Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului - Laurenţiu DINU Carte

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMĂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea din Bucureşti

Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 – „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.5 – „Programe doctorale şi postdoctorale în sprijinul cercetării” Numărul de identificare al contractului: POSDRU /88/1.5/S/ 61150 Titlul proiectului: „Studii doctorale în domeniul ştiinţelor vieţii şi pământului”

TURISMUL RURAL ÎN SUBCARPAŢII BUZĂULUI

Laurenţiu-Marius DINU

Editura Estfalia Bucureşti 2012

Laurenţiu- Marius DINU

Editura EstFalia este acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului pentru editare de carte ştiinţifică. - Editura este acreditată CNCSIS începând cu ianuarie 2007. - Acreditarea este actualizată pâna în 31 decembrie 2012; Cod C.N.C.S.I.S. 294. nr. crt. 130/35

© 2012 Editura EstFalia Bucureşti Toate drepturile asupra prezentei ediţii sunt rezervate editurii. Folosirea integrală sau parţială a conţinutului fără trimiterea la sursă constituie contrafacere şi este interzisă.

ISBN 978-606-8284-40-8 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României DINU, LAURENŢIU MARIUS Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului / Laurenţiu-Marius Dinu. Bucureşti : Estfalia, 2012 ISBN 978-606-8284-40-8 338.48(498)(23 Subcarpaţii Buzăului) 796.5(498)(23 Subcarpaţii Buzăului)

2

Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului

„Nimic nu est mai folositor decât studiul geografiei spre a deştepta sănătoasa judecată a omului” Immanuel Kant (1724-1804)

3


4


CUPRINS

1. Introducere.............................................................................................................. 4 2. Probleme teoretice şi metodologice privind turismul rural şi agroturismul... 5 3. Obiectivele şi structura studiului.........................................................................17 4. Factori şi resurse naturale în dezvoltarea turismului rural.............................24 5. Factori şi resurse antropice în dezvoltarea turismului rural...........................35 6. Infrastructura turistică, tipuri de turism şi circulaţie turistică.......................49 7. Analiza SWOT şi prognoza dezvoltării turismului rural.................................66 8. Evaluarea potenţialului turistic sub formă de punctaj.....................................72 9. Studiu de caz.........................................................................................................79 10. Concluzii................................................................................................................ 88

Bibliografie

CONTENT

1. Introduction............................................................................................................ 4 2. Theoretical and methodological issues concerning rural agrotourism........... 5 3. Objectives and study.............................................................................................17 4. Factors and natural resources in rural tourism development..........................24 5. Factors and human resources in rural tourism.................................................35 6. Tourism infrastructure, types of tourism and touristic movement..................49 7. SWOT analysis and forecast of rural tourism development............................66 8. Potential tourism assessment in the form of score............................................72 9. Case study..............................................................................................................79 10. Conclusions........................................................................................................... 88 Bibliography

5


6


1. INTRODUCERE

Înzestrată cu un potenţial turistic de excepţie, bucurându-se de o climă favorabilă practicării turismului cu o floră şi o faună bogată, cu numeroase monumente istorice, de artă şi arhitectură, zonă subcarpatică buzoiană poate satisface prin turismul balnear, cultural etc, cerinţele unor segmente importante ale cererii turistice interne şi internaţionale. Varietatea şi bogăţia resurselor turistice naturale şi antropice conferă acestei zone mari disponibilităţi pentru turism. Prezenţa unor fenomene unice în ţară - Vulcanii Noroioşi, fenomenele de endocarst din Platoul Meledic, - prezenţa apelor minerale care constituie baza dezvoltării staţiunii balneo-climaterice Sărata Monteoru, bogată în locuri istorice - situri şi cetăţi dacice, biserici şi mănăstiri, zona subcarpatică buzoiană se înscrie printre cele mai atractive zone ale ţării noastre. Dacă la acestea se mai adaugă multe din realizările economice şi sociale de mare interes pentru orice vizitator precum şi bogăţia sufletească a oamenilor acestor locuri recunoscuţi pentru ospitalitatea lor, putem afirma că zona Subcarpaţilor Buzăului îşi poate croi cu succes un drum spre un loc de frunte printre zonele turistice româneşti. O bună promovare a nenumăratelor resurse turistice existente aici şi modernizarea bazei tehnico - materiale care face posibilă exploatarea acestor resurse, sunt factori importanţi pentru relansarea turismului în această zonă. Tocmai de aceea, lucrarea de faţă îşi propune să realizeze în mod obiectiv o evaluare a potenţialului turistic din această zonă analizând şi modalităţile de valorificare ale acestui potenţial.

7


8


2. PROBLEME TEORETICE ŞI METODOLOGICE PRIVIND TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL

Din ce în ce mai agreat şi solicitat pe piaţa turistică, turismul rural este tratat ca o formă aparte de turism, ce se deosebeşte fundamental de turismul clasic, care se desfăşoară de regulă în mediul urban şi are la bază hotelul şi restaurantul. O mare majoritate a teoreticienilor din sfera turismului, acceptă o împărţire a activităţilor turistice după locul în care acesta se desfăşoară. În conformitate cu aceasta turismul din afara sferei oraşelor poate fi şi este considerat turism rural, el practicându-se în lumea satului. Deşi se desfăşoară în spaţiul rural, turismul rural şi agroturismul sunt două concepte care pentru unii autori reprezintă acelaşi lucru iar pentru alţii sunt două noţiuni diferite (tabelul 1).

Definiţia

Autor

Hunziker

Cândea

W., 1940

Melinda, 2001

,,Turismul reprezintă ansamblul relaţiilor si fenomenelor ce rezultă din deplasarea si sejurul persoanelor, în afara locului de resedinţă, atât timp cât sejurul si deplasarea nu sunt motivate pe o stabilire permanentă sau o activitate oarecare.”

,,Agroturismul reprezintă acţiunea de deplasare a unei persoane într-o localitate rurală nepoluată, pitorească, având un specific agrar, finalizată prin sederea pentru o perioadă de cel puţin 24 de ore într-o gospodărie ţărănească, consu-mul de produse locale ali-mentare si nealimentare si coabitarea, observaţia, asisten-ţa şi coparticiparea în comunitatea socială locală, prin respectarea normelor ce fac posibilă întreaga acţiune.”

Alecu I. N., 2006 ,,Turismul rural este o formă particulară de turism, cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, circulaţie turistică, derularea programelor, prestarea serviciilor de bază si suplimentare), cât si activitatea economică, de regulă agricolă, practicată de gazdele turistilor (activităţi productive de prelucrare a produselor agricole în gospodărie si de comercializare a acestora către turisti sau prin reţele comerciale), precum si modul de petrecere a timpului liber.”

Tabelul 1. Definiţiile conceptelor de: turism, turism rural si agroturism

9


Agroturismul şi turismul rural sunt activităţi economice complexe cu o largă sferă de cuprindere care pun în evidenţă printr-un mecanism propriu circulaţia turistică. Fie că este numit turism rural sau agroturism acest tip de turism trebuie înţeles ca un pachet de servicii socio-culturale, sportive şi activităţi specifice mediului geografic puse la dispoziţia turistului, având în vedere ca aceasta să se desfăşoare în condiţiile unor investiţii individuale şi de conservare a naturii. Definiţia fundamentală a agroturismului trebuie să pornească de la necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale, în sensul creşterii veniturilor prin valorificarea potenţialului economic al acestora, dezvoltând servicii de găzduire şi de valorificarea produselor proprii şi locale. Din punct de vedere al spaţiului de cazare, al asigurării bazei materiale agroturismul poate fi văzut ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească, pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi, care poate deveni o ofertă fermă pentru dezvoltarea turismului. Din punct de vedere al activităţii care gravitează în jurul activităţilor ţărăneşti, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care pe o perioadă determinată vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă, agrement. Turismul rural este o îmbinare a activităţilor agricole cu serviciile turistice în interiorul unei gospodării agricole sau ferme, ce constituie o soluţie complementară de suplimentare a veniturilor din agricultură, cu efecte pozitive atât de natură economică cât şi socială, ce presupune contactul turistului cu activităţile gospodăreşti, şi asigurarea parţială a hranei din produse locale. Turismul rural îşi desfăşoară activitatea de asemenea în mediul rural, dar are o sferă de cuprindere mult mai mare decât a agroturismului, dispunând de o structură funcţională de servicii şi cazare eterogenă. Turismul rural acoperă activităţi turistice apărute şi conduse de către locuitorii autohtoni, aceste activităţi având un caracter permanent, şi sunt bazate pe trăsăturile mediului natural şi uman specifice zonei respective. Înţelegând turismul rural şi agroturismul în aceşti termeni, provoacă orăşeanului tendinţa de reîntoarcere spre natură, autentic, spre realitatea pură a vieţii şi în acelaşi timp definim diferenţele ce separă net turismul rural de turismul clasic. 10


Punctele de vedere asupra fenomenului turistic s-au format odată cu evoluţia sa iar aspectele fiind considerate a fi definitorii au variat în funcţie de optica profesională a celor care îşi exprimau opiniile. Aceste puncte de vedere caracterizează semnificativ turismul ca fiind deopotrivă, fenomen economic cu implicaţii asupra oamenilor, dându-le senzaţia de libertate în timpul vacanţelor, într-un spaţiu în care relieful şi clima sunt favorabile. Definiţia dată de Academia de Turism în 1953 porneşte de la valoarea lingvistică a cuvântului: ”turismul este termenul care se aplică la călătoria de agrement, ansamblul activităţilor umane, puse în funcţiune pentru realizarea acestor categorii de călătorii, industrie care contribuie la satisfacerea necesităţilor turistului ...” ,turismul se diferenţiază de simpla călătorie, prin faptul că persoana care călătoreşte pe de o parte are alegerea liberă a destinaţiei şi pe de altă parte scopul ei este de a-şi satisface o plăcere. Aceste elemente definesc turismul clasic, dar regăsim aici şi atribute specifice turismului rural. Cu toate acestea între cele două forme de turism există diferenţe notabile. Esenţială este aceea care denumeşte agroturismul un „turism diferit” (tourisme differente-L.A. Devoi) şi pe care îl defineşte ca un gen de turism în care clientul este “ găzduit în casa gazdei “ sale sau în vecinătate şi beneficiază eventual şi de alte servicii şi instalaţii oferite în cadrul exploataţiei. Se pare că în epoca contemporană asistăm la un fenomen de ,,retro” în aproape toate domeniile de activitate. În turism se face simţit un astfel de fenomen. Retromania în turismul mondial dar şi în cel românesc, îmbracă forma reîntoarcerii la natură, la lumea satului şi la alimentele cât mai puţin elaborate, la valorile culturale ale ruralului, la viaţa sa tihnită, la liniştea nopţii, limpezimea izvorului, parfumul florilor din fânul proaspăt cosit şi multe alte care par, mai ales pentru omul modern, mai ales citadin scoase din cartea de poveşti a copilăriei. Toate acestea poartă numele de turism rural, agroturism, ecoturism, turism verde etc. Sub o denumire sau alta această formă de turism a cunoscut un interes crescând din partea clientului, ducând totodată la o creştere a cererii turistice, ceea ce este determinant pentru prestatorii de servicii turistice, pentru administraţia locală, pentru colectivităţile locale şi nu în ultimul rând pentru locuitorii satului deschizându-le acestora o nouă perspectivă economică şi socială.

11


Turismul rural şi agroturismul sunt considerate activităţi alternative ce au avut impact şi care vor continua să se dezvolte în spaţiul rural românesc datorită frumuseţii peisajelor, a unei părţi substanţiale a teritoriului rural ce se pastrează în stare seminaturală şi a păstrării unor importante tradiţii şi obiceiuri. Evoluţia turismului rural este diferenţiată şi în funcţie de aria geografică unde se desfăşoară această activitate, şi anume: câmpie, deal, munte. Spaţiul rural deţine un potenţial ridicat în ceea ce priveşte practicarea activităţilor turistice ce au la bază tradiţiile şi biodiversitatea care au fost bine conservate în timp. De asemenea, putem valorifica în scop turistic practicarea agriculturii ecologice care deserveste atât activitatea de turism rural şi agroturism, cât şi protecţia mediului. Problemele cel mai des intâlnite în mediul rural sunt cele legate de slaba dezvoltare a infrastructurii în general şi cea de acces la zonele turistice, în special. Alte probleme sunt legate de faptul ca există un numar redus de trasee turistice, de locuri de popas, de campare sau refugii amenajate, un numar mic de centre de informare turistică, de locuri de recreere, divertisment, de practicare a diverselor sporturi în mediul rural. Actorii implicaţi în acest moment în domeniul turismului rural, de altfel într-un numar destul de mic, nu pot realiza o campanie intensă de promovare a serviciilor pe care le pot pune la dispoziţia turiştilor. Iar la nivel naţional s-a realizat o slabă mediatizare a patrimoniului cultural, peisagistic, a diverselor trasee turistice etc. Prin această măsură vor fi sprijinite activităţi turistice şi agroturistice care au ca scop creşterea atractivităţii zonei, crearea de noi locuri de muncă, dezvoltarea, marketingul serviciilor şi al infrastructurii turistice la scară mică. Satul turistic redă specificitatea şi originalitatea etno-folclorică locală sau zonală a ţării şi de aceea trebuie sã fie promovat ca produs turistic global. Este corect ca promovarea satelor turistice să fie făcută menţionând peisajul etnografic sau zona etnografică şi nu judeţul. Turismul rural constituie o şansă pentru zonele defavorizate, prin crearea unui sistem de servicii care includ şi oferta de produse autohtone ce duc la noi surse de venituri, (fig. 1). Prin dezvoltarea acestuia, se stopează exodul populaţiei săteşti spre oraş, se va îmbunătăţi infrastructura (drumurile, comunicaţiile etc.), va creşte confortul la cazare şi se vor 12


valorifica pe plan local produsele autohtone (artizanat, legume, fructe, lactate, vinuri, preparate din carne etc.). Un rol important în practicarea unui turism rural durabil îl constituie formarea şi pregătirea ţăranului, care să desfăşoare activităţi turistice dar în acelaşi timp să protejeze patrimoniul etnografic: - protejarea şi conservarea specificului etnografic. Ţăranul trebuie instruit să-şi amenajeze cel puţin o cameră în mod tradiţional, fără să folosească elemente din alte peisaje sau zone etnografice. Meşterii locali trebuiesc încurajaţi să-şi deschidă centre meşteşugăreşti în care să-şi vândă o parte din produsele lor şi să ofere posibilitatea turistului să vadă şi să cunoască tehnica de realizare a produselor. - modalităţi de valorificare turistică a potenţialului etnografic. Turistul, în funcţie de sejurul pentru care a optat, trebuie să viziteze şi să cunoască toate obiectivele importatnte ale zonei.

Figura 1. Sursele potenţiale de venit ale gospodăriilor din mediul rural

În acest caz, ţăranului îi revine rolul de-ai oferi un itinerariu care să cuprindă pe lângă vizitarea unor muzee, elemente ale cadrului natural, situri arheologice ş.a. şi elemente ale patrimoniului etnografic: gospodăriile având o arhitectură tradiţională, centre meşteşugăreşti ş.a. Benefică este implicarea şi participarea turistului la diferite sărbători şi obiceiuri, nedei, târguri ş.a. - crearea unor obiective turistice: muzee etnografice săteşti, care să intre în administraţia primăriei. Ele vor reda specificul etnografic al satului respectiv. Va trebui realizată o broşură care să conţină o caracterizare geografică şi etnografică a acestuia, realizată de către intelectualii satului. Pe 13


cât posibil această broşură va trebui să fie însoţită de casete audio, video şi CD care să conţină muzică populară locală, anumite obiceiuri şi sărbători, meşteşuguri locale ş.a. Cursurile de formarea a ţăranilor trebuiesc făcute de către specialişti din domeniul economiei, geografiei, etnografiei ş.a., dar trebuiesc implicaţi şi intelectuali locali pentru o mai bună informare a populaţiei rurale. Crearea unui cadru legislativ şi instituţional (consultând specialiştii) care să protejeze patrimoniul etnografic. Va trebui revizuită Ordonanţa Guvernului din 24 august 1994 în care termenii de pensiune turistică şi fermă agroturistică să fie corect definiţi: să apară termenul de gospodărie, nu locuinţă, să apară sursa alimentelor (din surse proprii şi locale), să figureze un număr rezonabil de camere (maxim 10 camere). De asemenea, va trebui să apară obligativitatea ca ţăranul să-şi amenajeze în mod tradiţional (să fie în conformitate cu specificul local, nu să folosească kitchuri) cel puţin o cameră iar turişti să fie informaţi despre specificul etnografic (să cunoască nu numai bucătăria tradiţională locală, ci şi anumite obiceiuri, ocupaţii şi meşteşuguri ş.a.). Inevitabil, după modul cum au evoluat aşezările rurale în ultimul secol, satul tradiţional va dispare în scurt timp. Sarcina noastră este să încercăm să “artificializăm” acest patrimoniu etnografic, prin crearea acestor muzee etnografice săteşti. Rămâne de văzut dacă aceste sate turistice vor mai fi peste 20 de ani aşezări rurale sau vor deveni mici orăşele şi dacă vom şti să-i învăţăm şi pe ţărani cât de important este să protejăm acestă bogăţie a noastră (cultura populară). Nu există nici o îndoială că turismul rural sau agroturismul este mult mai convenabil şi mult mai acceptabil pentru o mare parte a populaţiei care beneficiază de venituri mai reduse, faţă de turismul clasic care presupune o cheltuială mai mare. Climatul şi peisajele, etnografia şi folclorul, ceramica, artizanatul, fondul cinegetic şi piscicol alături de alte elemente specifice mediului rural face ca aşezările rurale să dispună de multe posibilităţi de dezvoltare a turismului rural. Principalele obiective strategice în dezvoltarea acestei forme de turism sunt:

14


 stoparea migraţiei populaţiei din mediul rural spre oraşele din apropierea zonei montane şi stimularea revenirii, pentru a nu descentraliza astfel fondul etnografic şi local;  asigurarea condiţiilor de trai şi de civilizaţie în mediul rural pentru localnici şi turişti;  conservarea şi protecţia mediului rural şi a tradiţiilor, obiceiurilor ca factor de atracţie al populaţiei autohtone şi turiştilor străini spre satele din zona montană sau depresionară; Este destul de important să amintim aici şi motivaţiile individului, care îl determină să prefere această formă de turism. Printre acestea se numără:  reîntoarcerea la natura nemodificată – motivaţie valabilă pentru toate categoriile de indivizi, ce demonstrează că, omul modern nu se poate rupe de cadrul originar de viaţă;  cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă specifice zonelor rurale – dintre care se desprind familia de tip patriarhal, comunitatea locativă, grupul de muncă, grupul folcloric etc.;  cunoaşterea, înţelegerea, inventarea şi elaborarea contactului nemijlocit cu piese ale tezaurului istoric, ale folclorului, ocupaţiilor tradiţionale şi obiceiurilor populare;  motivaţii estetice – ce decurg din nevoia de frumos, ordine, puritate, armonie, naturaleţe etc.;  curiozitate – satisfăcută prin informaţii asupra ospitalităţii populare, obiceiurilor gastronomice, artizanatului, ritualurilor săteşti;  odihna, cura de aer şi de fructe, consumul de alimente proaspete şi terapia ocupaţională;  sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile şi drumeţiile. De-a lungul anilor, elementele folclorice şi etnografice prin originalitatea şi varietatea lor au trezit un interes deosebit turiştilor străini şi români. Satul românesc recunoaşte specificitatea turismului rural şi agroturismului în funcţie de interesele care se manifestă la un moment dat. În România odată cu procesele de descentralizare, rolul statului a fost preluat de administraţia locală şi regională. În politicile de dezvoltare rurală rămân de determinat direcţiile strategiei de dezvoltare turistică, activitate ce ar urma să aducă beneficii atât întreprinzătorilor cât şi comunităţilor rurale, locale şi regionale. 15


Fiecare zonă geografică a României se prezintă ca un sistem teritorial de activitate socio-economică care defineşte un spaţiu culturalizat şi care se diferenţiază corespunzător fizionomiei şi funcţionalităţii specifice, fiecărei zone reprezentând cadrul optim de valorificare a condiţiilor naturale prin activităţi desfăşurate în cadrul acestuia. Turismul rural integrat în strategiile de dezvoltare rurală ar rezolva probleme economico-sociale vizând:  reducerea migraţiei populaţiei din zona de munte sau din alte regiuni geografice unde există condiţii pentru practicarea turismului rural şi / sau agroturismului;  asigurarea unei dezvoltări durabile capabilă să ofere un nivel de viaţă comparabil cu cel din zona de şes;  valorificarea complexă a resurselor naturale, producerea unor bunuri specifice cu marcă locală;  diversificarea ocupaţională a populaţiei rurale, îndeosebi cea tânără;  păstrarea modelelor socio-culturale existente, a tradiţiilor populare şi a arhitecturii locale;  conservarea şi protecţia patrimoniului natural şi cel cultural-istoric al zonei de interes;  protecţia mediului şi combaterea tuturor factorilor de poluare. În decursul timpului, spaţiul rural a fost delimitat şi clasificat în funcţie de criterii diferite, precum: densitatea populaţiei, mărimea demografică a aşezărilor umane, structura socio-profesională, orientarea producţiei, coeziunea generală a comunităţilor rurale, gradul de instituţionalizare a funcţiilor lor, distanţa faţă de oraş şi caracterul funcţiilor pe care le îndeplineşte faţă de alte comunităţi. (dupa: Mitrache, S Dezvoltarea economiei rurale în zona colinară pe exemplul Depresiunii Pătârlagele, Bucureşti 2007) Spaţiul rural poate fi caracterizat printr-o serie de elemente care îi conferă individualitate, autenticitate, specificitate şi care îl diferenţiază de cel urban prin câteva caracteristici esenţiale: activităţile agricole ocupă de regulă cele mai întinse zone, este preponderent un spaţiu de producţie, în care activităţile sectorului primar au o pondere destul de ridicată din punct de vedere economic. Introducerea conceptului de dezvoltare a spaţiului rural este strâns legată de programele şi proiectele Uniunii Europene. Analiza politicii de 16


dezvoltare rurală evidenţiază faptul că, până în 1997 acest concept a fost utilizat în special în cercetarea ştiinţifică. Preocupările legate de dezvoltarea rurală s-au accentuat după 1998, fiind datorate, pe de o parte necesităţii de aliniere la cadrul legislativ, cunoscut sub numele de "acquis communautaire" şi pe de alta, eforturilor organizaţiilor internaţionale. Dezvoltarea durabilă este rezultatul unui îndelungat proces de reflecţii, apărute în urma negocierilor purtate în cadrul ONU. Pas cu pas s-a desprins o definiţie comun acceptată. Comisia Mondială a Mediului şi Dezvoltării a definit dezvoltarea durabilă ca fiind:" un proces de schimbări prin care exploatarea resurselor, orientarea investiţiilor, schimbările tehnice şi instituţionale sunt în armonie şi întăresc potenţialul actual şi viitor al satisfaceri nevoilor oamenilor". (**** Comisia Mondială asupra Mediului si Dezvoltarii, 1988, pag. 10) Punctul de plecare în formularea conceptului de dezvoltare durabilă îl constituie Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare a ONU, cunoscut sub numele de Raportul Brundtland, în care se consemnează ideea potrivit căreia "umanitatea are capacitatea de a realiza o dezvoltare durabilă, de a garanta satisfacerea necesitaţilor actuale, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi".(***Declaraţia de la Johannerburg privind Dezvoltarea Durabilă, 2002) Dezvoltarea durabilă a spaţiului rural este un concept relativ nou care a fost supus atenţiei specialiştilor şi politicienilor din întreaga lume, generat de necesitatea rezolvării multiplelor probleme globale ale omenirii, provocate printre alte cauze şi de utilizarea unui mod tehnic şi tehnologic de producţie perimat, bazat pe consumul iraţional de resurse, poluare şi dezechilibre profunde în ecosisteme. (dupa: Sachs Ignacz, op. cit, 1994). Aplicarea conceptului de dezvoltare durabilă în spaţiul rural nu înseamnă numai o realiniere a forţelor economice şi politice la nivel naţional şi internaţional, ci şi o schimbare fundamentală a relaţiilor omului cu mediul său natural, (fig. 2). Conceptul de dezvoltare rurală durabilă este intim legat de cel al calităţii vieţii oamenilor din mediul rural şi include realizarea celor trei deziderate necesare: bunăstare economică, stabilitate socială şi protecţia mediului. De asemenea, calitatea vieţii nu poate fi dată de nici una dintre cele trei componente luate separat. În practica dezvoltarea rurală înseamnă 17


acel model de evoluţie care aduce beneficii majore generaţiilor actuale fără însă a prejudicia calitatea vieţii generaţiilor viitoare.

