EŞECUL ŞCOLAR – O PROBLEMĂ A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR “Educatori, învăţaţi să vă cunoaşteţi copiii!” este îndemnul marelui pedagog francez J.J. Rousseau Rousseau care, acum mai bine de două sute de ani, semnala semnala o carenţă majoră a educaţiei educaţiei – ignorarea copilului, a aspiraţiilor, a intereselor şi posibilităţilor sale. Eşec Eşecul ul şcol şcolar ar const constit itui uiee astă astăzi zi un feno fenome menn întâ întâln lnit it în toat toatee sist sistem emel elee de învăţ învăţăm ămân ânt. t. Problematica Problematica eşecului eşecului şcolar este vastă, raportându-se raportându-se nu numai la câmpul educativ, educativ, ci si la spaţiile spaţiile culturale, economice, politice, sociale, la opţiunile fundamentale ale unei societăţi. Termenul de eşec şcolar este raportat, de multe ori, la cel de reuşită şcolară, desemnată ca fiind concordanţa dintre capacităţile, reuşitele, interesele, atitudinile şcolare ale elevilor şi nivelul cerinţelor şcolii, programelor si finalităţilor produse de acestea. eşecul şcolar şcolar este La polu polull opus opus,, eşecul este defini definitt ca fiind fiind discre discrepanţ panţaa dintre dintre exigen exigenţel ţelee şcolar şcolare, e, posibilităţile şi rezultatelor elevilor. Implicaţiile eşecului şcolar sunt multiple. Pe termen lung efectele eşecului şcolar se regăsesc în eşecul social. Randamentul economic este scăzut datorită incompetenţei profesionale a indivizilor. Slaba pregătire a forţei de munca induce efecte în plan social precum: marginalizarea, şomajul, delincventă etc. Eşecul şcolar are în vedere şi efecte psihologice, cum ar fi: dificultăţi de adaptare, neîncrederea în forţele proprii, stres, anxietate etc. Eşecul şcolar este indicatorul lipsei de randament pedagogic, al insuficientelor întâlnite in sistemul educaţional.
FORME ALE EŞECULUI ŞCOLAR 1. În plan pedagogic: rămânerea în urma la învăţătură, ce poate fi: - episodică – lacunele cuprind o singură temă sau un capitol dintr-o disciplină de învăţământ; - la nivelul unui semestru – lacunele privesc o serie de teme sau capitole dintr-o disciplină iar insuficien insuficienţele ţele se manifestă manifestă prin nepriceperea nepriceperea de a folosi folosi raţional operaţiile operaţiile mentale; mentale; activitatea activitatea de învăţare este slab organizată; lacunele se înregistreaz înregistreazăă la majoritatea majoritatea discipline disciplinelor, lor, ritmul de învăţare învăţare al elevului elevului - persistentă – lacunele este scăzut. repetenţia – este caracterizată de insucces permanent de-a lungul întregului an şcolar, elevul având lacune la mai mult de trei materii, are foarte slab dezvoltate deprinderile de lucru si autocontrol, are o atitudine negativa fata de învăţătură. 2. În plan social: abandonul şcolar ce se caracterizează prin părăsirea prematură a şcolii. Abandonul Abandonul devine astfel astfel cauză a efectului efectului şcolar. şcolar. În plan social, social, de multe multe ori abandonul abandonul se asoc asocia iază ză cu deli delincv ncven enţa ţa juve juveni nilă lă,, cu recur recurger gerea ea la drogur droguri, i, cu viaţ viaţaa de fami famili liee dezor dezorgan ganiz izat ată. ă. Abandonul poate fi caracterizat prin absenteism total sau parţial. Cel parţial are cauze diferite în funcţie de zona, rurală sau urbană. Abandonul în zona urbană poate fi cauzat de influenţa influenţa cercului de prieteni asupra copilului, de atracţiile pe care oraşul le exercită asupra acestuia, cel rural este determinat de condiţiile satului, de ajutorul pe care copiii trebuie să-l dea părinţilor în muncile agricole. excluderea sociala si profesionala; analfabetismul trebuie înţeles nu doar ca incapacitatea subiectului de a citi si a scrie ci în sens de incapacitate a subiectului de a folosi instrucţia si educaţia primită în şcoală, astfel încât să se adapteze cerinţelor sociale şi profesionale. CAUZELE APARIŢIEI EŞECULUI ŞCOLAR
