Universitatea din Oradea Facultatea de Științe Economice Forma de învățământ:Zi
Proiect la disciplina:
Gestiunea și contabilitatea instituțiilor de credit cr edit
Riscul valutar
:Corneliu Bențe Coordonator:Prof Univ Dr :Corneliu
Student:Negru Daniel Specializarea:FB An de studiu:III Grupa:3
Oradea,
11.12.2012
CUPRINS
Capitolul 1- ELEMENTE CONCEPTUALE: RISCUL, DEFINIREA LUI, CATEGORII DE RISCURI
1.1 Noțiunea de risc bancar 1.1.1Riscul în activitatea bancară 1.1.2 Definirea riscului bancar 1.1.3 Tipologia riscurilor bancare 1.2 Riscul valutar în ansamblul riscurilor financiar-bancare Capitolul 2 – ANALIZA RISCULUI VALUTAR BANCAR
2.1 Analiza riscului valutar bancar 2.2 Indicatorii riscului valutar bancar 2.2.1 Poziția valutară individuală 2.2.2 Poziţia valutară globală 2.3.Studiu de caz-Managementul riscului valutar la banca:BC ProCredit Bank SA Capitolul 3 –METODE ȘI TEHNICI UTILIZATE PENTRU GESTIONAREA RISCULUI VALUTAR BANCAR
3.1 Expunerile valutare 3.2Tehnici de hedging intern 3.3 Tehnici de hedging extern a)operațiunile forward b)swap-ulvalutar b)swap-ulvalutar c) o peraţiunile futures d) o pţiuni valutare 3.4Politici de management al riscului valutar Capitolul 4 –CONCLUZII ȘI POSIBILITĂȚI DE PERFECȚION PERFECȚIONARE ARE GESTIUNII RISCULUI VALUTAR BANCAR
A
Bibliografie
2
CAPITOLUL 1 ELEME EL EMENT NTE E CONC CONCEPTUALE EPTUALE -RISCUL, -RISCUL, DEF I NIREA LUI , CATEGO CATEGORI RIII DE RI SCURI
1.1 Noțiunea de risc bancar
1.1.1Privire de ansamblu asupra riscului
Orice organizație cu profil economic sau financiar se conduce după un statut propriu,care consfințește sfera de activitate și care,în mod direct ,îi definește personalitatea și specificul afacerilor de care se ocupă.Aceste organizații și instituții au ceva specific,dar au și ceva comun,și acest „ceva” comun este obiectivul de a- și finaliza acțiunile proprii cu profit.
În această categorie intră și băncile,activitatea lor specifică constând în atragerea de disponbilități ,de pe piață,care,împreună cu capitalul propriu ,să fie plasate în
afaceri profitabile.Aceasta presupune că băncile vor fi în măsură să asigure prețul resurselor atrase de pe piață,cheltuielile de funcționare proprii și să obțină și un profit convenabil. Piața financiară este extrem de volatilă datorită influenței unui număr mare de factori obiectivi și subiectivi.Din această cauză în lupta lor cu maximizarea profitului,instituțiile profitului,instituțiile de credit se confruntă în permanență permanență cu tot felul de riscuri. În literatura juridică juridică se insistă asupra necesității necesității delimitării situațiilor situațiilor de risc de cele care intră intră în domeniul răspunderii contractuale;culpa exclude exclude riscul care rămane localizat în sfera evenimentelor aflate în afara posibilităților de influențare a partenerilor contractuali.Această accepțiune limitează deci sfera 3
riscurilor la aceste evenimente,fenomene implacabile și exterioare tranzacției;ea nu include pierderile cauzate unui partener de conduita culpabilă a celuilalt ,în speță ceea ce este cunoscut sub denumirea d enumirea de „risc de neplată”.
1.1.2 Dfinirea riscului bancar In sensul larg al cuvantului
riscul se poate defini ca fiind un pericol
eventual,mai mult sau mai puţin previzibil. Dicţionarul enciclopedic ilustrat, publicat în 1999 de Editura Cartier, defineşte
riscul ca “posibilitatea de a avea de înfruntat un pericol, o pagubă, un necaz” sau “pericol, inconvenient posibil. Francezii Michael Rouch și Gerard Naullen,în cartea lor”Le control de gestion bancaire et financiere”,definesc riscul „ca un angajament purtând o incertitudine dată,cu o probabilitate de câștig sau prejudicii,fie acestea din urmă degradare sau pierdere”.
Definiţia care ilustrează cel mai cuprinzător riscul aparţine lucrării “Băncile – Mică – Mică Enciclopedie” publicată de Editura Expert în 1998, în care autorii (Acad. Costin C. Kiriţescu şi Dr. Emilian M. Dobrescu) definesc riscul într-o afacere
ca “eveniment viitor şi probabil probabil a cărei producere ar putea pr ovoca anumite pierderi. 1
Riscul bancar
se poate spune că este un fenomen care apare pe parcursul parcursul
derulării operațiunilor bancare și care provoacă efecte negative asupra activităților respective,prin deteriorarea calității afacerilor ,diminuarea profitului sau chiar înregistrarea înregistrarea de pierderi,afectarea pierderi,afectarea funcționalității funcționalității băncii.1 1
Ligia Golosoiu,Managementul riscului bancar,,Editura Expert,București 2000.
4
1
Riscul
reprezintă posibilitatea de nerealizare a câștigului scontat sau de
apariție a unei pierderi în tranzacțiile tranzacțiile economice ,ca ,ca urmare a producerii unor evenimente
sau
feno mene
cu
impact
asupra
afacerilor
societății
comerciale/operatorului. 1.1.3 Tipologia riscurilor bancare
Diversitatea riscurilor cu care se poate confrunta o bancă în activitatea ei zilnică,precum și diversitatea situațiilor care conduc la aceste riscuri ne fac să credem că o clasificare unică a riscurilor nu este posibilă. De aceea risurile se clasifică în funcție de anumite criterii și anume: A.În funcție de piața care determină determină apariția riscului riscului: -riscuri determinate de piața produsului -riscuri determinate de piața capitalului.
