s , - e adj.  — 1. a n u a l ; 2 . s o l e m n  p a x , p a c i s s.f. — p a c e a u g e o , - e r e , a u x i v.t.  — a m ă ri ( a ic i : a u m ă r it , fides, -e i

a u s p o r i t)

 A d melius comprehendum  p e n t r u a î n ţe l e g e m a i b in e 1. Identificaţi paragraful în care se specifică maniera nouă de guvernare a regelui sabin Numa. 2. Are importanţă în strategia lui de guvernare originea sabină a acestuia? Explicaţi! 3. Fiecare rege contribuie la creşterea puterii Romei. Spre ce direcţii ino va toar e sunt cana lizate ac ţiun ile regelui? Identificaţi-le în text! 4. Găsiţi în paragraful de mai jos cine îl „inspiră“. Iden tificaţi şi locul, şi timpul! Saepe solus nocte in Camenis sacrum lucum intrabat,  Egeriae divin a consilia audiebat ei ita regis auctoritas crescebat.

5. a) Ce valoare morală, promovată anterior de Aeneas, este cultivată din nou la Roma în timpul lui Numa? De ce? Găsiţi paragraful în text! b) Cum se numeşte în limba latină spiritul de loialitate,  V e st a sinceritate sau bună-credinţă faţă de prieteni şi patrie? c) • Iu siurandum conservare  — a respecta jurământul. • I uriiurando stare  — a fi credincios jurământului. • Imaginaţi o întâmplare în care sunteţi obligaţi să păstraţi un marc secret (sau să fiţi credincioşi unui jurământ). Analizaţi punctele de vede re în clasă! • Ce părere aveţi despre jurăminte le de iubire, adeseori încălcate de îndrăgostiţi? 6. Ce divinitate va întruchipa la romani o valo are morală, per son ifica re a loialităţii?  Num a îi construieşte un templu. Cum explicaţi acest demers al regelui? 7. a) Care este triada capitolină, căreia Numa îi consacră ceremonii?  b) Ce reprezintă fiecare divinitate? 8. a) Ce funcţii deţineau preoţii Salieni?  b) Cum s-a ţesut legenda în jurul colegiului lor? 9. Ce regi au contribuit la urbanizarea Romei? Prin ce realizări se remarcă? 10.

a) Amintiţi-vă funcţiile divinităţilor casei  La res şi Penates  (vezi  M ytholo gic a ).

 b)  Ce altă divinitate a familiei, a căminului completează „triada“? (vezi  M yth olog ica) .

c) Cum explicaţi rolul pe care îl vor avea familia, vatra, căminul în mentalitatea romanului? Dar în mentalitatea omului modern? Ce schimbări au survenit? 11) În exe rciţiul 4, se foloseşte termenul auctoritas.  Întrucât reformele regelui erau insuflate de o divinitate, ce conotaţie dobândeşte auctoritas ? Alegeţi sensul cel mai potrivit  pentru acest term en din seria următoare:

 R

EPETIMUS UNA GRAMMATICAM 

REPETĂM ÎMPREUNĂ GRAMATICA

A D J E C T I V U L . Clasa a Il-a a) Adjectivele din clasa a Il-a au două forme, sollemnis   (m.f.), -e   (n.) sau o singură form ă, fe r o x  (m.f.n . ) , f e r o c i s   (G.) -sollemnis dies „zi sacră“  E x e m pl a : -sollenme sacrificium „sacrificiu anual" E x i s t ă t r e i s p r e z  b  N een!otac e a d j ., d i n c l a 

 E x e m pl a :

 ferox fera  „fiară

crudă“

 ferox vir   „bărbat

neîmblânzit“

 ferox bellum „război

crud“

s a a II - a , c u t r e i f o r m e , p r e c u m :

- celeber(m.) - celebris(f.) - celebre

 b) Se declină dup ă m odelu l declinării a III-a paris ila bic e n eu tre sau al declinării a III-a i m pa risilab ice , cu obser vaţiile: • Abl. sg. - i (Pentru a se evita omo nimia cu N. = Ac. = V. = e, neutre) • G. pl. - i um • N. = Ac. = V. pl. -ia (genul neutru).  E  x e m p l a .

• În oricare cetate, erau trei sute de cavaleri.  In omn-i civi tate trec en ti Celeres erant.

• Pietatea tuturor cetăţenilor creşte. Pietas omn-ium civium auget.

• Numa a instituit sărbătorile religioase.  Num a sollem n- ia sa cra instituit.

Gradele de comparaţie în limba latină au caracter sintetic dominant. Sufixele de comparativ şi superlativ sunt incluse în forma adjectivelor. Sufixul de comparativ io r e specific genurilor masculin şi feminin, iar  i u s genului neutru; Se declină având ca model declinarea a IlI-a imparisilabică. (Vezi tabelul de la p. 123) •  M ons altio r quam   (decât) collis  (colină) erat.  E x e m p l a :  pulcher -  N. sg. •  M on tem altio rem qu am colle m vide! Re g u l a 1: -

-

-

-

 N. sg - brev-is -visebr  G. sg.

 N. sg.- brev-ior  G. pl. brev-ior-is

• Virgo pulc hrio r quam sua mater erat. • Templum pulchrius quam villam vise! • Templa pulchriora quam villas visite! •  In templo altio re s ta tu ae mag na e sun t.

G. sg.  pulchr-ior   N. - sg.  pulchr-ior-is- G. sg.

 pulchr-i

-

REGULA

2:

a. Sufixul de superlativ -issim- se interc aleaz ă între tem ă şi term ina ţiile -us, -a , - u m ,   la singular, şi -i, -ae, -a,  la plural.  b. P en tru şase adje ctiv e term in ate în -lis se ada ug ă sufixul -lim   şi ter m in aţiile -us, -a, -um.

c. P en tru adjec tivele term inate în -er, se adau gă sufixul la form a de m asc. N. sg. -rim-   şi term in aţiile -us, -a, -um.

 E  x e m p l a : •  M onte s altis simi in Ga llia eran t. •  M onte m altiss imum videas. • Virgo pulcherrima erat. • Templum pu lch errim um videatis. •  In templo altissimo statu as videam us. • Tecta (acoperişurile) dissimillim a  (foarte diferite) templorum altiores videant. • Sedulissimis discipulis. Iovis templum magister monstrat.

VERBUL. Imperativ prezent. Conjunctiv prezent IMPERATIV P R EZ E N T

CONJUCTIV

PREZENT

CO NJU GAREA

II sg. es-te

II pl. es-te

Conjugarea I, II, III II sg. t.v. II pl. t.v. + te

I R+e +m -s -t -mus -tis -nt

I I

t.v. + a m -s -t -mus -tis -nt

c.o Iv

III con IV R+ a + m t.v. + a m -s -s -t -t -mus -mus -tis -tis -nt -nt

t.v. + a m -s -t -mus -tis -nt

a) Identificaţi în ex em plele de mai sus verbe la modul co njunc tiv prezent. Stabiliţi  părţile com ponente (t.v. /R., sufixe, de sinenţe)!  b) Tradu ceţi exem plele: • Gaudeamus.   Bucură-te! • Cantetis.  Cântaţi! • Taceas.  Taci! • Veniatis.  Veniţi! •  Dica s.   Vorbiţi!

Pentru conjugarea  N  b IA ta   a IlI-a con !o en R E P M V T sonantică sg. -r.+ e pl. -r.+ i + te

scrib-e s-crib -i + te

 NOVA  Noţiuni noi

VERBUL. Gerunziu

Modul gerunziu al verbului este un substantiv verbal, de declinarea a II-a, singular; nu are forme de nominativ şi vocativ. Sufixul -nd (ex isten t şi în ro m ân ă) se ada ug ă la tem a ve rb ală; la declin ările a III-a şi a I V-a, se interc alea ză vocala - e într e tem ă şi sufix.  E x

e m pl a

: • A rs   dicendi oratoris perfecta est.

Arta de a vorbi a oratorului este desăvârşită. •  L ib er Ars  amandi Ovidii po etae est. • Lib ros una   legendo veniebam ad te. Veneam la tine spre a citi (ca să citim) îm preu nă cărţile. •  Epis tu la s una  ad legendum saepe veniebam. Veneam deseori pentru a citi (ca să citim) împreună scrisorile. •  D is cam us ad multa sciend um . •  D is cebam us multum laborando. Învăţam, lucrând mult. •  M ult as civita tes vicit pugnando.

SUBSTANTIVUL. Declinarea a IV-a

R e g u l a 1.

a) Substantivele de declinarea a IV-a se recunosc după forma de G. sg.:  N. exercitus „armată“ G. exercit u s b)  Vocala

tematică este -u

R e g u l a 2.

La singular, form a de D. are ca model D. sg. a declinării a III-a, aşad ar -iadăugat la tem ă. La celelalte cazuri, la singular, revedeţi regulile (şi tabelul de la p. 123)  EXE MPL A:

3.

• Numa senatui bonum exemplum  d a t. • Caesar exercitii iubeţ  ( p o r u n c e ş t e ) . • Caesar exercitum in Galliam  ducit. • Acu serva laborat. • Dux exercitus  fortis erat.

 b) La cazu l G. pl., -u m  , ca la de clin are a a II I-a, se ad aug ă tem ei. c) La

D.,

Abl. pl. -ibus , după modelul declinării a IlI -a , se ad aug ă radica lului.

d) Substan tivele ter m ina te în -cus form ează D , Abl. pl. în -ubus.  E  x e m p l a :

R e

g u l a

Caesa r exercitibus iubeţ. Caesa r exercitus suos in Galliam ducit.  Aciib us servae laborant.  Arma exercituum ferr ea erant.  In exercitibus Caesaris audaces milites erant.

4.

La declinarea a IV-a, există mai multe substantive de genul masculin şi câteva substantive de genul feminin, precum cuvintele uzuale: a) domus, -us   „casă“ (are câteva forme cazuale de declinarea a II-a*; acus, -us „ac“; manu s, -us  „mână“; idus, -uum, s.f.   pl. „ide“; tribus , -u s  „trib“ ;  b) cuvinte car e indică relaţii de ruden ie : nurus , -u s  „n oră“ ; socrus, -us  „s oacră “ ; c) nume de arbori, pomi:  pin us , -n.v „pin “ ; quercus, -u s  „stejar“. REGULA 5.

 Neu trele sunt trei Ia num ăr: genu, -us   „genunchi“, gelu, -us   „ger“, cornu, -us „corn“; se respectă regula N. sg. = Ac. sg. = V. sg.  N. pl. = Ac. pl. = V. pl. = a: gen ua, cornu a Abl. sg.: gelu, genu, cornu  E x e mpl a (4, 5):

• Alta quercus arbor I ovis est. • Domum meam tarde advenio  (ajung la). • Socrus bonam nurum amabit. • Cornua lunae acuta sum • Genu suum fra gile est. • Manu sua omnia facit.

 Discamus exercendo s ă î n v ă ţă m e x e r s â n d   1. Completaţi, folosind sufixul de conjunctiv: Semp er cant...nt.  Recte  (bine) et sapienter dic...s. Pater rare puni...t. Te rogo ut ride...s. Venio ut una disc...mus. Vitam honestam am...tis.

Q u

e r c u s

„s t e j a r “

2. a) Tr aduceţi frazele de la exerciţiul 1!  b) Identificaţi form ele verba le la conjunctiv în textul  Num a Pom pilius, Sabinus rex.

3. a) Trad uceţi om onim ele gram aticale: ducam

 punia m

 fa c ia m

 b) Id en tificaţi ce le două părţi de vorbire:

L

a c u s

in

It

a l ia

•••duces  por mala ta 4) Scrieţi pluralu l imp erativelor: d ic ............................ f a c ................................................................ duc .............................................................................. scribe ........................... cupe .....................................................................  p u n i ......................................................................

5) Ale geţi va rianta corectă: Vivimus:

-s perando -s perandi -a d plurima sciendum

 Legam us:

-s ciendi Facultas   (posibilitatea):

-s tudendi -s tudendo   (Abl.)

6. a) Un iţi prin săgeţi adjectivele şi substa ntivele potrivite ca sens: exercituum

manus concursu consulatum lacubus

 parv ae magno  R om anorum vastis  R om an um

 b) Alege ţi două perechi şi co nstru iţi câte o propoziţie! 7. Tra duceţi propoz iţiile: • Să spui senatului vorbele ( verbum, -i)  mele. • în cântecul ( cantus, -us) păsărilor, să asculţi (audio, -ire) prim ăvara (ver, veris s.n.).

8. Rec unoa şteţi în co ntexte num eralele ca rdinale şi ordinale şi tra du ce ţi-le : • Capiamne tertium cerasum? (-ne   enclitic: oare?)  Nori, capia s quin que cerasa. • Videatis septimam stellam.  Non, vid ebim us sex minores stellas   (mai mici).

9. Traduce ţi în lim ba latină: • Să vii la bibliotecă (bibliotheca ) spre a citi cărţile filosofilor înţelepţi ( philoso ph us-, sapiens ), pentru a citi operele p oeţilor foarte cu noscu ţi (notus). • Tu ai me reu ma rca dorinţă (cupido, -inis ) de a citi multe (multa). • Să cultivi (colo, -ere)  arta de a citi. 10. De scifraţi jocu l de cuvinte:

• Quare  (de ce) in fu n d is cum fu nd is fu n d is lapides.  V O C A B U L A

fundo, -ere funda, -ae

v.t.  - a sf. -  

s.m. - 1. t e m e l i e ; - i d i s s.n. -  p i a t r ă

ac o p er i

fund us, -i

r e ţe a , p l a s ă ; p r o i e c t i l d e

lapis,

2. pro prietate

 p l u m b s a u p i a t r ă a r u n c a t c u p r a şt i a

Exp licaţi ne olo gism ele, realizând corelaţii sema ntice cu term enii latineşti: punitiv, laborios, sim ilitudin e, c onservă, instituţie, arboresce nt, librar, vastitate, augmentativ, 11.

 M y th o lo g ïc a Iupiter, Iuno, Miner va

1. Triada Iuppiter, Marte şi Quirinus co  precum albinele spre alte ţinuturi, în căutarea respunde unui grup de trei divinităţi de norocului. De fapt, erau trimişi peste hota origine indo-europeană, în cadrul căreia re, ca să întemeieze colonii). fiecare zeu e ra repre zen tantul unei funcţii • Q u ir i n u s , una dintre cele mai vechi divi sociale religio ase (p reoţii), m ilitare (răz nităţi romane, a fost de timpuriu identificat cu  boinicii), civile (agricu ltorii).* Romulus, patronul „adunărilor de cetăţeni“,  Iupp ite r, M ar s , Quirinu s Quirites,  zeul organizării curiale, Curiae, şi al • I u p p i t e r era marele zeu al panteonului ro agricultorilor, al bunăstării materiale. man, zeul cerului, al luminii diurne, al trăs netului şi fulgerului ( E liciu s ). 2.  L a r e s  , P e n a t e s  , V e s t a Cu ocaz ia celebrării cultului lui I uppiter  •  L a r i i , divinităţi ro m an e secundare, ve Optimus et Ma xim us, ca o consecinţă a sin gheau împrejurimile casei şi răscrucile. Fie cretismului greco-roman se operează un care casă avea un  Lar Fam ilia ris.   Erau re transfer şi apare o nouă triadă: I uppiter,  prezentaţi ca nişte ad oles cen ţi sprinteni şi  Iuno, Miner va. ţineau în m ână un corn al abundenţei. Sta Treptat, marele zeu devine autoritatea tuile lor de cult se păstrau în lararium. supremă în religia romană, poate şi datorită •  P e n a ţ i i au fost multă vreme zeii „nevă influenţei greceşti, a autorităţii marelui Zeus. zuţi“ ai vetrei şi ai căminu lui casei. Aen eas Aşa se explică rangul înalt ocupat de de fl a aduce în Latium zeii Penaţi protectorii casei men Dialis   şi de fla m inica,   soţia lui, sim  şi ai statului.  bol al cu plulu i div in Iu pp iter-Iuno, legaţi • V e s t a era zeiţa ocro titoare a focului din  pe viaţă p rintr-o cere m onie solemnă, care,  prin com ple xitate a ritualică, atestă vechi vatră, a căminulu i, a v ieţii domestice, ce-i ţine uniţi pe mem brii fam iliei în jurul a lta mea acestei funcţii. rului în care arde focul, to t aşa cum îi ţine •  M  a r s  ,  pre sc urtarea de la  Mav ors,  era ve uniţi şi pe cetăţeni în ju ru l altarului public. nerat ca zeu al războiului, personificare a Sanctuarul se afla în for, între Capitolium curajului, îndrăzn elii şi vigilenţei. Ca zeu şi Palatinus mons;   edificiul circular imita al războiului, era num it Gradivus, ca patron al agricultorilor, Silvanus, ca patron al cetă veche a colibă din tres tie — casa şi căminul regelui; în interior, nu existau statui, doar ţenilor R om ei, Quirinus. Era şi zeu al primăverii (pentru că în mar focul sacru, care ardea continuu. Preotesele vestale care-l păzeau aveau grijă să nu se tie începea sezonul războaielor), al tinereţii (deoarece, conform ritualului, în timpul „pri stingă niciodată. Ele se aflau sub autoritatea tife im   şi slujeau măverilor sacre“  tinerii „roiau“ directă a lui

zeiţei timp de treizeci de  privind spre dreapta, a un ui tânăr. în vrem e ani, într-o deplină curăţe de război, poarta templului său, din ordinul nie morală şi fizică (vestala regelui, se ţinea deschisă, ca zeu l să-i ajute care nu păstra jurămîntul  pe războinicii ro  de castitate era îngropată mani, şi închisă în de vie). vreme de pace, ca zeul să nu fugă din • I a n u s „trecere“, „poartă“ cetate. era zeul porţilor, zeul în  Timp de o mie ceputului - I anuarius  -, re de ani, poarta a fost  pre zenta t cu două feţe închisă doar no uă ( Bifr on s ), una privind spre luni. stânga, a unui bătrân, alta Ia n u s

 V   e s t a l a

 A d aliter testandum  p entru a testa alt fel M in ipr

o ie c t

: Horatii

et Curiatii —  fortes viri.

• Valorificarea complexă a unui text latin necunoscut. Echipa care se angajează în miniproiect va avea de parcurs următoarele etape: 1) plasarea te mpo rală şi spaţială a acţiunii (id entifica rea pe text); 2) personajele legendei (nume latineşti); 3) împrejurările istorico-legendare (prezentare realizată în urma studierii din manual a textului livian  De la în temeier ea Rom ei), 4) stabilirea nucleului narativ (în română); 5) rescriere a cât mai sim plificată (în latină) a propoziţiilor care se constituie ca momente ale subiectului; 6) specificul m entalităţilor vremii (de exemplu, C amilla, log od nica unui Curiat, şi soarta acesteia; pedepsirea simbolică a romanului victorios). Bibliografie: Titus Livius,  De la întemeierea Rom ei , cartea I. 7) Verificarea elem ente lor de gramatică studiate: substantivele de declin area a IV-a (identificarea , traducerea lor corectă în context, fişămodel de gramatică). TEMPORE REGIS TULII HOSTILII  H Tempore regis Tulii Hostilii Romani cum Albanis bellum gerunt. Forte in duobus exercitibus erant trigeminifratres: Horatii apuci Romanos, Curiatii apud Albanos. Primo concursu duo Romani cadunt, tres Albani vulnerati sunt   (au fost răniţi).  Exercitus  Albanus gaudio conclamat. Tune Romanus integer fug am simulat et unum ex Curiatiis interficit. Deinde magno impetu  Romanus secundum et tertium fratrem occidit.

 o r a t ii

P a g in a m ea 1. A enig m a septim anae!

b)

De sen aţi păsările iubite de zeii următoarei triade (sa u găsiţi imagini pe internet sau ilustraţii).

2.  Num iţi

div inităţile din imagine, folosind însemne le-sim boluri de mai jos:

tridens et fu lm en , ca du ce us et alae, arcus, lyra, ma lleus et incus, uv ae et vinum, Cerberus, Medusa et scutum

3.  Num ho die persp ic acio r sum? Tem pta bo...

Or

iz o nt a l

:

1. Zeul suprem „cel mai mare“ şi „cel mai bun“, în română. 2. Rex A ... M arcius (al patrulea rege); pe tine (lat.). 3. Oare (lat.)7;  noi (lat.)   pers. I pl.; Marcus (abrev.). 4. Cognom cn al lui Martc („R ăzbun ătorul“ ); prim a silabă (zeiţa căsătoriei). 5. Sare (lat.)  — radicalul existent în cuvântul rom ânesc „salină“ ; zeul războiului la greci. 6. Zeul războiului la romani; et cetera (abrev.). V  e

r t ic a l

:

1. Zeul  Bifro ns;  Marcus (abrev.) 2. Una (articulat, masculin, în română);  A c ca, A nna  (iniţiale). 3. Post cursum miles tenet laurum   (in iţiale ); rex  (iniţială). 4. O divinitate a triadei capitoline. Monedă cu valoare mică (finalul formei verbale amas). 5. Turnus occidet! Rumor evadit!   Prefixul lui revenio, -ire. 6. Şi (fr.). Dacă (la t., fr.). Şi (lat.,fr.). 7. Fraier Romuli. Caius   (iniţială).

 Lectiones 15-18 quindecim-duodeviginti

Quartum capitulum •  His tori a Brutus şi republica  A d plu s lege nd um

Instituţii şi m entalităţi

 Brutus, prim us consul   A d meltus co mpreh en du m  Rep etivimus una gr am maticam

Pronumele personal, reflexiv, posesiv  NOVA !

Adjectivul. Com paraţia neregulată. Substantivul. Declinarea a V-a. Verbul. Indicativ perfect. Prepo ziţii: ante, pos t, de, sine. Omnes exercendo didicerunt 

•  M yth olog ica • Ad plur a testandum

• Pagina mea

QuartumcapitulumH isto ria B

r u t u s

ş i

R

e p u b l i c a

Eutropius, în  Breviar d e la în tem eierea Ro me i,  narează episodul din 509 a.Chr. a revoltei nobilimii romane, în fruntea căreia s-au aflat Lucius Iunius Brutus şi Lucius Tarquinius Collatinus. Pretextul l-a constit uit sinuciderea Lucre ţiei*, soţia lui Co l latinus, un model femin in de virtute. Comandantu l gărzii regale de cavaleri ( Celeres ) a obţinut acordul sena tului şi al adunării  poporului, co nvin gând poporul de ne ce sitatea expulzării rege  B r e v i a r i u m ah bUr be c o n di t a ** lui Tarquinius Superbus. Se aleg doi consuli: Brutus şi Collatinus; se recurge la „colegialitate" — relatează Eutropius — , pen tru a se evita orice tentaţie a puterii şi, pentru a împ ied ica orice abuz din partea consulilor prin durata prea mare a puterii (per diuturnitatem potestatis), magistraţii sunt în funcţie un singur an. Puterea legală ( pote st as ) se transferă astfel unor magistraţi (magistratus, -us), iar atribuţiile religioase sunt prelu ate d e un rex sacrorum,  prezidat de un  po nti fe x ma ximus,  după cum ne informează Titus Livius. Lui Tarquinius Superbus îi vine în ajutor, în 507 a.Chr., regele tuscilor (etruscilor), Porsenna, originar din Clusium. Acesta încearcă să cucerească cetatea şi să reinstaureze regalitatea. Impresionat însă dc vitejia romană a lui Horatius Cocles, Cloelia sau Mucius Scaevola, se pa rc că ar fi renunţat la plan urile sale. O altă tradiţie însă susţine că Roma ar fi trecut, după moartea lui Brutus, sub protectoratul lui Porsenna (498 a.Chr.). începând cu această perioadă, Roma se defineşte clar ca civitas. Patricienii (patres)  constituie la Rom a o forţă politică şi econ om ică. înco njuraţi dc susţinători, clienţi (clientes), aceşti mari proprietari funciari crescători de vite îşi sporesc  privileg iile. Erau singu rii care aveau dreptul de a lua auspiciile, de a interpreta direct voinţa zeilor, fără ajutoru l preoţilor, şi acest fapt le-a asigurat monopolul m agistraturilor. Contradicţiile dintre interesele cultivatorilor de pământ şi ale meşteşugarilor ( plebe s, pleb s) şi cele ale patricienilor se adâncesc tot mai mult. „Republica — patriciană, oligarhică, conservatoare — se consolida atât pe plan politic, cât şi pe plan mental.“*** Legea celor XII table (Lex duodecim tabu larum)  constituie premisa instituirii legalităţii repub licane şi unicul izvor al dreptului public şi privat (rămas în vig oare până în epoca lui Iustinian, în secolul al VI-lea p.Chr.). * vezi şi pp. 63-64. ** Eutropius, Breviar de la întemeierea Romei, ed. îngrijită de Gh. I. Şerban, Istros, Brăila, 1997.

Legea con sem na deosebirea dintre bogaţi ( assidui) şi săraci (proletarii),  ocrotea pro prietatea privată şi manifesta grijă pen tru credito r în vedere a recuperării sumelor împrum utate, iar în relaţiile de familie con sfinţea autoritate a aproape nelim itată a tatălui  pate r fa m il ia s,  e xe rcita tă asupra soţiei, copiilor, sclavilor.

 A d plus legendum  p e n tru a cit i m ai m ult

In

s t it u ţ ii

r e pu b l ic a n e

Cicero exp lică semnificaţia termen ului res publica   astfel: est res publica res popu li „Treburile publice sunt treburile poporului" (Rep.,   I, 25, 39). Republica romană este, aşadar, o orga niz are jurid ică în care cetăţenii (populus Rom anus) îşi exercită pe d eplin drepturile. Formula Senatus populusque Romanus  (abreviat S . P . Q . R . ) op erayăîn sod itn cţ elară între popor şi senat (vezi etimonul cuvântului senatus < senex,  se nis ”bătrân"); această individua lizare (se na t şi popor) indică impo rtanţa mai mare a senatulu i, un corp unitar învestit cu auctoritas,   faţă de popor, divizat în comiţii (comitia centuriata). Fu ncţion are a senatului, atribuţiile şi puterile sale pun în evid enţă înclinaţia romanilor spre respectar ea for m elo r şi a tradiţiilor.  Nu se în trunea de cât co nvoc at de un magistrat superior, nu ofe rea decât propuneri (sententias dicere)   care sc concretizau în senatus consulta   (abreviat S.C.).  Poporul era cel care emitea legi (leges).  Treptat, deciziile senatului vor deveni hotărâri cu putere normativă (decrete), deşi, de multe ori, aceste h otărâri au fost blocate dc comiţii şi dc tribunii plebei. Atrib uţiile sena torilor erau relig ioas e (vegheau la respectarea tra diţiilor religioase), fin an cia re (administrau tezaurul public, aerarium Saturni  „vistieria lui Saturnus",  pământul public, ager publicus,  şi erau autorizaţi să fixeze cota de impozit, tributum)  şi de politică externă şi milita ră. Poporul, de exemplu, vota doar declanşarea unui război, în schimb la încheierea unui tratat de pace era necesară hotărârea (iussum)   senatului, deopotrivă cu cea a  poporului. Senatul se ocupa, dc asemenea, de recrutarea soldaţilor (dilectus),  de plata soldelor şi de lăsarea la vatră. Avea şi atrib uţii jur id ic e: se pronunţa în procese politice şi religioase (conspiraţii, revolte ale sclavilor, instigări religioase).

 B ru tu s, p r im u s c o n su l opilius Rom anu s Tarquinium Superbum expulit. Post  tribunicias procellas et certamina plebei cum  patr ib us I un ius Bru tu s p ri m us fa sce s habuit. Vir acer, vin de x libe rtatis et custo s reip ublica e fui t.  Brutus nu mer um patr um co nscr iptorum ex plevi t et  equestres in senatum accepit. Novus senatus concordiam civitatis creavit et plebem patribus iunxit.  Br utus vero non solum rempublicam se rvav it, se d  etiam egregium virtutis exemplum praebuit.

P

(După T i t

us

Li v i u s )

B  r

u t u s

 V O C A B U L A

s.m. -   p o p o r T a r q u i n i u s , - i i , s.m. -   T a r q u i n i u s s u p e r b u s , -a , - u m adj.  - t ru f a ş

 p o p u l u s , -i

S u p e r b u s - c o g n o m e n u l lu i T a r q u in i u s tribuniciu s, -a, -um

adj.  -

t r ib u n i c ia n , d e t ri b u n

(al plebei)

s.f.  - f u r t u n ă , a g i ta ţi e c e r t a m e n , - i n i s s.n.  - l u p t ă , r i v a l it a t e h a b e o , - e r e , h a b u i v.t. - a a v e a , a d e ţi n e a c e r , a c r i s , a c r e adj. -   e n e r g i c , a p r i g v i n d e x , - i c i s adj.  - g a r a n t , a p ă r ăt o r l i b e r t a s - a t is s.f   - l ib e r t a te c u s t o s , -o d i s s.m.  - p ă z i t o r , a p ă r ăt o r r e s p u b l i c a , r e i p u b l i c a e s.f. -   r e p u b l ic ă , s t a t n u m e r u s , -i s.m.  - n u m ă r

 p r o c e l l a , - a c

 p a t r e s c o n s c r i p t i - s e n a t o r i

expleo, -ere, -plevi v.t. - a completa equester, equestris, -e adj. - de cavaler senatus, -us s . m . - senat novus, -a, -um adj. - nou concordia, -ae  s.f. -   armonie, înţelegere civitas, -atis  s.f. - cetate, stat iungo, -ere, iunxi v.t. -  a uni, a alătura vero conj. -  însă, dar solum adv. - numai non solum..., sed etiam - nu numai..., dar chiar  egregius, -a, -um adj. - deosebit, admirabil virtus, -utis  s.f. - bărbăţie, virtute exemplum, -i s . n . - model, exemplu  praebeo, -ere, praebui v.t. - a oferi

 A d melius comprehendam  p e n t r u a î n ţe l e g e m a i b i n e 1. Citiţi textul lati nesc  Brutus, prim us consul   şi identificaţi următoarele: • timpul desfăşurării evenimentelor; • frământările sociale;

• trăsătura de caracter dominantă a acestuia; • Brutus, sim bol al unei valori- che ie a cetăţii republicane ; • dem oc ratizarea vieţii politice. 2.  Com pletaţi d atele oferite de text, utilizând: a)   sursele din manual (vezi  H is to ria ); b)  orice istorie, capitolul  R epublica; c) textul latinesc (miniproiect, rubrica  A d alite r disce ndum ) inform aţiile de mai jos: Plebea, exclusă de la putere, se retrage din Roma pe Muntele Sacru, sub protecţia zeiţei Ceres, patroa na plebei. Spiritele agitate s-au calm at după ce s-a creat instituţia tribunatului ( tribunatus ), un colegiu de doi tribuni ai plebei ( tribuni plebei)  cu drept de veto,  apăraţi de lex sacrata, ce le asigura inviolabilitatea. Prin puterea tribuniciană ( tribunicia  potestas),  tribunii plebei deveneau sacrosanţi, având dreptul de a-i scoate în afara legii (prin rostirea formulei Sacer esto!   „Să fie b lestem at!11)  pe cei abuz ivi, cărora li se confisca averea. învestiţi cu imperium   (ca şi consulii), puteau să se apere energic contra abuzurilor patricienilor.

d)

Pa

t r ic ia n

P  l

ebeu

3. Realizaţi un scurt portret: M arcus Iunius Brutus. a)   Ce indicii oferă porecla „nătângul"? b )   Obs erva ţi imaginea în bronz (Rom a, Palatul Co nserv atorilor ) de la p. 56 din perspectiva trăsăturilor de caracter ale lui Brutus. 4. Incrim inaţi d uplicita tea lui Brutus, sau o apăraţi? Fo rmulaţi câte va  puncte de ve dere. Actualizaţi! 5. a) Desc operiţi în text termen ii latineşti referitori la instituţiile republicii: • a avea fascii • senatori • senat • plebe • cavaleri b) Accesul la magistratura supremă presupunea obligativitatea  parcurgerii celo rlalte funcţii, astfe l ierarhizate: • Com ple taţi num ele magistraturilor, având ca model num ele magistraţilor. • în ce dom enii se mai păstrează azi denum irile vec hilor magistraţi/magistraturi?

