LUCRARI STAGIU AN I I EXERCITII PROPUSE PENTRU ANUL II SEMESTRUL I LECTOR : BODOC CRENGUTA CATEGORIE : EXPERTI CONTABILI
STAGIAR : TUFANOIU ADRIANA CRISTINA
EXERCITII PROPUSE PENTRU ANUL II, SEMESTRUL I 1
I.
Eleborarea situatiilor financiare (9 exercitii)
1.
Sã se stabileascã fluxurile de numerar pentru activitãţile de exploatare ale unei societãţi în condiţiile urmãtoare: rezultatul contabil înaintea impozitãrii şi a elementelor extraordinare 10.000 lei, cheltuieli cu amortizarea 2.000 lei, venituri din provizioane 500 lei, venituri din plasamente 300 lei, creşterea stocurilor de materii prime 1.500 lei, scãderea stocurilor de mãrfuri 300 lei, scãderea conturilor de creanţe clienţi 1.300 lei, creşterea conturilor de datorii la furnizori 200 lei, impozit pe profit plãtit 1.000 lei. Rezolvare: O entitate prezintă situaţia fluxurilor de numerar pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentate situaţiile financiare anuale. Situaţia fluxurilor de numerar prezintă modul în care o entitate generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de numerar. În contextul întocmirii acestei situaţii: - fluxurile de numerar sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar; - numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere; - echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Situaţia fluxurilor de numerar trebuie să prezinte fluxurile de numerar ale entităţii din cursul perioadei, clasificate pe activităţi de exploatare, de investiţie şi de finanţare. Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi generatoare de venituri ale entităţii, precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare. Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate şi de alte investiţii care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Activităţile de finanţare sunt activităţi care au drept rezultat modificări ale valorii şi structurii capitalurilor proprii şi împrumuturilor entităţii. Fluxuri de trezorerie a) Metoda directa b) Metoda indirecta a) Met. directa Flux = incasari - plati Flux din exploatare = incasari - plati legate de miscari generate de activ. de baza a intreprinderii (clasa 3 si 4) Ex.: - incasari de la clienti - plati catre furnizori Flux din investitii = incasari - plati generate de miscari in activele imobilizate ale intreprinderii (clasa 2) Ex.: - incasari din vz. unui teren - plata privind achiz. unei cladiri Flux din finantare = incasari - plati generate de miscari in capitalurile proprii, imprumuturile bancare si obligatare (clasa 1). Ex.: - incasari din contractarea unui imprumut bancar pe termen lung - incasarea imprumutului din emisiunea de obligatiuni - plata privind rambursarea capit. soc. catre actionari 2
Obs.: NU AFECTEAZA TREZORERIA: a) miscarile intre elementele de trezorerie (ridicarea numerarului de la banca, tranzactii etc.) b) miscarile fara contrapartida in trezorerie (cresterea cap. soc. prin aport in natura, luarea unui bun in leasing financiar 2xx = 167) In schimb, plata redeventei imi afecteaza cu semnul "-" plata fluxului din finantare % = 5121 167 666 Obs.: pt. dobanzi: *dob platite: De ce platim dob.? R. Am contractat credite (cont 162) => flux de finantare *dob. incasate: De ce incasam dob.? R. Pt. ca am acordat credite (ct. 267) => flux de investitii Obs.: Dividende: *dividende incasate: De ce incasam dividende? R. Pt. ca detin titluri de participare (ct. 265) => flux de investitii *dividende platite: Cui platim? R. Propriilor actionari care formeaza cap. soc. (ct. 1012) => flux de finantare
1. Metoda indirecta : se pleaca de la profitul brut inainte de impozitare . Sau altfel spus , se porneste de la : ~Rezultat inainte de impozit Se elimina cheltuielile si veniturile care nu au incidenta asupra trezoreriei + cheltuieli cu amortizarea -venituri din provizioane Se elimina cheltuielile si veniturile care nu au legatura cu exploatarea +cheltuieli aferente investitiilor + finantarii -venituri aferente investitiilor + finantarii = Rezultat din exploatare inaintea deducerii variatiei necesarului de fond de rulment din exploatare -variatia creantelor din exploatare (clienti) -variatia stocurilor +variatia datoriilor din exploatare +variatia veniturilor in avans din exploatare -Impozit pe profit _______________________________ = Flux net de trezorerie din exploatare NFR = Stocuri + creante – datorii nefinaciare pe termen scurt Variatia NFR = Variatia stocurilor + Variatia creantelor – Variatia datoriilor nefin. pe termen scurt Fondul de rulment (FR) - reprezintă acea parte a capitalului permanent destinată şi utilizată pentru finanţarea activităţii curente de exploatare Nevoia de fond de rulment (NFR) reprezintă activele circulante care trebuie să fie finanţate din fondul de rulment b) Met. indirecta Rezultatul contabil = venituri - cheltuieli Pt. determinarea fluxului din exploatare prin metoda indirecta: * chelt. se vor lua cu semnul "+" 3
* vanzarile se vor lua cu semnul "-" Rezultatul brut inaintea impozitarii: 1) elimin elementele de venituri si chelt. nemonetare: (chelt. cu amortizarile, cu provizioanele, ajustarile, venituri din proviz. si ajust.) 2) elimin elementele de ven. si chelt. care nu apartin exploatarii (chelt. cu dob., dividende) 3) elimin efectele contabilitatii de angajamente (variatia ∆ "delta") necesarului de fond de rulment. - Reguli pe active - Reguli pe pasive O crestere de active se ia cu semnul "-" O scadere de active se ia cu semnul "+" O crestere de pasive se ia cu semnul "+" O scadere de pasive se ia cu semnul "-" 4) alte incasari si plati legate de activitatile de exploatare (plata imp. pe profit, incasarea unei asigurari)
FNT din activităţile de exploatare: Profit inaintea impozitarii (met. indirecta) + Cheltuieli cu amortizarea - venituri din provizioane - venituri din plasamente - creşterea stocurilor de materii prime + scãderea stocurilor de mãrfuri + scãderea conturilor de creanţe clienţi + creşterea conturilor de datorii la furnizori - impozit pe profit plãtit
10.000 lei 2.000 lei 500 lei 300 lei 1.500 lei 300 lei 1.300 lei 200 lei 1.000 lei
TOTAL
2.
10.500 lei
Un utilaj achiziţionat în exerciţiul N la cost de achiziţie de 20.000 lei este casat în exerciţiul N+6. Din casare rezultã materiale în valoare de 7.000 lei; cheltuielile ocazionate de casare (materiale consumabile) sunt de 2.000 lei. Utilajul are o duratã normalã de funcţionare de 10 ani şi metoda de amortizare folositã este cea linearã. Cum afecteazã situaţiile financiare casarea utilajului? Rezolvare: Reglementarile contabile conforme cu directivele europene definesc activele imobilizate ca active generatoare de beneficii viitoare si detinute pe o perioada mai mare de un an . Aceeasi definitie este reluata prin formula activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizarii pe o baza continua , pe o perioada mai mare de un an , in scopul desfasurarii activitatilor entitatii . O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau casare, atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară. Dacă o entitate recunoaşte în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri parţiale (înlocuirea unei componente), atunci ea scoate din evidenţă valoarea contabilă a părţii înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informaţiile necesare. 4
În cazul scoaterii din evidenţă a unei imobilizări corporale, sunt evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia. În scopul prezentării în contul de profit şi pierdere, câştigurile sau pierderile obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferenţă între veniturile generate de scoaterea din evidenţă şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta şi trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit şi pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz. - scoaterea din gestiune a instalaţiei: % = 2131 2813 Echipamente Amortizarea tehnologice echipamentelor 6583 Cheltuieli cu activele cedate - înregistrarea materialelor recuperate: 302 = 7588 Materiale Alte venituri consumabile din exploatare - înregistrarea cheltuielilor ocazionate de dezmembrare: 6588 = 302 Alte cheltuieli Materiale din exploatare consumabile Impactul asupra contului de profit şi pierdere:
20.000 14.000 6.000 7.000
2.000
Cheltuieli cu activele cedate
6.000
Alte cheltuieli din exploatare Alte venituri din exploatare
2.000 7.000
Rezultat
-1.000
în bilanţ: scade valoarea activelor imobilizate cu 6.000 lei, cresc materialele consumabile cu 5.000 lei, scade rezultatul cu 1.000 lei. 3.
Un echipament tehnic este cumpãrat în anul N-2 pentru 16.000 lei, stabilindu-i-se o amortizare în sistem linear pe o perioadã de 8 ani. La sfârşitul anului N valoarea recuperabilã este de 9.000 lei. În anul N+1, se reestimeazã durata de viaţã rãmasã la 3 ani. Care sunt consecinţele asupra contului de profit şi pierdere în anul N şi în anul N+1? Rezolvare: Evaluarea imobilizărilor corporale şi necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei. Fac obiectul evaluării şi imobilizările în curs de execuţie. Corectarea valorii imobilizărilor necorporale şi corporale şi aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcţie de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora. 5
În cazul imobilizărilor corporale şi necorporale, la determinarea pierderilor din depreciere pot fi avute în vedere, de către evaluatori independenţi sau personalul entităţii, şi alte metode de evaluare (de exemplu: metode bazate pe fluxuri de numerar). Pentru a stabili dacă există deprecieri ale imobilizărilor corporale şi necorporale, în afara constatării faptice cu ocazia inventarierii, pot fi luate în considerare surse externe şi interne de informaţii. Amortizarea este alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe intreaga sa durata de viata utila . Imobilizarile corporale se amortizeaza pe perioada de viata utila (= perioada in care unitatea considera ca acel bun va fi utilizat = se vor obtine beneficii in urma exploatarii lui) . Din punct de vedere contabil amortizarea se calculeaza in functie de durata de viata utila (durata de utilizare ) . Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizarilor . Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza incepand cu luna urmatoare punerii in functiune si pana la recuperarea integrala a valorii lor de intrare . Entitatile amortizeaza imobilizarile corporale utilizand unul din urmatoarele regimuri de amortizare : -Amortizarea lineara -Amortizarea degresiva -Amortizarea accelerata -Amortizarea calculata pe unitate de produs sau serviciu . Calculam valoarea amortizabila = costul activului Valoarea amortizabila = 16 000 lei Mijlocul de transport este supus unui regim de amortizare linear in functie de o durata normala de utilizare (de 8 ani ). Amortizarea în anul N-2 = 16.000/8 = 2.000 lei La sfârşitul anului N valoarea netă contabilă = 16.000 - 6.000 = 10.000 lei Valoarea recuperabilă = 9.000 lei Se constată o depreciere de 1.000 lei ( 6813 = 2914 1.000 lei) –depreciere reversibila în anul N+1 societatea înregistrează o amortizare de 9.000/3 = 3.000 lei 4.
Se cumpãrã un utilaj în anul 2011 la preţul de 238.000 lei, inclusiv TVA. Recepţionarea şi punerea în funcţiune are loc la începutul anului 2012. Cum vor fi afectate situaţiile financiare ale anului 2011? Rezolvare: în anul 2011 societatea înregistrează achiziţia astfel: % 223
=
404
248.000
Furnizori
200.000
6
Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii în curs de aprovizionare
4426
48.000
TVA deductibilă In anul 2012 punerea in functiune a utilajului: 2131
=
223
200.000
Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)
Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii în curs de aprovizionare
5.
Un echipament tehnic achiziţionat în anul 2006 la valoarea de 10.000 lei amortizabil degresiv în 6 ani este evaluat la sfârşitul anului 2008 (dupã 3 ani de utilizare) la valoarea justã de 6.000 lei. Dacã se aplicã metoda reevaluãrii valorii brute, care vor fi efectele în situaţiile financiare? Rezolvare: Reglementarile contabile conforme cu directivele europene definesc activele imobilizate ca active generatoare de beneficii viitoare si detinute pe o perioada mai mare de un an . Aceeasi definitie este reluata prin formula activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizarii pe o baza continua , pe o perioada mai mare de un an , in scopul desfasurarii activitatilor entitatii . Amortizarea este alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe intreaga sa durata de viata utila . Imobilizarile corporale se amortizeaza pe perioada de viata utila (= perioada in care unitatea considera ca acel bun va fi utilizat = se vor obtine beneficii in urma exploatarii lui) . Din punct de vedere contabil amortizarea se calculeaza in functie de durata de viata utila (durata de utilizare ) . Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizarilor . Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza incepand cu luna urmatoare punerii in functiune si pana la recuperarea integrala a valorii lor de intrare . Entitatile amortizeaza imobilizarile corporale utilizand unul din urmatoarele regimuri de amortizare : -Amortizarea lineara -Amortizarea degresiva -Amortizarea accelerata 7
-Amortizarea calculata pe unitate de produs sau serviciu . Amortizarea degresiva consta in multiplicarea ratei anuale liniare cu unul dintre coeficientii : - 1,5 daca durata normala de utilizare este intre 2 si 5 ani - 2,0 daca durata normala de utilizare este intre 5 si 10 ani - si 2,5 daca durata normala de utilizare este mai mare de 10 ani Rata multiplicata se aplica la valoarea ramasa de amortizat . Aplicarea se face pana in anul de functionare in care amortizarea anuala rezultata este egala cu sau mai mica decat amortizarea anuala , determinate prin raportul intre valoarea ramasa de recuperat si numarul de ani ramas de functionare . (aplicam cota de amortizare degresiva asupra valorii ramase de amortizat pana in anul in care amortizarea degresiva este mai mica sau egala cu amortizarea liniara coeficient de amortizare degresivă = 2 Cota de amortizare lineară = 100/6 = 16,67% Cota de amortizare degresivă = 16,67% x 2 = 33,33% Amortizarea în anul 2006 = 10.000 x 33,33% = 3.333 lei Amortizarea în anul 2007 = 6.667 x 33,33% = 2.222 lei Amortizarea în anul 2008 = 4.445 x 33,33% = 1.482 lei Amortizarea cumulată = 7.037 lei Valoarea netă contabilă = 10.000 - 7.037 = 2.963 lei Coeficient de reevaluare = 6.000/2.963 = 2,025 Valoarea brută după reevaluare = 10.000 x 2,025 = 20.250 lei Amortizarea cumulată după reevaluare = 7.037 x 2,025 = 14.250 lei Rezerva din reevaluare = 3.037 lei - suplimentarea valorii brute: 2131 = 105 Echipamente Rezerve tehnologice din reevaluare (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)
10.250
- suplimentarea amortizării cumulate: 105 Rezerve din reevaluare
=
2813 7.213 Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor
în bilanţ echipamentul este prezentat la valoarea justă de 6.000 lei, rezultând o rezervă din reevaluare în capitalurile proprii de 3.037 lei. 8
6.
La 31.12.N societatea GAMA determinã valoarea recuperabilã pentru un utilaj pe care intenţioneazã sã-l cedeze la 15.000 lei, costul acestuia fiind de 20.000 lei. Potrivit normei IAS 36, GAMA înregistreazã la aceastã datã un provizion pentru deprecierea utilajului în valoare de 5.000 lei. Pe 15 februarie N+1, GAMA vinde utilajul la 10.000 lei. GAMA trebuie sau nu sã ajusteze situaţiile financiare ale exerciţiului N? De ce? Rezolvare Obiectivul acestui Standard este de a prescrie procedurile pe care o entitate le aplică pentru a se asigura că activele ei nu sunt înregistrate la o valoare mai mare decât valoarea lor recuperabilă. Un activ este înregistrat la o valoare mai mare decât valoarea sa recuperabilă, dacă valoarea sa contabilă depăşeşte valoarea de recuperat din folosirea sau vânzarea activului. Dacă există o astfel de situaţie, activul este descris ca depreciat şi Standardul impune entităţii să recunoască o pierdere din depreciere. Standardul specifică, de asemenea, când o entitate trebuie să reia o pierdere din depreciere şi specifică prezentările. Preţul de vânzare obţinut pe utilaj confirmă valoarea recuperabilă a acestuia. Decizia de a ceda utilajul fusese luată înainte de 31.12.N, iar scăderea preţului reflectă condiţii existente înainte de data bilanţului. GAMA contabilizează ajustarea pentru deprecierea utilajului: 6813
7.
