Redactor: Radu Badale Tehnoredactare computerizatS: Andree a A postoi Coperta: Walter Riess
Doncrierea CIP a Bibiiotecli Nationale a RomSniei Mi l U, SORIN Intoria Asiei modeme / Sorin Mitu; pref.: Camil Mure§anu. l')UMire$li:Corint, 2003 Blbllogr. ISDN 973-653-487-1 I Mtir eganu , Camil ( pref.)
U4(5)
Toate drepturile asupra aeestei lucrari sunt rezervate Editurii CORINT
eJ
£. / 3. 3G
3/ ^
SO R I N M I TU C on ferenfi ar un ivers it ar la Facult atea de lst orie §i •' ....... ..... si ta j:ii „B ab e v§-B o lyai" di n C luj Univer Fttosofie ay...........
BCU Cluj-Napoca i
I
ISTMO 2 0 0 4 0 0 3 1 3
!
ISTORIA ASIEI MODERNE DE LA MARILE DESCOPERIRl QEOQRAFICE LA PRIMUL RAZBOl MOM DIAL
Cuvant Inainte: Camil Mureganu, membru al Academiei Romane ■
.
SBucure§ti, i CORINT 2003
■
Capitolul I Sfe"
MO^TENIREA ISTORICA A SFAJIILOR DinTRE TIQRU §1 GANGE (PERSIA, ASIA CENTRALA, HORDUL iriDIEI) Potrivit istoriei sacre a Islamuiui, anul 622, in care a avut loc Hegira (fuga profetului Mahomed de la Mecca la Medina) reprezintS momentul de Tnceput al erei musulmane. AceastS data marcheazS TnsS §i un punct de cotiturS Tn istoria umanitSiii, prin consecinfele majore pe care le-a avut cucerirea arabS §i expansiunea religiei islamice, pentru o mare parte a suprafefei locuite a planetei. La Tnceputu! secolului al Vili-lea, dupS doar cateva decenii de expedi|ii miiitare, arabii T§i extindeaU stSpariirea asUpra unui teritoriu uria§, care se Tntindea de la stramtoarea Gibraltar, din Maroc §j din Spania, panS Tn Asia Centrals, in nordul Indiei §i la hotarele de vest ale Chinei. In tot acest spa^iu, dominaj;ia politico-militari a califilor va fi Tnso^itS de propagarea religiei islamice, precum §i de Tnflorirea strSlucitei civilizatii musulmane, de expresie araba, persanS sau turcica. Avand expansiune, la baza istoriei.sale moment sS initial formidabila Islamul acest a continuat T§ideextindS frontierele §i Tn secolele urmStoare, Tn direcjia Africii Negre, a Europei balcanice §i mai ales a Asiei de Sud-Est, panS Tn Bangladesh, Malaiezia sau Indonezia: Astazi, religia islamicS numSrS aproximativ un miliard de adep|i, care ocupa majoritatea teritoriilor „calde” (adeseori de§ertice) ale Lumii Vechi.
in pofida acestei masivitaji impresionante, opinia potrivit cSreia musulmanii ar reprezerita un bloc unitar nu este decat rezuitatul unei perspective eronate, datorata observatorilor din afara, primul randIncS europenilor cre§tini. Aceastamusuimanul eroare are oa istorid Tn TndelungatS. de la primele contacte, constjtuit pentru cre§tinul european principala figurS a altejrltSJii, adversarul ireductibil, necredinciosul, prin excelenta ..Ceiaialt”, cel taJS de care „noi” trebuie sa ne delimitSm §i s3 ne definim propria identitate §i credinta. Ca orice imagine a ..Celuilalt”, aceasta reprezentare a simplificat la maximum trSsSturile atribuite musulmanilor, al caror portret conturat de civilizatia europeanS s-a redus la o seama de prejudecaji §i cli§ee: exotism, cruzime, despotism politic, Tnapoiere §i decadenja orien tals. Mai ales Tncepand cu secolul al XlX-lea, termenii „Orient” §i ..oriental” au devenit etichetele prin care cultura europeanS occi dentals a identificat tot ceea ce apartinea civilizatiei musulmane. Aceasta maniera de etichetare, pe care o putem denumi ..orientalism" (sau ..orientalizare”)/ includea §i ideea potrivit careja civilizatia occidental ar fi superioara barbariei orientale, iar europenii au misiunea de a civiliza §i de a ridica din starea de ina poiere p o p u la te respe ctive. D esigur , acest lu cr u just ifi es, implicit, §i dominajia politics sau economica pe care o exercitau puterile euro pen e asup ra Orientu lui. T n perio ada culturaia c olo niaia.a 3 Fenomenul ..orientalizarii" §i Tntreaga tradijie europocentrismului au viciat Tnsa cunoa§terea civilizatiei isla mice de catre europeni. atat la nive| §tiintific..cat §i in planul culturii de masa. Prejudecatile §i cli§eele simpliste cu privire la o realitate straina stanjenesc Tntotdeauna atat Tntelegerea autentica a Celuilalt, cat §i dialogui §i chiar conviejuirea efectiva, relafiile concrete dintre diferite {ari, culturi §i popoare. Din acest motiv, abandonarea perspectivei traditionale, centrata aproape exclusiv asupra Europei, precum §i atentia manifestata fata de alte culturi reprezinta prioritati al cunoa§terii istorice,. mai ales in lumea de astazi, angrenata in procesul globalizarii. problematica ..orientalismului”, esenJialS esle carlea cercet§torului american de srcine Palestinians Edward Said, In limba romanS. Orientalism (1978), tradus§ recent §i 3 Pentru
18
1. Ramurile Islamului: sunnifi, gii|i gi kharyifci y O prejudecatS fundamentals care trebuie TnlaturatS, pentru acivilizatiei cunoa§te musulmane lucrurile in profunzime, cea care atribuie un caractereste monolitic. In reaiitate, lumea islamicS este extrem de diversS, Tn plan etnic, social-economic sau chiar religios, cunoscand dlvizSri asemanStoare celor care i-au Tmpartit §i pe europeni de-a lungul istoriei. De§i to£i musuimanii urmeaza Tnvataturile c5r|ii sfinte a Coranului (la fel cum cre§tinii pun la baza religiei lor textul revelat al Bibliei), Islamul este Tmpartit Tntr-o serie de grupa ri co nc ure nte . Principa la diviz iUri e este cea care Ti Tmparte pe musulmani Tn trei ramuri: sunnifi, §ii}i §i kharijip (ultim ii fiin d pu |in numero §i §i cu nosc u|i4). ' - -4 fe Aceasta schismS dateazS din primele decenii de existeni§ a religiei islamice §i a fost provocata de problema succesiunii lui Mahomed; In anii 656-658, cel de-al patrulea calif (succesor al profetului), Ali, care era vSr §i ginere al lui Mahomed (fiind casStorit cu Fatima, fiica acestuia), §i-aarab. vSzut autoritatea de catre un important §ef pe contestata nume Mu’awiya, din clanul Omeia. In anul 658, dupS o serie de cohflicte, Ali a renunfat la putere, Tn favoarea lui Mu’awiya. Musuimanii care au considerat cS aceasta renuntare a rezolvat problema succe siunii §i au acceptat noua dinastie a califilor Omeiazi, fondata de Mu’awiya, au constituit gruparea sunnitS. Altii TnsS au fost de parere cS drepturile la succesiune ale lui Ali, ca §i ale fiilor acestuia, nu pot fi puse sub semnul TntrebSrii; ace§t ia su nt cei care recun osc succ esiun ea lui Ali. In * 4 AstSzi, urma§ii khariji\ilor (numiti §1 ibadiji) sunt majoritari 'in statul Oman, din sud -est ul Peninsul eTArabice. " °
19
fine, a treia grupare, a khariji}ilor („secesioni§tii’\ Tn traducere), cea mai legitimists, a considerat ca Ali nu avea dreptul sS renunte la calitatea de calif §i, Tn consecinta, nu l-au recunoscut nici pe Mu’awiya, dar nici pe califul care i-a dezamSgit. Tn an ul 66 1, un k harijit Tl asasin a pe Ali. In anii c are au urmat, cei doi fii ai lui Ali, Hassan §i Hussein, vor Tncerca sS conteste au torit atea O m eiaz ilor su nni^i. D ar in an ul 680 Hussein era Tnfrant §i ucis de trupele califului lazid, Fiul lui Mu’awiya, moment care a definitivat ruptura dintre sunniti §i §iitiDiferenta dintre cele douS mari ramuri aie Islamului nu se reduce Tns§ la aceasta problema a succesiunii, ci ea include §i aspecte care tin de conjinutul doctrinar, ca §i de organizarea religioasa* Sunni|ii considera ca adevarul credinjei islamice este definit Tn mod suficient de Goran §i de Sunna (Traditia), un corpus care cuprinde spusele §i faptele Profetului (de aici denumirea de sunniti). Sunnijii;, care au reprezentat Tntotdeauna majoritatea musulmanilor, sunt Tmparjiti §i ei Tn patru subramuri sau §coli sunnite: malekismul (mai ales in Maghreb §i Tn Africa), hanefismul (Tn Turcia §i Tn Asia Centraia), §afiismul (Tn Orientul Mijlociu §i Tn Asia de Sud-Est) §i hanbalismul (Tn Arabia Saudita; Tncepand cu secolul al XVIII-lea, hanba lismul a imbracat forma mi§carii fundamentaliste a wahhabismului). §iitii (numele lor vine de la shi’a, care Tnseamna „parte”), reprezinta o minoritate Tn cadrul lumii musulmane. Din anul 1501, curentul §iit a devenit religia oficiaia §i majoritara in Persia (Iranul de astazi). De asemenea, §iitii sunt majoritari Tn Azerbaidjan, regiune situata Tn nordul Iranului §i care a facut parte din Imperiul Persan. Mai pot fi Tntalniti, ca minoritati, Tn Irak, Tn Siria, in Afganistan 20
§i Tn Asia Centrals. §iijii profeseazS o doctrinS mai misticS decat su nn ijii §i acordS o mare im p o rta n t a§a- numit ulu i „imams al epocii”, un intermediar divin care transmite adevSrul credinjei lui Allah Tn randurile credincio§ilor. Primii trei imami au fost Ali §i cei doi fii ai sSi, dupS care a urmat o serie de descendenji ai acestora, panS la ultimul imam, care nu a mai murit., ci a rSmas „ascuns”, el urmand sS se intoarcS la sfar§itul vremurilor. PanS atunci insS, §iitii trebuie sS trSiascS sub autoritatea TnvStSturilor acestui „imam ascuns”. § i p sun t divizaji, la ra ndul lor, Tn mai multe subramuri. A c es tea, de§i g ru p eaz S, d e obicei , un nu m ar red us d e adep$i, nu au treeut prin istorie farS sa lase urme semnifieative. Cei mai numero?i sunt §iipi duodecimani (§ii{ii din Iran, de exemplu), respectiv cei care recunosc un numSr de doisprezece imami care s-au succedat incepand cu Ali. O grupare aparte este cea a §iifilor septimani (sau ismailifi ), care nu recunosc decat §apte imami, ultimul fiind imamul Ismail, din secoiul al Vlll-lea, care a dat §i numeie sectei.6
§iitii se mai disting de sunniji §i prin faptul cS au instituit o ierarhie clericals riguroasS (formats din mollahi, ayatollahi etc., titluri pe care le regSsim TnsS §i Tn cazul sunni^ilor). Dar ierarhia religioasS §iitS nu se limiteazS la 5 In limba araba „ imam ” Tnsoa mnS „ cai§ uza " s au „ repr eze ntant ”. Tn afara acceptiun ii d e „ lide r re ligi os su prem ” (sinonim p ent ru „ calif \ Tn caz ul s u n n p o r ), term enul T i des emn eaz S ?i pe condu catorii rugS ciuni lor colective m usu lm ane. 6 O ramur§ a ismailijilor, „ha§i§inii”; a rSmas cunoscuta in istorie prin obiceiul utilizSrii ha§i§uiui Tn vederea TndoctrinSrii adep^ilor sSi, pregatiji pentru asasinate §i alte misiuni teroriste. De la numele ha§i§inilor, evoca|i in relatSrile lui Marco Polo, din secoiul al XIIMea, provine termenul „asasin”, din limbile europene moderne.
ransmiterea 'mvfitSturlloi mllf)lonsM, f I rim *.i tondmta de a-§i subordona autoritatea politics. Exlstenta acestei orgalizSri ierarhice politico-religioase a stimulat §i un particuarism local specific §iitilor, care a ajutat Persia, de exem)lu, sS se delimiteze Tn mod categoric de restul lumii nusulmane.
2 . Rel ig ie Is la m ica §i c u ltu re p er san a Trecand Tn revistS spafiul civilizatiei islamice, conturat je cucerirea arabS Tncepand cu secoiu l al V ll-le a , :>bservam cS diversitSfii religioase evocate panS acum i se adaugS o varietate etnicS §i culturalS pe mSsurS. Pe dea^ supra, acest caracter multiform al lumii musulmane a :unoscut, de-a lungul istoriei, o permanenta dinamicS. In pofida acestei r e a li t y fluctuante § i di verse , st atele rationale islamice de astSzi, cum ar fi Irakul, Egiptul sau Iranul, nc ea rcS sa T §i co n so lid eze legit im itatea inclu siv pri n :onfectionarea unor genealogii istorice cat mai „rezistente” §i n ai „ om og ene”. A ces tea vor sS scoa tS Tn evidentS exis ten ja jn ei contin ui tSJi s tatale sau c hiar et n ic e TmpinsS c at mai d ep art e n timp, pe acela§i teritoriu, pe care o manS invizibilS ar fi trasat de la inceputurile istoriei frontierele ideale care adSpostesc astSzi najiunea. Procedand la fel ca §i confratii ior din Europa secolului al XlX-lea, istoricii turci suprapun conturul Turciei rnoderne peste cel al Regatului Hittit, irakienii I§i asumS mo§tenirea glorioasa a imperiilor mesopotamiene, iranienii pe cea a Persiei ahemenide sau sasanide, uzbecii evoca amintirea stSpanirii lui Timur Lenk, Tn timp ce libienii scriu despre cuceritorii romani =are au exp lo atat po pu latia auto hto nS c am Tn aceia §i ter m eni Tn ~are ..tracomanii” no§tri exalts autohtohismul dacilor, predecesori, Tn linia cea mai directs cu putintS; ai romanilor de astSzi.
22
DacS lasSm Tnsa la o parte mitologiile na£ionaliste, constatam cS §i zona Orientului, la fel ca oricare alta din lume, nu a fost caracterizatS de o continuitate etnolingvistica sau statala care sS justifice proiec-tele politice contemporane, ci a cunoscut revarsarea continua a unui amalgam de popoare, de limbi §i civiliza{ii. Din acest mozaic complex, reconfigurat o data cu fiecare noua zguduire istorica, au iuat na§tere realitajile pe care le putem observa Tn ziua de astSzi.
Cuceritorii veniji din Peninsula Arabic^ au reu§it sS !§i impunS nu doar credinja religioasS, ci §i limba. Tn primul rand Tn regiunile locuite de populafii Semite, unde se vorbea limba arameicS, TnruditS cu cea arabS. A§a a fost cazul Tn zonele ocupate astSzi de Siria, Liban sau Irak. Acest proces de arabizare a durat ceva mai mult — dar a reu?it la fel de b i n e T n Eglpt ?i Tn rest ul Afri cii de Nor d, unde rSzboinicii beduini au islamizat §i au arabizat populatiiie berbere. Toate aceste regiuhi, alSturi de Peninsula Arabics, patria srcinarS a cona|ionaIilor lui Mahomed, au rSmas arabofone panS Tn ziua de astSzi. Asimilarea etno-lingvisticS promovatS de arabi s-a oprit TnsS la hotarele Persiei. Cu toate cS Imperiul Sasanid a fost cucerit §i el de califii omeiazi, TncS din secoiul al Vll-lea, aici TnsS limba persanS (aparjinand grupului de limbi iraniene) nu a fost TnlocuitS de arabS, iar Persia §i-a pSstrat, panS astSzi, structura etnicS de sorginte indoeuropeanS. in schimb, majoritatea iranienilor au abandonat rapid religia lor traditionalS, zoroastrianS, adoptand islamismul §i Tncadrandu-se Tn civilizatia musulmanS. Tntalnirea dintre religia islamicS §i strSvechea civilizatie persanS a dat na§tere unei strSlucite culturi arabo-persane, care se va rSspandi Tn Tntreaga Asie Centrals, ca §i Tn nordul Indiei. Limba persanS moderns (numitS farsi), formats dupS invazia arabS §i TmbogSJita cu multe cuvinte 23
din limba cuceritorilor, va deveni principala limbS de cul ture In spa^iul uria§ dintre raul Tigru la vest, fluviile Gange la rSsSrit §i Sar-Daria la nord, limba utilizatS la curtile §i Tn cancelariile din Ispahan, Samarkand, Lahore sau Delhi. Majoritatea poe|i!or, savantilor §i teologilor din acest perimetru T§i vor serie operele Tn persanS, limbS Tn care se purta §i corespondenta dintre curtea Chinei §i cea otomanS. Tn mod semnificativ pentru calitatea ei de limbS diplomatics, persana vorbitS Tn Afganistan se nume§te dsri, adicS „limba curtii”. Situatia schitatS mai sus se va menfine peste o mie de ani, din secolele VI1-1X, cand cucerirea arabS, convertirea islamicS §i civilizatia pus pecetea asupra acestui musulmanS uria§ teritoriu,persanS panS Tn§i-au secoiul al XX-lea, cand statele nationale au Tnlocuit vechea ordine bazatS pe imperii §i limbi de culturS transnationale. Persana a rSmas limba oficialS Tn imperiul indian al Marilor Moguli panS la dizolvarea sa de cStre britanici, Tn anul 1858, iar Tn emiratul de Buhara panS Tn 1920, cand acesta a fost desfiintat de regimul sovietic. AstSzi, persana continuS sS fie singura limbS oficialS Tn Iran §i Tadjikistan, precum §i a doua dialect limbS oficialS Afganistan (alSturi de pashtu, principalul local al Tn afganilor). Impactul limbii persane a fost resimtit puternic §i Tn nordul Indiei, zonS cuceritS, Tncepand cu secoiul al IX-lea, de cStre rSzboinicii musulmani, dar locuitS majoritar de populatiile indiene locale. Aici se formeazS limba urdu, care combinS lexicul persan cu gramatica limbii hinduse. Chiar §i astSzi, datoritS acestui prestigiu istorie, urdu, limba de culturS a musuimanilor din nordul Indiei, a fost desemnatS ca oficialS a Pakistanului, pofida faptului ca ea estelimbS vorbita doar de o minoritate aTn populatiei, majoritatea avand ca limbS maternS punjabi, un dialect indian.
3. Popoarele turcice gii dominajla mongola Religia islamicS §i cultura musulmanS de expresie per sanS constituie doar doi piloni ai mo§tenirii istorice aparjinand regiuniior situate Tntre Irakul arab §i Campia indo-gangeticS. Cea de-a treia components fundamentals a acestui vast ansamblu uman este reprezentatS de ele ments etnrc turcic. Popoarele turcice (care mai sunt numite §i turcomane) locuiau Tn mod traditional Tn stepele din nordul Asiei Centrale, Tn jurul Lacului Aral §i Tn nordul MSrii Caspice, unde duceau o existentS nomadS, de crescStori de animale. Principalele triburi turcice erau oguzii (din randul cSrora s-au desprins turcii selgiucizi, iar apoi turcii otomani, emigrati Tn Iran §i Tn Anatolia) §i kapceacii (cunoscuti Tn Europa sub numele de cumani §i pecenegi7), strSmo§ii kazahilor §i ai kirghizilor de astSzi. Incepand cu secoiul al Vlll-lea, concomitent cu desfS§urarea cuceririi arabe, triburile turcice nomade pStrund masiv Tn Asia Centrals. In podi§urile Tnalte ale Iranului §i Afganistanului ele se vor ciocni de popula{iile sedentare bS§tina§e, persane §i pa§tune, de srcine indoeuropeanS. La fel ca §i iocalnicii iranieni, nomazii turcici vor adopta religia islamicS, sub impactul cuceririi arabe, care tocmai atinsese Asia Centrals. PStrunderea turcomanilor m spajiul Asiei Centrafe §i al Orientului Mijlociu va avea consecinte tot atat de impor tant^ pentru istoria acestei regiuni ca §i cele determinate 7 Tn sec o iele X —XIII, cu manii §i pec eneg ii au ju c at un rol politi important Tn zona DunSrii §i a Carpatilor, Tn Ungaria §i Tn Bulgaria, fapt care Ieag3 istoria popoarelor turcice ale Asiei Centrale de istoria romanilor. Cu m anii au l&sa t multe urm e Tn limba, top on imi a §i on om astica romaneascS, de la numele BSnlganului, Teleormanului sau al muntelui Caraiman, panS la cel al dinastiei Basarabiior.
25
le exparisiunea Islamului. O serie TntreagS de regiuni Turkestanul, Azerbaidjanul §i Asia MicS) T§i vor modifica ■najoritar, tructura de etnicS, fiin d loc uit e de ac um Tnainte, Tn mod popula|ii turcofone. In primul rand, triburile turcice. se vor stabili, definitiv, Tn egiunea cunoscutS in sens restrans drept „Asia Centrals”. Este orba despre bazinul fluviilor Amu-Daria §i Sar-Daria ( darya = mare” sau „fluviu", in limba persanS), zoriS cunoscutS Tn \ntichitate, in vremea campaniilor lui Alexandru Macedon, sub lenumirea de Transoxiana (adicS „{ara de peste Oxus” — detumirea antica adicS a fluviului Amu-Daria).8 Arabiideii vor spune fel: i/lawerannahr, ..regiunea de dincolo fluviu”. Noiila ocu>an{i turcicLvor Tmprumuta TnsS acestei regiuni istorice etnolimul lor generic ( turk ), astfel cS ea va lua numele de Turkestan, lume sub care va fi cunoscutS §i de cStre geografii europerii, Tn :poca moderns. In a doua jumState a secolului al XlX-lea, erhiatele musulmane din Turkestan au fost cucerite de Imperiul *us, iar Tn veacul urmStor au rSmas sub autoritatea U.R.S.S., iind reorganizate sub forma unor republic! sovietice. Din anul 1991, acestea i§i vor declara independenta, constituindu-se astel statele suverane care ocupS astSzi Asia Centrals musulnanS: Kazahstan, KargazstanJ Tadjikistan, Uzbekistan §i iurkmenistarr. . r- ’ A§ezarea definitive Tn Asia Centrals a unor popula^i urcice islamizate §i sedentarizate, dintre care cei mai mportanfi §i mai nurnero§i aii fost uzbecii, nu reprezintS nsS singura transformare majors adusS in spa^iui Drientului Mijlociu de cStre de srcine turcomanS. ncepand cu secolele IX-X,triburile to|i califii, sultanii §i emirii ? Tnainte de cucerirea macedoneanS, in timpul Imperiului Pers al \hem enizilo r, satrapia ca re_ cu pri ndea ac easta regiun e se nu mea Sogdiana. Sogdienii sunt o strSveche populate iranianS, iar urma§ii lor riai trSiesc §i astSziin munfii Tnalti ai Pamiruluh
26
arabi sau persanofoni, de la Cairo panS la Bagdad §i Tn nordul Indiei , Ti vor an ga ja pe tem utii rSzb oinici de sor gin te turcicS Tn calitate de mercenari. Treptat, ace§tia ajung Tn situajia de a constitui principala fort;§ military din lumea musulmanS. §i, la fe! cum s-a Tntamplat Tn Imperiul Roman cu mercenarii de srcine germanicS, rSzboinicii turcomani vor sfar§i prin a-i TnlStura de la putere pe stapariii lor arabi sau persani, Tntemeind propriile imperii, sultanate sau em irate.9 . y e? :?• ..:-o Cea mai vestica stSpanirede acest fel a fost Sultanatul mam elucil or, din Egipt, fo rm at Tn secoi ul al XII l-le a. Mamelu ci i erau robi de srcine turcica* din nord-estul MSrii Negre (a§anumitii circazieni sau cer ch ezi), vand u|i T n Egip t §i trans for m aji Tntr- un c or p mi lit ar de elit a. Ei au reu §it s<5 aju n gS la p u ter e Tn califatul de la Cairo, regimul lor dSinuind p3n3 Tn anul 1517, cand Egiptul a fost cucerit de sultanul otoman Selim I. Chiar $i Napo leo n Bo nap arte, Tn anul 1798, m ai av ea oc azia s S cuno ascS teribila cav alerie a mamelucilor, T n faim oas a sa c am panie din Egipt. " v - -‘-I §i m aissp ectaculo asS a fost perform anta re u§i t3 de rSzboinicii selgiucizi,- din neamul oguzilor. In anul 1055 ei au reu§it sS cucereascS Bagdadul, subordonandu-i, practic, pe califii abbasizi §i Tntemeind un imperiu care cuprindea majoritatea fos telor s tSpanir i ar ab e, din Siria panS T n, A fg ani st an §i Tn Transoxiana.Jn urma victoriei repurtate Tmpotriva bizantinilor la Manzik ert, Tn anul 1071, s elg iu c izii . pStru nd eau ad an c §i Tn 9 Cap aci tatea de a Tnt eme ia stSpa niri du rabile, specifics elite i militare tu rc o m ane, s -a m anif estat § i Tn Eu ro pa. Tn Ungaria, cumanii a§ezaji T n secoiu l al XII l-lea v o r rep fezent a multS vr em e un grup dis 3 AsSne§tilor tinct, cu rosturi militare. Numele dinastiei vlaho-bulgare este, de asem en ea, cum an, ia r num ele dinastic al Basa rabilor, cea mai veche familie domnitoare romaneascS, de la care se trage §i derium irea actu als a Mold ov ei de pest e Prut, per pet u eazS panS astSzi, Tn spatiul no stru , am int irea rSzboinici lor tu rc om ani. ,; ; v
■ II ■I
■■ ■■ ■■ H SI
II PI VI
27
II
A n at o lia. Do ar nSv Sl irea al to r inv ad at o ri, §i m ai periculo§i, resp ectiv a mong olilor , la mijlocul seco lul ui al XII l-lea, a pus capS t do minajiei s elgiucide. In fine, cea mai durabilS stSpSnire turcicS din Orientul Mijlociu §i Apropiat a fost cea a turcilor otomani. Ace§tia apartineau tot triburilor oguze §i s-au stabilit in Asia Mica (Anatolia), pe urmele selgiucizilor. In secolele XIV-XV, otomanii au reu§it sS T§i adjudece atSt mo§tenirea Imperiuiui Bizantin, cSreia Ti vo r adSug a n u m ero ase c ucerir i Tn Eur op a B alcanicS § i Centrals, cat §i o bunS parte a celei arabe. Aceasta din urmS mergea din nordul Africii panS Tn Irak §i includea demnitatea califatului, preluatS de Selim i, dupS depunerea ultimului calif abbasid, in anul 1517. Centrul de greutate al Imperiuiui Otoman se va deplasa TnsS spre vest (Tn raport cu zona care ne intereseazS), cuprinzand Anatolia, bazinul Mediteranei Orientale §i Peninsula BalcanicS. Cat prive§te expansiunea puterii otomane Tn direcfcia rSsSriteanS, ea va fi stSvilitS, fSrS drept de apel, la hotarele Persiei §iite.
Marea aventurS istoricS a rSzboinicilor turcici stabili£i Tn zona Orientului Mijlociu §i convert^ la Islam nu s-a limitat TnsS la Tntemeierea Imperiuiui Otoman. Prezenja lor marcheazS tot atat de pregnant §i zonele situate !a rSsSrit de raul Tigru. li Tntalnim §i aici, in fruntea tuturor emiratelor ?i sultanatelor, mai mult sau mai pujin efemere, formate intre secolele IX §i XVI, Tn Persia, Tn Transoxiana, Tn Khorassan, Tn Afganistan sau Tn nordui Indiei, ajungand panS Tn Bengal §i Tn sudul peninsulei indiene. Dar Tn aceste regiuni, victoria militarS obJinutS Tn fa|a stSpanitoriior arabi sau persani a fost compensatS de persanizarea culturalS a elitei politico-militare de srcine turcicS. A rezultat, Tn tot acest spajiu imens, o culturS musulmanS turco-persanS, Tn care liderii politici §i militari erau aproape toji de srcine turcicS, Tn timp ce administrajia §i cultura T§i pSstrau for ma persa nS. • .
Doar Tn Afganistan §i pe teritoriu! Pakistanului de astSz au existat cajiva dina§ti de alts etnie decat cea turcicS, respectiv pa§tuni locainici, de srcine indoeuropeanS. Ace§ti emiri afgani au fost singurii conducStori din regiune capabili sS rivalizeze cu rSzboinicii de sorginte turcicS. Performanta lor se datoreazS, Tn primul rand, sistemului tribal de organizare socials al pa§tuni!or, sistem care a dat na§tere unor structure militare §i de putere similare cu cele ale turcom anilor. ; Combinafia dintre religia musulmanS, cultura persanS §i elita politico-militarS turcicS nu epuizeazS TnsS totalitatea factorilor care compun mo§tenirea istoricS a regiunilor din tre raul Tigru §i fluviul Gange. AceastS zonS a fost deschisS mereu Tn fata celor mai diverse influente religioase §i cul tu r a l, Tncruci§ate de-a lungul m aril or drumuri comercial e care lega u C hina §i India de spa tiul arab § i de E uropa. C re§tinii orien tali, cum au fos t ne sto rie nii10, au pStruns ad an c pe aceste rute, panS Tn China, la fel cum au fScut-o genovezii §i venetienii, carela T§i purtau Imperiul Chinez, randul sSu,negojui a intratpeTn„drumul contactmStSsii”. cu emiratele musulmane din Transoxiana, dupS cum negustorii musulmani s-au a§ezat in extremitatea nord-vesticS a Chinei, Tn a§a-numitul Turkestan chinezesc (provincia chinezS Xinjiang). Simbioza dintre cultura hindusS §i cea musul manS persanS, care a durat o mie de ani Tn nordul Indiei, formeazS o alts paginS fascinantS din istoria civilization influpolitico-militar, en ts extrem a de importantS, materiali zatS alesOla nivel exercitat §i dorninajia mongolS; Tn anul 1220, armatele mongole conduse de 10 Di zid en ja cr e§tin 3 apSru ta Tn seco iul al V-lea , c are n eag a n at divinS a lui Isus. Afost condamnata ca erezie la Conciliul de la Efes, din anul 4 3 1 . Ad eptii sai s -ati r efu gi at Tn As ia Mi ca, Iran, Ind ia §i m ai ales T n Chin a, un de au Tnt eme iat o com un itate cre§ tinS disti ncta.
29
inghis-Han pStrund Tn Transoxiana, dupa care dejsteazS Tntreaga Asie Centrals, Persia, Afganistanul §i zerbaidjanu). tn deceniile urmStoare, ginghishanizii, ma§ii cuceritorului mongol, T§i Tmpart Tntregul Orient. O Spanire mongolS se instaureazS Tn China (unde Tnteeiaza dinastia Yuan), iar alta Tn Siberia apuseanS §i Tn epele Europei rSsSritene (a§a-numita Hoards de Aur). in zona care ne intereseazS se afirmS ilhanizii §i aghataizii. Ilhanizii cuceresc Bagdadul, Tn anul 1258, §i T§i
pSstrand aceasta titulatura pana Tn anul 1920. Tn mod simi Iar, imperiul Tntemeiat Tn nordul Indiei de catre rSzboinicul de srcine mongolS Babur, care va reu§i sS aducS sub autoritatea sa aproape Tntreaga Indie, T§i va pSstra pe tot parcursul existenfei sale, Tntre anii 1526-1858, titulatura orgolioasS de Imperiu al Marilor Moguli. .
4. Sch im bari le p o liti c e de la in c ep u tul secolului al XVI-lea
-
Tnceputul secolului al XVI-lea marcheazS un moment de cotiturS Tn istoria politics a Persiei, a Asiei Centrale §i a indiei. Mai Tntai, trebuie sS remarcSm faptul cS §i la apus de aceastS zonS au loc transformSri importante. DupS ce Imperiul Bizantin dispare Tn anul 1453, Tn urma cSderii Constantinopolului, sultanul Selim I (1512-1520) pStrunde Tn Siria, Egipt §i Arabia. Ulterior, Tn timpul lui Soliman Magnificul (1520-1566), turcii otomani desSvar§esc aceastS cucerire a lumii arabe, anexand nordul Africii, Tn vest, Tn timp ce Tn est ocupS lrakul, cu metropola sfantS, Bagdad, precum §i ora§ul Tabriz, Tn nord-vestul iranului. Tn acest fel, Imperiul Otoman T§i stabilizeazS (Tn linii mari) fron tiera rSsSriteanS cu Persia. ■ Un alt eveniment declan§at Tn afara regiunilor dintre Tigru §i Gange, dar care va avea un impact hotSrator asupra acestora, este reprezentat de pStrunderea portughezilor Tn Oceanul Indian. DupS ce Vasco da Gama reu§e§te sS depS^easca sudul Africii, Tn anul 1498, descoperind astfel drumul maritim dintre Europa §i India, portughezii vor controla timp de un secol aceastS ruts comercialS de maximS TnsemnState, care asigura 31
aprovizionarea Europei cu produsele indiene. In prirnii ani ai secolului al XVI-lea, portughezii ocupS pozitii pe loate coastele care jaloneazS acest drum, TncepSnd cu Mozambicul, Tn sud-estul Africii, continuand cu Omanul, Tn sud-estul Peninsulei Arabice, cu portul Ormuz, Tn Golful Persic, pe coasta iranianS, pentru a ajunge la importantele a§ezSri de pe tSrmurile occidentale ale Indiei, Calicut, Goa §i Diu. Lumea islamicS pierdea astfel controlul asupra cSii maritime dintre-lndia §i Marea Ro§ie (care continua, pe uscat, spre porturile Mediteranei Orientale §i apoi, din nou peste mare, spre Venera), ruts pe care o controlaserS pan§ atunci navigatorii arabi. Dar §i Tn interiorul spafiului care ne intereseazS, dupS cum aminteam initial, primii ani de dupS 1500 aduc o serie de schimbSri majore. Acestea au darul sS stabilizeze, Tn linii generale, harta politics atat de fluctuantS de; panS atunci, trasand totodatS cateva mari directii de evolujie pentru secolele care vor urma. Trei asemenea evenimente fondatoare vor influenja viitorul celor trei regiuni care compun acest spa{iu istorie: a) Tn Persia, Tn anul 1501, §ahul Ismail TntemeiazS dinastia Safavizilor §i impune confesiunea §iitS ca reiigie oficialS, transformSri care vor conferi statului §i poporului persan coerenja necesarS dezvoltSrii lor ulterioare; b) Tn Asia Centrals, Tn anul 1500, dinastul uzbec Mohammed §eibani, descins din stepele nordice, supune Transoxiana (emiratul Mawerannahr) §\ capitala acesteia, ora§ul Samarkand; de acum Tnainte, neamul turcic al uzbecilor devine elementul politic domi nant Tn toate em iratele §i , ha natele din Tu rke sta n, ajungand sS se impunS inclusiv din punct de vedere lingvistic; c) Tn anul 1526, Babur, un conducator turcofon de srcine mongolS din Transoxiana, alungat din posesiunile sale de invazia uzbeca, cucere§te nordul Indiei, unde 32
TntemeiazS Imperiul Marilor Moguli; acest stat va reuni cea mai mare parte a Indiei, panS la cucerirea britanicS din secolele XVIII-XIX. In mod semnificativ pentru mo§tenirea istoricS a aces tei zone, pe care o vor trahsmite pana Tn timpurile moderne, toate cele trei dinastii Tntemeietoare proveneau din elita rSzboinicilor turcomani, dar vor adopta la curjile lor rafinata culturS musulmanS de expresie persanS.
'
*.!-**
:
■■
‘ .
- •
■; .
■ *':'-£ ...... ' '•••.• ’.•> «. •
- >• ^
v>-
' ^ •>.-r-nfc'X '-fa '}***‘ -XV .' . • ••• ;
' v 'r f; '
’
*
i -
•
* .
''V-.?.
"
Capitolul n
PERSIA §1 AFQANISTAnUL in SECOLELE XVI-X1X . P ersia
In
secolele
x v i- x ix
In pofida prestigiului civilizatiei sale, in perioada scursS 3 la cucerirea arabS din secoiul al Vil-lea §i panS la staurarea dinastiei Safavizilor, Tn anul 1501, Persia a cetat sS mai fie entitatea statalS coerentS §i bine indivijalizatS din timpurile antice, cand Tnfloreau imperiile Spanite de Ahemenizi, de par^ii Arsacizi sau de asanizi.12 Chiar dac£ a pSstrat multe elemen te din iO§tenirea sa traditional^, inclusiv structura etno-lingvisiranianS a majoritStii populatiei sale, pe plan politic ersia islamicS nu mai reprezenta decat o parte oarecare lumii musulmane. Ea a cunoscut o soartS similarS cu 3a restul ansamblului situat intre il §iTmpartci§ita Gange, fiindde stapanita fie de califii islamic arabi, fie de emirii sultanii turcomani emancipafi de sub autoritatea aces>ra, fie de cuceritorii mongoli, ghingishanizi §i timurizi, lamizati §i turcizaji aidoma rSzboinicilor turcomani. Tot 12 Pentru a deos ebi statel e §i po pu laji ile iraniene din An tic hi tate de sle existente in Evui Mediu §i Tn epoca moderns, putem folosi mat oar ea con venti e lingvisti cS, TmprumutatS din lim ba franc ezS: Ti imim „per§i” pe iranienii din Antichitate (de unde denumirea de np eriu Pers ”, „ limbS persS” etc., pentru realit2{ile istorice din p erioada lemenizilor); folosim denumirea de „persani" Tncepand cu Evui Mediu dic5 de la cucerirea arabS din secoiul VII), iar pe cea de „!mperiu srsan” sau „stat persan” o data cu Tntemeierea Persiei Safaviziior, Tn jcolul al XVI-l ea.
4
Tntr-un mod similar cu soarta celorlalte provincii din Mesopotamia, zona Caucazului, Asia Centrala, Afganistan §i nordul Indiei, teritoriul Persiei s-a recompus mereu Tn cele mai variate configurajii politice. El fie a intrat Tn componenja unor imperii uria§e, dar efemere (multe avand chiar Persia ca nucieu), fie s-a dezmembrat Tn diverse emirate concurente, aflate Tntr-o continua rivalitate rSzboinicS. AceastS lipsS de individuaiitate politics a Persiei, Tn cadrul lumii musulmane din secolele VII-XV, se explica §i prin relativa omogenitate religioasS a ansamblului politic dintre Tigru §i Gange. In toatS aceastS perioadS, Tntreaga zonS care ne intereseazS, a§adar §i Persia, era dominatS de ramura sunnitS a Islamului, Tn varianta sa hanefitS. J i i t j i nu constituia u decat o minori tate , este a devS rat, bine reprezentata tocmai Tn Irak sau Tn regiunea Iranuiui. Se observe Tnsa faptul c3 Tnca din timpul califilor abbasizi, Tn secoiul al X-lea, particularismul politico-social al Persiei traditionale §i-a gasit un bun aliatm particularismul religios al §iismului, fapt care explicS dainuirea acestei dizidenfe religioase Tn randurile comunitatilor izolate de pe platourile iraniene. Totu§i, marea majori ta t ea dina stiilor stapanito are §i a centrelor r eligioa se era u f idele culturii islamice „oficiale”, sunnita §i de expresie persana.
Un rol important in schimbarea peisajului religios din Persia l-au jucat triburile turcice de la frontiera de nord a Iranuiui, din Turkmenistan §i Azerbaidjan. Spre deosebire de triburile turcomane sedentarizate de multS vreme, turkmenii nomazi, influentati TncS de fostele lor practici reli gioase §amanice, au fost atra§i Tntotdeauna de variantele mai mistice al Islamului. In.consecinlS, multi dintre ei au adoptat doctrina §iita. Conflictul religios dintre sunnijii §i §iitii iranieni s-a suprapus a§adar peste rivalitatea dintre
vechile dinastii turcomane sau timuride, impregnate de cultura tradi^ionalS a Islamului oficial, §i noii contestatari politiclyde§ertice religio§i din din muntii Azerbaidjanului §i din zonele ale nord, Turkmenistanului.
1. Intemeierea statului persan §iit al Safavizilor Din regiunea Azerbaidjanului, situatS Tn nord-vestul Iranuiui, Tn Muntii Caucaz §i pe coasta sud-vesticS a MSrii Caspice, porne§te la Tnceputul secolului al XVI-lea acjiunea militarS condusS de §ahul Ismail I, fondatorul dinastiei Safavizilor. Safavizii, de srcine turcicS, pretind eau cS sunt de scendenjii califului Ali, calita te Tn care §i-au asumat rolul de lideri politico-religio§i ai §iiJilor. De asemenea, adeptii §ahului Ismail au gSsit un sprijin ideologic Tn doctrina religioasS a sufismului. Sufismul este un curent mistic din cadrul religiei musulmane (Tl Tntalnim atat la §iifi, cat §i la sunniti), care afirmS ca legStura dintre credincios §i Dumnezeu trebuie sS fie cat mai stransS, lucru care poate fi realizat prin contemplate §i ascetism. Un rol esential Tn cadrul sufismului Tl joacS relafia dintre mentorii spiritual) §i discipolii lor. Prin promovarea sufis mului, mi§carea condusa de Safavizi completa programul unei veritabile rena§teri politice §i religioase a Persiei. Intre anii 1501-1524, §ahul Ismail reu§e§te sa cucereascS Tntreaga Persie, TnlSturandu-i pe sultanii tur comani, conducStori ai statului Ak Koiunlu cu oile albe”). Initial, el dobande§te controlul asupra („Cei nord-vestului Persiei, cu ora§ul Tabriz, adicS asupra zonei din vecinStatea Azerbaidjanului natal. DupS aceea, Ismail se TndreaptS spre sud, fixandu-§i capitala Tn centrul Persiei, la Ispahan, §i atingand apoi Golful Persic. 36
Efortul militar al §ahului Ismail s-a concentrat Tn douS directii principals, respectiv vestul §i estul ansamblului persan, cu scopul de a reface vechea unitate iraniana, din timpul imperiuiui Sasanizilor. In apus, el cucere§te Irakul §i Bagdadul, fixand astfel hotarele cu Imperiul Otoman. In cele trei secoie care vor urma, Persia §i Imperiul Otoman se vor ciocni mereu de-a lungul acestei frontiere, reeditand parca, pe acelea§i aliniamente, conflictele antice dintre Imperiul Roman §i Regatul Parfilor sau cele dintre bizantini §i Persia s asanida .13 In nordul frontie rei de vest, Tn zona Mun^ilor Caucaz, persanii §i otomanii i§i disputa suzeranitatea asupra regatului cre§tin al Georgiei, ca §i stSpanirea asupra Azerbaidjanului §i Armeniei. In sudul frontierei turco-persane era Tn joc Irakul, cu ora§ul sfant, Bagdad. In cealalta extremitate a Persiei, la granifele de miazanoapte ale provinciei Khorassan (nord-estul Iranuiui §i nordul Afganistanului de astSzi), §ahul Ismail §i urma§ii acestuia trebuie sa | ina piept Tn perm anent ra idurilor de ja f lansate de emirii uzbeci din Turkestan, care rezidau la In
Samarkand $i Buhara. luptele pe purtate. ace§tia, §ahul persan reu§e§te sa Tl Tnfranga Mohacu mmed §eiba ni, condu catorul din Transoxiana, consolidandu-§i i n acest fel §i periclitata frontiera de nord-est. Tot in estul Persiei, §ahii Safavizi stSpanesc cea mai mare parte a Afganistanului de astazi, ale carui teritorii le Impart cu putemicul, dar indepartatul vecin din Rasarit, Imperiul Marilor Moguli. . Aceasta opera de edificare a unui stat persan bine delimitat.fata.de vecinii sai are la baza liantul ideologic al credintei §iite, pe care §ahul Ismail o impune ca religie 13 RSzboiui dintre Irak §i Iran, din anii '80 ai secolului care a trecut a suscitat un nou conflict de-a lungiii acejeiafi frontiere mesopotamiene.