Figura 2. Conceptul de dezvoltare în spaţiul rural

Conceptul de dezvoltare rurală durabilă este intim legat de cel al calităţii vieţii oamenilor din mediul rural şi include realizarea celor trei deziderate necesare: bunăstare economică, stabilitate socială şi protecţia mediului. De asemenea, calitatea vieţii nu poate fi dată de nici una dintre cele trei componente luate separat. În practica dezvoltarea rurală înseamnă acel model de evoluţie care aduce beneficii majore generaţiilor actuale fără însă a prejudicia calitatea vieţii generaţiilor viitoare. Turismul rural, în ţara noastră, s-a practicat din totdeauna dar spontan, sporadic, întâmplător si mai ales neorganizat. Forma sa cea mai frecvent întâlnită începând din anii 1920-1930 o reprezintă cazarea la cetăteni a vizitatorilor ocazionali ai unei asezări rurale. Primele încercări de turism rural organizat s-au realizat în anii 19671968 pentru grupuri deturisti aflati pe litoralul românesc al Mării Negre. Se pare că a fost un început promitător pentru că în anul 1972 Ministerul Turismului a trecut la identificarea si selectarea unor localităti rurale reprezentative pentru satele românesti, ce urmau a fi lansate în turism. În urma acestor studii s-a stabilit că pot fi introduse în turismul intern si international cca. 118 localităti rurale. Din 1973 s-au declarat experimental sate de interes turistic următoarele 14 localităti rurale: Leresti (Arges), Rucăr (Arges), Fundata şi Sirmea (Brasov), Sibiel (Sibiu), Tismana (Gorj), Murighiol şi Crişan (Tulcea), Racos (Timis), Sfântu Gheorghe (Tulcea),

18


Bogdan Vodă (Maramures), Vatra Moldovei (Suceava), Poiana Sărată (Bacău) si Vaideeni (Vâlcea). În anul 1974 a fost interzisă cazarea turistilor străini în locuinţele particulare. O bresă s-a creat totusi, printr-o notă care permitea acest lucru numai în satele Leresti, Rucăr, Sibiel, Murighiol şi Crişan. Scurta perioadă de oficializare a agroturismului nu a făcut posibilă organizarea activităţii de turism şi nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. După anul 1990 interesul pentru turismul rural a renăscut. Iau naştere o serie de asociaţii şi organisme care-şi propun dezvoltarea turismului rural. Între acestea cităm: Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1990), Agenţia Română pentru Agroturism (1995) şi Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural (1994) care mai este cunoscută şi sub denumirea de ANTREC. Preocupări din ce în ce mai concrete au manifestat şi Ministerul Turismului, Ministerul Tineretului şi Sporturilor, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi însuşi Guvernul României. Ca urmare a acestor preocupări, a apărut Legea nr. 145/1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural din zona montană, Delta Dunării şi Litoralul Mării Negre. Prin Ordonanţa nr. 62/1994 şi Ordinul Ministerului Turismului nr. 20/1995 s-au stabilit normele şi criteriile de clasificare a pensiunilor şi fermelor agroturistice. Deşi eforturi au fost făcute, totuşi turismul rural se dezvoltă greu, fără a reuşi nici pe departe să pună în valoare întregul potenţial pe care îl are ţara noastră. În perspectivă se impune o strategie diferenţiată, identificând capacităţi şi structuri de primire tradiţionale şi moderne pentru turismul naţional şi internaţional. Considerăm că trebuie pus accent mai mare pe: - Etalarea produselor gastronomice populare; - Agrement şi animaţie specifice zonelor săteşti; - Transport cu mijloace tradiţionale; - Pelerinaje către lăcaşuri de cult consacrate ; - Vizitarea atelierelor meşteşugăreşti artizanale. Turismul rural este unul din segmentele în continuă dezvoltare în România. Agenţiile de turism au început să vândă din ce în ce mai mult pensiunile rurale. Din păcate, deşi colaborarea dintre ANAT şi ANTREC (Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural) este bună, colaborarea dintre agenţiile de turism şi pensiuni lasă încă de dorit. Motivele 19


invocate de touroperatori: pensiunile «fură» clienţii, chemându-i să vină apoi direct, uitând că o agenţie poate asigura un flux permanent de turişti, lipsa de fiscalizare a unor pensiuni. Acestea emit greu facturi, care sunt absolut necesare agenţiilor de turism. În plus, pensiunile nu oferă tarife speciale agenţiilor, care să poată pune şi un comision şi apoi să vândă pensiunea sub preţul de recepţie, aşa cum este normal. În ultimii ani, au fost ridicate numeroase agropensiuni. Multe dintre ele aşteaptă ca un turist să le treacă pragul, măcar din când în când. Totuşi, lucrurile ar putea merge mai bine şi pentru proprietari şi pentru agenţiile de turism dacă ar reuşi să colaboreze. În România, turismul rural rămâne încă o activitate aflată la început de drum. Nici agenţiile de turism nu se străduiesc foarte mult să promoveze turismul rural, dar nici proprietarii de agropensiuni nu sunt dispuşi să investească în promovare. Cei care o fac, aleg să plătească pentru crearea şi dezvoltarea unui site. Dacă li se cere însă să furnizeze materiale prin intermediul poştei electronice, răspund sincer că nu ştiu să folosească acest serviciu, aşa cum am constatat si noi pe teren . La fel, mulţi dintre ei nu au fax, aşa că materiale informative pot fi trimise doar prin faxul unei unităţi poştale, aflată la câţiva kilometri distanţă. Mulţi dintre proprietarii de agropensiuni se aşteaptă ca, deveniţi membri ai unei asociaţii şi plătitori ai unei contribuţii, să beneficieze de o avalanşă de clienţi. Dificultatea nu este să construieşti o pensiune, ci să o faci să fie profitabilă pe termen lung. Credem că mulţi, pur şi simplu au nimerit în turism, pentru că au avut acces la finanţări şi au făcut o pensiune. Construcţia de agropensiuni era până nu demult un sport naţional. Contribuţia anuală pe care o plătesc proprietarii de pensiuni pentru a fi membru ANTREC este de aproximativ 350 de lei. Dar, dincolo de promovarea pe care o pot face agenţiile şi ANTREC prin intermediul unor programe ca „Vacanţe la ţară”, de aspectul caselor şi de frumuseţea locurilor, cel mai important lucru în turismul rural este omul. În turismul rural nu contează luciul de pe balustradă. Sunt turişti care revin an de an în aceleaşi locuri şi spun că nu îşi schimbă destinaţia pentru că, deşi nu aveau baie în cameră, au dat peste oameni primitori. Administratorii nu înţeleg că un turist are nevoie de un pachet de servicii, care să includă activităţi diverse, şi nu doar de cazare şi mâncare. În turismul rural, oamenii contează. 20


3. OBIECTIVELE ŞI STRUCTURA STUDIULUI

De ce este nevoie de un studiu geografic detaliat al potenţialului turisitic din mediul rural al zonei subcarpatice buzoiene ? În vederea valorificării potenţialului turistic natural şi antropic, printr-o serie de măsuri care să crească gradul de atractivitate pentru investiţiile publice, private sau mixte în dezvoltarea sectorului agroturistic. Promovarea agroturimului în zona aferentă Subcarpaţilor Buzăului poate oferi premise de dezvoltare a mediului rural, sub toate aspectele sale: investiţiile în infrastructura de transport şi turistică creează noi locuri de muncă conferind vitalitatea economiei locale. Prin caracteristicile şi formele variate de relief ce conferă unicitate spaţiului şi topoclimatul specific, propice unei stări de sanogeneză optime, Subcarpaţii Buzăului constituie un obiectiv turistic deosebit pentru turişti şi o prioritate în procesul de relansare a turismului românesc atat pe plan intern cât mai ales pe plan internaţional. Obiectivul, îl constituie cercetarea geografică în evaluarea potenţialului turistic, posibilităţile de valorificare a zonei subcarpatice buzoiene în perspectiva anumitor antreprenori din zonă sau din afară, dornici de a investi din punct de vedere agroturistic în Subcarpaţii Buzăului şi nu în ultimul rând elaborarea unei strategii de dezvoltare a zonei respective şi un model de dezvoltare a turismului rural (fig. 3). În urma întâlnirii cu reprezentanţii instituţiilor judeţene şi ai principalilor actori implicaţi în dezvoltarea locală a rezultat posibilitatea realizării în bune condiţii a turismului rural în Subcarpaţii Buzăului, reprezentând şi o strategie de dezvoltare durabilă.

Figura 3. Obiectivul privind dezvoltarea turismului rural

21


Referitor la „localizarea arealului turistic studiat”, au fost incluse rezultatele referitoare la poziţia geografică (fig. 4, 5), suprafaţă, limita, împartirea administrativă bazate pe surse bibliografice, materiale cartografice şi cercetarea din teren.Teritoriul analizat, schiţat în harta de mai jos, este situat în Regiunea Sud-Est, în partea de N a judeţului Buzău. Din punct de vedere geografic se află în zona de curbură a Carpaţilor Orientali, la intersecţia drumurilor istorice ce leagă Muntenia, Transilvania şi Moldova.

Figura 4. Pozitia zonei de studiu în cadrul României (Sursa datelor: Harta topografică a României, scara 1:25.000, Ediţia a II-a, DTM, 1982)

Figura 5. Împărţirea administrativ-teritorială a arealului studiat

22


Ca elemente naturale, în cea mai mare parte a sa, zona studiată este situată în unitatea Subcarpaţilor, subdiviziunea Subcarpaţilor Curburii, mai exact în zona centrală a acestora numită Subcarpaţii Buzăului, după numele arterei hidrografice principale. Pe o arie mai restrînsă, în partea nord-estică este o zonă de contact cu Munţii Buzăului. Din punct de vedere a geodiversităţii zona este foarte cunoscută pentru Vulcanii noroioşi, chihlimbarul de la Colţi, sarea de la Meledic, Focul Viu, izvoarele de petrol, relieful spectaculos cu “ziduri ale uriaşilor” sau “colţi de piatră”, pentru peşterile în sare, alunecările de teren şi, nu în ultimul rând, pentru peisajele domoale şi izvoarele sărate. Nu trebuie să fii specialist pentru a putea admira spectacolul oferit de natură. Aceste fenomene fac parte din geodiversitatea teritoriului şi constituie o mare bogăţie a zonei. Ele vor fi punctul forte în activităţile de promovare, de educaţie, cercetare şi de dezvoltare a turismului şi în construcţia infrastructurii necesare: centre de vizitare, puncte de informare, locuri de popas, poteci de descoperire, pensiuni, puncte de vânzare, centre de inchiriere echipamente şi altele. Geodiversitatea reprezintă totalitatea elementelor geologice şi geomorfologice dintr-o zonă: rocile şi istoria formării lor, resturile fosile, elementele structurale (falii, cutele sinclinale şi anticlinale), resursele minerale, miscările tectonice (puse în evidenţă prin care rocile au fost deformate), relieful şi solurile rezultate din interacţiunea elementelor petrografice, structurale, erozionale şi biologice. Teritoriul are o structură geologică extrem de complexă, spectaculoasă atât pentru specialişti cât şi pentru nespecialişti. Rocile sedimentare întâlnite la suprafaţă acoperă o istorie ce incepe acum mai bine de 70 de milioane de ani şi sunt o calăuză foarte bună pentru evoluţia lanţului carpatic. Cadrul administrativ al judeţului Buzău include în zona sa deluroasă cea mai mare parte a Subcarpaţilor Buzăului încadraţi între Munţii Buzăului la nord şi Câmpia Buzăului la sud, precum şi o parte din Subcarpaţii Râmnicului şi ai Putnei respectiv Dealurile Budei şi parţial Dealul Căpăţâna. În legătură cu poziţia lor la exteriorul curburii carpatice apar unele caracteristicii de bază ale regiunii. Astfel, accentuarea pantei generale a reliefului datorită mişcărilor tectonice valahice pe lângă structura diferită litologia foarte variată pe suprafeţe restrânse a avut puternice implicaţii în

23


morfologia Subcarpaţilor Curburii, cu urmări în numeroase aspecte ale peisajului fizico-geografic. Poziţia sa în spaţiul foarte îngust dintre Carpaţi şi Dunăre a făcut ca, în trecut, unele popoare migratoare să pătrundă pe văi în această regiune bine locuită unde economia mixtă le oferea variate posibilităţi de trai, ceea ce contribuie la explicarea existenţei a numeroase sate vechi la contactul dealuri-munţi. Apropierea dintre cotul Carpaţilor şi al Dunării reduce mult distanţa dintre Transilvania şi porturile dunărene, iar drumurile de pe văile râurilor care traversează Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii înlesnesc legăturile dintre regiunile de dincolo de munţi şi cele de dincolo de Dunăre. De aceea, acastă regiune a constituit secole de-a rândul şi locul de trecere sau de stabilire a oierilor transilvăneni. Factorul economic evidenţiază avantajele aşezării sale între regiuni cu produse diferite, ceea ce contribuie la crearea şi stimularea schimburilor îndeosebi pe direcţia NV-SE. Acest fapt se reflectă în traversarea ei de către căile de comunicaţie Braşov-Buzău, precum şi prin cele de la sudul ei care leagă Muntenia cu Moldova. Sectorul subcarpatic de pe teritorul Judeţului Buzău identificat în mare parte cu Subcarpaţii Buzăului înglobează întregul bazin subcarpatic al Buzăului; de aceea limitele acestuia se identifică pe tot traseul lor cu cele ale bazinului râului. Limita dinspre munte. Pătrunderea în zona subcarpatică a pintenului montan paleogen Ivăneţu-Văleni către sud-vest şi a depresiunii sinclinale miocene DrajnaNehoiu din zona subcarpatică spre nord-est, crează o zonă de întrepătrundere carpato-subcarpatică, făcând ca limita nordică să fie neclară. La vest de râul Buzău, poziţia şi caracterul structural al depresiunii Drajna-Nehoiu nu lasă nici o îndoială asupra delimitării subcarpaţilor. Toate lucrările consemnează traseul limitei, care - pe teritoriul Judeţului Buzău urmăreşte aliniamentul localităţilor – Starchiojd; Chiojdu şi Cătiaşu. Pe măsura înălţării reliefului însă, a îngustării depresiunii DrajnaNehoiu şi a compartimentării ei în mici bazinete, (Cătinaşu, Nehoiu) limita devine mai puţin clară, iar interpretările încep să difere. În această privinţă, cercetătorii au emis două opinii. Prima, bazată mai ales pe considerente geomorfologice şi structurale, admite că limita se afla la sud de culmea Ivăneţu (1191 m), urmărind îndeaproape contractul dintre flişul paleogen şi formaţiunile miocene, care este pus în evidenţă atât de o denivelare clară, cât şi de ulucul depresionar de contact Sibciu-Brăineşti-Lopătari. 24


La vest de râul Buzău s-ar continua (V. şi L. Badea, Gh.Niculescu, 1964; V.Tufescu, 1966) pe Valea Curmătura sau pe Valea Muscelului, acestă nesiguranţă datorându-se faptului că dealurile Cătiaşu şi Pătârlagele prezintă diferenţiat - şi în măsură mai redusă - caracterele montane ale culmii Ivăneţului. Cea de-a doua opinie care are în consideraţie întregul complex al peisajului geografic umanizat, fixează limita dintre munţi şi dealuri pe traseul Chiojdu, Nehoiu şi apoi pe Bâsca Rozilii până la Varlaam, după care traversează interfluviul Bâsca Mare-Slănic, la estul căruia contactul foarte clar munţi-delauri se prezintă sub forma unei denivelări de 300-400m. Sectorul cuprins între această limită geografică şi cea morfo-structurală a fost considerat de Vintilă Mihăilescu (1966) ca o zonă de tranziţie, datorită îmbinării caracterelor geografice carpatice şi subcarpatice. Culmile mai înalte, mai masive şi energia de relief mai pronunţată la nord decât la sud de această limită, brusca lărgire a văilor traversale (Bâsca Chiojdului, Buzău, Slănic) şi rupturile de pantă din profilul lor longitudinal, pădurile parţial înlocuite cu păşuni de dealuri şi fâneţe, sate mai numeroase, densitatea mai mare a locuitorilor şi utilizare mai complexă a terenurilor din partea de sud îndreptăţesc adoptarea acestei limite dintre munţi şi dealuri. Limita dinspre câmpie este – la vest de râul Buzău – foarte clară, contactul brusc dintre masivul Istriţei (750m) şi câmpie (120-150m) fiind marcat de o evidentă ruptură de pantă înregistrată de profilul longitudinal al păraielor Budureasa, Tohăneanca, Năeanca şi Groasei. Deosebirea de peisaj de la nord şi sud de această limită, precum şi între partea de est şi de vest a Masivului Dealul Mare, este evidentă; pantele sudice ale acestui masiv sunt acoperite de o podgorie, care încetează brusc pe linia de contact morfologic la sudul căreia îşi fac loc ogoarele câmpiei. La vest de Vârful Istriţa, urcarea satelor a împins către creastă limita pădurilor, locul lor luându-l viţa de vie şi în mică măsură livezile de pomi fructiferi. La est de acest vârf, înălţimile mai mari decât în rest şi înaintarea mai redusă a satelor către creastă au făcut ca şi zona viticolă să fie mai îngustă. La est de valea Buzăului, câmpia subcolinară cuaternară cu care se continuă către sud piemontul Blăjanilor (dintre Slănic şi Câlnău), se prezintă sub forma unui taluz prelung ce coboară în pantă lină şi relativ uniformă, terminându-se în terasele de pe stânga Buzăului. Culturile de cereale se îmbină cu cele de viţă de vie şi pomi fructiferi, făcând ca pâlcurile de păduri să se retragă spre nord până dincolo de Soreşti. Adâncimea mare a nivelului freatic (peste 30m) n-a favorizat aşezarea 25


satelor pe interfluviile cu direcţie nord-sud, ci a contribuit la coborârea lor pe văi. Aşadar, între subcarpaţi şi câmpie există aici un contact morfologic şi biogeografic imprecis, convenţional stabilit. Limita Subcarpaţilor Buzăului către Subcarpaţii Râmnicului şi ai Putnei. În dreptul interfluviului SlănicCâlnău, regiunea subcarpaţilor se îngustează brusc (până la 8-10km) datorită lăţirii regiunii montane şi mai ales a piemontului Blăjanilor, pe care Slănicul îl străbate în cursul său inferior. Extinderea acestui piemont până la vest de valea Slănicului face ca limita de est a Subcarpaţilor Buzăului să fie mai puţin clară. Considerat sub raport geomorfologic, contactul dintre Subcarpaţi şi piemontul Blăjanilor este definit de dealurile care mărginesc spre est depresiunea Pâclele (L. Badea şi Gh. Niculescu, 1964). Dar, pentru că interesează în primul rând funcţia geografică a acestor dealuri şi unitatea de ansamblu,vom considera ca limită linia cumpenei apelor dintre văile Slănicului şi Câlnăului, care trece prin vârfurile Ulmuşor (943 m), Cărătnău (633 m), Licoi (522 m) şi Blăjani (483 m). De menţionat faptul că teritoriul judeţului Buzău cuprinde şi o parte din Subcarpaţii Râmnicului şi Putnei şi anume Dealurile Budei şi Vf. Căpăţânei. Limita vestică a Subcarpaţilor Buzăului o constituie valea Teleajenului potrivit lui Vintilă Mihăilescu (1966, p 226-231) iar N. Popp (1971, p 57) stabileşte limita dintre Subcarpaţii Buzăului şi ai Teleajănului pe Bâsca Chiojdului şi Cricovului Sărat. Date fiind limitele naturale considerate de prestigioşi autori care au studiat Subcarpaţii Buzăului, amintesc faptul că lucrarea de faţă va analiza zona subcarpatică încadrată în limitele administrative ale judeţului Buzău. Prin complexitatea reliefului, prin bogăţia resurselor sale, prin frumuseţea şi varietatea peisajelor – cu care a fost înzestrată - însufleţite de oamenii harnici şi primitori ai acestor meleaguri, zona subcarpatică buzoiană a atras atenţia unui mare număr de geografi care, în decursul timpului au studiat aceste locuri, dedicându-le o mare parte din opera lor. Un mare interes pentru problemele regiunii – legate mai ales de aspectele reliefului şi ale peisajului geografic l-a manifestat în lucrările sale cunoscutul geograf Ion Petrescu Burloiu(1977) – autor buzoian, ataşat locurilor pe care le-a străbătut din copilărie. Tânăr student, autorul începe să cerceteze ca geograf pentru ca mai târziu, materialul adunat să facă obiectul 26


unei teze de doctorat. Asupra limitelor subcarpaţilor Buzăului s-au pronunţat în decursul timpului atât geografi cât şi geologi, fiecare încercând să-i delimiteze conform argumentelor luate în calcul sub aspect geografic sau geologic. De menţionat în acest sens Vintilă Mihăilescu (1966, p. 226-231) care stabileşte limita vestică a Subcarpaţilor Buzăului pe Valea Teleajenului şi Nicolae Popp (1971, p. 57) care stabileşte această limită pe Bârsa Chiojdului şi Cricovul Sărat. În domeniul geografiei umane se remarcă lucrările unor prestigioşi geografi care au studiat această zonă: Melinda Cândea (1986), Valeria Alexandrescu (1986), Violeta Nancu (2000) şi Ioana Stefănescu. Cu valoroase lucrări despre turismul în această zonă se detaşează cunoscuţii geografi Mihai Ielenicz şi Grigore Posea (1974). “Zona geografică Buzău” este studiată de Olga Horşia (1979). De asemenea, este important de menţionat şi "Centrul pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului" - Buzău (1999) care prin "Ghidul Turistic al judeţului Buzău" şi "Albumul monografic" al judeţului Buzău (1997) s-a încercat o relansare a turismului în această zonă. La studierea acestei zone şi-au adus aportul şi anumiţi nongeografi printre care Ion Ionescu (1990) şi Ion Istrate (1992).