Schimbările apărute la nivelul societăţii ca urmare a lungii perioade de tranziţie şi-au pus amprenta asupra familiei şi a şcolii în mare măsură. Eşecul şcolar, în majoritatea cazurilor, este atribuit elevului sau familiei sale. O atitudine responsabilă a învăţământului faţă de eşecul şcolar s-ar manifesta prin preocupări privind analiza cauzelor, a consecinţelor la nivel social şi prin elaborarea unor strategii şi politici coerente de remediere. Reprezentanţi ai teoriei intelectualiste a învăţării (J. Bruner, I.P. Galperin) apreciază că orice elev poate asimila un conţinut dacă sunt folosite metode adecvate de activitate. Astfel, majoritatea elevilor pot ajunge la performanţe apropiate dacă se creează condiţii favorabile de învăţare. Şcoala actuală trebuie să îşi atribuie responsabilitatea pentru faptul că aceşti elevi devin adulţi dezavantajaţi, candidaţi la sărăcie, vulnerabili la schimbările sociale, prezentând risc de decompensare patologică sau de manifestări antisociale. Marea majoritate a celor cu eşec şcolar îşi continuă eşecul în plan social devenind deseori factori perturbatori sociali. Cauzele sunt generate de: 1. Condiţia socio-economică
Situaţia materială
Relaţiile în familie
Nivelul educativ redus al părinţilor
De cele mai multe ori principalul motiv al eşecului şcolar este sărăcia. Pentru că au o situaţie materială precară părinţii nu-şi pot permite să asigure copilului necesităţile pentru şcoală. Unele familii nu au măcar condiţii minime de locuit, trăiesc într-o singură cameră părinţi şi copii, de condiţii pentru învăţat nici nu poate fi vorba. Unele studii au reliefat faptul că condiţiile precare de trai din familie afectează dezvoltare normală a copilului. Astfel sunt numeroase cazuri de copii proveniţi din medii defavorizate care au un intelect de limită şi trebuie să aibă parte de proces educaţional diferenţiat . Nefiind sprijiniţi de familie şi neglijaţi de către cadru didactic nu au nici o şansă să facă faţă cerinţelor şcolare şi să promoveze. Cu siguranţă vor fi candidaţi siguri la repetenţie. Acest eşec imprimă copilului sentimentul neputinţei şi diminuează considerabil interesul său pentru şcoală. Este o realitate faptul că mulţi copii nu sunt doar victimele sărăciei ci şi a: - violenţei domestice; - neglijării şi abuzului emoţional, sexual, fizic; - lipsei de comunicare; - exploatării prin muncă. Tensiunile din familie sunt traumatizante pentru copil. Trăind repetat şi intens în aceste tensiuni, trebuinţa de securitate a copilului nu este satisfăcută, iar personalitatea sa se va cristaliza dizarmonic, fapt ce îi afectează evoluţia şcolară. Suferinţa morală a copilului se reflectă în conduita şcolară, determinând apatie, dezinteres faţă de învăţătură, chiar respingere faţă de şcoală sau ostilitate. Climatul afectiv joacă un rol important pentru elevii emotivi, tulburările afective determinând dificultăţi de adaptare. Experienţa acumulată în familie, felul relaţionării cu ceilalţi au un rol important în formare atitudinii faţă de şcoală. Atmosfera caldă, manifestarea în mod echilibrat a autorităţii conduc spre rezonanţă pozitivă în adaptarea copilului; are o stimă de sine înaltă, are rezultate bune la învăţătură. Părinţii copiilor care provin din medii defavorizate în cele mai multe cazuri nu au terminat nici 8 clase şi nu consideră ca fiind necesar pentru copiii lor să termine şcoala. Această modalitate de a gândi este prezentă mai ales în mediul rural , unde părinţii cred că nu este nevoie a se şti carte pentru a lucra pământul. Pentru o parte din părinţi şcoala este un mediu nefamiliar, în care nu se simt în largul lor şi de aceea au tendinţa de a păstra distanţă şi prin acest mod împiedicând accesul copiilor la educaț ie. Pentru că au un nivel scăzut de educaţie nu au nici capacitatea de a ajuta copilul când acesta solicită explicaţii părinţilor.