37
oficialS. Prin aceastS transformare revolu^ionarS, el separS Tn mod definitiv Persia de lumea musulmanS TnconjurStoare, rSmasS majoritar sunnitS. Cei doi mari adversari ai Persiei, care o amenin{3 la cele douS extremitS|i ale sale, turcii otomani din apus §i turcii uzbeci din Turkestan, vor fi motivati Tntotdeauna Tn actiunile lor de comandamentul religios care le cere sS poarte rSzboiul sfant Tmpotriva ereziei §iite. Chiar §i micii dina§ti afgani, aflafi sub suzeranitatea §ahului persan, dar rSma§i fideli credinfei sunnite TmpSrtS§ite Tn Tntreaga Asie Centrals, T§i menjin rezervele fafS de Iranul §iit, Tmpotriva cSruia se vor rSscula Tn secoiul al XVIII-lea.
2. Persia safavida, Imperiul Otoman §i Europa; domnia lui Abbas I Urma§ii §ahului Ismail, suverani lipsifi de calitSJi §i de autoritate, pierd numeroase teritorii la frontiera apuseanS, Tn luptele purtate cu Imperiul Otoman. A§a este cazul Irakului, cu ora§ul Bagdad, precum §i al Georgiei, Armeniei §i Azerbaidjanului, la hotarul de nord-vest. toate acestea, Tn pofida faptului cS Imperiul OtomanCu se afla la apogeul puterii sale, el nu va reu§i niciodata sS cucereascS Persia, a cSrei frontiers a constituit un fel de limits naturals a expansiunii turce§ti. Otomanii nu erau capabili sS poarte rSzboiul pe douS fronturi, atat Tmpotriva Casei de Habsburg, Tn Europa, cat §i a Persiei, Tn Asia. Pentru a inijia o cam panie de succes pe until dintre cele , douS teatre de operatiuni, sultanii erau nevoijj Tntotdeau na sS cedeze teren Tn cealaltS direcjie.
'
In orice caz, otomanii considerau ca rSzboaiele din Europa erau mai u§oare decat cele purtate Tn Persia. Campaniile din
38
Persia, desfS§urate pe spajii uria§e, Tntr-un relief accidentat sau de§ertic, durau de obicei o perioada mult mai TndelungatS ciecat cele din Balcani sau Ungaria, respectiv ani sau chiar decenii la rSnd. Pe de alts parte, armatele otomane nu puteau sS ierneze In condipe ciimS lamai din Europa, care le anotimdetermina sS sede retragS sudaspre de Balcani o datafapt cu sosirea pului friguros. Ac est luc ru, apr eci aza istor icii, a s alvat Tn c^ teva randuri Viena §i Europa Centrals de ocupajia turceascS.
Jocul s trategic pe care sulta nii erau obligati sa Tl desfa§oare Tntre cele doua fronturi, din Europa §i din Asia, a facut ca Persia sa constituie Tntotdeauna o diversjune util a pentru adversarii europeni ai imperiuiui Otoman. Diplomatii sositi din Europa Occidentals au frecventat Tn mod asiduu curtea din Ispahan, Tn pofida rezervelor reli gioase pe care le putea inspira ideea colaborarii cu un suveran musulman. ; Unul dintre primele contacte de acest fel dateazS TncS de la sfar§itul secol ulu i al VII l-lea, c and TmpSratuI francilo r, Car ol cel Mare, §i califul abbasid Harun-al-Ra§id au Tncercat sS Tncheie o alianJS TndreptatS Tmpotriva emirilor Omeiazi din Spania §j a Imperiuiui B izant in .14 In secoiul al Xl ll -lea, ilh anul mongo l Abak a, ale cSrui posesiuni cuprindeau Persia §i Irakul, a Tntretinut relatii stranse cu papalitatea §i cu regele Franfei, Ludovic al IX-lea cel Sfant, cu scopul de a acjiona alSturi de cruciati Tmpotriva sultanatului egi pt ean al m amelu ci lo r.15 In a do ua ju mStat e a 14 Cu ac eas ta oca zie, o sol ie fr ancS a reu §it sS aduc S panS Tn faj a lui Carol cel Mare, la curtea din Aachen, nu doar mesajul califului arab, ci chiar un elefant Tn carne §i oase, trimis Tn dar de cStre Harqn, ca semrial prejuirii sale fata de suveranul cre§tin; 7 y j::a’ 5 Intre IS rile Europ ei Oc ci den tale, Fran ja a mani festat cel mai con stant intere s politic fa{5 de Orientu l Apr op iat §i bazinu l Medit^ ranei Orientale. IncS din epoca lui Carol cel Mare §i apoi din cea a cruciadelor, suveranii francezi §i-au asumat rolul de protectori ai Locurilor Sfinte §i ai cre^ tinilor din Ori ent, mai ales ai celor din Palest in a, Liban (cre§tinii rnaroniti) §i Siria.
39
secolului al XV-lea, hanul turcoman Uzun Hassan, care stSpanea Persia, §i-a trimis ambasadorii la Venecia, Neapole, Roma.Tn Ungaria §i in Moldova lui §tefan cel Mare, pentru a incheia o alianp Tmpotriva sultanului otoman Mahomed al ll-lea. Cu toate ca nici una dintre aceste TncercSri nu s-a soldat cu rezultate concrete spectaculoase, ele demonstreazS existenja contactelor §i a colaborSrii politice Tntre arii de civilizatie atat de diferite §i de TndepSrtate, chiar §i Tn epocile Tn care mijloacele de comunicare erau TncS rudimentare.
aceste condp, nu este surprinzStor faptul cS secoiul al XVI-lea a cunoscut noi jocuri diplomatice de acest gen, In conditiile dublei rivalitSJi existente Tntre Casa de Habsburg §i Casa de Valois, Tn Europa, §i Tntre Poarta otomanS sunnitS §i Persia safavidS §iitS, Tn Asia.In timp ce regele Franfei, Francisc I, Tncheia o alian{S cu Soliman Magnificul, Tn anul 1536, TndreptatS Tmpotriva Casei de Habsburg, nici adversarul sSu, TmpSratuI Carol Quintul, nu se lasa mai prejos, aliindu-se cu §ahul Persiei, Tahmasp I, Tmpotriva sultanului otoman. Persia safavidS cunoa§te apogeul puterii sale politice Tn timpul §ahului Abbas I (1588-1629). In primul rand, acesta recupereazS o parte din teritoriile pierdute anterior Tn fa^a Imperiuiui Otoman (Azerbaidjanul, ora§ele Tabriz §i Bagdad). In rSsSrit, §ahul Tnvinge armatele Marelui Mogul §i cucere§te ora§ul Kandahar16, din sud-estul Afganis tanului. In zona Asiei Centrale, Abbas poartS lupte cu hanul uzbec din Buhara. Pentru a consolida frontiera Khorassanului, ameninJatS mereu de raidurile uzbece lansate din Turkestan, §ahul instaleazS aici colonii militare In
1fi Ora§ Tntemeiat (ca § i K abu lu l' §i alt e a?ez£ri af gane ) de Alex and ru Macedon, care l-a numit Alexandria din Arachosia. Corespondentul arab al numelui „Alexandru" este „lskandar”, de unde denumirea de Kan dahar. • ...
40
formate din rSzboinici kurzi, adu§i din zona lor de ba§tinS, din nord-vestul Iranuiui. Abbas persan I, un print §i tolerant17, fost primul suveran care luminat a deschis porjile t^hia sale, cu Tncredere, Tn fat a . in flu enje lo r venite din Euro pa Occidentals. El inaugura astfel o tradi^ie care avea sS fie continuatS de dinastia Pahlavi, din secoiul al XX-lea. Cu ajutorul unor instructor englezi, §ahul a creat o armatS dupS model european, dotatS cu tunuri §i muschete, capabilS sS facS fa$S confruntSrilor cu trupele otomane. Pentru a proteja interesele economice ale Persiei, suveranul safa vid Ti gonefte pe portug hezi din portul Orm uz, bazandu-se Tn politica sa extemS pe alianta cu englezii, cSrora le acordS mari privilegii comerciale. Prin portul Ban dar Abbas, din G olful Persic, corSbiile en gleze ex por ta u Tn Europa mStSsuri, covoare de Ispahan §i de Buhara, mirodenii adUse din India, perle §i diamante, importand totodatS produse europene, {esSturi engleze§ti, sticlSrie Venetians sau arme de foe. In acest fel, §ahul realiza benefiCii economice importante, pe care le TmpSrtea cu companiile comerciale engleze. In planul relajiilor politice, Abbas I plSnuie§te Tncheierea unei alianje cu Anglia, Olanda, Spania, Rusia §i papalitatea, Tn vederea TmpSrtirii Imperiuiui Otoman. In acela§i timp, el T§i trimite emisarii diplomatici la Delhi §i Tn alte state indiene. Orizontul larg §i sentimentele tolerante ale §ahului sunt dovedite §i de faptul cS accepts prezenta misionariior cre§tini Th Persia; de asemenea, angajeazS Tn serviciul sSu numero§i armeni §i gruzini, alungati de cStre . .. .17 Bu nele sent iment e ale §a hulu i Abbas nu s-a u man ifest at lns 3 decat Tn ptariul vie{ii publipe. tn via|a'de familie el a dat dovadS de o cruzirVie care l-a fScut sS i§i ucidS sau sS T§i orbeascS proprii copii.
41
otomani din |inuturile de ba§tinS, pe care Ti prejuie§te pen tru abiiitSJile lor de negustori §i militari. Pe de alts parte, continuand tradijia cursor musulmane ale Orientului, Abbas I a fost un mare protector al culturii, care a gSzduit la Ispahan numero§i arti§ti §i oameni de litere. indeosebi pictura persanS din aceastS epocS (Tn pofida tradijiei islamice, nerespectate, care interzicea reproducerea figurilor umane) cunoa§te o strSlucire comparabilS cu cea a Rena§terii sau a barocului european. Portretul lui Abbas I citind, de exemplu, o capodoperS a artei persane, reprezintS o metaforS sugestivS pentru valorile Persiei safavide.
3.
Declinul persan; criza din secoiul al XVIlMea
DupS moartea marelui §ah, Tn secolele XVII—XVIII, Persia cunoa§te o lungS perioadS de declin, similar cu cel cunoscut de PoartaOtomanS. In planul relajiilor cu vecinii, se menjin problemele anterioare: rSzboaiele periodice purtate cu otomanii, raidurile de jaf Tntreprinse de hanii uzbeci Tn Khorassan, precum §i revoltele vasalilor sunni{i din Afganistan. De-a lungul secolului al XVIII-lea, acestor provocSri tradi{ionale li se adaugS TncS una: Rusia se extinde treptat Tn regiunea caucazianS (zona dintre Marea NeagrS §i Marea CaspicS), Tn directia Georgiei, a Daghestanului §i Azerbaidjanului, amenintand deopotrivS Persia §i Imperiul Otoman. Ora§ul Baku, de exemplu, de pe malul MSrii Caspice (capitala Azerbaidjanului de astazi) trece de cateva ori, Tn secoiul al XVIII-lea, de sub autoritatea §ahului sub cea a {arului sau a sultanului. . Principalele probleme ale Persiei sunt TnsS de ordin intern. In pofida relapor comerciale stranse pe care le 42
Intretine cu statele europene, Persia, la fel ca imperiul sultanilor, nu va cunoa§te procesul de modernizare econo mics, tehnologicS §i politics pe care II Tntalnim Tn Europa acestei perioade. Din aceastS cauzS, pe mSsurS ce decalajul fa{S de Occident se accentueaza, §i istoria Persiei se SsociazS cu imaginea decadenjei §i a unei subdezvoltSri tot mai pronunjate. §ahii conduc Tntr-o manierS despoticS, T§i asasineazS frajii sau chiar fiii pentru a-i Tmpiedica sS ajungS la domnie, T§i trateazS supu§ii ca pe ni§te sclavi, iar statul ca pe un domeniu personal, care poate fi exploatat dupS bunul plac al suveranului. AceastS manierS de guvernare (pe care o Tntalnim, Tn grade diferite, din India §i China panS Tn Principatele fanariote sau Tn Rusia) va Tmpiedica TnsS economia §i administralia unor asemenea state sa ajungS la performantele Europei Occidentale. Corupfia guvernatorilor din prOvincii, iniefl cien^a sistemului de colectare a impozitelor §i sISbiciunen unei armate lipsite de resurse suficiente reprezintS principalele elemente care compUn tabloul decaden^ei statului persan. * * DificultStile datorate stilului de guvernare inadecvat al §ahilor erau a gravate de cele care decurge au din structur a geograficS $i culturalS a $Srii. Spajiile uria§e, greu de controlat de cStre autoritSJile centrale, izolarea provinciilor, despSrJite de zone de§ertice sau muntoase (ceea ce favoriza tendinjele centrifuge), diversitatea etnicS §i religioasS a populafiilor componente, aflate adeseori Tn con flict toate acestea fSceau din Persia o JarS greu guve rnabilS, chiar §i pentru un regim politic mai efficient. Aceste probleme interne ale {Srii nu Ti Tmpiedicau Tnsa pe europ eni sS ob |in a Tn cont in’uare benefici i eco no mi ce de pe urma rela{iilor comerciale cu Persia. Mai mult decat atat, 43
diferitele puteri europene se concureazS reciproc pentru a obt,ine pozijii privilegiate, profitand §i de sISbiciunea interna a statului persan. Astf el, olan dezii T§i valori ficS h egem onia de car e se bucurau la mijlocul secolului al XVII-lea pe toate mSrile lumii §i, dupS 16 45, Ti TnlSturS pe r ivali i l or eng lezi, o bj in and monopolul comer{ului cu mStase. Spre sfar§itul secolului al XVII-lea, este randul francezilor sS beneficieze de supremajia lor politico-militarS din Europa, ca §i de efectele mercantilismului ini{iat de Colbert, instalandu-se §i ei tn mod ferm pe piaja persanS. Pe plan politic, in anul 1683 regele Ludovic al XlV-lea objine din partea §ahului dreptul de protecjie asupra cre§tinilor din Persia (Indeosebi armeni), continuand astfel „politica orien tals” a regilor francezi, promovatS TncS din timpul cruciadelor §i al „capitula];iilor” Tncheiate de Francisc I cu sultanul otoman.
De-a lungul secolului al XVIII-lea, pe fondul declinului general pe care Tl cunoa§te, Persia este sfa§iatS de grave tulburSri interne, Acestea vor duce la rSsturnarea dinastiei Safavizilor §i la Tncheierea epocii de Tnflorire economics §i culturalS pe care o inaugurase domnia §ahului Ismail I. Profitand de situajia creatS, toji inamicii tradijJonali ai Ispahanului T§i vor da mana pentru a contribui la ruina puterii persane. ... Criza Tncepe printr-o revolts a triburilor rSzboinice sunnite din Afganistan, care se rSscoalS Tmpotriva stSpanilor lor persani §iiji. In anul 1722, un emir afgan cucere§te Ispahanul, iar Safavizii sunt alungati. In aceastS conjunct turS prielnicS, uzbecii din Buhara invadeazS Khorassanul, iar otomanii ocupS Armenia, Azerbaidjanul §i Irakul. UrmeazS o perioadS de anarhie interns, Tn care urrna§ii Safavizilor T§i exercitS autoritatea doar Tn cateva provincii persane, confruntandu-se cu uzurpatorii afgani care T§i arogau titlul de §ahi. Imperiul Otoman intervine Tn politica interns persanS §i Ti sprijinS pe pretendentii afgani. Unul 44
dintre ace§tia se recunoa§te vasal al sultanului, promijand cS va distruge erezia §iitS din Persia. Rusia exploateaza §i ea criza persanS, cucerind teritorii Tn zona Georgiei §i a Azerbaidjanului. Persia va fi salvatS de la o prSbu§ire politics totals (asemSnStoare cu cea pe care o cuno§tea Polonia, Tn aceea§i perioada) de un rSzboinfc turcoman, pe nume Nadir-§ah, care se afirmase Tn calitate de comandant militar, Tn serviciul ultimilor Safavizi. Nadir-§ah reu§e§te performan{a de a resuscita puterea persanS, ac|iune pe care o va realiza TnsS Tn beneficiul puterii sale personale. Intre anii 1735-1747, acest rSzboinic de excepjie supune Tntreaga Persie, reluand, Tn plin secol al XVIII-lea, tradijia medievalS a marilor cuceritori de srcine turcicS din Asia Centrals. El Ti va zdrobi pe toji adversarii sSi, Tncepand cu afganii §i uzbecii §i terminand cu ru§ii §i otomanii, constran§i sS abandoneze cUceririle lor recente, din Irak, din Georgia sau din Armenia. In anii 1738-1739, Nadir-§ah se Tntoarce spre rSsSrit, pe urmele lui Babur §i ale lui Timur Lenk. DupS ce ocupS Kandaharul §i Kabulul, el invadeazS nordul Indiei, supune Imperiul Marilor Moguli §i jefuie§te Tn mod cumplit ora§ul Delhi. In cUrsul acestei operajiuni, popula^ia capitalei indiene a fost pur §i simplu masacratS, ca §i cSnd Evui Mediu ar fi renSscut sub atingerea sabiei vijelipase a cSpeteniei turcomane. DupS asasinarea lui Nadir-§ah, Tn anul 1747, Tn Persia izbucnesc din nou tulburSrile interne §i luptele pentru tron. Lunga perioadS de anarhie se Tncheie abia la sfar§itul secoluiui al XVIII-lea, prin instaurarea unei noi familii domnitoare (tot de srcine turcicS): dinastia Kajarilor. Reprezentan^ii acestei dinastii vor domni aproape un secol §i jumState, Tntre anii 1779-1925. In timpul Kajarilor, capitala Persiei este mutatS de la Ispahan (Tn centrul
Persiei), la Teheran, in nordul tSrjj. jn anul 1925, Kajarii sunt TnlSturati de la putere de cStre generalul Reza Khan, care TntemeiazS dinastia Pahlavj^ prima familie domnitoare de srcine iranianS din istoria moderns a tarii. Ea va fi TnsS §i cea care incheie istorja monarhiei persane, deoarece ultimul §ah este o b li g a te cedeze p uterea, in anul 1979, In fata regimului islamic jntrodus de ayatollahul Khomeiny, liderul religios al sai lor Dinastia Pahlavi a fost §i cea care a adoptat numele actua| al tarii: din anul 1935, Persia se va numi, in mod official, Iran.18
4. Persia in secoiul al XIX^ea In secoiul al XlX-lea, istoria Persiei nu mai cunoa§te schimbSri spectaculoase, ci doat- continuarea declinului sSu politic §i economic, care o a ^ ncg tntr-o semidependenta colonials a puterilor europene. La sfar§itul secolului al XVIII-lea §i la Tnceputul celui urmator, vechea configu rate strategics a regiunii se modjfjca in mod radical, iar Persia dobande§te noi vecini. Principalele provocSri vin acum din partea Rusiei, in nord, §i a britanicilor cucerit0ri ai Indiei, Tn est. Persia poartS douS rSzboaie cu Rusia, Tntre anii 18 §i alte ISri §i-au sc him bat nu m ele if, seColul al XX-l ea, adop tand denumiri cu un iz mai autohton. State|e respective considerau cS vechi le nu me aminteau p rea mult de peri^ ac|a col onials § i de dom inatia de strSini, mai ales atunci cand eje fuseserS date sau utilizate exercitatS Tn mod curent de cStre fo§tii cuceritori. Tn A,sia,a§a este c azul Siamuiui , tran sfo rm at in Th ailan da, al Birmartjej . deveni tS Myanm ar, al Pakista nului de Est, numi t actualmente B ^ g ia ^ es ^ sau a| Ceylonului, care a luat num ele de Sri Lanka. Pe contine ntu| afri can /Con g o belgian s-a transformat T n Zair, Rhod esia Tn Zi r ^ ab w e, Dahom ey a devenit Benin , iar Volta SuperioarS a luat den um irea ,je Bur kina Faso. -v
46
18 04 -1 813 19 §i 1826-182 8, Tn urma cSrora pierde m ajori tatea posesiunilor sale din regiunea caucazianS, respectiv Georgia, Armenia §i Daghestanul (provincie de pe coasta apuseanS MSrii de Caspice, la nord de Azerbaidjan). Prin tratatul de a pace la Turkmanceayi, din anul 1828, Azerbaidjanul era TmpSrtit Tntre Rusia §i Persia. Partea de nord, cu capitala la Baku, a rSmas dependents de Moscova panS Tn anul 1991, cand a devenit o republics independents. In schimb, restul acestei provincii istorice s-a mentinut Tn cadrul statului iranian panS azi, ceea ce face ca numSrul azerilor (populate turcicS de religie §iitS) din Iran sS fie mai mare decat cel al conationalilor din taramamS. v . :«f din V* 1828, Persia T§i stabilizeazS e**?.-.- i«r- frontiera DupS tratatul cu Rusia, menjinand o relate extrem de prudentS cu puternicul vecin de la miazSnoapte. La Tnceputul secolului al XX-lea, tarul ajunge chiar Tn postura de a sprijini dinastia Kajarilor, care este contestatS pe plan intern §i e nevoitS sS - adopte o C on sti tu te , sub presiune a -unor forte reformiste interne. Tn anii 1909 §i 1912, de exemplu, armatele ruse§ti intrau Tn Persia, de data aceasta cu scopul de a apSra tronul §ahilor. Politica de echilibru a Persiei a fost favorizatS de faptul cS Marea Britanie , c ar es tS p an ea India , nu a pe rm is Rusiei, cu nic i un pret, s5 se extinda la sud mai departe de frontierele Persiei. Acest lucru a contri buit Tn mo d decis iv la pSst rar ea independentei §i contlnuitSJii statale a Persiei, Tntr-o epocS Tn care marile puteri colonials T§i TmpSrteau teritoriile Asiei §i Africii. La fel ca §i China, Persia a fost doar obiectul unei TmpSrtiri a sferelor Tn timpul acestui rSzboi, Persia a incercat sS obtinS sprijin militar Tn urma Tmpotriva Rusiei at^t din partea Franjei, :eat §i a Marii Britanii. 19
unui acord franco-persan Tncheiat Tn anul 1807 (Tnaihtea bStSliei de la Tilsit), Napoleon a trimis Tn Persia instructori militari §i armament.
47
de influenp, TmpSrtire statuatS prin acordul anglo-rus din anul 1907. Semnatarii acceptau ca influenza ruseascS s§ se extindS Tn nordul tarii, iar c ea a Marii Bri tanii in su d-est , d ar ac east a Tn condijiile in care Persia T §i menj in ea in d ep en d en t §i fronti erele. Ea devenea astfel un stat-tampon, cu menirea (potrivit intereselor strategice b rit anice) .de a bl oca expan siu nea Rusie i Tn direcjia Oceanului Indian. Persia se alStura astfel Chinei, Siamului §i Afganistanului, state fetsiatice care §i-au men|inut in d ep en d en t Tn timpul marii expansi un i c oloniale de la sf£r§itul secolului a! XlX-lea, din rafiuni de mehtinere a echilibruiui strategic Tntre puterile europene.
Pe plan intern, Persia face cativa pa§i Tn directia modernizSrii, mai ales la sfar§itui secolului al XlX-lea §i la inceputul celUi urmStor. Elita feudalS de srcine turcicS §i mongolS dispare treptat, dar fSrS ca Tn locul ei sS aparS o clasS intermediarS semnificartivS de functional sau burghezi. Clerul §iit reprezintS principala categorie elitarS care se bucurS de prestigiU Tn randurile societSJii. Chiar §i Tn aceste timpuri moderne, Persia nu T§i dezminte voca|ia tradifionalS de tarS a tendinjelor religioase contestatare. Viaja sa spirituals este frSmantatS Tn continuare de curente mistice §i dizidenfe ale islamului, a§a cum a fost cazul mi§cSrii religioase Baha’i, care se desprinde din cadrul religiei m usu lmane la mijioc ul secolului al XlX- lea .20 Pe acest fundai social §i cultural traditional, atracjia modelului de dezvoltare european se face simtitS tot mai mult la nivelul elitelor conducStoare. §ahii, dependent de asistenta financiarS ruseascS sau de sprijinul politic britanic, Tntreprind voiaje *,de initiere” Tn Europa 20 Num ele religiei B ah a’i vin e de la „ Baha Al lah” („ spl endoarea l Dumn ezeu”) , supr anum ele unu i c o n d u c to r relig ios Ira nian, care a trSit la mijiocul secolului at XlX-lea §i a fost unul dintre ini|iatorii noii credinje.
48
Oc cidentals, iar a ris to c ra t persanS T§i trimite copi ii sS studieze la Paris. In acest context politico-social, ultimii suverani din dinastia Kajarilor penduleazS Tntre TncercSrile de reformare a statului §i a economiei §i un conservatorism dictat de inertia societStii persane. Abia Tn secoiul al XX-lea, dupS instaurarea dinastiei Pahlavi, Tn anul 1925, vechiul imperiu al Persiei se va Tnscrie Tntr-un mod mai decis pe drumul reformelor, pro fitand §i de resursele sale petroliere, care permit finantarea procesului de modernizare.
B . AFGAttlSTATiUL IN SECOLELE XVIII-XIX
1. Factorii particular!zan^i ai statului afgan TulburSrile care au avut loc Tn Persia safavidS la mijiocul secolului al XVIII-lea au permis formarea unui stat independent Tn Afganistan, o entitate politico-statalS care a dSinuit panS azi. Teritoriul cunoscut sub acest nume cuprinde, Tn principal, zona muntoasS §i deosebit de aridS din estul podi§ului iranian, traversatS Tn nord de Muntii Hinduku§, iar Tn sud de de§ertul Registan. De§i, de-a lungul istoriei, Afganistanul nu a constituit, Tn linii mari, decat partea de rSsSrit a Imperiuiui Persan, se poate vorbi totu§i despre o anumitS individualitate politico-geograficS a acestei regiunL Tn primul rand Tn calitatea ei de zonS de trecere. ; Afganistanul face legStura Tntre cateva mari arealuri distincte ale continentuiui asiatic, la Tncruci§area cSrora este situat: podi§ul iranian la apus, Transoxiana §i restul Asiei Centrale la miazSnoapte, Campia indo-gangeticS din nordul Indiei la sud-est, Principala „poartS de trecere” de
pe teritoriul Afganistanului permite accesul dinspre Transoxiana cStre India §i este alcStuitS din trecStorile muntoase care strSbat Muntii Hinduku§, coborand tn Campia lndusului.2i Pe aid au trecut, de-a lungul timpului, majoritatea nSvSlitorilor care au izbit nordul Indiei, Tncepand cu Ginghis-Han §i Timur Lenk §i terminand cu Babur §i Nadir-§ah, Tn secoiul al XVIII-lea. Nu TntamplStor, Tn aceastS zonS de trecere din estul Afganistanului este amplasatS §i capitala sa, Kabul. Din punct de vedere etno-lingvistic, individualitatea Afganistanului ar putea fi datS de srcinea pa?tunS a celei mai mari pSr^i a populajiei sale. Dar pa§tunii, popor de srcine iranianS, reprezintS doar 50-60% din totalul populajiei care trSie§te Tn Afganistan. Restul locuitorilor vorbesc fie alte limbi iraniene (tadjicii din nord-est, care formeazS peste un sfert din populate, sau belucii din sud), fie limbi turcice, cum este cazul uzbecilor §i al turkmenilor din nord. Tn Evui Mediu TnsS, dupS cum am vSzut, aceastS components etnicS a populafiei nu a marcat in mod semnificativ identitatea politics a emiratelor afgane. Ele aparjineau marelui spajiu cultural de expresie persanS, indiferent de etnia pa§tunS, arabS, turcicS sau mongolS a dina§tilor care le-au Tntemeiat... Pentru perioada respectivS, un factor de diferenjiere mult mai important decat limba sau etnia a fost religia afganilor. DupS anul 1501, cand Persia adopts §iismul drept confesiune oficialS, apartenen$a emiratelor §i a populatiei din Afganistan la Islamul sunnit a servit ca un puternic factor de delimitare Tn raport cu §ahii suzerani de la Ispahan. Doar o micS parte a locuitorilor Afganistanului (hazarii, o populate de srcine iranianS din centrul §i 21 Cea mai im por tant^ ruts tr ece priri tr ecStoarea Khaiber, car asigura legatura dintre ora§ul Kabul §i valea superioarg a Indusului.
50
vestul tarii) erau de confesiune §iit3 §i, Tn consecinta, au pututjuca rolul de client politici ai Persiei. In orice caz, nu trebuie sa ne lasam in§elafi de mitologiile nationalists ale continuitatii etnice §i statale, care ar identifica -srcinile statului afgan de astSzi Tn pr edes ti nar ea sa geog rafi ca sau etno-lingvis.ticS.Ca peste tot in lume, hazardui istorie este cel care a combinat diferitele elemente intrate In componenta Afganis tanului contem poran §i nu a exis tat nici un pl an pres tabilit al istoriei sau geografiei, care sa conducS Tn mod necesar la aparltia natiunji §i a statului de azi. Legatura stransa dintre etnie, najionalitate §i puterea statalS, care sta la baza statelor rat io nal e c on temp orane, nu va, lua na§ tere dec at o data c u Tnceputurile epocii moderne.
Din acest motiv, nu este nevoie sa cautam rSdacinile statului afgan Tn formatiunile politice care au existat pe teritoriul Afganistanului Tn Evui Mediu timpuriu, a§a cum au fost s tatele Ghazn aviz ilor §i Ghurizilor, din sec olele X—XIII. Acestea faceau parte din vasta lume a emiratelor musul mane conduse de razboinici turcomani, Tmpartindu-§i cuceririle §i: inriperiile efemere cu dina§tii din Iran, din Transoxiana sau din nordul Indiei. ;.o r Dupa 1501, Pers ia safa vida a Tnglobat sau §i-a sub ordonat forma tiun ile politice din zona, care co nstituia u Tn mod traditional frontiera rSsariteana a vastuiui domeniu iranian. Dato rita ca racterului de spa tiu de tra nzit pe care Tl avea Afganistanul, stapanirea lui reprezenta o conditie strategics a jndependentei Persiei. Doar cine controla zona respectiva^putea. apara platoul iranian Tn fata amenintarilor venite dinspre Indus sau Amu-Daria. In pofi da controlului politic persan, emiratele vasale din aceasta regiune Tndepartata, amenintata mereu de incursiunile uzbecilor din nord sau de pretentiile Imperiuiui Mogul din est (un fel de „marca de aparare" a imperiuiui safavid), au
■i
conservat o anumitS individualitate politics a zonei, stimu late §i de particularismul ei sunnit. Trebuie subliniat faptul cS emirii care s-au rSsculat Tn
i i
secoiul al XVIII-lea Tmpotriva autoritS{ii persane nu erau ni§te conducStori na^ionali care luptau pentru emanciparea poporului lor de sub o dominate strSinS — a§a cum ne-ar putea face sS credent o judecatS prezenteistS, anacronicS, In realitate,- era v orba d espre acliu ne a unei elite feudale traditionaie, care perpetua cultura politics a rSzboinicilor Tntemeietori de imperii din Evui Mediu. AceastS logics de tip ,,imperial”, medieval, va motiva ac|iunea elitelor conducStoare afgane panS tarziu, Tn secolul al XX-lea. Abia atunci vor fi Tnlocuite traditiile de sorginte medievalS cu ideologia moderns de stat, care devine principalul argument legitimant al actiunii politice.
■i ■ i n i i
2. De la „po!it!ca imperial^' la „statul-tampon"
■ i
Ambi|iile „imperiale”, de facturS tradi\iona!S, ale dina§tilor afgani sunt bine ilustrate de rSscoala pe care o ini{iazS ace§tia, Tn anul 1710, Tmpotriva §ahului persan. Emirul afgan Mir-M ahmud, care cuc ere§te Ispaha nul §i Ti TnlSturS pe Safavizi Tn anul 1722, nu era interesat deloc de „independenja Afganistanului” (asemenea termeni nu existau Tn vocabularul politic al epocii). Proiectele sale nu vizau „decat” Thtemeierea unui nou imperiu pe ruinele celui persan §i combaterea confesiunii eretice §iite. Episodul fondator al istoriei statului afgan modern are loc Tn anul 1747, cand Nadir-§ah, restauratorul de o clipS al puterii persane, era asasinat. Unul dintre fo§tii sSi locotenenti, ofiterul pa§tun Ahmed §ah, profits de
■ i
■i ■i ■I
prSbu§irea puterii Mogulilor, Tn est, ca §i de anarhia renSscutS Tn Persia, la vest, §i pune bazele statului afgan
■i [ ■
I
52
independent, Tntemeind dinastia Durrani, prima familie domnitoare din istoria noutui stat. Sub domnia lui Ahmed §ah (1747-1772), Afganistanul rSmane fidel tradijiilor rSzboinice ale elitei sale conducStoare, adjudecandu-§i o parte din mo§tenirea lui Nadir-§ah §i extinzandu-§i frontierele panS la nivelul unui mic imperiu. In afara nucleului sSu istorie; rtoul stat mai cuprindea pSr$i importante din Turkestan §i din nord-estul Persiei, precum §i teritorii imense Tn India. In afara regiunii muntoase Ca§mir, din nordul Indiei, primulPunjab, suveranSind al Afganistanului §i Tntinsele provincii §i Belucistan,a stSpanit de-a lungul vSii Indusuluij adicS Tntreg teritoriul Pakistanului de astSzi. In afara popula$iei s/Tc/7, din Punjabul indian, Tn aceste provincii locuiau pa§tuni §i beluci, dar mai ales punjabi, o populafie islamizatS de srcine hindusS. In prima jumState a secolului al XlX-lea, autoritatea pu terii centrale sl9be§te, iar statul afgan se fSramiJeazS Tn mai multe centre de putere, pierzand totodatS posesiunile sale din India §i din Persia. Cu toate acestea, el T§i mentine continuitatea §i identitatea statalS, bazatS pe etnia pa§tun& §i pe religia musulmanS sunnitS a majoritstii populajiei sale. - Intre anii 1819-1868, Afganistanul se divizeazS Tn patru stStulete rivale, giupate Tn jurnl principalelor ora§e (Kabul, Herat, Kandahar, Balkh). Liderii locali luptS pentru putere, prelungind la nivel politic antagonismele locale, de naturS tribalS22, etnicS sau religioasS. RivalitS{ile interne, manifestate sub forma ,< 22 Structu ra trib alS, a societSJii afgane a juc at un rol imp ortant In isto ria t§rii. Identitatea de naturS tribaiS (o forma de solidaritate. de nivel infraetnic) a reprezentat, adeseori, un factor de diferenflere mai puternic decat ap art en ent a etnicd. Ceea c e Ti leagS pe membr ii u nui clan est e srcinea lor comunft, genealogia pe care o Tmp3rtS§esc, §i nu limba pe care o vorbesc. Regiunile izolate, cum sunt cele muntoase, favorizeazS apa.rijia aces tu i tip de or gani zare soc ials, panS nu d em ul t Tntalnit §i Tn
Europa, de exemplu Tn Scoria.
53 ;
unor veritabile rSzboaie civile, vor rSmane o constants a istoriei Afganistanului, panS in zilele noastre. Ele au fost stimulate de tradi^ia rSzboinicS a acestor populajii de munteni, ca §i de structure tribala a societS|ii afgane. t , In plus, la fel ca in toate situa jiile in care an arhia interns inflore§te, centrele de putere locale T§i identificau prelungiri §i suporteri in afara frontierelor. Intotdeauna, tadjicii §i uzbecii din nord au incercat sS obfinS sprijinul conajionalilor din Turkestan, iardupS cucerirea acestei regiuni de cStre a rm ate le Jarului au de ve nit clien^i . po litici ai Moscovei; pa§tunii din partea de rSsSrit a JSrii, din Kabul panS la Kandahar, i§i cSutau aliaiii in Campia Indusului §i se aliau cu stSpanii de aid (respectiv cu britanicii stSpanitori ai Indiei, iar astSzi cu statul pakistanez); in timp ce pSrJilor apusene, cu ora§ul Herat, nu le mai rSmanea decat varianta persanS, mai ales cS in regiunile respective trSia §i minoritatea §iitS a hazarilor. De la mijiocul secolului al XlX-lea, Afganistanul devine un obiect al rivalitStii ruso-britanice, Tn condple Tn care cele douS puteri ajung la frontierele sale. Englezii erau interesaji Tn pr|mul rand de protejarea granijelor nord-vestice ale Indiei, fiind con§tienJi de faptul cS Afganistanul constituia poarta naturals de intrare spre Campia indo-gangeticS. Avansul constant al Rusiei, din direcfia Asiei Centrale, a fost principalul motiv care i-a determinat pe britanici sS T§i TmpingS avanposturile cat mai departe spre nord. Tn consecin{ci, ar m atel e br it anic e p atru nd Tn aceas tS zonS muntoasa prin trecatorile de la frontiera cu India §i poartS douS rSzboaie dificile Tn Afganistan, intre ami 1839-1842 §i 1878--1880. cursul acestor campanii, armata englezS ocupa de mai multe ori Kabulul §i Kandaharul, stravechile ora§e afgane intemeiate Tnca din timpul lui Alexandru cel Mare. Un moment dramatic din cursul acestor razboaie a avut loc Tn anul
In
54
1841, cand un corp expedijionar britanic numSrand peste 16.000 de so idaji § i person al auxili ar (alcS tuit mai ales din cipai, trupele coloniale indiene) era atacat de afgani pe cand se retr fig ea din Kabu l. Toji soldatii britanici au fost uc i§i,; cu exceptia unui medic, care a reu§it sS scape §i sS ducS Tn India §tirea dezastrului. Dup§ un an, Kabulul era ocupat din nou de trupele coloniaie engleze, care instalau aid up emir favorabil intereselor britanice.
, incepand cu anii 1870, dupS ce Rusia avanseazS Tn Asia Centrals, impunandu-§i stSpanirea sau protectoratul asupra emiratelor din Turkestan, Marea Britanie devine §i mai interesatS de situajia Afganistanului. PanS atunci, politica externS a emirilor locals, la fel ca §i cea a Persiei, oscila Tntre ru§i §i britanici. Dar Tn anul 1878, cand emirul de la Kabul a Tncercat sS se apropie Tn mod semnificativ de Rusia, Marea Britanie a intervenit din nou cu trupe, declan§a nd cel de -al doile a rSzboi afg an. Ca u rma re a acestui conflict, Afganistanul pierdea provincia Belucistan (la vest de cursul infe rio r al Indusului), teritoriu care Ti asigurase pana atunci ie§irea la Oceanul Indian. Mai mult decat atat, Tntre anii 1880-1919, Afganistanul prime§te statutul de protectorat britanie, pSstrandu-§i TnsS autonomia statalS, sub conducerea familiei domnitoare locale. Din anul 1826, §ahul afgan Dost Mohammed Khan Tntemeiase o nouS dinastie, Barakzay, ai cSrei reprezentan|i vor domni panS Tn 1973. Cu toate acestea, luptele purtate Tntre pretendenfii la tron §i Tntre diferitele centre de putere locale nu vor Tnceta nici Tn timpul protectoratului bri tanic, prelungindu-se §i Tn secoiul al XX-lea. In acest sens, este semnificativ faptul cS majoritatea emirilor afgani au murit asasinati de cStre partizanii facjiunilor rivale. 55
II
Politica dusS de britanici Tn Afganistan nu urmSrea Tnsa cucerirea acestei JSri, ci doar obiectivul strategic de a menjine Rusia c§t mai departe de frontierele Indiei. Mai mult decat atat, englezii doreau sS evite un contact terestru direct cu Rusia, adicS o situate care ar fi putut duce la nelntelegeri §i conflicte. Ca §i Tn cazu l Per siei , r iv ali tat ea exi st en ta Tntre Rusi a §1 Mar ea Britanie a favorizat menlinerea independent Afganistanului, deoarece Londra §i Sankt-Petersburgul au preferat sa confere celor doua state asiatice statutul unor zone neutre, destinate sa previna ciocnirile dintre cele doua mari puteri concurente. La sfar§itui secolului al XlX-lea, Rusia era constransa de britanici sa recunoasca frontierele Persiei §i ale Afganistanului, acesta din urma devenind un stat-tampon Tntre posesiunile Rusiei §i ale Marii Britan ii. Afgani stanu l pr imea c hiar un mic te ritoriu (culoa rul Wakh an), Tn mun jii Tnalji ai Pami ru lui , prin car e atin gea gra ni^ ele de vest ale Chinei, pentru ca Th acest fel Rusia §i India britanica sa nu mai aiba deloc frontiere terestre comune.
DupS Primul RSzboi Mondial, in anul 1919, Marea Britanie recuno§tea independenta Afganistanului, prin Tratatul de la Rawalpindi. Cu toate acestea, englezii T§i vor pSstra influenfa politics Tn Afganistan §i Tn perioada interbelicS, datoritS aceleia§i necesitSJi strategice de a asigura securitatea frontierelor Indiei.
>
C a p it o lu l III
EXPANSIUNEA RUSEASCA IN EXTREMUL CAUCAZ, ASIA CENTRALA, SIBERIA §1 ORIENT Expansiunea constants a Rusiei, indiferent de zona vizatS (Siberia, Asia Centrals, Extremul Orient, Alaska, Polonia, regiunea balcanieS sau caucazianS), a reprezentat un factor de permanenJS acestei lnsS§i identitatea politics a Rusiei areTn la istoria bazS ideea de {Sri. imperiu §i traditia unei extinderi necontenite Tn jurul nucleuiui sSu initial.2* AceastS operS de cucerire s-a desfS§urat Tn mod neTntrerupt, Tntre secolele XVI-XX. Expansionismul rusesc reprezintS o experienJS istoricS ori ginals. El se deosebe§te de imperialismul §i cotonialismul practicat de statele moderne din Europa Occidentals, prin cel pu{in douS trSsSturi esenjiale: a) cuceririle |arilor au vizat regiuni aflate Tntr-un raport de continuitate teritorialS cu Rusia propriu-zisS; bj ele s-au desfS§urat Tn mod sistematic §i fSrS Tntrerupere de-a lungui timpului, reprezentand o notS definitorie a istoriei §i a identitS£ii politice a Rusiei. Cucerirea ruseascS a Siberiei sau a Asiei Cen tral e prezin tS unele not e comune cu ex pan siunea colonials britanicS sau francezS, din Africa sau din Asia, dar se asearnSnS, Tn alte privinje, §i cu extinderea Statelor Unite ale Americii Tn Far-West.
?.
23 O as em enea obs ervalie nu trebuie sS co nd uc t la dem on iza r Rus iei. TrSs Stur a amintitS nu es te u na „ natu ra!3” , TnscrisS Tntr-un pr esupus specific etern al Rusiei, ci este supus5 transformSrilor, ca orice fenomen istorie. A§a dupS cum. a luat na§tere, Tntr-un anumit context, ea poate sS disparS din cuitura politics ruseascS, Tntr-o alt5 conjunc ture, ceea ce ar contribui la echilibrarea politico-spiritualS a spajiului euroasiatic.
