Turismul urban I. Concepte, obiective, caracteristici, motivaţii, componente 1. Turismul urban – concepte operaţionale, definiţii 2. Obiectivele strategice ale dezvoltării turismului urban . Caracteristici definitorii !. "copurile #i motivaţiile $. Componentele turismului urban II. %lementele primare de atracţie turistică &n urban 1. Categori Categoriii de resurse resurse cultur culturale ale e'isten e'istente te &n spaţiul spaţiul urban urban III. Tipuri de turism &n spaţiul urban 1. Turismul &n ora#ele istorice – turismul istoric 2. Turismul Turismul capitalelor culturale . Turismul Turismul de afaceri !. Turismul Turismul marilor festivaluri artistice $. Turismul Turismul parcurilor tematice #i de distracţii (. Turismul Turismul medical #i de estetică corporală ). Turismul marilor evenimente sportive *. Turismul religios #i de pelerina+ . Turismul de s-opping cumpărături/ 10. Turismul culinar sau gastronomic 11. Turismul muzeal 12. Turismul de croazieră 1. Turismul marilor cazinouri #i al +ocurilor de noroc 1!. Turismul multicultural #i etnic 1$. Turismul industrial 1(. Turismul unor tradiţii inedite Ora#ul – realitate comple'ă
spaţiul urban este un spaţiu geografic care se defineşte printr-o serie de proprietăţi metrice, prin dimensiuni, suprafeţe, densităţi. • • • •
spaţiul urban cunoaşte o dezvoltare tridimensională: în suprafaţă – prin extensiunea extensiunea rapidă a periferiei lui, o creştere în înălţime; o „creştere” în profunzime, sub nivelul suprafeţei topografice.
!nd utilizarea terenului este controlată, reglementările impun un raport optim "ntre suprafaţa construită şi suprafaţa terenului ce serveşte ca suport. este un spaţiu fizico-geografic care se caracterizează printr-un relief anume, o structură geologică a subsolului său, o reţea de ape de suprafaţă şi subterane – cu importanţă deosebită "n localizarea unor componente interne, un climat şi microclimat specific, o vegetaţie naturală sau plantată etc. care, toate la un loc, constituie „ sit ”-ul. ”-ul. lima influenţează evident ar#itectura urbană, aspectul exterior şi organizarea organizarea
interioară a locuinţelor $de exemplu: acoperiş "n terasă şi case ce au curţi interioare "n zonele calde şi secetoase%. &spectul &spectul general şi curăţenia oraşelor depind, "n parte, de climă: oraşele din vecinătatea deşerturilor sunt pline de praf, "n timp ce oraşele din zonele cu climat ploios au faţade spălate, curate.
'paţiul urban este, de asemenea, un spaţiu economic, care prezintă cele mai mari densităţi de investiţii şi ec#ipamente pe unitate de suprafaţă, reunind ma(oritatea capitalurilor disponibile, c#iar şi pe cele provenite din spaţiul rural. )l concentrează un volum considerabil de activităţi transformatoare de materii prime "n bunuri materiale, fapt ce generează o serie de „ intrări” $de materii prime, energie, informaţii, forţă de muncă etc.% şi „ieşiri” $produse finite, forţă de muncă, informaţii etc.% – care sunt cu at!t mai variate şi complexe cu c!t oraşul este mai important. *rin ofertele şi cererile zilnice spaţiul urban se constituie "n „piaţă” a muncii. muncii. +iecare activitate economică şi "ntreprindere "şi are zona sa de recrutare – "n funcţie de posibilităţile de deplasare, deplasare, salariile oferite ş.a. ş.a. &ceastă piaţă a muncii permite o reală mobilitate profesională şi permeabilitatea socială.
'paţiul urban este un spaţiu social, cu o segregare etnică mai mult sau mai puţin evidentă a #abitatului, activităţilor şi utilizării. n general, fiecărui grup etnic sau clasă socială "i corespunde un „fragment” de spaţiu $segregare rezidenţială%.
'paţiul urban este un spaţiu adaptat, rezultat "n urma adaptării operată "n timp. )ste vorba de o adaptare şi o interacţiune reciprocă "ntre spaţii şi nevoile rezultate din activităţile economico-sociale. raşul cuprinde o populaţie numeroasă, anga(ează "nsemnate resurse naturale, instalaţii economice şi te#nologice, amena(ări şi activităţi de diverse feluri "n proximitate fizică şi legate "ntr-o ţesătură complexă de interacţiuni, "n care „orice e legat de orice” "n urma procesului de adaptare realizată "n timp. este un spaţiu perceput şi locuit diferit de indivizi, "n funcţie de nivelul lor de viaţă, v!rsta şi pregătirea lor, locul de rezidenţă şi de muncă etc. n general, spaţiul urban perceput corespunde corespunde spaţiului spaţiului locuit "n care se mişcă mişcă locuitorii cartierului, centrul nefiind utilizat "n acelaşi mod şi grad de către toţi citadinii, iar fenomenele de polarizare nu au au aceeaşi semnificaţie semnificaţie pentru toţi.
spaţiul urban este locul multiplelor conflicte şi contradicţii. &stfel, apar contradicţii şi stări conflictuale "ntre cadrul urban care evoluează mai lent şi activităţi, respectiv, respectiv, populaţie $cu nivelul nivelul ei de viaţă% - care evoluează evoluează mult mult mai repede "ntre rentabilitatea rentabilitatea financiară şi preocupările sociale, estetice dezinteresate "ntre costul ridicat al nevoilor şi posibilităţile de finanţare "ntre individ $cu iniţiative spontane, adesea anar#ice, anar#ice, imprevizibile, "n căutare de profit%, şi autoritate $interesată "n realizarea unui spaţiu urban mai raţional etc.%.
1. Turismul urban – concepte operaţionale, definiţii „Turismul ” "n urban - fenomen foarte foarte vec#i, contur!ndu-se contur!ndu-se "ncă din antic#itate, antic#itate,
datorită dorinţei de a cunoaşte noi locuri, pelerina(elor, pentru "ngri(irea sănătăţii, din cauza războaielor sau descoperirilor – acestea devenind motivaţii de călătorie. secolul al /01-lea, spaţiile urbane europene cunosc importante transformări prin realizarea unor castele, palate, catedrale, grădini-parcuri, amena(ări de importanţă edilitară $pava(e, iluminat, transport intern%. oraşele premoderne au cunoscut o ascensiune mai evidentă ca urmare a dezvoltării economice, economice, a exploziei demografice, creşterii comerţului mondial. &par oraşe
9 9 9 9 9 9
metropolă şi oraşe predominant industriale, urbanişti şi ar#itecţi de renume $2e orbusier, 3. 4n5in, ). 6enard, . 7erson, 8. 6aussman etc.% "ncerc!nd să sc#imbe peisa(ul urban. *unerea "n valoare a resurselor de diferite tipuri va conduce la apariţia unor oraşele mici şi mi(locii, cu o ar#itectură nouă, care "mbină tradiţiile locale sau regionale cu elementele urbanismului modern. "n prezent ne confruntăm cu o explozie a spaţiului urban, ar#itecţii şi urbaniştii fiind preocupaţi de realizarea unor noi stiluri ar#itecturale, alături de centrele vec#i istorice dezvolt!ndu-se cartiere moderne. '-a conturat c#iar şi o tipologie a oraşelor culturale care include: oraşe capitală $*aris, 2ondra, e5 ;or<% oraşe istorice $xford, ambridge, 0eneţia, anterbur=% oraşe industriale tradiţionale $>radford% oraşe de cultură şi artă $3oma, +lorenţa, 'alonic, &vignon% oraşe revitalizate $portul vec#i ?i docurile 2ondrei% oraşe staţiuni balneare şi/sau climaterice etc.
4n număr considerabil de oraşe au deţinut şi deţin un valoros potenţial turistic antropic, "n special, care a favorizat, sau nu $de la caz la caz%, dezvoltarea funcţiei turistice la nivelul spaţiilor urbane respective. +uncţia turistică şi turismul urban, bazate predominant pe patrimoniului cultural, au contribuit treptat la creşterea atractivităţii oraşelor, destinaţiilor urbane devenind, odată cu trecerea timpului, tot mai atractive, afirm!ndu-se "n mod evident ca motivaţie de călătorie. '-au conturat oraşe turistice cu o identitate foarte bine definită, "n funcţie de patrimoniul cultural adăpostit: 9 oraşe muzeu - cu o concentrare deosebită a valorilor artistice, culturale $0eneţia, @ubrovni<, +lorenţa% 9 oraşe ale manifestărilor culturale şi oraşe ale congreselor – cunoscute şi apreciate pentru organizarea unor manifestări culturale cu caracter naţional sau internaţional, unele cu specific $carnavaluri, festivaluri, expoziţii, t!rguri%, a unor congrese, care dispun de spaţii special amena(ate "n acest sens. )le pot fi mari metropole, dar şi oraşe mai mici – cu o poziţie geografică şi o ambianţă naturală deosebită – care revendică organizarea unor astfel de manifestări $Aonte arlo, annes, 2iege% 9 oraşe universitare funcţia culturală nu trebuie privită exclusiv "n plan universitar, dat fiind faptul că aşezările urbane constituie adevărate „ lăcaşuri” de creaţie literară şi artistică, "ndeosebi prin consacrarea artiştilor sau oamenilor de litere. @ezvoltarea funcţiei culturale se legă şi de interesul cresc!nd al oamenilor pentru muzee, festivalurilor teatrale şi muzicale, ale congreselor, conferinţelor şi reuniunilor internaţionale;
9
oraşe de pelerinaj – ce atrag mii de turişti prin prezenţa unor obiective religioase renumite pe plan mondial $0atican, Aecca, Aedina, 2ourdes, +atima, 'antiago de ompostella% 9 oraşe ale artei peisagere etc. Aultiplicarea posibilităţilor de petrecere a timpului liber, de vizitare a obiectivelor culturale, istorice, de efectuare de cumpărături, afaceri, de participare la activităţi sportive etc. "n oraşele turistice i-au determinat pe @e5aill= şi +lament să delimiteze trei categorii de oraşe:
9
mari metropole, ca destinaţii principale pentru turismul de afaceri şi cultural
9
oraşe de talie mijlocie specializate "n anumite domenii ale
turismului urban
9
oraşe mici, cu un pronunţat caracter istoric, "n această categorie fiind incluse şi
staţiunile termale $0ic#=, 0ittel, Barlov= 0ar=, etc.% sau cele situate "n apropierea unor obiective turistice cu caracter de unicat. @)+11C11D *otrivit unui studiu referitor la obiceiurilor de vacanţă ale europenilor, vizitarea oraşelor concentrează EF-GHI din totalul călătoriilor internaţionale, "nregistr!nd valori diferite de la o ţară la alta.