6. Magistraturile de mai sus se constituie în cursus honorum   „trepte ale onorurilor", neremunerate; cele de mai sus se numesc ordinarii  „obişnuite". Existau şi extraordinarii „neobişnuite", cum este dictatura.  Verbul dicto, -are, înseamnă „a dicta, a porunci". Există legătură sem antică într e verb şi instituţia „d ictatu rii"? Explicaţi! 7. Atributele unui rex (dux, iudex, pontifex maximus)  au fost preluate de consuli. teh an  po testatem b D u o c o n s u l e s: teh an imperium b duces e indices rant erempublicam r a n t administrabant aerarium ministrabant  p rif   m teu an  fo edera b

• Ce pre rog ativ e ale cons ulilor identificaţi în propoziţiile / fraz ele din exerciţiul 7? 8.  In signia   „însemnele" regale sunt adoptate, cu unele modificări, şi de consuli. Com paraţi şi conchidcţi: Scaun

CORONA AUREA SCEPTRUM  SELLA CURULIS  TOGA PURPUREA

 d u o d e c i m

c u r u l

SELLA CURULIS  TOGA PRAETEXTA

l i c t o r es cum f a s c i b u s

9. Un fap t ad mirabil: cetăţeanul era implicat permanent în viaţa cetăţii. Convocat pentru recensământ, recrutare, alegeri, adoptarea de legi, participant activ la jocuri, spectacole, triumfuri, funeralii şi proces e, cetăţeanul rom an îşi forma un sistem spec ific de valori şi atitudini*. Ce drepturi civile recunoaşteţi în sintagmele: • ius habendi tria nomina (praenomen, nomen gentilicium, cognomen) • ius conubii (cu implicaţiile coresp unzătoare şi drept la succesiu ne) • ius com mercii  (drept de proprietate; drept de a vinde, de a cumpăra, de a încheia un testament, de a apărea ca martor). Dintre d rep turile politice, recun oaşteţi: • ius suffragii, • ius honorum   (conform acelui cursus honorum), • ius militiae (legiones   erau formate din cives Romani), • ius provocationis ad populum (dacă un cetăţean era pedepsit de un magistrat, putea face apel la adu nar ea poporului pentru a fi jude cat; p rocesele politice şi religioase aveau loc numai la Roma). 10. în ce măsură mesajul transmis de textul de mai jos mai are ecou în sufletul omului contemporan? „LIBERTATEA. Un ul dintre darurile cele m ai de preţpe care cerul le-a dăruit oamenilor; cu ea nu pot fi asem uite nici bog ăţiile pe care le ascund pământul şi m area; pentru ca, ca şi pen tru cin ste , poţi şi trebuie să-ţi dai viaţa; iar pierderea ei e cel mai mare rău ce (M i g u e l d e C e r v a n t e s , Don Quijote) ţi se poate în tâm pla ."

 EPETIVIMUS UNA GRAMMATICAM 

 R AM

R E P E T A T

Î M P R E U N Ă

GR A M A T I C A

P r o n u m e l e p e r s o n a l , r e f l e x i v , p o s e s i v ş i a d j e c t i v u l p o s e s i v (v e z i t a b e l u l DE LA P. 124)

1. Identificaţi pro nu m ele din exemplele de mai jos: a)  Ego Cornelia sum, tu Corneliu s es.  b)  M ihi, non tibi mater bona verba dixit. c)Ill e est accusator mei. d)  Me, non te Lucius congnoscit. e)  Lu cretia, uxor Collatini, se occidet. f)  Amore m su i sa pie ns non mo nstra t. g) Sibi malum facit. h)  Nos ca ntavimus, vos scripsistis. i) Tu, Lucili, mi fili, veni!  j) Vos, amici, boni estis! k) Vobiscum mei amici venerunt. l)  N obis m agis te r fabula s dixit. m) Cave metum tui!  (Păzeşte-te de frica de tine!) n)  H ostes fu gerunt, nostri vicerunt. o) Parentes vestri nostros cognoscunt.  p)  In nostris villis multae statu ae erant. r) Pu eri sui cantabant, mei scribebant. s)  M ate r su a pulc herr im a est, mea sa pienlissima est. t) Villa meorum magna erat. 2.

V i l

l a

r u s t ic a

Completaţi spaţiile libere cu a) pronumele şi b) adjectivele pronom inale recapitulate: a.  p . a te r videt   p ..o h n eem vd (lct  u )d  isrta  i .n o em (lc o i u )d  rta is.h  p .o h n em vd  o (lct  u )d  isrta  i  iin horto.  p h o n vd  o (lct  u )d  isrta m  i    ii  p   o

 b. .mater narratd  .n is)e(ca

.r  a em   (feles).. trn de

c.

audaces,  pu lchra e, laeti, laetiores,

...................... ...................... ...................... ......................

NO VANOŢIUNINOI ADJECTIVUL

..................... ..................... ..................... .....................

auda ciores sunt.  pulc herr im ae erant, laetissim ae estis. tristiores sumus.

C O M P A R A Ţ I A N E R E G U L A T Ă A U N O R A D JE C T I VE : Superlativ

Pozitiv

Comparativ

1

bonus (3)

melior, melius

2

malus (3)

peior, peius

3

magnus (3)

maior, maius

 

maximus (3)

minor , minus

 

minimus (3)

4

 parvus (3)

5

 

multi, -ae, -a

plures, plura

 

optimus (3) pessimus (3)

 

plurimi, -ae, -a

1. Aflaţi sensul adjec tivelor ner egu late de mai sus, ape lând la cuvinte româneşti de origine latină: a)   Tu eşti prea bun pentru mine.  b)   S-au am eliorat cond iţiile de trai în Deltă. c) Condiţii op time de viaţă nu există pretutind eni în R om ânia. 2. a) Peiorativele sunt termeni cu valoare negativă,  b) Să n-ai de-a face cu pesimiştii! 3. a) Tatăl lui este majordom.  b) Temperaturile maxime au atins 42° C. 4. a) Eu sunt minor, dar tu eşti major (i consonantic din latină —> j).  b)   Şapte minus patru fac trei. c) Temperaturile minime au ajuns la -25° C. 5. a) Sun t m ulţi ca tine.  b)   La plural să tot numeri. c) Pluripartit şi pluricelular au acelaşi prefixoid.

NOVANOŢIUNINOI SUBSTANTIVUL

D E C L I N A R E A A V -A 1.Substantivele de declinarea a V-a sunt de genul feminin, cu excepţia cuvântului  d ie s, -e i „zi“ şi a compusului său m eri die s, -e i „amiază“, care sunt de genul masculin. Când semnifică o zi anumită,  d ie s este de genul feminin (dies  c o n sti tu ta „zi stabilită“,  d ie s c e rta „zi sigură“). r e g ul a

r e g ul a

3. Forma de genitiv este - e i ; ex.:  re s, rei, d ie s, - e i, -e i (desinenţa -i este precedată înto tde au na de vocala

r e g ul a

 f a c ie s ,

2. Vocala tem atic ă specifică de clinării a V-a este e

4. La singular, se semnalează form a de dativ singular, ca re urm eaz ă modelul declinărilor a III-a şi a IV-a (-i adăugat la temă). r e g u l a

Facies pu eri tristis erat. (pentru numărul  Line am en tum pulc hru m fa c ie i inspicieba t. singular) Faciei tuae gaudium da!  La etam fa cie m puellae video.  Dies, clar e es!

 E x

e m p l a :

5. La numărul plural, se aplică la genitiv regula declinărilor I sau a Il-a, - rum la temă; la dativ şi ablativ plural, modelul declinării a III-a, - ibus , căreia i se schimbă vocala tematică -ebus. r e g u l a

Facies puellarum laetae sunt. (pentru numărul  M ihi clar ita s dier um placet.  plural) Faciebus vestris gaudium date. Tristes fa cie s pue llarum videbamus.  Dies, clari este!

 E x

 NOTA BENE!

e m p l a :

NOVANOŢIUNINOI

Cuvinte de declinarea a V - a m o ş te n i t e î n r o m â n ă :

 glacies > glacia > gheaţă  facies > facia > faţă

INDICATIV PER FECT r e g ul a

-i,

VERBUL

DE BAZĂ: tema de perfect şi desinenţele / terminaţiile

-isti, -it, -imus, -istis, -erunt (-ere).

Etape preliminare: 1. amo, are, -avi • formele din d icţionar ale verbului 2.  amavi • se preia a treia formă; 3.  amav • se elimină desinenţa de pers. I sg. -i pentru a obţine tem a perfectului 4.  amav-isti • se adaugă desinenţele (terminaţiile) alătu ratelm ad eprfct

 amav-it  amav-imus  amav-istis  amav-erunt/ere  E x

e m p l a :

Pueri cantaverunt. Vos tarde venistis.  Nos be ne laboravimu s. Parentes n obiscum venere.

 Nos tro s host es conspexerunt. Vos in ho rto fu istis . Tu in s ilva fui sti. Puella plurima scripsit. Tu meam dolorem consolando levavisti.

Omnes exercendo didicerunt  t o ţi a u î n v ă ţa t e x e r s â n d   1. Completaţi cuvintele de mai jos: glacies, -ei „gheaţă”, acies, -ei „linie de bătaie, câmp de luptă” şi verbele la indicativ perfect: video, -ere, vidi, duco, -ere, duxi: cado, -ere, cecidi. • Per g laci _

is

 vid _ _

(per + Ac.).

Sine gla ci _ vinum bibam.

(sine + Ab l.).

Post prim am aci _ _ non secunda acies erat.

(post  + Ac.).

Caesar copias in aci _ _ dux...

(in + Ac.).

Plures Romani in aci _ cecid...

(in + A bl.).

2. An alizaţi ver bele la indicativ perfect din  Exem pla,   p. 61. 3. Adăugaţi v erbe la indicativ perfect, la per soanele şi numerele  po trivite ca sens în propoziţiile: •  M ate r mea in horto h e r i .......................... (esse). • Pater meus in forum h e r i .......................... (venire). • Sorores meae litteras .......................... (scribere).

Mucius

S  c

a ev o l a

• Vos sempe r ad m e .......................... (venire). • Tu bene .......................... (facere ). 4.

Vă propunem un joc de roluri. Se vor puncta: • Pronunţia • Intonaţia • Gesticulaţia • Costumaţia

(Minisceneta se poate prezenta şi la sesiunea de comunicări a elevilor.) Titulum:

Scaevola, exemplum fortitudinis

Ma g i s t r a : Dicite , discipuli, illustrium virorum nomina. Qu in t u s  (Q u in t a ): Cognosco Muc ium Scae volam et sua illustria verba quae (pe care),  post ca ptum suum , Po rsen na e dixit. Se x t u s :  Eg o scio sua dicta: „R om an us civis sum . Te, Porsenn am , occidere v o lu i" 

(am vrut). Se pt im iu s : Quare (de ce) Porsennam occidere voluit  (a vrut)? O c t a v i a :  Rex Pors enna Etrus cu s erat. Re gn um Ro mae optabat. Ma g is t r a : Quid  (ce)  Muc ius aget? D e c i m u s : Sin e me tu dextram suam in foc ulu m inicit et ideo ma nus sua arsit. M a g is t r a : Se d Porsenna? Attonitus fortitu dine iuvenis, quid dixit? Sextus (Sextia):  Nunc, iure belli, libe rum te hinc d im itto . C o r n e l i a : „ Non centum se d tre centi princip es iuventutis Rom anae ve nien t ut te occidant", respondit Mucius. D e c i m u s : Timore, Porsenna Rom am ire permisit. S e p t im iu s :  Id circo (de aceea) suum cognomen Scaevola... Sua dextra arsit. O c t a v i a : Sca evola verus vir fu it ! ... Ubi sunt qui ante nos in mundo fuere? Q u in t u s : M uciu s lib ertatem Rom ae plu rim um amavit. O c t a v i a : Fortitudo (tărie de caracter) sua mirabilis fu it...

M a g is t r a :  N  o s lectionem finivim us. Vobis gratias ago. Valde ben e! Om nes decem accipitis.

 M y th o lo g ica  banchet sacru. Urmau câteva 1.  P a g a n a l i a erau sărbători religioase ro zile de sărbători par mane care se desfăşurau în ianuarie, pentru ticulare, în care în fiecare a se stim ula în co lţirea grâului. casă i se jertfea zeului un  N um ele lor pro vin e de la  pagi,   satele  purcel şi se ofereau mici romane re organizate d e Servius Tullius. Cu daruri (mâncare, lumâ ocazia ace stor s ărbători, toţi locuitorii nări de ceară, păpuşi din satelor ofereau monede, diferite după vârs aluat sau argilă). Gazda tă, sex, utilizate la recensământul populaţiei. le dăruia inv itaţilor mici Asemănătoare cu Paganaliile erau Semen cadouri. tivae (feriae ), sărbători ale semănatului, de Ca şi sărbătorile gre dicate zeiţelor Ceres şi Tellus (divinitate ro mană arh aică a fertilităţii p ământulu i, care ceşti Cronia (în cins tea lui Cronos), în reg lem enta activităţile agricole). C timpul acestor zile se in2. C e r e a l i a (19 aprilie) erau sărbători de versau rolurile între stăpâni şi sclavi, fapt dicate zeiţei Ceres. Iniţial, Ceres era o imposibil în restul anului: sclavii erau serviţi divinitate italică a vegetaţiei, identificată în la masă de stăpâni, iar stăpânii ( servi do scurt timp cu D eme ter. Cu ltul zeiţei a fost mini)   se îmbrăcau în sclavi. introdus la Roma după ce au fost consultate Caracterul de farsă s-a menţinut până as Cărţile Sibiline, pen tru a alunga foam ea ce tăzi în sărbătorile carnavalului. am eninţa R oma, pe c ând era atacată de Sărbătorile Crăciunului şi ale Anului Nou regele etrusc Porsenna. au preluat o serie de elem ente şi le-au men Deo arece îi ocro tea pe plebei, după cum ţinu t până astăzi. spune Titus Livius, în timp edilii plebei vor organiza l udi cereales   (jocuri în cinstea zeiţei Ceres cu sp ectaco le de circ, iar mai  A d aliter testandum târziu şi spectacole de teatru). Cu ocazia acestor sărbători, exista un obicei ciudat şi  p en tru a testa alt fel crud: de coada un or vulpi, se legau torţe aprinse, apoi erau lăsate pe câmp să alerge, M in ipr o i e c t  pentru a se favoriza renaşterea vegetaţiei.

S a c r a  a g r a r i a

 e r e s

3.

S a t u r n a l i a (17-23 decembrie). Saturna

liile erau sărbători rom ane de origine rustică, instituite, după opinia lui Titus Livius, în 497, cu ocazia inaugurării templului Iui Saturnus.

empore ultimi Etrusci regis, Tar quinius iunior, n obilissim am fem ina m  Lucretiam, uxorem Collatini, violavit. Lu cre tia de iniuria marito e t pa tri et amicis questa

T 

 Brutus populu m co nc ita vit et Tarquinio imperium ademit. Rex cum uxore et liberis suis fugit.  Hinc, pro uno rege, duo consules, L. Iun ius Br utus et Tarquinius Collatin us, fu ere.

(Text latin adaptat după  Br eviarium ab Urbe co ndita DE Eu t r o piu s )

Câteva propuneri pentru distribuirea sarcinilor de lucru: 1. Fişe de personaje: Tarquinius Superbus, Lucretia, Brutus, Tarquinius Collatinus. 2. Circum stanţe istorico-lege ndare — identificate în textul p ropus. 3. Povestea ( fabula ) Lucretiei — justificare poetică a faptului istoric (căderea monarhiei) (rezumare; completare în română: vezi Titus Livius,  De la întemeierea Rome i,   vol. I; Eutropius,  Bre viar de la întem eierea Rom ei,   Montanelli,  Roma, o isto rie inedită,  p. 39). 4 . Traducerea textului de mai sus în româneşte şi prezentarea ideilor principale. 5. Valorificarea elementelor de gra ma tică de curând studiate: rolul perfec tului într-o naraţiune. 6. Dramatizarea. Conceperea unui scurt scenariu, în română, în registru grav. 7. Mitul ultimului Tarquinius există şi în drama The Rape o f Lu cretia  de Ronald Duncan şi transpusă mu zical de Benjamin B ritten. Com paraţi cu originalu l latin!

 a g i n a  m e a

 P

 Hodie melior, perspicacior sum

Istorioare cu tâlc: 1. De team ă să nu aib ă soarta tatălui şi a fratelui său, asasinaţi din ordinul regelui Tarquinius, Brutus simulavit modestiam, stultitiam aut industriam?  (cheia răspunsului se află şi în cognomen!) 2. Tânărul Brutus a fost trimis la templul lui Apollo din Delphi, împreună cu fiul regelui. Oracolul a prezis tine rilo r că supremaţia în Ro ma o va deţine ace la care cel dintâi îşi va săruta la întoarcere mama: imperium summum Romae habebit, qui primus, o iuvenes, osculum matri tulerit   (vezi fe ro ). Ce a sărutat la întoarcere Brutus? matrem suam magnae virtutis

terram, matrem omnium  Ro man orum

 Iunonem , matrem omnium

3. a) D ezvoltaţi ideea form ulată de G oethe (în  Dicht un g und Wahrheit,  12).  Je fr e ie r m an ist, des to freier will man sein   „Cu cât suntem mai liberi, cu atât vrem să fim mai liberi".  b) Explicaţi, com parând , termenul libertate în accepţia conte mporanilor lui Brutus şi în acce pţia v oast ră. C onch ideţi, ref erin du-vă la schimbările de m entali tate şi cauzele acestora! (C orela ţi inform aţiile, apelând şi la citatu l de la p. 58.) c) Red actaţi „m inies eul sincerităţii" cu tema: „Ce fac cu propr ia-m i libertate? " (sau discutaţi pe tem a ac easta la ora de consiliere).

 Lectiones 19-22 uundeviginti-undeviginti et duo

Quintum capitulum  Historia R  ă z b o a i e l e P u n i c e

 A d plus legendum  R

A  p u d  C a n n a • A d melius comprehendum o m a n i

s

 NOVA!

Pronumele demonstrativ (prezentare generală) hic, ille

 Verbul. Participiul prezent Omnes, cottidie exercentes, discent.

•

•Mythologica: Horae, Gratiae, Musae, Furiae •A d aliter testandum •Pagina mea

 H is to r ia

R

ă z b o a i e l e

p u n i c e

În a doua jum ătate a secolului al IlI-lea a. Chr., Roma intră, pentru o sută optsprezece ani, în conflict cu re numita cetate Carthagina, o puternică „thalassocraţie“ (putere maritimă) în Mediterana occidentală, ce-şi înfipsese deja un pinten în Sicilia stârnind mari nemulţumiri în rîndurile oraşelor greceşti din M agna Graecia şi ale italicilor. Rom anii au înţeles preabine, în timpul prim ului război punic (264-241 a.Chr.), că duşmanul trebuie învins cu propriile lui arme. Şi-au construit, aşadar, o flotă nouă, dar drumul spre victorie va fi lung şi anevoios.

CORABIE ROMANA 

Deşi pierde Sicilia, clanul Barca din Carthagina caută o nouă piaţă de desfacere, în Hispania. Aşa apare pe hartă Nova Carthago. Şi romanii acţionează: şi-au instituit pro  tectoratul în Marea Adriatic ă (înfrângându-i  pe illyri), i-au învins pe năvălitorii galii, care atacaseră Gallia Cisalpină şi şi-au asigurat  pacea cu punii, stab ilind o graniţă naturală (Ebrul). Un fapt neprevăzut a scăpat calculelor de cucerire romană: voinţa lui Hannibal, izvorâtă dintr-o ură viscerală, în faţa căreia întreaga Romă intră în criză. Războiul cu Hannibal, „cel de-al doilea război punic“ (218-201 a.Chr.), a fost provocat cu bună C a p u a , n o d r u t i e r s p r e It a l i a d e s u d ştiinţă de generalul carthaginez prin violarea tratatului de pace. Romanii, aflaţi în război cu gallii, sunt luaţi pe nepregătite, în 217, de armata lui

trecătoarca numită azi Petit-Saint-Bernard. Consulul C. Flaminius îl aştepta la Arretium (Arezzo), dar armata sa e atacată lîngă lacul Trasimenus şi zdrobită. Drumul spre Roma era liber, declară succint Pierre Grimal*, şi totuşi Hannibal evită să atace Roma. Se-ndreaptă spre sud, în speranţa unor coaliţii cu populaţiile locale: greşeală fatală. Arm ata rom ană se reface şi tactica de tergiversare a lui Fa bius ar fi putut da roade. Însă C. Terentius Varro, unul dintre consuli, fire ambiţioasă, înfrun tă în 216 arm ata lui Hannibal. înfrângerea rom anilor de la Can nae a constituit „un dezastru fără precedent", care a convins tot sudul Italiei să treacă de partea învingătorilor. Romanii şi-au reunit însă forţele şi au cucerit oraşul rebel Capua, iar în Hispania Publius Cornelius Scipio — pentru a-şi răzbuna tatăl şi unchiul ucişi de pun i — a cucerit Nova Carthago, nereuşind însă să-l împiedice pe Hasdrubal, fratele mai tânăr al lui Hannibal, să treacă Pirineii. Roma era prinsă ca-ntr-un cleşte de cei doi fraţi.  Numai un mirac ol a salvat Roma şi curajul unor com andanţi romani ca re l-au învins  pe Hasdrubal înain te de a-şi uni armata cu cea a fratelui său. Trupul acestuia, aruncat în tabăra lui Hannibal — un adevărat mesaj funebru — îl demoralizează pe general. Evenimentele s-au derulat în favoarea Romei. Scipio are o iniţiativă îndrăzneaţă. Mută câmpul de luptă în Africa, lângă Utica. Pentru a-şi salva patria, Hannibal se întoarce acasă, însă este înfrânt la Zama, în 202 a.Chr. Roma, stăpână a întregii peninsule prin ruinarea „imperiului" carthaginez, îşi sporeşte nu numai prestigiul în lumea m editeraneană, dar este atrasă tot mai m ult de jafuri şi noi cuceriri. Al treilea război punic (149-146 a.Chr.) se încheie în mod simbolic cu distrugerea  până la temelii a străvechii cetăţi Carthago de către Scipio Aemilianus (al doilea Africanus) şi, totodată, cu pus tiirea Corintului, ultimul bastion al rezistenţei greceşti.

 A d plus legendum  pentr u a citi m ai m ult

HANNIBAL

P. CORNELIUS SCIPIO AFRICANUS

MAIOR  Geniu politic şi militar cartaginez; - a provocat izbucnirea celui de-al II-lea război punic, cucerind Saguntum  din His rfm P  pania; -7ă1o9ţitnace.5I,v"url„B s-;insC ăt,G dî 76  z-3  ţ   ,  A  p  H  G C   u      G  b  p ler a zim C dkm E şM *VPC    , , p  b r  j ,iuţgzievnllcaaec;o  A tt )dbm ăîorş u,-r  (R gA âţfPR T ,   p dţizat c.slvU îIC entrhgă,m

Geniu politic şi militar roman, care s-a re marcat în bătăliile de lîngă Ticino şi de la Cannae ; declanşează un război în Hispania şi cucereşte oraşul-port Cartagina Nouă (Carthago Nova ); îl înfrânge pe Hannibal

în Africa, la Zama,  în 202 a.Chr.; primeşte cognomenul AFRIC ANUS,  fiind cunoscut ca Scipio Africanul. R Co r n e l i u s c a n u s

Sc

i pi o

A e m il

ia n u s A f r i-

M i n o r   distruge Carthagina în al

III-lea război punic (146 a.Chr.). în urma cuceririi cetăţii  Num an tia   din Hispania (133 a.Chr.), primeşte supranumele  Nu mantinus, fiind cunoscut apoi sub numele de Scipio Numanţianul. • Marcus Porcius Cato, supranumit cel Bă trân sau Cenzorul, renumit pentru severitea şi austeritatea moravurilor, contem  poran cu Scipio Maior, îşi încheia fiecare discurs în senat astfel: Carthago delenda est   „Carthagina trebuie distrusă". De ce Cato formula acest insistent apel către senat?

• Refaceţi pe hartă traseul lui Hannibal din timpul celui de -al II-lea război punic. Tr a s e u l

l ui

Ha n n i b a l

 R o m a n i a p u d C a n n a s ann ibal in Ap uliam pervenit. L ucius Aem ilius Paulus et C. Terentius Varro con sule s a pu d Canna s castra  posu eru nt. Ib i m axim a clade s Rom anoru m fu it.  L. A em iliu s P aulu s ipse, in p rim a acie pugnans, gra vi vulnere cecidit.  Len tu lus, tr ib unus militum , viden s co nsu le m se de ntem saxo cruo re plenu m, dixit: „Aemili, cape hunc equum et effuge!" 

H

 A d ea ve rb a consul tribun o resp ond et: „Abi, nuntia  publice P atr ib us Urbem mu niant. "

(După Tit u s Livius ) So

l d a t roman

luptând

 V O C A B U L A

Cannae, -arum  s . f p l.  — Cannae Apulia, -ae  s.f.  — Apulia (ţinut in sud-estul  It ali ei)

 parvenio, -ire, -veni v .i.  — a ajunge apud (+  A c . )  — lângă, la castra, -orum  s.n. p l.  — tabără militară  pono, -ere, posui v.t. — a pune, a aşeza ibi  adv.   — acolo clades, -is  s.f .  — înfrângere, dezastru ipse, ipsa, ipsum  pro n .  — însuşi  pugno, -are, -avi v i.. — a lupta acies, -ei  s.f.  — linie de luptă  pugnans, -ntis  p a rt. prez.  — luptând  gravis, -e  adj.  — grav cado, -ere, cecidi v. i. — a cădea tribunus militum  s. m .   — tribun militar  videns, -ntis p a rt. prez.   — văzând 

s e d e n s , - n t i s  part.

prez.  — c a r e şe d e a , şe z â n d 

s.n.  — s t â n c ă c r u o r , - o r i s s.m.  — s â n g e ( v ă r s a t d i n t r - o r a n ă )  p l e n u s , - a , - u m  adj.  — p l i n ( d e ) d i c o , - e r e , d i x i v.t.  — a z i c e saxu m , -i

capio, -ere, cepi

v.t.  —

a lu a

h i c , h a e c , h o c  pron.  — a c e s t a

s.m. — c a l e f f u g i o , - e r e , - f u g i v .i. şi v.t.  — a f u g i ( d e ) i s , e a , i d  pron .  — a c e s t a equ us, -i

v e r b u m , -i s.n.  — v o rb ă respondeo, -ere, respondi abeo, -ire, -i(v)i

v.t.  —

a răsp u n d e

v .i.  — a p l e c a ( a b + e o , -i r e )

n u n t i o , - a r e , - a v i v.t. — a d a d e v e s t e  p u b l i c e  adv.  — p u b l i c , o f i c i a l

— Roma - i v i v.t.  — a î n t ă r i ,

U r b s , U r b i s s.f. m un io, -ire,

a a p ăra

 A d melius comprehendam  p e n t r u a î n ţe l e g e ma i b i n e 1. A leg eţi in form aţia corectă: • Bătălia de la Cannae, un răsunător succes al lui Hannibal, s-a desfăşurat în: a)  p rim um be llu m Pun icum   (264-241 a.Chr.)

2. Roma este în primejdie de a fi asediată de Hannibal, în 211 a.Chr. Care sunt variantele corecte care ex prim ă iminenţa unui pericol, utilizate în contexte livreşti şi astăzi: a)  H annib al p o st port as!  b)  Hannib al ante porta s! c)  H annib al ad p orta s! 3. a) Fabius Maximus Cunctator va fi singurul comandant care dejoacă planurile lui Hannibal. Cunctator   este un cognom en. De ce credeţi că a primit această poreclă? Sensurile cuvân tului sunt: - şovăielnic, nehotărât; - cel care amâ nă, prudent.  b) Se fac alegeri consulare: C. Terentius Varro, sprijinit de plebei, şi L. Aemilius Paulus, susţinut de patricieni. La plecarea din Roma, Fabius îi atrage lui Aem ilius atenţia asupra dublei primejdii. Colegul cu siguranţă îl va face să sufere mai mult, pentru că pe Hannibal îl va înfrunta  bărbăteşte pe câmpul de luptă, dar Varro po ate să-i dea de furcă oricând. Concetăţenii sunt uneori mai primejdioşi decât duşmanii. Nu întâ m plător se spune: • Concordia civium, murus urbium. • Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă feresc singur. Discutaţi, utilizând aceste puncte de vede re oferite de textul livian şi de formu lările sentenţioase de mai sus. 4. Consulul Varro porneşte atacul fără încuviinţarea lui Aemilius, iar armata romană, înşelată de tactica duşmanului, cade în cursă. Aemilius intră şi el în luptă. Dispozitivul de atac roman în triunghi pătrunde adânc în corpul central al armatei duşmane şi, printr-o manevră de învăluire, carthaginezii prind ca într-un cleşte trupele romane, care se avântaseră cu nesocotinţă în centrul frontului. Consulul Aemilius, grav rănit încă de la începutul luptei (de o piatră aruncată cu praştia), a pornit la atac, în mai mult rânduri, contra lui Hannibal. Starea i se agravează şi, deşi i se propune să se retragă, alege mai degrabă moartea pe câmpul de luptă decât fuga dezono rantă. În schimb, consulul Terentius Varro scapă fugind. • Pierderile romane au fost impresionante: 40.000 de soldaţi ucişi şi 20.000 de soldaţi cap turaţi. Urm ăriţi pe hartă greşelile tactice ale armatei romane! 5. Repovestiţi episodul bătăliei de la Cannae , valorificân d toate sursele de in form aţie existente în manual: • urmăriţi filmul eve nim ente lor; • descrieţi personajele în funcţie de rolul ju ca t în evenimente • form ulaţi câteva aprec ieri finale, concluzii

N O VA.N O I IU N IN O   I PRONUMELE DEMONSTRATIV. Prezentare generală DATIV sg.

GENITIV sg.

m.

f.

hic

haec

hoc:

acesta (de lângă mine)

huius

huic

2. iste

ista

istud:

acesta (de lângă tine)

istius

isti

3. is

ea

id:

acesta (de lângă el)

ei us

ei

illa

illud:

acela

illius

illi

5. ipse

ipsa

ipsum: însuşi

ipsius

ipsi

6. idem

eadem

idem:

eiusdem

eidem

1.

4

NOMINATIV sg. n.