Riscurile de pe piața produsului: a)Riscul de creditare b)Riscul valutar c)Riscul de decontare
d)Riscul de bază care este o varietate a riscului ratei dobânzii.
B.În funcţie de expunerea la risc a unei societăți bancare: bancare: a)riscuri pure :sunte cele care apar ca urmare a activității bancare curente,de fiecare zi.
5
a.1. riscuri fizice (distrugeri, accidente, avarii) a.2. riscuri financiare (generate de operaţiunile bancare tradiţionale); a.3. riscuri criminale şi frauduloase (fraude, deturnări de fonduri); a.4. riscuri de răspundere (nerespectarea normelor bancare); b)riscuri b)riscuri lucrative (speculative) (speculative) = apar ca urmare a unor operațiuni prin care se
înceră obținerea unui profit suplimentar. b.1. riscuri de piaţă (variaţia condiţiilor de piaţă); b.2. riscuri riscuri de afacere afacere;; b.3.riscuri de lichiditate (incapacitatea de a finanţa operaţiunile bancare curente).
C.În funcție de caracteristicile caracteristicile bancare: a)riscuri financiare(riscul de lichiditate, riscul de capital) b)riscuri b)riscuri de prestare( prestare( riscul operaţional, riscul tehnologic, riscul introducerii de noi produse); c)riscuri ambientale.( riscul de fraudă, riscul economic, riscul legal). D. În funcţie de geneză : a)risc de exploatare; b)risc financia financiar; r; c)risc de faliment E.În funcţie de natura lor : a)riscuri comerciale;
b)riscuri provocate de cauze de forţă majoră; majoră; c)riscuri politice;
d)riscuri valutare (de schimb valutar, rată a dobânzii); 2
1.2 Riscul valutar în ansamblul riscurilor bancare 2
Nennie van Greuning,Sonja Rajovic;Analiza Rajovic;Analiza și managementul riscului riscului bancar .Evaluarea guvernanței guvernanței corporative,Cas de Editură Irecson,București,2003,pag 154.
6
În perioada actuală, marcată de complexitatea şi diversificarea tot mai accentuată a tipurilor de tranzacţii care se derulează pe piaţa valutară, problematica problematica riscului riscului cursului cursului de schimb schimb a cunoscut cunoscut o dezvoltare fără precedent.
În literatura de specialitate există diverse definiţii ale riscului valutar, toate însă gravitând în jurul a trei piloni: averea acţionarilor,activele firmei şi poziţia financiară a firmei,
ceea ce pune în evidenţă faptul că teoreticienii au acordat o
atenţie deosebită riscului valutar ca element specific mediului extern al corporaţiei moderne, şi mai puţin riscului valutar ca risc specific sistemului bancar. Riscul valutar se defineste ca probabilitatea de a inregistra pierderi in urma
variatiei cursului de schimb 2
Definiție:Riscul valutar este o parte compon entă a riscului de piață ,care
rezultă din variațiile variațiile cursurilor valutare valutare și își are originea originea în necorelările necorelările dintre valorile activelor și datoriilor exprimate în diferite monede. Prin risc valutar
mai putem înțelege probabilitatea existenței unui câștig
sau a unei pierderi în urma modificării dimensiunilor valorice ale etaloanelor
monetare sub influenţa diverșilor factori:economici,monetari, financiari, sociali şi politici. Riscul valutar exprimă probabilitatea ca variaţia cursului valutar de piaţă să
influenţeze negativ marja dobânzii bancare,cauza acestui risc fiind operaţiunile bancare în valută – pasivele pasivele şi activele externe.
7
Riscul valutar rezultă din variațiile cursurilor valutare ale monedei autohtone ale unei bănci față de alte monede.Acesta este generat de o necorelare și poate aduce pierderi unei bănci ca rezultat a unor variații nefavorabile ale cursului valutar,în cursul perioadei în care are o poziție deschisă bilanțieră și una
nebilanțieră.fie la vedere,fie la termen,pentru o anumită valută.. În ultimii ani,mediul de piață cu cursuri valutare liber flotante a devenit practic norma globală.Aceasta a deschis ușa pentru oportunități de tranzacționare speculative,și riscuri valutare mai mari.Reducerea controalelor valutare și liberalizarea circulației trans-frontaliere a capitalului au alimentat o creștere enormă a piețelor financiare internațonale. Volumul și creșterea amplorii tranzacțiilor valutare la nivel global au depășit cu mult creșterea comerțului internațional și a fluxurilor de capital la o volatilitate valutară mai mare,și implicit la un risc valutar sporit. Riscul valutar apare din necorelarea dintre valoarea activelor și activelor și aceea a capitalului și datoriilor exprimate în valută(sau vice versa),sau datorită unei necorelări între creanțele și datorile străine pe termen scurt,care sunt exprimate în monedă autohtonă.Astfel de decontări pot exista între capitalul și dobânda datorate.
ac eea poate da naștere unui câștig Riscul valutar este de natură speculativă și de aceea sau unei pierderi,în funcție de sensul în care evoluează cursul valutar ș dacă banca are o poziție netă,lungă sau sau scurtă ,în valuta respectivă. De exemplu,în cazul unei poziții lungi nete în valută,deprecierea monedei interne va da naștere unui câștig net pentru bancă,iar aprecierea va produce o pierdere.La o poziție netă scurtă,variațiile cursului valutar vor avea efectul opus.