=
2913
5.000
Pe baza urmãtoarelor informaţii, determinaţi valoarea bilanţierã a activelor imobilizate, a activelor circulante şi a capitalurilor proprii, conform OMFP nr. 3055/2009: – împrumuturi acordate pe termen lung: 653.000 u.m.; – construcţii: 954.000 u.m.; – provizioane pentru deprecierea împrumuturilor acordate pe termen lung: 15.750 u.m.; – investiţii financiare pe termen scurt: 68.350 u.m.; – materiale consumabile: 268.000 u.m.; – furnizori-debitori: 64.125 u.m.; – provizioane pentru riscuri şi cheltuieli: 65.850 u.m.; – amortizarea construcţiilor: 354.000 u.m.; – rezerve: 280.500 u.m.; – subvenţii pentru investiţii: 65.000 u.m.; – capital social: 800.000 u.m.; – interese de participare deţinute pe termen lung: 90.000 u.m.; – mãrfuri: 65.000 u.m.; – terenuri: 255.000 u.m.; – rezultat reportat: 56.000 u.m. Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare si detinute pe o perioada mai mare de un an. Evaluarea imobilizarilor corporale la data bilantului se efectueaza la cost , mai putin amortizarea si ajustarile cumulate din depreciere , sau la valoarea reevaluata , aceasta fiind valoarea justa la data reevaluarii , mai putin orice amortizare ulterioara cumulata si orice pierderi din depreciere ulterioare cumulate . Un activ se clasifica drept activ circulant atunci cand : 9
a) Se asteapta sa fie realizat sau este detinut cu intentia de a fi vandut sau consumat in cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii (=perioada de timp intre achizitionarea activelor care sunt destinate procesarii si finalizarea acestora in numerar sau echivalente de numerar ) b) Este detinut , in principal , in scopul tranzactionarii ,; c) Se astepta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului ;sau d) Este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata . Toate celelalte active reprezinta active imobilizate . In categoria activelor circulante se cuprind : a) Stocuri , inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost intocmita factura; b) Creante ; c) Investitii pe termen scurt ; d) Casa si conturi la banci . e) Capitalurile intreprinderii , ca sursa de finantare cu caracter stabil , reprezinta echivalentul valoric al resurselor investite in active de proprietari (capitaluri proprii ) sau terte persoane (datorii pe termen lung si mediu ) . f) Capitaluri proprii reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor unei entităţi, după deducerea tuturor datoriilor. (Capitalurile proprii sunt definite ca interes residual al proprietarilor intreprinderii , determinat ca diferenta intre totalul activelor si datoriilor acesteia , la un moment dat ) g) Termenul de decontare mai mare de un an al acestor surse le atribuie caracterul de capitaluri permanente sub forma capitalurilor proprii , provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli si datoriilor pe termen lung. Sunt active imobilizate: împrumuturile acordate pe termen lung (la valoare netă 653.00015.750) 637.250 u.m.; construcţiile (la valoare netă 954.000-354.000) 600.000 u.m.; interesele de participare 90.000 u.m. şi terenurile 255.000 u.m. Valoarea bilanţieră totală este de 1.582.250 u.m. Sunt active circulante: investiţiile financiare pe termen scurt 68.350 u.m.; materialele consumabile 268.000 u.m.; furnizorii debitori 64.125 u.m. şi mărfurile 65.000 u.m. Valoarea bilanţieră totală este de 465.475 u.m. Sunt capitaluri proprii: rezervele 280.500 u.m.; capitalul social 800.000 u.m. şi rezultatul reportat 56.000 u.m. Valoarea bilanţieră totală este de 1.136.500 u.m. 8.
La începutul exerciţiului N, întreprinderea ALFA a achiziţionat un stoc de mãrfuri la costul de 100.000 lei, TVA 24%. La sfârşitul exerciţiului N se estimeazã cã stocul ar putea fi vândut la preţul de 90.000 lei şi cã cheltuielile ocazionate de vânzare se vor ridica la 10.000 lei. La sfârşitul exerciţiului N+1, preţul de vânzare estimat este de 150.000 lei, iar costurile ocazionate de vânzare sunt estimate la 30.000 lei. Care este incidenţa aplicãrii normei IAS 2 „Stocuri” în cele douã exerciţii financiare? Rezolvare: Definiţii
Următorii termeni sunt folosiţi în acest Standard în sensul specificat în continuare: Stocurile sunt active: a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii; 10
b) în curs de producţie în vederea unei vânzări în aceleaşi condiţii ca mai sus; sau c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii. Valoarea realizabilă netă este preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşuraţii normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzării. Stocurile includ bunurile cumpărate şi deţinute cu scopul revânzării, cum sunt mărfurile achiziţionate de un detailist în vederea revânzării sau terenurile şi alte proprietăţi imobiliare deţinute cu scopul de fi revândute. Stocurile includ, de asemenea, produsele finite sau producţia aflată în curs de execuţie, precum şi materialele şi alte consumabile destinate utilizării în procesul de producţie, în cazul unui prestator de servicii, stocurile includ costul serviciilor, aşa cum este descris in paragraful 16, pentru care întreprinderea nu a recunoscut încă venitul aferent (a se vedea IAS 18 – Venituri din activităţi curente). Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă. Atentie! Valoarea realizabila neta este utilizata la evaluarea stocurilor la sfarsitul exercitiului financiar, la inventariere si apoi la bilant cand, potrivit principiului prudentei, ele trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta. In exerciţiul N: 1. Achiziţia mărfurilor: %
=
401 Furnizori
124.000
371 Mărfuri
100.000
4426 TVA deductibilă
24.000
2. La sfârşitul exerciţiului, stocul va fi evaluat la minimul dintre cost şi valoarea realizabilă netă: Valoarea realizabilă netă este diferenţa dintre preţul estimat a fi obţinut din vânzarea stocului la data bilanţului şi costurile estimate cu vânzarea. Costul activului = 100.000 lei Valoarea realizabilă netă = 90.000 - 10.000 = 80.000 lei Valoarea bilanţieră = min (100.000; 80.000) = 80.000 lei Rezultă că trebuie recunoscută o depreciere a stocului de 20.000 lei care se contabilizează prin mecanismul ajustărilor de valoare: 6814
=
397 Ajustări pentru deprecierea mărfurilor...
20.000
Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante 11
în exerciţiul N+l: La sfârşitul exerciţiului N+l stocul se prezintă din nou la cea mai mică valoare dintre cost si valoarea realizabilă netă: Costul activului = 100.000 lei Valoarea realizabilă netă = 150.000 - 30.000 = 120.000 lei Valoarea bilanţieră = min (100.000; 120.000) = 100.000 lei Deprecierea contabilizată deja = 20.000 lei Deprecierea existentă la sfârşitul exerciţiului N+l = O lei Rezultă că trebuie reluată deprecierea constatată la sfârşitul exerciţiului N: 397 Ajustări pentru deprecierea mărfurilor... = 7814
20.000
Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante Se observă că aplicând regula prevăzută de IAS 2 valoarea activului este dusă la valoarea pe care acesta ar fi avut-o dacă nu s-ar fi depreciat în trecut. Plusul de valoare de 20.000 lei = 120.000 - 100.000 nu se contabilizează din prudenţă. 9.
Societatea ALFA deţine un stoc de marfã achiziţionat la un cost de 100.000 lei. La 31.12.N, societatea a determinat valoarea realizabilã netã a stocului la 90.000 lei şi a înregistrat, potrivit IAS 2, un provision pentru deprecierea mãrfurilor în valoare de 10.000 lei. Pe 15 ianuarie N+1, societatea a vândut stocul de mãrfuri la 80.000 lei. La ce valoare va fi prezentat stocul în bilanţul exerciţiului N? Rezolvare: Vânzarea stocurilor ulterior datei bilanţului cu 80.000 lei reprezintă o probă cu privire la valoarea realizabilă netă a acestora. Prin urmare, ALFA înregistrează o ajustare suplimentară de 10.000 lei: 6814
=
394
Cheltuieli de exploatare privind ajustările
10.000
Ajustări pentru deprecierea mărfurilor
pentru deprecierea activelor circulante Valoarea în bilanţ a stocului va fi min (100.000; 80.000), adică 80.000 lei, iar deprecierea aferentă exerciţiului N este de 20.000 lei. XI. Tinerea contabilitatii (2 exercitii) 1. Societatea comercialã BETA SA are în stoc la începutul perioadei de gestiune: – sold iniţial produse finite 2.500 lei (evaluate la cost de producţie); 12
– sold iniţial producţie în curs 1.000 lei (evaluatã la cost de producţie). În cursul perioadei au loc operaţiile: a) obţinerea şi predarea la depozit a produselor finite conform bonurilor de predare la costul de producţie de 5.000 lei; b) vânzarea de produse finite conform facturii, la preţul de vânzare de 4.000 lei, TVA 24%. Costul producţiei vândute este de 3.500 lei. La sfârşitul perioadei de gestiune, în urma inventarierii, se constatã urmãtoarele solduri faptice: – sold final faptic produse finite 4.550 lei; – sold final faptic producţie în curs 800 lei. Sã se contabilizeze operaţiile de mai sus şi sã se prezinte situaţia în conturile de stoc, ştiind cã întreprinderea utilizeazã metoda inventarului intermitent. Exista doua metode de evidenta sintetica a stocurilor: 1. Metoda inventarului permanent 2. Metoda inventarului intermitent In conditiile inventarului permanent, in contabilitate se inregistreaza toate operatiunile de intrare si iesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in fiecare moment a marimii stocurilor, atat cantitativ cat si valoric. Odata cu introducerea pe scara tot mai larga a calculatoarelor, a etichetelor si a marcajelor electronice metoda inventarului permanent a devenit mai simplu de utilizat si mai putin costisitoare. Inventarul intermitent presupune stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfarsitul perioadei. In acest caz: - Conturile de stocuri se debiteaza la sfarsitul perioadei cu soldurile determinate la inventariere si se crediteza la inceputul perioadei urmatoare, cu ocazia includerii in cheltuieli a soldurilor constatate la sfarsitul perioadei precedente; - Intrarile de stocuri din cursul periaodei se inregistreza direct in conturile de cheltuieli, conform premisei ca aceste stocuri sunt destinate consumului sau vanzarii si nu pastrarii acestora in depozit; - Iesirile de stocuri se determina prin calcul extracontabil, conform relatiei: stocuri initiale + intrari – stocuri finale = iesiri Dezavantajul acestei metode consta in lipsa unor informatii detaliate privind stocuri existente in patrimoniu, la un moment dat. Rezolvare: In acest caz, nici intrările şi nici ieşirile de stocuri nu se înregistrează în contabilitatea financiară. La sfârşitul perioadei de gestiune se anulează soldurile finale şi se preiau în contabilitate soldurile constatate la inventar.
13
l. Obţinerea de produse finite: Nu se contabilizează.
2. Vânzarea de produse finite: 4111
=
Clienţi
%
4.960
701
4.000
Venituri din vânzarea produselor finite 4427
960
TVA colectată Descărcarea de gestiune nu se contabilizează. 3. Anularea soldurilor iniţiale: 711
=
%
3.500
Venituri aferente costurilor
345
2.500
stocurilor de produse
Produse finite 331
1.000
Producţie în curs 4. Inregistrarea stocului final de produse stabilit la inventariere: %
=
711
345
Venituri aferente costurilor
Produse finite
stocurilor de produse
331
5.350 4.550
800
Producţie în curs
2. Efectuaţi înregistrãrile contabile conform OMFP nr. 3055/2009 pentru urmãtoarele
tranzacţii/evenimente: a) se închiriazã o clãdire cu o valoare contabilã de 60.000 u.m. pe o duratã de 2 ani; b) se primeşte factura pentru chiria lunarã de 800 u.m. + TVA 24%; c) se plãteşte factura; d) chiriaşul executã lucrãri de modernizare, efectuând urmãtoarele cheltuieli: 14
– consum de materiale în sumã de 2.000 u.m.; – cheltuieli cu energia în sumã de 1.000 u.m. + TVA 24%; e) la sfârşitul contractului de închiriere clãdirea este predatã proprietarului împreunã cu investiţia realizatã de chiriaş. Rezolvare: Conform OMFP nr. 3055/2009 concesiunile primite se reflecta ca imobilizari necorporale atunci cand contractul de concesiune stabileste o durata si o valoare determinate pentru concesiune. Amortizarea concesiunii urmeaza a fi inregistrata pe durata de folosire a acesteia, stabilita potrivit contractului. In cazul in care contractul prevede plata unei redevente/chirii, si nu o valoare amortizabila, in contabilitatea entitatii care primeste concesiunea, se reflecta cheltuiala reprezentand redeventa/chiria, fara recunoasterea unei imobilizari necorporale. Concesiunea este recunoscuta ca activ. a) primire clădire - se inregistreaza extracontabil prin debitul contului 8038 (bunuri publice primite in administrare, concesiune si cu chirie debit 8038
60.000 u.m.
(!!! concesiunile indeplinesc conditiile pentru a fi inregistrate ca si imobilizari necorporale atunci cand in contract de prevede o valoare totala a concesiunii si o perioada determinata (205 = 167) !! daca in contractul de cesiune nu se prevede o valoare totala ci doar redeventele , atunci asimilam cu o chirie .) b) chirie lunară 992 u.m.
%
800 u.m.
612
192 u.m.
4426
=
404
992 u.m.
=
5121
992 u.m.
=
404
1240 u.m.
c) plată furnizor 992 u.m.
404
a) Modernizări Ch cu energia: 1240 u.m.
%
1000 u.m.
605 15
240 u.m.
4426
Consum de materiale 2000 u.m.
602
=
302
2000 u.m. Avem deci total cheltuieli= 3000
3000u.m.
212
=
722
3000 u.m.
Concomitent receptionam modernizarea respectiva
e) amortizarea modernizării pe perioada contractului (2 ani) 1.500 u.m.
6811
=
2812
3.000 =1.500 u.m. 2ani
f) transmitere(modernizarea se transmite , nu se vinde ) 3.000 u.m.
2812
=
212
3.000 u.m.
Cladirea o scoatem din extracontabil. credit 8038
60.000 u.m.
XII. Alte lucrari efectuate de expertii contabili si de contabilii autorizati (6 exercitii) 1. Pentru a fabrica 90 buc. din produsul B, în exerciţiul N, s-au angajat urmãtoarele cheltuieli: _ cheltuieli directe 100.000 u.m.; _ cheltuieli indirecte 40.000 u.m., din care: – cheltuieli variabile 30.000 u.m.; – cheltuieli fixe 10.000 u.m.; _ capacitatea normalã de producţie este de 180 buc.; _ cheltuieli administrative 20.000 lei; _ pierderi din rebuturi 8.000 lei. Sã se calculeze costul de producţie conform prevederilor IAS 2 „Stocuri“. Argumentati solutia. 16
Potrivit IAS 2 „Stocuri" costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului. Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, si anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă si alte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora. In costul de producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile care sunt indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de producţie. Următoarele reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, astfel: pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise; cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie; regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi la locul final; costurile de desfacere. Costul de producţie = 100.000 + 30.000 + 10.000 x 90 buc. /180 buc. = 135.000 u.m. 345 Produse finite = 711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 135.000 2. O societate prezintã în contul de rezultate dupã naturã urmãtoarele informaţii: venituri din vânzãri 60.000 u.m., venituri din producţia stocatã 10.000 u.m., cheltuieli cu materii prime 20.000 u.m., cheltuieli cu salarii 15.000 u.m., cheltuieli cu amortizarea 10.000 u.m., cheltuieli cu combustibil şi energie 5.000 u.m. Firma are un manager care are salariul de 2.000 u.m. şi 13 salariaţi cu salarii egale: 9 salariaţi pentru activitatea de producţie, 2 salariaţi pentru activitatea de distribuţie şi 2 salariaţi pentru serviciile administrative. În ceea ce priveşte amortizarea, 70% este pentru producţie, 20% este pentru distribuţie şi 10% este pentru administraţie. Din cheltuielile cu combustibil şi energie, 4.000 u.m. sunt pentru producţie, 500 u.m. sunt pentru administraţie şi 500 u.m. sunt pentru distribuţie. Întocmiţi contul de rezultate cu clasificarea pe funcţii. CPP după destinaţie
Nr crt
Elemente
Sume
1.
Cifra de afaceri netă
60.000
2.
Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (3+4+5)
40.000
3.
Cheltuielile activităţii de bază (20.000 mat prime+9.000 sal +7.000 amortiz + 4.000 combustibil)
40.000
4.
Cheltuielile secţiilor auxiliare
-
5.
Cheltuielile indirecte de producţie
-
6.
Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2)
20.000
17
7.
Cheltuielile de desfacere (2.000 sal +2.000 amortiz + 500 combustibil
4.500
8.
Cheltuielile generale de administraţie (2.000 sal manager +2.000 sal serv adm +1.000 amortiz + 500 distribuţie)
5.500
9.
Alte venituri din exploatare
10.000
(venituri din producţia stocată) 10.
Rezultatul din exploatare (6-7-8+9)
20.000
3. Societatea ALFA produce umbrele de soare, asamblând pânza pe un suport achiziţionat. În luna mai a cumpãrat 10.000 de pânze la 10 lei bucata şi 15.000 suporturi la 20 lei bucata, şi a asamblat 18.000 de umbrele, costul asamblãrii fiind de 15 lei/bucatã. Societatea deţinea la începutul perioadei 10.000 bucãţi de pânzã la 8 lei bucata şi 5.000 bucãţi de suporturi la 15 lei bucata. În evaluarea stocurilor se aplicã metoda FIFO (primul intrat, primul ieşit). Societatea a vândut în cursul lunii 16.000 de umbrele la preţul de 50 lei/bucatã, comisionul vânzãtorului fiind de 2,5 lei/bucatã. Care este costul de producţie şi costul complet (de revenire) al unei umbrele? Care este rezultatul perioadei? Rezolvare: Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului. Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, costul proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora. Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în măsura în care reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în locul şi forma dorite. Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, sunt următoarele: - pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei; - cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de depozitare se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul şi în starea în care se găsesc; - regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final; - costurile de desfacere; - regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a apărut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie (activitate). Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care rămân relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şi costurile cu conducerea şi administrarea secţiilor. 18
Panza Si 10.000 buc. X 8lei/buc=80.000 lei Achizitie 10.000 buc. X 10 lei/buc = 100.000 lei Suport Si 5.000 buc. X 15 lei/buc=75.000 lei Achizitie 15.000 buc X 20 lei/buc=300.000 lei Costul umbrelelor asamblate – 18.000 lei folosind metoda FIFO este:
Pânză umbrelă = 10.000 buc. x 8 lei/buc. + 8.000 buc. x 10 lei/buc.
160.000 lei
+ Suport umbrelă = 5.000 buc. x 15 lei/buc. + 13.000 buc. x 20 lei/buc. + Cost prelucrare = 18.000 buc, x 15 lei/buc.
