Populatia Asiei de Sud si Sud-Est
Distributia populatiei constituie una din temele fundamentale de studiu ale geografiei populatiei. Aceasta nu presupune numai colectarea informatiilor referitoare la repartitia geografică a populatiei sau cartografierea lor, ci si la analiza interrelatiilor populatie-mediu geografic sau a schimbărilor care se produc în timp (D. Noin, 1988). Densitatea populatiei, dar mai ales evidentierea dicontinuitătilor teritoriale care apar în procesul de populare sau a concentrărilor umane, reprezinta aspecte esentiale ale studiului repartitiei geografice a populatiei. Densitatea medie a populatiei mondiale era în 2009 47.60 loc/km 2, dar la nivel de stat acesta prezintă valori foarte diferentiale. La nivel mondial, trei mari concentrări umane: Asia de Sud, Asia de Est si Europa înglobează cca 57% din populatia planetei, pe numai 15% din suprafata uscatului. Asia de sud include statele asociate subcontinentului subcontinentului indian (India, Bangladesh, Pakistan, Sri-Lanka, Myanmar, Thailanda), si reprezintă în prezent zona cu cele mai mari concentrări umane, devastând Asia de Est si însumând aproape 25% din populatia mondială. Aceasta se extinde pe circa 3.500 km si prezintă caracteristici asemănătoare cu Asia de Est în ceea ce priveste nivelul densitătii, depăsind 800 loc/km 2 în Câmpia Indo-Gangetică, datorită îndeosebi intensei exploatări agricole. Asia de Est( Japonia, China, Taiwan, Coreea de Sud) concentrează peste 20% din populatia mondială. Aceasta se remarcă remarcă prin extindere si prin nivelul ridicat al densitătii, ce 2 depăseste 600 loc/km , în Câmpia Chinei de Nord, în valea fluviului f luviului Chiang Jiang sau în zonele litorale unde resursele cunosc o mare diversitate. În ansamblu, aceste două mari concentrări umane de pe continentul asiatic reunesc aproape jumătate din populatia mondială. Concentrarea populatiei a fost favorizată de existenta unei vechi civilizatii rurale, cu mult înainte de expansiunea expansiunea demografică si economică din perioada contemporană. contemporană. În contrast cu densitătile ridicate de pe fatada orientală si meridională, interiorul Asiei pare slab populat, nuclee de populare modeste si dispersate fiind separate prin zone de vid demografic. În China, populatia este de 1,330,141,295, 1,330,141,295, aceasta ocupând primul loc pe glob. Structura de varsta: 0-14 ani: 19,8%, 15-64 ani: 72,1%; mai mare de 65 ani: ani: 8,1%. Vârsta medie este de 35,2 ani, iar rata de crestere a populatiei este de 0.494%. Rata natalitătii este de 12,17‰ (iulie 2010), iar rata mortalitătii este de 6,89‰. Populatia urbană reprezintă 43% din totalul populatiei. Populatia Japoniei este de 126,804,433 locuitori, situându-se pe locul 10 în lume. Structura de vârsta este diferită pe următoarele categorii de vârstă: 0-14 ani: 13,5%; 15-64 ani: 64,3%; peste 65 ani: 22,2%. Media de vârstă este de 44,5 ani, rata de crestere a populatiei fiind de -0,242%. Rata natalitătii este de 7,41‰, iar cea a mortalitătii de 9,83‰. Populatia urbană este de 66% din populatia totală.
În India, populatia este de 1,173,108,081 locuitori, a doua în lume după China. Structura de vârstă este urmatoarea: între 0 si 14 ani 30,5%; într 15 si 64 ani este de 64,3%, iar peste 65 ani este de aproximativ 5,2%. Vârsta medie a Indiei este de 25, 9 ani, rata de crestere a populatiei fiind de 1.376%. Rata natalitătii este de 21,34‰, pe când cea a mortalitătii este doar de 7,53‰. Populatia urbană detine aproximativ 29% din populatia totală.
●Populatia din Asia de Sud si Sud-Est este reprezentată în următorul tabel: Stat China Hong Kong Japonia Macao Coreea N S Coreea Taiwan Brunei Cambodgia Timor-Leste Indonesia Laos Malaysia Burma Papua noua guinee Filipine Singapone Thailanda Vietnam India Nepal Bangladesh Sri Lanka total
Populatie 1330141295 7089705 126804433 567957 22757275 48636068 23024956 395027 14453680 1154625 242968342 6368162 28274729 53414374 6064515 99900177 4701069 67089500 89571130 1173108018 28951852 156118464 21513990 3553069343
**Datele din acest tabel sunt preluate din CIA WORLD FACTBOOK(estimar i iulie 2010).
●Religia: În sudul Asiei predomină religia hindusă (India), iar în peninsula Indochina, cea budistă. În Asia de Est este predominantă religia taoistă (în China si Coreea) si cea şintoistă (Japonia).În schimb,în Asia de Sud predomină islamismul,cu precădere şiita.