7. &s#5ort# $JKLK%, unul din primii cercetători "n domeniul turismului urban, aprecia că acesta nu reprezintă doar „suma activităţilor turistice petrecute în oraşe…”, ci reprezintă un caz particular de turism care face parte integrantă din viaţa specifică urbană” , fiind mai degrabă accidental dec!t intenţionat.
2a5 . $JKKE% - turismul urban este fenomenul turistic ce a luat amploare în vecile oraşe industriale” , compar!nd de fapt oraşele cu mare "ncărcătură istorică şi culturală, unde turismul s-a dezvoltat fără prea mult efort, cu oraşele "n care este nevoie de o puternică planificare strategică şi revitalizare a cartierelor industriale. 4lterior, "n prima sa lucrare despre turismul urban, 2a5 . $JKKM%, specifica: turismul urban reprezintă un comple! de activităţi care se intercondiţionează în mijlocul oraşelor sau în locuri speciale ale acestora, cu scopul de a atrage vizitatorii” . onform raportului omisiei )uropene $EHHL%, turismul urban include activităţi precum:
petrecerea timpului liber "n mediul urban, grădini publice, pieţe publice turismul de afaceri, conferinţe, congrese, legate de viaţa culturală a oraşului evenimente organizate, concerte, expoziţii cumpărături vizite la rude sau prieteni ş.a.
"urismul urban reprezintă un c#mp de interferenţă pentru mai multe tipuri majore de turism. n turismul urban funcţiile turistice se "ntrepătrund cu celelalte funcţii urbane şi sunt interdependente, dezvoltarea urbană av!nd, "n viitor, un impact asupra cererii turistice, iar creşterea fluxurilor turistice va influenţa "n mod inevitabil creşterea economică a oraşelor.
Aanagementul calităţii destinaţiilor urbane poate contribui la dezvoltarea susţinuta a oraşelor turistice şi, pe această bază, la creşterea satisfacţiei turiştilor precum şi la asigurarea unor condiţii economice şi sociale mai bune pentru comunităţile locale.
$voluţia turismului urban este influenţată de factorii sociali, economici, politici, demografici, te#nologici, oraşele devenind o combinaţie "ntre destinaţie şi origine, de resursele sale bucur!ndu-se, deopotrivă, at!t vizitatorii c!t şi rezidenţii. Curismul urban poate fi competitiv cu principalele funcţii ale oraşului, av!nd acelaşi impact asupra vieţii localnicilor. 2a conferinţa despre turismul urban ce s-a desfăşurat la Aadrid, "n JH-JE noiembrie JKKK, s-a precizat că oraşele trebuie, în primul r#nd, să fie capabile să răspundă
aşteptărilor şi nevoilor turiştilor %mai ales numărului mare al acestora& care sunt atraşi de bogăţia şi varietatea culturală, afaceri, ospitalitate, cumpărături, sporturi sau alte atracţii' mai mult de at#t, e nevoie de o continuă renovare şi îmbunătăţire a facilităţilor oferite pentru a se menţine competitivitatea pe piaţa turistică şi a beneficiilor rezultate din aceasta. (n al doilea r#nd, oraşele trebuie să se asigure că dezvoltarea şi gestionarea turistică trebuie să se facă în aşa fel înc#t populaţia rezidentă să primească beneficiile şi să nu se afecteze mediul urban prin deteriorarea resurselor sale şi astfel înc#t să nu devină o povară financiară pentru autorităţile locale” . )naliza turismului urban &s#5ort# $JKLK% admite patru abordări: analiza facilităţilor turistice - analiza spaţială a tuturor atracţiilor turistice, serviciilor şi infrastructurii, incluz!ndu-se aici totalitatea #otelurilor, a căilor de comunicaţie, a zonelor istorice şi de business abordarea ecologică urbană - conservarea spaţiilor verzi din oraşe, la conservarea structurii spaţiilor urbane, morfologiei acestora, identificarea şi păstrarea situ-rilor istorice, a cartierelor şi zonelor funcţionale urbane, etc. din perspectiva consumatorului , dezvoltarea pieţei turistice trebuie să aibă "n vedere caracteristicile, motivaţiile, activităţile, scopurile şi atitudinea vizitatorilor politica de susţinere a turismului urban - toate acţiunile şi strategiile pe care autorităţile locale şi guvernamentale trebuie să le abordeze pentru promovarea turismului, "mbunătăţirea infrastructurii şi crearea facilităţilor turistice.
n analiza turismului urban, din punct de vedere funcţional , pot fi avute "n vedere şi anumite aspecte generale precum: tipuri de impact managementul, mar
&daptat particularităţilor fenomenului turistic, procesul de planificare urbană presupune conturarea unui nou concept, acela al urbanismului turistic, "n măsură să soluţioneze aspecte legate de amena(area spaţiului urban potrivit exigentelor vizitatorilor, dar şi ale locuitorilor.
conceptul de urbanism turistic reprezintă un ansamblu de principii şi metode de amena(are a spaţiului urban, av!nd drept obiectiv general dezvoltarea turismului şi afirmarea acestuia ca factor de creştere a competitivităţii oraşelor turistice , una dintre trăsăturile sale fundamentale reprezent!nd-o crearea unei imagini favorabile at!t "n r!ndul vizitatorilor, c!t şi "n r!ndul localnicilor şi comunităţilor locale "n ansamblul lor. *e de altă parte, imaginea unui oraş turistic cuprinde nu doar elemente legate de potenţialul natural şi antropic, ci este compusă din numeroşi alţi factori legaţi de stabilitatea economica, serviciile publice, infrastructură, nivelul de trai al locuitorilor care, "mpreună, contribuie la afirmarea identităţii destinaţiei urbane.
*. +biectivele fundamentale ale strategiei dezvoltării urbanismului turistic se referă la:
modernizarea aşezărilor umane şi creşterea calităţii vieţii, "nţeleg!nd prin aceasta dezvoltarea infrastructurii de bază
"mbunătăţirea condiţiilor de locuit
prote(area mediului
politica autorităţilor locale fiind axată pe conservarea şi utilizarea ec#ilibrată a resurselor, "n scopul asigurării unor condiţii optime de viaţă locuitorilor precum şi a unor satisfacţii tuturor categoriilor de vizitatori.
2 Obiectivele strategice ale dezvoltării turismului urban
+biectivele strategice ale dezvoltării turismului urban sunt "n str!nsă legătură cu planificarea urbană, ele fiind incluse "n planurile de dezvoltare urbanistică. @e asemenea, obiectivele de bază sunt "n relaţie directă cu dezvoltarea economică, implicit creşterea veniturilor "n segmentele economice implicate, analiz!ndu-se "n prealabil şi impacturile economice asupra oraşelor, "n funcţie de existenţa resurselor turistice ce trebuie puse "n valoare pentru revitalizarea funcţiilor urbane principale, fără a negli(a "nsă componenta ecologică, de protecţie, conservare şi restaurare a obiectivelor istorice, culturale, etc. +biectivele strategice urmărite de autorităţile urbane privind dezvoltarea turismului urban şi creşterea economică la nivelul ramurilor adiacente turismului trebuie să fie grupate pe categorii, cu impact în domeniile: economic, ecologic, socio-cultural, servicii, ta!e şi atitudinea comunităţii . Nin!nd cont de toate aceste laturi, arta managementului turistic urban constă "n a ec#ilibra costurile şi beneficiile "n folosul comunităţii.
+biectivele de bază trebuie să includă:
creşterea interesului pentru siturile istorice şi conservarea acestora punerea "n valoare a străzilor comerciale şi includerea lor la experienţa turistică a vizitatorilor, ca suport al activităţilor economice suplimentare creşterea ratei de vizitare a muzeelor căutarea de soluţii pentru evitarea „ abuzurilor ” asupra clădirilor şi sanctuarelor "mbunătăţirea confortului şi ambientului "n interiorul muzeelor sau a altor obiective turistice de vizitat "mbunătăţirea serviciilor turistice şi corelarea calităţii cu preţurile valorificarea, "n bune condiţii, a patrimoniului turistic urban, prin asigurarea căilor de acces, "mbunătăţirea infrastructurii şi decongestionarea traficului asocierea diferitelor resurse turistice, astfel "nc!t să se creeze circuite turistice care să dezvolte produsul turistic şi să-i asigure viabilitatea participarea comunităţilor locale şi a rezidenţilor la crearea unui model turistic bazat pe comunicare şi implicarea "n dezvoltarea procesului turistic reducerea sezonalităţii şi asigurarea continuităţii circulaţiei turistice pe tot parcursului anului
evitarea creşterii presiunii turistice "n anumite centre turistice sau cartiere "n defavoarea altor zone urbane prin distribuţia infrastructurii turistice, de cazare, masă, agrement astfel "nc!t să nu se creeze dezec#ilibre creşterea locurilor de muncă prin dezvoltarea turismului urban şi creşterea veniturilor populaţiei, ş.a. Caracteristici definitorii ale turismului urban oferta turistică extrem de variată ce cuprinde elemente de ordin cultural,
recreativ şi uneori balnear, acolo unde "n perimetrul oraşului există izvoare minerale şi infrastructura adecvată lipsa sezonalităţii – ce determină un flux continuu de turişti şi venituri imprevizibilitatea – datorită faptului că decizia $de cele mai multe ori% este luată spontan, fapt "ncura(at de progresele din domeniul te#nologiei informaţiei, care oferă posibilitatea cunoaşterii destinaţiei, a modalităţilor de deplasare şi de rezervare a locurilor de cazare etc. deplasările generate de turismul urban sunt realizate de către turişti pe cont propriu, fiind asociate, de cele mai multe ori, cu diferite evenimente şi manifestări culturale turismul urban reprezintă un factor potenţial major al dezvoltării economiei locale, o modalitate de creştere a nivelului de trai şi a durabilităţii spaţiului urban este un mijloc de promovare a patrimoniului cultural, a ospitalităţii, a imaginii "n general autorităţile locale privesc turismul ca pe o sursă de venituri şi oportunităţi economice; include activităţi multiple de tip recreativ, agrement, de afacerii şiOsau conferinţe, cumpărături, vizitare etc. poate fi văzut ca o politică de dezvoltare urbană, care combină oferta competitivă $capabilă să satisfacă cerinţele turiştilor%, cu bunăstarea rezidenţilor şi contribuţia pozitivă la dezvoltarea oraşului turismul de evenimente, ca formă a turismului urban, devine din ce "n ce mai mult o componentă esenţială a strategiilor de atragere a segmentelor de turişti.
