legume II

Nistor T. STAN Prof. univ. dr.

Neculai C. MUNTEANU Prof. univ. dr.

(coordonator)

LEGUMICULTUR| Volumul II

Editura "Ion Ionescu de la Brad"

IA{I - 2001

Coperta [i subcoperta: Veronica APETREI

Referen]i [tiin]ifici: Prof. dr. Victor POPESCU

Universitatea de {tiin]e Agronomice [i de Medicin\ Veterinar\ Bucure[ti

Prof. dr. Viorel BERAR

Universitatea de {tiin]e Agricole [i de Medicin\ Veterinar\ a Banatului Timi[oara

Contribu]ia autorilor: Prof. dr. Nistor Stan: Capitolele 7 [i 11 - integral [i Capitolul 10 - Tehnologii `n câmp Prof. dr. Neculai Munteanu: Capitolele 8 [i 9 integral [i Capitolul 10 (f\r\ Tehnologii `n câmp)

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României: STAN, NISTOR Legumicultur\ / prof.univ.dr. Nistor T. STAN, - Ia[i: Editura “Ion Ionescu de la Brad”, 1999-2001 2 vol.; 24 cm. ISBN 973-98978-9-4 Vol. 2 / Stan Nistor, Munteanu Neculai, 2001, 244 p. 87 fig., Bibliogr. - ISBN 973-8014-46-8.

ISBN: 973-8014-46-8

I Munteanu, Neculai 635.1/.8

ISBN: 973-8014-46-8

© Editura “Ion Ionescu de la Brad” Ia[i

LEGUMICULTUR| II

CUPRINS Capitolul 7 CULTURA LEGUMELOR PENTRU R|D|CINI..................... 9 7.1. Morcovul ....................................................................................... 10 7.1.1. Importan]a culturii.................................................................. 10 7.1.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 10 7.1.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 10 7.1.4. Rela]iile cu factorii de mediu ................................................. 12 7.1.5. Soiuri...................................................................................... 12 7.1.6. Tehnologia de cultivare.......................................................... 14 7.2. P\trunjelul .................................................................................... 18 7.2.1. Importan]a culturii.................................................................. 18 7.2.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 18 7.2.3. Particularit\]i botanice [i biologice ..............................................18 7.2.4. Rela]iile cu factorii de mediu........................................................19 7.2.5. Soiuri..............................................................................................19 7.2.6. Tehnologia de cultivare.................................................................21 7.3. P\stârnacul ...........................................................................................21 7.3.1. Importan]a culturii.................................................................. 21 7.3.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 22 7.3.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 22 7.3.4. Rela]iile cu factorii de mediu ................................................. 22 7.3.5. Soiuri...................................................................................... 23 7.3.6. Tehnologia de cultivare.......................................................... 23 7.4. }elina pentru r\d\cini ................................................................. 23 7.4.1. Importan]a culturii.................................................................. 23 7.4.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 25 7.4.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 25 7.4.4. Rela]iile cu factorii de mediu ................................................. 26 7.4.5. Soiuri...................................................................................... 27 7.4.6. Tehnologia de cultivare.......................................................... 27 7.5. Ridichile ........................................................................................ 30 7.5.1. Importan]a culturii.................................................................. 30 7.5.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 31 7.5.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 31 3

N. STAN, N. MUNTEANU

7.5.4. Rela]iile cu factorii de mediu ................................................ 32 7.5.5. Soiuri ..................................................................................... 33 7.5.6. Tehnologia de cultivare.......................................................... 33 7.5.6.1.Cultura ridichilor de lun\ ................................................ 33 7.5.6.2.Cultura ridichilor de var\ [i de iarn\............................... 37 7.6. Sfecla ro[ie .................................................................................... 39 7.6.1. Importan]a culturii.................................................................. 39 7.6.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 39 7.6.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 40 7.6.4. Rela]iile cu factorii de mediu ................................................. 41 7.6.5. Soiuri...................................................................................... 42 7.6.6. Tehnologia de cultivare.......................................................... 42 Capitolul 8 CULTURA LEGUMELOR DIN GRUPA CEPEI ..................... 46 8.1. Ceapa comun\ .............................................................................. 47 8.1.1. Importan]a culturii.................................................................. 47 8.1.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 48 8.1.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 48 8.1.4. Rela]iile cu factorii de mediu ................................................. 52 8.1.5. Soiuri...................................................................................... 54 8.1.6. Tehnologia de cultivare.......................................................... 54 8.1.6.1. Cultura cepei prin sem\nat direct (ceaclama) ................ 54 8.1.6.2. Cultura cepei prin arpagic .............................................. 60 8.1.6.3. Cultura cepei prin r\sad ................................................. 73 8.1.6.4. Cultura cepei verzi (stufat)............................................. 76 8.2. Usturoiul comun ........................................................................... 80 8.2.1. Importan]a culturii.................................................................. 80 8.2.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 81 8.2.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 82 8.2.4. Rela]iile cu factorii de mediu ................................................. 83 8.2.5. Soiuri...................................................................................... 84 8.2.6. Tehnologia de cultivare.......................................................... 84 8.3. Prazul ............................................................................................ 87 8.3.1. Importan]a culturii.................................................................. 87 8.3.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 88 8.3.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 88 8.3.4. Rela]iile cu factorii de mediu ................................................. 89 8.3.5. Soiuri...................................................................................... 90 8.3.6. Tehnologia de cultivare.......................................................... 90 8.3.6.1. Cultura prin sem\nat direct............................................ 91 8.3.6.2. Cultura prin r\sad........................................................... 93

4

LEGUMICULTUR| II

8.4. Alte plante legumicole din grupa cepei....................................... 94 8.4.1. Ceapa de Egipt ....................................................................... 95 8.4.2. Ceapa e[alota.......................................................................... 95 8.4.3. Ceapa m\rg\ritar.................................................................... 96 8.4.4. Ceapa de iarn\ sau de tuns ..................................................... 96 8.4.5. Usturoiul de Egipt ................................................................. 97 Capitolul 9 CULTURA LEGUMELOR PENTRU TUBERCULI {I R|D|CINI TUBERIZATE ............................................................. 98 9.1. Cartoful timpuriu......................................................................... 98 9.1.1. Importan]a culturii.................................................................. 98 9.1.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 99 9.1.3. Particularit\]i botanice [i biologice...................................... 100 9.1.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................... 102 9.1.5. Soiuri.................................................................................... 105 9.1.6. Tehnologia de cultivare........................................................ 105 9.1.6.1. Cultura în teren neprotejat............................................ 105 9.1.6.2. Cultura `n teren protejat cu materiale plastice.............. 110 9.2. Batatul ......................................................................................... 113 Capitolul 10 CULTURA LEGUMELOR DIN GRUPA VERZEI .............. 115 10.1. Varza alb\ pentru c\p\]ân\ .................................................... 115 10.1.1. Importan]a culturii.............................................................. 115 10.1.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 116 10.1.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 117 10.1.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 118 10.1.5. Soiuri.................................................................................. 120 10.1.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 122 10.1.6.1. Cultura timpurie în teren neprotejat ........................... 122 10.1.6.2. Cultura de var\........................................................... 132 10.1.6.3. Cultura târzie (de toamn\) ......................................... 135 10.1.6.4. Cultura prin sem\nat direct în câmp .......................... 137 10.1.6.5. Cultura în teren protejat cu materiale plastice............ 138 10.2. Varza ro[ie ................................................................................ 145 10.2.1. Importan]a culturii.............................................................. 145 10.2.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 145 10.2.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 145 10.2.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................ 146 10.2.5. Soiuri.................................................................................. 146 10.2.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 146 5


10.3. Varza crea]\.............................................................................. 148 10.3.1. Importan]a culturii.............................................................. 148 10.3.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 148 10.3.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 148 10.3.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 149 10.3.5. Soiuri.................................................................................. 149 10.3.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 150 10.4. Varza de Bruxelles ................................................................... 151 10.4.1. Importan]a culturii.............................................................. 151 10.4.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 151 10.4.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 151 10.4.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 152 10.4.5. Soiuri.................................................................................. 153 10.4.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 153 10.5. Varza pentru frunze................................................................. 155 10.5.1. Importan]a culturii.............................................................. 155 10.5.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 153 10.5.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 156 10.5.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 157 10.5.5. Soiuri.................................................................................. 157 10.5.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 157 10.6. Conopida ................................................................................... 158 10.6.1. Importanta culturii.............................................................. 158 10.6.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 159 10.6.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 159 10.6.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 161 10.6.5. Soiuri.................................................................................. 163 10.6.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 163 10.6.6.1. Cultura timpurie în teren neprotejat ........................... 163 10.6.6.2. Cultura târzie.............................................................. 167 10.6.6.3 Cultura în teren protejat cu materiale plastice............. 169 10.6.6.4. Cultura în ser\ ............................................................ 172 10.7. Broccoli...................................................................................... 174 10.7.1. Importan]a culturii.............................................................. 174 10.7.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 174 10.7.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 174 10.7.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 175 10.7.5. Soiuri.................................................................................. 176 10.7.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 176 10.7.6.1. Cultura timpurie ......................................................... 176 10.7.6.2. Cultura târzie.............................................................. 177 10.8. Gulia .......................................................................................... 178 10.8.1. Importan]a culturii.............................................................. 178 10.8.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 178 6

LEGUMICULTUR| II

10.8.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 179 10.8.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 180 10.8.5. Soiuri.................................................................................. 180 10.8.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 180 10.8.6.1. Cultura timpurie ......................................................... 180 10.8.6.2. Cultura târzie (de toamn\) ......................................... 183 10.8.6.3. Cultura în teren protejat cu materiale plastice............ 184 10.8.6.4. Cultura în sere ............................................................ 186 10.9. Varza chinezeasc\ .................................................................... 188 10.9.1. Importan]a culturii.............................................................. 188 10.9.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 188 10.9.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 189 10.9.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 190 10.9.5. Soiuri.................................................................................. 190 10.9.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 191 10.9.6.1. Cultura timpurie ......................................................... 191 10.9.6.2. Cultura târzie.............................................................. 192 Capitolul 11 CULTURA LEGUMELOR DIN FAMILIA CUCURBITACEAE ......................................................................... 194 11.1. Castravetele .............................................................................. 194 11.1.1. Importan]a culturii.............................................................. 194 11.1.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 195 11.1.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 196 11.1.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 198 11.1.5. Soiuri ................................................................................. 200 11.1.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 200 11.1.6.1. Cultura în teren neprotejat.......................................... 202 11.1.6.2. Cultura în sere ............................................................ 208 11.1.6.3. Cultura în teren protejat cu materiale plastice............ 219 11.1.6.4. Cultura în r\sadni]e.................................................... 220 11.2. Pepenele galben ........................................................................ 221 11.2.1. Importan]a culturii.............................................................. 221 11.2.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 221 11.2.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 221 11.2.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 222 11.2.5. Soiuri.................................................................................. 223 11.2.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 225 11.2.6.1. Cultura în câmp.......................................................... 225 11.2.6.2. Cultura în sere ............................................................ 226 11.2.6.3. Cultura în teren protejat cu materiale plastice............ 227 11.2.6.4. Cultura în r\sadni]e.................................................... 228 7


11.3. Pepenele verde .......................................................................... 228 11.3.1. Importan]a culturii.............................................................. 228 11.3.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 229 11.3.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 229 11.3.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 230 11.3.5. Soiuri.................................................................................. 230 11.3.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 230 11.4. Dovlecelul comun...................................................................... 233 11.4.1. Importan]a culturii ............................................................ 233 11.4.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 233 11.4.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 234 11.4.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 234 11.4.5. Soiuri ................................................................................. 234 11.4.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 236 11.4.6.1. Cultura în câmp.......................................................... 236 11.4.6.2. Cultura `n teren protejat cu materiale plastice............ 237 11.5. Dovlecelul patison..................................................................... 237 11.5.1. Importan]a culturii.............................................................. 237 11.5.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 237 11.5.3 Particularit\]i botanice [i biologice..................................... 238 11.5.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 238 11.5.5. Soiuri.................................................................................. 239 11.5.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 239 BIBLIOGRAFIE SELECTIV| ......................................................... 240

8

LEGUMICULTURĂ II

CAPITOLUL 7 CULTURA LEGUMELOR PENTRU RĂDĂCINI Această grupă cuprinde: morcovul, pătrunjelul pentru rădăcini, păstârnacul, ţelina pentru rădăcină din familia Umbelliferae, ridichile din familia Cruciferae şi sfecla roşie din familia Chenopodiaceae. Caracteristica comună a plantelor din această grupă este aceea că, în timpul procesului de îngroşare secundară a rădăcinii şi a axului hipocotilului, are loc prin depozitarea în ţesutul parenchimatic, lemnos şi liberian, a substanţelor de rezervă, în special glucide, dar şi a altor substanţe energetice şi bioactive. Legumele rădăcinoase sunt plante bienale, cu excepţia ridichilor de lună şi a unor soiuri de ridichi de vară, care sunt anuale (Butnariu H. şi colab., 1993). Acestea sunt plante relativ rezistente la temperaturi scăzute, pretenţioase, mai ales în primele faze de creştere, faţă de umiditatea solului şi de lumină. În general, tehnologia de cultură a legumelor rădăcinoase este simplă, deoarece, cu excepţia ţelinei, toate se cultivă prin semănat direct în câmp. Deoarece seminţele germinează într-o perioadă mare de timp, este necesar ca solul să fie foarte bine pregătit şi umed. La majoritatea speciilor (cu excepţia ridichilor), creşterea plantelor după răsărire este foarte înceată, existând pericolul de invadare a culturilor de către buruieni. Pentru formarea unor rădăcini îngroşate de calitate, solul trebuie să fie uşor, afânat, bine fertilizat cu îngrăşăminte chimice. Cu excepţia ţelinei şi a sfeclei roşii, în anul culturii nu se recomandă aplicarea îngrăşămintelor organice, deoarece rădăcinile capătă tendinţa de ramificare şi se reduce durata lor de păstrare. În România, suprafaţa cultivată şi producţia de rădăcinoase alimentare se cifrează la cca. 21 mii ha şi 265 mii t (Anuarul Statistic, 1993). Zonele foarte favorabile de cultură se găsesc pe luncile râurilor din Câmpia de Vest, Transilvania, Câmpia şi Zona Subcarpatică din sudul ţării, precum şi în Moldova. Cu excepţia ridichilor de lună şi de vară, rădăcinile tuberizate se păstrează bine peste iarnă, constituind produse valoroase pentru consumul în această perioadă. 9


7.1. MORCOVUL Daucus carota L., subsp. sativus (Hoffm) Arc., cv. sativus (Alef.) Familia Umbelliferae (Apiaceae) 7.1.1. Importanţa culturii Rădăcinile tuberizate ale morcovului se folosesc în alimentaţie, în stare crudă (salată), la prepararea diferitelor mâncăruri (soteuri, supe, ciorbe, ghiveciuri etc.), sub formă deshidratată, de conserve şi sucuri. Sucul de morcov se foloseşte în special în alimentaţia copiilor. Rădăcinile de morcov conţin: apă 87,3%, zaharuri 6,89%, celuloză 1,39 %, proteine 1,52 %, acid ascorbic 3,9 mg /100 g substanţă proaspătă, carotenoide 8,8 mg/100 g substanţă proaspătă. Pe lângă cele menţionate, acestea mai conţin vitaminele B1, B2 şi substanţele minerale: Na-1,79%, P-0,35%, K- 4,14%, Ca – 0,44%, Mg – 0,172 % (din substanţa uscată) (Bodea C., 1984). Morcovii se folosesc şi în furajarea animalelor. 7.1.2. Originea şi aria de răspândire Deşi asupra morcovului cultivat s-au făcut numeroase studii, până în prezent nu se ştie cu certitudine originea acestei plante (Zanoschi şi Toma, 1985). Un studiu mai complet al speciilor genului Daucus a fost realizat de Zagorods Kikh (1939, citat de Zanoschi, 1985), care include toate formele spontane din Asia şi Europa, în special Daucus carota L, iar toate formele cultivate care se dezvoltă în Asia şi în Vest le adună în specia Daucus sativus Hoffm. În cadrul acesteia din urmă include cinci subspecii (afghanicus, syriacus, cilicicus, mediterraneus şi japonicus). Prin încrucişarea ssp. afganicus (cea mai veche formă cultivată) cu D. carota s-au format subspeciile syriacus, cilicicus şi cu mediterraneus s-a format ssp. japonicus. Banga (1962) pune la îndoială formarea acestor subspecii, în acest mod. Morcovul a fost luat în cultură în sec. X d. H., în Iran (Banga, 1962) şi s-a răspândit în Apus în secolele XII – XIII, prin Spania, Italia şi Grecia, predominând formele de culoare violacee, albă şi galbenă. Olandezii obţin primele forme ameliorate de morcov în sec. al XVIII-lea. În prezent, morcovul se cultivă pe circa 470 mii ha, cu o producţie totală de peste 10 milioane tone. Mari cultivatoare sunt: SUA, China, Anglia, Franţa, Japonia ş.a. La noi în ţară, morcovul se cultivă în toate judeţele, pe soluri uşoare sau mijlocii. 7.1.3. Particularităţi botanice şi biologice Morcovul este o plantă erbacee, bienală. În primul an formează o rădăcină pivotantă şi o rozetă de frunze, iar în anul al doilea tulpini florifere, flori şi fructe (fig. 7.1). 10

LEGUMICULTURĂ II

Sistemul radicular este bine dezvoltat, pătrunzând în sol până la 50 – 60 cm adâncime, iar unele rădăcini până la 2 m. La circa 35– 40 zile de la răsărire, rădăcina principală şi axa hipocotilă a plantei încep să se tuberizeze, schimbându-şi treptat forma, mărimea şi culoarea, până când aceste trăsături devin caracteristice soiului. Structura rădăcinii de morcov este prezentată în figura 7.2. Rădăcinile cilindrice sau tronconice, de lungime mijlocie, de culoare roşieportocalie, cu cilindrul central redus Fig. 7.1 - Morcovul: a - frunză; b - rădăcină şi cât mai intens colorate indică un de plantă cultivată; c - rădăcină soi valoros, de calitate superioară. de plantă sălbatică; d - fruct Frunzele din rozetă sunt lung peţiolate de 2-4 ori penatsectate, cu segmentele de ultim ordin ovate sau eliptice, penat-fidate, cu lobii dinţaţi sau laciniaţi (Zanoschi, 1985). Tulpina floriferă, care se formează în al doilea an, este ramificată, cilindrică, striată, aspru păroasă, fistuloasă şi înaltă de 1,2 – 1,5 m. Frunzele de pe tulpina floriferă sunt mici, peţiolate - cele bazale şi sesile - cele superioare. Atât tulpina principală, cât şi ramificaţiile secundare se termină în vârf cu o inflorescenţă (umbelă compusă), cu flori mici, albe, uneori cu nuanţe rozacee, zigomorfe, pentamere, hermafrodite, rar Fig. 7.2 - Structura rădăcinii de morcov unisexuate sau asexuate (complet (după Gherghi şi colab., 1973) sterile), cu polenizare alogamă, entomofilă. Fructul, impropriu numit sămânţă, este o pseudoachenă, format din două mericarpe elipsoidale sau ovoidale, costate şi cu ţepi. 11


7.1.4. Relaţiile cu factorii de mediu Fiind o plantă specifică pentru climat temperat este puţin pretenţioasă faţă de temperatură. Temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 3–40C, iar cea optimă de 20-250C. Temperatura optimă de creştere a rădăcinilor este de 18–200C. Temperaturile de peste 300C şi sub 120C sunt nefavorabile pentru creştere. Temperatura de vernalizare este de 4-100C şi, în funcţie de soi, durează 36–70 zile. Dacă primăvara este rece, iar soiurile cultivate sunt provenite din zonele sudice, se poate produce o vernalizare prematură, cu formarea tulpinilor florifere în primul an de cultură. Plantele tinere suportă temperaturi de la –30 C la –50C, iar rădăcinile tuberizate rezistă până la –20 C. Faţă de umiditate, morcovul are cerinţe ridicate, mai ales în timpul germinării seminţelor şi în primele săptămâni după răsărirea plantelor, când îşi formează sistemul radicular şi aparatul foliar, perioadă în care trebuie asigurată o umiditate constantă în sol de 65–70 % din capacitatea de câmp. În timpul îngroşării rădăcinilor, umiditatea trebuie să crească la 75-80% din capacitatea de câmp pentru apă. Faţă de lumină, morcovul are cerinţe mari în toate fazele de creştere. Insuficienţa luminii, mai ales în primele faze de creştere, duce la alungirea frunzelor şi scăderea producţiei de rădăcini. Solurile cu textură uşoară sau mijlocie, bine afânate, profunde, permeabile, bogate în humus (4-5%), cu pH-ul 6,5–7,5, sunt cele mai indicate pentru cultura morcovului. Pe solurile grele, tasate, sărace sau cu exces de azot, se formează rădăcini diforme sau ramificate, cu conţinut scăzut de caroten şi glucide. Morcovul reacţionează bine la administrarea îngrăşămintelor chimice, mai ales pe solurile uşoare, dar nu suportă fertilizarea în anul culturii cu gunoi de grajd proaspăt. 7.1.5. Soiuri Sortimentul se grupează după timpurietate/precocitate sau lungimea perioadei de vegetaţie astfel: soiuri extratimpurii (până la 80 zile), timpurii (80110 zile), semitimpurii (110–130 zile), semitârzii (130–150 zile) şi soiuri tardive (peste 150 zile). În România se cultivă o paletă largă de soiuri, de la timpurii până la tardive (tabelul 7.1) . Hibrizii F1 (simpli sau dubli) se extind în producţie datorită avantajelor pe care le prezintă (răsărire uniformă, precocitate şi uniformitate a rădăcinilor, producţie mare – până la 70 t/ha etc. În unele ţări europene se cultivă: Nanthya F1, Hytop F1, Primo F1, Presto F1, Nanco F1 etc. 12

LEGUMICULTURĂ II

13


7.1.6. Tehnologia de cultivare În ţara noastră, morcovul se cultivă prin semănat direct în câmp. Culturile forţată şi protejată se practică pe suprafeţe mici. Cultivarea în câmp se poate realiza în cultură timpurie (în ogor propriu), pentru consumul de vară şi în cultură târzie (succesivă), producţia fiind destinată consumului de toamnă, industrializării sau păstrării peste iarnă. Locul în asolament. Plantele premergătoare trebuie să părăsească terenul toamna mai devreme, să-l lase curat de buruieni şi fertilizat cu îngrăşăminte organice. Foarte bune premergătoare sunt: solanaceele, leguminoasele, cucurbitaceele. Nu se recomandă ca premergătoare alte rădăcinoase, bulboasele şi varza. Pe aceeaşi suprafaţă de teren, morcovul nu trebuie să revină mai devreme de 3–4 ani. Cultura succesivă de morcov poate urma după salată, spanac, ceapă verde, culturi furajere pentru masă verde (secară, borceag), iar culturile timpurii de morcov, recoltate în iunie – iulie, pot fi urmate de culturi de toamnă de varză, conopidă, castraveţi, fasole etc. Lucrările de pregătire a terenului. Toamna, după desfiinţarea culturii anterioare şi efectuarea nivelării de exploatare, se execută fertilizarea de bază cu îngrăşăminte chimice greu solubile (300–350 kg/ha superfosfat şi 200 kg/ha sare potasică) şi arătura la 28–30 cm adâncime. Primăvara, imediat ce se poate intra pe teren, se face grăparea terenului cu grapa cu colţi reglabili (6 GCR–1,7), pentru a reduce pierderile de apă prin evaporare. La pregătirea terenului, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri, se fertilizează cu 100 – 150 kg/ha azotat de amoniu sau 200-300 kg/ha complex III şi se erbicidează cu Treflan 3 –5 l/ha sau Dual 2 l/ha (tabelul. 7.2). Tabelul 7.2. Erbicidele recomandate pentru culturile de rădăcinoase (după Dumitrescu şi colab., 1986) Erbicidul Dual 960 CE Codal 400 CE

Substanţa activă Metolachlor Metolachlor + Prometrin

Momentul aplicării ppi*

Doza recomandată la ha pentru: Morcov Pătrunjel Păstârnac 2l -

pré

6l

6l

6l

Prometrin 200 CE

Prometrin

pré

4-6 l

6l

6l

Prometrin 50 pastă

Prometrin

post

2–3 kg

-

-

Afalon 47 PU Nabu S 12,5 Fusilade S 12,5

Linuron Setoxidim Butyl

post post post

1,5 kg 1,5 l 1,5 l

1,5 kg 1,5 l 1,5 l

1,5 kg 1,5 l 1,5 l

* ppi – înainte de semănat cu încorporare; pré – preemergent, fără încorporare; post – postemergent

14

LEGUMICULTURĂ II

Vara, pentru culturile succesive de morcov, terenul se discuieşte pentru distrugerea resturilor vegetale de la cultura anterioară, se face o arătură superficială (12–15 cm adâncime) şi se pregăteşte patul germinativ cu combinatorul sau freza, în funcţie de starea arăturii. Dacă solul este prea afânat, se tăvălugeşte înainte de semănat. Dacă solul este prea uscat, înaintea lucrărilor de pregătire se face o udare de aprovizionare . Modelarea terenului se face sub formă de straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 94 cm sau 104 cm. Înfiinţarea culturii se face prin semănat direct în câmp. În acest scop se folosesc seminţe de calitate superioară, la care s-au îndepărtat ţepii, şi care au fost dezinfectate prin prăfuire cu Thiuram sau amestec (în părţi egale) de Thiuram şi Fundazol (4 g/1 kg seminţe). În unele ţări se foloseşte sămânţa calibrată sau drajată, care permite semănatul cu precizie şi eliminarea răritului. Epoca de semănat. Pentru culturile timpurii se seamănă în pragul iernii, în ferestrele din timpul iernii sau primăvara foarte devreme, iar pentru culturile târzii se seamănă în perioada mai – iulie (mai devreme soiurile târzii şi mai târziu cele semitimpurii), folosind 4–5 kg seminţe la ha, la care se adaugă 200 g/ha sămânţă de salată utilizată ca plantă indicatoare. Adâncimea de semănat este de circa 2,5 cm. Densitatea optimă la cultura de morcov este de 40–60 plante /m2 la culturile semitârzii şi 50–70 plante /m2 la soiurile semitimpurii. În cazul terenului modelat, se seamănă patru rânduri pe stratul înălţat, iar pe teren nemodelat semănatul se efectuează în benzi de câte 4-5 rânduri, distanţa dintre benzi fiind de 60 cm, iar dintre rândurile din bandă de 25–30 cm (fig. 7.3.).

Fig. 7.3 - Scheme de semănat la morcov: a - pe teren modelat, în benzi; b - pe teren modelat, în rânduri echidistante; c - pe teren nemodelat, în benzi de câte patru rânduri 15


Se seamănă mecanizat cu SUP – 21, CSSL-9 sau A-761, prevăzute cu role de tasare pe rânduri sau se face tăvălugirea ulterioară cu TN-3. Pe suprafeţe mici se seamănă manual. Lucrările de întreţinere. Asigurarea răsăririi uniforme se realizează prin prevenirea şi combaterea crustei cu grape uşoare sau “praşila oarbă” şi o bună aprovizionare cu apă; la nevoie se udă prin aspersiune, folosind aspersoare fine şi un debit de 8–10 l pe oră. Combaterea buruienilor se face prin măsuri combinate, de erbicidare, şi mecanic prin prăşit şi plivit. După răsărirea culturii, când plantele şi buruienile au 2–3 frunze, se erbicidează cu Afalon 1,2–1,5 kg/ha, iar dacă apar buruieni graminee (mohor, pir) se adaugă Fusilade, în doză de 1,5 l/ha, cu 600 l apă. Se execută 3 – 4 praşile mecanice şi 1-2 praşile manuale pe rând. Răritul se face când plantele au 3–4 frunze în rozetă, lăsându-le la 4-5 cm una de alta pe rând. Fertilizarea fazială se face la 30-40 de zile de la răsărirea plantelor, cu 100–150 kg/ha azotat de amoniu, iar dacă este necesar, peste 3–4 săptămâni se repetă fertilizarea cu azot, pe solurile sărace în potasiu adăugându-se şi 80–100 kg sare potasică sau sulfat de potasiu. Udarea culturilor de morcov se efectuează în perioada creşterii intense a plantelor (50-60 zile după răsărire) şi la îngroşarea rădăcinilor. În zonele secetoase se udă de 5-6 ori cu câte 300-400 m3 apă la ha, iar în celelalte zone se aplică 2-3 udări. Combaterea bolilor şi a dăunătorilor se face la avertizare sau la apariţia primelor exemplare la dăunători şi preventiv în cazul bolilor (tabelul 7.3). Recoltarea, în cazul culturilor timpurii, se face prin smulgere sau dislocare, eşalonat, începând cu luna iunie, când rădăcinile au cel puţin 1–1,5 cm grosime şi se valorifică cu frunze, în legături. Când rădăcinile ating 2–2,5 cm în diametru (luna iulie) se valorifică sub formă de legături sau în vrac, rozeta de frunze scurtându-se la 10 cm. Pentru consum de toamnă şi păstrare se recoltează cu dislocatorul (DLR– 4) sau cu plugul fără cormană, iar pe suprafeţele mici cu hârleţul sau cu furca. Morcovii dislocaţi se adună în grămezi, se fasonează şi se sortează pe calităţi, ambalându-se în lăzi de tip P sau boxpaleţi. Se poate recolta mecanizat cu combinele (ASA-LIFT, MASTER – PLATT), ceea ce permite reducerea costurilor. Pentru păstrarea peste iarnă, morcovul se recoltează în luna octombrie, după căderea primelor brume. Producţia este de 10–15 t/ha la cultura timpurie şi 25-40 t/ha la cultura târzie (de toamnă). La hibrizii F1, aceasta poate ajunge până la 70 t/ha. 16

LEGUMICULTURĂ II

17


7.2. PĂTRUNJELUL Petroselinum crispum (Mill.) A.W. Hill cv. radicosum (Alef.) Familia Umbelliferae (Apiaceae) 7.2.1. Importanţa culturii Rădăcina tuberizată şi frunzele de pătrunjel se folosesc pentru aromatizarea şi prepararea unor mâncăruri, ca materie primă în industria conservelor. Compoziţia chimică a rădăcinilor, ca organ de depozitarea a substanţelor de rezervă, reiese mai bine în evidenţă prin comparare cu cea a frunzelor, organ de sinteză (tabelul 7.4.). Tabelul 7.4. Compoziţia chimică a frunzelor şi rădăcinilor de pătrunjel (după Bodea şi colab.,1984) La 100 g substanţă proaspătă (s.p.)

Frunze

Rădăcini

12,5 – 25,2

11,6 – 36,4

Zaharuri, g

0,7 – 3,1

0,7 - 10,1

Proteină (N x 6,25), g

2,4 - 4,5

1,5 – 3,2

Cenuşă, g

1,7 - 3,9

1,6 - 1,7

Substanţă uscată, g

Acid ascorbic, mg /g.s.p. Ulei eteric, % substanţă uscată

58 - 290

20 – 35

0,016 – 0,30

0,02 – 0,05

Conţinutul în apă al rădăcinilor se ridică la 87-88 %, iar cel în Fe, la 56 mg/100 g s.p. (Bodea şi colab., 1984). În cantităţi mai mici conţin K, Ca, P, lipide şi substanţe volatile care-i dau aroma specifică (identificându-se peste 40 de compuşi volatili). Pătrunjelul este utilizat şi ca plantă medicinală. 7.2.2. Originea şi răspândirea Pătrunjelul cultivat îşi are originea în pătrunjelul spontan (Petroselinum crispum subsp. sylvestre), răspândit în regiunile din jurul Mării Mediterane. A fost cultivat de greci şi romani, care-l foloseau ca plantă alimentară şi medicinală. La noi în ţară este cultivat în toate judeţele ţării (4000–5000 ha). 7.2.3. Particularităţi botanice şi biologice Pătrunjelul cultivat are două convarietăţi: convar. radicosum (Alef.) Danert (pătrunjelul pentru rădăcini) şi convar. crispum (pătrunjelul pentru frunze). Primul 18

LEGUMICULTURĂ II

formează rădăcini tuberizate albe, suculente, cu frunze trifidate, lucioase, glabre, de culoare verde-închis. Al doilea formează rădăcini subţiri, ramificate, lignificate şi o rozetă bogată de frunze, creţe, netede sau gofrate, cu miros caracteristic. Pătrunjelul, fiind o plantă bienală, formează, în al doilea an, tulpinile florifere, florile şi seminţele (figura 7.4) Tulpina floriferă, înaltă de 80– 150 cm, este cilindrică sau uşor muchiată, uneori fistuloasă, ramificată, cu ramuri aproape erecte, terminate cu umbele compuse. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pentamere, de culoare albverzuie, mici, grupate în umbele compuse, lung pedunculate. Înfloreşte în lunile iunie – iulie. Polenizarea este entomorfilă. Fructul este o pseudodiachenă, care la maturitate se desface în două semifructe, numite mericarpe. 7.2.4. Relaţiile cu factorii de mediu Fig. 7.4 – P\trunjelul: a – r\d\cin\; În privinţa relaţiilor cu factorii din b - frunza; c - floarea; d - fructul mediul exterior, pătrunjelul este una din plantele legumicole cele mai rezistente la frig, putând ierna în câmp. Seminţele încep să germineze la 2–30 C, iar plantele abia răsărite rezistă până la minus 8–90 C (Balaşa, 1973). Faţă de umiditate are cerinţe moderate. Pretenţiile mai mari sunt în timpul germinării seminţelor şi la îngroşarea rădăcinilor (70 – 75% din capacitatea de câmp). În condiţii de secetă şi temperaturi mari, scade producţia, dar rădăcinile sunt mai aromate. Suportă relativ bine o uşoară umbrire. Faţă de sol, pătrunjelul are aceleaşi cerinţe ca şi morcovul, dar dă rezultate bune pe soluri luto-nisipoase, adânci, reavene; pe cele fertilizate cu gunoi de grajd formează multe rădăcini ramificate. 7.2.5. Soiuri Soiurile de pătrunjel pentru rădăcini mai frecvent întâlnite sunt: Zaharat şi Târziu cu rădăcina lungă (tabelul 7.5)

19


20

LEGUMICULTURĂ II

7.2.6. Tehnologia de cultivare Elementele de tehnologie a culturii pătrunjelului sunt asemănătoare cu cele aplicate culturii morcovului. Astfel, locul în asolament, fertilizarea şi lucrările de pregătire a solului sunt identice cu cele prezentate la cultura morcovului. Înfiinţarea culturii se face prin semănat direct în câmp, toamna târziu (astfel ca până la venirea frigului, seminţele să se umecteze, dar nu să germineze), în ferestrele din timpul iernii şi primăvara devreme. În culturi succesive, semănatul se efectuează după recoltarea culturii anterioare (ceapă verde, ridichi de lună, salată, spanac, culturi furajere pentru masă verde), dar nu mai târziu de 10–15 iunie. Norma de sămânţă este de 5–6 kg/ha, la care este bine să se adauge seminţe de la o plantă indicatoare (salată sau ridichi). Lucrările de îngrijire se aseamănă cu cele de la morcov. Pentru combaterea buruienilor se face erbicidarea cu Afalon 1–1,5 kg/ha, care se aplică imediat după semănat sau când plantele au 2-3 frunze (tabelul 7.3). Udarea culturii se face diferenţiat, în funcţie de regimul de precipitaţii; astfel, în zonele mai secetoase şi la culturile succesive, se aplică 4–5 udări, cu norme de udare de 300–400 m3 apă/ha. Celelalte lucrări de întreţinere sunt asemănătoare cu cele de la morcov, efectuându-se: răritul plantelor la 4–6 cm, prăşitul mecanizat de 3–4 ori şi manual pe rând de 1–2 ori, fertilizarea suplimentară, combaterea bolilor şi dăunătorilor (tabelul 7.2). Recoltarea se face diferenţiat, în funcţie de scopul urmărit; astfel, pentru consum în timpul verii, se începe recoltarea când rădăcinile au cel puţin 0,5 cm în diametru şi se valorifică cu frunze, în legături. Pentru culturile de toamnă, cu producţia destinată pentru valorificarea imediat după recoltare pe piaţă sau pentru păstrare, recoltarea se face după primele brume (15.10 – 15.11), prin dislocarea mecanizată şi adunarea rădăcinilor, curăţarea de pământ şi frunze, sortarea şi ambalarea manuală. Producţia de rădăcini este de 15–25 t/ha.

7.3. P|ST|RNACUL

Pastinaca sativa L., convar. hortensis Ehrh. Familia Umbelliferae (Apiaceae)

7.3.1. Importanţa culturii Rădăcinile tuberizate se folosesc la prepararea diferitelor mâncăruri, alături de morcov, înlocuind în bună măsură pătrunjelul. Până la introducerea în cultură a cartofului, păstârnacul a constituit baza alimentaţiei pentru oamenii săraci. Rădăcinile au gust dulce, o aromă plăcută şi un conţinut ridicat de substanţă uscată (20 – 25 %), reprezentată, în special, de glucide (4,8 – 10 % s.p.1) şi peptide (11,8 – 15,5 % s.u.2). Acestea conţin importante cantităţi de vitamine 1 2

Substan]\ proasp\t\ Substan]\ uscat\ 21


(24,8 – 28,9 mg vitamina C, 0,10 mg vitamina B1, 0,7 mg vitamina PP, la 100 g s.p.), săruri minerale (la 100 g s.p. se găsesc: 469 mg K, 139 mg S, 73 mg P, 51 mg Ca, 23 mg Mg, 3 mg Na, 0,62 mg Fe etc) şi substanţe volatile (80 % din acestea fiind reprezentate de miristicină şi terpinolen), care le imprimă aroma caracteristică. Se poate folosi şi în furajarea animalelor. Se păstrează foarte bine peste iarnă. 7.3.2. Originea şi răspândirea Păstârnacul provine din zonele învecinate Mării Mediterane, unde creşte spontan, pe terenuri umede şi umbroase. Se cultivă în Europa, Asia, America şi Australia, ocupând suprafeţe mai mici decât morcovul. La noi în ţară se cultivă în toate judeţele, alături de celelalte legume pentru rădăcini tuberizate. 7.3.3. Particularităţi botanice şi biologice Păstârnacul este o specie bienală şi alogamă. În primul an formează rozeta de frunze şi rădăcina tuberizată (fig. 7.5). Rădăcina tuberizată are formă conică mult alungită până la rotund-turtită, cu rizoderma de culoare albă, uşor gălbuie, cu pulpa albă sau gălbuie, suculentă, dulce şi cu miros caracteristic. Rădăcina principală pătrunde adânc în sol, ceea ce explică rezistenţa păstârnacului la secetă. Frunzele din rozetă sunt lung peţiolate (cele de pe tulpina floriferă sesile), penatsectate, cu lobii mari şi dinţaţi pe margine, pubescente. Fig. 7.5 – P\stârnacul: 1 – plant\ cu În anul al doilea formează tulpini r\d\cin\ globuloas\; 2 – plant\ cu r\d\cin\ conic\. florifere, înalte de 100–150 cm, puternic striate, uşor pubescente, slab ramificate. Fructele sunt pseudodiachene, oval – turtite, aripate, de culoare cafenie, cu capacitate germinativă redusă (70 %) şi se păstrează numai 1–2 ani. 7.3.4. Relaţiile cu factorii de mediu Păstârnacul are cerinţe moderate faţă de factorii de vegetaţie. Este mai rezistent la frig decât pătrunjelul şi morcovul, rădăcinile tuberizate putând ierna în câmp. Seminţele germinează la minus 2–30C, plantele tinere rezistă până la – 50C, iar cele mature până la minus 8–100 C, temperatura de vegetaţie fiind de 15–250C. Păstârnacul preferă umiditatea, dar excesul îi dăunează mult. Răspunde bine la asigurarea umidităţii optime şi la fertilizarea cu îngrăşăminte. 22

LEGUMICULTURĂ II

7.3.5. Soiuri Soiurile care se cultivă în ţara noastră sunt: Semilung–semitârziu (160–180 de zile), cu rădăcini conice, de 10–25 cm lungime şi 4–6 cm diametru la colet şi Alb lung – târziu (180–120 zile), cu rădăcinile conic–alungite, de 25–30 cm lungime şi 4–6 cm diametru la colet. În cultură, sporadic, se întâlneşte şi soiul Rotund (tabelul 7.6). 7.3.6. Tehnologia de cultivare Cultura păstârnacului este asemănătoare cu cea aplicată la morcov şi pătrunjel, dar cu unele particularităţi: - se seamănă primăvara foarte devreme (sfârşitul lunii februarie– începutul lunii martie), folosind 5–6 kg sămânţă/ha; nu este indicat să se semene din toamnă, deoarece plantele emit tulpini florifere chiar în primul an; - se seamănă în teren modelat, câte trei rânduri pe stratul înălţat cu coronament de 104 cm sau 94 cm sau pe teren nemodelat, în benzi de câte trei rânduri, distanţate la 40 cm unul de altul şi 70 cm între benzi (fig.7.6) - se menţine, prin udarea culturilor, o umiditate constantă, de 70–75 % din capacitatea de câmp a solului pentru apă. Recoltarea se face toamna târziu, obţinându-se producţii de 35–40 t/ha. Frunzele pot fi folosite ca furaj în amestecurile de siloz.

7.4. }ELINA PENTRU R|D|CINI Apium graveolens L., convar. rapaceum (Mill.) Graud. Familia Umbelliferae (Apiaceae) 7.4.1. Importanţa culturii De la ţelina pentru rădăcină, se folosesc în alimentaţie rădăcina globuloasă şi, într-o măsură mai mică, frunzele verzi. Se întrebuinţează la prepararea diferitelor mâncăruri, a salatelor şi pentru murături. Rădăcinile deshidratate şi măcinate se folosesc în compoziţia supelor concentrate şi la prepararea unor medicamente. Rădăcinile de ţelină conţin 12 – 15 % substanţă uscată (s.u.). La 1 g s.u. se găsesc 59,9 mg K, 29,9 mg Na, 17,2 mg Ca, 5,6 mg P, 2,7 mg Mg (Halmiton şi Barnier, 1975), iar la 100 g substanţă proaspătă (s.p.): 0,5 mg Fe, 3,8 mg SiO3, 1,5 mg B, 0,31 mg Zn, 0,15 mg Mn etc. Acestea mai conţin zaharuri 1,7 – 1,8 % s.p., proteine 0,6 – 1,2 % s.p., lipide 0,3 % s.p., acizi organici (malic, oxalic, citric, etc), vitaminele B1, B2, B6, iar gustul şi, în special, aroma lor deosebită sunt date de uleiurile eterice pe care le conţin (9 mg % s.p.). 23


24

LEGUMICULTURĂ II

Fig. 7.6 - Scheme ale culturii de păstârnac: a - pe teren modelat; b - pe teren nemodelat

Frunzele sunt bogate în vitamina C şi provitamina A şi conţin de la 10 – 30 mg până la 100 mg ulei eteric la 100 g s.p., ceea ce le conferă o aromă specifică mult mai pronunţată decât a rădăcinilor (Balaşa, 1973). 7.4.2. Originea şi aria de răspândire }elina este originară din zonele învecinate Mării Mediterane şi Asiei Mici, unde creşte spontan. Este cultivată din antichitate, fiind considerată plantă medicinală, iar începând din secolul al XVII-lea se cultivă pentru alimentaţie. La noi în ţară se cultivă aproape în toate zonele, ocupând suprafeţe mai mici decât morcovul şi pătrunjelul. 7.4.3. Particularităţi botanice şi biologice În cultură, pe lângă ţelina pentru rădăcini, mai sunt cunoscute: ţelina cultivată pentru frunze (A. graveolens L. convar. secalinum Alef.) şi cea cultivată 25


pentru peţiolurile frunzelor (A. graveolens L. convar. dulce) (Mill, Pers.) care, în primul an, formează o rădăcină subţire, pivotantă, ramificată, amară şi necomestibilă. }elina pentru rădăcini este o plantă bienală. În primul an formează o rozetă de frunze şi rădăcina tuberizată, iar în al doilea planta emite tulpini florifere, înfloreşte şi fructifică (fig. 7.7). În anumite condiţii (temperaturi scăzute timp îndelungat sau secetă prelungită) emite tulpini florifere, chiar din primul an. Rădăcina tuberizată are formă globuloasă şi se formează prin îngroşarea axei epicotilului şi a unei părţi din rădăcina principală. La partea inferioară a rădăcinii tuberizate se găsesc numeroase rădăcini secundare cărnoase, care pot pătrunde în sol până la adâncimea maximă de 75 cm, majoritatea lor găsindu-se în stratul arabil al solului. Rozeta de frunze este înaltă, cu frunze bazale timpurii bipenat – sectate (dublu ternare), iar cele care apar mai târziu ca şi cele tulpinale inferioare, sunt simplu penat sectate. Frunzele tulpinale superioare sunt trilobate sau trisectate. Frunzele din rozetă sunt prevăzute cu peţioluri cărnoase şi lungi, sunt glabre, lucioase şi de culoare verde – închis. Tulpina floriferă este înaltă de 40– 100 cm, este striată şi ramificată. În vârful fiecărei ramificaţii se găseşte câte o umbelă Fig. 7.7 - }elina pentru r\d\cin\ compusă cu flori mici, de culoare albă, a – r\d\cin\ îngro[at\; b – frunz\; c – plant\ semincer\ hermafrodite, pentamere. Polenizarea este entomofilă. Fructul este o pseudodiachenă foarte mică (2000 –2800 bucăţi la 1 g), de culoare brunie, ce se desface uşor în două mericarpe. Capacitatea germinativă este de 75% şi se păstrează 2-3 ani. 7.4.4. Relaţiile cu factorii de mediu Fiind mai sensibilă la frig decât pătrunjelul şi păstârnacul, nu poate ierna în câmp. Temperatura optimă de germinaţie este de 20–250 C (când plantele răsar în 9–12 zile) iar cea minimă de 4–50 C. Plantele tinere rezistă la minus 4–50 C, iar cele mature la minus 7–90 C. Rădăcinile sunt mai puţin rezistente, datorită conţinutului lor mare în apă. Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-220 C, 26

LEGUMICULTURĂ II

iar cea minimă de 7-80 C. Temperaturile scăzute (sub 140C) la producerea răsadurilor pot duce la vernalizarea plantelor, care formează tulpini florifere în primul an de cultură. Este o plantă de zi lungă. Are cerinţe moderate faţă de intensitatea luminii, fiind indicată pentru culturi asociate. Faţă de umiditate este mai pretenţioasă decât celelalte rădăcinoase. Cerinţele cele mai mare le are în timpul germinaţiei seminţelor şi la îngroşarea rădăcinilor. Se cultivă numai în condiţii de irigare. Arşiţa şi seceta sunt dăunătoare, deoarece rădăcinile se ramifică mult, iar pulpa devine grosieră. Solurile cele mai bune pentru cultura ţelinei sunt cele cu o textură lutonisipoasă, bogate în humus, profunde, suficient de umede, cu pH-ul 6,5–7,0. Solurile nisipoase şi cele grele nu sunt recomandate, deoarece primele au capacitate redusă de reţinere a apei şi sunt sărace în elemente hrănitoare, iar cele grele împiedică formarea normală a rădăcinilor tuberizate. Se poate cultiva pe soluri uşor sărăturate. Suportă fertilizarea cu gunoi de grajd bine descompus în anul culturii. 7.4.5. Soiuri Soiurile de ţelină pentru rădăcini, mai frecvent întâlnite în cultură la noi în ţară, sunt prezentate în tabelul 7.7: Alabaster – soi semitârziu (170–180 zile) şi Victoria – soi târziu (175–190 zile). 7.4.6. Tehnologia de cultivare Deoarece seminţele sunt foarte mici, germinează greu, cultura ţelinei se face numai prin răsaduri. Se practică cultura timpurie (în ogor propriu) şi cultura târzie (succesivă). Locul în asolament. Spre deosebire de celelalte rădăcinoase, ţelina intră în sola fertilizată cu gunoi de grajd. Bune premergătoare sunt: leguminoasele anuale, tomatele, ardeii, castraveţii, cerealele, varza, conopida etc. În cadrul culturilor succesive, ţelina poate fi cultivată după spanac, salată sau ridichi de lună. Lucrările de pregătire a terenului se fac, ca şi în cazul culturii morcovului, atât pentru cultura în ogor propriu, cât şi în cazul culturilor succesive. Spre deosebire de morcov, la cultura de ţelină, toamna, se face şi fertilizarea cu 30–40 t/ha gunoi de grajd, care se încorporează imediat în sol. Producerea răsadurilor. Înainte de semănat, seminţele se dezinfectează în apă caldă la 480 C, timp de 30 minute şi apoi se prăfuiesc cu Tiuram, 3 g/1 kg sămânţă. Pentru culturile timpurii se seamănă în răsadniţe cu încălzire biologică sau în solarii cu substratul încălzit pe cale biologică, în epoca cuprinsă în perioada 20 februarie – l0 martie, iar în solarii, răsadniţe reci sau pe straturi amenajate în câmp, pentru cultura târzie, la 20 martie – 10 aprilie, folosind 0,6 – 1 g sămânţă la m2, fiind necesare 80 – 100 g pentru producerea răsadului necesar înfiinţării unui hectar de cultură. 27


28

LEGUMICULTURĂ II

Pentru culturile timpurii (consum de vară), răsadurile se repică când plantele au două frunzuliţe, la 4 x 3 cm sau 4 x 4 cm. Înfiinţarea culturii se face prin plantarea răsadurilor în vârstă de 50 – 60 de zile. Pentru culturile timpurii se plantează la începutul lunii mai, iar pentru cele târzii la sfârşitul acestei luni sau începutul lunii iunie. Se plantează câte două rânduri pe straturile înălţate cu lăţimea la coronament de 50 cm sau trei rânduri pe cele late de 105 cm sau 94 cm, la 30 de cm între plante pe rând (fig. 7.8). Pe teren nemodelat se plantează în rânduri echidistante, la 50 cm şi 30 cm între plante pe rând .