27


28


4. FACTORI ŞI RESURSE NATURALE ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL

Potenţialul turistic natural (fond turistic natural ; ofertă turistică primară) este alcătuit din totalitatea resurselor turistice puse la dispoziţie de cadrul natural al unui spaţiu : unităţi, tipuri şi forme de relief ; tipuri şi subtipuri climatice ; ape de suprafaţă şi subterane ; etaje de vegetaţie sau asociaţii vegetale - incluzând şi modificările produse de intervenţiile antropice - care prin valoarea şi atractivitatea lor justifică deplasări de populaţie pentru vizitare şi care conduc la amenajări de ordin turistic. Potenţialul turistic (P) rezultă - în opinia lui P. Cocean (1999), din asocierea spaţială a fondului turistic cu baza tehnico-materială aferentă şi sintetic, el se poate exprima prin formula:

P = F + Bm

unde P - potenţial turistic, F - fond turistic, Bm - baza tehnico-materială. Biodiversitatea este fascinantă în egală măsură de toate vieţuitoarele, indiferent dacă sunt “frumoase” sau “urâte” “folositoare” sau “dăunătoare”. Totuşi, ce ar fi interesant în Subcarpaţii Buzăului? Răspunsul nu este uşor de dat, fiindcă numărul de subiecte este surprinzător de mare: gărdurariţa, colilia, fluturii şi, bineinţeles, scorpionul, ar fi doar câteva exemple. Biodiversitatea şi bogăţia patrimoniului natural permit dezvoltarea turismului legat de pădure, vânătoare, pescuit şi alte activităţi ce pot fi incurajate şi care pot crea condiţii pentru dezvoltarea iniţiativei private în acest domeniu. Partea nordică şi nord-estică a teritoriului se află în zona pădurilor montane, de fag şi molid, în timp ce în zona central-sudică, în arealul vulcanilor, există elemente de tip stepic precum colilia dintre ierburi şi popândăul dintre animale. Cea mai mare parte a teritoriului este însă un mozaic haotic de petice de pădure, tufişuri, pajişti şi terenuri arabile, rezultat al activităţii omului. Rămăşiţele de pădure matură, sau fâneţele în care există sute de specii de plante la hectar, sunt fiecare în parte zone de refugiu pentru floră şi faună, fiecare reprezentând o posibilă arie de interes pentru conservare şi de atracţie 29


pentru turismul specializat sau pentru specialişti. Ele constituie în acelaşi timp elemente importante în atragerea de fonduri europene pentru refacere, conservare, compensaţii, continuarea unor practici agricole tradiţionale. Toate componentele cadrului naţional se pot individualiza pe baza unor parametri cantitativi şi calitativi, care ne dau valoarea turistică a respectivelor componente. Această parte cuprinde elemente de originalitate. Subcarpaţii Buzăului se remarcă din punct de vedere turistic printr-o multitudine de obiective turistice naturale ce caracterizează relieful acestei zone deluroase. Astfel, activitatea turistică a acestui areal este dată atât de specificul zonelor de deal în general cât şi prin existenţa unor elemente naturale unice, specifice numai subcarpaţilor Buzăului - ex. Vulcanii Noroioşi. În aceste condiţii, valenţele turistice ale zonei deluroase sunt date de : -alternanţa evidentă a unităţilor deluroase cu zone depresionare şi culoarele de vale importante - Buzăul, Slănicul, Nişcovul etc. ; -expoziţia sudică a versanţilor care a favorizat apariţia unor zone viticole de mare interes turistic în subcarpaţii Buzăului - Pietroasele, podgoria Dealul Mare; -prezenţa unor locuri cu fenomene geologice bizare sau structuri geologice curioase transformă zonele în care sunt amplasate în veritabile areale de polarizare a fluxurilor de turişti. Prin acestea amintim:  "Vulcanii noroioşi" de la Pâclele Mari şi Mici din Depresiunea Policiori care oferă o imagine selenară deosebit de atractivă;  "Focul viu" de la Lopătari;  Martorul de eroziune de la Grunj;  Fenomenele carstice din platoul Meledic. Acestea sunt unele dintre obiectivele de mare atracţie turistică întâlnite în aria subcarpatică buzoiană. Priviţi în ansamblul lor, subcarpaţii de pe teritoriul judeţului Buzău pot fi împărţiţi în patru grupe, (fig. 6): Grupa centrală (Dealurile Botanului) este cuprinsă între Văile Buzăului şi Slănic, având un contur sub formă de inimă. Altitudinile maxime sunt în Dealul Blidişel (821 m), vârful Piţigoiului (806 m), vârful Docu (824 m) ; în partea centrală, vârful Botanul are 799 m. Aceste înălţimi constituie importante ţinte pentru turiştii care efectuează drumeţii în acest areal subcarpatic. 30


Dealurile Muscelului, situate între văile Bălăneasa, Sibiciu şi Buzău, grupează la rândul lor dealurile Blidişel, Muchea şi Ursoaia. Blidişelul (821 m) se continuă spre sud prin culmea Muchea (746 m) care dezvoltă un abrupt puternic către sud, spre satele Tulburea, Pietrosu şi Valea Roatei. Dealul Ursoaia are altitudinea maximă în vârful cu acelaşi nume (669 m ) şi se dezvoltă pe o structură complexă. Acest masiv deluros este fragmentat de câteva bazinete, cum sunt Muscelul (bazinet de contact, situat în partea superioară a văii Ruşăvăţului), Pietrosul - Valea Roatei (dezvoltat pe un afluent al Bălănesei, Sibiciu - Pănătău (apendice al Depresiunii Pătârlagele). Dealurile Dâlma sunt cuprinse între văile Sărăţel şi Bălăneasa. În partea centrală se află vârful Botanului (799 m) , alcătuit din conglomerate şi gresii. Spre sud-est dealurile au o altitudine mai coborâtă şi formează o subunitate aparte - dealurile Târcovului. În partea văii Murătoarea (afluent al Bălănesei), cu dealul Posobeşti (707 m). Între ele, pe valea Murătoarei se află bazinetul Piatra Albă, continuat, peste o înşeuare, cu bazinetul Odăile. Dealurile Bocului cuprind partea de nord - est a grupei centrale, având înălţimi ce urcă la peste 800 m, cum sunt, de exemplu, vârful Bocului (825 m), dealul Glodului (807 m), vârful Piţigoiului (806 m). Aceste dealuri sunt fragmentate de văile Slănicelul şi Grabicinei în câteva subunităţi. Partea centrală este ocupată de Dealul Bocului propriu-zis, situat între văile Slănicelului şi Grabicinei. În partea de sud a acestui deal s-a dezvoltat bazinetul Păcurile. În partea de răsărit, dealurile Bocului au o structură monoclinală în care valea Grabicinei a dezvoltat o depresiune de flanc, Depresiunea Grabicina. În nord, de află dealul Piţigoiu - Glodul. Acesta din urmă se continuă spre răsărit cu dealul Budineasa (663 m). Împreaună formează o culme transversală înaltă care merge paralel cu Slănicul, între localităţile Lopătari şi Vintilă-Vodă ; extremităţile acesteia sunt formate din vârfurile Piţigoiu (806 m) şi Bădineşti (591 m). Spre răsărit culmea formează trei ramnificaţii şi anume : culmea Bădineasa, culmea Coca Plină şi dealul Coca Seacă. Din dealul Piţigoiului pornesc, spre sud, o serie de culmi joase, care se extind spre văile Slănicelului şi Sărăţelului, trecând şi pe la sud de acestea din urmă. Este vorba de culmea Siliştea şi dealurile Trestioarei, denumite după micul bazinet de contact în care se cuibăreşte satul cu acelaşi nume ; ele

31


se caracterizează printr-o altitudine mult mai joasă decât cele din jur (circa 500 m) apărând în ansamblu ca o zonă înaltă depresionară. Culoarul depresionar Răteşti - Scorţoasa - Vintilă Vodă se axează pe un sinclinal larg, faliat din loc în loc şi urmărit îndeaproape de valea Băligoasa şi de partea inferioară a Sărăţelului. Depresiunea porneşte din valea Buzăului din dreptul satului Răteşti şi se termină pe teritoriul comunei Vintilă Vodă (în lungul văii Peceneaga afluent pe stânga al Slănicului). Dealurile Pâclelor sunt delimitate de Slănic şi pâraiele Sărăţel Băligoasa. Au o direcţie aproape nord - sud şi prezintă două culmi paralele, ce se unesc la nord, în dealul Tocilei (598 m). Altitudinile lor oscilează între 300 şi 550 m. Despăduririle şi paşunatul iraţional au dus la amplificarea degradărilor de teren, zona fiind cunoscută sub numele de "Pământurile rele Buzoiene". Vulcanii noroioşi de aici, unici în ţara noastră, completează acest peisaj, dar îl şi înfrumuseţează în acelaşi timp, dându-i un aspect straniu, selenar. Cei mai de seamă vulcani sunt grupaţi în două platouri : Pâclele Mici (care sunt şi cei mai atractivi) şi Pâclele Mari. Prin frumuseţea şi unicitatea fenomenelor de aici, zona a fost declarată rezervaţie geologică şi botanică fiind înscrisă în lista rezervaţiilor din România din anul 1955. Rezervaţia are suprafaţa de 5 ha şi cuprinde cele două fenomene rare - vulcanii noroioşi şi arbustul gârdurariţa. Luând în consierare întreg peisajul care se remarcă din punct de vedere floristic, geobotanic şi geomorfologic, această rezervaţie face parte din categoria rezervaţiilor complexe. Vulcanii Noroioşi ocupă o suprafaţă apreciabilă şi sunt cunoscuţi de peste un secol, (foto 1).

Foto 1. Vulcanii Noroioşi (Foto: Dinu L., 2010)

32


Au atras atenţia specialiştilor prin legăturile pe care le au cu zăcămintele de petrol din zonă şi modul de manifestare original. Ei au luat naştere datorită erupţiei gazelor naturale (metanului) care însoţesc zăcămintele de petrol pe linii de falie ale anticlinalului Berca - Arbănaşi. Vulcanii Noroioşi sunt grupaţi sub numele "La Fierbători", "Pâclele Mari", Pâclele Mici" şi "Beciu". Apar sub formă de conuri ce ajung la 304 m înălţime şi fierbători de noroi (excaraţii de formă cirulară, care degajă noroi fluid cu urme de petrol, agitat de gaze, dând impresia de fierbere) - V. Sencu, 1985. Noroiul se scurge lent din vulcanii Noroioşi şi se usucă peste cel anterior favorizând acumularea în decursul timpului a unui strat de grosimea de circa 20 m (M. Bleahu şi Calab, 1976). Grupa sudică: (Istriţa - Ciolanu) are caractere locale specifice şi anume : contact brusc cu câmpia, masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse net de structură şi petrografie, zone depresionare tipic subcarpatice. Pe ansamblu se subdivide în trei unităţi: Dealul Istriţa cu o direcţie vest - est impresionează prin masivitatea dată de formaţiunile grezoase şi calcaroase şi prin prezenţa bazinetelor depresionare. Atinge altitudinea maximă în vârful Istriţa 750 m şi poate fi divizat în mai multe subunităţi - Dealurile Nicşovului, masivul Istriţa, creasta Năienilor şi dealurile Năienilor. De remarcat că unul dintre bazinele depresionare ce fragmentează dealul Istriţa adăposteşte staţiunea balno - climaterică Sărata Monteoru. Dealul Ciolanu este, de asemenea, unul dintre cele mai masive din cadrul Subcarpaţilor buzoieni şi se dezvoltă aproape în paralel cu dealul Istriţa. Spre sud este delimitat de Depresiunea Nişcovului, iar spre nord de izvoarele văii Cricovului şi de valea Buzăului. Înălţimile cele mai mari se întâlnesc la Poiana Hoţilor 737 m, la Poiana Braşov (641 m), vârful Bradului către Măgura până la vârful Cetăţuia (632 m). Interesantă din punct de vedere turistic este tabăra de sculptură de la Măgura. Depresiunea Nişcovului este o depresiune tipic subcarpatică ce se continuă către vest peste o largă înşeauare de (340-400 m) în Depresiunea Sânger Lapoş. Grupa estică: (Dealurile Câlnăului) situată la răsărit de valea Slănicului, este drenată central de pârâul Câlnău. Ea este delimitată de văile Slănic şi Râmnic. Pe teritoriul judeţului intră şi o porţiune situată la est de Râmnic -Dealul Căpăţâna. 33


Grupa cuprinde dealurile Bisocii, ce se prezintă sub forma unui pătrat deliminat de văile Slănic şi Râmnic. Altitudinile maxime se ating în dealurile Bisoca (970 m), Ulmuşorul (943 m), Şindrila (900 m), iar spre sud Bădicul (814 m). Delimitarea faţă de munţi se face printr-un culoar depresionar care trece prin localităţile : Lopătari, Brebu, Cireşul, Lopătăreasa, Şindrila, Pleşi, Jitia, Neculele. De un deosebit interes turistic se bucură localitatea Lopătari prin prezenţa în perimetrul său a fenomenului numit "Focul viu", (foto 2). Suprafaţa pe care o desfăşoară fenomenul însumează circa 25 mp . Existenţa fenomenului se datorează emanaţiilor de gaze din sud - vestul Munţilor Vrancei în locul cunoscut sub numele de Dealul Smolenului.

Foto 2. Focul Viu (Foto: Dinu L., 2010)

De menţionat faptul că focurile vii se întâlnesc şi în estul dealului Ciolanu pe interfluviul de pe dreapta văii Ojasca. Tot sub aspect turistic se pot remarca fenomenele de endocarst din platoul Meledic şi peştera de la Mânzăleşti. Platoul Meledic, cu altitudinea de aproximativ 600 m, se afla în dreapta văii Jgheabului şi este mărginit la est de această vale, la nord de pârâul Meledic (afluent al Jgheabului), la vest de Izvorul Sărat şi pârâul Sării, iar la sud de răul Slănic. Pe sub un strat de argilă şi marne sărăturoase apare sarea. Pe suprafaţa platoului s-au format câteva doline în care sunt lacuri cu apă dulce, (foto 3). În nordul acestui platou se găseşte peştera 6S de la Mânzăleşti cu intrarea în fundul unei doline, ce face parte dintr-o uvală, în care au mai fost identificate alte patru peşteri.

34


Foto 3. Lac cu apa dulce –Platoul Meledic (Foto: Dinu L., 2009)

Peştera 6S are reţeaua de galerii etajată pe 3 nivele. In interior s-au format în sare diferite tipuri de formaţiuni : stalacticte, care apar într-o gamă variată de culori : alb imaculat, roz, gălbui, roşu aprins, cenuşiu şi maroniu. În număr mai redus se găsesc şi stalagmite având înălţimi de câţiva zeci de centimetri şi grosimi de 5-8 m. Pe stalactite sau pe crusta de pe pereţi apar excentrice formaţiuni aciculare ca şi cruste de sare şi puf de sare. Peştera de la Mânzăleşti în sare are o lungime de 1.220 m, fiind cea mai lungă peşteră în sare pe plan mondial (I. Giurgiu, G. Solvasanu, T.Vadeanu, 1980). Carstul pe sare se dezvoltă pe suprafaţa de nivelare fragmentată de către mai multe văi scurte, afluente ale Slănicului, Jgheabului şi Meledicului. Regiunea se găseşte în imediata vecinătate a contactului între munte şi subcarpaţi şi corespunde sectorului de dezvoltare a formaţiunilor miocene inferioare (aquitanian - tortonian). Ele sunt reprezentate prin argile, marne şi sâmburi de sare. Sarea se găseşte la suprafaţă sau la mică adâncime. Blocuri de câţiva zeci de metri de sare pură se găsesc infiltrate într-o brecie a sării de culoare maronie - vânătă. Ca urmare a acestei alcătuiri petrogrfice, eroziunea şi dizolvarea au dus la crearea unui relief cu totul inedit pentru această regiune. Pe de o parte au rezultat ogaşe, ravene adânci (pe versanţii pe care se produc alunecări şi curgeri noroioase), iar pe de altă parte, forme de relief carstic şi preudocarstic. Acestea din urmă sunt reprezentate prin următoarele: lapiezurile dezvoltate pe sare, cu lungimi de la câţiva cm până la câţiva decimetri şi care au forma liniară şi tubulară ; doline circulare cu diametre de la 2-3 cm până la 10-15 m. 35


Uvalele sunt depresiunile cele mai mari, dezvoltate pe interfluviul dintre valea Izvorul Sărat şi Meledic. Au rezultat din îmbinarea dolinelor şi au diametre de 40-120 m şi adâncimi de la 10 până la 30-40 m. Ele au fundul drept sau fragmentat de o generaţie nouă de doline şi văi. Ating lungimi de 50-100 m. Se remarcă printr-un bazin superior cu mai multe aliniamente de doline care converg, un sector mijlociu format dintr-un şir de doline adânci de 3-5 m, cu pereţi verticali şi la care se pot vedea sorburi şi chiar mici poduri şi un sector inferior unde cursul de apă apare la zi. Peşterile sunt numeroase, cele mai multe dintre ele apărând pe interfluviul carstic dintre valea Izvorului Sărat şi Valea Sării. Ele se găsesc pe fundul dolinelor mari şi au lungimi de la câţiva metri până la 1,2 km şi chiar mai mult. În peşteră se găsesc numeroase stalactite cu lungimi până la 1,5 m şi grosimi de până la 25-30 m care adesea îşi schimbă poziţia verticală luând forma unei linii frânte spre vârf (stalactite aberante). Modul de formare şi configuraţia lor n-a fost explicată până în prezent se întâlnesc de asemenea stalagmite, cristale de sare etc. Pe contactul dintre sare şi brecia sării se dezvoltă de asemenea avenenise de dizolvare. Prin precipitarea sării din soluţii au rezultat şi formaţiuni de tipul perlelor. Regiunea este propusă ca rezervaţie pentru bogăţia reliefului carstic dezvoltat pe sare, pentru frumuseţea şi complexitatea formelor pe care aceasta le îmbracă. Prezintă interes şi asociaţiile vegetale care se dezvoltă pe formaţiunile saraturoase de aici, vegetaţie dominată de Salicornia şi Suaeda. Are importanţă ştiinţifică deoarece constituie o regiune în care pot fi urmărite în detaliu o serie de procese carstice dezvoltate la nivelul sării şi breciei sării precum şi evoluţia rapidă a formelor specifice reliefului carstic. Tot în vecinătatea Slănicului de Buzău şi respectiv a Platoului Meledic se află şi alte obiective turistice care aparţin cadrului natural. Printre acestea amintim "Stânca de la Grunju" sau "Piatra Albă", (foto 4). Se află în bazinul mijlociu al Slănicului de Buzău, la confluenţa acestuia cu pârâul Jgheabului, în apropierea localităţii Mânzăleşti la o altitudine de aproximativ 400 m. Are o suprafaţă de 25 mp şi aparţine de comuna Mânzăleşti. Stânca de la Grunju este un martor de eroziune prezent în lunca Slănicului. Este alcătuit din tuf dacitic aparţinând formaţiunii miocene.

36


Foto 4. Piatra Alba (Foto: Dinu L., 2010)

Eroziunea diferenţială, exercitată de către Slănic şi valea Jgheabului a dus la scoaterea în evidenţă a acestui martor mult mai dur în raport cu argilele şi nisipurile aparţinând acestor formaţiuni. Are aspect conic în bază şi o înălţime de aproximativ 20 m. Ea este puternic afectată la creşterea de nivel al Slănicului. În acest sens la viiturile din 1969, 1970 şi 1975, o parte din stâncă, în special către latura nordica, a fost erodată. Are importanţa ştiinţifică deoarece constituie un loc ideal pentru explicarea procesului de eroziune diferenţială, un loc unde se poate demonstra cum constituţia petrografică (în cazul de aici tuful dacitic) a contribuit la creearea aspectului deosebit pe care l-a căpătat stânca, se poate crea o imagine concretă a faptului în care eroziunea fluvială la ape mari, poate exercita, prin crearea de surplombe la baza stâncii, rolul sau distructiv. Importanţa sa turistică derivă din ineditul poziţiei sale în albia râului Buzău şi a formei sale deosebite. Accesul la aceste obiective este lesnicios, iar abordarea lor nu implică eforturi deosebite sau risc, starea traseelor fiind în general bună. Culmea Blăjani situată între Călnău şi Slănic, se extinde pe direcţie nord-sud, începând cu dealul Cărătnăului (633 m) şi trecând prin înălţimi de circa 500 m, ajunge în partea sudică în dreptul localităţii Blăjani, la 483 m (vârful Blăjani) şi 486 m (Vârful Mare). Dealurile Budei se alungesc între Râmnic şi Câlnău şi ating altitudinea maximă în Piatra Mare (637 m). Dealul Căpăţânei (591 m) face parte dintr-o culme ce se extinde între Râmnic şi Râmna şi care are multe similitudini cu dealurile Budei cum ar fi menţinerea în alcătuirea lor a pietrişurilor de Cândeşti. 37


Grupa vestică (Dealurile Priporului) este constituită dintr-o serie de dealuri relativ înalte şi înşeuări largi. Dealul Corneţel (Cornetul) se întinde între Buzău şi Bâsca Chioajdului (până la Cătina). Altitudinile maxime se află în dealurile Cornetu 827 m şi Cetăţuia 713 m). Dealul Priporului este situat între valea Zeletinului şi Bâsca Chiojdului şi atinge altitudinea maximă în vârful Priporului 823 m. Culmea Salcia include dealul Salcia 717m în centru, înşeuarea Cislău Cricov către sud (între vârful Salcia şi Dealul Ciolanu) cu altitudine 400 500 m şi podurile Frăsinetului - câmpuri extinse la altitudinea de 400 - 500 m care fac trecerea între Valea Buzăului şi afluenţii Cricovului (Loptana şi Chiojdeanca). Valea Buzăului, în zona subcarpatică are forma unui „S” şi e compusă din câteva depresiuni şi îngustări. Depresiunea Pătârlagele se dezvoltă la contactul dintre munte şi subcarpaţi. Depresiunea Cislău formată la trecerea Buzăului peste un sinclinal are lăţimea maximă către înşeuarea Cislău Cricov. Îngustarea de la Ciuta este zona cea mai strâmtă pe care o prezintă valea Buzăului pe tot parcursul subcarpaţilor. Ea este impusă de masivitatea dealulului Ciolanu. Chiar şoseaua în această parte, părăseşte valea propriuzisă şi urcă în serpentine prin cunoscuta pădure de la Ciuta - loc de agrement pentru o bună parte din buzoieni la sfârşit de săptămână. Depresiunea Pârscov începe aproximativ de la localitatea cu acelaşi nume (gura de vărsare a pârâului Bălăneasa) şi continuă până la Berca unde valea schiţează o uşoară îngustare. În cadrul acestei depresiuni, Buzăul are cele mai frumoase terase. În curpinsul acestei depresiuni, pe teritoriul comunei Pârscov, la 2 km sud - vest de localitatea Bădila se află rezervaţia "Blocurile de la Bădila". Ele reprezintă imense olistolite - bucăţi de faleză desprinse şi rostogolite sau alunecate pe pantă. Unele dintre ele păstrează şi zgârieturile din timpul alunecării. Pe o suprafaţă de aproximativ 1 ha există circa 40 blocuri, apariţii izolate în această zonă. În blocurile de calcar au fost identificate resturi de corali, gasteropode, amoniţi, radiolari, calpionel. Majoritatea stâncilor sunt puternic fisurate orizontal şi oblic. Aceste blocuri au o importanţă ştiinţifică, întrucât oferă posibilitatea de explicare mai precisă a evoluţiei paleo - geografice a subcarpaţilor de 38


curbură, dar conferă şi o notă aparte peisajului de luncă, ceea ce le transformă într-un obiectiv turistic atraciv. La nord şi nord vest de blocurile de calcar datorită existenţei unor izvoare sărate se dezvoltă pe o suprafaţă nu prea mare o vegetaţie halofilă. Atât existenţa acestui tip de vegetaţie cât şi prezenţa blocurilor de calcar de la Bădila constituie rezervaţia "Sarea lui Buzău" numită astfel deoarece se află lângă un afloriment de sare din albia Buzăului. Trecerea spre sud către câmpie a zonei colinare buzoiene se face diferit la vest şi est de râul Buzău. La vest, subcarpaţii Istriţei iau contact cu câmpia de subsidenţă prin linii de falii. Pe această zonă de contact eroziunea a grefat o fâşie de glacis cu caracter net de eroziune în partea superioară şi de acumulare în cea inferioară - glacisul Istriţei. La est de Buzău contactul este deosebit de lin, trecerea de la subcarpaţi la câmpoie făcându-se pe nesimţite, mai întâi printr-un piemont de acumulare (piemontul Râmnicului) şi apoi printr-un glacis care îmbracă adesea caracter de eroziune şi parţial de acumulare. Piemontul urcă până la înălţimi de 300 - 400 m, îmbinându-se cu culmile subcarpatice, pe când glacisul începe aproximativ de la altitudinea de 250 m în jos.