Principalele religii din Japonia sunt Budismul şi şintoismul. Totuşi, majoritatea japonezilor nu sunt adepţii unei singure religii, ci încorporează în viata lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii, într-un proces numit sincretism. Majoritatea populatiei chineze are credinţe diferite ca: Budhism; Cofucianism; Taoism numai 1% sunt musulmani, si mai puţini creştini. Religia natională a Thailandei este Budismul Theravada. Practicat de peste 90 % din thailandezi, este influent, semnificativ si deosebit de vizibil în existenta oamenilor de rând. În ce priveste personificarea lui Buddha, thailandezii au creat un tip uman deosebit, care este considerat una dintre cele mai sugestive expresii ale artei asiatice. În ce priveste ornamentele, acestea au copiat caracterul luxuriant al vegetatiei tropicale. Contrar altor popoare budiste care au utilizat sculptura pentru a reprezenta legende ori mituri, ei au folosit această artă numai pentru a-l personifica pe Buddha si pentru împodobirea monumentelor religioase. În plus, în Thailanda reprezentarea Iluminatului este unică: prezentat adesea în starea de meditatie profundă, cu fata senină, familiară, cu un nimb, cu urechi alungite în jos sau mărite, cu o urna (un semn pe frunte reprezentând al treilea ochi al viziunii spirituale) si cu ushinsha, o protuberantă cranială reprezentând cunoaşterea. Lacaşele de cult se numesc wat. Pentru a întelege importanţa wat-ului si influenţa budismului în gândirea thailandeză este necesară întelegerea caracterului multifunctional al mânăstirilor si cât de folositoare le sunt oamenilor de rând. Familiile din zonele rurale se simt în nesigurantă la gândul de a-si tine bunurile de valoare în casă, prin urmare, îl roagă pe staret să le depoziteze la mânăstire. Wat-ul depozitează documente si artefacte cu semnificaţie istorică, precum si numeroase reprezentări a lui Buddha, folosite pentru venerarea publică sau ca obiecte de meditatie. Bhutanul este singura tară din lume unde budhismul mahayana, de tip tibetan, este religie de stat, iar autorităţile fac eforturi mari pentru ca populaţia să respecte tradiţiile naţionale, de exemplu purtatul portului popular. Potrivit unor statistici din 2005 ale guvernului sud-coreean, aproximativ 46.5% din populaţia ţării nu şi-a exprimat vreo apartenenţă la una dintre religii. Din restul populaţiei, 29.3% au declarat că sunt creştini, 22.8% budişti, iar restul sunt adepţi ai noilor religii precum Jeungism, Daoism, Budism Won. Dată find diversitatea religioasă, rolul religiei în dezvoltarea Coreei de Sud e foarte complex. Confucianismul rămâne o religie de etică socială, în timp ce creştinismul, religia cu cel mai mare număr de adepţi aici, este identificat cu modernizarea şi reforma socială. Astăzi, libertatea alegerii religiei este garantată prin Constituţie şi nu există nici-o religie de stat în Coreea de Sud. Coreea de Nord împarte cu Coreea de Sud o moştenire buddhista şi confuciana, şi mai recent mişcări religioase creştine şi Chondogyo. Constituţia nord-coreeană protejează
libertatea religiei. Cu toate acestea, potrivit Human Rights Watch, odată cu creşterea puterii comunismului, activităţile religioase libere nu mai există, guvernul sponsorizând grupuri religioase doar pentru a crea impresia unei libertăţi religioase. În realitate, toate religiile din Coreea de Nord sunt umbrite de un cult al personalităţii devotat conducătorilor Kim Il-Sung şi Kim Jong-Il. În Indonezia există un principiu, prin care indonezienii îşi declară credinţa în Dumnezeu. Mai implică faptul că poporul indonezian crede în viaţa de după moarte. Subliniază faptul că respectarea valorilor sacre va conduce poporul spre o viaţa mai bună. Acest principiu este reflectat de articolul 29, Sectiunea 1 a Constitutiei din 1945 unde scrie: "Statul se va baza pe credinta în Dumnezeu".
Thailanda mai este cunoscută şi sub pseudonimul " ţara zâmbetelor". Dacă ajungi în Thailanda o să fi uimit de omniprezenţa zâmbetelor. Dar nu întotdeauna este aşa cum pare a fi la prima vedere. Zâmbetele pot însemna multe lucruri aici. Există şi un zâmbet pentru "nu zâmbesc" numit awk . Dar în general , zâmbetele sunt expresia dorinţei de distracţie ( yim mai sanuk ). Religia dominantă a ţării este budismul şi este deasemena principalul formator al personalităţii thailandezului, cu preceptele sale şi viziunea detasată asupra vieţii, fără atitudini critice la adresa majorităţii acţiunii sau slăbiciunii omului. Aproape 95% din populaţia thailandeză este budistă Therevada ( de rit vechi) care este de fapt şi religia oficială. Aceasta stă la baza culturii thailandeze , dominând dealtfel multe aspecte ale vieţii cotidiene. Invăţăturile budiste evită noţiunea de zeu sau de zei atotputernici. Nu există o forţă divină care să decidă soarta fiecarui individ. În budism viaţa nu apare ca o serie de decizii gândite de om, ci mai degrabă viaţa este controlată de karma acumulată în vieţile anterioare. Hinduşii nu au monumente funerare, cadavrele sunt incinerate, iar cenuşa e împrăştiată în fluvial sfânt Gange. În fiecare dimineaţă, are loc slujba religioasă pe Gange. Cine se scufundă în fluviu primeşte binecuvântarea pe toată viaţa. În fiecare dimineaţă, cca 60000 de personae vin în oraşul Varanasi aflat pe malul Gangelui şi se scaldă pentru purificare, îşi spală hainele, ard cadavrele morţilor şi împrăştie cenuşa în apele lui, pentru ca morţii să se elibereze din ciclul reîncarnării.