Fig. 7.8 - Scheme de plantare a ţelinei pentru rădăcină: a - pe teren modelat în straturi late; b - pe teren modelat în straturi înguste

Înainte de plantare, răsadul se sortează, se fasonează, iar rădăcinile se morcilesc. În morcilă se adaugă o substanţă de stimulare, de exemplu Revital 0,1 %. Răsadurile se plantează la adâncimea la care au fost în răsadniţă sau pe strat, astfel încât mugurele terminal să rămână la suprafaţa solului. 29


Lucrările de întreţinere aplicate culturii sunt: completarea golurilor, combaterea buruienilor, fertilizarea fazială, udarea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor. Completarea golurilor se face la 3-4 zile dup plantare, folosind răsadul de rezervă produs în acest scop. Combaterea buruienilor se poate face prin erbicidare (Treflan 3-4 l/ha, la pregătirea patului germinativ şi Afalon 0,5–1 kg/ha, la 2–3 săptămâni după plantare) şi prin praşile (3 – 4 praşile mecanice şi 2 –3 praşile manuale pe rând). Fertilizarea suplimentară se face odată cu cea de-a doua praşilă mecanică, când se administrează 100–150 kg/ha azotat de amoniu. La cultura târzie, la 3–4 săptămâni, fertilizarea suplimentară se repetă, aplicându-se 100 kg/ha azotat de amoniu şi 80–100 kg sare potasică. Irigarea culturii se face de câte ori este nevoie (8–10 ori în zonele secetoase şi 4–5 ori în zonele mai umede), de la plantat (200–300 m3 apă/ha) până în septembrie (300–400 m3 apă/ha). Combaterea bolilor (septorioza şi cercosporioza ţelinei) se face prin tratamente preventive (2-3), iar împotriva afidelor (la apariţia primelor exemplare) se efectuează tratamente curative (tabelul 7.3). Recoltarea se face diferenţiat, în funcţie de scopul urmărit. La culturile timpurii, plantele se smulg, rădăcinile se fasonează şi se spală de pământ, valorificarea făcându-se cu frunze, în legături. Pentru culturile târzii, recoltarea rădăcinilor tuberizate se face toamna, prin dislocarea rădăcinilor (după căderea brumelor); acestea se curăţă de pământ, se fasonează (îndepărtându-se frunzele şi rădăcinile laterale), se sortează şi se ambalează în lăzi sau box-paleţi. Producţia de rădăcini este de 20–30 t/ha.

7.5. RIDICHILE Raphanus sativus L. convar. sativus – ridichea de lună Raphanus sativus L.convar. niger (Mill) Körn – ridichea de vară şi de iarnă Familia Brassicaceae (Cruciferae) 7.5.1. Importanţa culturii Ridichile se cultivă pentru rădăcinile tuberizate, care se consumă în stare crudă în tot timpul anului (datorită rezistenţei la temperaturi scăzute şi la păstrare în timpul iernii). Acestea conţin: 5–11 % substanţă uscată (5–8 % la ridichea de lună şi 8–11 % la ridichea de vară şi iarnă), reprezentată, mai ales, prin glucide, (glucoză, fructoză şi zaharoză), care variază între 1,64 şi 8,40 la 100 grame substanţă proaspătă (s.p.) şi proteine (0,6-1,9% s.p.) Alte componente sunt reprezentate de lipide, în cantitate foarte mică (0,1 % s.p.), săruri minerale de K, Ca, P, Mg, Na, S, Fe etc., vitaminele C (36-48 mg/100 g s.p.), B1, B2, B6, PP şi 30

LEGUMICULTURĂ II

acidul pantotenic. Rădăcinile mai conţin compuşi cu sulf (tioglicozizi), care, prin hidroliză enzimatică, eliberează izotiocianaţii şi tiocianaţii cu miros înţepător, caracteristic aromei ridichilor. Conţinutul ridicat în aceste substanţe volatile face ca ridichea să aibă acţiune diuretică, bactericidă şi vermifugă. Ridichea are o perioadă scurtă de vegetaţie, se cultivă în câmp şi spaţii protejate (ridichea de lună), în cadrul culturilor succesive. 7.5.2. Originea şi aria de răspândire Originea şi poziţia sistematică pentru ridiche nu sunt încă definitiv stabilite. O presupunere este că ridichea cultivată provine din două centre genetice diferite: centrul chino–japonez, unde s-a selectat din specia R. raphanistrum L., şi centrul mediteranean, unde a rezultat din specia R. maritimus L. (Zeven şi Jukovschi, 1975). Cultura este cunoscută de peste 3–4 mii de ani, ridichea fiind folosită în alimentaţie de mii de ani de popoarele antice din China, Japonia, Egipt, Grecia, Italia, etc. În prezent se cultivă în zonele umede şi răcoroase din Europa, Asia şi America. În condiţiile ţării noastre se cultivă în toate zonele legumicole. 7.5.3. Particularităţi botanice şi biologice Ridichea de lună este o plantă anuală, iar ridichea de vară şi cea de iarnă sunt bienale. În cazul ridichilor de lună, partea comestibilă se formează prin tuberizarea unei părţi a epicotilului şi a hipocotilului, în timp ce la ridichea de vară şi de iarnă, aceasta ia naştere prin tuberizarea hipocotilului şi a părţii superioare a rădăcinii pivotante. Partea interioară a rădăcinii de ridiche este formată din ţesut parenchimatic cu foarte puţine vase lemnoase (dispuse radiar) ceea ce face ca rădăcinile tinere să fie fragede şi turgescente (fig. 7.9). Pe măsură ce rădăcinile îmbătrânesc, devin spongioase, găunoase şi fără suculenţă (Calcatin, Homutescu , 1965). La multe soiuri de ridichi, sub rizodermă, se găseşte un ţesut care conţine antocian, ce determină culoarea rădăcinii tuberizate. Culoarea poate fi roşie de diferite intensităţi, violacee, albă, cenuşie sau neagră. Forma rădăcinii tuberizate este diferită, putând fi sferică, ovală sau alungită. Greutatea variază de la 10 g la 1 kg bucata. Rădăcinile secundare sunt subţiri şi numeroase. Frunzele din rozetă sunt mari, lung peţiolate, lirat penat-sectate, ovale, cu marginea dinţată, uşor pubescente, mai mari la ridichea de vară şi iarnă. Tulpinile florale sunt ramificate, de 80–100 cm înălţime, acoperite cu perişori rigizi, cu frunzele bazale scurt peţiolate, iar cele superioare lanceolate şi sesile. Inflorescenţa este un racem lax cu flori hermafrodite, tetramere, albe, violete sau roze, autoincompatibile, cu polenizare, alogam-entomofilă. Fructul este o silicvă indehiscentă, de formă alungită, cu un rostru ascuţit, cu numeroase seminţe de culoare roşcată – violacee, înglobate într-un ţesut spongios. 31


Fig. 7.9 - Ridichea: a - rădăcină îngroşată; b - structura rădăcinii; c - plantă în faza floriferă; d - inflorescenţă cu silicve (după Flora României, 1956; Gherghi şi colab., 1973)

7.5.4. Relaţiile cu factorii de mediu Ridichea are cerinţe reduse faţă de căldură. Temperatura minim\ de germinaţie a seminţelor este de 3–50 C; plantele tinere suport\ uşor temperaturi de minus 3–40 C, iar cele în vârstă în jur de minus 5–60 C. Temperatura optimă de vegetaţie este de 14–180 C. La o temperatură mai mică de 6–80 C, creşterea încetează. Temperaturile mai ridicate, însoţite de secetă, duc la obţinerea de rădăcini iuţi dospite sau plantele emit tulpini florale fără a mai forma rădăcina tuberizată (mai ales la ridichea de lună). 32

LEGUMICULTURĂ II

Ridichea este o plantă de zi lungă, de aceea, vara, organogeneza florală decurge într-un timp scurt (66 zile); ridichea de lună formează tulpini florale, fără a mai forma rădăcina tuberizată. Din această cauză, ridichea de lună se cultivă primăvara şi toamna, când zilele sunt mai scurte. Faţă de umiditate, ridichea este destul de pretenţioasă. Umiditatea în sol trebuie menţinută constantă la 65-70% din capacitatea de câmp. Alternanţa de perioade cu umiditate ridicată şi uscăciune duce la crăparea rădăcinilor. La o umiditate insuficientă în sol rămân mici, se lignifică, devin spongioase şi cu gust iute. Pentru reuşita culturilor de ridiche este necesar ca acestea să fie irigate. Ridichea dă rezultate bune pe un sol cu textură mijlocie (luto – nisipoasă sau nisipo – lutoasă), profund, reavăn, bogat în substanţă organică (3.5 %), cu reacţie uşor acidă sau neutră (pH optim 6). Necesarul de elemente nutritive se asigură prin agrofond şi fertilizare. Fertilizarea cu gunoi de grajd se face la cultura premergătoare. Rezultate bune se obţin când se fertilizează cu îngrăşăminte minerale. Consum specific: 5-6 kg N, 2 kg P2O5, 5 kg K2O, 2,2 kg Ca şi 0,4 kg Mg la tona de produs (Indrea şi Apahidean, 1995). 7.5.5. Soiuri În ţara sunt zonate soiuri de: ridiche de lună (timpurii 30 – 40 zile), de vară (60 – 80 zile), de iarnă (100 – 120 zile) (tabelul 7.8). În Asia, în special în Japonia şi China, se cultivă hibrizi F1 de ridiche japoneză de Daikon (Raphanus sativus L. var. aconthiformis Mark.), cu rădăcinile tuberizate cilindro - conice, ce pot atinge 1 m lungime, cu greutatea de cca. 1 kg bucata, care se folosesc în stare crudă ca salată, conservată în saramură concentrată şi sub formă de sos, utilizat ca garnitură la orez (Chaux şi Foury, 1994). 7.5.6. Tehnologia de cultivare 7.5.6.1. Cultura ridichilor de lună Ridichea de lună, având o perioadă scurtă de vegetaţie, se cultivă în cadrul culturilor succesive şi asociate, atât în câmp, cât şi în teren protejat. a) Cultura în câmp se poate înfiinţa primăvara devreme, înaintea culturilor de tomate, ardei, vinete, castraveţi etc., sau vara, după culturile care eliberează terenul până la 10-15 august (cartofii timpurii, mazărea şi fasolea de grădină, castraveţii de vară etc.). Lucrările de pregătire a solului sunt la fel cu cele de la cultura morcovului, atât pentru culturile înfiinţate primăvara, cât şi pentru cele înfiinţate vara. Fertilizarea se raportează la cultura de bază, care urmează sau precede cultura ridichilor. De regulă, se aplică 300 – 400 kg/ha sare potasică şi 100-150 kg/ha azotat de amoniu. Înfiinţarea culturii se face în câmp, prin semănat direct, eşalonat în mai multe etape, la interval de 10–15 zile, în luna martie, pentru cultura timpurie, şi în perioada 20 august–10 septembrie, pentru cultura de toamnă. 33


34

LEGUMICULTURĂ II

35


Pe suprafeţe mari se seamănă mecanizat, la 2–2,5 cm adâncime, 7 rânduri pe stratul înălţat cu lăţimea la coronament de 104 cm, după formula 62,5 + 12,5 cm x 7, (fig. 7.10), utilizând 18–20 kg sămânţă la ha. Pe suprafeţe mici se seamănă în rânduri echidistante (10–15 cm) sau chiar prin împrăştiere, folosind cantităţi mai mari de sămânţă (40-60 kg/ha).

Fig. 7.10 - Scheme de semănat la ridichea de lună: a - pe teren modelat; b - pe teren nemodelat

Lucrările de întreţinere. Se aplică 1–2 praşile pentru combaterea buruienilor; la culturile semănate prin împrăştiere se face plivitul buruienilor sau se poate erbicida (Satecid 5–8 kg/ha, aplicat premergent). Se răreşte la 2–3 cm între plante pe rând, dacă este nevoie. La culturile de toamnă, dacă nu s-a făcut udarea de aprovizionare, se vor face 1-2 udări, folosind 300–350 m3 apă/ha. O atenţie deosebită trebuie acordată combaterii puricilor de pământ (Phyllotreta sp.) şi larvelor de musca verzei (Delia brassicae), care pot provoca pagube mari culturilor de ridichi. Se va aplica un tratament cu Fernos 50 PU 0.05% sau Fastac 10 EC 0.02 %. 36

LEGUMICULTURĂ II

Recoltarea la ridichea de lună se face prin smulgere, în 2–3 reprize, pe măsură ce se formează şi se livrează cu frunze în legături de 5–10 bucăţi. Producţia este de 8–10 t/ha. b) Cultura forţată şi protejată a ridichilor de lună. Ridichea de lună se cultivă în sere, răsadniţe şi solarii, atât în culturi pure, cât şi asociate cu alte culturii, în sezonul de iarnă-primăvară şi cel de toamnă–iarnă (Indrea şi Apahidean, 1995). Se seamănă des, 6–8 cm între rânduri sau chiar prin împrăştiere, folosind 5–6 g sămânţă la m2, realizându-se o desime de 300–400 plante/m2. Atunci când se realizează cultura asociată, se reduce cantitate de sămânţă la jumătate. În vederea evitării alungirii plantelor, se vor menţine temperaturi scăzute, de 10-150 C ziua şi 8–100 C noaptea, timp de 5–7 zile după răsărire, după care temperatura poate fi ridicată cu 3-40 C. Se asigură o umiditate moderată şi constantă, o aerisire puternică şi fertilizări faziale cu îngrăşăminte complexe. Recoltarea se poate face după 30–35 zile de la semănat, pe măsură ce rădăcinile ajung la dimensiuni corespunzătoare soiului. Producţia poate ajunge până la 5–6 kg/m2. 7.5.6.2. Cultura ridichilor de vară şi de iarnă Ridichea de vară şi de iarnă se cultivă în cadrul culturilor succesive şi asociate. Ridichea de vară poate fi o cultură secundară, anterioară culturilor de fasole de grădină şi castraveţi de toamnă, iar ridichea de iarnă poate urma după salată, spanac, ceapă verde, mazăre de grădină şi cartofi timpurii. Ridichea de vară se poate cultiva şi asociat cu ardeii sau pătlăgelele vinete. Lucrările de pregătire a terenului şi a solului sunt asemănătoare cu cele de la cultura timpurie de morcov (pentru ridichea de vară) sau de la cultura târzie de morcov (la ridichea de iarnă). Înfiinţarea culturii se face prin semănat direct în câmp, în perioada 20.03 – 15.04 (în 2–3 reprize) pentru ridichea de vară şi în cursul verii (10.06–15.07) la ridichea de iarnă, utilizându-se o cantitate de sămânţă de 10–12 kg/ha la ridichea de vară şi 6–10 kg/ha la ridichea de iarnă. Se seamănă la adâncimea de 2–2,5 cm, câte patru rânduri pe stratul înălţat cu lăţimea la coronament de 104 cm (70 + 20 + 40 + 20 cm sau 66 + 28 + 28 + 28 cm) la ridichea de vară şi câte trei rânduri la cea de iarnă (70 + 40 + 40 cm) (fig.7.11.).

Pe suprafeţe mici se seamănă manual, iar pe suprafeţe mari, semănatul se face mecanizat cu SUP – 21 sau cu semănători de precizie, prevăzute cu role de tasarea pe rând. Lucrările de întreţinere. Combaterea buruienilor se face prin erbicidare (Satecid 6-8 kg/ha, la 2-3 zile de la semănat sau, când plantele au 3-4 frunze se poate aplica Grametrin 25 PU 2,5-3 kg/ha) şi prin praşile (2–3). Dacă este necesar se fertilizează şi se efectuează 2–4 udări cu norme de 300–400 m3 apă la ha. Combaterea bolilor şi a dăunătorilor se face ca la ridichea de lună. 37


Fig. 7.11 - Scheme de înfiinţare a culturilor de ridichi de vară (a şi b) şi de iarnă (c)

38

LEGUMICULTURĂ II

Recoltarea se face prin smulgere (la ridichea de vară) sau dislocare. Ridichea de vară se valorifică cu frunze, în legături. Ridichea de iarnă se curăţă de pământ, se înlătură frunzele şi se ambalează în lăzi P (rădăcinile pot fi păstrate foarte bine peste iarnă). Producţia este de 15–20 t/ha la ridichea de vară şi de 25–30 t/ha la cea de iarnă.

7.6

SFECLA RO{IE Beta vulgaris L. var. canditiva Alef. sin. ssp. esculenta L. f. rubra Familia Chenopodiaceae

7.6.1. Importanţa culturii Importanţa alimentară. Sfecla roşie se cultivă pentru rădăcinile sale îngroşate (tuberizate), care se consumă sub formă de salate crude (simple sau asortate), soteuri, salate coapte sau fierte, ciorbă şi supe de legume etc. De asemenea, din rădăcinile de sfeclă roşie se extrage un suc cu valoare terapeutică pentru unele boli de nutriţie, avitaminoze ş.a. Frunzele, când sunt tinere, se folosesc la salate, ciorbe, piureuri etc. Valoarea alimentară este determinată de conţinutul mare de hidraţi de carbon (9,6%), substanţe proteice (1,2 – 1,6%), săruri minerale, din care se remarcă, în mod semnificativ, cele pe bază de fosfor (43 mg/100 g), potasiu (27 mg/100 g) şi fier (1 mg /100 g). Dintre vitamine, cea mai importantă este vitamina A (20 U.I./100 g), apoi vitaminele B1, B2 şi vitamina C (10 mg/100 g) (după Dumitrescu şi colab., 1998).

Importanţa agrofitotehnică rezultă din faptul că sfecla roşie este o plantă cu o tehnologie puţin pretenţioasă, cultura se înfiinţează prin semănat, majoritatea lucrărilor de îngrijire au caracter general, cu excepţia răritului, încadrarea sa în asolament se face relativ uşor (puţine specii legumicole fac parte din această familie), deşi nu este o bună premergătoare etc. Importanţa economică este determinată de nivelul cheltuielilor relativ mici; recolta apare destul de devreme, chiar când plantele sunt destul de mici şi se pot valorifica toată vara şi toamna. Recolta de toamnă este puţin perisabilă şi se poate păstra foarte bine pentru iarnă. Recolta se valorifică imediat pe piaţă sau prin depozitare sub formă de rădăcini (produs proaspăt) sau sub formă de diferite conserve. 7.6.2. Originea şi aria de răspândire Sfecla roşie, denumită şi sfecla de masă, sfeclă de grădină sau sfeclă legumicolă, are ca genitor ancestral sfecla sălbatică – Beta vulgaris L, cu centre de origine pe ţărmurile Mării Mediterane, Mării Negre şi Mării Caspice, unde se întâlneşte şi în prezent ca plantă spontană. A fost luată în cultură cu circa 400 de ani î.H. (Dumitrescu şi colab., 1998), dar folosită ca plantă medicinală. Ca plantă legumicolă, s-a cultivat începând cu secolele XIV – XV (deci cu mult înainte de sfecla de zahăr), în Italia şi Franţa, de unde s-a răspândit în vestul şi sudul Europei. 39


În }ările Române, sfecla roşie este cunoscută de la începutul secolului al XIX-lea. Pe plan mondial, sfecla roşie, deşi nu ocupă suprafeţe mari, este cunoscută în toate zonele în care sunt întrunite condiţiile favorabile. La noi în ţară este răspândită în toate zonele legumicole şi chiar în unele puţin favorabile pentru cultura legumelor, cum ar fi zonele premontane sau montane. 7.6.3. Particularităţi botanice şi biologice Sfecla roşie este o plantă ierboasă bienală, la care organul comestibil este rădăcina tuberizată şi, uneori şi frunzele tinere. În primul an se formează rozeta de frunze şi rădăcina îngroşată, iar în cel de-al doilea, tulpina floriferă cu flori, fructe şi seminţe (fig.7.12).

Fig. 7.12 - Sfecla roşie de salată: a - rădăcină; b - secţiune transversală prin rădăcină; c - frunză; d - tulpină floriferă; e - floare

Rădăcina, în primele faze de vegetaţie, este pivotantă cărnoasă, după care începe şi se desfăşoară procesul morfogenetic de îngroşare. După îngroşare, rădăcinile pot căpăta, în general, două forme: globuloasă sau conică (cilindro40

LEGUMICULTURĂ II

conică). Dacă la formarea rădăcinii îngroşate participă epicotilul şi hipocotilul, atunci aceasta va fi globuloasă, iar dacă participă hipocotilul şi rădăcina propriuzisă, atunci rădăcina îngroşată va avea formă conică alungită. Culoarea rădăcinii, atât la exterior, cât şi în interior, este roşie-închisă, sau roşie-violacee de diferite nuanţe (în funcţie de cantitatea de antocian); uneori se întâlnesc şi soiuri de culoare galbenă (puţin apreciate). În secţiune transversală, rădăcina prezintă zone concentrice, care diferă alternativ prin intensitatea culorii (fig. 7.13.). Îngroşarea rădăcinii este urmare a dezvoltării de către aceasta a structurii secundare şi terţiare, prin apariţia, în mod succesiv, a mai multor zone de ţesut cambial, care produce cercuri concentrice de ţesut vascular şi parenchimatic lemnos şi liberian (Butnariu şi colab., 1992). Deoarece ţesutul parenchimatic liberian este mai intens colorat decât cel parenchimatic lemnos, apar diferenţele de culoare între zonele concentrice. Rădăcinile sunt cu atât mai mult apreciate, cu cât intensitatea culorii este mai mare şi cu cât diferenţele de culoare dintre cele două feluri de zone concentrice sunt mai mici. În anul al II-lea, ţesutul Fig. 7.13 - Structura r\d\cinii tuberizate de sfecl\ (dup\ Gherghi [i colab., 1973). parenchimatic se resoarbe şi rădăcina se lemnifică. Frunzele, în anul I, la planta complet dezvoltată, sunt mari, lung peţiolate, cu limbul ovat, cordat, cu suprafaţa ondulată, cu marginea întreagă, uşor neregulată. Nervurile sunt evidente, de culoare roşie. De asemenea, peţiolul este de culoare roşie. Frunzele se formează de pe colet şi sunt grupate într-o rozetă bine dezvoltată. Rozeta de frunze se dezvoltă dinspre interior (centru) spre exterior. Frunzele tinere, din zona centrală a rozetei, au culoarea roşie, mult mai intensă. Frunzele tulpinale (din anul al doilea) sunt mai mici, sesile, lanceolate. Florile sunt hermafrodite, grupate pe un ax mic, formând un glomerul, mai multe glomerule formează un panicul lung. Florile sunt mici, de culoare roşie– verzuie, organizate pe tipul cinci. Polenizarea este alogamă, anemofilă, uneori şi entomofilă. Fructele sunt nucule de culoare maron-cenuşie, concrescute, constituind aşa-numitele glomerule, considerate impropriu fructe sau seminţe. Fiecare glomerul conţine 3-5 seminţe. 7.6.4. Relaţiile cu factorii de mediu Sfecla roşie este o specie cu cerinţe mijlocii faţă de factorii de mediu, având o plasticitate ecologică şi chiar rusticitate ridicată. Totuşi, pentru realizarea unor recolte performante, sfecla roşie necesită un climat “dulce”, fără variaţii mari de temperatură şi cu o umiditate relativ ridicată (Dumitrescu şi colab., 1998). 41


Temperatura minimă de germinare a seminţelor este de 6-80C, iar cea optimă de 18-200C. În condiţii optime, plantele răsar după 10-12 zile. În faza de frunze cotiledonale, plantele nu suportă temperaturile sub minus 2-30C. După formarea primelor frunze adevărate, rezistă până la temperaturi de minus 5-80C. Sfecla roşie este o plantă sensibilă la termoperioadă: la temperaturi de 6-80C, timp de 2–3 săptămâni, plantele se pot vernaliza, formând tulpini florifere în primul an. În această situaţie nu se mai formează rădăcini îngroşate, bune pentru consum. Apa este factorul faţă de care sfecla roşie are pretenţii mari în faza de încolţire şi în faza îngroşării intensive a rădăcinilor. Umiditatea din sol trebuie menţinută la limite de 60-75% din capacitatea de câmp. Lipsa de umiditate, în perioadele de secetă, determină formarea unor rădăcini mici, lipsite de suculenţă. Excesul de apă din sol dăunează plantelor, scăzându-le rezistenţa la unele boli specifice. Solul pe care se cultivă sfecla roşie trebuie să fie cu textură mijlocie, profund, cu capacitate ridicată de reţinere a apei, bine aprovizionat cu elemente nutritive şi substanţe organice. Aplicarea gunoiului de grajd se realizează prin fertilizarea plantei premergătoare sau folosirea pentru anul de cultură numai a mraniţei (20-40 t/ha). Nu se recomandă gunoiul de grajd incomplet fermentat, deoarece este afectată calitatea rădăcinilor. Pe solurile uşoare este obligatorie fertilizarea organică. Reacţia solului trebuie să corespundă unui pH=6-7. Elementele nutritive trebuie să fie în cantităţi mari, deoarece sfecla de grădină este o plantă cu un consum specific ridicat. În primele faze de creştere, cerinţele sunt mari faţă de azot şi fosfor, iar în faza de creştere şi îngroşare a rădăcinii este nevoie de mai mult potasiu (mai ales pe solurile mai nisipoase). Faţă de lumină nu sunt cerinţe speciale, dar plantele nu suportă umbrirea; de asemenea, plantele solicită condiţii de zi lungă; de aceea înfiinţarea culturilor semincere trebuie să asigure coincidenţa fazei de inducţie prin fotoperioada cu lunile în care ziua are durată mare. 7.6.5. Soiuri La nivel mondial se cultivă un sortiment destul de diversificat de soiuri, în funcţie de forma, mărimea şi culoarea rădăcinilor, de perioada de vegetaţie (timpurii, tardive), de tipul de cultură (în câmp sau în teren protejat), de destinaţia culturii (consum în stare proaspătă sau industrializată) etc. În România se cultivă un număr redus de soiuri, a căror descriere sintetică este prezentată în tabelul 7.9, şi unele populaţii locale, întâlnite, mai ales în grădinile familiale. 7.6.6. Tehnologia de cultivare Cultura de sfeclă roşie se realizează prin semănat direct şi, mai rar, prin răsad, în gospodăriile familiale, în sistem de cultură în ogor propriu sau de cultură succesivă, după unele culturi cu perioadă scurtă de vegetaţie. 42

LEGUMICULTURĂ II

43


Cultura în ogor este predominantă la noi în ţară şi, în funcţie de soi şi momentul recoltării, sunt practicate cultura timpurie sau cultura tardivă. Alegerea terenului şi asolamentul sunt asemănătoare culturii de morcov. Pregătirea terenului începe toamna, prin desfiinţarea culturii anterioare şi nivelarea de exploatare. Se realizează apoi fertilizarea de bază cu mraniţă (20–40 t/ha), dacă nu s-a efectuat fertilizarea cu îngrăşăminte organice la cultura anterioară, superfosfat (60-70 kg P2O5/ha) şi sare potasică sau sulfat de potasiu (80–120 kg K2O/ha). Circa 1/3 din îngrăşămintele minerale se poate aplica şi chiar se recomandă a fi aplicată la pregătirea terenului, primăvara. Lucrările de pregătire a terenului se continuă primăvara prin menţinerea acestuia fără crustă şi curat de buruieni, prin una–două lucrări cu grapa cu colţi reglabili. Cu circa 10-15 zile înainte de semănat se efectuează două lucrări de mobilizare a solului cu grapa cu discuri. Înainte de prima grăpare se administrează restul de îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu, la care se adaugă îngrăşământul cu azot (30–50 kg N/ha), ca fertilizator starter. Între cele două grăpări se administrează un erbicid, de exemplu Ro-neet 3– 5 l/ha, care se încorporează prin cea de-a doua grăpare, imediat după aplicare. Modelarea terenului se execută, cât de curând posibil, după grăparea cu grapa cu discuri, pentru a se profita de condiţiile meteorologice favorabile realizării lucrărilor care urmează. Modelarea este obligatorie, dacă se folosesc soiurile cu rădăcini lungi şi dacă se urmăreşte obţinerea de recolte timpurii. Înfiinţarea culturii se realizează, după cum s-a anticipat, prin semănat direct. Epoca de înfiinţare începe în prima decadă a lunii aprilie (când în sol se realizează o temperatură de cel puţin 6–80 C) şi se termină în luna iunie, în vederea eşalonării recoltei şi în funcţie de soi şi condiţiile tehnice (de exemplu, la culturile succesive, după recoltarea acestora). Schema de semănat se aplică în mai multe variante. Pe teren modelat (la 94–104 cm) se seamănă câte trei rânduri dispuse echidistant la 37-40 cm (fig.7.14).

Fig. 7.14 - Schema de înfiinţare a culturii de sfeclă roşie pe teren modelat în straturi late de 140-150 cm 44

LEGUMICULTURĂ II

Pe teren nemodelat, semănatul se face în benzi de câte trei rânduri, dispuse echidistant la 37–40 cm, iar între benzi se lasă un interval de 66-70 cm. Semănatul se realizează mecanizat cu SUP-21, semănătoarea Saxonia, semănătoarea de precizie Nibex sau SPC-6 (corespunzător adaptată). Distanţa dintre seminţe pe rând se asigură prin plasarea a 10-15 seminţe (glomerule) pe lungimea de un metru a rândului. Adâncimea de semănat este de 4–5 cm. Norma de semănat variază în limita a 18–20 kg/ha. În cazul culturilor timpurii, la care se preconizează recoltarea înainte ca rădăcinile să ajungă la mărimea tipică soiului, distanţele dintre rânduri şi cele dintre seminţe pot fi mai mici, cultura având o densitate mai mare. Densitatea culturii se definitivează după lucrarea de rărit, când, de regulă, pentru situaţia prezentată, se lasă între plante pe rând 10-20 cm; se asigură, în acest mod, un număr de circa 180 – 200 mii plante/ha (după Butnariu şi colab., 1992).

Simultan cu semănatul sau imediat după aceasta se realizează, obligatoriu, un tăvălugit al terenului, care asigură un contact mai bun al seminţelor cu solul. Lucrările de îngrijire sunt, cronologic, următoarele: aplicarea unei udări (pentru asigurarea răsăririi, mai ales pentru culturile timpurii, în condiţii de secetă), buchetatul culturii (după “încheierea” rândurilor), răritul plantelor la 1020 cm, aplicarea primei erbicidări (când buruienile sunt în fază cotiledonală) cu Betanal 3 l/ha (după Dumitrescu şi colab., 1998), aplicarea unei fertilizări faziale cu 100 kg/ha azotat de amoniu, 100–125 kg/ha superfosfat (la culturile târzii) şi 75–100 kg/ha sare potasică. Această fertilizare se realizează simultan cu prima praşilă mecanică, folosind cultivatorul prevăzut cu echipamentul pentru fertilizare. La câteva zile se va aplica o udare cu circa 200-250 m3 la hectar. După zvântarea terenului, se efectuează o praşilă manuală pe rând. Întreţinerea culturii, în continuare, se realizează aproximativ ca la morcov. În prima rundă de lucrări prezentate, poate fi cuprins şi un tratament fitosanitar contra unor insecte (gărgăriţă, purici etc.). Recoltarea sfeclei se face eşalonat, din momentul când rădăcinile (inclusiv frunzele) sunt bune pentru consum şi până când acestea au dimensiunea tipică soiului, toamna târziu. În timpul verii, recoltarea se execută în mai multe reprize, alegând plantele ajunse la cele mai mari dimensiuni în câmp (pe alese). Recoltarea sfeclei pentru consum, în timpul toamnei, se efectuează printr-o singură trecere. Cel mai târziu, lucrarea se efectuează în luna noiembrie, înaintea îngheţurilor (minus 2–30C); dacă îngheţul a surprins cultura, recoltarea se va efectua când plantele şi-au revenit; altfel, se produce rănirea puternică a rădăcinilor. În cazul soiurilor cu rădăcina globuloasă, recoltarea se efectuează manual, prin smulgere, iar în cazul soiurilor cu rădăcina conic-alungită, recoltarea manuală se realizează cu ajutorul furcilor, cazmalelor; recoltarea se poate face şi semimecanizat cu dislocatorul. Producţia este de 15-20 t/ha la culturile timpurii şi 25–40 t/ha la cele târzii. 45


CAPITOLUL 8 CULTURA LEGUMELOR DIN GRUPA CEPEI Plantele legumicole din grupa cepei sau pentru bulbi apar]in genului Allium din familia Liliaceae. Cele mai r\spândite în cultur\ sunt: ceapa comun\ (Allium cepa L.), usturoiul comun (A. sativum L. ssp. vulgare) [i prazul (A. porrum L.). Alte specii din aceast\ grup\, împreun\ cu cele men]ionate anterior, sunt prezentate în tabelul 8.1. (dup\ Bala[a, 1973). Tabelul 8.1

Speciile legumicole care fac parte din grupa cepei (dup\ Bala[a, 1973) Denumirea popular\ Ceapa obi[nuit\ Usturoiul obi[nuit Usturoiul de Egipt sau usturoiul rocambole Prazul Ceapa e[alot\ sau vla[i]a Ceapa de iarn\ sau Ceap\ de tuns Ceapa de Egipt sau Ceapa rocambole

Denumirea [tiin]ific\ Allium cepa Allium sativum ssp. vulgare

Observa]ii Cuprinde soiuri de ceap\ de arpagic, de ceap\ ceaclama [i ceap\ de ap\. Nu formeaz\ tulpini florale [i nici nu produce semin]e la noi în ]ar\.

Allium sativum ssp. sagittatum Formeaz\ tulpini florale, iar sin. în inflorescen]e apar Alium sativum var. bulbi[ori aerieni. ophioscorodon Allium porrum Allium ascalonicum Se folose[te pentru ceap\ Allium fistulosum verde. Formeaz\ un singur etaj de Allium cepa forma bulbiferum bulbi[ori aerieni în inflorescen]\. Formeaz\ mai multe etaje Allium cepa forma proliferum de bulbi[ori aerieni.

Aceast\ grup\ de legume ocup\ circa 18-20% din suprafa]a de legume a ]\rii, iar ca produc]ie se situeaz\ pe locul III, dup\ tomate [i varz\. Partea comestibil\ a acestor specii o formeaz\, în general, bulbul, tulpina fals\ [i frunzele verzi. La unele plante se consum\ numai bulbul [i tulpina fals\, iar la altele numai frunzele verzi. 46

LEGUMICULTUR| II

Din punct de vedere ecologic, toate aceste specii sunt rezistente la temperaturi sc\zute, au un consum mijlociu de ap\ [i sunt preten]ioase la lumin\. P\r]ile comestibile au un miros caracteristic, datorit\ unor compu[i eterici pe baz\ de sulf.

8.1. CEAPA COMUN| Allium cepa L. Familia Liliaceae 8.1.1. Importan]a culturii Importan]a alimentar\. Ceapa comun\ se cultiv\ pentru bulbul s\u uscat sau pentru bulbul, tulpina fals\ [i frunzele în stare verde. Acestea se consum\ în stare crud\, sub form\ de salat\, la condimentarea unor mânc\ruri etc. Ceapa uscat\, mai ales, se folose[te ca materie prim\ în industria conservelor sau ca produs deshidratat. Valoarea alimentar\ [i condimentar\ se datoreaz\ con]inutului s\u în substan]e nutritive, energetice [i catalitice, precum [i în unele uleiuri eterice cu gust iute. Ceapa con]ine 6,5-8% zah\r [i 1,3-1,9% proteine, ca substan]e nutritive de baz\. Al\turi de acestea mai con]ine cantit\]i relativ mari de s\ruri minerale, din care (exprimate în mg la 100g produs proasp\t): K - 150, Ca - 20, P - 123, Fe - 0,4. Vitaminele se g\sesc în cantit\]i importante (la 100 g produs proasp\t): vitamina C (9-10 mg), vitamina A (50 U.I.), vitaminele B1, B2 [i PP. Valoarea energetic\ este de 34-52 kcal/100g. Con]inutul ridicat în fitoncide confer\ cepei o valoare terapeutic\ considerabil\: ac]iune bactericid\, calmant\, antiastenic\, antiarterosclerotic\ [.a. Importan]a agrofitotehnic\. Cultivarea cepei este relativ simpl\, dac\ sunt asigurate condi]iile tehnice specifice. Cultura se poate mecaniza în întregime. Ceapa se poate cultiva în diferite sisteme, în func]ie de locul, epoca [i destina]ia recoltei: în teren neprotejat sau protejat, prin arpagic, s\mân]\ sau r\sad, pentru ceap\ verde sau ceap\ uscat\ etc. Are perioad\ medie sau scurt\ de vegeta]ie [i se încadreaz\ relativ bine în asolament [i în sistemul de culturi succesive (ca ceap\ verde). Importan]a economic\. Ceapa este o cultur\ cu pu]ine cheltuieli, dac\ se aplic\ varianta tehnologic\ prin sem\nat direct, în condi]ii de asigurare tehnic\ optim\. Altfel, plivitul manual [i r\ritul determin\ cheltuieli foarte mari cu for]a de munc\ manual\. În alte variante tehnologice, cheltuielile sunt mari (cu procurarea arpagicului sau a r\sadului). Cultivarea cepei în diferite sisteme [i variante tehnologice asigur\ realizarea recoltei în aproape tot cursul anului, ceea ce contribuie la realizarea de venituri pe o perioad\ lung\ de timp. Ceapa uscat\ nu este un produs perisabil, se transport\ [i se p\streaz\ u[or pe o lung\ perioad\ de timp. Condi]iile naturale [i tehnice pentru cultura cepei uscate, de la noi din ]ar\, pot asigura realizarea unor produc]ii mari, din care se pot organiza partizi mari [i constante pentru export. Principalii factori de risc. De[i, tehnologic, ceapa este o cultur\ relativ simpl\, inciden]a unor factori de risc, care pot compromite recolta, este destul de 47


mare. În acest sens se pot enumera: formarea crustei dup\ sem\nat determin\ dificult\]i în r\s\rirea plantelor; precipita]iile de lung\ durat\, dup\ r\s\rire, favorizeaz\ atacul virulent al unor agen]i patogeni tipici r\sadurilor; neefectuarea tratamentului contra mu[tei cepei, în timpul zborului acesteia, face imposibil\ combaterea acestui d\un\tor; atacul virusurilor [i nematozilor, care practic nu se poate controla decât preventiv, diminueaz\ recolta în mod semnificativ, ca [i atacul de man\, care are o evolu]ie rapid\ [.a. 8.1.2. Originea [i aria de r\spândire Originea filogenetic\ a cepei nu este cunoscut\, deoarece nu este cunoscut\ nici o specie s\lbatic\ care ar putea fi considerat\ ca str\mo[ al acesteia. Locul s\u de origine, dup\ Vavilov, se sugereaz\ a fi Pakistanul. Dup\ al]i autori, centrul de origine ar fi Pakistanul, Iranul, zonele montane ale Asiei centrale [i partea occidental\ a Siberiei (Basset, 1986). Cultura cepei este cunoscut\ de circa 5-6 mii de ani înainte de Hristos. Tackholm [i Draw (cita]i de Basset, 1986) men]ioneaz\, ca dovezi ale vechimii folosirii cepei, urmele g\site în unele morminte din perioada dinainte de 3200 î.H. Ceapa este men]ionat\ ca aliment în Biblie [i Coran. Dovezile cele mai sigure asupra vechimii acestei culturi sunt cele din Egipt (6000 î.H.). De aici, cultura a trecut în Grecia antic\ [i în Imperiul Roman. În antichitate, ceapa era cunoscut\ nu numai ca aliment, dar [i ca un produs medicinal. În prezent, ceapa se cultiv\ peste tot în lume, unde sunt întrunite condi]iile ecologice favorabile. Suprafe]ele cele mai mari de ceap\ comun\ se g\sesc în China, India, Rusia, S.U.A., Brazilia, precum [i în Turcia, Spania, fosta Iugoslavie, Pakistan, România. Cele mai mari produc]ii se ob]in în China (circa 3.000 mii tone), urmat\ de India [i S.U.A. (cu aproximativ 2.000 mii tone). În România se cultiv\ în jur de 20 mii ha, cu o produc]ie total\ (medie anual\) variind între 300 [i 400 mii tone. 8.1.3. Particularit\]i botanice [i biologice Ceapa comun\ se comport\ în cultur\, în func]ie de tehnologia de cultivare, ca plant\ bienal\ (din s\mân]\ [i r\sad) sau ca trienal\ (din arpagic). În cazul cepei bienale, în primul an se ob]ine bulbul, iar în anul al doilea se formeaz\ tulpina florifer\ cu fructe [i semin]e. La ceapa trienal\, în primul an se ob]ine un bulb mic, denumit arpagic, în anul al doilea se ob]ine bulbul obi[nuit pentru consum, din care, în anul al treilea, evolueaz\ plantele cu tulpini purt\toare de flori [i, mai apoi, fructe [i semin]e. R\d\cina. Ceapa are dou\ feluri de r\d\cini, care succed unul dup\ altul. În momentul germin\rii se formeaz\ primul fel de r\d\cini, care sunt normale [i func]ioneaz\ pân\ la formarea bulbului. Odat\ cu formarea [i dezvoltarea bulbului apare cel de-al doilea fel de r\d\cini, care se numesc r\d\cini 48

LEGUMICULTUR| II

adventive, fasciculate. Acestea se men]in, pân\ la moartea plantei. În perioada iern\rii bulbilor, r\d\cinile cad în urma usc\rii [i se regenereaz\ la reintrarea în vegeta]ie sub form\, de asemenea, de r\d\cini adventive, din ]esutul tulpinii (discului). R\d\cinile sunt numeroase, au aproximativ aceea[i lungime (5-6 cm) [i se dezvolt\ superficial în sol (fig. 8.1). Tulpina. În func]ie de perioada vegetativ\ sau reproductiv\, ceapa prezint\ dou\ tipuri de tulpini. În perioada vegetativ\ (de bulb), tulpina este subteran\ [i reprezint\ o forma]iune caulinar\ sub form\ de disc, plasat\ la baza bulbului. În mod gre[it, bulbul (incluzând [i discul) este considerat tulpina subteran\ a cepei (ca de altfel la toate plantele liliacee). Tulpina sub form\ de disc este mai bombat\ (tronconic\) pe partea superioar\ [i aproape plat\, u[or convex\ pe partea inferioar\. Pe partea inferioar\ se formeaz\ r\d\cinile adventive. Pe partea superioar\ (conic\) se formeaz\ frunzele din primul [i (eventual) al doilea an, precum [i mugurii în num\r de 1-3 sau chiar mai mul]i. Tulpina din perioada Fig. 8.1 - Plante de Allium cepa `n diferite stadii de dezvoltare (1 - plantã tân\r\; reproductiv\ se formeaz\ dintr-un 2 - plant\ de un an: sec]. long.): b - bulb; mugure din interiorul bulbului. mt - mugur terminal; ml - mugur lateral; Aceast\ tulpin\ este glauc\, înalt\ de f1 - frunze normale; f2 - frunze modificate; 50-80 (170) cm, fistuloas\, fusiform\ dt - disc tulpinal; ra - r\d\cini adventive (umflat\ în treimea inferioar\ [i atenuat\ la extremit\]i, acoperit\ la baz\ de tecile frunzelor) (Zanoschi [i Toma, 1985). La vârful tulpinii aeriene se formeaz\ o inflorescen]\ globuloas\ (fig. 8.2). Frunzele [i bulbul. Pe tulpina subteran\, pe partea superioar\ se afl\ noduri apropiate [i internoduri scurte. La noduri se formeaz\ tecile frunzelor normale, care se îmbrac\ complet unele pe altele, formând bulbul (fig. 8.3). Tecile frunzelor interne bulbului sunt c\rnoase [i de culoare alb\, g\lbuie, ro[ie etc. Tecile externe, acoperitoare la maturitatea bulbului, sunt sub]iri, pergamentoase [i se numesc tunici sau catafile. Tecile c\rnoase, din zona central\ (de regul\) a bulbului, prezint\ la subsuoara lor muguri în num\r de 1-3 [i adesea pân\ la 5-6. Ace[ti muguri sunt acoperi]i în 2-3 teci c\rnoase [i din ei, în ultimul an al plantei, se formeaz\ tulpinile aeriene florifere. Cei mai valoro[i bulbi sunt cei cu un num\r cât mai mic de muguri: aspectul feliilor transversale în salate [i sub form\ deshidratat\; pretabilitatea mai bun\ la p\strare [.a. 49


Fig. 8.3 - Alc\tuirea unui bulb tân\r de Allium cepa (schem\): ctf - catafile; bf - bazele frunzelor; tf - tecile frunzelor; vf - vârfurile frunzelor (din Zanoschi [i Toma, 1985)

A[adar, bulbul este format din: disc, baza îngro[at\ (treimea sau jum\tatea inferioar\) a tecilor frunzelor, tecile pergamentoase [i mugurii interni. În partea lor superioar\, tecile devin normale (neîngro[ate), dar r\mân îmbr\cate (suprapuse) în continuare, constituind o forma]iune morfologic\ cilindric\, de 3-5 cm în\l]ime, denumit\ tulpina fals\ sau gât. Aceasta se Fig. 8.2 - Plant\ de Allium cepa formeaz\, ca [i bulbul, dinspre interior `nflorit\; 1 - aspect general; 2 - floare spre exterior, încât se creeaz\ impresia deschis\; 3 - gineceul (ovar [i stil) c\ frunzele noi “str\pung” frunza (din Zanoschi [i Toma, 1985) precedent\ (Zanoschi [i Toma, 1985). Dup\ ce tecile formeaz\ tulpina fals\, se continu\ cu limbul frunzelor, care este fistulos, aproximativ cilindric, cu vârful ascu]it. Frunzele aeriene au culoarea verde-închis [i sunt acoperite cu un strat evident de cear\, conferindu-le o culoare verde- alb\struie. Floarea. La extremitatea tulpinii aeriene (florifere), ceapa, în anul al doilea sau al treilea, în perioada reproductiv\, formeaz\ florile dispuse într-o inflorescen]\ globuloas\ (cim\ umbeliform\) (fig. 8.2). Când inflorescen]a este tân\r\, prezint\ o bractee mare, membranoas\, de culoare alb-verzuie, care o acoper\. Înainte de înflorit aceast\ bractee se rupe. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, trimere [i pentaciclice (Zanoschi [i Toma, 1985). Corola, format\ din [ase tepale, este de culoare alb\, uneori liliachie. Androceul este format din [ase stamine concrescute la baz\ cu perigonul florii. Anterele sunt protandre. Gineceul este tricarpelor sincarp, cu câte dou\ ovule în fiecare carpel\. Stilul pistilului, în faza de polenizare este mai lung decât 50

LEGUMICULTUR| II

anterele, conferind inflorescen]ei un aspect ]epos. Stigmatul este u[or trilobat. Protandria [i lungimea mai mare a stilului fa]\ de stamine asigur\ realizarea fenomenului de alogamie, de[i florile sunt hermafrodite. Polenizarea este efectuat\ de insecte (albine [i mu[te). Într-o inflorescen]\ se g\sesc pân\ la 2000 de flori, care se deschid într-o perioad\ de 10-30 zile. Fructul este o capsul\ sferic\ valvicid-loculicid\ [i con]ine pân\ la [ase semin]e. Semin]ele sunt de form\ treidric\ sau poliedric\, mici (3-4 mm), de culoare neagr\, cu tegumentul tare. Germinarea semin]elor [i r\s\rirea plantelor prezint\ o anumit\ particularitate, deosebit de important\ în tehnologia culturii (Bala[a, 1973). În momentul r\s\ririi, la suprafa]a solului iese un cot al tulpinii primare, deoarece cotiledonul r\mâne prins în tegumentul semin]ei, care, la început, este fixat în sol. Dup\ ce cotul tulpini]ei este suficient de mare, “trage” dup\ el [i tegumentul semin]ei, pân\ ce acesta iese la suprafa]a solului, des\vâr[ind r\s\rirea. În cazul în care solul formeaz\ o crust\ groas\, tegumentul semin]ei r\mâne fixat în aceasta, iar prin dezvoltarea cotului tulpini]ei se produce smulgerea r\d\cinii la suprafa]a solului, compromi]ând r\s\rirea [i, în final, provocând moartea plantei (fig. 8.4).