Figura 6. Subunităţile de relief ale Subcarpaţilor Buzăului

39


5. FACTORI ŞI RESURSE ANTROPICE ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL

Potenţialul turistic antropic al subcarpaţilor Buzăului s-a conturat în timp istoric, îmbogăţindu-se treptat în urma ascensiunii creative a oamenilor acestor meleaguri care au produs mereu valori noi în concordanţă cu creşterea pretenţiilor sale de cultură şi civilizaţie. Deşi mare parte a obiectivelor turistice antropice, existente în prezent, au fost ridicate de oameni în alte scopuri (ex. complexul de aşezări rupestre de la Aluniş) ele au ajuns în această ipostază de "potenţial turistic" treptat atrăgând în prezent un mare număr de turişti. Zona subcarpaţilor Buzăului este deţinătoarea unui tezaur remarcabil de vestigii arheologice, monumente istorice de arhitectură şi de artă care atestă evoluţia şi continuitatea pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii şi a artei poporului român. Fondul turistic antropic din subcarpaţii Buzăului reuneşte o gamă foarte largă şi variată de componente, care pot fi grupate în : -obiective cultural – istorice ; -obiective etnoculturale şi etnofolclorice. Viata social-economica din zona Subcarpatilor Buzăului, este o zonă rurală, cu o tendinţă de îmbătrânire a populaţiei şi de migrare, mai ales în străinătate. Locuitorii comunelor din zona de studiu sunt distribuiţi inegal, comuna Berca fiind, de departe, cea mai numeroasă şi cu ponderea economică cea mai mare. Principalele surse de venituri provin, în ordinea importanţei, din: agricultură, creşterea animalelor, prelucrarea lemnului, industrie, comerţ şi activităţi de turism. Excepţie face comuna Berca unde peste 2900 locuitori lucrează în industrie, mai ales exctractivă. Bogăţia şi diversitatea peisajelor cu care natura a înzestrat zona subcarpatică buzoiană, măiestria şi hărnicia oamenilor de pe aceste meleaguri, numeroasele resurse ale solului şi subsolului existente în acest spaţiu, fac din zona colinară a judeţului Buzău, un areal cu un remarcabil potenţial turistic socio-economic valorificat în bună măsură, dar cu multiple posibilităţi pentru o şi mai bună valorificare a lui. Astfel, expoziţia sudică şi sud-estică a dealurilor a permis apariţia aşezărilor omeneşti care în timp au evoluat atât ca suprafaţă, cât şi sub aspect demografic conducând la formarea de sate şi comune mari. 40


Condiţiile oferite de această orientare a culmilor deluroase au favorizat cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi, zona fiind recunoscută pentru podgoriile ei întinse cu o mare productivitate, care au dat naştere vinurilor superioare din subcarpaţii Buzăului - ex. podgoria Dealul Mare. De asemenea, topoclimatul de adăpost al depresiunilor din subcarpaţii Buzăului a permis apariţia satelor mari, cu gospodăriile grupate pentru o utilizare cât mai eficientă a terenurilor. La contactul dintre dealuri şi câmpie apar tot sate grupate, care beneficiază în economia lor atât de bogăţiile zonei deluroase - cu vii şi livezi, cât şi de bogăţiile zonei de câmpie - întinse terenuri agricole, dar şi de importante resurse de subsol - ţiţeiul. Satele de la contactul cu muntele se caracterizează prin prezenţa în teritoriul lor a unor întinse areale forestiere la care se adaugă principala bogăţie a subsolului subcarpaţilor Buzăului - sarea - cu rezerve impresionante. Aşadar, atât prin originalitatea şi bogăţia resurselor proprii spaţiului geografic aferent, cât şi prin specificul etnocultural şi etnografic, satul din subcarpaţii Buzăului poate să se constituie o gamă largă de motivaţii în turismul organizat şi pe cont propriu. De asemenea, un număr mare de sate din această zonă, constituie destinaţii pentru turismul de sejur, turismul de cunoaştere, balneoturism etc. Aşezările rurale, de interes turistic sunt grupate pe baza specificului în câteva tipuri majore : - satele peisagistice şi climaterice se caracterizează prin prezenţa unui cadru natural atractiv, cu elemente de potenţial turistic numeroase şi variate, care favorizează petrecerea timpului liber. Aşezările turistice de acest tip sunt adecvate turismului de sejur, oferind posibilităţi de plimbare în aer liber, băi de aer, helioterapie, drumeţie - Vintilă Vodă, Berca, Măgura etc. - satele balneare din zonă susţin turismul balnear de importanţă locală, bazându-se pe resurse turistice şi valorificate, cum ar fi apele minerale. Astfel, pe lângă cele de la Sărata Monteoru, ape minerale mai apar şi la Fişici, Nehoiu, Nifon, Lopătari - fiind mai puţin valorificate, având doar importanţa locală. - sate cu monumente istorice, de artă şi arhitectură cu valoare de excepţie - Răteşti - prin mănăstirea de aici, Cislău, Grăjdana, Măgura Mănăstirea Ciolanu etc.

41


- sate cu obiective de interes ştiinţific dispun de diferite tipuri de rezervaţii naturale care prin inedit, unicitate, frumuseţe, atrag spre vizitare numeroşi turişti - Cernăteşti, Bădila, Mânzăleşti, Lopătari etc. Satele de interes cultural - istoric atrag prin faptul că în aceste sate au trăit şi au creat mari oameni de cultură : Vasile Cârlova (1809-1831) la Niscov, Vasile Voiculescu (m. 1963) la Parscov, Constantin Giuraşcu (18751918) la Chiojdu, istoric şi membru al Academiei Române, la Cândeşti a locuit şi a creat : pictorul N. Grigorescu (în 1902, 1903), scriitorii Al. Vlahuţă şi Barbu Delavrancea. Sate de interes etno-folcloric - din această categorie fac parte satele de la limita subcarpaţilor cu munţii, în care portul popular, arhitectura, mobilarea şi decorarea interioarelor, în sil rustic, muzica şi coregrafia populară predomină impunându-se totodată şi ca însuşiri esenţiale ale satului respectiv (Chiojdu, Lopătari, Mânzăleşti, împrejurimile Nehoiului etc.). Sate pomi – viticole, (foto 5) răspândite îndeosebi pe povârnişurile sudice şi sud-estice ale Dealurilor Istriţei, aceste sate asigură posibilitatea desfăşurării activităţilor turistice pe toată durata anului, atât în perioada recoltării cât şi după aceea, prin oferirea fructelor, strugurilor şi a preparatelor pe baza lor. În aceste sate (Greceanca, Pietroasa, Verneşti, Cândeşti etc.) o atracţie deosebită şi în acelaşi timp o sursă de venituri, poate să o constituie băuturile răcoritoare şi reconfortante preparate din fructe.

Foto 5. Sate viticole (sursa: www.antrec.ro)

42


În această zonă există şi componente de interes turistic, ca de exemplu Centrul de Cercetări Sericicole Cislău, Staţiunea de Cercetări Geografice a Institutului de Geografie Bucureşti, de cunoaştere globală a mediului de la Pătârlagele; Staţiunea de Cercetări pentru Combaterea Eroziunii, de ameliorare a terenurilor degradate, a Institutului Agronomic Bucureşti de la Aldeni; Staţiunea de Cercetări Viticole, înfiinţată în 1893, de la Pietroasa ; Staţiunea de Cercetări şi Producţie Pomicolă, de la Cândeşti şi de la Verneşti. Toate aceste staţiuni de cercetare sunt legate de valorificarea superioară a resurselor agricole. Unele din obiectivele industriale de aici (cariera de diatomită de la Pătârlagele, sonda-mină de petrol de la Sărata Monteoru, zona de extracţie a petrolului de la Berca - Arbănaşi) constituie şi ele puncte de interes turistic, sonda-mină de la Sărata Monteoru fiind singurul loc din ţara noastră unde ţiţeiul se extrage prin galerii. Un alt argument pentru dezvoltarea turismului rural de aici îl constituie resursele de sare cu importanţă în dezvoltarea economică locală la care se adaugă şi calităţile terapeutice ale acestora asupra stării de sănătate a oamenilor. În zona Buzăului rezervele de sare sunt enorme, fiind amplasate la suprafaţă. Aceste rezerve nu au fost niciodată exploatate organizat, s-a făcut o exploatare populară care reprezintă forma cea mai veche a exploatării sării la noi, anterioară exploatării domneşti, înainte chiar de formarea statului feudal când producţia era în mâna obştilor ţărăneşti. Maluri cu sare şi ape sărate din această zonă sunt în comunele: Pătârlagele, Cozieni, Vipereşti, Lopătari, Colţi, Chilii, Căneşti, Scorţoasa, Mânzăleşti, Monteoru. Diversitatea culturala a spaţiului, aflat la interferenţa dintre trei provincii (Muntenia, Transilvania şi Moldova), Subcarpatii Buzăului au câte ceva din toate dar, în acelaşi timp, şi propria identitate, datorată predominării spaţiului rural, aşezării satelor în lungul văilor, existenţei unor puternice şi vechi centre religioase şi monahale, existenţei unor cătune izolate unde vechile tradiţii au fost mult timp transmise din generaţie în generaţie. Se poate observa în portul tradiţional, zona Bisoca fiind bine cunoscută şi în alte elemente precum: arhitectură tradiţională, calendarul sărbătorilor de peste an şi calendarul târgurilor, obiceiurile de naştere, nuntă, moarte, reţetele tradiţionale, rânduiala vieţii rurale, legendele şi poveştile despre comori şi boieri, crucile de hotar, fântânile, troiţele şi istorisirile despre 43


puterile supranaturale ale unor locuri. Toponimele si hidronimele sunt cea mai puternică dovadă a legăturii pe care oamenii locului o au cu resursele pământului sau cu lumea animalelor şi plantelor. Nume precum Slănic, Sărăţel, Căneşti, Păcuri, Nucu, Colţi sunt doar câteva exemple. Diversitatea culturală, completată de geodiversitate şi biodiversitate reprezintă baza dezvoltării socio-economice a zonei de studiu. Dezvoltarea eco / agro / geo-turismului, revigorarea activităţilor tradiţionale (prelucrarea lemnului, ţesături, olărit), stoparea migraţiei, îmbunătăţirea calităţii vieţii au la bază păstrarea şi valorizarea acestor tradiţii. Întărirea identităţii locale este cheia şi soluţia pentru atragerea locuitorilor în proiecte, în dezvoltarea iniţiativelor locale, în crearea de IMMuri, în formarea de asociaţii şi parteneriate. Inventarierea preliminară a permis identificarea elementelor de patrimoniu cultural local, a persoanelor resursă, a activităţilor tradiţionale, a punctelor muzeale existente, a monografiilor şi publicaţiilor dedicate zonei, toate constituind o bază pentru evaluări viitoare. Direcţiile de dezvoltare identificate, integrează elementele de geodiversitate, biodiversitate şi diversitate culturală. În rândul obiectivelor turistice antropice din zona subcarpaţilor Buzăului se înscriu obiective istorice, artă şi tradiţie populară, instituţii şi manifestări culturale şi construcţii contemporane (muzee, case memoriale). Străveche vatră de istorie şi civilizaţie, teritoriul subcarpaţilor Buzăului a păstrat peste vreme numeroase mărturii care atestă existenţa şi continuitatea de locuire a populaţiei pe aceste meleaguri încă din cele mai vechi timpuri. Săpăturile arheologice efectuate până în prezent demonstrează faptul că sunt rare cazurile când într-o arie geografică atât de restrânsă s-au concentrat atât de multe aşezări omeneşti aparţinând tuturor epocilor cunoscute în istorie. La contactul dintre deal şi câmpie au fost descoperite vestigiile unor aşezări puternice din epocile bronzului şi a fierului. Importanta uniune de triburi tracice a creeat una dintre cele mai interesante culturi ale bronzului carpatic - cultura Monteoru. Primele vestigii ale acesteia au fost identificate în 1895 pe pantele dealului Cetăţuia de la Sărata Monteoru. Epoca fierului se remarcă prin numeroase descoperiri arheologice, iar cea mai interesantă dintre ele este statuia zeiţei Anaithis găsită întâmplător în 44


1893 la Fântânele – Năieni sub culmea dealului Colarea. Tot aici au fost descoperite în 1978 primele vase din ceramică lucrate la roata olarului, datând din secolul al V-lea I.Hr. Din perioada geto-dacă datează singura "davă" din zonă -cetatea de la Gruiul Dării - Pietroasele - apărată de un val de piatră de dimensiuni impresionabile, precum şi un mare depozit de statuiete, cea mai importantă dintre acestea fiind cunoscută sub numele de "Lupul de la Cârlomăneşti". În perioada stăpânirii romane (306-337 d.Hr.) se construiesc la Pietroasele castrul şi termele, în preajma cărora a fost descoperit mai târziu celebrul tezaur "Cloşca cu puii de aur". Din perioada orânduirii feudale s-au păstrat numeroase vestigii sub forma ruinelor unor ziduri de apărare sau cetăţi ca la Vintilă-Vodă şi obârşia Cricovului Sărat, ruinele cetăţii de la Tisău, Berca etc. Complexul aşezărilor rupestre se află în aria localităţilor Nucu - Bozioru, Aluniş - Colţi, Ruginoasa - Brăieşti şi sunt săpate în gresie de Tarcău. Dintre acestea cea mai importantă este Peştera lui Iosif datată din secolul al IV-lea e.n. În peştera naturală Fundul Peşterii se află incizii valoroase, nedeplin elucidate, din epoca bronzului, Hallstatt-ului târziu şi feudalism. Toate acestea sunt mărturii revelatorii ale unei istorii care se pierde în negura veacurilor, contactul cu acest adevărat tezaur spiritual dovedindu-se prin intermediul turismului individual sau în grup deosebit de atractiv şi de instructiv. La nivelul teritoriului subcarpaţilor Buzăului numărul cel mai mare de monumente de arhitectură este reprezentat de cele de cult, fie ansambluri monahale, fie biserici, schituri şi mânăstiri, (fig. 7). Există o serie de astfel de monumente de artă feudală din secolele XVI-XVII, care constituie obiective turistice uşor de atins. Dintre acestea, din zona sudică a subcarpaţilor fac parte Mânăstirea Ciolanu, fondată de Doamna Neaga la 1568 ; Biserica Cislău (ridicată la 1569); Biserica Gavanu (1707) ; Schitul Cârnul (construit la începutul secolului al XVI-lea) ; Biserica Barbu (1668) ; Schitu Bradu (1619) ; Schitu Grăjdana, Schitu Răteşti (ridicat din lemn înainte de 1634 şi refăcut din zid în 1844), (foto 6;7;8;9).

45


Foto 6. Schitu Ratesti

Foto 7. Biserica Cozieni

Foto 8. Biserica din Ruginoasa Foto 9. Biserica Gavanu

La Ciolanu există un complex de obiective turistice alcătuit din Mânăstirea Ciolanu, Biserica din imediata vecinătate (ridicată la 1828), cu picturi de N. Teodorescu, N. Solescu şi trei icoane de pe catapeteasmă ce aparţin lui Gh. Tăttărescu) poiana cu cele 16 sculpturi ale taberei organizate în 1970, la care se adaugă altele din tabere ulterioare, ruinele Castelului Doamna Neaga şi Schitu Nifon. Pe Valea Sibiciului, în satul Aluniş există un schit săpat în stâncă, (foto 10), din a doua jumătate a secolului al XII-lea, iar pe Valea Slănicului, la Vintilă-Vodă, se află o biserică ridicată la 1532. Monumente şi ansambluri de arhitectură de factură civilă, în această categorie se înscriu toate clădirile care au multiple funcţionalităţi - locuinţe, sedii ale administraţiei publice orăşeneşti şi comunale, sedii de instituţii de stat sau private, muzee şi colecţii diverse. Alături de acestea se înscriu şi elemente de factură populară: case, anexe gospodăreşti construite de meşteri populari cu elemente de stil specifice zonei buzoiene a subcarpaţilor - ex. Casa din Chiojd. Muzeele reprezintă instituţii de cultură intens vizitate, importante prin anexele lor ştiinţifice, artistice şi culturale. În Subcarpaţii Buzăului 46


remarcabile sunt : Muzeul Chihlimbarului de la Colţi, (foto 11) şi Muzeul Pietrei - muzeul în aer liber în punctul Fântâna Rece de la Măgura.

Figura 7. Harta aşezărilor monahale în Subcarpaţii Buzăului

Foto 10. Chiliile de la Aluniş (Foto: Dinu L., 2010)

Cladiri si case memoriale, aici se includ clădirile şi casele memoriale care au aparţinut unor valorişi artişti, scriitori, oameni de ştiinţă, medici etc. 47


În acest sens se pot menţiona: casa memorială Vasile Cârlova de la Cârloveşti, casa memorială V. Voiculescu de la Pârscov unde a locuit şi a creeat marele poet şi prozator buzoian, precum şi faptul că la Cândeşti au locuit şi au creeat la începutul secolului nostru Al. Vlahuţă, B. Şt. Delavrancea şi marele pictor N. Grigorescu.

Foto 11. Muzeul Chihlimbarului de la Colţi (Foto: Dinu L., 2009)

Arta populară şi manifestări etnofolclorice-elemente de potenţial turistic, în aria Subcarpaţii Buzăului, cultura populară românească prezintă câteva trăsături distincte date de: -vechimea locuirii acestor meleaguri; -existenţa unui procent ridicat de populaţie rurală, cu ocupaţii meşteşugăreşti specifice; -predominanţa credinţei ortodoxe; -adaptarea noilor tendinţe şi a noilor tehnici contemporane la îmbogăţirea şi înobilarea artei populare. Arta populară se poate defini ca fiind creaţia unei comunităţi, întemeiată pe o lungă tradiţie, împletind funcţionalul cu esteticul în opere de artă, în care formele şi ornamentele sunt gândite ca întreguri destinate să îndeplinescă trebuinţele materiale şi spirituale ale indivizilor şi a colectivităţilor în materie de arhitectură, organizarea interiorului, ţesături, ceramică, unelte, podoabe, prelucrarea materialelor, pictură pe sticlă etc. 48


În satele din Subcarpaţii Buzăului elementele de artă populară se întâlnesc frecvent constituind atracţii turistice atât fiecare în parte cât şi privite ca un tot unitar. Zona etnografică buzăiană, satele de aici ocupă străvechi vetre de locuire atestate arheologic din paleolitic şi confirmate prin comunitatea elementelor de etnografie şi folclor. Privite în ansamblu, satele impresionează prin măreţia gospodăriilor cu faţa spre soare şi zone deschise, pentru ca vederea din fereastră să fie amplă şi plină de verdeaţă. Integrate cu mare grijă în cadrul natural, gospodăriile sunt aşezate după teren, după soare, după vale, după direcţia vântului şi a ploii. Punctul central al satului îl reprezintă bătrâna biserică cu arhitectură ce aminteşte de casele tradiţionale, (fig. 8). Cum satele buzoiene au fost în majoritate batrâneşti, acestea oferă prin mărime, arhitectură şi tematica picturală, date socio-economice despre viaţa şi trăirile sătenilor. Viaţa modestă, dar plină de mândrie a locuitorilor se citeşte în pictura interioară a lăcaşelor de cult. În afara scenelor religioase, la cererea enoriaşilor, pereţii bisericilor erau acoperiţi cu imagini din viaţa sfinţilor ocrotitori ai copiilor, vădanelor şi familiei. Un exemplu de necontestat în reprezintă biserica din Jeţu – Nehoiu, arsă din păcate dar reconstituită după planurile iniţiale. Pictura exterioară din pridvorul bisericii, cu Raiul în stânga şi Iadul în dreapta, încântă prin decor, prin duioşie, simplitate şi modul direct, oarecum satirizant, de prezentare a personajelor din lumea satului. Interiorul locuinţelor săteşti, comod prin mobilier şi încântător pentru ochi prin decor, este dominant de cromatica deschisă dată de albul pereţilor, al perdelelor, ştergarelor şi cearceafurilor de perete. În trecut era nelipsit ştergarul legat în formă de fluture şi pus desupra icoanei pe peretele de răsărit. Un element demn de remarcat pentru ştergarele ornamentale şi uzuale din Subcarpaţii Buzoieni este terminaţia acestora – o margine ajurată obţinută prin înodare şi încheiată cu ciucuri. Pereţii din casa mare – camera de oaspeţii – erau acoperiţi cu covoare de lână, având ca ornament predominant roata – simbolul soarelui, al cerului şi devenit, mai târziu, simbolul divinităţii. Pentru zona Buzăului, în mod deosebit la Lopătari şi Mânzăleşti, între decoraţiunile de interior se remarcă ţesăturile din păr de capră folosite ca 49


preşuri (cele ţesute în două iţe în război orizontal) şi păretare (cele ţesute în război vertical). Vestita creatoare populară Adela Petre a căpătat renume mondial cu aceste ţesături, adevărate tapiserii ale epocii noastre. Mobilierul simplu, realizat din lemn de brad sau stejar, era făcut să satisfacă toate necesităţile interne ale gospodăriei, iar ornamentul fin şi discret, din elemente geometrice de veche tradiţie, încântau ochiul, transmiteau “mesaje” şi erau considerate purtătoare de noroc şi sănătate.

Figura 8. Harta caselor tradiţionale

Un element etnografic distinct este portul popular specific zonei. Costumul, în ansamblul său se înscrie în tipul carpatic a cărui origine se găseşte în portul populaţiei dacice, (foto 12). Costumul popular femeiesc, reprezentat mai bine datorită deosebirilor de la o zonă la alta, se compune din: iie cu decor în “broci” sau “muşte”, fotă de lână cu fond negru şi decor în “vergi” roşii şi albe, purtată peste un fustar alb; pe cap se purta maramă, tulpan sau batic şi în picioare opinci sau pantofi traşi peste ciorapi albi din lână şi bunbac. Cu totul deosebit pentru zona Subcarpaţilor Buzăului este portul androcului (fustă creaţă din lână de culoare brună sau verde). Portul bărbătesc este mult mai simplu şi mai comun, asemănânduse cu toate regiunile subcarpatice munteneşti. Este compus din cămaşă (din croiuri drepte sau “nemţească” cu platcă), pantaloni din pânză (maron) şi pantaloni 50


din dimie (iarna), ciorapi albi (iarna), brâu lat, vestă din dimie brună sau neagră, opinci iar pentru cap pălării maron şi căciulă, iarna. Costumele pentru copii sunt asemănătoare celor maturi. De asemenea, locuitorii zonelor bogate în calcar, buzoienii, s-au remarcat în mod deosebit ca meşteri pricepuţi în prelucrarea pietrei.