"copurile #i motivaţiile
*otrivit lui 2a5 $JKKP%, unele dintre caracteristicile urbane de bază ale destinaţiilor turistice determină, la rndul lor, motivaţia turistică: populaţie numeroasă, care atrage numeroase vizite ale prietenilor şi rudelor elementele atractive mai numeroase şi variate dec!t "n alte spaţii turistice accesibilitate uşoară datorită dotărilor de tip aeroporturi şi a serviciilor organizate au un mare număr de dotări pentru cazare. Curiştii vizitează oraşele pentru o gamă variată de motive incluz!nd obiectivele culturale, evenimentele speciale, teatrele, cumpărăturile şi (ocurile de noroc. reşterea numărului de vizitatori spre oraşe s-a produs, "n ultima perioadă, datorită unor sc#imbări care motivează populaţia: creşterea numărului zilelor de vacanţă reducerea săptăm!nii de lucru şi implicit prelungirea 5ee<-endului creşterea veniturilorOfamilie sc#imbarea percepţiei populaţiei despre călătorie, precum şi sc#imbările sociodemografice creşterea calităţii vieţii practicarea, de către agenţiile turistice, a promoţiilor turistice şi a reducerilor la pac#etele de călătorie
accesibilitatea ridicată şi creşterea numărului de companii aeriene lo5-cost, ce determină dezvoltarea turismului de tip „cit! brea" ”. reşterea numărului de vizitatori şi preferinţa acestora pentru anumite destinaţii urbane determină creşterea veniturilor "n toate sectoarele economice adiacente implicate, iar acest lucru depinde de un complex de factori caracteristici ce ţin de managementul urban: constr!ngerile politice şi stimulentele $politici atractive privind investiţiile străine, importurile, precum şi taxele locale şi impozitările% resursele turistice urbane şi modalităţile de divertisment, accesul, ospitalitatea, alte servicii, preţurile, ş.a. caracteristicile pieţei şi capacitatea de a promova şi de a valorifica resursele existente stabilitatea politică preferinţele vizitatorilor, proximitatea faţă de destinaţia urbană, veniturile disponibile ale vizitatorilor, predispoziţia de a călători, ş.a.
*e de altă parte, unii cercetători punctează motivele de călătorie "nrădăcinate "n factori sociologici şi psi#ologici precum satisfacţia şi plăcerea, recunoaşterea stimei de sine şi succesul personal, prestigiul, facilitarea interacţiunilor sociale. 7oodall şi &s#5ort# clasifică nevoile turiştilor "n patru categorii: psi#ologice $"ngri(irea sănătăţii, relaxare% culturale $"nvăţare, depăşirea de sine, autoeducare% sociale $vizite la rude, prieteni, alte interacţiuni sociale% fanteziste $provocări, aventuri "n necunoscut ş.a.%. (n funcţie de motivaţiile predominante, turiştii urbani pot fi grupaţi "n c!teva categorii: cu motivaţie culturală, turistică, care au ca obiective prioritare vizitarea centrelor vec#i, culturale ale oraşelor, monumentele istorice, siturile ar#eologice. &ceştia participă la activitatea turistică fie individual, fie organizat cu motivaţie pentru natură , pentru care obiectivele turistice urbane sau oraşele reprezintă doar o etapă a călătoriei lor către spaţii naturale verzi, munte, mare ş.a. cu motivaţie pentru obiectivele de patrimoniu şi divertisment sunt turiştii care aleg să viziteze un oraş "n mod special pentru a se plimba pe străzile "ncărcate de spiritualitate, să aprecieze monumentele şi palatele, să participe la momentele festive toate acestea combinate şi cu activităţi legate de sporturi de iarnă sau de vară, divertisment, vizite la prieteni ş.a. "n general turiştii din această categorie sunt predominant femei, pensionari sau tineri, cu v!rste cuprinse "ntre JL şi EF de ani cu motivaţie pentru cumpărături sunt vizitatorii care provin din r!ndul populaţiei ce locuieşte "n prea(ma oraşelor, atraşi de abundenţa mărfurilor, de preţuri sau organizarea pieţelor agro-alimentare. Cot "n această categorie pot fi incluse şi persoanele ce aleg pac#ete turistice „ cit! brea" ” cu motivaţie familială sunt vizitatorii care merg, "n principal, la rude şi prieteni, pentru care oraşul reprezintă mai mult o destinaţie unde "şi vor regăsi familia şi doar secundar un spaţiu unde "şi pot petrece timpul liber, sau vacanţele n privinţa motivaţiilor de călătorie, ponderea cea mai mare o deţine turismul cultural şi agrementul urban $aproximativ $%&%, urmat de "nt!lniri cu familia şi prietenii $'%&%, afaceri şi motive profesionale $ (%)(*&%, la care se mai adăugă vizitele gastronomice, cumpărăturile, participarea la evenimente, etc. &v!nd "n vedere aceste motivaţii, o analiză a comportamentului vizitatorilor "n oraşe conduce la identificarea unor particularităţi ale cererii şi la conturarea unor tipuri ale turismului urban:
Turismul cultural reprezintă acele călătorii care se refera la: vizitarea obiectivelor
patrimoniului istoric, vizitarea muzeelor, participarea la evenimente culturale Turismul de agrement definit prin ansamblul mi(loacelor, ec#ipamentelor, evenimentelor şi formelor oferite de oraşele turistice,capabile să asigure individului sau unui grup social o stare de bună dispoziţie, de plăcere, să dea senzaţia unei satisfacţii, unei "mpliniri, să lase o impresie şi o amintire favorabile Turismul de afaceri - structurat pe afaceri, reuniuni, "ntruniri, t!rguri şi expoziţii Turismul sportiv - axat pe manifestări de tipul olimpiadelor, campionatele mondiale, turneelor de tenis etc. Turismul de cumpărături – acceptat cu rezerve "n sfera turismului urban de ma(oritatea specialiştilor "n domeniu Turismul gastronomic – presupune organizarea din timp şi are ca obiective participarea la expoziţii şi degustări de vinuri, la evenimente gastronomice etc.
Componentele turismului urban
&bordarea integrată şi diversificată a resurselor destinaţiei turistice urbane necesită inventarierea acestora, controlul şi canalizarea fluxurilor turistice spre oraş, optimizarea căilor de acces at!t pentru vizitatori c!t şi pentru rezidenţi, organizarea vizitelor iniţiate pentru grupuri ţintă, ş.a. 9
9 9
3esursele turistice urbane pot fi grupate "n trei categorii: resurse tangibile, intangibile, ambientale. )lementele atractive tangibile includ muzeele, siturile istorice, clădirile ar#itecturale, spaţiile şi clădirile istorice, teatrele, festivalurile, peisa(ele culturale, restaurantele, #otelurile, amena(ările pentru divertisment. 3esursele tangibile nu pot fi elemente de atracţie pentru turişti dacă nu sunt "n ec#ilibru cu elementele intangibile, factori care nu se văd, dar se simt: stilul de viaţă, structurile decizionale care contribuie la amena(area turistică, structura societăţii urbane "n general şi, nu "n ultimul r!nd religia, ritualurile, limba vorbită, legăturile sociale. rice destinaţie turistică urbană trebuie să se facă cunoscută şi prin calitatea ambientului : un aer nepoluat, reducerea zgomotelor specifice din mediul urban, mirosuri specifice şi calitatea iluminării.
2a5 . $EHHE% clasifică elementele de atracţie ale oraşelor "n:
elemente primare, ce furnizează motivele principale pentru care turiştii aleg ca destinaţie oraşele: obiective culturale $muzee, galerii de artă, teatre, cinema, săli de concerte, centre pentru congrese% dotări sportive $stadioane, terenuri de tenis, de golf, atletism% de agrement $străzi pietonale, pieţe, parcuri şi grădini% divertisment $cluburi de noapte, cazinouri, festivaluri, evenimente periodice% elemente socio-culturale $locuri animate, costume tradiţionale, limba vorbită, ospitalitatea ş.a.%
elemente secundare - acele elemente care au "n vedere asigurarea confortului turistic, legate de serviciile de calitate "n bazele de cazare şi alimentaţie publică, de
ospitalitatea din magazine şi preţurile atrăgătoare ce asigură fluxul turistic pentru cumpărături ş.a.
elemente suplimentare +adiţionale ) acele elemente care facilitează accesul la elementele secundare şi primare prin accesibilitate, amena(area de parcări, existenţa informaţiei turistice $cu asigurare de #ărţi, g#iduri sau agenţi turistici%.
)lementele atractive de bază ale oraşului generează principalele forme de turism urban. *atrimoniul cultural deosebit de bogat şi variat influenţează dezvoltarea turismului cultural, implicit dezvoltarea produsului turistic urban. artierele istorice, reţeaua de străzi, vecinătăţile, locurile cu un caracter profund local , uşor accesibile furnizează vizitatorului experienţe de neuitat. uzeele şi casele memoriale, inserate de către agenţi "n orice program turistic, atrag anual milioane de turişti.
lădirile impresionante din unele oraşe ce se remarcă fie prin "nălţimea lor $e5 ;or<, #icago, 6ong Bong, Co<=o%, prin materialul de construcţie folosit şi ar#itectură $*aris, &msterdam, Aunc#en% sau, de ce nu, prin unicitatea lor $@ubai% atrag şi ele atenţia turiştilor.