Fig. 8.4 - Particularit\]ile r\s\ririi plantelor de ceap\: a - r\s\rire normal\; b - r\s\rire anormal\ din cauza crustei solului (dup\ Bala[a, 1973). 51


8.1.4. Rela]iile cu factorii de mediu Ceapa are cerin]e fa]\ de factorii de mediu, determinate, în mod evident, de modul de cultivare [i de stadiul de evolu]ie a culturii. În cazul culturii pentru arpagic [i a culturii pentru bulbi, înfiin]ate prin sem\nat direct, solul, apa [i competi]ia cu buruienile sunt factori majori, de care depinde succesul culturii. Temperatura. Ceapa este considerat\ ca o plant\ cu preten]ii reduse fa]\ de temperatur\. Semin]ele germineaz\ începând cu pragul termic de 3-40C. Gemina]ia optim\ se realizeaz\ la 20-250C [i dureaz\ 7-8 zile. Temperatura optim\ pentru formarea bulbilor este de 20-300C. Plantele tinere rezist\ pân\ la minus 6-70C. Reac]ia la termoperioad\ este foarte evident\. Astfel, dac\ arpagicul sau plantele tinere sunt supuse unor temperaturi de 4-180C, cel pu]in câteva s\pt\mâni, se produce vernalizarea [i, implicit, induc]ia floral\. În acest caz, plantele formeaz\ tulpini florale, în defavoarea bulbului. Reac]ia de vernalizare este mai pregnant\ la culturile înfiin]ate cu un arpagic mai mare, mai ales peste 20-22 mm. Bulbii maturi rezist\ pân\ la minus 15-160C, în timpul p\str\rii sau dup\ plantare, în cazul înfiin]\rii culturilor semincere din toamn\. Lumina este un factor fa]\ de care ceapa are preten]ii mari. Cultivat\ în locuri umbrite nu formeaz\ bulbi [i nici tulpini false. Formarea bulbilor este condi]ionat\ în mare m\sur\ de durata [i intensitatea luminii. În condi]ii de zi scurt\ [i lumin\ redus\, dup\ cum s-a specificat, ceapa nu formeaz\ bulbi [i nici tulpini false. De aceea, dac\ se întârzie cu sem\natul, faza de formare a bulbilor cade în perioada cu zile scurte [i o mare parte din plante nu formeaz\ bulbi normali. O situa]ie asem\n\toare are loc [i în anii cu multe zile noroase, în care caz acumul\rile plantelor sunt foarte reduse [i, astfel, formarea bulbilor este încetinit\ sau chiar împiedicat\. La fel se întâmpl\ în cazul producerii cepei verzi (stufat) în ser\, în perioada de iarn\. Plantele nu formeaz\ bulbi, ci numai frunze alungite din cauza lipsei de lumin\. Apa este considerat\ ca un factor major, mai ales în primele faze de vegeta]ie; astfel, în faza de germina]ie [i r\s\rire, lipsa apei întârzie cultura, iar dac\ se formeaz\ crust\, aplicarea unor ud\ri u[oare, prin aspersie fin\, este singura m\sur\ tehnic\ ce ajut\ trecerea cu succes prin aceste faze. O cantitate mai mare de ap\ sau un regim al apei, care s\ asigure buna dezvoltare a plantelor, se cere, `n mod special, pân\ la formarea a 2-3 frunze [i când începe formarea discului cu r\d\cini adventive. O alt\ faz\ de cre[tere a plantelor, în care necesit\]ile pentru ap\ sunt mari, este cea de formare [i dezvoltare a bulbilor. În aceast\ faz\, umiditatea solului trebuie s\ fie de 70-80% din capacitatea de câmp. În faza de maturare a bulbilor (ultimele 2-3 s\pt\mâni), consumul de ap\ este redus [i se recomand\ încetarea irig\rii. Excesul de ap\ în sol determin\ asfixierea sistemului radicular [i favorizeaz\ atacul unor agen]i patogeni, cum ar fi de exemplu mana (mai ales în faza de bulb). O umiditate ridicat\ în sol, cu deosebire în perioada de maturare a 52

LEGUMICULTUR| II

bulbilor, determin\ “întoarcerea” bulbilor (repornirea în vegeta]ie) sau chiar cr\parea bulbilor, de regul\ în treimea lor inferioar\. Pe un fond de umiditate sporit\ [i, eventual, în situa]ia unor r\ni provocate de d\un\tori sau prin cr\pare, se pot instala agen]ii patogeni, care atac\ în mod special bulbul, chiar dup\ recoltare, în timpul depozit\rii (Erwinia, Sclerotium, Botrytis [.a.). Solul poate fi un factor limitativ al culturii cepei prin sem\nat direct, în primul rând datorit\ texturii. Formarea crustei dup\ sem\nat poate compromite par]ial sau total aceast\ cultur\. O astfel de condi]ie restrictiv\ fa]\ de sol nu se aplic\ în cazul culturilor înfiin]ate prin arpagic sau r\sad. Cele mai corespunz\toare soluri pentru cultura de ceap\ sunt cele cu textura u[oar\ (pentru cultura prin s\mân]\) sau mijlocie, fertile [i bine structurate (aerisite). Aceste cerin]e se bazeaz\, în principal, pe faptul c\ ceapa are un sistem radicular slab dezvoltat [i superficial. În Olanda, ceapa se cultiv\, de exemplu, în zona polderelor, pe soluri aluvionare, nisipoase, dar cu un con]inut ridicat în substan]a organic\ provenit\ din turba Deltei Rinului [i aluviuni. De[i, adesea, se face recomandarea pentru solurile aluvionare, nu întotdeauna acestea sunt corespunz\toare, deoarece, în unele lunci, aluviunile con]in mult\ argil\, care este egal repartizat\ pe profilul solului. În cazul culturii cepei de ap\ (prin r\sad), deoarece se recomand\ cu prioritate irigarea prin brazd\, solul trebuie s\ aib\ o textur\ care ofer\ condi]ii corespunz\toare acestui mod de asigurare suplimentar\ a apei. În acest caz, se recomand\ solurile mijlocii, dar bine structurate. Reac]ia solului trebuie s\ fie neutr\ sau u[or acid\ (pH=6-7). Elementele nutritive trebuie s\ fie în cantit\]i mari, u[or accesibile în zona de cre[tere a r\d\cinilor în sol. Cerin]ele pentru o cantitate mare de elemente nutritive sunt determinate de consumul specific, dar [i de sistemul radicular, pu]in dezvoltat, precum [i de perioada de vegeta]ie relativ scurt\ (1-2 luni la ceapa verde [i patru luni la ceapa din sem\nat direct). Consumul specific (kg/t produs), pentru o produc]ie de 25 t/ha este de 3,4 kg N, 1,1 kg P2O5, 4,6 kg K2O [i 1,8 kg CaO (Dumitrecu [i colab., 1998). În aceste circumstan]e se recomand\ fertilizarea în complex, prin aplicarea mrani]ei sau a gunoiului de grajd semifermentat, la cultura premerg\toare. Administrarea gunoiului de grajd în mod direct duce la prelungirea perioadei de vegeta]ie, întârzierea matur\rii bulbilor [i sporirea atacului de agen]i patogeni. Fertilizarea organic\ se poate completa sau chiar suplini cu îngr\[\minte minerale la fertilizarea de baz\ [i cea fazial\. Cerin]ele mari pentru elementele nutritive se manifest\ în faza de formare a buchetului de frunze [i cea de cre[tere a bulbului. Aerul. Cunoa[terea unor cerin]e specifice ale cepei fa]\ de aer, poate reprezenta un element de succes al culturii. În condi]iile sistemului radicular slab dezvoltat, amplasat în stratul superficial al solului, dac\ se formeaz\ crust\ dup\ aplicarea irig\rii prin aspersie sau dup\ ploi, refacerea rapid\ a sistemului radicular, în urma îmb\trânirii sau atacului unor d\un\tori specifici (musca cepei, nematozi), nu se poate realiza decât în condi]iile unei bune aerisiri a solului. De aceea, la ceap\ se recomand\ un num\r mare de pra[ile, în urma c\rora se asigur\ oxigenul necesar procesului de rizogenez\ adventiv\. 53


8.1.5. Soiuri Sortimentul cultivarelor de ceapa comun\ este foarte larg la nivel mondial [i const\ din soiuri cu polenizare liber\ [i din hibrizi F1. În ]\rile cu legumicultur\ avansat\, sortimentul este dominat de hibrizii F1, ob]inu]i prin exploatarea fenomenului de androsterilitate nucleocitoplasmatic\. La noi în ]ar\, primii hibrizi F1 de ceap\ au fost realiza]i în perioada 1990-2000, la I.C.L.F. Vidra, de c\tre Popandron. Sortimentul de cultivare se clasific\ din punct de vedere morfologic dup\ culoare, form\ [i m\rime. Culoarea poate fi galben\, ro[ie sau alb\. Soiurile cu tunicile de culoare alb-cenu[ie se recomand\, în special, pentru deshidratare, deoarece produsul deshidratat nu-[i modific\ culoarea în urma prelucr\rii. În cazul încruci[\rilor (hibrid\rilor) dintre aceste soiuri, culoarea ro[ie domin\ culoarea galben\ [i alb\, iar culoarea galben\ domin\ culoarea alb\. Culoarea este determinat\ de dou\ perechi de alele aflate în rela]ie de epistazie (Brewster, 1994). O alt\ clasificare a soiurilor decurge din pretabilitatea acestora pentru diferite tipuri de cultur\: prin r\sad, prin arpagic sau sem\nat direct. O prezentare a sortimentului actual cultivat la noi în ]ar\ este realizat\ în tabelul 8.2 (dup\ Dumitrescu [i colab., 1998) 8.1.6. Tehnologia de cultivare La noi în ]ar\, ceapa comun\ se cultiv\ prin urm\toarele procedee: prin sem\nat direct în câmp (ceapa ceaclama); prin arpagic; prin r\saduri (ceapa de ap\, Kaba); pentru stufat (ceapa verde). 8.1.6.1. Cultura cepei prin sem\nat direct (ceaclama) Acest sistem de cultur\ este în prezent de mare actualitate, în primul rând datorit\ cheltuielilor reduse pentru realizarea sa. În condi]ii tehnice moderne, cultura poate fi complet mecanizat\. Cultura se poate realiza numai dac\ sunt asigurate cel pu]in urm\toarele condi]ii: soluri u[oare (care nu formeaz\ crust\) [i cu fertilitate ridicat\, sistem de irigare prin aspersie, dotarea cu sem\n\tori de precizie, posibilit\]i tehnice de erbicidare cu 1-2 erbicide eficiente. În unele ]\ri se folose[te numai s\mân]a drajat\, care se seam\n\ bob cu bob. Alegerea terenului. Terenul care se recomand\ pentru cultura de ceap\ ceaclam\ trebuie s\ fie plan sau cu pant\ cât mai uniform\ [i cu sistem de irigare asigurat. Solul trebuie s\ fie u[or sau mijlociu, cu argil\ pu]in\ în stratul arabil, bine structurat [i cu fertilitate natural\ ridicat\.

54

LEGUMICULTUR| II

55


Plantele premerg\toare cele mai bune sunt speciile pr\[itoare, care las\ terenul curat de buruieni [i mai pu]in epuizat de elemente nutritive, cum ar fi: legume le cucurbitacee, verde]urile, solanaceele [i legumele din grupa verzei. Speciile leguminoase nu se recomand\, deoarece las\ terenul cu o cantitate mare de nematozi, viermi sârm\ [i mu[te fitofage. De asemenea, nu se recomand\ legumele din aceea[i grup\ tehnologic\ [i legumele pentru r\d\cini. Preg\tirea terenului se realizeaz\ în func]ie de epoca de înfiin]are, de toamn\ sau de prim\var\: toamna, pentru epoca de toamn\, respectiv toamna [i prim\vara, pentru epoca de prim\var\. ~n ambele situa]ii, toamna, terenul se elibereaz\ de resturile culturii anterioare [i se fertilizeaz\ cu îngr\[\mintele prev\zute pentru fertilizarea de baz\: 20–25 t/ha mrani]\, 150-200 kg/ha sare potasic\ sau sulfat de potasiu ori numai îngr\[\minte minerale: 250–300 kg/ha superfosfat, 150-200 kg/ha azotat de amoniu [i 150 kg/ha sare potasic\ sau sulfat de potasiu (Bala[a, 1973). Aceste îngr\[\minte se încorporeaz\ în sol prin ar\tura de baz\, la 25–30 cm. Dac\ înfiin]area culturii este prev\zut\ pentru a fi efectuat\ prim\vara, atunci îngr\[\mintele men]ionate sau o parte din ele se pot administra [i în timpul iernii pe terenul înghe]at, urmând a fi încorporate, în prim\var\, printr-o lucrare cu grapa cu discuri. În cazul înfiin]\rii culturii în epoca de prim\var\, ar\tura de toamn\ se las\ în brazd\ nelucrat\, preg\tirea terenului urmând a fi continuat\ `n prim\var\. În cazul înfiin]\rii culturii în epoca de toamn\, ar\tura de toamn\ se gr\peaz\ imediat cu grapa cu col]i fic[i [i se definitiveaz\ cu pu]in înainte de sem\nat. În acest sens, terenul se mobilizeaz\ la 10-12 cm prin dou\ treceri cu grapa cu discuri (G.D.-3,2). Dac\ terenul este prea afânat dup\ aceast\ lucrare, acesta se las\ s\ se a[eze sau se t\v\luge[te. Preg\tirea terenului se definitiveaz\ prin lucrarea de modelat, care este obligatorie, chiar dac\ nu se va iriga prin brazde. În acest caz, modelarea nu este nevoie a fi precedat\ de deschiderea rigolelor de udare. Modelarea se efectueaz\ în straturi în\l]ate cu l\]imea la coronament de 94 sau 104 cm [i rigole de 46 cm l\]ime. Acest mod de preg\tire (definitiv\) a terenului se poate realiza [i în cazul înfiin]\rii culturii prim\vara, c\ci asigur\ o intrare mai timpurie în câmp, în vederea sem\natului. Dezavantajele acestui mod de organizare a preg\tirii terenului constau în: tasarea stratului în\l]at [i eventuala necesitate de afânare a acestuia, precum [i `n lipsa posibilit\]ii de erbicidare sau îngreunarea efectu\rii acesteia. Terenul l\sat în brazd\ nelucrat\ este definitivat în prim\var\. Se aplic\ eventualele îngr\[\minte, care nu au fost administrate în toamn\. Acestea se încorporeaz\ prin gr\pare cu grapa cu discuri. Dup\ aceast\ grapare se aplic\ un erbicid ppi (de exemplu, Dual 2-3 l/ha), care se încorporeaz\ imediat printr-o nou\ trecere cu grapa cu discuri. Între aplicarea erbicidului [i sem\nat se las\ un interval de 6-8 zile. Modelarea terenului se execut\ în urm\toarele 2-3 zile, astfel ca terenul s\ aib\ timp s\ se taseze pu]in în vederea sem\natului. Înfiin]area culturii se realizeaz\ în cele dou\ epoci, de toamn\ sau de prim\var\. Sem\natul în epoca de toamn\ se practic\ mai ales în zonele cu ierni 56

LEGUMICULTUR| II

mai blânde, la mijlocul sau la sfâr[itul lunii noiembrie, astfel ca semin]ele s\ nu germineze pân\ la venirea iernii. Pentru a preîntâmpina încol]irea semin]elor din toamn\ [i deci distrugerea lor prin înghe], în afar\ de sem\natul efectuat târziu, rezultate bune se ob]in prin men]inerea semin]elor înainte de îns\mân]are, timp de 20 ore la temperatura 45-500C, astfel încât con]inutul în ap\ al acestora s\ scad\ la 10 %. De sc\derea con]inutului în ap\ al semin]elor se va ]ine seama obligatoriu la stabilirea normei de sem\nat, respectiv la efectuarea probei ma[inii de sem\nat. Pentru aceast\ epoc\, norma de sem\nat este de 8-10 kg/ha, cu o rezerv\ de 20-30% fa]\ de condi]iile normale, datorit\ riscului de a se pierde o parte din semin]e, din cauza temperaturilor sc\zute din timpul iernii. În cazul sem\natului de prim\var\, epoca optim\ în care acesta se efectueaz\ este cât mai devreme posibil, între 1 martie – 10 aprilie, în func]ie de zon\ [i de condi]iile meteorologice. În mod obi[nuit, pentru sem\nat, se folosesc semin]e uscate. Pentru a gr\bi îns\ r\s\rirea [i a ob]ine o cultur\ cât mai uniform\, se recomand\ umectarea semin]elor înainte de sem\nat sau chiar încol]irea acestora. Norma de îns\mân]are este 6-10 kg/ha. În unele prim\veri, în func]ie de condi]iile meteorologice, sem\natul se poate executa [i mai devreme de 15 martie, între 20 februarie-15 martie. Sem\natul executat cât mai devreme asigur\ o r\s\rire uniform\, iar formarea bulbilor va decurge în lunile iunie-iulie, perioad\ cu zile lungi. Schemele de sem\nat sunt adaptate la condi]iile tehnice existente (fig. 8.5). Pe straturile în\l]ate cu l\]imea de 94 cm se pot aplica trei scheme de sem\nat. În cazul terenurilor neîmburuienate, se seam\n\ patru rânduri dispuse în dou\ benzi, distan]a fiind de 20 cm între rânduri [i 34 cm între benzi. Pe terenurile cu un oarecare grad de îmburuienare, se seam\n\ pe un strat în\l]at câte trei rânduri, la distan]e de 37 cm între ele. În acest caz, se va putea executa pra[ila mecanic\ pe toate intervalele dintre rânduri. O alt\ schem\ de sem\nat are în vedere amplasarea a patru rânduri echidistante pe strat. Uneori, sem\natul se efectueaz\ pe teren nemodelat. În acest caz, se seam\n\ câte patru rânduri echidistante la 24-30 cm în benzi desp\r]ite între ele cu intervale de 66-70 cm. Efectuarea sem\natului, folosind normele de semin]e precizate [i schemele de înfiin]are prezentate, asigur\ (dup\ r\rit) densit\]i cuprinse între 400 [i 700 mii plante/ha. Semin]ele de ceap\ fiind mici con]in o cantitate redus\ de substan]e nutritive. De aceea, se practic\ îmbog\]irea acestora în mod suplimentar cu macro [i microelemente nutritive, prin a[a-numita drajare a semin]elor, adic\ acoperirea semin]elor cu anumite amestecuri organo-minerale. Dac\ în amestecul folosit pentru drajare se adaug\ [i substan]e stimulatoare de cre[tere, rezultatele sunt [i mai bune: semin]ele încol]esc mai repede [i tinerele plante î[i dezvolt\ un sistem radicular puternic. În plus, prin drajarea semin]elor de ceap\ [i sem\natul bob cu bob, se asigur\ repartizarea precis\ [i uniform\ a semin]elor în timpul sem\natului, ceea ce poate elimina lucrarea de r\rit a culturii.

57


Fig. 8.5 - Scheme de `nfiin]are a culturii de ceap\ prin sem\nat direct: a - cu patru rânduri pe teren modelat `n benzi; b - cu trei rânduri pe teren modelat (pentru cazul unei `mburuien\ri mari); c - pe teren modelat `n rânduri echidistante; d - pe teren nemodelat, `n benzi de câte patru rânduri echidistante 58

LEGUMICULTUR| II

Lucr\rile de îngrijire. Sem\n\turile realizate în toamn\ se îngrijesc prin lucr\ri de re]inere a z\pezii, pentru protec]ie contra frigului din timpul iernii, sau lucr\ri de eliminare a b\ltirilor, ap\rute în urma topirii z\pezii. În cazul apari]iei crustei pân\ la r\s\rire, se iau m\suri de distrugere a acesteia, folosind o grap\ u[oar\ de m\r\cini sau aplicând 1-2 ud\ri u[oare prin aspersie, folosind norme de 80-120 m3/ha. Dup\ r\s\rirea plantelor, întrucât exist\ posibilitatea îmboln\virilor determinate de unii agen]i patogeni specifici r\sadurilor, se recomand\ 1-2 tratamente de prevenire [i combatere. Dup\ încheierea rândurilor de plante se aplic\ lucr\rile generale de îngrijire, precum [i o lucrare special\ – r\ritul. Combaterea crustei se efectueaz\ prin pra[ile mecanice [i manuale, care trebuie s\ fie în num\r cât mai mare, prim\vara devreme pentru a înc\lzi [i aerisi solul, iar mai târziu pentru a aerisi solul în vederea refacerii [i dezvolt\rii sistemului radicular. De asemenea, odat\ cu aceasta se distrug buruienile. La ceap\, se recomand\ 2-3 pra[ile manuale [i 4-5 pra[ile mecanice. Combaterea buruienilor este o lucrare deosebit de important\, de care depinde succesul culturii, datorit\ faptului c\ plantele de ceap\ au un grad de competi]ie sc\zut fa]\ de majoritatea buruienilor. O combatere eficient\ a buruienilor nu se poate realiza în afara folosirii erbicidelor. La ceap\, în afar\ de erbicidele aplicate ppi, de mare succes sunt cele aplicate postemergent. În acest sens, se recomand\ erbicidul Afalon 47WP în cantitate de 2 kg/ha, în circa 300 l ap\. R\ritul culturii se realizeaz\ în dou\ reprize: prima, când plantele au 2-3 frunze [i se realizeaz\ cu o s\p\lig\ special\, sub form\ de buchete, la distan]\ de 6-7 cm, iar a doua, dup\ 2-3 s\pt\mâni, când dintr-un buchet se las\ o singur\ plant\ sau dou\, dac\ distan]a este prea mare. În felul acesta, se asigur\ o densitate de 400-500 de mii plante/ha. Având în vedere schemele de înfiin]are a culturii prezentate, la 5 cm între plante se realizeaz\ o densitate de circa 700 mii plante/ha, la 6 cm între plante pe rând se ob]ine o densitate de aproximativ 500 de mii plante/ha, iar dac\ distan]a dintre plantele pe rând este de 7 cm, pe un hectar se vor g\si 420 de mii plante. În cazul schemei cu trei rânduri pe strat, pentru a se realiza acelea[i densit\]i, distan]a dintre plante pe rând se reduce cu aproximativ 2 cm. De exemplu, în acest caz, pentru a realiza o densitate de circa 400 mii plante /ha, distan]a dintre plante pe rând va trebuie s\ fie de circa 7 cm. Aplicarea irig\rii este o lucrare indispensabil\ realiz\rii unei culturi de succes, mai ales în condi]ii de secet\. Primele ud\ri se realizeaz\ cu norme mai mici [i se aplic\ pentru asigurarea necesarului de ap\ în fazele de formare a sistemului radicular [i a unui aparat foliar de 5-6 frunze. Normele de udare mai mari (300-400 m3/ha) se aplic\ în perioada form\rii [i cre[terii bulbului. În total se aplic\ 4-6 norme de udare, din care dou\ când plantele sunt tinere. Înainte de recoltare, cu circa o lun\, este sistat\ irigarea, pentru a asigura o bun\ maturare a bulbilor [i a preveni îmboln\virea acestora. Fertilizarea fazial\ a cepei este un factor tehnologic, care influen]eaz\ major cantitatea de recolt\. De regul\, sunt suficiente dou\ fertiliz\ri faziale cu 59


îngr\[\minte complexe sau m\car una, dac\ fertilizarea de baz\ nu a fost corespunz\toare (suficient\), dup\ recomand\rile f\cute de Bala[a (1973). La prima fertilizare (facultativ\) se recomand\ 200 kg/ha azotat de amoniu, 150 kg/ha superfosfat [i 80 kg/ha sulfat de potasiu. La a doua fertilizare (obligatorie) se aplic\ 100-150 kg/ha azotat de amoniu, 350-400 kg/ha superfosfat [i 200 kg/ha sulfat de potasiu. Prima fertilizare se recomand\ în stadiu de 1-2 frunze adev\rate, iar a doua când plantele încep formarea bulbului. Dumitrescu [i colab. (1998) recomand\ dou\ fertiliz\ri faziale, cu câte 50 kg/ha azotat de amoniu, 60-80 kg/ha superfosfat [i 60 kg/ha sare potasic\, aplicate dup\ al doilea r\rit la interval de circa 20-25 de zile. De un mare succes se bucur\ îngr\[\mintele foliare complexe, organo-minerale produse de I.C.P.A. Bucure[ti. Combaterea bolilor [i d\un\torilor se va realiza, în mod obligatoriu, aplicând lupta integrat\, în care, în afara m\surilor chimice, preventive [i curative, un loc important îl ocup\: prognoza [i avertizarea, folosirea m\surilor agrofitotehnice (în care asolamentul [i igiena materialului folosit la înfiin]area culturilor ocup\ un loc esen]ial), m\surile biologice, în special contra d\un\torilor, [i cele genetice – folosirea cultivarelor rezistente [.a. Agen]ii patogeni [i d\un\torii, simptomatologia atacului [i principalele c\i de prevenire [i combatere sunt prezentate în sintez\ în tabele 8.2 [i 8.3 (dup\ Dumitrescu [i colab., 1998). Recoltarea se realizeaz\, de obicei, la sfâr[itul lunii august – începutul lunii septembrie, când frunzele se îng\lbenesc, iar gâtul se înmoaie [i se las\ pe o parte. De asemenea, momentul recolt\rii coincide cu apari]ia primelor tunici pergamentoase. Lucrarea de recoltat se face manual, semimecanizat cu dislocatorul sau complet mecanizat cu ma[ina de recoltat ceapa MRC 1,2 sau combine speciale. În cazul recolt\rii manuale, plantele se smulg sau se disloc\ manual din sol. Plantele dislocate se a[az\ în biloane pe mijlocul stratului sau benzii, unde se las\ pân\ la 2-3 s\pt\mâni pentru zvântare, uscare a frunzelor [i gâtului [i definitivarea matur\rii. La nevoie, aceasta din urm\, are loc sub [oproane, unde ceapa este aranjat\ într-un strat de 20-30 cm. Condi]ionarea se realizeaz\ când bulbii sunt bine îmbr\ca]i în tunici pergamentoase, gâtul [i frunzele sunt uscate complet, [i, de asemenea, bulbul este complet închis (tare) în zona gâtului. Dup\ condi]ionare (înl\turarea gâtului [i a frunzelor), înainte de introducere în depozitul de p\strare peste iarn\, bulbii pot fi predepozita]i, pân\ la venirea înghe]urilor, în p\tule de 2,5-3 m în\l]ime [i 80-100 cm l\]ime. Produc]ia este de 20-30 t/ha, dar, în condi]ii de tehnologie avansat\, se pot ob]ine, cu deosebire în anii favorabili, peste 35-40 t/ha. 8.1.6.2. Cultura cepei prin arpagic Acest sistem de cultivare a cepei comune este cel mai cunoscut în ]ara noastr\, dar se preconizeaz\ înlocuirea sa cu sistemul de cultivare prin sem\nat direct. De[i cultura prin arpagic este mai scump\, totu[i se mai practic\, datorit\ siguran]ei sale, respectiv a unui num\r mai mic de factori de risc, deoarece sunt eliminate problemele legate de sem\nat, germinare [i r\s\rire, precum [i cele de atac al agen]ilor patogeni în faza de r\sad sau de asigurare a densit\]ii optime prin r\rit. 60

LEGUMICULTUR| II

61


62

LEGUMICULTUR| II

63


64

LEGUMICULTUR| II

65


66

LEGUMICULTUR| II

Acest sistem de cultur\ se practic\ aproape exclusiv în fermele [i gr\dinile familiale [i, mai ales, acolo unde nu pot fi întrunite condi]iile de sol [i cele tehnice necesare culturii de ceap\ ceaclama. Cel mai mare dezavantaj al culturii cepei uscate prin arpagic este acela c\, prin realizarea sa, chiar la noi în ]ar\, unde for]a de munc\ manual\ este relativ ieftin\, cheltuielile sunt mult mai mari ca la cultura de ceaclama. De asemenea, este necesar înc\ un an din ciclul ontogenetic, pentru realizarea arpagicului: 1 ha arpagic asigur\, în medie, materialul de plantat pentru 10 ha de cultur\ pentru bulbi. Tehnologia de cultivare a cepei uscate (pentru bulbi) prin arpagic cuprinde dou\ etape tehnologice: producerea arpagicului [i producerea bulbilor usca]i. a. Producerea arpagicului Arpagicul reprezint\ materialul biologic vegetativ folosit la înfiin]area culturi de ceap\ uscat\ (pentru bulbi), ca [i la înfiin]area culturii de ceap\ verde (ceap\ stufat). Acesta const\ din bulbi de mici dimensiuni (7-25 mm), ce se ob]in printr-o cultur\ special\, cu densitate foarte mare a plantelor (peste dou\ milioane plante/ha) Producerea arpagicului se realizeaz\ pe baza unei tehnologii de cultivare, în mare m\sur\ asem\n\toare cepei ceaclama. Alegerea terenului are în vedere asigurarea optim\ a cerin]elor fa]\ de factorii naturali de mediu. Terenul trebuie s\ con]in\ un sol u[or sau mijlociu, bogat în elemente nutritive [i lipsit de buruieni. Planta premerg\toare trebuie s\ fie o pr\[itoare admis\ pentru ceap\, care a fost fertilizat\ cu gunoi de grajd. Lucr\rile de preg\tire a terenului sunt asem\n\toare cu cele pentru cultura de ceap\ ceaclama, în varianta de înfiin]are a culturii prim\vara. Astfel, în toamn\, se distrug sau se strâng resturile vegetale ale culturii premerg\toare [i se elimin\ de pe teren, se distrug straturile [i rigolele printr-o lucrare cu grapa cu discuri, care asigur\ o anumit\ nivelare a terenului. Terenul se las\ în acest stadiu 2-3 s\pt\mâni, pentru ca eventualele buruieni s\ r\sar\ în vederea distrugerii prin lucrarea de arat. Pân\ la aratul din toamn\ se realizeaz\ fertilizarea de baz\ care este, exclusiv, pe baz\ de îngr\[\minte minerale, pentru a preveni infestarea cu semin]e de buruieni. Fertilizarea de baz\ se realizeaz\ cu 250-300 kg/ha superfosfat [i 150-200 kg/ha sare potasic\. Se a[teapt\ un moment prielnic pentru efectuarea ar\turii, astfel ca aceasta s\ nu prezinte bulg\ri prea mari. Ar\tura de baz\ se efectueaz\ la adâncimea de 28-30 cm, f\r\ ca grosimea brazdei s\ dep\[easc\ grosimea stratului arabil, pentru a nu aduce la suprafa]\ un sol mai pu]in lucrat (hardpanul), mai s\rac în elemente nutritive [i mai bogat în argil\. Ar\tura se las\ peste iarn\ în brazd\ nelucrat\. Prim\vara devreme, terenul se mobilizeaz\ cât mai bine prin dou\ lucr\ri cu grapa cu discuri, executate perpendicular una pe cealalt\, la adâncimea de 1012 cm. Între cele dou\ gr\p\ri se administreaz\ circa 200-300 kg/ha azotat de amoniu [i unul din erbicidele specifice ce se aplic\ înainte de sem\nare, cu încorporare, de exemplu, Satecid 65 WP, 6-8 l/ha sau Pivot, 6-8 l/ha. Imediat 67


dup\ erbicidare, se face încorporarea produselor administrate, prin cea de-a doua gr\pare. Dac\ solul este u[or sau pentru a evita tasarea f\cut\ de grapa cu discuri, cea de-a doua discuire poate fi suplinit\ de o lucrare cu grapa cu col]i reglabili la adâncimea de 6-8 cm (Dumitrescu [i colab., 1998). Preg\tirea terenului se finalizeaz\, de regul\, pentru suprafe]e mari, prin lucrarea de modelare în straturi în\l]ate, cu l\]imea la coronament de 104 sau 94 cm. Terenul modelat sau cel nemodelat (pentru suprafe]e mai mici) se poate lucra suplimentar printr-o tasare cu t\v\lugul neted în vederea des\vâr[irii nivel\rii [i asigur\rii unei tas\ri uniforme, care va oferi condi]ii mai bune [i asem\n\toare pentru semin]ele ce vor fi introduse în sol. Înfiin]area culturii se realizeaz\ în mod asem\n\tor culturii de ceap\ ceaclama, înfiin]at\ prim\vara. S\mân]a se preg\te[te ca la ceapa ceaclama, la care se mai pot aplica [i alte tratamente suplimentare de stimulare a germin\rii (Stan [i Stan, 1999) sau de protec]ie fitosanitar\ a semin]ei (de exemplu, 10 minute cu o solu]ie de sulfat de cupru 0,5%) Epoca de înfiin]are a culturii trebuie s\ fie cât mai devreme posibil, pân\ la 5-10 aprilie, în func]ie de zona climatic\ a ]\rii. Schema de înfiin]are a culturii const\ în amplasarea pe fiecare strat a 6-7 rânduri, echidistante la 12,5-15 cm, cu o zon\ de protec]ie la marginea stratului de 6-7 cm. Pe teren nemodelat, cultura se înfiin]eaz\ în benzi de câte 10 rânduri [i cu întervale între acestea de 40-60 cm (Dumitrescu [i colab., 1998). Distan]a între semin]e pe rând va fi, în medie, de 2-3 cm, sau pe un metru liniar se vor plasa 30-50 de semin]e. În aceste condi]ii, densitatea ini]ial\ a culturii va fi de peste 3 milioane plante/ha. Aceast\ distan]\ [i densitatea corespunz\toare se asigur\ prin folosirea unei norme de sem\nat de 80-100 kg/ha. La densit\]i prea mici arpagicul va fi de dimensiuni prea mari, necorespunz\tor calitativ, mai ales pentru producerea cepei uscate, iar la densit\]i prea mari, arpagicul va avea dimensiuni prea mici, sub 7-8 mm, care va da na[tere la plante mai pu]in viguroase. Dup\ sem\nat sau simultan cu acesta se execut\ o t\v\lugire a sem\n\turii. Lucr\rile de îngrijire. Culturii de arpagic i se aplic\, în general, acelea[i lucr\ri ca la ceapa ceaclama, de la care se elimin\ r\ritul. Primele lucr\ri au în vedere asigurarea germin\rii, r\s\ririi [i ob]inerea, în final, a unei culturi uniforme, cu rândurile încheiate. În acest sens, în caz de secet\ sau de formare a crustei, se aplic\ 1-2 ud\ri u[oare prin aspersie, cu norme de circa 100 m3/ha. Dup\ prima ploaie sau prima udare se aplic\ un tratament fitosanitar contra agen]ilor patogeni specifici r\sadurilor. Acest tratament se repet\ la circa o s\pt\mân\. Dup\ începerea r\s\ririi, cultura se irig\ constant cu norme mici pentru asigurarea unei r\s\riri uniforme; în mod practic, pentru ca toate semin]ele introduse în sol s\ germineze [i s\ r\sar\. În acest fel, cultura va avea o densitate corespunz\toare [i va fi uniform\ ca stadiu de dezvoltare. Altfel, ori nu se realizeaz\ densitatea specificat\, ori plantele nu vor fi uniforme; prin competi]ie reciproc\, multe plante vor pieri, iar altele vor produce un arpagic de dimensiuni prea mari. 68

LEGUMICULTUR| II

Odat\ cu primele zile mai c\lduroase este posibil primul zbor al mu[telor cepei [i usturoiului, de aceea se va urm\ri zborul acestora (prin capcane cu feromoni), pentru efectuarea tratamentelor chimice contra acestor d\un\tori. Dac\ se scap\ momentul de zbor, mu[tele depun ou\, din care vor ie[i larvele ce p\trund în sol [i atac\ plantele la nivelul bulbului. În aceast\ situa]ie, controlul acestor d\un\tori, practic, nu se mai poate realiza, plantele vor fi infestate [i , în final, cultura poate fi respins\ de c\tre inspectoratele pentru producerea semin]elor [i materialului s\ditor. Celelalte lucr\ri sunt: pr\[itul, combaterea buruienilor, udatul [i combaterea bolilor [i d\un\torilor în fazele de vegeta]ie [i de maturare a arpagicului. Combaterea buruienilor se face prin plivitul manual sau prin erbicidare. Plivitul manual se face o dat\ sau de dou\ ori. Primul plivit se realizeaz\ când apar buruienile din primul val, care sunt mai pu]ine [i mai pu]in preten]ioase la frig. La apari]ia în mas\ a buruienilor se efectueaz\ o erbicidare, de exemplu cu Afalon, ca [i la ceapa ceaclama, când plantele de ceap\ au cel pu]in 2-3 frunze, iar buruienile sunt în faza de rozet\. Efectul erbicidului se observ\ dup\ 2-3 zile. Rezultatul erbicid\rii se corecteaz\ la 5-7 zile dup\ erbicidare, printr-un plivit manual, prin care sunt eliminate buruienile rezistente la erbicidul aplicat. Combaterea buruienilor se realizeaz\ într-o mai mic\ m\sur\ prin pra[ile. Pr\[itul se efectueaz\ numai manual [i de maximum 2-3 ori, mai ales pentru distrugerea crustei. Lucrarea se efectueaz\ cu s\p\ligi speciale (sapele Wolf), f\r\ a provoca r\nirea plantelor. Irigarea se face cu mare pruden]\ [i de regul\ cu norme de udare mici (200-300 m3/ha) [i numai în caz de secet\, pentru a nu stimula formarea de bulbi (bulbili) prea mari. În întreaga perioad\ de vegeta]ie se efectueaz\, de obicei, 2-3 ud\ri. Combaterea bolilor [i d\un\torilor se va realiza respectând recomand\rile din tabelele 8.2 [i 8.3. Recoltarea arpagicului este una din cele mai dificile [i mai complexe lucr\ri din cadrul acestei tehnologii. Lucrarea se realizeaz\, de regul\, la sfâr[itul lunii iulie - începutul lunii august. Fiziologic, plantele ar trebui s\ stagneze în cre[tere, frunzele s\ se îng\lbeneasc\, iar bulbii s\ prezinte tunici pergamentoase. Cu toate acestea, adesea plantele î[i continu\ vegeta]ia, de[i m\rimea bulbului la peste 70-80% din plante este corespunz\toare. De aceea, cu circa o lun\ de zile înainte de momentul prev\zut pentru recoltare, se opre[te irigarea, dup\ care se iau m\suri mai severe de oprire a vegeta]iei. În acest scop, se efectueaz\ una sau dou\ t\v\lugiri a culturii, urmate de un tratament cu zeam\ albastr\ (sulfat de cupru) în concentra]ie de 1-1,5% în care s-a ad\ugat aracet. La un hectar se recomand\ 900-1000 l solu]ie. Frânarea sau stoparea vegeta]iei s-ar putea sugera a fi realizate prin folosirea unor retardan]i, inhibitori sau chiar desican]i. La noi în ]ar\ nu se cunosc elementele tehnice necesare aplic\rii acestor substan]e. Dac\ s-ar pune `n practice\ aceste recomand\ri, esen]ial este ca produsul folosit s\ nu afecteze calitatea arpagicului [i, în mod deosebit, vigoarea [i s\n\tatea mugurelui din interiorul bulbului. 69


Recoltarea se execut\ manual prin smulgere sau prin dislocare cu ajutorul s\p\ligelor. La suprafe]e mai mari, dislocarea se poate face [i mecanizat. Plantele smulse sau dislocate se a[az\ sub form\ de rânduri transversale pe strat [i paralele `ntre ele, astfel încât bulbii rândului anterior s\ fie acoperi]i de frunzele plantelor care urmeaz\ a fi a[ezate. În felul acesta, plantele (bulbii) î[i definitiveaz\ maturitatea. Acoperirea bulbilor se motiveaz\ prin faptul c\ insola]ia puternic\ poate provoca deshidratarea [i îmboln\virea fiziologic\ [i apoi patogen\ a acestora. Definitivarea matur\rii bulbilor const\ în îmbr\carea lor complet\ în tunici pergamentoase, uscarea complet\ a frunzelor [i tulpinii false. Dup\ acest stadiu de maturare, plantele sunt adunate sub form\ de bilon în mijlocul stratului [i sunt condi]ionate prin separarea bulbului de restul organelor prin rupere sau t\iere. Dup\ aceast\ opera]ie, urmeaz\ sortarea (calibrarea) pe trei categorii de m\rime sau calit\]i. Aceast\ lucrare se realizeaz\ mecanizat cu o ma[in\ special\ de calibrat. Cele trei calit\]i sunt: calitatea I (7-14 mm ∅), calitatea a II-a (14-20 mm ∅), calitatea a III-a (20-25 mm ∅). Pentru realizarea culturii de ceap\ uscat\ se folose[te numai arpagic din calit\]ile I [i a II-a. Arpagicul de calitatea a III-a se folose[te la înfiin]area culturilor de ceap\ verde (stufat), este mai susceptibil la vernalizare [i va forma u[or tulpini florale (fu[ti). Arpagicul complet maturat [i sortat se p\streaz\ la temperaturi care s\ nu determine vernalizarea, adic\ în afara intervalului de 4-180C, în condi]ii de umiditate de maximum 80-85% (în cazul temperaturilor sc\zute), pentru a evita favorizarea îmboln\virilor. Bala[a (1973) recomand\ o corelare a temperaturilor optime pentru p\strare cu cele din mediul exterior, astfel încât s\ se evite vernalizarea [i s\ se reduc\ cheltuielile necesare p\str\rii (tabelul 8.4) Tabelul 8.4 Condi]iile de p\strare a arpagicului (dup\ Bala[a; 1973) Condi]iile optime din spa]iul de p\strare Observa]ii Temperatura Umiditatea Toamna Iarna Prim\vara 0 (%) ( C) 3-15 sau 3-15 sau Totdeauna când afar\ 18-20 50-70 mai mare mai mare temperatura este ridicat\ Totdeauna când afar\ Sub 0 1-2 50-70 temperatura scade sub 00C Înainte de plantare, timp de Indiferent 25-35 50-70 10-15 zile Ultimele 6-8 ore de p\strare Indiferent 40 50-70 – înainte de plantare Temperatura din afara spa]iului de p\strare 0C

Produc]ia este cuprins\ între 6-10 t/ha din care 4-7 t/ha, arpagic de calit\]ile I [i a II-a. A[adar, arpagicul de pe un hectar asigur\ înfiin]area a circa 10 ha de cultur\ prin arpagic. 70

