Universitatea Petre Andrei din Iași
Master: Consiliere educațională și intervenție în orientarea școlară și vocațională (2015-2016) Semestrul I
Referat la disciplina:
Consiliere educaţională în cazul familiei cu tineri cu dizabilităţi
Profesor: Lect. Univ. Dr. Marta Vicol Student: Brăila (Grădinaru) Jenny Petronela
1
Elevii cu cerinţe educaţionale special ( elevii cu CES ) Elevii cu CES fac parte din societatea noastră, aceştia mai mult decât ceilalţi copii au nevoie de o permanentă socializare şi colaborare cu alţi elevi pentru asigurarea integrării sociale a lor. Prin contactul direct cu elevii din alte instituţii şcolare şi prin participarea alături de ei la diverse activităţi se realizează diminuarea izolării şi înlăturarea, în mare măsură, a tendinţelor de agresivitate, contribuind la îmbunătăţirea modului lor de viaţă. Tendinţa de a crea şi sprijini cadrul necesar integrării sociale şi societale a copiilor cu dizabilităţi este cu cât mai activă, cu atât mai eficientă, argumentul suprem constituindu-l beneficiile psihosociale ale incluziunii, aceasta facilitând asumarea de roluri sociale proprii în comunitate şi stabilirea de relaţii sociale. Crearea unor parteneriate între şcoală, familie şi comunitate dar şi între diverse instituţii şcolare, presupune succesul elevilor la şcoală şi mai târziu în viaţă. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Delimitări conceptuale Cerinţele educative speciale sunt necesităţi educaţionale complementare obiectivelor generale ale educaţiei şcolare, necesităţi care solicită o şcolarizare adaptată particularităţilor individuale şi/ sau caracteristice unei deficienţe (ori tulburări de învăţare), precum şi o intervenţie specifică, prin reabilitare/ recuperare corespunzătoare. Categorii de elevi cu cerinţe educaţionale speciale Aria CES: cunoastere și invatare Întârziere/ deficienţă mintală / dificultăţi severe de învăţare deficienţa mintală uşoară atunci când evaluarea funcţională evidenţiază aspectele: - limitări în planul dezvoltării cognitive; - dificultăti în dezvoltarea percepţiei, psihomotricităţii, gândirii, memoriei, limbajului; - dificultăţi în procesul de socializare; - un CI de la 70-75 la 50-55 şi un profil ce marchează inegalităţi în dezvoltarea intelectuală deficienţa mintală moderată spre severă în cazul în care evaluarea funcţională evidenţiază următoarele caracteristici: - limitări în dezvoltarea cognitivă, care restrâng capacităţile de învăţare; - capacităţi funcţionale limitate în planul autonomiei personale şi sociale; 2
- dificultăţi în dezvoltarea senzorială şi motorie; - un CI situat între 55-50 şi 25-20 deficienţa mintală profundă atunci când evaluarea funcţională relevă caracteristicile: - limitări importante în planul dezvoltării cognitive; - abilităţi perceptiv-motrice şi de comunicare cu manifestare limitată; - capacităţi funcţionale foarte slabe în planul autonomiei personale şi sociale; - un CI inferior valorii de 25-20 Sindromul Down Dificultăţi de învăţare medii Discalculie Dispraxie Dislexie (tulburare de limbaj) Aria CES : comunicare și interacțiune Autism Sindrom Asperger Intarzieri in dezvoltarea limbajului Aria CES : cerinţe senzoriale şi fizice Deficienţe vizuale; Deficienţe auditive; Deficienţe fizice şi motorii; Aria CES : cerinţe sociale, emoţionale şi comportamentale Hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD) Tulburări emoţionale (afective şi de comportament)
Caracteristici principale ale elevului
- are niveluri de performanţă semnificativ sub nivelul aşteptat în majoritatea ariilor curriculare, în ciuda intervenţiilor corespunzătoare. - se confruntă cu dificultăţi mult mai mari în:
dobândirea abilităţilor de scriere, citire, calcul
înţelegerea conceptelor.