Dezinteresul părinţilor
Lipsa dotării materiale din şcoli
Nivelul de pregătire al cadrelor didactice
Prinşi de grijile traiului de zi cu zi mulţi dintre părinţi nu sunt interesaţi de copiii lor: dacă învaţă sau dacă se integrează în colectivul de copii din clasă şi din şcoală. Atunci când copiii lor se află în risc de eşec şcolar sau manifestă devieri comportamentale au tendinţa de a evita contactul cu cadrul didactic ca o reacţie de apărare. Invitaţi la şcoală când aceș tia intră în conflict cu regulamentul şcolar au tendinţa să se simtă culpabilizaţi odată cu ei, acuzând şcoala de eşecul sau conduita deviantă. Sunt cazuri când chiar părinţii încurajează comportamentul agresiv al copilului învăţându-l că la violenţă trebuie să răspundă tot cu violenţă. Atunci când în mediul familial nu există comunicare între părinţi şi copii, aceştia nu au cui să împărtăşească dificultăţile pe care le au, nereuşind să treacă peste ele. Copiii sunt lăsaţi de capul lor, părinţii fiind prea preocupaţi de problemele cotidiene ca să discute cu ei. Această neglijare a copiilor este imposibil să rămână fără efecte negative , efecte care se vor regăsi în comportamentul lor. Aceştia când au rezultate slabe la învăţătură, părinţii devin agresivi, violenţi chiar, îşi ceartă copiii pentru insuccesele lor, învinuindu-i în totalitate pentru eşec. Nu se gândesc să întrebe ce s-a întâmplat sau să-l ajute să facă temele. Lipsa de comunicare poate conduce la conflicte în familie ce pot avea urmări din cele mai grave: fuga de acasă, îndepărtarea de părinţi şi chiar eşec şcolar.
2. Şcoala Multe şcoli din mediul rural fac tot posibilul să supravieţuiască din fonduri insuficiente. Părinţii nu au posibilităţi materiale să vină în sprijinul şcolii. În aceste condiţii nici nu se pune problema ca şcoala să ofere un mediul ambiant primitor pentru copii. Lipsurile existente îşi pun amprenta şi asupra calităţii actului didactic. . Se cere învăţământ individualizat dar fără să se ofere modalităţi concrete de implementare a acestuia. Lipsa materialului didactic conduce la monotonie şi implicit indiferenţă din partea elevilor. Modernizare învăţământului nu înseamnă să dotezi şcolile cu calculatoare pe care se depune praful, ci transformarea acestuia într-un mijloc didactic prin perfecţionarea cadrului didactic în acest sens. Numeroase cadre didactice dau dovadă de comportament birocratic în relaţiile cu părinţii şi elevii : ei înţeleg să răspundă pentru activitatea lor doar în faţa autorităţii care i-a angajat şi nu în faţa beneficiarilor. Se întâmplă această situaţie datorită carenţelor existente în formarea lor profesională.
Strategii didactice tradiţionale
Folosirea predominantă a metodelor didactice tradiţionale imprimă rutină actului didactic şi dezinteres din partea elevilor. Ei nu-şi mai îmbunătăţesc procedeele de expunere sau evaluare, acestea devenind depăşite. Învăţătorii trebuie să folosească metode active cu ajutorul cărora să îi influenţeze pe elevi în direcţia dorită , metode care să dea rezultatele aşteptate. Utilizarea metodelor activ-participative ar imprima activităţii didactice o permanentă interacţiune între elev şi învăţător, învăţarea făcându-se prin descoperire.