LEGUMICULTUR| II

b. Producerea bulbilor Bulbii de ceap\ uscat\ se ob]in în al doilea an, folosind ca material biologic de înfiin]are a culturii arpagicul. Alegerea terenului urmeaz\ acelea[i reguli ca la cultura înfiin]at\ prin sem\nat direct. Este totu[i important de men]ionat c\ solul poate fi mijlociu, u[or argilos, deoarece formarea crustei nu mai este un factor de risc major. Preg\tirea terenului se va efectua în acelea[i condi]ii tehnice ca pentru cultura de ceap\ ceaclama, înfiin]at\ prim\vara. Nivelarea terenului [i tasarea prin t\v\lugire în vederea înfiin]\rii culturii nu sunt necesare la aceia[i indicatori tehnici recomanda]i la `nfiin]area culturii prin sem\nat direct. Înfiin]area culturii este faza tehnologic\ care difer\ în cea mai mare m\sur\ fa]\ de celelalte variante de cultur\ a cepei. Epoca de înfiin]are, dup\ unii speciali[ti, este plasat\ prim\vara cât mai devreme, dar dup\ al]ii se recomand\ ca epoca s\ nu fie prea timpurie, ca s\ nu se creeze posibilitatea vernaliz\rii bulbilor sau plantelor tinere. O epoc\ ra]ional\ ar fi, în func]ie de zon\, între 1 [i 15 aprilie, mai devreme sau mai târziu cu câteva zile, în func]ie de condi]iile meteorologice. O întârziere a înfiin]\rii culturii poate aduce cultura sub inciden]a perioadei cu lumin\ mai redus\. Acest fapt determin\ o inhibare sau reducere a procesului de formare a bulbului (Bala[a, 1973, Brewster, 1994). Materialul biologic îl reprezint\ arpagicul din categoria I sau a II-a, cu dimensiuni cuprinse între 7 [i 20 mm. Este important ca arpagicul s\ fie cât mai uniform ca m\rime, atât pentru efectuarea plant\rii (adesea mecanizate), cât mai ales pentru uniformitatea plantelor în cultura care asigur\ oportunitatea efectu\rii lucr\rilor de îngrijire [i calitatea acestora. Bulbii de arpagic se preg\tesc înainte de plantare prin aplicarea unor tratamente fitosanitare preventive (tabelul 8.3). Cantitatea de material biologic pentru înfiin]area unui hectar de cultur\ este de 500-600 kg/ha arpagic din categoria I de m\rime (7-14 mm). Plantarea se efectueaz\ manual, semimecanizat sau mecanizat. Plantarea manual\ se efectueaz\ pe suprafe]e mici, pe teren modelat în straturi cu l\]imea la coronament de 94 sau 104 cm sau pe straturi efectuate manual. În aceast\ situa]ie, dac\ nu se preconizeaz\ realizarea mecanizat\ a lucr\rilor de îngrijire, plantarea se face în rânduri transversale pe strat, echidistante la 15-20 cm, astfel ca pr\[itul manual s\ se efectueze de pe rigolele dintre straturi. Distan]a dintre bulbi pe rând va fi de circa 10 cm, astfel încât s\ se realizeze o densitate de 50-70 bulbi/m2. Uneori, plantarea arpagicului se poate face la distan]e egale între rânduri [i între plante pe rând, dar s\ se asigure, obligatoriu, densitatea recomandat\. Adâncimea de plantare este de 2-3 sau 3-4 cm, în func]ie de textura solului (mai adânc pe solurile u[oare), de devansarea sau întârzierea plant\rii fa]\ de epoca optim\ (mai adânc la plantarea mai timpurie) etc. Plantarea semimecanizat\ se efectueaz\ pe suprafe]e mari, unde este prev\zut\ mecanizarea, chiar par]ial\, a lucr\rilor de îngrijire. Lucrarea const\ din dou\ etape: deschiderea unor rigole mici (de 3-4 cm adâncime), în mod mecanizat 71


(cu un cultivator corespunz\tor echipat), pe direc]ia viitoarelor rânduri de plante. Introducerea bulbilor în sol se realizeaz\ manual prin a[ezarea (distribuirea) bulbilor în rigolele practicate anterior sau mai bine prin distribuirea arpagicului pe rigole [i fixarea lui pe fundul acestora, în pozi]ie vertical\ la o distan]\ cât mai uniform\. Dup\ efectuarea acestor opera]iuni, arpagicul se acoper\ manual sau mecanizat cu un strat de sol. Manual, aceast\ opera]iune se face cu sapa, iar mecanizat cu o grap\ cu lan]uri corespunz\toare. Uneori, mai ales în condi]ii de secet\, dup\ efectuarea plant\rii se execut\ un t\v\lugit. Schemele de plantare în cazul semimecaniz\rii sunt asem\n\toare cu cele de înfiin]are a culturii prin sem\nat direct. Densit\]ile sunt, de asemenea, asem\n\toare, dar de cele mai multe ori cu 10-20% mai reduse (deoarece arpagicul este foarte scump, pe de o parte, [i pentru c\ realizarea culturii [i produc]iei este mai sigur\, pe de alt\ parte). Cele mai folosite scheme asigur\ 400-600 mii plante/ha. Plantarea mecanizat\ a arpagicului se realizeaz\ cu ma[ina de plantat bulbi (MPB-8), care asigur\ amplasarea a câte patru rânduri pe stratul în\l]at, la aceea[i distan]\ între ele, de 28 cm. Distan]a medie între bulbi pe rând este de 3,0-3,5 cm, realizându-se o densitate de circa 800-850 mii plante/ha (Butnariu [i colab., 1992). Dac\ se dore[te plantarea conform altor scheme se vor folosi alte ma[ini, inclusiv cele de sem\nat, dar adaptate corespunz\tor. Pe teren nemodelat, îndeosebi pe solurile u[oare, plantarea se face în benzi de 4-6 rânduri echidistante la 25 sau 28 cm, cu distan]e între benzi de 60-70 cm, care s\ permit\ accesul tractoarelor în agregat cu ma[inile care vor efectua lucr\rile de îngrijire. Lucr\rile de îngrijire. În cazul culturii de ceap\ prin arpagic, au un caracter general, dar trebuie efectuate în condi]ii optime, pentru realizarea unor produc]ii ridicate. Dup\ r\s\rire, dac\ temperaturile sunt sc\zute (pân\ la 6-80C), plantele se dezvolt\ încet [i se îng\lbenesc. Din aceast\ cauz\, se recomand\ efectuarea unei pra[ile mecanice [i a uneia manuale, care asigur\ aerisirea [i înc\lzirea solului, precum [i distrugerea crustei. De asemenea, pentru asigurarea unui spor rapid de elemente nutritive necesar, mai ales din momentul epuiz\rii rezervelor de hran\ din bulb, lucrarea de pr\[it se completeaz\ cu o fertilizare fazial\ cu 150-200 kg/ha îngr\[\minte minerale complexe sau numai cu azotat de amoniu în aceea[i cantitate. Pra[ilele se repet\ (îndeosebi cele mecanice) ori de câte ori este nevoie, în corela]ie [i cu alte lucr\ri aplicate, putând ajunge pân\ la 5-6 pe toat\ perioada de vegeta]ie. Fertilizarea fazial\ se repet\ sau se execut\, cel pu]in o singur\ dat\, în momentul de mare necesitate a plantelor, când bulbul s-a format [i cre[te intens. Se aplic\ circa 200 kg/ha azotat de amoniu. Combaterea buruienilor prin pra[ile este de multe ori (în cazul îmburuien\rilor puternice) indispensabil de a fi completat\ prin erbicidarea postemergent\. Aceasta se realizeaz\ când buruienile au ajuns în faza de rozet\, dar nu mai devreme de momentul când plantele de ceap\ au 3-4 frunze. 72

LEGUMICULTUR| II

Irigarea se aplic\ în mod obi[nuit, ori de câte ori este nevoie, cu norme de udare de 300-350 m3/ha. Obligatoriu se vor efectua 1-2 ud\ri, dac\ în fazele de formare [i cre[tere progresiv\ a bulbului se manifest\ fenomenul de secet\. De asemenea, dac\ se manifest\ o secet\ prelungit\ prim\vara, dup\ plantare se recomand\ o udare cu circa 200-250 m3 ap\/ha, pentru a gr\bi r\s\rirea [i a asigura necesarul de ap\ în faza de dup\ r\s\rit. Aceast\ udare se va realiza f\r\ a r\ci semnificativ solul. Aplicarea ud\rilor nu se mai efectueaz\ dac\ bulbul a ajuns la dimensiunile normale, la circa 20-25 zile înainte de recoltare. De obicei, în condi]ii normale meteorologice, sunt suficiente 4-5 ud\ri în întreaga perioad\ de vegeta]ie. Recoltarea se efectueaz\ în acela[i moment de dezvoltare a plantelor [i în acelea[i condi]ii tehnice prezentate la cultura cepei ceaclama. Momentul calendaristic al recolt\rii cepei prin arpagic este plasat în perioada 1-15 august, în func]ie de zona de cultur\, de condi]iile meteorologice ale anului [i de tehnologia de cultivare [i chiar tehnica de recoltare. Indiferent de acestea, recoltarea este devansat\ cu 20-25 zile fa]\ de momentul recolt\rii cepei din s\mân]\. Tehnica de recoltare este identic\ cu cea care se practic\ la ceapa ceaclama. Produc]ia medie este 15-20 t/ha sau chiar mai mult, pân\ la 30-35 t/ha. 8.1.6.3. Cultura cepei prin r\sad Acest tip de cultur\ denumit [i ceap\ de ap\ se distinge de celelalte prezentate prin faptul c\ materialul biologic pentru înfiin]are este r\sadul. De[i aceast\ cultur\ necesit\ cheltuieli semnificativ mai mari, cultura este totu[i rentabil\, deoarece recolta se valorific\ la pre]uri cel pu]in duble, fiind unanim apreciat\ de consumatori. Mai mult, pentru anumite zone sau microzone legumicole, exist\ o tradi]ie veche pentru acest tip de cultur\ [i deci o bun\ cunoa[tere a tehnologiei de cultivare, care este primul element de succes. În multe ]\ri, acest tip de cultur\ nu este cunoscut sau nu se mai practic\, datorit\ cantit\]ii mari de r\sad necesar la unitatea de suprafa]\ [i a cheltuielilor mari cu for]a de munc\ manual\. Valoarea senzorial\ ([i alimentar\) mai ridicat\ a recoltei const\ în faptul c\ bulbii sunt mari, aspectuo[i, iar gustul [i aroma sunt deosebit de apetisante. Bulbii se consum\ ca salat\ simpl\, ca adaos alimentar proasp\t la unele preparate culinare (ciorbe, brânzeturi, tocan\ pentru iarn\, aperitive etc) sau salat\ asortat\ cu alte legume sau preparate, de exemplu, salat\ din boabe de fasole sau din cartofi [.a. Bulbul are un gust iute dulceag, dar cu o iu]eal\ evident atenuat\, este mai suculent [i mai fraged decât ceapa uscat\ (din arpagic sau s\mân]\). Condi]iile tehnice de realizare a unei asemenea culturi sunt: producerea r\sadului în vederea înfiin]\rii culturii, folosirea de soiuri specializate acestui tip de cultur\ care apar]in subspeciei ecologice Australe (Butnariu [i colab., 1992), asigurarea unei surse de ap\ pentru irigat, teren perfect nivelat, cu posibilit\]i tehnice pentru irigarea prin brazd\. În afar\ de acestea, trebuie s\ existe [i o pia]\ sigur\ de desfacere. Ceapa de ap\ are o tehnologie de cultivare în unele privin]e asem\n\toare culturii cepei prin arpagic sau celei prin sem\nat direct. 73


Alegerea terenului se face în mod asem\n\tor, dar în afara faptului c\ uniformitatea sa trebuie s\ fie asigurat\, acesta trebuie s\ aib\ o pant\ corespunz\toare irig\rii prin brazd\; de asemenea, textura solului trebuie s\ permit\ efectuarea modului de irigare men]ionat. Preg\tirea terenului începe din toamn\ [i se finalizeaz\ în prim\var\. Ca deosebiri fa]\ de sistemele anterioare de cultur\ men]ion\m: o fertilizare de baz\ mai abundent\, inclusiv cu mrani]\ (pân\ la 25-40 t/ha) [i modelarea terenului în straturi în\l]ate cu l\]imea la coronament de 50 cm sau de 94 (104) cm. Înfiin]area culturii cuprinde dou\ etape distincte: producerea r\sadului [i plantarea acestui în câmp. a. Producerea r\sadului se poate realiza în r\sadni]e semicalde sau solarii cu dubl\ protec]ie, prin acoperirea straturilor de r\sad cu tunele joase. De asemenea, în zonele mai sudice sau vestice (Banat), sem\natul se poate efectua [i pe straturi (reci) în câmp. Epoca de sem\nat este plasat\ la mijlocul lunii martie. Densitatea r\sadului este de circa 800-1000 plante/m2, ce poate rezulta folosind 1000-1200 semin]e germinabile/m2. Cantitatea de s\mân]\ necesar\ pentru producerea r\sadului pentru un hectar de cultur\ variaz\, în mod special, în func]ie de densitatea culturii. Dup\ cum se va vedea, aceasta este cuprins\ între 250 [i 650 mii plante/ha (Butnariu [i colab., 1992; Dumitrescu [i colab., 1998) [i, de aceea, norma de s\mân]\ este cuprins\ între 1,5-2,0 kg/ha [i 3,5-4,0 kg/ha. Cele mai multe lucr\ri de specialitate recomand\ pentru 1 ha de cultur\ un necesar de 3-5 kg s\mân]\/ha. Substratul de sem\nat pentru producerea r\sadurilor este solul existent în spa]iile de ob]inere a acestora, mobilizat, afânat [i îmbun\t\]it în compozi]ia sa în proopor]ie de circa 50% cu mrani]\, turb\, nisip, îngr\[\minte minerale [.a. Lucr\rile de îngrijire a r\sadurilor de ceap\ sunt cele curente (generale): udarea, plivirea, aerisirea, fertilizarea [i protec]ia fitosanitar\. Un r\sad de bun\ calitate are o vârst\ de 40-45 de zile, prezint\ un num\r de 3-4 frunze, un sistem radicular bine dezvoltat, o în\l]ime de 14-16 cm [i o grosime la colet de 3-4 mm. b. Plantarea r\sadurilor în câmp cuprinde câteva verigi distincte: preg\tirea r\sadului, epoca [i schema de înfiin]are [i tehnica plant\rii. Preg\tirea r\sadurilor const\ în fasonarea acestora, prin scurtarea r\d\cinilor la 5-6 cm [i a frunzelor (limbului fistulos al acestora) la o treime din lungimea ini]ial\. De asemenea, se aplic\ un tratament fitosanitar complex în momentul scoaterii din r\sadni]\. Imediat înainte de plantare se face o mocirlire (inclusiv cu fertilizan]i, insectofungicide [i, eventual, substan]e bioactive). Epoca de înfiin]are este în jur de 10-20 mai, în func]ie de epoca de sem\nat [i de vârsta r\sadului. Schemele de înfiin]are sunt destul de diverse, în func]ie de condi]iile naturale (natura solului), tradi]ie, gradul de intensivizare a culturii, condi]iile tehnice, cerin]a consumatorilor fa]\ de m\rimea bulbilor. În figura 8.6 sunt prezentate dou\ scheme de înfiin]are a culturii [i densit\]ile aferente. 74

LEGUMICULTUR| II

Plantarea se efectueaz\ manual, cu plantatorul, pe rândurile marcate pe strat, odat\ cu modelarea terenului. Distan]a între plante pe rând variaz\ între 4 [i 10 cm. O distan]\ mai mic\ între plante va duce, în final, la ob]inerea de plante cu bulbul mic, cu diametrul de cel mult 4-5 cm. În acela[i timp, o asemenea distan]\ înseamn\ un consum mare de r\saduri (peste 500-600 mii plante/ha) [i implicit cheltuieli mari la unitatea de suprafa]\. O distan]\ mare între plante pe rând înseamn\ ob]inerea unor bulbi de peste 6-8 cm în diametru, de circa 200-250 grame, cu aspect deosebit [i o valoare comercial\ pe m\sur\. Folosirea acestor distan]e va conduce la cheltuieli mai reduse cu procurarea r\sadului. Adâncimea de plantare trebuie s\ asigure introducerea r\sadului în sol pân\ la acela[i nivel la care a fost în r\sadni]\. Uneori, aceasta poate fi cu 1-2 cm mai mare.

Fig. 8.6 - Schema de `nfiin]are a culturii de ceap\ prin r\sad: a - densitatea = 500-600 mii plante/ha; b - densitatea = 200-300 mii plante/ha (dup\ Butnariu [i colab., 1992; Dumitrescu [i colab., 1998)

Pentru o mai bun\ prindere, se recomand\ efectuarea cu 1-2 zile înainte de plantat a unei ud\ri de aprovizionare, prin aspersie, cu circa 300 m3 ap\/ha, care s\ asigure o bun\ umezire a stratului afânat de sol de 10-12 cm. 75


Lucr\rile de îngrijire a culturii sunt: completarea golurilor, irigarea, pra[ilele repetate (1-2 manuale [i 4-5 mecanice), fertilizarea fazial\ [i combaterea bolilor [i d\un\torilor. Irigarea se face din abunden]\, numai prin brazd\, pentru a preveni atacul puternic al agen]ilor patogeni, o norm\ de udare fiind de 300-400 m3 ap\/ha. În func]ie de precipita]iile din timpul perioadei de vegeta]ie, se aplic\ între 5-7 ud\ri, mai ales în faza de cre[tere a bulbului. Pra[ilele asigur\, în afar\ de distrugerea crustei [i a buruienilor, [i o afânare permanent\ a solului, care permite o mai bun\ dezvoltare a bulbilor în sol, mai ales c\ dimensiunea acestora este, uneori, aproape dubl\ fa]\ de cea de la ceapa ceaclama sau din arpagic. Erbicidarea postemergent\ se efectueaz\ cu acelea[i erbicide [i în acelea[i condi]ii tehnice ca la ceapa din arpagic. Fertilizarea fazial\ se realizeaz\, de obicei, în dou\ reprize, la 10-15 zile dup\ plantare, când plantele s-au prins [i apoi la circa dou\ s\pt\mâni, folosind îngr\[\minte complexe (NK) sau numai pe baz\ de azot. Dozele variaz\ în jur de 200 kg/ha [i se apreciaz\ în func]ie de regimul de cre[tere [i dezvoltare al plantelor. Asigurarea unui agrofond bogat [i men]inerea acestuia au în vedere [i nevoile ridicate ale plantelor fa]\ de elementele nutritive [i circumstan]ele în care se preconizeaz\ ob]inerea unor bulbi mari. Combaterea bolilor [i d\un\torilor se va efectua respectând indica]iile din cele dou\ tabele prezentate anterior. De[i regimul de irigare [i cel de fertilizare prev\d aplicarea unor cantit\]i mai mari de ap\ [i îngr\[\minte cu azot, combaterea bolilor nu ridic\ probleme deosebite, datorit\ irig\rii, exclusiv, pe brazde. Recoltarea se efectueaz\ în acelea[i condi]ii ca la ceapa ceaclama. Momentul recolt\rii, din punct de vedere calendaristic, are loc la sfâr[itul lunii septembrie – începutul lunii octombrie, adic\ o lun\ mai târziu decât la ceapa ceaclama [i dou\ luni fa]\ de ceapa din arpagic. Bulbii de ceap\ prin r\sad, în mod tradi]ional, se pot condi]iona, în vederea valorific\rii [i p\str\rii, [i sub form\ de funii. Produc]ia este de 25-30 t/ha, dar poate ajunge [i la 45-50 t/ha. 8.1.6.4. Cultura cepei verzi (stufat) Aceast\ cultur\ se realizeaz\ pentru a ob]ine o recolt\ sub form\ de ceap\ verde, destinat\ consumului în stare proasp\t\, pentru diferite salate, la preg\tirea unor preparate culinare (ciorbe, supe, sufleuri, omlete [.a.), precum [i ca un apreciat condiment pentru aperitive. Cultura se înfiin]eaz\ folosind bulbii de arpagic cu diametru mai mare (arpagic stufat, peste 21 mm), iar în lipsa acestuia cu arpagic din clasa a II-a de m\rime (14-20 mm). Cultura pentru stufat, din punct de vedere agrotehnic, face parte din culturile succesive în câmp, atât ca anterioar\, cât [i ulterioar\. De asemenea, cultura se practic\ în spa]ii protejate, solarii sau sere. a. Cultura în câmp se aseam\n\, par]ial, cu o cultur\ din arpagic obi[nuit\. Preg\tirea terenului se finalizeaz\ toamna, în luna septembrie, inclusiv 76

LEGUMICULTUR| II

prin modelarea terenului. Înfiin]area culturii se realizeaz\ în epoca 15-20 septembrie, astfel ca, pân\ la venirea iernii, bulbii s\ porneasc\ pu]in în vegeta]ie, mai ales s\ se înr\d\cineze destul de bine. În aceast\ faz\ ei vor suporta cel mai bine condi]iile de temperaturi sc\zute din timpul iernii. Bulbii se preg\tesc pentru plantare asem\n\tor culturii obi[nuite prin arpagic. Dac\ se folose[te arpagicul stufat, norma de plantare este de 4000-5000 kg/ha. Schema de înfiin]are poate s\ corespund\ celei de la cultura de ceap\ prin arpagic, cu patru rânduri echidistante pe strat, dar la o distan]\ între bulbi pe rând de circa 4 cm; se asigur\, astfel, o densitate de aproximativ 700 mii plante/ha. O schem\ mai modern\ [i mai actual\ prevede amplasarea a circa 5-6 rânduri pe strat, care asigur\ o densitate de pân\ la un milion de plante la hectar. Dac\ terenul este nemodelat, plantarea se efectueaz\ în benzi de [ase rânduri, la 15-20 cm între acestea; distan]a dintre benzi va fi de 50-60 cm. Aceast\ schem\ se recomand\ pe terenurile u[oare, pe care nu b\lte[te apa, [i care se zvânt\ [i se înc\lzesc u[or prim\vara. În unele situa]ii, `n zonele mai reci pe timpul iernii, cultura de ceap\ stufat se poate realiza [i prim\vara cât mai devreme, pe teren modelat din toamn\ (cât mai târziu, ca s\ nu se taseze), pe teren modelat prim\vara cât mai devreme sau chiar pe teren nemodelat. Înfiin]area culturii în prim\var\ se face dup\ acelea[i scheme [i cu acelea[i norme de arpagic. În epoca de prim\var\ se recomand\ a se folosi, dac\ nu se mai dispune de stufat, [i arpagicul din clasa de m\rime 14-20 mm. Norma de plantare este ajustat\ corespunz\tor noilor condi]ii tehnice [i poate s\ ajung\ la circa 1000-1200 kg/ha. Adâncimea de plantare este de 4-5 cm toamna, pentru ca bulbii s\ suporte mai bine condi]iile din timpul iernii, [i de 2-3 cm prim\vara, ca s\ se asigure o r\s\rire mai rapid\ a plantelor. Plantarea se efectueaz\ manual (semimecanizat), în special toamna, deoarece se asigur\ o mai bun\ calitate a lucr\rii (se respect\ mai bine adâncimea, iar arpagicul se fixeaz\ în sol în pozi]ie vertical\. Dac\ solul este bine preg\tit, uniform ca nivel [i grad de tasare, iar arpagicul este bine calibrat, plantatul se poate efectua [i mecanizat. Acest mod de plantare este foarte potrivit înfiin]\rii culturii în epoca de prim\var\. Lucr\rile de îngrijire pot începe chiar din toamn\, prin aplicarea unei ud\ri, în caz de secet\ prelungit\, pentru a asigura o bun\ înr\d\cinare a bulbilor pân\ la venirea primelor înghe]uri. Lucr\rile de îngrijire sunt identice cu cele de la cultura din arpagic, corespunz\tor perioadei de vegeta]ie mai scurte de la ceapa stufat. În ordine, sunt deosebit de importante câteva lucr\ri, care asigur\ startul culturii în prim\var\. Dac\ este secet\ se vor efectua 1-2 ud\ri, cu norme nu prea mari (150-200 m3/ha), pentru a nu r\ci prea mult solul. Temperaturile sc\zute pe perioade lungi de timp încetinesc cre[terea, datorit\ procesului sc\zut al rizogenezei [i asimil\rii necorespunz\toare a elementelor nutritive. Din aceast\ cauz\ este recomandabil a se efectua o pra[il\ mecanic\, cu care ocazie se face [i o fertilizare complex\, sau cu azotat de amoniu, folosind o cantitate de fertilizant de 200-250 kg/ha. 77


Fertilizarea se poate repeta, dac\ este nevoie, pentru a accelera ritmul de cre[tere a organelor vegetative [i de formare a recoltei. Aten]ie deosebit\ se va acorda primului zbor al mu[telor care atac\ legumele pentru bulbi, pentru a se efectua tratamentul corespunz\tor de protec]ie a culturii. Pentru a evita problemele create de o îmburuienare masiv\ a culturii, de[i se execut\ pra[ilele necesare, cultura se va erbicida obligatoriu postemergent cu Afalon sau Satecid (Ramrod). Dac\ stadiul de evolu]ie a culturii este corespunz\tor, succesul s\u în continuare depinde de agrofondul solului [i de asigurarea apei în sol (70% din IUA). Recoltarea cepei verzi începe din primele zile ale lunii aprilie [i dureaz\ pân\ la sfâr[itul lunii mai – începutul lunii iunie, în func]ie de epoca de înfiin]are, stadiul culturii [i cerin]ele pie]ei. Ceapa verde se recolteaz\ `ncep\nd din stadiul de 3-4 frunze pân\ la stadiul de formare a bulbului. Când plantele sunt tinere se condi]ioneaz\, în vederea livr\rii, în leg\turi de 3-5 pân\ la 11-15 fire. Când plantele sunt mai mari, acestea se condi]ioneaz\ în vrac [i se ambaleaz\ în l\zi de tip P sau M. În cazul unui atac surpriz\ de nematozi, musc\, viermi sârm\ sau chiar g\rg\ri]\ nu se mai fac tratamente pentru c\ sunt ineficiente, pe de o parte, [i afecteaz\ calitatea comercial\ în cazul recolt\rii [i livr\rii, pe de alt\ parte. În aceast\ situa]ie se recomand\ recoltarea imediat\, pe alese, a plantelor cu simptome de atac, sortarea plantelor corespunz\toare pentru consum, condi]ionarea foarte atent\ a fiec\rei plante [i livrarea c\tre pia]\. De asemenea, recoltarea pe alese se recomand\ [i la începutul perioadei de recoltare, când cerin]ele pie]ei sunt foarte mari, dar plantele corespunz\toare sunt pu]ine. Prin alegere, se vor recolta din cultur\ plantele care corespund standardelor de calitate [i cerin]elor consumatorilor. Dac\ se aproprie momentul optim de înfiin]are a culturii de baz\, recoltarea se face în totalitate, astfel ca s\ nu fie afectat\ cultura care urmeaz\. Produc]ia care se poate realiza este foarte variabil\. Dac\ recoltatul se face pe întreaga perioad\ a sezonului, produc]ia este în jur de 20 t/ha. Este important de men]ionat un fapt legat de managementul [i marketingul culturii. Dac\ cerin]ele pie]ei fa]\ de ceapa stufat scad, cultura se prezint\ bine [i cu un procent sc\zut de plante cu tulpini false (fu[ti), iar în plus se prevede o cerin]\ ridicat\ a pie]ei pentru ceapa uscat\, cultura planificat\ pentru ceap\ verde se poate replanifica pentru ceap\ uscat\. În acest caz, se iau toate m\surile de parcurgere în mod necesar a lucr\rilor de îngrijire. De exemplu, culturile prea dese se vor r\ri, iar plantele rezultate în urma r\ririi se vor valorifica în condi]iile pie]ei. b. Cultura cepei stufat în solarii Scopul principal al acestei culturi este de a ob]ine recolte cât mai timpurii din punct de vedere calendaristic. Cultura este relativ simpl\, dar presupune unele cheltuieli suplimentare fa]\ de cultura de câmp, [i constituie o anticipat\ la culturile de baz\. 78

LEGUMICULTUR| II

Înfiin]area culturii se face din toamn\ pe terenul din solar foarte bine preg\tit, cu un agrofond corespunz\tor (inclusiv pân\ la 60-80 t gunoi de grajd la hectar). Plantarea arpagicului stufat sau a arpagicului din clasa a II-a de m\rime se execut\ în rânduri echidistante la 15 cm, amplasate pe toat\ l\]imea traveei sau a solarului tunel, cu o band\ de circula]ie pe mijloc, de 40-50 cm. La solarul tunel, plantarea se poate realiza [i pe trei benzi egale ca l\]ime, desp\r]ite cu poteci de 40 cm. Distan]a dintre plante pe rând este cât mai mic\ posibil. Consumul de material de plantat este de 2,0-2,5 kg/m2 arpagic stufat sau 1,5-2,0 kg/m2 arpagic de 14-20 mm diametru. Adâncimea de plantare este de 3-4 cm. În mod obi[nuit, acoperirea solariilor se face ca în cazul oric\ror altor culturi, imediat ce acest lucru este posibil, chiar în ferestrele iernii, dac\ solariile (numai cele tunel) sunt astfel amenajate ca s\ reziste c\derilor de z\pad\. Dac\ solariile tunel pot rezista c\derilor de z\pad\ din timpul iernii, atunci acoperirea lor se poate face toamna, dup\ plantare, înainte de venirea înghe]urilor. În acest moment, arpagicul trebuie s\ fie bine înr\d\cinat. În a doua jum\tate a lunii ianuarie sau mai târziu de aceast\ dat\ se „provoac\” pornirea în vegeta]ie a culturii printr-o udare cu ap\ cald\ la 18-220C [i asigurarea unui regim de înc\lzire la temperaturi medii de 10-140C. De[i aceste solu]ii de înfiin]are a culturi se bazeaz\ pe cercet\rile [i experien]a practic\ de la noi din ]ar\, sunt posibile [i alte variante, în func]ie de dotarea tehnico-material\ [i de experien]a profesional\ a fermierului. Lucr\rile de îngrijire se rezum\ la: reglarea factorilor de microclimat, pr\[itul sau plivitul, fertilizarea fazial\ (100-150 kg/ha azotat de amoniu la dou\ s\pt\mâni de la r\s\rit). Factorii de microclimat trebuie s\ asigure condi]iile necesare cre[terii plantelor: cel pu]in 10-140C, o umiditate a stratului de sol pe o adâncime de 15 cm de 75-80% din IUA. Aerisirea se va face tot timpul când poate s\ apar\ condensul în interiorul solarului. Temperatura din solar, în func]ie de condi]iile meteorologice, poate s\ aib\ o varia]ie foarte mare, dar pentru cazul în care exist\ posibilitatea de înc\lzire tehnic\ suplimentar\ se recomand\ totu[i temperaturi de peste 100C. În mod practic, udarea se efectueaz\ o dat\ sau de dou\ ori pe s\pt\mân\, astfel ca solul s\ fie mereu umed în limitele men]ionate. Recoltarea se face e[alonat, prin r\rire, alegând cele mai dezvoltate plante. Când condi]iile de mediu sunt corespunz\toare, recoltarea poate începe dup\ 3045 de zile de la plantare (dup\ Dumitrescu [i colab., 1998). Produc]ia poate fi de 20-30 de tone/ha. c. Cultura cepei în ser\ se realizeaz\ pentru a satisface cerin]ele pie]ei pe timpul iernii, mai ales atunci când nu se poate ob]ine o recolt\ satisf\c\toare în solarii. Cel mai adesea, cultura se organizeaz\ astfel ca s\ asigure pia]a în preajma [i în timpul s\rb\torilor de iarn\. Aceast\ epoc\ este avantajoas\ [i pentru produc\tor, deoarece, dac\ s-ar cultiva, de exemplu, tomate, consumul de energie ar fi foarte mare, influen]ând negativ rentabilitatea exploat\rii serelor. 79


Înfiin]area culturii poate începe la jum\tatea lunii noiembrie [i se poate prelungi, cel mai târziu, pân\ la sfâr[itul lunii ianuarie, astfel ca terenul s\ poat\ fi preg\tit pentru cultura de baz\. Aceast\ ultim\ perioad\ de înfiin]are este impus\ [i de faptul c\ recolta de ceap\ din ser\ începe s\ fie puternic concurat\ de cea din solarii. Materialul de plantare îl constituie, în primul rând arpagicul stufat, dar [i arpagicul cu dimensiuni cuprinse între 7 [i 20 mm diametru. Cantitatea de material de plantat poate varia între 15 [i 25 t/ha. Plantarea se poate realiza ca [i în cazul culturii dese din solarii. O alt\ variant\ prevede împr\[tierea arpagicului pe travee, uniformizarea sa într-un singur strat cu grebla [i apoi acoperirea sa cu un amestec nutritiv asem\n\tor celui folosit la producerea r\sadurilor sau format din sol de gr\din\, mrani]\ [i nisip. Acest strat are grosimea de circa 1-1,5 cm. Urmeaz\ apoi o udare din abunden]\ cu o norm\ de 100 m3/ha. În func]ie de temperatura din ser\, dup\ circa o lun\ poate începe recoltarea. Recoltarea se efectueaz\ în mas\, în 2-3 reprize, în func]ie de cerin]ele pie]ei. Cantitatea de recolt\ condi]ionat\ (produc]ia) poate ajunge pân\ la 30-40 t/ha.

8.2. USTUROIUL COMUN Allium sativum L. ssp. vulgare Familia Liliaceae 8.2.1. Importan]a culturii Importan]a alimentar\. Usturoiul este o plant\ cu mare valoare alimentar\, condimentar\ [i aromatic\. La toate acestea se adaug\ valoarea sa terapeutic\, mai ales în medicina modern\ naturist\. Gustul s\u picant, de neînlocuit, este confirmat [i de denumirea sa: usturoi (care ustur\ limba când este consumat); de asemenea, bulbili se mai numesc [i „c\]ei” (pentru c\ „mu[c\” limba [i mucoasa bucal\). Aroma sa, recunoscut\ [i inconfundabil\, este deosebit de apetisant\, de[i este mai pu]in agreat\ de unele popoare. Valoarea sa terapeutic\, mai ales în reglarea presiuni sanguine, face ca usturoiul s\ fie unanim acceptat în gastronomia din cele mai multe ]\ri. Usturoiul se consum\ în stadiul de plant\ tân\r\ (usturoi verde) sau ca bulb uscat. Se folose[te la prepararea, condimentarea sau aromatizarea unui num\r mare de produse gastronomice: salate, fripturi, salamuri, cârna]i, supe. De asemenea, se folose[te în industria conservelor. Valoarea sa multipl\ are la baz\ compozi]ia sa chimic\ impresionant\ prin num\rul de compu[i. C\]eii de usturoi uscat con]in: 20-26% glucide, 6-7% protide, 0,6% lipide, 0,7% celuloz\, 1,44% cenu[\, 4-19 mg vitamina C/100 g produs proasp\t (Popescu [i Atanasiu, 2000). Valoarea energetic\ este de 135 kcal/100g. Cantitatea mare de cenu[\ relev\ rolul usturoiului ca mineralizant în urma 80

LEGUMICULTUR| II

consumului: macroelemente (P, Ca, Na, K) [i microelemente (Mn, Cu, S, Fe [.a.). ~n ce prive[te vitaminele, usturoiul se eviden]iaz\ prin con]inutul ridicat în complexul de vitamine B, vitaminele C [i E. Uleiul eteric con]ine compu[i pe baz\ de sulf, care confer\ aroma specific\. Fitoncidele asigur\ un spor terapeutic deosebit, prin faptul c\ distrug anumi]i microbi, cum sunt cei ai febrei tifoide, difteriei, holerei [.a. (Butnariu [i colab., 1992). Importan]a agrofitotehnic\, în general, este asem\n\toare cu cea a cepei comune din arpagic. Cultura se înfiin]eaz\ cu bulbilii care compun bulbul, în condi]iile în care rata de înmul]ire este destul de sc\zut\: de regul\, cu produc]ia unui hectar se înfiin]eaz\ maximum 10 ha de cultur\. Cultura se înfiin]eaz\ în câmp [i, eventual, în solarii. Importan]a economic\. Cultura presupune cheltuieli mari cu materialul pentru înfiin]are. În rest, lucr\rile de îngrijire necesit\ cheltuieli ca pentru ceapa comun\ din arpagic. Un handicap serios al acestei culturi îl reprezint\ produc]iile mici (5-6 t/ha), dar cerin]ele mari ale pie]ei, pe tot parcursul anului, [i pre]urile deosebit de avantajoase, asigur\ o bun\ rentabilitate economic\. Factorii de risc se aseam\n\ cu cei ai cepei din arpagic. Deosebit de importan]i sunt factorii: virozele, nematozii [i musca usturoiului. 8.2.2. Originea [i aria de r\spândire Usturoiul este cunoscut în cultur\ de peste 7-8 mii de ani. Principalele centre de origine sunt: bazinul M\rii Mediterane, zona central\ [i de sud a Asiei [i mun]ii Caucaz [i Carpa]i. Chaux [i Foury (1994) consider\ c\ usturoiul provine din Asia central\, probabil din specia A. longiscuspis; formele actuale au evoluat în dou\ centre secundare: bazinul mediteraneean [i China. Usturoiul se cultiv\ în prezent pe tot globul unde sunt întrunite cerin]ele sale de exigen]\ ecologic\. La noi în ]ar\ este una din cele mai vechi specii legumicole. La nivel mondial se cultiv\ circa 380.000 ha, în ambele emisfere, dar mai ales între paralelele 300 [i 450 latitudine nordic\ [i sudic\ (Chaux [i Foury, 1994). Uniunea European\ este primul produc\tor mondial (14%), urmat\ de Argentina (3%) [i Mexic (3%). Cel mai mare produc\tor european este Spania, cu 240 mii tone, aproape 2/3 din produc]ia vest-european\. Produc]ii foarte mari la hectar se ob]in în ]\rile cu climat deosebit de prielnic: peste 25 t/ha în Egipt, 22 t/ha în Liban, 17 t/ha în Sudan, 13,4 t/ha în Bangladesh (dup\ Anuarul FAO, 1999, citat de Popescu [i Atanasiu, 2000). În SUA se ob]in 12 t/ha, iar în România, de[i condi]iile naturale permit produc]ii de 10-12 t/ha, nu se înregistreaz\ mai mult de 5-6 t/ha. La noi în ]ar\, usturoiul se cultiv\ în toate zonele legumicole ale ]\rii, dar în decursul timpului s-au remarcat unele bazine renumite pentru aceast\ cultur\: Cenad, I[alni]a-Amaradia, D\r\[ti-Ilfov, R`mnicu S\rat-Buz\u, R\chiteniT\m\[eni (Roman), Bosanci [i Cop\l\u (Nordul Moldovei).

81


8.2.3. Particularit\]i botanice [i biologice În condi]iile de la noi din ]ar\, usturoiul este o plant\ anual\, cu înmul]ire vegetativ\. În alte zone de cultur\, cu condi]ii asem\n\toare centrelor de origine, usturoiul se comport\ ca o plant\ peren\ sau bienal\. R\d\cina, ca [i la ceap\, este reprezentat\ de r\d\cinile normale, iar dup\ formarea bulbului, de r\d\cinile adventive, care sunt generate de ]esuturile rizogene ale tulpinii subterane. R\d\cinile adventive sunt sem\n\toare celor de la ceap\. Tulpina. În sol, usturoiul formeaz\ o tulpin\ subteran\, denumit\ [i disc datorit\ formei sale. De pe partea inferioar\ a discului se formeaz\ r\d\cinile adventive, iar de pe cea superioar\ apar frunzele. În axila frunzelor se formeaz\ mugurii. Mugurii axilari se tuberizeaz\, formând a[a-numi]ii bulbili, denumi]i popular [i „c\]ei”. Discul, tecile frunzelor [i c\]eii formeaz\ bulbul, c\p\]âna sau c\ciulia de usturoi. Un bulbil este alc\tuit dintr-o tulpin\ mic\ sub form\ de disc, cu care se prinde de discul bulbului [i un mugure care este acoperit de pulpa bulbilului, care de fapt este o frunz\ tuberizat\ (îngro[at\, c\rnoas\). Fiecare bulbil este acoperit cu o frunz\ protectoare pergamentoas\ (tunic\), de culoare alb\ sau violacee, tipic\ soiului (Zanoschi [i Toma, 1985). Într-un bulb se afl\ un num\r de bulbili, cel mult egal cu num\rul de frunze, [i poate varia de la 4 la 60. Bulbilii de la periferia c\p\]ânii au fa]a exterioar\ convex\, iar cea interioar\ mai mult sau mai pu]in concav\. Bulbilii interni sunt din ce în ce mai mici [i mai pu]in curba]i, ajungând s\ prezinte muchii. Bulbul sau c\p\]âna are form\ rotund-ovoidal\ sau rotund-turtit\ [i prezint\ pe suprafa]a sa jgheaburi longitudinale în zona de separare dintre bulbili. Tulpina florifer\ nu se formeaz\ în condi]iile din ]ara noastr\. În unele condi]ii – la noi în ]ar\, întâmpl\tor – plantele formeaz\ tulpini aeriene de 25-100 cm, cilindrice, mai sub]iri ca cele de la ceap\, netede [i lucioase. La vârful tulpinii se formeaz\ inflorescen]a. Frunzele sunt liniare, lungi de 20-50 cm [i late de 3-5 cm, cu vârful ascu]it. Teaca frunzelor este mai lat\ în zona bulbului, dup\ care devine circular\, alc\tuind, prin suprapunere, gâtul plantei sau tulpina fals\. Fiecare frunz\ str\punge teaca celei anterioare, iar limbul, sub form\ de jgheab, este dirijat, alternativ (la dreapta sau stânga), într-un singur plan. Florile se formeaz\ într-o inflorescen]\ amplasat\ la apexul tulpinii. La noi în ]ar\, în caz c\ se formeaz\ tulpina aerian\ cu inflorescen]\, aceasta nu con]ine flori, ci bulbili aerieni, de m\rimea unui bob de porumb. Din ace[ti bulbili, în anul viitor, se formeaz\ bulbi de m\rimea [i forma unui bulb de arpagic, din care, în anul urm\tor, se vor forma bulbi (c\p\]âni) cu mai mul]i bulbili. În condi]iile în care se formeaz\ flori asem\n\toare celor de ceap\, acestea sunt grupate în cime unipare, reunite în umbele false. Fructul este o capsul\ valvicid-loculicid\, iar s\mân]a este alungit\, trimuchiat\, de culoare neagr\ (Zanoschi [i Toma, 1985). 82

LEGUMICULTUR| II

8.2.4. Rela]iile cu factorii de mediu Rela]iile usturoiului cu factorii de mediu trebuie interpretate în func]ie de formele ecologice care se cultiv\ în Europa [i la noi în ]ar\. Dup\ Butnariu [i colab. (1992) exist\ dou\ grupe sau forme ecologice ale usturoiului comun: continental\ [i premaritim\. Grupa continental\ (Caucaz, Carpa]i) nu formeaz\ l\stari floriferi, bulbii sunt mijlocii-mari [i reprezint\ o form\ ecologic\ de prim\var\; este rezistent\ la secet\, temperaturi sc\zute [i p\strare îndelungat\. Grupa premaritim\ (Europa de sud-est, Asia Mic\), de asemenea, nu formeaz\ l\stari floriferi, bulbii sunt mijlocii-mari. Ecologic, reprezint\ forma de toamn\, pu]in rezistent\ la usc\ciune, temperaturi sc\zute [i p\strare. Temperatura este un factor deosebit de important în succesul culturii, de[i ambele grupe zonale sau ecologice sunt, în general, rezistente la temperaturi sc\zute. Importan]a acestui factor const\ în faptul c\ planta este sensibil\ la termoperioad\. Astfel, pentru ca bulbilii s\ evolueze în bulbi normali (multimugurali), ace[tia trebuie s\ parcurg\ o perioad\ cu temperaturi mai sc\zute care provoac\ induc]ia mugurilor. Dac\ bulbii au fost p\stra]i la temperaturi de 24-250C, iar dup\ plantare nu au parcurs o perioad\ cu temperaturi mai sc\zute, bulbilul nu mai evolueaz\ normal, formeaz\ un bulb mic, unimugural (unitar) sau vegeteaz\ continuu, f\r\ a forma bulb (Bala[a, 1973; Brewster, 1994; Chaux [i Foury, 1994). De[i plantele bine înr\d\cinate rezist\ pân\ la minus 20-240C, r\s\rirea are loc începând cu temperaturi de 4-50C. În timpul vegeta]iei, pentru o bun\ cre[tere a plantelor [i formarea bulbililor în bulb, temperatura optim\ este de 18-200C. Soiurile din forma ecologic\ continental\ sunt mai rezistente la temperaturi sc\zute (de exemplu, De D\r\[ti, De Rm. S\rat), comparativ cu cele din forma ecologic\ premaritim\ (Amaradia, De I[alni]a). Lumina este un factor la fel de important ca [i la ceap\. Usturoiul nu suport\ semiumbra [i este o plant\ de zi lung\. Ini]ierea form\rii bulbilor multimugurali este favorizat\ de zilele lungi [i cu un spectru de radia]ii, în cazul raportului raze ro[ii: raze infraro[ii în favoarea razelor infraro[ii. Plantarea târzie pune tinerele plante sub inciden]a unei perioade cu zile mai scurte, care inhib\ formare bulbililor [i deci a bulbilor multimugurali. Coroborând preten]iile usturoiului fa]\ de temperatur\ [i lumin\ rezult\ c\ pentru realizarea unei culturi performante este necesar ca înfiin]area culturii s\ se fac\ din toamn\ sau prim\vara cât mai devreme. Apa. Usturoiul are preten]ii variabile fa]\ de ap\, corespunz\tor apartenen]ei la una dintre cele dou\ grupe ecologice, formele apar]inând grupei continentale fiind mai rezistente la secet\, pe când cele ce apar]in grupei premaritime necesit\ un nivel mai ridicat al umidit\]ii din sol [i aer. ~n general, cerin]e mai mari se manifest\ în prima parte a vegeta]iei. Dup\ aceea, este necesar\ asigurarea unui regim aero-hidric mai echilibrat, cu un nivel mai redus al apei, având în vedere preten]iile mari ale sistemului radicular fa]\ de aer, asem\n\toare cu cele de la ceapa comun\. În mod deosebit se vor evita sau se vor elimina b\ltirile, care determin\ asfixierea r\d\cinilor. 83