- mai poate avea:
întârziere de vorbire şi limbaj asociate
nivel scăzut de concentrare
3
abilităţi sociale insuficient dezvoltate; respect de sine scăzut
Obstacole în calea învăţării a. Comunicare (citire,scriere, vorbire) - are mari dificultăți în : - a intelege, recunoaştere cuvintelele, in fluenţa citirii - a scrie corect (probleme de ortografie, punctuaţie, lipsă de coerenţă in compoziţie) - a-şi comunica ideile clar şi eficient (probleme de sintaxă, articulare, vocabular etc) - a înţelege pe deplin informaţiile transmise verbal b. Invatare si intelegere cognitiva - are mari dificultăți în : -a înţelege şi aplica concepte matematice -a înţelege şi aplica concepte generale c. Memorie - are mari dificultăți în: -a-și elabora o strategie eficientă de memorare -a deprinde şi aplica noi abilităţi fără a avea în mod frecvent posibilitatea de a le repeta -a reţine informaţii complexe fără posibilitatea repetării acestora d. Atentia si hiperactivitatea - are mari dificultăți în: - a se concentra asupra unor sarcini / teme pentru perioade extinse - a selecta și a se concentra pe aspectele relevante ale unei sarcinii. e. Organizarea şi autoorganizarea activităţii - are mari dificultăți în: -a se autoorganiza lucrează ineficient fără supraveghere şi indicaţii f. Aspecte psiho-sociale - are mari dificultăți în: -a lucra în grupuri (pentru că are probleme de comunicare şi îşi asumă foarte greu diferite roluri) - a se angaja în activități de învățare / sociale (pentru ca îi lipseste motivația) Strategii şi intervenţii eficiente in predare Elevii cu astfel de cerinţe au adesea dificultăţi mai mari în înţelegerea lumii din jur şi de aceea ei trebuie să beneficieze de servicii de sprijin permanent care să-l poată sfătui şi susține, atât în probleme practice cât şi personale. Predarea eficientă a curriculumului implică o serie de strategii didactice, care să vizeze diminuarea obstacolelor învățării: a. Adaptări la clasa crearea unui mediu de învățare securizant și stimulativ - reducerea elementelor de distragere a atenției (ex: pe masa de lucru să fie numai obiectele necesare, în ordine)
4
- contracararea tendinței de a se plimba prin clasă, prin așezarea elevilor în bănci, lângă perete, alături de copii mai voinici. - oferirea de sarcini care să implice mișcarea prin clasă și să nu distragă atenția: să distribuie fișe, caiete, să șteargă tabla, etc. - găsirea unei persoane de sprijin (voluntar, profesor de sprijin) care să se ocupe de elev. b. Comunicare, înțelegere și învățare cognitivă facilitarea întelegerii și operării cu conceptele și informțiile cheie ; îmbunătățirea comunicării - oferirea de materiale / fișe adaptate, cu informaţii în scris, ce nu sunt complexe sau extinse - oferirea de indicații verbale și scrise din cuvinte cât mai simple - sarcinile verbale însoțite de exemple practice (profesorul nu doar va spune elevului ce să facă, va și arăta cum să facă) - legarea conceptelor din lecție de experiența de viață a elevului - folosirea simbolurilor /sublinierilor/ culorilor în activitatea de predare (pe tabla, în fișele de lucru, în materialele didactice) pentru a evidenţia informaţiile cheie sau pentru a facilita comunicarea - folosirea de obiecte concrete, pe care elevul să le simtă și să le mânuiască, și nu numai lucrul cu creion și hârtie - prezentarea conceptelor matematice pe etape şi o varietate de posibilităţi de a le repeta şi aplica - oferirea de sarcini individuale, împărţite în etape mai mici, realizabile c. Memorie îmbunătățirea memoriei de lungă durată; eficientizarea