Atitudinea necorespunzătoare a cadrelor didactice
Atitudinea elevului faţă de activitatea didactică
Prea mulţi ani în învăţământ duce la o erodare a sistemului nervos, iar unii dascăli mai în vârstă nu mai răbdarea cuvenită. Se enervează foarte repede, ţipă la copii şi chiar manifestă violenţă faţă de aceştia. 3. Elevul Elevul care prezintă dezinteres faţa de procesul educativ cu siguranţa nu va putea să depăşească dificultăţile pe care le va prezenta în acumularea informaţiilor. Este important a se descoperi aceşti copii şi a se încerca prin diferite modalităţi să se formeze interesul pentru şcoală. Există elevi care nu ştiu să înveţe , de aceea au nevoie să însuşească tehnicile de învăţare prin activităţi ce au ca mijloc didactic jocul.
Starea psihofizică a copilului
Dacă copilul nu este sănătos fizic şi psihic acest lucru poate să conducă spre eşec şcolar . El se simte marginalizat şi de aceea va refuza să meargă la şcoală. Copiii pot fi foarte cruzi uneori fără să-şi dea seama , luând în derâdere defectele fizice sau psihice ale unui coleg. De aceea trebuie să se pună accent foarte mare pe educarea copiilor în acest sens . Din acest punct de vedere integrarea copiilor cu CES în învăţământul de masă ar fi indicată. Copiii vor învăţa să aprecieze calităţile colegilor cu CES iar aceştia din urmă vor învăţa că nu sunt diferiţi şi se vor integra mult mai uşor ca adulţi în societate.
Personalitatea elevului
Este o realitate că elevii răspund diferit aceloraşi măsuri educative. Acest lucru se întâmplă datorită : - trăsăturilor de personalitate care determină o anumită conduită; - relaţiei existente între elev şi cadru didactic; - relaţiei dintre elev şi cei din jur; la elevii din ciclul primar se observă o tendinţă de a imită tot ceea ce lor li se pare grozav , iar de cele mai multe ori grozavul nu e şi ceva corect.
MODALITĂŢI DE PREVENIRE ŞI ÎNLĂTURARE A EŞECULUI ŞCOLAR
I. Activități de prevenire a e șecului școlar
În realizarea acestei activităț i este necesară o coordonare eficientă a tuturor factorilor educaţionali în care, desigur, şcoala şi familia deţin prioritatea. Şi, pentru ca şcoala să-şi îndeplinească menirea ei, trebuie să fie slujită de oameni nu numai cu o temeinică pregătire ştiinţifică şi psiho pedagogică, ci şi dornici să aplice în practică cunoştinţele profesionale. 1. Pentru elevi: o
–
Creşterea încrederii în sine a copilului prin formarea ș i consolidarea unei imaginii de sine
–
Înţelegerea propriilor emoţii şi învăţarea unor strategii de a face faţă emoţiilor negative; Dezvoltarea responsabilităţii pentru propriile acţiuni şi decizii; Stimularea motivaţiei copilului pentru învăţare; Formarea de deprinderi de învăţare şi de dezvoltare personală
pozitive; – – – o
Obiective:
Acţiuni
Întâlniri între elevi de clase, niveluri diferite în vederea împărtăşirii din experienţa privind modalităţile şi condiţiile de învăţare în familie (semestrial); Realizarea unui program de consultanţă cu elevii ce dovedesc lacune în cunoaştere ; – Dezbateri pe tema „Succesul şcolar asigură reuşita în viaţă?” (semestrial). – 2. Pentru părinţi: –
o
– –
Sensibilizarea familiei în privinţa relaţiei cu şcoala; Ridicarea standardului de civism al familiei din circumscripţia şcolară. o
– – –
Obiective:
Acţiuni:
Iniţierea unui curs de educaţie a părinţilor cu copii-problemă (semestrial); Oferirea unui plus de competenţă psiho-pedagogică prin consiliere permanentă în cadrul Cabinetului interşcolar de asistenţă psiho-pedagogică (permanent); Întâlniri cu medici şi psihiatri pe tema: „Modificări fizice şi psihice în viaţa copilului” (semestrial);
–
Dezbateri în colectivele de părinţi pe clase cu tema „Familia – o instituţie cu rol fundamental în viaţa copilului”. 3. Pentru cadre didactice: o
–
Cunoaşterea psiho-comportamentală a elevului; o
– – – –
Obiective: Acţiuni:
Modalităţi de cunoaştere psiho-pedagogică a copilului. Schimb de experienţă între cadrele didactice pe tema „Empatia şi relaţia profesor – elev”; Dezbateri pe marginea cercetării privind cauzele favorizante ale eşecului şcolar; Intensificarea vizitelor la domiciliul elevilor.