335.000 lei
270.000 lei
= Cost de producţie
765.000 lei
Cost unitar = 765.000 lei / 18.000 umbrele = 42,5 lei/umbrelă Cost complet = 765.000 lei + Cheltuieli de vânzare (16.000 umbrele x 2,5 lei/umbrelă) = 805.000 lei Rezultat = Venituri - Cheltuieli = 16.000 umbrele x (50 lei/umbrelă -2,5 lei/umbrelă) - 16.000 umbrele x 42,5 lei/umbrelă = 80.000 lei 4. Se produc douã produse, A şi B, pentru care se suportã urmãtoarele costuri: materie primã: 3.000 lei pentru A şi 5.000 lei pentru B; manoperã directã 400 ore pentru A şi 200 ore pentru B, costul unei ore de manoperã fiind de 10 lei, salarii indirecte 10.000 lei şi amortizarea maşinilor folosite pentru ambele produse 5.000 lei. Calculaţi costul de producţie pentru A şi B utilizând ca bazã de repartizare: a) materia primã; b) numãrul de ore de muncã directã. Comentaţi impactul bazelor de repartizare. Rezolvare: a) Cheltuieli indirecte de repartizat = 10.000 lei salarii + 5.000 lei amortizare = 15.000 lei Coeficient de repartizare K = 15.000 lei cheltuieli indirecte de repartizat / (3.000 lei + 5.000 lei) materii prime baza de repartizare = 1,875 Cheltuieli indirecte aferente produsului A = 1,875 x 3.000 lei materii prime = 5.625 lei Cheltuieli indirecte aferente produsului B = 1,875 x 5.000 lei materii prime = 9.375 lei Specificare
Produs A
19
Produs B
• Materii prime
3.000 lei
+ Manoperă directă
4.000 lei
5.000 lei 2.000 lei 9.375 lei
= Cost de producţie
12.625 lei
16.375 lei
Cost de producţie total pentru cele două produse = 12.625 lei +16.375 lei = 29.000 lei b) Cheltuieli indirecte de repartizat = 10.000 lei salarii + 5.000 lei amortizare = 15.000 lei Coeficient de repartizare K = 15.000 lei cheltuieli indirecte de repartizat / (4.000 lei + 2.000 lei) manoperă directă baza de repartizare = 2,5 Cheltuieli indirecte aferente produsului A = 2,5 x 4.000 lei manoperă directă = 10.000 lei Cheltuieli indirecte aferente produsului B = 2,5 x 2.000 lei manoperă directă = 5.000 lei
Specificare
Produs A
Produs B
• Materii prime
3.000 lei
5.000 lei
+ Manoperă directă
4.000 lei
2.000 lei
= Cost de producţie
17.000
12.000 lei
Cost de producţie total pentru cele două produse = 17.000 lei +12.000 lei = 29.000 lei Indiferent de baza de repartizare, costul de producţie este acelaşi. 5. Datele de evidenţã şi calcul se prezintã astfel: costuri totale ale procesului de producţie cuplat 700.000 lei; costurile pentru pregãtirea şi desfacerea produselor dupã închiderea procesului de producţie cuplat 20.000 lei produsul secundar şi 70.000 lei produsul principal; valoarea la preţ de vânzare a produsului secundar 150.000 lei; veniturile din vânzarea produsului principal 750.000 lei. Determinaţi costul şi marja produsului principal. Rezolvare: (1).Costuri ce revin din procesul de producţie al produsului principal cuplat : 700.000 lei (costuri totale ale procesului de producţie cuplat – (150.000 lei preţul de vânzare al produsului secundar – 20.000 lei costuri pentru pregătirea şi desfacerea produselor după închiderea procesului de producţie cuplat pentru produsul secundar) = 570.000 lei
20
(2).Costurile totale ce revin produsului principal: 570.000 lei costuri ce revin din procesul de producţie al produsului principal cuplat + 70.000 lei costurile pentru pregătirea şi desfacerea produselor după închiderea procesului de producţie cuplat pentru produsul principal = 640.000 lei (3).Marja produsului principal: 750.000 lei veniturile din vânzarea produsului principal – 640.000 lei costul produsului principal = 110.000 lei 6. Un teren cumpãrat în exerciţiul N-2 la un cost de 300.000 u.m. a fost reevaluat, în exerciţiul N1, la 350.000 u.m. Între timp (din N-1 pânã în prezent), rezerva din reevaluare contabilizatã nu a suportat nicio modificare. La închiderea exerciţiului N, valoarea recuperabilã a terenului este 250.000 u.m. Sã se efectueze testul de depreciere a terenului şi sã se contabilizeze eventuala pierdere constatatã în conformitate cu IAS 36 „Deprecierea activelor”. Rezolvare: 58. Valoarea contabilă a unui activ trebuie adusă la valoarea lui recuperabilă dacă, şi numai dacă, valoarea recuperabilă a activului este mai mică decât valoarea contabilă a acestuia. Această reducere constituie o pierdere din depreciere. 59. O pierdere din depreciere trebuie recunoscută imediat ca şi cheltuială în contul de profit şi pierdere, în afara cazului în care activul este înregistrat la valoarea reevaluată pe baza unul alt Standard Internaţional de Contabilitate (de exemplu, conform tratamentului contabil alternativ permis de IAS 16, Imobilizări corporale). Orice pierdere din deprecierea unui activ reevaluat trebuie tratată ca o descreştere din reevaluare, conform acelui Standard Internaţional de Contabilitate. 60. Pierderea din deprecierea unui activ reevaluat este recunoscută ca o cheltuială în contul de profit şi pierdere. Oricum, o pierdere din deprecierea unui activ reevaluat este recunoscută în mod direct în contul oricărui surplus din reevaluarea activului, în măsura în care pierderea din depreciere nu depăşeşte suma păstrată în surplusul din reevaluare pentru acelaşi activ.
I.
La sfârşitul anului N-1:
- Valoare justă la 31.12.N-1 350.000 u.m. - Valoare contabilă la 31.12.N-1________________300.000 u.m. = Diferenţă pozitivă din reevaluare 50.000 u.m.
înregistrarea diferenţei pozitive din reevaluare:
Terenuri
=
Rezerve din reevaluare
II. La sfârşitul anului N: 21
50.000 u.m.
Valoarea recuperabilă de 250.000 u.m. este mai mică decât valoarea justă de 350.000 u.m., deci terenul este depreciat şi se va recunoaşte o pierdere din depreciere de 350.000 u.m. 250.000 u.m. = 100.000 u.m. Pierderea din depreciere de 100.000 u.m. fiind mai mare decât soldul contului „Rezerve din reevaluare", va fi recunoscută astfel: - 50.000 u.m. pe seama „Rezervelor din reevaluare" (soldul contului); - restul de 50.000 u.m., pe seama cheltuielilor cu deprecierea: a) Dacă se folosesc conturile de ajustări pentru deprecieri:
Rezerve din reevaluare
=
Terenuri
Cheltuieli cu deprecierea imobilizărilor
=
50.000 u.m.
Ajustări
50.000 u.m.
pentru deprecierea imobilizărilor corporale b) Dacă se foloseşte metoda diminuării valorii activului: %
=
Terenuri
Rezerve din reevaluare
100.000 u.m. 50.000 u.m.
Cheltuieli cu deprecierea imobilizărilor corporale
50.000 u.m.
Situaţia în conturi este următoarea: D
Terenuri
C
Costla31.12.N-2 = 300.000 Diferenţă pozitivă din reevaluare = 50.000 Valoare justă la 31.12.N-2 = 350.000 100.000 Depreciere Valoare recuperabilă la 31.12.N = 250.000
D 50.000 Depreciere
Rezerve din reevaluare
C
50.000 Diferenţă pozitivă din reevaluare O Sold
VII.
Studii de fezabilitate (3 exercitii) 22
1. Unul din indicatorii utilizaţi în evaluarea bazată pe actualizare a proiectelor investiţionale este rata internă de rentabilitate. Care este modul de calcul şi conţinutul indicatorului? 2. Ce reprezinta VAN si cum se calculeaza? 3. Ce reprezinta durata de recuperare a unei investitii si cum se calculeaza? Rezolvare: 1. Rata internă de rentabilitate este rata rentabilităţii specifice fiecărui proiect de investiţie. În determinarea RIR se porneşte de la ipoteza conform căreia cash-flow-uri viitoare (CFt ) pot fi investite constant la acestă RIR. RIR se determină pornind de la egalitatea VAN = V0 − I0 , în care VAN este egală cu zero, respectiv V0 = I0 . Prin urmare, RIR este singura necunoscută a următoarei ecuaţii: n
I0 =
CF t
VR n
∑ (1 + RIR ) + (1 + RIR ) t
t =1
n
;
Calculul RIR se realizează manual prin tatonări repetate cu valori ale ratelor de rentabilitate care apropie tot mai mult cei doi termeni ai egalităţii sau automat cu ajutorul unor software speciale. Vor fi selectate proiectele de investiţii al cãror RIR va fi superior ratei medii a dobânzii. Inconvenientul acestui criteriu de selecţie a proiectelor de investiţii este ipoteza nerealistă a reinvestirii constante, în aceeaşi întreprindere şi la aceeaşi RIR a cash-flow-urilor viitoare. În pofida inconvenientelor pe care cei doi indicatori le prezintă, regula VAN, potrivit căreia se acceptă numai proiectele de investiţie cu VAN>0, şi regula RIR, conform căreia se acceptă numai proiectele de investiţie pentru care RIR>r, rămân două reguli esenţiale în selectarea proiectelor de investiţii eficiente. Pentru eliminarea unor imperfecţiuni, literatura de specialitate recomandă combinarea criteriului VAN cu criteriul RIR. Decizia de investiţie este complexă şi implică, pe lângă calcule financiare, şi o oarecare experienţă profesională şi intuiţia managerilor întreprinderii. Dacă efortul de investiţii este întotdeauna măsurabil, efectele viitoare ale investiţiilor sunt incerte, în unele situaţii greu de evaluat pentru că sunt rezultatul unor previziuni, cu o anumită doză de probabilitate. O eroare în aprecierea cheltuielii iniţiale de investiţii, a cash-flow-ului sau în fundamentarea ratei de actualizare poate conduce la evaluarea incorectă a eficienţei proiectelor de investiţii şi la decizii arbitrare în politica de investiţii. 2. Valoarea actualizată netă este diferenţa dintre valoarea actuală a cash-flow-rilor viitoare (V0 ) şi cheltuielile iniţiale de capital (I0 ) în respectiva investiţie, după relaţia: n
3. VAN = V0 – I0 =
CF t
∑ (1 + r ) t =1
23
t
+
VR n −I (1 + r ) n 0
Cheltuiala iniţială într-un proiect de investiţii reprezintă mărimea netă a capitalului necesar pentru punerea în exploatare a investiţiei, respectiv: costul achiziţie activelor imobilizate, mai puţin cheltuielile privind cercetarea, verificarea, seria zero de fabricaţie şi cota parte a cheltuielilor de regie; costul de oportunitate a activelor întreprinderii puse la dispoziţia proiectului de investiţii (valoarea de înlocuire a acestor active, ca şi cum ele s-ar procura din afara întreprinderii: terenuri, construcţii aflate în proprietatea întreprinderii şi disponibilizate pentru a fi utilizate în proiectul de investiţii); cheltuielile de instalare şi montaj a echipamentelor noi şi cheltuielile pentru formarea şi specializarea personalului pentru exploatarea acestora; nevolile de active circulante nete (soldul mediu suplimentar de creanţe clienţi minus soldul mediu suplimentar de datorii de exploatare antrenate în noua investiţie); cheltuielile administrative suplimentare, determinate de punerea în funcţiune a investiţiei. Cu cât valoarea actualizată a cash-flow-urilor este mai mare decât cheltuiala iniţială, cu atât proiectul de investiţie este mai eficient. În consecinţă, proiectele de investiţii pentru care VAN >0 vor fi selectate pentru a fi puse în practică, deoarece ele vor asigura cea mai mare creştere posibilă a averii proprietarilor. Conform teoriei financiare, VAN trebuie să fie valoarea maximă care se poate obţine în condiţiile randamentelor descrescânde ale investiţiilor în comparaţie cu rata dobânzii. Optimul alocărilor de capital este atins atunci când rata marginală de rentabilitate a ultimelor proiecte de investiţii este egală cu rata dobânzii pe piaţă. Dincolo de acest nivel al investiţiilor, ratele marginale de rentabilitate vor fi din ce în ce mai mici comparativ cu rata dobânzii, situaţie în care alocările de capital vor determina VAN negative, ce vor diminua valoarea întreprinderii care a selectat acele proiecte. 3. Termenul de recuperare a capitalului investit evidenţiază perioada de timp în care capitalul, odată investit şi aflat în formă materială, revine în formă iniţială prin încasările nete realizate din exploatarea investiţiei create. Conform acestui criteriu, va fi selectat acel proiect de investiţii care va permite investitorului să recupereze, prin cash-flow-urile anuale, într-un timp cât mai scurt posibil capitalul investit şi să obţină rentabilitatea scontată. De regulă termenul de recuperare se exprimă în număr de ani şi trebuie să fie mai mic decât durata de viaţă a investiţiei. Acest criteriu trebuie aplicat cu prudenţă deoarece există riscul eliminării de la selecţie a unor proiecte de investiţie cu rentabilitate ridicată, dar care implică un timp mai lung de recuperare a capitalului investit. Termenul de recuperare se determină după relaţia: Termenul de recuperare = Capitalul investit/Cash-flow-ul mediu anual obţinut din exploatarea investiţiei La numitorul relaţiei se poate utiliza şi cash-flow-ul mediu anual obţinut din exploatarea investiţiei. Deşi este o metodă simplă de luare a deciziei de investiţie, ca şi criteriul anterior, şi acesta prezintă inconveniente ce derivă din: neeşaloanarea în timp a fluxurilor de încasări şi plăţi; neglijarea efectelor care se produc după recuperarea investiţiilor; avantajarea proiectelor de 24
investiţie care permit recuperarea mai rapidă a investiţiilor în detrimentul celor care au o rentabilitate semnificativă dar se recuperează mai lent.