8
În principiu ,fluctuațiile valorii monedei autohtone care creează riscul valutar rezultă din variațiile ratei dobânzii din străinătate și din țară care sunt,la rândul lor,date de diferențele de inflație.Fluctuații ca acestea sunt în mod normal motivate de factori macroeconomici și se manifestă pe perioade de timp relativ lungi,deși sentimentul pieței valutare poate adesea accelera recunoașterea trendului respectiv.
Alți factori macroeconomici care afectează valoarea monedei interne sunt volumul și direcția comerțului unei țări și a fluxurilor de capital.Factorii pe termen scurt cum ar fi evenimentele politice politice așteptate sau neașteptate,așteptările neașteptate,așteptările modificate din partea participanților participanților pe piață sau tranzacțiile valutare valutare cu scop speculativ pot da naștere,de asemenea schimbărilor valutare.Toți acești factori pot afecta oferta și cererea pentru o monedă și implicit variațiile zilnice ale cursului valutar pe piețele valutare. În termeni practici riscul valutar cuprinde următoarele:
Riscul tranzacției -sau impactul bazat pe preț al variațiilor cursului valutar asupra poziției și datoriilor în valută-adică diferența de preț la care acestea sunt încasate sau plătite și prețul la care ele sunt recunoscute în moneda locală,în situațiile financiare ale unei bănci sau entități corporatiste. Riscul economic-
sau al afacerii,legat de impactul variațiilor cursului valutar
asupra poziției pe termen lung a unei țări țări sau a poziției poziției competitive a unei companiii. De exemplu,deprecierea monedei monedei locale poate cauza un declin al importurilor
și exporturilor mai mari. Riscul de reevaluare-
sau riscul de conversie,care apare atunci când pozițiile
valutare ale unei bănci sunt reevaluate în moneda autohtonă,sau atunci când instituția-mamă efectuează raportarea financiară sau consolidarea periodică a situațiilor financiare. 9
Expunerea la riscul valutar poate fi abordată din trei perspective:
1. Expunerea tranzacţională rezultă din evidenţele contabile şi constă în utilizarea mai multor valori ale cursului de schimb pentru a evalua acele aşi active. Expunerea are o anumită
semnificaţie numai pe termen scurt, putând fi minimizată prin operaţiuni de hedging.
2. Expunerea economică cuantifică influenţa fluctucţiilor cursului deschimb asupra valorii băncii, a firmelor şi chiar a statului.
3. Expunerea de translaţie sau de conversie apare în cazul băncilor care băncilor care derulează tranzacţii internaţionale. Concret, băncile sunt expuse mult mai multor riscuri legate de latura interna ţională aactivităţii valutare derulate.
10
CAPITOLUL 2
ANALIZA RISCULUI VALUTAR BANCAR
2.1 Analiza riscului valutar bancar
Riscul valutar
constă în probabilitatea ca o variaţie a cursului valutar pe piaţǎ
sǎ ducǎ la diminuarea profitului net al bǎncii sau probabilitatea ca o variaţie a cursului valutar pe piaţǎ sǎ influenţeze negativ marja dobânzii bancare.
Situaţia netǎ pe fiecare valutǎ trebuie revizuitǎ şi modificatǎ în funcţie de condiţiile din economia internaţionalǎ, urmǎrindu-se sǎ se evite pe de o parte,expunerea la riscul valutar datoritǎ necorelǎrii necorelǎrii scadenţelor activelor cu cele ale pasivelor şi pe de altǎ parte, situaţia în care ratele dobânziior în valuta ar putea depǎşi nivelul pieţei. Este necesar, pentru diminuarea riscului val utar, sǎ se elaboreze prognoze de
evoluţie, care sǎ permitǎ structurarea adecvatǎ pe valute a activelor şi pasivelor în devize, pentru asigurarea stabilitǎţii de ansamblu a portofoliului de depozite şi
plasamente valutare ale bǎncii. bǎncii. Analiza riscului valutar presupune, în principal: a)ajustarea
periodicǎ a poziţiilor valutare pentru a echilibra poziţiile lungi şi
scurte; 3
b)
acoperirea riscului valutar prin folosirea unor metode şi tehnici specifice, în
special a instrumentelor derivate (hedging ).
3
Ion Nițu,Managementul riscului bancar,Editura Expert,București,2000.
11
Pentru realizarea celor douǎ etape de analizǎ a riscului trebuie parcurşi urmǎtorii
paşi: 1) definirea şi identificarea periodicǎ a tipurilor de expuneri care pot afecta banca; 2) evaluarea riscului prin determinarea valorii absolute a expunerilor nete pentru
fiecare valutǎ, în contextul volatilitǎţii anticipate a pieţelor valutare; 3) controlul riscului valutar prin: formularea politicii valutare a bǎncii, desemnarea persoanelor autorizate sǎ angajeze operaţiunile valutare, determinarea procedurilor de expunere la risc, stabilirea limitelor de expunere;
4)executarea tranzacţiilor propriu-zise. Analiza standard de risc la Banca Comercială Română,de exemplu,este un proce continuu,care vizează gestionarea globală a riscurilor,impusă riscurilor,impusă de existența elațiilor de interdependență dintre diferite operațiuni,tranzacții și activități ale r elațiilor băncii,dar și de legăturile legăturile- prin prin cauze și efecte-dintre diferitele tipuri de risc. 2.2 Indicatorii riscului valutar bancar
Riscul valutar este
3
încadrat de specialiști, de regula,în catego ria așa numitelor
riscuri de piață, fiind determinat de variațiile cursurilor de schimb, deficitelor balanțelor de plăți, penuria de lichidități pe plan internațional. Acest risc se amplifică pentru fiecare participant la desfașurarea unei tranzacții economice externe.