strategiilor amnezice - activități ce îi crează oportunităţi frecvente de a repeta şi aplica abilităţile nou deprinse - activități ce îi crează oportunităţi de a repeta şi consolida conceptele şi informaţiile cheie d. Atenția și hiperactivitatea îmbunătățirea concentrării și stabilității atenției - activităţi care să dezvolte gradat capacitatea de concentrare (cu creștrea treptată a timpului de concentrare și a dificultății sarcinii) e. Organizarea şi autoorganizarea activităţii îmbunătățirea abilităţilor sale organizatorice - implicarea în activitățile organizatorice ale începutului lecției sub o atentă supraveghere şi îndrumare ( activități care să implice mișcarea prin clasă dar să nu distragă atenția: să distribuie fișe, caiete, să șteargă tabla, etc.) f. Aspecte psiho-sociale dezvoltarea încrederii de sine, a încrederii în capacitatea de a învăţa şi de a iniţia şi duce la îndeplinire sarcini - ignorarea comportamentului necorespunzător dacă acesta e folosit pentru a atrage atenția. 5
- oferirea frecventă de feedback pozitiv (laude, recompense simbolice etc.) atunci când se comportă corespunzator / când a dus la bun sfârșit o sarcină etc. -ajutor şi sprijin pentru prezentarea rezultatelor muncii sale -activități care sa îi ofere posibiltiatea de a lucra în colaborare, pe perechi sau în grupuri mici - activități de sprijin și lucru în doi (ex: cu un coleg răbdător ce îi poate explica încă odată cerința exercițiului și îl poate ajuta în rezolvarea problemelor mai dificile) -încurajare şi sprijin pentru a-l convinge pe elev să ceară ajutor atunci când are nevoie Principii de incluziune a elevilor cu CES în învăţământul profesional şi tehnic În general, există un număr de principii educaţionale pe care se bazează includerea corespunzătoare a elevilor cu nevoi educaţionale speciale în învăţământul profesional şi tehnic de masă:
Elevii cu CES au acelaşi drepturi la o educaţie de calitate ca orice alt elev
Sprijinul de care are nevoie o persoană trebuie să fie evaluat în mod corect şi cu înţelegere
Prin legătura stabilită cu şcoala unde a învăţat anterior elevul se pot obţine informaţii pe baza cărora se poate planifica sprijinul ce trebuie acordat elevului
Trebuie luat în considerare punctul de vedere al elevilor şi al părinţilor acestora
Sprijinul acordat trebuie revizuit periodic pentru a evalua impactul, progresul obţinut de elev şi punctul de vedere al elevului, părinţilor şi profesorilor acestuia
Se oferă sprijin profesorilor pentru elaborarea unor strategii corespunzătoare de predare şi învăţare, în funcţie de cele mai bune practici
Toţi elevii, inclusiv cei cu nevoi educaţionale speciale, trebuie să îşi însuşească abilităţile sociale generale care îi ajută atât să-şi dezvolte personalitatea cât şi să obţină un loc de muncă
Obţinerea unor competenţe profesionale în conformitate cu standardele se poate realiza treptat
Evaluarea unei competenţe profesionale se poate realiza în momentul în care persoana respectivă este pregătită
Principii de adaptare curriculară la trebuinţele de dezvoltare ale copiilor cu CES: Pentru diferenţierea activităţii de învăţare a elevilor cu nevoi speciale sunt respectate o serie de principii privind metodologia didactică:
6
elevii cu capacitate de învăţare scăzută să fie cuprinşi în activităţi frontale, dar trataţi individual;
elevii cu dificultăţi accentuate ale capacităţii de învăţare să fie instruiţi în grupe, dar cu teme diferenţiate pentru activităţi independente;
doar elevii cu capacităţi de învăţare extrem de reduse să fie incluşi în clase speciale.