.

ille

acelaşi

La celelalte cazuri, se declină având ca model declinările I şi a Il-a (vezi tabelul dec linării la p. 125). 1. Declinarea pronumelui şi a adjectivului pronominal demonstrativ hic, haec, hoc. a) D. sg. — desinenţa pro nom inală-i se regăseşte întocmai în română, la pronumele interogativ cui,   aşadar, huic, c  — provine din particula de ictică ce   (cf. expresia  Ecce homo!)

 b) G. sg. — desinen ţa prono min ală -ius: huius. c) La celelalte cazuri, modificările intervin din cauza consoanei -c (velară), care mo difică (Ia Ac. sg.) nazala labială -m în nazala dentală -n ; aşadar, hu me > hun c; ham e > hanc. d)  N u există form e de vocativ.  EXEMPL A:

 H u ic

 o m n e s li b r o s d a le !

Hic Maximus et Optimus deus est. Haec bona mea amica fuit. Hoc templum videamus! Templum huius dei magnum est. In hoc templo statua Iunonis est. In hac villa habitamus. Hunc, non hanc vidi. Hoc monumentum exegi (exigo). Hae servae sedulae erant. Hi cives in forum veniunt. Virtus horum nota est. ’ -------------------Pietas harum matronarum magna est. Haec signa mirifica sunt. Hos. non has cognoscimus. Non vae victis, sed vae his!

L a c  în

It a l i a c e n t r a l ă

2. Declinarea pronumelui şi a adjectivului pronominal ille, illa, illud. a) G. sg. — desine nţa pronominală -ius  — > illius D. sg. — desin enţa prono minală -i — > illi b) La celelalte cazuri, există aceeaşi flexiune ca la substantivele de declinările I şi a II-a; la neutru plural, -a  —> illa , la no minativ şi acuzativ.  E x e

:

m p l a  I l l i

Rom am venient.  Illa e in mea ur be habitant.  Il lu d te ct um altum est.  Lib ri huiu s novi, illius veteres sunt.  Il lo te mpore viri au da ce s erant.  Ill i verb a si nce ra dic!  Illos, non illas, la ud ate! Opus illorum optimum, illarum pessimum erat.  In illis silvis Ger man or um plu res fe ra e erant.  Illa ca rmin a p ueri recitant.

VERBUL. A N V U .Ţ IO Pa rticipiul prezent

1. Participiul prezent se formează de la: • tema prez entului + terminaţia -n s   (< sufixul -n t   + desinenţa -s [N. sg.]) şi -ntis (< sufixul -n t   + desinenţa -is   [G. sg.]) pentru conjugările I-a Il-a; • tema prezentului + e  + terminaţia -n s  la N. sg. şi -ntis la G. sg., pentru conjugările a IlI-a şi a IV-a; 2. Se declină ca un adjectiv cu o terminaţie din clasa a Il-a; când ar e valoare verbală, Abl. sg. - e , iar când are valoare de adjectiv, Abl. sg.-i 3. Se traduce prin gerunziul românesc sau ca o subordonată relativă ori circumstanţială.  E  x e m p l a : • Le ntulu s, videns consulem, dixit...

Lentulus, văzându-l pe consul, a zis... • Consulem sedentem in saxo videt. Îl vede pe consul, care şedea (şezând) pe o stâncă. • Tarde venientibus ossa! Celor care vin târziu (la masă) d aţi-le oasele! •  Ro ma ni, in prim a acie pu gnan tes, hostes compellu nt   (îi resping). • Virtus pu gna ntium mirifica. Vitejia celor care luptă este extraordinară. •  R ex Pors en na man um Sc ae vo lae, lente arde ntem , vid et. •  Lentu lu s Aem ilio hic  (aici) sedenti haec verba dicit. • Cum homine intellegenti, ad me venias. • Cum intellegente ad me venias. •  Ex venie ntibus ad te nem inem  (pe nimeni) cognosco. •  A udente s (audeo, -ere = a îndrăzni) fo rtu na iuvat. • Praesenti tempore magnae urbes sunt. 72

Omnes, cottidie exercentes, discent  t o ţi , e x e r s â n d z i l n i c , v o r î n v ă ţa 1.

Completaţi! a)  H _ nc discipulu m m a gtisd ero ct.  H _ nc discip ula mm g e.td  crisa   o  H _ _ disci pulo s

magi ster docet.

H _ _ discipulas

m agisterdocet.  b)  H u _ c disc ip ulo m a g i s t r a H _ _ discipulism r  g n a .tris  

na rrat.

c) L i b r i ju _ _ _ n o v i s u n t .  L ib ri  h _ _ _ _  puer or um no vi erant.  Lib ri h _ _ _ _ puella ru m pulc hri erunt.

d)  In h__ho rto rosae erant.  In h_ _ silva violae erant.  In h_ _ silvis graciles violae erant.

2. Completaţi! • Ill_ _ , non  h _ _ montes ascedemus. • Caesar ex  i l l_ equo descendit. •I l l _ cives in for um descendunt. • Ill_ _ temporibus, mores auster_ _  fu er unt . • Sententiae i l l _ _ _ _ p h i l o s o p h _ _ _ _ optim _ _ erant.

F o r u m

R  o m a n u m

  ( r e c o n s t i t u ir e )

3. Se dă textul:  Ille ty ra nnus Sy racusarum, Hieronym us, cum Hanni ba le so cietatem fe cit.  Bel lo se cu ndo Pun ico exercitus R om an us terra ma riqu e Syr acu sa s oppugnabat.  Ib i il le Archi med es, unicus sp ec ta to r caeli, in ventor ac m achin ato r bellicorum tormentorum habitabat.  M iles Romanu s ignarus fo rte hunc occidit, u tstatim  (îndată ce) Archimedes militi clamavit.  N oli ta nge re circulos meo s!

a) Reţineţi şapte cuvinte care v-au atras atenţia în latină, cu explicaţiile în română! tyrannus, -i s.m. — tiran (în coloniile greceşti) societas, -atis s.f. — alianţă (socius, -ii s.m. „aliat, tovarăş") exercitus, -us s.m. — armată (exerceo, -ere v. „a exersa, a face exerciţii") oppugno, -are v.t. — a asedia (pugno, -are v. „a lupta"; pugna, -ae s.f. „luptă"; pugnus, -i s.m.  „pumn")  b) Încercaţi să traduceţi, utilizând din lista dată mai sus cât mai puţini term eni! c) Identificaţi pronum ele şi adjec tivele d emonstrative din textul dat! A  r h i m e d e

t e r ra m a r i q u e — p e p a m a n t şi p e m a r e t o r m e n t u m , -i  s.n .  — m a şi n ă d e r ă z b o i s p e c t a t o r , - o r i s  s.m .  — o b s e r v a t o r  m a c h i n a t o r , - o r i s  s. m .  — c o n s t r u c t o r ( m a c h i n a , - a e  s . f   — m a şi n ă r i e , m e c a n i s m , c o n s t r u c ţi e )

 b e l l i c u s , - a , - u m  a d j.  — d e r ă z b o i h a b i to , - a r e — a l o c u i c a e l u m , -i  s.n .  — c e r  m i l e s , - i t i s  s.m .  — m i l i t a r , s o l d a t , r ă z b o i n i c

C at apul t ă

i g n a r u s , - a , - u m  adj .  — n e şt i u t o r (rad. gn- i n g n o s c o , - e r e v. „ a c u n o a ş t e ") f o r t e  adv.  — d i n î n t â m p l a r e ( v e z i n e o l o g i s m u l r o m . f o r t u i t ) c l a m o , a r e v. — a s tr ig a z i c â n d (rom. a c l a m a ; a d e - c l a m a ; a r e - c l a m a) n o l i + in f . ( t a n g e r e ) — n u a t in g e ( v e z i n e o l o g i s m u l ro m . t a n g i b i l ) c i r c u l u s , - i  s .m .  — c e r c

4. Traduceţi în latină: M. Claudius Marcellus a asediat Syracusa pe pământ şi pe mare. În acel timp (tempus, -oris),   locuia în cetate (civitas, -alis)  acel om vestit (clarus),  inventator şi constructor de maşinării de război. Un soldat neştiutor calcă (tero, -ere) cercurile marelui matem atician (mathematicus). Ştiinţa (scientia, -ae)  unică a acestuia nu i-a mai (iam)  salvat (servo, -are)  viaţa. 5. Com pletaţi formele verbale, confo rm indicaţiei: • a r d e n t . . . - celui care arde

 __ .- cei care locuiesc • habitant 

 __ .- al celor care locuiesc • habitant  • i n v i t a n t . . . - pe cel care invită • cum habitant... -  împreună cu cei care locuiesc 6. Com pletaţi form ele verbale, ţinând seam a de context: • Puerum legent... video. • Puellas cantant... audio. • Canem m ultum latra...em punio. • Canis multum latr... malus est. • Pater innocentes puni...ns errat. • Verba pa trum saepe punient... gra v... sunt. 7. A m intiţi-vă invenţiile marelui m atem atician şi astronom!

 M y th o lo g ica  H o r a e .  Hor ele ,

la greci erau cele trei zeiţe ale ordin ii în cosmos, ale suc ce siunii anotimpurilor şi orelor. Ele supra vegheau p orţile O lymp ului. La Hesiod, se numesc  Eunomia   „Dis ciplina", Dike  „D reptatea" şi Eirene „Pacea". La romani, erau fiicele lui Iu ppiter şi zeiţe ale anotimpurilor. Div inităţile su nt rep rezen tate ca nişte tinere ce poartă fructe specifice fiecărui anotimp.

La greci, G raţiile erau cele trei fiice ale lui Zeus din unirea cu Eurynome: Aglaia, Euphrosyne şi Thalia ( „frum useţe, graţie"). Charites  şi Gratiae, la romani, per sonific au, prin frumuseţe şi far mec, plăcerile vieţii: iubirea, muzica, dansul, însoţeau fie alaiul muzelor, fie pe Apollo sau  pe Dionysos-B acchus, fie alaiul zeiţei Afro dita-Venus. Ca divinităţi ale frumuseţii şi graţiei, ele co nferă fiecărui lucru calităţile care -i înalţă pe oameni şi zei, cultivân d simţul estetic şi iubirea pen tru frumos. Gr a t ia e .

Sa

n d r o

Bo

t t i c e l l i,

C

el e t r e i

G

r a ţ ii

Cele nouă surori, năs cute din dragostea lui Zeus cu titanida M nem osyne, erau nu num ai cântăreţe di vine ale căror coruri şi imnuri îi desfătau  pe zei, dar şi ex presii ale gândirii necesare desfăşurării u no r activ ităţi intelectuale,  precum arta oratorică, astronomia, istoria.* Locul de origine al muzelor era con siderat, conform tradiţiei, fie muntele Pieros din vecinătatea Olympului (de unde denu mirea de Pieride, ca re ţineau de cultul lui Orpheu s), fie mu ntele Helicon, în Beoţia,  M  u s a e .

* Cf.

D

io n y s o s

B

acchus

r de m ol

-

trad. rom. Mihai Popescu, Editura

A pollo

S a n d r o B o t t i c e l l i, N a ş t e r e a V e n e r e i

(de la care provine denumirea de Heli frontispiciul templului lui Apollo de la conide) şi erau în slujba lui Apollo. Cele nouă Delphi. muze ale epocii clasice şi domeniile în care Eriniile, figuri feminine înaripate, cu îşi exercitau atribuţiile erau: şerpi încolăciţi în păr şi sânge picurând din ochi, îi pedepseau pe toţi aceia ce săvârşeau C a l l io pe - muza poeziei epice şi a elo culpa  — neascultarea faţă de părinţi, lipsa cinţei; de respect pentru cei slabi sau vârstnici, C l io  - muza istoriei; sperjurul, încălcarea le gilo r ospitalităţii. Po l y m n ia  —muz a poez iei lirice; Furiile sunt personaje în Orestia (E s M e l po m e n e - muza tragediei; chil), în  Eneida   vergiliană, în  Divina C o T h a l i a - muza comediei; Eu t e r p e - muza cântecului din flaut, a medie  (Dante), în Ie ru sa limul elib erat  (Tas so), în piesa de teatru  M uşt ele   (Sartre). muzicii (iniţial muza poeziei lirice); Discutaţi despre divinităţile prezentate, T e r ps ic h o r e  - muza dansului; având în vedere şi întrebările de mai jos: E r a t o - muza poeziei de dragoste; U r a n i a - muza astronomiei. 1. Ce diferenţe observaţi între atribuţiile Graţiilor, M uzelor şi Horelor? F  u r i a e (Dirae, Eumenides)   la romani, 2. Eriniile / Furiile erau zeiţe ale răz erinii sau eumenide  bunării. la greci, erau zeităţi ale răzbunării. Foarte Orgoliul, orice exces trebuie pe temute de m uritori, num ele lor nu îndrăznea depsit pentru a menţine echilibrul, armonia în să-l pomenească nimeni. „Bine lume. În ce situaţie trăită de voi se poate aplica voitoarele" reprezintă, de fapt, un eufe zicala „răzbunarea este arma prostului"? mism. Slujeau divinităţii Neme sis 3. Analizaţi tabloul din imagine şi , zeiţa care pedepsea t r u f i a , semnalaţi conexiunile care se pot realiza vina. Pentru a-şi exercita atributele, zeiţa se între imagine şi subiectul mitologic studiat. folosea de o vergea de măsurat, un frâu, o 4 . Care este idealul de frumuseţe fizică sabie şi un bici. Nemesis veghea la aplicarea şi morală spre care tinde omul modern?  princ ipiului „Nim ic prea mult“  N e quid  Ra portaţi-vă la pro totip ul Antic hităţii,

TEST

P r o pu n e r e

 f  p A aveltur n  d a lite r te sta n d u m d e  p r o i e c t

 Adun ările popula re la Roma

Sarcini de lucru: 1. În epoca republicii,  populu s Roman us   participa la viaţa  politică în cadrul a patru adunări distincte. Citiţi cu atenţie exp licaţiile şi stab iliţi dacă hotărârile adoptate în adunări aveau caracter prepondere nt legislativ, electoral sau judiciar. a) Comitia curiata,  cele mai vechi, îi reuneau pe cetăţenii ( Quirites ) din cele treizeci de curii ( curiae). Co miţiile curiate votau legile prezentate, îl „ung eau" pe rege, aprobau propunerile de pace sau război. La începutul republicii, ele pierd pre rogativele politice, com petenţele lor L a t r i bu n ă , definindu-se ca funcţii la nivelul sacrului în viaţa cetăţii un consuş şi magistraţi („inaugurarea" uno r preoţi, învestirea lui rex sacrorum ), al structurii familiei sau al dreptului privat (de exemplu, dreptul de proprietate).  b) Comitia centuriata. La început cu pronunţat caracter militar, com iţiile centuriate capătă funcţiile unei adunări politice. C icero le defineşte atribuţiile în domeniul hotărârilor   judecăto re şti (pede ap sa cap itală), al dreptului de a elabora legi (sanctissimae, maxime salubres)  şi de a numi m agistraţi. Cu timpul, atribuţiile electorale au devenit cele mai importante (de pildă, alegerea magistraţilor superiori). c) Concilia pleb is, prezidate de tribunii plebei sau edili, au apărut în urma luptei dintre plebei şi  patricieni; acest conciliu em itea hotărâri (scita) care  prive au doar plebea şi care au devenit decizii ale  plebei  (ple bis ci ta ); vor concura curând cu legile ( le ges),   începând cu anul 287-286 a.Chr. Conciliul  plebei se ca racterizează prin atribuţii legislative şi electorale specifice. d) Comitia tributa.  Societatea civilă a Romei era constituită din maximum treizeci şi cinci de triburi. Comitia tributa  avea com petenţe legislative,

Ko

r u m

R

o m a n u m

electora le şi judicia re , care vor creşte progresiv în complexitate, o dată cu evoluţia republicii. Alegea u magistraţii inferiori, votau leges, fiind mai uşor de convocat, devenind „organul esenţial al suveranităţii populare" (Claude Nicolet). Rezolvau şi probleme juridice (cazurile de apel —  pr ovo catio). Respectul romanilor pentru forme, pentru ritualuri a contribuit mult la păstrarea acestui sistem cu patru tre pte, man evrat cu uşurinţă când de partizan ii olig arhiei (optimates), când de  popula re s,   adversarii nobilimii. Totuşi, marele legiuitor al rom anilor rămâne senatul, apărător al tradiţiilor prin propriul  prestigiu şi spirit co nservator, iar magistraţii vor constitui, în re publica romană, puterea executivă. 2. Realizaţi un s tudiu com parativ — poporul roman, ieri / popo rul rom ân, azi — > modalităţi şi forme de exercitare a puterii, de participare la viaţa politică. (Alegeţi, eventual,  popo rul france z sau englez, german sau italian.) 3. Scrieţi o listă de term eni politici, juridic i actuali de origine latină (unii întâlniţi în textul de mai sus sau în manual).Se recomandă utilizarea: • unor documente ilustrative: decupaje din ziare româneşti sau străine. • unui dicţion ar de neologism e. • inventarului oferit de limbile străine studiate. 4. Pe o planşă, realizaţi o schemă a adunărilor populare şi prezentaţi colegilor utilitatea /

t

'h à ï t 'd f â l # 4 S

 — 

?ap"ta l Zm Pagina mea

 M L..¡ÍL .

:i ‘ ii

...............   ................................

1.

Ludamus

Aţi putea tradu ce din latină poezia ritm ată despre lunile anului cu ajutorul variantei italiene, o altă limbă romanică decât româna? •  M enses anni  A périt ianu am en Ianuarius, violas tímidas  fe r t Feb ru ariu s; adveníat M artíus ven ds infes tus  A pril is im brí bus adest molestas et Maius floscülos  pandit su ave s circum quos musicae volitanl aves  Iu niu s lam in e terrain circumdat  et iam arboribus  fru c tu s ro tu nd at  comp árat Iulíus  fé rv id o s aes tu s et fulv as segétes me dí Augustus. Septembri pinguia  p om a ru besc unt  Octobri dulcía musta fervescunt. Folia cumülat  Solo November  et annum operit  ni ve December.

Apre la porta, ccco Gcnnaio timide viole  porta Fcbbraio; arriva Marzo  pci vent infesto, April per piogge giunge molcsto; c Maggio fa sbocciarc soavi fiorcllini, intorno a cui canori svolazzan gli ucccllini Giugno di luce la terra circonda, e già agli alberi i frutti arrotonda; ardenti calori luglio procura, e bionde messi Agosto assicura (mictc) Rossi a Settembre i gran frutti diventano, i dolci mosti d’Ottobre fermentano. Le foglie accumula al suolo Novembre, e l’anno copre di neve Diccmbrc.

Q u in ü w ^

2. Aţi pute a înv ăţa câteva versuri, la alege re, pentru lunile voastre preferate? 3. Ce versuri latineşti s-ar potrivi acestui tablou?

Ştiaţi că? • Anul calendaristic roman începea în luna martie şi era împărţit în zece luni? Primus mensis

  Murtius , -ii

Secundus mensis   AprTlis, -is

Terlius mensis CARAVAGGIO, BACCHUS

Maius, -i

Quartus mensis   lunius, -ii Quintus mensis   Quintîlis, -is

Sextus mensis  

Sextîlis , -is

Septimus mensis   September , -bri Octavus mensis   October , -bri  Novus mensis   November , -bri  Dec im us mens is   December, -bri

- luna dedicată lui Marte - luna când natura se deschide, înfloreşte (aperio , -ire) - lună ded icată zeiţei Maia - lună dedica tă zeiţei Iuno - luna a cincca ( Iu lius Caesar o va schimba în  Iulius) - luna a şasea ( în onoa rea lui Octavianus, se va numi  Augustus)

-

luna luna luna luna

a a a a

şaptea opta noua zecea.

• Nunta Pom pilius, conform tra diţiei, a ad ăug at două luni: Undecîmus mensis lanuărius , -ii -  lună dedicată lui Ianus  Duodecimus mensis  Februărius, -ii - luna când aveau loc

sărbători de purifica re: fe b rua , -drum. Ordinea lor s-a schimbat. Ianuarie ocupă primul loc, Februarie al doilea, iar Martie abia al treilea. Denumirile vechi s-au păstrat însă până astăzi.

La alegere: • Veţi scrie în spaţiul numerotat câte un term en latinesc caracteristic fiecărei luni, preluat din poezia anterioară. (Exerciţiul se poa te rezolva şi în caiete.) • Desena ţi în spaţiul numerotat elem entul indica t în poezie ca specific un ei luni a anului! (Exerciţiul se poate rez olva

m-

 Lectio nes 23-28 viginti tres-du ode triginta

Sextum capitülum • HISTOR1A C r iz a r e p u b l ic ii

Marius şi Sulla Poinpcius şi Caesar  • A d p lu s le gen duin : Instituţii şi mentalităţi. D ictatu ra VIRI ILLUSTRES Sulla, sollers dux belii Caesar, unicus dux

• A d m eliu s co mpreh endu m  NOVA!

Pronumele / adjectivul rclativ-intcrogativ Verbul. Conjunctiv imperfect şi mai mult ca perfect Valorile conjuncţiei cum Prepoz iţiile a(b) şi de  Num eralele ca rdinale Cifrele romane Quis cottidie discit? Multa scit...  A d alite r ben e lesta nd um Pagina mea

Sextum  capitülum

C

r iz a

H is to r ia

r e p u b l ic ii

M A R IU S

CAIUS MARIUS s-a născut în 157 a.Chr. la Ccrcatac, lângă Arpin um , într-o fam i lie de plebei. De tânăr, s-a înrolat în ar mată şi s-a remarcat prin faptele sale de arme. Era un homo novus. Datorită cali tăţilor, dar şi amb iţiei sale, a parcu rs cursus honorum.   Consul în 108 a.Chr., va fi votat in corpore  pentru a conduce războiul cu Iugurtha, regele Numidiei, război început în anul 112 (111) şi ter minat în 105. Statul era în primejdie, iar la Roma se spunea: „Ne trebuie un om“ . .. şi l-au găsit pe Marius. La sfârşitul secolului al II-lea, cimbrii, împreună cu teutonii, triburi germanice, au coborât spre sud, au pustiit Gallia şi Hispania şi i-au în frânt pe romani în 105 a.Chr. Au fost zdrobiţi de Marius, cu armata sa de mercenari, la Aquae Sextiae în 102 a.Chr. şi la Vcrccllae în 101 a.Chr. Plutarh povesteşte că, în urma unei alte

si SULLA

LUCIUS CORNELIUS SULLA s-a născut în 138 a.Chr. într-o familie aristocratică. Şi-a petrecut tinereţea departe de viaţa po  litică şi militară. Devine quaestor  şi-l însoţeşte pe Marius în Africa, unde participă alături de el la războiul cu Iugurtha. Se dovedeşte un co mandant rece, şiret şi foarte îndrăzneţ. Parcurge cursus honorum  nu din ambiţii  politice, ci din orgoliul de aristocrat sărac, dornic de a se îmbogăţi. C ând i se încre dinţează com anda războiu lui cu M ithridates VI, regele Pontului, pentru că Mithridates trecuse în Grecia, asediază şi cucereşte mai întâi ine xpugnabila Atenă, lăsând-o pradă soldaţilor săi: „N u se ştie câtă lume a ucis, spune Plutarh, dar sân gele a curs şiroaie pe străzi şi a inundat suburbiile.“ Se întoarce din Asia în 83 a.Chr. cu 16 000 de corăbii şi 40 000 de oameni, îmbogăţit

Sextum capitulunt 

zdrobitoare, localnicii din Massilia (M ar silia dc azi) au ridicat garduri din sche letele teutonilor, şi că pământul, îngrăşat cu atâ ţia m orţi, a dat în anul urm ător o recoltă neob işnuită. Intră în conflict cu Sufla pentru com anda armatelor împotriva lui Milhridates. Marius dorea să conducă această cam  panie , sti m ula t dc speran ţa prăzii dc război, de simpatia de care se bucura în rândul soldaţilor, dc do rinţa dc glorie. Sufla, revoltat dc manevrele lui Marius, mai ales că senatu l îşi arătase intenţia dc a-i acorda lui conducerea acestui război din Asia, îşi răscoală trupele şi porneşte asupra Romei. Nu se mai văzuse din vremea lui Coriolanus o asemenea în drăzneală ca un general să pornească în marş asupra patriei. Marius se ascunde şi Sulla pune stăpânire pe Roma. La începutul anului 87 a.Chr., începe cam  pan ia din Asia. Proscrişii lui Su lla revin la Roma: Marius şi partida sa, partizani ai poporului,  popula re s.  Urmează cinci zile şi cinci nopţi de m asacre, sângele curge de-a lungul şi dc-a latul Italici. Ma rius dom neşte prin teroare, confiscă bu  nurile lui Sulla, îi anulează legile, îi abrog ă hotărârile. în ianuarie 86 a.Chr., e ales pentru a şaptea o ară consul, d ar o  pleure zie îl do boară. Rămâne în istoria Romei ca un refor mator al armatei şi un general remar cabil. • Com paraţi m eritele lui Marius, homo novus,   cu cele ale aristocratului Sulla.

dc la Mithridatcs, pe care l-a silit să în cheie pacea dc la Dardănos, şi de pe urma jefui rii tem plelor greceşti, în 82 a.Chr., porneşte împotriva Romei, care, paradoxal, îi acordă o primire trium fală. Ţ ine din scurt senatu l şi-i dom oleşte pe cavaleri, proscriind vreo 1 600 dintre ei; dă pe mâna gloatei cinstea, bunurile şi viaţa lor. Este num it dictato r iară în vestitură consulară, fără vot senatorial, cu un imperium  exc epţional. A cordă ce tăţenie romană sclavilor celor proscrişi şi astfel apar 10 000 d c cetăţeni romani servili şi cu pofte nemăsurate. Ei vor fi viitorii delatori şi ucigaşi plătiţi, pentru suma dc 12 000 dc dinari, vreme dc  ju m ăta te dc an. Consecinţele pre sc rip ţiilor lui Sulla, ale reg imului său au fost dezastruoase: îi ruinează pe cavaleri, instituie curţi marţiale, îi privează dc drep tul dc veto  pe tribuni, desfiinţează func ţia de cen zor, Italia rămâne iară armată, din guvernatorii dc provincii face co mandanţi dc armate fără magistraturi. Dictator absolut, se crede stăpân al sta tului şi vrea să fie considerat şi favoritul zeilor. Numit dc plebe Felix,   va fi sin gurul care va purta această poreclă ce evocă fecunditatea şi norocul, va fi sin gurul căruia i se va ridica o statuie ec vestră triumfală din bronz aurit, singurul căruia i sc vor consacra ritualuri şi jocuri. Sulla inaugurează la Roma cultul perso nalităţii, pe care „divinul“ Caesar, divus lulius   — titlu decernat lui Caesar la în ceputul anului 44 a.Chr. — , îl desăvâr şeşte. în 79 a Chr., Sulla abdică de la dictatu ră şi, după puţin timp, moare.

Sextum cupitulmn

P O M P E IU S

CNAEUS POMPEIUS MAGNUS (106-48 a.Chr.). Steaua lui Pompeius, tânărul venit din Piccnum, ţinut situat între munţii Apenini şi Marca Adriatică, atinge pentru o clipă măreţia. In timp ce ci ocupă avansce na politică, răscoala lui Spartâcus zguduie lumea italică, semnalând schimbări de mentalitate şi adânci nemulţumiri la nivel micro- şi macrosocial. Răscoala lui Spartăcus este înăbuşită dc Crassus. în faţa lui Po mpe ius, se afirmă Crassus, cel mai bogat om al vremii. Senatul îi rcco nciliază pentru a supravieţui dicta turii militarilor. Din concesii în concesii,  pu terea senatului slăbe şte pe zi ce trece. Pompeius atrage dc partea sa plebea, care îl susţine în c ampaniile militare, oferă cavalerilor avantaje financiare. O b ţine un imperium maiUs   pentru com  baterea pirateriei din Marca Mcditcrană, apoi comanda supremă în războiul împotriva lui Mithridates VI Eupator. îi distruge pe piraţi, îl alungă pe Mithri dates din regatul său, supune Armenia, îşi urmează drumul spre Caucaz şi Marca Caspicâ. în 64 a.Chr., cucereşte Syria, nă văleşte în Iudeea, cucereşte Ierusalimul. Ajunge să deţină suprem aţia m ilitară. Câştigurile acestei campanii au fost enor me: au apărut trei noi provincii romane,

şi CAESAR

CAIUS IULIUS CAESAR (100-44 a.Chr.), general şi om politic dc exce pţie din partida dem oc raţilor ( popula res ), a  pa rcurs cursus honorum   şi este ales consul în 59 a.Chr. în calitate de gu vernator, cucereşte Gallia; îi înfrânge pe helveţi,  Helv eţii , pe bclgi,  Belgae,  trece fluviul Rin şi înăbuşă răscoala nerviilor,  N e n ’ii,  îl înfrânge pe Vcrcingctorix, cea mai dc scamă căpetenie a gallilor, la Alesia. Războiul cu gallii este relatat de Cacsar în  De bello Gallico. Frământările sociale şi politice, ascensiu nea lui Pompeius şi demiterea lui Caesar din funcţii îl determină pe acesta să treacă cu legiunile sale Rubiconul în 49 a.Chr. şi să declanşeze războiul civil, care va dura peste patru ani; evenimentele sunt relatate în lucrarea sa  De bello civili. După victoriile sale dc la Pharsalus, în Grecia (48 a.Chr.), dc la Thapsus, în Africa (46 a.Chr.), şi de la Munda, în Hispania (45 a.Chr.), împotriva trupelor lui Pom  peius, devine unicul co nducător al sta tului roman, iar în 44 a.Chr. dictator per  petuus . Cacsar a instaurat la Roma dictatura şi a iniţiat o scrie dc reforme sociale şi poli tice: a întemeiat colonii în Italia şi în afa

Sextum capituhim

trolul roman dc la Pontus Euxinus până în Arabi Ar abia; a; au fost înscăunaţi înscăunaţi regi, reg i, dinaşti dinaşti sau potentaţ pote ntaţii devo d evotaţ taţii lui Pompei Pom peius, us, s-au întemeiat oraşe în Cappadocia, Paphlagonia. Armenia şi Pontus. Avantajele lui Pompeius au fost la fel de mari: prăzi uriaşe şi o glorie militară dc necontestat. Roma preia în Orient ştafeta Macedoniei, Pompeius reaprinde făclia lui Alexandru  M ag nu s. cel M are şi şi cap ătă cognom enul  Mag Dezamăgit Dez amăgit de senat, care refuză refuză împroprie împroprie tărirea veteranilor săi, se aliază cu Crassus şi Cacsar şi formează primul triumvirat (60 a.Chr.), a.Chr .), o alianţ alia nţă ă politică ee-i ee-i permite lui Cacsar să ajungă la consulat. Cei trei îşi împart puterea: Pompeius alege guvernarea Hispanici pentru cinci ani, ani, Crassus — a Syriei, Syriei, Cacsa r — a Galliei. Moartea lui Crassus şi succesele militare ale lui Cacsar au condus la destrămarea triumviratului. Senatul, pen tru a contrabalansa succesele militare ale lui Caesar, îl alege pe Pompeius consul sine collega. collega.