Măsurarea acestui tip de risc se realizează pe baza pozițiilor pe care le preiau băncile comerciale, care î și stabilesc un plafon de operare în func ție de standingul propriu.
12
Banca ale cărei creanțe depășesc angajamentele sale de plată într -o anumită valută preia o pozi poziție lungă, dacă există o probabilitate ridicată ca acea valută să intre într-un proces de apreciere. În caz contrar, banca preia o pozi ție scurtă.
Datorită contextului economic î n care acționează, băncile românești preferă pozițiile lungi indiferent de cursul valutei.
Indicatorii riscului valutar pe care îi calculeazǎ bǎncile comerciale din România sunt:
• poziţia valutarǎ individualǎ ,care se determinǎ pentru fiecare valutǎ de gestionat
•poziţia valutarǎ globalǎ ,care reprezintǎ soldul net al creanţelor în devize faţǎ de pasivele în devize, ambele trarsformate în moneda de referinţǎ, pentru comparabilitate. Acest indicator oferǎ o imagine generalǎ asupra expunerii valutare a bǎncii.
Indicatorii utilizați pentru cuantificarea diferitelor categorii de riscuri răspund în principal unor necesităț iinformaționale în procesul de analiză și management al riscurilor bancare.
2.2.1 Poziţia valutară individuală
Indicatorul ia în calcul toat e activele si pasivele în valută ale bancii
și exprimă
13
ca pacitatea acesteia de a face față plaților într-o anumită valută, limitând
expunerea bancară la risc valutar. Indicatorul se calculează pentru fiecare valută,separat pentru active şi pasive, pentru fiecare valută comparându-se activele cu pasivele, rezultând două poziţii distincte: poziţia valutară scurtă şi poziţia valutară lungă. Prin poziție valutară se înțelege înțelege diferența dintre activele activele si pasivele unei bănci într-o anumita valut ă, existând urmatoarele situa ții:
- poziție valutară lungă , atunci când activele sunt mai mari decât pasivele;
- poziție valutară scurtă, atunci când pasivele sunt mai mari decât activele.
Corelaţia dintre poziţiile valutare înregistrate de o bancă şi variaţia cursului de schimb influenţează performanţele băncii astfel:
Corelaţia dintre cursul de schimb şi poziţia p oziţia valutară: Cursul valutar crește
Cursul valutar scade
Poziție valutară scurtă
pierdere
câștig
Poziție valutară lungă
câștig
pierdere
2.2.2 Poziţia valutară globală
14
Poziția valutară globală exprimă, expunerea valutară globală a băncii şi prezintă dezavantajul oricărui indicator agregat, şi anume atenuarea influenţei fiecărei poziţii valutare individuale. În acest context în gestionarea riscului valutar, rolul principal revine gestiunii
poziţiilor individuale pentru fiecare valută, banca putând estima în orice moment pierderea sau câştigul potenţial în cazul unei fluctuaţii favorabile sau nefavorabile a cursului valutar.
Atunci când poziţiile lungi sunt corelate cu cele scurte ale diverselor devize,expunerea băncii la riscul valutar ar fi practic nulă.Întrucât valutele nu sunt perfect corelate, modul în care o bancă îşi alege să gestioneze riscul valutar este dat de calculul poziţiilor deschise nete aferente valutelor pentru
determinarea poziţiei deschisă netă totală. Astfel, o bancă conservatoare calculează poziţia deschisă netă totală prin însumarea valoriilor absolute ale poziţiilor deschise la anumite devize, în timp
ce, o bancă mai puţin conservatoare optează pentru cumularea poziţiilor scurte şi lungi pentru diverse valute, iar valoarea maximă va indica poziţia deschisă netă
agregată (totală).
2.3.Studiu de caz-Managementul riscului valutar la banca:BC ProCredit Bank SA
Descrierea societății:
BC ProCredit Bank SA a fost înfiinţată în Republica Moldova
15
în 2007. La 17 decembrie 2007, 2007, Banca a primit licenţa Băncii Naţionale a Moldovei.
Adresa juridică a Băncii este următoarea: următoarea: Str. Ştefan cel Mare şi Sfânt 65 MD-2001, Chişinău Republica Moldova
La data de 31 decembrie 2011 Banca avea 532 de angajaţi, care activau în 24 reprezentanţe. Consiliul de Administraţie formulează politicile operaţionale ale Băncii şi supraveghează implementarea aces tora. Consiliul de Administraţie este compus din 5 membri care sunt aprobaţi de Adunarea Generală a Acţionarilor. Acţionarul principal al Băncii Băncii este ProCredit ProCredit Holding AG.. AG.. MANAGEMENTUL riscului valutar la BC PROCREDIT BANK SA
Riscul valutar
Riscul valutar reprezintă riscul că fluctuaţiile în ratele de schimb pot afecta negativ veniturile Băncii şi capitalul.
Banca efectuează operaţiuni atât în monedă naţională cât şi în valute străine. În scopul evitării riscului valutar, strategia adoptată de Bancă prevede interdicţia deschiderii poziţiilor valutare în scopuri speculative. 16
Banca stabileşte limitele maxime ale poziţiilor valutare deschise. Aprobarea, Aprobarea, gestionarea şi revizuirea limitelor se efectuează de către Comitetul de Dirijare a Activelor şi Pasivelor. Monitorizarea zilnică a poziţiilor valutare şi respectării limitelor stabilite se efectuează de către Departamentul Trezorerie, care este supravegheat de către Departamentul Management al Riscurilor al Băncii.