●Limbi: În ceea ce priveşte limbile vorbite în Asia, acestea variază în funcţie de zonă. Astfel că în principiu dialectele sunt aglutinante. Limba japoneză face parte din familia limbilor aglutinante si reflectă structura ierahică a societătii japoneze, cu forme verbale si cuvinte specializate în vocabule care indică statutul social al vorbitorului sau ascultătorului. Lingvistii nu au căzut de acord dacă japoneza e o limbă altaică, o rudă a limbii coreene sau o limbă izolată. În Singapore, engleza folosită este tip britanic, cu câteva influenţe ale englezei americane. Dialectul local al englezei numit Singlish, care are numeroase caracteristici creole, şi care a
încorporat numeroase cuvinte şi reguli gramaticale din diferite dialecte chinezeşti, Malay şi limbi din India. Singlish este vorbit pe stradă, dar reprezentanţii guvernamentali se feresc în a o folosi în contextele oficiale. El este folosit de şoferii de taxi şi de vânzători şi este parodiat în numeroase sitcomuri televizate, celebre în Asia. Engleza a devenit răspândită în Singapore după ce a fost implementată în sistemul educational din Singapore. A fost singura solutie pentru a unifica lingvistic cele patru grupuri etnice principale si a crea o identitate singaporeză. Engleza este cea mai folosită limbă în literatura singaporeză. Limbi oficiale mai sunt limba chineză mandarin, limba indiană şi limba malaeziană. Singapore are mai multe cartiere etnice, precum Mica Indie - Little India si Chinatown . Acestea au fost formate în conformitate cu Planul Raffles pentru izolarea imigrantilor, dar acum au mai proprietari din ce în ce mai diversificati. Multe dintre lăcasurile de cult au fost construite în timpul perioadei coloniale. Templul Sri Mariamman, moscheea Masjid Jamae si biserica Church of Gregory the Illuminator sunt unele dintre aceste locasuri construite în timpul perioadei coloniale. În prezent se depune efort pentru conservarea acestor monumente religioase sub denumirea Monumentele Nationale ale Singapore-ului . Toţi coreeni vorbesc şi scriu aceeşi limbă, ceea ce a fost un factor decisiv în menţinerea puternicei lor identităţi naţionale. Coreeni au câteva dialecte diferite alături de cel standard utilizat in Seul. Totuşi, aceste dialecte nu prezintă dificultăţi în înţelegere.
●Migraţiile: Unul dintre fenomenele asociate globalizării este multietnicitatea, adică convivirea în acelaşi teritoriu sau oraş a mai multor persoane care provin din toată lumea. Dar chiar dacă fenomenele de migraţie nu sunt ceva nou, ele se produc astăzi cu o intensitate şi generalitate surprinzătoare. Coreea de Sud este mai puţin omogenă decât vecina sa de la nord. Ea a trebuit să facă faţă unui influx de noi minorităţi atrase de marea dezvoltare economică a ţării. În plus, în afara a numeroşi refugiaţi din Coreea de Nord (4 milioane), în Coreea de Sud mai trăiesc şi importante comunităţi de vietnamezi, filipinezi, americani, japonezi, etc. Numărul mongolilor din Coreea de Sud ajunge la cca 33.000, ceea ce înseamnă că aici există cea mai mare comunitate de mongoli din străinătate. http://www.scribd.com/doc/25235166/Coreea-de-Sud http://www.ambasada.ro/tara/37/coreea-de-nord.html http://www.indonezia.ro/romana/republica.html http://calatorinlume.weebly.com/religia.html http://www.scribd.com/doc/214553/india-politesim-si-filosofie
Carbunele în Extremul Orient
Pe acest continent exista doi mari producatori de carbuni: China si India. Participarea continentului la productia mondiala este tot mai insemnata, reprezentand circa o treime, fara CSI, si peste 45% impreuna cu productia asiatica a acesteia. China consuma de doua ori mai mult otel decat SUA, Europa si Japonia la un loc. China nu este doar tara otelului, ci si cea a minereului de fier sau carbune, ambele esentiale in obtinerea otelului. China este, in prezent, prima producatoare din lume (1.393 mil tone in 2002), participand cu aproape 1/3 la productia mondiala. Productia a cunoscut mari ritmuri, crescand de la 30 mil tone in 1950, la peste un miliard de tone in prezent. Carbunii detin o pondere foarte mare(4/5) in balanta energetica, fiind sursa energetica primordiala a tarii. Rezervele sunt estimate la circa 600 mld tone( inclusiv cele de adancime), iar calitatea carbunelui este superioara(in mare parte huila cocsificabila). Constituie principala sursa energetica a tarii; cele mai mari bazine cu carbuni superiori sunt localizate in nordul si estul Chinei. In sud-estul si Centrul Chinei exista mai cu seama zacaminte de carbuni bruni. Fiind la adancime mica, multe din exploatari se fac la zi. Principalele exploatari se afla in China de Nord-Est(Manciuria), la Fushun(una din cele mai mari exploatari la zi din lume) si Benxi, ca si in China de Nord(in prvinciile Shanxi si Shenxi)-bazinele Taiyuan si Datong. Sunt importante, de asemenea, exploatarile din China Centrala( in provincia Honan), in cele din China de Est si China de Sud-Est, din provinciile Yunan si Hunan. India (358 mil tone, in cea mai mare parte – circa 95% - carbune superior, a doua producatoare de pe continent, dupa China), detine mari zacaminte de huila, concentrate in nord-estul tarii, in statele Bihar, Assam si Madhya-Pradesh si in Bengalul de Vest. Din aceste state se obtine aproape 90% din productia tarii. Zacaminte de huila, in exploatare, mai exista in apropiere de Hyderabad si Madras, in zona peninsulara a Indiei. India produce exclusiv huila, aceasta fiind utilizata pentru siderurgia proprie si pentru export. Alti producatori asiatici, dar cu valori mult mai reduse, sunt (2002); Turcia (52 mil tone), Indonezia (101,2 mil tone), R.D.P Coreeana(49 mil tone in 2001). Continentele din emisfera sudica au participare redusa, atat ca rezerve cat si ca productie. Asia. Cele mai însemnate productii de carbune sunt obtinute de R.P.Chineza si de India cu toate ca în perimetrul acestui continent sunt localizate importante rezerve de carbune.