Lector CUCUTĂ OFELIA-ADINA
-PREGĂTIREA ÎN SISTEM COLECTIV LUCRĂRI PROFESIONALE PROPUSE PENTRU ANUL II, SEM. I Categoria II : Auditul statutar si alte misiuni de audit si certificare (7 lucrări)
1. Precizati cum stabileste auditorul necesitatea utilizării activitătii desfăsurate de un expert ca probă de audit? La utilizarea activitatii desfasurate de un expert, auditorul ar trebui sa obtina suficiente probe adecvate de audit care sa ateste ca aceasta activitate este adecvata scopurilor auditului. Prin expert se întelege o persoanã sau un cabinet care posedã competente, cunostinte si o experientã specificã într-un domeniu specific, altul decât cel care presupune cunostinte de contabilitate si audit. Expertul poate fi angajat de cãtre întreprindere, angajat de cãtre auditor, salariat al întreprinderii sau salariat al auditorului. În primul rând auditorul trebuie sã reuneascã elemente probante suficiente si adecvate care sã demonstreze cã pot fi utilizate lucrãrile unui anume expert în cadrul misiunii sale de audit. Atunci cand ajunge sa cunoasca si sa inteleaga entitatea si cand efectueaza procedure suplimentare ca reactie la riscurile evaluate, auditorul va avea, poate, nevoie sa obtina, impreuna cu entitatea sau in mod independent, probe de audit sub forma de rapoarte, opinii, evaluari si declaratii ale unui expert. Exemplele cuprind urmatoarele: -evaluarea anumitor tipuri active: clãdiri, constructii, terenuri, echipamente, opere de artã, pietre pretioase; -stabilirea cantitatilor sau a starii fizice a unor active, precum minerale stocate in depozite de materiale, rezerve subterane de minerale si petrol si a duratei de viata utila ramasa a imobilizarilor corporale ; 25
-stabilirea valorilor care utilizeaza tehnici sau metode specializate, cum ar fi evalaurea actuariala ; -evaluarea activitatii finalizate si care urmeaza a fi finalizata pe baza unor contracte aflate in desfasurare ; -opinii legale cu privire la intreprinderi de contracte, statute si regulamente. La stabilirea necesitatii de a utiliza activitatea desfasurata de un expert, auditorul ar trebui sa examineze : a) Cunostintele si experienta anteriaora ale echipei misunii cu privire la aspectul care este examinat ; b) Riscul de prezentari eronate semnificative pe baza naturii, complexitatii si pragul de semnificatie al aspectului care este examinat ; si c) Cantitatea si calitatea altor probe de audit ce se preconizeaza a fi obtinute. 2. Precizati cum evalueaza auditorul competenta si obiectivitatea profesională a expertului atunci când isi planifică să utilizeze activitatea desfăsurată de un expert? La planificarea utilizarii activitatii desfasurate de un expert, auditorul ar trebui sa evalueza competenta profesionala a expertului. Acest lucru va presupune examinarea: a) Autorizarii sau acreditarii profesionale a experului de catre o organizatie profesionala abilitata sau calitatea de membru a expertului in aceasta organizatie; si b) Experienta si reputatia expertului in domeniul in care auditorul cauta probe de audit. Auditorul ar trebui sa evalueza obiectivitatea expertului. Riscul ca obiectivitatea unui exert sa fie afectata sporeste atunci cand expertul este: a) Salariat al entitatii; sau b) In legatura intr-un anumit mod cu entitatea, de exemplu, prin faptul ca este dependent financiar de entitate sau are investitii in aceasta. Daca auditorul are indoieli cu privire la competenta sau obiectivitatea expertului, auditorul trebuie sa discute orice rezerve de acest gen cu conducerea si sa analizeze daca pot obtiene probe de audit suficiente si adecvate cu privire la activitatea unui expert. Poate fi necesar ca auditorul sa adopte proceduri de audit suplimentare si sa caute probe de audit de la un audit alt expert. 3. Care este aria de aplicabilitate si cum se evaluează activitatea unui expert ca probă de audit? Auditorul ar trebui sa obtina suficiente probe adecvate de audit conform carora aria de aplicabilitate a activitatii expertului este adecvata scopurilor auditului. Probele de audit se pot obtine printr-o examinare a termenilor de referinta care sunt adesea prezentati in instructiunile scrise de entitate pentru expert. Aceste instructiuni pentru expert pot acoperi aspecte precum urmatoarele: • Obiectivele si aria de aplicabilitate a activitatii expertului; • Un plan general cu privire la aspectele specifice pe care auditorul se asteapta ca raportul expertului sa le acopere; • Utilizarea activitatii expertului intentionata de catre auditor, inclusiv comunicarea posibila catre terti cu privire la identitatea expertului si masura implicarii acestuia; • Masura in care expertul are ecces la inregistrarile si dosarele relevante; 26
• • •
Clarificarea relatiei expertului cu entitate, daca exista; Confidentialitatea informatiilor entitatii; Informatii cu privire la ipotezele si metodele care se intentioneaza a fi utilizate de catre expert si concordanta dintre ecestea si cele utilizate in perioadele anterioare. In cazul in care aceste aspecte nu sunt clar prezentate in instructiunile scrise pentru expert, auditorul poate fi nevoit sa comunice direct cu expertul pentru a obtine probe de audit in acest sens. Pentru a ajunge sa cunoasca si sa inteleaga entitatea, auditorul examineaza in ce masura expertul poate participa la discutiile din interiorul echipei misiunii cu privire la posibilitatea ca situatiile financiare ale entitatii sa contina prezentati eronate semnificative. 4. Prezentati elementele principale ale activitătii de planificare a auditării situatiilor financiare (conform ISA 300). Auditorul ar trebui sa planifice auditul astfel incat misunea sa fie desfasurata intr-un mod eficace. Planificarea unui audit implica stabilirea strategiei generale de audit pentru misiunea si dezvoltarea planului de audit, in scopul reducerii riscului de audit pana la un nivel suficient de scazut. Activitatile de palnificare Strategia generala de audit Auditorul ar trebui sa isi stabileasca strategia generala de audit pentru auditul respectiv. Strategia generala de audit stabileste aria de aplicabilitate, momentul si coordonarea unui audit si ghideaza intocmirea unui plan de audit mai detaliat. Stabilirea strategiei generale de audit implica: a) stabilierea caracteristicilor misunii care defieneste aria sa de aplicabilitate, cum ar fi cadrul de raportare financiara folosit, cerintele de raportare specifice sectorului de activitate si locatiile comportamentelor entitatii; b) stabilirea obiectivelor de raportare ale misiunii pentru panificarea momentului, desfasurarii auditului si a naturii comunicarilor necesare, cum ar fi termenele-limita pentru raportarea intermediara si finala; c) luarea in considerare a factorilor importanti care vor determina pnctele pe care se vor axa eforturile echipei misiunii, cum ar fi stabilirea unor niveluri corespunzatoare de praguri de semnificatie, identificarea preliminara a domeniilor in care pot exista riscuri mai mari de prezentari eronate semnificative, identificarea preliminara a comportamentelor semnificative si a soldurilor conturilor, evaluarea posibilitatii daca uditorul poate planifica obtinerea probelor de audit privind eficacitatea controlului intern si identificarea progreselor recente semnificative legate de entitate, de sectoru lde activitate, de raportarea financiara sau a altor progrese relevante. Odata ce a fost stabilita strategia generala de audit, auditorul poate incepe eleaborarea unui plan de audit mai detaliat pentru a aborda diferitele aspecte identificate in strategia generala de audit, tinand cont de nevoia de a atinge obiective de audit prin utilizarea eficienta a resurselor auditului. Planul de audit Auditorul ar trebui sa intocmeasca un plan de audit pentru auditul respectiv in scopul reducerii riscului de audit la un nivel acceptabil. Planul de audit este mai detaliat decat strategia generala de audit si include natura, momentul si amploarea procedurilor de audit ce trebuie desfasurate de catre membrii echipei misiunii in scopul obtinerii probelor de audit suficiente si adecvate pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil. Documentarea planului de audit serveste, de asemenea, ca inregistrare a 27
planificarii si desfasurarii corespunzatoare a procedurilor de audit care pot fi examinate si aprobate inainte de desfasurarea altor proceduri de audit. Planul de audit cuprinde: • o descriere a naturii, momentului si amplorii procedurilor planificate de evaluare a riscului, suficienta pentru a evalua riscurile de prezentari eronate semnificative, asa cum se arata in ISA 315 “Cunoasterea si intelegerea entitatii si a mediului sau si evaluarea riscurior de prezentari eronate semnificative”; • o descriere a naturii, momentului si amplorii altor proceduri planificate de audit la nivelul declariatiilor pentru fiecare clasa importanta de tranzactii, solduri ale conturilor si informatii prezentate, asa cum se arata in ISA 330 “ Procedurile auditorului ca reactie la riscurile evaluate” • astfel de proceduri suplimentare de audit necesare pentru misiuni in scopul conformarii la ISA-uri (spre exemplu, cautarea unei cai de comunicare directa cu avocatii entitatii). Planificarea acestor proceduri de audit are loc pe parcursul auditului pe masura ce se elaboreaza planul de audit pentru misiune. Modificari ale deciziilor de palnificare care au loc pe parcursul auditului Strategia generala de audit si planul de audit ar trebui actualizate si modificate dupa cum este necesar pe parcursul desfasurarii auditului. Planificarea unui audit este un proces repetitiv si continuu pe parcursul misiunii de audit. In urma evenimentelor neasteptate, a modificarilor conditiilor sau a probelor de audit obtinute din rezultatele procedurilor de audit, auditorul poate fi nevoit sa modifice strategia generala de audit si panul de audit si. Prin urmare, natura, momentul si amploarea planificate pentru procedurile suplimentare de audit. Atentia auditorului paote fi atrasa de informatii care difera considerabil de informatiile disponibile atunci cand auditorul a planificat procedurile de audit. Directionarea, supravegherea si examinarea Auditorul ar trebui sa planifice natura, momentul si amploarea coordonarii si supravegherii membrilor echipei misiunii si sa examineze activitatea acestora. Natura, momentul si amploarea coordonarii si supravegherii membrilor echipei misiunii si examianrea activitatii acestora pot varia in functie de numerosi factori, cum ar fi marimea si complexitatea entitatii, domeniul auditului, riscurile de prezentari eronate semnificative si capacitatile si competenta personalului care desfasoara activitatea de audit. Auditorul trebuie sa planifice natura, momentul si amploarea coordonarii si supravegherii membrilor echipei misiunii pe baza riscurilor evaluate de prezentari eronate semnificative. Pe masura ce riscul evaluat de prezentari eronate semnificative creste, pentru domeniul riscului de audit, auditorul intensifica de obicei amploarea si prelungeste perioada coordonarii si supravegherii membrilor echipei misiunii si desfasoara o examianre mai detaliata a activitatii depuse de acestia. Documentatia Auditorul ar trebui sa isi documenteze strategia genrala de audit si planul de audit, inclusiv orice modificari semnificative facute pe parcursul misiunii de audit. Documentatia auditorului cu privire la strategia generala de audit inregistreaza deciziile-cheie considerate necesare pentru a planifica in mod corespunzator auditul si pentru a comunica aspectele semnificative achipei misiunii. De exemplu, un auditor paote sa rezume strategia generala de audit sub forma unui memorandum care sa contina deciziile-cheie privind obiectivul general, perioada si desfasurarea auditului.
28
Forma si amploarea documentatie depind de aspecte, precum marimea si complexitatea entitatii, de pragul de semnificatie, de amplaorea altor documentatii si de circumstantele misiunii specifice de audit. Comunicarea cu cei insarcinati cu guvernarea si cu cei din conducere Auditorul poate discuta elemente legate de planificare cu cei insarcinati cu guvernarea su cu cei din conducere entitatii. Aceste discutii pot face parte din comunicarile generale necesare a fi facute catre cei insarcinati cu guvernarea entitatii sau pot fi realizate in scopul imbunatatirii eficacitatii si eficientei auditului. Discutiile cu cei din conducere au loc deseori pentru a facilita desfasurarea si gestionarea misiunii de audit (de exmplu, pentru a coordona unele din procedurile planificate de audit cu activitatea personalului entitatii). 5. Prezentati relatia dintre pragul de semnificatie si riscul de audit ( conform ISA 320). Relatia dintre pragul de semninficatie si riscul de audit Atunci cand planifica auditul, auditorul ia in considerare ceea ce ar putea duce la prezentari eronate semnificative ale situatiilor financiare. Cunoasterea si intelegerea auditorului referior la entitate si la mediul stabilesc un cadru de referinta in care auditorul planifica auditul si exercita rationamentul profesional privind evaluarea riscurilor prezentarilor eronate semnificative ale situatiilor financiare si reactia in fata riscurilor prin intermediul auditului. Aceasta ajuta, de asemenea, auditorul sa stabileasca pragul de semnificatie si sa evalueza daca rationamentul profesional privind pragul de semnificatie raman corespunzator pe masura ce auditul progreseaza. Intre pragul de semnificatie si nivelul riscului de audit exista un raport invers proportional, adica cu cat este mai mare nivelul de semnificatie, cu atat este mai mic riscul de audit, si viceversa. Auditorul in in considerare raportul invers proportional dintre pragul de semnificaite si riscul de audit atunci cand stabileste natura, momentul si amploarea procedurilor de audit. De exmplu, daca dupa planificare unor proceduri specifice de audit auditorul stabileste ca nivelul acceptabil de semnificatie este mai maic, riscul de audit este mai mare. Auditorul compenseaza acest lucru prin: a) Reducerea riscului evaluat de prezentari eronate, atunci cand este posibil, si sustinerea nivelului redus prin realizare unor testari suplimentare sau extinse ale controlului; sau b) Reducerea riscului nedetectarii externe prin modificarea naturii, a a momentului si a amplorii procedurilor substantive planificate. 6. Care sunt procedurile de audit prin care auditorul obtine probe de audit referitor la soldurile de deschidere ( conform ISA 510). Suficienta si caracterul adecvat al probelor de audit pe care auditorul trebuie sa le obtina referitor la soldurile de deschidere depind de urmatoarele aspecte: • politicicle contabile adoptate; • daca situatiile financiare ale perioadei anterioare au fost auditate, si daca da, daca raportul auditorului a fost modificat; 29
•
natura conturilor si riscul prezentarilor eronate semnificative in situatiile financiare ale perioadei curente: • pragul de semnificatie al soldurile de deschidere aferente situatiilor financiare ale perioadei curente. Auditorul trebuie sa analizeze daca soldurile de deschidere reflecta aplicarea politicilor contabile adecvate si daca acele politici sunt aplicate in mod constant in situatiile financiare ale perioadei curente. Atunci cand exista modificari ale politicilor contabile sau ale aplicarii acestora, auditorul va analiza daca sunt adecvate si corespunzator inregistrate, prezentate si comunicate. In cazul in care situatiile financiare ale perioadei anterioare au fost auditate de alt auditor, auditorul curent poate sa fie capabil sa obtina suficiente probe adecvate de audit privind soldurie de deschidere prin analizarea documentelor de lucru ale auditorului precedent. Pentru activele si datoriile curente, se pot obtine de obicei unele probe de audit prin intermediul procedurilor de audit ale perioadei curente. De exemplu, incasarea(plata) conturilor de deschidere de creante (conturile de deschidere de datorii) pe parcursul perioadei curente va oferi o serie de probe de audit privind existenta acestora, drepturile si obligatiile, exhaustive si evaluarea la inceputul perioadei. Totusi, in cazul stocurilor este mai dificil pentru auditor sa fie convins cu privire la stocurile detinute la inceputul perioadei. Asadar, de obicei, sunt necesare proceduri de audit suplimentare, cuam ar fi observarea stocurilor fizice curente si reconcilierea acestora cu cantitatile de deschiere ale stocurilor, realizarea de proceduri de audit privind evaluarea elementelor de deschiere ale stocurilor si realizarea procedurilor de audit privind profitul brut si inchiderea exercitiului financiar. O combinatie a acestor proceduri de audit poate oferi suficiente probe adecvate de audit. Pentru activiele imobilizate si datoriile pe termen lung, cum sunt imobilizarile, investitiile si imprumuturile pe termen lung, auditorul examineaza, de obicei, inregistrarile contabile si alte informatii care stau la baza soldurilor de deschidere. In anumite cazuri, auditorul poate obtine confirmare soldurilor de deschiere de la terti, de exemplu, pentru imprumuturile pe termen lung si pentru investitii. 7. Care sunt efectele evimentelor ulterioare asupra situatiilor financiare si asupra raportului auditorului ( confor ISA 560). Auditorul ar trebui sa tina seama de efectul evenimentelor ulterioare asupra situatiilor financiare si asupra raportului auditorului. Standardul International de Contabilitate (IAS) 10 “ Evenimente ulterioare datei bilantului” se refera la tratamentul, in cadrul situatiilor financiare, al evenimentelor atat favorabil, cat si nefavorabil, care apar dupa data situatiilor financiare (denumita ‘data bilantului’ in IAS) si indentifica doaua tipuri de evenimente: a) Cele care ofera probe suplimentare asupra conditiilor care au existat la data situatiilor financiare;si b) Cele care dau indicii cu privire la conditiile celor care au aparut ulterior date situatiilor financiare. Evenimente care survin pana la data raportului auditorului Auditorul ar trebui sa efectuieze proceduri de audit concepute pentru a obtine suficiente probe adecvate de audit ca toate evenimemtele pana la data raportului de audit, care pot necesita ajustarea situatiilor financiare sau prezentarea de informatii in situatiile financiare, au fost identificate. Aceste proceduri iau in considerare evaluarea riscului de catre auditor si, de regula, cuprind urmatoarele: 30
• •
• • •
Examinarea procedurilor pe care conducerea le-a stabilt pentru a asigura identificarea evenimentelor ulterioare; Citirea proceselor-verbale ale sedintelor actionarilor, ale persoanelor insarcinate cu guvernarea, inclusiv ale comitetelor infiintare, cum ar fi comitetele executive relevante si comitetul de audit, care au avit loc dupa data situatiilor financiare si cercetarea aspectelor discutate in sedintele pentru care procesele-verbale nu sunt inca disponibile; Citirea ultimelor situatii financiare intermediare disponibile ale entitatii si, dupa cum se considere necesar sau oportun, a bugetelor, previziunilor de flux de trezorerie si altor rapoarte conexe ale conducerii; Chestionarea consilierului juridic al entitatii cu privire la litigii si revendicari sau extinderea chestionarelor anterioare verbale sau scrise; Chestionarea conducerii cu prvire la masura in care au aparut evenimete ulterioare care ar putea afecta situatiile financiare.
Fapte descoperite dupa data raportului auditorului dar inainte de emiterea situatiilor financiare Auditorul nu are nicio responsabilitate de a efectua proceduri de audit sau de a face cercetari cu privire la situatiile financiare dupa data raportului auditorului. Cand, dupa data raportului auditorului dar inainte de emiterea situatiilor financiare, auditorul ii este adus la cunostinta un fapt care paote afecta in mod semnificativ situatiile financiare, auditorul ar trebui sa analizeze daca situatiile financiare trebuie ajustate, ar trebui sa discute acest aspect cu conducerea si sa ia masurile adecvate in situaita data. Cand conducerea nu modifica situatiile financiare in situatia in care auditorul considera ca acestea trebuie modificate si raportul auditorului nu a fost transmis entitatii, auditorul ar trebui sa exprime o opinie calificata sau o opinie contrara, conform ISA 701 “ Modificari ale raportului auditorului independent”. Cand raportul auditorului a fost transmis entitatii, auditorul ar trebui sa notifice persoanele insarcinta cu guvernarea sa nu emita situatiile financiare sau raportul auditorului referitor la acestea unor terti. Daca situatiile financiare sunt emise ulterior, auditorul trebuie sa ia masuri pentru a anula credibilitatea raportului auditorului. Fapte descoperite dupa emiterea situatiilor financiare Dupa emiterea situatiilor financiare, auditorul nu are nicio obligatie de a face cercetari cu privire la aceste situatii financiare. Atunci cand, dupa eimiterea situatiilor financiare, auditorul ii este adus la cunostinta un fapt care a existat la data raportului auditorului si care, daca ar fi fost cunoscut la ace data, l-ar fi putut determina pe auditor sa modifice raportul auditorului, auditorul ar trebui sa analizeze daca situatiile financiare au nevoie de examinari, ar trebui sa discute problema cu conducerea si sa ia masurile necesare in situatia data. Cand conducerea examineaza situatiile financiare, auditorul ar trebui sa efectuieze procedurile de audit necesare in situaita data, sa revada masurile adoptate de conducere pentru a asigura ca toti cei care au primit situatiile financiare emise anterior impreuna cu raportul auditorului referitor la acestea sunt informatii cu privire la situatia respectiva, si ar trebui sa emita un nou raport cu privire la situatiile financiare examiante.
31
Noul raport al auditorului ar trebui sa cuprinda accentuarea unui paragaraf important care sa se refere la o nota la situatiile financiare care sa discute mai pe larg motivul examinarii situatiilor financiare emise anterior sau la raportul anterior emis de auditor. Categoria IV : Evaluarea întreprinderilor ( 3 lucrări) 1. Prezentati metodele patrimoniale utilizate în evaluarea întreprinderilor. Principalele metode care se inscriu in categoria metodelor patrimoniale de evaluare a intreprinderii sunt: - metoda activului net contabil; metoda activului net corectat; metoda valorii substantiale brute; metoda capitalurilor permanente necesare exploatarii. Metoda activului net contabil Idea fundamentala a metodelor patrimoniale este ca valoarea intreprinderii este echivalenta cu valoarea patrimoniului pe care il detine. Metodele presupun o identificare a bunurilor de evaluat si nu au in vedere rezultatul potential asociat activitatii viitoare. Punctul de plecare pentru aceasta estimare este valoarea patrimoniului reflectat in situatiile financiare si calculata dupa relatia: 1.