Tabelul de mai jos prezintă expunerea Băncii la riscul ratei de schimb valutar la 31 31 decembrie 2011 2011
şi 31 decembrie 2010. În tabel se includ toate activele şi obligaţiunile Băncii la valoarea lor contabilă, clasificate pe valute :
17
18
Poziția netă de bilanț: 192.807.857 (MDL) (523.106)(EUR) (891.612)(USD) 304.977(Altele) 191.698.116(Total)
19
20
21
22
Banca a efectuat analiza sensibilităţii la riscul valutar la care se expune în mod rezonabil la sfârşitul perioadei, indicând modul în care contul de profit şi pierderi ar fi fost afectat de modificările posibile în urma acestui risc
23
CAPITOLUL 3 TEHNICI UTILIZATE PENTRU GESTIONAREA METODE ȘI TEHNICI RISCULUI VALUTAR BANCAR Riscul
valutar
poate
fi
definit
drept
expunerea
într- o
anumită
valută,multiplicată cu variația în timp a cursului cu rsului sau de schimb. Una dintre problemele de fond în acest domeniu constă în imprecizia oricărei măsurători ai riscului,asociat în esență unui complex de posibilități și probabilități,datorită probabilități,datorită dificultăților dificultăților de previzionare a evoluției evoluției cursurilor valutare. valutare. Modificarea acestora este influențată de un ansamblu de factori,din rândul cărora se disting: a)fluxurile comerciale
- abordările tradiționale pun accent pe impactul exporturilor și importurilor de bunuri/servicii bunuri/servicii asupra asupra stabilirii stabilirii cursurilor cursurilor de schimb, întrucat acestea sunt principalele principalele componente ale cererii și ofertei pentru orice valută. În ultimii 20 de
ani însă, în balanța de plăți externe, fluxurile comerciale au fost devastate de cele de capital, o tendință care pare să se mențină și în viitor, acestea preluând astfel rolul determinat în influențarea cursurilor de schimb;
b)inflația relativa - potrivit parității puterii de cumpărare ,moneda unei țări cu o rată a inflației mai
mare tinde să se deprecieze față de moneda unei țări cu inflația mai mică în absența unei asemenea ajustari fiind afectată competitivitatea economică și implicit, balanța de plăț i; c)dobânzile relative
24
- în situația în care toate celelalte condiții sunt identice, țara cu rate ale dobânzilor mai înalte va atrage investitori dintr- o țara cu rate ale dobânzilor mai
scăzute, acest lucru es te posibil numai în cazul absenței variațiilor de curs între monedele celor două țări. De altfel, între dobânzile relative și cursul de schimb prognozat există o legatură strânsă, care determină deciziile de investire într-o monedă sau alta;
d)investțtiile de capital -infuzia de investiții de capital este determinată de o serie de factori de bază , cum ar fi o piață a valorilor mobiliare atractivă, care presupune că va primi întă ririi monedei naționale. afluxuri de capital, cu efect asupra întăririi Este posibil însă ca investițiile să se facă numai în acțiuni, evitandu -se investițiile în moneda țării respective. Astfel pentru bănci, managementul riscului valutar trebui econsiderat într-o dublă perspectivă: pe de o parte, din punct de vedere al gestionării adecvate a pozițiilor sale short și long într-o anumită valută a expunerilor individuale și globale, pe de altă parte, din punct de vedere al ofertei de produse pentru acoperirea riscului valutar al clienților.
Reducerea vulnerabilității economice a clienților asigură avantaje băncii ,în ofit și siguranță a propriilor afaceri. termeni de pr ofit
3.1 Expunerile valutare
Managementul riscului val utar presupune identificarea, cât mai completă și mai
adecvată posibilă și pe o bază continuă, a segmentului de afaceri care poate fi
25
afectat de fluctuațiile cur sului sului de schimb. În functie de consecin țele generate de acestea,expunerile valutare pot fi î ncadrate în mai multe categorii și anume: a) Expunerile de tranzacții
- vizează fluxurile de numerar identificate, care sunt afectate într-o afacere (facturi într- o valută straină, contracte, etc.). În general.,aceste expuneri sunt
otecție adecvată, însă pentru o perioadă scurtă de cunoscute ,fiind posibilă o pr otecție timp. b) Expunerile de conversie
- sunt legate de impactul modificării cursului de schimb asupra activelor și pasivelor pasivelor valutare, deo arece, la data încheierii bilanțului, acestea trebuie convertite în moneda de bază.În mod cert expunerile de conversie
afectează mai mult bilanțul decât contul de profit și pierdere,fiind un concept de sto c ,și nu de flux.
Numeroase societăți nu consideră acest tip de de expunere ca fiind relevant pentru afaceri,cu toate că multe dintre ele sunt judecate după mărimea și creșterea activelor,fapt care ar face necesară adoptarea unor politici specifice de protecție.
Profiturile obținute într -o valută trebuie ,de asemenea,convertite la un moment dat în moneda de referință pentru consolidarea contului contului de profit și pierdere. c)Expunerile economice
- constau în impactul modificărilor viitoare ale cursului de schimb asupra fluxurilor de numerar dintr-o companie.Indiferent de orizontul temporal al 26
manifestării efectelor generate de expunerile valutare, este absolut necesară cunoașterea acestora și elaborarea unor politici specifice pentru reducerea riscului pe care îl determină.