II. Îmbunătățirea rezultatelor școlare ale elevilor
1. Activitate şcolară: Cameră de meditaţii dotată cu toate rechizitele necesare bunei desfăşurării a activităţi educative de recuperare a elevilor aflaţi în risc de eşec şcolar; Cadrele didactice vor ajuta elevii la rezolvarea unor teme ce prezintă dificultate pentru elevi. Principala activitate va fi cea de alfabetizare a copiilor. Se va pune accent pe activităţile sub formă de joc prin care copiii vor fi învăţaţi să scrie corect, să citească şi să rezolve operaţii matematice . Se va ţine cont de cerinţele programelor şcolare. Aceste activităţi se desfăşoară în primele 3 luni de la începutul şcolii, timp în care vor fi învăţaţi să înveţe şi singuri. Se vor organiza activităţi de învăţare în perechi. Vor fi organizate grupuri de câte 2 elevi (amândoi din aceeaşi clasă) care vor învăţa şi îşi vor face temele împreună. Se vor organiza jocuri didactice cu rol instructiv –educativ pentru a stimula încrederea în sine a elevilor, pentru a-i pune în situaţii reale din viaţa cotidiană şi să înveţe cum să facă faţă situaţiilor neprevăzute. Fiecare copil va lua parte la joc ca observator, apoi ca participant. Pentru cei cu dificultăţi foarte mari de învăţare se vor aplica activităţi diferenţiate. Cerinţele educative trebuie să fie la nivelul lor de înţelegere, iar dacă nu reuşesc să facă progrese se vor aplica modalităţi diferite de lucru care să-i atragă pe copii. Spre exemplu literele se pot învăţa prin folosirea desenelor şi implicarea copiilor în realizarea lor . •
•
•
•
•
2. Activitate extraşcolară: Vizitarea punctelor celor mai importante ale oraşului. Vizionarea unor piese de teatru. Organizarea unor excursii în oraşele din apropiere ș i în diferite locuri ale ţării. Se vor organiza mini - spectacole în şcoală şi săli de spectacole în care actori să fie copiii, invitaţi fiind părinţii copiilor, partenerii, colaboratorii, comunitatea locală. Organizarea de concursuri şcolare, competiţii sportive în clase şi între clase şi şcoli. Expoziţii cu lucrările cele mai reuşite ale copiilor. Manifestări festive cu ocazia zilelor de naştere şi a onomasticilor. •
• •
•
• • •
3. Dezbateri Periodic se vor organiza dezbateri pe diferite teme pentru îmbunătăţirea comportamentului elevilor. La aceste dezbateri vor participa fie doar copiii atunci când vor fi teme de informare, fie şi părinţii alături de alţi invitaţi. Temele discutate vor avea în vedere: norme de comportare în familie şi societate, activităţi artistice, participarea copiilor la diferite competiţii sportive, educaț ia ecologică, drepturile copilului,
educaţia religioasă ca o modalitate în plus de a-i ajuta pe copii să-şi însuşească valorile morale promovate de societate, educaţia sanitară pentru dezvoltarea fizică cât mai bună.