4nele oraşe polarizează turiştii prin existenţa dotărilor speciale pentru congrese, simpozioane, e!poziţii sau reuniuni de afaceri . entrele pentru congrese şi expoziţii sunt deseori privite ca principalele motivaţii turistice urbane. reşterea fluxurilor turistice pe acest sector de piaţă se datorează şi faptului că nu există sezonalitate, aceste evenimente put!nd fi organizate tot timpul anului.
estivalurile şi evenimentele culturale $festivaluri de film, de muzică, de teatru, concerte, expoziţii, t!rguri – de *aşti, de răciun, saloane auto etc.% au devenit, "n cazul multor oraşe, atracţii anuale sau periodice, la care se pot adăuga şi manifestările sportive de mare amploare ce atrag milioane de turişti $olimpiade, campionate mondiale de sport ş.a.%. 4nele din cele mai cunoscute festivaluri la nivel mondial sunt: ctoberfest din 7ermania, arnavalul de la 0eneţia, arnavalul de la 3io de 8aneiro din >razilia, +estivalul 1nternaţional de circ de la Aonte arlo, +estivalul filmului de la annes, +estivalul de film de la >erlin, ş.a. n perioada contemporană se remarcă o creştere a numărului şi frecvenţei evenimentelor culturale, a festivalurilor, strategie aplicată mai ales de către oraşele cu un patrimoniu cultural mai puţin reprezentativ, "ncerc!ndu-se crearea unor legături stabile "ntre acestea şi turişti. %lementele primare de atracţie turistică &n urban Categorii de resurse culturale e'istente &n spaţiul urban
omparativ cu celelalte forme de turism, turismul din spaţiul urban este mult mai complex şi diversificat, datorită numărului mare de resurse disponibile. &cestea nu au o repartiţie ec#ilibrată şi, de foarte multe ori, o anumită categorie de resurse este dominantă. &stfel, "n multe ţări există oraşe care se remarcă prin numărul mare de palate, castele $>udapesta, *raga, *aris%, altele prin monumente religioase $Aadrid, Aoscova, 2isabona, etc.%. /otrivit ultimelor cercetări şi clasificări realizate prin 0++1 pot fi menţiona următoarele tipuri de resurse: 9 situri asociate cu organizarea de manifestări istorice $festivaluri medievale%, sau specifice unor grupuri etnice $maori, amerindieni, triburi africane etc.% 9 atracţii legate de patrimoniul aritectural – oraşe foarte vec#i, centre istorice şi muzee specifice, castele şi conace, case nobiliare, monumente vec#i, grădini şi parcuri istorice, peisa(e antropice vec#i
9 9 9 9 9 9 9 9 9 9
situri şi monumente religioase – sc#ituri, temple, sinagogi, mosc#ei, biserici, catedrale, mănăstiri tipuri de arte e!istente $clasice şi moştenite%, cu toate posibilităţile de manifestare $teatre, galerii, etc.% festivaluri şi manifestări artistice $artă, folclor, sporturi speciale% dedicate unor produse sau obiceiuri produse gastronomice tradiţionale şi băuturi specifice , de nivel naţional, regional, local itinerarii tematice realizate pentru a ilustra anumite perioade şi evenimente istorice $drumul vi
2esursele utilizate în turismul cultural din spaţiul urban se caracterizează prin trei aspecte esenţiale:
9 9 9
existenţa unei mari diversităţi, datorate numărului mare de bunuri culturale realizate de-a lungul secolelor de societatea umană conturarea unei identităţi culturale specifice unor popoare, grupuri etnice şi indigene, unde se remarcă bunuri culturale rare şi autentice modalităţi multiple de valorificare prin turism, cu avanta(e directe asupra comunităţilor urbane.
*rezenţa acestor resurse "n urban, dar mai ales includerea lor "n diferite programe şi circuite turistice, aduc numeroase beneficii oraşelor, ce se traduc prin susţinerea activităţilor economice locale şi crearea de noi locuri de muncă. n acelaşi timp, pot apărea "nsă şi efecte mai puţin dorite, legate de creşterea fluxurilor turistice, sau lipsa de preocupare pentru noi investiţii "n turism. n industria turistică, utilizarea bunurilor culturale se realizează ţin!nd cont de c!teva criterii deosebit de importante: poziţia ) care are o mare varietate de manifestare la nivel mondial, continental, regional şi local şi care ne oferă gradul de accesibilitate a unui bun cultural, precum şi dotările de infrastructură necesare pentru ca acesta să fie cunoscut şi vizitat. geniul tenic - se referă la mi(loacele de care s-a slu(it artistul pentru a-şi realiza operele şi monumentele, unde limitele de creaţie sunt elastice şi extensibile de multe ori turiştii sunt deosebit de interesaţi să cunoască vec#i te#nici artistice ieraria etnologică ) arată originea unui bun cultural, locul său pe scara istorică a civilizaţiei umane şi transformările pe care le-a suferit "n timp şi spaţiu un loc
important "l deţine raportarea sa la diferitele perioade istorice: precreştină, antică, medievală, premodernă, contemporană, ş.a. subiectul sau tema culturală arată care au fost subiectele laice sau religioase care au determinat apariţia multor bunuri culturale şi care pot individualiza o cultură naţională "n acest context se ţine cont de elementele care arată atributele particulare a unui bun cultural $perioada, secolul, deceniul, filonul, faza, etc.% gradul de conservare şi restaurare deţine un loc aparte, deoarece "n general sunt vizitate şi atrase "n circuite turistice acele bunuri culturale care arată un nivel bun de păstrare şi conservare, c#iar dacă este vorba de situri ar#eologice şiOsau ruine ale unor vec#i monumente gradul de percepţie a bunurilor culturale arată nivelul de mediatizare a unor bunuri culturale, notorietatea acestora şi reflectă modul "n care acestea sunt cunoscute de potenţialii turişti şi participarea acestora la desc#iderea orizontului cultural şi educativ, de toleranţă culturală prin noi detalii şi informaţii. &lături de aceste criterii, la baza determinării importanţei bunurilor culturale mai există şi o serie de alte criterii, aplicate de către instituţiile de specialitate, prin care se stabileşte o tipologie, ierarizarea valorică a principalelor bunuri cultural e!istente : 9 9 9 9
valoarea istorică , care arată ideea de vec#ime şi raritate, unicitate a unui bun cultural valoarea estetică , care ne dă măsura expresivităţii, coerenţei stilistice, virtuozitatea te#nicii şi a execuţiei valoarea urbanistică şi constructivă se referă la elemente de ar#itectură şi ornamentare a spaţiilor construite, la modul de dispunere ale acestora valoarea memorială se leagă de păstrarea unei anume identităţi culturale, a unor construcţii care sunt legate de marile valori ale culturii şi civilizaţiei.
onform ultimelor intervenţii legislative, în analiza bunurilor culturale se aplică următoarele criterii : 9 vec#imea istorică ) arată elementele de origine, continuitatea, concepţia iniţială de realizare, materialele utilizate, transformările suferite "n timp 9 valoare ar#itecturală ) ţine cont de modul de proiectare şi construcţie, de stilul ar#itectural, de manierea specifică a unor renumiţi ar#itecţi 9 valoarea artistică ) are "n vedere reliefarea modului de ornamentare exterioară, interioară, şi exprimă plasticitatea, armonia şi ec#ilibrul elementelor care constituie un bun cultural 9 valoarea urbanistică ) se axează pe integrarea bunurilor culturale "n cadrul aşezărilor rurale şi urbane şi care pot pune "n valoare tocmai identitatea ar#itecturală şi istorică a unei localităţi 9 valoarea memorial)simbolică - prin care un bun cultural devine reprezentativ pentru un anume spaţiu geografic şi cultural, pentru un anumit popor sau minoritate etnică 9 frecvenţa unui anume bun cultural ) care se poate evidenţia "n plan continental, regional, dat fiind rolul său "n plan social, cultural 9 raritatea ) exprimă un set de caracteristici proprii şi conferă şi o anume identitate culturală, uneori simbolică şiOsau emblematică 9 unicitatea prin vec#ime, stil, materiale folosite, te#nică. *e măsură ce turismul cultural şi-a diversificat foarte mult formele de manifestare şi a inclus tot mai multe bunuri culturale, "n timp şi spaţiu s-au mai adăugat şi alte criterii valorice:
valoarea de utilizare pe care o poate avea un bun cultural şiOsau monument aflat "n
valoarea economică are "n vedere beneficiile imediate care se pot obţine din
valoarea estetico)ambientală deosebit de valoroasă menţine atractivitatea turistică a
valoarea educativă şi de cunoaştere are un rol deosebit "n conturarea personalităţii
folosinţă individuală sau a unei societăţi de turism $casă memorială, expoziţie, unitate de alimentaţie publică, mini#otel% valorificarea acestor tipuri de bunuri culturale zonelor istorice, prin ea unele elemente pot deveni componente ale unor produse turistice de marcă umane, "n asigurarea păstrării identităţii culturale şi a dezvoltării toleranţei interumane.
elaţia dintre arte, cultură #i turismul urban
n accepţiunea sociologiei culturale noţiunea de cultură este greu de definit, datorită complexităţii structurii acesteia. )a implică următoarele aspecte:
o sumă de tradiţii şi obiceiuri ce definesc o naţiune, sau o grupare minoritară o gamă de bunuri culturale cu valori eterogene, ce defineşte un anumit grad de civilizaţie un sistem de activităţi creatoare, ca rezultantă a talentelor artistice totalitatea atitudinilor, mentalităţilor ce se transmit din generaţie "n generaţie, alături de cerinţele instituţiilor publice existente "ntr-o anumită etapă istorică.
n acest context turismul cultural se defineşte ca fiind totalitatea activităţilor de petrecere a timpului liber +recreere, odi#nă, agrement care are ca motivaţie principală cultura şi activităţile culturale. &naliza evoluţiei societăţii umane evidenţiază faptul că turismul cultural
"şi are originea "n primele forme de organizare a societăţii umane. raşele au constituit mediul cel mai favorabil pentru dezvoltarea activităţilor culturale şi acumularea de bunuri culturale. Aai toate oraşele lumii deţin un număr variabil de atracţii culturale şi sunt puncte importante "n derularea programelor turistice. 2iteratura de specialitate, subliniază faptul că turismul cultural "şi are originea "n mediul urban. n acest context se poate considera că aşezările urbane reprezintă locurile de desfăşurare a ma(orităţii formelor de turism cultural. 4nii cercetători consideră că "n turismul cultural se integrează turismul urban, dar de fapt fenomenul este invers. 2a baza acestei afirmaţii stau studiile de analiză a urbanizării şi cele ale sociologiei urbane.