Patrimoniul =Activ net = Valoarea activelor detinute - Datorii contractate Conform acestei definiţii, patrimoniul, echivalent cu activul net contabil, are în vedere exclusiv elementele reflectate în bilanţ, fie că participă sau nu la procesul de exploatare. Există două posibilităţi de calcul a valorii patrimoniului astfel definit: fie prin scăderea valorii datoriilor din activul total, fie prin adunarea elementelor ce reprezintă capitalul propriu şi deci cuvenit acţionarilor (capital social, prime legate de capital, diferenţe din reevaluări, rezervele, profitul reinvestit, diferite fonduri proprii etc.). Nu trebuie luate în calcul elementele puse la dispoziţia întreprinderii de actualii ei acţionari, destinate întăririi fondurilor proprii, dar care nu se află încă în proprietatea acestora, cum ar fi avansuri în conturile acţionarilor, conturile blocate, conturile de acţionariat. Se consideră, totuşi, că această valoare, deşi relativ uşor de calculat este departe de valoarea căutată de evaluator, din următoarele motive: - datorită costului istoric utilizat de evidenţa contabilă, în această valoare nu se reflectă valoarea actuală a elementelor luate în calcul; - existenţa unor elemente reflectate parţial sau chiar omise de evidenţa contabilă, dar care au o influenţă importantă pentru valoarea elementelor de activ sau pasiv. Este vorba, spre exemplu, de variaţia de valoare a unor posturi, datorată deprecierii monetare, care nu apare explicit în bilanţ;
32
- judecata de valoare se bazează pe datele din bilanţurile realizate în alte perioade decât în momentul în care se efectuează evaluarea şi, prin urmare, realitatea reflectată de bilanţ ar putea fi diferită de realitatea întreprinderii;
2.Metoda activului net corectat Unii autori considera ca exista active ce pot avea valori de piata diferite de valoarea lor contabila, ceea ce determina supunerea activului net contabil unor corectii, ca urmare a verificarii, inventarierii si reevaluarii efectuate de echipa de evaluatori, dar si in functie de valoarea de folosinta a elementelor patrimoniale necesare intreprinderii. Elementele patrimoniale care nu sunt necesare activitatii de exploatare sunt evaluate separat, in functie de posibilitatea valorificarii lor. Activul net corectat (ANC) are drept scop de a elimina limitele activului net contabil si de a da o dimensiune valorii intreprinderii mai apropiata de realitatea economica. Pentru determinarea activului net corectat este necesara analiza critica a fiecarui element de calcul, in functie de realitatea concreta si de valoarea acestuia chiar in momentul evaluarii. Astfel, exprimat printr-o relatie de calcul, activul net corectat este: ANC = Active totale corectate - Datorii totale la valoarea curenta În practica de evaluare pentru calculul activului net corectat se procedează la exprimarea activelor în funcţie de valoarea lor de utilitate sau de folosinţă. 3.Metoda valorii substantiale brute Valoarea substantiala ia nastere din adunarea activului net corectat cu valoarea reala a altor active ce nu apartin intreprinderii (ex. active in leasing), dar care participa la obtinerea rezultatului intreprinderii. Se impun, insa, cateva observatii: - activul net real este estimarea activelor de exploatare si din afara exploatarii, utilizate sau nu, detinute in proprietate de intreprindere; - valoarea substantiala este estimarea activelor utilizate efectiv de intreprindere in exploatare, fie ca apartin sau nu proprietatii acesteia; ea este o notiune ce nu se suprapune cu cea de patrimoniu corporal al intreprinderii, dar da o dimensiune a valorii mijloacelor utilizate de intreprindere pentru realizarea profitului; - in evaluare se trateaza diferit activul ce participa la exploatare (indiferent de titlul de proprietate asupra lor), activele din patrimoniul care nu participa la exploatare sau din afara exploatarii (vor fi evaluate intr-o optica mai severa) si activele ce apartin tertilor din afara exploatarii (vor fi ignorate); 4.Metoda capitalurilor permanente Capitalurile permanente necesare in exploatare reflecta capitalurile necesare functiei de exploatare a intreprinderii si se determina dupa relatia: CPNE = Imobilizari de exploatare + Nevoia de fond de rulment de exploatare Indicatorul pune accentul pe activitatea de exploatare a intreprinderii, considerata singura semnificativa pentru procesul de evaluare. Nu se tine seama de elemente precum cladirile utilizate 33
pentru alte scopuri decat pentru activitatea de exploatare si nici de echipamentele intreprinderii care nu sunt utilizate efectiv in activitatea de exploatare. Valoarea entitatii economice estimata prin metodele patrimoniale reprezinta un reper important pentru evaluator in judecatile sale de care va tine seama, in cazul in care va utiliza mai multe metode de evaluare a entitatii economice. 2. Prezentati metodele bazate pe rentabilitate utilizate în evaluarea întreprinderilor. Metodele de evaluare bazate pe performantele financiare isi propun sa determine o valoare globala a intreprinderii, bazata pe rezultatele repetabile pe care intreprinderea este capabila sa genereze in conditii normale de exploatare si cu mijloacele sale actuale. Investitorul potential este interesat de valoare viitoare a intreprinderii si de fluxul de trezorerie pe care il va genera exploatarea sa. Pentru a evalua prin rentabilitate o intreprindere, sunt necesare trei elemente de calcul care, direct sau indirect, sub o forma sau alta de exprimare, intra in logica lucrarilor: -
indicatorul de performanta financiara care poate fi profitul net, dividendul sau fluxul de trezorerie degajat de intreprindere;
-
rata de capitalizare sau de actualizare;
-
perioada de referinta exprimata in numar de ani (n). Dintre numeroasele metode de evaluare bazate pe performantele intreprinderii cele mai des folosite sunt: a) Valoarea de rentabilitate, cunoscuta si sub denumirea de metoda capitalizarii veniturilor, se determina prin aplicarea la capacitatea beneficiara a intreprinderii(CB) exprimata prin profitul net, a unui multiplicator capitalistic y.
V=CB*y
b) Valoarea de randament propriu-zisa Potrivit acestei metode care se bazeaza pe randamentul investitiei facute de comparator, exprimata prin dividendele pe care intreprinderea i le varsa, valoarea intreprinderii este direct proportional cu capacitatea beneficiara a sa exprimata prin dividende[CB(D)] si invers proportional cu randamentul actiunilor pe piata (r).
V= CB(D)/ r 34
c) Metoda fluxurilor de disponibilitati actualizate (DCF)
Cash Flow inseamna fluxul de trezorerie disponibila pe care-l degajeaza un activ sau o societate. Exista mai multe metode de evaluare pe baza fluxurilor de disponibilitati(cash flow). Metoda cea mai des utilizata poarta denumirea de “Discounted cash flow”(DCF) care s-ar traduce: flux de trezorerie redus atat prin actualizare, cat si prin intreruperea la anul “n” de prognoza cand se calculeaza valoarea reziduala a activului sau a societatii respective. Potrivit acestei metode, evaluarea intreprinderii se face in functie de perspectivele sale de dezvoltare. 3. Prezentati metodele combinate de evaluare a întreprinderilor. Metodele combinate presupun luarea in consideratie, sub o forma sau alta de exprimare, atat a patrimoniului cat si a indicatorilor calitativi referitori la performantele financiare ale intreprinderii. Metodele de evaluare, combinate, se impart in doua mari grupe, in functie de tehnicile folosite, si anume: -
tehnici bazate pe ponderarea intre o valoare patrimoniala si una prin rentabilitate;
-
tehnici bazate pe asocierea la valoarea patrimoniala a unuia sau a mai multor elemente intangibile.
Metodele combinate fac apel atat la valori statice, patrimoniale, cat si la valori dinamice bazate pe rentabilitate sau pe randament. Aceste metode sunt:
1. Metoda practicienilor, denumita si metoda “indirecta” sau “germana”, consta in ponderea valorii patrimoniale si valorii prin rentabilitate, retinandu-se media aritmetica simpla:
Vg= Unde: Vg
= valoarea globala a intreprinderii ;
ANC = activul net corijat (valoarea patrimoniala); CB/I = valoarea prin rentabilitate 35
2. Metoda Retail, este o varianta a metodei anterioare:
Vg =
Unde capacitatea beneficiara se exprima prin dividende, iar multiplicatorul capitalistic y poate lua valorile coeficientului bursier PER sau o serie constanta de beneficii a n. Aici valoarea elementelor necorporale se determina pe baza valorii actuale a profiturilor viitoare pe un numar de ani (y*CB) si se imparte in mod egal intre vanzator si cumparator.
3. Metode bazate pe goodwill
In cele mai diverse situatii, valoarea unei intreprinderi se determina prin asocierea la valoarea patrimoniala a goodwill-ului aferent elementelor intangibile ale intreprinderii, calculate pe baza unor indicatori cantitativi si calitativi realizabili in conditiile de animatie si de gestiune normale. De la sensul de “bunavointa” pe care il are in limbaj curent,cuvantul “goodwill” a ajuns sa exprime in uzantele comerciale atitudinea favorabila a pietii fata de intreprindere; el este expresia tuturor cauzelor care justifica atribuirea unei valori globale intreprinderii, superioara activului sau net reevaluat. In contabilitate, goodwill-ul sau supravaloarea corespunde diferentei intre pretul platit de catre un comparator al unei intreprinderi si activul net contabil al acelei intreprinderi. In materie de evaluare, goodwill-ul trebuie trebuie inteles astfel: dincolo de valoarea de piata a activelor si pasivelor tangibile din bilant, poate exista o valoare suplimentara, de natura incorporala, denumita goodwill; existenta sa va fi legata de folosirea mai mult sau mai putin eficienta a activelor intreprinderii, si anume: daca activele sunt bine gestionate si exploatate, deci degaje o rentabilitate superioara celei asteptate pe piata, se poate obtine un goodwill; daca activele sunt prost gestionate si exploatate si conduc la performantele financiare inferioare asteptarilor pietii, va rezulta un badwill, adica o valoare incorporala negativa.
4. Metoda remunerarii valorii substantiale brute
36
Valoarea substantiala bruta (VSB) reprezinta totalitatea mijloacelor corporale ale intreprinderii, angajate si organizate pentru a realiza obiectul sau de activitate fara a tine cont de modul de finantare a acestora. Valoarea substantiala bruta, asa cum s-a mai spus de altfel, este egala cu totalitatea activului reevaluat corijat plus valoarea actual a bunurilor pe care intreprinderea le foloseste fara a fi proprietara(inchiriate, imprumutate, leasing etc) minus valoarea actuala a elementelor corporale care, desi sunt inregistrate in patrimoniu, nu se gasesc in intreprindere. Cu cat valoarea substantiala bruta este mai mare cu atat remuneratia sa va fi mai puternica micsorand profitul si dimuand valoarea goodwill-ului.
5. Metoda remunerarii capitalurilor permanente necesare exploatarii (CPNE)
Valoarea globala a unei intreprinderi este egala cu capitalurile necesare pentru a crea o intreprindere avand aceleasi caracteristici ca intreprinderea evaluate; mijloacele utilizate de catre o intreprindere sunt constituite din activele imobilizate plus necesarul de fond de rulment (NFR), denumite capitaluri permanente necesare exploatarii (CPNE). Capitalurile permanente ale intreprinderii (capitaluri proprii plus imprumuturi pe termen lung) trebuie sa fie superioare sau egale activului fix corporal net si fondului de rulment normativ (NFR). Altfel spus, capitalurile permanente trebuie sa finanteze activul fix net si necesarul de fon de rulment (NFR) pentru ca intreprinderea sa se afle in echilibru financiar. Aceste capitaluri fac obiectul unei remuneratii; aceasta remuneratie se va compara cu beneficiul previzional pentru a pune in evidenta superbeneficiul care va permite calculul goodwill-ului. Categoria X : Organizarea auditului intern si controlului intern al întreprinderii ( 6 lucrări) 1. Enumerati opt domenii de control utilizate în auditarea conturilor de Imobilizări corporale si necorporale precizând la fiecare domeniu minim trei proceduri ( diligente) ale auditorului. a) Tabloul variatiilor anuale ale imobilizarilor corporale si necorporale
-
Pentru fiecare cont de imobilizări se disting valorile brute, amortizarea acumulată, eventualele provizioane pentru depreciere şi valorile nete contabile şi se elaborează un tablou, care să scoată în evidenţă variaţiile exerciţiului. 37
-
Verificaţi soldurile de deschidere şi de închidere cu cele din bilanţ şi confruntaţi amortizarea înregistrată pe conturi cu creşterea amortizărilor evidenţiată în bilanţ. Apreciaţi ponderea activului net imobilizat în totalul activului bilanţier şi în totalul capitalurilor proprii ale întreprinderii. Analizaţi vârsta medie a echipamentelor întreprinderii şi consecinţele asupra structurii financiare a întreprinderii. b) Verificarea achizitiilor de imobilizari corporale
-
Identificaţi achiziţiile exerciţiului
-
Verificaţi dacă contabilizarea s-a făcut efectiv la data recepţiei. Verificaţi facturile furnizorilor, pentru a vă asigura că întreprinderea este proprietara activului cumpărat, că valoarea achiziţiei a fost bine determinată. c) Verificarea imobilizarilor corporale produse de intreprindere - Identificaţi imobilizările produse de întreprindere (ea însăşi). - Identificati lucrarile imobilizate aferente productiei in curs la sfarsitul exercitiului. - Controlaţi soldul contului “Producţie imobilizată”.
d) Verificarea cheltuielilor ulterioare - Asiguraţi-vă că cheltuielile care conduc la creşterea valorii sau a duratei de viaţă a activului imobilizat, au fost înregistrate în activ. - Verificaţi şi asiguraţi-vă că cheltuielile de întreţinere, a căror finalitate este să conserve bunul în starea în care se află, sunt contabilizate în cheltuielile perioadei. - Verificaţi şi asiguraţi-vă că cheltuielile de reparaţii, având ca scop menţinerea bunului în stare de utilizare, sunt contabilizate în cheltuielile exerciţiului. e) Verificarile specifice imobilizarilor corporale-altele decat fondul comercial si cheltuielile de cercetare-dezvoltare
-
Verificati cheltuielile de infiintare si cele de majorare de capital si modul lor de amortizare.
-
Verificati imobilizarile necorporale constand in marci; distingeti marcile achizitionate de marcile create de intreprindere; asigurati-va ca marcile create de intreprindere sunt contabilizate pentru un cost care corespunde cheltuielilor efectuate pana la depunerea marcilor, iar cele achizitionate sunt contabilizate la costul lor de achizitie; marcile achizitionate nu se amortizeaza, dar pot face obiectul unui provizion pentru depreciere; marcile create de intreprindere, dimpotriva, pot fi amortizate pe durata productiei juridice a acestora. 38
-
Verificati brevetele; distingeti intre brevetele achizitionate (care se contabilizeaza la costurile de achizitie) si brevetele create de intreprindere (care se contabilizeaza la nivelul cheltuielilor de cercetare, dezvoltare si depozitare, care pot fi imobilizate daca se fac pe durata mai multor exercitii); brevetele se pot amortize pe durata lor de exploatare previzionala.
f) Fondul comercial
-
Identificati existent unui fond comercial in bilant.
-
Examinati originea fondului comercial (cumparare sau creare) si elementele sale componente (activitati, clientela), precum si modul de stabilire a valorii inscrise in bilant.
-
Asigurati-va de justificarea valorii nete contabile a fiecarei componente a fondului comercial inscris in bilant. g) Amortizarea imobilizarilor corporale si necorporale
-
Verificaţi modul de calcul şi de contabilizare al amortizării. Pentru noile intrari de imobilizari, apreciati temeinicia duratelor de viata si a metodelor de amortizare retinute. Identificati imobilizarile construite pe un teren care apartine altcuiva si asigurati-va ca durata de amortizare a acestora nu depaseste durata de folosinta a terenului. h) Iesirile de imobilizari
- Identificaţi ieşirile de imobilizări corporale şi necorporale ale exerciţiului: prin vânzare sau prin casare. - Asigurati-va ca iesirile de imobilizari s-au facut in intereul intreprinderii; pentru aceasta se cerceteaza acele vanzari care s-au facut la scurt timp de la achizitie; identificati vanzarile la preturi inferioare valorii de piata. - Asigurati-va ca procedurile de inventariere permit identificarea imobilizarilor neutilizate si ca in conturile de imobilizari corporale si necorporale sunt cuprinse numai active utile intreprinderii. 2. Enumerati opt domenii de control utilizate în auditarea conturilor de Imobilizări financiare precizând la fiecare domeniu minim trei proceduri ( diligente) ale auditorului. a) Imprumuturile acordate - Obţineţi o situaţie nominală a împrumuturilor acordate personalului şi confruntaţi suma totală cu cele înscrise în bilanţ.