Foto 12. Portul popular specific zonei (Foto: Zamora V., 2009)

Crucerii de la Năeni, Pietroasele şi Ciuta – comuna Măgura au realizat adevărate dantelării de piatră. Dacă la aceasta adăugăm şi faptul că la fiecare răspântie străjuieşte câte o cruce care uimeşte nu numai prin decorul feţei, ci mai ales prin decorul naturalist de pe spate, braţe sau căciulă, putem spune fără tăgadă că măiestria lucrului în piatră a sălăşuit la Buzău. Dintre elementele de ednografie şi folclor care stau drept mărturie a civilizaţiei şi culturii populare fac parte: arhitectura şi tehnica populară (Chiojdu, Calvin, Catina, Brăneşti, Colţi, Buda); creaţie artistică populară: produse meşteşugăreşti, artizanat, ceramică, port popular, folclor literar, muzical şi coregrafic (Bisoca, Lopătari, Nehoiu, Cislău etc.); manifestări populare tradiţionale (târguri, festivaluri – Gura Teghii, Plaiul NuculuiLopătari, Lacuri-Bisoca). Unele din obiectivele industriale ale judeţului (cariera de diatomită de la Pătârlagele, sonda- mina de petrol de la Sarata Monteoru, zona de extracţie a petrolului de la Berca – Arbanasi) constitue şi ele puncte de interes turistic. Spre exemplu, sonda- mina de la Sarata Monteoru este singurul loc în ţara noastră unde ţiţeiul se extrage prin galerii. Manifestările cultural artistice din Subcarpaţii Buzăului caracterizate printr-un bogat şi variat program au un caracter ocazional şi treptat au pierdut din legăturile cu vechile ritualuri devenind evenimente artistice, distractive şi de spectacol. 51


Derularea unor programe turistice care includ astfel de manifestări constitue o posibilitate de mărire a importanţei lor. Manifestările populare autentice se prezintă ca un factor de atracţie deosebit, fiind pentru turişti un element de cunoaştere culturală şi îmbogăţire a propriului orizont spiritual. În cadrul manifestărilor culturale din Subcarpaţii Buzăului un loc aparte îl are cea dedicată marelui poet şi prozator buzoian Vasile Voiculescu. “Zilele Vasile Voiculescu” constitue o manifestare culturală ce se desfăşoară în fiecare an în luna octombrie, când Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Buzău, Biblioteca Judeţeană “Vasile Voiculescu” şi Primăria comunei Pârscov, organizează în colaborare cu Uniunea Scriitorilor, Concursul Naţional de Creaţie Literară “Vasile Voiculescu”. Concursul, care se finalizează la Casa memorială “Vasile Voiculescu” din Pârscov, reprezintă o încununare a manifestărilor dedicate cunoaşterii vieţii şi operei marelui scriitor născut în această localitate buzoiană. Cu acest prilej, au loc expoziţii şi lansări de carte, dar mai ales interesante dialoguri între creatorii şi consumatorii de literatură. Festivalul concurs de interpretare a cântecului popular “Toamna Buzoiană” reprezintă o manifestare populară autentică desfăşurată pe meleagurile subcarpatice buzoiene. Când toamna coboară peste Valea Buzăului, aduce nu numai farmecul său, ci şi o sărbătoare mult aşteptată: Festivalul concurs de interpretare a cântecului popular “TOAMNA BUZOIANĂ”, care are loc în fiecare an la Nehoiu, la sfârşitul primei săptămâni a lunii octombrie. Ocupând locul întâi între alte manifestări cultural artistice din Nehoiu, festivalul, a cărui vârstă a ajuns la 29 de ani, reuneşte solişti vocali şi instrumentişti din toate zonele ţării, care se întrec pentru a deveni nume de rezonanţă în muzica populară românească. Ei aduc astfel la rampă numeroase nestemate ale folclorului nostru. Specialişti de marcă în folclor apreciază că, în permanenta sa aspiraţie către mai bun, mai valoros, “TOAMNA BUZOIANĂ” a devenit o adevărată instituţie de valorificare a bogatei zone folclorice a Buzăului. Ei reprezintă o importantă contribuţie la descoperirea şi promovarea celor mai valoroţi interpreţi de muzică populară. În fiecare an, în Subcarpaţii Buzăului se organizează manifestări cultural-artistice, cele folcloirice ocupând un loc aparte prin meritul de a conserva valori tradiţionale de port şi cântec. Periodic se organizează, (fig. 9): 52


 “PE URME DE BALADĂ”la Gura Teghii, în ultima duminică din luna mai;  “TARGUL CUCULUI” la Pătârlagele, în prima duminică după Paşte;  “FESTIVALUL SLĂNICULUI” la Meledic-Mânzăleşti, în a treia duminică din luna iunie;  “FLOARE DE COLTI” la Colţi, în a doua duminică din luna iulie;  “TARGUL TRADITIONAL DE SFÂNTA MARIA” la Cozieni, pe data de 15 august, de Sfânta Maria;  “PE PLAIURI BISOCENE” la Bisoca, a treia duminică din luna august.  “COLECTIA PERMANENTĂ DE ARTĂ POPULARĂ CONTEMPORANĂ DE PE VALEA SLĂNICULUI” la Mânzăleşti-Grunj. Importanţa mare pentru turism a acestor manifestări constă şi în faptul că ele se organizează în zone care deţin şi numeroase alte obiective turistice importante, constituind pentru turişti posibilitatea vizitării a cât mai multor puncte de atracţie (ex. “Festivalul Slănicului” de la Meledic-Mânzăleşti).

Figura 9. Manifestări cultural-artistice în arealul de studiu

53


54


6. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ, TIPURI DE TURISM ŞI CIRCULAŢIE TURISTICĂ

Transportul reprezintă una din componentele de bază ale prestaţiei turistice; el asigură, în principal, deplasarea turiştilor de la locul de reşedinţă la locul de petrecere a vacanţei, asigură mobilitatea turiştilor în teritoriul de sejur şi contribuie la împlinirea actului turistic. Căile de comunicaţie feroviare, rutiere - despre care se poate vorbi în zonă, nu constituie elemente de potenţial turistic, dar polarizează, orientează şi canalizează fluxurile turistice spre obiectivele ce constituie patrimoniul turistic, având o dublă funcţie- transportul turiştilor, dar şi transportul de bunuri care au menirea de a satisface diferite trebuinţe ale turiştilor, (fig. 10). A. Transporturile feroviare - situate pe primul loc în privinţa siguranţei de circulaţie şi a certitudinii de funcţionare (mai puţin influenţate de condiţiile meteorologice şi de stările anotimpuale) este preferat de turişti şi pentru preţurile practicate susţinând turismul social şi printr-o serie de facilităţi financiare. În regiunea subcarpatică buzoiană transporturile feroviare au şi câteva neajunsuri care se referă la neacoperirea unor regiuni cu linii ferate, accesibilitatea limitată în teritoriu,orarul fix dezavantajos în unele situaţii. Astfel, zona este străbătută de calea ferată ce însoţeşte cursul râului Buzău Buzău - Nehoiaşu - care trece pe la Berca, Pârscov, Cislău, Pătârlagele, Nehoiu şi Nehoiaşu -localităţi deinteres turistic. Partea sudică, estică şi sudestică, este traversată de magistrala feroviară care vine de la Bucureşti, merge spre Iaşi şi Suceava trecând prin localităţile Săhăteni, pe la sud de Pietroasele, Merei şi apoi spre nord. B. Transporturile rutiere sunt bine reprezentate în zonă în special prin căi rutiere locale ce se desprind în cea mai mare partea lor din drumul european E 85 şi pătrund în zona subcarpatică şi apoi spre zona montană. Ele uşurează accesul către obiectivele turistice mai greu de vizitat din cauza izolării şi includ chiar şi drumurile forestiere care în general urmăresc văile, facilitând penetraţia spre obiective turistice greu accesibile. Cea mai importantă şosea care traversează zona subcarpatică este şoseaua Buzău - Braşov ce trece paralel cu calea ferată Buzău - Neioaşu trecând prin aceleaşi localităţi - Berca, Pârscov, Cislău, Pătârlagele etc. Acesta este DN10 din care se desprind o sumedenie de ramificaţii spre obiectivele turistice din judeţ - spre "Tabără de Sculptură şi Mânăstirea 55


Ciolanu", spre Colţi pe DC 69. O altă şosea care traversează zona este DN 1B care după comuna Ulmeni se ramifică spre Monteoru pe DC 47. Pe Valea Slănicului trece şoseaua ce porneşte de la Buzău spre Săpoca Cernăteşti - Vintilă Vodă - Mânzăleşti. Din ea, se desprind drumuri spre Bisoca şi Săruleşti.

Figura 10. Harta căilor de comunicaţii

Aspecte ale turismului rural, zona subcarpatică buzoiană este foarte pitorească şi impresionează prin existenţa unor obiective unice în Europa (peştera în sare de la Meledic, vulcanii noroioşi, vestigiile rupestre, sondamină de petrol de la Sarata Monteoru). Turismul rural cu valenţe culturale, ecologice şi odihnă în cadrul naturii, departe de aglomeraţiile urbane câştigă tot mai mulţi adepţi. În reţeaua turismului rural din această zonă subcarpatică intră pensiuni amplasate în locuri nepoluate, cu peisaje caracteristice zonelor colinare, turiştii având ocazia unor excursii relaxante. În această zonă, gospodăriile care practică turismul rural sunt : - 10 pensiuni la Monteoru ; - 2 pensiuni la Haleş ; - 4 pensiuni la Sasenii Noi ; 56


- 6 pensiuni la Colţi şi Pătârlagele ; - 4 pensiuni la Gura Teghii ; - 6 pensiuni la Nehoiu ; - 2 pensiuni la Tisău ; - 1 pensiune la Meledic ; - 20 posibilităţi de cazare la Mănăstirea Ciolanu. Importanţa este creşterea confortului din case şi diversificarea programelor tematice propuse turiştilor. Turismul rural reprezintă o soluţie pentru forţa de muncă, pentru dezvoltarea locală, întreţine meşteşugurile, susţine producţia agricolă, deschide spiritele şi face să evolueze mentalităţile. De asemenea, acesta reprezintă o modalitate de dezvoltare echilibrată, de protecţie şi valorificare a patrimoniului respectiv. Urmează a fi identificate şi alte gospodării din judeţ şi sprijinite în vederea omologării pentru practicarea turismului rural, (fig. 11).

Figura 11. Pensiuni ANTREC

57


Figura 12. Harta turistică

Turismul cultural itinerant, datorită faptului că pe teritoriul judeţului se dezvoltă o vastă reţea rutieră DN 10 (Buzău – Braşov), E 85 (Buzău – Rm.Sărat), DN 22 (Rm.Sărat – Balta Albă), E 20 (Buzău – Bucureşti) – mulţi turişti tranzitează zona spre destinaţii turistice mai îndepărtate. Prin realizarea unor programe de punere în valoare a potenţialului turistic de care dispune judeţul Buzău, (fig. 12), se poate realiza deturnarea fluxurilor turistice şi transformarea turismului de tranzit în turism itinerant. Judeţul Buzău dispune de un număr mare de valori culturale, din care doar o parte au fost atrase în circuitul turistic – monumente arhitecturale dn secolele XVI, XVII din municipiul Buzău, Complexul Brâncovenesc, Palatul Comunal, monumente de artă contemporană, muzee, case memoriale. Pentru înscrierea acestora în circuitul turistic o problemă de maximă importanţă o constituie conservarea şi restaurarea acestor valori. O bază materială a cazării complexă, diversificată (hoteluri în Buzău, hanuri, moteluri şi camping-uri) amplasate de-a lungul traseelor turistice, o amplă reţea de unităţi de alimentaţie, diversificarea formelor de cazare extrahotelieră în sistem privat vor constitui elemente benefice pentru turismul cultural – itinerant. Toate acestea trebuie completate de 58


modernizarea căilor de acces care facilitează accesul către zonele sau punctele de interes turistic. Programele de promovare a acestei forme de turism trebuie să aibă în vedere şi latura de divertisment ce trebuie să însoţească activitatea turistică, iar pe de altă parte, elemente şocante, programe tematice, introducerea unor elemente folclorice şi organizarea unor excursii de scurtă durată. În circuitul turistic pot fi atrase şi numeroase festivaluri de muzică populară desfăşurate în aria subcarpatică buzoiană, printre care se numără cel de la Bisoca, Cozieni, Colţi, Meledic, Pătârlagele.  Bisoca “Pe plaiuri bisocene”, în a treia duminică din luna august Traseu: Buzău – Săpoca – Cernăteşti – Vintilă Vodă - Bisoca. • Măteşti (11 km); o biserică de la 1692; • Cernăteşti (19 km): urme arheologice ale unor vechi aşezări omeneşti (cetăţuie din epoca bronzului); - ramificaţie (din zona Cernăteşti – Aldeni) către rezervaţia “Dealu cu liliac” şi spre Vulcanii Noroioşi; • Vintilă Vodă (42 km): ruinele cetăţii Vintilă Vodă din sec. al XVlea, case ţărăneşti din sec. al XX-lea; în apropiere de Vintilă Vodă se află şi ruinele cetăţii Menedic (sau Meledic); din Vintilă Vodă se poate ajunge la Mânzăleşti, Lopătari şi mai departe la Terca (zonă în care se află “Focul viu”); • Bisoca: unde se află Pădurea Lacuri şi Pădurea Bisocăi.  Cozieni “Târgul tradiţional de Sfânta Maria”, pe data de 15 august, de Sfânta Maria Traseu: Buzău – Verneşti – Cândeşti – Măgura – Pârscov – Cozieni. Auto: pe DN 10 Buzău – Braşov până la Măgura, apoi pe drum local (la dreapta) peste râul Buzău până la Cozieni pe valea Bălănesei. • Verneşti (10 km): loc de plecare în excursii pe valea Nişcovului (putând fi vizitată mănăstirea Barbu în satul Leicuieşti – comuna Tislău) şi mai departe pe dealul Ciolanu spre mănăstiria Ciolanu şi Tabăra de sculptură Măgura; • Cândeşti (17 km): biserica din 1660, cu pictuiri de Nicolae Grigorescu; • Sătuc (20 km): ramificaţie spre dreapta (peste râul Buzău) către Berca şi Vulcanii Noroioşi; • Unguriu (22 km): mănăstire din sec. al XVII-lea; 59


• Măgura (30 km): punct de plecare spre Muzeul Pietrei (în aer liber), Tabăra de sculptură în aer liber Măgura şi Mănăstirea Ciolanu unde se păstrează picturi de Gheorghe Tătărescu şi Nicolae Teodorescu; • Pârscov: se poate vizita Casa memorială Vasile Voiculescu; în apropiere se află: “Sarea lui Buzău”, “Blocurile de calcar” şi “Stânca conglomerat” (situate în valea Buzăului, în zona satelor Bădila şi Ruşavăţ) şi care împreună formează o rezervaţie paleontologică geologică; • Din Cozieni se poate ajunge la Bozioru (şi de aici la Fişici – unde se găsesc izvoare minerale - şi la aşezările rupestre din zona Nucu).  Colţi “Floare de colţi’’, în adoua duminică din luna iulie Traseu: Buzău – Verneşti - Cândeşti – Măgura – Cislău – Pătârlagele – Colţi. Auto: DN 10 Buzău până la Pătârlagele, apoi spre drepta peste râul Buzău spre Colţi (pe valea Sibiciului).C.F.R.: linia Buzău – Nehoiaşu până la Pătârlagele. • CANDEŞTI – biserica din 1660, cu picturi de Nicolae Grigorescu şi locul probabil al naşterii celebrului tablou “Carul cu boi”; • SĂTUC – ramificaţie dreapta către Berca şi Vulcanii Noroioşii; • MĂGURA – ramificaţie dreapta către Pârscov (Casa memorială Vasile Voiculescu); - Sarea lui Buzău – rezervaţie geologică; - Bozioru – biserica din lemn (secolul al XVIII-lea); - Nucu – aşezările rupestre; • CISLĂU (48 km) – herghelia de cai de rasă; • PĂTARLAGELE (56 km) – din Pătârlagele se poate ajunge (în continuare pe DN10)la Nehoiu şi mai departe spre Siriu, unde se află un lac de acumulare. • COLŢI (70 km) – se poate vizita Muzeul Chihlimbarului; de la Colţi se poate ajunge pe jos la Aluniş (5 km de Colţi) unde se pot vizita o parte din vestigiile rupestre buzoiene.  Meledic – Mănzăleşti “Festvalul Slănicului”, în a treia duminicădin luna iulie Traseu: Buzău – Săpoca – Cernăteşti – Vintilă Vodă - Mânzăleşti. • Măteşti (11 km): o biserică de la 1692: • Cernăteşti (19 km): urme arheologice ale unor vechi aşezări omeneşti (cetăţuie din epoca bronzului); 60


- ramificaţie (din zona Cernăteşti – Aldeni) către rezervaţia “Dealul cu liliac” şi spre Vulcanii Noroioşi; • Vintilă Vodă (42 km): ruinele cetăţii Vintilă Vodă din sec. al XVlea, case ţărăneşti din sec. al XX-lea; în apropiere de Vintilă Vodă se află ruinele cetăţii Menedic (sau Meledic); - ramificaţie spre Bisoca de unde se poate ajunge la Pădurea Lacuri şi Pădurea Bisocăi. În apropiere de Mânzăleşti se află “Piatra albă” (Grunj), un martor de eroziune din sare, aflat în albia Slănicului, la confluenţa cu pârâul Jghiab. La Mânzăleşti pot fi văzute case cu arhitectură tradiţională din sec. al XX-lea, iar în apropiere se află muntele de sare şi Platoul Meledic (unde se desfăşoară Festivalul Slănicului), precum şi peştera Mânzăleşti (momentan cu intrarea blocată).  Pătârlagele „Targul Cucului”, în prima duminică Paştele ortodox Traseul: Buzău – Verneşti – Măgura – Cislău – Pătârlagele. Auto: DN 10 Buzău – Braşov.C.F.R.: linia Buzău – Nehoiaşu. • Verneşti (9 km): ramificaţie stânga pe valea Nişcovului, spre Mănăstirea Bradu, spre Dealul Ciolanu (Tabăra de sculptură Măgura, Mănăstirea Ciolanu); • Cândeşti (15 km): biserica de la 1660 cu picturi de Nicolae Grigorescu; • Sătuc: ramificaţie dreapta spre Berca, Vulcanii Noroioşi, Mănăstirea Răteşti; • Unguriu (22 km): mănăstirea din sec. al XVII- lea; • Măgura: ramificaţie dreapta spre Pârscov (Casa memorială Vasile Voiculescu), Bozioru (zona Vestigiilor Rupestre) şi spre “Sarea lui Buzău”; în dreptul basoreliefului ridicat în memoria oştilor lui Mihai Viteazul, ramificaţie stânga căte Muzeul Pietrei, Tabăra de sculptură Măgura, Mănăstirea Ciolanu; • Cislău (48 km): bisericva fostei mănăstiri Cislău (1569), herghelia de cai de rasă. Resursele turistice prezentate, deosebit de variate şi atractive pot fi valorificate şi prin includerea lor în intinerariul unor trasee turistice, ( fig. 13).

61


Figura 13. Trasee turistice

În zona subcarpatică buzoiană se pot desfăşura trasee atât pe Valea Buzăului spre Nehoiu cât şi pe Valea Slănicului spre Mănzăleşti şi Lopătari cât şi în zona subcarpatică de contact spre Pietroasele şi la nord de oraşul Buzău. Urmărind Valea Buzăului se pot recomanda următoarele trasee: Cislău Traseu: Buzău - Cândeşti (17 km) – Măgura (30km) – Cislău (50 km). - Itinerar auto pe DN 10 - CFR linia Buzău – Nehioiaşu Traseul are urmatoarele componente: • CÂNDEŞTI – biserica din 1660, cu picturi de Nicolae Grigorescu şi locul probabil al naşterii celebrului tablou “Carul cu boi”; • SĂTUC – ramificaţie dreapta către Berca şi Vulcanii Noroioşii; • MĂGURA – ramificaţie dreapta către Pârscov (Casa memorială Vasile Voiculescu); - Sarea lui Buzău – rezervaţie geologică; - Bozioru – biserica din lemn (secolul al XVIII-lea); - Nucu – aşezările rupestre; 62


Localitatea este şi punct de plecare în excursiile din zonă şi drumeţiile montane: Ex: Cislău - Pătârlagele - Nehoiu - Siriu (45 km) sau Cislău – Bâsceni - Cătina – Corbu – Chiojd – Bâsca Chiojd (27 km). După O.G.Lecca – autorul Dicţionarului istoric, arheologic şi geografic, comuna datează din Evul Mediu timpuriu iar numele şi-l trage de la “Cislo” care înseamnă loc de strângere a dărilor. Cislăul a aparţinut în primele decenii ale sec. al XVI-lea, clucerilor Vlaicu Tătăranu şi Mitrea Vornicul, oameni de încredere ai lui Mircea al IIlea iar mai târziu domnului Mihnea Turcitul care s-a căsătorit cu Doamna Neaga în 1582. Din comuna Cislău mai fac parte satele Buda, format în 1580 când Doamna Neaga a construit aici o biserică pentru călugări, apoi Bărăşti (nume luat de la pârâul Bărasca) şi Gura Bâscei (la confluenţa râului Buzău cu Bâsca). Datorită faptului că pământurile au aparţinut pe rând atât domnilor ţării cât şi mânăstirilor, viaţa localnicilora fost deosebit de aspră, ceea ce a dus la răzvrătirea în nenumărate rânduri ale acestora, precum şi la “haiducirea” multora dintre ei. Acesta a fost ca folclorul local să aibă o mulţime de doine şi balade care desfătarea iubitorilor de folclor. Ca obiective istorice menţionăm Schitul de la Aninoasa din sec. al XIV-lea precum şi ruinele curţilor întărite ale castelului ce a aparţinut Doamnei Neaga – sec. al XVI-lea. Localitatea este deosebit de pitorească, aşezată într-un cadru natural de o rară frumuseţe. Tot aici, în anul 1894, a luat fiinţă o herghelie de cai care este în activitate şi astăzi şi care de-a lungul anilor a furnizat o întreagă pleiadă de campioni naţionali şi internaţionali:1951 – Budapesta, 1952 – Praga, 1953 – Varşovia, 1958 – Budapesta, 1968 în Iugoslavia etc., iar şirul campionilor continuă şi astăzi. Tot pe Valea Buzăului până la nord de Pătârlagele şi apoi pe o ramificaţie spre colţi se poate ajunge la aşezările rupestre de la Aluniş. Asezările Rupestre Traseu: pe DN 10 Buzău – Măgura (30km) – Pătârlagele (60 km) ramificaţie spre Colţi DC 69 (70 km) – Aluniş (75 km) – Nucu (cărare de munte 6 km) – Bozioru – Pârscov - Măgura DJ 203 L – Buzău.