Demiterea lui Cacsar în 49 a.Chr. din funcţ fun cţii ii printr pri ntr-un -un senatus consultum ultimum  şi învestirea lui Pompeius eu pu hoiului civil: bătălia hotărâtoare are loc la Pharsalus. învins, Pompeius se refu giază în Aegyptus, unde este asasinat din ordinul regelui Ptolemaeus XIII. Pompeius a fost un mare general, dar nu s-a ridicat, ridicat, ca om po litic, la în ălţimea im ea ge nialului său rival, Cacsar.

 blicc  bl icc;; a refo re form rm at cale ca lend ndar arul ul;; a mărit numărul senatorilor. A fost asasinat în senat la idclc lui martie, 44 a.Chr. C acsar acs ar dispun dis punea ea de o rară rar ă forţă fizică, fizică, de clar itate în gân dire, dire , avea av ea o voinţă voinţă de fier şi abilitate diplomatică deosebită. El rămâne, alături dc Alexandru Macedon şi Hannibal, unul dintre marii ge nerali şi cuceritori din Antichitate. • Identif Ide ntifica icaţ ţi pe hartă har tă ţinutu ţinuturile rile tran s formate în provincii romane dc Pom  peiu  pe iuss M agnu ag nus! s! • Găsiţi Găsiţi pe acee ac eeaşi aşi hartă ha rtă pro vinciile vinc iile guvernate de triumviri! • Com paraţ par aţii succes suc cesele ele militare milita re şi şi politice ale celor doi oameni dc stat!

Sextum capitulam

| A d plus pl us legen leg endum dum  p e n t r u a c iti it i m a i m u lt In stitu ţii şi şi m en ta lităţi lităţi DICTATURA Conform dicţiona dicţiona rului, impenum*  are mai multe sensuri, care im plică — toate — ideea de putere, autoritate (de exemplu, teritoriul ocupat de Imperiul Roman).  Im p e n u m în  sem na dreptul unui m agistra agi stratt de a exercita exe rcita funcţ fu ncţii ii înalte, ca şi şi drep dreptul tul unui un ui dux du x de a deţine com and andaa suprem sup rem ă în arma tă. Ceea ce nu explică dicţionarul este înc ărcătura divină ce i se se conferă confe ră perso ane i care d eţine eţine impenum,  eficacitatea extraordinară, fundament al oricărei acţiuni acţiuni politice. politice . De aceea, impenum  nu  n u poate po ate fi împărţ împ ărţit nici măcar măc ar între consuli, consu li, care care-1 -1 exercită alter nativ — o zi din două — , în timpul activităţii lor anuale. Dreptul Dre ptul de d e a deţ de ţine imperium  a fost acordat şi pretorului, începând cu anul 367 a.Chr. Tribunii plebei, censorii, questorii, edilii nu vor dobândi niciodată acest drept. Exista însă o magistratură, numită dictatura,  ce-i conferea titularului imperium, autoritate, putere, singura sine collegâ „ne-co „n e-co lcgială“. lcgi ală“. înfiinţ înfiin ţarea acestei ac estei m agistratu ri sa impus pent p entru ru s ituaţiile ituaţiile de criză ale statu lui.  Im peri pe rium um   anula procedurile curente şi  pen  p en n itca it ca dict di ctat ator oruu lui lu i să ia decizi dec iziii fără să mai m ai apel ap elez eze, e, de exem ex em plu, pl u, la ad u n area ar ea po popo poru rului lui sau să ţină sca ma de res trictivu trict ivull veto  al tribunilor plebei. Dictatorul ( dictator ) era un magistratus extraordinârius  „magistrat extra-ordinar“, ales de senat pe o perioadă de şase luni, ce concentra în mâinile sale toată autoritatea statului. statului. Un model de dictator, dictator, în sens tradiţional, tradiţional, a fost Lucius Q uinctius Cincinnatus (458 a.Chr.), care, sp une Eutropius, a fost înv estit cu această func ţie de senat sena t (i s-a oferit să îmbrace toga praetexta)   pe când îşi ara modestul ogor. După ce „i-a măcelărit pe duşmani“ în şaisprezece zile, s-a întors la treburile sale. Dictatori de renume au mai fost şi Furius Cam C amillus, illus, înv ingătorul ingătoru l gallilor, care invadas eră Italia Italia în în 390 a.C hr., şi şi Q. Fabius M axîmus Cunctator, num it dictator dictator în în timpul victoriilor lui lui Han nibal din anul 216. Sulla este cel dintâi care foloseşte impenum  în interes personal, person al, pentru a deţine deţine puterea pu terea supremă sup remă în stat. Caes C aesar ar va pro ced a la fel în 49 a.Chr., în timpul războiu lui civil. Tendinţele Tendinţele lui Sulla de reînnoire a statului republican au favorizat, în fond, instaurarea monarhiei şi  per  p ertu turb rbări ări de m en tali ta lita tate te în spaţ sp aţiu iull rom ro m an. an . R eacţ ea cţia ia vech ve chii ii nobilitas  a fost prom ptă ptă.. Sulla a fost obligat ob ligat să abdice . Iu lius Caesar Ca esar a avut şi şi el iniţiative refo rm atoa re, iar dictatura era singu ra m od alitate de a accelera reform ele în stat şi şi în viaţa socială. socială. Cetatea acceptă treptat instaurarea monarhici, întrucât mentalitatea republicană nu mai corespundea schimbărilor rapide din oraşul-stat. Co m pon enţ enţaa m em brilo r senatului se mod ifică. ifică. Vechea Vechea nobilitas  pierde teren, pentru că senatorii încep să fie aleşi pe criteriul partizanatului politic; provinciile sunt administrate num ai de gu vern atori numiţi numiţi de dictatori dictatori.. * imperium: 1. struc str uctu tură ră socială şi şi putere pute re a magistra magi straţţilor superiori sup eriori şi a împăraţ împăra ţilor ilo r romani;

Sext Sex t um  capitül  capitülum um

V ir i illu s t r e s

S u l l a  ,  s o l l e r s  d u x  b e l l i um in Afric am atqu e in castra Ma rti venlsset, venlsset, Sulla, Sulla, qu i rudis antea et ignarus belli erat, erat, so llertissimus omníum in pau cis temporlbus fac tus est: est: m ilites ilites benigné  appellabat, multis beneficia dabat, ipse ab nullo repetebat; passim aderat, in operibus, in agm ine atqu e a d vigili vigilias; as; ñeque intérim, intérim, quod prava ambitio solet, solet, consülis consülis fam am

C 

laedébat. Cum in Africa esset, esset, Sulla Sulla M ario m ilitibusque ilitibusque curissimus fa ct us erat erat.. (Dupa S a l l u s t i u s ,  De bello lugurthino) r

 V O C A B U L A

Sulla, -ac

s.m. 

sollcrs, -rtis

Sulla

adj.  — p r i c e p u t

c u m ( + Conj. m m.c.p.)  — d u p ă c e ( +  Ind. p e rf .

 c o m p u s ) Africa, -ac

s.f. - 

a t q u e  co n j. c a s t ra ra , - o r u m

Africa

şi, ba chiar 

s.n.  p l.

 — t a b ă r ă m i l i t a r ă

adj.  — n e p r i c e p u t , n e e x p e r i m e n t a t a n t e a adv. mai înainte i g n a r u s , - a , - u m adj.  — n e c u n o s c ă t o r   p a u c u s , - a , - u m adj.  — p u ţi n n u m e r o s t e m p u s , - o r i s s.n.  — t i m p ; an an rudis, -e

f a c tu t u s e s t — a d e v e n i t  f i o , -e ri )  b e n i g n e

adv.  —

b i n e v o i t o r 

appcllo, -ărc, -ăvi m u l ţi ţi , - a e , - a

v.t.

— a se se a d re s a

adj. pl.  —

i p se s e — î n su s u şi şi

v.t.  —

n u l l u s , - a , - u m  pr  p r o n .

imperf)

m u l ţi

 b e n e f i c i u m , - i i ( d a r e ) — a d a r e c o m p e n s e repeto, -ere, -Ivi

 passim adv.  — peste tot adsum, -csse, -fui v.i. a fi de faţă opus, -eriss. -eri ss.n. n. — fortificaţie fortificaţie agmen, -Tnis s.n.  — marş (al armatei) vigilia, -ac s.f.  — strajă de noapte ncque (ncc) conj.  —  nici interim adv.  — în vremea v remea aceea  pron .  — ceea ce quod pron. fama, -ae  s.f.  s. f.  — faimă, renume  pravus, -a, -um adj.  — rău, rău, înclinat spre rău ambitio, -onis s.f.  — ambiţie laedo, -ere, laesi v.t.  — a vătăma, vătăma, a prejudicia consul, -ulis s.m.  — consul soleo, -ere v.t.  — a obişnui cum (+ Conj. imperf.)  — pe când (+  Ind.

a c e r e ( în în a p o i ) nici unul

factus crat — devenise carus, -a, -um adj.  — drag Marius, -îi s.m.  — Marius miles, -itis s.m.  — militar, soldat

C  à  ESAR  ES AR,, U N ÎCU ÎC U S DUX  DU X  nterëa Caesar eâ legione quant secum habëbat militibusque qui ex Provincia conve nërun t a lacu Lemanno, qui in in flum en Rhodânum inflüi inflüit, t, ad montent montent Iuram, Iuram, qui  fin  f in e s S e q u a n ô r u m ab H e lvel lv elïi ïiss divïdi div ïdit, t, m ilia il ia p as su m X V I I I m ur um in alti al titü tüdi dine ne m p ed um  X I I f o s s a m q u e p er d ü c it. it . E ô pr a es id ïa disp di spôn ônit, it, cast ca stel ella la co m m un it. it .

I 

Sextum capitülum

 V O C A B U L A

adv.  — î n tr e ti m p e ă adj. dem. <   i s , e a , i d   l e g î o , - o n i s s.f -  l e g i u n e c u m  postpozifie în combinaţie cu un pronume intcrea

 — c u habe o, -ere, habiîi

v.t.

a avea

s.f  — P r o v i n c i a (provincie a GalHei Narbonensis, situată dincolo de Alpi; actuala Provence) c o n v e n î o , -T rc , - v e n i v.i. — a se a d u na L c m a n n u s ( L c m ă n u s ) s.m.  — la cu l L e m a n f l u m e n , - î n i s s.n.  — f lu v i u , a p ă c u r g ăt o a r e R h o d ă n u s , - i s.m. fluviul Ro n i n f l u o , - e r e , - f l u x i v.i. a curg e în, a se vărsa I u r a , - a c s.f.  I u r a (lanţ de munţi care îi  despărţea pe sequani de helveţi) d i v î d o , - e r e , d i v i d i v.t. a d e s p ă r ţi m i lî a num. m i i ; m i l ia (Ac: întinderii)  — p e Provincia, -ae

o lungime de

s.m.  — 1. p a s ; 2 . p a s (unitate de măsură = 1, 479 m);  m i il e p a s s u s = 1 4 7 9 m m u r u s , - i s.m. - zid (de ap ărare) a l t i t u d o , - î n i s s.f.  — a d â n c i m e ; în ă lţi m e  p e s , p e d i s s.m.  — 1. p i c i o r ; 2 . p i c i o r (unitate de măsură = aprox. 0,296 m) f o s s a - a c s.f. şa n ţ, c a n a l (aici, de apărare) q u e (encl.) conj. — şi  p e r d u c o , - e re , - d u x i v.t. — a d u c e , a co n s t ru i c o adv. — a c o lo  p r a c s id T u m , - î i s.n.  — pichet de pază,  p a s s u s , - u s

garnizoană, detaşam ent de apărare dispono,

-ere,

-posui

v.t. 

—

a

d i sp u n e ,

a

amplasa c a s t c l l u m , -i lucrare de

(dim. al lui   c a s t ru m ) s.n.

1.

f o r t i f i c a ţi e d e s t i n a t ă a p ă r ă r ii ; 2 .

r e d u t ă , f o r t ă r e a ţă p e r m a n e n t ă c o m m u n i o , - îr c , - î v i

v.t. —

a în t ăr i ( c o n s t ru i n d

f o r t i f i c a ţi i )

 __ 

 A d melius comprehendum

 p e n t r u a î n ţe l e g e m a i b in e 1. După ce aţi citit şi aţi trad us primul text, fixaţi-vă câteva rep ere şi completaţi, acolo unde este cazul, în limba latină: a) Marius se afla în Africa. Războiul cu Iugurtha a fost lung şi extenuant (111-109 a.Chr.), până când regele Numidiei este învins de Marius.

b) Marius primeşte ajutoare armate în ( ............ ). Printre acestea, soseşte în Africa în fruntea cavaleriei un tânăr neexperimentat în ale războiului ( ............ ). c) Asupra cărei caracteristici insistă aici termenii rudis, ignarusl  încercuiţi-o! - grosolăniei; - ignoran ţei; - lipsei de exp erienţă; - necu noa şterii vieţii de camp anie; - nec uno aşterii artei războiului. d) Ce calităţi îşi dezvăluie în timp Sulla? Incercuiţi-lc pe cele care rez ultă din text: -  b e n ig n ita s -  m a g n if ic e n tî a -  m a g n a n im it a s - tem per an tia

-  p a tie n tia

Sexţumj^nţuUon 2. a) Care este term cnul-cheie ce constituie resortul interior carc-1 va angrena pe Sulla în războaiele civile? Dc cc acest termen este exprimat în două cuvinte?  b) Faim a (Jama) unui homo novus  intră, în viitor, în conflict cu sângele „albastru“ al unui arist ocrat. Cum aţi exp lica ac est enunţ? c) Există un adjectiv ep itet care evidenţiază po pu laritatea dc care se bucură Sulla în timpul „uc en icie i" sale în Afric a? ldcntificaţi-1! 3. a) Marius, om dc arme, a înţeles cât dc profund este implicată în viaţa cetăţii armata, un ins trum ent redutab il în mâna ma rilor bărbaţi ai Romei. Marius c ree ază prem isele transf orm ării unei armate dc cetăţeni într-o armată alcătuită din militari dc pro fesie. Se recru tează, fără vreo interdicţie, cetăţeni fără avere (căpiţe censi). Serv iciu l m ilitar se reduc e la şaisprezec e ani, statul o feră soldaţilor soldă şi echipa men t m ilitar, iar veteranii sunt îm proprietăriţi. Reform a sa m ilitară va deschide calea războaielor civile. • Am intiţi-v ă cine i-a îm părţit pe locuitorii Romei în centu rii, în funcţie dc avere, conform claselor dc mai jos? clasa

I

98 de centurii

clasa

a Il-a

20 dc centurii

clasa

a IlI-a

20 dc centurii

clasa

a IV-a

20 dc centurii

clasa

a V-a

30 dc centurii

 b) Realiza ţi o su ccintă co m paraţie între locupletes / assidiii /p role tar ii (promotorii unei mentalităţi specifice perioadei regalităţii) şi legiones (formate, fiecare, din 10 cohorte, 30 dc manipulc şi 60 de centurii în timpul lui Caius Iulius Cacsar), promotoare ale unui alt tip de mentalitate. 4. a) Identificaţi în textul Caesar, unîcus dux  termenii militari!  b) • In vremea războaielor pu nice, cohorta ( cohors ) era formată din: 1) liastati — soldaţi înarm aţi cu hasta, suliţă din prim a linie; 1 200 de oameni; 2) prin cîp es   — soldaţi din linia a doua; 3) triărîi — soldaţi veterani, formau a treia linie; • In epoca lui Marius, cohorta era parte componentă a legiunii. • în timpul lui Cacsar, manipulul ( manipulus) reprezenta o unitate tactică (< manus, -us  „mulţime, ceată, corp dc trupe“ ) dc luptă, care păstrează în continuare cele trei categorii de luptători: 1) p ili /tr iă r îi (j)ilii < p ilum   „suliţă“) 2) prin cîp es 3) triărîi • Spiritul co nserv ator, tendin ţa păstrării unor structuri fixe în o rganiza rea arm atei au constituit, o lungă perioadă dc timp, o frână în politica expansionistă romană sau un

Sextiunju^uţu^ 5. Identifica ţi p e hartă toate numele  proprii care indică aşezarea geografică,  populaţiile! 6. a) C alc ula ţi lungimea zidului şi adâ ncim ea şanţului construit la porunca lui Cacsar. Cum apreciaţi distan ţele ? Dar efortul depus?  b) Crede ţi că cei care ridicau zidurile şi săpau şanţurile erau s clavi, sau soldaţii leg iun ilor? c) în armată, a te supune unui ordin înseam nă să execuţi orice sarcină, oricât de grea — în virtutea unui imperium  deţinut de comandant? Ce trăsătură a mentalului rom an aţi recunoscut? 7. Daţi şi alte exem ple de fapte, cam pan ii m ilitare deo sebite care să jus tific e titlul: Caesar, unîcus dux   (vezi rubrica  Ad alîte r testan du m).

Scxtum «witülum

PRONUMELE RELATIV ŞI INTEROGATIV

 N.

m.

Sfif.

qui

quae

 pl.

G.

cuius

D.

cui

n.

m.

r.

n.

quod 

qui

quae

quae

quorum

quorum

quorum

quibus

Ac.

quiTU 

quam

quod 

Abl.

quö

quă

qud 

quos

quas

quae

quibus

quis

quis

qu‘d 

• La celelalte cazuri, se declină ca pronumele relativ

REGULI Şl EXPLICAŢII Pr o

n ume l e

(a d j e c t

iv u l

)rel

a t iv

se traduc e: „care “, formă identică pentru toate

genurile, la N. sg. şi pl. • Ca şi pronum ele dem onstrativ, are desinenţe pronominale la G. sg. -ius şi D. sg. -/. • P en tru a se evita omonim ia cu form a arh aică a con juncţiei cum  — quum , s-a utilizat vocala tema tică a declinării a IlI-a -e- la Ac. sg., masculin. • Pentru a se evita omonimia cu quis,  la I)., Abl. pl. a fost preluat -tbus  de la declinarea a IlI-a, inclusiv vocala tematică -/. • în rest, se declină ca orice pronume demonstrativ. Pr o

n ume l e i n t e r o g a t i v

are forme deosebite doar la N. sg. masculin şi N. sg.

neutru. • Cu valoare de adjectiv, are aceleaşi forme ca pronumele relativ. • Pronumele quot   „câţi, câ te“ este indeclin abil. E  x e m p l a : Qui quaerit invenil.  Cel care caută găseşte.

^ ,

,

 Magister laudat 

 puerum qui studet.

------- puellam quae studet. discipulos qui student, discipulas quae student.

 Do librum cui volo. Dau cartea cui vreau.

Sexţumjţujnţului^  Lib er qu em le gis max unu s est.  Cartea pc care o citeşti este foarte marc. Quis hodie adest?   Cine este prezent astăzi?  Lenlulus adest.   Lentulus este prezent. Quid iam agis?  Ce mai faci? Valde bene!   Foarte bine! Quîbusne discipulis Imec narrabJmus?  Oare căror elevi le vom povesti acestea? Omnîbus praesentibus. Tuturor celor prezenţi. Quot capîla, tot sententîae.   Câte capete, atâtea păreri!

[T V i

OVA

NOŢIUNI NOI

I

VERBUL. C o n j u n c t i v i m p e r f e c t şi m a i m u l t c a p e r f e c t

/

CO NJU NCTIV imperfect

t.v. (prez.)

-re- + -m, -s, -t

+

(sufix)

(desinenţe personale)

T 7 -mus -tis -nt

 E  x e m p l a : Si canta-re-m me audi-re-t dominus.

Dacă aş cânta, m-ar auzi stăpânul. Si tacu-isse-s philosoph us mans-isse-s.

Dacă ai fi tăcut, filozof ai fi rămas.  De Caesare p lu rim a narrarem.

Despre Caesar aş povesti foarte multe.

 NOTA BE N E!

in propoziţiile independente, pre cum şi în subordonatele condiţio nale şi în regentele condiţionalelor, conjunctivul imperfect se traduce  prin optativul prezent românesc, iar conjunctivul m.m.c.p. prin optativul  perfect românesc.

Felix essem, si Caesar hodie viveret.

Aş fi fericit, dacă ar trăi Caesar astăzi. Felicissimi fuisse m us, si Caesar hodie vicisset.

Am fi fo st foa rte fericiţi, dacă Ca esa r ar fi învins astăzi. Cum * Caesa r mu ros et fos sa s perduceret, Galii bellum se cretă com parabânt. Pe când C ae sar construia ziduri şi şanţuri, gallii pre găteau războ iul în taină. Cum *opera finiviss et, Caesar impetum paravit.

După ce a terminat lucrările, Caesar a pregătit atacul.

Scxtiun capitülum

IT V i

OVA

NUMERALUL CARDINAL.

K»]i»iKiKtai

Zecile, sutele, miile CIFRELE ROMANE

Obs e r v a ţ i i: 1) Numeralele cardinale care se declină: unus, una, imuni; Ires, tria; duo, duae , duo; ducen ti, -ae, -a... nongenti, -ae, -a miile, milia   (vezi tabelul p. 126)

2) Numeralele optsprezece, nouăsprezece, douăzeci şi opt, douăzeci şi nouă, treizeci şi opt, treizeci şi nouă se obţin printr-o o peraţiune de scădere: undeviginti   (unu din douăzeci) „nouăsprezece“, duodetriginta   (doi din treizeci) „douăzeci şi opt“. 3) Zecile nu se declină. 4) Sutele, exceptând centum,  se declină după declinările I şi a Il-a la plural. 5) Cifrele romane corespunzătoare zecilor, sutelor şi miilor sunt următoarele: decern

viginti

triginta

quadraginta

quinquaginta

X

XX

XXX

XL

L

septuaginta

octoginta

nonaginta

centum

LXX

LXXX

XC

c

ducenti. -ae, -a

trecenţi, -ae. -a

quadringenti -ae. -a

quingenti. -ae, -a

CC 

CC C 

CD

sescenti , -ae, -a

septingenti, -ae, -a

octingenti, -ae, -a

nongenti, -ae, -a

miile

DC

DCC

DCCC

CM

M

sexaginta LX

D

duo milia

tría milia

MM

MMM

Q U I S c o t ti d i e di s ci t ? M u l t a s c i t. ..

1. Com pleta ţi, utilizând pronum e relative / adjective intero gative studiate:  Iile est homo \ \cognoscis.  IIli su nt ho m in es \ ]cognoscfmus.  Illa e er ant mulieres \ \ cognoscimus. lila erit pu ella \ \ sem per amabo. |  portant aperio, boni am ici est.  Haec villa, \  Cu!_] magislro scribam?

S ex turn ca pitù luni 2. Treceţi la plural p ropoziţiile: • Qui non est mecum, contra me est. •  Ille es t vere bea tu s cu i sa tis es t quod habet. • Pro spéra ilia est civïtas, in qua civis honestus est et legi parei. • Iile vere dole t qu i sin e tes te dolet. 3. Subliniaţi cu o linie pronumele interog ative, cu două adjectiv ele intero gative, cu trei adverbul interogativ: • Que7 in regiăne vivis? • Quant urbem vidêre optas? • Quas urbes in Italia pulcherrîma s iudîcas? • Quos deos antiqui llaltae popâli colebănl? • Quot   (câţi) fu ê r u n t reges Romanôru m? Q uifuëre? • Quis Numae successit? Cui Nunta? • Quot annos Graeci cum Troiânis dimicavërunt? • Quoi bella Romanôrum in  (împotriva) Carthaginiënses fue ru nt? 4. Răspundeţi, în latină, la întrebările 4-8 de la exerciţiul anterior! 5. Identificaţi pron um ele / adjectivele prono minale în enunţurile: • Quis est hic? A quă urbe venit? • Cui Catullus sua carmina donavit? • Q ua efu it causa huius belii, in quă ille  (acel faimos) rex ipse mortem suant invënit? • Quem quaerîtis? Quid optatis?

 N o

VA C U M 

INDICATIV

1

CONJUNCTIV

în corelative

cauzal - pentru că turn  .............. c u m r când  concesiv - deşi temporal ţ , „ ,  pc de o parte.. pe de alta r t de când  temporal f + imperf. (în timp ce) dacă.......... apoi iterativ -o ri de câte ori (historicum) 1 + m.m.C.pf. (după ce) atât......... , cât şi 6. Identificaţi în frazele ce unnează valorile conjuncţiei cum, după indicaţiile de mai sus:  Anni oclo su nt cu m te cognosco. Cum te video, rideo. Cum cottidie discis, multum scis. Cum meo iudicio, turn omnium iudicio optîmus es. Cum plurtma scias, decern accipts. Cum plurima scias, tanien non monstras. Cum narrăres, ille cantum audiebat.  Iile dorm ilavit, cum om ne m fa bula m na rravisses.

7. Recu noaşteţi c ăror limbi ro manice apa rţin pronumele relativ-inte rogative: che, chi,

Sextum ti  capitulum

IM iii

 M y th o lo g ic a

(lat. Cybela, -ae, gr. KopăZri) Străveche divinitate* de origine orientală din Asia Mică, venerată ca zeiţă a fertilităţii, a forţei vitale, a fost identificată în Grecia cu Rhca, fiica zeiţei G aia (Pământul) şi a lui Uranus (Cerul). Se număra, aşadar, printre mari le-mame care simbolizau maternitatea şi fecunditatea, al căror cult este reprezentat în diferite regiuni m editeraneene. Conform mărturiilor, zeiţa era în făţişată ca o feme ie cu capul încoronat cu turnuri, într-un car tras de lei, însoţită dc un alai de coribanţi (preoţi frigicni ce-şi celebrau cultul prin dansuri sălbatice, în sunete dc tobe şi cimbalc). Stă  până a pămân tului, a cerului şi a mării, îi ocrotea p e tineri şi le hotăra soarta, îşi apăra  poporul în războaie. Turrigera  „pu rtătoarea dc turnuri“ îl va ocroti pe Acneas în războiul cu rutulii. La Rom a, a fost adu să în mod oficial în 204 a.Chr., în urma consultării Cărţilor sibylline, sub forma unei „pietre negre“ (probabil, un meteo rit), pentru a-i ocroti pe romani în războiul cu Hannibal. I-a fost construit un templu pe Palatin şi a fost ve nerată sub numele de  M agna M ate r,   iar celebrarea avea loc în aprilie în timpul jo cu  rilor numite  Lucii Megalenses.  Această săr  bătoare şi-a găsit mulţi adepţi în clasa de jos. 1.

C  y b E l

e

2.  Isis   (lat.  Is is ,   gr. "Iaig) şi O s i r i s (lat. Osiris,  gr. "Oaipu;) Divinităţi egiptene, soţşi soţie, adoptate ulterior de greci şi romani. Osiris, conform mărturiei lui Herodot, „despre care grecii spun că este D ion ysos“ (II, XLII), îi înva ţă * C f.

 pe oameni agr icultura şi avan tajele vieţii civilizate. Ucis de fratele său Sctli, devine stăpânul Infernului. Cultul său e asoc iat cu cel al soţiei sale, Isis. Şi în cazul zeiţei Isis, se observă acelaşi fenomen dc sinc re tism . Zeiţă a pământului şi a Lunii, Isis a fost identificată cu Dcmctcr (Ccrcs, la romani), probabil pentru că am  bele pierduseră fiinţe dragi, care se aflau în Infern: Dcmctcr pe Perscphona (Proscr pina), soţia lui Hade s (Pluto), iar Isis — soţul. Ambele divinităţi erau sărbătorite prin mistere. în cazul lui Isis, ele presupuneau  practici dc iniţiere personală şi un mit liturgic al morţii şi renaşterii. (Isis a re constituit din bucăţi trupul soţului ci şi i-a dat din nou viaţă.) Către sfârşitul republicii, cultul zeiţei Isis a fost introdus la Roma, bucurându-sc dc marc popularita te. Templul zeiţei se afla  pe Câm pul lui Martc. Proce siun ile în onoarea ei se deo sebeau dc cele orh a d e s s i p er s e f o n a ganizatc pentru di vin ităţile gre ce şti şi romane prin mul te clemente specia le. Dc exemplu, erau obligatorii prezenţa unor preoţi de ori gine egipteană şi utilizarea apei din  Nil.

An n a  Fe r r a r i , Dicţionar de mitologie greacă şi romană ,

t r a d . ro m . d e D r a g o ş C o j o c a r u ,

t

e

s t

 A d a lite r te s ta n d u m pentru a evalua altfel

/.  DICTA

PRA EC LAR A C A E SA Ii lS

a) Suctonius narează în Vilae duodecim Caesărum  „Vieţile celor do ispreze ce ce zari“ că, înainte dc a trece R ubico nul împreună cu legiunile sale, acţiune ce însem na începerea războiului civil, C acsar a ezitat. P entru că ar fi văzut un bărbat înalt şi dc o frum useţe uimitoare care a smuls unui soldat trompeta şi acel bărbat, trecând râul, a dat semnalul înaintării, Cacsar, con siderând aceasta drept semn divin, ar fi rostit: „Zarul a fost aruncat.“ • In cc context sc poate folosi expresia (Alea iada est)   şi astăzi?  b) Cea mai rapidă victorie Cacsa r a obţinut-o în bătălia co ntra lui Pha rnăces, fiul lui Mithridatcs, regele Pontului. Această victo rie o anu nţă laconic: „Am ve nit, am văzut, am înv ins .“ • In cc alt con text aţi utiliza ex presia aceasta (Veni, vidi, viei) şi astăzi ?

c) Co mplotul pus la calc dc repu blicani, în frunte cu Brutus şi Ca ssiu s, reuşeşte, iar Caesar este asasinat, la idclc lui martie, cu douăzeci şi trei de lovituri dc pumnal.  NOTA B EN E!

Se pot construi şi propoziţii simple în latină

Sextitni capitü lum în clipa în ca re a fost atacat, Cacsar, încercând să se apere, l-a zărit printre conjura ţi  pe Brutus, căru ia i s-ar fi adresat: K ai cru, t e k v o v (lat.  Et tu, fiii!) . A căzut, prin ironia sorţii, la pici oar ele statuii lui Po mpeius, care fusese aşezată în senat din ordinul său, în semn de cinstire.

Varianta I Pentru a se aplica o testare într-o oră, tema pentru acasă va include traducerea textului din Suetonius de la p. 97: Recunoaşteţi în acest text una dintre legendele ţesute în jurul p ersonalităţii lui Caesar. a)   Re poves tiţi-o în română, urm ărind firul textului latinesc! (5 p.)  b)   L oca lizaţi unde se petrece acţiune a (termeni latineşti) şi de ce se afla Cac sar în acel loc! (2 p.) c)  Care sunt personajele întâmplării miraculoase (termeni latineşti) şi verbele care exprimă acţiuni curen te care dina mizează povestirea? Com pleta ţi spaţiul liber! (2 p.) Caesar ad Rubiconem flumen, quiprovinciae eius (acestei) fin is erai, pau lum consistir. Cunctanti C aesari quídam homo repente apparüit arundíne canens. Ad hune cum plurim i milites concurrissent, cursa petiv it fl um en et classico canens, conten dít ad alteram ripam. Tunc Caesar:,, Venite, inquit, quo dei nos vocant.' j ..........lAtque ita exercitum statim traiecit. (După S u e t o n i u s )

Varianta a ll-a A. Răspu ndeţi în latin ă la întrebările:

1. Ubi   (unde) Caesar eral? 2. Quae provincia erat? Gallia Cisalpina aut   (sau) Transalpina?

3. 4. 5. 6. 7. 8. B.

Quis Caesari repente apparüit? Quid iile agit   (face, acţionează)? Quid milites egérunt? Quo   (încotro) Ule, classico canens, contendít? Quid Caesar dixit? Quem statim traiecit?