Etapele ce trebuie parcurse în abordarea strategiilor educaţionale inclusive ale elevilor cu CES: 1. Identificarea elevilor ce întâmpină dificultăţi sau care nu reuşesc să facă faţă exigenţelor programului educativ; 2. Diagnosticarea elevilor cu dizabilităţi sau cu dificultăţi de învăţare – natura dificultăţilor, disciplinele unde se manifestă, lacune, nivel de interes; 3. Depistarea complexului cauzal care a determinat apariţia dificultăţilor de învăţare; 4. Proiectarea unui curriculum diferenţiat şi personalizat, în funcţie de situaţiile şi problemele identificate (Program de învățare personalizat) 5. Desfăşurarea unui proces didactic activ, formativ, cu accent pe situaţiile motivaţionale favorabile învăţării şi evaluarea formativă; 6. Colaborarea cu specialiştii din cadrul serviciilor de sprijin, consiliere şcolară şi antrenarea familiei, în vederea elaborarii şi derularii unui Program educaţional individualizat Importanța consilierii pentru familiile cu copiii cu CES Familia a avut și are un rol important în viața copilului, o importanță fundamentală fiind acordată relației mama - copil. Prezența unui copil cu deficiențe într-o familie poate produce o modificare mai mult sau mai puțin profundă a relațiilor din cadrul familiei, afectând atât echilibrul interior, cât și echilibrul exterior care vizează relațiile familiei cu societatea, în această situație unii autori vorbesc despre declanșarea unei „crize” familiale. În cazul copilului cu CES, implicarea familiei în ameliorarea educației lor a condus la multe schimbări pozitive, acest lucru contribuind la adoptarea unor măsuri de ameliorare a calității școlarizării copiilor cu cerințe educaționale speciale. Familiile copiilor cu CES sunt adesea responsabile de copiii lor tot restul vieții. Ca și în cazul copiilor, familiile sunt foarte diferite, necesitățile lor de a fi sprijinite sau posibilitățile de a oferi sprijin sunt extrem de diverse.
7
Fiecare familie își are propriul potential și nevoile sale unice, care trebuie valorizate corespunzator, însănătoșirea climatului familial, asanarea lui, intervenția terapeutică și consilierea familiei reprezintă prioritățile intervenției în cazul unui copil cu deficiențe. Sensibilizarea părinților pentru obiectivele, țintele, abilitățile programelor este esențială în educarea și pregătirea acestora. Ei ar trebui să aibă acces total la informațiile educaționale și la “diagnosticele” copilului. Pregătirea parinților este o activitate eficientă și constructivă deoarece implică învățarea și acumularea cunoștințelor și tehnicilor folositoare acestora în schimbarea comportamentelor neadecvate ale copiilor. Scopul consilierii: ameliorarea relațiilor dintre părinti și copil; informarea părinților în funcție de situație, pentru a putea înlocui treptat comportamentele indezirabile cu comportamente potrivite; activități de informare, formare și dezvoltare a abilităților părintilor; optimizarea modalității de raportare a părinților la problemele copilului lor; îndrumarea și spijinul pentru obținerea facilităților date de lege pentru copiii cu CES; însușirea tehnicilor de lucru cu copiii cu nevoi educative speciale, schimbarea atitudinii și comportamentului lor față de copil, găsirea de soluții, strategii auxiliare pentru tratarea copilului lor - instruirea părinților pentru a deveni factori activi în procesul educațional și de reabilitare al propriului copil; optimizarea modalității de raportare a parintilor la problemele copilului lor; conștientizarea faptului că nu sunt singurii părinți care se confruntă cu astfel de probleme și determinarea lor să apeleze la ajutor de specialitate. Consilierea familiei în aceste cazuri e important să se axeze pe responsabilizarea familiei în educația copilului cu CES, ameliorarea climatului familial și consolidarea colaborării între familie și școală în interesul copilului.
Bibliografie: Ghid de predare invatare pentru copiii cu cerinte educative speciale: culegere de texte. Asociatia RENINCO Romania, Coordonator Ionel Musu, Editura Marlink, 2000. http://blogulconsilieruluiscolar.blogspot.ro/2013/09/copiii-cu-ces-si-profesorul-de-sprijin.html http://documents.tips/documents/plan-de-consiliere-pentru-familiile-cu-copiii-cu-ces.html 8