3.2 Tehnici de hedging intern
Primul pas în reducerea riscului valutar îl reprezintă utilizarea tehnicilor de protecție internă.Acestea sunt eficiente atunci când expunerile au fost identificate cât mai complet posibil.Dcaă posibil.Dcaă identificarea este numai numai parțială,există întotdeauna riscul riscul ca o decizie adoptată efectiv pentru reducerea expunerii să aibă efect contrar. Tehnicile
de
hedging
intern
includ:corelarea
expunerilor,protectia
surogat,deciziile strategice de reducere a expunerii. a)Corelarea expunerilor ;
Dacă o companie are cheltuielile într -o monedă și veniturile în aceeași monedă,acestea pot fi corelate ,și în măsura în carea ambele expuneri sunt certe,riscul va fi eliminat.Expunerile trebuie analizate separat,pe baza fluxurilor
de numerar ,a căror corelare poate să se realizeze ,numai în ziua apariței lor.Expunerile pot fi corelate însă de-a lungul unei perioade mult mai lungi.
b)Protecția surogat . Cursurile de schimb care flotează liber reprezintă un fenomen relativ nou,care sa instalat la debutul anilor 70.Teoretic,acestea 70.Teoretic,acestea oferă avantajul ajustării rapide în în
27
funcție de cerere și ofertă,ceea ce favorizează menținerea competitivității internațional 4 economice.Se paote vorbi însă și de unele dezavantaje,comerțul internațional fiind îngreunat de modificarea repetată a prețurilor pe seama variației cursurilor de schimb,la fel ca și elaborarea planurilor de perspectivă. c)Decizii strategice de reducere a expunerii .
Există situații în care apare ca avantajoasă creșterea expunerilor valutare brute,în vederea creării de corelări corelări ,reducându ,reducându-se astfel expunerile nete. 3.3 Tehnici de hedging extern
Expunerile reziduale,care se înregistrează după corelarea și crearea unor protecții strategice strategice ,impun utilizarea în în continuare a tehnicilor de hedging extern Reducerea riscului valutar se realizează pe baza unor instrumente contractuale,numite derivative .Ca orice contract acestea au un preț și reprezintă acorduri între două părți-un cumpărător și un vânzător -fiecare -fiecare parte asumându-
și anumite obligații obligații în favoarea celeilalte. celeilalte. a)Operațiunile forward 3:-sunt cele mai vechi și mai obișnuite metode de
acoperire valutară la termen.Ele constau într -un -un contract încheiat între două părți,privind cumpărarea sau vânzarea unei anumite sume dintr -o valută contra unei anumite sume dintr- o altă valută.,la o dată în viitor.
Valuta,rata de schimb, și data executării tranzacției se stabilesc prin contract.Spre deosebire de operațiunile spot,unde execuția contractului are loc
după două zile lucrătoare de la inițierea tranzacției,în cazul operațiunilor forward ,scadența poate fi fi situată în orice orice moment în viitor,între 3 zile și 5 ani.
4
Ion Nițu,,Managementul riscului bancar,Editura Expert,Bucuresti,2000,pp:234 -238
28
b)SWAP-ul valutar;
SWAP-ul valutar es te o tranzacție complexă,ce presupune combinarea a două
opțiuni simple de vânzare-cumpărare de valută,operațiuni care se realizează simultan,dar au scadențe diferite. din necesitatea de acoperire acoperire a unor angajamente angajamente într SWAP-ul valutar a apărut din o valută,pe o anumită perioadă,din disponibilitățile într -o altă valută ,făra a modifica la termen structura angajamentelor și a disponibilităților în cele două valute.
În funcție funcție de tipul operațiunilor efectuate în fiecare din cele două ramuri ramuri ale ale unei tranzacții SWAP, distingem următoarele categorii principale : ”:când -SWAP”buy and sell ”:când
se cumpără o valută(valuta principală contra altei
valute,simultan cu operațiunea inversă inversă de vânzare a valutei principale contra contra celeilalte valute ,fiecare operațiune având altă dată de valută. -SWAP*sell and buy*:când
se vinde valuta principală ,simultan cu recuperarea
acesteia contra altei valute,fiecare operațiune operațiune având altă dată de valută.
Operaţiunile SWAP sunt operaţiuni la termen, care permit plasarea unor sume e fectuate doar în legătură cu valutele cele mai în devize aflate în exces, dar pot fi efectuate importante care cotează atât spot, cât şi la termen.
Opţiunile SWAP sunt opţiuni pe contracte swap de valute. Acestea dau dreptul deţinătorului de opţiuni de a începe, la un u n anumit termen o operaţiune swap. Exemplu:
29
Dacă ocompanie plănuieşte ca peste 6 luni să obţină un credit pe 5 ani cu dobândă variabilă,dobânda pe care doreşte să o preschimbe într -o dobândă fixă prin intermediul intermediul unui swap, compania poate achiziţiona, prin plata unei prime, o
opţiune swap prin care poate intra, peste 6 luni, într -o operaţiune swap în care să plătească o dobândă fixă şisă şisă primească o dobândă variabilă. Dacă spre exemplu, dobânda fixă stipulată în opţiunea swap este de 12% şi peste 6 luni dobânda fixă pentru un contract swap pe cinci ani ar fi mai mică de
12%,atunci compania va abandona opţiunea şi va încheia un contract swap de dobândă. Dacă dobânda ar fi mai mare de 12%, atunci compania va exercita opţiunea şi va obţine un contract swap mai avantajos decât cel existent pe piaţă la acea dată. Opţiunile swap sunt o alternativă la contractele swap la termen. Swap -ul la termen nu impică plata unei prime însă are dezavantajul că utilizatorul este obligat să încheie contractul swap. Prin folosi rea unei opţiuni swap o companie poate beneficia beneficia de eventualele evoluţii favorabile ale ratei dobânzii şi se poate
pune la adăpost de o eventuală evoluţie nefavorabilă. Diferenţa dintre un swap la termen şi o opţiune swap este că cea dintre un contract la termen pe valută şi o opţiune pe valută.
c)Operațiunile futures Un contract futures
reprezintă un acord de a cumpăra sau vinde o sumă
determinată dintr -o valută,la un preț stabilit în momentul încheierii contractului,dar cu executarea tranzacției la o dată viitoare. viitoare.