(0,50 p.) (0,50 p.) (0,50 p.) (0,50 p.) (0,50 p.) (0,50 p.) (0,50 p.) (0,50 p.)

9. Com ple taţi spaţiul liber! Alegeţi răspunsul cel mai potriv it / corect din en unţurile 10 -14. (0,50 p.) 10. R apidita tea a cţiunilor lui C aes ar s-ar putea reduce la trei cuvinte (verbe), rostite de acesta după războiul cu Pharnăccs ....

(0,50 p.)

11.  Când cineva foarte drag te dezamăgeşte, îi spui  Et tu,  ..., aşa cum (0,60 p.) i s-a adresat Cacsar lui ... 12. Câte forme la modul participiu prezent sunt în textul analizat: trei sau Patru"

(0,90 p.)

13.  în text, există prepoziţia cu m   + Abl. sau cum   narativ + conjunctiv mai mult ca perfect?

(0,50 p.)

14. De ce unii indici sp aţiali ca pătă o valoare dec isiv ă în situaţia dată?

Sextum  capitülum

! .  _ _ _ _ _ _  MJI»

 A

e  MIGMA

iJ

P a g in a m ea

INSCR IPTION IS „ T A I N A U N E I I N S C R I P Ţ I I “

1. La descif rarea inscripţiei de mai sus, trebuie să ştim că: - L este abrevierea unui  prae no metv, -  V este U majuscul; - sem nul ► ma rchea ză cuvinte diferite, când există spaţiu; - se verifică în manual dac ă acesta este unul dintre Scipionii studiaţi; - OR EITV S este greu de identificat, dar presupunem că este

• su bs tan tiv?

• adjectiv?

• verb?

2. Ce divinitate recu noaştem în basorelief? Ce repere am folosit? Din alaiul zeiţei, am identificat u n ............ , pentru că observăm un tympanum „tamburină“ şi o cască frigiană.

Sextum capitùhun 3.

Co m pletăm cu creionul inscripţia (graffiti pom peian), din care aflăm că doi fruntaşi ( prim or ) mirmidoni (mirmillones  „un fel de gladiatori înarmaţi cu scu t, coif gallic şi  pum nal“), A ur elianus şi Dom itianus, luptă.

av r

EC  j Vs m i rm ' q ne$

Do Q t ' a Q n VS

i T

p U. na O

P uQ   P K |* o l < >

 A m w L ante Christum natum totam Galliam, quae, ut   (după cum) vides, erat divisa in partes quinque. Romani occupaverunt. Totamne? Pars minima manei. En vicus Gallorum! Mic (aici) incolae impavldi resistunt legionariis Romanis. Castra Romanorum erant: Aquarîum, Babaorum. Laudanum Parvibonumque.

1. a) Am recuno scut o secvenţă din fi lm u l ............ , o parodic a războa ielor de cucerire a .............de c ăt r e .............. , în an u l ..............  b) Castra Romanorum  au nume semnificative sau identificăm radicalul unor cuvinte cunoscute:  Aquarî um  = rezervor de apă?  Lauda-n um =>  după modelul Lugdunum?  Bab {a )-oru m =>  tabăra proştilor? ( babae! „m inunat!“; babulus „prost“) Parvi + bonum  => bun de puţin? Parvibonum Vicus Gallorum

 Aqu arium

 Bab ao ru m

 La ud an um

uictul

Sextum ccipituliim

sex

• Vă recomandăm să vizionaţi caseta video DIVX:  Aslerix şi Obelix contra lui Caesar. • Construiţi enunţuri simple în latină, în care să evidenţiaţi carac teristicile personajelor cunoscute de mai sus! • Consid eraţi că această reclam ă vă deter mină să-i urmaţi îndemnul? Spuneţi două motive! Dar reclama filmului, de la p. 13?

' i .'i || | ' | | | | | 4

..

 Lectiones 23-32 undetriginta-triginta dúo

iii'

Septïmum capitülum  H IS T O R I A . P A X A U R E A

• Octavianus • A d p lu s lege ndu m Principalus.   Instituţii şi mentalităţi

• Octavianus Augustus •  A d melius co mpreh endu m  NOVA !

Verbul. Indicativ viitor II Conjunctiv perfect Infinitiv prezent şi perfect  Ne didicer is ad Kalendas Gra ec as !  Mythologîca

Apollo şi Ludi Apollinarcs Ludi Saeculares  A d optim um testand um Pagina mea

 fJpMtZ H isto ria . P a x a u ré a C . IuLIUS C a ESAR O c TAVIANUS A  u GUSTUS (63 a.Chr. - 14 p.Chr.) Octavianus este singura personalitate ce reuşeşte, la sfârşitul războaielor civile, să concentreze în mâinile sale întreaga putere politică şi militară. Iniţiat de C aes ar în arta m ilitară, apoi adoptat şi desem nat prin tes tam ent ca unicul moştenitor al d ictatorului, îşi înlătură cu abilitate toţi adversarii politici. Victoria de la Actiu m (31 a.Chr.) pune c apăt unui şir de alianţe politice efe mere şi de înverşunate lupte pentru putere, în care cad, rând pe rând, la Philippi, în Graccia, Brutus şi Cassius, ucigaşii lui Caesar, urmează triumvirii Lepidus şi Antonius şi, în cele din urmă, Clcopatra, regina regatului Acgyptus, cea carc-1 sprijinise militar pe Antonius în  bătălia de la Actium. Octavianus d evine simbolul păcii şi al prosperităţii pentru în trea ga lume romană. Instaurează o nouă formă de guvernământ, principatul (27 a.Chr.); cumulează treptat cele mai importante magistraturi republicane, cărora le confer ă un cadru constituţional. Senatul îi acor dă titluri on orifice de prim -cctăţcan al sta tului, prince ps se nalu s   şi părinte al patriei, p a te r patrîa e. Instituie o scrie de legi prin care reorganizează statul şi res taurează vechile tradiţii: • întăreşte relig ia trad iţion ală;

• dezvoltă cultura şi artele;

• i n s t a u r e a z ă c u lt u l i m p e r i a l ;

■ r e f o r m e a z ă j u s t i ţi a ;

• c o n s o l i d e a z ă f a m i l i a şi

• c o n s t r u i e ş te m u l t l a R o m a , î n I t a l ia

 b u n e le m o ra v u ri; • păstrează gran iţele im periu lui;

şi în provincii; ■reorganizează provinciile.

După şaizeci de ani de războaie civile, Augustus, mare om de stat, a instaurat Pax Romana,  pace care va favoriza o puter nică dezvoltare economică, socială şi culturală a Imperiului.

O c t a v ia n u s A u g u s t u s

TITULIAUGUSTI  Titlul oficial al lui Octavianus era:  Im pera to r Caes ar 1 Augustus, D iv i Filiu s2. Senatul i-a acordat lui Octavianus următoarele titluri în semn de cinstire:  Augustus  — cel slăvit, cel divin; titlul a fost apoi adoptat de toţi împăraţii.  Princeps reipublXcae et senatus  — omul cel mai im po rtan t şi cel mai respectat din stat şi din senat.  Pontifex maxîmus — marc pontif, numit pe viaţă, titlu asum at de Augustus şi de ceilalţi împăraţi în ca lita te de şefi ai religiei de stat;  Paterpatriae  — părinte, protec tor al patriei. Augustus va de ţine o serie de prerogative, precum: 1Caesar  Octavianus a trecut prin adopţie din gens Octavia în gens Iulia.

• tribunicia potestas   — puterea tribunilor plebei, care consta în convocarea adunărilor  plebei şi în dreptul de a promulga edicte în favoarea acesteia — şi dreptul de veto. Cacsar a fost primul care şi-a asum at această demnitate; du pă Augustus, toţi împăraţii vo r deţine tribunicia potestas   pe viaţă; • im p e r iunt proconsulare maius et injinîtum  — putere absolută şi nelimitată asupra  provinciilo r din imperiu şi a armatei;

| A d p lu s

legendum

 p en tru a cit i m ai m ult

Prin cipa tul. In stituţii şi mentalităţi Cauza nem ijlocită a instaurării principatului a fost impactul puternic asupra societăţii rom ane provocat de războaiele civile care au avut loc în lanţ. O rgoliile nemăsurate ale unor iluştri generali — precum Marius, Sulla, Cacsar, Antonius — şi-au găsit acoperirea legală în dictatură, iar legiunile romane s-au transformat, din scuturi de protecţie ale cetăţii, în instrumente meschine de satisfacere a unor interese personale. Fidelitatea legiunilor însă trebuia răsplătită. în perioad a războaielor civile, mii de soldaţi au pus stăpânire (prin îm   prop rietărire) pe averea italică, fapt care a determinat mutaţii complexe în viaţa socială şi economică, accelerând instalarea definitivă a unui nou regim. Modelul conducerii autarhice, dincolo d e influenţele orientale, se recunoaşte în tipul de exercitare absolutistă a puterii  părinteşti ( patria po testas)  sau tipul de relaţii dintre patronus  „pa tron“ şi clientes  „clienţi“ . Octavianus îşi adoptă cu grijă cognomcnul  Augu stus  pentru conotaţiilc sale politice şi relig ioase (augur,  verbul augeo, -ere  „a face să crească, a spori“ ; auctoritas) şi creează o formă de guvernământ nouă,  princi patu s,   bazată pe auctoritas,  m enţinând în paralel institu ţiile magistraturilo r. Abilitatea sa politică reiese din evitarea unei supralicitări a funcţiilor de rang înalt şi respectarea, cel puţin în aparenţă, a tradiţiilor republicane. Evită să mai fie consul, evită dictatura şi desăvârşeşte opera începută în 27 a.Chr., principatul. Ca prin ce ps  al senatului şi al tuturora (,universorum), devine instanţa supremă de apel ( im pro vocal ion is), în locul adunării poporului,  pate r  şi  pa tro nu s   „protector“ al tuturor locuitorilor imperiului. P ârghiile politice cheie — tribunicia potesta s  (23 a.Chr.) şi imperium  — le manevrează în acelaşi spirit politic de marc diplomat. Tribunatul îi menţine popularitatea în rândul cetăţenilor, iar imperium   constituie  pârghia militară, conferită de funcţia de comandant suprem. După bătălii, cel aclamat de soldaţi era el, în calitate de imperator, indiferent cine era generalul învingător. C a po ntlfe x maximus, Augustus capătă sacralitatc, devenind conducătorul religiei roman e tradiţionale. Ca  pate r   patriae ,  el devine  patro nu s  „protector“, un fel de nou întemeietor al cetăţii. Se ob serv ă, aşadar, un paralelism între vechile instituţii şi statutul cu totul nou al  principelui, asim ilat de mentalitatea romană, înclinată să ac cepte structuri su praetajate, unele vetuste, altele noi. Aşadar, magistraţii sunt colegi ( collegae) în continuare (Augustus a avut colegi d e consulat timp de doisprez ece ani), fiind aleşi, nu numiţi. Senatorii nu sunt rem uneraţi, dar censul este de un milion de sesterţi în vrem ea lui A ugustus, conform cen sulu i senatorial. M agistra ţii superiori îşi menţin drep turile şi puterea (potestas, ius edicendi  „dreptul de a lua decizii“, ius coercitionis  „dreptul de a lua m ăsuri coe rcitive“). Prin tendin ţele sale de concen trare a puterii, principatul va opera un trans fer lent şi  profund, vizibil în timpul lui Tiberius care va desfiinţa instituţiile tradiţionale republicane

Septïmum  capitulam

O ctavianu s A u g u stu s

ost bella civilia, Octavianus Augustus, vir qui non immerïto ex maxïma parte cleo similis fu it, rem pu blïcam p er quadra ginta et quattuor annos solu s obtinüit.  Nam in be llis nem o fe lic ïo r eo fu it aut in p a ce mo dération

P

 His X L IV annis, qu ibus so lu s gess it im perium , civilissïme vixil, in cu nc to s liberalissimus, in amico s fidis sïm us, quos tant ¡s eve xit hono rïbus ut   (încât)  paen e aequ aret   Ja st ig io suo. Nullo te mpor e an te eum mag is Rom ana resfl orü it .

(Dupa E u t r o p i u s )

r

 V O C A B U L A

immerïto adv. — nu pe nemerit, pe merit, pe  bună dreptate ex maxïma parte în cea mai mare parte, în foarte multe privinţe similis, -e adj.  — asemănător   per (+ A c.) ... annos — pe o perioadă de... solus, -a, -um pron. neliot. — singur (G. Tus; D. -î) obtinco, -ère, -ţinui v.t. — a avea în stăpânire nam conj.  — căci felicïor (aici)  — mai norocos aut conj.  — sau moderatus, -a, -um adj.  — cumpătat nemo, -înis pron. nehot. — nimeni co (Abl.) — decât acesta (complement al  comparativului) vivo, -ère, vixi v.i. — a trăi, a se comporta gero, -ere, gessi v.t. — a purta, a exercita

 _  1_________________________________   A d melius comprehendum  p e n t r u a î n ţe l e g e m a i b in e

civilissTme adv. foarte popular, foarte simplu liberalis, -c adj. generos fidus, -a, -um adj. — devotat in (amicos) (prep. +  Ac.) — faţă de eveho, -ere, -vexi v.i. a ridica, a înălţa tantus, -a, -um adj. — atât de mare ut (consecutiv + Conj. imperf. din cauza  încât timpului trecut din regenta) pacnc adv. — aproape aequo, -Ore v. a aşeza la acelaşi nivel, a egala (aici, „să aşeze la acelaşi nivel“) fastigîum, -îi s.n. —  înălţime, mărire, grandoare nullus, -a, -um pron. nehot. — nici unul (aici adj.) ante (+  Ac.)prep. — înainte magis adv. — mai mult florco, -ere, florui — a fi înfloritor

i

 ________________________ 

 M m m üîWri

C o r t e g iu d e s e n a t o r i

(a

r a  p a c i s

)

fife8 ‘mt-sk 

1) Bella civilia se referă la războaiele civile în care au fost im plicaţi mari generali ro v . r v l « mani. Co mp letaţi lista adversarilor: Sul la / vk* mI§ pî*>m ft i \ w M  fi  M m Cacsar / œ  jm ’ ïïi f f fljdh '1 Brutus / cfLsSA i/ J ii : * Anton ius /   ............

  ............

  ............

 MÏÏËmi

Septimum capitulum 2) a) Cultul personalităţii a fost introdus Ia Roma d e  ............ , adoptat d e ............. şi instaurat definitiv de A ug us tu s ............ (Divi Iulii filius) .  b) Iden tificaţi în text termenul ca re ju stifică, într-un fel, dcific arca lui Octav ian us. 3) a) Care este pron um ele nehotărât (două ocuren ţe) care insistă asupra noii situaţii ( status ) în care se află res pub lica  b) republica, de iure ............ de f a d o ........... 4) a) Cum tradu ceţi exp resia? Felicior quam Augustus, inelior quam Traianus   (urare adresată îm păraţilor la

înscăunare).  b) Ce term en an alog cu cel de la punctul a) ex istă în text? 5) Valorile morale ale lui Octavianus şi cele civice sunt specificate prin termenii: 6)  Am ic i pri ncip is  reprezen tau anturajul de prieteni, cercul in tim de „con silieri“ care vor deveni în imperium   consiliul îm păratului. Ce tac tică plină de diplo ma ţie utilizează Au gus tus în relaţiile sale cu amicii 7) Imperiul Roman n-a fost niciodată mai înfloritor — conchide Eutrapius. Cu o mentalitate de roman al secolului al IV-lca, autorul  Bre viaru lu i  are în vedere extinderea amplă a teritoriului roman prin anexarea unor ţinuturi, regiuni precum : Acgyptus, Armenia, Dalm aţia, lllyricum , Pannonia, Aquitania, Germ ania ctc. Istoricul mai oferă o mărturie  preţio asă: l icit autem proeliis Dacos. • în anii 2 9- 2 8 a.Chr., Marcus L icinus Crassus, proconsulul Maced oniei, cu sprijinul lui Rolc s, un din ast get din Dobro gca, atacă sudul acestui ţinut — pentru a-i pedepsi  pe regii gcto-daci care treceau graniţa — şi îl înving e pe Dapix (care se sinucide) şi pe Zyra xcs (care se retrage la nord de Dunăre). Rolcs este recom pens at cu titlul de amicus et socius populi Romani,  iar Crassus se în T o m i s ( v e s t i g i i) toarce la Roma în triumf (în 27 a.Chr.). Dobrogca (în Mocsia) intră sub directa de  pen den ţă a Im periulu i Roman, prefectul roman fiind subordonat guvernatorului Ma cedoniei. Oraşele Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis şi Odcssos (Vama de astăzi) fonn ează o confederaţie politică şi religioasă numită Pcntapolis. a) Ce inform aţie succintă oferă is toricul?  b) Ce val oare docu mentară are textul de mai sus despre tacticile de cucerire a noi teritorii, prac ticate de gu vernanţii rom ani? c) Oraşele maritim e de pe litoralul Mării Negre sunt exp use invaziilor externe, dar şi desch ise un or mo dele de civilizaţie. Dezvoltaţi ideea! tificaţ

pă nume

şe de astă

S e j tà m u ^ ^

IT V i

OVA

VERBUL.

 N O Ţ IU N I N O I

Indicativ viitor II. Conjunctiv perfect

/

1 C O N JU N C T I V

t.v. (perfect)

eri 

P E R F E C T

7

-//I -s -t 

-mus -tis -n t

 NOTA BENE! 1. Sc conjun gă la fel, exceptând p erso ana I, unde c diferită desinenţa verbală. 2. Indicativul viitor II se traduce prin indicativul viitor II române sc, iar conjunctivul  pe rfec t prin conjunctiv perfect românesc. E  x e m p l a :

• Voi fi cântat: Eu să fi cântat: • Vei fi tăcut: Tu să fi tăcut: • Ei vor fi băut: Ei să fi trăit:

cantav-ëro

•  El va fi dus (ceva):

dux-ërit 

cantav-ëri-m

Ea să fi dorit: • Noi să fi venit: Voi veţi fi pedepsit:

cupiv-ërit 

tacu-ëri-s tacu-ëri-s vixërint  I

t.v.+ re

E  x e m p l a :

 puniv ëri tis

bibërint 

^ I N F I N I T I V Z

 prezent + sufix

venerïmus

[y

Infinitivul prezent Un verb la modul infinitiv (a doua formă din dicţionar)  poate avea funcţia unui: a) subiect b)  complement direct c) predicat (nume) în com pletiva infiniţivală.

a)  Discere non difficile est. A înv ăţa nu este dificil,

b) In cip it

cantare.

El începe a cânta (să cânte). C) P.P. | C.D. • El ştie / că tu înveţi bine la ( apud  +  Ac.) părinţi (acasă) /. Scit  / te bene discere apud parentes /.

Ac. + Inf. prez. Completiva directă, în română, corespunde com pletivei din latină (unde subiectul este în Ac., iar predicatul la Inf.) • Ş tim că voi învăţaţi. Scimus vos discere.

Septïmum capitülum

I n f i n it iv u l p e r f e c t

 / 

 I N F I N I T I V t.v. + is-se  perfect + sufixe

Ş  [y

Infinitivul perfect arc valoarea unui pred icat într-o comp letivă infinitivală (acuzativ cu infinitiv) a) El ştie că eu am învăţat ieri la tine (acasă). Scit m e didic-isse heri ap ud te.

Ac. + Inf. perf.  b) Eu ştiu că tu ai scris ieri. Scio te scrips-isse beri.

Ac + Inf. perf.

 N e didicèris ad Kalendas Graêcas! s ă n u î n v e ţi l a c a l e n d e l e g r e c e ş t i !

1

1) C om pletaţi formele verbale, con form indicaţiei:  N e veri  ... (Conj. perf., a Il-a sg.) apud me, hodie.  N e scrip s ...  (Conj. perf., a 11-a pl.), multa. Si sciv... lectionem, decern accipiam   (Viit. ant., I sg.). Si bene cogitav...,   (Viit. ant., I sg.) bene respondebo. Si bune librum leg...   (Viit. ant., II sg.), laelus ero. Qua ndo tu haec leges, ego pr ocu l fu ...   (Viit. ant., I sg.). 2) Tra duceţi ex em plele de mai sus!

Sufixele de mai sus îşi cau tă casa. Ajutaţi-lc, ca toate să-şi g ăsească adăpost!

4) Traduceţi: • Dacă voi fi tăcut mereu ( semper ) , tu nu vei mai ( ia m ) şti adevărul ( verum , -i). • Ei să fi înv ăţat zilnic, n-ar mai fi lucrat ( laboro, -are, laboravi) m ult acum (nune). • Vor fi pregătit (paro, -are, paravi ) toate cele (omnîa   n.pl.) pe care tu le vei cerc ( quaero, -ère, quaesivi). 5) Tr aduceţi în latină: A răspunde cui întreabă (part. prez. interrogo ) este bine (bene). Eu doresc (opto)  să răspund bine. Eu doresc ca acela să răspundă bine (Ac. +  Inf).

Ä

S £ = j

 _ _ _

 Ä J 

 M y th o lo g ie n A

1  A p o l l o (gr. ’ArajZAxov) Apollo, unul dintre marii zei ai panteonului greco-roman, era fiul lui Zcus şi al muritoarei Leto/Latona şi frate geamăn eu Artem is-D iana, zeiţa vânătorii. Prigonită de Hcra-Iuno prin lume, Latona nu-şi găseşte adăpost decât în Orty gia „In sula cu pre pe liţe“ . Ca re compensă, Apollo va numi insula Delos (SfjAoq) „Strălucitoarea“ şi o va transforma în centru religios al lumii greceşti, loc de cult veacuri de-a rândul. Zeul, cu trup atletic, armonios, este pro totipul frumuseţii masculine. Dintre atri  buţii, semnalăm: zcu-vindccător, tată al lui Asclepios / Acsculapius, zeul medicinci; zeu-profet, putere pe care o exercita la oracolul din Delphi. Supranumit şi Pythios în urma uciderii şarpelui Python, instituie  jo curi funebre nu mite Jocuri Pythicc şi .

Py t h i a

s c l e pio s ş i

H

y o e a

oferă sanctuarului un trepied. Aşezată pe acest trepied, preoteasa Pythia îşi rostea oracolele. Orice zeu sau profet dobândeşte darul clarviziunii datorită lui Apollo. Ca zeu al muzicii, al inspiraţiei poetice, Apollo îşi află sălaşul pe muntele Parnas, unde prezida  jocu l Muzelor. El însuşi un neîntrecut cân tăreţ din liră (primită de la Hermes), se ia Ia întrecere cu muritorii nesăbuiţi, pe care (precum pe Marsyas) îi pedepseşte cu cru zime. Arcaş fără pereche, el apără onoarea mamei sale, Latona, omorându-i fiicei lui Tantal, Niobc, toţi copiii (şapte fete şi şapte  băieţi). In calitate de zeu al luminii, al Soarelui (Phoebus), nu trebuie confundat cu Helios. Lumina solară personifică sufletul echilibrat, limp ezimea raţiunii, în opoziţie cu instinctua litatca, pasiunile dezlănţuite, oarbe. Cultul său s-a extins în întreaga lume romană. în 212 a.Chr., romanii au instituit  Lud i Apo llinâres, în cinstea zeului. Apollo a fost adoptat ca protector personal de Octavianus, deoarece c onsidera că victoria navală de la Actium (31 a.Chr.) i se datora zeului. în popor, a circulat o legendă: mama lui Octavianus şi-ar fi conceput fiul în noaptea când a dormit în templul zeului. Drept cinstire, Augustus i-a ridicat lui Apollo un templu pe Colina Palatină. în anul 17 a.Chr., în cinstea lui şi a Dianei (ca zeiţă a Lunii, a luminii selenare), s-au celebrat  Ludi sa eculares   „Jocurile seculare“, în timpul cărora s-a cântat Carmen Saeculare compus de poetul Horatius.

m

m j. i ^ ' ţ   ^i ïl:

i,BLJs|i

 IJÊ$.l&ï.fiÊÈêtm zjhmhi

* ü

 A d o n tïm u m te s ta n d u m

TEST

> L.

i

, I

pentru a testa foarte bine

 AUGUSTUS, PATER PATRIAE

statului şi senatului“: ............   Cum se va numi forma de guv ernământ instituită de el?

ost victorïam Actiacam senatus Octa viarlo máximos honores concessit.  Prin  ceps reipuhficae et senatus, clein Augustus, mox  Princeps nominatus est. Potestatem trihuniclam a tque imperium  p ro co n su la r mains et infinitum in manu sua coegit. Postremo ponttfex maxim us et   pater patriae fa ct us est. Princeps modeste vilam agebat, sed   Romain maxim a curd ornavit. Ipse sa ep e dicebat: „Ego ex latericia urbe marmorëam  feci. " Forum Augusti, Ara P ads Augustae, basilica Iuliae, templum Liviae, thermae  Agrippae, th eatrum Marcelli fa m osissim a monumenta fuerant. Sextili mensi Augusti cognomen honoris causa datum est   (a fost dat), quod illo mense  finis civiliani bellorum fu it.

P

C ond iţii dc de sf ăşur ar e a testării: I. Textul va fi tradus de elevi acasă.

..............

(in la'",4)

((1,50 p .)

3)  Augustus  este un termen cu evidente conotaţii sacre: ............ ,  ............. (0,50 p.)

4) Explicaţi diferenţa dintre  potesta s ............ şi i m p e r i u m 1 (1 P-) .............

5)  în

vine

calitate d c pontifex maximus , el de , ca toţi împăraţii care îi vor 

urma.

( 0 , 5 0p.)

6) Cum explic aţi, din perspectiva unor  tradiţii, a m entalităţii romane, titulatura dc  p a te r p a t r i a e :

.............

?

(1 P )

7) Descoperiţi propoziţia din care reiese o calitate romană încă apreciată de con temporanii lui Octavianus! ^^ 8) Constructivismul (dinamismul) acestui popor reiese şi din deschiderea  principelui c ătr e ............

(1  p )

9) Tradu ceţi en unţul marcat cu ghiliII . în ziua testării, elevii vor rezolva melc! câteva / toate cerin ţe(le) , în funcţie de (1 p.) nivelul clasei. 10) Ex plica ţi term enii:  forum , ara, (1 p.) 1) Adjec tivul  Actidcu s, -a, um  se referă basilica, thermae, theătrum. la izbânda navală de la ............ .  din anul

............

(0,50 p.)

2) Identifica ţi sintagm a care-1 dese m  nează pe O ctavian us „cel dintâi c etăţean al

11) Luna Sextilis va deveni (1 p.)

Y.fJmM 

ím *

f s a : I ...iii

P a g in a m ea

 Dies breviloquentiae Ziua laconismului

• Astăzi, îţi răspund după bunul (meu) plac.  —  ad libitum (ad lib.)  — at the mercy o f my pleasure  — à mon désir  • Caesar, de exemplu, a fost un general fără pereche.  — exempli gratia (e.g.)  —  fo r ex am ple  —  p a r ex empl e • Soldatul p urta asup ra sa coiful, suliţa şi celelalte.  — et cetera (etc.)  — and so on / fo rth  — et le reste • în acelaşi loc  —  Res ges ta e — , se vorbea despre daci.  — ibidem (ibid.)  — in the same work   — dans le même ouvrage •  Ia aminte!

 —  Nota bene! (N.B.)  — Pay attention!  —  Atten tion! •  în opera citată, sunt m ulte informaţii valoroase.  —  opere citato (op. cit)  — in the cited work   — dans l'oeuvre citée • Această idee apare în diverse locuri în operă.  —  passim  — everywhere  — ça et là

Evaluare finală

Exercitia finalia

 Exercitia finalia 1. Traduceţi în lim ba rom ână: a)  N on sem per p eritla med icoru m ae gr otos sanabit.  b)  Lacri m ae sin cer i homin is ve rb a an imi suni. c) Plures scienliam sapientium deg ustam, ut   (după cum) convivae delicîas epulărum. d)  A m ic os vince re inhone sla victoria esset. c) Cum hiem s venit, ex arboribus fo lia decîdunt. 2. Alegeţi două enunţuri de la exerciţiul 1 şi exprimaţi punctul vostru de vedere! 3. Com pletaţi desin enţa no min ală adecvată: a) Otium   (lenea) corpor ... illorum iuvenum debilitat.  b)  In m ultis Italiae region ... m irae sunt montîum amoenitates, vall... ubertas,fontium et amn... copia. c)  A nim alium mor es multa praecept ... atqu e exetnp la etiam hom in i ... praebent.

d) Olim allaria non in templ..., sed ante templ... erant. 4.

Com pletaţi terme nii conform contextului: a)  M axim a clades Roman oru m a p u d .......... fu it.  b) Unicus spe ctato r caeli, inventor et machinător bellicorum to rm en tor um .......... fu it. c) — Qui mensis ianuam aperit? ,

. ,

A

d ) — Qui m ensis suaves flore s pandit?  — ........... (mensis). e) Qui mensis agrum nive operil? 1) Qui mensis fervïd os aestus comparât? 6. Traduceţi form ele verbale:

8.

v e n i e b a n t . .......... m o n e b u n t . ..........

v e n i t e ...... . monuissem

v e n i a t i s ........... m o n e r e s ...........

v e n i s t i s ..... monuerim

Identificaţi form ele verbale, marcând sufixul: venien tes

ventsse

n t iq u u m

a e d i f i c iu m

 Exerciţiu fîn alîa moneant venies

monendi mo ne

9. Combinaţi cuvintele pentru a alcătui trei propoziţii, fiind atenţi la omonimia lexicală şi gramaticală: diices in prov incialii liBros

adveniunt  clari exerc itus  V o l u t a

M

o ş t e n ir i d e c iv il iz a ţ ie

r o m a n ă

în s p a ţ iu l

d e c a p i t e l ionic

r o m â n e s c

Proiect VASILE PÂRVAN,  Biruinfa Romei* (fragment) Sugestii de abordare a textului: 1) Citiţi cu ate nţie fragmentul de mai jos şi sintetizaţi, ba zându-vă pe ideilc-ancoră! 2) Extragcţi neolo gis mele şi consu ltaţi un dicţionar pentru a Ic explica! Actualizaţi formulările arhaizante! 3) Rezum aţi textul într-un limbaj neutru, obiectiv, denotativ! 4) Identificaţi pasajul care v-a plăcut cel mai mult! M otivaţi alegerea! 5) Alcătuiţi un miniportret: Vasilc Pârvan, om de marc erudiţie şi de vastă cultură f.losofică, literat şi orator   de clasă. 6) Fervoarea acestei  La ud atio   v-a contaminat? încercuiţi varianta! Explicaţi alegerea! DA NU OARECUM „Biruinţa Romei în îndoirea sufletului dacic către limba şi viaţa romană nu c totuşi o faptă de o zi a unui suflet de sută**. Şi nu singur sufletul dacic, ci nesfârşite popoare au fost frânte de tăria sufletulu i Romei şi aduse pentru milenii la luarea formelor ei de viaţă. [...] P o d u l l u i A p o l l o d o r d in D a m a s c Puterea popoarelor nu-i de tot felul, ci numai de unul, pe un singur drum; — pe toate, nu le dau zeii nici unuia. Unele sunt tari prin arme, altele  prin arte. Principiul vieţii lor creatoare stă într-o unică, solitară şi ireversibilă forţă a geniului lor izolat. U n singur gând, luminos cât soarele', le acoperă pe toate celelalte, le schimbă pe toate * Va s i l e P â r v a n , Scrieri. Studii şi eseuri,

Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti,

1981, pp. 537-539. ** Sută pentru sutaş (comandant roman peste o sută de ostaşi, centurion).