1. Contextul istorie al expansiunii Rusiei in lumea musulmana De-a lungul Tntinsei fa§ii de teritorii sudice care porne§te din Peninsula Crimeea, trece prin Caucaz §i prin nordul Marii Caspice, pentru a ajunge Tn Kazahstan §i Tn Turkestan, expansiunea ruseascS a Tntalnit Tn calea sa mai ales populatii musulmane. Timp de cinci secole, Tncepand cu tatarii §i teminand cu tadjicii, Rusia a Tncercat sa integreze aceste popoare islamice Tn marele ansamblu politic guvernat de la Moscova sau de la Sankt Petersburg. , ... inca de la Tnceputurile istoriei lor, cnezatele ruse§ti s-au ciocnit cu populatiile de stepS asiatice, multe dintre ele de srcine turcica, a§a cum era cazul kapceacilor — faimo§ii „poloveti” din Can tecul despre oastea lu i Igor. Ulterior, mai bine de trei sec ole au du rat confruntarile cu tat arii.24 intre anii 1237; cand se constituie statul mongol at Hoardei de Aur, §i 1480, cand cneazul Moscovei, Ivan a! Ill-led, reu§e§te sa se emancipeze de sub suzeranitatea hanilor tatari, majoritatea cnejilor ru§i au fost vasali ai acestor prinji ai stepelor. Indelungata relatie cu tatarii a lasat urme importante la nivelul tradi|iilor politice ruse§ti, contribuind la fasonarea profilului ambivalent al Rusiei, pe jumatate europe an, pe juma tate asiatic. ar ^ Cu timpul Tnsa, balanta de forte se va Tnclina Tn favoarea ru§ilor, Tncepand cu anii 1552-1556, cand Ivan a! IV-lea • cel Groaznic cucere§te hanatele de Kazan §i 24 Jcttarii de pe Volg a, din st epele rus e§ti sau din Cri m eea, de§i perpetueazS moftenirea politics a lui Ginghis-Han, apartin §i ei, din punct de vedere etno-lingvistic, grupului popoarelor turcice (la fel ca §i tatarii do bro geni ). in cazul lor, substr atul etnic m ong ol a fost turci zat, Tn urma convietuirii cu kapceacii.
58
II
■
Astrahan, Tmpingand astfel hotarele Rusiei panS la vSrsarea VolgSi Tn Marea CaspicS. In acest fei, Tncepea §i Tndeiungata istorie a supunerii popula|filor musulmane de cStre armatele ruse§ti. in mod semnificativ, Rusia renS§tea ca {arS independents §i, totodatS, se afirma ca imperiu cuceriior (Ivan al IV-lea fiind primul print moscovit care §i-a luat titlul de tar) Tn urma rSzboaielor cu tstarii. In secoiul ai XVII-lea are ioc marea aventurS a cuceririi Siberiei, care va ISrgi hotarele Rusiei panS ia Oceanul Pacific. Supunerea populapor siberiene, care TmpSrtS§eau credinte religioase animiste, erau primitive §i pujin
1
I I
■
numeroase; nu a ridicat mari probleme de ordin sau militar. In schimb, expansiunea spre Caucaz §i politic spre Asia Centrals a stagnat Tn secoiul al XVII-lea, deoarece Rusia nu era capabilS TncS (§i nici nu avea interesul) sS penetreze barierele naturale care o despSrteau de nomazii din stepele kazahe sau de triburile de munteni caucazieni, de la sud de fluviul Terek. ::
l l
n ■■
: Seco iu l al XVIM-lea, c are debu teazS cu rSzbo aiele pu rtate de Petru cel Mare impotriva Suediei §i a Imperiuiui Otoman, trans forma Rusia Tntr-o mare putere europeana, ca urmare a spectacuioasei sale expansiuni teritoriale spre vest. La Tnceputul secolului al XlX-lea, dupa TmpSrtirile Poloniei (1772-17931795), Pacea de la Bucure§ti (1812) §i Congresul de la Viena (1815), frontierele apusene ale Rusiei atingeau Niemenul, Vistula, Prutul §i Delta DunSrii: In acest fel, Rusia se gSsea la limita maximS a expansiunii sale occidentale (dac§ facem abstractie de ocu parea Europe i Centrale de cStre Uniunea
1
■■ h i | | £
Sovietica, T n urm a celei d e-a d ou a conf lagratii m ond iale) .
Exp ans iunea Rusiei pe direc tia sud- vest a fost o con secmta a lungului §ir de; rSzboaie duse impotriva Imperiuiui Otoman. Timp de un veac, armatele tarilor au 59
I
I
Tntampinat mari dificultSJi Tn regiunile din nordul Marii Negre, stSpanite de tatarii din Hanatul Crimeii, vasaii ai sultanului. Tatarii erau speciali§ti ai razboaielor purtate Tn stepa, dar Tn acela§i timp atinsesera un anumit grad de civiliza|ie bene ficiau de sprijinu l Imperiuiui Otoman. Aceste atuuri conjugate vor Tngreuna la maximum sarcina trupelor ruse§ti. In cele din urma Tnsa, la sfar§itui secolului al XVIII-lea, stepele nord-pontice §i Peninsula Crimeea erau definitiv cucerite, anexiune care aducea Rusiei un a! doilea contingent masiv de populate musulmana, dupa tatarii din regiunea Volgai, supu§i Tn secolele XV1-XVII. Dar Tn afara razboaielor purtate cu Imperiul Otoman (de o parte $i de alta a prmurilor Marii Negre), Rusia ini|ia Tn secoiul al XVIII-lea procesul de expansiune Tn directia Asiei Centrale. La sud-est de Muntii Urali, Rusia se va confrunta cu kazahii, populate de limba turcica §i de religie musuimanS care ducea o existenta nomada Tn stepele Tntinse din nordul Asiei Centrale. Rusia va fi practic nevoita sa T§i impuna autoritatea §i Tn aceasta regiune greu controlabiia, pentru a-§i proteja caile de comunicatie cu Extremul Orient, periclitate Tn permanent de raidurile de jaf ale triburilor nomade din stepa. Expeditiile militare ruse§ti alternau cu tratativele diplomatice, cu luarea sub protectie a triburilor care se supuneau, cu construirea de forturi §i linii de comunicatii protejate. Ultimul pas l-a constituit colonizarea regiunilor, din Kazahstan, atat de putsn locuite, cu populatie adusa din zonele europene ale Rusiei. Acest proces Tndelungat, asemanator expansiunii americane Tn Vest, va dura peste o suta de ani, prelungindu^se §i pe parcursul secolului al XlX-lea. !n tot acest rastimp, triburile nomade de kazahi §i de turkmeni, precum §i stepele §i de§erturile neprimitoare pe care le locuiau vor juca rolul de protectori naturali ai emiratelor 60
musulmane din oazele Asiei Centrale. Acestea rSman ferite de contactul direct cu puterea ruseascS, panS la mijiocul secolului al XIX-lea.
2. Cucerirea Caucazului Sub aspectul situSrii lor geografice, popuiape de stepS din sudul Rusiei, de srcine turcicS sau mongolS, supuse de armatele |arului pe parcursul secolelor XVi-XVlll, apartineau continentului european. A§a erau ba§kirii din sud-vestul Muntilor Urali, kalmucii dintre V olga §\ Don sau tStarii din Crimeea. Evident, caracterul lor „european” nu se datoreazS, retrospectiv, decat convenjiei geografice care face ca hotarul dintre Europa §i Asia sS treacS de-a lungul fiuviului Ural §i ai mun£ilor cu acela§i nume. De altfel, geografii din secoiul a! XVIII-lea obi§nuiau sS plaseze aceastS vest,lui peHerodot. fiuviul Don, conform delimitSriifrontiers trasate mult IncSmai din la timpul EzitSriie atribuirilor geografice se manifests §i mai pregnant Tn cazul p o p u la p o r din Muntii C auc az. Majori tatea m anualelor considers cS limita dintre Europa §i Asia trece prin nordul Caucazului, ceea ce confers tuturor popoarelor caucaziene o identitate asiaticS. AIJi geografi, mai genero§i, ISrgesc hotarele con tin entul ui eur op ean p anS Tn sudu l aceiui a§i m asiv m unt os, astfel cS armenii sau gruzinii cre§tini, dar ?i azerii sau cecenii musulmani devin europeni, Tn conformitate cu mai vechea tradijie savants care considera Caucazul izvorul etnic al neamurilor in do euro pene.25 25 § i astSzi, Tn term in ot og ia politically correct uzitata in Statele Uni (adicS Tn limb aju! c ons iderat nejignito r la adres a altor gr upu ri), termenu l „ cauc asian” („ cauc azia n” ) Ti deserrm eazS pe toji indivizi i c are aparjin rasei albe, pentru a-i dtferenfia de asiatici §i de africani.
61
Orjc um a r sta iucrurile, tratarea re giunii c auc azien e Tn paginile acestei cSr{i se justifies din punct de vedere istorie, iar anexarea ei de cStre Rusia se TncadreazS In contextul expansiunii mos co vi te Tn lu mea mu sui manS, fie ea eur op eanS sau asi aticS.
Regiunea Munjilor Caucaz a reprezentat cea mai importanta cucerire a Rusiei din prima jumatate a secolu lui al XlX-lea. Dupa Congresul de la Viena (Tncheiat Tn 1815), expansiunea ruseasca spre vest a fost stavilita cu fermitate de catre puterile din centrul §i apusul Europei, prin intermediul politicii de respectare stricta a slatu-quoului teritorial, promovata de Austria lui Metternich §i de Marea Britanie. Singurul succes pe care §i l-a mai putut permite Rusia Tn aceasta direcfie a fost instaurarea temporara a protectoratului sau asupra Principatelor Romane (1829-1856) §i anexarea vremelnica a Deltei Dunarii, ca urrnare a Tratatului de la Adrianopol. Inca din secoiul al XVI-lea, Rusia T§i fixase frontiera din regiunea caucaziana pe maiurile fluviului Terek, Tn campia care se Tntindea la poalele versantului de nord al Muntilor Caucaz. Dar ea nu va reu§i sa T§i extinda^ stapanirea la sud de aceasta limits decat dupa cucerirea stepelor din nordul Marii Negre, la sfar§itul secolului al XVIII-lea. f' Este adevarat Tnsa ca §i pana la acea data Rusia s-a lasat antrenata Tn razboaie purtate Tn regiunea cauca ziana, Tmpotriva Imperiuiui Otoman sau a Persiei. In uncle campanii din secoiul al XVIII-lea, armatele iarului au ajuns foarte departe spre sud, pana Tn Armenia §i Tn Azerbaidjan, pe coastele meridionale ale Marii Caspice, dar de fiecare data Rusia s-a vazut nevoita sa se Tntoarca la frontierele initiale. In afara otomanilor §i a persanilor, Rusia mai avea Tn aceasta zona un adversar suparator. 62
Populape musulmane din Caucaz efectuau mereu incursiuni de jaf in regiunile agricoie ruse§ti din campia Kubanului, la nordul lan|ului caucazian. In regiunea caucaziana, Rusia a avut de supus doua ansambluri politico-geografice distincte. Primul dintre acestea, venind dinspe nord, era constituit din uimitorul amestec de popula|ii musulmane tribale, mai ales mon tane, care traiau Tn vaile saibatice din Muntii Caucazul Mare26, ca §i pe malurile Caspicei §i ale Marii Negre. A§a erau cerchezii , abhazii, kabardinienii, cecenii sau osetinii, comunitati izolate de pastori razboinici, care duceau o existent extrem de independenta, fortificata din punct de vedere spiritual o credinfa islamica de fervoarea neclintit. Sunnismul hanefitdedomina §i aceasta regiune, religioasa fiind Tntrefinuta de curentul mistic al sufismului, deosebit de influent in regiune. Cu toate ca au adoptat religia islamicS, major itatea ace sto r : popoa re marun te §i-au conservat structura etno:lingvistica tradifionaia §i nu s-au turcizat. Cele mai multe populatii de aid vorbeau dialecte locale caucaziene, iar unele (de exemplu osetinii) aveau chiar srcini indoeuropene. In orice caz, era vorba despre populafii e xtrem de vech i, care; T§i pastras era specificitatea timp de milenii, Tn mijiocul munfilor de nepatruns pe care Ti locuiau. ,, . " 26 Ansarr iblu! caucazian este fo rm at din douS lari turi mu nto ase, care se Tntind, paraiel, Tntre Marea NeagrS §i Marea CaspIcS: Caucazul Tntre cele douS masive este si Mare, Tn nord, §i Caucazul Mic, Tn sud. tuate T ranscauc azia, o uria §3 depresiun e, tr av er s al de fl uviil e Rioni § i Kura. Tn Caucazul de Nord (mai ales p e versantul de miazSnoapte al acestuia) trSiesc majoritatea micilorMic popoare musulmane, iar Th-Transcaucazia §1 Caucazul T§i aucaucaziene sSia§uJ georgienii, armenii §i azerii.
63
Dincolo de culmile Caucazului Mare, spre miazSzi, se Tntinde ce! de-ai doilea ansamblu politico-geografic din regiune, a§a~numita Transcaucazie, mSrginitS la sud de lanjul muntos a! Caucazului Mic. In depresiunile §i Tn vSiie Tnalte de aici locuiau armenii §i georgienii, douS dintre cele mai vechi popoare cre§tine din lume, a cSror organizare politick §i bisericeascS dSinuie TncS din timpul Imperiuiui Roman. Georgienii (sau gruzinii),, de confesiune ortodoxS, reu§iserS sa saiveze autonomia politics a micilor ior regate, sub suzeranitatea schimbStoare a imperiuiui Otoman §i a Persiei. Sub conducerea dinastiei Bagratizilor (ai cSrei reprezentanji au domnit din secoiul al IX-lea panS la Tnceputul secolului al XlX-lea!), gruzinii s-au afirmat ca o populate rSzbOinicS. Thcadraji de o aristocrafie puternicS, georgienii T§i fac aparipa Tn toate cohflicteSe miiitare din regiune, fie apSrand autonomia formajiunilor ior statale, fie luptSnd ca mercenari Tn serviciul §ahi!or persani. Armenii, credincio§i ai Bisericii cre§tine monofizite27, T§i pterduserS autonomia statalS Tn epoca medievalS. In perioada secolelor XVI-XVIII teritoriile locuite de ei erau Tmparjite Tntre Persia §i Imperiul Otoman: Ca §i evreii, armenii au devenit un popor decomercianji §i de me§te§ugari, TmprS§tia|i Tn majori tatea ora§e!or din Transcaucazia §i Anatolia. In Evui Mediu, o parte a ior emigrase §i Tn sudul Asiei Mici, In provincia Cilicia, pe $Srmul MSrii Mediterane. Cu timpul, armenii au ajuns sS alcStuiascS o diaspora rSspanditS Tn Tntregu! Orient, de la Istanbul panS Tn Moldova §i Transilveinia. In regiunea rSsSriteanS a Transcaucaziei, pe malurile MSrii Caspice, Ti Tntalnim pe azeri, musulmani §iiti de limbS turcicS, al 27 Mono fizi|i i con sti tui e o diziden£ S creating anteri oarS Concili um! la Calc edo n, desf S§urat Tn anul 451 (care a dec lar at ereticS ace astS TnvStSturS). Ei nu recunosc decSt natura diving a lui Isus („o singura nature”). Doctrina monofizitS a fost adoptatS de cinci biserici orientaie: armeanS, etiopiana, copta din Egipt, iacobita din Siria §i Indiana din Malabar.
64
curor dorneniu
lirigvistic s e tntinde TnsS §i Tn nordul Transcaucazia, azerii musulmani traiau amestecaji cre§tini,
najionale,
Iranuiui. In cu armenii
lucru care va favoriza izbucnirea unor grave conflicte Tn secoiul al XX-lea.
La fel ca Tn Balcani, Rusia s-a implicat Tn Transcau cazia sub pretextul protejSrii celor doua popoare cre§tine de aid. ameninfate de puterea otoimanS sau de cea persanS. In anul 1783, regatui Georgiei trecea sub protec torate Rusiei, iar Tn 1801 Gruzia era incorporate definitiv in imperiul {arilor. DupS rSzboaiele victorioase purtate cu Persia (1804-1813, 1826-1828) §i cu Imperiul Otoman (1.806-1812, 1828-1829), Rusia incheia cucerirea Transcaucaziei, adaugand Georgiei o buna parte a Armeniei (cu ora§ul Erevan), nordul Azerbaidjanului §i Daghestanul (uitimele doua provincii fiind situate pe coasta apuseana a Marii Caspice). Sfidand oarecum geografia, Rusia cucerise Transcaucazia fara sa fi pus stapanire pe lanful muntos al Caucazului de Nord, locuit de razboinicele populatii musulmane. In aceste condifii, ocuparea Caucazului devine principala problema militara a Rusiei, Tn perioada scursa Tntre Pacea de la Adrianopol §i Razboiul Crimeii. Rusia avea acum interesul strategic de a asigura securitatea drumului militar spre Georgia, care strabatea lanful muntos , Micilecaucazian. pop oare musulmane din Caucaz a u re zistat in fafa puterii militare a Rusiei timp de aproape jumatate de deceniu. Cu toate ca aveau Tn spate o Tndelungata tradifie a rivaiitafilor §i conflictelor tribale, popuiafiile caucaziene au consimfit totu§i sa T§i uneasca eforturile Tn fafa arrnatelor ruse§ti. Sub conducerea unor §efi miiitari §\ reli gion, motivafi ideologic §i fanatizafi de ideea „razboiului
sfant” dus tmpotriva necredincio§ilor, abhazii, cecenii sau cerchezii au purtat un rSzboi de gheriia extrem de efficient, favorizat de relieful acc idental care Ti adapostea. Intre anii 1834-1859, rezistenfa din Caucaz a fost condusa de imamul §amil, un iider religios cecen, care va deveni o figura legendarS Tn randurile conafionalilor sai .28 Tn timpul Razboiului Crimeii, ru§ii au fost nevoifi sa imobilizeze peste 2 0 0 , 0 0 0 de oameni pentru a fine sub control Caucazul, ceea ce evidenfiazS amploarea rezistenfei din munfi. De-abia la Tnceputul anilor ’60, cu preful genocidului, al distrugerii satelor §i al stramutarii unor popu|a|ii Tntregi munteni Tn regiunile de campie, vor reu§i armatelede ruse§ti sa Tncheie operafiunea de pacificare din Caucaz.
3. Expansiunea in Asia Gentrala , Finalizarea cuceririi Caucazulu i, dar §i Tnfrangerea suferita Tn Razboiul Crimeii (1853-1855), staviiea orice pretence de expansiune spre vest, i-aucare determinat pe ru§i sa T§i Tntoarca atenfia Tn direcfia Asiei Centrale §i a Extremuiui Orient. 28 RSzboiul neco nven tio nal cond us de §ami ! poate ft co m par at mi§carea spaniolS ( guerilla ) TndreptatS Tmpotriva lui Napoleon (1808-1814), cu cea inij;iatS de algerianul Abd-el-Kader Tmpotriva ocupa{iei franc eze (1 83 2-1 84 7) sau —- de ce nu? — cu mi§ca rea de rezistenJS din Munti i Ap us eni , con dus S de Avr am lancu Tn anii 1848-1849. Peste 150 do ani, amintirea lui §amil va fi resuscitate Tn Caucazul de Nord, .cu ocazia conflictelor dintre ru§i §i aceia§i ceceni, cond u§i acum de gen eralu l Dudaev. Tn epoca romantic s acest e mi§ cSri de rezisten{S au fost privite cu simpalie, iar liderii lor erau consideraji eroi populari. AstSzi, eie suscitS controverse, practicile lor fiind asimilate uneori cu terorismul. 66
Ipfp a ze le fert ile, dar aproape ‘ inacce sibil e, din Transoxiana, Tnconjurate de de§erturile red din mijiocul Asiei, se aflau sub autoritatea a trei emirate musulmane, conduse Tnca din secoiul a! XVI-lea (de cand Mohammed §eibani cucerise Mawerannahrul) de diverse dinastii uzbece. Unii dina§ti revendicau chiar o ascendenfS mongoia ginghishanida, motiv pentru care purtau titlul de hani. Cel mai vestic era hanatul Hiva, care cuprindea cursul inferior al fluviul ui Am u-Da ria (provincia istorica Hore zm) §i de§erturile turkmene din rasSrituI Marii Caspice. In inima Transoxianei se situa emiratul de Buhara, cel mai semni ficativ mo§tenitor al gloriei apuse a Asiei Centrale, a carui autoritate se extindea asupra vailor fertile ale Zaraf§anului §i Amu-Dariei, cu ora§ele istorice Buhara §i Samarkand. In fine, Tn rasarit se afla hanatul Kokand, care cuprindea valea Tnalta a Ferganei, precum §i zonele din nord-estul Turkestanului, la Tntalnirea munfilor cu stepele populate de kazahi §i de kirghizi. y : Cucerirea rusa a evitat..zona de§ertica din rasaritul Marii Caspice §i din jurul Lacului Aral, a§a ca armatele rusesti vor intra Tn Asia Centraia venind dinspre nord §i chiar dinspre est. Sprijinindu-se pe ataca forturilemai Tntarite ste pele Kazahstanului, trupele farului Tntai din hanatul Kokand, Tn anul 1860. Pana Tn 1868, cea mai mare parte a hanatului, incluzand ora§ul Ta§kent, era ocupata. In anul 1868, ru§ii ataca §i emiratui de Buhara, cucerind partea rasariteana a acestuia, de la Samarkand pana la poalele Pamirului. In 1869, campania de cucerire a Asiei Centrale continua cu o spectaculoasa operafiune navaia. Pentru a ocoli zonele greu accesibile din jurul Lacului Aral, trupele ruse§ti se concentreaza Tn regiunea Caucazului, traverseaza Marea Caspica §i debarca pe |armurile rasaritene ale acesteia, aflate sub stapanirea hanatului de 67
Mk
Hiva. De aici, ru§ii avanseazS spre sud, cucerind fSrmui turkmen al MSrii Caspice, panS la frontiera cu Persia. Principala motivate strategics a Rusiei Tn aceasta campanie aadicS fost aceea de a seIndian, apropia cat maidemult de „mSrile calde”, de Oceanul dominat englezii care stSpaneau India. De aceea, dupS Tnfrangerea militarS a celor trei emirate din Asia CentralS, Rusia nu a insistat Tn direcfia desSvar§irii cuceririi sale, a ocupSrii ?i colonizSrii acestor teritorii. Hanatul Kokand, situat cel mai aproape de stSpanirile ruse§ti mai vechi din Kazahstan, era anexat, Tn anul 1876, dar hanatul de Hiva §i emiratul de Buhara au fost menfinute ca state autonome. Ele dobandesc statutul de protectorate ale Rusiei, dar rSman sub guvernarea dinastiilor locale. Ocolind §i ISsand Tn urmS aceste teritorii neocupate, pe care s-a mSrginit sa le subordoneze din punct de vedere politic, expansiunea ruseascS se va Tndrepta, Tn schimb, Tn cea mai mare vitezS, spre frontierele Persiei, Afganis tanului, indiei §i Chinei occidentaie. Intre anii 1879-1881 au fost Tnvinse triburile nomade aie turkmenilor, astfel c3 Rusia s-a instalat Tn mod ferm de-a lungul frontierei nordice a Persiei. In 1885, avangSrzile ruse§ti au intrat pe teritoriul Afganistanului, provocand un incident care risca sa declan§eze un razboi Tntre Rusia §i Marea Britanie. In fine, Tn anii 1890-1892 Rusia a ocupat platoul Tnalt al Pamirului (a§a-numitul „acoperi§ al lumii”, flancat de varfurile muntoase de peste opt mii de metri ale lanfului himalayan), inserandu-se astfel Tn unghiul strategic dintre Asia Centrala, Afganistan, India de nord §i China apuseanS. Era de a§teptat ca expansiunea ruseasca in Asia Centrala sa provoace reacfiaasupra energies a Marii care T§i vedea tatS stSpanirea indiei §i nuBritanii, dorea ca Rusia sa aihSpericliacces 68
la Oceanul Indian. Fiecare pas al Rusiei a atras dupS sine o replies pe mSsurS din partea Angliei, atat Tn ceea ce prive§te avansui militar dinspre India spre nord, cat §i sub raportul negocierilor dipiomatice, menite sSasigure stabilitatea Tn zonS §i sS apianeze situafiile conflictuale. In acest sens, prima ocupare a Kabulului, din anul 1839, nu era decat o masurS destinatS sS contracareze avansui Rusiei Tn stepele kazahe; dupa cum ai doilea rSzboi afgan (1878-1880), soldat cu instaurarea protectoratuiui britanie asupra Afganistanului, a reprezentat riposta englezS Tn fafa campaniei ruse§ti de cucerire a Asiei Centrale, din deceniul anterior. Menajarea autonomiei hanatului Hiva §i emiratului Buhara de cStre ru§i (atitudine simetricS Tn raport cu instituirea de cStre bri tanici a unui protectorat la Kabul) evidenfiazS acelea§i eforturi dipiomatice destinate sS asigure un echilibru politic Tn regiune §i sS previnS confruntarea directs Tntre cele douS mari puteri. Pe de aits parte, Rusia §i Marea Britanie nudoreau sS administreze Tn mod direct teritorii cum erau Afganistanul sau emiratul de Buhara (a cSror anexiune completa arfi fost prea costisitoare, Tn raport cu beneficiile economice Tndoielnice care puteau fi prezumate). Din acest motiv, solujia exercitSrii unui control politic indi rect, Tn formula protectoratuiui sau chiar a sferelor de influenfS (ca Tn Persia), a fost consideratS mult mai avantajoasS, finSnd cont de obiectivele preponderent strategice urmSrite de cele douS mari puteri Tn regiunea Asiei Centrale. Este de remarcat faptul cS atatTn Caucaz, cat §i in Asia Centrals, expansiunea Rusiei a fost motivate) Tn primul rand de asemenea considerente strategice, §i nu de dorinfa de a-§i extinde cu orice pref dominafia sau de a obfirie beneficii economice Tn urma anexiunii. Mai Tntai, a existat nevoia de protecfie Tn fafa incursiunilor pradalnice ale nomazilor din Kazahstan sau a populafiilor musulmane din Caucaz. Apoi, o importanfa foarte mare a jucat §i per-
spectiva generator §i strategilor ru§i. Ace§tia se temeau 69
ca Tn situafia Tn care Rusia nu va ocupa zonele respective (Transcaucazia, Asia Centrala, Extremul Orient), acestea vor cSdea prada tendinjelor expansioniste ale altor puteri, cum era cazul Marii Britanii, §i Tn acest fe! va fi ameninfata Tnsa§i siguranfa teritoriilor din inima Rusiei. Vidul de pu tere existent la frontierele aproximative ale Rusiei, siabiciunea unor vecini cum erau Imperiul Otoman, Persia sau China (ca sa nu mai vorbim de situafia incerta a zoneior intermediare, cum erau emiratele din Asia Centrala sau teritoriile controlate de nomazii stepelor) au determinat Rusia sa duca o politica de stabilizare a acestor frontiere fluctuante, cu scopul de a-§i asigura propria securitate, Acestor motivafii generale li s-au adaugat, ca Tntot deauna, factorii locaii, Tntampiatori, care au dirijat uneori expansiunea Tntr-un mod mult mai decis decat au determinat-o poruncile farului. Cucerirea Siberiei. de exemplu, a fost la srcinile ei o inifiativa particulara, promovata de vanatorii, negustorii §i cazacii interesafi de valorificarea resurselor economice ale regiunii. Functionarii §i osta§ii farului, precum §i preofii ortodoc§i, au sosit abia Tn urma acestor pionieri. Pe de alta parte, expansiunea Tn stepele Asiei Centrale sau chiar Tn Caucaz a fost puternic stimulata de ambifiile personale ale generator care comandau trupele cantonate Tn aceste regiuni. Incidentele de fron t ie r , avand ca urmare no i incu rsiuni Tn teritoriul inamic, noi cuceriri §i anexiuni, reprezentau pentru ace§ti ofiferi o modalitate ideaia de face intenfionat. cariera, motiv pentru care adeseori le provocau Tnamod Asemenea initiative individuate au furnizat o motivafie a expansiunii des Tntalnita Tn istoria colonialismului §i, Tn general, a politicilor de tip imperial.
70
4. Rusia §i lum ea mu sulm ana: Integr are, colonizare, coabitare
I
| |
1
;;j | | | |
Intalnirea Rusia aortodoxa mane pe caredintre le-a supus generat §io poputafiile experienfS musul istorica deosebitde complexS. Rusia era un imperiu de tip asiatic, suprana tional, interesat Tn primul rand de men tinerea pu terii sale §i de exploatarea populafiilor pe care le stapanea. Din acest motiv, ea nu a dus o politics de omogehizare admin istrative §i cultura l^, similara celei promova te de statele din Occidentul european, lucru valabil mai ales Tn regiunile sale asiatice §i musulmane: De altfel, Rusia era constransa priri forja TmprejurSrilor s§ fina cont de deosebirile esenjiale care separau diferitele sale parti componente. tn spiritul acestei politici pragmatice, teritoriiie ruse§ti locuite de populate musulmane au beneficiat de un tratament extrem de diferenjiat, adaptat condifiilor locale. La Tnceputuri, In secoiul al XVI-lea, cand Ivan cel GrOaznic i-a supus pe tatarii de pe Volga, s-a Tncercat asimilarea forfata a acestora, prin convertire §i printr-o politica de prigoana similara celei practicate de spanioli Tn perioada Reconquistei. Dar aceasta scurta ..cruciada” nu a reprezentat decat o exceptie Tn istoria raporturilor dintre Rusia §i supu§ii sai islamici. In general, politica ruseasca nu i-a tratat niciodata pe musulmani ca pe o categorie fun:: dam enta i ostila, care treb uie supu sa 5tibei epurari etnice sau religioase. Dimpotriva, tarii au Tncercat sa T§i apropie populafia musulmana §i sa ca§tige loialit atea acesteia, motiv pentru care au dus o politica surpririzgtor de toleranta §i con cesiva. Daca musu ima nii T§i dove dea u ata§ament ul fata de stat §\ fata de ideologia lui oficiala, specificitatea lor culturaia era menajata. 71
m
II
■a
Astfel, tatarii puteau s3 urmeze cariera military in armata ruseascS, unii dintre ei ajungand in pozijii Tnalte. Existau mari familii nobiliare ruse?ti de srcine t3tar&, a?a cum au fost
■a
lussupovii. Desigur, reprezenta pentru a ajunge la un asemenea vertirea la ortodoxie o condifie necesarS, darnivel, nu aUconlipsit nici tatarii sau alfi musulmani care au fost primifi Tn serviciul farului f§r§ sS renunje la religia islamicS. In anul 1816, de exem plu, Tnsu§i tarul Alexandru I era cel care ridica prima moschee din Moscova, menita sa omagieze amintirea osta§ilor musulmani, tStari sau ba^kiri, care cazuserS Tn rSzboaiele purtate Tmpotriva Franfei. La sfar§itul secolului al XlX-lea, se construia o moschee chiar §i Tn parcul palatului de varS al farilor, de la Jarskoe Selo, destinatS copiilor demnitarilor musulmani din Imperiu, educafi Tn
ia ii ii ii ii ii ii ii
spirit rusesc pe langS curtea din Sankt Petersburg. Statutul unora dintre populafiile musulmane intrate Tn imperiu era reglementat §i prin documente de drept inter national. De exemplu, tratatul semnat Tn anul 1774 la Kuciuk-Kainargi, ale cSrui prevederi asigurau garanfii pen tru populatiiie cre§tine din Imperiul Otoman, reglementa, Tn mod similar, statutul tStarilor din Crimeea intrati sub autoritatea Imperiuiui Rus. Nobilimea tatarS T§i pSstra privilegiile, fiind asimilatS celei ruse§ti, iar bunurile ecleziastice isla mice ( waqf) rSmaneau Tn adminjstrarea clerutui musulman. Tn unele cazuri, se ajungea la situatia paradoxalS Tn care, Tn Sfanta Rusie, n ob ilii m us ulm an i tatari sau a zeri d efineau ioba gi ru§i cre§tini, pe ca re Ti ex p loa ta u Tn con fo rm itate cu legislatia s ocia la extinsS Ja sca ra Tnt regul ui im periu. §i mai accentual era particularismul regiunilor din Asia Centrala, intrate Tn raza expansiunii ruse§ti Tn secoiul al XVIII-lea. Pentru a-§i impune autoritatea Tn stepele locuite de kazahi, tarii au apelat la serviciile tatarilor musulmani, care T§i dovedisera de multa vreme loialitatea fafa de Rusia. Cu sprijinul acestora, autoritafiie ruse§ti au 72
promovat in Asia Centrals o politick de toleranfS religioasa, bine institufionalizatS §i reglementatS. Jn anul 1773, sub domnia farinei Ecaterina a ll-a, se emitea un decret de toleranfS fafS de ceieialte refigii, care era inspirat §i de fiiosofia iluministS, dar §\ de realitSfile confesionale a tat de d iv e rs e . din imperiu. Viafa sp irit ua ls a musulmanilor era pusS subrautoritatea unei direcfii a afacerilor religioase (controlatS de 5stat, la fe i -oa §j Biser ica Ortodoxa), iar credincio§ilor li se permitea sS i§i efectueze pelerinajele la M ecPolitica ca §i sade desc hidS §co ali coranice, educafiei islamice. deschidere farinei a des merstinate panS la sprijinirea financiarS a unei madrasa (§coalS. te olo gicS superioarS islamicS), la Buhara. Tot acest tratament favor abi i aco rdat p o p u la p o r m usulmane (car e merg ea de l a menajarea identitSJii lingvistice §i religioase panS la mentinerea structurilor sociale §i uneori chiar a autonomiei jurid ice sau adm in is trative) i§i avea, evident, preful sSu, reprezentat de loialitatea politics fafS de autoritatea Rusiei. In secoiul al XlX-lea, extinderea autoritStii ruse§ti asu pra n o ilo r teritorii m us ulm an e cuce rite, mai ales T n As ia Centrals, a cunoscut trei forme diferite, adaptate particuiaritSJiior locale. In regiunile expuse Tn mod direct influenjei ruse§ti, cum erau stepele din nordul Kazahstanului, se introduce administrafia ruseascS civilS, la fel ca Tn orice altS gubernie din imperiu. Deoarece zona era slab populatS, se Tncurajeaza a§ezarea compacts §i masivS a coloni§tiior veniti din regiunile europene, care intemeiazS noi a?ezSri, practicS agricultura sau comerful. Colonizarea Kazahstanului modifies radical peisajul etnic al provinciei. PanS la revolufia bol§evicS, 40% din populate era de ori gine europeanS, iar prozelitismul religios ortodox se ma nifests §i el ca o prezenfS semnificativa Tn aceastS
regiune. Modelul de cotonizare din Kazahstan era similar celui practicat de americani Tn preeriile din Far West Cea de-a doua forma de colonizare este prezentS Tn Turkestan, Tn teritoriile smulse emiratelor musulmane din Transoxiana. A ceste zone sun t p us e sub a dm ini str ati e mi litary, iar regimul de aici seamSnS foarte bine cu cel exis tent Tn coloniile franceze ori britanice, din Asia sau din Africa. Autorit&tile se mSrginesc sS preia puterea politics, dar nu intervin deloc la nivelul structurilor sociale locale §i nu fac nici un efort pentru a-i rusifica sau pentru a-i con v e rt peb3§ti na§i. '-7;' ?1 s Populajia de aici trSie§te Tn continuare sub autoritatea proprietarilor fnnciari §i a mollahilor musulmani, iar legea religioasS islamicS ( shari’a) este cea care reglementeazS viata cotidianS a comunitStilor. OficialitStile §i firava populatie rusofonS din Turkestan, alcStuitS din funcfionari, militari §i negustori, se separS de masa localnicilor, grupandu-se Tn ora§e nou construite, unde se eflS gara, garnizoana militarS §i o bisericS ortodQxS destinatS exclusiv coloniei ruse§ti. Acest regim colonial nu inter vine Tn viatalocals decat pentru a valorifica anumite resurse eco nomice ale regiunii, exploatate Tn mod intensiv, Tn regim de monoculture. Marea afacere economics din Turkestan este bumbacul, introdus §i cultivat aici pe mari suprafete irigate, Tn folosul metropolei. De aitfel, cucerirea Turkestanului a fost mOtivatS §i de nevoia de a asigura aceastS materie primS vitalS pentru industria Rusiei, Tntr-un moment Tn care RSzboiul Civil din Statele Unite (186 1—1865) a periclita t importurile europene de bumba c. Tn fine, cea de-a treia formS de exercitare a dominafiei ruses?ti Tn Asia Centrals o constituie protectorateie instituite Tn Buhara §i Tn Hiva. Aici rSman neatinse nu doar structurile sociale, ci §i dinastiile locale conservatoare. Acestea vor conduce Tn mod autonom o societate care nu are aproape nimic Tn comun cu restu! Rusiei, Tn afara obligatiei de a-§i mentine loialitatea politics fafSde imperiu. 74
In mod semnificativ pentru acest tratament diferentiat aplicat musulmanilor din Asia Centrals, ace§tia nu au fost considered cetSJeni ru§i, ci doar „supu§i de srcine strSinS”. In consecinfS, ei erau scutiti de serviciul militar, neputand servitStarii Tn armata ruseascS decat Tn Tncorporati caiitate de vode luntary Doar §i ba§kirii, care erau multa vreme Tn Rusia §i trSiau sub autoritatea regimului administrativ curent, aveau obligajia de a efectua serviciul militar, ca orlce cetacean rus. Acest regim aparte pe care I-a cunoscut populajia de reli gie islam icS din R us ia Tn timp ul s tSpa nirii Jari lor — datorat, Tn ultimS instants, particularismului profund al soci etSt ii m us ulm an e -— a lu at sfar§it o datS cu ins tau rare a regimului sovietic Tn Rusia.le-aNuavut Tntamp!Stor, una dintre primele consecinte pe care acest eveniment Tn istoria Asiei Centrale a fost desfiintarea ultimelor relieve aie mo§tenirii sale istorice: Tn anul 1920, hanatul Hiva §i emiratul Buhara erau desfiintate de regimul boi§evic §i incluse, ca §i restul Turkestanului, Tn noile republici sovietice. care se Tnfiinteaza dupS 1918. Dar particularismele locale vor supravietui §i vor TmbrSca noi forme, inclusiv Tn timpul celor 73 de ani de dominatie a regimului comunist. Acest fenomen explicS desprinderea celor §ase republici§i majoritar musulmane din cadrul Uniunii Sovietice proclamarea lor ca state independente, Tn anul 1991.
5. Siberia §i Extremul Orient rusesc In pofida faptului ca ocupS un sfert din continentul asiatic, Siberia este o regiune neglijatS de istoriei, fiind privitS, de obicei, ca o simpIS prelungire a Rusiei, lipsitS de specificitate istorica §i culturalS. Acest lucru se datoreazS,
poate, densitStii extrem de reduse a populajiei sale, risipita Tn imensitatea Tntinderilor friguroase marginite de Mun|ii Urali,Asiei Oceanul Tnghetat de Nord, Oceanul Pacific §i de§erturile Centrale. Din punctde vedere iingvistic, populatiiie siberiene traditionale fac parte din-marea familie a popoarelor altaice, care cuprinde, Tn principal, neamurile turcice, mongole §i tunguse. Tn Siberia .de Vest Tntalnim semintii fino-ugrice, cum sunt hansi-mansi sau samoezii, iar Tn rest predomina populate tunguse, Tnrudite cu mongolii ( iaku}ii , nanaipi, ciuccii). Credintele religioase Tmparta§ite de triburile siberiene, pana Tn epoca moderns, refiectau modul de viata primitiv al acestor comunitati de vanStori §i pescari. Animismul (personificarea, Tn spirit religios, a unor obiecte sau fenomene ale naturii), §amanismul (care presupune delirul extatic al preotului, Tn vederea dobandirii unor abilitati magico-rituale), solidaritatea m istica dint re oa men i §i anim ale sun t cateva trasaturi care diferentiaza viata spirituaia a populatiilor siberiene, Tn raport cu marile religii monoteiste ale Asiei §i ale Orientului. Cea mai mare parte a Siberiei a fost cucerita de Rusia Tntr-un rastimp relativ scurt, la sfar§itul secolului a! XVI-lea §i Tn primele decenii ale veacUlui urmator. Varful de lance al acestei expansiuni l-au format cazacii, o categorie de oameni liberi cu rosturi militare, care au jucat rciul de exploratori, soldati §i grSniceri. Ei erau angajati de marii negustori ru§i angrenafi Tn valorificarea resurselor Siberiei (mai ales bianurile de animale), pentru a le proteja interesele comerciale. Cazacii au Tnterheiat aici primele a§ezari ?i forturi, la punctele de trecere peste marile rauri. Ulterior, statul rus T§i va impune autoritatea asupra acestor regiuni greu controlabile, pretinzand bS§tina§ilor un impozit forma de blanuri, dar farS a Tncerca sa le schimbe modul de viata traditional. 76
sub
Tn anii 15 81 —1582, o a rm ata pa rticula r^ de ca zac i, comandatS de hatmanul Ermak, trecea Muntii Urali §i cucerea hanatul Siberiei de Vest, o formajiune politics mongolS, succesoare a Hoardei de Aur, situatS pe raul lrta§. Tn deceniile urmStoare, printr-un efort extraordinar, cazacii ?§i extind autoritatea asupra catorva milioane de Km2, fSrS a mai Tntalni TnsS vreo rezistenJS militarS semnificativS. Tn 1639 atingeau malurile Oceanului Pacific, iar Tn anul 1648 fondau primul port rusesc de aici, fortul Ohotsk. Supunerea popu'Iafiilor siberiene a constituit o sarcinS relat iv u §oarS, d ar de plasa rea de-a lungul uri a§elor sup rafeje Tnghetate, menjinerea controlului asupra lor §i protejarea CSilor de comunicatie au reprezentat performance remarcabi le. Tn e x p e d it e lor, cazacii au f olosit cu succes cSile fiuviale siberiene, avansand, Tn lunile de varS, de-a lungul coastelor Oceanului Tnghe|at de Nord §i urcand apoi, pe cursul marilor fluvii Obi, Enisei, Lena sau Kolama, pentru a ajunge Tn regiunile meridionale ale Siberiei. In sudul se acum love§te Tn TnsS de ex puterea C hinei m anSiberiei, ciu rien e,Rusia aflatS plinS pa ns iun e. DupS o serie de dispute, Tn anul 1689, prin tratatul de la Nercinsk, frontiera dintre cele douS ^Sri era stabilitS pe o linie situatS mult spre nord faJS de fluviul Amur, ceea ce TndepSrta Rusia de accesul la Pacific Tntr-o zona liberS de gheturi. Cu toate acestea, Rusia va respecta timp de a proape douS sec ole de lim itarea resp ecti vS. Spre nord §i est, direcjii Tri care singurUl ad versa r Tl constituiau Tntinderiie nesfar§!te ale tundrei, expansiunea Rusiei con tinue Tn acela§i mod impetuos. In secoiul al XVIII-lea, expeditiile capitanuiui Bering, explorator danez In serviciul iarilor, conduc Sa ocuparea peninsulei Kamceatka §i a extremita£ii no rd-e stlce a continentului asiatic, peninsula Ciukotsk. Van&torii de bISnuri §i
/igatorii ru§i nu se vor opri Tnsa nici la stramtoarea Bering. La r§itul secolului al XVIII-lea ei debarcS pe continentul amerit §i Tncep sS colonizeze Alaska, iar Tn primele decenii ale acuiui urmator se extind tot mai mult spre sud, panS Tn lifornia, Unde TntemeiazS, Tn anul 1812, a§ezarea de la Fort ■ ss:29 Guvernul rus TnsS, care a neglijat, Tri general, valorifirea resurselor greu exploatabiie ale Siberiei, se va arSta §i ii putin interesat de TndepSrtata sa posesiune american§, pe re o va vinde Statelor Unite, Tn anul 1867.a0
Tn schimb,
tot la mijiocul secolului al XlX-lea, Rusia T§i
i Tndrepta din nou asupra frontierei cu China, Tn intextul politicii sale aten^ia de expansiune asiatica, promovatS ipa Tnfrarigerea suferitS Tn RSzboiul Crimeii. Tn anii 558-1860, profitand de criza interns §i externS care vS§ea Tn ac el m om en t Im pe riul C elest, Rus ia Ti sm ulge ;estuia provincii Tntinse, Tn sud-estul Siberiei §i la ceanu l P acif ic. R usia doba nde§ te astfel toate teritorii ie de nord de Am ur, iar di nco lo dd ace st f luvi u se e xtinde panS frontiera cu Coreea, unde Tntemeiaza Vladivostokul, cel lai important port al sSu la Pacific, Tntr-o zonS libera de he|uri. Prin aceste noi posesiuni, organizate Tn a§a-numi3 Provincie MaritimS, Rusia ie§ea din limitele Siberiei, evenind o prezentS importanta §i Tn Extremul Orient. Tn ecehiile premergStoare PrimuTui Razboi Mondial, RusTa e va confrunta Tn aceastS regiune cu o nouS mare putere siaticS, Japonia, cu care T§i disputS insula Sahalin, preurn §i influenza asupra Manciuriei §i Coreii. 29 Pana astazi, comunitatile ortodoxe din Alaska §i din insulele Ueutine amintesc do aceasta spectacuioasa expansiuns transcontiientaia a Rusiei. 30 Ironie a istoriei (gandindu-ne la resursele aurifere §i petroiiere :are vor f i desco perite aici mai ta rziu!) : singurul ad v ers ar ai acestei traniactii a fost Congresul american, cSruia pre|ul solicitat de tar pentru \lask a - §a pte mili oa ne do d o lar i ... i s-a pArut o sumS prea ridicata.