4. Creşterea stimei de sine a părinţilor şi ameliorarea potenţialului educativ al acestora Părinţii vor fi conştientizaţii asupra rolului important al şcolii în condiţiile actuale pe care le impune societatea prin activităţi desfăşurate de către educatori şi consilierul ș colar. Se vor desfăşura întâlniri regulate cu părinţii la începutul fiecărei săptămâni în care părinţii vor fi îndrumaţi cum să îşi ajute copiii la lecţii. Se vor organiza cursuri speciale pentru părinţi de către consilierul ș colar, unde aceştia vor fi învăţaţi cum să îşi ajute copiii în diferite situaţii şi li se va explica cât este de traumatizant pentru copil un comportament abuziv din partea lor. Li se va explica ce înseamnă neglijarea şi abuzul asupra copilului şi consecinţele nefaste pe care le au asupra dezvoltării normale a acestuia. Se va asigura legătura cu şcoala prin informarea părinţilor asupra evoluţiei copilului organizându-se şedinţe cu părinţii la care sunt invitaţi şi învăţătorii copiilor. Se vor prezenta punctele tari şi cele slabe ale fiecărui copil şi se vor găsi modalităţi de transformare a acestora din urmă din negative în pozitive. Se vor desfășura jocuri de rol părinţi - copii pentru înţelegerea nevoilor reciproce. Aceste jocuri vor fi folosite în cadrul şedinţelor de consiliere familială şi vor fi coordonate de consilierul ș colar. Vor fi cooptaţi să ofere ajutor în confecţionarea costumaţiilor pentru spectacole alături de copii.
III. Asistența și consilierea psihologică a copilului
Consilierea copiilor se va face atât individual cât şi în grup, fiecare copil va fi ascultat şi încurajat să-şi spună punctul de vedere, să comunice, să interrelaţioneze. Vor fi organizate jocuri de grup atât de către consilierul ș colar în cadrul şedinţelor de consiliere, cât şi de educatori în cadrul jocurilor din timpul zilei cu implicarea tuturor copiilor. Prin jocurile realizate de către educatori copiii îşi vor dezvolta spiritul de echipă, spiritul competitiv, vor relaţiona mai bine unul cu celalalt. Intervenţia trebuie să fie adecvată vârstei; astfel, copilul mic comunică mai ales prin intermediul jocului şi a desenului, activităţi care pot fi utilizate şi în consiliere ca modalitate de comunicare cu copilul. În stabilirea obiectivelor consilierii trebuie să se ţină cont de ceea ce ne putem aştepta de la copil să facă la vârsta şi nivelul dezvoltării lui; Este importantă relaţia care se stabileşte cu copilul. Consilierul va ajuta la dezvoltarea armonioasa a copilului prin aplicarea unor strategii de intervenţie cognitivă, motivaţională, emoţională şi comportamentală atât la nivel individual cât şi de grup. Un diagnostic corect al eşecului şcolar nu poate fi stabilit decât printr-o colaborare strânsă între consilierul școlar , cadrul didactic, familie și acolo unde este nevoie de psiholog, medicul de familie sau medicul specialist. Aceşti factori educaţionali efectuează, mai întâi, studierea cazurilor particulare de elevi rămaşi în urmă la învăţătură şi fazele în care se găsesc, apoi analizează cauzele. Aşadar, proiectarea, realizarea şi evaluarea procesului de instruire şi educaţie trebuie să aibă în vedere factorii succesului şcolar, dar şi pe cei care conduc spre insucces şcolar.
BIBLIOGRAFIE 1. Chelcea, S., Ilut, P., Enciclopedie de psihologie, Bucureşti, Editura Economică, 2003; 2. Ilut, P., Valori, atitudini şi comportamente sociale – Teme actuale de psihosociologie, Iaşi, Editura Polirom, 2004; 3. Tatu, C., Consiliere psihologică – curs , Brașov, 2010; 4. Pantelimon, G., Fundamentele psihologiei sociale – Editura Ponto Constanţa 2000;