^Exerciţiajbwlia după lumina lui şi, pentru că e unic şi incomparabil, creează din el fapte eterne, numai în felul lui. Care a fos t gândul biru itor al Ro mei? Care a fost forţa ei unică de a înfăptui lumi nouă, de a sfârma suflete şi popoare? Marca putere a Romei nou ă ni se arată în aceea că înfăţişa, p entru sine şi pentru toate  popoarele păm ân tulu i, nu autoritatea orga niza tor-nivelatoarc a unui ad min istrator tiran,  păzind cu străşnicie liniştea şi asigurân d buna stare, fo lo sito are tuturora, nu gloria cuceritoare de suflete a unui dionysiac supunător al întregului pământ, nu hieratica încorporare a unor zei atotputernici şi cruzi în trupul unor muritori proclamaţi zei şi adoraţi cu teamă şi supunere de robi de cei credincioşi lor, nu strălucirea superioară a unei mari cetăţi a cug etării ge niale su prapământene, nu aspra autoritate ra ţiona lă a unui consiliu de ad m inistrare prin delegaţii date u no r regi, uno r mari p reoţi, unor bătrâni collegiaţi ori unor generali — ci un nou fel de religiune. Pentru în tâia oară şi — până azi — pentru cea din urmă, în istoria om enirii se crcă acel măreţ concep t al Sta tului-Zeu, cu terib ila voinţă a unei divinităţi abstracte, Roma, căreia împăratul însuşi nu-i era decât un acolyt divin şi de la care proccda[u] toată maiestatea, toată puterea, toată gloria — acea religie politică în care fiece credincios admis la mysterii era un mem bru cetăţean cu d epline drepturi, ega le chia r celor ale împăratuluizeu, asemenea căruia era în dreptul său dc a deveni oricând prin singură dcvotarca lui întreagă cultului Z înci-M amă. Iar ca însăşi, divinitatea e ternă. Roma, nu-şi lua dc pristav al ordinelor ei imutabilc pc muritorul făcut o clipă preot suprem al cultului ci, ci pc întregul  popor al cr ed in cioşilor ci, în ab stracţia lui supraumană: „Senatul şi Poporul Rom an“. A fi roman însemna a fi un om dc specie unică, a fi membru al imensului colegiu religios militant al adoratorilor Romei, a fi însuşi participant la puterea şi la gloria Romei. Ace ea ce nici geniul incomparabil al Greciei, prin braţul eroului sublim unic, Alexandru, fiul lui Filip, aceea ce nici regii-zei ai Orientului, aceea ce nici teribilii servitori ai lui Alah n-au putut realiza în marile diluvii dc sânge cu care au inundat pământurile ce voiau să şi le m odeleze după sine — a fost etern creat, dintr-o singură înco rdare, în două secole, dc Statul-Zcu al Romei, nemuritoarea. Străvechi s enatori ai Ro mei ori bărbaţi în pici ncluc rate, împ ăraţi aduşi în triumfuri ori sclavi m izer abili în lanţuri, toţi se simţeau înfio raţi dc taina grea a De stinulu i, când  paşii lor îi purtau p c unul dintre multele drumuri ce mânau spre Cetatea celor Şapte Coline. Ca pruncii arşi dc vii în pântecele taurului de aramă al lui Moloch, aşa arunca lumea închinătoare R omei pe toţi copiii ei cei mai buni în văpaia vieţii aprinse din cetatea eternă. Ca fluturii ucişi de flacăra împrejurul căreia zboară, aşa cădeau b ărbaţi şi femei în pierzare şi moarte de furia vieţii nebune care a rdea în Roma ce a de aur, de marm oră, de flori şi de temple. D ar cei tari, cari biruiau p rin putere ori înco nju rau p rin prud enţă lanţurile fără nu m ăr arun cate în cale de geniile ispitei, aceia puteau primi închinare — p ână chiar şi asem enea ze ilor — de la miriadele ce li se încredinţau: spre cucerire , stăpânire ori ucidere, de implacabila Romă. Iar dacă cultu l religios al Statului-Z eu, Roma, cu te mplele, preoţii .şi colegiile ci de slujitori, atrăgea fără putinţă de opunere pe toţi cei ce-i v eneau aproape, făcându-i credin cioşi ai noii religii, apoi viaţa rom ană, în forme le ci concre te, era o unică clădire

 Exe rcitîa fin ulia Imperiul R om ei era o răbdătoare, sim etrică, armon ioasă, uriaşă construcţie a unui singur, divin arhitec t: cu drum uri, oraşe, graniţe, pod uri, cetăţi, apedu cte, băi, amfiteatre zidite ca pen tru v ecie, zidite deolaltă, legate între ele ca o singu ră neasem ănată reţea, din care nu scăpau ma rii strângeri, între firele ci nesfârşite, nici naţiunile, nici indivizii o dată cuceriţi. De ar fi voit împăratul să prindă în pumnu-i titanic Cetatea celor Şapte Coline şi s-o ridice în tării p ână la tronu l lui Iupiter, de firele tari ca oţelul: nesfarâm atele-i drum uri, indisolubil legată, ar fi atârnat în văzduh întreaga lume romană, cum de butucul de vie atârnă ncsiarşitele-i viţe, cu lăstari, cu fru nze şi struguri. Iar Da cia între agă ar fi fost un mare ciorchine, legat de lăstar prin drumul zidit peste fluviul-părinte de Apollodor din Damasc. Semn al ub icuităţii R omei era monu mentalitate a ci de eternitate. Şi atotp uternicia ei, arătată plastic prin gândirea arh itectonică, cucerea, robea, asimila tot ce era suflet străin.“

M o ş t e n i r i c u l t u r a l e v a l o r i f ic a t e în s p a ţ iu l ş c o l i i TEATRU ŞCOLAR  • Titlu:  A d iu dicîum Iovis  „La judecata lui Iuppiter“ • Personaje: Po v e s t i t o r u l Iu p pi t e r IUNO

Venus Ba c c i i u s M e r c u r i u s {aprod) Minerva VULCANUS

Ir i s {g re fi e r )

• • • • • • •

Afiş Program Costume Regie Machiaj Decoruri Scenografie

Scenariu:

Me r c u r i u s şi Mi n e r v a

P o v e s t i t o a r e a : M ih i nomen est Flavia. Da, Flavia mă numesc. Am să vă prezint acum

faimoasa întru nire a zeilor — p rezidată de Iuppiter — în templul său de pe Capitolium. Sst! Iată-1 pe slăvitul zeu! {în şoaptă)  Iu it O tl M im   Vine la judecată. Se pare că este o zi fastă. Este în

 Exercitîa finalîa toane bune. Priviţi, zâmb eşte în barbă! {Zeii apar un ul câte unul.) Ecce  este Iuno, mag na uxor.  Da, aşa e, mar ca soţie, la fel de măreaţă ca-ntotdeauna , da r veşnic nem ulţum ită... A apărut şi Venus, preafrumoasa, cocheta, superba... Se vede că s-a născut din spuma mării... I-au cam rămas urme pe decolteu... Desig ur că l-aţi re cuno scut pe Vulcanus. ( Acesta ca ră din gre u un ciocan uriaş.)  Este el unic, dar este in ginerul nostru, cu brevete de invenţii: platoşe, sc utur i... Mare maestru! Priviţi-o şi pe înţeleaptă Minerva. D e fapt, nu pre a aveţi ce privi: cască, suliţe, platoşe, scut... Numai fiare! E clar, astăzi este belicoasă rău! Dum nea lui este Neptun us. Cred că din greşeală i s-a agăţat de triden t un peşte. Re cunoaşteţi că este im punător... Mercurius a întârziat, ca de obicei. Este ultimul. Cred că a făcut pană la aripa de la sandală. Ş tiţi cum c! M otoarele dc-atu nci ... ca şi cele de az i.. . însă el este aprodul, mâna dreaptă a măritului zeu. Sst! Gata! Ş edinţa începe. Silentium! M e r c u r i u s {vine în fată , tuşeşte strident, desfăşo ară un pergament de vreo doi metri):

 Magni dei et deae !  Astăzi, prcabunul nostru părinte (se-apleacă cerem onios) are bunăvoinţa

de a rezolva litigiile din zciasca noastră familie. Noi suntem supuşii puterii sale. Ce va hotărî marele zeu, vă amintesc, este lege.  Nobis lex una est! Veniat Venus! {Se apropie Venus lăcrimând, cu-o batistă uriaşă în care-şi suflă nasul.) I u p p i t e r : Quare, mea filia , anîm us tibi tristis est? {Venus plâ nge şi m ai ta re)

Puţină am brozie, vă rog, nu vedeţi că mi se ofileşte fata? {îi dă o bucăţică, o ajută să-şi sufle nasul.)   Hai, vezi că ţi-a trecut? Eu iau porţie dublă. F ace minuni!

Iuno {către spectatori, cu dispreţ disimulat):   O să ajungă supraponderal. I u p p i t e r {neînţelegănd):  Da, draga mea sunt supraponderat. Aşa şi trebuie. Nu vezi

câte probleme sunt? {Se-ntoarce în jil ţ.)   Zi, fata mea! V e n u s {într-o atitudine romantică, gata să cadă în genunchi):   „Slăvite, reia-mi al

nemuririi nimb şi focul din privire / Şi pentru toate dă-mi în schimb / O oră de iubire!.. (Se prăbuşeşte patetic.) I u p p i t e r {se ridică din jilţ , răm âne mirat) : Quid dixisti? {apoi, se aşaz ă şi întreabă moale):  Cu cine? V e n u s : C u Mars-Ares. De ce să

fiu  blestem ată?

Mii de ani cu Vulcanus? Priveşte-1!

Eu frumoasă, el urât. Eu cochetă, elegantă, el plin de funingine. Dezleagă-mă, părinte! I u n o : Urât, ai zis? Aşa vorbeşti de băiatul meu? Ţ i-a rid ica t temple din aur masiv,

stai într-un p ala t de vis, şi-abia acu ’ vezi că este urâ t?!... La n untă unde ţi-au fost ochii, când ţi-a oferit un car triumfal cu nu ştiu câţi cai-putere? {adresându-i-se lui Iuppiter) Iar acu’ vrea şi iubire. V u l c a n u s {cam peltic):   Da! M am a are dreptate. C u aceste mâini de aur, am ţinut-o

ca-n palm e. Apăi, eu ar trebui să mă plâng, că n-o găsesc nic ioda tă acasă: când la salonul

 Exerciţiu fin alia I u p p i t e r : Satis est!   Ajunge! Noi, zeii, trebuie să fim exemple pentru muritori. O

căsătorie divină este definitivă. Nu-i aşa, Iuno? I u n o : Sic est!   Nu degeaba sunt zeiţa căsătoriei. Iar femeia căsătorită o singu ră dată  pe păm ân t arc alt pre stig iu decât cea divorţată de trei ori. Ca urmare: Sic erat infa tis. Aşa este scris în  Zeii Olimpului de Alexandru Mitru, să rămâneţi cununaţi. ( Venus desface batista uriaşă şi-şi afundă, învinsă, capul în ea.) M e r c u r i u s : Veniat Neptunus.  împricin atul a depus cererea cu numărul viginti tres. I u p pi t e r : Ei, acum a, lasă-1 şi tu! Zi, frate Neptunus, ce pro blem e sunt în îm părăţia ta? N e p t u n u s ( loveşte cu tridentul, cade peştele):  Să vină pârâta! I u p p i t e r : Care pârâtă? N e p t u n u s : Minerva mintoasa! M i n e r v a {demnă, sare de pe scaun):  Te rog, nu-mi deforma cognomen- ul, nici eu

nu ţi-am zis „ Tridintos ul“ ... Aşadar, citaţia la judeca tă de la tine, unch iule, mi se tra ge !... N e p t u n u s :  Da, nepoată! Dar ştii cum este, in sinu viperam nutrivi... I u n o : Ce vrei să spui? Ţi-a vărsat ea o viperă în sân? N e p t u n u s :  N u , ze iţă Iuno! M-a păcălit, isteaţa. Ş i îi ştie pe oam eni cum sunt. Eu leam oferit „un cal p entru un reg at“, iar ca, o măslinuţă... I u p p i t e r : Foarte bine! Şi unde-i şiretlicul? N e p t u n u s : Simplicitassimplicitătis. Caii mei erau sălbatici şi-au luat-o la fugă... Şiatunci... M i n e r v a : Şi-atunci oamenii s-au repezit în livada mea cu măslini. Şi s-au înfruptat cu „m ăslinuţc“ , cum le spui ma tale ... Şi tare bun e li s-au părut. Aşa că, slăvite părinte, oraşul Athena p oartă acum numele meu grec esc... I u p p i t e r : Iris, consemnează în catastif. învinuire neîntemeiată. Caz rezolvat. (Către  Ncp tun) Frate, mai su nt oraşe pe pământ. C hia r vrei în buricul G re ciei? Mai caută. Vezi  prin Pontul Euxin, în tre Tomis şi C allatis... Ce, vrei să-ţi dau eu su gestii? M e r c u r i u s : Următorul caz... să poftească... Veniat Iuno Lucina Monela! I u p p i t e r {mirat): Iuno? Tu, soţia marelui zeu ? I u n o : E g o .. . tua uxor, zeu al trăsnetelor şi fulgerelor. I u p p i t e r : Dar ce tc-aduce în faţa jude căţii? I u n o : M-am res em nat că mărul Paris l-a dat celei mai frumo ase zeiţe, lui Venus. Mam res emnat în m ulte privinţe. Dar, Iuppiter cel drept şi bun, nu pot să cred că probleme le cereşti îţi ocupă tot timp ul şi uiţi cu totul d e îndatoririle de soţ. Am aflat de la Gany me de,  paharnicul de curâ nd ac hiziţio nat de la cram a vecinilor noştri din Olimp, că frecventezi  jo curile de cu rs e şi că ţi-ai pierd ut pe pariuri vreo do uă fu lg ere... Ia r pe mine mă laşi să asist la zeci şi sute de căsătorii ale mu rito rilo r... Fără să mai petrecem şi noi un concediu împreună... I u p pi t e r ( o întreru pe patetic): O, Iuno, scum pa mea tovarăşă de ne m u rire ... înţeleg  plân gerea ta. {Către zei)  Este clar, soţia mea e surm enată. S urm enată la locul de m uncă. Să vină Bacchus. Să organizăm un program de b aca na lc... Să ne mai destindem un pic ...

 E x e r c i ţ î ^ î n a l î a (Toată lumea îl caută din din priviri.) Veniat at Bac chu s! M e r c u r i u s (loveşte din caduceu ): Veni Veniat at Bacc hus! B a c c h u s (apare clătinăndu-se, se uită spre culise şi strigă într-acolo)\ Veni

D a ’ să vină, cc mai aşteapt ă? Hâc! V u i x a n u s : Dar tu eşti Bacchus, ai uitat. Hei, unde te duci?  ză re şte şt e cupa cu pa de p e o m ăsuţ ăs uţă; ă; e fer icit ic it)' )'..  Nu m ă-mping eţi, B a c c h u s ( ză eţi, c-am eţes eţes c... Salve, am ici! Vivat! Vivat! In vino veritas! Hâc! ( Iupp  Iu pp iter  it er  (iajunge în fa ţa scenei, către spec tator i) Salve, se prefa ce că nu vede; vorbeşte cu cu Iuno, Iuno, care arată cu mâna a lehamite; Bacchus dă cu ochii de Iuppit Iuppiter, er, se şterge la gură, îşi aran jează coroniţa p e frunte)'. Iertare, slăvite! Hâc! M e r c u r i u s (loveşte cu caduceul)'. Venit Bacchus Dionysos Liber. c c h u s : Am

venit cu o jalbă. p i t e r : Ai întârziat, stimabile... Putem şti de cc? I u p pi cuvintele)' e)'.. Pentru că, B a c c h u s (stâ lcin d cuvintel că, onor asistenţă, asistenţă, mi-a dispărut disp ărut carul carul divin c u . .. Ba

hâc! cu cai cu tot... I u p p i t e r : Şi cum ai ajuns din Thracia? s...,   dar am răni la picioare, din cauza dumnealui (îl arată pe B a c c h u s : Per pede s...,  Mer  M er cu rius ri us ). Iu p pi t Ba

er

: Care dumnealui? Mercurius?

c c h u s:

 p er p etu et u u m m o bi le Unul dintre cai s-a în tors la grajd şi şi m-a m- a anun ţat prin  per

mobil). (iara tă un telefon mobil). M e r c u r i u s : E u   nu subtilizez care divine. Procul a vero est! I u n o : Parc ă mie nu m i-a luat coro niţa niţa de aur? V e n u s : Şi mic cingătoarca? M e r c u r i u s (afectat)'.   C c, nu vi le-am dat? îm i place să fac exerciţii exerciţii de dexterita te

în timpul liber. p i t e r : Vae!  îmi  îm i lip li p se şte şt e un fulger ful ger!! I u p pi N e p t u n u s :  Şi mie un dinte la trident! Vreau carul înapoi! M i n e r v a : Suliţ Su liţa, a, un de c su liţa liţa mea? m ea? V u l c a n u s :  Şi barosul? (vacarm) I u p p i t e r : Silentium!   Mercurius! retumezi hic et nune   tot ce-ai subtilizat în glumă. Ba

c c h u s:

Altfel, Altfe l, eşti eşti ex ma triculat din p anteo nul rom an. N-ai de cât să te muţi muţi în Olimp, la vecini,  pe post po st de H erm er m cs. cs . N oi nu acce ac cep p tăm nici nic i m ăcar ăca r în glum gl um ă hoţ h oţia ia,, să fie f ie clar cl ar şi irev ir evoc ocab abil. il. Consemnează, grefier! Şi-acum, să petrecem... I u n o : Să vină nectarul! p i t e r : Să vină muzele şi Apollo! I u p pi B a c c h u s :  Să vină vinul! faţă, către către spectato ri): Până la urmă, dr ag os tea ... V e n u s (iese în faţă, M i n e r v a .. .şi-nţclepciunca...

 Ex  E x e rc ifía if ía jh u d h i Ve n u s

şi

M i n e r v a : 

...au învins.

Vivat!! {le {le pu pă z gom otos; apoi tare, tare, către spectatori)   Pupat Şi vinul? Vivat Panteonul roman. B a c CHUS:

P o v e s t it o r u l :

Zbu cium ată adunare! adunare! Dar totul c bine când se term ină cu bine. bine. Orice

asemănare cu personaje reale este o pură întâmplare. Şi, în final, voi proceda ca Plautus în comediile sale: Plaudite, spectatores! SUGESTII

1) Echipa nr. nr. 1 va mo nta un spectacol confo rm scenariului-mo dcl. Spectacolul poate fi parte com ponen po nen tă a unui proiect: „Pan teon ul (grcco)-rom an. Marile Ma rile divinităţi“. divinităţi“. 2) Spectacolul poate fi prezentat în cadrul unui festival de teatru sau al unei sesiuni de comun icări — se cţiun cţiun ea teatru. 3) Echipa nr. nr. 2 se po ate ocupa de realizarea dosarului tematic „M itologia şi şi pictura“ . 4) Echipa nr. 3 poate realiza dosarul tematic „Mitologia şi literatura“ 5) Echipa nr. nr. 4 p oate oat e rea liza fişe fişe de dicţion dicţion ar „M arile divin ităţi rom ane “, „Mari divinităţ divinităţi grec gr eco-r o-rom om an e“ etc. etc.

Tabele  gr  g r a m a t ica ic a le  __  _______  B M

M

H

1 I

• DECLINAREA SUBSTANTIVELOR ŞI ADJECTIVELOR  Declinările I şi a Il-a ale substantivelor  Cla sa I a adjectivelor: ad jectiv ele cu trei term inaţii inaţii Declinarea a IlI-a: imparisilabică şi parisilabică Clasa a Il-a a adjectivelor  Adjective Adjective - grad e de com paraţie paraţie Declinările a IV-a şi a V-a ale substantivelor  • PRONUMELE Pronumele personal Pron um ele refle reflexi xiv v Pro nu m ele şi adjectivul adjectivul posesiv Pronumele şi adjectivele demonstrative Pronumele interogativ şi relativ • NUMERALUL  N u m e r a l u l c a rd in a l  N u m e r a l u l o rd in a l • CONJUGAREA VERBELOR LA DIATEZA ACTIVĂ Verbul esse Verbe regulate • V alori ale con jun cţiilor cţiilor •

u t 

şi

cu m

Prep oziţii oziţii cu acuza tivul şi şi ab lativu l

Tabele gra m atica le

DECLINAREA SUBSTANTIVELOR  DECLINAREA I G. sg. -ae Singular 

DECLINAREA a Il-a

f. lupă

 N. G. D. Ac. A bl. V.

G. sg. -i

m.

lupae

lupus lupi

lupue

lupo

lupani lupă

lupuia

n.

 puer

magister 

vir 

 pueri puero

magistri magistra

viri

pueruiti  puero  puer

magistru«! magistru magister 

viro viram vin» vir 

regnul« regni regno regnu ni regnu

lupa

lupo lupe

 N.V.

lupae

lupi

pueri

magistri

viri

G. D.

lupăiu i m lupi»

 puerOrunr  pueris

magistrOruin magistris

viriini m vins

Ac. Abl.

lupas lupis

lupOrum lupis lupus

régna regnflrum regnls

 puero» pueris

magistru» magistris

virus vins

régna. regni»

regnu in

Plural

lupis

GENUL SUBSTANTIVELOR DECLINAREA I

DECLINAREA a Il-a 1. masculine: filius, -ii; puer, -i; liber, -bri; vir, -i 2. feminine: plante, pomi, arbori: malus, -i;  fagus, -i nume de ţări:  Aegyplus, -i nume de insule:  Rhodus, -i nume de oraşe: Corinthus, -i 3. neutre: forum, -i

1. feminine: unda, -ae 2. masculine: a) nume de bărbaţi: Proca, -ae; Catilina, -ae

 b) ocupaţii bărbăteşti:  poeta , -ae; agricola, -ae; scriba , -ae c) nume de popoare: Scytha, -ae; Persa, -ae

ADJECTIVE: CLASA I

 N. -us ADJECTIVE CU TREI TERMINAŢ II N _ef 

Singular  m.  N. salvus G salvi D. salvo Ac. sal vu m Abl. salvu V. salve

"a "um -era - e r u m  N .- er  -ra -rum

 NOTA BENE! Adjectivele cu trei terminaţii se declină după declinările I (cele feminine) şi a Il-a (cele masculine şi neutre).

Plural f. salva salvau salvae salvam salva salva

n. salvu in salvi salvo salvum. salvo salvum

 N. G. D. Ac. Abl. V.

m. salvi salvùrum salvis salvos. salvis salvi

f. salvae salvâruta sal vis sai va s' salvis salvae

n. salva salvOrum salvis salva salvis salva

Tabele gra m aticale

Singular

Plural

ni.

m.

n.

f.

n.

f.

misera misërac misërae; misëratn misëni

misénrm misëri misëm misënrm misëm

 N.V. misëri G. misero rum I). misëri* Ac. misëro* Abl. misëri*

misërae miscrSrum misëris misëras misëris

misëra misërürum misëris misëra misëris

 N.V. pulcher pulchra G. pulchri  pulchra»  pulchra» D.  pulclmi Ac. pulchmm pulchrani; Abl. pulchm pulchra

pulchmm  pulchri  pulchro pulchmm  pulchn)

 N.V.  pulchri G. pulchrOrum I).  pulchris Ac.  pulchrus Abl. pulchris

pulchrae  pulchrărum  pulchri»  pulchra»  pulchris

 pulchra  pulchrOrum pulchris  pulchra pulchris

 N.V. miser G. misëri D. rnisém Ac. misënim Abl. misent

DECLINAREA A III-A G. sg. -is DECLINAREA A III-A IMPARISILABICĂ Singular

DECLINAREA A III-A PARISILABICÂ Plural

 N.V rex G. regis D. regi Ac. rcgem Abl. regi'

f. virtus virtutis virtuti virtutem virtute.

tempus tempóris teinpôri tempus témpora

 N.V. G.

 N.V. reges G. regum D. regîlms Ac. reges Abl. regilni*

virtute* virtutum virtuâbus virtute*': virtufîbu»

témpora tempôrum temporil) it» tempóra temporibus

 N.V. G.

m.

 NOTA BENE! SUBSTANTIVE FALS IMPARISILABICE G. pl. -ium V 

£.: « o c

©

nox, noctis (f.) urbs, urbis (f.)  pax, pacis (f.) mors, morţiş (f.) gens, gentis (f.) animal, animalis (n.) calcar, calcaris (n.)

civis civis civi civem cive

f. aedes aedix aedi aedem aede

mare maris mari mare mari

cives civium civil),us cive» civîbus

aedes aedi u m aedibus aedes aediljus

maria maritim maribus maria maribus

m.

n.

D.

Ac. Abl.

D.

Ac. Abl.

n.

SUBSTANTIVE FALS PAR1SILABICE G. pl. -um

 pater, patris (m.) mater, rnatris (f.) •frater, fratris (m.)  panis, panis (m.) caniş, caniş (m.) iuvenis, iuvenis (m.) senex, senis (m.)

Tabele gram aticale  NOTA BENE! A D J E C T IV E C U D O U Ă

T E R M IN A Ţ II:

A D J E C T I V E C U O T E R M I N A Ţ IE :

 N . p r u d e n s

• S e d e c l i n ă d u p ă d e c l i n a r e a a I l I- a  p a r is il a b i c ă n e u tr ă a s u b s ta n tiv e lo r.

 N . v e t u s

• Se declină după declinarea a IlI-a i m p a r i s i l a b i c ă a s u b s t a n t i v e lo r .

 N . f o r t i s , f o r t e

<

Singular 

m.f.  N . Y .

fo rtis

n.

m.f.

n.

m.f.

n.

fo rte

 p r u d e n s

p ru d e n s

vetus

v etus

G .

f o r ti s

 p r u d e n t i s

vcteris

D.

forti

 p r u d e n ţi

vetèri

A c. A bl.

f o r te m f o rt e fo r t i

 p r u d e n t e i »

prud en s

vetérem

 p r u d e n ţi

v e tu s

vctére

Plural

 N .V .

m.f.

n.

m.f.

fo rte s

l 'o r t i u

 p r u d e n t e s

n. p ru d e n tia

m.f.

n.

vetères

vStera

G.

f o r ti u m

 p r u d e n t l u m

v e të ru m

D.

fortîbtis

 p r u d e n t f b u s

veterfbus

A c.

f o r te »

A bl.

fortia

 p r u d e n t e s

f o r t lb u s

p ru d e n tia

veteres

 p r u d e n t f b u s

vetera

veterfbus

A D J E C T I V E : G R A D E D E C O M P A R A Ţ IE Pozitiv

m.

Superlativ

C o m p a r a ti v

f.

n.

m.f.

n.

m.

f.

n.

 N .

altus

alta

a ltu i»

a ltîo r

a ltfu s

a l t is s î m u s ,

-a,

-um

 N .

 p u l c h e r 

 p u l c h r a

 p u l c h r u m

 p u l c h r î o r 

 p u l c h r î u s

 p u l c h e r r i m u s , - a ,

-u m

 N .

fortis

 N .

f e l i x ( G . f e l ie i » )

forte

fortîor 

fortius

fortissînuis,

-a,

-um

felicîor 

felicius

f e l ic i s s T m t is ,

-a,

-um

 NOTA BENE!

D E C L IN A R E A A D JE C T IV E L O R

C o m p a r a t iv u l a d j e c t i v e l o r s e d e c l in ă d u p ă d e c l i n a r e a a Il I - a i m p a r i s i la b i c ă .

L A C O M P A R A T IV Singular 

m.f.  N . V .

a ltîo r

n. a ltîu s

m.f. fortîor

n. fortius

m.f. felicîor

n. felicïus

G.

a l t î o r îs

f o r t i o r is

felicioris

D.

altiori

fortiori

feliciori

A c.

a l t i o r e m a l tî u s

A bl.

a l t io r e

fortiorem

f o r ti u s

fortiore

f e l ic i o r e m

f e li c i u s

feliciore

Plural  N . V .

a ltio re s

a ltio ra

fortîor es

fortîor a

feliciores

feliciora

G.

a l t io r u m

fortiorurn

felicioruni

D.

a l t io r î b u s

fortiorïbus

feliciorîbus

A c. A bl.

a l t io r e s

altiora

a l ti o r î b u s

fortiores

f o r t îo r a

fortiorïbus

feliciores

feliciora

feliciorîbus

Tabele gram aticale D E C L IN A R E A A D J E C T IV E L O R L A S U P E R L A T IV Sing ular

Plural m.

n.

f.

 N .

altisslniti*

G.

a l t is s î m i

~W 

D.

a l t is s î m o

-n e

-»

A c.

a l ti s si m u m

-atn

-u m

A b l.

a ltis s im î'

-a

V.

a ltis s îin e

-a

m.

-ttm

n.

f.

a ltis s îm i

-Aie

-a

a l t i s s im ó r n m

-ü ru m

-ô ru m

a l t is s l m i s a ltiss im ü S

-a

-n s a l t is s l m i s

a l t is s î m i

-tut«

 

-tVÍ 

-a

 NOTA BENE! P r e z e n t ă m şi c o m p a r a ţi a n e r e g u l a t ă a u n o r a d j e c t i v e f o a r te d e s u t il iz a t e :

Pozitiv m.

Comparativ

f.

n.

m .f .

n.

Superlativ m.

f.

n.

magnus

-a

-uni

m a io r

m a iu s

m a x im us

-a

-uni

 p a r v u s

-a

-uni

m in o r

m in u s

m in im u s

-a

-uni

 b o n u s

-a

-uni

m eilo r

m e liu s

o p t im u s

-a

-um

malus

-a

-il in

 p e i o r

p e iu s

 p e s s ï m u s

-a

-u m

m u l tu s

-a

-uni

 p l u r e s

 p l u r a ( p l .)

 p l u r ï m u s

-a

-u n i

D E C L I N A R E A A 1 V -A

G . sg . - u s

D E C L I N A R E A A V -A

G . sg. -ei

Singular 

n.

m.  N .V .

exercitai

como

re s

G.

e x e rc îtu x

c o m it «

ro i

D.

exercítiit

com u i

re í

A c.

e x e rc ïtu n i

comu

re m

A b l.

e x e rc it u

cornu

re

 N .V .

e x e r c it u s

corn Ra

res

G.

exercitñum

c o m ä n tT i

rerum

D.

e x e r c i t íb a s

c o m i b ti s

rebus

A c.

e x e rc itu x

c o m ită

res

Abl.

exercitihns

comíbus

rebus

Plural

G E N U L S U B S T A N T IV E L O R   D E C L I N A R E A A V -A

D E C L I N A R E A A I V -A 1. m a s c u l i n e :

co nc ursu s, -us

2. fem inine :

do m us, -us

1. f e m i n i n e : f i d e s , - ei _

fi c u s , - u s

m a n u s , - ii s

qu ercus, -us

ac uş, -us

s o c r u s , -O s

Idu s, -uu m pl.

n u r u s , -O s

2 . m a s c u l i n e : d i e s , - ei ( u n e o r i , f e m i n i n ) : m e r i d i e s ,- ë i

Tabele gram aticale

PRONUMELE A. PRONUMELE PERSONALE Persoana I

P e r s o a n a a I l- a

Singular 

Plural

Singular 

Plural

 N .

ego (eu)

nos (noi)

tu (tu)

v o s ( v o i ))

G.

m e i (d e m in e )

noştri (de noi)

tui (de tine)

vestri (de vo i)

n o s t r u m ( d i n tr e n o i )

vestrum (dintre voi)

D.

m i h i (m i e )

nobis (nouă)

tibi (ţie )

vobis (vouă)

A c.

m e ( pe m i ne )

nos (pe noi)

t e ( p e t in e )

vos (pe voi)

( ( a ) m e

Abl.