S-5 •'
C ap itolu l IV RELIGIILE EXTREMULUI ORIENT (ASIA SUDICA §1 RA
s
ARITEANA)
> Continentul asiatic este caracterizat de o mare diversitate religioasS. Din acest punct de vedere, principalele civilizatii din Extremul Orient se deosebesc profund de spafiul cultural european sau de cel islamic. In aceastS zonS nu s-a manifestat, de-a lungul istoriei, rela|ia de identificare dintre o anumitS civilizafie §i o religie unicS, ata§at S ace steia , ca re sa Ti define asc S sp ec ifi cu l. DacS pent ru civi iiza|ia europeanS cre§ti nismu l reprezinta o c om ponents esen^ialS a identitatii sale, iar civilizatia-islamicS poate fi definitS Tn mod exclusiv prin dimensiunea ei reiigioasS, Tn majoritatea tSrilor asiatice lucrurile se prezintS Tntr-un mod diferit. Mai ales Tn cazul Chinei §| al Japoniei, dar §i ai Indiei sau al unor regiuni din Asia de Sud-Est, rema rcam co ex istenta catorv a reli gii . principale T n cad rul ace leia§i tSri, na tiun i sa u civi lizafM. . Numero§i savanti au Tncercat sa identifice marile arii de civilizafie care au TmpSrtit omenirea, de-a lungul istoriei, utilizand criteriul apartenentei religioase a societStilor respective. Politologul american Samuel Huntington, de exemplu, a lansat teoria referitoare la „ciocnirea” dramatics a celor opt civilizafii ale lumii contemporane, conflict la baza caruia ar sta diferentele religioase existente Tntre acestea (the clash o f civilisat ions). Dar exemplul pluralismului religios care a caracterizat dintotdeauna China sau Japonia — fSrS ca acest pluralism sa fragmenteze Tn vreun fel specificitatea celor douS mari civilizajii asiatice — ne arata cS teoriile care suprapun religiile cu civilizafiile, Tntr-un mod rigid, sunt adeseori contrazise de realitate. 79
Diversitatea credintelor prezente Tn Asia tradifionala este dublatS de fervoarea care caracterizeazS viata religioasa din aceasta regiune: TrasStura respectiva, remarcatS mai Tntai de grecii antici, a fost transformatS cu timpul Tntr-un adevSrat cli§eu. Acest stereotip, creat de cStre europeni, contrapune rationalismui §i materialismul — specifi ce civili zatiei occid en tale — vieti i spiri tuale p rofunde care i-ar defini pe asiatici §i orientali. Occidentul ar fi excelat Tn opera de supunere a spatiului, ceea ce i-a conferit puterea, T n timp ce O rientu l s-a r fi r em arc at pri n stS pan irea timpului, dobandind astfel Tntelepciunea, In ce mSsurS asemenea aforisme sunt rodul unor observatii empirice ju d ic io a se sau co n stitu ie sp e cu la fii ie ftin e §i g e n e ra lize d nefondate — reprezi ntS o T ntreba re pe m arginea cSrei a se poa te m ed ita Tndelung. f ^ In orice caz, Tn secoiul al XX-lea, numero§i europeni sau nord-americani, nesatisfScuti de oferta spirituals a ci vilizatiei occidentale, §i-au Tndreptat atentia spre universul religios al Asiei tradifionale. A§a a fost cazul ganditorului francez Rene Guenon, care s-a convertit la islamism §i a scris despre superioritatea spirituals a Orientului Tn raport cu Occidentul, sau al romanului Mircea Eiiade, care a plecat Tn India pe ntru a cSuta izv oa rele une i exis ten te re li gioase autentice. StrSvechea imagine mentals a contrastului radical care l-ar diferentia pe europeanul rational de orientalul imaginativ explicS §i succesul de care s-au bucurat religiile asiatice, tehnicile yoga sau meditatia transcendentala, Tn randurile tineretului din Europa sau din America, pe parcursul ultimelor decenii. Asemenea constructii mentale schematice, menite sS esentializeze §i sS traducS Tn jimbajul mitului diferentele culturale, au Tntretinut mereu complexele, resentimentele 80
§i. au tocu lpab ilizS ril e co n§ tiin|ei o ccide ntale, confr untatS cu acest alter-ego neli ni§ti tor, rep rez en tat de spirit ua litatea orientals .31
1. Clasificarea religiilor asiatice Intr-o clasificare sui-generis, bazatS pe criteriul srcinii §i al datei de aparifie, putem distinge, Tn ansamblul credin|elor asiatice, substrat, strat §i un superstrat. religioase Substratul esteunformat din un strSvechile religii animiste, care au supraviefuit panS Tn epoca moderns, mai ales sub forma §amanismuiui practicat de populajiile siberiene. Mongolii §i popoarele turcice din Asia Centrals au TmpSrtS§it, de asemenea, credinje religioase animiste, panS cand au adoptat budismul, respectiv islamismul. Stratul propriu-zis al marilor religii asiatice orientale, nSscute pe acest continent §i strans legate de specificul civilizatiei sale, cuprinde hinduismul, budismul, daoismul, confucianismul §i shintoismul. Evident, acestea au Tncorporat, Tntr-o mSsurS mai mare sau mai micS, mo§tenirea strSvedhe a cultelor animiste, existente Tnaintea aparitiei marilor religii. Tn fine, superstratul religi os al A siei o rien tale este compus din cele douS mari religii apSrute Tn sanul popoarelor semitice, cre§tinismul §i islamismul. Din perspectiva traditionalS a Asiei orientale, credintele respec tive pot fi considerate, a§adar, ni§te religii strSine, care au oStruns Tn acest spatiu la o datS mai tarzie. 31 SS am intim d o ars u c c es u l pe care l- au cun osc ut re li giil e orientale ?ri ra nd urile g en er at e! „ beat” sau „ flow er- po w er”, din anii ‘ 60—'70 ai secolului trecut. Mirajul spiritualitStii asiatice era asociat cu consumul de droguri, dar ?i cu non-violenta, protecjia animalelor, vegetarianismul, tehnicile contemplative sau arteie martiale.
81
Cu toate acestea, cre§tinismul §i mai ales islamismul s-au implantat temeinic Tn Extremul Orient, devenind componente esentiale ale geografiei culturale asiatice. Cre§tinismul, de exemplu, este Asiei, reprezentat de comunitSti minoritare rSspandite Tn toate JSrile unele foarte vechi (cum este cazul cre§tinilor nestorieni din China), aItele mai recente, apSrute ca urmare a eforturilor misionare din perioada expansiunii coioniale. In Extremul Orient exists chiar tSri compact cre§tine, a§a cum este Republica Filipinelor, unde majoritatea populajiei a devenit catolicS, pe parcursul stSpanirii spaniole; care a durat Tntre anii 1521—1898. In Coreea de Sud, la ora actu als, circa o treime din populatie este catolicS sau protestantS, Tn urma spectaculosuiui proces de conyertire la cre§tinism a credincio§ilor budi§ti, survenit dupS Al Doilea RSzboi Mondial. Religia islamicS a cunoscut un destin §i mai strSlucit, de-a lungul Tntregului continent asiatic. AstSzi, Islamul constitute una dintre principalele religii ale Extremului Orient,"iar cele mai mari concentrSri de populatie musulmanS de pe glob nu mai sunt localizate Tn statele arabe, Tn Turcia sau in Iran, ci Tn tSri din Asia SudicS §i RSsSriteanS. Tn afara regiunilor islamizate IncS din primele. seco le ale cuce ririi arabe (Orientul Mijlociu §i Asia Centrals, panS la hotarele Chinei §i ale Indiei), religia musul manS a pStruns masiv §i Tn Asia de Sud-Est. Ea este prezentS mai ales Tn zonele maritime din Asia Sud-EsticS, deschise Tn mod natural Tn fata navigatorilor $i comerciantilor arabi, plecati Tn cSutarea mirodeniilor din Insulinda §i a mStSsurilor din China. Ace§ti navigatori sunt cei care au propagat credinta Tn Allah panS in regiuni atat de TndepSrtate. A§a a fost cazul coastelor Malaieziei §i ale uria§ului arhipelag indonezian, ai cSror iocuitori au adoptat islamismul in secoiul a! XV-lea. Indonezia de astSzi, cu cele douS sute de milioane de Iocuitori ai sSi, este cea mai mare {arS musulmanS din lume .32 Islamul cuprinde, a§adar, 32 Urm atS de Pakistan §i de B ang ladesh , ca tS ri m ajoritar m us ul mane. India, unde adepjii Islamului nu constituie „decat” o minoritate (120 d e m ilio ane d e Iocuitori!); se aflS pe locul trei T n lu m e, Tn priv in|a numSruiui de credincio§i m us ulm ani. ■•
82
de-a lungul Asiei Orientale, o fa§ie discontinue dice, cu populatie numeroasS, mergand din Bangladesh, panS in sudul insulelor Filipine.
d e teritorii suPakistan §i
Daca facem TnsS abstractie de cre§tinism §i de islamis m, obse rvam cS m ajoritatea p op ulatiil or care tr Siesc Tn Extrem ul O rien t au a d o pt a t reli gii auto hto ne , n Sscu te §i afirmate Tn aceastS regiune. Ele sunt cele care dau nota specifics a respectivelor societSti asiatice. Principaleie societSti §i civilizatii afirmate aici de-a lungul istoriei, Tn primul rand India, China §i Japonia, sunt dominate de religii asiatice orientale. De asemenea, acelea§i religii sunt TmpSrtS§ite Tn majoritatea tSrilor continentale din sud-estul asiatic (Birmania, Thailanda, Cambodgia, Laos, Vietnam), precum §i Tn.regiunile a cSror istorie a fost strans legatS de expansiunea civilizatiei hinduse, chineze sau japoneze, cum ar fi Nepalul, Tibetul, Mongolia §i Coreea.. | ludaism ul, cre§ ti nism ul §i isl am ism ul : s u n t; reli gii monoteiste, apSrute Tn sanul populatiilor semitice de evrei §i arabi , care locu iau la m a rgin ile p u stiurilor A rab iei. Ele s e bazeazS pe ideea existenjei unui Dumnezeu unic §i atotputernic §i au fost revelate omenirii de profeti cum au fost Moise, Isus sau Mahomed. Toate cele trei mari reliqii au o doctrina extrem de coerentS §i sistematicS, expusS Tn paginile unor Carti sacre, prin intermediul cSrora a fost transmis Adevarul acestor credinte. In contrast cu rigoarea care caracterizeazS religiile Cartii, credintele religioase din Asia Orientala par stufoase, incoerente §i instabile, atunci cand sunt analizate din perspectiva unui cre§tin sau a unui musulman. Religiile asiatice penduleazS Tntre politeism §i monoteism (a§a cum face uneori unui Dum nezeu cre hinduismul), ato r (cazul neagS bu dism ului),.existenta se prez intS sub
forma unei filosofii morale §i sociale (confucianismul), iar credincio§ii ior practice un sincretism religios de neconceput pentru un european, aderand Tn mod simultan la douS sau trei religii diferite. Analizand credintele orientale, ne este greu sS spunem, adeseori, dacS avem de a face cu o relig ie ve ritab ilS (Tn Tntelesul pe ca re Ti dS m no i a ce s tei no|iuni), sau este vorba despre un sistem filosofic, un Tndr umar de e xercijii fizice, de tehnici erotice sau de m editatie, despre un set de ceremonii §i ritualuri formale sau chiar despre o formS de ateism. Desigur, acest lucru nu TnseamnS cS societafile asiatice TmpSrtS§esc o experien^S religioasS total diferitS, Tn comparable cu cre§tinii sau musuimanii, ci doar cS formele ei de manifestare sunt specifice, fiind mai greu de descifrat, dacS ne raportSm do ar l a sensu l pe care T l dau v iejii religioa se eu rop en ii.
2. Religiile Indiei India, uria§ul subcontinent care adSposte§te una dintre ccle mai mari aglomerSri umane ale planetei, este caracterizatS de o uimitoare diversitate etno-iingvisticS §i culturalS. Ea ilustreazS perfect §i principalele trSsSturi ale religiozitatii asiatice, adicS pluralismul, sincretismui §i intensitatea viefii religioase. In India coexists §ase religii principale. Patru dintre ele, respectiv hinduismul, budismul, jainismul §i religia sikh, sunt considerate credinte autohtone, specific indiene, deoarece au luat na§tere Tn cuprinsul acestui spa^iu. islamismul Celelalte doua, §i cre$tinismul, sunt religii strSine, aduse Tn India de cStre cuceritorii care au dominat-o timp de o mie de ani. De§i hinduismul este religia majoritarS, fiind strans legat de identitatea politica §i 84
cultural^ a Indiei, acest lucru nu TnseamnS ca restul credinjelor religioase, de§i minoritare, nu §i-ar fi pus amprenta, tn mod apasat, asupra civilizatiei indiene. Hinduismul e ste o religie strSveche, care T§i are originea Tn mitologia vedicS 33 a populatiilor indoeuropene, patrunse Tn India Tn mileniul al 11-lea Tnaintea erei noastre. In mileniul I T.e.n., pe baza religiei vedice, s-a format reli gia brahmanica. Tn primele secole ale erei noastre, brahmanjs mul a ab so rbit num eroas e elemen te al e re ligi ei concurente budiste. Tn urma acestui proces a luat na§tere o nouS religie, hinduismul, concepjia religioasS pe care a adoptat-o majoritatea populatiei indiene . 34 Hinduismul preia din religia brahmanica ideea existent ei u nui sp ir it un iver sal, n u m it Brahman. Scopul final al existentei este contopirea tuturor spiritelor individuate Tn aceastS esenta universaia, lucru care se realizeaza prin transmjgratia sufletelor, adica prin reTncarnarea acestora (,avatara ) scopului de-a lungul maipresupune multor vie|i.unCalea care permite atingerea final comportament ascetic, depa§irea conditiei umane, renuntarea la bunurile trecatoare ale vie|ii cotidiene. Aceste norme morale reprezinta, de fapt, valorile supreme ale hinduismuluL Mitologia hinduista cuprinde sute de zeitaji, dar, adeseori; acestea sunt percepute de credincio§i ca ipostaze ale unei singure divinitati, Tntruchipata sub diferite ■■ Tnfaji§ari. Din a c e st m otiv, hin duism ul se T nca drea za cu 33 D e la Veda („ §ti inta" ); term enu l s e folose§t e frecv ent § i la plura l {Vedele) = ansamblu vast de scrieri religioase brahmanice, redactate in sanscritS, limba populate! ariene antice din India. Gel mai cunoscut ciclu al Vedelor cup rinde Upani§adele , comentarii care aprofundeazS mv§tatura religioas§ brahmanicfi §i stau la baza hinduismului. ’ 34 Termen ul „ hinduism " este d e data recen ta, fii nd cr eat de brita nici, in jurul anilor 1830.
85
greu Tn categoriile clasice ale istoriei religiilor (monoteism sau politeism), ceea ce i-a determinat pe savanji sa aprecieze ca avem de-a face cu un henoteism, adica o religie care langa o divinitate aparent unica,recunoa§te, §i existen|apealtor zeitafi. Cele maisuprema, cunoscute figuri ale panteonului hinduist sunt grupate Tn triada formata din Brahma (principiul creator al universului), Vishnu (pfistrStorul acestuia) §i Shiva (principiul distrugStor al univer sului). ■- . ■ Hinduismul a preluat din religia brahmanica §i sistemul celor patru caste Tn care este TmpSrtitS societatea Indi ana35, sistem care s-a menfinut, Tntr-o forma diversificata, pana Tn epoca moderna. Hindui§tii cred ca reTncarharlle succ esive 'a le fieca rui indi vid nu po t avea loc d ec at Tn cadrul aceleia§i caste. Destinul uman nu are nici un sens Tn afara co nd ijion arii sal e soc ial e, de finita prin ap arte ne nja la o anumita casta. Datorita acestei credin|e puternice, hinduism ul jo a c a §i rolul unei f iloso fii m ora le §i sociale, care permite mentinerea structurii tradi^ionale a societa^i indiene. w-ru. : l . si In sch im b, Tn pofida fap tului ca rep rez inta princ ipalu l liant ideologic §i spiritual al Indiei, hinduismul nu este o religie bine organizata §i conturatS. El nu dispune de o ierarhie clericala §i nici de o doctrina.ycanoniqa, unanim recunoscuta, iar ritualurile $i cultul sau fluctueaza de la o regiune la alta, De aceea, hinduisrpul poate.fi considerat ----------------------------------------
35
-- -----------------------------------------------------------------------------------------------------
m
u
■ -
3
■
"
-
*
(varna) tra di^iona le sunt: p reoiii brah m ani ( brahCeie patru caste maria); rSzboinicii §i conducStorii ( k§atriya ), agricultorii independents ?i negustorii (vaisya), slujitorii celorlalte caste, meseria§i, plugari depen d en t etc. (sudra): To^i oamenii din afara casteior erau lipsiji de drepturi §i de identitate socialS, alcStuind categoria „celor care nu pot fi atin§i” (par/a). Trecerea dintr-o casts in alta sau cSsStoriile mixte erau strict int erzise. As tSzi, T n India exists c atev a mii de cas te, ap Sru te trep tat, T n urma diversificSrii sociale, etnice §i culturale.
86
mai curand un sistem socio-religios §i o conceptie gene rals despre viata, decat o religie Tn sensul preponderent teo logic pe care T l pre su pu n alte cre dinte . Jainismul este o religie care cuprinde doar cateva mi lioane de adepti, ceea ce reprezinta o minoritate redusS, la scara p op ulatiei Indi ei. Tn tem eietorul ep onim al ace stei cre din te a fos t Tnteleptul Jina, care , a tra it Tn se co iul al Vl-lea T.e.n., fiind, a§adar, un contemporan al lui Buddha. Religia jainista prezinta multe asemanari cu hinduismul §i budismul, ducand la extrem ideea ascezei §i a nonviolehtei. Ascetii jaini§ti traiesc fie cOmplet goi, fie Tnve§mantati Tn alb. Deoarece cred ca Tntre toate componentele o fapturi stransaTnsufle|ite, legatura, jaini§tii abjin de universului la ucidereaexista oricarei inclusiv se a celor mai neTnsemnate ganganii. Refuzand sa poarte arme §i sa practice meserii care ar pune Tn pericol existenta vreunei vietuitoare, jaini§tii s-au specializat Tn producerea de bijuterii, iar astazi lucreaza Tn band sau Tn administrate. Astfel, ei au devenit o minoritate prospera §i cultivata, extrem de respectata Tn India, reu§ind sa nu se lase antrenati Tn conflictele religioase §i intercomunitare din patria lor. Doctrina non-violenjei, pusa la loc de cinste de jaini§ti §i prezenta Tn toate religiile traditionale indiene, a influentat §i acfiunea politica promovata de Mahatma Gandhi, liderul mi§carii indiene pentru independenta, din pr ima j um atat e a seco lului al X X -lea . 36 i; nihru~/Religia sikh constitute o alta credinta minoritara din Indi a, care s-a a firm a t Tnsa d e o se b it de p re gn an t Tn istorie. Fiind plasata, din punct de vedere geografic, la frontiera dintre Islam §i lumea hindusa, religia sikh este, de fapt, o combinatie srcinaia a celor doua credinte. Ea a fost 36 Gandhi era TnsS de religie hinduistfj, apariinand castei
vaisya.
fondatS In secoiul al XV-lea §i este rSspanditS panS astSzi, Tn mod exclusiv, Tn randuriie unei pSr{i a populaiiei punja bi, din nord-vestu l In die i. C a p ita la religio asS a credin cio§ilor sikh se af IS Tn ora §u l s fa n t A m ritsa r, d in Pu njab u! sikh formeazS o minoritate extrem de indian. Credincio§ii rSzboinicS, iar portul pumnalului reprezintS unui dintre semnele lor distinctive. De-a lungul timpului, s-a dezvoltat un conflict acerb Tntre hindu§i §i sikh-$\. Aceste tensiuni au atins un punct culminant Tn .mill 1984. DupS ce, Tn urma unor incidente, „templul de aur” de la Amritsar adefost asediatera deasasinatS trupele indiene, Indira sale Gandhi, §efa ■ juvornului la Delhi, de propriile gSrzi, fornriate Tn mod traditional din soldati sikh. AlSturi de conflictul intercom unltar care Ti op une pe hindu§i musu lman ilor, rivalitatea istoricS dintre hindu§i §i minoritatea sikh reprezintS cea de-a doua mare problems interns a Indiei contemporane.
3. Budismul: o religie cu vocafie universala sikh nu reprezintS TnsS decat douS Jainismul §i religia credinte minoritare, a cSrorarie de rSspandire este limitatS la spa fiul indiam B ud ism ul — - care, alSt uri de hind uism , este cea de-a doua mare religie a omenirii nSscutS Tn Ind ia -— s-a b uc ura t de un d es tin diferit . Spre de ose bire de celelalte credinte indiene, budismul.-a cunoscut o rSspandire remarcabilS pe Tntreg continentul asiatic, iar astSzi chiar dincolo de limitele acestuia. Din acest punct
de vedere,diferite, al rSspa ndiri i este ge ogsingura rafice, TcredinfS n sanul orientals u no r popo are §i culturi budismul care merits denumirea de religie universalS, alSturi de cre§tinism §i de islamism. 88
R eligia bu dista a apSru t Tn seco lele V l- V T.e.n., cand pare ca a trait Tntemeietorul acestei credinte, Budc Sakyamuni. De§i s-a nSscut ca o reacjie Tndrept; Tmpotriva religiei brahmanice §i a sistemului social rigic castelor indiene, budismul prezinta o serie de elemei comune cu brahmanismul, de exemplu credinja ca fiecc om cunoa§te mai multe vieti succesive. Religia budista a ajuns Tntr-o pozijie dominanta Tn Inc Tn ultimele secole dinaintea erei cre§tine, cand a deve chiar religie de stat. Imediat dupa aceea Tnsa, budismu pierdut majoritatea terenului ca§tigat Tn India, Tn fa|a n religii hinduiste, afirmata Tn primele secole ale erei nos tre. Pe tot parcursul epocii moderne, pana astazi, bud mul nu a mai fost decat un cult minoritar Tn patria sa < src ine. Pe d e a lta parte T nsa, nu trebu ie u itat nici fap tu l ■ budismul a influenjat puternic noua credinja hinduisl devenita religia dominanta a subcontinentUlui indian. Budismul piine Tn centrul atenjiei sale fiinja umanS. Dt admite existenja unor divinitSJi, el este o religie nonteis . deoarece combate teOria brahmanica potrivit cSreia ar exista i Dumnezeu creator. BUdismul §i-a datorat succesul, atat la o ginile sale, cat §i Tn zilele noastre, caracterului sSu extrem < democratic. El afirmS c5 toji oamenii sunt egali Tn faja suferinj §i au acela§i drept de a obtine mantuirea, eliberarea final indiferent de condi|ia lor socialS. Toti oamenii pot sS ajungS Nirvana, adicS sS punS capSt reincarnSrilor lor succesive existentei aducStoare de suferiniS, ob^inand Iini§tea absolute fericirea eternS. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul conten pla^iei yoga §i a practicSrii consecvente a virtutilor. Tehnici contemplative §i ascetice yoga Tnlesnesc contopirea omului Nirvana, Tl ajutS sS se deta§eZe de con strangerile lume§ti, per tru a dobandi o cunoa§tere superioara, de naturS misticS. 8
Id eea ca ori ce form a de existenja presup un e o adancS uferinta, doctrina non-violentei §La renun^arii, importan^a acorr ia ta m orale i, com pasiunii § i faptel or bu ne rep rezinta c ateva am e d e b aza ale rel igie i b u d iste. 37
Din punct de vedere al organizSrii religioase, budismul impuriu a refuzat orice formS de ierarhie sacerdotaia, ca fi practicarea ritualurilor, fiind, a§adar, o religie fara preoji. Existau doar cunoscutii cSlugSri budi§ti, care duceau o ✓ ia|a asc etics § i co ntem plative I n m ana stiri §i se bucurau de respectul credincio§ilor laid, dar nu se poate vorbi despre o linie de separate rigida Tntre cele doua categorii de practicanti ai religiei budiste, laid §i caiugari . 38 Dupa cum am vazut, de-a lungul primelor secole ale erei noastre, budismul §i-a pierdut pozitia dominanta pe care o ocupase la un moment dat Tn patria sa de srcine, India. In schirnb, el a cunoscut o raspandire spectaculoasS Tn tot restul Extremului Orient, din Asia Centrala pana Tn Japonia §i din Mongolia pana Tn insula Ceylon. Pentru o vreme, budismul a reu§it sa cucereasca aproape Tnt reaga A s ie .39 : > ib ^ v Dar tot atat de adevarat este §i faptul ca, Tn cele din urma, b udism ul nu a r eu§it sa se m enti nS c a re ligie m ajoritara decat Tn cateva tSri din Asia de Sud §i de Sud-Est, v
- ■' ' ;
37 Dupa
:
.-
'ii "•■■'Vrv\:•:1-
j-V-■
cum se observgucu u§urinta, aceste trSsaturi se reg&sesc §i Tn cazul credinjei cre§tine. Pentru raporturile doctrinare dintre cele douS religii, vezi considerable papei loan Paul al ll-lea, din volumul S3 trecem pr agu l sperantei . ' ' “ 38 Tn faze le mai tarz ii al e religiei bu dis te a p ar caiu gar i cu functii s ac erd o tale; c ar e Tndeplinesc ritualur i §i alte p ractici d e cult . Tn Ch in a s?i tn Japonia ei se numesc bonzi. :c ‘ • *•.: ? ■ .i 39 Cea mai ve stica p o p ul ate adepta a re ligi ei budiste sun t ka lmucii, un neam de srcine mongolS, care trSie§te Tn nord-vestui Marii Caspice, Tntre Volga §i Don. bin punct de vedere a! situarii geografice, kalmucii sunt un popor european.
90
fiind izgonit sau supus convertirii Tn multe regiuni pe care le dominase anterior. Acest lucru se explicS prin lipsa de combativitate a budismului, a cSrui filosofie pune un accent deosebit pe ideea non-violenjei. De asemenea, regresul aparent al budismului srcinar s-a datorat §i caracterului nesistematic al acestei religii, care nu dispunea de o ierarhje clericals, de organizare religioasS §i de ritualuri. Budismului i-au lipsit, a§adar, tocmai principalele mijloace practice de afirmare specifice marilor religii, prin care acestea au reu§it sS se impunS Tn randurile societStii, dincolo de seductia principiilor lor spirituale. Pe de alts parte, aceastS „carentS” a budismului traditional a reprezentat §i un avantaj, permitandu-i sS coabiteze Tn mod discret cu alte credinte §i sS supravietuiascS Tn forme sincretice. Chiar dacS nu ocupS pozitia dominants, budismul reprezintS, papa astSzi, un element de bazS al vietii religioase din China §i din Japonia, unde adeptii confucianismului sau ai shintoismului nu ezitS sS calce pragul templelor budiste. In secoiul I e.n., Tn sanul budismului" a avut loc o mare schismS, comparabilS cu cea care a TmpSrtit lumea cre§tinS Tntre catoiici §i ortodoc§i. Cele douS ramuri rezultafe poartS denumirea de budism mahayana (Marele Vehicul) §i budism hJnayana (Micul Vehicul). Termeriul de „M ic V eh icui” (h TnaySna) nu reprezintS T nsS de ca t o de nu mire peiorativa data acestei subdiviziuni a budismului de catre ramura concurentS (care §i-a rezervat pentru sine denumirea de „Marele Vehicul”). De aceea, este mai corect sS folosim, pentru budismul hTnaySna, denumirea de Theravada (..Doctrina celor b&trani”), pe care si-o dau Tn§i§i adeptii acestei confesiuni budiste. Budismul Theravada, care a conservat o forms traditionalists a religiei lui Buddha, s-a rSspandit Tn cateva
tari din Asia SudicS §i Sud-EsticS, Tn care a rSmas, panS astSzi, religia dominants, TmpSrtS§itS de majoritatea populatiei. Domeniul Theravadei cuprinde Sri Lanka (insula Ceylon, din sudul Indiei), precum §i blocul compact format din patru {Sri ale Asiei Sud-Estice: Birmania, Thailanda, Laos §i Cambodgia. identitatea politics §i culturalS a aces tor state este strans legatS de budismul theravadin, considerat religia oficialS a JSrilor respective. De§i credinja lor le interzicea isS utilizeze armele, de-a lungul istoriei au existat §i situatii Tn care budi§tii din JSrile respective au abandonat principiul non-violentei §i au luptat Tmpotriva unor agresiuni venite din exterior, cu atat mai mult cu cat acestea au fost percepute ca un atentat la adresa religiei budiste. Mahayana (sau Marele Vehicul) reprezintS o variants reformats a budismului srcinar. Acest curent a reu§it sS dea un nou avant religiei budiste, aflatS Tn recul Tn India. Adeptii Marelui Vehicul au acordat o atenjie mai mare proz elit ism ului §i tutu ro r m od alit S tilor de infl ue ntare a vie^ii laice, promovSnd astfel o tendinJS cu totul strSinS budis mului clasic. In acest scop, budismul mahSyana a procedat la divinizarea lui Buddha §i a pus bazele unui cult budist, prin construirea de temple §i statui gigantice ale lui Buddha. Din India, unde a luat fiin^S Tn secoiul I e.n,, Marele Vehicul s-a rSspandit Tn Nepal, Tibet, Mongolia, China, Japonia, Coreea §i Vietnam. Budismul mahSyana este mult mai eterogen, Tn comparatie cu cel theravadin, cunoscand numeroase curente §i variante autonome. In majoritatea regiuhilorTn care este prezent, el nu a devenit o religie dominants, oficialS, ci a coabitat cu alte credinte. tr i Tibet §i Mon go lia, bu dism ul m ahay an a s-a dezvolt at Tn variants- lamaisiS: Sp re deo seb ire de al te r amuri ale budismului.
92
lamaismul s-a structurat ca o bisericS organizatS, autoritatea unui lider religios suprem, care poartS titiul de I
af\aU
Lama. Tn statul tibetan, Dalai-Lama, care rezida in ca Lhasa, nu detinea doar puterea reliaioasS, ci §i intreaga a tate po litick . Din sec oiu l a l XV-lea § i panS Tn anu l 1951, Tibetul a fost anexat de China comunistS, aceastS muntoasS a fost organizatS ca o teocra|ie, condusS de < lamaist.
Budismul mahayana a cunoscut o largS rSspandii China, integrandu-se Tn tradi^ia culturalS a acestei devenind un element esenjial al spiritualitStii chin Influenza politics §i culturalS a Chinei a facilitat rSsps rea b u dis m ulu i m ah ay an a Tn alt e {Sri as iatice, un de re budistS a fost adoptatS Tn calitatea sa de componen prestigioasei civilizajii chineze. A§a a fost cazul Core Vietnamului §i al Japoniei.
4. Flumlismiil confucianism. religios budism al Chinei: daoism, DacS facem abstracjie de activa comunitate cre§ sau de minoritatea musulmanS din nord-vestul (provincia Xinjiang), Tn China se pot distinge trei re tradi|ionate: daoismul, confucianismul §i budismul. S deosebire de India, unde pluralismul credin^elor exprimS prin existenja unor comunitSti religioase se rate, Tn C hina , fe no rne nu l cel mai ca ra cte ristic Tl rep re z Tmpl etirea celor t rei reli gii principale. M ajorit atea ch ine i aderS la t oa te cele t rei credinte, am alg am an d, Tn mSsurS mai mare sau mai micS, elemente de dogma i gioasS, de ritual sau de devojiune individuals apartin; un or religii dif erite. U nii ob se rva tori oc c ide n ta l-!, su rpr
aceastS mobilitate religioasS, au ajuns sS afirme cS Tn izatia chinezS nu exists o religie veritabilS, Tn condifiile ;are budismul este un import indian, daoismul are mai t un caracter magic, decat religios, iar confucianismul s o filosofie. Daoismul are la bazS ideiie filosofului chinez Lao Zi, e a trSit Tn secoiul VI T.e.n. Potrivit acestora, Dao (sau lea) este principiul universal care asigurS ordinea §i ictionarea universului. El se manifests prin contradictia tre cele douS principii cosmogonice, yin §i yang40, al -or impact neTntrerupt determinS toate transformSrile re se petrec Tn lume. Plecand de la sistemul ntradictiei dintre yin §i yang, daoismul dezvoltS o reagS cosmologie, precum §i o gandire medicals trem de ela bo rata . ' • ~ Cu toate cS se bazeazS pe concepte atat de abstracte, jo is m ul este , prin excelen^S , o re ligie popularS , ancora tS ofund Tn sensibilitatea mul$imilor chineze. Popularitatea 3 este asiguratS de cultul fervent ai diferitelor spirite §i fijri sacre, tre care cel mai im po rta n S ta panul eresc. De§idinreligia daoistS nu dispune det este un corp reotesc propriu-zis, exists, Tn schimb, calugSri, manastiri ' tem ple, iar cere m oriii le re ligioa se sun t ce lebra te de iae§ tri i daoi§ti, cSlu gSri sau la id ex trem de re sp e cta ji Tn, ecare comunitate. Pentru ascejii daoi§ti, obiectivul princial al exist en^ei u m an e trebu ie s S fie cSu tarea „n e m u ririi”, idicS identificarea cu Dao. Acest lucru poate fi realizat prin ixercijii fizice §i spirituale, prin practicarea contemplatici nistice, dar §i a artelor martiale, a picturii sau a caligrafiei. 1
'•'■f
1
■ .
■ ■ ■ >rs-i;:'*
j. ;
• • .. . / .• ■ .
■ >
:■/; ; .v \ . •
i-
:. v t?
-■
• !*/
40 Yin este principiul negativ, femiriin, c are s im bo li zeaza Tntunericul, rigul, dublura, Tn timp ce yang este principiul pozitiv, masculin, al umin ii, al cSldurii, a ceea ce este princ ipals ‘ w ■ 94
A doua mare religie chinezS, co n fucian ism ul' , a fost Tntemeiata de filosoful Kong Qiu, care a trait tot Tn secoiul In cultura europeanS, el este al Vl-lea T.e.n, ca §t Lao Zi. cunoscut sub un nume latinizat („Confuei'us”)', pe care i l-au atribuit misionarii iezuiti din secoiul al XVII-lea! Prin opera-sa, Confucius nu a dorit sa Tntemeieze o religie, ci doar sS alcatuiascS un corpus al culturii tradi{ionale chineze, continand principaiele teorii filosofice, etice §i religioase. Doctrina confucianista urmare§te consolidarea ordinii morale, sociale §i politice a Chinei tradijionale, explicand, totodata, modul Tn care aceasta societate se integreaza, armonios, Tn ansamblul universului. Confucia nismul propune, Tn.primul rand' norme de comportament Viata oa rpenil or t rebuie sa se.bazeze pe vi rtute ( re n ), ceea ce * pres up un e resp ec tarea etichetei social e, ad ica a m oravu ril or, d a tinilor § i rit ualurilor. In acest fel, fiecare indi vid treb uie sa se co m po rte po trivit locului pe ca re Tl ocu pa Tntr-o so cie ta te ier a rh iza ta , ca re Tl are Tn fru nte a sa pe Tmparat. , Dimensiunea propriu-zis religioasS a acestei doctrine este asigu ratS de prac ticile sal e de cult. Un loc es en jial T n cadru l c on fuc ianis m ulu i Tl o cu pa ritualu rile, T n cad rul c Srora s e c eleb reazS cultul strSmo§ilor §i al Cerului. mod traditional, cultul Cerului era oficiat d oar de TmpSra L De as em en ea, un rol impo rtant T l avea arta divinatiei, adic.S descifrarea tainelor Viitorului de cStre prezicStori. pofida acesto r accen te ceva mai „ mistice ” , ri tu alurile confuciahiste nu sunt practicate din ratiuni teoiogice, ci mai ales din motive sociale §i morale. Rolul lor principal este
In
In
acela de a influenta pozitiv conduita oamenilor §i de a asigura armo nia social s. 41 Term enu l „co nf uc ianis m” a fost cr eat de misionarii europeni, Tn secoiul al XVII-lea.
cre§tini
Ceie douS mari concept religioase nSscute in China, daoismul §i confucianismul, au ocupat locuri extrem de diferite In is to ria , ace stei tSri. C on fucian ism ul a fost Tntrejinut de elita intelectualS chinezS, fiind propagat prin intermediul statului §i al administrate!. Cu timpul, el a devenit doctrina oficialS a statului chinez, o ideologie utilizatS Tn vederea JegitimSrii puterii imperiale. Daoismul, Tn schimb, a rSmas mereu o religie popularS, neoficialS, practicatS intens la nivelul comunitStilor locale, dar ignoratS sau chiar persecutatS, adeseori. de autoritStile statului. In primele secole ale erei noastre, budismul mahayana s-a rSsp and it §i el Tn China. Sub influenza da oism ulu i local, in China s-a dezvoltat budismul zen42, axat pe o tehnicS specifics a meditafiei individuale. De atunci Tncolo, cultura chinezS a rSmas marcatS Tn mod definitiv de toate cele trei mari religii, care s-au tolerat reciproc la nivelul sensibilitStii populare, fiind practicate Tn mod sincretic. La sfar§itul secolului al XlX-lea, ihteiectualii reformatori chinezi, care doreau modernizarea tSrii, considerau cS daoismul reprezintS o rSmS§i|S ru§inoasS a traditiilor feudale, Tnapoiate, ale Chinei. Confucianismul, pe de alts parte, a fost puternic afectat de prSbu§irea puterii imperi ale, Tn anul 1911. Regimul comunist, Instaurat Tn 1949; a prom ova t at eismul, Tnce rcand s S subm ineze toate f orme le vietii religioase. Cu toate acestea, la ora actuals se con stats supraviefuirea tuturor celor trei mari religii ale Chinei, precum §i un proces de revalorizare a mo§tenirii acestora.
42 De fapt, Tn China, aceasta formS larg rSspandi t§ a budi smul ui s nume§te chan. Tn Japonia, unde a cunoscut maxima sa popularitate, ea a fost numitS zen, denum ir e care a rSm as ap oi consacratS Tn istoria religiilor.
96
5. R el ig iile Jap o n iei : s im b io za din tr e shintoism §i budism Tntr-un mod asemSnStor cu situatia din China, viata spirituals a japonezilor este caracterizata §i ea de practi carea sincreticS a mai multor religii: Cele douS religii tradit ionale. ale Japon iei, ca re fac obiect ul a ces tei coabitSri, sunt shintoismul §i budismul., Shintoismul este o strSveche religie popularS, pe care nu o TmpSrtS§esc decat japonezii, motiv pentru care a fost co ns idera tS o religie etnicS. A va nd ur §i or igine a Tn credintele a nim iste al e p op ulatii lor japo ne ze primiti ve, shintoismul este o religie politeistS, care celebreazS un numSr i m pres iona nt d e divinitsti indi gene ( kami ): „opt sute de miriade”, dupS cum afirmS traditia shintoistS. Ace§ti kami personifies elementele naturii, astrele, muntii, raurile, mergand panS la diferite plante, stanci sau izvoare. Unii kami sunt legati de diverse meserii, obiecte de TmbrScSminte sau din viata cotidianS, Tn timp ce altii sunt spirite ale strSmo§ilor Casei imperiale ori ale rSzboinicilor renumiti. Toate divinitsti sunt venerate ales Tn sanctuare, locuriaceste de rugSciune §i pelerinaj pemai care japonezii le pretuiesc Tn mod deosebit. Armonia triunghiularS care trebuie sS existe Tntre zei, oameni §i mediul ambianl reprezintS un element esential al acestei religii aproape panteiste, care divinizeazS frumusetile peisajului §i ale naturii . ? .- .^ 0 . Spre deosebire de zeitStile marilor religii monoteiste, divinitStile shintoiste nu sunt atotputernice §i atot§tiutoare.
...