)xistenţa actuală a marilor concentrări urbane de tipul megalopolisurilor, aduce "n principal dezvoltarea funcţiei turistice. rice mare oraş a parcurs aproape toate etapele istorice, "ncă din perioada preistorică p!nă "n contemporaneitate. u fiecare etapă istorică parcursă oraşul s-a dezvoltat urbanistic şi spaţial, economic şi cultural.
Aarile stiluri de ar#itectură şi toate curentele artistice şi-au avut originea "n civilizaţia de tip urban. 0ec#ile oraşe precum 4r, Croia, &lexandria, &tena, 3oma au fost cunoscute pentru numeroasele temple, amfiteatre, şcoli, clădiri de locuit, pieţe comerciale, etc.
)xistă anumite proprietăţi ale culturii, dar mai ales ale artelor, care sunt mai vizibile "n mediul urban:
mare variabilitate "n timp şi spaţiu transmisibilitate de la o generaţie la alta acumularea accelerată de bunuri şi valori culturale aplicarea unor standarde morale şi etice "n funcţie de clasele sociale prezente influenţa directă asupra comportamentelor şi reacţiilor umane cotidiene $emoţii, toleranţă, etc.%.
n general, durata unei culturi nu este ec#ivalentă cu cea a unei generaţii sau a unei perioade aceasta se poate extinde la nivelul mai multor generaţii şi poate cuprinde toate epocile istorice. n marile metropole ale lumii, cu mare vec#ime, s-au format unele modele culturale $cultural patternus% care sunt "ncărcate de practici şi simboluri specifice unor popoare sau grupuri etnice, ce le conferă autenticitate şi singularitate. &stfel, se pot deosebi marile aglomeraţii de tip: japonez $Co<=o, sa
'ub imperiul te#nicii şi a ştiinţei, sfera artelor se lărgeşte tot mai mult şi, alături de tradiţionalele arte frumoase, "ncep să apară şi alte arte considerate „ moderne”. rice operă de artă reprezintă, de fapt, un obiect creat de un artist, sau un grup de artişti, dotaţi cu talent deosebit, "ntr-un moment de inspiraţie, la care se mai adaugă elemente de ficţiune şi de constatare a realităţii. Aaterialele folosite pot fi foarte diverse şi pot exprima caracteristici unifuncţionale sau plurifuncţionale. +iecare artă, indiferent de epoca istorică la care se raportează, include elemente de origine etnică, religioasă, etică, politică ce nu pot fi ignorate şi care pot avea diferite grade de impact senzorial şi emoţional. +iecare obiect de artă $imobil sau mobil% este expresia unei etape istorice, a unui sistem economic, a unor performanţe te#nice şi ştiinţifice,a unor talente creatoare. &rtele exprimă, prin urmare, experienţe şi experimente sociale şi economice c!ştigate la graniţa dintre realitate şi imaginar, axate pe ordonarea relaţiei dintre om şi natură. rice artă deţine, "n general, trei componente esenţiale: procesul de creaţie artistică ) care "ncepe din momentul conceperii unui bun şi p!nă la finalizarea acestuia mijlocul de expresie - care arată te#nicile şi materialele folosite, combinaţiile făcute pentru a crea un bun cultural produsul final - care poate deţine un rol utilitar sau ornamental. &v!nd "n vedere rolul artelor "n dezvoltarea turismului urban, diferenţierea ce s-a realizat are la bază modul "n care artele devin cunoscute şi apropiate marelui public: )rtele vizuale - legate de percepţia unor imagini simple sau compuse, incluz!nd obiecte cu două sau trei dimensiuni. &cestea cuprind la r!ndul lor: tipuri de stiluri ar#itecturale care exprimă realizarea tuturor edificiilor prin utilizarea unui anume stil sau a unor combinaţii, cu funcţionalităţi din cele mai diverse tipuri de artă picturală ) desen, pictură, grafică, gravură, litografie, fotografie, broderie, tapiserie, dantelărie, timbre, cola(, #ărţi
tipuri de artă sculpturală - ce includ statui, basorelief, grupuri statuare - realizate "n piatră, lemn, os, fildeş, pietre preţioase, metal, ceară, monede, bi(uterii, etc. tipuri de artă decorativă care deţin o mare varietate de produse reprezentate de ceramică, zidărie, sticlărie, emailuri, obiecte din metale mase plastice, "mpletituri, fr!ng#ie şi sfoară, #!rtie, pene, piele, blănuri.
)rte auditive legate de formarea şi combinarea sunetelor, ritmurilor şi armoniilor acustice, cu multiple forme de manifestare: tipuri de compoziţie şi interpretare $referitoare la toate categoriile de muzică cultă şi tradiţională, instrumentală, vocală% tipuri de piese muzicale ca parte componentă a altor forme artistice $teatru, film, operă, balet, televiziune%. )rte verbale ce includ mi(loacele de expresie lingvistică şi categoriile literare, inclusiv cele scrise "n sistemul >raille şi care se referă la: tipuri de creaţie literară "n proză, versuri tipuri de creaţii dramatice tipuri de creaţii mixte – (urnale, biografii, scrisori, documentare, articole de (urnalism, epigrame, epitafuri, traduceri etc. )rte interpretative care se derulează "n spaţii publice, de o mare diversitate şi creativitate artistică ce includ: tipuri de dansuri clasice şi moderne ce au loc "n spaţii amena(ate sau transmise prin televiziune tipuri de manifestări orale: recitări, prelegeri, monologuri şi dialoguri, lecturi literare tipuri de spectacole "n aer liber şi spaţii amena(ate, care cuprind toate categoriile de filme, teatru, festivaluri, spectacole de marionete şi păpuşi, pantomimă, acrobaţie, circ, umbre, revistă şi umor, parade modă, lupte-coridă, turnire, sporturi, regate şi spectacole pe apă, (ocuri artificii, marşuri triumfale, zboruri acrobatice, sărbători, ceremonii, ritualuri religioase. )rte senzoriale, axate pe simţurile umane, care pot oferi satisfacţie şi trăiri emoţionale pozitive, axate pe: tipuri de artă culinară modernă şi tradiţională ce pun "n valoare, printr-o mare varietate de reţete, diversitatea de materii prime agricole tipuri de produse aromatice şi cosmetice cu utilizări multiple: mirodenii, uleiuri, parfumuri de interior şi personale tipuri de creaţii în coafură şi ornamente specifice tipuri de vestimentaţie modernă şi tradiţională, pictură corporală şi tatuaje tipuri de jocuri creative şi jucării. )rte urbanistice ) care includ construcţii de diferite forme şi dimensiuni, cu variate modalităţi de aran(are exterioară şi interioară şi care se referă la: tipuri de clădiri $construcţii civile private şi publice% tipuri de construcţii te#nice pentru sedii şi unităţi de producţie tipuri de parcuri şi grădini publice şi private, mobilier urban. )rte de comunicare care se referă la tot ceea ce "nseamnă mi(loace de comunicare prin care sunt prezentate şi promovate bunuri şi servicii realizate "n toate domeniile de activitate: tipuri de publicitate şi reproducere prin mass-media tipuri de reclame luminoase, panouri, (ocuri de lumini tipuri de utilaje şi ec#ipamente utilizate "n transporturi, agricultură, urbanism, industrie textilă, sticlărie, materiale construcţii, turism, industria mobilei, industria ambala(elor şi etic#etelor, etc.
tipuri de aparate şi ec#ipamente electrocasnice )rte sincretice care reprezintă o tipologie foarte variată şi reprezintă combinaţii "ntre diferitele tipurile de artă prezentate $de exemplu poezie - dans - muzică%.
Tipuri de turism &n spaţiul urban Categorii de turi#ti :
turişti cu interes cultural dominant, care doresc să viziteze, să cunoască anumite obiective culturale, despre care s-au documentat "n mod deosebit $muzee, case memoriale, palate, situri ar#eologice% turişti cu un interes mediu, care "şi manifestă interesul doar pentru unele obiective culturale, "n general cele mai renumite $*atrimoniul Aondial 4)'%, şi se află "n centrele urbane respective din alte motive $odi#nă, afaceri, tranzit, etc.% turişti cu interes scăzut, care iau decizia de a vizita un anumit obiectiv dar datorită apartenenţei lor la un grup de turişti, sau la cererea prietenilor, a membrilor de familie aceştia sunt prezenţi "n aşezările urbane pentru probleme medicale, de s#opping, (ocuri de noroc sau alte motive.
&ceste segmente de turişti se diferenţiază şi prin alte aspecte proprii care au o mare influenţă asupra tipurilor de turism urban:
perioada din ciclul personal al vieţii: statutul familial şi cel profesional; nivelul veniturilor şi stilul de viaţă; -valoarea timpului liber; modernizarea căilor de comunicaţie şi creşterea mobilităţii creşterea ofertei turistice culturale.
Turismul &n ora#ele istorice – turismul istoric 1mportanţa centrului istoric rezidă "n funcţia culturală pe care acesta o "ndeplineşte "n cadrul
sistemului urban, dar şi a celei turistice, de a se constitui "ntr-un element de natură să contribuie la creşterea atractivităţii oraşului. entrul istoric reprezintă produsul unei experienţe istorice unice şi reflectă valori culturale specifice, resursele istorice pot fi grupate, rezult!nd o serie de variante:
varianta spaniolă - "n care centrul oraşului medieval era "ngrădit de
proprietăţile bisericii. 4lterior, amplificarea activităţii comerciale, precum şi expansiunea colonială au dus la extinderea acestuia "n afara zidurilor varianta -erusalim - unde oraşul originar reprezintă o entitate bine definită, dar care a fost supus ulterior presiunii populaţiei "n continuă expansiune şi planificării urbane pe baza acţiunilor de conservare, care au condus la separarea spaţială a funcţiei istorice de cea comercială varianta japoneză – "n care delimitarea dintre centrul istoric şi oraşul modern este mult mai clară, sistemul feudal-administrativ dezvolt!nd oraşul comercial "n paralel cu extinderea castelelor de tip „ acropole”. varianta nord)americană – unde componenta istorică a oraşului, de dată mai recentă şi cu puţine variaţii culturale, se "ntrepătrunde cu cea comercială şi administrativă.
ricare ar fi modelul structural de organizare, fiecare oraş include valori istorice ce au grade diferite de importanţă:
valori funcţionale - definite prin
situarea punctelor centrale şi a zonelor de interes "n diferire etape istorice, stabilirea importanţei diferitelor sectoare urbane, evidenţierea intervenţiilor survenite "n diferite etape ale evoluţiei oraşului valori social)istorice determinate at!t de existenţa unor spaţii "n care s-au desfăşurat evenimente importante pentru oraş şi ţară dar şi de existenţa monumentelor istorice şi artistice ce definesc oraşul valori afective - care se manifestă prin capacitatea de a-i atrage deopotrivă pe vizitatori, dar şi pe cei mai mulţi dintre locuitorii oraşului valori ambientale - caracterizate prin valoarea ar#itecturală şi stilistică a clădirilor şi ansamblurilor istorice, precum şi prin unitatea spaţială şi calitatea compoziţiei urbane.