Republica Populara Chineza este principalul producator mondial de carbune, el gasinduse în acelasi timp pe un loc de seama în ierarhia tarilor detinatoare de rezerve carbonifere. Aceste rezerve sunt de buna calitate si usor de exploatat, rezerve cantonate mai ales în partea de nord-est a tarii, regiune care participa la productia de carbune cu circa 70 % din total. Principalele centre de extractie sunt: Fushun, cu mari exploatari în cariera, Boshan, Fusin, Beijing-Kailuan, etc. O mare parte din carbunele obtinut din aceste exploatari este utilizat în industria siderurgica de la Anshan. Rezerve importante sunt cantonate si în arealul Podisului de loess si Podisului Ordos, cu centre de extractie în provinciile Shanxi, la Datong si Tayuan, Shenxi, la Ynchuan, Mongolia Interioara, la Baotou, etc. Carbune se mai extrage la Chonqqinq (în Bazinul Rosu), Anyuan (în Muntii Chinei de Sud), Hami, Turfan (în regiunea Xinjiang-Uigur), Aning (Podisul Yunan, cu zacaminte de carbuni inferiori), etc. India este a doua tara asiatica producatoare de carbune pentru ca la nivel mondial sa se situeze pe locul trei. În structura acestei productii predomina net huila care este exploatata în bazinele din Bengalul de Vest (Sindri), Madhya-Prades, Bihar (Hazaribag), Orissa (Hiracud), în bazinul râului Godavari (Singareni), etc. În partea de est principalele exploatari sunt în apropiere de Madras. În Japonia, majoritatea zacamintelor de carbune sunt localizate în insulele Hokkaido (49 %), Kyushu (39.5 %) si Honshu (10 %), dar datorita grosimii reduse a stratelor de carbune si a conditiilor tectonice nefavorabile aceste zacaminte nu sunt rentabile pentru exploatare. Principalele bazine carbonifere sunt: Kushiro, Ishikari si Wakkanai (ins. Hokkaido), Chikuho (ins. Kyushu) si cele din Muntii Abukkuma (ins. Honshu). Marea majoritate a necesarului de carbune al Japoniei este însa importat. În cadrul Asiei se mai exploateaza carbune, dar în cantitati mai reduse care acopera partial necesarul tarilor respective, în R.P.D. Coreeana (în special antracit în bazinele carbonifere Phenian si Tokchon, precum si lignit în partea de nord a peninsulei), Coreea de Sud (carbune cocsificabil la Samchock), R.S. Vietnam (în bazinele Quang Yen si Hue), Thailanda (la Lampang), Indonezia (huila si carbune brun în insulele Sumatera, Kalimantan, Laut, etc.). Comertul cu carbune se desfasoara între tarile care detin rezerve importante de carbune si tarile consumatoare, reprezentând în acelasi timp o parte importanta a schimburilor economice mondiale. Carbunele cocsificabil este exportat de tarile din vestul Europei (în special Germania) si de S.U.A. catre alte tari europene care nu dispun de rezerve de carbune si catre Japonia, tara care mai importa carbune si din India si Australia. In India începe sa fie exploatate zacamintele de carbuni din statele Bihar si Orissa pentru aprovizionarea cu carbuni a locomotivelor importate din Anglia. Daca în 1868 au fost extrase circa 500 mii tone de carbune în 1920 productia a ajuns la 20 mil. tone, datorita utilizarii pe scara tot mai larga a carbunelui. Variatele si bogatele resurse de subsol au un rol important în economie, sustinând numeroase ramuri industriele. India detine minereuri de fier, bauxita, carbuni (al 3-lea producator mondial), petrol (care acopera doar o parte din necesar), gaze
naturale, uraniu, zinc. India este al treilea producator mondial de carbune (peste jumatate din necesitatile energetice), bazine carbonifere majore fiind în statele Bihar (Bazinul Damodar), West Bengal si Madhya Pradesh. Cu rezerve de peste 80 md.tone si o productie de 360 mil.tone/an (în anul 1975 productia era de 100 mil tone), industria carbonifera (peste 350 mine) este controlata de catre stat. Utilizarea carbunilor în termocentrale determina o intensa poluare a mediului (orasul Delhi este unul dintre cele mai poluate din lume). ●Rezerva de carbune de 3 miliarde de tone, descoperita in China : O rezerva de carbune de 3 miliarde de tone a fost descoperita in regiunea Xinjiang Uygur, langa lacul Aiding din China. Zona are o arie de 16 pe 10 kilometri, iar zacamantul de carbune se afla la 10-22 metri adancime. Este posibil ca in zona respectiva sa exista mai multe astfel de rezerve, ceea ce inseamna 27 miliarde tone de carbune, potrivit datelor oficiale.
Chinezii scot benzina din carbunele brun: O uzina chimica din Mongolia Interna va produce un combustibil lichid performant, asemanator motorinei. Saraca in petrol, dar bogata in carbune, China este pe punctul de a deschide o uzina chimica in regiunea autonoma Mongolia Interna, unde se vor produce combustibili lichizi obtinuti din carbuni. Ecologistii sustin insa ca pentru mediul inconjurator aceasta idee nu este deloc fericita, deoarece vor creste emisiile de carbon, ceea ce va duce inevitabil la inmultirea catastrofelor naturale prin amplificarea fenomenului de incalzire globala. Tehnologia de extragere a petrolului din carbune nu este o noutate, ea a fost dezvoltata de nemti in perioada anilor 1940 si suscita din nou interes pentru multe dintre statele dezvoltate ale lumii, relateaza cotidianul "The Guardian". Shenhua Corporation va fi prima companie din lume care va folosi o noua tehnologie si isi propune sa produca un combustibil performant in uzina din Mongolia Interna, in cantitati industriale.
Peste numai doua saptamani: Specialistii de la Shenhua nu au dezvaluit inca ziua in care vor porni primele utilaje cu ajutorul carora vor scoate benzina din carbunele chinezesc, si nici secretele tehnologiilor pe care le vor folosi. Dar zvonurile care circula cu repeziciune spun ca nu mai sunt nici doua saptamani pana in momentul in care chinezii vor incepe sa produca benzina, exploatand energia carbunelui. Luna trecuta, oficialitatile de la Beijing au facut public faptul ca lucrarile legate de ridicarea uzinei se afla spre final. Ţara lui Mao nu este singura din lume interesata in convertirea carbunelui in petrol. Americanii investesc, si ei, foarte multi bani in acest tip de
tehnologii. La fel si celelalte state puternic industrializate, care sunt incurajate in acest sens de catre marile companii miniere al caror interes, in calitate de furnizori ai materiei prime, este deosebit de mare.