Pe de altS parte, datoritS structurii politeiste a panteonului sau, shintoismul recunoa§te existenta divinitStilor altor culte, considerand cS toate zeitStile pot coexista Tn mod armonios. ” 97
Un loc important jn cadrul religiei shintoiste Tl ocupa iultul domestic, p© care ^ practjc§ fjecare familie, Tn cadrul laminului sau. A c g sta presupune ritualurile sSvar§ite Tn afa mi cilor altar e ^ a ca S a, unde sunt celebra te divinitatile familisj ^ Spjrjt^le celor morti. Shintoismul domestic, popular, ,e s te lipsit de organ izar e §i se baze aza pe practicile re!igj0a se jncjjv iduale, eventual pe c ele ale unui grup restrans Credincio§i, lega|i de un sanctuar. Exista §i un cmt shintoist imperial. In cadrul acestuia, sunt celebrate divjnjta^|e Casei imperiale, Tn frunte cu zeita-soare, Amaterasu O-mikami. In mod traditional, se considera ca din aceasta divinitate suprema descinde familia domnitoare a jgponiei. Incepand cu s § co|u|a|\/|-lea e.n., Tn Japonia pStrunde budismul ma h3y$na jm p 0 rtat din China §i din Coreea. Un rol important m acea sta expansiune Tl au curentele.mistice din cadrul budisrnu|uj chiriez, Tn primul rand tantrismul. Mai tarziu, budismU|nipon va fi influenjat putemic de doctrina zen, prmcipa|a formg pe care a Tmbracat-o religia budista Tn China ^ m a j a|es |n Japonia. Budismul zen g cun 0scut o m are po pu laritate Tn arhipelagul nipon, fiind sprijinit cje TrripSrati §i de nobilime. Pe parcursul perioa dei m ed iev g i^ e| a ,je venit re ligia of icia lS a Japon iei. A c es t fap t s -a d ato r at p res tjgiuiui im en s d e c ar e s -a b u c u rat a id cultura chinezS, 0 sUrsa spirituals care a influentat profund Tntreaga civilizatia japonezS. Cu toate acestea, vechea religie shin toi stS nu a d is p g ,- ^ jar j ntre budismul jap o n ez shintoism s-a sta bilit o r el at e jnteractiune re ciprocS , o simbiozS care dstatului u reazaampan a astg 2j Imp au Ti budi§ ncercat sSsta pu bilit na Tnunserviciul b ele r ^ ijgjj jar Sratii cSl ugSri ti au sist em de co respo nd ents, pr jn care ^ jvinit St ile shintoiste erau in tegrate Tn panteonul budj^
98
Dupa anui 1868, cand Tncepe Era Meiji §i procesul de modernizare al Japoniei, noile autoritafi au Tncercat sS irnpuna japonezilor o religie unica, apta sa devinS liantul spiritual al unei nafiuni moderne §i civilizate. In mod firesc, ei §i-au Tndreptat atenjia spre shintoism, al cSrui caracter arhaic, specific japonez, rezona perfect cu cerinjele ideologiei nationaliste. De asemenea, promovarea shintoismului, strans iegat de cultul imperial, urmSrea sa legitimeze autoritatea mikado-u\u\. ^ Cu toate ace stea, Tnce rcarea g uv ern elor di n primii ani ai Erei Meiji de a transforma shintoismul Tntr-o religie nationals, prin separarea acestuia de budism §i defavorizarea religiei budiste, s-a soldat cu un e§ec. Practi carea sincreticS a celor douS religii era un fenorrien prea puternic TnrSdacinat Tn mentalitatea japonezS pentru ca el sS poata fi dislocat prin intermediul unei ideologii de stat. In cele din urma, autoritStile s-au multumit sS despartS shintoismul religios, marcat de practicile religioase traditionale, de shintoismul de stat. Acesta din urmS a devenit o ideologie oficialS, menitS sS cultive sentimentul datoriei civice §i sS promoveze cultul Tmparatului, la fel cum o fSceau sistemul de TnvStamant sau propaganda desfaguratS prin intermediul armatei. In acest fel, panS la AI Doilea RSzboi Mondial, shintoismul de stat din Japonia a Tndeplinit un rol similar celui jucat de ideologia statuluinatiune din Europa, la sfar§itul secolului al XlX-lea.
6. Religie §i societate in Asia Orientals Civilizatiile Extremului Orient sunt fondate pe o mo§tenire istoricS foarte veche. DatoritS faptului cS au ajuns TncS din Antichitate la un grad Tnalt de stabilitate §i
de coe rentS interna, ele au reu§ it sS p erp etue ze pan S in epoca moderns numeroase trSsSturi tradijionale. Una din tre aceste trSsSturi constS Tn legStura stransS care exists intre sistemul social, politic sau cultural, pe de o parte, §i domeniul sacrului §i al religiei, pe de alts parte. Este adevSrat cS Tn orice societate traditionalS, premodernS, spatiul profan e Tnteles, explicat §i justificat Tn lumina dimensiunii religioase a existen^ei. Dar civilizatiile asiatice au reu§it sa perpetueze aceastS suprapunere intre religie §i formele terestre ale viejii umane panS tarziu Tn epoca moderns, Tntr-o maniera pe care rationalismul specific civilizatiei occidentale a Tnceput sS o abandoneze TncS din epoca Rena§terii. Tncepand cu secoiul al XlX-lea, fenomenul modernizSrii, dupS model european, a atins §i spatiul civilizatilor asiatice, intrand adeseori Tp coliziune cu traditiile ancestrale ale acestor societSti. Religiile traditionale se vor manifesta, de acum Tnainte, Tn noul cadru oferit de statele §i de natiunile moderne. Rezultatele acestei Tntalniri inedite se manifests astSzi in formele cele mai diverse: un proces de laicizare a societStii similar cu cel Tntalnit Tn Occident, Tn cazul Japoniei; un proiect utopic de eradicare fortatS a vechilor traditii, exemplificat de China comunistS; o supravietuire tenace a sensibilitStilor religioase care TncadreazS societatea, ca Tn India. Doar viitorul va arSta dacS traditiile religioase asiatice exprimS specificul ireductibil al unor civilizatii profund diferite de lumea occi dentals, sau dacS, dimpotrivS, ele nu sunt decat forme particulare prin care se manifests o experienta spirituals universalS, comunS umanitStii, Tn ansamblui ei.
t« ■ V..P.V. .
■!
INDIA .'bs% • -jH '
CapitolulV
.
in
SECOLELE XVI-XIX '
'
In pofida coerenjei geografice §i de civilizatie care pare sS defineascS peninsula indianS, ea nu a constituit niciodata un ansamblu politic unitar, de-a lungul unei istori multimilenare. Structura federal^ a Indiei contemporane (cea mai mare democra|ie a planetei, cu miliardul sSu de Iocuitori) constituie, a§adar, un produs logic al mo§teniri sale istorice. Din acest punct de vedere, India se deosebe?te de celelalte douS mari civilizatii asiatice China §i Japonia, caracterizate Tntr-o mSsurS mult ma mare de unitate §i continuitate, cel pujin sub aspect politic In plan geografic, uria§ul subcontinent indian este bine deiimitat de restul Asiei, prin frontierele sale na turale: Oce anu Indian §i lanjul mun^ilor Himalaya. Principala ruta de comunicare terestrS cu restul continentului trece prin nord-vestul {arii. NenumSratele invazii care au lovit India din aceasta direcfie au dat §i numele masivului muntos care o separS de Asia CentralS: Hinduku§, adicS „uciga§ul hindu§ilor”. In interiorul Indiei, distingem doua ansambluri principale: uria§a campie roditoare dintre Indus §i Gange, Tn nord; podi§ul greu accesibil al Deccanului, Tn centrul peninsulei. Aceasta diferen|iere geograficS §i-a avut pandantul Tn plan istorie. Campia indo-gangetica a fost centrul tuturor marilor imperii care au Tncercat sa unifice peninsu la indiana. Dar majoritatea acestor stSpaniri nu au reu§it sS T§i extindS autoritatea panS Tn sudul extrem, ciocnindii-se Tntotdeauna de rezisten^a Tndarjita a forma£iunilor politice din Dec ca n. « •' 101
In ceea ce prive§te geografia umanS, India este locuitS de o populate indoeuropeana, mo§tenitoarea lingvistica a cuceritorilor arieni, descin§i In mileniul al ll-lea T.en. din Podi§ul Iranian §i din Asia Centrals. Sub raport lingvistic, a§adar, indienii sunt inruditi nu doar cu vecinii lor iranieni sau afgani, ci §i cu grecii, latinii, germanicii sau slavii. Componenta indoeuropeanS, for mats, initial, din indivizi blonzi, cu piele albS, s-a alSturat popu latiilor indiene mai vechi (numite, cu un termen generic, „dravidiene”), cu pielea de culoare Tnchisa. Din fuziunea acestor elemente de baza, „agrementatS" cu nenumSrate alte aporturi limane; a rezultat peisajul etnic §i lingvistic actual, caracterizat de d iv ersitate rasiaiS , dialec tala § i cu ltu rala. Alatu ri de hindi - — principala lim bS a Indiei — co exis ts circa 150 de alte idiomu ri (bengali, gujarati, marathi, punjabi, tamil), unele dintre ele vor~ bite de zeci §i sute de milioane de oameni.
1. Imperiul Marilor Mogul i, in s e c o l e l e XVI-XVIII La Tnceputul secolului al XVI-lea, India era TmpSrfitS Tn numeroase state rivale, conduse de dinastii musulmane sau hinduse. Inca din secoiul al IX-lea, cea mai mare parte a Indiei se afla sub dominatia politica a cuceritorilor musul mani, de etnie turcica sau afganS §i de culturS persanS. Ace§tia alcStuiau o elita politics §i militara, suprapusa peste structurile traditionale ale societatii indiene. Nobilime a local a, hindusS, - cq labo ra ad es eo rj cu, stap an itori i musulmani, furnizandu-le soldati §i contribuind la administrarea vaste lor teri tori i ale Indi ei. C oe xistenta dintre m us ul mani §i hindu§i, de§i era, Tn esenja, o relatie Tntre cuceritori §i supu§ii lor, a dat na§tere unei simbioze culturale srcinate. 102
,s; Nucleu! civilizatiei musulmane din India cuprindea nordul subcontinentului, respectiv campiile fertile dintre Indus §i Gange. Intre secolele al Xlll-lea §i al XVMea, aici a luat fiinja Sultanatul de la Delhi, cei mai important stat musulman indian. In centrul §i in sudul peninsulei indiene, mai ales Tn platoul Deccan, existau cateva principate conduse de dinastii hinduse, de§i do m in a|ia. m u s u lm an a era im pIantatS solid § i Tn sudu l Indt ei, prin interm ediul altor m id forr na£iuni politice, un ele dintre ele de confesiune §iitS.
. w in anu l 1519, Babu r, un din ast m usu lm an din Asia Centrals, descendent al lui Ginghis-Han §i Timur Lenk, intervine Tn luptele interne care sfa§iau Sultanatul de la Delhi. Venind dinspre Kabul, el pStrunde Tn India prin pasul Khaiber, ruta urmatS de toate nSvSlirile care au lovit nordul Indiei. In urma bStSiiei victorioase de la Panipat, din anul 1526, Babur reu§e§te sS intre Tn Delhi, sUpunand Tfitreg nordui Indiei. In ac es t fel , el punea bazele Imperiui ui Marilor Moguli (denumirea face trimitere la srcinea mongola a dinastiei), un stat care va dainui, cel pu^in formal, panS Tn anul 1858. +v . - , . aielmperiul Marilor Moguli ducea mai departe mo§tenirea istoricS a stSpanitorilor islamici ai Indiei, menfinand per sana ca ;; limbS dip lo m atics §i de culturS a nou lui sta t musulman. In secolele XVI-XVII, sub domnia urma§ilor lui Babur, imperiul va cunoa§te apogeul puterii sale politice, ca §i o strSlucire culturalS pe masura. Bazandu-se pe armata lor dotata cu arme de foe, alcStuitS din mercenari turcici sau persani, suveranii moghuli reu§esc peiformanja de a supune sub autoritatea lor aproape Tntreaga penin sula indianS, din Bengal panS Tn sudul extrem. Nepotul lui Babur, Akbar (care a domnit Tntre anii 1556-1605), este considerat cel mai important TmpSrat moghul. Ei cucere§te cea mai mare parte a Indiei, cu 103
excepjia platoului Deccan, distingandu-se, totodatS, ca un excelent administrator §i organizator al imperiuiui. Mai mult chiar decat Abbas al Persiei (marele sSu contemporan), Akbar se remarcS prin vederile sale extrem de tolerante in materie religioasS. El TncearcS sS Intemeieze o nouS religie, rezultatS Tn urma sintezei dintre islamism, cre§tinism, religia zoroastrianS §i cea hindusS. DatoritS acestui sincretism religios, Akbar se va bucura de popularitate Tn randurile supu§iior sSi hindu§i. Unui di ntr e urm a§ii sSi , §a h J ah an (16 28 —1657), a rSm as Tn istorie prin opera cultural^ pe care a patronat-o. Tn ora§ ul A gra, capitala imperiuiui, el construie§te Marea Moschee, precum §i mausoleu! Taj Mahal, Trichina t amint irii soti ei s ale mult-T ndrSgite . Cele doua capodopere ale arhitecturii universale TmbinS traditiile artei islamice §i ale celei hinduse, intr-o sintezfi de o m are fr um usete .
Pe plan extern, suveranii moghuli poartS rSzboaie Tn regiunea Persiei §i a Afganistanului, cu scopul de a-?i consolida frontiera expusS din nord-vest, dar §i pentru cS nutreau nostalgia recuceririi patriei lor de srcine, Asia Centrals. Mult mai importante erau TnsS conflictele purtate pe teritoriul Indiei, Tmpotriva statelor nesupuse din podi§u! Deccan, conduse de suverani §i'ti ori hindu§i. Sub domnia lui §ah Jahan, m ajorit atea ac esto r pri ncipat e sunt cuceri te sau va sa liza te. ^ Ultimul mare suveran moghul a fost Aurangzeb (1658-1707). La fel ca §i contemporanul sSu, Ludovic al XlV-lea, el a avut o domnie glorioasS, plinS de succese militare, dar a ISsat Tn urma sa un stat epuizat de rSzboaie §i minat de contradictii interne. De asemenea, a dus o po liti cs reli gioasS intoler antS, care a provoca t grave reactii int erne. Spre deo sebire de Akbar , Auran gzeb s-a ma nif estat ca un musulman sunnit fanatic, prigonindu-i pe to|i cei 104
care nu Ti Tmp arta§eau cr edin ja , fie cS era vo rb a de prii cipii.vasali hindu§i, de dina§tii §ii{i din Deccan, de sikh-i din Punjab sauMai chiar proprii sai nereu§ite rnercenaridepersani d credinja §iita. alesdeTncercarile a supun Tn mod definitiv statele din Deccan au macinat forja mil tarS §i financiara a suveranului moghul. ! Nu tre bu ie uita t nici fap tul cS so cie tate a indianS er marcatS de contrastul uria§ existent Tntre opulenja de I curdle princiare, pe de o parte, §i sSrScia endemica masei 1;arane§ti, pe de alta parte. Mizeria populatiei hir duse era TntretinutS de fiscalitatea excesivS care susjine armatele §i construcjiile spectaculoase ale moghulilor, d foametea care bantuia periodic Tn India, de epidemiile d ckJmS sau de furtunile musonice devastatoare. * - O da ta cu sfa rsitu l do m nie i lui Au ra ngz eb Tncepi de ciinu l m as iv al Imp eriuiu i Mogul, criza sa i nte rna ^ farami 1;area politica. Principalele provocari vin acum dii partea autohtonilor hindu§i, fie ca era vorba despre nobi limea indiana din interiorul imperiuiui, fie despre atacurilf printilor hindu§i vasali sau independent■ ’ ii.-; ■; ' 'a ■'•• '• Poli tica religioasS intolera ntS a l ui A u ran g zeb a pro vo cat, ma Tntai, nemuliumirea rajpuplor, o casts rSzboinicS de cavaler hindu§i. care se distinseserS Tn serviciul TmpSraJilor moghuli. § mai periculoasS avea sS se dovedeascS revolts populate rSzboinice marathi, din vestul §i centrul Indiei. Ascensiunee sp ectacu loas S a statului M arath a, T nce put S Tn timp ul d om ni ei lu A u r an g zeb §i c o ntin u at S Tn sec oiul al X V III-l e a, v a d u c e Ie rena§terea puterii h indus e, Tn d efavo area cuceritor ilor m us ul mani, §i va contribui Tn mod decisiv la prSbu§irea Imperiulu Marilo r Mog u li. De as em en ea, Tn nord ul Indiei, T n provincio Punjab, autoritatea mouhulilor se love§te de revolta populate sikh, care, datorita persecutor religioase la care este supusS se organizeazS sub forrria unei secte religioase militarizate.
In
prima jumState a secolului al XVIII-lea, Imperiul Marilor Moguli (care nu fusese niciodatS un stat pe deplin centralizat) se destramS definitiv, TmpSr$indu-se Tntr-o puzderie de state indiene. Majoritatea erau conduse de rajahi sau nababi hindu§i, Tn timp ce altele aveau Tn frunte stSpanitori musulmani. Doar un teritoriu restrans, Tn jurul ce lor douS capit ale, Delhi §i Agra , mai rSmanea s ub au tori tatea decSzutS a TmpSraJilor moghuli. La mijiocul veacului al XVIII-lea, cele mai importante formatiuni politice succesoare ale imperiuiui erau regatele hinduse Rajputana §i Gujarat (Tn vest), Maratha (Tn centru) §i Maisur (Tn sud), precum §i statele musulmane Oudh (Tn nord) §i Bengal (Tn Delta Gangelui, din est). Tn provincia Punjab, xiin nord, dominau rSzboinicii sikh. x • .-■■■ PrSbu§irea puterii moghulilor va atrage dupS sine §i o serie de agresiuni externe, lansate din direcjia Afga nistanului. Tn anul 1739,-Nadir-§ah, stSpanitorul Persiei, ocupa §i jefuie§te ora§ul Delhi. DupS moartea sa, suveranul Afganistanului, Ahmed §ah (1747-1772), cucere§te ora§ul §i provincia a cSrei stSpanire disputaLahore cu statul Maratha Punjab, §i cu rSzboinicii sikh. §j-o va
2. Cucerirea europeana din secoiul al XVIII-lea -S-
r:i' 'j.
..
.. ■
:J
'
Dar principalii beneficiari ai crizei statului moghul au fost europenii, care, profitand din plin de rivalitSJile interne din India, vor cuceri Tntregul subcontinent, pe parcursul secolului al XVIII-lea §i la Tnceputul celui urmStor. Tncepand cu anul 1498, portughezii sunt primii navigatori europeni care se instaleazS pe coasta Malabar, Tn vestul Indiei, unde fondeazS a§ezSrile Calicut, Goa §i Diu. La Tnceputul secolului al XVII-lea, dupS un veac de dominate 106
portughezS,, olandezii TnlStura supremajia maritima lusitanS, acaparand cea mai mare parte a comertului euro pean cu Extremul Orient. Dar olandezii sunt interesati mai ales de AsiaTnSud-EsticS, a§a ca ei nu vor lor ocupa importante India (exceptand prezenfa Tn pozijii insula Gey Ion'13). In aceste condifii, principalele a§ezari europene Tnfiintate Tn secoiul al XVII-lea, pe |§rmurile indiene, apartin englezilor §i francezilor. Englezii Tntemeiaza Madras (pe coasta Coromandel, din sud-est), Tn 1632, Bombay (fosta posesiune portughezS, Tn vest), Tn 1662, §i Calcutta (Tn provincia Bengal, din est), Tn 1690. Francezii fondeaza §i ei,factorii, la sfar§itul secolului XVII-lea, o serie sau adica a§ezarial comerciale, undedesecomptoare tranzacJioneaza bunurile aduse din metropolS §i produsele iniportate din interiorul continentului. In afara activitSiiior comer ciale, ac es te prim e - imp lantS ri eu rop en e Tn India au favorizat §i prozelitismul cre§tin. Indeosebi portughezii §i m isionarii iez u iji au de pu s ma ri ■ efo rturi Tn ve de rea atrageri i ind ienilor la cre§tinism, da r aceste ac^i uni nu s-au soldat de ca t cu rezultate mo deste. c . A §ezar ile Tn tem ei at e Tn In d ia d e n av ig at o rii en g lez i s au o lan dez i e rau rodul initiativelor un or co m panii co m erciale priva te. A c es tea d o b an d is er a d rep tu l d e a fac e nego£ Tntre metropolc i §i o anumita zona a globului, prin intermediul. unor charte de 43 Ceylon ul , numi t astSzi Sri Lank a, est e locui t de pop ulaji a majori tarS singhalezS de mino ritatea tarhilS. La Tnceputul secolului al XVI-lea, coastclc sale au fost ocupate de portughezi, dar in 1658 ace§tia sunt alungati de olandezi. Tn anii 1795-1796, stSpanirea oiand ezS es te inlocui ta cu cea britanicS (si tu at e confirma tS diplomatic Tn 1815, la Congresul de la Viena). Englezii cuceresc Tntreaga insulS §i stSpanesc aceastS col oni e panft Tn anul 1948,' cand Ceylonu l d evin e un stat independent.
107
privi legii, em is e de statu I cSrui a Ti ap art in eau . Evid ent, ac tiv itatea companiilor respective era sprijinitS de tSrile lor de srcine, care erau c on§tiente c S pe aceastS cal e pot obtine benefi cii ec o nomice, precum §i influents politics, Tn diferite regiuni ale lumii. Riva lit Stile econo mic e care opun ea u acest e compani i com ercia le au alimentat din plin conflictele militare izbucnite pe continentul eu ro p ean , Tn v eacu i al XVII-l ea , dar m ai ales T n secoiu l urmStor. Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere nici faptul cS ma rile companii private nu promovau o politics de stat, ci urmSreau Tn primul rand s atis fac erea int ereselo r lor pa rticu lare, respecti v plata uno r divid ende cat mai con sis tente cS tre a ctiona rii § i co m anditarii lor. Dar o convergentS de interese Tntre companiile comer ciale §i statul lor de apartenentS a existat Tntotdeauna.
de peste douS secole, cea mai important^ tateTimp §i organizatie europeanS prezentS Tn India autoria fost Compania britanicS a Indiilor Orientale, TnfiintatS Tn anul 1600. Din anul 1664,, ac es teia i se al SturS C om pa nia francezS a Indiiior Orientale, marea ei rivals. Spre deose bire de companiile particulare engleze sau olandeze, compania francezS era patronatS de stat, Tn spiritul politicii economice mercantiliste, promovatS de ministrul lui Ludovic al XlV-lea, Colbert. Companiile comerciale europene au reu§it sS Tntemeieze primele lor factorii prin bunSvointa moghulilor §i a altor printi indieni, care le vindeau un golf sau o micS portiune de coasts, favorabilS practicSrii comertului. Ulterior, europenii solicitau dreptul de a fortifica respectivele a§ezSri, care deveneau, astfel, veritabile baze mi litare, punctede sprijin Tn vederea expansiunii viitoare. DatoritS marilor beneficii realizate, puterea companiilor a crescut rapid, astfel cS ele §i-au permis, Tn scurt timp, sS se amestece Tn politica indianS §i chiar sS poarte rSzboaie cu suveranii hindu§i. 108
Tn sec olu! al XVIII-lea, can d Imp eriul M ar ilor Mo gu li s-a destrSmat §i India a fost cuprinsS de rSzboaie interne, companiile comerciale au devenit factori de putere de prim rang. Ele §i-au format armate puternice, recrutate din randul localnicilor, au Tnceput sS cucereascS teritorii §i sS Tncheie tratate cu rajahii indieni, prin care ace§tia intrau sub dominatia unei companii. Prin tratatele semnate, com paniile se angajau sS sprijine puterea diferitilor printi §i chiar sS le pISteascS mari subsidii anuale. Tn schimbul acestei Tntelegeri, compania primea dreptul de a colecta impozitele, de a recruta soldati ?i de a controla politica externS a principatului respectiv. Tn ace ste con ditii , pe pa rcu rsu l sec olu lui al XVIII-lea, cea mai important^ rivalitate politics din India, care avea sS decidS soarta Tntregii peninsule, a fost cea dintre Franta §i Marea Britanie, sau, mai bine spus, cea dintre com pan iile co m erciale ale celor douS pu terii l_a. mijiocul veacului, Tntre anii 1740-1748 §i 1756-1763, Tn Europa sau desfS§urat douS mari rSzboaie, care au opus cele douS JSri. Conflictul dintre ele s-a prplungit §i Tn India, care a devenit una dintre mizele importante ale acestei confruntSri, In rSzboaiele pe care le-au purtat cele douS companii co merciale rivale, ele s-au aliat cu diver§i suverani indieni, ceea ce va da confruntarilor o anvergura deosebitS. Tn anul 1757 are loc bStSlia d eci si ve d e la Plassey, T n care tr up ele co m an d ate d e Robert, Cli ve, un ag en t al c o m p ani ei b rit anic e, Tl Tnvi ng p e su babul din Bengal, principalul aliat al francezilor. Aceasta datS marcheazS sfar§itul influentei franceze Tn India §i Tnceputurile imperiuiui britanie care se va edifica aici. In anul 1763, la sfar§itul RSzboiului de §apte Ani, Franta recuno§tea pierderea majoritat'i teritoriilor sale indiene.
Din acest moment, Tncepea epopeea cuceririi britanice a Indiei. Ea a fost TntreprinsS, Tn continuare, de Compania Indiilor Orientale. Plecand de pe pozifiile fortificate pe care le de|inea pe $Srmuri, expansiunea britanicS s-a extins treptat Tn India de Nord, fie prin intermediul cuceririi militare, fie cu ajutorul tratatelor impuse printilor indieni. Mai Tntai, englezii cuceresc Bengalul, uria§a provincie din Delta Gangelui, dupS care se extind spre vest, de-a lungul cursului marelui fluviu. Un mare merit Tn aceastS opera de cucerire §i de exploatare economics I-a avut Robert Clive, primul guvernator numit de compania britanica Tn fruntea Bengalului, Tntre anii 17 57 —176 7, Clive , s-a rem ar ca t msS § i printr-o politics det spoliere a populalTei indiene, dusS Tn beneficiul companiei sau chiar Tn folo su l sSu pe rso na l. De ab uz ur i .§i ma i m ari s-a fSc ut vino vat unui dintre su cce sorii sai, W arren /Hastings. AceastS situafie a determinat interven|ia Parlamentului de la Londra. In anii 1773 §i 1784 au fost adoptate douS legi, care autorizau guvernul britanie sS controleze activitSpe companiei. Cu toate cS India va rSmane sub administrarea acestei private panS Tn anul 1858, va totu§i, de acum Tnainte, firme guvernatorul general al Indiei fi numit de Parlamentul englez, iar conducerea afacerilor indiene a fost TmparJitS Tntre reprezentanjii guvernului §i cei ai com paniei: In acest fel, administrarea Indiei devenea o pro blems de stat a Marii Britanii.
3. St apan ire a b ri tan ic a in p ri m a jum atates a s eco lu lu i
^
a l XlX-lea
- Cu cerirea pe ninsu lei con tinuS la sfar§itul sec olulu i al XV III-lea §i la Tncep utul c elu i 'urm Stor, Tn urm a un or
rSzboaie dificile, purtate Tmpotriva razboinicilor marathi §i a sultanilor din Maisur, care stSpaneau sudul Indiei. La mijiocul 1 secolului al XlX-lea au loc alte anexSri, Tn nord §i nord-vest, la frontiera cu Afganistanul, unde suntocupate provinciile Punjab §i Sind, de pe cursul fluviului Indus. In prima jumatate a secolului al XlX-lea, societatea indianS cunoa§te transformari majore. Din punct de vedere economic, India devine o uria§S piaJS de desfacere a mSrfurilor engleze (Tndeosebi produse textile §i alte bunuri de consum, ieftine §i de calitate), situate care va determina ruinarea me§te§ugurilor locale. Pe plan social §i cultu ral, guvernatorii britanici due o politics sustinutS de occidentalizare. Limba englezS este introdusa Tn administrate §i educate, iar unele obiceiuri religioase tradifionale (cum era sutee, sacrificarea vSduvelor pe rugul funerar ai sojilor decedat) au fost interzise. SchimbSrile, Tndeosebi cele care afectau structurile sociale § 1 traditiile reiigioase, se loveau de puternicul conservatorism al societSti locale §i vor prpvoca nemultumiri Tn randurile populatiei. Ca o consecintS a resentimenteior acumulate, Tn anii 1857—1858 are loc o m are revo lts Tmpo triva ad m inis tra te i britanice. Ea a izbucnit Tn randurile cipailor (sepoys), soldati bS§tina§i, hindu§i sau musulmani, care alcStuiau grosul armatei britanice din India. RSsculatii au sSvar§it mari atrocitSt Tmpotriva englezilor, fiind reprimat ulterior cu aceea§i cruzime, de cStre trupele de represiune. ; R evoita cip ailor a co ns tit uit o lecti e import antS pentr u britanici, care vor introduce mari schimbSri Tn politica lor iridiana, cu anul 1858. Astfel, Compania au Indiilor OrientaleTncepand era Tn sfar§it desfiintatS: De asemenea, fost TnlSturafi Tmparatii moghuli de la Delhi; care mai domneau TncS la'acea datS, Tn mod formal, sub autoritatea britanicS. La Londra este creat un minister pentru afacerile indiene, 1 11
guvernatorui general de la Calcutta era inlocuit cu un vicerege. In acest-fel, anul 1858 marcheazS instaurarea. deplinei suveranitati britanice asupra Indiei, care devenea iar
oproclamatS colonie a TmpSrSteasS Coroanei. In aanul 1877, regina Victoria era Indiilor. Pentru a menaja sensibilitatile traditionale, administrafia englezS va acorda un rol mult mai important colaborSrii cu prin|ii indieni §i cu elitele locale. De acum Tnainte, rezolvarea problemelor sociale §i religioase a fost ISsata pe searna acestora. Pe de alts parte, de§i sistemul recrutSrii de cipai a fost men^inut, armata a fost pacificatS, prin sporirea elementului european, dar §i a unitSfilor for mate din sikh-§\ §j din nepalezi, care se dovedisera fideli Tn timpul rebeliunii. De acum Tnainte, regimentele indiene au devenit o components loialS a armatei britanice, iar Tn secoiul al XX-loa vor lupta Tn ambele rSzboaie mondiale.
4. Bilanjul colonialismului britanie in India Intervalul cgprins Tntre revolta cipailor §i Primu! RSzboi Mondial alcStuie§te perioada clasicS din istoria Indiei coioniale. India este consideratS acum „perla” Coroanei bri tanice, iar soarta ei, ca §i a celorlalte colonii, exercitS o mare influents asupra politicii guvernelor de la Londra. Pe plan intern, poiiticienii din metropolS TncearcS sS ca§tige vo turile ele cto ratu lui na tiona list, vor bind de spre mSre1;ia im periuiui §i de spre m isiunea civilizatoare a britanicilor T n Tntreaga lume. Pe plan extern, necesitatea de a proteja India reprezintS principala diploma|iei determinand noi cuceriri Tn grijS Asia, arivalitatea cu engleze, Rusia, o politics de Tnarmare §i, Tn final, cSutarea unei alian^e. 112
La Tnceputul seco|u|uj a| XX-lea, India britanicS numSr< aproape trei sute de milioane de Iocuitori. OficialitSJile coioniale circa douS Restul seadministraij afla sub autoritatea a treimi peste din §aseteritoriul sute deIndiei print, indieni, care conduc^au Tn mod autonom Tn statele lor, dai depindeau de britanici Tn privinja politicii externe §i de apSrare. Soarta acestu i u ria§ do m eniu se afla Tn m ainile cato rv a mi de func jionari b ritanic jj care alcS tuia u o e lit S adm in is trativ e c om peten t^ §i instruitS. gru patS T n Servi ciu l Civil Indian. Ac e§t administratori erau recruta.ti din randurile celor mai buni absol v en t de la Oxford sau Cam br id ge § i Tfi ocupau posturile in urms unor ex am en e riguro a§ e jar se rviciul i ndian repr ezenta o ca rierS onoranta pentru orjce gentleman englez. AceastS situate a generat un orgoliu de casts al functionarilor respectivi §i i-a dete rm inat, adeseori, m anifeste o ati tudine de su perioritate fa^S-de hindu§ii pe car^ jj guvernau.
icS,ernIndia mari Tn Sub cee ad a m ceinistratia prive§tebritan m od izarea afScut infra strupro ctugrese, rii , a economiei sau a Tnv§+§mantului. A fost construitS o retea de cSi ferate, s-au Creat serviciile po§tale §i telegrafice, s-au pus bazele un^j industrii locale. DacS la Tnceputul secolului al XlX-lea India producea aproape exclusiv materii prime, iar me?te§ugurile traditionale erau ruinate, la sfar§itul veacului sXista deja o industrie prelucrStoare, concentratS Tn marj|e Calcutta, Bombay Madras. Prelucrarea juteiora§e, §i a bumbacului, mineritulsau §i industria otelului au devenit ramuri de bazS ale economiei indiene. Pe langS masivele investijii britanice, se afirmS treptat §i capitalul autohton, care finanJeazS banci, afaceri comerciale §i industrjale. Apare astfel o clasS de TntreprinzStori bS§tina§i, alcStuita mai ales din sikh-§\, din
1 13
hindu§i jaini§ti sau din pars/44, adica din aceie categorii ate popula^ei indiene care practicau Tn mod traditional me§te§ugurile §i negotul. Progrese importante a Tnregistrat §i TnvStSmantul indi an, mai ales cel mediu §i superior. In marile ora§e, cum erau Calcutta §i Bombay, se TnfiinteazS university, destinate localnicilor. Acest lucru a determinat apan'tia unei clase mijlocii indiene, compusS din intelectuali, avocati, functionari sau angajati ai firmelor britanice. Membrii aces tei categorii erau, evident, vorbitori de limba englezS, puternic influentati de spiritul civilizatiei europene occiden tale. Cu toate aceste schimbSri, majoritatea societal indi ene T§i pSstreazS caracteristicile traditionale, Tntre care sSrScia §i contrastele sociale uria§e ocupS Tn continuare un loc central. Sistemul rigid al castelor, foametea care face periodic milioane de victime sau epidemiile de ciumS, aminti nd de E vui Medi u, r Sman pe ma i departe re a lit y cotidiene ale Indiei profunde, care ies la ivealS Tn spatele civilizatiei moderne din centrul marilor ora§e. Judecarea efecte|or produse de stSpanirea britanicS Tn India a suscitat opinii controversate, in randurile contemporanilor §i ale istoricilor. Apologetii imperialismuiui britanie au subliniat conseciplele benefice ale modernizSrii, Tn timp ce na{ionali§tii indi eni au acuzat discriminarea politics §i chiar exploatarea eco nomic^ pe care a suferit-o India Tn aceastS perioadS. Este evi den t faptul cS adm in is tr a|ia eng lezS a apSrat T n primul interesele imperiuiui §i ale metropolei, ceea ce a afectat,
rand
44 Denum ir e data in India adep{i lor str Svecnii religii zoro astr iene, refugiati din Persia in secoiul al Vlll-lea, datorita persecutSrii lor de catre musul mani. Ei s-au i nt egrat foart e bineT n so cietatea i ndianS, fiind recunoscuti ca un fel de casta aparte, specializata in corner! §i me§te§uguri.
114
adeseori, dezvorjares'economica a Indiei. Pe de alta parte, stimu area ■' du str iale, m o der ni zarea administ ra {ie i, pr earea unei i J^ turi edilitare de transporturi, precum §i in cu rajarea asis en j i SO cja |e rep rezin ta, I n mod cert, e fecte
1
poz itive ale stapa nim ^ ritanice
—
C onc luzionan d, poa te afjrma ca p rocesu| de mo de m, zar e e c o n o m y soci a| a §i ,n |fi ra m a avu, |oc in penoad a coloniala a repre2e ntaf p rjncjpa| a premjsj a
Oinancpara so c,e ta (ii jndlene , , n c e|e d
a
obtinern ind ep en d en t s a [ e .
5. Nationalism^ indlan Spre sfSrsituI s e t0|u|ui a| X|XH tn rSndur{|e clasei mijlocu indten e ,a nB ,e |e Q mj na !ion a|is B care sohcita in pnmul « V accesu | mai g| loca|nio||or ,n adm in.slrai ia m dia n* La ince pu t revendi carj |e na!io. n a ' f or indien . au «^st ex|rem de modera, cu ata, maj malt cu cat ace5ti ari i na !ionate i care „ va con duc 8i Tn scurt timp, spre un l: r
cuprindea musulmani, iar restul era Tmparfit Tntre sikh-§\, cre§tini §i alte minority'!. Diversitatea lingvistica, precum §\ diviziunile de casta din cadrul acestei societal arhaice Tngreunau, de asemenea, aparijia unui nationalism de tip european. Era foarte greu ca obiectivul obtinerii unui guvernamant national, Tntemeiat pe o cuitura §i o limba comuna, sa devina un idea! popular Tn randurile tradi|ionalei societaji indiene. Cu toate acestea, in anul 1885, nationali§tii hindu§i Tnfiin|eaza Congresui National Indian, un partid politic care milita pentru obfinerea autoguvernarii. Majoritatea militanjilor partidului, Tn frunte cu Gokhale, erau adep^i ai metodelor non-violente, cum ar fi demonstrable pa§nice, rezisten|a pasiva sau boicotarea marfurilor engleze, Tn spiritul filosofiei indiene, dar §i al liberalismului britanic. Alji lideri na jion ali^ ti, c are u rase imp erialis m ul b ritanic § i promoveaza cu tarie specificul hindus, au Tn vedere o acjiune mai hotarata, inclusiv declan§area Uriel rebeliuni. in anul 1906, indienii musulmani fondeaza un partid politic sepa rate Liga M usu lma na, care va folosi pe scara larga metodele violente, inclusiv atentatele teroriste. Pana la Tnceputul secolului al XX-lea, mi§carea najionalista Indiana nu a creat probleme deosebite administrajiei britanice. In timpul guvernarii iordului Curzon (vicerege al Indiei Tntre anii 1898-1905), englezii au dus o politica tipic im pe riali sta, • ce ntralista §i au torit ara, prom ovan d numeroase reforme administrative, economice §i sociale, dar ignorand Tn mod arogant revendicarile elitei indiene. In schimb, Tntre anii 1905-1914, cand la Londra revine la putere Partidul Liberal, britanicii inijiaza o politica mult mai deschisa fa^a de na$ionali§tii indieni, acceptand sa colaboreze cu ramura moderata a acestora. Printr-o serie de legi, se permite accesul hindu§ilor Tn consiliile locaie §i 1 16
chiar
organismele centrale de conducere ale Indiei, T cu revendicarile formulate de Congresi conformitate National Indian. Cu toa te ace stea , princ ipala solicitare ; nationali?tilor indieni, acordarea autoguvernSrii depline nu prime§te nici un rSspuns pana la izbucnirea Primuli RSzboi M ondial. .V , ? J Dupa 1918, sub conducerea lui Mahatma Gandhi mi§carea de nesupunere pa§nic§ inijiata de acesta v; cunoa§te un mare succes, reu§ind sa dobandeasca ur larg su port po pula r. Tn co ns ec infa v Tn ariu l 1947 , Mare* Britanie TmpSrtea posesiunile sale indiene Tntre Indie rriajoritar hindusa §i Pakistanul preponderent musulman dupa care acorda independent celor doua state nou-cre ate. Prin aceasta separare politick, guvernul britanic Thcerca sa rezolve problema coexisten^ei dificile a celoi doua mari comunitati religioase, o problema care continue sa framante §i asiazi relajiile dintre $arile subcontinentulu iridian. Tn
Capitolul VI CHINA: DE LA SFAR^ITUL DINASTIEI MING LA PRIMUL RAZBOI MONDIAL. TAr i l e HIMALAYENE (TIBET, NEPAL, BHUTAN) §i pe parcursul secolelor XVI-XIX, la fel ca Tn Tntreaga sa istorie, China se prezenta ca un teritoriu al diversitStii, Tn pofida aparentului s3u monolitism politic §i cultural. Din punct de vedere etnolingvistic, predomjna popula|ia chinezS, v orbitoare, a dia lecte lor hart, dar existau §i numeroase minoritaji, a§a cum erau musulmanii chinezi, prezen^i Tn nord-vest §i sud-vest, uigurii de srcine turcica, adepti ai religiei islamice, Tn nord-vestul extrem, tibetanii din sud, mongolii §i manciurienii din nord. Nici limba han nu este unitarS. Exists numeroase idiomuri particulare, cele mai cunoscute fiind dialectul mandarin (cu mai multe variante), it de m ajorita tea Tn chine zilor, m ai ales Tn nord, §i dialectulvorb cantonez, raspandit sud. Dintotdeauna, civilizatia chineza s-a dezvoltat de-a lungul cursului mijlociu §i inferior al celor doua mari fluvii, Hu ang he §i Yan gzi.45 DarTn ep oc a din as tiei Min g (s ec olele XIV-XVI) cea mai mare parte a popula^iei era concentrate deja Tn zona meridionals a Chinei, cuprinsa Tntre ora§ul sudic Canton (Guangzhou) §i cursui inferior al Fluviului Albastru, unde sunt situate marile ora§e Nanjing §i Shanghai (ultimul, la varsarea lui Yangzi Tn mare). Pe tot parcursul epocii moderne, aceasta va rSmane regiunea cea mai dezvoltatS a imperiului, zona cuSturii intensive a 45 Fluviul Galben, respectiv Fiuviul Albastru.
118
orezului, care hrSne§te China, dar §i a mariior centre comerciale §i me§te§ugSre§ti, a porturiior §i a uria§elor concentrari de populate urbana.
1. China la sfarpitul dinastiei Ming Intre anii 1368-1644, Irhperiul Chinez a fost condus de dinastia autohtona Ming. Pe plan extern, China a fScut mari eforturi Tn vederea aparSrii frontierelor nordice, expuse Tn fata atacurilor popoarelor stepei, de srcine mongoia sau tungusS. In acest scop, TmpSratii Ming consolideaza Mareie Zid Chinezesc, care prime§te forma sa actuala. De asemenea, ei stabilesc capitala la Beijing, un ora§ Tndepartat, din nord, de unde puteau fi coordonate mai u§or campaniile purtate Tmpotriva triburilor din stepS. In sud, China T§i extinde dominatia panS Tn Vietnam §i se afirmS ca o mare putere maritima §\ comerciaia. Expeditiile navale de la Tnceputul secolului al XV-lea ajung pe coastele Indiei, Tn Africa Rasariteana, Marea Ro§ie §i Golful Persic, ceea ce arata superioritatea tehnicii de navigajie chineze§ti la acea data. Portughezii nu vor fi capabili sa realizeze performante asemanatoare, Tn Oceanul Indian, decat peste o suta de ani. Pe plan intern, suveranii din dinastia Ming au condus Tntr-o maniera absolutista, mentinand sistemul politic traditional al Chinei. Tn conformitate cu doctrina confucianista, Tmparatul era considerat un ,,mandatar al Cerului”, ale carui atributii nu se limitau la guvernarea imperiului, ci implicau §i supravegherea ordinii supranaturale a lumii. Cu toate acestea, tradijia chineza afirma ca Tmparatul putea sa piarda Tncrederea Cerului, Tn cazul Tn care Ti lipse au virtu tile n ec es are unui con du ca tor. T ntr-o 1 19
asemenea situate, avea loc o schimbare de dinastie, eve nime nt preve sti t de c a la m ity natur ale, de rSz boai e §i mai ales de re volte ale p op ula tiei.46 ImpSratii Ming au pSstrat §i sistemul administrativ traditional, bazat pe casta birocraticS a mandarinilor. Ace§tia erau Tnalti functionari imperiali, recrutati din randurile intelectualilor, careT§i ocupau posturile Tn urma unor concursuri pretentioase. Examenele respective verificau exclusiv cunoa§terea de cStre candidat a fundamentelor culturii ciasice chineze, Tncepand cu dificila arta a scrierii §i caligrafiei §i terminand cu marile texte ale filosofiei confucianiste. Mandarinii §i influenta clasS a cSrturarilor vor asigura mentinerea riguroasS a sistemuSui social §i politic al Chinei, de-a lungul secolelor, contracarand orice tentative de subminare a ordinii traditionale. Fie cS era vorba despre veleitStile politico ale marilor proprietari rurali, fie despre rSscoalele tarane§ti sau tendinjele de ernancipare aie claselor urbane, mandarinii vor veghea ca nimic din toate acestea sS nu tulbure armonia morals §i socials a Cbinei traditionale. Din acest motiv, ei pot fi considerati principalii artizani ai imobilismului caracteristic istoriei Chinei, pdnd t§rziu, la sfar§itul secolului al XIX-lea. in pofida acestei stabilitati politico-administrative, Tn secoJul ai XVI-lea, !a sfar§itul epocii Ming, au loc importante tra n s fo rm e r!' pe plan eco nom ic § i social. Urbanizarea, cre§terea productiei me§te§ugare§ti §i comerciale anunjau Tnceputul unei veritabile „Rena§teri” chineze, ceea ce i-a determinat pe anumiti istoriei sa 46 Istor iog rafia ch ineza de or ientare nation alists sau marxis ta prelua aceasta tradijie, care acorda un rol important legitimarii simbolice a puterii imperiale prin voinja popuiara. Rascoalele jarane§ti (a caror frecvenja este de Tnjeles ?n contextul social al acestei uria§e lari rurale) au fost considerate momente de rascruce, istoricii acordandu-le o aten jie d ispr op orp on ata, Tn rapor t cu cea m anifestata fa|a d e alte evenimente. .in *; • $ 4* $ _ ■ })j* s v - •>>
120
vorbeascS despre Tnceputul epocii moderne a Chinei, Tr secolul al XVI-lea. Al|i cercetStori, Tn schimb, ezitS sS foloseascS termenul de „epocS moderns” pentru perioads anterioarS secolului al XlX-iea, cand are loc pStrunderee masivS a influenjelor europene. In orice caz TnsS, progresul economic din secolul al XVI-lea s-a lovit de rigiditatea sistemului politico-social traditional al Chinei, rigiditate care va frana procesul de dezvoltare abia prefigurat. La Tnceputul sec olului al X VII-lea, aceastS cri zS de d ez vo ltare a provocat §i o crizS politics profundS, soldatS, Tn cele din urrriS, cu rSsturnarea dinastiei Ming. Din punct de vedere al stiiului de guvernare, epoca de sfar§it a dinastiei Ming este caracterizatS de coruptia aparatului de stat §i de lipsa de eficientS a administratiei. AceastS carentS structural a fost agravatS de problemele externe apSrute Tn secolul ai XVI-lea, probleme cSrora dinastia Ming nu le-a mai putut face fats.
jgpagte.-**!t=
1'-r-
•••■•**>.**
i
2. Marii ImpSrapi ai dinastiei Qing (secolele XVII-XVIII) La sfar§itul secolului al XVI-lea, Tn nord-estul Chinei se afirmS puterea unor triburi tunguse (jurchenii), care vor primi ulterior numele de ..manciurieni”. Cu timpul, denumirea respective (Manciuria) se va extinde asupra Tntregii regiuni situate la sud de cursul mijlociu al fluviului Amur. Initial, ace§ti barbari ai stepei au fost vasali ai Beijingului, fiind puternic influentati de civilizatia chinezS. Profitand TnsS de anarhia interna §i de rSscoalele care frSmantau China Tn ultimii ani ai dinastiei Ming, manciurienii reu§esc sa ocupe Beijingul, Tn anul 1644. ConducStorul lor se
proclamS TmpSrat, Tntemeind o nouS dinastie, numita Qing47, care va guverna China panS Tn anul 1912. In primii ani ai guvernSrii sale, dinastia manciuriana se consacrS eforturilor de pacificare a imp eriului. Catev a d ecenii, sudul Chinei a fost agitat de rezistenla ultimilor descendenti ai dinas tiei Ming, de revoltele locale ale unor generali §i de jafurile piratilor. Aceste focare de instabilitate sunt lichidate treptat, panS Tn anul 1683, cand est e cuc eritS insula Fo rm os a (Ta iw an).