39
- Stabiliţi un tablou de mişcări ale împrumuturilor în timpul exerciţiului, verificaţi soldurile la deschidere, analizaţi noile împrumuturi acordate în timpul exerciţiului, rambursările şi soldurile la sfârşitul exerciţiului. - Controlaţi, prin sondaj, corecta reflectare în contabilitate a clauzelor din contractele de împrumut - Controlaţi corecta contabilizare a dobânzilor. b) Depozitele de garantii si cautiunile acordate tertilor
- Identificati contractele de deposit si cautiune inscrise in activul imobilizat la inchiderea exercitiului; studiati clauzele, identificati eventualele riscuri de nerecuperare a acestor active si vedeti daca nu era necesara constituirea unui provizion pentru deprecierea acestor active. - Asigurati-va ca acele contracte aferente depozitelor sau cautiunilor din bilant sunt inca in vigoare si ca nu sunt probleme privind recuperarea acestora. - Daca unele active au facut obiectul unei rambursari, dar ele figureaza in continuare in activul imobilizat, cercetati daca trebuia constituit un provizion pentru depreciere sau era necesara soldarea acelor active printr-un cont de cheltuieli. c) Titlurile de participare si creantele in societati legate Diligente cu caracter general
-
Pentru fiecare participatie imobilizata in bilant, precizati forma juridica a societatii detinatoare, stiut fiind ca riscurile si raspunderile pentru actionari nu sunt aceleasi.
-
Pentru fiecare participatie inscrisa in bilant, obtineti ultimele situatii financiare si rapoartele auditorilor, care nu trebuie sa fie mai vechi de 90 de zile(societatea trebuie sa elaboreze situatii financiare intermediare, care sa se incadreze in termenul de 90 de zile)
-
Pentru fiecare societate în participaţie, analizaţi situaţia financiară de ansamblu: situaţia capitalurilor proprii, rezultatul exerciţiului, evoluţia cifrei de afaceri; pentru societăţile cu dificultăţi, analiza este mult mai profundă
d) Achizitia de titluri imobilizate in cursul exercitiului
-
Identificaţi noile achiziţii ale exerciţiului; pentru fiecare achiziţie, obţineţi documentele juridice care validează transferul de proprietate şi asiguraţi-vă că ele au fost înregistrate în contabilitate la data transferului de proprietate. 40
-
Dati atentie formei juridice a intreprinderilor in care s-a investit si faceti distinctie intre achizitiile de pe pietele reglementate si achizitiile negociate. Asigurati-va ca nu este vorba de valori mobiliare, deci titluri care nu trebuie imobilizate. e) Valoarea de inventar stabilita prin metoda evaluarii patrimoniale
-
Pentru fiecare categorie de titluri, calculati cota-parte a situatiei nete corespunzatoare, pornind de la capitalurile proprii ale societatii in participatie si de la procentajul de participare al societatii auditare.
-
Comparati valoarea contabila a titlurilor din bilant cu cota-parte a situatiei nete corectate pentru fiecare categorie de titluri de participare.
-
Verificati si asigurati-va ca titlurile de participare nu fac obiectul unei reevaluari contabile
f) Valoarea de inventar stabilita prin alte metode de evaluare
-
Analizati principiile de evaluare folosite de intreprindere.
-
Apreciati coerenta metodelor folosite tinand cont de natura titlurilor.
-
Asigurati-va de respectarea principiului permanentei metodelor de la un exercitiu la altul.
g) Dividende primite de o societate de capitaluri in care societatea auditata detine o participatie
-
Identificati societatile in participatie susceptibile sa distribuie dividende
-
Analizati regimul fiscal al dividendelor primite.
-
Asigurati-va ca societatea nu a comis erori in contabilizarea avansurilor din dividende acordate in cursul exercitiului; verificati temeinicia juridica a acestor avansuri si asigurativa ca aceste avansuri nu sunt inregistrate in rezultatul exercitiului. h) Diligente in legatura cu cesiunea titlurilor de participare
-
Identificati iesirile de titluri de participare in cursul exercitiului.
-
Pe baza documentelor juridice validate, identificati conditiile de cesiune si preturile de cesiune.
41
-
Validati calculul plusvalorii de cesiune si reluarea eventualelor provizioane pentru deprecierea titlurilor si a eventualelor provizioane pentru riscuri si cheltuieli aferente. 3. Enumerati opt domenii de control utilizate în auditarea conturilor de Stocuri precizând la fiecare domeniu minim trei proceduri ( diligente) ale auditorului. a) Diligente prealabile asistarii la inventar
-
-
-
Identificaţi diferitele categorii de stocuri în funcţie de activitatea întreprinderii: mărfuri, materii prime, în curs de fabricaţie, produse finite. Asiguraţi-vă că societatea a respectat distincţia ce trebuie făcută între stocuri şi imobilizări pe de o parte, şi între stocuri şi cheltuielile constatate în avans, pe de altă parte. Identificati, exhaustive, toate localizarile de stocuri; identificati daca exista stocuri la terti si procedati la circularizarea acestora. Concluzionati asupra exhaustivitatii perimetrului inventarului fizic Identificati cazurile de stocuri existente fizic in intreprindere, dar care nu ii apartin acesteia.
b) Asistarea la inventarul fizic anual si analiza procedurilor
-
Analizati unitatile de masura retinute de intreprindere pentru inventariere: greutate, cantitate, lungime; verificati daca acestea sunt conforme naturii fizice a productiei in stoc.
-
Analizaţi derularea practică a măsurării efectuate la inventarul fizic sub aspectele următoare: • componenţa echipei de numărare, de măsurare; • exhaustivitatea- toate produsele în stoc au făcut obiectul numărării, al măsurării? • cum sunt identificate articolele deja măsurate (numărate); • există o procedură de măsurare (numărare) dublă? • calitatea instrumentelor folosite pentru măsurare, numărare; • persoanele implicate în inventariere au cunoştinţe suficiente despre produsele în stoc? Există riscul confundării? - Analizaţi procedurile de colectare a listelor de inventariere; procedura folosită asigură prevenirea riscului ca anumite liste de inventariere să nu fie centralizate? c) Controlul cantitatilor in stoc
-
In cazul inventarului fizic, procedati la renumararea unor articole dinainte selectionate, asigurandu-va ca aceste articole nu sunt depozitate in mai multe locuri.
42
-
Dacă întreprinderea utilizează metoda inventarului permanent, obţineţi stocul teoretic (scriptic) existent la finele exerciţiului, pentru stocurile cu valori mai importante şi comparaţi-l cu cel obţinut prin inventariere fizică. Dacă întreprinderea utilizează metoda inventarului intermitent comparaţia se face între stocul obţinut la inventarul fizic şi cel obţinut pe baza stocului de la inventarul fizic de la închiderea exerciţiului precedent şi rulajele de intrări şi ieşiri din cursul exerciţiului auditat : (Si + I – E = Sf). d) Diligente de audit cu ocazia analizei conturilor de inchidere
-
Verificati daca anumite pozitii nu au fost omise in situatia finala finala a stocurilor:numarul de pozitii cuprinse in stocul dinal corespunde cu numarul de pozitii de la inventarul fizic?
-
Cand au loc miscari de stocuri intre data realizarii inventarului fizic si data inchiderii exercitiului contabil, analizati daca acestea au fost luate in calcul cu ocazia valorificarii finale a cantitatilor in stoc
-
Asigurati-va ca stocurile care sunt pe teren, dar nu apartin intreprinderii nu au fost cuprinse in soldul de la sfarsitul exercitiului, iar cele care se afla la terti au fost cuprinse.
e) Evaluarea costurilor de achizitie si a costurilor de productie
-
Verificati ansamblul cheltuielilor constitutive ale costului de productie a bunurilor produse de intreprindere.
-
Analizati modul de stabilire a costurilor de productie unitare.
-
Verificati respectarea principiului permanentei metodelor.
f) Provizioanele pentru deprecierea stocurilor -
Provizioanele pentru deprecierea stocurilor exprima o pierdere de valoare, avand patru origini: •
Provizioane pentru aducerea valorii nete contabile a bunurilor in stoc destinate vanzarii(mai mare) la valoarea de piata a acestora (mai mica)
43
-
•
Provizioane pentru deprecierea valorii contabile a materiilor prime destinate consumului intr-un ciclu de fabricatie, atunci cand costul de intrare in stoc conduce la un cost de revenire a produsului finit superior valorii de piata a acelui produs finit;
•
Provizioane pentru stocurile fara miscare carora datorita factorului timp li se reduce valoarea de utilitate sau valoarea de piata;
•
Provizioane pentru deteriorare, degradare.
Elaborati un tablou al evolutiei provizioanelor pentru deprecierea stocurilor de la un exercitiu la altul.
g) Controlul inregistrarilor contabile
-
Validati contabilizarea stocurilor la inchidere in activul bilantului si inregistrarile variatiei stocurilor in contul de rezultate.
-
Validati inregistrarile dotarilor si reluarilor de provizioane pentru deprecierea stocurilor.
h) Marja bruta si ratioul de nivel de stocuri
-
Calculati pentru exercitiul auditat marja bruta degajata de intreprindere. Marja bruta este egala cu diferenta dintre cifra de afaceri si consumurile exercitiului
-
Calculati apoi rata de marja bruta ca raport intre marja bruta si cifra de afaceri a exercitiului si evolutia acesteia de la un exercitiu la altul; o variatie nejustificata poate ascunde anomalii in contabilizarea stocurilor.
-
Confruntati valoarea bruta a stocurilor la inchiderea exercitiului cu cifra de afaceri a exercitiului.
-
Masurati consecintele inadecvarii nivelului stocurilor asupra activitatii firmei: subproductie, neproductie, pierderi de cifra de afaceri ca urmare a insuficietei stocurilor sau, invers, greutati financiare ca urmare a unor stocuri supradimensionate. 4. Enumerati opt domenii de control utilizate în auditarea conturilor de Datorii si cheltuieli de exploatare precizând la fiecare domeniu minim trei proceduri ( diligente) ale auditorului. 44
a) Analiza soldurilor debitoare si creditoare ale conturilor de furnizori - Identificând ansamblul creanţelor şi datoriilor legate de conturile de furnizori care figurează în activul şi pasivul bilanţului; faceţi un tablou comparativ al soldurilor contabile de la un exerciţiu la altul; verificaţi concordanţa soldurilor cu cele din balanţa generală; - Asigurându-vă că prezentarea în bilanţ a soldurilor de furnizori nu se face compensând soldurile debitoare şi creditoare; - Verificati dacă sunt înregistrate în conturi distincte operaţiile care se referă la furnizorii din exploatare, furnizorii de imobilizări şi la eventuale reţineri în contul garanţiilor; atenţie mare se dă furnizorilor din exploatare, deoarece orice ajustări aduse acestor conturi au un impact direct asupra rezultatului contabil, pe când cele asupra conturilor de furnizori pentru imobilizări influenţează numai modul de prezentare în bilanţ şi masele contabile şi finaniare; - Confruntati soldurile conturilor de furnizori din balanţa generală cu balanţa analitică a conturilor de furnizori; pot să apară diferenţe datorate faptului că anumite operaţii referitoare la furnizori au fost înregistrate în jurnalul de operaţiuni diverse şi trebuie văzute motivele; - Pornind de la balanţa analitică a furnizorilor, identificaţi soldurile debitoare ale unor furnizori; acestea pot aparea, de regulă, ca urmare a încasării unor avansuri sau plăţii unor sume mai mari decât cele datorate; selecţionaţi principalele solduri debitoare şi analizaţi originea acestora; asiguraţi-vă că acestea nu se datorează unei erori de contabilizare sau platii unor tranzacţii neefectuate; - Precizati dacă întreprinderea dispune de programe informatice pentru cumpărări şi plata furnizorilor. b) Analizati modului de inchidere a conturilor de furnizori - Selecţionaţi principalele solduri de furnizori la data închiderii şi verificaţi preluarea lor corectă în exerciţiul următor; - Verificaţi primele plăţi din exerciţiul următor şi asiguraţi-vă că ele corespund datoriilor reflectate în bilanţ; - Identificaţi şi analizaţi conturile “Furnizori-garanţii reţinute”; verificaţi dacă nu sunt reţineri în contul garanţiei care nu au fost eliberate la cererea furnizorilor, deşi trebuiau eliberate, şi care constituie de fapt profituri latente. c) Analiza cheltuielilor aferente cumpararilor si prestatiilor externe - Verificaţi jurnalul de cumpărări al ultimei luni din exerciţiu şi al primei luni a exerciţiului următor, selectaţi câteva cheltuieli contabilizate şi confruntaşi facturile cu celelalte documente de livrare (bonuri de lucru, bonuri de recepţie, avize de expediţie, scrisori de trăsură, contracte etc.) pentru a vedea dacă se referă la exerciţiul auditat sau nu; - Prin procedura circularizării externe, verificaţi soldurile contabile prin confruntarea cu sumele comunicate de furnizori; pot rezulta cazuri de impact asupra rezultatului: cheltuieli neînregistrate (facturi de primit, de exemplu); 45
- Asigurati-va ca anumite sume, desi trebuiau contabilizate in imobilizari, au fost contabilizate in cheltuielile cu cumpararile.
Categoria XII Alte lucrari efectuate de expertii contabili si de contabilii autorizati ( 6 lucrări).
STUDIU DE CAZ 1.
Bilantul contabil al societatii AZUR este următorul:
ACTIV
PASIV
Indicatori 1.Imobilizări corporale: din care - clădiri 75% - alte imobilizări 2. Imobilizări necorporale: 3. Imobilizări financiare:
Valoare
Indicatori
Valoare
25.000,00
1. Capital social
18.750,00
(100 actiuni x 100 lei/acțiune)
6.250,00
2. Rezerve
3.000,00
3. Profit nerepartizat
10.000,00
4. Furnizori și creditori
10.000,00
5.000,00 10.000,00 180.000,00
(1000 actiuni x 10 lei/acțiune
pe termen scurt
detinute la soc. Gama si care
5. Datorii la bănci:
78.000,00
reprezintă 50% din capitalul
din care - pe termen lung
50.000,00
societătii Gama)
- pe termen scurt
46
28.000,00
4. Stocuri:
80.000,00
din care făra mișcare
15.000,00
5. Creanțe: din care - creante incerte
140.000,00 10.000,00
- creante in valută 25%
35.000,00 - alte creante
95.000,00
6. Cheltuieli in avans:
10.000,00
7. Disponibilităti:
15.000,00
TOTAL ACTIV
283.000,00
TOTAL PASIV
283.000,00
Alte informatii:
1. Clădirile care reprezintă 75% au o valoare de piată in urma reevaluării mai mare cu 10 % decît valoarea contabila. 2. Activul net corectat al societătii Gama a fost la 31 decembrie in valoare de 40.000 lei 3. Creantele in valută 25% , ca urmare a diferentelor de curs valutar sunt mai mari cu 30.000 lei. 4. Diferentele de curs valutar aferente datoriilor pe termen lung in valută sunt de + 10.000 lei. 5. Din reevaluarea stocurilor au rezultat diferente de + 55.000 lei.
Se cere:
1. Să se explice trecerea de la Bilantul contabil la Bilantul economic si să se elaboreze Bilantul economic. 2. Să se determine valoarea intrinsecă a unei actiuni a societătii Azur. 3. Să se elaboreze Bilantul funcfional al societătii. 4. Să se comenteze starea de echilibru financiar al societătii. 5. Să se determine Valoarea substantială brută si Valoarea substantială netă stiind ca societatea a luat cu chirie un utilaj in valoare de 30.000 lei si a dat spre închiriere altei societăsi echipamente in valoare de 10.000 lei.
47
Bilant contabil ACTIV Elemente bilantiere 1.Imobilizări corporale:
PASIV Valori 25.000,00
Ajustari 1.875
Valori corectate 26.875 20.625,00
din care clădiri 75% - alte imobilizări 2. Imobilizări necorporale: 3. Imobilizări financiare:
18.750,00
1.875
Elemente bilantiere 1. Capital social
Valori
(100 actiuni x 100 lei/acțiune)
6.250,00
5.000,00
6.250,00 3.000,00
10.000,00
2. Rezerve -3.000,00
10.000,00
0
3. Profit nerepartizat 4. Furnizori si creditori
20.000
5.000,00
5. Datorii la bănci:
78.000,00
reprezintă 50% din capitalul
din care - pe termen lung
50.000,00
societătii Gama)
- pe termen scurt
28.000,00
din care făra miscare
15.000,00
din care creante incerte
40.000
120.000
20.000,00
160.000,0 0
140.000,00 -10.000,00 10.000,00
48
6.Diferente din reevaluare
0
10.000,00
190.000,00
180.000,00
detinute la soc. Gama si care
80.000,00
-10.000,00 10.000,00
pe termen scurt
4. Stocuri:
Valori corectate 10.000,00
10.000,00
(1000 actiuni x 10 lei/acțiune
5. Creante:
Ajustari
78.000,00 50.000,00 28.000,00
58.875
58.875
creante in valută 25%
30.000,00 35.000,00
- alte
95.000
creante
95.000,00
6. Cheltuieli in avans:
10.000,00
7. Disponibilităti: TOTAL ACTIV
65.000
-10.000,00
0 15.000,00
15.000,00
283.000,00
341.875,0 0
283.000,00
341.875,00
1) Imobilizari corporale = cladirile 75% activele corporale = (25.000 x75%)x10% + 25.000=26.875 2) Imobilizari corporale = licentele nu au valoare patrimoniala 3) Imobilizari financiare = 40.000 x 50% = 20.000 (activul net corectat) 4) Stocuri = 80.000 – 15.000 + 55.000 (dif din reevaluare) = 120.000 5) Creante = 140.000 – 10.000 + 30.000= 160.000 6) Profit nerepartizat = 10.000 – 10.000 = 0 7) Diferenta din reevaluare
Trecerea de la bilantul contabil la bilantul economic se face prin eliminarea activelor imobilizante necorporale cu exceptia celor de dezvoltare, reevaluarea activelor corporale, imobilizarile financiare se evalueaza in functie de tipul titlurilor,la nivelul stocurile s elimina cele cu miscare lenta, iar creantele se elimina cele incerte si se reevalueaza cele in valuta la cursul BNR la ultima zi a lunii precedente. Bilanţul economic, porneşte de la bilanţul contabil ale cărui elemente sunt corectate în valori economice, ţinând seama de condiţile normale ale pieţii din care face parte întreprinderea. Bilanţului economic se realizează cu scopul elaborării a doi indicatori importanţi în stabilirea valorii entităţii , anume : - determinarea activului net corijat; - determinarea capacităţii beneficiare. -Imobilizarile necorporale sunt considerate nonvalori , ele influentand valoarea intreprinderii prin rentabilitatea acesteia ( cu exceptia cheltuielilor de cercetare care privesc produse noi, sau dezvoltarii de activitati ).