China, cel mai mare producator de huila: China detine 13% din rezervele mondiale de huila, iar acest minereu constituie prima sursa de energie a acestei tari. Chiar si asa, in ritmul actual al economiei, care este mereu in crestere, Republica chineza a dezvoltat o adevarata bulimie pentru carbune. China importa cantitati imense din acest combustibil, iar emisiile sale de dioxid de carbon sunt cele mai mari din lume. Agentia Internationala pentru Energie a declarat ca statul chinez ar putea deveni lider mondial in emisiile toxice, iar Agentia de Evaluare a Mediului din Olanda sustine ca a trecut de acest nivel. Problema Chinei a devenit problema lumii intregi. Dioxidul de sulf si oxizii de azot dispersati in aer de centralele chineze pe carbune se transforma in ploi acide la Seul si Tokyo, iar multe dintre particulele poluante ajung pana la Los Angeles. Expansiunea industriei grele si a procesului de urbanizare solicita un consum foarte mare de energie, care este obtinuta, in majoritate, din carbune.
Magnatii carbunelui isi pun minele la bataie : Tehnologia transformarii carbunelui in benzina este cunoscuta inca din anii 1930. Spre sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Germania si Japonia si-au pus in miscare tancurile cu milioane de barili din acest combustibil. In prezent, Africa de Sud acopera o parte din necesarul de combustibil al autovehiculelor prin benzina obtinuta din carbune. Unii specialisti in domeniu sustin ca aceasta benzina obtinuta din carbune este mai ieftina, iar, prin ardere, acest tip de combustibil produce mai putine gaze cu efecte de sera. Uzinele in care se obtin biocombustibilii din cereale, soia ori rapita, sustin specialistii, necesita investitii foarte mari, pe cand industria miniera dispune deja de infrastructura necesara. Cercetatorii adauga faptul ca benzina obtinuta din carbune este mult mai buna si mai ecologica decat cea obtinuta cu 70 de ani in urma, iar magnatii carbunelui investesc deja in aceste noi tehnologii.
China porneste pe calea ecologica : Statisticile internationale sustin ca pe teritoriul chinez se afla cele mai multe mine de carbune din lume, 24.000 la numar. China este campioana mondiala la poluarea mediului inconjurator, iar cresterea industriala a acestui stat depinde de carbunele poluant din minele proprii, cum ar fi cele din provincia Shaanxi. Sanatatea chinezilor este in pericol de multa vreme.
In topul cauzelor care duc la deces, conform statisticilor nationale, cancerul, ca urmare a poluarii, se afla pe primul loc. Orasele chinezesti par a se afla in permanenta intr-un val toxic, aerul fiind deosebit de viciat, iar problemele mediului ambiant pot fi considerate catastrofice in aceasta tara. Cunoscand toate acestea, China si-a propus ca, pana in 2008, sa inchida multe dintre centralele energetice pe carbune pentru economisirea energiei si reducerea gazelor cu efect de sera. Generatoarele termale mari vor inlocui generatoarele pe carbune si vor salva peste 18 milioane tone de combustibil fosil, reducand considerabil gazele cu efect de sera. China va ramane inca mult timp dependenta de carbune, care ii asigura in prezent 70% din energia necesara. China si-a fixat ca tinta micsorarea consumului de energie cu 20% raportat la produsul intern brut intre 2006 si 2010 si vrea, de asemenea, ca energiile regenerabile sa ajunga la 10% in 2010, respectiv 15% in 2020.
China pune accent pe centralele electrice pe baza de cărbune mai puţin poluante : Ritmul frenetic în care China construieşte centrale electrice pe bază de cărbune a îngrijorat întreaga lume, din cauza efectelor nocive pe care le au asupra mediului. În prezent, China foloseşte mai mult cărbune decat Europa, SUA şi Japonia împreună. Dar ceva se uită: în ultimii doi ani, China a devenit principalul constructor de centrale electrice pe bază de cărbune care poluează mai puţin. Chiar dacă ideea de „cărbune curat” este complet greşită, chiar şi cea mai eficientă centrală electrică pe bază de cărbune emiţând de două ori mai mult CO2 decât una standard pe bază de gaze naturale, diferenţa semnificativă de eficienţă înseamnă că nu doar numărul centralelor contează. În timp ce în Statele Unite încă se dezbate oportunitatea construirii unei centrale electrice pe bază de cărbune mai eficientă, care foloseşte abur extrem de fierbinte, China construieşte câte una în fiecare lună. În plus, o hotărâre recentă cere companiilor să închidă câte o centrală veche, ineficientă, pentru fiecare centrală nouă pe care o pornesc. Totuşi, doar aproximativ 60% din noile centrale folosesc cea mai nouă şi eficientă tehnologie. Chiar dacă se va baza în continuare în principal pe cărbune, care-i oferă 80% din necesarul energetic, China şi-a dublat capacitatea de generare a energiei eoliene în fiecare din ultimii patru ani şi construieşte mai multe centrale atomoelectrice decât tot restul lumii.
China închide centralele pe cărbune : China închide în 2008 mai multe centrale energetice pe cărbune pentru economisirea energiei şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Ţinta este să se elimine centrale cu capacitate totală de 13 milioane KW sau 30% din ţinta de 10 milioane KW stabilită în 2007, conform Comisiei pentru Dezvoltarea Naţională şi Reformă (NDRC). Anul trecut, China a închis 553 de mici generatoare termale de energie cu o capacitate totală de 14,38 milioane KW, cu 44% mai mult decât ţinta stabilită. Consiliul Statal a propus o ţintă de eliminare a centralelor cu o capacitate totală de 50 milioane KW de energie termală între 2006 şi 2010.