*artea integrantă a turismului cultural, turismul istoric este, "n general, turismul evenimentelor, al simbolurilor, al marilor momente ale istoriei, pentru care stau mărturie:
vestigiile ar#eologice preistorice care atestă prezenţa omului "ncă din
paleoliticul inferior, cu mărturii aflate "n diferite muzee vestigiile antic#ităţii, de mare valoare pentru istoria civilizaţiei vestigiile şi cetăţile medievale monumentele istorice şi de artă medievală, monumente de artă şi ar#itectură "n stil romanic, gotic şi neogotic, renascentist, baroc ş.a. monumentele de artă plastică, instituţiile de cultură şi artă, elementele de etnografie şi folclor vec#i ş.a.
vestigiile antice din &tena, @ubrovni<, 3oma, 3odos din perioada )vului Aediu cetăţile fortificate, reşedinţe ale seniorilor feudali, ale căror elemente de fortificaţie constituite "n potenţial element atractiv $cetatea 0ienei, 'an Aarino, onstantinopolului, >udei, etc.%. renumite sunt, sub aspect turistic palatele şi castelele regale din marile metropole: )dinburg#, >almoral, +ontainebleau, 'ussex, >ucang
"urismul în siturile areologice – ca subtip al turismului istoric - este o consecinţă a descoperirilor şi păstrării, de-a lungul veacurilor, a unor preţioase mărturii despre lumea antic#ităţii.
"urismul centrelor istorice medievale. Aulte oraşe care există astăzi "şi au originea "n prima etapă a )vului Aediu, reuşind să păstreze monumente de istorie şi ar#itectură foarte valoroase. ele mai numeroase oraşe de acest gen se concentrează "n )uropa: *aris, >ordeaux $+ranţa%, +lorenţa, >ologna $1talia%, >remen, 6amburg, BQln $7ermania%, Aadrid, ordoba, 'evilla, >arcelona $'pania%, la care se adaugă Co<=o $8aponia%, anton, >ei(ing, '#ang#ai $#ina%, etc.
"urismul locurilor istorice implică vizitarea unor spaţii geografice care au fost locul derulării unor evenimente istorice. 1storia a consemnat, "n vec#i cronici şi documente, locul unor mari confruntări armate, sau unde s-au "nc#eiat tratate de pace. @e multe ori, asemenea evenimente istorice au sc#imbat soarta unor popoare şi au reaşezat frontierele a numeroase ţări. &stfel, locuri precum: Raterloo, 0erdun, Aărăşeşti sunt propuse a face parte din *atrimoniul Aondial 4)' "n viitorul apropiat.
Turismul capitalelor culturale
Curismul capitalelor culturale este o formă a turismului cultural, specifică continentului european. *rimele demersuri au "nceput "n anul JKLF, iniţiate de ministrul grec al culturii, c!nd prima capitală culturală europeană a fost &tena.
4lterior, din anul JKKS acest model de turism cultural a fost adoptat şi "n cele două &merici, fiind denumit &merican apital of ulture. 2a baza acestei tip de turism urban stau o sumă de proiecte, cu multiple surse de finanţare, menite să pună "n valoare patrimoniul cultural al acestor oraşe şi să fie gazda unor manifestări artistice de excepţie $dans, teatru, concerte, expoziţii, folclor, conferinţe, proiecţii, filme, seminarii multiculturale, t!rguri de produse artizanale, artă fotografică ş.a.%. ncep!nd cu anul EHHF, *arlamentul )uropean a aprobat o nouă procedură de nominalizare a oraşelor. &stfel, "n fiecare an, un oraş dintr-un stat membru, pe r!nd, este nominalizat de către autorităţile locale, cu patru ani "nainte. @upă trei luni, după ce omisia formată a analizat propunerile şi redactează un raport, *arlamentul "naintează un răspuns, nominalizarea devenind oficială pentru anul respectiv.
'e impun atenţiei şi preocupările omisiei Aondiale pentru ultura şi @ezvoltare $A@%, constituită de 4)' şi 4 "n JKKE şi alcătuită din specialişti reuniţi cu scopul de a contribui la "ntărirea relaţiilor culturale dintre ţări, la "mbogăţirea patrimoniului cultural şi istoric universal printr-o serie de acţiuni stabilite cu ocazia onferinţei interguvernamentale de la 'toc<#olm asupra politicilor culturale:
dezvoltarea relaţiilor dintre diferitele organisme culturale şi regionale, alcătuirea unei baze de date privind politicile culturale aparţin!nd
diferitelor naţiuni
oferirea asistenţei intelectuale "n vederea elaborării politicilor şi
programelor de dezvoltare culturală sprijinirea atelierelor naţionale şi regionale de formare privind
gestiunea şi administrarea instituţiilor culturale, etc.
Ora#e europene ale culturii
JKLF - &tena $7recia% JKLP - +lorenţa $1talia% JKLS - &msterdam $landa% JKLL - >erlin $7ermania% JKLK - *aris $+ranţa% JKKH - 7lasgo5 $Aarea >ritanie JKKJ - @ublin $1rlanda% JKKE - Aadrid $'pania% JKKG - &nt5erp $>elgia% JKKM - 2isabona $*ortugalia% JKKF - 2uxembourg $2uxembourg% JKKP - open#aga $@anemarca% JKKS - 'alonic $7recia% JKKL - 'toc<#olm $'uedia% JKKK - Reimar $7ermania% EHHH - &vignon $+ranţa%, >ergen $:orvegia%, >ologna $1talia%, >ruxelles $>elgia%, racovia $*olonia%, 6elsinruges $>elgia%, 'alamanca $'pania% EHHG - 7raz $&ustria% EHHM - 7enova $1talia%, 2ille $+ranţa%
Capitalele culturale europene nominalizate după noua procedură
3ista statelor care urmează să nominalizeze Capitala culturală europeană
EHHF - or< $1rlanda% EHHP - *atras $7recia% EHHS - 2uxembourg $2uxembourg%, 'ibiu $3om!nia% EHHL - 2iverpool $Aarea >ritanie%, 'tavanger $:orvegia% EHHK - 2inz $&ustria%, 0ilnius $2ituania% EHJH - )ssen $7ermania%, 1stanbul $Curcia%, *ecs $4ngaria%
EHJJ - +inlanda, )stonia EHJE - *ortugalia, 'lovenia EHJG - +ranţa, 'lovacia EHJM - 'uedia, 2etonia EHJF - >elgia, e#ia EHJP - 'pania, *olonia EHJS - @anemarca, ipru EHJL - landa, Aalta EHJK - 1talia
Turismul de afaceri
Curismul de afaceri $bussines% poate fi privit şi ca o componentă a de turismului urban, tributar oraşelor: capitale sau marile aglomeraţii urbane moderne, staţiuni turistice renumite. 2a nivel mondial, există multe oraşe care susţin puternic această formă de turism: 2ondra, *aris, e5 ;or<, &msterdam, 3oma, Co<=o, >uenos &ires, Aoscova, unele dintre ele fiind sedii ale >urselor 1nternaţionale, ale unor organizaţii internaţionale şi care oferă servicii turistice de calitate. Curismul de afaceri este unul dintre tipurile turismului urban, poate printre cele mai importante şi mai dinamice, "n curs de dezvoltare "n sfera economiei mondiale, pentru că o afacere de succes este imposibilă fără "nc#eierea contactelor, a sc#imbului de te#nologii şi a informaţiilor, a organizării expoziţiilor, congreselor şi călătoriilor de afaceri. &ctivităţile de afaceri sunt accelerate nu numai "n capitale, dar şi "n multe oraşe industriale, centre culturale. )xpoziţiile şi t!rgurile dedicate diferitelor ramuri ale
economiei, conferinţele, seminariile culturale şi ştiinţifice atrag numeroşi oaspeţi at!t naţionali, c!t şi internaţionali. @in ce "n ce mai multe firme şi organizaţii internaţionale "şi desc#id filiale "n diverse oraşe ale lumii, iar reprezentanţii lor "şi invită partenerii de afaceri şi anga(aţii din străinătate să participe la recepţii, discuţii, congrese. @in această cauză tot mai multe agenţii de turism, #oteluri, restaurante "şi "ndreaptă din ce "n ce mai mult atenţia către această formă de turism, sectorul serviciilor "n acest domeniu fiind "n creştere deosebită amploare o "nregistrează, "n ultimii ani, piaţa serviciilor de găzduire a activităţilor organizate de firme. )xistă cinci categorii de activităţii care definesc piaţa reuniunilor:
expoziţiile comerciale, întrunirile, congresele, conferinţele şi expoziţiile de consum.
3eferitor la tipologia călătoriilor de afaceri, acestea se structurează "n: turism general de afaceri care se referă la activitatea persoanelor care lucrează "n afara locului de muncă obişnuit $delegaţiile% reuniuni şi întruniri $"nt!lniri, conferinţe, simpozioane, colocvii, congrese, etc.% trguri şi expoziţii, călătorii)stimulent oferite anumitor categorii de anga(aţi ca recompensă pentru rezultatele "nregistrate "n activitatea profesională.