(de, de la mine) ( nobis (de, de Ia noi)

t m e c u m ( cu m in e ) V.

l nobiscum (cu noi)

 — 

t ( a )

te ( d e , d e l a t in e )

t te c u m ( c u t i n e )

 — 

r (a ) v o b i s ( d e , d e l a v o i ) 1 vobiscum

tu! (tu!)

(cu voi)

vos! (voi!)

---------1N O T A B E N E ! 1 • Pi r o n u m e l e p e r s o n a l n u a r e f o r m e p r o p r i i p e n t r u p e r s o a n a a I l I - a ; s e u t i li z e a z ă p r o n u m e l e r efii e x iv sa u p r o n u m e l e d e m o n s t r a t i v e : • F
is, ea, id   ( a c e s t a ,

acea sta),

iile, illa, Ulud   ( a c e l a ,

acee a),

d e l a p e rs . I şi a Il - a s u n t i d e n t ic e p e n t r u t o a t e g e n u r i le .

B. PRONUME REFLEXIV P e r s o a n a a Il I- a S i n g u l a r şi p l u r a l  N .

 — 

G.

sui (de sine)

D.

s i b i ( s i e ş i, p e n t r u s i n e )

A c.

se (p e sine, se)

Abl.

f (a) se (de, de la sine) l s e c u m ( cu s in e )

--------- 11 • I ’ r o n u m e l e r e fl e x i v a r e f o r m e p r o p r i i p e n t r u p e r s o a n a a I l I- a ; p e n t r u p e r s o a n e l e I şi a I l- a ,

ii ti li z e a z ă •

i \ r e

se

pro nunnele personal.

f o n n e c o m u n e p e n t r u c e l e tr e i g e n u r i şi c e l e d o u ă n u m e r e ; n u a r e n o m i n a t i v şi v o c a ti v .

C. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL POSESIV Sing ular m.

Plural

f.

n.

meus

-a

-u m

( al m e u )

noster 

-a

-u m

(al nostru)

tu u s

-a

-u m

(al tău)

vester 

-a

-u m

(al vostru)

suus

-a

-u m

(al său)

su i

-a e

-a

(al lor)

m.

n.

f.

--------- 1 N O T A R E N E ! I____________________________________________________________________________________________  1 1 S e (d e c l in ă c a u n a d . j e c t i v c u t r e i t e r m i n a ţi i d i n c l a s a I ( d u p ă d e c l i n ă r i l e I şi a I l - a ) .

T a b e le g r a m a t i c a l e

D. P R O N U M E L E

Ş I A D J E C T I V E L E D E M O N S T R A T IV E

Singular  m.

n.

m.

f.

hoc

iste

hoc hoc

istum isto

ista istius ist! istam ista istae istarum istis istas istis

f.

 N. hic G. D. Ac. hune Abl. hoc

haec huius hule hanc hac

Plural  N. hi G. horum D. Ac. hos Abl.

hae haec harum horum his haec has his

işti istorum istos

f. illa illius illi ¡liant illa

m.

f.

istud

is

istud isto

eum eo

ea eius ei earn ea

ista istorum

ei (ii) eorum

ista

eos

n.

n. illud

m. ipse

llud illo

ipsum ipso

eae earum eis (¡is) eas eis (iis)

n. id

id eo ea eorunt ea

IDEM (acelaşi)

IPSE (însuşi)

ILLE (acela) Singular  m.  N. iile G. D. Ac. ilium Abl. illo

IS (acesta)

ISTE (acesta)

HIC (acesta)

f. eadern eiusdem eidem eandem eadern

n. idem

f. ipsa ipslus ipsl ipsam ipsa

n. ipsum

m. idem

ipsum ipso

eundent eodern

ipsae ipsârum ipsis ipsas ipsis

eaedem eadern eidem ipsa ipsbrum eorundem earundem eorundem eisdem easdem eadern ipsa eosdem eisdem

idem eodern

Plural  N. illi G. illorum D. Ac. illos Abl.

illae Ua illärum illorum illis illa illas illis

ipsi ipsörum ipsos

 NOTA BENE! • Pronumele demonstrative de apropiere: hic  se referă la persoana I (acesta de lângă mine); iste la persoana a Il-a (acesta de lângă tine); is se referă la persoana a III (acesta de lângă el). • Pronumele demonstrativ de depărtare iile se referă la persoana a IlI-a (acela de lângă el). • în limba latină există, ca şi in limba română, un pronume de întărire ipse (însumi, însuţi, însuşi etc.) şi un pronume de identitate idem  (acelaşi). • Reţineţi terminaţiile pronominale, aceleaşi pentru toate genurile, ale cazurilor G. sg. -îus şi D. sg. -î, precum şi transformarea lui -m- în -n- înaintea particulelor -c(e) şi -dem, care intră în com  punerea celor două pronume hic şi idem la cazurile Ac sg. şi G. pl. • Nu există forme pentru cazul V.

Tabele g ram aticale E. PRONUMELE INTEROGATIV QUIS (cine?) f. n. quis quid 

Singular m.  N. quis G.

m. qui

QUI (care) f. quae

n. quod 

cuius cui

D.  Ac.

PRONUMELE RELATIV

quem

quam

quid 

 Abl.

quem

quam

quod  

quo qua quo

Plural  N. G.

m. qui quorum

D.  Ac.

quos

 Abl.

f. quae quărum quîbus quas quîbus

n. quae quorum

mm

■

quae

 —

iI N O T A R F.N F .' •C e le două pronum s se declină la fel; la n.: N. = Ac. •Prc numele interoga tive şi relative nu au forme pentru cazul V. NUMERALUL: I-X CARDINAL

ORDINAL

I unus, -a, -um II duo, duac, duo III tres, tria IV quattuor  V quinque VI sex VII septem VIII octo IX novem X decern

 primus, -a, -um secundus, -a, -um tertius, -a, -um quartus, -a, -um quintus, -a, -um sextus, -a, -um septîmus, -a, -um octavus, -a, -um nonus, -a, -um decímus, -a, -um

 NOTA BENE! • Primele trei numerale cardinale şi mi!ia (mii) se declină astfel: UNUS

DUO

TRES

M IL IA

(n .p l.

una unum duo duae duo tres, tria milla unius G. duorum duărum milium duorum trïum un! D. duobus duabus duobus tribus milibus unum unam A c. unum duos duas duo tres, tria milla Abl. uno una uno duobus duabus duöbus tribus milibus • Sutele, cu excepţia lui centum, se declină după declinările I şi a Il-a la plural, dar au G. pl. în -um (deci. a IlI-a). • Celelalte numerale cardinale nu se declină. • Numeralele ordinale se declină ca adjectivele cu trei terminaţii din clasa I (după deci. I şi a Il-a).

 N .

unus

C O N J U G A R E A V E R B E L O R : DIATEZA ACTIVĂ ESSE ŞI VERBELE REGULATE sum, esse, fui  — a fi I. II.

INDICATIV esse (eu) suni

a

o» £ 0-

sum es est sumus estis sunt (eu) eram

eram eras u—  erat Q.   eramus s eratis   erant (eu) voi fi

u

o s

ero   eris erit erimus eritis   erunt

regno, regnăre, regnavi, rcgnatum  — a domni habeo, habere, habui, ha bitum  — a avea

III.

consonantică lego, legere, legi, lectum  — a citi

III.

vocalică cupio, cupere, cupivi, cupitum  — a dori

IV.

venio, venire, veni, ventum  — a veni

I

II

(eu) domnesc

(eu) am

regno   regnas   regnat regnămus   regnătis   regnant (eu) domneam

regnabam regnabas regnabat regnabămus   regnabătis   regnabant (eu) voi domni

  regnabo   regnabis regnabit regnabîmus   regnabîtis regnabunt

(eu) am fost  (eu) am domnit 

  fui   fuisti     fuiî uu   fuimus o a-   fuistis fum ai  

1

regnavi     regnavisti regnaviţ regnavîmus reenavistis regnaverunt  

III

  habeo habes habet   habemus   habetis   habent habebam habebas habebat habebămus habebătis habebant

(eu) citesc

(eu) doresc

lego legis legit legimus legîtis legunt

cupio cupis cupit cuphnus cupitis cupiunt

(eu) citeam

(eu) aveam

 

legebam legebas legebat   legebămus   legebâtis   legebant

(eu) voi avea

  habebo   habebis habebit habebimus habebitis   habebunt (eu) am avut

habüi   habuisti habüii   habuîmus   habuistis   habuerunt  

IV

(eu) voi citi

legam leges leget legemus legetis legent (eu) am citit

legi leeisti legit leeimus legistis legerunt

(eu) vin

1 1 I j 1

venio venis venit venimus venitis veniunt

(eu) dotvam

(eu) veneam

cupiebam cupiebas J cupiebat I cupiebămus cupiebătis cupiebant

veniebam venicbas veniebat veniebamus veniebâtis veniebant

(eu) voi dori

cupiam cupies cupiet cupiemus cupietis cupient

(eu) voi auzi

veniam i venies I veniet 1 veniemus venietis 1 venicnt

(eu) am dorit

cupivi cupivisti j cupivii î cupivlmus cupivistis cupiverunt

(eu) am auzit 

veni venisti venji venimus venistis venerunt

Tabele gram aticale (eu) fusesem

(eu) domnisem

fu eram 4*   fueras E   fuêrat s   fuerămus fuerătis fuérant (eu) voi fi fost

1o« fuero kl «   fuêris c   fuërit u   fuerïmus *¡2   fuerítis > fuërint

(eu) avusesem

regnavêram

habuëram  

(eu) voi fi domnit 

(eu) voifi avut 

regnavêro

 

(eu) citisem

(eu) venisem

(eu) dorisem

legëram   cupivêram   veneram

habuéro

(eu) voi fi dorit  (eu) voi f i venit 

(eu) voi fi dtit

 

legëro

 

cupivêro

 

venero

!...........................

IMPERATIV c £

es (fii!)   régna il pi. es& (fiţi!)   régnais

Il Sg.

 

 

habe habéis

lege legîls

 

 

cupe cupîls

veni venlls

Cu,

CONJUNCTIV (eu) sd fi u

$

r£

 

sim sis   sit   simus sitis   sint   (eu)

ft 

essem   €J    esses £U 0)   esset a   essemus E essetis essent (eu) sd ft fa st 

»

fuerim Im   fueris a> CU fuerit fucrimus fueritis fuerint

(eu) sd domnesc

(eu) să am

regn cm règnes regnet   regn émus   regnëtis   régnent  

habeam habeas habeat habeämus habeatis habeant

(eu) af dori

(eu) aş avea

régna,

 

(eu) să fi domnit

regnavêrim

habërem

(eu) s ă fi avut 

habuërim

(eu) să citesc

legam legas legat legămus legătis legant (eu) aş citi

 

(eu) să doresc

cupiam veniam cupias venias cupiat veniat cupiâmus   veniamus cupiătis veniâtis cupiant veniant (eu) aş dori

legërcm   cupërem

(eu) să fi citit 

legërim

(eu) s ă vin

(eu) aş veni

venîrem

(eu) să fi dorit  (eu) să fi

cupiverim

venit 

  venerim

Tabele gr am aticale CONJUNCTIV

(eu) as Ji domnit  (eu) asfi avut

(eu) asfi fost mm

r e g n a v i ss cm

fu isscm

(eu) asf i citit

h a b u is sc m

(eu) asfi dorit 

(eu) aşf i venit  v e n i s sc m

l e g i ss c m

c u p i v i ss c m

a citi 

a dori 

legere

cupëre

venire

că a dorit 

că a venit 

fu issts fuisstt E

f u is s i m u s

53

fu issctis fu issint IN F I N I T I V

a domni 

a fi 

 N

a avea

■

s

2

esse

0.

că a fost 

tí  u OI fi-

fu is s e

re g n ărc

habCre

că a domnit

că a avut  

re g n ăv iss e

h a b u i ss e

că a citit 

v e n i s se

c u p i v i s se

leg isse

a veni 

PARTICIPIU

cate domneşte, domnind 

4-»

care atv, având 

care citeşte, citind 

care doivste, dorind 

cate vine, venind 

habens

legens

cupiens

veniens

h a b e n tis

le g e n d s

c u p i e n t is

venientis

c

 N  N. r e g n a n s

£  G . r é g n a h  ti s C  l . mmm GERUNZIU

G.

r é g n a n di

habendi

le g e n d i

c u p ie n d i

veniendi

habe udo

lege udo

c u p i e n do

veniendo

(a d ) h a b e n d u m

(ad) lege ndu m

(ad) cu pie ndum

( ad ) v e n i e n d u m

habendo

l e g e n e to

c u p ie u d o

veniendo

(de a domni ) n.

régna udo

(spre a domni) Ac. ( a d ) r é g n a n d u m

(pentru a domni) Abl. r é g n a u d o

(domnind)

U T 

C U M 

 _____  1 I N D I C A T I V

C O N JU N C T IV s ă ( c o m p l e t iv )

când (tem poral) deoarece (cauzal) după cum (modal c o m p a r a ti v )

P r e p o z i ţi i ( + A c ) :

P r e p o z i ţi i ( + A b l . ) :

de când 

c a s ă ( fi n a l ) î n c â t ( c o n s e c u t iv ) d e şi ( c o n c e s i v )

iterativ: ori de câte ori

ad, ante, apud, inter, post, trans in  ( d u p ă v e r b e d e m i şc a r e ) abs / ab / a, cum, de, ex, sine in (după verbe de stare)

C O N JU N C T IV

IN D IC A T IV t e m p o r a l: c â n d ,

1

cau zal

- p en tru că

c o n c e s i v - d eşi tem p o ral

f + ™ P c r f- ~ P= c ân d

(liistoricum)

I + m . m . c .p f . - d u p ă c e )

Vocabular 

M

ti

u  NH

>

u ti

<

Cfi

Abl. = a b l a t iv Ac. = a c u z a t iv adj. = a d j e c t i v adv. = a d v e r b circum. = c i r c u m s t a n ţi a l cit. = c i t a t ( ă ) comp. = c o m p a r a t iv compl. * c o m p le m e n t Conj. = c o n j u n c t iv conj. = c o n j u n c ţi e D. = dativ

dcp. = d e p o n e n t diat. = d i a t e z ă dim. = d i m i n u t i v encl. = e n c l i t ic ( ă ) expr. = e x p r e s i e f. = g e n u l f e m i n i n fig. = figurat

frecv. =

frecvent

G . = g e n i ti v

iinpf. = i m p e r f e c t Ind. = i n d i c a t i v indecl. = i n d c c l i n a b i l inf. = i n f i n i t i v interj. = inter jec ţie interog. = i n t e r o g a t i v m. = g e n u l m a s c u l in mii. = t e r m e n m i l i t a r  N . = n o m in a ti v

n.  = g e n u l n e u t r u interj. = inter jec ţie nehot. = n e h o t ă r â t num. = n u m e r a l Part. = p a r t i c ip i u  pârtie. = p a r t i c u l ă  p. = p a g i n ă  p(er)f. = p e r f e c t  pl. = p l u ra l

A acciplo, -ere, acccpi v.t.  - a primi acies, -ei s.f.  - 1. linie de bătaie; 2. tăiş, ascuţişul ( unei săbii)-, 3. (fig.) ascuţimea (minţii, a vederii) acuş, -us s.f.  - ac acutus, -a, -um adj. -  asc uţit ad (+  Ac.) -   la, pentru adest < adsum, -esse, -fui v.i.  a fi (prezent) adîmo, -ere, -emi v.t. - 1. a lua; 2. a interzice cuiva ceva advenio, -Tre, -veni v.i.  - a ajunge advento, -ăre, -avi v.i.-   a se apropia aedificium, -Ii s.n. -  c onstr ucţie, clădire aedllis, -is s.m. -  edil

 pp. = p a g i n i  pers. = p e r s o a n ă  prep. = p r e p o z i ţi e  pr(ez). = p r e z e n t  pron. = p r o n u m e r(ad). = r ă d ă c i n a / r a d i c a l rel. = r e l a t i v rom. = r o m â n e s c s. = s u b s t a n t iv sg. = s i n g u l a r superi. = s u p e r l a ti v trad. = t r a d u c e r e t. v. = t e m a v e r b u lu i V. = vocativ

v. = v e z i vb. = v e r b v.i. = v e r b v.t. = v e r b

intranzitiv tranzitiv

aedilîtas, -ătis s . f -  edilitate aegrotus, -i s.m -   bolnav aegrotus, -a, -um adj -   bolnav Aegyptus, -i s.f. -   Egipt aenigma, -ătis s.n. -  enigmă, ghicitoare aerarium, -ii s.n. -  tezaur aestas, -ătis s.f. -  vară aestus, -us s.m -   arşiţa (verii) ager publlcus, agri publici s.m. -  ogor pu  blic ago, -ere, egi v.t.  - a acţiona , a face agricola, -ac s.m. -  a gricultor ala, -ae s.f. -  aripă Alba Longa, -ae - Alba Longa (cetate întemeiată de Ascanius în Latium)

Albănus, -i s.m. -   alban ( locuitor în Alba  Longa)

Vocabular

altarfa, -ium s.n. p i -  altar altcr, -era, -erum pron. n e h o l-  celălalt, altul altus, -a, -um adj.  - înalt; adânc alveus, -i s.m. - albie

auctoritas, -ătis s . f  - 1. autoritate, prestigiu, influen ţă; 2. autorita te sa craliza tă audax, -ăcis adj. - îndrăzneţ, curajos audio, -îre, -Ivi v.t. - a auzi, a asculta

amnis, -is s.m. - curs de apă amoenîtas, -âtis s.f.  - fanncc AmulTus, -îi s.m.  - Amulius ( fra tele regelui, care-i uzu rpă tronul regelui Nu mitor ) Anchîscs, -ac s.m. - Anchiscs ( tatăl lui

augeo, -ere, auxi v.t.  - a spori, a creşte, a mări augur, -üris s.m. - augur, ghicitor, preves titor  aurcus, -a, -um adj.   - de aur, aurit aut conj. - sau austerus, -a, -um adj.  - 1. aspru; 2. (Jig.) sever  autem conj.  - însă avis, -is s.f. - pasăre avus, -i s.m. -   bunic, strămoş

 Aen eas; va mur i în timpul că lă toriei acestuia )

ancîlc, -is s.n.   - 1. scut sfânt; 2. scut oval animal, -is s.n. (fals imparisilabic) - fiinţă, animal animus, -i s.m.  - suflet ante pr ep . (+  Ac.)  - înainte antîquus, -qua, -quum adj.  - antic, vechi, străvechi aperio, -îrc, aperui v.t.  - a deschide appareo, -ere, -părui vb.  - a apărea, a (se) arăta appcllo, -arc, -ăvi v.t. - a numi Aprîlis, -is s.m.   - (luna) aprilie apud  pre p. (+  Ac.)  - la arbor, -oris s.f. -  arbore arcuş, -us s.m.  - arc ardeo, -ere, arşi vi.   - a arde, a fi în flăcări arma, -orum s.n. pl. - arme (de apărare) aro, -are, -ăvi v.t. -  a ara ars, artis s.f.  - 1. meşteşug; 2. artă arundo, -înis s.f. -   nai, fluier as, assis s.m.   - as (monedă de bronz, cu valoare mică)

Ascanîus Iulus s.m. - Ascanius lulus (fiul lui Aeneas şi al Creusei)

assiduus, -a, -um adj. s.m.   - bogat assidui, -orum s.m. pl.   - cei cu domiciliu şi înscrişi în clasa contribuabililor, cetăţenii cu stare asylum, -i s.n. -   loc inviolabil, refugiu attonitus, -a, -um adj. - înlemnit

B  bcătus, -a, -um adj. -  fericit  bcllum, -i s.n. -  război  bene adv. -  bine  benign itas, -ătis s . f -  1. bunăvo inţă; 2. ge nerozitate  bîbo, -ere, bibi v.t. - a bea  bonus, -a, -um adj. -  bun  breviarîum , -îi s.n.  - 1. privire generală; 2. compendiu  brutus, -a, -um adj. - nătâng, smintit; nccioplit

c cado, -ère, cecidi v. i. -  a cădea caedo, -ère, cecîdi vt. -  a lovi, a ucide cedo, -ère, cessi v.i. şi v.t. - 1 . a se retrage; a ceda candîdus, -a, -um adj. -   alb strălucitor caniş, -is s.m. -   câine cano, -ère, cecïni v.t. - a cânta cantlcum, -i s.n.   - cântec canto, -ăre, -ăvi v.t. - a cânta

Vocabular

cantus, -us, s.m. -  cântec capio, -ere, cepi v.t.  - a lua capitulum, -i s.n. - capitol captus, -us s.m.   - prindere, capturare canncn, -Inis (triumphâlc) s.n.  - 1. poezie, cântec; 2. marş triumfal cavco, -ere, cavi v.i. şi v.i.  - a se păzi de, a se feri de, a evita ccdo, -ere, -cessi v.t. -  a ceda Celcrcs, -um s.m. pl. -   „cei iuţi“ : (cei trei sute de) cavaleri (clin garda de corp a lui Romulus ) censor, -oris s.m. -  cenzor ccnsura, -ac s . f -   cenzura ccntum num. nedecl.   - o sută centuria, -ac s.f.  - 1. (mii.)  centurie de ca valeri (o sută) sau pedestraşi; 2. centurie (una dintre cele o sulă nouăzeci şi trei de unităţi reunind cetăţeni cu drept de vot, din timpul lui Servius Tullius) ccnturiătus, -a, -um adj. -  distribuit, dispus  pe centurii (câte o sută de oameni) Ccrbcrus, -i s.m. -   Cerber ( câinele care  păzea împărăţia morţilor, reprezentat cu trei capete de câine, coadă de şarpe şi  şer pi pe spate ) Ccrcalia, -îum s.n. pl. - Cercalii (sărbători dedicate zeiţei Ceres) ccrcălis, -c adj. -   referitor la Ceres Ccrcr, -cris s.f.  - Ceres Cicero, -onis s.m. -  Cicero (marele orator  din secolul 1 a.Chr.) circum adv. - jur-împrejur circumdo, -ăre, -dedi v.t.  - a înconjura, a încinge civis, -is s.m.   - cetăţean civitas, -ătis s.f. -  cetate clare adv.  - limpede, clar claritas, -atis, s.f. -   luminozitate clarus, -a, -um adj.  - 1. limpede, senin; 2. vestit

concito, -ăre, -ăvi v.i. - a aţâţa, a incita conc lamo, -ăre, -ăvi v.i. - a striga concurro, -ere, concurri v.i. - a alerga cu toţii concursus, -us s.m. - 1. (mii)  ciocnire, asalt, atac; 2. întâlnire condo, -ere, condid i v.i. - a întemeia consillum, -ii s.n. - adunare, sfat consisto, -ere, consisti v.i. - a sta pe loc, a se opri

classîco cancrc - a da semnalul cântând din

conspcctus, -us s.m. -  privire; (+  Abl.)  sub

cliens, -ntis s.m. - client (cetăţean în relaţie de clientelă cu patron us ) cloaca, -ac s.f.  - canal de scurgere, cloacă Cloaca Maxima - marele canal de scurgere în Tibru coclea, -ae s.f. -  melc cogito, -ăre, -ăvi v.i.  - a cugeta, a gândi cognosco, -ere, cognovi v.t.  - a cunoaşte cogo , -ere, coegi v.i. - a strânge , a aduna Collatlnus, -i s.m.   - Collatinus (soţul  Lucreţiei, pentr u scurt timp co legul de consulat al lui Brulus) collcga, -ac s.m.   - 1. cole g (într-o ma gis tratură); 2. tovarăş, coleg collis, -is s.m. - colină colo, -ere, colui v.t. - 1. a cultiva; 2. a cinsti comitia ccnturiata s.n. pl. -  adun ările ccnturiatc (adunări ale po por ulu i în care se vota pe centurii) comitia curiata s.n. pl.  - adunările curiatc (adunări ale poporului în cadrul celor  treizeci de curii) comitia tributa s.n. pl. -  adunări ale popo rului (în care se vota pe triburi) comitlum, -Ii s.n.  - adunare commerclum, -Ii s.n.   - comerţ compăro, -ăre, -ăvi v.t. - a pregăti compcllo, -ere, -puii v.t. -  a sili să se retragă concilia (plebis) s.n. pl. -  adunări ale plebei (cu drept de a emite plebiscite)

Vocabular

consp icîo, ere, -spc xi, vt. - a vedea, a privi, a observa constituo, -ere, -stitui v.t.  - a fixa, a stabili consolor, -ări, -atus sum vt. dep. - a consola consulătus, -us s.m. - consulat contend o, -ere, -tendi v.t. - a se îndrepta conubium, -Ti s.n. - căsătorie con vcnio, -Tre, -veni v.t. - a se aduna, a se uni conviva, -ac s.m.  - comesean copia, -ac s.f.  - belşug, b ogăţie copiae, -ărum s.f. pl. -   trupe militare Corinthus, -i s . f  - Corint (oraş în Grecia ) cornu, -us s.n.  - 1. corn (de anim al, luna); 2. (mii.) flanc corona, -ac s.f. - coroană corpus, -oris s.n.  - trup, corp credo, -ere, crcdldi v.t. - a crede creo, -ăre, -avi v.t. - a crea, a înfiin ţa crcs co, -e re, crcvi v.t. - a creşte, a spori, a se mări Crcusa, -ac s.f.  - Crcusa (prima soţie a lui  Aen ea s, predestinată s ă ră mână pentru totdeauna în pământul troian)

cum ulo, -ăre, -ăvi v.t. - a aduna g rămadă cunctor, -ări v.t. - a zăbovi, a ezita cupîdo, -înis s . f   - dorin ţă cuplo, -ere, cupîvi v.t.  - a dori curia, -ae s .f  - curie (diviziune a popor ului roman ins tituită în vremea lui Ro m ulu savea carac ter po litic şi religios) cursus, -us s.m. - alergare, cursă, fugă

cursus honorum s.m.  - drumul onorurilor; trepte ale m agistraturilor 

D de  pr ep . (+  Abl.)  - despre, de dcb ilito, -ăre, -ăvi vt. - a slăbi, a sfârşi de teri

decido, -ere, -Idi v.t. - a cădea degusto, -ăre, -ăvi v.t. - a degusta deinde adv.  - ap oi deleo, -ere, -evi v.t. - 1. a şterge; 2. a dis truge, a răpune dclicîac, -ărum s.f. pl. - plăceri, amuzament dcscendo , -ere, descen dí v.t. - a coborî deus, -i s.m. - zeu dextra (manus) s.f. - mâna dreaptă, dreapta dico, -ere, dixi v.t. - a zice, a formu la, a exprima dictatura, -ac s.f.   - dictatură dictum, -i s.n.  - vorbă, cuvânt dics, ci s.m. şi s.f.  - zi dilcctus, -us s.m. -  recrutare dîmico, -ăre, -ăvi v.t. - a lupta dimitto, -ere, -mîsi v.t. - a trimite discipülus, -i s.m.   - elev discipúla, -ac, s.f.  - eleva disco, -ere, didici v.t.  - a învăţa (prin efort  prop riu) dissimilis, -e adj. - diferit, deosebit, ncascmănător  diuturnltas, -ătis s.f.  - durată îndelungată divîsus, -a, -um adj.  - împărţit divus, -a, -um adj. - divin Divus, -i s.m.  - zeu, Divinul (titlu dat  împăraţilor după moarte) do, -ăre, dedi v.t. - a da docte adv. -   profesoral, în mod doct doléo, -e re, dolüi v.t. - a suferi, a jeli domînus, -i s.m. -  stăpân domus, -Os s.f.  - casă: domi,  acasă; domo (Abl.) de acasă; (Ac. pl.) domos, domus; G. pl. domuum, domorum dono, -ăre, -ăvi v.t. — a dărui dormito, -ăre, -ăvi v.t. - a dorm ita, a moţăi duco, -ere, duxi v.t. -  a duce, a conduce duo, duae, duo num. -  doi duodccim num. - doisprezece dux, ducis

comandant

l

Vocabular 

E

fama, -ae s.f. - faimă, renume

cdîco, -ere, -dixi v . t . - a  decreta, a promulga un edict educo, -are, -ăvi v.t.  - 1. a educa, a instrui; 2. a creşte Egerîa, -ac s.f. - (nimfa) Egeria (sfătuitoa rea lui Numa) ElicTus, -Ti s.m. - „Cel care atrage fulgerul din cer“ ( epitet al lui Iuppiter) cloqucntia, -ae s.f. - elocv enţă, talent al vorbirii cn (+  N.) interj.   - iată co adv.  - acolo cpistula, -ac s.f.  - epistolă, scrisoare cpulae, -ărum s.f. pl. - ospăţ, bucate cquus, -i s.m. - cal crro, -ărc, -ăvi v . t . - a   greşi et conj. - şi ctiam adv. - chiar şi Etruscus, -i s.m.  - etrusc cvado, -ere, evădi v.i.  - a ataca, a scăpa cxcmplum, -i s.n. -  exemplu excrcitus, -us s.m.  - armată cxlgo, -ere, exegi v.t.  - a termina, a desăvârşi expello, -ere, -puii v.t. - a alunga, a izgoni extraordinărius, -a, -um adj.  - neobişnuit, extraordinar 

fas nedeclin. -  1. fapt permis, hotărât de zei; 2. ( expr.) fa s est   este permis de zei fasces, -Turn s.m. pl.  - fascii (mănunchi de nuiele, cu o secure ji x a lă la mijloc)', cum securibus,  cu securi fascis, -is s.m. - mănunchi, snop de nuiele

fastus, -a, -um adj. (+ dies) -   favorabil,  prielnic (pentru ju decată) februa, -drum s.n. pl.  - sărbători ale puri ficării ( ţinute în fe bruarie ) FcbruarTus, -Ti s.m. -  (luna) februarie fêles, -is s.f. -  pisică femlna, -ae s.f. -   femeie fera, -ac s.f. -   fiară fcriac, -ărum s.f. pl. -   zile de sărbătoare, sărbători ferîo, -irc, -ivi v.t.  - 1. a lovi; 2. a înche ia (un tratat de pace) fero, ferre, tuli v.t. - a purta; (expr.) ~ oscùlum   a săruta

fcrrcus, -a, -um, adj. - de fier fert < fero, ferre, tuli—a purta, a aduce fcrvcsco, -ère v.i.  - a începe să fiarbă fervTdus, -a, -um adj.  - fierbinte finio, -Tre, -ivi v.t.  - a term ina, a sfârşi finis, -is s.m. (uneori şi s.f.)-  1. (sg.) graniţă, hotar; 2. (pl.)  teritoriu; 3. sfârşit flămen, -Tnis s.m.  - flamin (preot al unui

F

cult)

fabula, -ae s.f.  - 1. poveste, istorisire, legendă; 2. piesă de teatru fabulătio, -onis s.f.  - povestire, poveste fabulSsus, -a, -um adj.   - fabulos, despre care se vorbeşte mult facies, -ei s.f.  - faţă facllis -e adj.  - uşor  facto, -ere, fcci v.t.  - a face, a săvârşi, a ac ţiona facultas, -ătis s.f.  - posibilitate LIMBA LATINĂ 

flămen Diălis s.m.  - flamin al lui Iuppiter flămen Martiălis s.m. -  flamin al lui Marte flămen Quirinălis s.m. -   flamin al lui QuirTnus-Romulus flos, floris s.m.  - floare floscülus, -i s.m.  - floricică flumen, -mis s.n. -   1. apă curgătoare; 2. fluviu focülus, -i s.m.  - l.vas cu jăratec pentru  jertfa ; vatră mică 2. foc

 s Vocabular

focdus, -eris s.n.   - tratat, alianţă

hastătus, -i s.m. - (mii.)   soldat înarmat cu hasta  „suliţă“

folium, -îi s.n.  - frunză, foaie fons, -ntis s.m. şi / - izvor

heri adv.  - ieri

forte adv.  - din întâmplare

hîc adv.  - aici Hicronymus, -i s.m. - Hieronymus (tiran al

fortitudo, -înis s .f  - tărie de caracter, vitejie fortuna, -ae s.f.  - soartă, noroc Fortuna, -ae s . f   - (zeiţa) Fortuna (~  Bo na „soarta cea bună“; ~  Mala   „soarta cea rea“)

Syracusei, colonie a Corintului)

hînc adv.  - 1. de-aici (loc)', 2.  din acest moment (timp) hodle adv.  - astăzi

forum, -i s.n.   - for

homo novus- om nou (fără strămoşi

fragîlis, -c adj.   - fragil, şubred

iluştri; cel din tâi din fa m ilia sa care a

fructus, -us s.m.   - fruct

obţinut demnităţi curule: edilitate,

fugio, -ere, fugi

v.i.