Pe plan intern, manciurienii s-au comportat, initial, ca o categorie de cuceritori opresivi §i violen|i,Treptat care refuzau s£superpusS, se amestece cu populajia bS§tina§Si. TnsS, aris toc ratia m an ciurian S s -a i n te g ra l Tn so cieta tea locals, sinizandu-se tot mai mult §i acceptand sS colaboreze cu elitele administrative chineze. De§i, sub raport religios, manciurienii erau budi§ti lamai§ti, ei au adoptat, fSrS rezerve, §i precepteie socio-morale confucianiste. In acest fel, au reu§it sS T§i atragS sprijinul clasei instruite a mandarinilor au perpetuat, neschimbat, sistemul social §i§i politic al Chinei aproape tradifionale. In cele din urma, dinastia manciurianS a fost acceptatS de societatea chinezS, fapt care se explicS §i prin Tmprejurarea cS marii sSi TmpSraJi, din secoiele X V Ii- X V III, au avut o guvernare plinS de succese. Doi dintre ace§tia, Kangxi (1662-1722) §i Qianlong (1735-1796), sunt consideraji marii „despo{i lumina^i” ai Chinei dinastiei Qing. Ei s-au afirmat, deopotrivS, trator! pricepuji, protectoricaai rSzboinici religiei §i cuceritori, ai culturii. adminis Stiiul lor de conducere a Tmbinat, Tn mod srcinal, autoritarismul cel mai ferm cu paternalismul de inspira£ie confucianistS. 47 Cuno scu tS Tn istorie § i su b d enu m irea d e ‘d inastia m anciu rianS”^
China cunoa§te acum o epocS de prosperitate eco nomica, de cre§tere a populatiei, de dezvoltare a activitatilor me§te§ugSre§ti §i comerciale. Agricultura T§i
in
Tn mod sensibil tTmbunState§te u r e de portelan, lacuri , hartirandamentul, e, tesStur i iar de manufac bum bac §i mStase fac din China u n mare exportator mondial de produse de lux. Pros peritatea generaia a permis primilor Tmparaji ai dinastiei Qing, mai ales Tn secolul al XVIIT-lea, sS reducS nivelul fiscalTtajii Tn mediul rural, la cotele cele mai sca zute din ist ori a Chinei. Ac est luc ru le-a asigura t o popularitate deosebita §i a pus cap£t, pentru o vreme, rSsco alelor tSrSne§t i.
HI
Suv eranii nciuri enj ob$in ateperioada, tot atat de impresionante §i pema plan extern. aceasta Imperiul Tn rezult Ghinez de vin e cel mai in tins §i cel mai bo ga t sta t din lume , exli nzandu-se mult dincolo de fronti erel e sal e tradit ional e. Tn cei o suta de ani scur§i de la instaurarea dinastiei Qing §i pana la mijlocul secolului al XVIII-lea,. suprafa^a imperiului se dubleaza, ajungand la peste 13 milioane de km2. Principaiele direc^ii de expansiune sunt nordul, nordvestul §i vestul. Tn primul rand, Tmpara{ii manciurieni
| | '■
I 8 _ | fl __ |f fl
Ill
poarta lupte Tmpotriva po pu lajiilor mo ngole din nord, iriamici tradijionali ai Chinei. Ei cuceresc teritoriile situate din colo de Marele Zid, - res pe ctiv M ong olia interioa ra §i Exteri oara. §i mai spe ctaculoase au fost cuceri rile din nord-vest, care fac din China cea mai importanta putere a Asiei Centrale. regi uni ar ide §i munt oa se Tntinsele cup rinse Tntre Lac ul Ba lha§ §i Mong olia, Tn nord, §i podi§ul Tibetului, Tn sud, erau dominate de triburile mongolilor cunoscuti sub numele de oirafi. occidentali, Tnvingandu-i
|| |
pe hanii oira{ i, Imp eriul Chine z reu§e§te sa T§i extind a autoritatea asupra acestor uria§e teritorii, din Himalaya, Pa mir §i Tu rkes tan pan a Tn Mo ngo lia. Zo ne le cuc erite Tn
| H
12 3
f| | m * | g
| H
nord-vest, la frontiera cu lumea musulmanS a Asiei Centrale, primesc denumirea de „noile teritorii” (Tn iimba chinezS: Xinjiang). Pentru TmpSraJi i m anciur ieni, cu cerir ea acesto r zon e av ea §i o importantS semnifica$ie religioasS. Toate populaiiile mongole din stepS, ca §i tungu§ii manciurieni, erau de religie budistS lamaists, c r e d it s car e se rS spandis e din spati ui tibeta n Tn randurile n om azilo r din nor d. T mpS ra|ii Qing Ti vo r aiun ga pe oira ti din Tibet, deoarece Tn acest fel T§i puteau aroga roiul prestigios de protectori politici al lul Dalai-Lama, liderul spiritual din Lhasa. Tn anul 1751, Tibetul d ev en ea pro tecto rat al Imperiulu i Cele st , dar chinezi i vor c on serva auton om ia regi unii § i autor itate a clerului lamaist, din respect faJS de Dalai-Lama.
1Expansiunea Ghinei manciuriene Tn nord s-a desfS§urat concomitent cu opera de cucerire a Siberiei, TntreprinsS de Rusia Tn secolul al XVIl-lea. Cele douS puteri asiatice intrS Tn conflict mai ales Tn zona fluviului Amur, la I n anul 1689 TnsS, vSrsarea acestuia Tn Oceanul Pacific. China §i Rusia semnau tratatul de la Nercinsk, prin care frontiera dintre cele douS state era stabilizatS, Tn linii mari, pentru aproape douS secole. Rusia recuno§tea cuceririle efectuate de chinezi !a nord de fluviul Amur §i Tn Asia GentraiS, objinand, ca §i compensate, dreptul de a efectua schimburi comerciale cu China: Tn fine, Tn afara anexsunilor propriu-zise, China primuiui secol al dinastiei Qing T§i extinde dominatia prin intermediul unei rejele Tntinse de state vasale. Coreea, V ietnam ul, Siam ul, B irman ia § i Nepa lul recu no sc Tn aceastS perioadS suzeranitatea Imperiului Chinez, care devine, astfel, §i o mare putere a Asiei de Sud-Est.
124
3. e k
Prob lema rel afi il or C hinei cu st a te le din exterior
La fel ca Tn timpul dinastiei Ming, China secolelo XV II—XVII! se af irmS § i pe p lan m aritim §i co m erc ial, cul tivand relatii intense cu toii vecinii sSi, inclusiv cu naviga torii europeni. tn secolul al XVI-lea, portughezii primes< dreptul sS Tntemeieze o factorie Tn portul Macao, din sudu Chinei (langS Canton), iar la Tnceputul veacului urmSto ofandezii au ocupat, pentru o vreme, insula Taiwan Schimburile cu Europa se derulau mai ales prin Canton rriarele port chinez Tn care corSbiile europene erau auto rizate sS acosteze §i sS facS negoj. De asemenea, negus torii chinezi desfS§urau un comert profitabil cu europenii § prin intermediul portului Manila, din Filipine, aflat sut stSpanirea Spaniei. O mare parte a argintului spanio provenit din America de Sud ajunge astfel Tn China, fiinc schimbat la Manila cu portelanurile, ceaiul §i mStSsurite exportate de chinezi. Tot pe aceastS ruts sunt introduse Tr China §i plantele americane, cartoful, arahidele sai porumbul, care revolutioneazS agricultura §i alimentajic chinezS. Pe de alts parte TnsS, trebuie subliniat §i faptul cS accesul comercian|ilor europeni pe teritoriul chinez era limita la portul Canton §i la targurile din Mongolia frecventate de comercianj:ii ru§i. In rest, pStrunderea negustorilor strSin Tn interiorul Chinei era complet interzisS;*Nici din nu punct defi vedere cultural, China secoleloi XVII—XVIII poa te co nsid er ate o JarS izolatS de restu lumii, ©a arStandu-se destul de receptivS Tn fa{£ influentelor venite din exterior. Misionarii cre§tini, mai ales iezuijii, sunt bine primiji la curtea lui Kangxi, Tncepand c vast S operS de con ve rtin’ Tn ran du rile chin ez ilor. In anu
1676, chiar §i un, roman, Nicoiae Milescu SpStarul, T§i fScea intrarea Tn Beijing, Tn fruntea unei misiuni diplomaticeAceasta ruse§ti. deschidere comercialS §i culturalS a Imperiului Chinez, Tn fata Tnrauririlor celor mai diverse, pare sS contrasteze cu situatia din secolul a! XlX-lea, cand China va deveni faimoasa prin politica sa de izolare, de Tnchidere Tn fata europenilor Tentativa de autoizolare a Chinei, de la Tnceputul secolului al XlX-lea, T§i are TnsS srcinea Tntr-o mentalitate mult mai veche. Dintotdeauna, chinezii s-au autoperceput ca un Jmperiu de Mijloc”, situat Tn ..centrul universului”, care nu are nevoie de contacte cu populatiile din afarS. Animati de un puternic sentiment de superioritate, c hin ez ii Ti co ns ide ra u pe tot-i stra inii, inc lus iv pe europeni, drept barbari, oameni cu obiceiuri primitive, straini de rafina m entu l civiliza tiei c hine ze. T rad itia Ti interzicea TmpSratului chinez sS trateze de la egal la egal cu suveranii barbarilor, a§a cS negocierile cu statele vecine nu puteau fi efectuate decat prin intermediul guvernatorilor din provinciile m§rgina§e. Pana Tn anul 1860, China nu a avut nici mScanun minister al Afacerilor Exteme, Doar orgoliul grecilor antici sau europocentrismul nSscut Tn sanul civil izati ei o cc ide nta Ie,::Tn sec olele X V III-X IX , mai puteau egala aceastS autoevaluare exclusivistS a civi lizatiei chineze traditionale. Tendinta de autoizolare a Chinei a fost favorizatS §i de faptul ca ea nu era dependents de importuri; Tn ceea ce prive§te majoritatea alimentelor, resurselor §i materiilor prime de bazS. Comertul exterior profitabil promovat Tn secolele XVII-XVIII nu reprezenta o necesitate vitala pen tru China, iar veniturile rezultate de aici nu aveau o pondere importantS Tn ansamblul economiei chineze, datorita dimensiunilor uria§e ale acesteia. 126
4
. O iz a interna § i pa tr under ea europ enilor in prima jumatate a secolului al XlX-lea
~ >U ltimele d ec en ii ale se colului a! XV III-l ea (care co incid cu sfar§itul domniei TmpSratului Qianlong) deschid o lungS epocS de criza Tn istoria Chinei. Mai Tntai, izbucnesc rSscoaie ale populatiilor de la frontiere, supuse Tn timpul campaniilor recente de cuceriri, a?a cum este cazul musulmanilor din nord-vest sau al tibetanilor din sud-vest. Ultimele rSzboaie purtate de Qianlong sSracesc tezaurul statului, situate agravatS de coruptia administratiei. In consecinta, lipsa resurselor financiare determine agra va re a fis calit atii, ., ,.,r. Un fenomen structural §i mai important este reprezentat de cre§terea speciaculoasS a popula|iei, de la 200 de milioane de locuitori, Tn 1760, la 400 de milioane de locuitori, Tn 1840. Administratia greoaie a Chinei, sistemul politic excesiv de centralizat §i birocratizat nu mai reu§esc sS facS fata pro voc Srilor impuse. de ace ste schim bari. Economia chineza intra Tn recesiune, agricultura hrane§te tot mai neglijeaza greu populatia iar functionarii statului tocmaiaflata acumTn unacre§tere, dintre principalele lor atributii: aceea de a Tntretine sistemul de amenajari hidrografice care asigura traiul populatiei rurale din valea marilor fluvii. Pe plan social, degradarea conditiilor de viaja provoaca reizbucnirea marilor revolte tSrSne^ti, o Con stanta dureroasS a istoriei chineze. In prima jumatate a secolului al XlX-lea, aceste probleme ale dezvoltarii interne au fost agravate de un puternic factor perturbator extern. Inca de la sfar§itul veacului anterior, Compania britanica a Indiilor Orientale realiza mari beneficii de pe urma opiului exportat Tn China. Cultivat Tn India, articolul respectiv era introdus Tn China 127
prin portul Canton. Tn scurt timp, autoritatile chineze s-au alarmat, nu numai datorita efectelor produse de consumul acestui drog Tn randurile populatiei chineze, ci mai ales din cauza co ns ecinte ior financiare: import ul de opi u provoca o scurgere masivS a monedei de argint din China. Interzicerea comertului cu opiu de c§tre autoritatile de la Beijing determine TnsS interventia marinei regale engleze, care intervine pentru a apSra interesele comerciale britanice §i efectueazS o blocada a porturilor chineze. A§a-numitul „razboi al opiului”, izbucnit Tntre Ch ina §i M are a Brita nie, Tntre anii 1839—1842 , se soldeaza cu Tnfrangerea Beijingului. Tratatul semnat la Nanjing, Tn anul 1842, smulgea Chinei importante concesii comerciale. China ceda englezilor insula Hong Kong, deschidea un numar de cinci porturi Tn fata comer|ului bri tanic §i reducea taxele vamale la valoarea de 5%. Acest tratat a reprezentat prima mare victorie a Occidentului Tn fata Chinei, inaugurand o evolutie care va conduce, Tn final, la pierderea completa a independentei economice chineze: Tntre anii 1851 —1864, criza pro fun da ca re afe cta C hina Tnca de la sfar§itul secolului anterior provoaca o zguduire sociaia majOra, care va pune sub semnul Tntrebarii dainuirea statului §i a dinastiei Qing. Este vorba despre a§a-numita „rascoaia taiping”48. A c eas tS in s u r ec jie po p u lar ^ a fost preg &litS d e ac tiv itatea org anizatiilor s ecr ete c are activ au Tri mediui ru ral , a§a cum erau Lotusul Alb sau Societatea Triadei. Societ§tiie secrete religioase, care cultivau tendin {e subv ersive t a p de stat § i fa| S de 48 Denu m irea aces teia vin e de la cuv intele „ Marea Pac e” (taipin Rasculatii au nu m it statul T ntemeia t de e i „ Regatul Cerul ui Marii PSci" * {Taiping Tinnguo).
128
ordinea socials traditional^, au reprezentat Tntotdeauna o prezenta importanta Tn istoria Chinei. Ele aveau radScini puternice Tn lu m ea t&ran easc a, se b azau pe cred in jeie religioase popuiare, cum erau daoismul, diverse secte budiste sau chiar cre§tinismul, §i erau combStute de confucianismui oficial, sustinut de elita mandarinilor. Mi§carea taiping a reprezentat cea mai important^ rascoaia tarSneascS din istoria Chinei, a cSrei desfa§urare §i represiune a provocat cateva zeci de milioane de victime. RSsculatii propovSduiau un egalitarism mistic, inspirat de religia cre§tina. Ei §i-au propus s3 edifice pe pamant un Regat al Cerului, adicS un nou tip de so cietate, T n c are sa nu exi st e pr op rietate privata , iar pSmanturile sa fie TmpSrtite Tn mod egal fiecSrei familii, Tn functie de necesitati. Luxul, alcoolul, drogurile sau tutunul erau interzise. De asemenea, era proclamata egalitatea absolute a femeilor, care formau armate feminine §i primeau pSmant la fel ca §i bSrbatii. ConducStorii taipingilor au exploatat resentimentele antimanciu riene, p rezen te Tnca Tn Ch in a d e Su d, c a §i nem uit um irile tcirane§ti, Tndreptate Tmpotriva fiscalitatii excesive §i a coruptiei care caracterizau statul chinez la acea data. Ei au reu§it sa cucereasca o parte importanta a Chinei, fixandu-§i capitaia la Nanjing, Tn regiunea prospera a fluviului Yangzi. Ulterior, taipingii vor ameninja Beijingul.
Conducerea imperiului a fost dep3§it3 de evenimente. Mult mai energic a reactionat Tnsa administratia din provincii §i clasa cultivate a mandarinilor, care nu doreau rSsturnarea ordinii sociale traditionale. In cele din urma, respectiveie forte locale, aliate cu trupele guvernamentale, au izbutit sa Tnfranga rSscoala. Occidentalii, prezenti Tn ora§eie de pe coastele Chinei, au ramas o vreme Tn expectativa, Tn condijiiie Tn care taipingii Tncercau s3 obtina sprijinul acestora, invocand apropierea lor de religia cre§tina. In cele din urma TnsS, puterile europene, speriate
de Tnaintarea rSsculatilor in directia porturilor libere, au acordat asistenja guvernului chinez, Tn vederea Tnabu^irii rSscoalei. In Tnfranta, anul 1864, cuceririi rSscoala era de§i Tn alteurma tulburari socialeNanjingului, vor continua, Tn diverse pSrti ale Chinei, Tnca un deceniu.
5. Subordonarea Chinei de catre puterile straine Cea mai important^ consecinta a rascoalei taiping a fost sISbirea dramatics a statului chinez, care va deveni o pradS u§oara Tn fata puterilor occidentale sau a celor vecine, cum erau Rusia §i Japonia. Treptat, Imperiul Chinez ajunge dependent de ajutorul militar, tehnologic §i fina nc ier al sta telor euro pe ne . D oa r ace st sprijin Ti mai permite sS faca fata tulburSrilor sociale §i rascoalelor- din pro vin ciile pe riferic e. ‘ : :: ja rile occid entale, Tn prim ul M area Britanie §i Franja, continue a§a-numita politica a „portilor deschise”, adica §irul interVentiilor prin care China va fi obligate sa renunte la barierele pe care le ridicase Tn caiea comertului european. Intre anii 1856-1860 au loc alte doua „rSzboaie ale opiului”, Tn cursul carora trupele anglo-franceze ocupS §i je fu iesc B eijin gul. T ratatele im puse C hin ei Tn anii 1858-1860, completate Tn deceniile urmatoare, hu se mai limiteazS la acordarea unor avantaje comerciale, ci afecteaza dramatic suveranitatea §i intereseie vitale ale ac es tei tSri. T.'.v* V Pe langa deschiderea a zed de porturi Tn faja comertului european §i plata unor mari despagubiri de razboi, tratatele atribuie Marii Britanii §i Frantei concesiuni economice §i teritoriale,
dreptul de a naviga liber pe fiuviile chineze, exceptSri de la plata taxelor vamale. In marile or a§e se constr uiesc cartiere locuite de europeni, care sunt scoase de sub jurisdictia chinezS. Marele port Shanghai, de exemplu, devine un ora§ international, dominat de pr^zenja europeanS. Guvernui chinez accepts serviciile unor consiiieri occidentali, care preiau administrajia vamiior §i a cSiio r ferat e. Pe masurS c e co nd uc erea de la Beij ing ob {ine tot mai multe imprumuturi acordate de bancile strSine, guvernele JSrilor respective ob^in dreptul de a supraveghea finanjele Chinei, impunand rambursarea prioritarS a dobanzilor §i creditelor contractate. In schimbul creditelor, guvernui chinez vinde p u ter ilo r str Sine Tntre prinderi, m ine § i cSi ferate, le c ed eazS acestora i m po zitele §i celelalte veni turi ale statului. ■
Urmand exemplul Marii Britanii §i al Franjei, toate tSrile care au inte rese . co rne rciale T n regiun e impun Ch inei conditii asemanatoare. Spre sfar§itul secolului alXIX-lea, pe piata chjneza se afirma noile puteri industriale ale momentuiui, Germania §i Statele Unite, Tn timp ce Rusia §i Japonia ?§i fac simfita prez-enja Tn caiitate de vecini amenintStori.
Puterile straine nu se limiteaza la obtinerea de beneficii cornerciale, impun Chinei §i cedSrideteritoriale. 1858—18 ^0, ciRu sia ocu pa teritoriile la nor d Indeanii fluviul Amur §i regiunea viitorului ora§-port Vladivostok, unde este Tnfiintata Provincia Maritima. In acest fel, ea ob^inea acces la Oceanul Pacific, Tntr-o zona libera de gheturi. Incepand cu anul 1858, Franca Tntreprinde cucerirea Indochin^i, ocupand treptat Vietnamul, Cambodgia §i Laosul, foste state vasale ale Chinei. Marea Britanie anexeaza Birmania, Tn 1885, iar Tn anii 1904-1906 Tibetul devine protectorat britanic. La sfar§itul secolului al XlX-lea, Japonia §i Rusia se afirmS eg doi rivali redutabili Tn cursa pentru Tmparjirea 131
prSzii chineze. Manciuria, regiunea din nord-estul Chinei, devine obiectul rivalitStii ruso-japoneze. Ca urmare a rSzboiului chin o-ja po ne z izbu cnit T ntre anii 1894—1895, Japonia cucere§te insula Taiwan §i objine o pozijie priviiegiatS Tn Coreea, |ar§ care fScuse parte, pana atunci, din sfera de influents chinezS. In anul 1898, Rusia dobandea noi teritorii Tn sudul Manciuriei, induzand ora§ul Port Arthur, pe care le va pierde TnsS Tn fata Japoniei, Tn urma rSzboiului ru so -jap on ez din anii 190 4—1905. La Tnceputul secolului al XX~lea, China era pe punctul de a fi ocupatS complet de marile puteri care T§i disputau aid influenta. Totu§i, pentru a preveni izbucnirea unor conflicte internationale, statele respective au ajuns la concluzia cS mentinerea unui stat chinez, dependent doar din punct de vedere economic §i financiar, reprezintS o solutie mai profitabilS. Tn consecintS, la fel ca §i Persia, China a fost TmpSrtitS de cStre mariie puteri coloniale Tn zone de influents. Tn aceste regiuni, tSrile care T§i exercitau dominafia be neficiau de privil egii cornerciale, face au inves tit ii §i exploatau Tn mod exclusiv resursele economice ale regiunii. Rusia T§i extindea influenta asupra Chinei de Nord (provincia Mongolia ExterioarS49) §i a Manciuriei septentrionale, Japonia Tn Coreea §i Tn partea sudica a Manciuriei, Germania Tn Peninsula Shantong, Marea Britanie pe valea prospers a fluviului Yangzi, iar Franja Tn sudul Chinei, la frontierele Indoc hinei f ran ce ze .50 49 Tn anu l 1.9.11, Ru si a TnfiinJe azS Tn Mo n g o lia Ex te r io ar a un s ta t teo cratic autonom, condus de liderul spiritual budist Bogdo-Gegeen, dar dependent de tuteia ruseascS. DupS Primul R&zboi Mondial, aid se va forma Republica PopularS Mongols, stat comunist aliat cu Uniunea
SovieticS.
..
,
50 AceastS cvasi-dezmembrare a Imperiului Celest a primit numele sugestiv de ,.the break-up of China” („sfS§ierea Chinei’’).
132
.
6. Reacfii chineze la sfargitui secolului s al XIX~Iea; e § e c u l rno de rn iza rii Subjugarea economics §i politics a Chinei de cStre puteriie strSine va da na§tere unor resentimente puternice Tn randuriie societafii chineze. Populatia cunoa§te o lungS perioadS de suferinte §i privajiuni, care va continua §i Tn perioada dintre cele douS rSzboaie mondiale. Mizeria Tn care trSiau majoritatea chinezilor era amplificatS de fiscalitalea excesivS, de §omajul provocat de concurenja mSrfurilor strSine, Tn general, de exploatarea economics intensS la care era supusS China. La nivelul claselor instruite, predominau sentimentele de umiiintS §i complexele de inferioritate generate de decadenja dramatics a Chinei. Ultimii TmpSrati man ciurieni asistau neputincio§i la dezastrul tSrii, fiind incapabiii sS redreseze situajia. Elita chinezS era TmpSrtitS Tntre traditionali§tii care Tncercau sS bareze, fSrS succes, influen|a occidentals, §i reformi§tii care apreciau cS doar modernizarea rapids a fSrii va permite depS§irea acestei situajii dificile. MuIJi chinezi TncearcS acum sS Tnvete refetele de succes ale occidental!lor, Tn domeniul tehnologic, economic sau militar, pentru ca apoi sa se poatS emancipa de sub dominatia acestora. Reformi§tilor chinezi de la sfar?itu! secolului al XlX-lea le lipse§te TnsS forja necesara pentru a-§i impune programul. Ei nu reu§esc sS se afirme la Curte, unde mama suveranului, TmpSrSteasa Ci Xi (adevSrata stSpanS a Chinei Tntre anii 1875-1908) penduleaza Tntre cele douS tabere, blocand Tn acest fel orice Tncercare de reforms. Ciasa mandarinilor este complet dep3§itS de evenimente, nefiind capabilS sS se adapteze la schimbSri §i Tntre^inand mecanismele traditionale ale coruptiei §i ale ineficientei 133
administrative. Spre deosebire de Japonia erei Meiji, Chinei i-a lipsit, a§adar, o putere centrals eficienta, capabila sa realizeze modernizarea. In plus, \ara era prea mare §i prea populata, ceea ce Tngreuna §i mai mult tentativele de refonns. Ca o reacjie In fa{a problemelor politice §i economice ale Chinei, Tn anii 1900-1901 izbucne§te o nouS insurec^ie popularS, nascu ta Tn am b ian ja org anizatiilor relig ioas e clandest ine din mediui rural. Ea este cunoscutS sub numele de „r&scoa!a box erilor” , d eo arec e adept ii acest ei mi§c§ ri practicau artele marjiale, spedfice riturilor de perfedtionare daoiste. Rascoala s-a remarc at pri n x enofo bia ei extr emS, fiind Ind rep tatS T mpot riva strSinilor din China, a caror prezenja era considerata cauza princ ipals a tuturor relelor c are do m neau Tn so cietate. RSscul a£ii Ti asas in eazS pe oc cid entali § i pe chinezii co nv ertiji la c r e t i nism, ataca Tntreprinderile straine §i caile ferate, devasteaza pravaliile care vand produse de import. AtrocitStile comise atrag riposta unei coali^ii formate din opt puteri straine, ale caror armate Ocupa Beijingul §i restabilesc puterea imperials. Ind eosebi trup el e germ ane s-au ilustra t prin duritatea cu care a u repr im at ras co ala boxerilor. Tratatui imp us Chi nei Tn 1901 Tntarea nsste. §i mai mult dominajia economics a statelor interventio
7. Afirmarea noiior for£e politice §i sfargitul regimului imperial (fnceputul secolului alxx-lea) La Tnceputul secolului al XX-iea, Tn China se afirma cateva for^e ..sociale. noi. A cfiun e a Ipr va de term ina sc him ba rj po litice im porta nte , pe fond u i ne m uI|u mi r iIor crescande ale populate'!. 134
- 1 Ala turi de v echii d emn itari recruta ti din randu rile m an darinilor, la Curte §i Tn provincii joacS un rol tot mai important co m and anti i de ar m ate § i guvern atorii locali, c are se a firmS Tn rSzboaiele purtate Tmpotriva taipingiior sau boxerilor. Pe rnSsurS c e Cu rt ea im p erials T§i pi erd e prestigiul d atorita c edSrilor s ale Tn fa{a s trS inilo r, ace§ti c o m an d an ji locali T §i co ns ol id eaz S p u terea §i se emancipeazS de sub tutela autoritstii centrale. A lta c ateg o r ie im p o rtan tS es te rep r ezen tatS d e a§a-n u m ita bu rg hezie c o m p rad o rs 51. A c easta cuprin de oamenii de a faceri care col abo reazS cu fir m ele occ ident ale , §i ImpSrtind cu aces tea profiturile rezultate din exploatarea economics a Chinei. In fine, grupul cel mai dinamic este format din tinerii intelectuali §i oameni de afaceri educaji Tn Statele Unite, In Eur-opa sau In. Jap on ia, principal s adep ji ai rnoder niz Srii eco no m ice §i poiitice a Chinei. Tn randurile lor, se dezvoltS ideile na{ionaliste. A c eas t a g r u p ar e !§i fix eazS c a o biec tiv em an c i p ar ea Ch in ei d e sub domina^ia puterilor strSine §i transformarea ei Tntr-o tara puternicS §i moderns, dupS modelul Japoniei.
Tn cele din urmS, dinastia manciurianS va pierde sprijiriul tu turor fo r|e)or politice chineze, dato rita crizei eco
no m ice Tn § i anul :a capi tu!^^^ ei rep Tn fataizbucne§te i nte res elo straine. 1911, Tn armatS §i eta Tn te provincii o r revolutie, care Tnlatura dinastia manciurianS §i proclamS republica. Ultimul TmpSrat, Puyi, Tn varsta de §ase ani, abdicS formal Tn 1912. La Tnceput, puterea a fost preluata de grupul tinerilor intelectiiali educafi Tn Occident, nationalist! §i reformi§ti, c o n d u § i: de Sun Z h o n g sh a n 52. Ac esta devine pri mul pre§edinte al republicii chineze §i formeaza un guvern la 51 Cu van t de src ine p or tug hezS, care I i des em na, initia l, pe a gen{ii com paniilor cornerci al e. 52 Cu no sc ut I n O cc iden t mai ales sub n um ele s3u canto nez, S un ■Yat-sen.
135
■
Nanjing, intenjionand sS transforme China Tntr-o republics parlamentarS, cu accente sociale. Revolutionary republicani nu dispuneau TnsS de o for^a reals, a§a cS vor fi nevoi]i, Tn scurt timp, sS cedeze puterea Tn fa^a unor cercuri mai conservatoare, grupate Tn jurul comandanjilor militari §i a guvernatoriior din provincii. Cel mai puternic general chinez, Yuan Shikai, devine pre§edinte Tn anul 1912 §i formeazS un nou guvern la Beijing. In 1914, el instaureazS o dictaturS, iar Tn 1916 se proclamS Tmparat. Dar vechiul regim nu mai putea fi reTnviat. Puterea era TmpSrtita acum Tntre dictatorul de la Beijing, pe de o parte, §i generaiii din provincie, a§anumitii „seniori ai rSzboiului”, care se revolts din nou Tmpotriva autoritstii centrale §i initiazS, Tn acest fel, o lungS perioada de anarhie. In timpul Primului RSzbOi Mondial, Japonia ocupS toate pozi£iile pe care le dejinuse Tn China Imperiul German §i devine, astfel, cea mai importantS putere din regiune. In anul 1912, inteiectualii repubiicani §i na|ionali§ti, condu§i de Sun Zhongshan, formeazS Partidul Guomindang, care militeaza pentru transformarea Chinei Tntr-un stat modern. Dupa v icto ria revo lu£iei bol§evice T n Rusia, fos ta prov incie chinezS Mongolia ExterioarS devine un stat comunist, Tn orbita Moscovei, iar ideile marxiste se rSspandesc tot mai mult §i Tn China. Tn aceastS constela^ie de for|e, China epocii interbelice se transforms Tntr-o regiune de maximS instabilitate poli tics, marcata de rSzboaie civile §i de suferinjele dramatice ale popula|iei. Nationali§tii din Partidul Guomindang §i comuni§tii chinezi T§i disputa mo§tenirea lasatS de conservatoare, puterile occidentale TncearcS sSfortele T§i men^ina privilegiile cornerciale, iar Japonia T§i extinde tot mai m ult i nflu en fa §i ch iar d omina^ia teritoriaiS Abia Tn 13 6
anul 1949, victoria objinuta de comuni§tii chinezi Tmpotrr va Guomindangului §i proclamarea Republicii Populare Chineze m archeazS sfar§itul ace stei Tnd elunga te peri oade de anarhie. Dar nici instaurarea regimului comunist, care ini|iazS o vasta operS de modernizare, nu va pune capa suferin|eior Indurate de iocuitorii celei mai populate {Sri dir lume, pe parcursul uitimelor doua sute de ani.
;8. Jarile himalayene (Tibet, Nepal, Bhutan) Principala tr§saturS comunS a statelor montane din regiunea himalayanS consta in faptul ca asupra lor s-au exercitat, in permanen|S, influenjele venite din direc^ia Indies §i Chinei, cele douS civilizatii care T§i disputa, pana astSzi, ascendentul politic §i cultural asupra celor mai Inalte regiuni din lume. Tibetul, situat la nordul Muntilor Himalaya, c uprind e uri a§ul po di§ cu acela§i nume , situa t la altitudini de peste 5.000 de metri, pe o suprafata de peste un milion de km2, Nepalul, Bhutanul §i Sikkimul sunt tari de dimensiuni mai mici, care ocupS versantul sudic al lanjului himalayan, fiind, a§adar, deschise in direcjia Indiei. Izolarea acestor zone inalte a facut ca ele sa ad ap os tea sc a o viata^ religi oasS intensa § i spe cifica. Tibetul §i Bhutanul sunt dominate de budismul mahayana, in varianta sa lamaista, iar Nepalul, mai deschis Tn fata influentelor indiene, are ca religie majoritara hinduismul. Tibetul, o regiune cu populate foarte rara, vorbitoare a unor dialecte locale, a dat na§tere unui stat teocratic, dominat de ierarhia religioasa lamaista. De-a lungul istoriei, Tibetul a Tntretinut relatii stranse cu China, marele sau vecin, dar §i-a pastrat identitatea §i autonomia, lucru
favorizat de situarea sa geograficS greu accesibilS. China modern^, Tn schimb, a refuzat sa recunoascS Tibetului calitatea de entitate independents, considerandu-l o com ponents istoricS a patrimoniului chinez. Chiar dacS Tibetul este organizat, panS astSzi, ca o regiune autonomS Tn cadrui Chinei, pSstrandu-§i identitatea lingvisticS §i ata§amentul fa{S de religia lamaists, el nu reprezintS, pen tru guvernui de la Beijing, decat provincia chinezS Xizang. TncS de la pStrunderea religiei lui Buddha, Tn secolul al Vll-lea, cSlugSrii budi§ti au jucat un rol esen^ial Tn conducerea statului. La sfar^itul secolului al XlV-iea, Tn urma unei actiunia religioase ia na§tere lamaismul, o variants budismuluireformatoare, mahayana. De acum Tnainte, conducStorul laic §i spiritual al JSrii devine Dalai Lama, liderul religios suprem al tibetanilor, care T?i fixeazS re§edin|;a Tn palatul din Lhasa. Sistemul de succesiune lamaist prevedea ca dupS moartea unui lider spiritual, Tn termen de 49 de zile, sS fie desemnat un nou Dalai Lama; ales dintre copiii nSscuJi Tn acest interval. La varsta de 18 ani el dobandea puteri depline, iar pana atunci {ara era condus S de un re ge nt. 4* ■ ~ Deoarece budismul lamaist s-a raspandit §i Tn randurile mongolilor, ace§ti rSzboinici din nord, care dominau Tntinseie regiuni ale Tibetului, vor deveni protectori politici ai lui Dalai Lama. In s eco lul al XVIII-le a TnsS, TmpSratii chinez i din din astia m an ciu rian a Ti Tnving pe m on go lii ocCidentali (oirati) §i T§i instaureazS dominatia asupra Tibetului.' Trupele chineze pStrund Tn Tibet Tn anul 1720, iar din 1751 regiunea devine protectorat chinez. Cu toate acestea, TmpSratii man ciu rien i (ei Tn§i§i budi§ ti lam ai§ ti) TI tra teaz a cu resp ect pe Dalai Lama §i men jin auton om ia Tibetului , care este guvernat, Tn continuare, de ierarhia religioasS locals.
tJgf|n anii 1791-1792, regatul nepalez, din sudul Himalayei, atacS Tibetul, ceea ce provoaca reactia ener gies a armatelor chineze. Trupele TmpSratului Qianlong reu§esc performanta spectaculoasa a traversa himalayan, pStrunzand in Nepal. In de 1793, Nepalulmasivul accepta suzeranitatea chineza, rSmanand, pans Tn anul 1908, un regat vasal Chinei, chiar dacS aceastS TndepSrtata legSturS nu era decat una formaiS. , De§i N ep alu l e ste situ at Tn vSii e m eridion ale ale M un jil or H ima laya, locuit orii s a l su nt de o rigine nord icS, tibetanS. Pe de alts parte TnsS, societatea nepalezS este marcatS puternic de cultura, religia §i organizarea politics hindusS. In secolul al XVIII-lea, principii nepalezi de etnie gurkha reu§esc sS unifice mai multe formatiuni politice Tntf-un stat puternic, cu capitala la Kathmandu, luandu-§i titlul rega l de rajahi. " In secolul al XlX -lea, statele him ala yene vor trece treptat sub infiuenta Marii Britanii, noua putere politics afirmatS in spatiul indian. Tn vederea protejSrii Indiei, britanicii urmaresc sS TmpirigS frontierele acesteia cat mai departe spre nord, Tn trecatorile care traverseaza Munjii Himalaya §i Hinduku§. Din acest motiv, englezii cuceresc Punjabul, precum §i provinciile Jammu §i Ca§mir, Tn nord-vestul Indiei, ajungand la frontiera A fg an is tan u lu i. Sp r e n o rd -es t, ei v izeazS Nep al u l §i m icile principate indiene din mun^i, Bhutanul §i Sikkimul. In urma razboiului anglo-nepalez din anii 1814-1816, Nepalul ajunge Tn sfera de influents britanicS, de§i englezii vor respect a auto no m ia interns a ra ja hilor de la Kath m and u.53 53 Auto rit Stjle br itan ic e au §tiut s& T§i atragS col aborato ri loiali din ran durile acestor populajii rSzboinice de munteni. La fel ca §i sikh -§ii din Punjab, triburiie gurkha din Nepal au furnizat a rmatei britanice regim ente de el itS , c are v or lupta cu dev otam ent Tn toate campani ile dus e de englezi, inclusiv Tn cele douS rSzboaie mondiale din secolul al XX-lea.
139
Ulte rior, T n anul 1890, T n co ntext ul act iu ni lo r car e ur m Sreau stSvilirea penetrSrii ruse§ti Tn Pamir §i Afganistan, britanicii T§i imp un p rotecto ratul atat a su pr a Nepalu iu i (aces ta T§i pSstreaz S TnsS §i rela{i a de v as ali tat e no m inalS fa^S d e Ch in a), c at § i Tn raport cu p rinc ipatele ind iene Bh utan, Sikkim §i Chitral, toate tre i situate Tn vSile izolate ale munj;iior din nordul Indiei. Tn fin e, Tn anul 1904, Ja ini jiati va en erg ic ul ui g u v ern ato r al Indiei, lo rdul Cur zon , M area B ritanie trim itea tru pe la Lh asa, Tn Tibet, sub pretextul reprimSrii unor tulburSri. Din anul 1906, Tibetul devenea protectorat britanic, chiardacS guvernui chinez refuzS sS recunoascS aceastS anexiune §i TncearcS sS ocupe din nou pro vin cia dis putatS, T n anul 1910.
Tn primeie decenii ale secolului ai XX-iea, Marea Britanie recunoa§te independenja statelor muntoase din nordul Indiei: Bhutanul objine acest statut Tn 1910, Tibetul Tn 1912, Afganistanul Tn 1919, iar Nepalul Tn 1923. Pe de alts parte TnsS, de-a lungul perioadei interbelice, guvernui de la Londra T§i va men|ine influenza sa tradiJionalS asupra politicii externe a statelor respective. DupS Al Doilea RSzboi Mondial* Tn pofida rezistenfei opuse de cleruh lamaist, Tibetul va fi ane xat de C hina comunistS, Tn anul 1951. Tn 1959, Tn urma unei revolte religioase izbucnite la Lhasa, conducerea locala exercitatS de Dalai Lama a fost dizolvatS format de autoritSfile chineze, iar liderui spiritual tibetan era constrans sS aleagS calea exiluiui. Cu sprijin britanic, el se va refugia Tn statul Tnvecinat al Bhutanului, Tn aceea§i ambian{S a budism ulu i trad ition al d in m un tii Tnai$i ai H im ala ye i.54
54 Af lat Tn exil, ultimul Dalai Lam a v a des f3§ur a o activ itate d e s sibiliza re a opinie i pub lice in tem alion ale Tn fav oar ea c auzei p oporului sSu. Tn anul 1989, a fost distins cu Premiul Nobe! pentru pace.
1 40 I
Capitolul VII
JAPOHIA £1 COREEA in SECOLELE XVI-XIX iJ ■
-
Evolu^ia istoricS a Japoniei, precum §i trSsSturile civilizafiei sale au fost puternic influentate de situares geograficS aparte a acestei tSri. izoiarea arhipelagulu japonez, Tn raport cu continentu l asiatic, a fe rit Japonia, pana Tn anul 1945, de invazii §i cuceriri strSine. Relieful muntos §i Tntinderea redusS a terenurilor cultivabile reprezintS un alt element caracteristic, care, conjugat cu izoiarea tSrii, i-a obligat pe japonezi sS valorifice la maxi mum pujinele resurse de care dispuneau. Japonia este alcStuitS din patru insule principale55: Hokkaido, rece §i pu^in locuita, Tn nord; Honshu, marea insulS centrals, care cuprinde majoritatea teritoriului §i a populatiei, precum §i or a§e ie cele m ai im po rtant e; in su lele S hiko ku §i Ky us hu , Tn su dvest. Spre sud, arhipelagui japonez se prelunge§te cu insulele Ryukyu, dintre care cea mai importantS este Okinawa. Geografia ne indicS §i direcjiile de acces care au permis Japoniei sS comunice cu restul lumii. Prin stramtoarea Tsushima, care desparte insula Kyushu de sudul Coreii, au patruns influence chineze, iar prin arhipelagui Ryukyu, care se p relun ge§te adan c Tn M ar ea Ch inei de Es t, navigatorii au leg at Japonia de insula Taiwan, de Filipine §i de Asia de Sud-Est.