*otrivit statisticilor internaţionale, cele mai multe congrese şi reuniuni au loc "n )uropa, care concentrează circa PHI din acţiuni, iar clasamentul pe ţări indică pe primul loc '4&, urmată de +ranţa, Aarea >ritanie, 7ermania, landa, 1talia, )lveţia, >elgia, 'pania şi 8aponia. 0rincipalele caracteristici şi caracteristicile c#eie ale turismului de afaceri sunt:
este de "naltă calitate, de mare randament turismul de afaceri se desfăşoară pe tot parcursul anului, dar cu o frecvenţă mult mai mare, mai ales vara şi iarna, susţin!nd astfel ocupată forţa de muncă "n permanenţă completează sectorul turismului de agreement, "n cazul oraşelor staţiuni, baz!ndu-se "n mare parte pe aceeaşi infrastructură fizică şi aduce vigoare şi prosperitatea economică, profituri pentru aceste destinaţii, care altfel ar fi depins de un relativ scurt sezon de vară investiţiile "n facilităţi ale turismului de afaceri duce la regenerarea urbană şi a zonelor din interiorul oraşului este rezistent, fiind mult mai puţin afectat de crize economice sau catastrofe naturale dec!t turismul de agrement, sau şi alte sectoare ale economiei turismul de afaceri stimulează investiţiile străine viitoare, iar oamenii de afaceri pot deveni „ ambasadori” neplătiţi pentru o destinaţie, deoarece că pot comunica cu colegii lor şi pot sc#imba impresii şi experienţe favorabile aproximativ MHI din „călătorii” de afaceri se vor "ntoarce "n aceleaşi destinaţii pe care ei le-au vizitat pentru afaceri cu familiile lor "n vizite pentru agrement.
Curismul de afaceri concentrează "n prezent circa EHI din totalul călătoriilor internaţionale şi aproape T din totalul "ncasărilor din turism, "nregistr!nd valori diferite de la o ţară la alta, "n funcţie de ec#ipamentele turistice şi nivelul general de dezvoltare economică. %'poziţiile #i t4rgurile sunt definite ca prezentări de produse sau servicii ale unui
invitat, cu obiectivul de a induce o v!nzare sau o informare a audienţei sau a vizitatorilor. )ste o formă tridimensională de publicitate "n cazul "n care produsul poate fi văzut, manipulat, evaluat de către demonstraţie şi, "n unele cazuri, c#iar topit sau gustat. n termeni generali, expoziţiile pot fi definite suplimentar "n funcţie de relaţia piaţaOvizitatori ca fiind: e'poziţii comerciale $sau de la afacere la afacere%, ce ţintesc, "n primul contacte şi colaborări cu sectoare comerciale particulare şi sunt foruri unde se "nc#eie afaceri prin "nt!lniri faţă e'poziţii public5consumator $sau de la afacere la consumator % sunt orientate fie către publicul larg, fie ţintite către grupuri de consumatori se percep adesea taxe de intrare e'poziţii comercial5publice sunt combinaţii dintre expoziţiile comerciale şi cele publice, fiind organizate pentru a atrage ambele tipuri de vizitatori expoziţii unde reprezentanţii comerciali se "nt!lnesc dată "n faţă, dar interacţionează şi cu consumatorii. 1ectorul expoziţional grupează trei componente esenţiale: organizatori ai expoziţiilor locurile unde au loc expoziţiile afacerile contractate de către organizatori şiOsau expozanţi ofertele de servicii pentru expoziţii şi expozanţi. Turismul marilor festivaluri artistice
Curismul marilor festivaluri artistice se spri(ină pe producţiile din lumea muzicii clasice şi moderne, a teatrului, filmului, a cărţii.
)xpresia „turism de eveniment ” a "nceput să fie ve#iculată "n JKLH ea implică „ planificarea sistemică, dezvoltarea şi mar"etingul festivalurilor şi evenimentelor speciale ca şi atracţii turistice, catalizatoare şi creatoare de imagine”. &cest tip de turism urban nu este un fenomen nou, amploarea luată de acesta fiind fără precedent, multe oraşe şi-au propus crearea şi găzduirea unor evenimente speciale. )venimentele speciale pot (uca un rol important "n „cultivarea” dezvoltării turismului urban ca real catalizator al renovării urbane. @upă activitatea derulată "n cadrul festivalurilor acestea pot fi grupate "n:
festivaluri de teatru -
se desfăşoară la *aris, &igues-Aortes, &urillac, 7avarnie, >ordeaux, 0izille, +estivalul de Ceatru de la )dinburg#, +estivalul aţional de Ceatru – >ucureşti, +estivalul de Ceatru Aedieval din 'ig#işoara, etc. festivaluri de muzică -
la &ix-en-*rovence, range, >ordeaux, &bba=e de 'enanUue, #artres, 'trasbourg, >esancon, )vian, ice, +estivalul de (azz de la 'ibiu, +estivalul internaţional de (azz de la )dmonton, +estivalul 1nternational 7eorge )nescu, +estivalul de muzica uşoara de la >raşov, etc.
festivaluri de film - la annes, &nnenc=, &voriaz, 2os &ngeles $filmele
nominalizate pentru premiul scar%, +estivalul 1nternational de +ilm 1ndependent &nonimul din Aelbourne, etc. sărbătorile cu caracter religios, manifestările culturale ale diverselor etnii din +ranţa $precum cele din >retagne, răciunul provensal%, '4&, 3om!nia etc. carnavalurile de la ice, 2imoux, sau din oraşele nordice cu parade ale
giganţilor $@unailleul, @ouai%, arnavalul de la 3io de 8aneiro, arnavalul din 0eneţia festivităţile legate de muncile cmpeneşti $serbările #ameiului, berii, vinului,
cidrului etc.% organizate "n diferite oraşe mai mici, sau "n zonele periferice ale altora
jocurile, dansurile şi cntecele tradiţionale $grupuri folclorice, lupte cu taurii,
manifestări cultural)educative care atrag, "n fiecare an, semnificative fluxuri de
confruntări acvatice ş.a.% - +estivalul 1nternaţional de @ans – 'eoul, +estivalul internaţional al ansamblurilor artistice „2arpatica”, +estivalul de folclor şi obiceiuri de iarna-'uceava, finalele canadiene de 3odeo - )dmonton, etc. vizitatori: +estival - oncurs 1nternaţional de 1nterpretare *ianistica şi ompoziţie „2arl 3iltsc#” 'ibiu, etc
Turismul parcurilor tematice #i de distracţii
Curismul parcurilor tematice şi de distracţii are la bază existenţa sau crearea unor spaţii de destindere şi de divertisment pe anumite idei care devin teme "n dotarea şi amena(area acestora. Turismul de agrement , ca subtip al turismului urban, este
definit ca o activitate bazată pe ansamblul mi(loacelor, ec#ipamentelor, evenimentelor şi formelor oferite de unităţi, staţiuni sau zone turistice, capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o stare de bună dispoziţie, de plăcere, să dea senzaţia unei satisfacţii, unei "mpliniri, să lase o impresie şi o amintire favorabile. Curismul de agrement deţine, de asemenea, o pondere importantă "n deplasările spre spaţiile urbane, un loc aparte "n categoria mi(loacelor de agrement, deosebit de apreciate "n r!ndul turiştilor, fiind ocupat de parcurile de distracţie. 4upă numărului de vizitatori, pe
primul loc se situează @isne=-Rorld-)pcot $rlando, '4&%, cu aproximativ EE milioane de vizitatori anual, iar pe locul doi )uro@isne= $*aris, +ranţa% cu JH,S milioane vizitatori, urmat de >laceac# $>lacritanie% cu P,F milioane vizitatori, iar cu c!te E-G milioane de vizitatori fiecare +uturoscope $*oitiers, +rance%, *#antasialand şi )uropa *ar< $7ermania%, &stVrix $+ranţa%. 0arcurile tematice au
fost introduse odată cu @isne=land, "n &na#eim $JKFF% şi Ralt @isne= Rorld $rlando, '4&, JKSJ%. @at fiind succesul companiei Ralt @isne=, multe oraşe au "ncercat să copieze modelul parcurilor tematice. &stfel, @isne=land-ul din Co<=o a "nregistrat un veritabil succes, iar in JKKE a fost inaugurat, la GE de
suprafaţă de EHHH #a. 4nii specialişti francezi au criticat la acea vreme persona(ele @isne=, afirm!nd ca vor „ polua ambianta culturală a naţiunii”. Turismul medical #i de estetică corporală
Curismul medical şi de estetică corporală a luat o mare amploare "n ultimii ani, ca urmare a dezvoltării unor puternice centre medicale foarte bine dotate, "n marile aglomeraţii urbane. &plicarea unor te#nici medicale şi c#irurgicale noi pot atrage numeroşi clienţi "n căutarea vindecării sau ameliorării unor afecţiuni cronice, sau "n remodelarea estetică a corpului, pentru a diminua unele defecte sau disproporţii anatomice - "n 1srael, 3.*. #ineză, 1ndia, C#ailanda, 'pania, +ranţa, 1talia, 3om!nia, există "n marile capitale, asemenea centre medicale. Aulte oraşe din aceste ţări dispun de centre de terapie medicală alternativă sau asociată cu tratamentele clasice, pentru a asigura reducerea factorilor de stres, a combate obezitatea şi o serie de boli cardio-vasculare incipiente. serie de clienţi din ţările dezvoltate economic, datorită serviciilor medicale foarte scumpe din ţările de origine, se deplasează către alte ţări unde asemenea servicii medicale sunt mai ieftine şi de o calitate apropiată $7ermania, 1talia, landa, '4&, Aarea >ritanie, către ţări din )uropa entrală şi de )st sau către ţări din &sia de 'ud şi 'ud-)st%. Turismul marilor evenimente sportive
Curismul marilor evenimente sportive se referă cu precădere la olimpiade, campionate mondiale şi continentale $europene, asiatice, americane%. n general asemenea activităţi atrag pasionaţii unor sporturi $basc#et, rugb=, patina(, volei, sc#i ş.a.%, sau suporterii unor ec#ipe renumite, fenomen răsp!ndit "n lumea fotbalului. raşele care găzduiesc asemenea manifestări pun la dispoziţie servicii turistice adecvate mai multor segmente de turişti, care sunt interesaţi de asemenea evenimente sportive. raşe precum Aontreal, '=dne=, AXc#en, &tena, iudad de Aexico, >ei(ing au fost gazdele unor olimpiade sportive, iar altele precum agana, &lbertville, 2ille#amer organizează sporturile de iarnă la nivel mondial. &ceste evenimente pe scară largă necesită dezvoltarea unei infrastructuri adiţionale şi adesea proiecte sunt localizate "n zonele de margine ale intraurbanului. +acilităţile şi stadioanele de dimensiuni mari sunt disponibile pentru găzduirea evenimentelor sportive şi pot a(uta la stabilirea limitelor turismului, la asigurarea unor oportunităţi recreaţionale pentru comunităţile locale. )xemple "n acest sens au cunoscut o dezvoltare rapidă "n cazul 8ocurilor limpice din >arcelona sau &tlanta. n acest caz regenerarea urbană rezultată a (ucat un rol important "n transformarea imaginii oraşului şi a asigurat o utilizare "n sens recreaţional pe termen lung. Turismul religios #i de pelerina+
n perioada contemporană, călătoriile religioase $turismul religios% şi industria ospitalităţii, "n general, cunosc o dinamică deosebită la nivel global $peste JL miliarde de dolari%, cu un flux turistic ce depăşeşte GHH de milioane de turişti. el puţin unu din patru turişti este interesat de o vacanţă spirituală, motivaţia aceasta se regăseşte la turiştii cuprinşi "n grupele de v!rstă de JL-FM ani şi peste FF de ani, "n circuitul turistic fiind incluse nu mai puţin de FH.HHH de aşezăminte religioase.