China si interesele în industria petrolului: China importă 60% din petrolul său, cea mai mare parte provenind din Orientul Mijlociu şi din Rusia. Chinezii au obţinut concesiuni de câmpuri petrolifere în Irak - blocate de americani până în acest an - iar din 2008 au semnat angajamente de 8 miliarde de dolari cu Iranul pentru a dezvolta capacităţi de rafinare. China a încheiat afaceri în domeniul petrolului cu Sudan (unde a înlocuit interesele americane) şi a demarat negocieri cu Libia.
Încă de la acordul de la Bretton Woods - care a pus bazele arhitecturii sistemului financiar internaţional modern - partenerii comerciali ai SUA au fost obligaţi să facă faţă controlului exercitat de americani asupra dolarului şi, în anii recenţi, hegemoniei bancnotei verzi că valută internaţională de rezervă. În plus, China consideră că SUA au convins Marea Britanie să rămână în afară Zonei Euro pentru a preveni o diminuare a rolului dolarului.
● Statele arabe au lansat negocieri secrete cu China, Rusia şi Franţa pentru a elimina utilizarea dolarului în tranzacţiile cu petrol, până în 2018, relatează The Independent, în ediţia electronică de marţi, citând surse bancare din Golf, China şi Hong Kong. Monarhiile petroliere din Golf plănuiesc - alături de China, Rusia, Japonia şi Franţa - să stopeze dominaţia dolarului în tranzacţionarea aurului negru, care ar urma să fie înlocuit cu un coş de monede format din yenul japonez, yuanul chinezesc, euro, aur şi o noua monedă unificată a ţărilor care fac parte din Consiliul de cooperare din Golf. Întâlniri secrete pe aceasta temă au avut deja loc la nivel de ministere de finanţe şi de guvernatori de bănci centrale din Rusia, China, Japonia şi Brazilia. Aceste planuri, confirmate pentru The Independent de surse bancare din Golf, China şi Hong Kong, ar putea explica majorarea bruscă a cotaţiilor la aur.
SUA si cabala internatională : Se aşteaptă ca americanii, care sunt la curent cu aceste negocieri, să lupte împotriva
acestei "cabale" internaţionale care include aliaţi tradiţionali precum ţările din Golf şi Japonia. Sun Bigan, fostul emisar special al Chinei pentru Orieintul Mijlociu, a avertizat asupra riscului adâncirii tensiunilor dintre China şi SUA. " Conflictele bilaterale şi ciocnirile sunt inevitabile" , a declarat el, pentru Asia and Africa Review. Declaraţiile reprezintă o predicţie periculoasă a unui viitor război economic între SUA şi China pentru petrolul din Orientul Mijlociu, în condiţiile în care Beijingul are nevoie de mai mult petrol decât SUA, deoarece economia sa este mai puţin eficientă din punct de vedere energetic. Brazilia s-a arătat interesată în desenarea unui plan prin care petrolul să nu mai fie raportat la dolar, la fel ca şi India. Dar China pare ţara cea mai implicată în dezvoltarea acestui proiect.
● Planurile Chinei de a-şi mări participarea la câmpurile petrolifere din Africa pot suferi încă o amânare dacă Exxon Mobil reuşeşte să obţină drepturile de extracţie a petrolului în Ghana, cea mai recentă ţară petroliferă din Africa. Kosmos Energy a declarat săptămâna trecută că este dispusă să-şi vândă participaţia în câmpul petrolifer Jubilee din Ghana către Exxon Mobil, care în felul acesta va ajunge să concureze ambiţiile Cnooc, companie ce aparţine China Naţional Offshore Oil Corp., informează Bloomberg. Însă, în vreme ce autorităţile guvernamentale ghaneze au declarat că tranzacţia, estimată la aproximativ 4 miliarde de dolari, nu a fost încă finalizată, exploratorii chinezi s-au orientat, încă de la mijlocul verii către alte tranzacţii în Angola şi Libia.
● Miza pentru chinezi o constituie capacitatea de a furniza suficent petrol pentru propria economie care a crescut cu 7,9 procente în cel de-al doilea trimestru, faţă de perioada similară a anului anterior.
Companiile chineze din Africa se diversifică de la proiecte de constructii menite să faciliteze accesul la resursele minerale si se orientează către strategii care includ companii occidentale si bănci locale. În cadrul acestui proces China intră în competitie cu unele dintre cele mai mari companii din Statele Unite si Europa, in căutare de resurse în regiune. "Chinezii sunt deranjati de faptul că nu fac mai multe tranzactii", a declarat Kobus van der Wath, manager al Beijing Axis care asigură consultantă companiilor chineze în regiune. "Interesul, intentia si capacitatea de a încheia astfel de tranzactii este mult mai mare". Acesta estimează că investitiile non-financiare în Africa se pot ridica până la 3 miliarde
anul acesta, dublu fată de nivelul din 2008. De când premierul chinez Wen Jiabao a vizitat sapte natiuni africane în 2006 si a promis dublarea sumelor stabilite la 5 miliarde în fonduri de investitii si 3 miliarde de dolari sub formă de imprumuturi, companiile energetice chineze au anuntat că intentionează să cheltuiască cel putin 16 miliarde pentru câmpurile de petrol si gaz de pe continent. "Companiile petroliere chineze sunt foarte interesate în a obtine participatii în marile câmpuri petrolifere care sunt aproape de stadiul de productie sau sunt in stadii de dezvoltare", a declarat Thomas Grieder, analist londonez la IHS Global Insight. "Guvernul chinez este interesat să asigure resurse pe termen lung". ●Economia Chinei va necesita peste 11 milioane de barili de petrol pe zi peste 5 ani, cu 38 de procente mai mult decât anul trecut, conform analistilor. La sfarsitul lui august, Cnooc a anuntat că va incepe exploatarea si achizitionarea câmpurilor necesare pentru acoperirea nevoii de petrol in China. Presedintele Fu Chengyu a declarat că propria companie a suferit o modificare a strategiei si acum se orientează pe obtinerea de participatii în investitii deja initiate, mai degrabă decât să facă preluări de companii, după ce a întâmpinat greutăti în iîncercarea de preluare a Unocal Corp, in 2005.