63


Intinerar auto pe DN 10 din Buzău până la Pătârlagele, apoi ramificaţie dreaptă pe DC 69 până la Colţi, apoi cărare montană 6 km greu accesibilă iarna până la Nucu, drum spre Bozioru, apoi traseu pe DJ 203 L până la Măgura în DN 10. Traseul este recomandabil să se facă în două etape: Buzău – Colţi – Aluniş şi Buzău – Măgura – Buzioru – Fişici – Nucu. Traseul are urmatoarele componente: • CÂNDEŞTI – biserica din 1660, cu picturi de Nicolae Grigorescu şi locul probabil al naşterii celebrului tablou “Carul cu boi”; • SĂTUC – ramificaţie dreapta către Berca şi Vulcanii Noroioşii; • MĂGURA – ramificaţie dreapta către Pârscov (Casa memorială Vasile Voiculescu); - Ramificaţie spre rezervaţia geologică “Sarea lui Buzău”; - Basorelief “Fântâna lui Mihai”, cu ramificaţie spre Tabăra de Sculptură şi Mănăstirea Ciolanu (sec.XVI); • CISLĂU: herghelia de cai de rasă; • COLŢI –Muzeul Chihlimbarului; În zona subcarpatică a judeţului Buzău se află unul din cele mai interesante ansambluri de vestigii rupestre, constituit din chilii şi biserici, galerii şi cruci de piatră, prezenţe ale creştinismului pe aceste meleaguri dintr-o perioadă greu de fixat pe baza materialelor de datare ce le-a furnizat cercetarea până acum. În triunghiul greu accesibil cuprins între Nucu (Bozioru), Aluniş (Colţi) şi Pinul (Brăieşti) se află un complex de aşezări săpate în piatră, înconjurate dintodeauna de o aură de legendă şi mister. Cine le-a săpat aici, în locuri cânva izolate, cu răbdare şi tenacitate ce nu suferă comparaţie? Aşezate pe culmile Crucii Spătarului şi Martirei, aşezările rupestre au trezit interesul cercetătorilor de foarte multă vreme, dar unele din misterele lor continuă şi astăzi să nu se lase dezlegate. Deoarece fiecare aşezare reprezintă un unicat atât ca arhitectură cât şi ca poziţie, ele nu pot fi grupate decât după persupusa lor vechime, în 4 categorii: • prima categorie o reprezintă aşezările rupestre care au fost săpate în sec.VI-IV î.Chr. şi refolosite în Feudalism. Datarea ei s-a făcut după inciziile

64


găsite pe pereţii acestor peşterişi care reprezintă 12 pumnale tip Akinakes, 9 vârfuri de lănci şi 7 de săgeţi; • a doua categorie o reprezintă aşezările săpate în perioada paleocreştină, sec.III-IV e.n., pe ai căror pereţi s-au păstrat incizate semnul peştelui şi crucea latină cu capetele braţelor lăţite. Acestea sunt Peştera lui Iosif, Dionisie Torcătorul, Piatra Îngăurită (toate din satul Nucu), Gura Tătarilor (Colţii de Sus) şi Aluniş ABC (sat Aluniş). Aceste peşeteri (toate săpate de mâna omului) păstrează urme de locuire până la începutul secolului al XIX-lea; • în a treia categorie de locuinţe rupestre se înscriu cele a căror datare nu poate fi coborâtă sub secolul al XIII-lea (din lipsa unor elemente sigure de datare). Şi acestee peşteri au fost folosite, chiar dacă cu intermitenţe, până la sfârşitul sec. al XVIII-lea sau începutul sec. al XIX-lea. Acestea sunt: Agatonul Nou, Bucătăria, Fundătura (sat Nucu) şi peştera din Culmea Pietrei (sat Ruginoasa – Brăieşti); • din a patra categorie de aşezări rupestre fac parte cele ce nu pot fi datate până în prezent, datorită absenţei unor elemente care să ajute la determinare vechimii lor. Acest fapt se datorează atât factorilor externi care au dus la degradarea acestora, cât şi datorită intervenţiei ulterioare a oamenilor, care le-au lărgit şi amenajat pentru locuire sau rugăciune. În concluzie, în perioada de săpare şi locuire a aşezărilor rupestre din Munţii Buzăului se întinde pe o perioada a două milenii şi jumătate, constituind în acest fel o extraordinară dovadă de continuitate a locuitorilor acestei zone în aceeaşi vatră de locuire. Dacă în perioada prefeudală aşezările rupestre au fost folosite ca loc de refugiu şi de cult (fapt dovedit de numeroasele inscripţii şi chiar documente medievale), în perioadele mai vechi, scopul săpării şi existenţei lor nu este încă cunoscute. Cu atât mai neclar şi mai misterios pare acest fapt după descoperirea în peştera de la Aluniş a unei inscripţii care nu a putut fi descifrată încă, deşi a fost cercetată cu cele mai noi mijloace cunoscute. O altă caracteristică a unora dintre aşezări este dimensiunea lor, uneori incredibil de mare. De exemplu peştera din Vârful lui Dragomir (Gura Tătarilor) străbate versantul dintr-o parte în alta. Nu a putut fi explorată decât pe o lungime de 40 m, datorită prăbuşirii provocată de inundaţiile din 1975.

65


De existenţa unora din aceste aşezări se leagă şi unele fapte din istoria neamului. În peştera de la Nenciuleşti (Casa Hoţilor) s-au ascuns semenii după înfrângerea lor în bătălia de la Sărata (Monteoru) în 1656. Dar oricare ar fi fost destinaţia lor iniţială, oricare a fost utilitatea lor de-a lungul vremii, astăzi aşezările rupestre din Munţii Buzăului constitue o chemare irezistibilă pentru turiştii îndrăgostiţi de mister, de istorie dar şi de frumuseţile naturale ale zonei. Pe un traseu asemănător cu cel precedent se poate ajunge la Colţi unde se află vestitul Muzeu al Chihlimbarului. Muzeul Chihlimbarului – Colţi Traseu: Buzău – Cândeşti (17 km) – Măgura (30 km) – Cislău (50 km)Pătârlagele (60 km) – Colţi (70km). Itinerar: - auto pe DN 10 până la Pătârlagele, apoi pe DC 69 spre Colţi; - CFR linia Buzăului – Nehoiaşu până la Pătârlagele sau Valea Sibiciului, apoi auto sau pe jos până la Colţi. Traseul are urmatoarele componente: • CÂNDEŞTI – biserica din 1660, cu picturi de Nicolae Grigorescu şi locul probabil al naşterii celebrului tablou “Carul cu boi”; • SĂTUC – ramificaţie dreapta către Berca şi Vulcanii Noroioşii; • MĂGURA – ramificaţie dreapta către Pârscov (Casa memorială Vasile Voiculescu); - Sarea lui Buzău – rezervaţie geologică; - Bozioru – biserica din lemn (secolul al XVIII-lea); - Nucu – aşezările rupestre; • CISLĂU: herghelia de cai de rasă; • COLŢI – ALUNIŞ (5 km): aşezările rupestre. Turistul ajuns în Pătrlagele poate merge la Colţi, pe un drum spre dreapta din DN 10, prin Valea Sibiciului, trecând prin localităţile Sibiciu de Jos, Sibiciu de Sus, Valea Sibiciului. De la Colţi se poate ajunge la Aluniş unde pot fi vizitate unele din vestitele aşezări rupestre din judeţul Buzău. De asemenea, pe Valea Buzăului se poate ajunge la Măgura unde se află Muzeul Pietrei – muzeu în aer liber - şi Mănăstirea Ciolanu într-un itinerariu intitulat „Călătorie într-o lume a pietrei”. Traseu: Buzău – Măgura (30km) – Fântâna lui Mihai (32 km) – Nifon (33 km) – Muzeul Pietrei – Tabăra de Sculptură (35 km) – Tisău (36 km) – 66


Grăjdana (40 km) – Cârlomăneşti (55 km) – Verneşti (60 km) – Buzău (70 km). Itinerar auto pe DN 10 până la Fântâna lui Mihai după care ramificaţie la stânga spre Tabăra de Sculptură şi Mănăstirea Ciolanu până la Haleş. Din ramificaţie spre stânga până la Verneşti pe DJ 10 D, apoi drumul se continuă spre Buzău pe DN 10. Traseul are urmatoarele componente: • Fântâna lui Mihai – basorelief; • Nifon – schit şi sanatoriu; • Muzeul Pietrei – Fântâna Rece; • Mănăstirea Ciolanu; • Poiana Pinului – tabăra şcolară; • Haleş – biserică sec. al XIX-lea; • Grăjdana – ruine biserică sec. VII-lea; • Cârlomăneşti – ruine cetate dacică sec. II – I î.Chr. Din Buzău, urmând DN 10 Buzău – Braşov, turistul urmează Valea Buzăului în amonte, până la Fântâna lui Mihai, basorelief din piatră ridicat de pietrarii din Ciuta şi de sculptorul Gheorghe Comanân memoria oştilor voievodului Mihai Viteazul. De aici, spre stânga, un drum local urcă Dealul Ciolanului, trecând pe la Nifon unde se află un schit cu hramul „Sf. Pantelimon”. Drumul trece apoi pe la Muzeul Pietrei, un muzeu în aer liber înfiinţat în anul 1978 lângă o fântână cioplită în piatră în formă de cupă de meşterii locali. Aici au fost adunate unele din cele mai reprezentative sculpturi realizate de-a lungul timpului de cioplitori anonimi de pe Valea Buzăului. Ajungem apoi la Tabăra de Sculptură Măgura. Aici, în poienile Cetăţile Tisăului, a avut loc în anul 1970 prima ediţie a taberei de scluptură, urmărind continuarea unei vechi tradiţii locale; timp de 16 ani, au participat anual la această manifestare câte 16 sculptori cu diferite stiluri de modelare a pietrei. Datorită ineditului expunerii muzeistice în aer liber a sculpturilor şi frumuseţii zonei, Tabăra de Sculptură reprezintă un loc unic, fiind cel mai mare ansamblu naţional de sculptură în aer liber din ţară. În imediata vecinătate a Taberei de Sculptură Măgura se află Mănăstirea Ciolanu, o mănăstire cu o bogată istorie şi aşezată într-un cadru natural de excepţie.

67


Mănăstirea se află pe versantul sud-vetic al Dealului Ciolanu, într-o poiană, fiind alcătuită din două biserici, un muzeu, precum şi mai multe chilii. Biserica mică (mai veche), având hramul „Sf. Gheorghe”, a fost construită după tradiţie de Doamna Neaga (soţia Domnitorului Mihnea Turcitul) la sfârşitul secolului al XVI-lea iar după alte izvoare scrise biserica ar fi fost construită în anul 1568 de Dumitru Ciolanu (boier transilvănean) împreună cu doi boieri din Verneşti (Radu şi Dragomir Sorescu). Pictura bisericii datează din1860. Schitul s-a extins ulterior, episcopul Chesarie construind în anul 1828 o biserică nouă, mai mare, cu hramul “Sf. Apostoli”, pictată de Nicolae Teodorescu Pitarul (şeful şcolii de zugravi de la Buzău). Biserica are de suferit de-a lungul timpului de pe urma incendiilor şi a cutremurelor, fiind refăcută de fiecare dată. Pictura a fost refăcută tot de către Nicolae Teodorescu şi de nepotul său Gheorghe Tătărescu, precum şi de Nicolae Şolescu. Se mai păstrează şi azi în biserica cea nouă o parte din pictura originală realizată de Gh. Tătărescu şi N. Teodorescu (catapeteasma şi câteva icoane). Între 1970 şi 1984, s-au construit două părţi din careul de incintă care cuprinde mai multe case. Aripa de sud adăposteşte şi muzeul în care se găsesc obiecte de valoare artistică şi documentară: unelte casnice legate de ocupaţiile localnicilor, manuscrise din sec. al XVI-lea şi al XVII-lea, găsite la Ciolanu, inclusiv primele tipărituri ale Episcopiei Buzăului, icoane vechi, obiecte de cult. La Ciolanu au fost îmormântaţi, în afară de vieţuitorii mănăstirii, şi unii episcopi ai Buzăului: Filotei, Dionisie Romano, arhiereul Policarp, pictorul Nicolae Teodorescu. Urmărind zona de contact a Subcarpaţilor cu Câmpia Română şi apoi pătrunzând mai mult în aria colinară, se poate desfăşura traseul Buzău – Pietrosele – Sărata Monteoru – Buzău intitulat sugestiv “Drumuri în istorie”. Buzău – Pietroasele – Sărata Monteoru Traseu: auto pe DN 1 B (20 km), după comuna Ulmeni ramificaţie spre Pietroasele pe DJ 203 L (5 km), apoi spre Izvorul Dulce – Gura Sărăţii pe DJ 203 C şi spre Monteoru pe DC 47 (14 km de Pietroasele). Din Monteoru se poate ajunge în Buzău pe DJ 203 G până la Popasul Mierlei de unde drumul continuă spre Buzău pe DN 1 B (22 km de Monteoru). Traseul are urmatoarele componente: - Clondiru de Sus – necropolă sec.IX-X e.n; 68


- Pietroasa Mică - aşezare geto-dacică sec. IV-I î.e.n.; - Izvorul Dulce – aşezare sec. IV-III î.e.n.; - Pietroasele; - Monteoru. La 20 km de Buzău, pe DN 1 B, drumul se ramifică către una din cele mai pitoreşti zone ale judeţului Buzău: comuna Pietroasele, arie geografică încărcată de istorie, de legendă, de mister, dăruită de Dumnezeu cu oameni harnici care au făcut din zonă o adevărată gură de rai. Localitatea este aşezată la poalele dealului Istriţa, unde în 1837 a fost descoperit celebrul tezaur “Cloşca cu puii de aur”, unde şi astăzi locuitorii sunt încredinţaţi că zona mai ascunde numeroase comori dar care nu pot fi căutate datorită blestemului de care localnicii sunt încredinţaţi că există şi le apără. Descoperirea Cloştii cu puii de aur din 1837 a fost urmată de o adevărată aventură. Iniţial tezaurul cuprindea 26 piese din aur de cea mai bună calitate şi avea încrustate în el o mulţime de pietre preţioase. Găsit de 4 ţărani ce lucrau la exploatarea pietrei, tezaurul, atribuit după ultimele cercetări meşterilor daci, dar şi cu piese de provenienţă vizigotă, a aparţinut probabil acestora din urmă sau romanilor care au ridicat aici un castru după recuperarea Daciei în perioada 306-337 e.n. Ascuns de găsitori în podul unei case, a trebuit în scurt timp să fie vândut unui antreprenor datorită faptului că acea casă unde era ascuns trebuia să fie demolată. Dar şi cumpărătorul nou l-a ascuns în malul râului Câlnău unde executa un pod, cu gândul de a-l scoate mai târziu din ţară. Dar o viitură puternică a rupt malul râului unde era ascuns, ajungând astfel în posesia statului. Dar epopeea acestuia nu se sfârşise. În 1917 este depozitat la Moscova împreună cu tezaurul ţării unde a rămas până în 1956. Dar la restituire, tezaurul mai cuprindea doar 12 piese, care se află acum la Muzeul Naţional. Al doilea “tezaur” al zonei este viţa de vie, din care se obţin renumite vinuri de Pietroasele medaliate la mai multe târguri internaţionale. Aici se află o staţiune de cercetări viticole înfiinţată în anul 1893, unde turiştii pot face degustări de vinuri într-o cramă deosebit de frumoasă. De la Pietroasele, pe un drum local se poate ajunge în staţiunea Sărata Monteoru. Localitatea este aşezată la 86 m, altitudine pe pârâul Sărata; îşi

69


trage numele de la acesta, iar toponimicul “Monteoru” de la “montur” care este echivalent cu “muntişor”, “muncel” deci un “munte mai mic”. Apele minerale de la Sărata Monteoru, cunoscute în trecut “Izvoarele sărate de la Monteoru”, au atras atenţia specialiştilor din lumea medicală începând cu 1880, acestea fiind puse în evidenţă odată cu săparea sondelor pentru exploatarea petrolului. Din 1929 se aplică la Monteoru procedeul de exploatare a petrolului prin galerii. De pe platforma şi pereţii galeriilor săpate în adâncime ca la o mină de cărbuni picură ţiţeiul care se scurge într-un puţ colector adânc de peste 250 m. Procedeul de exploatare este unic în Europa. Mina de petrol aflată şi astăzi în funcţiune constitue una din principalele atracţii ale zonei. Din 1880 Grigore Constantinescu Monteoru devine proprietarul moşiei Sărata Ogrăzile şi continuă să cumpere şi alte puţuri devenind proprietar exclusiv al exploatărilor de petrol din zona Monteoru. În anul 1890 medicul francez Guyenot din Paris, studiind apele minerale de le Monteoru, l-a îndemnat pe Grigore Constantinescu Monteoru – proprietarul terenurilor – să facă un stabiliment de băi. Construcţia acestuia a început în 1883 după planurile inginerului Eduard Honzik. Cu ocazia săpăturilor pentru începerea lucrărilor de construcţii, acesta descoperă unul din cele mai mari complexe arheologice cu aşezări şi cimitire care atestă o locuire neântreruptă pe aceste locuri din Neolitic până în sec. XII î.Chr.. Este denumită “Cultura Monteoru”. Stabilimentul de băi construit era dotat modern cu hoteluri, parc şi restaurant, asigurat cu apă potabilă şi electricitate. Se mai adaugă apoi un spital, poştă şi se face drum de acces la şoseaua naţională. Construcţiile au durat până la primul război mondial când au fost distruse aproape total, stare care a persistat până în preajma celui de-al doilea război mondial când este din nou distrusă. După 1955 se începe refacerea acesteia construindu-se treptat actuala bază de agrement. Staţiunea atrage mulţi turişti datorită factorilor naturali, dar şi datorită altor atracţii. Factorii naturali terapeutici sunt reprezentaţi în principal de: - Numeroasele izvoare cu ape minerale concentrate, clorurate, iodurate, bromurate, sodice, calcice, magnezice, sulfuroase, hipertone; - Nămolul mineral; - Bioclimatul sedativ de cruţare.

70


În prezent, aici există un ştrand cu apă sărată, care împreună cu factorii de climă sporesc atractivitatea zonei. La Monteoru, la altitudinea de 200-275 m, se află Parcul dendrologic – o pădure de cca. 2 ha., deosebită prin varietatea speciilor forestiere; se întâlnesc aici specii exotice din China, Japonia şi America de Nord: ginkgo, bujorul de mare, simbovina americană, castanul cu flori galbene precum şi alte specii care dau zonei, prin coloritul florilor şi frunzelor, un aspect deosebit. Sărata Monteoru este o staţiune care dispune de numeroase facilităţi de cazare, servire a mesei şi divertisment: hoteluri, camping, bungalow, unităţi de cazare agroturistice, restaurante, baruri, teren de sport, precum şi bază de tratament.

71


72


7. ANALIZA SWOT ŞI PROGNOZA DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL

Analiza detaliată a contextului social-economic, a resurselor, potenţialului de dezvoltare au permis efectuarea unei analize SWOT. SWOT = Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats; Puncte tari, puncte slabe, oportunitaţi şi ameninţări.

ANALIZA SWOT PENTRU CONTEXTUL SOCIO ECONOMIC













OPORTUNITĂŢI

PUNCTE TARI Agricultura, turismul şi activităţile conexe sunt privite atât de locuitori cât şi de administraţia locală drept principalele direcţii de dezvoltare; Omogenitatea teritoriului. Nu există mari discrepanţe între diferitele localităţi ale zonei de studiu, cu excepţia comunei Berca unde predomină industria extractivă, în toate celelalte agricultura are ponderea cea mai mare; Diversitatea naturală este privită ca o potenţială resursă exploatabilă durabil; Marea majoritate a localităţilor au acelaşi tip de probleme: alimentarea cu apă, drumurile, deşeurile, comunicaţiile. Aceasta permite elaborarea unor planuri de acţiune care să beneficieze de cointeresarea majorităţii; Cetăţenii şi administraţiile au identificat problemele majore şi propun soluţii viabile; Există un potenţial uman pentru activităţile de turism corelat cu agricultura.

 







73

Existenţa fondurilor europene; Propunerea unui proiect de strategie la nivel judeţean (Proiect PHARE); Existenţa interesului de colaborare din partea partenerilor; Propunerea unor proiecte de infrastructură, deşeuri, alimentări cu apă, la nivel regional; Strategia este în concordanţă cu planurile naţionale de dezvoltare din turism, educaţie etc.




 

   

AMENINŢĂRI

PUNCTE SLABE Lipsa unei viziuni pe termen lung. Majoritatea proiectelor, existente, sunt proiecte de infrastructură rutieră şi de alimentare cu apă; Lipsa de formare şi de exerciţiu în realizarea unor planuri de dezvoltare; Lipsa parteneriatelor în cadrul aceleiaşi comunităţi sau intre comune pentru rezolvarea unor nevoi comune, cu excepţia Grupului de Acţiune Locală, iniţiat în vederea creării unui teritoriu LEADER; Lipsa participării civice. Există doar câteva organizaţii neguvernamentale în toată zona; Turismul este văzut ca un panaceu dar nu există proiecte concrete în domeniu; Lipsa unor proiecte de anvergură; Lipsa unei campanii de informare / promovare / comunicare.

  

Izolarea zonei în cadrul regiunii / la nivel naţional; Pierderea şansei de a accede la fonduri comunitare; Depopularea zonei şi pierderea valorilor locale.

ANALIZA SWOT PENTRU SECTORUL TURISM

 

 



PUNCTE TARI Potenţialul foarte mare oferit de patrimoniul natural şi cultural pentru ecoturism; Lipsa poluării sau distrugerilor datorate activităţilor umane. Cu excepţia anumitor zone precum Lopătari (unde sunt 30 de gatere) şi Bisoca unde este un puternic impact negativ al exploatărilor forestiere; Existenţa unei agriculturi tradiţionale; Buna poziţionare geografică: la intersecţia rutelor de comunicare între Muntenia, Moldova, Transilvania; Viaţa rurală relativ nealterată;

  

 

74

OPORTUNITĂŢI Dezvoltarea interesului pentru turismul rural / ecoturism; Existenţa unor mari oportunităţi de finanţare prin fondurile europene; Patrimoniul cultural şi natural poate fi pus în valoare, existenţa unor activităţi tradiţionale bine păstrate: reţete locale, produse “curate”, lucuitorii ataşaţi valorilor locale; Memoria unei vieţi tradiţionale este încă prezentă; Poziţionare bună în Regiunea 2 Sud pentru dezvoltarea unor circuite turistice majore: litoral, deltă, zona Vrancea – Măcin.




 

 

    

   

Existenţa unei reţele de drumuri comunale şi forestiere cu un mare potenţial pentru dezvoltarea drumeţiei, cicloturismului şi turismului ecvestru, turismului de descoperire, turismului de aventură; Deschiderea administrţiei judeţene şi a administraţiilor locale pentru realizarea unor proiecte de turism; Potenţialul pe care il are zona pentru a fi creat un geoparc ( Geoparcul Ţinutul Buzăului). AMENINŢĂRI

PUNCTE SLABE Inexistenţa unui sistem coerent de informare şi promovare a zonei; Lipsa informaţiilor pentru a se putea realiza un studiu de piaţă: număr de vizitatori, interesul localnicilor pentru turism, profilul vizitatorilor etc; Accesul dificil în teritoriu; Lipsa unei infrastructuri de cazare, restauraţie, ghidaj; Sezon turistic limitat la 4 - 6 luni; Lipsa unor finanţări la nivel local pentru iniţierea unor proiecte pilot; Lipsa unei strategii de dezvoltare turistică, în condiţiile în care majoritatea celor chestionaţi văd turismul ca cea mai bună soluţie de dezvoltare; Slaba ofertă de produse locale agricole; Slaba ofertă de preparate culinare locale în zonă, lipsa unui ghid al reţetelor tradiţionale; Lipsa de încredere şi iniţiativă în iniţierea de proiecte bazate pe utilizarea produselor locale; Lipsa unei diagnoze teritoriale - ca bază pentru aplicarea de proiecte finanţabile din fondurile structurale.







75

Tergiversarea formării de structuri asociative şi lipsa de corelare, la nivel local, regional a diverselor programe / proiecte; Apariţia unor conflicte între grupuri cu interese diferite: asociaţii de vânătoare, promotori ai ecoturismului; Incapacitatea celor interesaţi de a reacţiona într-un timp scurt pentru realizarea unei strategii care să asigure cadrul de aplicare a proiectelor identificate.