Solul trebuie s\ fie u[or [i fertil sau mijlociu, dar bine structurat. Elementele nutritive trebuie s\ fie mai în abunden]\ fa]\ de necesarul de la cultura de ceap\. Cerin]e mai mari sunt pentru azot [i potasiu. Totu[i, un exces de azot poate determina formarea bulbilor laterali, care îngreuneaz\ recoltarea, precum [i reduce capacitatea de p\strare (Brewster, 1994). Consumul specific pe tona de recolt\ are urm\toarele valori: N=6,0 kg, P2O5=1,0 kg, K2O=5,5 kg (dup\ Butnariu, 1992): Dup\ Chauy [i Foury (1994) la o produc]ie de 10 t/ha, consumul specific este: N=11 kg, P2O5=3-4,5 kg, K2O=8-10 kg, MgO=0,5 kg [i S= 5 kg. 8.2.5. Soiuri Sortimentul de soiuri care se cultiv\ în lume este relativ larg [i se clasific\ dup\ apartenen]a la grupele ecologice, precocitate, culoarea tunicilor, culoarea frunzelor acoperitoare [.a. O prezentare a soiurilor cultivate în România este realizat\ în tabelul 8.5 (dup\ Dumitrescu [i colab., 1998). 8.2.6. Tehnologia de cultivare Ca [i în cazul culturii de ceap\ comun\ prin arpagic, cultura de usturoi se poate realiza din toamn\ sau din prim\var\, în func]ie de grupa ecologic\ de care apar]in soiurile folosite. Alegerea terenului se face respectând acelea[i exigen]e ca la cultura de ceap\, ba mai mult, solul trebuie s\ aib\ un agrofond mai bogat. Preg\tirea terenului începe din toamn\, prin lucr\ri asem\n\toare culturii de ceap\. Dac\ înfiin]area culturii se face din toamn\, se are în vedere faptul c\ epoca de plantare este în jurul perioadei de 10-15 octombrie. În acest caz, preg\tirea terenului începe cel târziu la 1 octombrie. Se distrug resturile vegetale [i se efectueaz\ o lucrare cu grapa cu discuri, dup\ care se aplic\ fertilizarea de baz\, care, pe cât posibil, s\ includ\ [i aplicarea a 20-30 t/ha mrani]\, mai ales dac\ la cultura premerg\toare nu s-a efectuat fertilizarea organic\. Ar\tura de baz\ se face cu deosebit\ grij\, astfel ca terenul s\ nu fie bulg\ros. Ca solu]ii în acest sens sunt: efectuarea la câteva zile dup\ eventualele ploi sau dup\ o udare de aprovizionare, practicarea aratului la o adâncime diminuat\. Plugul va fi în agregat cu o grap\ cu col]i fic[i. Imediat dup\ arat se efectueaz\ dou\ lucr\ri cu grapa cu discuri G.D.-3.2., reglat\ pentru o grapare mai pu]in profund\, dar mai energic\, prin reglarea unghiului de înaintare a bateriilor de discuri. Dac\ solul nu este corespunz\tor, se mai execut\, suplimentar, 1-2 lucr\ri cu combinatorul. Lucrarea cu freza este prea scump\, pulverizeaz\ solul, favorizând formarea crustei ulterior preg\tirii terenului. Între cele dou\ lucr\ri cu grapa cu discuri se pot administra, preventiv, unele insecticide (tabelul 8.3). Preg\tirea terenului se definitiveaz\ prin modelarea terenului în straturi în\l]ate, cu l\]imea la coronament de 94 (104) cm. Lucrarea de modelat se efectueaz\ exclusiv pentru evitarea b\ltirilor, precum [i pentru zvântarea [i înc\lzirea mai u[oar\ a terenului în prim\var\. 84

LEGUMICULTUR| II

85


Dac\ înfiin]area culturii se va realiza în prim\var\, preg\tirea terenului în toamn\ se va realiza în mod obi[nuit, finalizându-se cu ar\tura de baz\, care se las\ în brazd\ nelucrat\. Lucr\rile de preg\tire a terenului se continu\ în prim\var\, a[a cum se procedeaz\ la cultura de ceap\. Înfiin]area culturii, a[a dup\ cum s-a men]ionat deja, se poate face toamna sau prim\vara. Epoca de toamn\ este stabilit\ a fi la mijlocul lunii octombrie, astfel ca pân\ la venirea temperaturilor negative bulbilii s\ se înr\d\cineze, f\r\ a r\s\ri neap\rat sau chiar nu este de dorit ca „germenele” s\ ias\ din sol. Dac\ plantele r\sar [i frunzele sunt distruse de gerurile puternice, cultura nu este obligatoriu compromis\ atâta timp cât baza mugurelui [i tulpina subteran\ nu au fost afectate. Materialul de plantat îl reprezint\ bulbilii, care trebuie s\ fie de m\rime mijlocie, neprovenind nici de la exteriorul bulbului, pentru c\ se consum\ o cantitate prea mare de material biologic (de[i ace[tia sunt cei mai rezisten]i la frig [i genereaz\ plante mai viguroase), dar nici din centrul bulbului, pentru c\ sunt prea mici [i, adesea, afecta]i de atacul nematozilor. Deosebit de important este de cunoscut faptul c\, dup\ recoltare, bulbii maturi se afl\ într-un stadiu dormind, care este obligatoriu. Ie[irea din starea dormind\ se realizeaz\ prin p\strarea usturoiului de plantat la temperaturi de circa 70C, timp de 2-3 luni (o parte din aceast\ perioad\, bulbii o petrec în câmp, dup\ plantare) (Chaux [i Foury, 1994). Plantarea bulbililor se face manual sau semimecanizat (prin deschiderea rigolelor de plantare). Plantarea mecanizat\, de[i posibil\, este mai pu]in recomandat\ pentru c\ asigur\ mai greu uniformitatea adâncimii [i distan]ei de plantare. Prin plantarea manual\ se realizeaz\ fixarea bulbilor în sol în pozi]ie vertical\, care este cea mai favorabil\ pentru germinare [i r\s\rire. Adâncimea de plantare este 4-5 cm. Schema de înfiin]are este de patru rânduri pe stratul în\l]at, la distan]e egale între ele de 25-28 cm, cu o distan]\ între plante (bulbili) pe rând de circa 5-7 cm, asigurând o densitate de 400-500 mii plante/ha, dup\ literatura [i practica de la noi din ]ar\. Pentru realizarea acestei densit\]i, norma de plantare este de 400600 kg bulbili/ha. Surprinz\tor este faptul c\ în Fran]a se practic\ densit\]i de 2-3 ori mai mici, de[i cantitatea de bulbili este de 2-3 ori mai mare (1200 kg/ha), ceea ce presupune c\ se folosesc bulbilii cei mai mari (Chaux [i Foury, 1994). Înfiin]area culturii în prim\var\ se realizeaz\ respectând acelea[i recomand\ri ca la ceapa comun\. Adâncimea de plantare este mai mic\ (3-4 cm). Materialul de plantare este într-o cantitate mai mic\, deoarece realizarea densit\]ii nu mai este afectat\ de exigen]ele iernii. Plantarea se poate efectua cu prioritate în mod mecanizat, folosind acelea[i ma[ini ca la plantarea arpagicului. Lucr\rile de îngrijire sunt, în cea mai mare m\sur\, asem\n\toare cu cele de la ceapa din arpagic. La culturile de toamn\ se va aplica o udare pentru a asigura înr\d\cinarea 86

LEGUMICULTUR| II

bulbililor, dac\ nu au survenit precipita]ii. La fel se poate proceda [i la cultura înfiin]at\ prim\vara, mai ales dac\ aceasta a fost întârziat\ [i survine o perioad\ lung\ de secet\. În felul acesta se previne întârzierea culturii [i intrarea sa sub inciden]a zilelor mai scurte. Aten]ie deosebit\ se acord\ aerisirii solului prin pra[ile [i aplic\rii fertiliz\rii faziale, mai ales cu azot (azotat de amoniu) sau cu azot [i sulf (sulfat de amoniu sau azotat de amoniu [i sulfat de potasiu), dup\ recomand\rile f\cute de Chaux [i Foury (1994). Pra[ilele repetate [i aplicarea azotului sunt considerate elementele de succes ale culturii (mai ales în cazul atacului de nematozi [i larve), care asigur\ regenerarea sistemului radicular [i revigorarea plantelor (dup\ opinia legumicultorilor din bazinele cu tradi]ie pentru aceast\ cultur\). Recoltarea se realizeaz\ în momentul când bulbii sunt aproape de maturarea deplin\ [i gâtul plantelor s-a înmuiat [i l\sat pe o parte, iar frunzele încep s\ se îng\lbeneasc\. Întârzierea recolt\rii poate determina desfacerea c\]eilor de pe bulb în sol, repornirea `n vegeta]ie („întoarcerea”) a bulbilor [i îmboln\virea lor, în cazul apari]iei unor ploi. Calendaristic, usturoiul de toamn\ se recolteaz\ în luna iunie, iar cel de prim\var\ o lun\ mai târziu. Produc]ia este de 5-6 t/ha, dar poten]ialul soiurilor atinge, în condi]iile de la noi din ]ar\, pân\ la 10-12 t/ha. Cultura de usturoi verde (stufat) Acest tip de cultur\ se realizeaz\ în acela[i mod ca ceapa stufat: toamna sau prim\vara, în teren deschis sau în solar. În principiu, se vor urm\ri acelea[i verigi tehnologice. De regul\, cultura în câmp se practic\ mai rar. Dac\ exist\ cerin]e ale pie]ei în acest sens, acestea pot fi satisf\cute prin recoltarea pe alese, e[alonat, prin r\rirea culturilor realizate din toamn\, mai ales dac\ pre]urile de valorificare sunt mai avantajoase.

8.3. PRAZUL Allium porrum L. Familia Liliaceae 8.3.1. Importan]a culturii Importan]a alimentar\. Prazul este o plant\ legumicol\, de la care se consum\ frunzele [i tulpina fals\ în stare proasp\t\ sau preg\tit\ sub form\ de diferite mânc\ruri. În foarte multe din preparatele culinare, înlocuie[te ceapa, care este mai scump\ [i, adesea, provoac\ arsuri gastrice. Valoarea sa alimentar\ este determinat\ de con]inutul s\u chimic: 10-13% substan]\ uscat\, 2-3% proteine, 0,3-0,4% gr\simi, 6,7% hidrocarbona]i (din care 2,3% monozaharide, 4,4% dizaharide [i 1,5% celuloz\ brut\), 0,8-1,5% cenu[\ (s\ruri minerale), vitamine [i fitoncide. De[i valoarea sa alimentar\ [i terapeutic\ este mai redus\ ca cea a cepei 87


sau a usturoiului, prazul este important prin faptul c\ e mai bine tolerat de persoanele suferinde de stomac, (ajut\ la tratarea florei anaerobe [i la restabilirea peristaltismului normal) asigurându-le, astfel, [i acestora posibilitatea s\-[i satisfac\ nevoile de fitoncide [i vitamine (B, C [i PP), care se g\sesc în compozi]ia sa. Valoarea energetic\ este de 25-30 kcal/100g (Popescu [i Atanasiu, 2000). Importan]a agrotehnic\. Prazul, prin rusticitatea sa, are o tehnologie u[or de realizat, datorit\ inciden]ei mai reduse a factorilor de risc întâlni]i la ceap\ [i usturoi, de[i cultura se realizeaz\ prin r\sad. Importan]a economic\ rezult\ din faptul c\ realizeaz\ o cantitate mare de recolt\, cu un redus grad de perisabilitate, atât la transport [i la comercializare, cât [i în timpul p\str\rii. Faptul c\ este o legum\ cu tradi]ie în anumite zone ale ]\rii, suprafe]ele ce se înfiin]eaz\ nu trebuie s\ fie prea mari, pentru a asigura o bun\ comercializare, f\r\ a dep\[i cererea pie]ei. 8.3.2. Originea [i aria de r\spândire Prazul este o specie la care nu se cunosc str\mo[ii s\lbatici, de[i studiile cariologice arat\ c\ acesta are un num\r somatic de cromozomi dublu (2n = 32) fa]\ de ceap\ [i usturoi (2n =16), ceea ce demonstreaz\ o origine comun\. Se presupune c\ centrul de origine al acestei specii este bazinul mediteraneean. În orice caz, este cunoscut în cultur\ din antichitate, de câteva mii de ani î. H. Cultivat de egipteni [i greci, s-a r\spândit apoi în tot Imperiul Roman. Împ\ratul Nero folosea mult prazul pentru a-[i reface vocea [i, de aceea, era poreclit “Mânc\torul de praz” (Chaux [i Foury, 1994). În prezent, prazul este cunoscut în întreaga lume, dar se cultiv\ cu prec\dere în anumite zone, cum ar fi Europa occidental\, Peninsula Balcanic\, Africa de Nord, Asia de Sud-Est, America de Nord [i America de Sud (Butnariu [i colab., 1992). În Europa de Vest se ob]in anual aproape 660 mii tone, din care peste o treime (230 mii tone) se realizeaz\ în Fran]a; 105 mii tone realizeaz\ Belgia [i 75 mii tone Olanda. La noi în ]ar\ se cultiva pe suprafe]e mai restrânse, dar destul de mari în anumite zone ale ]\rii, cum ar fi Oltenia [i Banat. 8.3.3. Particularit\]i botanice [i biologice Prazul este o specie ierboas\, bienal\, cu înmul]ire sexuat\. În primul an de via]\ formeaz\ un bulb mic, gâtul (tulpina fals\) [i frunzele, iar în al doilea o tulpin\ aerian\ cu flori, fructe [i semin]e. R\d\cina. Plantele de praz produc, ca [i celelalte alliacee din grupa cepei ce au fost prezentate, dou\ tipuri de r\d\cini. R\d\cinile adventive, formate pe partea inferioar\ a discului sunt, îns\, mult mai puternic dezvoltate, p\trunzând în sol pân\ la 1,25 m (Maier, 1969). Tulpina. În primul an din ciclul ontogenetic, prazul formeaz\ o tulpin\ 88

LEGUMICULTUR| II

subteran\ sub form\ de disc foarte turtit [i de dimensiuni mai mici ca la ceap\. Pe acest disc, pe partea sa superioar\, se insereaz\ frunzele prin tecile lor [i un mugure. În anul urm\tor, din acest mugure se formeaz\ tulpina aerian\, florifer\. Aceasta este erect\, cilindric\, neted\, glauc\, plin\ în interior, înalt\ de 80-120 cm, groas\ de 1-1,2 cm la baz\ [i 0,4-0,5 cm sub inflorescen]\ (Zanoschi [i Toma, 1985). Frunzele, ca la toate speciile alliacee, sunt formate numai din teac\ [i limb. La baza lor, tecile sunt pu]in mai îngro[ate, formând un bulb mic sau mai pu]in evident. Pe restul por]iunii lor, tecile se suprapun unele peste altele, alc\tuind o forma]iune cilindric\, îngro[at\ [i suculent\, denumit\ tulpin\ fals\. Aceast\ tulpin\ fals\ se continu\ cu limbul frunzelor. Pe por]iunea limbului, frunzele sunt orientate într-o parte [i în alta, în mod alternativ, într-un singur plan vertical, ca [i la usturoi (fig. 8.7). Limbul la praz se aseam\n\ cu cel de usturoi, fiind liniar, sub form\ de jgheab, dar dimensiunile sale sunt mult mai mari: 60-80 cm lungime [i 4-6 cm l\]ime. Frunzele, în por]iunea în care alc\tuiesc tulpina fals\, sunt albeg\lbui, dac\ sunt din interior [i de culoare verde, dac\ sunt din exterior. Culoarea verde a frunzelor cap\t\ o tent\ alb\struie datorit\, unui strat de cear\ cu care acestea sunt acoperite. Florile se aseam\n\ [i au aceea[i morfologie ca florile de ceap\. Perigonul, format din cele [ase tepale, este de culoare alb\, roz sau violacee. Florile sunt grupate într-o inflorescen]\ de tipul umbel\ fals\, globuloas\ cu circa 800-3000 flori. Inflorescen]a este acoperit\ de un spat univalv (bractee membranoas\), care are vârful mult mai lung fa]\ de cel de la ceap\. Polenizarea este alogam\ entomofil\ (albine, mu[te). Fructul [i semin]ele sunt Fig. 8.7 - Planta de praz `n primul an asem\n\toare cu cele de la ceap\. 8.3.4. Rela]iile cu factorii de mediu Plantele de praz sunt viguroase [i vivace, cu o rusticitate evident\. Totu[i datorit\ selec]iei naturale, în condi]ii de mediu diferite, în func]ie de zonele globului unde a evoluat dup\ ce a fost luat în cultur\, au ap\rut mai multe forme ecologice. Butnariu [i colab. (1992) prezint\ dou\ forme ecologice: una de tip sudeuropean (bulg\resc), cu rezisten]\ mai slab\, picior (tulpin\ fals\) lung [i o rezisten]\ la p\strare mai sc\zut\, [i alta de tip nord-european [i nordamerican, care prezint\ un picior mai scurt [i gros, cu rezisten]\ bun\ la p\strare 89


pe timpul iernii. Pe timpul p\str\rii nu intr\ în stare dormind\ (de repaus), dar sub 50C procesele nou formative sisteaz\ (Butnariu [i colab., 1992; Brewster, 1994). Temperatura este un factor de mediu fa]\ de care prazul are preten]ii reduse. Germinarea semin]elor începe de la 3-50C [i se desf\[oar\ optim la 18200C; de asemenea, cre[terea plantelor are loc foarte bine la 18-200C. Temperatura moderat\ favorizeaz\ îngro[area piciorului, iar dac\ este mai sc\zut\, favorizeaz\ chiar accentuarea bulbului. Odat\ cu apari]ia temperaturilor sc\zute de la sfâr[itul toamnei, când plantele sunt mature pentru primul an, vegetarea înceteaz\. În acest stadiu, plantele rezist\ pân\ la temperaturi de minus 180C. Apa. Fa]\ de ap\, prazul are cerin]e mai mari decât ceapa, dar nu ca regim, ci mai ales din punct de vedere cantitativ. Dup\ plantare sau r\s\rire, este nevoie de o umiditate în sol de 75-80% din capacitatea de câmp. Acest regim al apei se poate men]ine toat\ perioada de vegeta]ie, dar cu deosebire în perioadele cu secet\ prelungit\ [i temperaturi foarte mari. Consumul maxim de ap\ se realizeaz\ în perioada cre[terii intense a frunzelor (inclusiv a tulpinii false). În condi]iile de secet\, plantele r\mân mici, piciorul [i restul frunzelor î[i pierd din fr\gezime [i cap\t\ un gust ierbos pronun]at. Temperaturile mai sc\zute din timpul toamnei favorizeaz\ “maturarea” tulpinii false [i îmbun\t\]irea calit\]ilor sale senzoriale. Lumina este la fel de important\ ca [i la ceap\. În condi]iile de zi scurt\ [i lumin\ insuficient\, plantele formeaz\ un picior lung [i sub]ire. Solul [i elementele minerale trebuie s\ îndeplineasc\ sau s\ fie la acelea[i niveluri de exigen]\ întâlnite la ceap\. Consumul specific pe tona de recolt\ are urm\toarele valori (dup\ Chaux [i Foury, 1994): N=2-3 kg, P2O5=1 kg, K2O=4 kg, Mg=0,2-0,5 kg [i S=0,6 kg. A[adar, acest consum specific este mult mai sc\zut (mai ales pentru unele elemente) fa]\ de cel de la ceap\, dar la unitatea de suprafa]\ se apropie de cel de la ceap\, având în vedere cantitatea dubl\ sau tripl\ de recolt\. 8.3.5. Soiuri Sortimentul de soiuri de praz este foarte diversificat la nivel mondial, în func]ie de zona de evolu]ie, de tradi]ie, dar [i de cerin]ele consumatorilor. În Fran]a, ]ar\ cu tradi]ie veche, cu bazine de cultur\ diferite [i cu cerin]e diverse [i specifice ale consumatorilor, se întâlne[te o larg\ gam\ varietal\: de prim\var\, de var\, de toamn\ [i de iarn\; pentru consum în stare proasp\t\ sau imediat preparat\, precum [i pentru conserve etc (Chaux [i Foury, 1994). La noi în ]ar\ se cultiv\ câteva soiuri de origine balcanic\ sau mediteraneean\: C\mu[, Picior de elefant, de Carentan. Aceste soiuri sunt considerate a fi de iarn\ (dup\ Dumitrescu [i colab., 1998) 8.3.6. Tehnologia de cultivare Cultura de praz se poate realiza prin sem\nat direct sau prin plantarea r\sadurilor. 90

LEGUMICULTUR| II

8.3.6.1. Cultura prin sem\nat direct Acest tip de cultur\ se realizeaz\ în mare m\sur\ asem\n\tor culturii de ceap\ ceaclama. Alegerea terenului se face în condi]iile respect\rii condi]iilor prev\zute la cultura de ceap\. În mod special se are grij\ ca solul s\ aib\ textura mijlocie, s\ fie profund [i fertil. Preg\tirea terenului începe din toamn\. Fertilizarea de baz\ se face cu gunoi de grajd (40-60 t/ha) [i 2/3 din cantitatea de îngr\[\minte minerale pe baz\ de fosfor [i potasiu, adic\ 200 kg superfosfat [i 120-150 kg sare potasic\ sau sulfat de potasiu. Ar\tura de baz\ trebuie s\ fie profund\, la 28-30 cm adâncime, pentru a forma un strat de sol mobilizat suficient de adânc (condi]ie important\ pentru praz). Ar\tura se las\ în brazd\ nelucrat\. Prim\vara se continu\ preg\tirea terenului cât mai devreme posibil, dar f\r\ s\ fie afectat\ calitatea acesteia. Terenul se mobilizeaz\ prin dou\ treceri cu grapa cu discuri, în aceea[i zi. Înainte de prima gr\pare se aplic\ 100 kg superfosfat, 50-60 kg sulfat de potasiu [i 150-200 kg azotat de amoniu. Dup\ prima gr\pare se aplic\ un erbicid ppi specific ( de exemplu Treflan 3l/ha), care se încorporeaz\ prin cea de-a doua lucrare cu grapa. În termen de câteva zile se efectueaz\ modelarea terenului, în brazde cu l\]imea la coronament de 104 sau 50 cm; dup\ modelare, pân\ la sem\nat, trebuie s\ fie l\sat\ o pauz\ de circa o s\pt\mân\ pentru a[azarea solului. Aceast\ pauz\ se încadreaz\ în cea de 10-14 zile, care trebuie l\sat\ dup\ aplicarea erbicidului. Înfiin]area culturii se realizeaz\ prim\vara devreme, dar nu mai târziu de 10-15 aprilie, în func]ie de zon\. S\mân]a se preg\te[te la fel ca la ceapa ceaclama. Sem\natul se face pe teren modelat sau nemodelat. Schemele de înfiin]are a culturii sunt prezentate în figura 8.8. În principiu, cultura se înfiin]eaz\ în benzi de 2-3 rânduri, cu distan]e între rânduri de 35-40 cm, iar între plante pe rând se las\ (dup\ r\rit) o distan]\ de 10-15 cm, asigurându-se o densitate de circa 160-200 mii plante/ha (Dumitrescu [i colab., 1998). Cantitatea de s\mân]\ (norma de sem\nat) este de 4-5 kg/ha; la aceasta se pot ad\uga 300-500 grame s\mân]\ de salat\, ca plant\ indicatoare. Sem\natul se execut\ mecanizat, cu acela[i fel de ma[ini folosite la ceapa ceaclama, la adâncimea de 1,5-2 cm. În acela[i timp cu sem\natul sau imediat dup\ acesta, terenul se t\v\luge[te. În caz c\ sunt probleme cu germinarea [i r\s\rirea, se aplic\ acelea[i m\suri ca la ceapa ceaclama sau arpagic. Lucr\rile de îngrijire sunt în mare m\sur\ asem\n\toare celor aplicate culturii de ceap\ ceaclama. Chiar înainte de r\s\rire, dup\ r\s\rirea salatei (care se produce mai repede) se efectueaz\ o pra[il\ manual\ pe rând. La r\s\rirea plantelor se efectueaz\ tratamentele fitosanitare recomandate pentru faza de r\sad [i, dac\ este necesar, un tratament contra insectelor care atac\ prin larvele lor din sol. 91


Fig. 8.8 - Schema de `nfiin]are a culturii de praz: a, b - pe teren modelat, prin sem\nat direct sau prin r\sad; c, d - pe teren nemodelat, prin r\sad 92

LEGUMICULTUR| II

R\ritul se efectueaz\ când plantele au 2-3 frunze, asigurându-se distan]a între plante pe rând (10-15 cm). Dac\ sunt goluri, acestea se completeaz\ cu r\sadul provenit prin r\rire. Se recomand\ ca înainte de r\rit s\ se efectueze o udare u[oar\ 120-150 m3/ha, prin aspersie, care se repet\ dup\ r\rire. Dup\ zvântarea solului se execut\ o pra[il\ manual\ între plante pe rând, care se completeaz\ cu una mecanic\. Cu prilejul acestei pra[ile, se realizeaz\ [i o fertilizare fazial\ pe lâng\ rândul de plante cu Complex III (NPK) sau cu azotat de amoniu [i sulfat de potasiu în cantitate de 200-220 kg/ha. Erbicidarea postemergent\ se execut\ cu Afalon sau Gesagard (2 kg/ha), dac\ cultura este semnificativ îmburuienat\. Celelalte lucr\ri de îngrijire sunt asem\n\toare celor de la cultura cepei. Aten]ie major\ se acord\ combaterii bolilor [i d\un\torilor (conform recomand\rilor din tabelele 8.2 [i 8.3). O lucrare special\, absolut necesar\, pentru culturile destinate consumului imediat dup\ recoltare, este mu[uroirea plantelor, începând cu pra[ilele a treia sau a patra, când solul s-a înc\lzit suficient (16180C), iar plantele au început s\-[i îngroa[e tulpina fals\. Prin aceast\ lucrare se corecteaz\ regimul de temperatur\ (excesiv\) din sol [i se asigur\ o în\lbire a tulpinii false (piciorului) pe o lungime mai mare, sporind calitatea recoltei. În mod esen]ial este important de re]inut c\ lucr\rile de îngrijire se aplic\ pân\ la 2-3 s\pt\mâni înainte de recoltare, avându-se în vedere combaterea buruienilor (prin pra[ile mecanice) [i udarea, de regul\, prin aspersie. Irigarea prin brazde este posibil\ numai pe terenul modelat în straturi cu l\]imea la coronament de 50 cm. Recoltarea începe toamna târziu, dup\ ce plantele stagneaz\ în vegetare, iar temperatura medie zilnic\ este de 6-80C. Lucrarea se poate executa [i dup\ venirea înghe]urilor u[oare. Recoltarea se face manual, cu ajutorul sapei sau cazmalei, sau semimecanizat, folosind dislocatorul pentru r\d\cinoase. Dup\ dislocare, plantele se smulg, se cur\]\ de p\mânt [i se fasoneaz\, prin scurtarea r\d\cinilor [i frunzelor (la o treime din lungimea limbului). Produc]ia poate varia `ntre 20 [i 50 t/ha. Pentru consum imediat, plantele sunt fasonate în leg\turi de 10-12 fire. Pentru p\strare peste iarn\, plantele se condi]ioneaz\ în snopi de pân\ la 30-50 de fire (cu dou\ leg\turi) [i se ]in câteva s\pt\mâni sub [oproane sau în magazii. P\strarea peste iarn\ se poate face în depozite cu temperatura controlat\ (1-20C), în pivni]e sau în [an]uri de p\mânt. În [an]uri, snopii se a[az\ în pozi]ie vertical\ [i se acoper\ cu p\mânt pân\ la 2-3 cm de la vârf. 8.3.6.2. Cultura prin r\sad Aceast\ cultur\ se înfiin]eaz\ prin r\sad în epoca 15 mai-1 iunie. În atare circumstan]e, aceasta se poate realiza ca o cultur\ succesiv\ de baz\, dup\ o cultur\ anticipat\; altfel, cultura se poate realiza în ogor propriu. 93


Preg\tirea terenului începe din toamn\, când se conduce pân\ la ar\tura de baz\, care se las\ în brazd\ nelucrat\ (pentru cazul culturii în ogor). Prim\vara, pân\ la 10-15 zile înainte de plantare, terenul se men]ine f\r\ crust\ [i curat de buruieni prin gr\p\ri u[oare, executate cu grapa cu col]i reglabili. Continuarea lucr\rilor din toamn\ const\ într-o fertilizare complex\ sau numai cu azotat de amoniu, mobilizare cu grapa cu discuri [i erbicidare. Terenul se las\ nemodelat sau se modeleaz\ în acela[i mod ca pentru cultura prin sem\nat direct. Înfiin]area culturii se realizeaz\ prin r\sad produs în acelea[i condi]ii ca [i r\sadul de ceap\ de ap\. Sem\natul în vederea producerii r\sadurilor se poate începe din luna martie, astfel ca la plantare s\ aib\ o vârst\ de 45-50 de zile. Dac\ vârsta r\sadului nu este corespunz\toare, înfiin]area culturii se amân\ cu pân\ la dou\ s\pt\mâni (dar nu mai mult de 15-20 iunie). Norma de s\mân]\ pentru produs r\saduri este de 2-3 kg pentru un hectar de cultur\. Densitatea r\sadurilor poate fi de pân\ la 1000 fire/m2. Plantarea se face manual, folosind acelea[i scheme de înfiin]are recomandate pentru cultura prin sem\nat direct. Adâncimea de plantare poate fi pu]in mai mare decât cea a plantelor în r\sadni]\. Lucr\rile de îngrijire sunt asem\n\toare cu cele ce se aplic\ la cultura prin s\mân]\, dup\ ce a fost efectuat r\ritul plantelor. O lucrare distinct\ în acest caz este completarea golurilor. Erbicidarea cu Gesagard sau Afalon se execut\, de regul\, la 2-3 s\pt\mâni dup\ plantare, dup\ ce au ap\rut buruienile. Recoltarea [i condi]ionarea se efectueaz\ în mod asem\n\tor culturii prin sem\nat. În condi]iile de la noi din ]ar\, se apreciaz\ c\ atât cantitatea, cât [i calitatea recoltei sunt mai bune, în cazul culturii prin r\sad. Produc]ia poate fi de 30-50 tone/ha, dar poate ajunge la valori mai mari, cu pân\ la 50-60%, ca [i la cultura prin sem\nat direct.

8.4. ALTE PLANTE LEGUMICOLE DIN GRUPA CEPEI În afara speciilor legumicole prezentate [i care au o importan]\ recunoscut\ în cultura legumelor din ]ara noastr\, se mai cunosc [i alte specii cu o importan]\ mai redus\ din punct de vedere alimentar [i economic. Cauza principal\ pentru care acestea se cultiv\ mai pu]in este lipsa de tradi]ie, condi]iile ecologice mai pu]in adecvate, superioritatea ca importan]\ a cepei comune, usturoiului comun [i prazului, ca [i întrunirea la noi în ]ar\ de c\tre aceste specii a condi]iilor de mediu necesare. Brewster (1994) prezint\ circa 10 specii, subspecii, variet\]i [i forme de plante legumicole din grupa cepei care se cultiv\ la nivel mondial; dar la noi în ]ar\, în afara celor prezentate, mai sunt cunoscute urm\toarele: ceapa de Egipt, ceapa e[alot\, ceapa de iarn\ sau de tuns, ceapa m\rg\ritar [i usturoiul de Egipt. 94

LEGUMICULTUR| II

8.4.1. CEAPA DE EGIPT Allium cepa L. f. bulbiferum [i Allium cepa L f. proliferum Familia Liliaceae Ceapa de Egipt sau ceapa rocambole este originar\ din Orientul Apropiat [i ]\rmurile estice ale M\rii Mediterane. Se cultiv\ pentru frunze [i bulbi [i se consum\ la fel ca ceapa comun\, de care se deosebe[te prin faptul c\ are un bulb mai mic, iar tulpinile florifere, mai multe [i mai mici, nu formeaz\ flori, fructe [i semin]e, ci formeaz\ bulbili aerieni (fig. 8.9). La forma proliferum, pe bulbii din inflorescen]\, se formeaz\ noi tulpini care formeaz\ un nou etaj cu bulbili. Aceast\ plant\ legumicol\ este peren\ [i se înmul]e[te prin bulbilii aerieni sau prin desp\r]irea tufelor. Plantele rezist\ peste iarn\ în câmp sub form\ de tufe, dar trebuie protejate cu un mu[uroi sau cu un bilon înalt. Fig. 8.9 - Ceapa de Egipt (rocambole).

8.4.2. CEAPA E{ALOTA Allium ascolonicum L. Familia Liliaceae Ceapa e[alot\ se mai nume[te ceap\ hagim\ sau ceap\ vla[i]\ [i se cultiv\ pentru frunzele [i bulbii s\i care se consum\ în acela[i mod ca ceapa comun\. Este originar\ din bazinul mediteraneean, dar [i din zona central\ a Asiei, fiind cunoscut\ în cultur\ în zonele de origine [i în Europa de Vest. La noi în ]ar\ se cultiv\ în anumite zone cu tradi]ie, cum ar fi: zona subcarpatic\ a Olteniei [i Munteniei, ca [i cea colinar\, central\ [i de nord a Moldovei. Este o specie peren\, dar în cultur\ se comport\ ca anual\, cu înmul]ire vegetativ\ prin bulbi fra]i. Planta formeaz\ în sol un buchet de bulbi prin[i, prin discul propriu, de un disc comun (fig. 8.10). Bulbii prezint\ 1-3 muguri, au form\ oval alungit\ [i sunt acoperi]i, fiecare în parte, cu o tunic\ de protec]ie groas\, aspr\, de culoare cenu[iu-g\lbuie. Frunzele cresc de la suprafa]a solului, tulpina fals\ fiind slab dezvoltat\. Sunt asem\n\toare cu cele de la ceapa comun\, dar de dimensiuni mai mici. Tulpina florifer\ apare numai în anumite condi]ii; formeaz\ o inflorescen]\ de culoare albastr\, dar care, de obicei, nu formeaz\ semin]e. 95


Se înmul]e[te prin bulbii fra]i [i prin semin]e, dac\ acestea se formeaz\ (în condi]iile în care înmul]irea sexuat\ se practic\ în anumite zone de cultur\). Când se înmul]e[te prin semin]e, în sol se formeaz\ 3-5 bulbi mici. Dintr-un asemenea bulb se formeaz\, în anul urm\tor, un buchet de pân\ la 25-30 de bulbi de m\rimi diferite. De regul\, pentru înmul]irea vegetativ\ [i înfiin]area culturii, se folosesc bulbii de dimensiuni mai mici. La noi în ]ar\, înfiin]area culturii se face exclusiv folosind bulbii fra]i. Celelalte elemente de tehnologie sunt asem\n\toare cu cele de la ceapa comun\ înfiin]at\ prin arpagic. Plantarea se face toamna sau, cel mai Fig. 8.10 - Ceapa e[alot\ (vla[i]a) adesea, prim\vara, asigurându-se o densitate de 200-250 plante/ha. Recoltarea se efectueaz\ în iunie-iulie, iar produc]ia este de 10-20 t/ha. 8.4.3. CEAPA M|RG|RITAR Allium ampeloprasum L. Familia Liliaceae Aceast\ specie provine, de asemenea, din bazinul mediteraneean [i este foarte mult r\spândit\ în Asia de Est. Este o specie peren\, asem\n\toare cu prazul, de la care se consum\ tulpina fals\ de 30-60 cm lungime (Popescu [i Atanasiu). La noi în ]ar\ nu este cunoscut\ [i/sau cultivat\ decât în colec]ii. În sol formeaz\ bulbi[ori alb-argintii, care se folosesc în industria conservelor.Se înmul]e[te pe cale vegetativ\. 8.4.4. CEAPA DE IARN| SAU DE TUNS Allium fistulosum L., Familia Liliaceae Aceast\ specie se mai nume[te ceap\ peren\ [i se cultiv\ pentru frunzele sale care se consum\ prim\vara foarte devreme. Formeaz\ un bulb pu]in evident, iar limbul frunzelor este mai sub]ire ca la ceapa comun\ (fig. 8.11). Tulpina florifer\ este mai mic\ decât cea de la ceapa comun\, fistuloas\ [i prezint\ o inflorescen]\ de culoare violacee.

96

Fig. 8.11 - Ceapa de iarn\ sau de tuns

LEGUMICULTUR| II

Se `nmul]e[te prin semin]e sau bulbi fra]i desp\r]i]i (Bala[a, 1973). Specia este foarte rezistent\ la temperaturi sc\zute [i are o robusticitate deosebit\. Se cultiv\ dup\ o tehnologie asem\n\toare cepei comune. 8.4.5. USTUROIUL DE EGIPT SAU ROCAMBOLE Allium sativum L. var. ophioscorodon Dom. Familia Liliaceae Usturoiul de Egipt este originar din Egipt [i regiunile apropiate. Este bine cunoscut în întreaga lume, unde tinde s\ înlocuiasc\ usturoiul comun. Plantele se aseam\n\ cu usturoiul comun, dar sunt mult mai viguroase [i formeaz\ o tulpin\ florifer\, ce se termin\ cu o inflorescen]\ în care se formeaz\ bulbili aerieni (fig. 8.12). Bulbilii din c\p\]ân\ sunt mai pu]ini, dar foarte mari. Ace[ti bulbili sunt mai suculen]i [i au un gust mai pu]in iute. Plantele au preten]ii asem\n\toare cu cele ale usturoiului, îndeosebi formele mediteraneene. Cultura se înfiin]eaz\ în mod Fig. 8.12 - Usturoiul de Egipt (rocambole) asem\n\tor cu cea de usturoi comun. Uneori, pentru `nmul]ire se pot folosi [i bulbilii aerieni. ~n primul, din ace[tia se formeaz\ câte un bulb unitar, asem\n\tor unui arpagic de 2-3 cm, iar `n anul urm\tor, din ace[tia se formeaz\ un bulb obi[nuit, cu mai mul]i bulbili. Sortimentul de usturoi de Egipt la noi `n ]ar\ este reprezentat de o serie de popula]ii locale. Lista oficial\ de soiuri cuprinde doar un singur soi, De Bucovina, cu un poten]ial de produc]ie de 10-12 t/ha. Recolta este cu 20-50 % superioar\ usturoiului comun. Bulbii se p\streaz\ bine peste iarn\, dar numai în condi]ii de temperatur\ controlat\, deoarece sunt mai pu]in rezistente la p\strare.

97


CAPITOLUL 9 CULTURA LEGUMELOR PENTRU TUBERCULI {I R|D|CINI TUBERIZATE Aceast\ grup\ tehnologic\ cuprinde dou\ specii: cartoful [i batatul. Cele dou\ specii formeaz\ o grup\ deoarece organele lor comestibile sunt asem\n\toare ca form\, m\rime, culoare [i chiar gust, de[i, din punct de vedere botanic, sunt diferite. Cartoful este una din cele mai importante plante cultivate pe glob, dar se consider\ a fi o plant\ legumicol\ numai dac\ se are în vedere cultura sa foarte timpurie [i timpurie, inclusiv în sistemul culturilor protejate, deoarece lucr\rile cuprinse în tehnologia de cultivare sunt asem\n\toare cu cele aplicate culturilor legumicole propriu-zise, se practic\ pe suprafe]e mai mici, `n terenul destinat culturilor legumicole.

9.1. CARTOFUL TIMPURIU Solanum tuberosum L. Familia Solanaceae

9.1.1. Importan]a culturii Importan]a alimentar\. Cartoful timpuriu este cultivat pentru tuberculii s\i, care se consum\ fier]i, cop]i sau pr\ji]i, datorit\ gustului deosebit de pl\cut [i valorii alimentare. De asemenea, ace[tia reprezint\ un aliment legumicol mai timpuriu, comparativ cu alte legume. Valoarea sa alimentar\ este deosebit de ridicat\: amidon 16-18%, protein\ brut\ 2%, glucide simple 0,8-1,2%, celuloz\ 0,4%, cenu[\ 1%; la acestea se adaug\ s\rurile minerale de calciu 12 mg/100 grame [i cele de fier 6,5 mg/100 g, precum [i unele vitamine: A=0,08 mg/100g, B1 [i B2=0,2 mg/100g, C=20-25 mg/100 g [.a. Important este de men]ionat c\ vitamina C se degradeaz\ mai pu]in dup\ preparare, astfel c\ este folosit\ aproape integral. Valoarea caloric\ a cartofului timpuriu este destul de ridicat\: 60-85 kcal/100 g produs proasp\t. Importan]a agrofitotehnic\. Cultura cartofului este relativ preten]ioas\ din punct de vedere tehnologic, deoarece se înfiin]eaz\ prin tuberculi special preg\ti]i. Se practic\ în câmp sau în spa]ii protejate. În câmp are o perioad\ scurt\ 98

LEGUMICULTUR| II

de vegeta]ie, cel târziu pân\ la 1 iulie, putând fi considerat\ ca o cultur\ de baz\ într-un sistem de culturi succesive. Nu este o cultur\ de preferat într-un asolament ca premerg\toare, deoarece s\r\ce[te solul `n elemente nutritive, de[i las\ terenul, în cea mai mare parte, curat de buruieni. Importan]a economic\. Cerin]a mare a pie]ei [i, ca urmare, pre]urile avantajoase de valorificare, sunt elemente care premerg în asigurarea rentabilit\]ii economice. Mai mult, apari]ia relativ timpurie a recoltei asigur\ ob]inerea de venituri în prima parte a anului (luna iunie). De[i cartofii timpurii sunt considera]i un produs destul de perisabil, rezist\ destul de bine la transport pe distan]e mari. Cheltuielile cele mai mari se realizeaz\ cu ocazia înfiin]\rii culturii, în special cu procurarea [i preg\tirea materialului de plantat. Factorii de risc. Cultura cartofilor timpurii, în mod surprinz\tor, prezint\ mai pu]ini factori de risc decât cultura obi[nuit\, deoarece plantele nu intr\ sub inciden]a perioadelor de atac intens al bolilor [i d\un\torilor. Totu[i, în cazul culturii timpurii, exist\ pericolul înghe]urilor târzii, care pot afecta mai mult sau mai pu]in cultura, dar nu neap\rat s\ o compromit\ complet, datorit\ unei rezerve suficiente de muguri ce pot înlocui l\starii distru[i. Bineîn]eles c\, în acest caz, cultura [i recolta sunt mult întârziate. Un alt factor major de risc îl constituie atacul masiv al gândacului din Colorado, de[i la un nivel mai redus decât la culturile de var\ sau de toamn\. De regul\, ac]iunea acestui factor de risc poate fi controlat\ în întregime, folosind la timp insecticidele cele mai eficiente. 9.1.2. Originea [i aria de r\spândire Cartoful este originar din p\r]ile nordice ale Americii de Sud. Vavilov a considerat c\ exist\ dou\ centre de origine pentru cartof: unul în Peru [i Ecuador [i altul în zona de sud a statului Chile. Unele cercet\ri au precizat mai exact centrul de origine al cartofului: zonele muntoase ale Venezuelei, Columbiei, Ecuadorului [i Argentinei de Nord (dup\ Bîlteanu, 1974). În zona de origine se întâlnesc mai multe specii de Solanum, cum ar fi S. andigenum (neadaptabil\ la condi]iile europene), S. demissum (rezistent\ la frig), S. commersoni (rezistent\ la gândacul din Colorado) [.a., dar numai S. tuberosum s-a impus prin valoarea sa agrobiologic\. S. tuberosum a fost adus în Europa de spanioli [i s-a r\spândit mai întâi în Spania [i Anglia. La sfâr[itul secolului al XVI-lea era deja cunoscut în lumea botani[tilor, iar în secolul al XVIII-lea începe s\ fie cunoscut [i în cultur\, în unele ]\ri din vestul Europei. La noi în ]ar\ era cunoscut înc\ de la începutul secolului al XIX-lea, mai întâi în Transilvania. În prezent, cultura cartofului ocup\ o suprafa]\ de circa 200 mii hectare. Cartoful timpuriu ocup\ o suprafa]\ relativ redus\, neeviden]iat\ din punct de vedere statistic. Cele mai recomandate zone pentru cultura cartofului timpuriu sunt acelea în care desprim\v\rarea se produce mai devreme [i sunt situate în preajma marilor ora[e care, asigur\ o bun\ pia]\ de desfacere.

99


9.1.3. Particularit\]i botanice [i biologice Cartoful este o plant\ ierboas\, care se înmul]e[te în cultur\ pe cale vegetativ\. Se poate înmul]i [i prin s\mân]\, dar ciclul de la s\mân]\ la planta care formeaz\ recolta dureaz\ trei ani. În primul an, din s\mân]\ se formeaz\ o plant\ care are în sol un tubercul mic, de 1,5-2,0 cm, din care, în al doilea an, se formeaz\ un tubercul de dimensiuni normale. Rezult\ clar c\ acest mod de înmul]ire [i de realizare a culturii este foarte costisitor, iar în plus, plantele care se formeaz\ din semin]e sunt foarte neuniforme. Înmul]irea vegetativ\ prin tuberculi asigur\ puritatea [i uniformitatea biologic\ a culturii. R\d\cina. Plantele dezvoltate din tuberculi formeaz\ un sistem de r\d\cini adventive, care iau na[tere din nodurile subterane ale tulpinii. Aceste r\d\cini p\trund pân\ la circa 20 cm în sol, dup\ care se dezvolt\ lateral 50-60 cm sau chiar mai mult, se orienteaz\ pe vertical\, spre profunzimea solului, ajungând pân\ la 60-120 cm (Zamfirescu [i colab., 1958, citat de Zanoschi [i Toma, 1985). Tulpina. Cartoful prezint\ dou\ feluri de tulpini: subterane [i aeriene. Tulpinile subterane sunt reprezentate de stoloni [i tuberculi. Stolonii sunt l\starii ce se dezvolt\ din mugurii por]iunii bazale, subterane, ai tulpinii aeriene. Ace[tia sunt cilindrici, mai gro[i decât r\d\cinile [i au o pozi]ie orizontal\ sau oblic\. Pe stoloni se g\sesc frunze mici sub form\ de solzi, iar la subsuoara acestora se afl\ mugurii din care se formeaz\ alte ramifica]ii stolonifere. Prin tuberizarea vârfurilor stolonilor iau na[tere tuberculii. Ace[tia pot avea forme diferite, iar dimensiunile sunt mai mari sau mai mici în func]ie de soi [i condi]iile de mediu (fig. 9.1). Tuberculul are o parte bazal\, prin care se insereaz\ pe stolon, [i o parte apical\ sau vârful. Frunzuli]a de la nivelul stolonului se men]ine la nivelul tuberculului, când este foarte tân\r, dup\ care cade. Fostul loc de inser]ie al acesteia cap\t\ aspectul unei proeminen]e, denumit\ sprâncean\ (Bîlteanu, 1969). Mugurii din axila acestei frunze solzoase se dezvolt\ mai departe într-o adâncitur\ pe suprafa]a tuberculului, formând a[a-numi]ii ochi, care con]in trei muguri. Ochii sunt dispu[i pe linia unei spirale în jurul tuberculului, fiind mai rari la baz\ [i mai de[i spre vârf. Din ace[ti ochi se formeaz\, în condi]ii corespunz\toare, tulpinile aeriene. Dintr-un ochi porne[te în vegeta]ie un singur mugure. În condi]ii de întuneric, mugurele d\ na[tere unui l\star de culoare alb\, care se mai nume[te col]. În condi]ii de lumin\, mugurele va da na[tere unui l\star normal cu pigmen]i asimilatori. De asemenea, dac\ l\starii albi (col]ii) vin în contact cu lumina, formeaz\ [i ace[tia pigmen]i pentru asimila]ia clorofilian\. În cazul în care l\starul este distrus, atunci dintr-un alt mugure al aceluia[i ochi se va forma un nou l\star. L\starii forma]i în condi]ii de lumin\ au forme, m\rimi [i culori diferite, tipice fiec\rui soi (fig. 9.2).