●Cercetătorii japonezi analizează capacitatea unor alge de a produce „petrol regenerabil” Oamenii de ştiinţă au descoperit o specie de alge care pot genera combustibil. Aceştia susţin că, în câţiva ani, pot acoperi nevoile energetice interne ale ţării. După mulţi ani de cercetări, profesorul Makoto Watanabe a descoperit că algele „Botryococcus braunii” pot produce energie, scrie cotidianul britanic „The Times”. Proprietăţile algelor de a genera energie sunt cunoscute de câteva decenii, însă volumul şi cantitatea diferă de la o specie la alta, mai notează sursa citată. Potrivit profesorului Makoto Watanabe, pentru producerea energiei este nevoie ca algele să aibă suficientă lumină şi foarte mult dioxid de carbon. Ulterior, după ce pe suprafaţa lor apare combustibilul, acesta este „recoltat” prin utilizarea aceloraşi tehnologii care se folosesc în industria petrolieră. „Consider că pot schimba Japonia în cinci ani. Mai mult, în câţiva ani după aceasta, putem începe să schimbăm lumea”, a declarat profesorul Makoto Watanabe, de la Universitatea Tsukuba, citat de „The Times”.
●Japonia, exportator de petrol: Ambiţia cercetătorului care a descoperit proprietăţile algelor „Botryococcus braunii” este
de a transforma Japonia dintr-o ţară dependentă de importurile de resurse energetice într-un stat exportator de petrol, care să poată rivaliza cu oricare din ţările membre OPEC. Profesorul este de părere că nu va mai trece mult până când noua descoperire va aduce transformări majore în geopolitica mondială dezvoltată în jurul nevoii tot mai acute de combustibili fosili pe care o manifestă omenirea. Guvernul japonez s-a implicat deja în susţinerea culturilor de alge. Profesorul Makoto Watanabe spune că este nevoie de cercetări suplimentare pentru optimizarea costurilor şi pentru îndeplinirea condiţiilor optime pentru mediul înconjurător.
Productivitate imensă: Pentru aceeaşi suprafaţă, rapiţa poate produce până la 1,2 tone combustibil.Producţia de combustibil generată de un hectar de culturi de cereale, transformate în etanol, este de 0,2 tone. Producţia generată de alge se încadrează, teoretic, între 50 şi 140 de tone, pentru aceeaşi suprafaţă.
●Criza îndreaptă petrolul rusesc către China: Dificultăţile economice îl obligă pe Putin să-şi pună în practică ameninţarea de a îndrepta către Est exporturile energetice destinate Europei Rusia şi China au încheiat, miercuri, la Beijing un acord prin care Moscova va livra statului vecin 300.000 de barili de petrol pe zi, timp de 20 de ani, în schimbul unui împrumut de 25 de miliarde de dolari pentru companiile petroliere ruseşti Rosneft şi Transneft, lovite de criza economică. Acordul a fost semnat la Beijing de prim-vicepremierul rus şi preşedintele Rosneft, Igor Sechin. Acordul sino-rus pune în pericol securitatea exporturilor ruseşti de petrol către Europa, apreciază unii analişti. “Rusia nu are cum să exporte această cantitate de petrol fără a prelua din cantităţile care sunt exportate acum către Vest”, a declarat pentru “Financial Times” Chris Weafer, expert al băncii Uralsib din Moscova. Premierul rus Vladimir Putin a avertizat de mai multe ori statele europene cu îndreptarea exporturilor energetice către China, fără ca vreun oleoduct să facă legătura între cele două ţari. Acordul semnat la Beijing prevede însă şi finalizarea, până în decembrie 2009, a unei ramificaţii către China a oleoductului care leagă Siberia Orientală de coasta pacifică a Federaţiei Ruse. Criza în care se află sectorul petrolier rus reiese din recenta decizie a premierului Vladimir Putin de a reduce taxele de export impuse companiilor petroliere. Sumele care vor reveni acestor companii vor trebui investite însă în infrastructură şi prospecţiuni. “Sectorul este în stagnare. În 2013, producţia de petrol a Rusiei va scădea la 450 de milioane de tone cubi.
Propunem ca noile depozite care vor fi exploatate să fie taxate în funcţie de profitabilitatea lor”, a precizat ministrul rus al Energiei, Serghei Şmatko. El a adăugat că industria petrolului a produs peste 40% din veniturile bugetului Federaţiei Ruse în anul 2008. Nici sectorul extracţiei de gaze nu stă mai bine. Scăderea consumului de gaze naturale a constrâns Gazprom, monopolul rusesc al gazului, să coboare producţia a două luni consecutiv, pentru prima dată în ultimii zece ani, relatează RIA Novosti. Potrivit datelor operaţionale, extracţia zilnică a Gazprom a scăzut la jumătatea lui februarie cu 13,3%, comparativ cu 2008. Per ansamblu, în Rusia extracţia a scăzut cu 9,9%, în condiţiile în care o reducere cu 10% a producţiei Gazprom ar putea duce la o scădere a PIB-ului Rusiei cu până la 0,5%.