ălătoria religioasă este cea mai vec#e formă de călătorie, cu peste GHHH de ani vec#ime $"ncă de pe vremea civilizaţiei egiptene%, c!nd mase de oameni participau la ritualuri religioase. Aai t!rziu, "n anii mileniului 1 şi 11, călătoriile religioase au fost multă vreme sinonime cu pelerina(ele "n diferite locaţii $3oma, 'antiago de ompostela, anterbur=, 1erusalimul%, care au devenit destinaţii de top al călătoriilor religioase din ultima vreme. Curismul religios este deseori descris ca fiind o formă de turism de nişă, un „ segment distinct pe piaţă”. Circuite religioase pelerina+e/
*rincipalele destinaţii sacre şi caracteristicile locurilor destinate pelerina(elor pot fi asociate cu rute principale ale credinţei: ale creştinismului, islamismului, iudaismului, #induismului, budismului ş.a. ircuite ale creştinismului 5 situri creştine în $gipt +pe urmele călătoriei 3amiliei 1finte 5 osif, 3ecioara 6aria şi isus prin 7gipt 8.a.
/elerinajul budist – #ina, epal, A=anmar, 'ri 2an#utan, 0ietnam, 2aos, ambodgia, C#ailanda, oreea de 'ud şi 8aponia şi-au construit temple sau mănăstiri caracteristice indigene, după stilurile ar#itecturale din >od# 7a=a, un oraş indian din districtul 7aza, statul >i#ar. /elerinajul musulman - *elerina(ul la Aecca $#a((% - aşezare declarata de Aa#omed, "ncă din anul PEK d.6r., drept centru al 1slamului şi loc al pelerina(ului de trei zile - este considerat unul din cei cinci stlpi ai religiei islamice. /elerinajul indus - oraşul 3aranasi , cel mai popular loc de pelerina( pentru #induşi. /elerinajul evreiesc %iudaic& - raş sf!nt pentru creştini, mozaici şi musulmani, 0erusalimul este unul dintre cele mai vec#i, mai frumoase şi mai cunoscute oraşe din rientul Ai(lociu, cea mai mare aşezare din 1srael şi capitala statului evreu, un loc pentru care, de-a lungul mileniilor, s-au dus războaie şi bătălii cumplite. *artea vec#e a oraşului, plină de biserici, sinagogi, mosc#ei, locul unde se găseşte şi Yidul *l!ngerii, este "n permanenţă foarte aglomerată, credincioşii din "ntreaga lume venind aici "n pelerina(. Turismul de s-opping cumpărături
Curismul de s#opping $cumpărături% a luat o mai mare amploare "n ultimele E-G decenii. )xistă cumpărători interesaţi de ultimele tendinţe ale modei "n domenii ca: "mbrăcăminte, "ncălţăminte, bi(uterii, ceasuri, electrocasnice, autoturisme, decoraţiuni interioare, (ucării. &lţi cumpărători, cu venituri mai modeste, urmăresc sf!rşitul de sezon vară-iarnă: cu mari reduceri de preţuri. n acest sens, există o serie de oraşe pe 7lob care s-au specializat "n acest tip de turism, care aduce venituri consistente la nivel local: *arisul cu o sumedenie de mici boutiUue-uri ce aparţin unor case de modă celebre, p!nă la magazine de tip outlet cu preţuri reduse 2ondra - care "n perimetrul cuprins "ntre străzile xford, Besington, >ond concentrează magazine de top, dar şi numeroase boutiUue-uri specializate pe tipuri de produse Ailano răm!ne cel mai frecventat oraş, fiind o capitală a modei europene şi mondiale, vizitat "ndeosebi de clienţii interesaţi de a fi "n vogă şi ultraextravaganţi. &lături de aceste oraşe pot fi menţionate şi >arcelona, Aadrid, 0iena, #icago, e5 ;or<, @ubai, >ang
onform RC $EHHL%, turismul pentru cumpărături este categoria de turism "n care scopul principal al vizitatorilor este acela de a face cumpărături. &ceastă categorie include cumpărarea de bunuri de consum pentru uz personal sau cadouri, except!nd cazurile "n care acestea sunt rev!ndute sau folosite pentru un viitor proces productiv. *entru mulţi turişti, cumpărăturile au devenit o activitate de agrement care se realizează at!t aproape de casă, dar mai ales departe de aceasta. n perioada contemporană, „s#opping-ul” este un motiv important pentru o vacanţă de orice tip: de odi#nă, de afaceri sau o călătorie $de mai multe zile% "n alte scopuri. 'tatisticile şi sonda(ele directe arată că aproximativ SHI din toate c#eltuielile turiştilor sunt "ndreptate spre cumpărături, constituind astfel una din motivaţiile principale ale călătoriilor. Turismul muzeal
Curismul muzeal se spri(ină pe existenţa unor mari şi renumite muzee ce atrag anual mii de vizitatori. &lături de acestea, la fel de valoroase sunt şi o serie de case memoriale "n care au trăit şi au creat mari pictori, sculptori, oameni de ştiinţă, ar#itecţi, scriitori, etc. Aarile muzee sunt expresia acumulării unui volum foarte mare de exponate cu valoare de unicat pentru cultura şi civilizaţia contemporană, &stfel, Auzeul 2ouvre din *aris, Auzeul *rada din Aadrid, Auzeul )rmita( din 't. *etersburg, Auzeul figurilor de ceară din 2ondra, Auzeul civilizaţiei ma=aşe din Aexico it=, Auzeul de ar#eologie )gipteană din airo sunt locuri care atrag turişti pe toată durata anului. 4n loc important ocupă muzeele "n aer liber, de obicei cu caracter etnografic, care se găsesc la periferia unor importante centre urbane $>ucureşti, 't. *etersburg, >ei(ing, '=dne=, etc.%. un obiectiv de petrecere a timpului liber. 'copul principal "n revitalizarea turistică, "n general, şi a turismului muzeal, "n special, este crearea unui ec#ilibru "ntre cultură, agrementul turiştilor şi valoarea patrimoniului cultural. Curismul este cel mai mare furnizor de vizitatori către muzee. @e exemplu, numai "n +ranţa, turiştii interni şi externi pe acest segment $muzeal% reprezintă aproximativ PHI din cele FH de milioane de vizitatori anual. 6uzeul este considerat
"urismul de croazieră maritimă şi fluvială se derulează "n unele bazine maritime şi oceanice – Aarea Aediterană, Aarea araibilor, 7olful Aexic, ceanul *acific, ceanul 1ndian. avele de croazieră, adevărate #oteluri plutitoare acostează "n mod obişnuit "n porturile importante, mari oraşe care oferă o serie de oportunităţi turistice: tururi de oraş, vizitarea unor pieţe, bazaruri, centre comerciale, muzee. n ultimii ani, această formă de turism s-a dezvoltat foarte mult incluz!nd şi oraşe de dimensiuni mai mici, care şi-au conservat vec#iul stil ar#itectural, care au investit "n dotări cerute de turişti $cluburi, baruri, discoteci, restaurante%. &semenea oraşe sunt prezente "n multe programe turistice ale operatorilor maritimi şi fluviali: 'alonic, Aarsilia, 1stanbul, Cunis, >arcelona, e5 Aexico, 6avana, 2inz, >udapesta, >elgrad, etc.
"urismul marilor cazinouri şi al jocurilor de noroc a apărut şi s-a dezvoltat cu precădere după cel de-al doilea război mondial. a modalitate de divertisment, (ocurile de noroc s-au practicat din toate timpurile, dar "n spaţii private şi mai puţin "n cele publice. Creptat, specul!nd slăbiciunea potenţialilor turişti cu venituri consistente, mulţi "ntreprinzători din mari aglomeraţii urbane au construit adevărate centre moderne unde se practică o gamă largă de (ocuri
de noroc $ruletă, blac< (ac<, poritanie, 7ermania, +ranţa, unde unele mine vec#i de exploatare a combustibililor fosili şi minereuri au devenit muzee, locuri de vizitare. n alte ţări precum '4&, 1talia, 8aponia, părţi din vec#ile unităţi industriale au devenit muzee, care conservă o serie de utila(e, ec#ipamente ce amintesc de istoria economică a acelor locuri. "urismul unor tradiţii inedite. *e fiecare continent există ţări care sunt cunoscute pentru una sau două – trei manifestări cu origini mai puţin cunoscute. Aulte dintre tradiţii se leagă de anumite practici păg!ne sau religioase păstrate la nivelul unor aşezări. &stfel, "n oraşul astille din 'pania, provincia Aurcia, se derulează sărbătoarea denumită, „ săritul peste bebeluşi”, cu conotaţie religioasă legată de alungarea diavolului. <e manifestări sunt legate de sărbătoarea tomatelor $>unol, 'pania% sărbătoarea culesului portocalelor din oraşul 1vrea din 1talia luptele dintre cămile din oraşul 'elcu< $Curcia%. n &sia, asemenea manifestări se desfăşoară "n 1ndia $dedicate elefanţilor%, cireşilor $8aponia%, etc.