100

LEGUMICULTUR| II

Fig. 9.1 - Plante de cartof (dup\ B`lteanu, 1974)

Este important de cunoscut c\ tuberculii, în ciclul lor de via]\, trec printr-o faz\ de repaus “germinal” de 2-3 luni, denumit\ faz\ dormind\. Mecanismele care determin\ perioada dormind\ [i modalit\]ile de reducere sau prelungire a acesteia sunt foarte importante în tehnologia culturii, mai ales în cazul culturii timpurii (Bîlteanu, 1974). Tulpina aerian\ este înalt\ pân\ la 40-60 cm, erect\, muchiat\, fistuloas\. La o plant\ Fig. 9.2 - L\stari de cartof se g\sesc mai multe tulpini, în func]ie de num\rul ochilor care au „încol]it”. Aceste tulpini principale prezint\ 2-3 ramifica]ii, astfel c\ întreaga plant\ care evolueaz\ dintr-un tubercul are aspectul unei tufe (fig. 9.1). 101


Frunza. Cartoful prezint\ frunze cu caractere tipice speciei, dar [i unele diferen]ieri care depind de soi [i ajut\ la distinc]ia dintre ace[tia. Frunza de cartof este întrerupt-imparipenat-sectat\. Uneori, lobii frunzelor prezint\ pe]ioli proprii, conferind frunzelor caracterul de compus\ (fig.9.3). Lobii (foliolele) sunt ova]i, eliptici, ovat-lanceola]i ori circulari, cu vârful ascu]it. De asemenea, sunt dens p\ro[i, cu diferite tipuri de peri[ori.

Fig. 9.3 - Frunze de cartof (dup\ B`lteanu, 1974)

Floarea. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pentamere, grupate într-o cim\ terminal\, cu 5-10 flori. Caliciul este format din cinci sepale unite, iar corola este format\ din cinci petale unite, cu aspect rotat, de culoare alb\, albastr\, ro[iatic\, violet-închis\ etc. Androceul este format din cinci stamine de culoare galben\, prinse pe baza corolei. Gineceul este bicarpelar. Polenizarea este direct\, prin autogamie, dar se poate întâlni [i fenomenul de alogamie, cu ajutorul vântului sau albinelor (Zanoschi [i Toma, 1985). Fructul este o bac\ sferic\ de 1,5-2 mm în diametru, cu dou\ loje. Un fruct con]ine 50-300 semin]e. S\mân]a este mic\, ovoidal\, turtit\, alb\ sau cenu[ie. 9.1.4. Rela]iile cu factorii de mediu Cartoful este o plant\ care se dezvolt\ foarte bine într-un mediu r\coros, cu umiditate ridicat\. Temperatura este factorul fa]\ de care cartoful are preten]ii mari în ceea ce prive[te regimul s\u, în strâns\ corela]ie cu umiditatea. De[i cartoful nu 102

LEGUMICULTUR| II

solicit\ pentru încol]ire [i dezvoltare temperaturi ridicate, tinerele plante [i tuberculii nu rezist\ la temperaturi negative. Temperatura optim\ de cre[tere [i dezvoltare, inclusiv pentru formarea tuberculilor, are valori de 17-200 C (tabelul 9.1). Tabelul 9.1 Influen]a varia]iei temperaturii asupra modului de manifestare a plantelor de cartof (dup\ Bala[a, în Ceau[escu [i colab., 1984) Varia]ia temperaturii (0C)

Minus 1-2

Minus 0,5 4 7 17-18 18-20 Peste 29

Modul de manifestare a plantelor de cartof Înghea]\ atât tuberculul, cât [i p\r]ile aeriene. Trebuie precizat c\ tuberculii sunt mai rezisten]i, iar p\r]ile aeriene sunt mai sensibile la temperaturi sc\zute. Astfel, s-au înregistrat cazuri când tuberculi bine c\li]i au rezistat pân\ la minus 40C. De asemenea, s-au înregistrat cazuri când au fost planta]i tuberculi foarte timpuriu – la începutul lunii martie – [i apoi a survenit o temperatur\ sc\zut\ de minus 160 C pentru o durat\ scurt\ [i nu au fost v\t\ma]i. Înghea]\ frunzele dup\ r\s\rire [i are de suferit produc]ia timpurie. În cazul tuberculilor încol]i]I înainte de plantare, r\d\cinile pot cre[te. Acest fapt constituie un avantaj în sensul c\ tuberculii preîncol]i]i pot fi planta]i în câmp mai devreme. Este temperatura minim\ de pornire a încol]irilor. Reprezint\ temperatura optim\ pentru formarea [i cre[terea tuberculilor, mai ales [i dac\ umiditatea este optim\ în sol, adic\ în jur de 80% din capacitatea de câmp. Tufa cre[te în condi]ii optime. Tuberculii înceteaz\ s\ mai creasc\. Este posibil\ continuarea cre[terii lor [i în prezen]a unor temperaturi mari, numai dac\ [i umiditatea este mare datorit\ unei irig\ri corecte, apa având, în asemenea cazuri, [i rolul de regulator termic.

Lumina. Plantele de cartof au cerin]e mari fa]\ de factorul lumin\. Condi]iile optime sunt întrunite când intensitatea luminii este ridicat\, iar perioada de lumin\ este maxim\, cartoful fiind o plant\ de zi lung\. Totu[i, este important de re]inut c\ un num\r mai mare de tuberculi se formeaz\ în condi]ii de zi scurt\, mai ales la temperaturi superioare pragului optim de 10-190C, dar sub pragul maxim admisibil de 290C. Cre[terea tuberculilor este favorizat\ de zilele mai lungi. Rezult\ de aici, în mod clar, importan]a plant\rii cât mai devreme posibil a cartofilor. Riscul temperaturilor de înghe], în acest caz, poate fi surmontat prin mijloace tehnice adecvate. Apa este un factor fa]\ de care cartoful are exigen]e ridicate. Condi]iile de umiditate din sol [i aer trebuie s\ fie corelate perfect cu fazele de vegeta]ie, dar [i cu ceilal]i factori de mediu. O sintez\ privind regimul umidit\]ii este prezentat\ în tabelul 9.2 (dup\ Bala[a, în Ceau[escu [i colab., 1984).

103


Tabelul 9.2 Umiditatea optim\ pentru plantele de cartof pe faze de vegeta]ie (dup\ Bala[a, în Ceau[escu [i colab., 1984) Fazele de vegeta]ie

Specific\ri Pentru r\s\rire cartoful are cerin]e modeste fa]\ de rezervele de ap\ din sol. Totu[i, pierderea apei din sol prin lucr\ri nera]ionale Plantare-r\s\rire de preg\tire a terenului în vederea plant\rii duce la întârzierea r\s\ritului [i la stagnarea în cre[tere a plantelor imediat dup\ r\s\rit. Timp de 12-14 zile dup\ r\s\rire, la soiurile extratimpurii [i R\s\rire-începerea timpurii, umiditatea în sol trebuie men]inut\ la nivelul de 50% din form\rii tuberculilor I.U.A. În cazul culturilor extratimpurii [i timpurii, începând de la formarea tuberculilor [i pân\ la recoltare, umiditate în sol trebuie De la formare men]inut\ la nivelul de 70-80% din I.U.A. Nu se ud\ timp de 5-7 tuberculilor [i pân\ la încetarea cre[terii lor zile de la începutul form\rii tuberculilor, deoarece în aceast\ etap\ este nevoie de o mai mare aerare a solului. Umiditatea atmosferic\ nu trebuie s\ scad\ sub limita de 7075%; este favorabil\ udarea, în special prin aspersiune. Plantele Pe întreaga perioad\ de de cartof pentru sintetizarea unui gram de substan]\ uscat\ vegeta]ie (r\s\rirefolosesc 554-717 g ap\ (coeficientul de transpira]ie), pentru o recoltare) ton\ de produc]ie de cartofi folosesc 70-100 t ap\ (coeficientul de valorificare a apei consumate).

Elementele nutritive. Cultura de cartof este considerat\ o mare consumatoare de elemente nutritive. La o ton\ de cartof, în condi]iile unei produc]ii de circa 20 t/ha, la o cultur\ obi[nuit\ (de var\ - toamn\) se consum\ din sol urm\toarele cantit\]i de elemente nutritive: 5 kg N, 2 kg P2O5, 8,5 kg K2O, 1-1,5 kg MgO [i 2 kg S. Având în vedere c\ realizarea culturii timpurii are loc într-o perioad\ scurt\ de timp, solul trebuie s\ asigure consumuri evident mai mari: 10 kg N, 3 kg P2O5, 14 kg K2O, 5 kg CaO [i 4 kg MgO (dup\ Ceau[escu [i colab., 1984) Azotul are rolul de a asigura dezvoltarea aparatului foliar, care preg\te[te planta pentru fazele urm\toare („legarea” [i cre[terea tuberculilor). Potasiul determin\ o fotosintez\ intens\ [i un ritm de bioconversie ridicat, iar fosforul stimuleaz\ tuberizarea. Din aceast\ cauz\, agrofondul trebuie s\ fie deosebit de bogat [i, ca urmare, se recomand\ o fertilizare din abunden]\ [i echilibrat\. Solul este un factor de mediu important, de care depinde succesul culturii. De aceea, solul pentru culturile timpurii trebuie s\ aib\ o textur\ mijlocie, s\ fie fertil, bine structurat, cu posibilit\]i reduse de tasare etc. Aceste cerin]e sunt justificate [i de faptul c\ recolta se realizeaz\ exclusiv în sol. Aerul este un factor important în m\sura în care se în]elege faptul c\ formarea [i cre[terea tuberculilor nu sunt doar procese morfogenetice [i de acumulare, dar [i de intens\ activitate metabolic\, care are loc la nivelul stolonilor, tuberculilor [i r\d\cinilor. De aceea, solul, prin caracteristicile sale, trebuie s\ asigure un regim aero-hidric corespunz\tor. Lucr\rile aplicate solului (pra[ile, bilonat) au tocmai [i rolul de a regla, la nevoie, acest regim. 104

LEGUMICULTUR| II

9.1.5. Soiuri Sortimentul de soiuri cultivate la noi în ]ar\ este deosebit de bogat [i specializat pe grupe de timpurietate. O scurt\ caracterizare a soiurilor timpurii admise în cultur\ la noi în ]ar\ este f\cut\ în tabelul 9.3. Tabelul 9.3 Caracterizarea soiurilor de cartof timpuriu folosite în România (dup\ Iano[i [i colab., 1997) Soiul

Grupa de maturitate

Culoarea Culoarea pulpei tuberculului

Forma tuberculului

% Amidon

Ostara

timpuriu

galben-închis\

galben\

oval\

14,0

Gloria

timpuriu

galben\

galben\

oval\

16,0

Fresco

timpuriu

galben\

galben\

sferic-oval\

16,5

9.1.6. Tehnologia de cultivare Cultura cartofului timpuriu (inclusiv extratimpuriu) se poate realiza în mai multe variante tehnologice, în func]ie de posibilit\]ile tehnice. Principala distinc]ie dintre aceste variante o constituie locul de amplasare a culturii, adic\ în teren neprotejat sau teren protejat. Indiferent de tipul de cultur\ se folosesc numai soiuri timpurii. 9.1.6.1. Cultura în teren neprotejat Alegerea terenului se face ]inându-se cont de preten]iile cartofului fa]\ de sol [i gradul s\u de fertilitate [i apoi în func]ie de posibilit\]ile de respectare a asolamentului. Terenul trebuie s\ fie bine nivelat, cu pant\ uniform\, având asigurate condi]ii de irigare prin aspersie. Solul trebuie s\ aib\ o textur\ mijlocie, s\ fie bine structurat, fertil [i cu o bun\ capacitate de re]inere a apei. Ca plante premerg\toare pot fi leguminoasele perene sau anuale, cerealele p\ioase, legumele verde]uri, castrave]ii [i celelalte cucurbitacee, legumele din grupa cepei sau a verzei. Nu se recomand\ solanaceele [i, bineîn]eles, cartoful decât dup\ 3-4 ani. Preg\tirea terenului trebuie s\ înceap\ toamna mai devreme, pentru c\ scopul final al acestei secven]e tehnologice este finalizarea tuturor lucr\rilor din toamn\, în vederea înfiin]\rii culturii prim\vara cât mai devreme. Aceast\ activitate începe prin desfiin]area culturilor premerg\toare prin tocarea resturilor vegetale [i încorporarea lor printr-o lucrare cu grapa cu discuri, cu care ocazie sunt distruse [i eventualele straturi, biloane [i rigole de udare. Urmeaz\ fertilizarea de baz\, care trebuie s\ asigure completarea agrofondului 105


cu elementele nutritive necesare plantelor. Se aplic\ 40-60 t/ha gunoi de grajd semifermentat sau 30-40 t/ha mrani]\. Fertilizarea de baz\ se completeaz\ prin aplicarea a 60-80 kg/ha P2O5 [i 50-70 kg/ha K2O. Aceste îngr\[\minte se incorporeaz\ odat\ cu ar\tura de toamn\. Ar\tura se efectueaz\ la adâncimea de 28-30 cm [i se gr\peaz\ imediat cu grupa cu col]i fic[i. În unele situa]ii, când condi]iile nu sunt favorabile sau nu a fost posibil\ fertilizarea de baz\ decât numai par]ial, de exemplu, f\r\ administrarea îngr\[\mintelor organice, terenul se las\ în brazd\ nelucrat\. În situa]ii normale, preg\tirea terenului se continu\ cu dou\ lucr\ri cu grapa cu discuri [i, eventual, 1-2 lucr\ri cu combinatorul. Terenul se modeleaz\ apoi sub forme de biloane [i rigole, distan]ate la 70 cm (fig. 9.4) sau în straturi în\l]ate cu l\]imea la coronament de 94 (104 cm).

Fig. 9.4 - Modelarea terenului `n rigole [i biloane, `n vederea plant\rii cartofului timpuriu

Preg\tirea materialului pentru plantare. În mod aproape generalizat, pentru plantare se folosesc tuberculii de cartof special ob]inu]i în câmpuri de material s\ditor, realizate conform normelor stabilite de Inspec]ia de Stat pentru Producerea Semin]elor [i Materialului S\ditor. Preg\tirea tuberculilor cuprinde urm\toarele opera]iuni: sortarea, calibrarea, dezinfec]ia [i încol]irea. Sortarea are ca scop alegerea [i eliminarea tuberculilor bolnavi, cu diferite v\t\m\ri, încol]i]i, deshidrata]i, cu aspect necorespunz\tor sau chiar netipici. Lucrarea se efectueaz\ cu câteva zile înainte de preg\tirea încol]irii, manual, într-o hal\ sau magazie bine luminate natural. Calibrarea se realizeaz\ mecanizat cu diferite ma[ini (de exemplu, MCC 60/45) pe 2-3 frac]ii de m\rime. Ma[ina MCC 60/45 calibreaz\ cartofii pe dou\ categorii de dimensiune, 30-45 mm [i 45-60 mm (Butnariu [i colab., 1992). Alte ma[ini fac calibrarea în urm\toarele frac]iuni: 30-50 mm, 50-70 mm [i mai mari de 70 mm. Cele mai bune rezultate de produc]ie se ob]in folosind tuberculi de dimensiuni medii. Tuberculii mici dau produc]ii mai târzii [i mai mici, iar cei prea mari ridic\ pre]ul de cost al recoltei, datorit\ consumului unei mari cantit\]i de material pentru înfiin]area unui hectar de cultur\. Dac\ nu exist\ material de m\rime optim\, se pot folosi atât tuberculii mici, cât [i cei prea mari, dar ace[tia din urm\ trebuie sec]iona]i pe axul tuberculului (baza-apex); fiecare parte trebuie s\ aib\ peste 30 grame [i cel pu]in 3-4 ochi (Berindei [i Chichea, 1997). 106

LEGUMICULTUR| II

Calibrarea are deosebit\ importan]\ pentru c\ uniformitatea materialului de plantat este o condi]ie esen]ial\ pentru mecanizarea plant\rii [i asigur\ realizarea unei culturi uniforme. Dezinfec]ia se poate realiza în diferite modalit\]i: stropirea tuberculilor cu solu]ia dezinfectant\ sau îmb\ierea (imersia) acestora în solu]ia respectiv\. Pentru dezinfec]ie se folose[te o solu]ie de formalin\ 0,5%, dar se pot folosi, la nevoie, [i alte substan]e în amestec. Folosirea solu]iei de formalin\ presupune obligatoriu unele m\suri speciale de protec]ia muncii. Tuberculii se a[az\ în co[uri ori saci, care se scufund\ în solu]ia de formalin\, ce se afl\ într-un vas adecvat. Imersia dureaz\ circa cinci minute. Dup\ imersie, cartofii se ]in în ambalajul respectiv pentru scurs, dup\ care se a[az\ în gr\mezi, pe pardoseala magaziei. Gr\mezile de cartofi se acoper\ cu prelate din pânz\ sau folie de polietilen\, pentru a[a-numita suda]ie, timp de 2-4 ore. În acest timp, formalina se evapor\ [i p\trunde în ]esutul superficial al tuberculului [i, mai ales, în spa]iul din jurul ochilor. Încol]irea se realizeaz\ într-o perioad\ de timp de 30-40 de zile, înainte de plantare, în spa]ii corespunz\toare. Ca spa]ii de încol]ire pot fi folosite unele magazii sau spa]ii improvizate, serele, solariile etc. Aceste spa]ii trebuie s\ fie dezinfectate sau lipsite de patogeni [i d\un\tori, cu posibilit\]i de reglare a temperaturii, luminii, umidit\]ii relative [i compozi]iei aerului. Pentru 1 ha cultur\ este nevoie de un spa]iu de cel pu]in 12-15 m2, respectiv pentru 4000-6000 kg tuberculi (Bala[a, 1973). Încol]irea se desf\[oar\ în câteva variante, în func]ie de spa]iul de încol]ire, aplicarea unor tratamente suplimentare etc. În continuare va fi prezentat\ o metod\ des folosit\ la noi în ]ar\ [i recomandat\ de Institutul de Cercet\ri pentru Cultura Cartofului de la Bra[ov (Iano[i [i colab., 1997). Dup\ suda]ie, când tuberculii sunt zvânta]i, ace[tia se a[az\ în gr\mezi de 40-50 cm în\l]ime [i se acoper\ cu rogojini sau prelate. Temperatura în spa]iu de încol]ire trebuie s\ fie de 15-180C. În aceast\ prim\ etap\ (încol]irea la întuneric), tuberculii, datorit\ c\ldurii [i lipsei luminii, formeaz\ l\stari de 1,5-2,0 mm, de culoare alb\ (col]i). În timpul acestei perioade, care dureaz\ circa dou\ s\pt\mâni, se are grij\ s\ se asigure o umiditate relativ\ a aerului de 75-90% [i o aerisire (primenire a aerului) zilnic\. Dac\ umiditatea scade prea mult, pardoseala se strope[te cu ap\ pe intervalele dintre gr\mezi. În timpul aerisirii, gr\mezile de tuberculi se dezvelesc de prelate. În condi]ii de umiditate sc\zut\, tuberculii se deshidrateaz\ [i î[i pierd din vigoare. Dup\ aceast\ etap\, tuberculii sunt a[eza]i în l\di]e mici (tip C) pe dou\ rânduri, în vederea încol]irii propriu-zise (la lumin\). Cu aceast\ ocazie se face o nou\ sortare, eliminându-se, cu prec\dere, tuberculii viroza]i (care formeaz\ col]i filamento[i). L\di]ele cu tuberculi se a[az\ pe rafturi sau se stivuiesc, l\sându-se spa]iul suficient pentru aplicarea unor lucr\ri de îngrijire, dar [i pentru o bun\ circula]ie a aerului. 107


În aceast\ perioad\ se asigur\ o bun\ iluminare (natural\ sau artificial\) de circa 12 ore pe zi. Temperatura trebuie s\ fie de 12-180C ziua [i 8-120C pe timpul nop]ii. În rest se aplic\ acelea[i lucr\ri de reglare a umidit\]ii [i compozi]iei aerului (procentul mare de CO2 determin\ înnegrirea vârfurilor l\starilor). O alt\ lucrare este “rotirea” l\di]elor, prin care l\di]ele mai pu]in expuse la lumin\ sunt schimbate cu cele mai mult expuse, pentru ca acest factor s\ aib\ o ac]iune cât mai uniform\ asupra tuberculilor. Aceast\ etap\ dureaz\ 2-3 s\pt\mâni [i se încheie atunci când col]ii devin l\stari propriu-zi[i, cu lungimea de pân\ la 1,5-3 cm, îngro[a]i, simpli sau ramifica]i, viguro[i [i de culoare specific\ soiului (fig. 9.2). Pentru o mai bun\ adaptare a tuberculilor la condi]iile din câmp sau spa]iul de plantare, este necesar\ o scurt\ perioad\ (cel pu]in 3-4 zile) de c\lire a materialului de plantat. C\lirea se realizeaz\ prin sc\derea temperaturii pân\ la 6-100C [i aerisiri energice. Perioada de c\lire se poate prelungi pân\ la zece zile sau mai mult, în func]ie de realizarea condi]iilor de plantare. În unele cazuri, când se dore[te o suplimentare a preg\tirii tuberculilor în vederea plant\rii, ace[tia sunt supu[i unui proces de “for]are”, care const\ în realizarea înr\d\cin\rii (stimularea form\rii r\d\cinilor). Înr\d\cinarea se realizeaz\ cu circa 10 zile înainte de plantare [i se face prin stratificarea tuberculilor în co[uri sau l\zi mari (tip M) din plastic, într-un amestec de p\mânt format din mrani]\, turb\, rumegu[ [i nisip. Pe fundul co[ului se a[az\ un strat de 5 cm de amestec. Apoi se etaleaz\ un strat de tuberculi încol]i]i unul lâng\ altul, dup\ care se adaug\, un nou strat de amestec, peste care se a[az\ un alt strat compact de tuberculi [.a.m.d. Dup\ a[ezarea fiec\rui strat de amestec, acesta se ud\ bine. Co[urile astfel preg\tite sunt ]inute apoi la o temperatur\ asem\n\toare perioadei de încol]ire. Dup\ 9-10 zile fiecare tubercul formeaz\ 2-3 m\nunchiuri de r\d\cini. În vederea plant\rii, tuberculii înr\d\cina]i se transport\ cu tot cu co[uri în teren. Plantarea tuberculilor. Epoca de plantare se alege astfel ca dup\ r\s\rire s\ nu mai existe pericolul temperaturilor negative. În principiu, aceast\ lucrare se face cât mai timpuriu posibil, atunci când în sol se realizeaz\ câteva zile consecutiv o temperatur\ medie de circa 60C . Calendaristic, acest moment coincide, în anii normali, cu 20-30 martie, în zonele mai c\lduroase ale ]\rii [i 515 aprilie în zonele mai reci. Plantarea se poate realiza în rigolele deschise din toamn\ sau se practic\ rigole noi. Plantarea se poate efectua manual, pe rigolele deja trasate (fig.9.4), sau complet mecanizat, folosind ma[ina de plantat r\saduri, special echipat\ (MPR-5), pe teren modelat (fig.9.5). Distan]a dintre rânduri variaz\ între 40-70 cm, iar între plante pe rând între 20 [i 30 cm. În felul acesta, densitatea culturii poate varia între 50 [i 100 mii plante (cuiburi)/ha. Densitatea [i, respectiv, distan]a dintre plante difer\ în func]ie de m\rimea tuberculilor [i de vigoarea soiului. Atât plantarea manual\, cât [i cea mecanizat\ trebuie s\ asigure a[ezarea tuberculilor în pozi]ie vertical\ (cu axa tuberculului perpendicular\ pe sol).

108

LEGUMICULTUR| II

Fig. 9.5 - Schema de `nfiin]are a culturii de cartof timpuriu, folosind MPR-5 (dup\ Bala[a, 1973)

Cantitatea de material variaz\ între 3000 [i 4000 kg/ha. Adâncimea de plantare este de 4-8 cm. Adâncimea mai mare se folose[te când tuberculii sunt mai mari, plantatul se face mai devreme [i când se dore[te o asigurare cât mai “natural\” a apei din rezerva solului. Adâncimea mai mic\ se practic\ pe solurile mai grele, când tuberculii sunt mai mici sau sunt mai pu]in expu[i condi]iilor de secet\, datorit\ zonei de cultur\ [i solului (soluri mai reci). În cazul când este posibil [i mai ales când nu s-a aplicat fertilizarea organic\ din toamn\, odat\ cu plantarea, se asigur\ circa 1,5-2 kg mrani]\ pe un metru liniar de rigol\. Dup\ a[ezarea tuberculilor în rigol\ se trage p\mânt pentru acoperire [i eventual se face un mic bilon. Lucr\rile de îngrijire. Imediat dup\ plantare, cultura se pr\[e[te [i se biloneaz\ ori de câte ori este nevoie, pentru ca solul s\ fie mereu afânat, f\r\ crust\ [i lipsit de buruieni. R\s\rirea plantelor are loc dup\ 20-25 zile de la plantare. Dup\ plantare, dar cu 5-6 zile înainte de r\s\rirea plantelor de cartof, se efectueaz\ o erbicidare, postemergent, cu Gesagard (Prometrin) 3-6 kg/ha ori Sencor 0,3-0,4 kg/ha. Prima udare se aplic\ la 2-3 s\pt\mâni de la r\s\rirea plantelor, folosind o norm\ de udare de 250-300 m3/ha. Urm\toarele ud\ri se realizeaz\ la interval de circa dou\ s\pt\mâni cu aceea[i norm\ de udare. Aceasta va asigura în sol o umiditate relativ\ de 50-60% din I.U.A. Excesul de umiditate, când înc\ temperatura mediului este sub 10-120C, r\ce[te solul [i determin\ întârzierea culturii. Lipsa de umiditate, de asemenea, întârzie procesul de formare a tuberculilor. Combaterea bolilor [i d\un\torilor nu cuprinde un num\r prea mare de lucr\ri, pentru c\ perioada de vegeta]ie intr\, de regul\, pu]in sub inciden]a agen]ilor patogeni [i d\un\torilor. Mana cartofului are, de aceea, importan]\ redus\ pentru cultur\. De regul\, 1-2 tratamente preventive cu Turdacupral, Mancozeb, Ridomil plus sau altele sunt suficiente pentru a men]ine cultura f\r\ plante atacate. Probleme mai serioase pot s\ apar\ datorit\ atacului gândacului din Colorado. Tratamentele se fac la apari]ia primilor adul]i [i sunt eficiente dac\ 109


larvele nu au dep\[it vârsta a II-a sau a III-a. Bune rezultate se ob]in folosind unul din produsele: Decis-0,3 l/ha, Fastac-0,1 l/ha sau Karate- 0,3 l/ha. Recoltarea cartofului timpuriu se desf\[oar\ când tuberculii au dimensiuni corespunz\toare cerin]elor pie]ei [i sunt într-un num\r de cel pu]in 5-6 într-un cuib (la plant\). Calendaristic, recoltarea începe de la 15-20 mai [i dureaz\ pân\ la sfâr[itul lunii iunie. Lucrarea se face manual, semimecanizat sau mecanizat. Recoltarea se execut preponderent manual pentru c\ permite e[alonarea sa în func]ie de stadiul de dezvoltare a tuberculilor. În cazul e[alon\rii recolt\rii, cuibul se desface cu sapa, manual, se culeg tuberculii cei mai mari, dup\ care bilonul sau mu[uroiul se reface la loc. Lucrarea semimecanizat\ înseamn\ dislocarea mecanizat\ a tuberculilor din sol [i apoi culegerea manual\ a lor. Recoltarea mecanizat\ se efectueaz\ cu combine speciale. Se folose[te numai în cazul suprafe]elor mari cultivate cu cartof timpuriu. Produc]ia variaz\ foarte mult în func]ie de momentul recolt\rii, densitate [i ceilal]i factori tehnologici. De regul\, produc]iile cele mai comune sunt de cel pu]in 10 t/ha, dar se pot ob]ine [i produc]ii de pân\ la 20-30 t/ha. 9.1.6.2. Cultura `n teren protejat cu materiale plastice Acest sistem de cultur\ se realizeaz\ în solariile bloc sau tunel, în tunele joase, în sistem cuvertur\ [.a. Alegerea [i preg\tirea terenului se efectueaz\ în mod asem\n\tor culturii în teren neprotejat, ]inându-se cont [i de specificul spa]iului de înfiin]are a culturii. În cazul solariilor se vor lua m\surile generale de preg\tire a acestor spa]ii. Materialul de plantare folosit este acela[i ca la cultura în câmp, constând din tuberculi încol]i]i sau încol]i]i [i înr\d\cina]i. Având în vedere c\ epocile de plantare sunt devansate, preg\tirea materialului de plantare se face mai devreme, cu circa o lun\ sau chiar mai mult (Butnariu [i colab., 1992). Cultura în solarii Terenul se preg\te[te în mod corespunz\tor din toamn\ [i eventual se continu\ în prim\var\ (printr-o fertilizare starter [i deschiderea rigolelor). Cu 710 zile înainte de plantare solarul se acoper\ cu folie din polietilen\. Epoca de înfiin]are depinde foarte mult de zon\ [i de tipul solarului (mai devreme în tunele, pentru c\ pericolul pr\bu[irii din cauza z\pezii este mai redus), fiind încadrat\ între 5 martie - 5 aprilie, în func]ie [i de condi]iile meteorologice ale anului. Plantarea tuberculilor se realizeaz\ pe teren nemodelat, în rigole deschise mecanizat sau manual. În solarul bloc se amplaseaz\ câte patru rânduri (rigole) de plante pe intervalul dintre dou\ rânduri consecutive de stâlpi (fig.9.6), iar în cel tunel (cu deschiderea de 540 cm), câte [apte rânduri pe l\]imea suprafe]ei de cultivare (fig.9.7). În ambele cazuri, l\]imea dintre rigole este de 75 cm, iar 110

LEGUMICULTUR| II

distan]a dintre plante pe rând este de 17-20 cm, realizându-se o densitate de 75-80 mii plante/ha. Aceast\ schem\ poate fi modificat\, realizând distan]e mai mici între rânduri (50-60 cm) [i, în mod corespunz\tor, mai mari între plante pe rând, astfel ca densitatea s\ fie aceea[i.

Fig. 9.6 - Schema de `nfiin]are a culturii de cartof timpuriu `n solarul bloc

Fig. 9.7 - Schema de `nfiin]are a culturii de cartof timpuriu `n solarul tunel 111


Cultura în tunele joase Acest tip de cultur\ se practic\ în mai multe variante. Una din acestea prevede plantarea în teren modelat a câte dou\ rânduri pe strat [i montarea tunelului deasupra rigolei, cuprinzând sub el dou\ rânduri, unul de pe un strat [i altul de pe stratul vecin. Într-o alt\ variant\, tunelul se instaleaz\ pe suprafa]a stratului, acoperind ambele rânduri de plante amplasate pe acesta (fig.9.8). O alt\ variant\ prevede plantarea pe teren nemodelat [i instalarea tunelului deasupra a dou\ rânduri de plante.

Fig. 9.8 - Scheme ale culturii de cartof timpuriu `n tunele joase: a - tunelul pe rigol\; b - tunelul pe strat

Tunelele joase se men]in pentru protec]ia culturii pân\ ce plantele au un habitus care permite dezvoltarea lor sub tunel sau pân\ când temperatura din interior dep\[e[te 16-180C.

112

LEGUMICULTUR| II

Cultura în sistem cuvertur\ Acest mod de cultur\ prevede acoperirea terenului dup\ plantare cu o folie de polietilen\ perforat\. Înainte de plasarea foliei, terenul trebuie s\ fie bilonat, pentru a asigura mai mult spa]iu (aer) sub folie. Folia se fixeaz\ pe sol cu ajutorul bulg\rilor sau cu ni[te cârlige sau ancore în form\ de cârj\ sau în forma literei T (fig.9.9).

Fig. 9.9 - Schema `nfiin]\rii culturii de cartof timpuriu `n sistem cuvertur\

9.2. BATATUL

Ipomoea batatas Poir, sin. Convolvulus batatas L. Familia Convolvulaceae

Aceast\ cultur\ este pu]in cunoscut\ la noi în ]ar\ [i se întâlne[te în colec]ii sau în unele gr\dini familiale. Au fost f\cute unele încerc\ri de introducere a batatului [i în ]ara noastr\, dar f\r\ succesul scontat. Batatul este originar din Mexic [i se cultiv\ pe suprafe]e mari în zonele tropicale [i subtropicale. De la batat, denumit [i cartof dulce, se consum\ r\d\cinile tuberizate sub form\ de diferite preparate (piureuri, supe, creme, sub form\ pr\jit\ etc). Are o valoare alimentar\ destul de ridicat\, asem\n\toare cartofului. Batatul este o specie anual\, erbacee, care se înmul]e[te prin r\d\cini tuberizate. În zone asem\n\toare cu cele de origine se comport\ ca plant\ peren\. Prezint\ o tulpin\ târâtoare, iar în sol un sistem radicular puternic. R\d\cinile, din loc în loc, se tuberizeaz\ formând p\r]ile care se consum\. Acestea, în medie, au dimensiuni de 6-10 cm [i greutatea de 200-300 grame. Plantele de batat sunt foarte preten]ioase la temperatur\ [i umiditate. Fig. 9.10 - Buta[ `nr\d\cinat de Cultura de batat se înfiin]eaz\ prin buta[i batat (dup\ Maier, 1969) 113


înr\d\cina]i, rezulta]i din l\stari, care apar pe r\d\cini dup\ for]area acestora (fig. 9.10). Buta[ii se pot produce [i din frunze sau tulpini. Cultura se îngrije[te prin pra[ile, ud\ri, fertiliz\ri faziale, combaterea bolilor [i d\un\torilor [.a. O lucrare special\ const\ în desprinderea vrejurilor de pe sol, pentru a împiedica fixarea lor prin r\d\cini adventive, care împiedic\ formarea r\d\cinilor îngro[ate. Recoltarea se realizeaz\ în octombrie [i se ob]in produc]ii de 15-40 t/ha.

114

LEGUMICULTUR| II

CAPITOLUL 10 CULTURA LEGUMELOR DIN GRUPA VERZEI Plantele legumicole din grupa verzei apar]in genului Brassica L., familia Cruciferae sin. Brassicaceae. Dup\ locul lor de origine, aceste plante se împart în dou\ grupe mari: varza european\, reprezentat\ de specia B. oleracea L., [i varza asiatic\, încadrat\ sistematic în specia B. campestris L. Cele dou\ specii difer\ esen]ial din punct de vedere genetic, prin num\rul de cromozomi (2n=18 - pentru B. oleracea [i 2n=20 - pentru B. campestris) [i prin faptul c\ sunt incompatibile la hibridare. De la aceste specii se consum\ frunzele, tulpinile îngro[ate, ]esutul preinflorescen]ial, pedunculii, mugurii floriferi [.a. În aceast\ grup\ mai sunt cuprinse, printre altele, [i dou\ specii de la care se consum\ r\d\cina tuberizat\: turnepsul (brojba) - B. campestris ssp. rapifera Metzg (2n=20) [i napul - B. napus ssp. rapifera Metzg (2n=38).

10.1. VARZA ALB| PENTRU C|P|}ÂN| Brassica oleracea L. var. capitata L. f. alba DC. Familia Cruciferae 10.1.1. Importan]a culturii Cultura verzei este una dintre cele mai importante în spectrul plantelor legumicole din ]ara noastr\, fapt demonstrat de marea suprafa]\ cultivat\ (14-15% din suprafa]a total\ de legume). Importan]a alimentar\. Varza alb\ se cultiv\ pentru c\p\]ânile sale care se consum\ sub form\ de salat\ crud\, simpl\ sau asortat\, diferite preparate culinare, cu sau f\r\ carne etc., precum [i murat\ sau `n diferite conserve. De[i are o valoare alimentar\ relativ redus\, varza se consum\, practic, în tot cursul anului, datorit\ con]inutului s\u în s\ruri minerale [i vitamine. Produsul proasp\t de varz\ con]ine: circa 92% ap\, 5-6% glucide, 1,2-1,5% 115


proteine, 0,2 % gr\simi; s\ruri minerale: de calciu - 46mg/100g, 31 mg/100g fosfor, de sodiu - 20 mg/100g, de potasiu - 24 mg/100g potasiu, cu fosfor – 31mg/100g [.a.; vitamine: C - 50 mg/100g, complexul B - 1,1-1,2 mg/100g [.a. Valoarea caloric\ este relativ redus\ (36 kcal/100g). Importan]a agrofitotehnic\. Varza este o specie care se încadreaz\ u[or în asolamentele legumicole [i se poate cultiva în diferite sisteme [i tipuri de culturi, în câmp [i în spa]ii protejate; ca varza timpurie, de var\ sau de toamn\; în culturi succesive, duble, asociate [.a. Cultivarea verzei albe este relativ simpl\: de[i se înfiin]eaz\, de regul\, prin r\sad, nu prezint\ lucr\ri speciale de îngrijire. Importan]a economic\ a culturii de varz\ rezult\ din faptul c\ produc]iile medii pot fi foarte mari (chiar în jur de 100 t/ha), recolta se realizeaz\ pe o lung\ perioad\ de timp a anului, asigurând venituri, practic, din prim\var\ pân\ în toamn\. Recolta este un produs pu]in perisabil în timpul transportului, p\str\rii temporare [i valorific\rii. Cheltuielile la unitatea de suprafa]\ sunt relativ reduse, unele lucr\ri, de la înfiin]are pân\ la recoltare, putând fi complet mecanizate. Tehnologiile de cultur\ de la noi din ]ar\ demonstreaz\ c\ aceast\ cultur\ are totu[i un caracter extensiv, având în vedere un consum de for]\ de munc\ manual\ cuprins între aproximativ 600-900 ore/om/ha (Dumitrescu [i colab., 1998). 10.1.2. Originea [i aria de r\spândire Varza alb\ pentru c\p\]ân\ provine, pe linie filogenetic\, din varza s\lbatic\ (B. o. var. silvestris L), originar\ de pe ]\rmurile mediteraneene (centrul cinci, dup\ Vavilov) [i coastele europene ale Oceanului Atlantic. Aceast\ varietate era cunoscut\ [i eventual cultivat\, împreun\ cu altele, înc\ din antichitate, în Imperiul Roman (dup\ scrierile lui Plinius cel B\trân [i Columella). Varza alb\ pentru c\p\]ân\ este cunoscut\ în cultur\, începând cu secolul al XIIlea, în Europa de Vest [i secolul al XIII-lea în Europa de Est. În ]ara noastr\, cultura acestei legume, cunoscut\ începând cu secolele XIV-XV, era pu]in cultivat\, mai ales la m\n\stiri, cur]ile domne[ti [i boiere[ti, fiind considerat\ o legum\ de lux (Savi]chi [i colab., 1995). Un num\r suficient de mare de lucr\ri [i documente scrise, unele toponine sau nume de persoane, demonstreaz\ c\ varza era o plant\ cultivat\ [i bine cunoscut\ în }\rile Române[ti. În secolul al XIX-lea, varza alb\ pentru c\p\]ân\ era una dintre principalele specii legumicole cultivate în ]ara noastr\ a c\rei “tehnologie de cultivare” a fost mult îmbun\t\]it\ prin contribu]ia gr\dinarilor bulgari. În prezent, varza alb\ se cultiv\ în toate regiunile de pe glob, unde g\se[te condi]ii prielnice, practic între cele dou\ cercuri polare. Dup\ datele statistice FAO, pe glob se cultiv\ circa 2 milioane hectare, cu o produc]ie total\ de peste 48 milioane tone, corespunz\tor unei produc]ii medii de 24 t/ha (Popescu [i Atanasiu, 2000). În ]ara noastr\, în ultimii 10 ani, a fost cultivat\, în medie, o suprafa]\ de circa 30.000 ha/an, cu o produc]ie medie cuprins\ între 18-23 t/ha. 116

LEGUMICULTUR| II

La noi `n ]ar\, varza g\se[te condi]ii favorabile în toate zonele legumicole, cu unele diferen]e pentru varza timpurie, la care se ob]in recolte performante în zonele cu desprim\v\rare mai timpurie. 10.1.3. Particularit\]i botanice [i biologice Varza este o plant\ bienal\, ierboas\, cu r\d\cina [i, par]ial, tulpina lemnificate (fig. 10.1). Planta prezint\ în p\mânt o r\d\cin\ mai mult sau mai pu]in pivotant\, bogat ramificat\, de consisten]\ lemnoas\ (niciodat\ c\rnoas\), ce poate ajunge pân\ la 1,5 m adâncime. În faza de r\sad, plantula are o r\d\cin\ principal\ bine dezvoltat\. Tulpina, în primul an de via]\ (când formeaz\ c\p\]âna), este scurt\ (15-20 cm), groas\, glabr\, glauc\, la exterior lemnoas\, în interior c\rnoas\, de form\ conic\ sau cilindric\. La baza acestei tulpini se observ\ cicatricele de la frunzele c\zute. În anul al doilea de via]\ se formeaz\ o tulpin\ florifer\ de 90-150 cm în\l]ime, puternic ramificat\. Frunzele embrionare sunt în form\ de lir\. Primele frunze normale Fig. 10.1 - Varza alb\ pentru c\p\]âni: sunt simple, alterne, scurt pe]iolate, cu limbul oval, eliptic sau aproape circular. 1 - aspectul general; 2 - frunz\ din partea inferioar\ a rozetei; 3 - c\p\]âna; Frunzele care urmeaz\ sunt mari, 4 - sec]iune prin c\p\]ân\ concave, glabre [i se acoper\ strâns una pe alta, formând în jurul mugurelui terminal o c\p\]ân\ mai mult sau mai pu]in compact\ de form\ diferit\ (sferic\, eliptic\, ovat\, conic\ etc.). Frunzele exterioare sunt verzi, fotosintetizatoare [i au nervurile proeminente, iar cele interioare sunt albe, albe-g\lbui [i servesc ca organe de depozitare a substan]elor de rezerv\. Pe tulpina florifer\, frunzele bazale sunt pe]iolate, iar cele superioare sunt sesile [i mai mici. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, tetramere, grupate în raceme lungi, laxe, amplasate în jum\tatea superioar\ a ramifica]iilor tulpinale. Corola este alc\tuit\ din patru petale galbene, sulfurii sau alburii. Androceul este format din [ase stamine a[ezate pe dou\ cercuri: pe un cerc extern sunt dispuse dou\ stamine cu filamentele mai scurte [i pe un cerc intern se afl\ celelalte patru stamine cu filamentele mai lungi; la baza staminelor se g\sesc patru glande nectarifere. 117


Gineceul este alc\tuit din patru carpele, din care dou\ sunt mici [i fertile [i dou\ mari sterile; cele patru carpele sunt concrescute între ele, formând ovarul care este superior [i se continu\ cu un stil ce se termin\ cu un stigmat globulos sau pu]in bilobat (Zanoschi [i Toma, 1985). Pe o plant\ se pot forma 3.000-4.000 de flori. Florile se deschid de regul\ diminea]a [i se închid seara, pentru ca a doua zi s\ se redeschid\. O floare are perioada de `nflorire de circa trei zile. Deoarece inflorescen]a este un racem, primele flori care se deschid sunt cele de la baza racemului, iar ultimele cele de la vârful racemului. Când se deschid ultimele flori din vârful inflorescen]ei, cele de la baz\ au format deja silicve. Deschiderea tuturor florilor dintr-o inflorescen]\ dureaz\ 15-40 de zile, iar înfloritul unei plante 25-60 de zile. Pe timp r\coros [i umed înfloritul dureaz\ mai mult decât pe timp secetos. Polenizarea. De[i are flori hermafrodite, varza alb\ pentru c\p\]ân\ este o plant\ alogam\, iar polenizarea se realizeaz\ cu ajutorul insectelor; albinele, mu[tele [i bondarii sunt principalii vectori ai polenului. Fructul este o silicv\ cilindric\ sau pu]in comprimat\, rostrat\, lung\ de 711 (13) cm [i lat\ de 3-5 mm, dehiscent\ (fig. 10.2). Semin]ele sunt aproape sferice, cu diametrul de 2-3 mm, brune sau cafeniu negre, netede ori fin striate, uneori reticulate. Într-un fruct se formeaz\ 10-55 semin]e. Frecvent într-o loj\ de afl\ 8-16 semin]e uniseriate. 10.1.4. Rela]iile cu factorii de mediu În rela]iile cu factorii de mediu, varza alb\ pentru c\p\]ân\ se caracterizeaz\ printr-o larg\ plasticitate ecologic\ [i chiar rusticitate, datorit\ cerin]elor relativ modeste fa]\ de condi]iile de mediu. Totu[i, produc]ii mari, de calitate [i chiar timpurii nu se pot realiza decât în condi]iile în care tehnologiile de cultur\ corecteaz\ corespunz\tor to]i factorii de mediu. Oricum, factorul de mediu fa]\ de care plantele de varz\ au cerin]ele cele mai mari este apa. Temperatura. Plantele de varz\ au cerin]e relativ modeste fa]\ de suma gradelor de temperatur\ sau anumite niveluri de temperatur\, dar destul de mari fa]\ de varia]iile de temperatur\. Semin]ele de varz\ pot s\ germineze la temperaturi relativ sc\zute, [i anume 2-30C. La temperaturi mai ridicate, procesul de germinare 118

Fig. 10.2 - Varza alb\ pentru c\p\]âni: 1 - tulpina florifer\ cu fructe (silicve); 2 - sec]iune longitudinal\ prin fruct; 3 - sec]iune prin semin]e

LEGUMICULTUR| II

are loc mai repede [i mai uniform. Astfel, la 110C germinarea are loc în 10-12 zile, iar la 18-200C, în 3-4 zile. Dup\ germinare, în faza de r\sad, temperatura cea mai potrivit\ este de 8-120C. La temperaturi mai ridicate, r\sadurile se alungesc mult [i devin sensibile la boli. Plantele de varz\ pot suporta temperaturi mai sc\zute în timpul form\rii primelor frunze, adic\ la temperatura de minus 5-60C, iar în faze mai avansate, dup\ ce s-au format c\p\]ânile, pentru scurt timp pot rezista la minus 15-200C. Temperatura optim\ pentru formarea [i cre[terea c\p\]ânilor este de 15-200C. Peste limita de 20-250C, cre[terea înceteaz\. Dac\ la aceast\ temperatur\ se suprapune [i o secet\, atunci c\p\]ânile r\mân mici sau nu se mai formeaz\ (Dumitrescu [i colab., 1998). La varza timpurie, adeseori se întâmpl\ ca un num\r de plante s\ formeze l\stari floriferi înainte de a începe formarea c\p\]ânilor, datorit\ vernaliz\rii. Dup\ majoritatea autorilor, vernalizarea începe sub 100C (Mihov, 1956, Beker-Dillingen, 1956). Temperaturile sub 00C sau mai coborâte nu induc etape de vernalizare (T\taru, 1982). Cuno[tin]ele mai recente arat\ c\ vernalizarea [i, respectiv, induc]ia floral\ au loc dup\ ce plantele de varz\ trec de a[a-numita faz\ juvenil\, când au cel pu]in circa 5-7 frunze (4-8 s\pt\mâni), temperatura este de 4-60C [i dureaz\ în mod constant 3(5)-8 s\pt\mâni. Dac\ vernalizarea este incomplet\ [i survin temperaturi ridicate (peste 12-140C), procesul de induc]ie poate fi anulat par]ial sau total. În schimb, dac\ vernalizarea s-a des\vâr[it (este complet\), induc]ia floral\ devine ireversibil\ (Munteanu, 1989). Lumina. Varza este o specie bienal\ ce face parte din grupa plantelor de zi lung\ [i cu un pregnant caracter heliofil. De aceea, este necesar ca, în toat\ perioada ciclului vital, s\ se acorde o aten]ie deosebit\ factorului lumin\. Astfel, în faza de r\sad, trebuie s\ se asigure un regim de lumin\ intens\, altfel plantulele de varz\ se etioleaz\, ob]inându-se un r\sad de calitate slab\ (Maier, 1969). În faza de cre[tere vegetativ\, pe terenuri umbrite, c\p\]ânile r\mân mici, afânate sau, uneori, plantele formeaz\ numai o rozet\ de frunze. În acela[i timp, morfogeneza c\p\]ânilor este influen]at\ negativ, dac\ lumina este de intensitate slab\. Apa este un factor major în cre[terea [i dezvoltarea verzei. Varza cre[te [i se dezvolt\ normal numai în condi]ii de umiditate ridicat\, atât în sol, cât [i în atmosfer\. În cazul solului, plafonul de umiditate trebuie s\ fie men]inut la 80% din capacitatea de câmp pentru ap\. Insuficien]a cantit\]ii de ap\, mai ales în faza de formare a c\p\]ânilor, are influen]\ negativ\ asupra produc]iei, atât din punct de vedere calitativ, cât [i sub aspect cantitativ. În func]ie de condi]iile ecologice [i faza de vegeta]ie a plantelor, se urm\re[te ca umiditatea din sol s\ nu coboare sub 50% din intervalul umidit\]ii active. Varza manifest\ cerin]ele cele mai mari fa]\ de ap\ în faza de formare a c\p\]ânii; o faz\, de asemenea, cu cerin]e mari, dar cantitativ mai reduse, se manifest\ în timpul plant\rii [i dup\ aceea, pân\ când plantele î[i formeaz\ complet rozeta de frunze. Vara, când temperaturile din timpul zilei sunt foarte ridicate, cele mai bune rezultate se ob]in când se irig\ noaptea. Asigurarea unui plafon ridicat al umidit\]ii solului determin\ [i o 119


umiditate relativ\ a aerului ridicat\, la niveluri optime de 75-80%. Irigarea prin brazde, de[i are unele avantaje, este mai scump\ [i nu asigur\ o umidifiere ridicat\ a aerului. Excesul de umiditate favorizeaz\ îmboln\virea plantelor [i cr\parea c\p\]ânilor mature tehnologic. Apa administrat\ prin irigare nu trebuie s\ dep\[easc\ limitele optime, deoarece varza se asfixiaz\ u[or în cazul b\ltirii. Elementele nutritive sunt factorul esen]ial ce asigur\ produc]ii ridicate, al\turi de ap\. În compara]ie cu alte plante legumicole, varza este considerat\ ca având un consum specific ridicat. Astfel, pentru o produc]ie de varz\ de toamn\ de 60 t/ha, pentru fiecare ton\ se realizeaz\ un consum specific de: 3,3 kg azot, 1,20 kg P2O5, 4,40 kg K2O, 0.7 kg CaO [i 0,3 kg MgO. Plantele de varz\ suport\ [i reac]ioneaz\ foarte bine la fertilizarea organic\. În func]ie de nivelul de fertilitate al solului [i de procentul de humus, la varz\ se recomand\ între 20-60 t/ha gunoi de grajd, aplicat toamna sau, la nevoie, prim\vara, anterior preg\tirii terenului. Solul. Varza are preten]ii moderate fa]\ de sol; cu toate acestea reac]ioneaz\ foarte bine pe solurile fertile, profunde, bine structurate [i cu o textur\ mijlocie spre semigrea. Solurile u[oare nu sunt recomandate pentru c\ nu re]in apa (solul nu se men]ine reav\n), iar cele grele nu permit scurgerea în profunzime a apei, favorizând b\ltirea. De asemenea, în cazul culturilor de varz\ de toamn\, solurile grele se preg\tesc mai greu în vederea plant\rii. Reac]ia solului poate varia, în general, în limite medii, adic\ valorile pH-ului sunt cuprinse între 6 [i 7,5. De regul\, în ]ara noastr\, solurile cu destina]ie legumicol\ îndeplinesc condi]iile cerute de varza alb\ pentru c\p\]ân\. 10.1.5. Soiuri Sortimentul de soiuri (cultivare) de varz\ alb\ pentru c\p\]ân\ este foarte larg dezvoltat, mai ales în ]\rile cu un sector de ameliorare puternic, [i într-o continu\ îmbun\t\]ire. La noi în ]ar\ se cultiv\ atât popula]iile locale, unele soiuri ameliorate cu polenizare liber\, cât [i hibrizii F1, provenind din str\in\tate. În ultimii ani au fost ob]inu]i primii hibrizi comerciali la Sta]iunea de Cercet\ri Legumicole Bac\u (Mihu, 2000). Soiurile de varz\ se pot clasifica dup\ precocitate, recomandarea pentru sistemul de cultur\, forma [i m\rimea c\p\]ânii. De asemenea, se pot clasifica în func]ie de tipul de cultivar pe care-l reprezint\ (cu polenizare liber\, hibrid F1 etc.). Principalele cultivare folosite în cultur\ [i descrierea acestora sunt prezentate în tabelul 10.1. Precocitatea soiurilor `n acest tabel este codificat\ astfel: 00 - extratimpuriu, 01 - timpuriu, 02- de var\, 03 semitârziu, 04 - târziu.