49
-Imobilizarile financiare constand in titluri de participare la capitalul altor intreprinderi se evalueaza prin metode indicate de organismul de bursa (daca coteaza ) si prin metoda capitalizarii dividendelor sau metoda globala (daca nu coteaza ) -Stocurile la intrare se evalueaza la pretul de achizitie al zilei ; Stocurile de productie in curs se evalueaza la nivelul costurilor effective corectate cu gradul de inaintare in realizarea fizica a produselor ; Stocurile de produse finite se evalueaza la nivelul preturilor de vanzare ale zilei , mai putin beneficiul estimat la aceste preturi . -Creantele in valuta se actualizeaza la raportul de schimb al zilei -Disponibilitatile in valuta se calculeaaza la raportul de schimb in valuta , la fel si obligatiile in valuta , diferentele fiind regularizate pe seama rezultatelor financiare . BILANTUL CONTABIL reprezinta PUNCTUL DE PLECARE . BILANTUL CONTABIL reprezinta PUNCTUL DE PORNIRE in orice evaluare de activ sau întreprindere . Este eronat a se face evaluarea unei intreprinderi pe baza bilantului contabil , deoarece in bilantul contabil patrimoniul nu este exprimat in valori de piata . Evaluarea unui activ sau întreprindere se face in baza bilantului economic , care este un bilant abstract , teoretic , elaborat de experti exclusiv in scopul evaluarii . Acest bilant cuprinde patrimoniul exprimat in valori economice , nu contabile precum si un rezultat financiar profitul net , un profit determinat tinand seama de conditiile normale ale pietei din care face parte intreprinderea si nu de politicile interne ale intreprinderii . BILANTUL ECONOMIC se elaboreaza cu ocazia elaborarii a doua lucrari indispensabile oricarei evaluari : -
Determinarea activului net corijat
-
Determinarea capacitatii beneficiare
Pentru obtinerea bilantului economic se parcurg doua etape : ETAPA 1 : SE VOR SEPARA BUNURILE NECESARE EXPLOATARII DE CELE CARE NU SUNT NECESARE EXPLOATARII , aducandu-se bilantului urmatoarele corectii : 1. – se elimina din activ valoarea activelor fictive (adica imobilizarile necorporale si cheltuielile in avans ) 2. – se elimina stocurile fara miscare si creantele incerte 3. – se elimina valoarea utilajelor cu un grad de utilizare mai mic de 50% .
50
ETAPA 2 : SE VOR REEVALUA BUNURILE NECESARE EXPLOATARII aducandu-se urmatoarele corectii : 1. – se adauga iferentele din reevaluarea cladirilor si stocurilor 2. – se adauga diferente de curs valutar aferente creantelor 3.– in pasiv se inregistreaza diferentele de curs valutar aferente datoriilor in valuta Bilant economic Activ
Pasiv
Elemente bilantiere
Valoare
Imobilizari necorporale
Elemente bilantiere 0
Capital social
Imobilizari corporale
26.875,00
Rezerve
Imobilizari financiare
20.000,00
Profit
Stocuri
120.000,00
Diferente reevaluare
Creante
160.000,00
Obligatii nefinanciare
Disponibilitati
15.000,00
TOTAL ACTIV
341.875,00
Valoare 10.000,00 5.000,00 0 58.875 190.000,00
Obligatii financiare
78.000,00
- pe termen lung
50.000,00
- pe termen scurt
28.000,00
TOTAL PASIV
341.875,00
2. Valoarea intrinsecă a unei actiuni a societătii Azur este: ACTIVUL NET CORECTAT : 1) Metoda substractiva = ANC= Total active –Total datorii = 341.875 – 268.000=73.875 2) Metoda aditiva = Capitaluri propriu +/-Dif din reev = 10.000 +5.000+58.875 =73.875 Valoarea intrinseca = ANC/Nr actiuni = 73.875/100= 738,75 lei 3. Bilantul functional - este instrumentul de analiza, pe baza posturilor din bilantul contabil, a
principalelor functii ale intreprinderii: functiile de investitii, de exploatare si de trezorerie -in activ si functia de finantare -in pasiv. Bilant functional pe baza bilanutului economic Elemente
Sume
Elemente 51
Sume
F.
F. INV : Imobilizari
46.875
F.EXPL: Stocuri+CreanteFurnizori/creditori
90.000
F. TREZ
15.000
Capital propriu
73.875 FI
Datorii la banci
78.000 NANTA RE
Disponibil banesti Total Activ
151.875
Total Pasiv
151.875
Functia de invetitie = Active imobilizate corporale+Active imobilizate financiare = 26.875 +20.000 = 46.875 lei Functia de exploatare = Stocuri+Creante-Obligatii nefinanciare = 120.000 +160.000 -190.000 =90.000 lei Functia de trezorerie = Disponibil banesti = 15.000 lei Functia de finantare= Capital propriu +Obligatii financiare pe TS
4. Bilantul financiar - este instrumentul de analiza, pe baza posturilor din bilantul contabil, a celor trei mari mase financiare ale intreprinderii: -
fondul de rulment net global ; necesarul de fond de rulment ; trezoreria intreprinderii.
Structura bilanţului financiar se prezintă din punct de vedere teoretic astfel: ACTIV
PASIV
I. Imobilizari
IV. Capitaluri permanente
II. Stocuri plus creante
V. Obligatii nefinanciare
III. Disponibilitati
VI.Obligatii financiare pe termen scurt
Total activ
Total pasiv
Acest bilanţ stă la baza determinării următorilor indicatori: Fond de rulment net global 52
= IV – I
Necesarul de fond de rulment
= II – V
Trezoreria
= III - VI
Echilibrul financiar al firmei rezultă din relaţia: Fond de rulment net global - Necesarul de fond de rulment = Trezoreria întreprinderii. În cazul nostru avem: Bilant financiar pe baza bilantului economic Elemente
Sume
Elemente
Sume
Imobilizari
46.875
Capital permanent
123.875
Stocuri + creante
280.000
Furnizori/creditori
190.000
Disponibil banesti
15.000
Datorii la banci TS
28.000
Total Activ
341.875
Total Pasiv
341.875
FR = Capital permanent- Imobilizari = 123.875 – 46.875 = 77.000 lei NFR = Stocuri + Creante –Funizori/Creditori = 280.000 – 190.000 = 90.000 TN = Disponibil – Datorii la banci TS = 15.000 –28.000 = - 13.000 TN = FR- NFR = 77.000-90.000 = -13.000 FR pozitiv capitalurile permanente finanteaza o parte din activele circulante dupa finantarea integral a imobilizarilor nete FR = CAPITALURI PERMANENTE – IMOBILIZARI = 87.000 pune in evidenta ca din capitalurile permanente se acopera imobilizarile , ramanand o resursa de 87.000 pentru finantarea activelor circulante. Observam o preocupare redusa a conducerii pentru investitie, desi prezinta un fond de rulment pozitiv ceea ce inseamna ca are un capital permanent care finanteaza activele imobilizante si o parte din activele circulante. NFR pozitiv surplus de nevoi temporare in raport cu resursele temporare posibile de imobilizat NFR = STOCURI +CREANTE – OBLIGATII NEFINANCIARE = 100.000 pune in evidenta ca stocurile si creantele de 280.000 sunt finantate doar partial din datorii curente , ramanand o diferenta neacoperita de 100.000, care va trebui acoperita di alte surse ( avem de exemplu 87.000 de la fondul de rulment- in cazul de fata ) . 53
Societatea prezinta un surplus de nevoi temporare in raport cu resursele temporare posibile de mobilizat.In cazul in care conducerea ar duce o politica de investitie atunci se explica ca o situatie normala cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare. Trezoreria negativa FR-NFR = -13.000, ceea ce inseamna ca avem un deficit de lichiditati . Dezechilibrul financiar al entitatii este dat de deficitul monetar, prin angajarea de noi credite pe TS, adica dependenta societatii de resurse externe, se urmareste obtinerea celui mai mic cost de procurare al noilor credite prin negocierea mai multor resurse de astfel de capital. 5. Prin VALOARE SUBSTANTIALA BRUTA (VSB) se intelege activul bilantier reevaluat in ipoteza continuarii activitatii , plus valoarea bunurilor folosite de intreprindere fara a fi proprietara acestora , minus valoarea bunurilor care desi sunt inregistrate in patrimoniul intreprinderii nu sunt folosite din diverse cauze (inchiriate ) . VSB REDUSA = este valoarea substantiala bruta din care s-au dedus obligatiile nefinanciare VALOAREA SUBSTANTIALA BRUTA (VSB) = activul bilantier reevaluat + valoarea bunurilor folosite de intreprindere fara a fi proprietara acestora - valoarea bunurilor care desi sunt inregistrate in patrimoniul intreprinderii nu sunt folosite din diverse cause (inchiriate, etc) VSB = 341.875 + 30.000 – 10.000 = 361.875 VALOREA SUBSTANTIALA NETA (VSN) se identifica activului net corijat , fiind egala cu voarea substantiala bruta din care se deduc toate datoriile VALOAREA SUBSTANTIALA NETA (VSN) = VSB - TOTAL DATORII = 361.875 - (180.000+28.000 ) = 361.875 - 208.000 = 153.875 STUDIU DE CAZ 2:
Aveti urmatoarele informatii despre intreprindere: cheltuieli de infiintare 5.000; licente 10.000; cladiri 50.000; echipamente 100.000; stocuri 200.000; creante 300.000; banci 10.000; venituri in avans 80.000; capital social 125.000; rezerve 5.000; furnizori 250.000; imprumuturi bancare 150.000( din care 75.000 pe termen lung ); provizioane pentru riscuri si cheltuieli 65.000. Elaborati bilantul contabil in principalele sale mase, bilantul financiar si bilantul functional, si 54
explicati rolul acestora in cadrul diagnosticului de evaluare.
Bilantul contabil - este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta activul si pasivul unitatii patrimoniale, precum si rezultatele financiare ale perioadei pentru care se intocmeste, potrivit legii. BILANTUL CONTABIL Elemente bilantiere
Sume
Elemente bilantiere
Sume
Imobilizari necorporale
15.000
Capital social
Imobilizari corporale
150.000
Rezerve
Stocuri
200.000
Furnizori/creditori
250.000
Creante
300.000
Datorii la bănci:
150.000
Disponibilitati
10.000 din care - pe termen lung - pe termen scurt
Total Activ
125.000 5.000
75.000 75.000
Venituri in avans
80.000
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli
65.000
Total Pasiv
675.000
675.000
Bilantul financiar - este instrumentul de analiza, pe baza posturilor din bilantul contabil, a celor trei mari mase financiare ale intreprinderii: -
fondul de rulment net global ; necesarul de fond de rulment ; trezoreria intreprinderii.
Structura bilanţului financiar se prezintă din punct de vedere teoretic astfel: ACTIV PASIV I. Imobilizari
IV. Capitaluri permanente
II. Stocuri plus creante
V. Obligatii nefinanciare
III. Disponibilitati
VI.Obligatii financiare pe termen scurt
Total activ
Total pasiv
Acest bilanţ stă la baza determinării următorilor indicatori: Fond de rulment net global 55
= IV – I
Necesarul de fond de rulment
= II – V
Trezoreria
= III - VI
Echilibrul financiar al firmei rezultă din relaţia: Fond de rulment net global - Necesarul de fond de rulment = Trezoreria întreprinderii. În cazul nostru avem: Bilant financiar pe baza bilantului economic Elemente
Sume
I. Imobilizari II. Stocuri plus creante III. Disponibilitati Total Activ
Elemente
Sume
150.000IV. Capitaluri permanente
335.000
500.000
V. Obligatii nefinanciare
250.000
10.000 VI.Obligatii financiare pe termen scurt
75.000
660.000
Total Pasiv
660.000
Activele fictive = cheltuieli de infiintare 5.000+ licente 10.000=15.000 Pasivele fictive = Venituri in avans 80.000 + Provizioane pentru riscuri si cheltuieli-nu au caracter de rezerva 65.000=145.000 Astfel, se va corija contul de rezultate în minus cu valoarea activelor fictive (-15.000) şi în plus cu valoarea pasivelor fictive (+145.000) rezultând o corijare consolidată pozitiva a contului de rezultate de 130.000. I. Imobilizari = echipamente 100.000 + clădiri 50.000 = 150.000 II. Stocuri+Creante = stocuri 200.000 + creanţe 300.000 = 500.000 III. Disponibilitati = banci 10.000 = 10.000 IV. Capitaluri permanente = capital social 125.000 + rezerve 5.000 + provizioane + corijare negativă a contului de rezultate 130.000 + împrumuturi bancare peste un an 75.000 = 335.000 V. Obligatii nefinanciare = furnizori/creditori 250.000 = 250.000. VI. Obligatii financiare pe termen scurt = împrumuturi bancare 75.000.
FR = Capital permanent- Imobilizari = 335.000 – 150.000 = 185.000 lei NFR = Stocuri + Creante –Funizori/Creditori = 500.000 – 250.000 = 250.000 TN = Disponibil – Datorii la banci TS = 10.000 –75.000 = - 65.000 56
TN = FR- NFR = 185.000-250.000 = -65.000 Prezinta un fond de rulment pozitiv ceea ce inseamna ca are un capital permanent care finanteaza activele imobilizante si o parte din activele circulante. Societatea prezinta un surplus de nevoi temporare in raport cu resursele temporare posibile de mobilizat.In cazul in care conducerea ar duce o politica de investitie atunci se explica ca o situatie normala cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare. Dezechilibrul financiar al entitatii este dat de deficitul monetar, prin angajarea de noi credite pe TS, adica dependenta societatii de resurse externe, se urmareste obtinerea celui mai mic cost de procurare al noilor credite prin negocierea mai multor resurse de astfel de capital. Bilantul functional - este instrumentul de analiza, pe baza posturilor din bilantul contabil, a principalelor functii ale intreprinderii: functiile de investitii, de exploatare si de trezorerie -in activ si functia de finantare -in pasiv. Bilant functional pe baza bilanutului economic Elemente
Sume
Elemente
F. INV : Imobilizari
150.000
Capital propriu
F.EXPL: Stocuri+CreanteFurnizori/creditori
250.000
Datorii la banci
F. TREZ
10.000
Sume
F.
335.000
75.000 NANTA RE
Disponibil banesti Total Activ
FI
410.000
Total Pasiv
410.000
Functia de invetitie = Active imobilizate corporale+Active imobilizate financiare = 150.000+0 = 150.000 lei Functia de exploatare = Stocuri+Creante-Obligatii nefinanciare = 200.000 +300.000 -250.000 =250.000 lei Functia de trezorerie = Disponibil banesti = 10.000 lei Functia de finantare= Capital propriu +Obligatii financiare pe TS 57
STUDIU DE CAZ 3:
Determinati activul net corijat al unei intreprinderi, prin ambele metode, cunoscand urmatoarele elemente din bilantul economic al acesteia: casa 10.000 , banca 150.000, cheltuieli de infiintare 15.000, cladiri 200.000, echipamente 250.000, stocuri 300.000, furnizori 400.000, creditori 80.000, imprumuturi bancare pe termen lung 200.000, capital social 100.000, rezerve 10.000, venituri anticipate 80.000, profit 55.000.
Bilant contabil Elemente bilantiere
Sume
Elemente bilantiere
Sume
Imobilizari necorporale
15.000
Capital social
100.000
Imobilizari corporale
450.000
Rezerve
10.000
Stocuri
300.000
Furnizori/creditori
480.000
Disponibilitati
Total Activ
160.000 Datorii la bănci pe termen lung
200.000
Profit
55.000
Venituri in avans
80.000
Total Pasiv
925.000
925.000
Pe baza constatarilor din etapele 1 si 2 se elaboreaza bilantul economic al entitatii de evaluat , pe baza caruia se va proceda la calculul activului net corijat . ACTIVUL NET CORIJAT se poate stabili prin 2 metode : -
METODA SUBSTRACTIVA – de calcul care consta in scaderea din totalul activelor reevaluate corijate a tuturor datoriilor intreprinderii .
-
METODA ADITIVA – care consta in adaugarea la capitalurile proprii ale intreprinderii a tuturor influentelor rezultate din inlocuirea valorilor contabile cu valorile economice ale elementelor din bilantul intreprinderii . BILANTUL ECONOMIC
A
BILANT ECONOMIC
58
P
Imobilizari necorporale imobilizari corporale stocuri + creante
= 15000 15.000 = 0
disponibilitati
capital social
450.000
rezerve
300.000
profit
160.000
diferente reevaluare datorii nefinanciare datorii financiare venituri in avans
total activ
910.000
100.000 10.000 55.000 = -15.000 + 80.000 = 65.000 480.000 200.000 = 80000 - 80.000 = 0
total pasiv
910.000
Astfel, se va corija contul de rezultate în minus cu valoarea activelor fictive (-15.000) şi în plus cu valoarea pasivelor fictive (+80.000) rezultând o corijare consolidată pozitiva a contului de rezultate de 65.000.