Resursele zonei pentru turism, zona este rurală, cu o concentrare a locuirii mai ales în lungul văilor, cu raporturi foarte diferite de utilizare a terenurilor între comunele componente, aşa cum reiese din datele prezentate şi cu multe resurse turistice insuficient exploatate. Elementele de atracţie naturală sunt reprezentate de Vulcanii noroioşi, complexul de la Meledic, Focul Viu (Lopătari), Zona Lacurile (Bisoca), siturile SCI (Natura 2000) propuse pentru zona Bisoca – Mânzăleşti, Meledic, Vulcanii noroioşi, Lunca Buzăului, diverse forme erozionale (Tronul lui Negru Vodă), lacurile, chihlimbarul de la Colţi, fenomenele geologice ce apar în zona Vintilă Vodă, Colţi, Bozioru. Biodiversitatea este şi ea foarte diversă, zona fiind situată la confluenţa dintre trei zone biogeografice: stepică, alpină şi continentală. Cu excepţia Vulcanilor noroioşi nici unul dintre situri nu are marcaje, puncte de informare, pliante. Singurele informaţii putând fi obţinute din pagini web, de la autorităţi şi de la localnici. Evenimentele specifice sunt legate mai ales de târguri şi festivaluri: Pe plaiuri bisocene (Bisoca), Târgul de Sfânta Marie (Cozieni), Târgul de Ziua Crucii (Vintilă Vodă), târgurile săptămânale din lungul văii Slănicului. Patrimoniul cultural şi istoric este inegal repartizat. Deşi urmele de locuire sunt frecvent semnalate nu există situri arheologice amenajate. Cele mai importante situri culturale protejate sunt mănăstirile (Răteşti, Găvanu, Poiana Mărului) şi cele aproximativ 30 de chilii, locuinţe rupestre şi biserici din zona Aluniş – Nucu. Serviciile de informare şi documentare sunt oferite de monografiile publicate de Consiliul Judeţean, Muzeul Judeţean, monografiile câtorva comune şi siturile web de turism, majoritatea create şi întreţinute de amatori. Nu există panouri de semnalizare, puncte de informare, pliante specifice. Infrastructura rutieră şi căile de acces: accesul este asigurat pe calea ferată Buzău – Pătârlagele şi rutier de DN 10 (Brasşov – Buzău – Râmnicu Sărat) care strabate la sud o mică porţiune din teritoriu. Din aceasta, în lungul văilor Slănicului, Bălăneasa, Sărăţel se desprind drumuri judeţene şi comunale. Majoritatea au porţiuni greu practicabile din cauza alunecărilor de teren şi inundaţiilor. Marea densitate de drumuri comunale sau forestiere poate fi un element pozitiv pentru turismul de promenadă şi descoperire. Nu există ghizi oficiali pentru teritoriu, activităţi de orientare şi ghidaj pentru anumite grupuri de turişti fiind asigurate de proprietarii unor pensiuni sau cluburi (Colţi, Blăjani) şi parţial de custodele de la Vulcanii noroioşi. 76


Serviciile financiare precum bănci, birouri de schimb sunt disponibile în oraşe (Buzău, Patârlagele). Spaţiile sau serviciile de recreere sunt foarte puţine. În afara siturilor menţionate şi a Muzeului de la Colţi nu există alte facilităţi. Există excursii organizate ce apelează la ghizi locali dar toate sunt din exterior sau sunt oferite de unii proprietari de pensiuni. Spaţiile de campare sumar amenajate sunt în zonele Meledic, Bisoca, Berca. Pe baza analizării situaţiei şi a analizei SWOT s-a elaborat punctul de pornire ce este reprezentat de viziune, un turism sustenabil bazat pe valorificarea obiectivelor turistice existente, turismul devenind un motor al dezvoltării zonei subcarpatice buzoiene. Punctele ce au determinat viziunea sunt, dezvotarea turistică sustenabilă, trebuie sa se faca prin implementarea unor programe şi activităţi ce trebuie dezvoltate pe termen lung şi mediu ţinându-se cont de viziunea ecologică prin care mediul natural şi resursele locale să nu fie afectate sau deteriorate. Dezvoltarea economică a zonei de studiu, se poate realiza şi datorită dezvoltării industriei turistice şi ridicarea nivelului de trai al cetăţenilor prin: creşterea veniturilor directe din turism, efectul multiplicator al turismului prin dezvoltarea generală pe care o angrenează atât în celelalte ramuri ale economiei, cât şi pe plan social. Subcarpatii Buzăului se pot evidenţia în primul rând pe baza obiectivelor turistice existente şi reprezintă un punct forte al analizei SWOT, fără de care dezvoltarea turistică a unei zone nu se poate realiza. De asemenea trebuie dezvoltate activităţi de marketing menite să promoveze produsele şi serviciile turistice din Subcarpaţii Buzăului , dar şi tradiţiile şi cultura buzoiană. Programe ce stau la baza elaborării strategiei, pentru dezvoltarea şi promovarea turismului din Subcarpaţii Buzăului, (fig. 14), trebuie dezvoltate activităţi ce ţin cont atât de posibilităţile locale armonizate cu ideile de dezvoltare naţională şi regională, pentru a uşura accesarea de fonduri europene. De aceea se doreşte o strategie orientată spre o serie de acţiuni ce vizează obiectivele, priorităţile şi domeniile de intervenţie prin crearea de proiecte posibile. Strategia trebuie elaborata astfel încât majoritatea domeniilor de intervenţie, a priorităţilor şi a ideilor de dezvoltare propuse să fie fundamentate, realizabile şi în acelasi timp eligibile spre finanţare în cadrul 77


programelor Uniunii Europene, astfel, un criteriu important în elaborarea Programelor de Dezvoltare şi promovarea a turismului şi agroturismului îl are corelarea sistemului de obiective a strategiei ce urmează a fi elaborată cu documentele de programe în vigoare.

Figura 14. Realizarea de programe turistice a domeniilor de intervenţie si a programelor rezultate

78


8. EVALUAREA POTENŢIALULUI TURISTIC SUB FORMĂ DE PUNCTAJ

Pornind de la abordările teoretico–metodologice de până acum, cu privire la principiile de realizare a zonării turistice a teritoriului, s-a realizat evaluarea potenţialului turistic al unităţilor administrativ-teritoriale de bază din zona de studiu. Pentru aceasta au fost stabilite elemente de analiză pentru delimitarea teritoriului analizat precum resurse naturale, resurse antropice, infrastructură specific turistică și infrastructura tehnică, fiecărei unităţi administrativ-teritoriale acordândui-se un punctaj realizat conform Institutului Naţional de Cercetare –Dezvoltare în Turism, (tabelul 2). De asemenea, pentru o mai bună evidențiere a distribuției fiecărei structuri turistice la nivelul fiecărei unități adminstrativ-teritoriale, a fost realizată o reprezentare spaţială a punctajului, rezultând în final diferite hărți ale potenţialului turistic, (fig. 15, 16, 17, 18, 19). Utilizarea mijloacelor grafice în analiza spațială a structurilor turistice din arealul analizat (resursele naturale, antropice, infrastructura turistică şi tehnică, iar în final potenţialul turistic total rezultat din însumarea celor patru componente) oferă o imagine de ansamblu a potențialului turistic existent, parțial valorificat, remarcându-se astfel posibilităţi viabile de investiții pentru antreprenorii din zonă sau din afara arealului de studiu, în vederea valorificării durabile a zonei subcarpatice buzoiene. Tabelul 2. Evaluarea potenţialului turistic sub formă de punctaj, pe tipuri de structuri turistice existente la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale Nr. crt.

Unitatea adm. teritorială

Resurse

Resurse

naturale

antropice

1

Oras Nehoiu

8.00

6.00

Punctaj total resurse turistice 14.00

2

Oras Patârlagele

10.00

7.00

17.00

0.00

15.00

15.00

3

Beceni

5.00

7.00

12.00

0.09

10.00

10.09

4

Berca

14.00

7.00

21.00

0.00

19.00

19.00

79

Infrastr. specific turistică

Infrastr. tehnică

Punctaj total infratructură

0.02

15.00

15.02


5

Bisoca

11.00

7.00

18.00

0.00

5.00

5.00

6

Blăjani

5.50

7.00

12.50

50 0

5.00

5.00

7

Bozioru

7.00

6.00

13.00

0.00

7.50

7.50

8

Brăesti

6.50

0. 00

6.50

0.00

7.50

7.50

9

Breaza

4.50

0.00

4.50

0.01

7.50

7.51

10

Calvini

5.50

7.00

12.50

0.01

7.58

7.59

11

Căneşti

5.00

0.00

5.00

0.00

7.50

7.50

12

Cătina

5.00

0.00

5.00

0.00

7.50

7.50

13

Cernăteşti

7.00

0.00

7.00

0.00

7.50

7.50

14

Chiliile

6.50

7.00

13.50

0.00

5.00

5.00

15

Chiojdu

10.00

8.00

18.00

0.02

2. 50

2.52

16

Cislău

7.00

8.00

15.00

0.32

15.00

15.32

17

Colţi

13.00

9.00

22.00

0.00

7.50

7.50

18

Cozieni

4.00

0.00

4.00

0.00

7.50

7.50

19

Gura Teghii

9.50

8.00

17.5

0.02

5.00

5.02

20

Lopătari

12.50

8.00

20.50

0.00

5.00

5.00

21

Măgura

5.50

7.00

12.50

0.00

12.50

12.50

22

Mânzăleşti

12.50

8.00

20.50

0.01

2,50

2.51

23

Merei

11.50

6.00

17.50

1.52

19.00

20.52

24

Năeni

6.00

5.00

11.00

00 0

7.50

7.50

25

Odăile

5.50

0.00

5.50

0.00

7.50

7.50

26

Pănătău

6.50

8.00

14.50

0.00

7.50

7.50

27

Pârscov

6.50

1.00

7.50

0.00

12.50

12.50

28

Pietroasele

5.00

6.00

11.00

0.00

12.50

12.50

29

Săpoca

3.50

0.00

3.50

0.00

7.50

7.50

30

Scorţoasa

12.00

0.00

12.00

0.00

5.00

5.00

31

Siriu

9.00

0.00

9.00

0.09

7.50

7.59

80


32

Tisău

7.00

6.00

13.00

0.09

2.50

2.59

33

Verneşti

5.00

6.00

11.00

0.00

12.50

12.50

34

Vipereşti

11.00

8.00

19.00

0.00

10.00

10.00

Realizat după Institutul Naţional de Cercetare –Dezvoltare în Turism

(Sursa: prelucrare date Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Turism)

Figura 15. Potenţial turistic - resurse naturale

81



Figura 16. Potenţial turistic - resurse antropice

82



Figura 17. Potenţial turistic - infrastructura turistică

83



Figura 18. Potenţial turistic - infrastructura tehnică

84



Figura 19. Potenţial turistic - total

85


86


9. STUDIU DE CAZ

În final s-a realizat un studiu cu privire la percepţia administraţiilor locale şi a populaţiei privind disfuncţionalităţile şi obiectivele de dezvoltare şi percepţia asupra turismului în cadrul economiei locale, realizat pe baza chestionarelor completate, interviurilor şi documentării în teren, din care a rezultat un studiu de caz. Percepţia administraţiilor locale şi a populaţiei privind disfuncţionalităţile şi obiectivele de dezvoltare Comuna

Beceni

Berca

Problemele identificate Administraţie şi interviuri

Obiective de dezvoltare (propuneri ale administraţiilor)

Obiective de dezvoltare (din interviuri)

Nu au apă curentă în comună; Slănicul sapă în drumul judetean; Deşeuri aruncate în râu; Nu se colectează organizat gunoiul din sate; Tinerii, deşi atraşi să facă liceul aici în loc să plece la Buzău sau în alte oraşe, pleacă pe şantiere în Bucureşti.

Dezvoltarea sectorului de confecţii; Extinderea capacităţii de prelucrare a produselor animalelor, inclusiv diversificarea produselor; Procesarea fructelor.

Cursuri de turism rural în liceu şi elevii să devină promotori în turismul rural; Uscatorie de fructe la nivel mai mare; Un târg cu specific; Caiac-canoe pe râurile de apă sărată; Ciclism, motociclism pe poteci de deal; Deltaplanorism; Festival de film pentru elevii de liceu; Turism ecologic, sală de spectacole şi un stadion.

Lipsa locurilor de muncă şi a şcolilor. E o singură şcoală ce are şi clase de liceu şi de scoală primară, clase I-XII în satul Berca; Fabrica “Cristal Arting Super” a fost închisă; Reducerea activităţii de la Schela Berca; Animalele nu mai pot fi hrănite, lipsă resurse; Cojani - apa potabilă curentă, gaze şi şcoală, lipsă; Viforâta şi Beceni şi Valea Nucului - apa curentă şi gaze. O parte din gospodăriile din Titirligu nu au apă şi nici gaze; În Pâclele drumul este prost.

Devoltarea turismului; Extinderea reţelei de apă şicanalizare; Modernizare staţiei de epurare existente şi două staţii noi; Depozite ecologice de gunoi; Spaţiu pentru târguri; Repararea drumurilor de acces către satele componente; Zona de recreere în Berca; Facilităţi pentru agroturism; Muzeu / Teatru.

Înfiinţarea de centre de prelucrare a cărni şi laptelui; Înfiinţarea unor societăţi de construcţii civile; Înfiinţarea unor societăţi de tâmplărie metalică; Crearea unor unităţi pentru exploatarea şi prelucrarea lemnului; Unitate de fabricare a rachiului de fructe.

87


Bisoca

Bozioru

Brăieşti

Căneşti

Starea drumurilor din comună; Alunecările de teren, transportul către şi dinspre alte localităţi; Iluminatul public doar în două sate din opt, Bisoca şi Pleşi; Alimentarea cu apă; Pădurea Găvanu (pini) apare menţionată ca fiind arie protejată, dar a fost retrocedată şi tăiată; Clasele de liceu pot să fie anulate lipsă de elevi; Autorizarea şcolilor din satele mărginaşe; Migraţia, preponderent în Italia.

Infiinţarea de microferme specializate pe creşterea animalelor; Extinderea suprafeţelor de pomi fructieri; Secţie de prelucrare a produselor animaliere; Bichetarea rumeguşului; Prelucrarea fructelor; Infiinţarea de pensiuni.

Pescuit în zona Lacurile; Plimbări către diferitele obiective; Ciclism, sporturi offroad; Practicarea escaladei (faleze de gresie) şi a boulderingului (grupări de bolovani).

Problema drumurilor între sate; Clase simultane din cauza numărului mic de elevi; Populaţie îmbătrânită – „se depopulează satele”; Deşeurile; Lipsa conectării la internet.

Constituirea unor centre de colectare a laptelui, lână, piei; Exploatarea lemnului; Eficientizarea sectorului zootehnic.

Turism – trasee în întregul complex de aşezări rupestre, plimbări pe cai; Reabilitarea bazei de tratament de la Fişici; Reînfiinţarea distileriei; Creşterea animalelor; Valorificare plante medicinale.

Refacerea drumului BrăeştiPinu, drumurile reprezintă un obstacol important pentru dezvoltare; Captarea de apă de la Oale până în Brăieşti a fost dezafectată şi oamenii au rămas fără apă (deşi era mirositoare şi foarte dură); Tinerii pleacă în alte părţi deoarece nu sunt locuri de muncă; Lumea se ocupă în zonă de creşterea animalelor (oierit), dar mult mai puţini decât pe vremuri; Până la Buzău nu există nici un punct de prelucrarea laptelui.

Înfiinţarea unei societăţi de transport; Mici ateliere (frizerie,cismărie, tâmplărie); Cabinete medicale specializate; Secţie de prelucrarea fructelor de pădure; Balastiere care să valorifice pietrişul şi nisipul; Farmacii cu profil uman, veterinar, fitosanitar.

Modernizare drumurilor comunale; Aducţiune apă în satele comunei; Construcţia unei şcoli noi; Dezvoltarea micii industrii.

Drumurile intracomunale; drumul Şuchea – Odăile a fost reabilitat, dar a suferit deja o ruptură; celelalte sate

Secţii de prelucrare a produselor animaliere; Secţii de prelucrare a fructelor de pădure;

Turism – satul Păcuri, izvoarele sulfuroase, legătură cu Valea Sărăţelului prin Odăile;

88


Chiliile

Colţi

Cozieni

sunt prost conectate la centrul de comună; Alimentarea cu apă s-a făcut la Căneşti, Şuchea,Valea Verzei; la Negoşina nu toate uliţele au apă de la reţea; funcţionează după un program dimineaţa şi seara; la Păcuri au apă de la fântână (sunt vreo 20 de familii); Deşi ţeava de gaze trece prin comună, nu există alimentare cu gaze; Lipsa locurilor de muncă; Lipsa internetului.

Exploatarea izvoarelor minerale; Reâmpădurirea suprafeţelor defrişate; Extinderea suprafeţelor cu pomi fructiferi; Farmacie cu profil uman, veterinar, fitosanitar.

Creşterea animalelor, înfiinţarea unui centru de achiziţii, constituirea unei reţele de distribuţie a produselor; Pomicultura.

Comuna suferă de depopulare şi de lipsa locurilor de muncă şi a infrastructurii; Drumul judeţean are porţiuni dificile. Legătura cu Lopătariul se face mai ales peste deal, dar există şi un drum reabilitat; Deşi există un dispensar sătesc cu câteva paturi (însă fără apă curentă), medic este doar în comuna alăturată; Autobuzele şi microbuzele circulă bine vara, însă iarna se întâmplă să nu poată ajunge până aici; Alunecările de teren care mai distrug gospodării.

Industrializarea fructelor; Uscatoare de fructe; Exploatarea şi prelucrarea lemnului; Industrializarea produselor de origine animală; Extinderea suprafeţelor cultivate cu pomi; Farmacie cu profil uman, veterinar, fitosanitar.

Comuna poate reprezenta un bun punct de legătură între văi, datorită trecerilor spre Valea Slănicului. În ciuda existenţei Lacului Mocearu, turismul nu este deloc dezvoltat, lipseşte infrastructura de orice fel; Se poate practica un turism cu carele cu boi, eventual cu caii.

Drumurile proaste; Alimentarea cu apă defectuoasă; În Muscelu nu e pânză freatică, ci doar izvoare de munte care seacă atunci când e secetă; Populaţia îmbătrânită, plecarea tineretului.

Reabilitarea clădirii muzeului Chihlimbarului; Reabilitarea şcolii.

Comună ce poate fi legată de Bozioru şi de acolo de Lopătari şi Gura Teghii; Trasee turistice în munţi, la biserici.

Apa potabilă. In general, fiecare gospodărie are fântână în curte, dar de cele mai multe ori apa nu este potabilă; Lipsa locurilor de muncă. În general, lumea munceşte la Pârscov la taiat pădurea sau la fabrica de sticlă din Sătuc; Cu 12 ani în urmă era o fabrică de marmeladă în satul

Ateliere de frizerie, coafură, croitorie, tâmplărie; Societăţi de transport în comun pe ruta Buzău; Cabinete medicale specializate; Centre de exploatare a materialelor de construcţie; Unitate de

Oamenii au pământ în zona de câmpie, în comuna Padina şi ar putea fi exploatat mai eficient, există două asociaţii în comună care se ocupă de exploatarea acestor zone.

89


Lopătari

Trestia, o uscătorie de fructe, dar acum s-au închis.

comercializare a bunurilor de larg consum.

Drumurile intracomunale; Alimentarea cu apă există o reţea de apă potabilă doar în zona străzii principale, în rest, alimentarea cu apă se face de la fântână sau prin captarea unui izvor; Lipsa locurilor de muncă; Accesul la informaţii – informarea se face prin TV şi radio. Lipsesc posturile legale de radio în localitate sau pe Valea Slănicului. Internet nu există decît la şcoala din satul Lopătari; Marcarea obiectivelor turistice - Focul viu este greu de găsit; Problema depozitării gunoiului; Poluarea produsă de multiplele gatere şi ateliere de prelucrare a lemnului care nu respectă prevederile legate de distanţa faţă de cursul de apă şi de depozitarea/transportul deşeurilor.

Eficentizarea sectorului zootehnic; Înfiinţarea unui centru de achiziţionare animale şi produse animaliere (lapte,lână); Extinderea suprafeţelor de livezi şi exploatarea acestora în sistem intensiv; Brichetarea rumeguşului; Dezvoltarea agroturismului.

Posibil agroturism; Pescuit – există şi o păstrăvărie; Creşterea animalelor, înfiinţarea unui centru de achiziţii, constituirea unei reţele de distribuţie a produselor,pomicultura; Brichetarea rumeguşului; In prezent, principala resursă economică este lemnul, ar fi posibilă dezvoltarea industriei de prelucrare; Formaţiile de dansuri populare din satele Luncile, Lopătari şi Ploştina, grup vocal; Revigorarea cinematografului de vară din satul Lopătari (ecranul a rămas, dar nu mai este folosit).

Principalele probleme apar în urma distanţei relativ mare faţă de centrele urbane.

Instalaţie pentru brichetarea rumeguşului; Reactivarea atelierelor de ceramică ; Îmbutelierea apelor minerale din zona; Dezvoltarea agroturismului.

Turismul, amenajarea zonei Meledic; Refacerea ruinelor de la Meledic în scop turistic; Marcarea punctelor de interes.

Există puţine fântâni. Se aduce apă potabilă cu butoaie sau bidoane de la 500-600 m; Drumuri proaste. Prin proiect SAPARD s-a reabilitat, în 2004, drumul Lacu – Şuchea (comuna Căneşti) – 4 km; Clase simultane la şcoală şi slaba dotare cu echipamente; Dascălii sunt şi ei puţini; Sediul căminului cultural este în sala de şedinţe a fostului CAP.

Atelier de frizerie, tamplarie, croitorie; Infiinţarea unei farmacii cu caracter uman, veterinar, fitosanitar.

Extindere reţelei alimentare cu apă potabilă; Reabilitare drumuri; Pod peste Slănic la Apostari; Realizarea canalizării; Ecologizarea comunei; Camin cultural.

Mânzăleşti

Odăile

90


Infiinţarea unei secţii de prelucrarea legumelor şi fructelor şi a unei distilării; Înfiinţarea unor plantaţii de pomi fructiferi; Înfiinţarea unei farmacii cu specific uman, veterinar şi fitosanitar.

Alimentare cu apă; Refacere infrastructură; Turism.

Drumurile sunt neîntreţinute şi se prezintă într-o stare avansată de degradare întrerupând accesul normal în comună; Alimentarea cu apă se face încă în unele gospodării din fântâni; Există cazuri când fântânile au fost pătrunse de un strat de petrol afectânduse astfel potabilitatea apei; Reducerea locurilor de muncă, mai les în petrol; Deşeurile – groapa de gunoi este lângă albia rîului, pentru leşurile animalelor există puţu sec, o groapă de ciment unde se duc animalele moarte, peste care se aruncă var, motorină şi se dă foc.

Turism.

Turism legat de pensiunea de la Vulcanii Noroioşi; Există persoane care sunt ghizi pentru turiştii străini care bat zona cu piciorul; Creşterea animalelor – există deja asociaţia crescătorilor de oi din Plopeasa şi Policiori, există o fermă particulară de capre; Pomicultura.

Principalele probleme apar în urma distanţei relativ mare faţă de centrele urbane împreună cu lipsa unităţilor economice mari care ar putea absorbi forţa de muncă. Astfel majoritatea tinerilor sunt navetişti sau ocupaţi în agricultură; Lipsa dotărilor edilitare de alimentare cu apă, gaze şi canalizare. În acest moment se desfăşoară proiecte pentru ameliorarea acestei situaţii. Frecvente alunecări de teren, dezafectarea locuinţelor unor locuitori ai comunei şi mutarea acestora; Apa din primul strat freatic folosită de loc. nu întruneşte condiţiile de potabilitate.

Înfiinţarea unei secţii de prelucrarea laptelui; Centre de prelucrarea lânii; Extinderea suprafeţelor culti-vate cu pomi fructiferi; Mici ateliere de prelucrare primară a lemnului.

Schema de investiţii proiecte gestionare deşeuri; Alimentare cu apă; Modernizarea infrastructurii lo-cale şi a reţelei de învăţământ; Alimentare cu gaze.

Drumurile, alimentarea cu apă. Săruleşti

Scorţoasa

Vintilă Vodă

Valea Sălciei

Construcţia de drumuri reprezintă o prioritate pentru zonă.

91

Agricultură ecologică, datorită izolării zonei; Produse din mere poame; Turism – circuite înspre/din Bisoca sau Săruleşti.


Percepţia asupra turismului în cadrul economiei locale Ponderea diferitelor ramuri de activitate în economia locală

Infrastructura turistică / elemente de atracţie importante

Beceni

- Agricultura este activitatea dominantă: cultivarea pamântului, pomicultura, creşterea animalelor; - Industria reprezintă 10% constând din activităţi de croitorie , carmangerie, morărit şi panificaţie; - Activităţile comerciale sunt reprezentate de o reţea de magazine, din care 90% desfac produse alimentare, restul de 10% produse nealimentare; - Turismul nu are un aport semnificativ.