30
Deși are o funcție similară contractului forward ,contractul futures se deosebește d eosebește de acesta prin faptul că este tranzacționat la bursă, și nu negociat între cele două părți,ca în primul primul caz.Inevitabil,aceasta semnifică semnifică o flexibilitate flexibilitate mai scăzută. Contractele futures sunt cotate zilnic la bursă,astfel încât pierderile unei părți sunt transferate ca venituri celeilalte părți.Acoperirea unei poziții valutare „short”(datorii la termen într- o valută) sau „long”(creanțe într -o valută),se poate realiza prin luarea unei poziții de sens contrar. Contractele futures
pot fi cumpărate și vândute în orice moment,dar,dacă
există un contract care conține o rată de schimb în deteriorare progresivă,atunci deținătorul contractului poate fi nevoit să constituie un colateral suplimentar la bursa futures,drept futures,drept garanție a livrării livrării fondurilor la scadență. .
d)Opțiunile valutare Opţiunea
reprezintă un acord prin care vânzătorul (emitentul opţiunii) acordă
cumpărătorului (deţinătorul opţiunii) dreptul, dar nu şi obligaţia, de a realiza o anumită tranzacţie valutară în anumite condiţii (termen de valabilitate, preţ). În prezent, opţiunile valutare sunt disponibile în majoritatea monedelor din toate ţările unde există şi o piaţă valutară forward lichidă, care nu este restricţionatăde reglementările valutare. Există două tipuri de bază de opţiuni: CALL (de cumpărare ) şi PUT (de vânzare) .
Opţiunea CALL dă dreptul deţinătorului, dar nu şi obligaţia, de a cumpăra ovalută contra alteia, la o anumită dată şi la un anumit preţ, în timp ce opţiunea
31
5
PUT dădreptul, dar nu şi obligaţia, de a vinde o valută contra alteia, în aceleaşi
condiţii. Atât în cazul opţiunilor de cumpărare, cât şi în cazul opţiunilor de vânzare,există două poziţii distincte: de cumpărător (long) şi de vânzător (short), cumpărătorul fiind cel car e cumpără dreptul suplimentar de la vânzător, plătind o primă
O opțiune PUT se numește „in the money” dacă are valoare intrinsecă,adică dacă prețul de exercitare este mai bun decât d ecât prețul prevalent al pieței. O opțiune CALL este „in the money” dacă prețul de exercitare este mai mic decât prețul zilei,ceea ce înseamnă deținătorul opțiunii decide executarea tranzacției,pentru ca a cumpărat la un preț mai mic și poate revinde la un preț mai ridicat.
3.4 Politici de management al riscului bancar 5
1.Responsabilități privind elaborarea politicilor . Există multe activități bancare care implică asumarea riscului,dar există puține în care o bancă poate suferi pierderi mari atât de repede ca în cazul tranzacțiilor valutare neacoperite.De aceea,gestionare a riscului valutar merită o atenție
deosebită din partea consiliului consiliului și a conducerii superioară superioară a băncii. 2.Limitele de expunere la risc
5
Nennie van Greuning,Sonja Rajovic;Analiza Rajovic;Analiza și managementul riscului riscului bancar .Evaluarea guvernanței guvernanței corporative,Cas de Editur ă Irecson,București,2003,pp:155-160
32
O bancă are o poziție netă în valută și este expusă la riscul valutar ,atunci când activele și datoriile sale nu sun sunt egale într- o anumită valută.Băncile trebuie să aibă politici în scris care să să guverneze guverneze activitatea activitatea lor valutară și să limiteze expunerea lor la riscul valutar și implicit la pierderi potențiale.
3.Limita poziției deschise nete –este o limită cumulată cumulată a expunerii băncii la riscul riscul valutar. 4.Limitele pozițiilor în valută O bancă bine administrată trebuie de asemenea să mențină un set de limite specifice asupra expunerii la risc
pentru valutele respective-cu alte
cuvinte,trebuie să stabilească limite asupra pozițiilor deschise nete pentru fiecare valută. 5.Provizioanele pentru stoparea pierderii .
Majoritatea băncilor care participă în mod activ pe piețele valutare constituie și provizioane provizioane pentru stoparea pierderii sau limite predeterminate de expunere expunere la
pierderi la diverse pozițiii pozițiii și/sau valute. 6.Limita de concentrare .
Valoarea de piață a unui contract exprimnat în valută este de regulă senzitivă la scadența contractului contractului dar și la cursurile cursurile de schimb dintre monedele monedele relevante. relevante. 7.Riscul de (ne)decontare .
Decontarea poate deveni complexă în contextul operațiunilor valutare ,întrucât poate implica părți aflate în diferite zone de fus orar,și cu programe de lucru diferite.O poziție deschisă poate dura câteva ore, și deși pierderile efecti ve rareori se materializează ,dimensiunea unei pierderi potențiale poate fi mare.Deși riscul de decontare poate fi micșorat de cererea unor garanții,banca 33
trebuie de asemenea să stabilească limite specifice asupra expuneii la riscul de decontare. 8.Riscul partenerului .
Toate tranzacțiile care implică contracte străine sau creanțe în valută implică și pierdere datorită incapacității partenerului de riscul partenerului- expunerea la pierdere contract de a efectua plățile anticipate. anticipate. 9.Reevaluarea (sau translatarea )-se
referă la momentele în care o bancă î,i
reevaluează pozițiile sale bilanțiere și extrabilanțiere
în vederea estimării estimării
pierderilor potențiale pe care le pot produce pozițiile pozițiile existente.