METODA SUBSTRACTIVA ANC = TOTAL ACTIVE - TOTAL DATORII = 910.000 – (480.000 + 200.000 ) = 910.000 – 680.000 = 230.000 METODA ADITIVA ANC = CAPITALURI PROPRII 230.000
+ DIFERENTE REEVALUARE
= 165.000 + 65.000 =
STUDIU DE CAZ 4 Se dau urmatoarele elemente de bilant: - total activ 425.000 lei - cheltuieli de constituire 2.500 lei - cheltuieli de cercetare 15.500 lei ( din care 5.000 lei se referă la crearea unor produse noi ). - brevete proprietate 125.000 lei Există un cumparator pentru o parte din brevete care ofera 75.000 lei. Pentru a stabili bilantul economic al intreprinderii , precizați care este valoarea cu care va fi ajustat (corijat) in minus bilantul contabil.
Imobilizarile necorporale (ch. De infiintare , marci , brevete . licente , studii , tehnologii , etc.) sunt considerate , de regula , nonvalori pentru determinarea activului net corijat al intreprinderii , 59
cu o singura exceptie : cheltuieli de cercetare si studiile care se refera la produse noi sau dezvoltare ( si nu cele care sunt efectuate pentru mentinerea potentialului existent ) , care se iau in calculul activului net corijat cu sumele inregistrate in contabilitate . Valoarea cu care va fi ajustat in minus bilantul contabil = ch. De constituire (2.500 ) + ch. De cercetare(15.500) – ch de cercetare partea care se refera la produse noi (5.000) + brevete proprietate (125.000 ) = 2.500 + 10.500 + 125.000 = 138.000 lei STUDIU DE CAZ 5
Bilantul contabil al societății furnizează următoarele informații patrimoniale: imobilizări necorporale( KNOW-HOW) 10.000, imobilizări corporale 80.000, imobilizări financiare 10.000, storcuri 250.000, creanțe 300.000, disponibilități 15.000, capitaluri proprii 125.000, obligații nefinanciare 380.000, obligații financiare 160.000( din care datorii pe termen lung 100.000). Valoarea econimică a elementelor de bilanț este 150.000 la imobilizările corporale, 375.000 la stocuri, 250.000 la creanțe și de 50.000 la imobilizări financiare. Se cere: 1. Elaborați bilanțul funcțional , bilanțul financiar și bilanțul economic ale societății și arătați în ce scopuri sunt folosite de experți.
2. Determinați prin ambele metode Activul net contabil și Activul net corectat ale societății. 3. Determinați pragul de reantabilitate al societății știind că rata de remunerare a activelor este de 15%. Notă: explicarea oricărui calcul sau a oricărei prezentări este obligatorie.
Rezolvare: Bilanţ contabil Imobilizările necorporale (knowhow)
10.000 Capitaluri proprii
125.000
Imobilizări corporale
80.000 Obligaţii nefinanciare
380.000
Imobilizări financiare
Obligaţii financiare (din care 10.000 datorii pe termen lung 100.000)
160.000
Stocuri
250.000
Creanţe
300.000 60
Disponibilităţi
15.000
TOTAL
665.000 TOTAL
665.000
a. Bilanţul funcţional Bilanţul funcţional reflectă în activ funcţiile de investiţii, exploatare şi trezorerie ale întreprinderii, iar în pasiv reflectă funcţia de finanţare a întreprinderii (din surse proprii sau din împrumuturi bancare). Studierea bilanţului funcţional duce la determinarea masei capitalurilor folosite în întreprindere şi structura acestora, în scopul determinării ratei de capitalizare, fructificare sau de actualizare. Pentru determinarea bilanţului funcţional este necesar a se elimina influenţele elementelor de activ fictive, prin corijarea contului de rezultate cu valoarea acestora. Astfel, se va corija contul de rezultate în minus cu valoarea activelor fictive (-10.000) Astfel, în urma acestor corecţii bilanţul funcţional se prezintă astfel: ACTIV
PASIV Imobilizari
Functia de exploatare
Stoc+CreanteObligatii nefinanciare
Functia de trezorerie
90.000 Capitaluri proprii
115.00 0
170.000
Disponibilitati
15.000 Obligatii financiare
TOTAL
275.000 TOTAL
Structura bilanţului financiar se prezintă din punct de vedere teoretic astfel: ACTIV
PASIV
I. Imobilizari
IV. Capitaluri permanente
II. Stocuri plus creante
V. Obligatii nefinanciare
III. Disponibilitati
VI.Obligatii financiare pe termen scurt
Total activ
Total pasiv
Acest bilanţ stă la baza determinării următorilor indicatori: Fond de rulment net global Necesarul de fond de rulment Trezoreria
= IV – I = II – V = III - VI
61
160.00 0 275.00 0
Functia de finantare
Functia de investitii
Echilibrul financiar al firmei rezultă din relaţia: Fond de rulment net global - Necesarul de fond de rulment = Trezoreria întreprinderii În cazul nostru avem:
Bilant financiar ACTIV I. Imobilizari II. Stocuri plus creante III. Disponibilitati Total activ
PASIV 90.000 IV. Capitaluri permanente
215.000
550.000 V. Obligatii nefinanciare
380.000
VI.Obligatii financiare pe termen 15.000 scurt
60.000
655.000 Total pasiv
655.000
unde: I. Imobilizari = imobilizări corporale 80.000 + imobilizări financiare 10.000 = 90.000 II. Stocuri+Creante = stocuri 250.000 + creanţe 300.000 = 550.000 III. Disponibilitati = disponibilităţi 15.000 IV. Capitaluri permanente = capitaluri proprii 125.000 – active fictive (know-how) 10.000 + datorii pe termen lung 100.000 = 215.000 V. Obligatii nefinanciare = obligatii nefinanciare 380.000 VI. Obligatii financiare pe termen scurt = obligatii financiare 160.000 - datorii pe termen lung 100.000 = 60.000 Dupa reevalua re
ACTIV Active pe termen lung, din care
90.000
Diferen te
110.000 Capitaluri proprii din care diferente 70.000 din reevaluare
80.000
150.000
- Imobilizari
10.000
50.000
40.000 Obligatii 62
Diferent e
115.00 0
300.000
185.000
0
185.000
185.000
380.00
380.000
0
PASIV
200.000
- Imobilizari corporale
Dupa reevaluar e
financiare
nefinanciare
Stocuri
250.000
375.000
Obligatii 125.000 financiare
Creanţe
300.000
250.000
-50.000
15.000
15.000
0
Disponibilităţi TOTAL
655.000
840.000
0
185.000 TOTAL
160.00 0
160.000
0
655.00 0
840.000
185.000
Bilantul economic ACTIV
PASIV
Active pe termen lung
200.00 0 Capitaluri proprii
300.000
Stocuri
375.00 0 Obligatii nefinanciare
380.000
Creanţe
250.00 0 Obligatii financiare
160.000
Disponibilităţi
15.000
TOTAL
840.00 0 TOTAL
840.000
b. Determinarea prin ambele metode a activului net contabil şi activul net corectat ale societăţii. Activul Net contabil al întreprinderii a. Metoda substractivă Activul Net contabil = Total active – Total datorii = 665.000 – 540.000 = 125.000 b. Metoda aditivă Activul Net contabil = Capitaluri proprii + rezultatul net (după distribuire) = 125.000 Activul Net Corectat al întreprinderii a. Metoda substractivă 63
Activul Net Corectat
= Total active reevaluate corijate –
Total datorii = 840.000 – 540.000 = 300.000 b. Metoda aditivă Activul Net Corectat = Capitaluri proprii (mai puţin activele fictive) + Total influenţe rezultate din înlocuirea valorilor contabile cu valorile economice = 115.000 + 185.000 = 300.000 c. Determinarea pragului de rentabilitate al societăţii În evaluare, pragul de rentabilitate este punctul de la care rentabilitatea generată e întreprindere este superioară celei ce s-ar obţine plasând pe piaţă un capital echivalent cu activul net corijat. în evaluare pragul de rentabilitate se utilizeaza pentru calculul supraprofitului. În acest caz indicatorul la care se raportează acest prag de rentabilitate este rezultatul net, din compararea celor două valori rezultând goodwill-ul sau badwillul. Astfel, având în vedere datele noastre, vom avea: Pr = ANC * i =
300.000 * 15%
=
45.000
STUDIU DE CAZ 6 Dispuneti de următoarele informații despre situația patrimonială a unei întreprinderi: Terenuri 1.000, echipamente 3.000, clădiri 1.800, cheltuieli de înfiinţare 800, brevete 1.200, fond comercial 2.000, titluri de participare 300, stocuri 600, clienţi 2.900, creanţe diverse 800, valori mobiliare 350, disponibilităţi 700, cheltuieli în avans 150, venituri în avans 100, furnizori pentru imobilizări 1.400, furnizori 1.800, buget 200, împrumuturi bancare 3.500 (din care datorii curente 500), provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 500, capital social 4.500, rezerve 3.000, rezultatul exerciţiului 600. Se cere*: a.Să indicaţi valoarea activelor fictive. b.Să indicaţi valoarea imobilizărilor necorporale. c.Să elaboraţi bilanţul funcţional şi să explicaţi rolul acestuia. d. Să elaboraţi bilanţul financiar şi să comentaţi echilibrul financiar al întreprinderii. e.Să elaboraţi bilanţul economic al întreprinderii ştiind că ajustările aduse valorilor contabile sunt de: +3.500 la imobilizările corporale, +150 la imobilizările financiare, +250 la stocuri, -100 la creanţe, +1.000 la împrumuturile bancare în valută, iar provizioanele constituite au caracter de rezervă. f. Determinaţi Activul Net Corectat al întreprinderii prin ambele metode.
64
Rezolvare: Bilant contabil ACTIV
PASIV
Terenuri
1.000 Capital social
4.500
Echipamente
3.000 Rezerve
3.000
Clădiri
1.800 Rezultatul exerciţiului
Cheltuieli de înfiinţare
800 Venituri în avans
600 100
Brevete
Furnizori pentru 1.200 imobilizări
1.400
Fond comercial
2.000 Furnizori
1.800
Titluri de participare
300 Buget
200
Imprumuturi bancare Stocuri Clienţi
(din care datorii curente 600 500) Provizioane pentru 2.900 riscuri şi cheltuieli
Creanţe diverse
800
Valori mobiliare
350
Disponibilităţi
700
Cheltuieli în avans
150
TOTAL
15.60 0 TOTAL
3.500 500
15.600
a. Activele fictive = cheltuieli de înfiinţare 800 + brevete 1.200 + fond comercial 2.000 + cheltuieli în avans 150 = 4.150 b. Imobilizările necorporale = cheltuieli de înfiinţare 800 + brevete 1.200 + fond comercial 2.000 = 4.000 c. Bilanţul funcţional reflectă în activ funcţiile de investiţii, exploatare şi trezorerie ale întreprinderii, iar în pasiv reflectă funcţia de finanţare a întreprinderii (din surse proprii sau din împrumuturi bancare). Studierea bilanţului funcţional duce la determinarea masei capitalurilor folosite în întreprindere şi structura acestora, în scopul determinării ratei de capitalizare, fructificare sau de actualizare. Pentru determinarea bilanţul funcţional este necesar a se elimina influenţele elementelor de activ şi pasiv fictive, prin corijarea contului de rezultate cu valoarea 65
acestora. Astfel, se va corija contul de rezultate în minus cu valoarea activelor fictive (4.150) şi în plus cu valoarea veniturilor în avans (+100) rezultând o corijare consolidată negativă a contului de rezultate de 4.050. Considerăm că provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt bine fundamentate şi au caracter de rezervă întregind capitalurile proprii ale întreprinderii. Astfel, în urma acestor corecţii, clarificări şi clasificări bilanţul funcţional se prezintă astfel: ACTIV
PASIV Imobilizari
6.10 0 Capitaluri proprii
Functia de exploatare
Stoc+CreanteObligatii nefinanciare
900
Disponibilitati
1.05 Obligatii 0 financiare
3.500
8.05 0 TOTAL
8.050
Functia de trezorerie
TOTAL
4.550
Functia de finantare
Functia de investitii
unde: Imobilizari = terenuri 1.000 + echipamente 3.000 + clădiri 1.800 + titluri de participare 300 = 6.100 Stoc+Creante-Obligatii nefinanciare = stocuri 600 + clienţi 2.900 + creanţe diverse 800 - furnizori pentru imobilizări 1.400 - furnizori 1.800 - buget 200 = 900 Disponibilitati = valori mobiliare 350 + disponibilităţi 700 = 1.050 Capitaluri proprii = capital social 4.500 + rezerve 3.000 + rezultatul exerciţiului 600 + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 500 - corijare negativă a contului de rezultate 4.050 = 4.550 Obligatii financiare = împrumuturi bancare 3.500 d. Structura bilanţului financiar se prezintă din punct de vedere teoretic astfel: ACTIV
PASIV
I. Imobilizari
IV. Capitaluri permanente
II. Stocuri plus creante
V. Obligatii nefinanciare
III. Disponibilitati
VI.Obligatii financiare pe termen scurt 66
Total activ
Total pasiv
Acest bilanţ stă la baza determinării următorilor indicatori: Fond de rulment net global
= IV – I
Necesarul de fond de rulment Trezoreria
= II – V = III - VI
Echilibrul financiar al firmei rezultă din relaţia: Fond de rulment net global - Necesarul de fond de rulment = Trezoreria întreprinderii În cazul nostru avem: Bilant financiar ACTIV
PASIV
I. Imobilizari
IV. Capitaluri 6.100 permanente
7.550
II. Stocuri plus creante
4.300 V. Obligatii nefinanciare
3.400
III. Disponibilitati
VI.Obligatii financiare pe 1.050 termen scurt
Total activ
11.45 0 Total pasiv
500 11.450
unde: I. Imobilizari = terenuri 1.000 + echipamente 3.000 + clădiri 1.800 + titluri de participare 300 = 6.100 II. Stocuri+Creante = stocuri 600 + clienţi 2.900 + creanţe diverse 800 = 4.300 III. Disponibilitati = valori mobiliare 350 + disponibilităţi 700 = 1.050 IV. Capitaluri permanente = capital social 4.500 + rezerve 3.000 + rezultatul exerciţiului 600 + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 500 - corijare negativă a contului de rezultate 4.050 + împrumuturi bancare peste un an 3.000 = 7.550 V. Obligatii nefinanciare = furnizori pentru imobilizări 1.400 + furnizori 1.800 + buget 200 = 3.400. VI. Obligatii financiare pe termen scurt = împrumuturi bancare 3.500. Rezultă că 67
Fond de rulment net global
= 7.550 – 6.100 = 1.450
Rezultă că din capitalurile permanente, respectiv capitaluri proprii şi datoriile financiare pe termen lung se acoperă activele imobilizate râmânînd o resursă de 1.450 pentru finanţarea activităţii curente (activele circulante) Necesarul de fond de rulment
= 4.300 – 3.400 =
900
Rezultă că stocurile şi creanţele sunt finanţate doar în parte din obligaţiile nefinanciare pe termen scurt, rămânând o diferenţă neacoperită 900 care trebuie acoperită din alte surse, fie din surse de capital permanent, fie din împrumuturi financiare pe termen scurt. Trezoreria
= 1.050 -
500 =
550
Iar echilibrul financiar al firmei: Fond de rulment net global - Necesarul de fond de rulment Trezoreria întreprinderii 1.450
-
900
=
= 550
e. Pentru a determina bilanţul economic al întreprinderii vom stabili care sunt influenţele determinate de reevaluarea elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv:
Diferente reevaluare
ACTIV
ACTIV corecta t
Diferente PASIV reevaluare corectat
PASIV
Active pe termen lung, din care
6.100
3.650
9.750 Capital social
4.500
0
4.500
- Imobilizari corporale
5.800
3.500
9.300 Rezerve corectate
3.500
0
3.500
1.000
Rezultatul exerciţiului corijat
-3.450
0
-3.450
3.000
Diferenţe din reevaluare
0
2.800
2.800
1.800
Obligatii nefinanciare
3.400
0
3.400
Terenuri Echipamente Clădiri - Imobilizari financiare
300
Titluri de participare
300
150
68
Furnizori pentru 450 imobilizări
1.400
Furnizori
1.800
Stocuri Creanţe Clienţi Creanţe diverse Disponibilităţi
600 3.700
-100
850
Buget
200
Obligatii 3.600 financiare Imprumuturi bancare
2.900
3.500
1.000
4.500
3.800
15.250
3.500
800 1.050
Valori mobiliare
350
Disponibilităţi
700
TOTAL
250
11.45 0
0
3.800
1.050
15.250 TOTAL
11.450
Faţă de cele determinate mai sus bilanţul economic se prezintă astfel: ACTIV
PASIV
Active pe termen lung, din care
9.750 Capital social
4.500
- Imobilizari corporale
9.300 Rezerve corectate
3.500
- Imobilizari financiare
Rezultatul exerciţiului 450 corijat
-3.450
Stocuri
850 Diferenţe din reevaluare
2.800
Creanţe
3.600 Obligatii nefinanciare
3.400
Disponibilităţi
1.050 Obligatii financiare
4.500
TOTAL
15.250 TOTAL
f. Activul Net Corectat al întreprinderii 1. Metoda substractivă Activul Net Corectat Total datorii
15.250
= Total active reevaluate corijate –
= 15.250 – 7.900
= 7.350
2. Metoda aditivă Activul Net Corectat = Capitaluri proprii + Total influenţe rezultate din înlocuirea valorilor contabile cu valorile economice = 4.550 + 2.800 69
= 7.350
70