In pofida pozi^iei sale insulare, Japonia a receptat Tntotdeauna influentele datorate altor civilizatii. In perioada me dieval, China este cea care marcheazS profund civilizatia 5b Ac esto ra li s e adaugS mici.
pes te 6.800
de insule de dim
ensiun i m ai
141
japonezS _ , , , budis tS ^ Tmprumutandu-t scrisul, cu ltura savantS, religia Japoni a * organizarea de stat. Incepand cu anul 1 868, adoptanc^ereazS a 0)0113 sa mare deschidere culturala, ea a reu%^apicl civi,izai'a occidentals. In acela§i timp TnsS, nios In c sS inte 9 reze ac es te Tmprumuturi, Tn mod armoastSzi ofo 1ciru* tra diiiilo r proprii. Din ac es t motiv, Ja po nia de acela§i tiiv'3 imaginea paradoxalS a unei JSri care este, Tn Mp, extrem de moderns §i extrem de tradiJionalS.
dh^onia medieva1^ §* schimbarile ^ secolul al XVI-lea mostenit- ai im portantS in stitu te tradi^ ional S pe care a ea a rS ^ Ja Ponia m od erns a fos t m onarhia. P anS astSzi, ja p o n e zS ^38 unanim respecta ta . Tmparatul (num it Tn divinS §i tennp sau mikado) era considerat de srcine pe rioa da ^Vea ° au toritate ne limitatS. Cu toa te ace stea, Tn nesfar§itJ^edieva,a Puterea sa a fost grav §tirbitS, datorita rilor seni *or ,uPte interne, desfa§urate Tntre clanurile maperTbade Po ate ?' datoritS fap tulu i cS Ja po nia ace stei Tncercari ^ 'a im plic at foa rte rar Tn dis pu te ex tern e (catev a razbo inic cucer,re a Co reii) , en erg iile aristoc ratiei sale Tncep^ s_au con sum at mai ales ^ z b o a ie civile, interne T^ cu an u* Pentr u a face fa]S anarhi ei dant s u p ^ P ara^ nur r|esc Tn fruntea armatei un coman pract ic a ^ evSra m (Tntu*limba : shogun), na Japory co nd japon ucS torezS a l tSr ii. Sh og uncare ii vor devine, guv er1868 Trr\ tim p de apro ape §a pte se co le, panS Tn anul Kyoto (v ^ rat" cOntinuS sa re zid ez e Tn palatele lor din farii) d a r th e a ca PJtal^ a Jap on iei § i centrul cul tural al lipsiji de e’ nLJ m a' au de cat atrib utii ce rem on iale , fiind Vice putere reals. Shogunii, Tn schimb, T§i aleg 142
re§edin|e mai austere, adaptate funcfiei lor militare, care devin TnsS centrele politice §i administrative ale tSrii. Intre anii 1338-1573, la putere se afla shogunii din familia Ashikaga. Tn timpul lor, dezbinarea interns §i luptele dintre clanurile rivale ajung la apogeu, iar shogunii nu reu§esc sS menJinS ordinea politics §i sS T§i impunS autoritatea. Sfar?itui secolului al XVI-lea constituie o perioadS de rSscruce §i Tn istoria Japoniei. Tntre anii 1573-1598, se afirmS doi mari conducStori militari: Oda Nobunaga §i succesorul sSu, Toyotomi Hideyoshi. Acjiunea lor reprezintS o reactie Tmpotriva guvernSrii ineficiente a shogunilor Ashikaga. Cei doi lideri, adep^i hotSraJi ai puterii imperiale, realizeazS o mare operS de centralizare a statului. Clanurile locale sunt Tnfrante §i, pentru prima datS Tn istorie, Japonia devine un stat unificat sub o conducere uni form s, sup us au toritStil or sale central e. N obu na ga Ti com bate inclusiv pe caiugSrii budi§ti, care se grupaserS Tntr-o organizajie militara §i subminau autoritatea statului. Hideyoshi, un general care datoritS srcinii sale tSrSne§ti nu va purta niciodatS titlul de shogun, se remarca atat prin activitatea interns de centralizare statalS, cat §i prin politica sa externS, extrem de ambifioasS. Tntre anii 1592-1598, Hideyoshi conduce douS expeditii Tn Coreea, visand sS cucereasca nu doar aceastS tara vasalS Chinei, ci chiar Imperi ul Celest. Cu t oate c S ac^iunea sa va e§ ua, e x p e d it e lui Hideyoshi au contribuit la fortificarea unitSJii japoneze §i la subordonarea nobilimii fa£S de puterea centrals.
2. Epoca s hogunil or T oK u ga wa (1 6 0 3 -1 8 6 8 ) Dupa moartea lui Hideyoshi §i izbucnirea unei noi revolte a marilor seniori, unui dintre locotenenjii fostului
dictator militar, pe nume Tokugawa leyasu, reu§e§te sa TnfrangS rSscoala §i este proclamat shogun. El deschide noua epocS a shogunilor Tokugawa, care vor guverna Japonia Tntre anii 1603-1868. leyasu va desavar§i opera de Tntarire a autorita^ii centrale TnceputS de predecesorii sai, punand bazele unei guvernSri absolutiste. In primul rand, el reu§e§t e sS tran sfe r me sho gu na tul Tn tr-o de m nitate ereditarS, care se va transmite exclusiv Tn randurile familiei Tokugawa, panS Tn anul 1868.. TmpSra|ii rSman claustrati, Tn continuare, Tn palatul din Kyoto, pastrandu-§i do ar au toritatea simbo licS, Tn timp ce toata pu terea po liti cs se concentreazS Tn mainile shogunilor. Shogunii Tokugawa T§i fixeazS re§edin1;a Tn micul sat pescSresc Edo, actualul Tokyo, care devine astfel capitala propriuzisS a Japoniei §i, cu.timpul, cel mai mare ora§ al acesteia. - Un eveniment important Tn istoria Japoniei secolului ai XVI-lea a fost marcat de sosirea primilor navigatori europeni. Tn anii 1542-1543, portughezii debarcS pe coastele nipone. Japonezii sunt puternic impresionati de ace§ti vizitatori, care dispuneau de archebuze §i cSIStoreau pe corSbii impozante. Initial, europenii au fost bine primiti de nobiiime §i de autoritStile locale. Localnicii sunt interesati de mSrfurile europene, iar shogunii tolereaza pre ze n|a - m isio n a rilor cre§tini, mai ales iez u ifi, care reu§esc sS facS numeroase convertiri. Conducatorul mili tar Nobunaga, de exemplu, mcurajeaza cre§tinismul, pen tru a-i contracara, Tn acest fel, pe bonzii (cSlugarii) budi§ti; Tn scurt timp TnsS, japonezii se simt amenintaji de intruziunea strSinilor §i ajung la concluzia cS prezenfa europenilor §i cre§tinismul reprezintS un pericol grav pen tru Japo nia. Hide yo sh i este p rimul co nd uc ato r care Ti va perse cuta pe jap on ezii c re§ tina|i, Tn anul 1596, un grup de 26 de cre§tini era martirizat la Nagasaki. Aceasta politica 144
este continu atS de sh og un ii To kuga wa , c are Ti eliminS aproape total pe cre§tinii din arhipelagui nipon §i iau masura extrema a Tnchiderii totale a Japoniei Tn fata strSiniior. Accesul corSbiilor strSine Tn porturile japoneze era interzis, japonezii nu mai au permisiunea de a cSIStori Tn strSinState, iar celor aflati deja peste granite Ii se interzice sS mai revinS Tn tarS. In anu! 1639, toate contactele Japoniei cu exteriorul au fost suspendate, situate care se va mentine panS Tn anul 1854. Singurele exceptii de la aceastS regulS T i priv ea u pe ne gu sto rii ch ine zi §i pe cei olandezi. Olandezilor Ii se permite sS desfS§oare un comert limitat pe o micS insulS din golful Nagasaki, unde ei puteau sS aducS mici transporturi de arme, munitii, lunete §i tutun. In epoca Tokugawa se definitiveazS sistemul socialpolitic al Japoniei traditionale, care se va mentine panS Tn 1868. E! poate fi asemSnat cu o combinatie Tntre feudalismul occidental din epoca medievalS §i absolutismul monarhic din Europa secolelor XVI-XVII. In fruntea tSrii se afia o con duc ere mili tarS (num itS bakufu, adicS „oranduirea din cort”), exercitatS Tn mod absolutist de shogun. Acesteia i se supuneau circa 250 de mari seniori ( daimyo ), care stSpaneau domenii uria§e §i alcStuiau aristocratia japonezS. Shogunii Tokugawa reu§esc TnsS sS T§i subordoneze complet aceastS mare nobilime, candva atat de turbulentS. Daimyo nu pu tea u sS rSma nS pe do m en iile lor decat §ase luni pe an, restul timpului fiind obligati sS §i-l petreacS pe langS re§edinta shogunului. Chiar §i atunci ca nd ; erau plec aji din ca pitalS ,: fam iliile lor rSm aneau la Edo, ca o mSsura de garontie. Daimyo era u stSpani e re dita ri ai m arilor fiefuri § i ai JSranilor care le lucrau. In serviciul lor se afla o categoric de vasali rSzboinici, numi{i samurai. Samuraii, Tn numSrde
cateva sute de mii, formau clasa military a Japoniei, singurii care a vea u dre ptu l sa poarte sabie. Ei Ti datorau seniorului o supunere oarba §i erau educa^i potrivit codului traditional al onoarei cavalere§ti ( bushido). Fiecare samurai era obligat sa T§i apere seniorul cu pretu! vietii, iar dacS ace sta era om ora t Tn lupta, on oa re a Ti cere a sS se sinu cid a.50 Sa mura ii rSma§i f3r3 stap an (nu miti ronini), a caror existent^ nu mai avea, a§adar, nici o rajiune, deveneau talhari rStacitori sau cer§etori. FSra TndoialS, trSsSturile morale ale samurailor, specifice oricSrei feudalitati razboinice, s-au forjat la Dar §coala Tndelungatelor conflicte civile din perioada medieval^, virtutile militare ale acestei elite, spiritul de discipline, loialitatea §i respectul netSrmurit fata de superior! vor deveni, mai tarziu, elemente de baza ale mentalitatii jap o n eze, tran sm ise pan a Tn epoc a moderns. Disciplina, supunerea §i loialitatea sunt trSsaturi care explica multe fenomene din istoria ulterioara a Japoniei, de la miiitarismul agresiv §i nationaiismul orgolios din prima jumatate a secolului al XX-lea, pana la performantele economice remarcabile din Era Meiji sau din perioada postbelica.
Lunga perioada de autoizolare fortatS a Japoniei, dintre anii 1639-1854, nu a fost Tnsa una de stagnare. Mai ales Tn secolul ai XVIII-lea au loc progrese economice semnificative, care pregStesc conditiile pentru modernizarea din a doua jumatate a secolului al XlX-lea. Sporirea produc|iei de orez reprezinta o premisS a cre§terii demografice, §i surplusul acum de expansiunea urbana. oferind Dezvoltarea ora§elor,reclamat a productiei me§te§ugare§ti 66 Ritualul com plic at a l ace st ei sinu cideri lente § i du rero ase purta numele de seppuku (occidentalii vor folosi mai ales denumirea sa vuigarS: harakiri).
§j a comertului confers viejii economice un dinamism deosebit. Ropulatia capitalei Edo ajunge in aceastS perioadS la un milion de locuitori. Se Tnfiripa o economie de schimb, apar negustori §i cre ditori car e tr ans fo rm s pr od us ele Tn marfu ri, pun T n m i§car e mijloace le financ iare, acu m uleazS capita luri. A c es te schim bSri ec o n o m ic e at rag dupa el e §i c o n s ec in te sociale. Viata urbanS favorizeazS cheltuielile §i luxul, alimentate financiar de comercianjl §i bancheri. Numero§i membri ai aris tocratic i, car e du e o viatS c os tis ito are Tn c apit als , se ru in eazS acum, datoritS Tmprumuturilor p e care le co ntr acteaz S. C reate, de asemenea, numarul samurailor fSrS stapan, o categorie frustratS, care va f u m iza T mpS ratului un sup ort social im por tant, T n m om entul Tn care aces ta va decl an§a reform ele sale revolu tion are.
Toate aceste schimbari interne importante, derulate Tn secolul al XVill-lea §i Tn prima jumState a veacului urmStor, expiica saltul modemizator realizat Tn 1868. El a fost posibil deoarece Japonia T§i erodase deja, Tn perioa da anterioara, o buna parte din armatura sa socio-economica traditional^.
3. 5
D esc h lde re a In fa£a in fl uen£e i o cc id en ta le (m ylocu l se co lu lu i al Xl X- lea)
La mijlocul secolului al XlX-lea, istoria Japoniei cunoa§te o nouS turnurS senzationala, tot atat de radicals ca §i aceea care dusese, Tn anul 1639, la izolarea aproape complete a tarii. Este vorba, de data aceasta, despre operafiunea coordonatS de acceptare masiva a modelelor straine, care scurt, Tntr-o dustrializata. mod atat de
va transforma Japonia, Tntr-un rSstimp foarte tara moderna, urbanizata, alfabetizata §i inCapacitatea Japoniei de a-§i mobiliza Tntr-un eficient toate energiile nationaie, Tn serviciul 147
unor objective pianificate, se explicS prin spiritul de disci-i plinS specific mentalitajii nipone, ca §i prin autoritatea necontestatS, aproape misticS, a puterii imperiale. La ordinul unui singur om, o \ar& TntreagS a fost capabila sS T§i schimbe direcfia dezvoltSrii §i s3 porneascS pe un drum cu totul nou. Decizia d e a desc hi de por$ile Japo niei T n fa|a in flu enielo r civilizStiei occidentale a fost adoptatS ca urmare a presiunilor exercitate din exterior. Tn prima jumatate a secolului al XlX-lea, mai multe expeditii navale §i misiuni diplomatice straine (olandeze, britanice sau nord-americane) TncercaserS, fSra succes, sa ob$inS din partea Japoniei deschiderea porturilor sale, indeosebi Statele Unite aie Americii (care ocupaserS, Tn anul 1846, coastele Californiei) sunt interesate, din punct de vedere strate gic § i com ercial, de aceasta zo n a a Pacificului d e Nord . Tn anul 185 3, o escadrS americanS, condusS de c om andor ul Perry, Tnmane azS autoritS tilor japo n eze o scris oare din partea pre§edintelui Statelor Unite, prin care solicits stabilirea unor reiafii cornerciale libere Tntre ceie douS tSri. Tn urma refuzului nipon , am eric anii trim it o nouS ex p ed it e, Tn anul 185 4, c are Ti forJeazS pe japonezi sS semneze primul tratat Tncheiat cu o £ar5 strSinS. Acesta prevedea deschiderea unor porturi, precum §i acordarea de facilitSti cornerciale pSrfii americane. Tn anii urmStori, Marea Britanie, Rusia, Olanda §i Fran{a obligS Japonia sS Tncheie tratate asemanStoare. Acestea dezavantajau in ter es el e ec o n o m ic e n ip o n e §i ac o r d au stat u t d e ex tr at er itorialitate cetS^enilor strSini, care se puteau stabili de acum in aint e in Ja pon ia. .. ..........
Aceste ingerinie ale puterilor occidentale au provocat mari frSmantSri §i nelini§ti Tn Japonia, inclusiv revoite ale aristocrafiei. Elitele nipone erau divizate Tntre traditionali§ti, adep|i ai rezisten^ei Tn fafa strainilor, §i partizanii modernizarii, dupa exemplul occidental. Ultimii au fost sus|inuti §i de ambasadorii Marii Britanii §i ai Statelor 14 8
Unite. In final, a prevalat opinia celor care apreciau cS Japonia nu este capabilS sS se opunS puterilor strSine, iar Tricercarea de rezistenJS ar conduce la transformarea ei Tntr-o colonie. In aceste condp. pentru a rezista Tn fa{a OcCidentului, Japonia va lua hotSrarea temerarS de a se occidentaliza In locul ea TnsS§i. Reu§ita acestei actiuni a fost deplinS. su bo rdo nS rii §i a u m ilin te lo r pe care ie vo r cunoa§te, T n secolu! al XlX-lea, Celelaite tSri asiatice, Japonia va avea parte de o evolujie spectaculoasS, care o va transforma Tntr-o mare putere economics §i militarS, partenerS egalS a tSrilor europene.
4k
Reformele Erei Meyi
Tn anul 1868, tanSrul TmpSrat Mutsuhito, sfStuit de consilierii sSi adepti ai modernizSrii, desfiinJeazS institutia
shogunatului §i restaureazS puterea imperials. Tncepea astfei o nouS epocS, numitS „Era Meiji’%dupS numele postum al TmpSrat ului M utsu hito .57 C ap itala im pe rials se mu tS de la Kyoto la Edo, ora§ care prime§te numele sSu actual: Tokyo („capitaia de rSsSrit”). 57 Potriv it trad itiei bu dis te (ca re fun cti on s §i in Ch in a), TmpSra jap o n e 2 i au un nume personal §i un nume de era. Tnainie de urcarea pe tron, o comisie specials stabile§te pentru noul TmpSrat un nume de erS, n u m e ca re nu Ti va fi atribu it TnsS d ec at dupS d ec es . Tn schimb, numele de erS desemneazS, TncS din timpul viejii TmpSratului, epoca domniei acestuia. Astfei, TmpSratuI Mutsuhito (1868-1912) a primit numele de Meiji (Conducere LuminatS), succesorul sSu, Yoshihito (19 12 -19 26 ), a purtat nu m ele postum de Taisho (Mar ea Dr eptate) , ia r (Pace Hirohito (1926-1989) a avut ca nume de erS Showa LuminatS). Tn anul 1989, actualul TmpSrat, Akihito, a inaugurat era Heisei (Pace §i Tnteiegere).
149
Procesul de modernizare initiat de Mutsuhito a echivalat cu o veritabilS revolutie, promovata TnsS exclusiv de la varL Spre deosebire de Revolufia Franceza, de exemplu, ea nu a fost InfSptuitS de clasele inferioare ridicate Tmpotriva monarhiei, ci, dimpotrivS, a fost impusa societatii japoneze de catre TmpSrat. Uria§ul proces de schimbare nu a provocat fracturi sociale dramatice, deoarece toate clasele au acceptat voinja imperiala, cu docilitate, consimjind sa puna Tn practice pachetul de reforme initiat de TmpSrat. In anul 1868, privilegiile feudale §i deosebirile de casts din societatea japonezS erau anulate, asigurandu-se ast fei egalitatea juridica a tuturor cetStenilor. Marii seniori au acceptat, de bunavoie, sa T§i piarda statutul privilegiat, precum §i proprietSfile funciare. In schimbu.i acestei cedSri, ei primesc despagubiri financiare substantiate din partea statului, care le vor permite sS ia parte la procesul de industrializare a Japoniei. Desfiintarea constrangerilor de casta oferea TnsS §anse de afirmare fiecSrui japonez, Tntr-o societate liberS §i concuren^ialS. Prin asigurarea libertStii depline a spiritului de inifiativS, se creau conditiile necesare dezvoltarii unei economii capitaliste prospere. Eforturile Japoniei s-au concentrat Tn directia modernizSrii, Tn toate domeniile: economie, politica, Tnvafamant, armata, viaJS socialS. Autoritatile au trimis numeroase misiuni Tn Europa §i Tn Stateie Unite, cu scopul de a studia modelul occidental de dezvoltare, Tn vederea adoptarii lui Tn Japonia. Au fost adu§i numero§i speciali§ti europeni, s-au importat refete tehnologice §i utilaje. Modernizarea economica nu s-a realizat spontan, ci Tntr-un mod planificat, prin aportul substantial al statului Guvernui japonez a facut investitii uria?e Tn Industrie, construind fabrics, 150
ferate, §antiere navale. De asemenea, a Tntreprins rnari eforturi In vederea calificarii for^ei de muricS, prin arigajarea unor instructori strfiini. Pentru a-§i atinge obieetivele, japonezii au evi-
Ccii
tat recurgSautoritajii ia creditedestraine,, bizuindu-se doar pe afortele proprii.sSDatorita care se bucura, guvernui pututsS canalizeze nestanjenit veniturile sate, realizate mai ales din impozitele piatite de tSrSnirne, Tn directia dezvoltSrii industriale. Au fost cazuri Tn care guvernui a platit importurile de ma§ini §i utilaje la preturi de zece ori mai mari. decat valoarea lor reaia, doar pentru ca sS evite Tmprumuturile §i sa T§i mentinS independenfadeacjiune. :'k ' ' Dupa ce a creat primeie uzine §i Tntreprinderi industriale, statul le-a transferal Tn mainile particularilor, vanzandu-le ia prejjuri derizorii fariniliilor aristocrartice. In acest fel; a SpSruf §i tn Japonia o mare proprietate privata capitalists. Ea era dej;inut§ de uria§e concerne industriale ( zaibatsu ), a§a cum erau Mitsui, Mitsubishi sau Yasuda. Aceste mari firme, create la sfar§itul seco lului a! XlX-lea, controleazS in: scurt timp majoritatea eConomiei §i transforma Japonia Tntr-o |ara cu o Industrie puternicS §i com petitive. Prin intermediul lor, elitele traditionale T§i puneau talentul Tn serviciul modernizarii Japoniei, realizand o sinteza srci nals Tntre economia de tip capitalist §i spiritul paternalist al soci e ta l nipone. Cei mai dinamici daimyo devin magna£i ai fjnan{elor, urma§ii samurailor se angajeazS Tn administrate §i furnizeazS cadrele calificate ale economiei, iar fo§tii §erbi se trans forms Tntr-un proletariat disciplinat §i loial patronatului, care accepta salarii scSzute §i nu se lasS atraW de ideolOgia socialists. Modernizarea TnfSptuitS pe parcursul* Erei Mciji nu se iimiteazS TnsS ia economic, ci cuprinde toate laturiie vie|ii publice. Pe plan politic, Tmparatul acordS o Constitute, Tn anul 1889, iar Tn 1890 este convocat primul Pariament bicameral a! tSrii, ales pe baze cenzitare. Sunt create toa te institutiile ^pecifice unei societSt moderne, de la o ad ministrate uniforms §i centralizata (unitSiile administrative '
,,
'ic*.V
de bazS erau prefecture), panS la TnvS£SmantuI de stat obligatoriu. Cu toate acestea, Japonia nu era o JarS libe rals. ImpSratuI T§i pSstra rolul dominant, parlamentul avea atributii limitate, iar partidele politice erau strans iegate de interesele cercurilor de afaceri §i ale unei elite restranse. Marea masS a populafiei nu participa aproape deloc la via^a politics, datoritS tipsei de experienjS §i interes, ca §i a mentalitSJii sa le traditio nale . ■ •■ • :‘ Caracterui conservator al sistemului politic nipon era IntSrit de ideologia puterii imperiaie {tenndism), ca §i de religia shintoistS de stat. Aceste forme de legitimare a reg im ulu i Tndeplineau, Ja ponia , rolu pe c ar e laTI juc au ideologiile nationaliste §iT nimperialiste din l Europa, sfar§itul secolului al XlX-lea.
5. Expansiunea military (sfargitul secolului al Xl X- lea - ince pu tul se co lu lu i al XX -lea) Dezvo ltarea ec on om ics a J ap onie i fo st TnsoJitS de o afir mare miiitarS tot atat de spectaculoasS, care va transforma aceastS {arS, panS la Primul RSzboi Mondial, Tntr-una dintre puterile importante ale lumii. Cabinetele de la Tokyo alocS fonduri uria§e Tn vederea dezvoltSrii armatei de uscat §i a marinei militate. In cateva decenii, armamentul, instrucjia §i organizarea for|elor japoneze ajung la nivelul celo r mai perform ante arm ate ^ale , vremii^ Ca vurmare a cre§terii rolului armatei, generaiii §i amjralii japonezi au un cuvant tot mai greu de spus Tn cadrul guvernului, influen|anjd mai ales deciziile de politics externS^ La sfar§i tul secolului al X lX-lea , dispu nan d de un instr u ment militar atat de eficient, Japonia se angajeaza Tntr-o po litics ext ernS exp an sio nis ts, cau tand ma terii pr ime, §i 152
pie|e de desfacere pentru produsele sale industriale. In scurttimp, ea devine o putere colonials in zona Extremului Orient, alSturi tSrile Europei Occidentale, de Rusia §i de Statele Unitedeale Americii. A c eas tS d ir ec jie a poli ticii j ap o n eze a fas t stim ulatS, pe de o parte, de ideologia agresivS §i nationalists a cercurilor militare, care Incorpora, la randul ei, tradijiile rSzboinice ale samurailor. Japonezii erau mandri de mari.le succese pe care le obtinuserS pe plan intern, iar acest orgoliu national a fost convertit, cu u§urinJS, Tntr-o sursS de alimentare ideologies a politicii impe rialiste. Pe de alts parte TnsS, Japonia nu a fScut decat sS urmeze, §i din acest punct de vedere, exemplul statelor occi d entale ale v rem ii, ang ajate T n procesul de e xp ans iu ne co lo nials. In pplitica externS de la cumpSna secolelor XIX-XX, recurgerea la forts Tn vederea obtinerii de avantaje politice §i economice constituia o regulS de bazS a relajiilor internationale. Japonia s-a conformat §i ea, cu toatS convingerea, acestui model de conduits politics.
Primul mare succes obtinut de politica externS ja ponezS l-a reprezenta t anula rea trata te lo r inegale, care Ti fus es erS im puse Tncepand cu anu l 1854. In anul 1894, Marea Britanie consimtea sS renunte la facilitStile vamale §i la prevederile care acordau un statut special cetStenilor sSi rezidenti Tn Japonia. PanS Tn 1899, §i celelalte tratate care con|ineau clauze dezavantajoase pentru japonezi vor fi revizuite. Guvernui nipon realizase performanta de a elim ina orice tocmai ing erinTn je ale cide nta Tn afa cerile sale interne, aniipuTnterilor care oc China, deleexemplu, pierdea aproape toate atributele suveranitStii sale. Principala tints a politicii expansioniste japoneze, de la sfar§itul secolului ai XlX-lea §i panS la Al Doilea RSzboi Mon dia l, a fos t China. Pe de o parte, ace as ta tarS Ti 153
atrSgea pe japonezi datorita resurselor sale economice. Pe de alta parte Tnsa, China constituia o tentage §i datorita siabiciunii interne, a situatiei sale de obiect al unei mari imparfiri international. Mai Tntai, japonezii vor contesta influenza Beijingului asupra Coreii, zona cea mai expusa penetratiei japoneze, datorita apropierii geografice. Tntre anii 1894-1895, Japonia porne§te un rSzboi Tmpotriva Chinei, Tn urma caruia Tniatura influenta Beijingului asupra Coreii, cucere§te insula Taiwan §i T§i impune dominajia asupra unor teritorii din sudul Manciuriei. Tn acest fel, Japonia devenea pri ma putere coloniaia di n afara spati ului european. A s c en s iu n ea J ap o n iei nu s -a d ato rat num ai s u c c es elo r sal e militare, ci a fost favprizatS §i de conjunctura relajiilor internationale. Diplomajia britanicS, TngrijoratS de Tnaintarea Rusiei Tn spajiul asiatic, a fost extrem de TncSntata s£ gSseascS un alia t eficient T n Extrem ul Orien t, c are sS co n trab alans eze influenza ruseascS. Japonezii au profitat enorm de pe urma aliantei lor cu Marea Britanie. Ea le-a permis, mai intai, sS objjinS anularea tratatelor inegale. De asemenea, Marea Britanie accepts ca guvernui nipon sS participe la TmpSrtirea prS zii ch in eze §i Ti rec u n o a§te Jap o n iei cal itatea de p artener egal §i de mare putere. Toate aceste avantaje erau oferite de diploma£ia londonezS ca pret al politicii antiruse§ti a Japoniei, pe care Marea Britanie o stimuleaza. Japonia, la randul ei, avea tot interesul sS Tnfrunte coiosul rus, care reprezenta principalul sSu rival Tn Coreea §i Tn Manciuria, tinteie principale ale expansiunii jap o n eze.
In anulla1902, aceasta convergent de interese conduca semnarea unui tratat de alianja Tntreavea Japonia sa §i Marea Britanie: Avand mana libera din directia Foreign Office- ului, Japonia ataca Port Arthur, principala baza ruseasca din Manciuria, Tn anul 1904. In 1905, flota Marii
Bajti ce, trim isa Tn a ju to rd e cStre tar, era zdrobitS de forje le navale ale a m iralului Tog o, In. stra m toa rea Tsushima . Infrangerea Rusiei Tn rSzboiui din 1904-1905 a reprezen tat u n trium f pentru a rmata japon eza . Pentru prima oar S, o armata europeanS era TnvinsS de o putere asiaticS, Tntr-un rSzboi purtat cu mijloace moderne. In urma acestui con flict,^ Ja pon ia Ti sm ulge a Ru siei poz ifii im po rtan te Tn Manciuria meridionals, precum §i jumatatea de sud a insulei Sahalin. De asemenea, tot Tn 1905 i se recunostea protectoratul asupra Coreii, pentru ca Tn anul 1910 jap on ezii sa an ex ez e co m plet ace as ta {arS. .... In anii urmStori, Japonia devine o prezen^S tot mai importantS Tn China §i Tn zona Pacificului. Concomitent, Tn aceastS regiune se afirmS puterea Statelor Unite, care Tncorporeaza insulele Hawaii §i cuceresc arhipelagui filipinez, Tn anul 1898. De asemenea, comerjul nord-american este inte res at tot r nai mu lt de, pia ja ch ineza. In con secin^a, Ja ponia S ta te ie sUn ite ln ce arc #: sS T.§j re gle ze dispu tele §i sa T§i de limiteze sferele de in flu e n t Tn regiune. Dar Tnca din primii ani ai secolului al XX-lea, tensiunile care se acumuleazS Tn rela|iile nipono-americane creeaza premisele viitoarei rivalitSJi acerbe dintre cele do ua ,p ute ri de pe m alu rileR ac ificu lui.;,, . -■ ^ ... In anu l 1907, d iv e rg e n c e ivite Tntre jap on ez i §i am ericam pe piaja chineza vor determina o apropiere Tntre Japonia §i Rusia. Tot Tn acela§i an se Tncheia aliapta din tre Rusia §i M area Britanie, care definit iva, sistem ul Tripl ei in{elegeri. In aceasta conjuncturS, Tn anul 1914 Japonia iritrS Tn Primul Razboi Mondial, de partea puterilor Antantei. Ea va profita majoritatea din nou, la ppsesiunilor maximum, de situajja internafionala, ocupand germane din Extremul Orient, Tncepand cu concesiunile din China §i terminand cu insulele Mariane §i Caroline, Tn Oceanul 155
Pacific. DupS Primul RSzboi Mondial, Conferinja de Pace | de la Paris recunoa§te toate aceste noi cuceriri ale Japoniei. Tn perioada interbelicS, implicarea crescanda a Japoniei Tn China, care culmineaza cu Tncercarea de cucerire complete a acestei {Sri, va tensiona tot mai mult raporturile guvernului japonez cu Statele Unite §i Marea Britanie. Se contura o evolutie care va conduce la atacul de la Pearl Harbour, din 1941, la tragediile de la Hiroshima §i Nagasaki §i, Tn cele din urma, la capitularea din anul 194 5. Prin aceste ev olufii — com pletate cu ..mir acol ul eco nomic japonez” §i cu democratizarea jarii, dinevidenflaza perioada postbelicS -, traiectoria Tnceputa Tn anul 1868 din plin contradic|iile procesului dificil al modernizarii. Din semintele Tnvataturilor occidentale, sadite Tn solul fertil al propriei civilizatii traditionale, au germinat atat binefacerile prosperitafii economice §i ale societatii deschise, cat §i ororile nationalismului §i ale derivei imperialiste.
6; Coreea sub domnia dinastiei Yi Istoria Coreii (4ara dimine|ilor lini§tite”, cum mai este ea denumita, Tn mod metaforic) a fost influen^ata de pozijia geografica singulars a acestei peninsule, fnconjurata Tn cea mai mare parte de ape. izolarea sa i-a conferit o anumits omogenitate interna, sub raport etnic §i politic, §i a ferit-o, Tn unele cazuri, de amenintarile externe. Pe de alta parte, Coreea a recep|ionat Tn mod intens influentele exercitate de catre cele doua mari puteri §i civilizatii cu ca re : se Tnveci neaza, China §i Japo nia. Pe ntru China, Coreea constituie o poarta de intrare Tn regiunea sensibiia a Manciuriei, motiv pentru care Imperiul Celest a finut, 156
Tntotdeauna, sS mentinS peninsula sub dominajia sa. Pentru Japonia, Coreea reprezintS cea mai scurta cate de acces spre co ntin en t §i, Tn co nse cin |a, prim a Jinta oricarei tentative expansioniste.
a
Tnce pand cu s ecolul a ! Xl X-le a, ac est or doi vecini am eninta tori I i s-a a dSu gat Ru s ia, cSreia C o reea Ti of erea o so lu te de rezerva Tn vederea ie?irii la Oceanui Pacific, dat fiind ca Vladivostokui, cel mai sudic port rusesc din regiune, este situat la limita expansiunii gheturilor plutitoare care blocheaza naviga{ia pe timp de iarnS. Rezulta, din toate acestea, faptul ca peninsula coreeana a avut dintotdeauna o mare vaioare strategica. Acest lucru explica §i rSzboiul desfa§urat Tntre anii 19 50—1953, cand Co reea a dev eni t principalul te ren d e co nfruntare al celor doua superputeri mondiale, Statele Unite §i Uniunea Sov ietica .
Peninsula coreeanS, locuitS de o populate omogena sub raport etnico-lingvistic, a fost unificatS sub o singurS stSpanire politicsseTn veacul statul al Vll-lea al erei Tn secolul al X-lea constituie Koryo, care noastre. dSinuie§te panS l a cu ce rire a mon go ia, d in s ec ole le X III—XIV. Tnca din aceasta perioada, Coreea cunoa§te influenta civilizatiei chineze, de la care preia scrisul, tiparui, ideologia §i organizarea de stat confucianista, precum §i religia budista, Tn varianta chinezeasca chan ( ze n ). Coreea a jucat §i rolul unui releu transmijator al culturii sinice Tn direc{ia Japoniei. Majoritatea Tmprumuturilor culturaie chineze vor ajunge Tn Japonia prin intermediul Coreii. Tn secolul al XlV-lea, coreenii reu§esc sa se emancipeze de sub dominaiia chino-mongolS, iar Tn anul 1392, un conducator militar, pe nume Yi Song-gyo, se prociama rege, Tntemeind o noua dinastie. Acesta schimba numele statului Tn Choson (denumirea actuaia a
157
Coreii58), fixeazS capitala Tn ora§ul Hanyang (numit astSzi Seul) §i Tntemeiaza dinastia Yi, care va domni Tn Coreea pana Tn anui 1910. a dinastiei Yi a constituit o epocS de Lunga guvernare pace §i de stabilitate Tn istoria Coreii, mai ales ia Tnceputurile sale. Regatul reu§e§te sS T§i mentinS autonomia, fiind ferit atat d e nSvSl irile ba rba rilor di n nord , care afectau China, cat §i de anarhia internS care sfa§ia Tn aceasta perioada Japonia. Do ar incursiunile p irati lor japone zi, care je fu ia u- coaste le coreene Tn secole le X V -X V I, au reprezentat o problema externS de o anumitS importantS. In perioada tulburSrilor de la sfar§itul dinastiei Ming, Tntre anii 1592—1638, C or eea suferS ing erin fele ce lor doi mari vecini ai s§i, care T§i trimit armatele la sud de fluviul Yalu, respectiv la nord de stramtoarea Tsushima. Intre anii 1592-1598 au loc campaniile japoneze de cucerire, conduse de Toyotomi Hideyoshj. La fel cum o vor face §i cu alte ocazii de-a lungul istoriei, trupele chineze jntervin imediat Tn Coreea, Tn replies la atacul nipon, deoarece con siders cS ocuparea Coreii de cStre japonezi ar reprezenta o , am en injare grava la ad resa interes elor Chinei . Mentinerea Coreii Tn sfera de influents a Beijingului va rSmane o constants a politicii externe chineze, panS la sfar§it ul seco lului al XlX-le a. . DupS Tndepartarea pericolului japonez, Coreea rSmane Tn continuare un aliat al Chinei dinastiei Ming, Tn luptele pe care aceasta le poartS Tmpotriva triburilor manciuriene din nord-vest. Dar Tn anii 1637-1638, Tn contextul succeselor militare obtinute de invadatorii manciurieni Tn nord-vestul Chinei, ace§tia reu§esc sS T§i impunS dominatia asupra Cpreii. De la aceastS data §i panS Tn anul 1895, Coreea 58 ..Coree a" este den um irea dat a acest ei {Sri de catr e europ eni, pornind de la numele statului medieval Koryo,
158
dinastiei Yi va fi un stat vasal ai Imperiului Chinez, pSstrandu-§i Tnsa frontierele §i Tntreaga autonomie internS. f> In secolele XVII-XIX, Coreea rSmane o
de cuitura confucianistS, puternic influeriJatS de civilizatia chinezS. In pofida dezvoltSrii un ei cl ase mijlocii, s p eci alizata Tn m e§te§ug ur i, n avi g a te §i co m ert, Co reea este cara cterizatS Tn co ntin uare de im obilismul so cial pe care T I pr esup un e doctr ina co nfu cianis tS. In conditiile unui sistem de guvernSmSnt autocratic, viaja politics este dominatS de intrigile care se Jes Tn jurul palatului regal. $arS
A d es eo r i, r eg in ele-m am e (s au .c h iar bunici!) T§i ex er c itS r eg en ja asu pr a unor su verani minori, iar la Curte se form eazS grupu ri de influents compuse din mari demnitari. eunuci §i dansatoare, care T§i disputS favorurile regale §i puterea politics. Intrigile din culise favorizeazS aparijia conspirajiilor §i asasinatelor, cSrora le cad vic tim e nu m ero§i m em br i ai familiei s u v era n e. .....
Aceasta este atmosfera care anima Curtea arhaicS de la Seul la sfar§itul secolului al XiX-lea, cand Coreea devine o tints a expansionismului nipon. Era evident faptul cS, Tn absenta sprijinului chinez, Coreea nu era capabilS sa re zist e Tn fa ja J ap on iei. In anu l 1876 , jap onezii Ti obli ga pe coreeni sS sem neze un tratat .asemSnStor cu cele pe care puterile europene le impuseserS Chinei, prin care Seulul era constrans sS acorde Imperiului Soarelui RSsare p rivileg ii corne rciale. AceastS ingerintS T i va de ter mina pe chinezi sS se angajeze tot mai puternic Tn Coreea, Tn Tncercarea de a-§i mentine influenta §i de a contracara presiunea japonezS. La Curtea din Seul se formeazS un grup pr och inez § i un alt ul pro japo nez , care !§ i disputa puterea organizand comploturi §i asasinate sau orchestrand revolte populare. 159
Tn anul 1894, Tn Coreea izbucne§te o rSscoalS initiate de o societate secrete, religioase §i xenofobe, ceea ce ie ofera japonezilor prilejul de a trimite trupe. China se Tmpotrive§te acestei interventii nipone §i astfei se ajunge la declan§area rSzboiului chino-japonez din anii 1894-1895, finalizat cu victoria Japoniei. Pacea de la Shimonoseki, TncheiatS Tn anul 1895, recuno§fea independenfa Coreii §i abolirea suzeranitetii chineze, ceea ce insemna TnsS, de fapt, intrarea acestei tSri Tn sfera de influents japonezS. Tn anii care vor urma, Rusia ia iocul Chinei, Tn calitate de mare putere careeste T§iinteresatS dispute cu domina^ia asupra Coreii. Rusia de Japonia porturile coreene, ca §i de exploatarea pSdurilor §i a altor rcsurse din aceastS zone, Tn timp ce Japonia pretinde ca peninsula coreeanS sS fie consideratS zona sa exclusivS de influ ents. RSzboiuf ruso-japonez Tncheiat cu victoria niponS din anul 1905 consfinj:e§te dominatia Japoniei asupra Coreii, care este transformate Tn mod oficial Tn protectorat. Tn anul 1910, ultimul reprezentant al dinastiei Yi era detronat, iar Coreea este anexatS de Japonia, devOnirid, Tn fapt, o colonie a acestei {Sri. StSpani rea j apone zS va diir a-pa nS in a n iil ;1945; cand trupele sovietice §i cele americane elibereazS nordul, respectiv sudul penihsulei. NeTnfeiegeriie majore survenite Tntre Cei doi fo§ti mari a'iati, care conduc la izbucnirea RSzboiului Rece, determine formarea a douS state coreene rivale. RSzboiul din anii 1950-1953, intervenit Tntre de; Nord, §i sp Coreea rijinite de Uniunea So vietice §i restui Coree statelora comuniste, de Sud, sus|inutS de o coalifie ONU condusS de Statele Unite, pecetluie§te cu san ge diviz are a po litics a pen insulei coreene . ,,,
160
Capitolul VIII
ASIA DE SUD-EST In SECOLELE XVI -XIX De-a lungul timpului, Asia de Sud-Est a reprezentat, prin excelenja, o zonS a schimburilor §i interferentelor, manifestate Tn plan comercial, etnic, religios sau cultural. Aici au iradiat, Tn primal rand, influen|ele exercitate din directia indiei §i Chinei, cele douS mari civilizatii care flancheazS aceastS regiune. Lor Ii s-a adSugat Tnraurirea Islamului, mai ales din secolul al XV-iea, precum §i cea a civilizajiei europene, Tncepand cu secolul al XVI-lea. Majoritatea acestor infiuente au pStruns pe caiea marii, difuzarea lor fiind facilitate de factorul geografic. Asia de Sud-Est se prezintS ca o uria§S aglomerare de peninsule, arhipelaguri, stramtori §i mari primitoare, care au atras navigatorii din toate timpuriSe. Ea este §i un loc obligatoriu de trecere al traficului maritim spre China, atat pentru corSbiile plecate din direc|ia Indiei, cat §i pentru cele care soseau direct din Africa sau din Peninsula Arabics. Vanturiie care strabat marile costiere din Asia de Sud-Est, Tn primul rand musonii, au favorizat dintotdeauna navigafia pe aceste rute. De altfei, Tntregul Ocean Indian poate ft considerat un fel de „Mare Mediterana”, cutreieratS din vechime de marinarii malaiezieni, chinezi, arabi §i indieni, urma^i apoi de cei portughezi, olandezi, englezi §i francezi. Din punct de vedere geografic, Asia de Sud-Est se itnpartc Tn doua regiuni distincte; Indochina §i Insulinda. In nord este si tuate marea masS continentals a Peninsulei Indochina
(denumire creata de geografii europeni, Tn secolui al XlX-lea). Ea cuprinde, de la vest la est, Birmania (numita actualmente Myanmar), la hotarele Indiei, Siamul (Thailanda de astazi), Tn centru, apoi Laosul, Cambodgia §i, Tn fine, Vietnamul, la extremitatea rasSriteanS a Indochinei, udata de valurile Marii Chinei de Sud. Spre sud, Indochina se pre!unge§te cu limba Tngusta de pamant a Peninsulei Malacca, a carei parte meridionaia este ocupatS Tn prezent de Malaiezia. Cea de-a doua componenta a Asiei de Sud-Est este Insulinda (a§a-numita „lndie insulara”), cel mai mare arhipelag din lume, a carui Tntindere acopera peste doua milioane de km2 de uscat. Ea se Tmparte in Sondele Mari §i Sondele Mici, insulele Moluce §i arhipelagui Filipinelor. Sondele Mari cuprind patru insule uria§e: Sumatra, Java, Borneo (Kalimantan) §i Celebes (Sulawesi). Astazi, cea mai mare parte a Insulindei este ocupata de Indonezia, alta parte de Republica Filipinelor, iar nordul insulei Kalimantan apar^ine federaliei malaieziene. S' Tn cazul Asiei de Sud-Est se observa tending recenta de abandonare a vechilor denumiri, date de navigatorii sau geografii europeni, Tn favoarea unor nume autohtone, fapt care complica terminologia geograficS a regiunii. Uneori Tnsa, istoria coloniaia T§i mai spune cuvantul. Insulele Filipine, de exemplu, T§i menjin, pana astazi, numele pe care l-au primit Tn secolul al XVI-lea, Tn onoarea regelui spaniol Filip al 11-lea. Stramtorile care permit accesul dinspre India spre China, puncte strategice §i cornerciale Tndelung disputate de-a lungul timpului, joaca un rol esential Tn geografia fizicS §i politick a regiunii. Galea maritimS cea mai scurtS dintre India §i China trece prin stramtoarea Singapore, care desparte insula Sumatra de Peninsula Malacca §i este flancatS de celebrul port cu acela§i nume. In stram toarea Sondelor, situatS Tntre insulele Sumatra §i Java,
soseau corabiile europene care veneau direct de la Capul Bunei Speran|e, traversand farS escala Oceanul Indian. 162
v VT) F P ' >V -
porneau mai d eparte, s pre Insulele . Miroice) sau sp re Ca nto n, Tn Marea Ch inei de
^ —
umana
a Asiei
Su d-Estice
are . la bazS
___....
'MA:
ilafiiacestea m ala iez ien e, pr ezepopoarele nte astS zinordice mai ale s Tn Insulinda. Peste s-au revarsat de rasa m ongoioida, t ibetano -chineze §\ tibetano-birmane, stramo§ii birmanilor, thailandezilor §i vietnamezilor de astazi. Malaiezienii, locuitori ai insulelor, s-a remarcat Tntotdeauna ca exceleny navigator^ Tn Pacific §i Tn Oceanul Indian. La Tnceputul. erei noastre, ei au reu§it sS populeze chiar §i Tndepartatul Madagascar, Tn largul coastelor sud-estice ale Africii, Tn timp ce rudele lor polineziene au ajuns panS Tn Hawaii sau Tn Noua Zeelanda. In schimb,
popula^iile de srcine mongoioida, sosite pe uscat, din direcjia Chinei, au dat na§tere comunita|ilor sedentare de munteni sau de cultivator'! de orez, din mun^ii Indochinei ori din campiile Mekongului §i ale Fluviului Ro§u. mM I ■ ••• •
.