10.Preocupări privind riscul de lichiditate : Managementul risculu i valutar trebuie să încorporeze un aspect suplimentar
legat de riscul de lichiditate.Operațiunile valutare,fie că își au originea în bilanț.fie că apar extrabilanțier,pot produce dezechilibre ale fluxurilor de numerar și pot solicita managementul lichidității în valută.
34
Capitolul 4
CONCLUZII ȘI POSIBILITĂȚI DE PERFECȚIONARE PERFECȚIONARE A GESTIUNII RISCULUI RISCULUI VALUTAR BANCAR
Concluzii:
Riscul valutar apar ține categoriei riscurilor de pre ț și se manifestă prin
posibilitatea posibilitatea de pierdere pierdere /ca știg de reevaluare a pozițiilor lungi sau scurte ca urmare a modificării cursurilor de schimb.Pentru bancă, o pozi ție lungă într-o anumită valută, presupune ca aceasta dispune de un activ a cărui valoare se
poate deteriora sau îmbunatăț îmbunatăți comparativ cu un pre ț contractual deja fixat.
O poziție scurtă (active mai mici decât pasivele într-o valută) pentru bancă
implică riscul să fie nevoită sa plătască pentru obliga țiile sale un cost mai mare decât cel anticipat.
Posibilități de perfecționare a gestiunii riscului valutar bancar a)O dată ce banca și-a identificat și evaluat tipurile de de expuneri,se procedează la ajustarea pozițiilor valutare sau neutralizarea riscului,prin utilizarea unor instrumente financiare specifice,reprezentate de tranzacții
la
termen
(forward,future),operațiuni (forward,future),operațiuni de SWAP și operațiuni pe rata de schimb.
35
b)Pentru a estima limita de suportabilitate suportabilitate a riscului riscului valutar, valutar, separat de dimensiunea expunerii , se impune studierea volatilității cursului de schimb în trecut și
în perspectiva, perspectiva, fiind fiind necesară, de asemenea, evaluarea trendului
economic si politic .
c)Indiferent de gradul de dezvoltare a activității de dealing la nivelul unei banci, controlul final al politicii în domeniul valutar trebuie centralizat in cadrul Direcției de trezorerie, sub auspiciul Comitetului de gestionare a activelor si pasivelor. pasivelor.
d)Ar fi de recomandat ca pentru operațiunile speculative.să se impună limite de expunere diferențiate,în funcție de dealer și piață,precum și o limită maximă de variație nefavorabilă a cursului în cazul operațiunilor operațiunilor deschise. e)În literatura occidentală se promovează ,ca principiu fundamental pentru diminuarea riscului , teoria separării funcționale stricte între camera de
dealing și a compartimentului de back -office. Orice încălcare a acestei reguli prudenţiale sacrifică verificările şi corelările
esenţiale, favorizând înşelăciunea, falsul sau frauda. O cameră de dealing, prin specificul activităţii sale, alcătuieşte o concentrare unică de riscuri bancare, tranzacţiile derulate asociindu-se cu riscul de lichiditate şi decontare, riscul riscul de creditare, riscul riscul ratei dobânzii şi riscul valutar. Din acest motiv,devine absolut obligatoriu un control permanent asupra
operaţiunilor sale şi ale back -office-ului, -office-ului, prin intermediu l auditorilor interni şi externi.
36
f)Una dintre problemele actuale ale băncilor româneşti în gestionarea riscului valutar vizează restricţiile de utilizare a derivatelor .6
Acestea sunt instrumente sintetice a căror căror valoare valoare derivă din cea a unui tip tip specific de activ,pasiv,rată de referință sau indice.Derivatele sunt destinate
reducerii riscurilor ,dar uneori creează expuneri suplimentare și dependențe proprii.Eventuala contribuție ce revine acestora la creșterea riscului sistemic constituie subiectul uno r îndelungi dezbateri între specialiști. g)Instrumentele derivate asigură băncilor posibilităţi deosebite pentru
neutralizarea riscurilor financiare, sub rezerva că nu există hedging perfect. Uneori demarcaţia între protecţie şi speculaţie este foarte fragilă, ducând la receptarea negativă a eficienţei instrumentului în sine. Îngrijorarea generală este
că derivatele sunt produse noi, complexe, insuficient înţelese şi pline de capcane.
În consecinţă, o regulă de bază ar trebui să fie evitarea tranzacţiilor şi afacerilor incorect înţelese . 6
În vederea limitării ricurilor financiare ce pot apărea ca urmare a desfășurării
de operațiuni valutare ,societățile bancare au obligația să posede: -un sistem de evidență care să permită atât înregistrarea imediată a operațiunilor
valutare,cât și determinarea pozițiilor individuale și a pozițiilor valutare. -un sistem de control permanent pentru verificarea procedurilor interne necesare
îndeplinirii dispozițiilor de mai sus.
6
Vasile Dedu,Gestiune și audit bnacar,Editura b nacar,Editura Economică,2008
37
Bibliografie
*Basno Cezar, Dardac Nicolae, Management bancar, Bucureşti, Ed.Economică, 2002; *Golosoiu Ligia, Managementul riscului bancar – Editura Expert, Bucuresti,2000; *Nițu Ion, Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucureşti 2000; *Hennie van Greuning,Sonya Rajovic-Anali Rajovic-Anal i za și managementul riscului bancar.Evaluarea guvernanței corporative corporative și a riscului riscului financiar ;Casa de editură Irecson ,București,2003.
*Vasile Dedu,Gestiune și audit bancar,Editura Economică,2008. *Dicţionar explicativ al limbii romane, Editura Vlad&Vlad, Craiova 1995; *Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, Bucureşti 1999; *www.ectap.ro
38
39