120

LEGUMICULTUR| II

121


10.1.6. Tehnologia de cultivare 10.1.6.1. Cultura timpurie în teren neprotejat Alegerea terenului. În vederea ob]inerii unor produc]ii cât mai timpurii se aleg terenuri cu textur\ u[oar\, de tipul solurilor aluviale, cu diferite grade de evolu]ie, cernoziomurile [i mai pu]in solurile de tip brun-ro[cate de p\dure. Sunt preferate terenurile ad\postite natural, situate pe terasa a doua a râurilor, ferite de curen]i reci, expuse la soare, cu o u[oar\ pant\ pentru scurgerea apelor provenite din topirea z\pezii. Terenurile alese pentru cultivarea verzei timpurii trebuie s\ fie cât mai fertile pentru ca, într-o perioad\ scurt\ de vegeta]ie, s\ se realizeze produc]ii maxime. Locul în rota]ia culturilor. Cele mai bune plante premerg\toare pentru varza timpurie sunt plantele legumicole care au fost îngr\[ate cu gunoi de grajd în anul culturii, cum sunt: castrave]ii, dovleceii, tomatele, ardeii, p\tl\gelele vinete etc. Printre premerg\toarele bune se mai num\r\ maz\rea de gr\din\, fasolea de gr\din\ [i cartofii. Rezultate bune se ob]in [i dup\ legumele de la care se consum\ r\d\cinile tuberizate (morcov, p\trunjel, p\stârnac, ]elin\, sfecl\ ro[ie, etc.) [i din grupa cepei, cu condi]ia ca solul s\ fie îngr\[at cu gunoi de grajd [i îngr\[\minte minerale, având în vedere preten]iile mari ale acestei culturi fa]\ de fertilitatea solului. Varza timpurie nu trebuie s\ urmeze dup\ ea îns\[i sau dup\ plantele care fac parte din familia Cruciferae, care au boli [i d\un\tori comuni. La rândul ei, varza timpurie poate fi o bun\ premerg\toare pentru: fasolea de gr\din\, castrave]i, bame, lobod\ de gr\din\ [.a. Preg\tirea solului. Mobilizarea solului. Toamna, dup\ eliberarea terenului de cultura anterioar\, se face afânarea solului în vederea nivel\rii, folosindu-se grapa cu discuri GD-3,2, la 8-10 cm adâncime. Nivelarea de exploatare se realizeaz\ cu agregatul format din tractorul U-650M [i nivelatorul NT-2,8, prin dou\ treceri. Fertilizarea de baz\. Date fiind produc]iile mari care se ob]in de la cultura de baz\, este necesar ca, prin fertilizarea de baz\, s\ se asigure în sol elementele nutritive de care plantele au nevoie. În leg\tur\ cu aceasta, Maier (1969) [i Bala[a (1973) men]ioneaz\ c\, pentru realizarea unei produc]ii timpurii de 30 t/ha, plantele extrag din sol: 115 kg N, 45 kg P2O5, 210 kg K2O, 175 kg CaO [i 14 kg MgO. În scopul asigur\rii elementelor nutritive de care plantele au nevoie, toamna, imediat dup\ nivelare, se administreaz\ cantit\]ile de îngr\[\minte necesare, stabilite pe baza analizelor agrochimice (tabelul 10.2.).

122

LEGUMICULTUR| II

Tabelul 10.2 Aplicarea îngr\[\mintelor la unele culturi de plante legumicole din grupa verzei Specificare

Modul de cultur\

N

Doza – kg s.a/ha P2O5 K2O

Gunoi de grajd t/ha

Varz\ timpurie

în ogor

68-100

60-90

75-100

30

Varz\ de var\

în ogor

70-100

60-90

80-120

30

Varz\ de toamn\

succesiv\

200-300

80-120

75-100

-

Varz\ de toamn\

dubl\

200-300

80-120

75-100

-

Varz\ ro[ie

în ogor

170-250

160-240

75-100

30

Varz\ ro[ie

succesiv\

170-250

160-240

75-100

-

Gulii

în ogor

110-160

60-100

75-100

-

Gulii

dubl\

110-150

60-100

75-100

-

Gulii

succesiv\

110-150

60-100

75-100

-

Gulioare

în ogor

130-200

60-100

50-75

-

Gulioare

succesiv\

130-200

60-100

50-75

-

Gulioare

dubl\

130-200

60-100

50-75

-

În cazul când nu s-au f\cut aceste analize, se folosesc doze orientative, ]inându-se seama de starea de fertilitate a solului [i produc]ia planificat\. Astfel, se distribuie 30-35 t/ha gunoi de grajd, 400-550 kg/ha superfosfat [i 125 kg/ha sare potasic\, care se repartizeaz\ uniform pe suprafa]a solului. În cazul gospod\riilor popula]iilor, cu suprafe]e mici, se distribuie manual 2 kg gunoi de grajd, 60 g superfosfat [i 12,5 g sare potasic\ la m2, care se încorporeaz\ în sol cu cazmaua, odat\ cu s\patul adânc de toamn\. Ar\tura de baz\ se execut\ imediat dup\ nivelare [i fertilizarea de baz\. În cazul verzei timpurii, ar\tura de toamn\ se gr\peaz\ odat\ cu executarea ei (cu grapa stelat\ ata[at\ la plug), deoarece toate lucr\rile de preg\tire pentru plantat se efectueaz\ din toamn\, inclusiv modelarea solului pentru ca, prim\vara devreme, s\ se poat\ planta r\sadurile la epoca optim\. Tratarea contra d\un\torilor din sol se face folosind insecticide specifice (Sinoratox 0,2%), care se repartizeaz\ uniform pe suprafa]a solului [i se încorporeaz\ odat\ cu lucr\rile de m\run]ire a solului. M\run]irea solului se face prin discuire de dou\ ori cu GD-3,2 în agregat cu tractorul U-650M. Modelarea terenului se execut\ dup\ terminarea ar\turii de baz\ [i a lucr\rii de m\run]ire a solului. Se efectueaz\ deschiderea rigolelor de udare cu cultivatorul (CPS-6) echipat cu rari]e sau cu ma[ina de deschis rigole (MDR-5), dup\ care se face modelarea, folosindu-se ma[ina de modelat solul (MMS-2,8 sau 123


MMS-4,5). Modelarea solului se face sub form\ de straturi în\l]ate cu l\]imea la coronament de 94 sau 104 cm [i rigole cu deschiderea de 46 cm. În cazul gospod\riilor popula]iei se recomand\ modelarea solului sub form\ de biloane distan]ate la 50-60 cm, deoarece, prim\vara, solul, astfel modelat, pierde mai u[or umiditatea [i re]ine o cantitate de c\ldur\ solar\ mai mare decât în cazul solului nemodelat; [i de aceast\ dat\, modelarea se execut\ tot din toamn\. Fertilizarea de prim\var\ se execut\ cu una-dou\ s\pt\mâni înainte de înfiin]area culturii, când se administreaz\ 150 kg/ha azotat de amoniu, respectiv 15 g/m2, în cazul gospod\riilor popula]iei. Terenul fiind modelat, azotatul se administreaz\ cu cultivatorul CL-2,8, echipat cu dispozitive de distribuire a îngr\[\mintelor. Erbicidarea. Pentru cultura de varz\ se folose[te erbicidul Treflan 24EC, în cantitate de 3-4 litri/ha, în amestec omogen cu 300-400 l ap\. Aplicarea erbicidului se face cu 6-7 zile înainte de plantare, imediat dup\ fertilizarea de prim\var\, efectu`ndu-se cu MSPU-900 sau cu MET-1200. Încorporarea Treflanului în sol se face paralel cu distribuirea sa, astfel ca lucrarea s\ fie efectuat\ în timp de 20 minute de la distribuire, acest erbicid fiind foarte volatil. Lucrarea de încorporare se execut\ cu freza FPL-4 pe straturi [i cu cultivatorul CPS-6 echipat cu rari]e, pe rigole, la adâncimea de 5-8 cm. În cazul în care modelarea solului se face prim\vara, fertilizarea cu azotat de amoniu [i erbicidarea se efectueaz\ înaintea acestei lucr\ri, iar încorporarea în sol a îngr\[\mântului [i erbicidului se realizeaz\ prin discuire cu grapa GD-3,2. În locul Treflanului se poate folosi erbicidul Dual, care se administreaz\ în doz\ de 3 l/ha, în acela[i mod ca [i Treflanul. Aceste erbicide se folosesc în special împotriva buruienilor monocotiledonate. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se folose[te erbicidul Semeron 2 kg/ha, care se administreaz\ la dou\ s\pt\mâni dup\ plantare. În cazul în care excesul de umiditate din sol [i timpul înaintat nu permit efectuarea fertiliz\rii cu azotat de amoniu [i a erbicid\rii, acestea se vor executa dup\ plantare. În aceast\ situa]ie se folose[te numai erbicidul Semeron; încorporarea acestuia [i a azotatului se va face printr-o pra[il\ folosind cultivatorul CL-2,8. Tot dup\ plantare se adâncesc rigolele de udare cu cultivatorul CPS-6, echipat cu rari]e, atât în scopul refacerii rigolelor în vederea ud\rii, cât [i pentru scurgerea excesului de ap\ în rigole [i o mai bun\ înc\lzire a solului. Preg\tirea semin]elor. În vederea evit\rii transmiterii prin semin]e a unor agen]i patogeni, asigur\rii unei r\s\riri uniforme [i sporirii vitalit\]ii plantelor, înainte de sem\nat, semin]ele de varz\ timpurie sunt supuse unor tratamente [i anume: - tratamentul termic cu ap\ cald\ la 500C, împotriva tuturor speciilor de bacterii [i ciuperci patogene; dup\ tratare semin]ele se r\cesc la 30-320C; - tratamentul chimic, prin imersia semin]elor în solu]ie de hipoclorit de sodiu 1%, timp de 60 min (pentru Xanthomonas campestris), pr\fuirea cu 124

LEGUMICULTUR| II

Rovral 10g la 1 kg semin]e sau Tiuram 75 4g/kg (pentru Alternaria brassicae [i unele ciuperci de sol); tratamentul prin pr\fuire se face cu 2-3 zile înainte de sem\nat, inclusiv la semin]ele tratate termic (Marinescu [i colab., 1986); - stimularea semin]elor, prin imersia acestora într-o solu]ie de Procain\ timp de 4 ore sau Atonik 0,5% timp de 10-12 ore, în vederea gr\birii germina]iei, r\s\ririi uniforme [i cre[terii vitalit\]ii plantelor. Producerea r\sadurilor. În vederea înfiin]\rii culturii de varz\ timpurie se folosesc r\saduri repicate produse în cuburi nutritive cu latura de 7 cm, în vârst\ de 40-45 zile. R\sadurile de varz\ timpurie se produc în: sere înmul]itor; sere [i solarii cu înc\lzire tehnic\ din cadrul complexelor (centrelor) de producere a r\sadurilor; solarii cu substratul înc\lzit pe cale biologic\. În gospod\riile popula]iei se pot utiliza r\sadni]ele cu înc\lzire biologic\. Amestecurile nutritive pentru producerea r\sadurilor destinate culturii timpurii de varz\ alb\ pentru c\p\]ân\ sunt prezentate în tabelul 10.3. Tabelul 10.3 Amestecuri de p\mânt (în % din volum) folosite la producerea r\sadurilor de plante legumicole din grupa verzei* Re]eta

P\mânt de ]elin\

Mrani]\

Turb\

Nisip

Baleg\ de bovine

Pentru sem\nat I

50

25

-

25

-

II

30

20

40

10

-

III

-

25

50

25

-

Pentru repicat în pat nutritiv sau în ghivece din plastic I

50

25

-

25

-

II

40

10

40

10

-

III

50

30

-

20

-

Pentru confec]ionat cuburi nutritive I

20

20

50

5

5

II

-

20

60

20

-

III

30

30

30

10

-

*) Prelucrare dup\ diver[i autori

Sem\natul (pe patul nutritiv) se face manual, folosind circa 8 grame s\mân]\ la m2, prin împr\[tiere, repartizând semin]ele cât mai uniform sau în rânduri, folosind rama de sem\nat. Dup\ terminarea acestei lucr\ri, sem\n\tura se acoper\ cu un strat de 0,5-1 cm mrani]\ sau amestec nutritiv, se taseaz\, se ud\ cu 125


ap\ tehnologic\, se eticheteaz\ [i se acoper\ cu folie de polietilen\, care se înl\tur\ când încep s\ r\sar\ primele plante. Epoca de sem\nat depinde de epoca de înfiin]are a culturii, mai devreme în regiunile sudice [i mai târziu în cele nordice (tabelul 10.4). Tabelul 10.4 Perioada optim\ de sem\nat pentru producerea r\sadurilor [i înfiin]area culturilor de plante legumicole din grupa verzei*

Specificare

Modul de cultur\

Perioada sem\n\rii

plant\rii 5.03-5.04

Varz\ timpurie

în ogor

20.01-5.02

Varz\ de var\

în ogor

Varz\ de toamn\

Necesar de: r\saduri s\mân]\ (mii (kg/ha) fire/ha) 0,3

65-75

20.02-10.04 20.04-15.05

0,3

55-60

succesiv\

01.05-15.05 15.06-15.07

0,3

45-50

Varz\ de toamn\

dubl\

01.05-15.05 15.06-15.07

0,3

45-50

Varz\ de toamn\

sem\nat\ direct

10.05-15.05

0,8-1

-

Varz\ ro[ie

în ogor

01.05-05.05 20.06-25.06

0,3

55-60

Varz\ ro[ie

dubl\

05.05-20.05 25.06-10.07

0,3

55-60

Varz\ ro[ie

succesiv\

05.05-20.05 25.06-10.06

0,3

55-60

Varz\ crea]\

succesiv\

01.05-25.05 15.06-20.07

0,3

50-55

Varz\ crea]\

dubl\

10.05-25.05 15.06-20.07

0,3

50-55

Varz\ de Bruxelles

succesiv\

10.04-20.04 01.06-15.06

0,3

40

Varz\ pentru frunze

succesiv\

01.06-10.06 01.07-15.07

0,4

40-45

Varz\ pentru frunze

sem\nat\ direct

01.06-15.06

1,5-2,0

-

Varz\ chinezeasc\

în ogor

25.02-05.03 01.04-10.04

0,4

33

Varz\ chinezeasc\

sem\nat\ direct

01.07-30.07

1,0-2,0

-

Conopid\ timpurie

în ogor

20.01-10.02 15.03-30.03

0,3

66-75

Conopid\ de toamn\ succesiv\

01.05-10.05 20.06-30.06

0,3

45-50

Broccoli

în ogor

05.03-15.03 25.04-05.05

0,3

53

Broccoli

succesiv\

01.05-05.05 20.06-25.06

0,3

36-53

Gulii timpurii

în ogor

30.01-15.02 15.03-30.03

0,5-0,6

110-120

Gulii de toamn\

în ogor

10.04-10.05 15.05-15.06

0,4-0,5

65-70

Gulii de toamn\

succesiv\

15.05-05.06 20.06-10.07

0,4-0,5

65-70

Gulii de toamn\

dubl\

15.05-05.06 20.06-10.07

0,4-0,5

65-70

*) Prelucrare dup\ diferi]i autori 126

-

-

-

LEGUMICULTUR| II

Repicatul r\sadurilor se va face la circa 7-8 zile de la r\s\rire, în cuburi nutritive. Opera]iunea de repicat se execut\ manual, r\sadul introducându-se în cub pân\ în apropierea cotiledoanelor. Dup\ repicat se ud\ cu o cantitate de 6-8 l/m2 ap\ tehnologic\. Lucr\rile de îngrijire aplicate r\sadurilor sunt: - udarea moderat\ cu ap\ tehnologic\, pentru asigurarea umidit\]ii în substrat la un plafon minim de 60%, udându-se cu cantit\]i mici de ap\ (6-10 l/m2), la început mai rar (odat\ pe s\pt\mân\), iar pe m\sur\ ce plantele cresc [i timpul se înc\lze[te mai des (din patru în patru zile); - aplicarea primei fertiliz\ri faziale, la 8-10 zile de la repicat, folosind 300 g azotat de amoniu, 500 g sulfat de potasiu, 200 g superfosfat, 50 g sulfat de magneziu dizolvate în 100 litri ap\; se vor aplica 4-5 litri solu]ie/m2; - aplicarea celei de a doua fertiliz\ri faziale, la 10-12 zile dup\ prima cu: 200 g azotat de amoniu, 600 g superfosfat [i 200 g sulfat de potasiu dizolvate în 100 litri ap\ [i administrate în cantitate tot de 4-5 l/m2; se recomand\ ca dup\ fiecare fertilizare s\ se execute sp\larea frunzelor cu ap\, printr-o udare cu furtunul prev\zut cu sit\; - dirijarea temperaturii, conform datelor din tabelul 10.5. Tabelul 10.5 Cerin]ele fa]\ de temperatur\, umiditate [i aerisire ale r\sadurilor de plante legumicole din grupa verzei Fenofaza

Senin

Temperatura 0C nor noapte

Umiditate %

Aerisire

sem\nat-r\s\rit

18-20

18-20

18-20

75

puternic\

r\s\rit-repicat

12-16

10-12

10-12

75

puternic\

repicat-c\lire

14-18

12-14

10-12

75

puternic\

c\lire-plantat

4-6

4-6

4-6

75

foarte puternic\

- efectuarea tratamentelor preventive [i curative pentru combaterea bolilor [i d\un\torilor; pentru prevenirea atacului de man\ se fac 2-3 tratamente (la interval de 7-10 zile) cu unul din produsele: Ridomil Cu 48 WP 0,3%, Sandofan C WP 0,25%, Dithane M-45 0,2%, Perozin B 75 WP 0,4%, Turdacupral 50 PU 0,4%; pentru combaterea afidelor, la semnalarea stacului, se efectueaz\ un tratament folosind unul din produsele: Fernos 50 WP 0,05%, Divipan 100 EC 0,05%, Onevos 33 EC 0,2%, Actelic 50 EC 0,1% sau Sinoratox 35 EC 0,1% (Costache M. [i colab., 1987); - c\lirea r\sadurilor se face începând cu 10-12 zile înaintea plant\rii, prin coborârea temperaturii la 4-60C, sistarea fertiliz\rii [i ud\rii. În momentul plant\rii, r\sadurile trebuie s\ aib\ 5-6 frunze normal dezvoltate, de culoare verde-închis, în\l]imea de 10-12 cm [i s\ fie s\n\toase. 127


R\sadurile îmb\trânite, cele alungite, datorit\ unei desimi prea mari sau a unei dirij\ri incorecte a temperaturii, umidit\]ii [i aerisirii, plantate în câmp duc la ob]inerea de plante cu c\p\]âni afânate sau care emit tulpini florifere f\r\ a mai forma c\p\]âni (în special în cazul soiului Ditmark). Înfiin]area culturii se face prin plantarea r\sadurilor, când temperatura solului se men]ine constant\ la 5-60C, în perioada de 5 martie – 5 aprilie, în func]ie de zon\ [i de condi]iile anului respectiv. Pe fiecare strat în\l]at, cu l\]imea la coronament de 94 sau 104 cm, se planteaz\ câte dou\ rânduri de varz\ timpurie, la distan]a de 70-80 cm între rânduri [i 18-20 cm între plante pe rând, revenind o desime de aproximativ 65-75 mii plante la ha (fig. 10.3).

Fig. 10.3 - Schema de `nfiin]are a culturii de varz\ timpurie

În gospod\riile popula]iei, r\sadurile de varz\ timpurie se planteaz\ la 50x30 cm, revenind 6,67 plante la m2. În cazul biloanelor distan]ate la 60 cm, plantele pe rând fiind tot la 30 cm, revin 5,55 plante pe m2. Distan]a de 60 cm are avantajul c\ biloanele se pot face mai înainte, ceea ce permite o scurgere mai bun\ a excesului de umiditate [i o înc\lzire mai accentuat\ a solului. R\sadurile de varz\ timpurie se planteaz\ manual sau mecanizat. R\sadurile produse în cuburi nutritive se planteaz\ cu bolul de p\mânt pu]in sub nivelul solului (2-3 cm). Udarea r\sadurilor se face cu ma[ina de plantat, odat\ cu executarea plant\rii. R\sadurile plantate manual se ud\ la cuib numai dac\ solul nu are suficient\ umiditate, distribuindu-se circa 0,5-1 litru ap\ la plant\. Lucr\rile de îngrijire. Completarea golurilor se face manual, la 5-6 zile de la plantare, cu r\sad de aceea[i vârst\, soi [i calitate. Udarea culturilor de varz\ timpurie se efectueaz\ pe rigole lungi, aplicând 4-5 ud\ri. Prima udare se face paralel cu plantatul sau dup\ terminarea acestei lucr\ri, numai în cazul în care solul nu are umiditate suficient\ pentru prinderea plantelor. Dac\ este necesar, se folose[te o norm\ de udare cât mai redus\, 200250 m3/ha, pentru ca solul s\ nu se r\ceasc\ prea mult. Tot din acest motiv, udarea se aplic\ numai în prima parte a zilei pentru ca pân\ seara solul s\ se înc\lzeasc\. În timpul perioadei de vegeta]ie, cultura se ud\ ori de câte ori este nevoie, 128

LEGUMICULTUR| II

astfel încât s\ se realizeze în sol o umiditate de 70-75% din intervalul umidit\]ii active, pe o adâncime de 50-60 cm. În perioada de cre[tere a rozetei de frunze se aplic\ o udare cu 300-400 m3 ap\/ha; în faza de formare a c\p\]ânii, când varza are nevoie de cele mai mari cantit\]i de ap\, se efectueaz\ 2-3 ud\ri (în func]ie de condi]iile climatice) cu câte 400 m3 ap\/ha, iar în timpul cre[terii c\p\]ânilor se mai aplic\ o udare cu aceea[i cantitate de ap\. Pentru men]inerea solului cât mai afânat [i distrugerea buruienilor care apar în mod sporadic în culturile erbicidate [i frecvent în cele neerbicidate, varza timpurie se pr\[e[te de 2-3 ori între rânduri mecanic, cu cultivatorul la adâncimea de 6-8 cm, [i de 1-2 ori manual, pe rând. Odat\ cu pr\[itul mecanic se refac [i rigolele de udat. În gospod\riile popula]iei se pr\[e[te manual ori de câte ori este nevoie. În timpul vegeta]iei se efectueaz\ [i fertilizarea fazial\ a culturilor de varz\ timpurie cu îngr\[\minte chimice ce con]in azot [i potasiu. Aceste îngr\[\minte se administreaz\ concomitent cu pr\[itul mecanic, pe cultivator fiind montat echipamentul de fertilizare. Prima fertilizare se execut\ când plantele de varz\ au format 10-12 frunze, administrându-se 75 kg/ha azotat de amoniu [i 75 kg/ha sulfat de potasiu. Dac\ este nevoie, se aplic\ [i a doua fertilizare când începe formarea c\p\]ânilor cu 75 kg/ha azotat de amoniu. În gospod\riile popula]iei, îngr\[\mintele se administreaz\ manual înaintea pra[ilelor. Combaterea bolilor [i d\un\torilor se face la avertizare, prin stropiri [i pr\fuiri preventive [i curative. Tratamentele cu produse sistemice se repet\ la interval de 10-14 zile, iar cele cu produse de contact la 6-8 zile. În solu]iile de stropit se adaug\ Aracet 0,15%, ca adeziv. În cazul culturilor pentru consum, începând cu fenofaza de învelire a c\p\]ânilor nu se mai aplic\ tratamente chimice (tabelele 10.6 [i 10.7). Recoltarea este realizat\ la momentul matur\rii tehnologice a c\p\]ânilor. Acestea trebuie s\ fie de m\rime corespunz\toare soiului, dar peste 350-500 grame, bine învelite, cu fermitate evident\. Calendaristic, recoltarea se desf\[oar\ în perioada 20 mai-20 iunie, în func]ie de zon\, soi [i epoca de înfiin]are. C\p\]ânile se recolteaz\ manual, e[alonat în 3-4 reprize, prin t\iere cu cu]itul, sub primele 3-4 frunze exterioare. Produc]ia este de 15-20 t/ha, dar poten]ialul cultivarelor (mai ales hibride) este în jur de 40-50 t/ha. Tabelul 10.6 Prevenirea [i combaterea bolilor la plantele legumicole din grupa verzei* Boala (agentul patogen) P\tarea inelar\ neagr\ a verzei (Cabbage Black Ring Virus)

M\suri de prevenire [i mijloace de combatere Igien\ cultural\ (distrugerea buruienilor gazd\ pentru virus, eliminarea plantelor atacate); tratamente pentru combaterea afidelor vectoare

Mozaicul conopidei (Cauliflower Mosaic Virus)

Idem

Nerva]iunea neagr\ a frunzelor de varz\ (Xanthomonas campestris)

Rota]ia culturilor; igien\ cultural\; utilizarea de soiuri cu toleran]\ [i rezisten]\ la agentul patogen; tratamentul termic [i chimic al semin]elor; tratamente cu produse pe baza de cupru (Kocide 101, Oxiclorur\ de cupru 0,5%)** 129


Boala (agentul patogen) Putregaiul umed al cruciferelor (Erwinia caratovora) P\tarea frunzelor de conopid\ (Pseudomonas maculicola) Mana cruciferelor (Peronospora brassicae, sin P. parasitica)

P\tarea neagr\ a frunzelor [i silicvelor sau alternarioza (Alternaria brassicae)

Putregaiul uscat al verzei (Phoma lingam)

Albumeala cruciferelor (Cystopus candidus)

Hernia r\d\cinilor de varz\ (Plasmodiophora brassicae)

Putregaiul alb al verzei (Sclerotinia sclerotiorum)

Tabelul 10.6 - continuare M\suri de prevenire [i mijloace de combatere Rota]ia culturilor; igien\ cultural\; combaterea insectelor vectoare; ar\tura adânc\ dup\ desfiin]area culturii Rota]ia culturilor; igien\ cultural\; dezinfec]ia termic\ a semin]elor; dezinfec]ia amestecului nutritiv; combaterea insectelor vectoare Rota]ia culturilor; igiena cultural\; folosirea de semin]e s\n\toase sau dezinfec]ia acestora termicumed sau chimic; dezinfec]ia amestecului nutritiv, tratamente foliare la r\sad [i în cultur\ (Ridomil plus 45 0,4-0,5%, Curzate plus T 0,25%) Igien\ cultural\; ar\tura adânc\ din toamn\; dezinfec]ia semin]elor termic-umed sau chimic; folosirea de soiuri rezistente [i r\sad liber de infec]ie; tratamente obligatorii la culturile semincere (Ronilan 0,05-0,1%, Rovral 0,15-0,2%, Merpan 0,25%, Captadin 0,25%, Tiuram 0,3% sau Dithane M-45 0,2%; primul tratament dup\ apari]ia silicvelor, urm\toarele 2-3 la intervale de 14-21 zile) Rota]ia culturilor; igien\ cultural\; folosirea de s\mân]\ s\n\toas\ [i r\sad liber de infec]ie; dezinfec]ia semin]elor termic-umed [i chimic; tratamente la culturile semincere (Dithane M-45 0,2%, Nemispor, 0,2%, Benlate 0,1%, Benagro 0,1% sau Fundazol 0,1%) Rota]ia culturilor; igien\ cultural\; ar\tura adânc\ de toamn\; distrugerea resturilor vegetale [i a cruciferelor din flora spontan\; evitarea irig\rii prin aspersiune a culturilor semincere; folosirea de soiuri rezistente; tratamente, în special la culturile semincere (Daconil 0,2%, Brave 500 0,4%, Miltox 0,3%, Manzate 0,2%, Dithane M-45 0,2%, Nemispor 0,2% sau Perozin 0,5%) Rota]ia culturilor; evitarea terenurilor ude [i acide; aplicarea amendamentelor pentru neutralizarea acidit\]ii solului; distrugerea resturilor vegetale; ar\tura adânc\ de toamn\; folosirea de soiuri rezistente; dezinfec]ia solului [i a amestecului nutritiv la producerea r\sadurilor; tratarea culturilor (Perozin 0,5%, Mycodifol 0,15%) Rota]ia culturilor; igiena cultural\ (îndep\rtarea din cultur\ a plantelor bolnave; strângerea [i distrugerea plantelor bolnave la desfiin]area culturilor ca s\ nu formeze sclero]i [i ace[tia s\ nu fie îngropa]i în sol); tratarea culturilor (Benlate 0,1%, Benagro 0,1%, Fundazol 0,1%, Topsin M 0,10,15%, Ronilan 0,1% sau Sumilex 0,1%)

*)Prelucrare dup\ Marinescu [i colab., 1986 **)La efectuarea tratamentelor, în solu]iile de stropit se adaug\ Aracet 0,15%, ca adeziv

130

LEGUMICULTUR| II

Tabelul 10.7 Prevenirea [i combaterea d\un\torilor la plantele legumicole din grupa verzei* D\un\torul Plo[ni]a ro[ie a verzei (Eurydema ernatum) Plo[ni]a albastr\ a verzei (Eurydema cleracea)

M\suri de prevenire [i mijloace de combatere Preg\tirea corespunz\toare a terenului; aplicarea la timp a lucr\rilor de îngrijire; distrugerea cruciferelor prin arderea tuturor resturilor vegetale dup\ recoltare; tratamente pentru combatere (Sinorax 35 EC 0,2%, Dipterex 80 PS 0,15%, Clorofos 75 PS 0,2%, Zolone 35 EC 0,15%, Sumithion 50 EC 0,1%, Metathion 50 EC 0,1%, Decis 25 EC 0,05%** Idem

Igien\ sanitar\; distrugerea buruienilor gazde pentru d\un\tor; tratamente (Carbetox 37 EC 0,4%, Sinoratox 35 P\duchele cenu[iu al verzei EC 0,15%, Basudin 60 EC 0,15%, Sumithion 50 EC 0,1%, Triclorofon 80 PS 0,15%, Actel[lic 25 EC 0,05%, Ripcord (Brevicoryne brassicae) 40 EC 0,04%, Fernos 50 WP 0,05%, Decis 25 EC 0,05%, Ambuch 25 EC 0,05% etc. Ar\tur\ adânc\ de toamn\; igien\ cultural\; distrugerea Viespea rapi]ei cruciferelor spontane; tratamente (Carbetox 37 EC 0,4%, (Athalia rosae) Sinoratox 35 EC 0,15%, Triclorofon 80 PS 0,15%, Melipax 10 PS 20 kg/ha etc. Igien\ cultural\ (strângerea [i distrugerea resturilor vegetale dup\ desfiin]area culturii); ar\tur\ adânc\ din Gândacul lucios al rapi]ei toamn\; plantarea în câmp cât mai devreme; pra[ile repetate în perioada de retragere a larvelor pentru (Meligenthes seneus) împupare; tratamente (Carbetox 37 EC 0,4%, Sinoratox 35 EC 0,15%, Carbaril 50 WP 0,2% etc. Puricele negru al verzei Igien\ cultural\; ar\tur\ adânc\ din toamn\; folosirea de (Phyllotreta atra), r\saduri s\n\toase [i viguroase; tratamente (Carbetox 37 puricele v\rgat al verzei EC 0,4%, Sinoratox 35 EC 0,15%, Dipterex 80 PS 0,2%, (Phyllotreta nemorum) [i Diazinon 60 EC 0,15%, Triclorofon 80 PS 0,2%, Carbaril 50 puricele de p\mânt WP 0,15%) (Phyllotreta undulatum) Igien\ cultural\; ar\tur\ adânc\ din toamn\; folosirea de G\rg\ri]a albastr\ a verzei r\saduri s\n\toase [i viguroase; tratamente (Sinoratox 35 (Baris chlorizans) EC 0,15%, Carbetox 37 EC 0,4%, Clorofos 75 PS 0,2%, Diazinon 60 EC 0,15%) Igien\ cultural\; ar\tur\ adânc\ din toamn\; tratamente G\rg\ri]a neagr\ a verzei (Carbetox 37 EC 0,4%, Sinoratox 35 EC 0,15%, Diazinon (Baris laticollis) 60 EC 0,15% etc.). G\rg\ri]a galicol\ a verzei Distrugerea tuturor buruienilor; controlul riguros al (Ceuthorrhynchus r\sadurilor, îndep\rtarea [i distrugerea celor cu gale pe r\d\cini; tratamente (Sinoratox 35 EC 0,15% de dou\ ori) pleurostigma) Igien\ cultural\; tratamente (Sinoratox 35 EC 0,15%, G\rg\ri]a tulpinilor de varz\ Dipterex 80 PS 0,2% etc. la semnalarea adul]ilor hibernali (Ceuthorrhynchus assimilis) în culturile semincere) Ar\tur\ adânc\ din toamn\; pra[ile repetate în perioada Gândacul albastru al verzei retragerii larvelor pentru împupare; tratamente (Decis 25 (Colaphellus sophiae) EC 0,04%, Thuringin 0,05%); combatere biologic\

131


Tabelul 10.7 - continuare D\un\torul Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae) Albili]a rapi]ei (Pieris rapae), Albili]a mic\ (Pieris napi) [i Buha verzei (Mamestra brassicae) Molia verzei (Plutella maculipenais)

Musca verzei (Delia brassicae)

M\suri de prevenire [i mijloace de combatere Pe suprafe]e mici, strângerea [i distrugerea oulelor sau a larvelor (în special în perioada de învelire când nu se mai pot face tratamente); tratamente la avertizare (Carbetox 37 EC 0,4%, Sumithion 50 EC 0,1%, Metation 50 EC 0,1%, Decis 25 EC 0,04%, Ripcord 40 EC 0,01% etc. Ar\tur\ adânc\ de toamn\; igien\ cultural\; tratamente (Sumithion 50 EC 0,05%, Folithion 50 EC 0,15%, Decis 25 EC 0,05%, Hostathion 40 EC 0,1% etc. Strângerea resturilor vegetale dup\ desfiin]area culturii; ar\tur\ adânc\ de toamn\; tratamente (Birlane 10 G 0,6 g/m2 – tratamente la sol înainte de plantare, Zolone 30 WP 0,2%, Zolone 35 EC 0,2%, Carbetox 37 EC 0,4%, Sinoratox 35 EC 0,15% - când se depun ou\le sau la apari]ia larvelor)

*)Prelucrare dup\ Cîndea, 1984 **)În solu]iile de stropit se adaug\ Aracet 0,15%, ca adeziv

10.1.6.2. Cultura de var\ Alegerea terenului. Varza de var\ î[i desf\[oar\ vegeta]ia în sezonul de var\, caracterizat prin cele mai ridicate temperaturi din tot cursul anului. Ca urmare, ea necesit\ mai multe ud\ri decât varza timpurie, pentru asigurarea umidit\]ii necesare atât în sol, cât [i în atmosfer\, la nivelul în\l]imii plantelor. De aceea se alege un teren plan, bine nivelat, ca s\ se poat\ iriga pe rigole lungi, în cele mai bune condi]ii. Solul trebuie s\ fie cu textur\ mijlocie, profund [i bogat în humus, permeabil [i s\ men]in\ o umiditate cât mai constant\. Se evit\ solurile prea u[oare, care pierd repede apa, precum [i cele grele [i acide pe care varza de var\ nu d\ rezultate bune. Locul în rota]ia culturilor. Foarte bune premerg\toare pentru varza de var\ sunt: maz\rea de gr\din\, fasolea de gr\din\ [i bobul. Rezultate bune se ob]in dup\ legumele de la care se consum\ r\d\cinile tuberizate (morcov, p\trunjel, p\stârnac, ridichi, ]elin\ etc.) [i cele din grupa cepei, dac\ se face o fertilizare corespunz\toare a solului. Varza de var\ nu trebuie s\ urmeze dup\ ea îns\[i sau dup\ plante care fac parte din familia Cruciferae, datorit\ bolilor [i d\un\torilor comuni, deosebit de periculo[i. Preg\tirea solului. Mobilizarea solului [i nivelarea de exploatare nu prezint\ particularit\]i [i se execut\ în acela[i mod ca [i pentru cultura de varz\ timpurie. Fertilizarea de baz\. Pentru ob]inerea unei produc]ii de 45 t/ha, plantele extrag din sol: 84 kg N, 20 kg P2O5, 75 kg K2O, 23 kg CaO [i 27 kg MgO (Mihalache [i colab., 1985). În scopul asigur\rii elementelor nutritive de care plantele au nevoie, toamna, imediat dup\ nivelarea de exploatare, se administreaz\ cantit\]ile de 132

LEGUMICULTUR| II

îngr\[\minte stabilite pe baza analizelor agrochimice. În cazul c\ nu s-au efectuat aceste analize, se folosesc doze orientative, ]inându-se seama de starea de fertilizare a solului [i produc]ia planificat\ (tabelul 10.2). Astfel, la hectar se aplic\ 300 kg superfosfat, 150 kg sare potasic\ [i 30 t/ha gunoi de grajd semifermentat. Ar\tura de toamn\ se recomand\ s\ se efectueze în paralel cu distribuirea gunoiului de grajd, pentru ca acesta s\ fie incorporat în sol înainte de a suferi pierderi de substan]e nutritive. În prim\var\ se aplic\ gr\patul terenului, imediat ce solul s-a zvântat [i se poate intra în câmp sau se lucreaz\ cu combinatorul. Prin aceast\ lucrare se afâneaz\ solul tasat de ploi [i z\pezi, se reduce evaporarea apei [i se distrug buruienile ap\rute. Fertilizarea de prim\var\ se face aplicând 180 kg/ha azotat de amoniu, înainte de plantare cu 10-14 zile. Dup\ distribuirea îngr\[\mintelor chimice, acestea se `ncorporeaz\ în sol cu grapa cu discuri GD-3,2. Tratarea solului contra d\un\torilor se face ca [i la varza timpurie. Erbicidarea, pentru combaterea buruienilor pe cale chimic\, se va face folosind acelea[i erbicide [i în acela[i mod ca la varza timpurie; `ncorporarea Treflanului în sol se face cu grapa cu discuri GD-3,2. Modelarea solului. Varza de var\, irigându-se de mai multe ori, are nevoie ca rigolele s\ fie mai adânci. Din acest motiv se procedeaz\ ca la varza timpurie, deschizându-se mai întâi rigolele cu cultivatorul CPS-6, echipat cu corpuri de rari]e, sau cu DR-5, urmând ca, odat\ cu modelarea propriu-zis\, rigolele s\ fie adâncite. Modelarea solului se face sub form\ de straturi în\l]ate cu l\]imea la coronament de 94-104 cm, desp\r]ite de rigole cu deschiderea de 46 cm. Preg\tirea semin]elor se face ca la varza timpurie. Producerea r\sadurilor. În vederea înfiin]\rii culturii de varz\ de var\ se folosesc r\saduri în vârst\ de 40-45 zile produse în solarii neînc\lzite sau în r\sadni]e cu înc\lzire biologic\. Componentele amestecului nutritiv sunt acela[i ca la varza timpurie. Se seam\n\ mecanizat cu sem\n\toarea SRS-12 în agregat cu tractorul legumicol L-445 f\r\ cabin\ sau manual (pe suprafe]e mici), utilizând rama de sem\nat, folosind 300 grame s\mân]\ pentru producerea r\sadurilor necesare înfiin]\rii unui hectar de cultur\. Sem\natul se efectueaz\ e[alonat, în 2-3 reprize (15-20 martie, 20-25 martie [i 1-10 aprilie). Dup\ sem\nat, dac\ substratul nu are suficient\ umiditate, se ud\, iar în momentul când acesta se zvânt\ se trateaz\ pentru prevenirea atacului de musca verzei. Repicatul r\sadurilor se face la circa 7-8 zile de la r\s\rire, la 5x5 cm, în solarii neînc\lzite, pe patul nutritiv preg\tit în mod asem\n\tor ca în cazul sem\natului. Componentele amestecului nutritiv folosit pentru repicat sunt prezentate în tabelul 10.3. Lucr\rile de îngrijire aplicate r\sadurilor de varz\ de var\ sunt 133


asem\n\toare cu cele de la varza timpurie, cu specificarea c\, în momentul când plantele au 2-3 frunze adev\rate, se poate face erbicidarea cu Semeron 70WP, 4 g/m2. Înfiin]area culturii se face prin plantarea r\sadurilor, în 2-3 etape, în perioada 20 aprilie-15 mai (tabelul 10.4). Pentru prima epoc\ de plantare se recomand\ s\ se foloseasc\ r\sad produs în r\sadni]e cu înc\lzire biologic\, iar pentru urm\toarele se utilizeaz\ r\saduri produse în solarii. Pe fiecare strat în\l]at cu l\]imea la coronament de 104 cm se planteaz\ câte dou\ rânduri, la distan]a de 80 cm [i 22-24 cm între plante pe rând, revenind o desime de aproximativ 55-60 mii plante/ha (figura 10.4).