:
.
.
.
.
1. Istoria medievala a Asiei de Sud-Est
In primul miieniu al erei noastre, Asia de Sud-Est recepteaza din plin impactul celor doua mari civilizatii IP
vecine, India §i China, sub raport politic, religios §i cultural. Vietnamul cunoa§te o masiva patrundere chineza, realizata prin forja, de armatele cuceritoare ale Imperiului |V Celest; Tn timp ce restul Indochinei §i Insulinda au de-a face cu iradierea civilizatiei hinduse, propagata Tn mod pa§nic, de catre negustorii indieni §i cSlugSrii budi§ti sosi^i pe urmele acestora. De§i §i-a pastrat structura etnica particulars, Vietnamul a reprezentat Tn perm ane nt una dintre directive favorite
■
ale expansiunii politice §i culturaie chineze. Cea mai mare parte a istoriei lor, provinciile Tonkin (din nord) §i Annam (din centru) fie s-au a flat sub stap an ire chinez a directa, fi e s-au constituit ca state vietnameze autonome, vasale ale Imperiului Chinez. De la marele vecin din nord, Vietnamul a preluat m primul rand budismul de tip mahayana. Astfei, vietnamezii fac o figurS a parte sub rapo rt r eligi os, fiind singurii adepti ai Marelui Vehicul din aceasta regiune. Celelalte po poa re ale Indo chine i Tmpar ta§esc, Tn m area lor majoritate, budismul Theravada, ca o consecintS a influenjei hinduse srcinare. Vietnamezii au mai preiuat din China §i confucianismul, cu toate implicatiile pe care le presupune aceasta doctrina, punct de vedere al organizarii politice §i sociale. Cadin urmare, statele vietnameze traditionale dispuneau de o birocratie civiia, similara man darinilor chinezi , care a sigura coe ziune a §i stabili tatea sistemului social-politic intern. Intre anii 1802-1945, tot dupa model chinez, suveranul vietnamez va purta titlul de TmpSrat. Infiuenta hindusa, exercitata Tn restul Indochinei, a dat na§tere mai multor regate, afirmate Tn primu! mileniu al erei noastre, Tn regiunea Birmaniei, Thailandei, Laosului §i Cambodgiei. Din punct de vedere religios, toate acestea sunt dominate de budismul Theravada, care pune accent pe prinCipiul non-violentei §i subliniaza caracterul perisabil al vietii terestre. Civilizatia hindusa a modelat §i structurile social-politice din tarile respective. Regii dispuneau de autoritate politica §i religioasa, iar locul Clasei birocratice a mandarinilor vietnamezi era ocupat aici de o aristocratie ereditara, cu functii miiitare. Regatele Indochinei cunosc o istorie agitata, marcatS de nu m eroase r azbo aie, T n urm a cSrora se Tntemeiaza ma
164
ri
stSpaniri sau, dimpotrivS, se fSramiteaza imperii. O putere remarcabilS au c un os cut imp eriul khm er , cu capitala la Angkor, § i statul Champa, din sudul Vietnamului. Caracterul fluid al peisajului politic indochinez din epoca medievala s-a datorat, in primul rand, rivalitajilor existente Tntre statele din regiune. Altfel, zona era destul de bine protejatS din punct de vedere geografic, nefiind ex pu sS Tn fa{a in vaziii or st rSine . Chin a era sufi cient de departe pentru a constitui o amenintare serioasS dincolo de nor dul Vietnamului §i al Birmaniei. Tn aceste conditii, regatele §i principatele din vestul §i centrul Indochinei (birmane, thailandeze, khmere sau laojiene) T§i vor mentine existenta de sine stStStoare pans in secolul al XlX-lea, la fel ca §i formatiunile statale vietnameze, supuse influenjei chineze.
Tn arhipelagurile din sud, marile insule ale Indoneziei, cum erau Sumatra §i Java, cunosc §i eie aceea§i puternicS influents hindusS, propagatS pe calea mSrii, de negustori §i marinari. Budismul §i hinduismul oferS §i aici suportu! cultural pentru constituirea unor regate indigene m edievale, care c un osc m om entele lor de gl ori e, exti nzan du-§i puterea panS Tn insulele Filipine §i Tn Peninsula Malacca. Peste acest prim strat istoric, al regatelor locale hinduizate, se suprapune, Tn secolul al XV-lea, cucerirea islamicS, iar Tncepand cu secolul al XVI-lea pStrunderea europenilor. Tn anul 1420, musulmanii veniti din India cuceresc Peninsula Malacca. Treptat, Tn secolul al XV-lea, Islamul devine religia majoritarS Tn regiunea peninsulars a Malaieziei §i Tn insuiele Indoneziei de astSzi, iar majoritatea regatelor hinduse se transforms Tn sultanate condu se de s uv era ni m usu lm ani.59 PanS Tn zile le no as tre, 59 Do ar Tn ins ula Bali, din in d o n ezia, s-au m ai pds trat, pan a azi, reminiscentele hinduismului care domina aceastS regiune inainte de rSspandiroa credin|ei isla mice.
165
zonele respective au ramas dominate de credinta Tn Tnvajatura Coranului, propovaduitS Tn varianta §colii sun- ; nite §afiiste. Se remarca faptul ca religia islamica nu s-a extins decat Tn zonele insulare (pan§ Tn sudul arhipelagu- | lui filipinez), precum §i pe coastele Peninsulei Malacca, adica doar acolo unde au putut debarca negustorii arabi §i a\\i musulmani, atra§i de bogafiile Chinei §i ale Insulindei. Regiunea continentals a Indochinei a ramas neclintita Tn ata§amentul sau fa£a de budismul theravadin.
2. Insulinda in secolele XVI-XDC In veacul al XVI lea, la doar un secol dupa patrunderea religiei islamice Tn insulinda, Tn aceasta regiune sosesc §i navigatorii europeni. Incepand cu anul 1498, cand caravelele l ui Vasco da Ga m a tree de Capul Bune i Sp era n|e , ' h Ocea nul Indi an devine un imens do me niu marit irn por1 tughe z, timp de aproa pe o suta de ani. Po rtugh ezii au fos t / interesati Tn primul rand de comerf, au sprijinit, de aseme nea, propaganda religioasa a iezuipor, dar au neglijat ocuparea §i colonizarea acestor zone, Ei au Tntemeiat doar factorii, puncte cornerciale fortificate, unde veneau sa se aprovizioneze corabiile plecate din metropolS. A§a erau a§ezarile de pe coasta maiabareza, Tn India, sau portul Macao, din sudul Chinei. in afara matasurilor §i a lacurilor importate din China, portughezii au mai acordat o aten|ie deo sebita m iroden iilor (scor|i §oara, pi per, cui§oare) , care 4 se gaseau din abundenja Tn insuleie Moluce, din rasaritui extrem al Insulindei. In aceasta regiune TndepSrtata, por tughezii se instaleaza Tn insula Timor (din arhipelagui Sondelor Mici), unde vor ramane panS Tn secolul al XX-lea. 166
-• In secolul al XVI-lea, dominatia portughezS asupra jnsulindei nu a fo st sta nje nita decat de prezen{a spanio liior Tn Filipine: In anul 1521, acest arhipelag era descoperit de Magellan (un navigator care, Tn pofida srcinii sale lusitane, s-a aflat Tn serviciul regilor Spaniei). Spaniolii au finanfat expeditia efectuatS de Magellan Tn jurul lumii tocmai cu scopul de a identifica o alta ruta spre insulele Mirodeniilor (cum mai erau denumite Moiucele), ruta care sa evite Oceanul Indian, domeniul exclusiv al portughezilor. La mijlocul secolului al XVI-lea, spaniolii Tncepeau o vast§ acjiune de colonizare Tn Filipine, ceea ce a presupus ocuparea §i administrarea teritoriului, cre§tinarea bS§tina§ilor, rSspandirea spaniole. anul 1571 era Tntemeiat portul Manila, limbii viitoarea capitals Tn a arhipelagului fili pinez. , ?. : : ■ Pe parcursul secolelorXVI-XVIII, Filipinele rfiman o colonie sp anio la aflata T n strSnsS le gSturS cu im periul his panic din A m er ic a Cen t r als §i d e Su d . Tn fiec ar e an , gal ion ul de Man ila traversa Oceanul Pacific, aducand la Acapulco, pe coasta apuseanS a Mexicului, mStSsurile §i portelanurile chineze§ti. Din A m er ic a, ac es t ea erau ex p ed iat e m ai d ep ar t e, p es te A tlan tic, panS Tn Eur op a. Efec tele p re zen jei s pan io le Tn Filipine s-au dovedit a fi extrem de durabile. Majoritatea filipinezilor s-au cr e§tinat, T n rit catolic , iar sp ani ol a a dev en it o limbS im por tantS de comunicare, Tn Tntregu! arhipelag.
La Tnceputul secolului ai XVII-lea ia sfar§it domina|ia maritimS a portughezilor Tn Insulinda, ca §i Tn restul Oceanului Indian. Olandezii', care poartS un rSzboi acerb cu Spania Tn aceasta perioada,-profita de faptul cS Tntre anii 1580-1640 corOana Portugaliei a fost de^inutS de regii de la Madrid §i atacS interesele cornerciale portugheze din Oceanul Indian, 167
De altfel, Tn prima jumetate a secolului al XVII-lea, olan dezii se afirma ca stapani ai marilor pe toate oceanele lumii, ruinand supremafia navala spaniola, Tn emisfera vestica, §i pe cea portugheza, Tn emisfera estice. Tn anui 1602, la Amsterdam era Tnfiinjate Compania olandezS a Indiilor Orientale, care prime§te, din partea Republicii Provinciilor Unite60, privilegii cornerciale exclusive Tn emis fera rSsariteanS. In Asia de Sud-Est, compania Tncepe imediat cucerirea Insulindei, ocupand pozitii importante Tn insulele Moluce, Tn anul 1605. In 1619, olandezii fondeaze ora§ul Batavia61, din insula Java, Tn apropierea stramtorii Sondeior-Cu timpul, aceasta a§ezare devine unui dintre cel e mai mari porturi ale Asiei S ud -Estice capit ala uria§ului imperiu colonial fondat de olandezi Tn insulele Sonde, pe teritoriul de astazi al Indoneziei. Pe pa rcursu l se co lelo r X VII—XIX, o land ez ii continue procesul de ocupare treptata §i de colonizare a celei mai mari parti a insulindei, care va remane sub stSpanirea ior pane la proclamarea in d e p e n d e n t indonezi ei, Tn anul 1945. Aceste posesiuni vor primi denumirea de „indiile RSsari tene O ian de ze ” . Du pa ce Ti alu ng e pe p ortughe zi din Peninsula Malacca, Tn anul 1641, olandezii ajung sa controleze principalele cai de acces spre China, respective str am toarea S ond elor stram toarea Malacca. In sec olu l al XVIII-lea, marii lor rivali din Oceanul Indian vor fi britanicii, care tocmai cucereau india. La Tnceputul secolului al XlX-lea, profitand de faptul ce Provinciile Unite fusesera Ocupate de Franca revolutioriarS 00 Denumirea ofictalSa statului olandez Tntre anii 1581-1794, cand a fost org anizat ca o republi cs , form ats prin un irea u nui numSr de § apte provincii nordice din T&rile de Jos, desprinse de sub stSpanirea spariiolS. 61 AstSzi, ora§ul se n 168
u m e§te Djak arta § i este c apitala
Indo neziei.
§i napoleonianS, englezii cuceresc pentru scurt timp Indiile RasSritene Oiandeze, adicS posesiunile rivalilor lor din Insulinda. In anul 1816 TnsS, dupS Congresul de la Viena, acestea au fost restituite Olandei. De acum Tnainte, olan dezii T§i vor administra netulburap imperiul lor sud-est asiatic, pana la cucerirea japonezS din anii celei de-a doua conflagra|ii mondiale. La fel cum au fScut englezii Tn India, olandezii s-au instalat mai Tntai pe coastele Indoneziei, dupa care au Tnceput sS sup unS s u lt an atel e loc ale din interior, Tn mod treptat, profitand de rivalitS{ile existente Tntre aceste forma£iuni. StSpanirea olandezS a reprezentat o formS clasicS de exploatare colonials. Olandezii nu au Tntretinut raporturi stranse cu societatea locals, fii nd p rea pu{in in teresaji de c re§tin area bS§ tina §ilor sa u d e edu carea lor Tn spiritul civiliza$iei europene. Autoritatile au fost preocupate, Tn primul rand, de exploatarea resurselor economice ale regiunii, prin intermediul comertului, ca §i prin sislemul plantatiilor. BS§tina§ii §i printii vasali sunt constran?i sS cultive pe terenuri tot mai Tntinse mirodeniile, trestia de zahSr, cafeaua §i indigoul, ad eseo ri Tn detrim entui culturilor traditionale , care asigurau hrana populatiei. Suprafete uria§e au fost expropriate de cStre autoritStile coloniale, iar Tn vederea cultivSrii acestora s-a recurs la munca formats a indigenilor, care erau obligati sS lu cr eze pe p lantajii. in fina l, p ro du sele erau expo rtate T n m etrop olS, in b enefici ul Co m p an iei Indiilor Orient ale. Tn secolul al XlX-lea, locul companiei este luat de statul olandez, care instituie un monopoi asupra resurselor din Indiile RSsSritene §i organizeaza exploatarea sistematicS a acestora.
La sfar§itu! secolului a! XlX-lea au loc schimbSri importante Tn insulele Filipine. In anii 1896-1897 izbucne^te o revolta antispaniola, care proclama o republics ftlipinezS independents. Dar Tn anul 1898, Tn urma rSzboiului izbucnit Tntre Spania §i Statele Unite, Madridul cedeaza 16 9
guvernului american ultimele sale colonii, printre care se afla §i arhipelagui filipinez. Incepand cu anul 1898, insulele Filipine devin posesiune americanS, statut pe care TI pS strea za pa na la Al Doilea RS zboi M on dia l, in 1935 Filipinele primeau autoguvernarea interna, iar din anul 1946 obtin independent deplinS.
3. Indochina In secolele XVI-XVIII DacS Filipinele au fost colonizate de spanioli, iar insul ele Sonde § i Moluce de ol andezi, Indochina con tine n tals va rSmane feritS de ocupajia europeanS, pe tot par curs ul sec olelo r XV I—XV III. Ch ina este s ing ura pu tere strSinS care se afirmS Tn aceastS regiune, Tn secolul al XVIII-lea. Dar TmpSratii manciurieni nu impun decat o suzeranitat e fo rmal S asupra rega telor indoc hineze , exe rcitatS de la mare distanJS, astfei cS majoritatea statelor din regiune (Birmania, Siam, Laos) reu§esc sS T§i menJinS deplina autonomie interns. Doar Vietnamul resimte mai apSsat autoritatea chinezS. De-a lungul se co lelor XV I—XVIII, reg iun ile ap us en e §i centrale ale Indochinei sunt marcate de marea rivalitate existentS Tntre regateie birmane §i statul siamez. In zona Birmaniei, de-a lungul ftuviului Irrawaddy, se afirmS o serie de regate rSzboinice, cum au fost statul monilor, Tn sud, sau regatul Ava, Tn muniii din centrul BirmanieL Acestea atacS Tn mod frecvent Siamul, marele lor vecin din est, locuit de populatia thai („oamenii liberi”). Statul siamez reu§e§te sS supravie^uiascS atacurilor birmane, de§i este ocupat Tn cateva randuri de armatele vecinilor sai. La sfar§itul secolului al XVIII-lea se produce o cotiturS Tn istoria raporturilor dintre birmani §i thailandezi. Intre anii 170
1757-1767, birmanii cuceresc Siamul, iar vechea capitals a acestuia, Ayutthaya, este abandonata de suveranii siamezi. Agresiunea birmana provoaca TnsS o putemicS reactie interna, care duce la alungarea cuceritorilor §i la instaurarea unei noi familii domnitoare. Incepand din anul 1782, tronul Siamului, mutat acum Tn ora§ul Bangkok, este ocupat de noua dinastie, numitS Rama, care va domni Tn Thailanda pana Tn zilele noastre. La sfar§itul secolului al XVIII-lea §i la Tnceputul celui urmSton suveranii din dinas tia R ama con solide azS statul siam ez, Ti Tmbunatajesc organizarea interna §i objin importante succese pe plan extern. In vest, pericolul birman este linut la distan^a, iar Tn rSsSri l S iamSuccesele ul se ex tind e pedesea m a -Tn La osu lui §i a Cambodgiei. obtinute Siam aceasta perioada au contribuit la men|inerea independen|ei sale, pe parcursul sec olului al XlX -lea. v k, Pe coastele rasaritene ale Indochinei, Tn Vietnam, de-a lungul se co lelor XVI— XV III se co nture aza cateva centre de putere distincte, aflate sub influenta civilizatiei chineze. In nord, pro vinc ia Ton kin, de la fronti ere!e> Chine i, este guvernata de vechea dinastie Le, sub suzeranitatea Imperiului Celest. In centrul Vietnamului de astazi se afirmS statul Annam, cu capitala Tn ora§ul Hue, condus de familia Nguyen. Statul annamit se consoiideaza Tn se cole le X VII—XV III, ce ea ce Ti va pe rm ite sa u nifice su b autoritatea sa Tntregul Vietnam, la Tnceputul secolului al XIX-lea. In primul rand, Annamul cucere§te sudul Vietnamului de astazi (numit de cStre geografii europeni Cochinchina). Profrtand de decSderea puterii siameze Tn secolul al XVIII-lea, Annamul T§i extinde autoritatea §i asupra re ga telo r vecine, Laos § i Cambo dgia, sit uate I n vestul Vietnamului. De§i T§i menfin o anumita autonomie, regatele lao|iene §i cambodgiene raman un simplu obiect
, il disp ute lor dintre Siam §i Ann am , cele douS state pute ri iii.t>cu care se TnvecineazS la vest §i la est. I xpansiunea Annamului Tn Cochinchina are drept con: m:inJS difuzarea influen^ei chineze pana Tn sudul extrem . il Vietnam ului, la Sa igon §i la g urile fluv iului Mek on g. In pofida puterii sale, Annamul recunoa§te suzeranitatea Chinei ?i plSte§te tribut TmpSrafilor manciurieni, afiafi .H .urn Tn plinS glor ie. Tot acum , nu mero §i em ig ra n t c hin ez i (unii dintre ei fo§ti partizani ai dinastiei Ming) se refugiazS spre sud, Tn Vietnam, Peninsula Malacca, Filipine §i Insulinda, formand colonii de me§te§ugari §i negustori. Astfei, n toa te care ac esacapareazS te re giun i afaceriie se co ns m inoritSfi chineze Tprospere, §itituie comertul. La Tnceputul secolului al XVIII-lea, un principe annamit din dinastia Nguyen reu§e§te sS unifice sub autoritatea sa nordul Vietnam ului (provincia Tonki n), centrul (Ann am ul) sudul (Cochinchina), punand-astfei bazeie unui stat vietnamez puternic §i bine organizat, cu capitala la Hue. In anul 1802, el se proclamS TmpSrat al Vietnamului, sub numele de erS Gia Long, §i este recunoscut Tn aceastS calitate de Imperiul Chinez. Succesui sSu a fost posibil §i datoritS ajutorului militar francez de care a beneficiat. Dinastia imperials TntemeiatS de Gia Long va domni Tn Vietnam panS Tn anul 1945, initial Tn mod suveran, iar din anul 1884 sub protectorat francez. Pe p arcursu l s eco lelor X VI—X VIil , navigatorii §i coloni §tii euro peni au cons tituit o pre zenJS nes em ni fic ativa T n Ind oc hin a. Por tu gh ezii, u rm ati d e olan d ezi § i, Tn fine, de b ritanici, ocup S o serie de puncte strategice pe coasteie Peninsulei Malacca, deoarece acestea strSjuiau ruta maritime dintre India §i China. De asemenea, sunt Tntemeiate cateva factorii pe coasteie bir m ane, Tn apro pierea Indie i. Dar's c h im b u rile c ornercia le cu reg atele in do ch in eze rSmS n la o v alo are sc azutS, Tn co m par atie
172
cu m areie nego{ efec tu at Tn India, Chin a sau Insulin da. Francezii sunt singurii europeni care manifests un interes mai pronun£at fa£S de zona Indochinei, Tnca din aceasta perioada. Incepand cu domnia lui Ludovic al XlV-lea, diploma{ii, negustorii §i m isio narii f ran c ezi T§i fac a p ari ji a tot m ai des T n regi un ile v iet nameze §i cambodgiene, prefigurand implicarea masivS din secolul al XlX-lea.
4. Cucerirea Indochinei in secolul al XlX-lea; reacjii anticoloniale in Asia de Sud-Est In secolu! a! XlX-lea are loc cucerirea europeanS a celei mai mari pSrJi a Indochinei, precum §i instaurarea unei administrate coloniale, la fel ca Tn India, Tn Filipine sau Tn Indiile RSsSritene Oiandeze. Practic, Indochina va fi TmpSrtitS Tn douS, Tntre Franta, care cucere§te estul peninsulei (Vietnamul, Laosul, Cambodgia), §i Marea Britanie, care ocupS partea apuseanS (Birmania §i
Peninsula Malacca). Intre aceste douS imperii coloniale, Tn partea centrals a Indochinei, supraviejuie^te regatul inde pendent al Siamului. Englezii marcheazS un prim punct important Tn anul 1819. Un agent al Companiei Indiilor Orientale, pe nume Stamford Raffles, fondeazS ora§ul-port Singapore, pe o insulS din stramtoarea cu acela§i nume, situatS Tn extremitatea sudicS a Peninsulei Malacca. Datorita pozijiei sale strategice, Singapore va deveni principala bazS navalS a Marii Britanii Tn Asia de Sud-Est. In deceniile care vor urm ar politica britanicS din acea stS reg iune T§i fixeazS ca obiectiv principal protejarea Indiei, precum §i a bazei din Singapore. 17 5
Acest tel strategic conduce la ocuparea Birmaniei §i a Peninsulei Malacca. Birmania, situata la frontiera nordesticS a Indiei, este anexata treptat, Tn urma a trei razboaie, purtate Tn anii 1826, 1852 §i 1885. De§i englezii detineau cateva puncte importante pe coasteie malaieziene TncS din secolul al XVTIi-lea, sultanatele musulmane din Peninsula Malacca sunt transformate Tn protectorate britanice abia la sfar§itul secolului a! XlX-lea §i la Tnceputul veacului urmator. Imperiul colonial britanic din Asia de Sud-Est mai cuprindea portul Hong Kong, de pe coasteie meridionale ale Chinei, precum §i nordul insulei Borneo. Franta va Tntreprinde cucerirea estului Indochinei, pornind de la interesele sale mai vechi Tn aceasta regiune, ca §i din dorinta de a identifica o nouS cale de acces spre piata chineza, de-a lungul Mekongului §i a Fluviului Ro§u. In anul 1858 izbycne?te un conflict Tntre Franta §i statul annamit, care va duce la ocuparea Cochinchinei, cu ora§ul. Saigon, Tn anii 1862-1863. Tot Tn 1863, Franfa T§i impu nea protectoratul asupra Ca m bo dg iei vecine, a flats la acea data sub suzeranitatea Siamului. Annamul era transformat Tn protectorat Tn anul 1884 (de§i, Tn mod for mal, dinastia Nguyen va ocupa Tn continuare tronul impe rial" de la H ue), iar prov incia Tonkin, din nord ul Vietnamului, este ocupata Tn 1885, Tn urma unei dispute cu China. ]n 1893, statul vecin al Laosului devenea §i el protectorat francez. Guvernui francez grupeaza toate aceste teritorii Tn Uniunea Indochineza, constituind astfei un imperiu colonial francez compact, care cuprindea Tntreaga parte de rSsSrit a Indochinei. Siamul, cu capitala la Bangkok, T§i pastreazS independenta, Tn primul rand datorita faptului ca Franta §i Marea Brit anie au do rit sa TI m entina pe po st de „s ta t-ta m p o n ”,
care sa separe imperiiie lor coloniale §i sS previnS izbucnirea unor dispute. Cu toate acestea, Siamul este silit sa renunfe la provinciile sale cambodgiene, laojiene §i malaieziene, care vor fi ocupate de cele doua puteri colo niale. Pe plan intern, suveranii din dinastia Rama Tncearca s<5 introd uc e o se rie de refo rm e m od ern izato are , dup a exemplul Japoniei. Regele Mongkut §i mai ales fiul acestuia, Rama al V-lea (1868-1910), sunt mari admiratori ai civilizatiei occidentale. Ei reorganizeazS administrapa §i finantele* construiesc cSi ferate, modernizeazS armata. Cu toate acestea, modernizarea Siamului face pa§i foarte len|i, datoritS inertiei structurilor sale social-economice tra ditio na le.
J'
Efec tele stSpanirii c o lo ni ale Tn Indo ch ina au v ariat de la o regiune la alta. Peste tot, autoritatile s-au aratat interesate de p un erea T n v alo are § i ex p lo atar ea resur selor regiunii, cum erau carbunele, lemnul, matasea, orezul, culturile tropicale. In Bir m ania, m ai ale s Tn regiu nile sale m un toas e §i greu accesib ile, ocupate doar de cateva decenii, stapanirea britanica nu a reu§it sa schimbe prea mult realitStile arhaice ale zonei. Tn schimb, Tn Indochina franceza, Tn special Tn regiunile de c§mpie §i de coasta, favorabile culturii orezului §i schimburilor cornerciale, se dezvolta o viata economica mai intensS, care antreneaza §i prefaced social-culturale. InvStamantu! francez, introdUs la Saigon sau Hanoi, misionarismul catolic, infrastructura edilitara §i de comunicatie dezvoltata Tn marile ora§e fac sa se Tnfiripe nuctee ale civilizatiei moderne, Tnconjurate de peisajul mizer al realitatifor tradi tio nale. - : .
Reactiile societStilor locale din Asia de Sud-Est Tn fata prezentei occidentale au TmbrScat forme diverse. Tn primul rand, s-au opus cuceririi structurile politice traditionale, conservatoare, care doreau sa perpetueze atat propria 175
niitoritate , cat §i regimu l so cio -po liti c existent. I n Vietnam , Impdratii se Tmpotrivesc trupelor fran*ceze, sprijiniti de elita mli 'luctualS con fucia nistS , iar Tn lnd.jj|e RS sariten e O lan i Ii-/a rajahii hindui§ti din insu la Baii se si nu cid TmpreunS cu familiile lor, ca forma extreme de protest fa|3 de ocupajia olandezS. Alt tip de reactii autohtone s-a manifestat sub forma mna§terii religioase, vSzutS ca o rnanierS de afirmare a IdentitSfii locale, Tn raport cu ocupantii strSini. In Indonezia, la Tnceputul secolului al XX-lea, se afirmS mi§cSr ile funda m en tali ste islam ice — care propov Sduiau into ar ce re a la li tera § i sp iritul o rig in a r al Cora nu lui — , Tn Birmania asociatiile budiste servesc ca focare de propagandS n atio na lists, iar Tn Filipine i^ na§tere o dizidentS a Bisericii catolice, care rupe legSturjie cu ierarhia clericals span iolS . ' "> 0 incepand cu sfar§itul secolului ^| XlX-lea, peste tot se afirmS noile categorii sociale, formate din intelectuali, comercianti, oameni de afaceri, functionari ai admi nistrate'! coloniale sau angajati ai companiilor strSine. in !.11ile indep en de nte, cum era S iam ul, pSt ura soci alS n lormistS era consolidatS de p re z^ n ta a numero§i mili tari , ed|jcat< tSr' le occ iden tale. C h ia r dacS ace ste categorii 1.'11nan m inoritare Tn cad rul so cie t^tii, din rand urile lor se ridicS o mi§care nationalists, care ianseazS un program de em ancipare §i modern izare .,t.v .s ... Ace§ti militant sunt adeptii progresuiui de tip occiden tal, vSzut ca instrument de afirmare nationals. Reformele Erei Meiji, ca §i afirmarea internationals a Japoniei constituie un exemplu mobilizator pentru inteiectualii nationalists din Asia de Sud-Est. Ca §i Tn India, mi§cSrile najionaliste din A sia de Su d-E st uti lizeazS o gamS lar gS de metode, de la cooperarea cu autoritatile coloniale Tn vederea 176
introducerii reformelor modernizatoare, panS la protestul politic sau chiar rezisten^a armatS. Din r and uril e ace stei gene rafii de m ilita n t se r idicS viitorii lideri ai luptei anticoloniale, fondatori ai statelor independente proclamate dupS Al Doilea RSzboi Mondial, a§a cum au fost Manuel Quezon, Tn Filipine, Ahmed Sukarno, Tn Indonezia, sau Ho §i Min, Tn Vietnam. In cadrul limitat de acjiune permis de administra^a colonials, ei vor avea de ales Tntre modelul modemizSrii de tip occi dental, ideologia emancipatoare a comunismului §i colaborarea cu autoritStile japoneze de ocupafie, noul cuceritor, de srcine asiaticS, apSrUt Tntre anii 1941-1945. AceastS complicatS ecuajie politics §i ideologies va sta la baza formSrii statelor independente din Asia de Sud-Est, care vor lua na§tere Tn perioada postbelicS.
corccLuzn
De cand Herodot §i contemporanii sSi eiini au TmpSrtit lumea cunoscuta lor Tn trei continente, Asia, a§a cum ne-am ob i§nu it sS o ved em de atu nci Tnc oace, a fost rez ultatut unei percep£ii specific europene. In pofida masivitatii, a caiit^tii de JeagSn al civilizatiei" sau al ..omenirii”, a „originalit§tii” culturilor sale („onginalitate” raportatS §i ea la acela§i obsedant tipar occidental), Asia nu a reprezentat pentru e urop en i de ca t Alteritatea , un „C eia ialt” dife rit §i exterior. El a fost destinat cunoa§terii, explorSrii, reveriilor §i, Tn final, dominatiei. "fSrile §i regiunile asiatice au nume date de geografii europeni, religiile Extremului Orient au fost botezate dupS modelul credinjelor monoteiste familiare savan£ilor occi dental!, popoarele „dravidiene”, ..indoeuropene” sau „uralo-altaice” au fost clasificate §i ele potrivit nomenclatorului §tiintei moderne (uneori destul de neinspirat), Tn aceea§i donn^S de „a face ordine”, Tn mod simbolic, Tntr-o lume stranie §i TndepSrtatS. „ Orientul” sau . .RSsSrituI ” est e term enu l c el m ai gen eral, v ag §i atotcuprinzStor, care desemneaza, practic, Tntreg spajiul alteritSti, definit din perspectiva culturii europene. Deoarece vecinii diferili §i nelini§titori se Tntrezareau mai ales la rSsSrit (la apus nu se afla nimic, decat Tntinderile nesfar§ite §i pustii ale Atlan ticulu i), Eu ro p a s -a def init pe sine c a Occidens, opunandu-se, de atunci Tncolo, Orientului. Insu§i numele Asiei (atestat pentru prima oara Tn sec. VIII T.e.n.) pare s§ se Tnscrie Tn aceasta logica orientalista, dac§ el provine, Tntr-adevar, din cuvantu! asirian „assu”, care nu TnseamnS nimic altceva decSt
„RSsSrit”. Ulterior, restructurarea administrative a Imperiului Rom an de catr e Tmpara tul Dioc letian, T n anul 28 5, a exp rim at Praefectura Orientalis, care aceea§i idee, prin Tnfiintarea unei Oriens §i Asiana. La moartea cuprindea, intre altele, diocezele TmpSr atului Teod os iu , i n 39 5, im periu l era st~a§iat definiti v Tn c eie pars Orientis §i pars Occidentis. douS componente distincte: Geografia m od erns a preluat termenu l de .. Or ie nt”, denum ire com odS § i e xpeditivS (de fapt, un n um e g en eric pentru CelSla lt) , TngrS mSdind T n s p atei e ac est ei eti ch ete tot ce ea ce ie§ea din cadrul autodefinit al civilizatiei occidentale. „RSsaritul” poate sS TnceapS la frontierele Europei apusene, adicS Tn Europa de Est, care reprezintS o primS forms de manifestare a „Orientului” sau, Tn cel mai b un c az, o zo n a d e tran zi{ie T ntr e „ bar bari a asiati cS” §i „ civil iz atia eu ro p eanS” . DupS cum s pu nea cancelarul Metternich, „Asia Tncepe pe Landstrasse”, adicS la periferia de est a Vienei. Cu atat mai mult, acest mecanism al „orientalizSrii” §i excluderii va fi aplicat Tri cazul Balcanilor, considerati o parte components a „Orientului’\ mai ales datoritS apartenentei lor istorice la Imperiul Otoman. Bazinul Mediteranei, care a constituit panS la cucerirea nordului Africii de cStre arabi, Tn secolul al Vh-lea, leagSriul unei ci vilizatii greco-fomane unitare, a ridicat cateva probleme de ordin termin olo gic Tn fa ta trad iti on ale! diviziuni Est—Vest; Geo gr afii arabi, de exemp lu, au dat n ord -vestului A fricii ( Tunisia, Alg eria § i Marocul de azi) denumirea de Maghreb, ceea ce Tnsemna „Soare-Apune", m acord cu situarea vesticS a teritoriilor respec tive. Pentru occidentali TnsS, ele vor apartine Tntotdeauna Orientului nediferentiat, ce Tngloba Tntreaga lume musulmanS. Litoralul rSsSritean al Marii Mediterane (Asia MicS, Siria, Liban, Egipt), stSpanit de bizantini §i apoi de musulmani, a primit TncS din Evul Mediu o denominatie ..orientalists", atribuita de negustorii ven etieni car e traficau pe aic i mSrfuril e Asiei: Levant (din italia nul J ev an te ” : „ rasarit”).6 2 Co m p ani ile n egust ore§ti ale 62 Mai tSrz iu, Jap on ia („ Jar a Soarelu i RSsare") denumire Tn limba italianS: Sol Levanle.
va prini i aceea§i ; ,; t 17Q
I nv antulu i, Tnfiin ^ate de fra n c ezi sau d e bri tanic i, vo r perp etu a iicoasta denu m ire „ com ercia lS”, panS tarz iu in epo ca m od erns. in timpurile mai recente, geografii moderni au compartimen-
tnt Orientul avand in vedere distanja care separa o regiune sau
alta de vestul Euro pei §i , mai ales, |inan d co nt de m Ssura Tn care zon ele resp ective au intrat T n aten jia puteriior o ccid entale . Moditerana RSsSriteanS, Asia MicS, Arabia, uneori §i Grecia fac parte din Orientul Apropiat, Tn timp ce Irakui, Iranul, A fg an is tan u l, Tn u n ele c azu r i Pak is tan u l al c Stu ies c Orientul Mijlociu. Alti au tori, p en tru c ar e Orien tu l Tncepe „ mai ap r o ap e” (in nordul Africii §i Tn Balcani), includ §i regiunile din Orientul A p ro p iat Tn Orien tu l Mi jlociu . Din c o lo d e In d u s TnsS, Tn s p aj iile Imense care cuprind India, Indochina, China, Japonia, totul se rod uce. la Extremul Orient (sau Orientul fndepSrtat), tSramul izoIm I al civiliza{iilor exotice, care nu au avut parte de acel contact indelungat cu Europa pe care Orientul Apropiat sau Mijlociu l-au
PanS Tn secolul al XX-lea, fiecare Tntalnire a europe nilor cu Asia a reprezentat pentru ace§tia o ocazie de a-§i etala superioritatea. Dar relajia de dominate pe care au instituit-o occidental'll Tn raport cu asiaticii a avut o dubl§ naturS: economics §i simbolica, practica §i imaginary. 180
Profituf §i fantezia au fost cele doua mobiluri irezistibile ca re i-au Tmpins pe e uro pe ni Tn cSu tarea m inu nilor As iei, incepan d cu Ma rco P olo §i term inand cu Cristofor Columb. Asia nu a fost doar o piaja profitabilS §i o sursa de materii prime, ci §i un teritoriu de misiune pentru caiugarii devotaji, un obiect al reformeior §i modernizarii pentru functionary coioniali, un subiect fascinant pentru creatorii de fictiuni exotice, de ia Giacomo Puccini la James Clavel. Modernizarea, problema esentiaia a istoriei Asiei Tn perioada pe care am trecut-o Tn revista, poate fi vazutS §i ea ca o consecin|a a relatiilor Tntrejinute de civilizajiile asiatice cu Europa. Modernizarea a Tnsemnat, de fapt, preluarea modelului occidental de dezvoltare, incluzand §tiinta §i tehnologia, administratia §i legislafia, sistemul de Tnvat;amant sau de asistenja medicaia. Industria moderna, razboiui total, statul-najiune, liberalismul §i comunismul, mai recent telecomunicatile globale, hamburgerii sau Coca-Cola reprezinta elemente de civilizatie pe care Asia contemporanS le datoreaza lumii occidentale. Modernizarea, o provocare resim|ita pana Tn cele mai TndepSrtate colturi ale Asiei, nu a cunoscut un ritm uniform §i a generat consecin^e dintre cele mai diverse, de-a iungul epocii moderne. In cazul Chinei, de exemplu, impactul cu civilizaiia europeana, atat de puternic Tn secolul al XlX-lea, a provocat o criza dramatica, iar modernizarea a e§uat lamentabil. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, China a adoptat un alt import european, comunismul, pe care l-a transformat Tntr-o cale specifica de dezvoltare §i nu l-a mai parasit nici cand acesta s-a prabu§it Tn aria sa de origine. Japonia, Tn schimb, de§i Tnchisa §i ea, initial, Tn fa^a strSinatatii, a reu§it performanta de a se moderniza complet Tn do ar ca teva decenii , ridi cand u-se, f3r3 co m plexe, la cele mai Tnalte standarde occidentale. Exemplul sau a 181
demonstrat, TncS de la Tnceputul secolului al XX-lea, ca nu se poate vorbi despre un specific asiatic al subdezvoltSrii §i ca modernizarea nu este compatibilS doar cu civilizafia occidentals. AstSzi, dezvoltarea spectaculoasa a Asiei Rasaritene §i de Sud-Est, dar §i relativismul cultural care domina gandirea contemporana par sa remodeleze stravechea relate inegaia, economica §i mentaia, dintre Asia §i Europa, schi$and un cadru mondial al egalei Tndreptatiri. Fenomenul globalizsrii, apropierea nivelurilor de dezvoltare la scara planetarS; acceptarea diferenjelor culturale sunt cateva dintre marile provocari pe care le lanseazS aceasta noua perspectiva. . In orice caz, Tntorcandu-ne privirile spre trecut §i deruland Tnca o data povestea moralizatoare a raporturilor inegale dintre Occident §i Orient, am putea sa credem ca istoria Asiei moderne, pe care am Tncercat sa o Tnfa|i§ez §i eu pe parcursul acestei carp, nu este decat o proiecpe subiectiva a europenilor. Ar ramane sa descoperim Asia autentica, a cSrei se adevarat. afirma cu Dar putere zilele noastre, a§a cum identitate arata ea cu oareTnputem face acest lucru altfel decat filtrand-o prin propria noastra con§tiinta?
BIBLIOQRAFIE
Exists, la ora actuals, o bunS bibliografie de informare generals cu privire la istoria §i cultura Asiei, disponibilS Tn limba romanS, grafie mai ales traducerilor realizate Tn ultimii ani. Titlurile recomandate mai jos oferS posibilitatea aprofundSrii subiectului de cStre cititorul interesat. Ele au fost puse la contribute, din plin, §i Tn vederea documentSrii lucrSrii de fa^S.
LucrSri generaie, sinteze de istoria civilization Fernand Braude!, Gramatica civilizapilor, vol. I—II, Bucure§ti, Meridiane, 1994. Vasile Cristian, Istoria Asiei, Bucure§ti, Corint, 2002 (nr. 32 Tn col ect ia „ Is torie unive rsalS . M icr os inte ze ”). idem, A sia §i A m eric a Tn sec. X V I-X V lll, la§i, Ed. UniversitStii „Al.l. C uza” ; 1993. 5 ' Istoria religiilor: Jean Delumeau (coord.), Religiile lumii, Bucure§ti, Hu m an itas, 1996. " ' - ' Mircea Eliade, Istoria credintelor $i ideilor religioase, vol. I—HI, Bucu re§ti, Ed. §tiin1;ificS, 1991. Victor Kernbach, Dictionar de mitologie generals, Bucure§ti, Ed. §tiintficS §\ EnciclopedicS, 1989. Civiliza$ia Dominique islamicS: Sourdel, Istoria arabilor, Bucure§ti; Corint, 2001 (nr. 18 Tn colecjia Jstorie universalS. Microsinteze”). 183