●Rusia si China au semnat un acord privind constructia unei rafinării de petrol cu o capacitate zilnică de 260.000 de barili, în orasul Tianjin. Potrivit Wall Street Journal, compania mixtă va fi detinută în proportie de 51% de partea chineză si de 49% de către partea rusă, situatie comuna pentru investitiile străine din China. Acest acord reprezintă un pas înainte în directia dezvoltării colaboarării energetice intre cele două tări. Anterior, Rusia a mai semnat acorduri de colaborare cu China, prin care în schimbul unui credit de 25 miliarde de dolari, Rusia se obligă să livreze cărbune pentru termocentralele chineze până în anul 2025. De asemenea, anul trecut China a semnat acorduri comerciale cu Rusia prin care si-a asigurat furnizarea a 300.000 de barili de petrol pe bază zilnică, pentru urmatorii 20 de ani. Nodul gordian al colaborării energetice între cele doua tări rămâne exportul de gaz rusesc către China, în privinta căruia partile nu au ajuns încă la un acord în privinta pretului. Rusia este foarte interesata să-si diversifice pietele de export ale gazului, după ce în Uniunea Europeana se confrunta cu o combinatie de reducere a cotei de piată, pe fondul eforturilor tărilor membre de a reduce dependenta de gazul rusesc si o scădere a consumului motivată de încetinirea cresterii economice din spatiul comunitar. Și pe relatia cu China, Rusia nu este lipsită
de concurentă din partea fostelor state membre ale URSS, Turkmenistanul exportând deja gaze naturale către China. Analistii estimează, China si Rusia vor ajunge la o întelegere în privinta exportului unei cantităti anuale de 70 miliarde metri cubi pânăla jumatatea anului viitor. Să sperăm că intrarea Rusiei pe piata chineză a gazelor naturale nu se va traduce printr-o volatilitate mai mare a ofertei în spatiul comunitar, tratamentul diferentiat aplicat tărilor cliente la gazele rusesti fiind deja o practică des întâlnită în ultimii ani. .
Gaze naturale
Gazul natural este un gaz inflamabil care se află sub formă de zăcământ în straturile din adâncime ale pământului. Gazul natural este asociat cu zăcăminte de petrol, procesele lor de formare fiind asemănătoare. Compozitia gazului natural constă în cea mai mare parte în metan, deosebindu-se de acesta prin compozitia chimică. Importanţa economică deosebită a gazelor naturale, precum şi criza energetică mondială, îndeosebi cea a petrolului, au determinat creşterea continuă a consumului acestora, impunând o adevărată campanie de descoperire şi de punere în valoare a noi zăcăminte. Ȋn raport cu rezervele de petrol, cele de petrol sunt încă puţin cunoscute şi evaluate. Pentru zona Extremului Orient, respectiv Asia de Sud şi Sud-Est, o importanţă deosebită în cadrul producţiei de gaze naturale o prezintă China şi Indonezia. Intrată recent în rândul producătorilor în domeniu, China a devenit cel mai mare producător asiatic, exploatând 76,1 mld m3 în anul 2008, îndeosebi în bazinele de hidrocarburi din nord-vestul ţării. Al doilea important producător asiatic este Indonezia (69,7 mld. m 3 în 2008), cu principalele exploatări în insulele Sumatra şi Kalimatan.
Producţia mondială de gaze naturale, Sursa: CIA World Factbook, martie 2010
Ţara Producţie* Consum* Export* Import* Rezerve certe** China 82,94 87,08 3,32 7,462 3030 Indonezia 70 36,5 33,5 0 3001 Malaysia 57,3 26,27 21,03 0 2350 3 3 *mld. m / **mld m estimări 1 ianurarie 2010;Sursa: CIA World Factbook, China-estimări 2009, Indonezia, Malaysia-estimări 2008.
Mai sus, avem un tabel cu cele mai mari producătoare de gaze naturale din Asia de Sud şi Sud-Est. Luând în considerare dezvoltarea accelerată a Chinei din ultimele decenii, putem să tragem concluzia că producţia acesteia de gaze naturale se va mări în viitor, pentru a acoperi consumul şi pentru a se transforma din importatoare în exportatoare de petrol. Ȋn schimb, observăm că în Indonezia şi Malaysia, producţia acoperă nevoile de consum, cantitatea produsă fiind împărtiţă în jumătăţi aproximativ egale, cu destinaţiile consum şi export
●Utizări: Importanţa gazelor petroliere a crescut în ultimul timp şi va creşte în viitor, mai ales în condiţiile menţinerii crizei energetice. GNL ( gazele naturale lichefiate) au un mare rol în acoperirea vârfurilor de consum şi încep să aibă importanţă pentru motoarele cu ardere internă(în CSI, Japonia, SUA), constructoarele de autoturisme făcând deja testări în această direcţie. Putem trage de aici concluzia că gazele naturale sunt atât un important combustibil, cât şi o materie primă semnificativă în actuala balanţă energetică. Comerţul cu gaze naturale: Unele state aleg să exporte gaze naturale, rezultatul unei producţii semnificativ mai ridicată decât consumul, altele, cum ar fi Japonia, lipsite de resurse naturale ( doar 21 mld. m 3 gaze naturale rezerve certe-extimare CIA World Factbook, 1 ianuarie 2010) aleg să îl importe. Astfel Japonia importă anual 90 mld m 3 de gaze naturale, fiind a treia importatoare din lume după S.U.A. şi Germania. O altă mare importatoare de gaze naturale din zonă este Coreea de Sud, care deţine rezerve certe care de abia depăşesc 50 mld. m 3. Aceasta este nevoită se importe anual 30 mld. m 3 pentru a-şi satisface cererea de gaze naturale şi a-şi echilibra balanţa energetică şi nevoia de combustibil alternativ. A treia mare importatoare de gaze naturale din zonă este India, care a cumpărat în 2009 aproape 13 mld. m 3 gaze naturale. Totuşi consumul ei de gaze naturale este acoperit în cea mai mare parte de producţie, aceasta deţinând rezerve certe semnificative de gaze naturale (1075 mld. m3 –estimare 1 ianuarie 2010, CIA World Factbook)
Bibliografie: -NEGUŢ, Silviu(coord.), Geografie economică mondială, Editura Meteor Press, 2009, pg. 6768,73; -Central Intelligence Agency- World Factbook: https://www.cia.gov/library/publications/theworld-factbook/index.html ; - http://www.eia.doe.gov/oiaf/ieo/nat_gas.html ; - http://ro.wikipedia.org/wiki/Gaz_natural .