şi v.t. - a fugi; a fugi

de ceva, a se feri (+ Ac.)

 pr etură, co ns ulat )

honestus, -a, -um adj. -  cinstit, onest

fulmen, -Tnis s.n.  - fulger

honor, -oris s.m.   - 1. onoare, cinstire; 2.

fulvus, -a, -um adj. - galbcn-arămiu futurus, -a, -um adj.  - care va fi, viitor 

magistratură hortus, -i s.m. -  grădină hostis, -is, s.m. -  duşman humîlis, -c adj. - umil

G gaudium, -Ii s.n. - bucurie gaudeo, -ere, gavisus sum

v.i.

- a se bucura

I

gclu, -us s.n.  - ger

iaclo, -ere, ieci v.t. - a azvârli

gens, -ntis s.f. - gintă

iam adj. - mai, deja

genu, -us s.n. - genunchi

ianua, -ae s.f.  - poartă

gero, -ere, gessi v.t. - a purta

Ianuarius, -Ii s.m. -  (luna) ianuarie

glacies, -ei s.f. - gheaţă gracîlis, -c adj. - graţios

Ianus, -i s.m.   -

GradTvus, -i s.m.   - epitet al lui Marte

idcirco adv. -  de aceea, pentru acest motiv

gratîam agere - a aduce mulţumiri gravis, -e adj. - 1. greu, masiv, neprelucrat;

Idus, -uum s.f. pl.  - ide (ziua de 15 în lunile martie, mai, iulie, octombrie şi ziua de

Ianus (zeul porţilor)-,

 Bifrons  „cu două chipuri“

2. grav

13 în lunile celelalte)

illustris, -e adj.  - vestit, ilustru

H

imber, -bris s.m. -   ploaie (torenţială)

habeo, -ere, habui v.t. -  a avea

imperlum, -Ii s.n.   -

impavldus, -a, -um adj. - neînfricat

habito, -ăre, -avi v.t. şi

v.i.

- a locui, a avea

loc uin ţa în Hannibal, -ălis s.m. - Hannibal

putere supremă,

învestire cu putere mare, dreptul de a comanda, de a avea autoritate (politică, militară)

Vocabular 

impctus, -us s.m. - 1. asalt, atac; 2. violenţă; 3. avânt imploro, -arc, -ăvi v.t. - a implora, a stărui cu rugăminţi incipîo, -ere, începi v.t.  - a începe incola, -ac s.m.   - locuitor incunabula, -orum s.n. pl.   - 1. scutece; 2. (J'ig.)  leagăn incus, -udis s . f  - nicovală index, -Tcis, s.m.  - chczaş industria, -ac s.f.   - hărnicie infestus, -a, -um adj. -   duşmănos (+D);  pornit îm potriva (in + A c.); (de +  Abl.) inhonestus, -a, -um adj.  - necinstit iniclo, -ere, inicci v.t. - a arunca în, a pune  peste (+  D ., Ac.) initlum, -ii s.n. - început iniuria, -ac s.f.  - nedreptate, josnicie inquit - zice insignis, -c adj. -   I. însemnat; 2. deosebit, remarcabil instituo, -ere, -stitui v.t.  - a fixa, a hotărî, a stabili integer, -gra, -grum adj.   - neatins, intact, teafăr  intcllcgcns/intcllîgcns, -ntis Part. prez. şi adj.  - 1. inteligent; 2. cunos cător intcllcgo, -ere, -lexi v.t.  - a înţelege , a  pricepe intcrficio, -ere, -feci v.t. - a ucide, a omorî interrogo, -are, -ăvi v.t. - a întreba intervenio, -îrc, -veni v.i. - a interveni (în) invenio, -îrc, -veni v.t.  - a găsi ipse, ipsa, ipsum  pron . - însuşi irătus, -a, -um adj.  - mâniat, supărat ita adv.  - astfel iubeo, -ere, iussi v.t. - a porunci (ceva cuiva) iudex, -îcis s.m. - judecător iudicîum, -Ti s.n. - jud ecată; părere iudlco, -ărc, -ăvi v.t. - a considera, a judeca Iulîus, -îi s.m.  - luna iulie 136

LIMBA LA TINA  

iunîor, -oris adj. - mai tânăr; fiul „cel tânăr“ Iunîus, -ii s.m.  - luna iunie Iuno, -onis s.m. - Iuno(na) ( zeiţa căsătoriei) Iuppîtcr, Iovis s.m.   - Iuppiter (marele zeu al cerului) ius, iuris s.n. -  drept ( termen juridic) iussum, -i s.n. -   ordin, hotărâre, decizie iussus, -us s.m.  - poruncă, ordin iuvenis, -is s.m.  - tânăr iuventus, -utis s.f. -   1. tineret, tinerime; 2. tinereţe iuvo, -arc, iuvi vt.   - a ajuta

K Kalcndac (calcndac) -ărum s.f. pl. - calende (prima z i a lun ii)’  , ad K alen da s Graecas Ia calendele greceşti (adică: niciodată,  pentru că g recii nu av ea u ca lende)

L Iaboro, -ărc, -ăvi v.t.  - a lucra, a munci lacus, -us s.m.  - lac laetus, -a, -um adj. -  vesel Lares, -um, (uneori) -îum s.m. pl.   - larii (divinităţi ale casei) latcricîus, -a, -um adj. -  de cărămidă laurus, -i s.f.  - laur ( arbust consacrat lui  Apo llo) lcctîo, -onis s.f.  - lecţie legionarius, -îi s.m.  - soldat legionar lego, -ere, legi v.t. - a  culege; a citi levo, -ăre, -ăvi v.t.  - 1. a ridica; 2. a uşura lex, legis s.f.  - lege liber, -era, -crum adj.  - liber, de condiţie liberă liber, libri s.m. - carte liberi, -orum s.m. pl.   - copii libertas, -ătis s.f.  - libertate lictor, -oris s.m.  - lictor (însoţitor al unui înalt magistrat; era înarm at cu fascie,

Vocabular

un mănunchi de nuiele, în care era înfiptă o secure cu do uă tăişuri) lineamentum, -i, sn. -   contur, linie littera, -ae s . f -   literă;  pl.  scrisoare locupletcs, -um s.m.   - cei bog aţi în pă mânturi, latifundiarii longus, -a, -um adj. -   lung, îndelungat luceo, -ere, luxi v.i. -   a lumina Lucilîus, -Ti s.m. -   Luciliu(s) Lucumo (Lucumon), -onis s.m. -  lucumon (ş e f la Roma, cu rang d e „ reg e“, din cele douăsprezece confederaţii etrusce) lucus, -i s.m. - crâng sfânt, dumbravă (con sac rată unei div inităţi) luduş, -i s.m. -  1. şcoală; 2. joc (de circ, de gladiatori) lumen, -Tnis s.n. -   1. lumină; 2. lampă lusus, -us s.m. - j oc lux, lu c is s ./ - 1. lumină; 2. viaţă lyra, -ae s.f.   - liră

M

marîtus, -i s.m. - soţ Maxîmus adj. - „Cel mai Mare, Preamăritul“ (epitet al lui Iuppiter) medîcus, -i s.m.  - medic Mcdusa, -ae s.f.   - Meduza (singura muri toare dintre Gorgone)

melîcus, -a, -um adj. -   muzical, armonios mens, mentis s.f. -  minte, gând meto, -ere v.t.  - a secera, a recolta metus, -us, s.m. -   teamă milcs, -Ttis s.m. -   militar, soldat miliţia, -ac s . f -   militărie mirăbîlis, -c adj. -   de mirare, miraculos miraculum, -i s.n.   - miracol, minune mirifîcus, -a, -um adj. -  minunat, miraculos mirus, -a, -um adj. -  miraculos, de mirare miscr, -era, -erum adj. -  sărman, nefericit modestia, -ac s.f. -   cumpătare molcstus, -a, -um adj. - împovărat de, ne  plăcut (din cauza), supărător monco, -ere, monu i v.t. -  a sfătui, a îndemna mons, montis s.m. -  munte

magister, -tri s.m. - magistru, profesor magistra, -ae s.f. -   magistră, îndrumătoare magistrâtus, -us s.m. -   magistrat; magis

monstro, -ăre, -avi v.t. - a arăta monumentum, -i s.n.   - 1. amintire; 2. mo

tratură magnificcntla, -ae s.f. -   generozitate; nob leţe suf letea scă

mortălis, -e adj. -  muritor

Mala, -ae s.f. -  (zeiţa) Maia Maîus, -i s.m. -   (luna) mai malleus, -i s.m. -  ciocan, măciucă mălum, -i s.n.  - rău; nenorocire mălum, -i s.n. - măr  mălus, -a, -um adj. -   nefast, rău; de  pro as tă ca litate. maneo, -ere, mansi v.i. şi v . t . -  a rămâne, a aştepta

nument; 3. document, operă mos, moris s.m. -  obicei; (frecv. pl.); m o ravuri, caracter, conduită mulier, -eris s.f. -   femeie mundus, -i s.m. -   1. univers; cer; 2. omenire, lume; 3. lumea infernală, infern musicus, -a, -um adj. - muzical, armonios mustum, -i s.n. -  must

N

manus, -us s.f. -  mână Marş, -tis s.m. -  (zeul) Marte

nauta, -ac s.m. -   navigator, corăbicr

MartTus, -ii s.m. -   luna martie

ne (+ Conj. pe rf.) - (interdicţie)  să nu...

Vocabular 

-ne (enclitic) pârtie, interog. - oare?

osculum, -i s.n. -   sărut

nefastus, -a, -um adj.  - 1. de rău augur; 2. (+ dies ) zi în care erau interzise

otium, -Ti s.n. - lene; tihnă; inactivitate

activităţile p ublice neglegens, -ntis adj. - neglijent, neatent nescîus, -a, -um adj.  - neştiutor

P

Paganalia, -Tum s.n. pl.   - Paganalii nobilis, -e adj. - 1. recunoscut, vestit; 2. no (sărbătoarea rustic ă a încolţiră grâului )  bil  pagus, -i s.m.  - sat, cătun noctua, -ae s.f.   - bufn iţă  pândo, -6rc, pândi v.t. - a desface, a întinde nomen, -inis s.n.  - n um e (în aer) notus, -a, -um adj.  - cunoscut  pa rco, -5re, pepc rci v.i. ( + £ ) .) - a cruţa novus, -a, -um adj.  - nou  pa rens, -ntis s . m f -   părinte num adv. inter. - oare?  pa rco, -ere, părui vi.  - a se supune  Numitor, -oris s.m.  - Numitor (Jiul regelui  pario, -ere, peperi v.t. - a naşte, a da naştere Proca, rege în Alba Longa)  paro, -arc, -ăvi v.t. - a pregăti nune adv. - acum  pa rs, -tis s.f. -  parte nurus, -us s.f.  - noră  parvus, -a, -um adj. -  mic nutrio, -îre, -Ivi v.t.  - a hrăni, a alimenta  pater, -tris s.m.  - tată nux, nucis s.f. - nucă; (Jig.)   miez  pa te r familias s.m. - capul familiei  paticn tîa , -ac s.f. -   răbdare  patres, -um s.m. -   patricieni, senatori

O

obvcnîo, -Trc, -veni v.i. - a-i veni (în cale), a-i pica înainte occido, -ere, occidi v.i. -  a pieri occîdo, -ere, occîdi v.t. - di ucide, a omorî occupo, -are, -ăvi v.t. - a ocupa odlum, -ii s.n. - ură olim adv. -   odinioară omnis, -e adj. - tot operio, -îre, -crui v.t. - 1. a închide; 2. a acoperi optimătes, -um şi -hun s.m. pl. - optimaţii (iaristocraţii ) Optimus adj.  - „Preabunul“ ( epitet al lui  Iupp iter) opto, -âre, -ăvi v.t.  - a dori opus, -cris s.n.  - 1. lucrare; 2. operă ordinarius, -a, -um adj. - obişnuit orîgo, -inis s.f.  - origine os, ossis s.n.  - os; (frecv. pl.)  ossa

138

LIMBA LATINĂ 

 patronus, -i s.m. -   patron, protector  paulum adv. -  puţin  pavo, -onis s.m. -  păun  pa x, pacis s.f. -  pace Pcgasus, -i s.m.  - Pegas Penătes, -Tum s.m. pl.   - penaţii ( divinităţi ale căminului)  pe nuria, -ae s.f.  - lipsă, sărăcie  per  prep. (+  Ac.) -   prin (tim p, spaţiu, instrument)  pe rfec tus, -a, -um adj. -  desăvârşit, perfect  pe rîtia , -ac s.f.  - cunoaştere, ştiinţă  pe rs pîca x, -ăcis adj. -  perspicace  pe rv en îo, -Tre, -ven i v.i. -   a ajunge  pe to, -ere, -îvi v.t. - a căuta (să atingă); a cerc  phîlosophus, -i s.m.   - filosof  pilus, -i s.m. - m an ip ul de suliţaşi ( înarmaţi cu  pilum „suliţă“)

Vocabular   ping uis, -e adj.   - gras; bogat, încărcat  pinu s, -us (-i) s.f.  - pin  pirus, -i s.f. -  păr {pom )  pisc is, -is s.m. -  peşte  placeo, -ere, plăcui v.i.  - a fi pe plac, a  plăcea  pleb es , -ei s.f. -  plebe {popor de rând)  plebiscîtu m, -i s.n. - decizie a plebei, a  po po rului  pleb s, -is s.f. -  plebe  plus adv.   - mai mult  poe ta, -ae s.m. -  poet  po mum , -i s.n. -   1. poamă, fruct  po mus, -i s.f. - pom fructifer  po ntifex , -fic is s.m.  - pontif, pontifice Pontifcx maximus s.m. -  pontif, pontifice, mare-preot  popu lus, -i s.m. -  popor  po pu lârcs, -fum s.m. pl. -  popularii {parti  zanii poporulu i, democraţii) Porsenna, -ac s.m. -  Porsenna {rege etrusc , secolul al Vl-lea a.Chr.)  porto, -ăre, -âvi v.i. - a purta, a duce  po ssum , po sse, potui v.i. - a putea  post  prep. (+  Ac.)   - după (timp, spaţiu)  pos tea adv.  - după aceea, apoi  po stremo adv.  - în cel e din urmă, la sfârşit  po testas , -âtis s.f. -   putere (legală)  praebeo , -e re, -bui v.i. - a oferi  praec eptum, -i s.n.   - sfat  praesen s, -ntis adj. (praesum) - care este  prezen t, de faţă  practor, -oris s.m. -   pretor Priămus, -i s.m. -  Priam {regele Troiei)  prim igen ius, -a, -um adj.  - primar, primnăscut  prim ipîlus, -i s.m. -   primipil (cel mai înalt grad de centurion)  prim o adv. -   la început, mai întâi  primores, -um s . m . p l . - \.  fruntaşi (în rang); 2. luptători din prima linie  prim oris, -e adj.   - cel dintâi, de prim rang

 princcps, -îpis adj. şi s.m.  - 1. cel dintâi, fruntaş; 2. şeful suprem al statului; 3. sol dat din prima linie  pro  pr ep . (+  Abl.) -   1. în loc de; 2. pentru Proca, -ae s.m. - Proca {rege in Alba Longa, urmaş la tron al lui lulus Ascanius)  procul adv. -   departe  proletarius, -îi s.m. -  sărac (singura avere fiind  pro le s   „copiii“)  prorogatîo, -onis s.f. -  prelungire; amânare  prosperus, -a, -um adj. -  favorabil, norocos,  bun, înfloritor, prosper Provincia, -ae s.f. -  Gallia Narboncnsis  prov ocătio, -onis s.f. -   apel {făcut la adunarea poporulu i, împotriva sentinţei a unui magistrat)  puella, -ac s.f. -   fată, copilă  pucr, -i s.m. -   copil, băiat  puleher, -ra, -rum adj. -   frumos  punîo, -îrc, -Ivi v.t.  - a pedepsi

Q quacro, -ere, -sîvi v.t. - a căuta să obţină quacstor, -oris s.m.  - questor quaestura, -ac s.f.  - questură quam adv. -  ca, decât quare adv. interog. - de ce -que conj. encl. - şi quercus, -us s.f. -  stejar queror, queri, questus sum vi. şi v.i. dep. a se plânge de qui, quae, quod  pron. rel. -  care quidam pron. neho t. -  un oarecare Quirînus, -i s.m. -  numele lui Romulus {după apoteoza sa)

Quirînus (collis) s.m. - colina lui Quirinus, Quirinalis, Quirinal Quirîtes, -îum (-um) s.m. pl. -   quiriţi {ce tăţeni romani cu toate drepturile poli tice  şi militare)

Vocabular 

quo adv. - încotro, unde (după verb de miş care) quot  pro n. indecl.   - câţi, câte

sacrătus, -a, -um adj. - sacru, consacrat saepc adv.  - adesea Saliăris, -c adj. -   referitor la sălii, saliar Sălii, -orum s.m. p i - preoţi salieni (slujeau  ze ului Mărie)

R 

salio, -îrc, -îvi v.i. -   a sări

rapio, -ere, rapui v.t. -   a răpi, a lua raptus, -us s.m.  - răpire raro adv.  - rar, arareori rectc adv. - bine, corect regio, -onis s.f. -   regiune regius, -a, -um adj.  - regal regnum, -i s.n. - domnie, regat rclinquo, -ere, rclîqui v.t. - a  părăsi, a lăsa în urmă rcpcntc adv. - pe neaşteptate res, rci s.f. -   lucru , situ aţie, faptă rcsisto, -ere, -sîsti v.i.  - a rezista rcspondco, -ere, rcspondi v.t. -  a răspunde rcsponsum, -i s.n.  - răspuns rcspublica, rcipublicac s.f.  - lucru public, stat, republică rcx (sacrorum) s.m. - rege (conducător) de ceremonii sacre (în timpul republicii) ripa, -ac s.f.  - mal, râpă roşa, -ae s.f. -  trandafir rotundo, -ărc, -avi v.t.  - a rotunji Rubîco (Rubîcon), -onis s.m. -   Rubicon (rău care era hotaru l natural dintre Italia  şi Gallia Cisalpin a) rubcr, rubra, rubrum adj.  - roşu, înroşit rubesco, -ere, rubui v.i.  - a se înroşi rubor, -oris s.m.  - 1. culoare roşie; 2. roşire, roşeală; mşine rumor, -oris s.m. -  rum oare, zarvă, zgomot rumpo, -ere, rupi v.t. - a rupe

sapîens, -entis s.m. -  în ţele pt sapîcntcr adv.  - în mod înţelept Satumalia, -îum s.n. pl.  - Saturnaliilc (săr bători rustice dedicate lui Saturn care începeau la 17 dece mb rie şi fineau mai multe zile)

sccptrum, -i s.n. -   sceptru scicntia, -ac s.f. -  ştiinţă scio, -îre, scîvi v.t.  - a şti scribo, -ere, scripsi v.t. -   a scrie scutum, -i s.n. -   scut (mare ovoidal) sccrcto adv. -  pe ascuns scd conj. - dar  scdco, -ere, scdi v.i. -  a şedea scdulus, -a, -um adj. -   silitor, harnic scges, -etis s.f. -   holdă de grâu sclla, -ae s.f. -   scaun, catedră sella curulis s.f. -   scaun curul (destinat  regelui, apoi magistraţilor)

Semcntivae, -ărum s.f. pl. -  Scmcntivc (săr bători alesem infelor   [semen, -Inis], ale semănatului) semper adv. -  întotdeauna

senator, -oris s.m. -  senator senătus, -us s.m.  - senat sententia, -ae s.f. -  părere septimăna, -ae s.f. -  săptămână serva, -ae s.f. -  sclavă servus, -i s.m. -  sclav

s

Sibylla, -ac s.f. -   Sibylla (profetesă şi

sacer, sacra, sacrum adj.   blestemat sacerdos, -otis s.m.  - p re ot

140

sano, -ărc, -ăvi v.t. -   a însănătoşi

LIMBA LATINĂ 

1. sacru; 2.

 pre oteasă a lui Apollo în templul din  Delos)

signum, -i s.n. -  semn

Vocabular

Silvănus, -i s.m.  - „Pădurcanul“ ( epitet a! lui Marte) similis, -e adj.  - asemănător sincerus, -a, -um (sine cera  „fără ceară“)sincer, curat sine  prep . (+  Abl.) -  fără socius, -ii s.m.  - însoţitor, asociat, părtaş, tovarăş socrus, -us s.f. - soacră sol, -is s.m.  - soare sollcmnis, -e adj.  - anual; sacru, solemn solum, -i s.n.  - sol, pământ sors, -tis s.f.  - 1. soartă, destin; 2. sorţ(i) (obiect cu un înscris, pus într-o urnă  pentr u a Ji tra s la sorf i ); trag ere la sorţi spcctaculum, -i s.n.  - spectacol spero, -ăre, -ăvi v.t.  - a spera statim adv.  - îndată statua, -ac s.f.  - statuie status, -us s.m.   - situaţie studeo, -ere, studui v.i. (+  D.)  - a se ocupa cu; (postclasic)  a studia stultitia, -ae s.f. - prostie suavis, -c adj.  - gingaş succedo, -ere, successi v.i. -  a urma suffragium, -ii s.n.   - vot, sufragiu sulcus, -i s.m.  - brazdă superbus, -a, -um adj.  - orgolios, trufaş

T tabula, -ac s.f. - tablă, tăbliţă (pe care erau înscrise cele d ouăsprezece legi) taceo, -ere, tăcui v.i. -  a tăcea tam adv.  - atât, atâta tamen adv. -   totuşi tarde adv.  - târziu Tatius (Titus), -ii - Titus Tatius (regele sabinilor, va domni împreună cu  Romulu s) tectum, -i s.n.  - acoperiş

Tcllus, -uris s . f -   zeiţa Pămân tului (divi nitate telurică foa rte veche) temperăntia, -ac s.f. -   măsură, cumpătare tcmplum, -i s.n.   - 1. temp lu; 2. porţiunea marcată de augur pe boltă cerească, în vederea luării auspiciilor tempto, -ăre, -ăvi v.t.  - a proba, a încerca să vadă tempus, -óris s.n. -   timp, vreme, epocă tcnco, -ere, tenui v.t. -   a ţine, a deţine testis, -is s.m.  - martor texo, -ere, te xúi, v.t. - a ţese Tibcris, -is s.m. -  Tibru timidus, -a, -um adj. - timid toga practcxta, -ac s.f. - togă pretextă (togă tivită cu ba ndă de purpură, purtată de înalfii magistrafi) toga purpurea, -ac s.f. -   togă de purpură (veşmânt regal din purpură) traicïo, -ère, -iëci v.t. - a trece dincolo trcccnti, -ae, -a num. -   trei sute tres, tría num.  - trei (G. trium,  D., Abl. tribus) triarius, -li s.m. -  soldat veteran (din a treia linie) tribunatus, -Os sm. -   tribunat (funcţie de tribun al plebei sau militar) tribunicia potestas s.f. -   putere acordată tribunilor (consfinţită prin instituţia tribunalului) tribunicius, -a, -um adj.  - tribunician, de

tribun tribünus plebei (plebis) s.m. -   tribun al  pleb ei (apăra drepturile plebeilor) tributum, -i s.n. -   tribut, impozit tribus, -üs s.f. -  trib tridens, -ntis s.m.   - trident trigemini, -drum s.m. pl. -   trigemeni, trei gemeni triginta num. -   treizeci triplex, -icis s.n. -  întreit, triplu; (poet.) trei tune adv. -  atunci

Vocabular

verus, -a, -um adj. - adevărat Vesta, -ae s.f. - Vesta (divinitate ocrotitoare

u ubertas, -âtis s.f. - rodnicie ubi adv. -  unde Ultor, -oris s.m. - „Răzbunătorul“ (epitet al lui Mărie)

unda, -ae s.f. - undă, val unicus, -a, -um adj.  - unic, singular urbs, urbis s.f. - oraş ut conj. - (Ind.) când, îndată cc; deoarece; cum, după cum; (Conj.) să, ca să; încât; deşi uva, -ac s.f. - strugure uxor, -oris s.f. - soţie

V vac interj.  - vai (+  D.) valdc adv.  - foarte valîdus, -a, -um adj. - puternic, teafăr vastus, -a, -um adj. - întins venio, -îrc, veni v.i.  - a veni ventus, -i s.m. - vânt ver, veris s.n. - primăvară verbum, -i s.n. - cuvânt vere adv.  - într-adevăr 

a Joc ului din vatră)

vcstâles, -lum s.f. pl. - vestale (preotese ale Festei)

vcxillum, -i s.n.  - steag vicînus, -i s.m. - vecin Victor, -oris s.m.  - „Victoriosul“ (epitet al lui Iuppiter)

vicus, -i s.m.  - sat video, -ere, vîdi v.t.  - a vedea vil la, -ac s . f -   cas ă la ţară; conac, fermă vinco, -6rc, viei v.t. -  a învinge vir, viri s.m.  - bărbat, viteaz, erou vircsco, -ere, virui v.i.  - a începe să înver zească virgo, -înis s.f. -   fată tânără, fecioară vis, -is (pl.  vires, -Turn) s.f. -   forţă vîso, -ere, vîsi v.t.  - 1. a ved ea atent, a examina; 2. a vizita vita, -ac s.f. - viaţă vivo, -ere, vixi v.i. - a trăi voco, -ărc, -ăvi v.t.  - a chema vollto, -are, -ăvi v. i. -   a zbura volo, vellc, volui v.i. - a voi, a vrea volumen, -înis s.n. -   sul de manuscris vulncratus, -a, -um adj. -  rănit

 R e c o m a n d ă ri  p e n tr u u tiliza rea m a n u a lu lu i M anualul pentru clasa a IX-a este conceput pentru o oră pe săptămâ nă la Curricu lum diferenţiat. în eventualitate a obţinerii unei orc la CDS, se pot realiza mai m ulte teme prop use, şi cunoştinţele de gram atică se vor consolida corespunzător, facilitâ ndu-sc realizare a uno r sarcini de lucru cu grad sporit de atractivitate pentru elevi:  M yth olo gîc a şi Pagina mea. Prezentul manual vizează segmentul şcolar care a optat pentru prcspccializarca filologie, interesat mai mult de problemele de gramatică. în acest scop, se va aborda textul latin suport, se vor rezo lva exerciţii incluse în rubrica Ad m ellus comprehendum,  fie în vederea repetării n oţiunilor de morfologic şi sintaxă studiate în clasa a VUI-a, fie în vederea însuşirii cunoştinţelor de gram atică noi. Rubrica  Discimus ex erce ndo   oferă o gamă variată de exe rciţii, logic struc turate. Prim ele două rubrici şi ultim ele trei sunt la dispoziţia  profesorului şi elevului şi pot fi utilizate creator, în funcţie de nivelul clasei şi capacitatea  profesorului de a le integra şi va lorifica temele pe ntru ac asă sau în cadrul un or proiecte. în caz ul e levilor de la specializ area socio-u man, se va acord a mai mu ltă atenţie eve nim entelor istorice, e xplicării acestora (vezi primele două rubrici) şi aprofundării lor, avînd ca suport un text latin ilustrativ. însu şirea unor fundam ente ale grama ticii latine, a unor termeni / sintagme devine in dispensabilă în cazul „umaniştilor“, mai ales când se realizează un permanent periplu (exerciţiu) al conexiunilor: latin ă-rom ână-lim bi străine. De oarece predarea / înv ăţarea limbii latine şi a clem entelo r de cultură şi civilizaţie greco-latină într-o oră săptămânal reprezintă un număr de ore minimal, s-au ales tipurile de activităţi cu carac ter comple x, cum sunt proiectul, joc ul de roluri, teatrul şcolar, pentru a-i obişnui pe elevi cu munca în echipă, cu utilizarea unor surse de informare suplimentară, cu tehnici de m uncă intelectuală (de exem plu, consultarea dicţionarului latin-rom ân), o diversitate de forme de evaluare ce îmbină utilul cu plăcutul. Deoarec e m anualul este d estina t unui segment de po pulaţie şcolară care a optat, în etapa prespecializării, pentru profilul uman, în centrul demersului didactic se află inform aţia i storic ă şi lingv istică „pigm entată“ cu mituri şi legende, cu moşteniri grecolatine în contemporaneitate. Cu tact din partea profesorilo r şi cu perseve renţă din pa rtea elevilor, obstac olele în cale a însuşirii noilor cunoştinţe lingvistice şi istorice pot fi depăşite cu succes.

 A lfa b e tu l g re c e sc

m inu scu le

m ajus cule   corespondenţe rom âneşti

den um irea grecească

a

A

a

P

B

b

Y

r

g

5

A

d 

e

E

e

Ç n e L K

Z

z

H

ë 

0 I K

th

k, c

 X 

A

l 

MV

M

m n

vu

1 0

N 2 O

X 

 n

n

P

p i

s

$ î  Ô (XlKpÔV 7Û pcô a îy p a xaû ü \|/iX ôv

     

i

 

o  p r

o. Ç T O

T

t

Y

y




 X 

X

V co

H* Q

p liF )  

ch(ti)

ps o

lAT'**

a lp h a b eta gam m a d elta c p s ilo n zêta cta thêta io ta k ap p a la m b d a my ny xi o m ic ro n

   

[IX)

P' rh o s ig m a tau y p s ilo n phi ch i p si o m ega


e, ff b ( ( rt~S r £ C*

 jjutyo f^Ab LIMBA LATINĂ 

aX
transcrierea den um irii

A

(\ 5 r A j A

 Lffr¡IHü5Bf^n