Nu există infrastructură turistică; Vulcanii noroioşi – Arbănaşi. Aliniamentul cu vulcanii noroioşi continua pâna în zona Arbănaşi. Se poate face trecerea către Berca – Scorțoasa, fără a mai coborî până pe valea Buzăului; Tabara Arbanaşi este aşezată pe Valea Slănicului (afluent al râului Buzău), la o altit. de 670 m, în mijlocul unor păduri de foioase şi conifere. Se află în comuna Beceni, la 40 km de municipiul Buzău, pe şoseaua Buzău- Lopătari.

Berca

- Industria reprezintă 70% din economia locală: exploatarea petrolului şi gazelor naturale, prlucrarea materialelor de construcţie (caramidă) , prelucrarea cărnii şi a produselor animaliere, producţia de sticlărie şi confecţii metalice; - Agricultura are un aport de 16% la economia locală; - Activitaţile comerciale au un aport de 10% la economia comunei (32 de magazine, din care 80% comercializează produse alimentare şi 20% produse şi bunuri de larg consum, numeroase baruri şi discoteci; -Turismul furnizează 4% din veniturile comunei.

Comuna

Bisoca

Bozioru

Doua pensiuni agroturistice cu o capacitate de 30 de locuri; Principala atracţie o constituie Rezervaţia Vulcanilor Noroioşi de la Paclele-Berca, rezervaţia este luată în custodie. Există marcaje şi un punct de informare / mic punct comercial, rezervaţia se întinde pe 26 de ha între Scorţoasa şi Berca. A fost inclusă în Lista Natională propusă pentru Siturile Natura 2000, alaturi de Valea Buzăului; Cârnaţii de Pleşcoi; Muzeu amenajat la Mănăstirea Răteşti.

- Agricultura are pondere cea mai însemnată: creştera animalelor (bovine şi ovine) şi păşuni şi fâneţe precum şi livezi de pomi fructiferi, păduri; - Prelucrarea lemnului, mobilierului mic şi a elementelor de tâmplărie pentru construcţii; - Activităţile comerciale sunt reprezentate de 20 de magazine care vând produse alimentare; - Turismul nu are un aport semnificativ.

Internatul şcolii; Spaţii de campare (corturi) şi casuţe ; Marcaje rudimentare; Principala sursă de informare paginile web; Mănăstirea Poiana Mărului.

- Creştera animalelor şi pomicultura reprezintă 85% din venitul localnicilor; - În comună funcţionează 5 societăţi cu capital privat şi 3 persoane fizice care sunt autorizate să desfaşore activităţi

Complexul de aşezări rupestre; Fostele băi de la Fisici; Marcaje rudimentare;

92


Brăieşti

Căneşti

Chiliile

economice; - Reţeaua comercială este puţin dezvoltată, formată din 9 magazine, comrcializând în proporţie de 60% produse alimentare şi 40% produse nealimentare; - Turismul nu are un aport semnificativ.

Principala sursă de informare paginile web; O pensiune turistică, într-un spaţiu retras, înconjurat de o pădure de pini , pe malul pârâului Bălăneasa.

- Agricultura reprezintă 75% din econmia comunei; - Industria reprezintă 10% din venitul economic al comunei. Principalele ocupaţii industriale: extracţia petrolului precum şi exploatarea şi prelucrarea lemnului; - Comerţul deţine o pondere de 10% din veniturile comunei. În comuna funcţionează 18 unităţi private care comercializează în principal, produse alimentare; - În comuna funcţionează în total 24 de societăţi cu capital privat şi 14 persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice; - Turismul nu are un aport semnificativ.

Sarea Pinului, masiv de sare situat în apropiere de satul Pinu; Izvoare sulfuroase şi feruginoase; Stânci frumoase Pietrele Mirăului, La Oale, Masa Scoicilor, Stâlpii Tainiței; Grote în stâncă La Căsoaie, Piatra Îngăurită, Policiori, Uşa Pietrei; Cascada Săritoarea; Vârful Ivănețu.

Agricultura principala ramură cu o pondere de 70% din economia comunei. Se cultivă porumb, grâu şi floareasoarelui. Creştera animalelor, ovine, porcine, bovine; - Industria reprezintă 25% din economia locală şi se bazează pe extracţia petrolului şi a gazelor naturale, exploatarea şi prelucrarea lemnului; - Comerţul deţine 5% din economia locală, funcţionează 10 magazine care comercializează, produse alimentare, în prncipal; - Turismul nu are un aport semnificativ.

Satul Păcuri; Ape minerale sulfuroase – unul dintre izvoare a fost captat; izvoare de apă sărată; La Negoşina este un munte de sare, de unde unii dintre oamenii de pe Valea Sărățelului îşi procură sarea necesară în gospodărie; Buna conexiune, pentru trasee de vizitare, cu toate comunele din jur: Chilii, Odăile, Scorţoasa.

- Agricultura este principala ramură economică. Aportul este de 95% din venitul local. Cultura cerealelor, a plantelor furajere, creşterea animalelor, cultivarea pomilor fructiferi (pruni şi meri); - Industria este aproape inexistentă la nivelul comunei - Comerţul are o pondere de 5% din venitul local. În comună funcţionează 4 magazine. - Turismul nu are un aport semnificativ.

93

Lacul Mociaru; Nu există amenajări sau marcaje.


Colţi

Cozieni

- Agricultura este principala ramură economică locală cu o pondere de 90%. Se cultivă porumb, grâu, florea soarelui; - Industria cuprinde doare 3% din pop.; - Comerţul şi turismul nu au fost cuantificate dar veniturile sunt sub 10% din economia locală.

Muzeul Chihlimbarului din Colţi. Nu sunt puse în valoare toate exponatele (colecţia de etnografie, colecţiile de roci / fosile); Marcajele sunt rudimentare; Complexul rupestru de la Alunis 6 km; O pensiune Turistică ( de 10 locuri).

Agricultura este principala ocupaţie a localnicilor cu o pondere de 80 % din economia locală; - Comerţul deţine 20% din economia locală, există 11 magazine particulare şi 6 persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi comerciale; - Industria este slab reprezentată, există doar o moară de făină şi uruială; - Turismul nu are un aport semnificativ.

Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, 1836, din cătunul Mărculeşti (sat Bălăneşti); Clopotnița şi biserica din satul Pietraru, secolele XVII-XVIII. Prezența vulcanilor noroioşi în Tulburea şi Gloduri, numite de localnici 'ochiuri' sau 'fierbători'; Conacul boieresc al lui Trestianu (din satul Trestia) a fost dărâmat de comunişti în 1977.

- Agricultura este activitatea de bază a localnicilor şi în special creşterea animalelor; - Industria este reprezentată de exploatarea Lopătari şi prelucrarea primară a lemnului (30 de gatere); - Reţeaua comercială este formată din 42 de magazine care desfac produse alimentare , precum şi produse nealimentare; -Turismul are o pondere foarte mică. - Agricultura este principala ramură a economiei comunei reprezentând 80% din venitul comunei; -Industria aduce un aport de 5% din venitul local; - Comerţul reprezintă 6% din venitul comunei; Mânzăleşti -Turismul reprzintă 3% din venitul local.

Odăile

-Agricultura deţine o pondere de 95% din venitul local; - Industria este slab reprezentată ; - Comerţul furnizează 5% din venitul local;

94

Punctul major de atracţie “Focul Viu” nu este amenajat, nu sunt marcaje, nu este clar reglementat accesul în zona de interes; Muzeu scolar. Nu are program de vizitare.

Funcţionează o pensiune de 2 margarete; Complexul Meledic- lacuri cu apă dulce pe un masiv de sare; izvoare de ape minerale, peşteri de sare (între 25200 m), ruinele conacului de la Meledic; Rezervaţia Găvanu; Tabăra de sculptură de la Mînzăleşti (2001); Piatra Albă "LA GRUNJ" (Tuful vulcanic dacitic) Mînzăleşti; Biserica Bustea şi “Sfinxul de la Bustea” (forme de eroziune); Mănăstirea Găvanu începută în anul 1707; Situl Natura 2000 Bisoca – Meledic. Biserica de lemn „Sf. Gheorghe”, Odăile, atestată 1820; Biserica „Sf. Nicolae”, 1850, Valea Fântânii; Lacul din satul Lacu; Pădurea de tei din punctul Teiş;


Lacul de la Odăile, situat la izvoarele Murătoarei, lac carstosalin.

- Turismul nu are un aport semnificativ. - Agricultura reprezinta 96% din venitul local; - Industria are un aport scăzut; Săruleşti - Comerţul reprezintă 2% din venituri. Exista 10 magazine care vând produse alimentare; - Turismul nu are un aport semnificativ. - Agricultura reprezintă 68% din venitul comunei şi este bazată pe zootehnie şi pomicultură; - Industria reprezintă 10% din venitul Scorţoasa comunei bazată pe extracţia de petrol şi gaze; - Comerţul este slab reprezentat. Există 5 magazine; - Turismul nu are un aport semnificativ.

Vintilă Vodă

Valea Sălciei

Total

Biserica din satul Goicelu.

Vulcanii Noroioşi, de la Pâclele Mari , reprezintă una dintre cele mai interesante rezervații mixte (geologică şi botanică) din țara noastră situată pe o suprafață de 30 ha. Sit propus Natura 2000 (SCI); Lacurile de la Policiori, de pe Valea Grabicina, formate ca urmare a alunecărilor de teren.

- Agricultura este principala activitate economică cu o pondere de 79% din venitul local - Industria reprezintă 5% din venitul local; - Comerţul are o pondere de 20% din economia comunei. Există 23 de magazine private; - Turismul are un aport mic la economia locală .

Există o singură pensiune agrotristică de 2 margarete cu 7 camere; Acces spre Vulcanii Noroioşi de la Berca Arbănaşi şi muntele de sare de la Mânzăleşti – Lopătari; Bisericuţa din lemn Vintilă Vodă, construită din bârnă de stejar, acoperită cu trestie. Crucile din piatră au litere chirilice. Are o vechime de peste 300 de ani; Ruinele cetăţii lui Vlad Vintilă Vodă.

- Agricultura reprezentată prin creşterea animalelor şi cultivarea pământului, pomicultura; - Industria constă din existenţa unui centru de colectare şi prelucrare a laptelui; - Turismul nu are un aport semnificativ.

Obiective turistice : Zidul Uriaşilor; Există un traseu turistic marcat ce trece prin comună si leaga valea Buzăului de Bisoca; Nu există spaţii de cazare.

Agricultura: pondere între 75% şi 95%, cu

Şase puncte naturale cu o promovare

excepţia comunei Berca unde este 16%

semnificativă: Vulcanii Noroioşi,

Populaţie Industria: pondere de maxim 10%, cu

Complexul Meledic, Focul Viu, Zona

Suprafaţă excepţia comunei Berca unde este 70%

Lacurile, Colţi, Locuirile rupestre.

Comerţul: 5 – 20%

Aproximativ 50 de locuri de cazare.

Turismul: 0 – 4%

Doua muzee cu programe de vizitare şi un muzeu şcolar.

95


96


10. CONCLUZII

La nivelul întregii lucrări în care mi-am propus atât o evaluare a potenţialului turistic al zonei subcarpatice buzoiene cât şi abordarea unor modalităţi de valorificare a acestui potenţial, se impun câteva concluzii : Referitor la potenţialul turistic natural se poate spune că zona este înzestrată din plin cu resurse turistice, unele cu valoare unică în ţară Vulcanii Noroioşi, iar altele deosebit de interesante ca şi fenomene - "Focul viu" de la Lopătari. Nu lipsesc din această zonă nici resursele turistice precum cele climatice, cele ale apelor prin izvoarele minerale, cele ale vegetaţiei şi faunei prin asociaţiile vegetale care alcătuiesc "Parcul dendrologic" de la Monteoru sau speciile de animale care alcătuiesc un bogat fond cinegetic. Un asemenea potenţial turistic natural se impune a fi protejat atât printr-un cadru legislativ cât şi prin educarea populaţiei din zonă care să conştientizeze imensa valoare a acestor resurse turistice. În ceea ce priveşte potenţialul turistic antropic, se poate spune aşa cum am arătat că sunt rare cazurile când într-o arie geografică atât de restrânsă sau concentrat atâtea vestigii ale tuturor epocilor cunoscute în istorie. De menţinut că strămoşii actualilor locuitori ai acestor meleaguri au creat una dintre cele mai interesante culturi ale bronzului carpatic - cultura Monteoru. Se detaşează ca o notă de originalitate complexul aşezărilor rupestre de la Aluniş. Monumentele şi ansamblurile de arhitectură de factură religioasă abundă şi ele în zonă. Se impune pentru protejarea şi promovarea acestor obiective o întreţinere cât mai bună a lor, restaurări ale clădirilor precum şi amenajarea unor "muzee ale satului" pentru satele cu resurse etnografice deosebite. În privinţa valorificării potenţialului turistic din zonă se poate spune că acesta nu este valorificat în întregime, impunându-se măsuri pentru mai bună promovare a lui prin pliante, documentare, ghiduri turistice, trasee turistice etc. , dar şi prin modernizarea infrastructurii generale şi turistice a bazei tehnico-materiale. Posibilităţile şi direcţiile de valorificare a potenţialului turistic sunt multiple, acest lucru realizându-se prin integrarea în circuitul turistic a resurselor turistice nevalorificate şi prin promovarea unor noi forme de turism.

97


98


BIBLIOGRAFIE Alecu I., Constantin N., 2006, Agroturism şi marketing agroturistic, Editura Ceres, Bucureşi. Andreiaşi N., Mihăilescu I., Voiculescu N., 1992, Agromontanologia spaţiului carpatic românesc, Editura Ex Pronto, Constanţa. Benedek J., Dezsi Şt., 2000, Turismul rural în România – între deziderat şi realitate (I), Studia Univ. Babeş-Bolyai, Geographia, 1, Cluj-Napoca. Benedek J., Dezsi Şt., 2000, Turismul rural în România – între deziderat şi realitate (II), Studia Univ. Babeş-Bolyai, Geographia, 2, Cluj-Napoca. Benedek J., Dezsi Şt., 2003, Basic Features of the Rural Tourism in Romania, in Wuerzburger Geographische Manuskripte, Heft 63, editors: Benedek J., E. Schulz., Wuerzburg. Beteille R., 1996, L'agritourisme dans les espaces ruraux européens, Annales de Géographie, 592, Edit. Armand Colin, Paris. Bodnár L., 2000, A turizmus földrajzi alapjai. Eger-Budapest, Nemzeti Tankönyvkiadó. Botez Gloria şi colab., 1998, Îndrumar pentru turismul rural, Rentrop & Straton, Bucureşti. Botez Gloria şi colab., 1993, Îndrumar pentru turismul rural, Editura Ministerul Turismului şi programul PHARE al UE, Bucureşti. Bran Florina, Istrate I., 1996, Amenajarea turistica si protectia mediului, Tribuna Economica, nr. 95/1996, Bucuresti. Bran Florina, Simion Tamara, Marin D., 1997, Turism rural, modelul european, Editura Economică, Bucureşti. Burlacu O. (coord.), 1979, Atlas geografic şi istoric al judeţului Buzău. Butură V., 1978, Etnografia poporului roman, Editura Dacia, Bucureşti. Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., 2003, Potenţialul turistic al României şi Amenajarea turistică a spaţiului, Editura Universitară, Bucureşti. Cândea Melinda, Simon Tamara, Tătaru Alexandra, 2007, Spaţiul rural, turismul rural şi agroturismul, Editura Transversal, Bucureşti. Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, 2000, România - Potenţial economic şi turism, Editura Universităţii, Bucureşti. Ciangă N., 1998, Dimensiuni spaţial-geografice ale amenajărilor în turismul rural din regiunea carpatică, Studia Univ. Babeş-Bolyai, Geographia, 2, Cluj-Napoca. 99


Ciangă N., 1998, Turismul rural, factor de conservare, valorificare şi dezvoltare a habitatului uman, Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Geographia, XLIII, 2, Cluj-Napoca. Ciangă N., 2001, România. Geografia turismului (partea I), Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Ciangă N., Dezsi Şt., 2001, Valorificarea potenţialului geografic natural şi antropic prin turism rural în judeţul Bistriţa-Năsăud, Studii şi cercetări, seria Geologie-Geografie, nr. 6, Bistriţa. Ciangă N., Dezsi Şt., 2005, Turismul rural – aspecte teoretice şi conceptuale, Studia Universitatis Babeş- Bolyai, seria Geographia, tom L, nr. 2, Cluj-Napoca. Clary D., 1995, Les ambiguité de la politique de tourisme dans l’espaces rural français, în Bulletin de l’Association de Geographes français, nr. 1, vol. Le Tourisme Rural. Cocean P., 1999, Geografia turismului, Ed. Focul Viu, Cluj-Napoca. Cocean P., Vlăsceanu Gh., Negoescu B., 2002, Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, Bucureşti. Constantinescu E. M., Dumitra Drăghici, (coord.), 1997, Album monografic al judeţului Buzău, Bucureşti Deligniers V., 1995, Systemique et epoca touristique rural, in Bulletin de l’Association de Geographe français, nr. 1, vol. Le Tourisme Rural. Dicu G. (coord.), 1999, Ghid turistic - Judeţul Buzău, Editura Alpha, Buzău. Dicu G. (coord.), 2000, Studiul de promovare a potenţialului turistic al Judeţului Buzău, Editura Alpha, Buzău. Dinu L., 2011, Romanian village, exponential tool for rural tourism sustainable development and management, Journal of settlements and spatial planning, vol. II, nr. 2, Cluj University Press. Erdeli G., Istrate I., 1980, Amenajări teritoriale în România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Erdeli G., Istrate I., 1996, Amenajări turistice, Edit. Universităţii Bucureşti. Erdeli G. Gheorghilaş, A., 2006, Amenajări turistice, Editura Universitară Bucureşti. Glăvan V., 2000, Turismul în România, Editura Economică, Bucureşti. Minciu Rodica, 1995, Amenajarea turistică a teritoriului, Editura Universităţii Dimitrie Cantemir, Bucureşti.

100


Mitrache Şt. şi colab., 1996, Agroturism, turism rural, Editura Fax Press, Bucureşti. Mănescu Lucreţia,1999, Oraşul Buzău şi zona sa de influenţă, Editura Universităţii, Bucureşti. Nistoreanu P., 1999, Turismul rural – o afacere mică cu perspective mari, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Horşia O., 1979, Zona etnografică Buzău, Editura Sport Turism, Bucureşti. Ianoş I., Tălângă C., 1994 – Oraşul şi sistemul urban românesc în condiţiile economiei de piaţa, Editura Academiei Bucureşti. Ianoş I., Tălângă C., 2005, Geografie urbană şi geografie rurală, Editura Credis, Bucureşti. Ielenicz M., 1992, Potenţialul turistic al României, Editura Terra, nr.34/1992, Bucureşti. Ielenicz M., 2002, Potenţialul turistic al României, Terra, 3-4, Bucureşti. Ielenicz M., Posea Gr., 1974, Ghid turistic al judeţului Buzău, Editura Sport Turism, Bucureşti. Iordan Bonifaciu S., 1997, România - Ghid turistic, Editura Garamond, Bucureşti. Ion Florentina, Dinu L., Novăcescu Petronela, 2010, Current Trends in Unlocking the Potential of Rural Tourism in Romania Case Study: Snagov Area; Journal of Settlements and Spatial Planning, no. 1 (2010) 41-48, Presa Universitară Clujeană. Ionescu I.,1999, Turismul fenomen special economic şi cultural, Editura Oscar Print, Bucureşti. Ionescu Gr., (1971), Arhitectura populară în România, Bucureşti. Istrate I., Bran Florina, 1995, Amenajarea satelor turistice, în Tribuna economică", nr. 20, 21. Petrescu Burloiu I., 1977, Subcarpaţii Buzăului - relaţii geografice în natură om-natură, Editura Lumii, Bucureşti. Petrea Rodica, Petrea D., 2000, Turism rural, Presa Universitară Clujană, Cluj Napoca. Petrea Rodica, Pâle Luminiţa, 2003, Particularităţile turismului rural bihorean, Analele Univ. din Oradea, seria Geografie, XIII, Edit. Universităţii din Oradea. Pop C., Banciu V., 1997, Vacanţa în nordul Munţilor Apuseni, Chrysopeea Press, Cluj-Napoca. 101


Posea G., Ielenicz M., 1971, Geografia Buzăului şi a împrejurimilor, Editura Academiei, Bucureşti. Pricăjan A., 1972, Apele minerale şi termale din România, Editura Tehnică, Bucureşti. Pricăjan A., 1985, Substanţele minerale terapeutice din România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Pricăjan A., Airinei Ş., 1981, Bogăţia hidrominerală balneară din România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Rey R., 1985, Civilizaţie montană, Edit. Ştiiţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Snak, O., 1976, Economia şi organizarea turismului, Editura Sport – Tursim, Bucureşti. Snak, O., Baron, P., Neacşu, N., 2001, Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti. Snak, O., Neacşu N., Baron P., 2000, Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti. Stanciulescu, G., Lupu, N., Tigu, G., 1998, Dictionar poliglot explicativ de termeni utilizati in turism, Editura All, Bucuresti. Stancu Al., 1995, Turismul de vânătoare, un produs turistic valoros pentru România, Revista română de turism, nr.1, Bucureşti. Stoian Maria, 2002, Marketingul pensiunii, ANTREC, Bucureşti. Tacu Al. P., Glăvan, V. (coord.) , 1999, Turismul rural românesc. Actualitate şi perspectivă, Edit. Pan Europe, Iaşi. Tălângă C., 2000, Transporturile şi sistemele de aşezări din România, Editura Tehnică, Bucureşti. Tinordan M., 1995, Les gîtes ruraux en creuse et dans le Pay de Döme, Bulletin de l’Association de Geographes français, nr. 1, vol. „Le tourisme rural”. Voicu, Mălina, Voicu, B. (coord.), 2006, Satul românesc pe drumul către Europa, Editura Polirom, Bucureşti. *** (1994), Planul strategic general de dezvoltare a turismului în România, Ministerul Turismului, CE PHARE, Horwath Consulting. *** (1994), Turismul rural, în Revista Carpaţii României, nr. 1, Bucureşti. *** (1995), Strategia dezvoltării turismului rural, F.R.D.M., Bucureşti. *** (1998), Catalog ANTREC. Turismul rural - un nou stil de viaţă, ANTREC, Bucureşti.

102


*** (1998), Parlamentul României, Camera Deputaţilor. Legislaţie privind Turismul, Regia Autonomă "Monitorul Oficial", Bucureşti. *** (1998), Strategia ANTREC până în anul 2000, ANTREC, Bucureşti. *** (1999), Catalogul pensiunilor turistice şi agroturistice, ANTREC, Bucureşti. *** (1999), Guvernul României, Ordonanţa de Urgenţă nr. 2171994 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, Monitorul Oficial al României nr. 650/XII. *** (1999), Norme metodologice şi criterii privind clasificarea structurilor de primire turistice, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 242. *** (2002), Vacanţă la ţară, CD realizat de ANTREC cu ajutorul MI. *** (2002, 2003), Catalog naţional al pensiunilor turistice şi agroturistice ANTREC. *** Ghid de legislaţie turistică, vol. II, Legislaţie actualizată, 2003, Editura Lumina Lex, Bucureşti. *** Cercetări geografice asupra mediului înconjurător in judeţul Buzău, 1986, Universitatea Bucureşti.

103


Investeşte în oameni! Această lucrare a fost susţinută prin proiectul POSDRU/88/1.5/S/61150, “Studii doctorale în domeniul ştiinţelor vieţii şi pământului”, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013".

104


Editura Estfalia 105


106

Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului - Laurenţiu DINU Carte

Recommend Documents