Fig. 10.4 - Schema de `nfiin]are a culturii de varz\ de var\

În gospod\riile popula]iei se recomand\ ca varza de var\ s\ fie plantat\ pe biloane, distan]ate la 60 cm [i la 30 cm între plante pe rând, revenind o desime de circa 5,5 plante la m2. R\sadurile scoase din r\sadni]e sau solarii se fasoneaz\ prin scurtarea frunzelor cu 1/3 pân\ la 1/2 din lungime cu un cu]it bine ascu]it. La r\sadurile nerepicate, ca [i la cele care nu au fost scoase cu suficient p\mânt pe r\d\cini, se fasoneaz\ [i r\d\cinile prin scurtarea la aproximativ 2 cm a ramifica]iilor laterale, înl\turarea vârfului pivotului, dup\ care se mocirlesc. Plantarea se face mecanizat cu ma[ina MPR-5, iar în gospod\riile popula]iei manual. Plantele se introduc în sol pân\ la prima frunz\ adev\rat\. R\sadurile plantate mecanizat se ud\ cu ma[ina de plantat, concomitent cu efectuarea acestei lucr\ri, iar cele care se planteaz\ manual se ud\ la cuib, distribuindu-se circa 0,5-1 litru ap\ la plant\, în func]ie de umiditatea solului. Lucr\rile de îngrijire aplicate culturilor de varz\ de var\ sunt, în general asem\n\toare cu cele de la varza timpurie, îns\ prezint\ [i unele particularit\]i. Num\rul de ud\ri este mai mare (4-6 ori cu norme de 350-400 m3 ap\/ha). Se urm\re[te s\ se realizeze în sol pe întreaga perioad\ a duratei de vegeta]ie a unei umidit\]i de 70-75% din intervalul umidit\]ii active pe o adâncime de 50-60 cm. 134

LEGUMICULTUR| II

În timpul verii când, de regul\, se înregistreaz\ temperaturi ridicate, cele mai bune rezultate se ob]in când se ud\ în zilele noroase, seara, noaptea sau diminea]a cât mai devreme, astfel ca, pân\ la cre[terea temperaturii, apa s\ se infiltreze în adâncime, iar o parte s\ fie deja în circuitul plantelor. În acest mod se reduc pierderile de ap\ prin evaporare [i se feresc plantele de [ocuri fiziologice provocate de apa rece, care se manifest\ prin apari]ia de arsuri pe frunze [i sc\derea rezisten]ei plantelor la atacul bolilor. Pr\[itul se efectueaz\ mecanizat, de 3-4 ori între rânduri, [i manual, de 1-2 ori între plante pe rând. Fertilizarea fazial\ se face când plantele au format 10-12 frunze, distribuindu-se 150 kg/ha azotat de amoniu, 250 kg/ha superfosfat [i 100 kg/ha sare potasic\; dac\ starea de vegeta]ie a plantelor indic\ c\ mai este nevoie de o fertilizare, aceasta se execut\ la începerea form\rii c\p\]ânilor cu 75 kg/ha azotat de amoniu. Celelalte lucr\ri de între]inere, inclusiv combaterea bolilor [i a d\un\torilor, se efectueaz\ ca la varza timpurie. Recoltarea se execut\, în general, în acelea[i condi]ii tehnice ca [i la varza timpurie, adic\, manual, e[alonat în 3-4 reprize sau mai pu]ine, în cazul cultivarelor hibride, care sunt mult mai uniforme. În schimb, c\p\]ânile sunt mult mai mari, peste 1 kg/bucat\, iar momentul de recoltare corespunde periodei 10 iulie-10 septembrie. Intervalul de timp dintre recolta timpurie [i cea de var\ se poate acoperi prin înfiin]area, la nevoie, a unor epoci intermediare. Produc]ia este de 20-35 t/ha, dar, în condi]ii optime de tehnologie, se pot ob]ine peste 60-70 t/ha. 10.1.6.3. Cultura târzie (de toamn\) Alegerea terenului pentru cultura târzie a verzei se face în acela[i mod ca [i la varza de var\. Locul în rota]ia culturilor. Foarte bune premerg\toare pentru varza de toamn\ sunt maz\rea [i fasolea de gr\din\. Rezultate bune se ob]in dup\ cartofi timpurii, spanac, ceap\ [i usturoi pentru stufat, borceag, orz de toamn\, secar\ mas\ verde etc., care au perioad\ scurt\ de vegeta]ie [i, dup\ ob]inerea recoltelor din culturile respective, r\mâne suficient timp pentru preg\tirea terenului în vederea înfiin]\rii culturii de varz\ de toamn\. Datorit\ d\un\torilor, destul de periculo[i, se interzice amplasarea acestei culturi pe terenuri care în ultimii trei ani au fost cultivate cu varz\ sau alte specii din familia Cruciferae. Preg\tirea solului începe înc\ din toamn\, de[i înaintea verzei se cultiv\ unele plante cu perioad\ scurt\ de vegeta]ie, a[a cum s-a ar\tat. În acest scop, imediat dup\ desfiin]area culturii anterioare, se face afânarea solului în vederea nivel\rii. Dup\ aceea se execut\ nivelarea de exploatare cu acelea[i ma[ini [i în acela[i mod ca la varza timpurie. Fertilizarea de baz\ se face pentru cultura timpurie premerg\toare, urmând ca înainte de înfiin]area culturii de varz\ de toamn\ s\ se aplice îngr\[\mintele necesare, pe agrofondul l\sat de cultura timpurie anterioar\. 135


Vara, dup\ desfiin]area culturii timpurii prin discuire [i nivelarea de exploatare, dac\ este nevoie, în func]ie de fertilitatea natural\ a solului, se face fertilizarea cu îngr\[\minte chimice, ]inând cont c\ pentru o produc]ie de 50 t/ha se extrag din sol: 150 kg N, 50 kg P2O5, 250 kg K2O [i 180 kg CaO (Maier, 1969, Bala[a, 1973). La hectar se administreaz\: 300 kg azotat de amoniu, 500 kg superfosfat [i 160 kg sulfat de potasiu. Îngr\[\mintele se aplic\ cu cel pu]in 10-14 zile înainte de plantare. Ar\tura de var\ se execut\ uniform, f\r\ gre[uri [i coame, cu acelea[i agregate ca [i în cazul ar\turii de toamn\, la varza timpurie. Aceasta se face la adâncimea de 20 cm, gr\pându-se concomitent, prin ata[area unei foi de grap\ la plug. Tratamentul solului contra d\un\torilor [i erbicidarea se fac cu acelea[i substan]e ca la varza de var\ [i se aplic\ dup\ acelea[i reguli [i cu acelea[i ma[ini. Modelarea solului se face ]inând cont c\ varza de toamn\ se irig\ cu norme mari de udare. Aceast\ lucrare se execut\ cu acelea[i agregate [i în acela[i mod ca la varza de var\. Pentru gospod\riile popula]iei, terenul se modeleaz\ în biloane distan]ate la 60 cm. Preg\tirea semin]elor se face ca la varza timpurie. Producerea r\sadurilor. În vederea înfiin]\rii culturii de varz\ de toamn\ se folosesc r\saduri produse pe straturi amenajate în câmp, în vârst\ de 40 zile. Pentru producerea r\sadurilor se alege un teren ad\postit, fertil, permeabil, cu pânza de ap\ freatic\ la o adâncime de peste 2 m, situat lâng\ o surs\ de ap\ cu debit constant [i prev\zut cu c\i de acces. Terenul se cur\]\ de resturile vegetale, se dezinfecteaz\, se afâneaz\, se m\run]e[te [i se niveleaz\. Se amenajeaz\ straturi cu l\]imea de 80-100 cm, pentru a se putea efectua cu u[urin]\ lucr\rile de între]inere. Între straturi se las\ poteci de circula]ie de 50 cm l\]ime. Pe fiecare strat se a[az\ amestec nutritiv în grosime de 7-8 cm, care se niveleaz\ [i se taseaz\ u[or. Se seam\n\ mecanizat cu sem\n\toarea SRS-12 sau manual (pe suprafe]e mici), utilizând rama de sem\nat. Se seam\n\ rar, deoarece r\sadul nu se repic\. Sem\natul se efectueaz\ în cea de a doua decad\ a lunii mai. Pentru producerea r\sadului necesar înfiin]\rii unui hectar de cultur\ se folosesc circa 300 grame s\mân]\. Dup\ sem\nat se ud\, iar în momentul când s-a zvântat se erbicideaz\ cu Semeron 70 WP, 4 g/m2. Lucr\rile de îngrijire ale r\sadurilor constau în combaterea buruienilor, efectuarea ud\rilor pentru realizarea unui regim de umiditate corespunz\tor, realizarea a 2-3 fertiliz\ri suplimentare, prevenirea [i combaterea bolilor [i d\un\torilor. Înfiin]area culturii se face prin plantarea r\sadurilor în perioada 15 iunie15 iulie. Pe fiecare strat în\l]at se planteaz\ câte dou\ rânduri de varz\ de toamn\ la distan]a de 70-80 cm [i 26-30 cm între plante pe rând, realizându-se o densitate de aproximativ 45.000 - 50.000 plante la ha (fig. 10.5). 136

LEGUMICULTUR| II

Fig. 10.5 - Schema de `nfiin]are a culturii de varz\ de toamn\

~n gospod\riile popula]iei se recomand\ ca varza de toamn\ s\ se planteze pe biloane distan]ate la 60 cm [i la 40 cm între plante pe rând, revenind o densitate de 4 plante/m2. Preg\tirea r\sadurilor pentru plantat se face ca la varza de var\. Plantarea r\sadurilor se face mecanizat sau manual (în gospod\riile popula]iei), în acela[i mod [i dup\ acelea[i reguli ca [i la varza de var\. Lucr\rile de îngrijire aplicate culturilor de varz\ de toamn\ sunt, în general, asem\n\toare cu cele de la varza de var\, cu specificarea c\ num\rul ud\rilor este mai mare, pân\ la opt (în func]ie de regimul de precipita]ii), iar fertilizarea fazial\ se face la 10-12 zile de la plantare (dup\ ce plantele s-au prins), când plantele au 10-12 frunze [i la începutul form\rii c\p\]ânilor, aplicându-se la hectar câte 100 kg azotat de amoniu. Recoltarea se desf\[oar\ în acelea[i condi]ii ca la varza de var\, dar începe de la jum\tatea lunii septembrie [i dureaz\ pân\ în luna noiembrie. Dac\ între timp au survenit înghe]urile timpurii [i plantele (c\p\]ânile) au înghe]at superficial, recoltarea se face cu mai mult\ grij\, astfel ca produsul comercial s\ fie cât mai pu]in v\t\mat. Condi]ionarea în vederea depozit\rii se va realiza dup\ ce c\p\]ânile recoltate [i-au revenit (s-au dezghe]at complet). Înghe]area c\p\]ânilor în câmp nu afecteaz\ pretabilitatea pentru murat. C\p\]ânile pot avea dimensiuni de pân\ la 6-8 kg. Dac\ uniformitatea culturii în momentul recolt\rii este suficient de mare (peste 70-80%), recoltarea se poate realiza mecanizat, mai ales în cazul verzei specializate pentru p\strare peste iarn\. Produc]ia poate fi de 40-60 t/ha, dar poten]ialul cultivarelor dep\[e[te 80-100 t/ha. 10.1.6.4. Cultura prin sem\nat direct în câmp Alegerea terenului [i rota]ia culturilor se fac ca la varza de var\. Preg\tirea solului se face ca la varza de var\, dar prezint\ unele particularit\]i [i anume: - nu se mai face modelarea; - deoarece solul trebuie s\ fie foarte bine nivelat [i a[ezat, înainte de sem\nat se face o gr\pare [i, concomitent, t\v\lugirea cu t\v\lugul neted. 137


În gospod\riile popula]iei solul se preg\te[te, dup\ s\pat, printr-o greblare u[oar\, urmat\ de t\v\lugirea sa cu t\v\lugul de mân\. Înfiin]area culturii se face prin sem\nat direct în câmp în cea de a doua decad\ a lunii mai (10-15 mai). Se seam\n\ mecanizat cu SPC-6, SUP-21 sau Saxonia-270, în agregat cu tractorul L-445, la distan]a de 60 cm între rânduri [i adâncimea de circa 1 cm, folosindu-se 0,8-1 kg s\mân]\ la hectar. Odat\ cu sem\natul se face t\v\lugirea solului cu t\v\lugul neted [i u[or, ata[at la sem\n\toare, pentru a pune semin]ele cât mai bine în contact cu solul [i a ob]ine o r\s\rire uniform\. În gospod\riile popula]iei se deschid rigole cu marcatorul la distan]a de 60 cm una de alta, cu adâncime cât mai uniform\ de circa 1 cm [i apoi se face sem\natul manual, având grij\ ca semin]ele s\ cad\ pe fundul rigolei la 3-4 cm una de alta. Dup\ sem\nat se astup\ semin]ele cu dosul greblei [i se t\v\luge[te cu t\v\lugul de mân\. Lucr\rile de îngrijire aplicate culturilor de varz\ de toamn\, ob]inute prin sem\natul direct în câmp, sunt asem\n\toare cu cele de la culturile ob]inute prin plantarea r\sadurilor, cu unele deosebiri. - Se ud\ mai pu]in deoarece plantele, având un sistem radicular mai profund, iau apa din adâncime, chiar în perioadele cu mai pu]ine precipita]ii. - Se face r\ritul plantelor, l\sându-le pe cele mai viguroase. Lucrarea se efectueaz\ o singur\ dat\ sau de dou\ ori. Astfel, primul r\rit se execut\ când plantele au format 3-4 frunze adev\rate, l\sându-se între plante 10 cm, iar al doilea la circa 10 zile dup\ primul, la distan]a definitiv\ de circa 40 cm plant\ de plant\. Odat\ cu r\ritul se completeaz\ eventualele goluri din cultur\ cu r\saduri ob]inute din r\ritur\. Recoltarea se realizeaz\ în mod asem\n\tor ca la varza de var\ sau de toamn\, produc]iile fiind acelea[i. 10.1.6.5. Cultura în teren protejat cu materiale plastice Alegerea terenului. Terenul pe care se va înfiin]a cultura trebuie s\ fie ad\postit natural sau artificial. Solul va fi cu textura mijlocie sau u[oar\, bine drenat (varza nu suport\ b\ltirea) [i foarte bine aprovizionat cu elemente nutritive. Culturile premerg\toare. Dat fiind specificul intensiv, dar [i sortimentul redus al culturilor în solarii, o rota]ie optim\ a culturilor e mai greu de realizat. Se va avea grij\ ca varza s\ nu urmeze tot dup\ varz\, m\car 2-3 ani [i de asemenea se va avea în vedere c\ varza nu este, în general, o bun\ premerg\toare (Maier, 1969). Ca premerg\toare sunt preferate: fasolea, salata, castrave]ii, ardeii. Producerea r\sadurilor. R\sadul se produce, de preferin]\, în sere înmul]itor [i mai pu]in în r\sadni]e, unde nu se pot asigura condi]ii optime (mai ales lumin\, în luna ianuarie). Sem\natul se realizeaz\ între 10-25 ianuarie, în func]ie de zona de cultur\, vârsta r\sadului [i epoca de înfiin]are a culturii. Pentru un hectar de cultur\ sunt necesare 350-400 g semin]e [i circa 55-60 mii plante/ha, la care se adaug\ o rezerv\ de 6-7 mii plante/ha. R\sadul se repic\ obligatoriu în 138

LEGUMICULTUR| II

faza cotiledonal\, în ghivece sau cuburi nutritive. Dirijarea factorilor de mediu, ca [i celelalte lucr\ri de îngrijire, se execut\ în mod asem\n\tor ca [i la cultura timpurie pentru câmp. Aten]ie deosebit\ se va acorda regimului de temperatur\. În func]ie de faza de dezvoltare a plantelor [i de regimul de lumin\, I.C.L.F. (1975) recomand\ urm\toarele temperaturi: 20-220C pân\ la r\s\rire; 16-180C pân\ la repicare; 14-180C dup\ repicare pe timp senin; 12-140C dup\ repicare pe timp noros; 10-120C dup\ repicare noaptea; 6-80C, cu 10-12 zile înainte de plantare. O temperatur\ ridicat\ duce la alungirea r\sadurilor [i la o sensibilitate ridicat\ dup\ plantare, iar o temperatur\ prea sc\zut\ stagneaz\ dezvoltarea plantelor. Dup\ 35-45 zile, plantele trec la faza juvenil\ [i devin sensibile la vernalizare. R\sadul pentru plantat va avea o vârst\ de circa 50 de zile, ceea ce corespunde morfologic fazei de 5-6 frunze [i 12-14 cm în\l]ime. Maier (1969) [i M\nescu (1972) recomand\ o vârst\ de 50-55 zile, Vâlceanu [i colab. (1980), 60 zile, iar I.C.L.F.-S.C.P.L. Buz\u (1984) - 65-70 zile. Di]u [i colab. (1984) recomand\ folosirea unui r\sad de 45-55 de zile, repicat la cuburi nutritive; sem\natul se realizeaz\ la 10 ianuarie. Instalarea ad\postului. În vederea instal\rii ad\postului se revizuie[te [i se repar\ scheletul solariilor. Cu circa dou\ s\pt\mâni înainte de plantare [i când nu exist\ (mai ales pentru solariile bloc) pericolul unor ninsori abundente, se acoper\ solariile cu folie de polietilen\. În cazul tunelelor joase de polietilen\, fixarea ad\posturilor se realizeaz\ dup\ înfiin]area culturii. În acest caz se fixeaz\ arcurile de fier beton peste care se întinde folia, care se fixeaz\ apoi cu un nou rând de arcuri [i de ]\ru[i de capete. Preg\tirea terenului. În acest scop, înc\ din toamn\, se execut\ o serie de lucr\ri comune tuturor culturilor: defri[area culturii anterioare [i transportul resturilor vegetale, fertilizarea de baz\ cu gunoi de grajd (40-60 t/ha), superfosfat (200-400 t/ha) [i sulfat de potasiu (100-150 t/ha), care se încorporeaz\ în sol odat\ cu afânarea profund\ (s\parea) solului cu ma[ina de s\pat solul (MSS-1,4). Prim\vara, imediat ce terenul permite, se execut\ dezinfec]ia solului, gr\parea terenului, erbicidarea cu Treflan 3 l/ha, cu cel pu]in 6-8 zile înainte de plantare [i încorporarea cu freza total\ (FPL-1,4 sau FPP-1,3). Dup\ aceste lucr\ri se procedeaz\ la modelarea terenului. Modelarea terenului se realizeaz\ prin deschiderea rigolelor cu ajutorul cultivatorului legumicol (CL-2,8), echipat cu rari]e, [i realizarea brazdelor cu ma[ina de modelat solul (MMS-2,8) modificat\ ([asiu de 2,6 m). Odat\ cu modelarea se marcheaz\ [i rândurile de plantare, conform schemei de înfiin]are a culturii. 139


Înfiin]area culturii. În func]ie de tipul solarului s-au adaptat diferite scheme [i, implicit, densit\]i de înfiin]are a culturii. Maier [i colab. (1969, a,b) au folosit pentru tunelele joase o schem\ de plantare în benzi de câte trei rânduri, la distan]a 30x30 cm, pe brazde u[or ridicate, realizând o densitate de 85.000 plante la hectar; tunelul de polietilen\ s-a montat pe fiecare band\ în parte. M\nescu (1972) recomand\, în solariile bloc, înfiin]area culturii pe biloane f\cute din toamn\, folosind schema 57+46+94+57 cm. În cazul tunelelor se recomand\ plantarea în benzi la 50-60 cm, cu distan]a între plante pe rând de 40 cm, realizând o densitate de 50.000 plante la hectar. Cobâla[ (1978) recomand\ ca densitate optim\ 50-60 mii plante la hectar, atât în solariile bloc, cât [i în tunele (cu deschiderea de 3 m). Ceau[escu [i colab. (1980) recomand\ scheme de plantare adaptate la dimensiunile constructive ale ad\postului, realizând densit\]i de 57.000 plante/ha în solariile bloc [i 59.000 plante în solariile tunel (fig. 10.6) În ad\posturile joase, densit\]ile recomandate sunt de 57.000 plante/ha pe teren modelat sau de 71.000 plante/ha pe teren nemodelat (fig. 10.7). Densitatea poate fi mai mare (90.000-110.000), plantându-se la 35x30 cm în solariile bloc [i tunelele înalte [i, respectiv 30x30 în ad\posturi joase temporare (Voican, 1984). Institutul de Cercet\ri pentru Legumicultur\ [i Floricultur\ Vidra [i Sta]iunea de Cercetare [i Produc]ie Legumicol\ Buz\u (1975, 1978, 1981, 1984) au recomandat mai multe scheme [i densit\]i, urm\rindu-se asigurarea unui spa]iu optim de nutri]ie a plantelor, folosirea intensiv\ a terenului, posibilitatea mecaniz\rii unor lucr\ri ale solului, irigarea prin brazd\ a culturii [.a. În general s-au folosit scheme ce asigur\ densit\]i de circa 60.000 plante la hectar. Tehnologia cadru recomand\ schemele (fig. 10.8): 70x25 cm pe teren modelat în brazde de 140 cm pentru solariile bloc [i (40+56)x30 cm pe teren modelat în brazde de 96 cm, pentru solariile tip I. C. L. F. (cu l\]imea de 5,40 m), asigurând circa 53.000 [i respectiv 60.000 plante la hectar (I.C.L.F.-S.C.P.L. Buz\u, 1984). Pentru cultura în tunele joase se recomand\ schema (fig. 10.9): (50+90)x25 cm pe teren modelat în brazde de 140 cm, cu câte dou\ rânduri la 90 cm (I.C.L.F.- S.C.P.L. Buz\u, 1981), asigurând o densitate de 57.000 plante la hectar. Epoca de plantat este un element tehnic esen]ial la înfiin]area culturii. Epoca variaz\ în func]ie de zona de cultur\, de tipul de ad\post, de condi]iile meteorologice, de vârsta r\sadului [i de al]i factori. În condi]iile din sudul ]\rii, Maier(1969) recomand\, pentru tunele joase epoca 5-10 martie. Tot pentru tunele joase, dar în zona de nord-est, Stan [i Savi]chi (1977) recomand\ epoca 25 martie. Cobâla[ [i colab. (1978) au experimentat patru epoci de plantare în solarii tunel [i solarii bloc (15 a III-a, 25 a III-a, 30 a III-a [i 5 a IV-a) [i au conchis c\ pentru solarul tunel cea mai bun\ epoc\ pentru zona sudic\ este 15-16 martie. Tehnologia cadru, elaborat\ de I.C.L.F. Vidra [i S.C.P.L. Buz\u (1981), precizeaz\ ca epoci de plantare 1-10 martie pentru zonele din vestul [i sudul ]\rii, [i 20-25 martie pentru celelalte zone. De regul\, la plantare, trebuie s\ se realizeze în aer temperaturi superioare pragului de 5-70C. 140

LEGUMICULTUR| II

a

b Fig. 10.6 - Schemele de plantare a verzei protejate `n solarii tip bloc (a) [i tunele `nalte tip I.C.L.F. (b)

Lucrarea de plantat se execut\ manual, în cuiburi sau în rigole, îngropând r\sadul pân\ la marginea superioar\ a cubului nutritiv sau deasupra acestuia, tasând bine solul. Înainte de plantare, r\sadurile vor fi bine udate, astfel ca plantele s\ aib\ necesarul de ap\ asigurat m\car 4-5 zile de la plantare. Udarea în 141


continuare se aplic\ la plant\, pentru a nu r\ci solul [i întârzia astfel prinderea [i pornirea în vegeta]ie. Dac\ totu[i este nevoie, prima udare se va face imediat dup\ plantare (circa 1 l ap\/plant\).

a

b Fig. 10-7 - Schemele de plantare a verzei `n tunele joase pe teren nemodelat (a) [i pe teren modelat (b)

Reglarea regimului factorilor de mediu. Cultura de varz\ din solarii este supus\ unor varia]ii relativ mari ale unor factori de mediu, cum sunt temperatura [i umiditatea atmosferic\. În acela[i timp, reglarea acestora în limite normale este adesea dificil\, datorit\ condi]iilor tehnico-constructive ale solariilor (tipul de solar, acoperirea cu folie de polietilen\, lipsa agentului termic, posibilit\]ile reduse de aerisire), comparativ cu serele din sticl\, de exemplu. Din aceste considerente, temperatura poate varia cu câteva grade în plus fa]\ de temperatura exterioar\ (pe timpul nop]ii sau pe vreme noroas\), pân\ la temperaturi de peste 400C pe timp cu insola]ie puternic\. Pentru cultura de varz\, temperatura nu trebuie s\ dep\[easc\ 20-240C în timpul zilei [i 14-160C noaptea, altfel c\p\]ânile sunt alungite [i afânate sau nu se mai formeaz\, mai ales când temperatura ridicat\ este asociat\ cu seceta. În acela[i timp, temperaturile prea sc\zute (sub 8-100C) timp îndelungat produc vernalizarea plantelor [i reducerea procentului de plante care leag\ c\p\]âni.

142

LEGUMICULTUR| II

a

b Fig. 10.8 - Schemele de plantare a verzei `n solarii bloc (a) [i solarii tunel (b) (adaptat dup\ I.C.L.F.-S.C.P.L. Buz\u, 1984)

Reglarea temperaturii (a celei ridicate) se realizeaz\ concomitent cu reglarea regimului aerohidric, umiditatea relativ\ fiind men]inut\ pe cât posibil în limitele de 70-85%. În cazul temperaturilor prea mari, sc\derea acestora se realizeaz\ prin deschiderea solariilor tunel la capete (burdufuri) [i deschiderea 143


lateralelor [i frontoanelor la solariile bloc. La nevoie, la ambele tipuri constructive, se practic\ ferestre de aerisire în pere]ii laterali sau, spre sfâr[itul perioadei, se ridic\ folia pe lateral ori se scoate complet de pe ad\post. La tunelele joase, reglarea temperaturii [i umidit\]ii se realizeaz\ relativ u[or, prin ridicarea pe lateral\ a foliei.

Fig. 10.9 - Scheme de `nfiin]are a culturii de varz\ protejat\ cu tunele joase (adaptat dup\ I.C.L.F.-S.C.P.L. Buz\u, 1981)

În cazul temperaturilor sc\zute, aerisirea se face în intervale scurte de timp, atât cât s\ reduc\ umiditatea prea mare a aerului. De asemenea, în cazuri deosebite se poate face o dubl\ protejare a culturii prin acoperirea rândurilor de plante cu tunele joase de polietilen\. Lucr\rile de îngrijire. Principalele lucr\ri de îngrijire sunt comune cu cele de la cultura din teren neprotejat. La circa 3-5 zile de la plantare se completeaz\ eventualele goluri, provocate mai ales de atacul unor d\un\tori din sol. În timpul vegeta]iei se execut\ 1-2 fertiliz\ri, aplicându-se o cantitate total\ de 300-400 kg/ha azotat de amoniu sau 350-450 kg/ha Complex III. Îngr\[\mintele se `ncorporeaz\ cu ocazia pra[ilelor. O lucrare deosebit de important\ este irigarea. Se aplic\, în func]ie de condi]iile de mediu, 6-9 ud\ri, de regul\ prin brazde, cu norme de 200-300 m3/ha, astfel încât solul s\ aib\ o umiditate de 70-75% din I.U.A. (I.C.L.F. – S.C.P.L. Buz\u, 1984). Combaterea buruienilor [i men]inerea afânat\ a solului se realizeaz\ prin 2-3 pra[ile mecanice, efectuate cu freza legumicol\ (FPL-4) [i cultivatorul legumicol, ori folosind motocultorul, care se completeaz\ cu pra[ile manuale, cu care ocazie se refac rigolele de udare. Combaterea bolilor [i d\un\torilor se realizeaz\ prin 3-5 tratamente fitosanitare. Probleme deosebite ridic\ d\un\torii: musca verzei (Chorthophila brassicae), molia verzei (Plutella brassicae), buha verzei (Mamestra brassicae), fluturele alb al verzei (Pieris brassicae), p\duchele cenu[iu (Brevicoryne brassicae) [i, uneori, melcii f\r\ cochilie (Lymax). Tratamentele se efectueaz\ mecanizat sau manual, în func]ie de dotarea tehnic\, folosind ma[ini [i aparate specifice.

144

LEGUMICULTUR| II

Recoltarea se execut\ în 3-5 reprize, în func]ie de maturarea c\p\]ânilor, e[alonându-se pe o perioad\ de circa trei s\pt\mâni, din mai pân\ în iunie, corespunz\tor cu epoca de înfiin]are [i zona de cultur\. Produc]ia variaz\ între 2050 t/ha, fiind superioar\ [i net mai economic\ decât produc]ia de varz\ timpurie din teren neprotejat (Cobâla[, 1965, 1978, Maier, 1969, Radu, 1969, 1973).

10.2. VARZA RO{IE Brassica oleracea var. capitata L. f. rubra L. Familia Cruciferae 10.2.1. Importan]a culturii Varza ro[ie, de[i difer\ de varza alb\ pentru c\p\]ân\ numai prin culoare, are o întrebuin]are mai redus\ în alimenta]ia omului, fiind folosit\ doar pentru prepararea salatelor proaspete sau marinate, simple sau asortate; de asemenea, se mai poate folosi la prepararea unor conserve. Valoarea sa senzorial\ specific\ este determinat\ de culoarea ro[ie [i, eventual, de gustul mai apetisant. Valoarea alimentar\ a verzei ro[ii este, practic, aceea[i ca la varza alb\. Celelalte elemente care confer\ importan]\ economic\ [i senzorial\ nu difer\ esen]ial fa]\ de varza alb\. De obicei, se cultiv\ numai în sistemele de varz\ de var\ [i de toamn\, în teren neprotejat. 10.2.2. Originea [i aria de r\spândire Varza ro[ie sau varza ro[ie pentru c\p\]ân\ are aceea[i origine filogenetic\ [i s-a format în acela[i areal sau centru genetic. Este cunoscut\ în cultur\ din aceea[i perioad\ (secolele XII-XIII). Aria de r\spândire a acestei variet\]i coincide cu cea a verzei albe, dar pe o suprafa]\ mult mai restrâns\. La noi în ]ar\ este întâlnit\ în cultur\ al\turi de varza alb\, în toate zonele legumicole, în func]ie de tradi]ie [i de cerin]ele pie]ei. 10.2.3. Particularit\]i botanice [i biologice Varza ro[ie pentru c\p\]ân\ nu difer\ de varza alb\ decât prin culoarea tipic\, determinat\ de prezen]a unui pigment antocianic în sucul vacuolar (fig. 10.10). Intensitatea culorii depinde de concentra]ia în pigment. Culoarea ro[ie se transmite intermediar (semidominant) într-o încruci[are varz\ alb\ x varz\ ro[ie (Dickson [i Wallace, 1986). 145


10.2.4. Rela]iile cu factorii de mediu Varza ro[ie prezint\ cerin]e asem\n\toare cu varza alb\ fa]\ de factorii de mediu. Se pare c\ are totu[i o rusticitate mai ridicat\. Temperatura. Din literatura de specialitate rezult\ c\ varza ar fi pu]in mai rezistent\ la temperaturile sc\zute, datorit\ prezen]ei Fig. 10.10 - Varza ro[ie: 1 - aspectul general antocianului în celule. al plantei; 2 - aspectul c\p\]ânii Semin]ele germineaz\ optim la 18-200C, începând cu 0 temperaturi de 5-6 C. Temperatura optim\ de cre[tere [i dezvoltare este de 16-200, iar peste 250C se observ\ o evident\ reducere a procesului de cre[tere. Fenomenul de vernalizare este prezent [i se realizeaz\ în acelea[i condi]ii ca la varza alb\. Cerin]ele fa]\ de ceilal]i factori sunt, practic, identice cu cele ale verzei albe: nu suport\ seceta [i b\ltirea, cerin]e maxime fa]\ de ap\ având în faza de cre[tere a c\p\]ânii; necesit\ soluri mijlocii, profunde, reavene [i fertile; solicit\ cantit\]i medii spre mari fa]\ de elementele nutritive [i reac]ioneaz\ pozitiv la fertilizarea cu gunoi de grajd; lumina joac\ un rol relativ redus, dar lipsa acesteia determin\ alungirea exagerat\ a r\sadurilor, întârzierea leg\rii c\p\]ânilor [i formarea de c\p\]âni mici [i afânate. 10.2.5. Soiuri Sortimentul de cultivare este relativ redus la noi în ]ar\, dar în Europa, de exemplu, este mult mai larg [i specializat în cultivare cu polenizare liber\ [i hibrizi F1, cu destina]ie pentru consum de var\ [i toamn\ (cu textur\ mai fin\) [i pentru p\strare din iarn\ pân\ în prim\var\ (cu textur\ [i fermitate ridicate). În România s-au cultivat câteva soiuri, inclusiv popula]ii locale sau soiuri ameliorate (Ro[ie de Arge[), dar în prezent se cultiv\ soiul Cap de Negru, de origine german\, înc\ din perioada 1950-1960. Acest soi este tardiv, având o perioad\ de vegeta]ie de 170-180 de zile, cu un poten]ial de produc]ie de 25-30 t/ha. Plantele sunt foarte viguroase, cu c\p\]âni globulos-alungite, de culoare violet\ [i foarte îndesate. 10.2.6. Tehnologia de cultivare Varza ro[ie pentru c\p\]ân\ se cultiv\, de obicei, ca varz\ târzie (de toamn\), care asigur\ recolte dup\ 10-15 septembrie, dar în ultimul timp nu este de neglijat, conform cerin]elor pie]ei, ob]inerea de recolt\ [i valorificarea acesteia în timpul verii. 146

LEGUMICULTUR| II

Alegerea terenului pentru cultura de varz\ ro[ie se face dup\ acelea[i criterii ca la varza alb\, cultura târzie. Locul în rota]ia culturilor. Varza ro[ie se cultiv\ dup\ acelea[i premerg\toare ca [i varza de toamn\. Contraindicate sunt terenurile care în ultimii trei ani au fost cultivate cu varz\ sau alte specii din familia Cruciferae. Preg\tirea solului se face ca la varza alb\ de toamn\, cu deosebirea c\ la fertilizarea de baz\ dozele de îngr\[\minte sunt pu]in diferite. În func]ie de fertilitatea natural\ a solului, determinat\ prin cartarea agrochimic\, orientativ, se administreaz\ la 1 hectar: 100 kg azotat de amoniu, 400 kg superfosfat [i 150 kg sare potasic\. Preg\tirea semin]elor [i producerea r\sadurilor se realizeaz\ ca la varza alb\ de toamn\. Înfiin]area culturii. În func]ie de modul de cultur\ [i zon\, înfiin]area culturii de varz\ ro[ie se face prin plantarea r\sadurilor în perioada 10 iunie-10 iulie (tabelul 10.2), mai devreme în regiunile nordice [i mai târziu în cele sudice. Plantarea mai târzie duce la ob]inerea unui procent însemnat de c\p\]âni afânate, iar unele plante nu formeaz\ c\p\]âni. Ca urmare, trebuie s\ se respecte cu stricte]e epoca de înfiin]are a culturii. Pentru plantare se folose[te un r\sad în vârst\ de aproximativ 40 zile. Pe fiecare strat în\l]at, cu l\]imea la coronament de 104 cm, se planteaz\ dou\ rânduri, distan]ate la 80 cm [i 22-24 cm între plante pe rând, realizându-se o densitate de 55.000-60.000 plante la ha (fig. 10.11).

Fig. 10.11 - Schema de `nfiin]are a culturii de varz\ ro[ie

În gospod\riile popula]iei se recomand\ ca varza ro[ie s\ se planteze pe teren plan sau pe biloane la 60 cm [i 30 cm între plante pe rând, ceea ce asigur\ o densitate de 55.000 plante/ha. Preg\tirea r\sadurilor pentru plantare [i plantarea acestora se execut\ ca la varza alb\ de toamn\. Lucr\rile de îngrijire aplicate culturii se fac ca la varza alb\ de toamn\, diferind numai dozele de îngr\[\minte aplicate în cursul vegeta]iei [i anume: când plantele au 10-12 frunze se administreaz\ 100 kg/ha azotat de amoniu [i 50 kg/ha 147


sare potasic\. La formarea c\p\]ânilor se mai aplic\ 75 kg/ha azotat de amoniu, numai dac\ starea de vegeta]ie a plantelor este necorespunz\toare [i indic\ ca absolut necesar\ aceast\ lucrare. Recoltarea se efectueaz\ în mod asem\n\tor recolt\rii verzei albe de toamn\. Deoarece o mare parte din varza ro[ie se va p\stra peste iarn\, în vederea consumului în stare proasp\t\, recoltarea se va face cu mai mult\ grij\ pentru a nu v\t\ma plantele. Produc]ia ce se realizeaz\ variaz\ în jurul valorii de 20 t/ha, dar poten]ialul sortimentului actual este de peste 40 t/ha.

10.3. VARZA CREA}| Brassica oleracea var. sabauda L. sin. var. bullata D.C. Familia Cruciferae 10.3.1. Importan]a culturii Aceast\ cultur\ are o importan]\ redus\ la noi în ]ar\, de[i au fost tendin]e de introducere dirijat\ în perioada 1975-1985. Modul de folosire este asem\n\tor verzei albe timpurii sau de var\, dar în mod deosebit pentru consum în stare proasp\t\ ca salat\ crud\. Datorit\ fine]ii, fr\gezimii [i suculen]ei frunzelor c\p\]ânii, salata de varz\ crea]\ este foarte apreciat\ în ]\rile din vestul Europei. Dac\ s-ar cultiva în România pe suprafe]e mai mari s-ar demonstra valoarea sa alimentar\, ca [i celelalte valen]e care confer\ importan]\ verzei de c\p\]ân\. 10.3.2. Originea [i aria de r\spândire Varza crea]\ (varza Savoy sau varza de Milano) provine din aceea[i varz\ s\lbatic\ din care provine varza alb\ de c\p\]ân\. Aceast\ varietate a ap\rut prin selec]ie, în urma muta]iilor naturale de la varza alb\ de c\p\]ân\. Forme asem\n\toare cu varza crea]\ de ast\zi au ap\rut pentru prima dat\ într-o regiune din jurul localit\]ii Savoya (din Elve]ia), în secolul al XVI-lea. La noi în ]ar\, varza crea]\ a p\truns prin zonele din vest, în secolele XVIII-XIX, [i se numea varz\ nem]easc\ sau varz\ b\[icat\. Se cultiva în lume mai ales în ]\rile vest-europene, dar pe suprafe]e relativ mici. În România, cultura este practic necunoscut\, de[i apare r\zle] în zona de vest a ]\rii. 10.3.3. Particularit\]i botanice [i biologice Varza crea]\ este o varietate bienal\, ierboas\ în faza de plant\ tân\r\, cu tendin]e de lemnificare a r\d\cinii [i tulpinii în fazele de plant\ adult\, atât în anul întâi, cât [i în anul al doilea (fig. 10.12).

148

LEGUMICULTUR| II

Fig. 10.12 - Varza crea]\: 1 - aspect general; 2 - frunza din partea superioar\ a rozetei; 3 - c\p\]âna; 4 - sec]iunea prin c\p\]ân\

În cea mai mare parte, planta se aseam\n\ cu varza pentru c\p\]ân\, de care totu[i difer\ prin frunzele puternic încre]ite între nervuri, cu ridic\turi convexe, veziculoase pe fa]a superioar\ [i o re]ea deas\ de alveole pe fa]a inferioar\. Aceste caracteristici confer\ frunzelor din c\p\]ân\ fine]e [i suculen]\. C\p\]ânile au o fermitate mai redus\, fiind moi, laxe [i înfoiate (Zanoschi [i Toma, 1985). Culoarea frunzelor exterioare este verde de diferite nuan]e sau, la cultivarele mai noi, chiar ro[ie-violacee. Aceast\ varietate este alogam\, cu polenizare entomofil\, interfertil\ cu celelalte variet\]i de Brassica oleracea.

10.3.4. Rela]iile cu factorii de mediu Varza crea]\ are preten]ii asem\n\tore fa]\ de factorii de mediu ca varza pentru c\p\]ân\. Faptul c\ se folose[te aproape exclusiv pentru salat\, se cer asigurate, cu prioritate, acele condi]ii care s\ confere c\p\]ânilor fine]e, fr\gezime, crocan]\ [i gust pl\cut. De aceea, se vor asigura, la nivel optim, condi]iile de sol, ap\ [i aprovizionare cu elemente nutritive. 10.3.5. Soiuri Sortimentul de soiuri cu polenizare liber\ [i hibrizi este suficient de diversificat în ]\rile în care aceast\ varietate este mai bine cunoscut\. În România se cultiv\ de mult\ vreme soiul Vorbote, la care s-a ad\ugat, la circa 15 ani, soiul românesc Marilena. Acesta a fost creat la I.C.L.F. Vidra, este semitardiv, cu foliajul verde închis, cu un poten]ial de produc]ie de 30-40 t/ha, cu calit\]i organoleptice [i valoare alimentar\ comparabile cu soiurile din sortimentul mondial.

149


10.3.6. Tehnologia de cultivare Tehnologia de cultivare a verzei cre]e se aseam\n\ cu cea de la varza alb\ de c\p\]ân\, în variantele de cultur\ timpurie, de var\ sau de toamn\. La noi în ]ar\, acolo unde se cultiv\ [i, având în vedere [i soiurile folosite, se practic\, cel mai mult, tehnologia pentru ob]inerea recoltei toamna. Alegerea terenului. Pentru cultura de varz\ crea]\ alegerea terenului se face dup\ acelea[i criterii ca la varza de toamn\. Locul în rota]ia culturilor. Varza crea]\ se cultiv\ dup\ acelea[i premerg\toare ca [i varza de toamn\. Contraindicate sunt terenurile care în ultimii trei ani au fost cultivate cu plante legumicole din grupa verzei sau alte specii din familia Cruciferae. Preg\tirea solului se execut\ în acela[i mod ca la varza de toamn\. Preg\tirea semin]elor [i producerea r\sadurilor se realizeaz\ ca la varza de toamn\. Înfiin]area culturii se face prin plantarea r\sadurilor în vârst\ de aproximativ 45 zile. Plantarea se face în perioada 15 iunie-20 iulie, în func]ie de zon\, soi [i epoca de recoltat. Pe fiecare strat în\l]at cu l\]imea la coronament de 104 cm se planteaz\ câte dou\ rânduri distan]ate la 80 cm [i 24-28 cm între plante pe rând, realizându-se o densitate de 50.000-55.000 plante la ha (fig. 10.13).

Fig. 10.13 - Schema de `nfiin]are a culturii de varz\ crea]\

În gospod\riile popula]iei se recomand\ ca varza crea]\ s\ se planteze pe biloane, distan]ate la 60 cm [i 30 cm între plante pe rând, realizându-se o densitate de 55.000 plante la ha. Preg\tirea r\sadurilor pentru plantare se face ca la varza de toamn\. Plantarea r\sadurilor se execut\ mecanizat sau manual (în gospod\riile popula]iei), în acela[i mod [i dup\ acelea[i reguli ca la varza de var\. Lucr\rile de îngrijire aplicate culturii de varz\ crea]\ sunt asem\n\toare cu cele de la varza de toamn\. 150

LEGUMICULTUR| II

Recoltarea se realizeaz\, în principiu, la fel ca la varza de var\ sau de toamn\. Calendaristic, aceasta are loc în perioada septembrie-octombrie, pân\ toamna târziu. În func]ie de soi [i cerin]ele pie]ei, c\p\]ânile pot avea m\rimi variabile, începând de la cel pu]in 1 kg/bucat\. Recoltarea se efectueaz\ pe timp r\coros [i uscat, dup\ ce se ridic\ roua, pentru ca recolta s\ fie f\r\ urme de sol. Eventual, cu 2-3 zile înainte de recoltare, se aplic\ o udare u[oar\ (150-200 m3/ha) pentru a asigura turgescen]a plantelor. Produc]ia variaz\ în limite relativ largi, fiind de 20-40 t/ha.

10.4. VARZA DE BRUXELLES Brassica oleracea L. var. gemmifera D.C. Familia Cruciferae 10.4.1. Importan]a culturii Importan]a alimentar\ a verzei de Bruxelles este dat\ de verzi[oarele mici, formate în axila frunzelor, care reprezint\ partea comestibil\. Aceste verzi[oare sunt folosite pentru prepararea unor produse de lux: verzi[oare marinate, verzi[oare în unt, verzi[oare pane [.a. Valoare alimentar\, de[i asem\n\toare cu cea a verzei de c\p\]ân\, are niveluri mult mai ridicate. Produsul proasp\t con]ine peste 14-15% substan]\ uscat\, 3,2-3,5% substan]e proteice, 6-7% glucide, s\ruri minerale, vitamine [.a. Valoarea caloric\ este de aproximativ 45-50 kcal/100g. Cultura necesit\ cheltuieli mai mari fa]\ de varza de c\p\]ân\, produc]ia este de circa 10 ori mai mic\, dar pre]urile de valorificare ridicate ar putea asigura o bun\ eficien]\ economic\. 10.4.2. Originea [i aria de r\spândire Varza de Bruxelles are acela[i str\mo[ comun cu varza de c\p\]ân\, dar a ap\rut în cultur\ abia la sfâr[itul secolului al XVIII-lea, probabil prin hibridare [i selec]ie din unele variet\]i cunoscute înc\ din perioada Imperiului Roman, cum ar fi varza de frunze [i varza cu mai multe c\p\]âni. La început s-a cultivat în }\rile de Jos [i Anglia, dar ast\zi se cultiv\ în toat\ lumea unde g\se[te condi]ii favorabile, dar mai ales în vestul Europei. La noi în ]ar\ este pu]in cunoscut\, întâlnindu-se în unele colec]ii sau gospod\rii particulare. 10.4.3. Particularit\]i botanice [i biologice Varza de Bruxelles este o varietate bienal\, ierboas\ în faza tân\r\, cu tendin]a de lemnificare a r\d\cinii [i tulpinii în a doua perioad\ a fazei de vegeta]ie (fig. 10.14).

151


Fig. 10.14 - Varza de Bruxelles: 1 - plant\ cu tulpin\ `nalt\; 2 - plant\ cu tulpin\ joas\; 3 – sec]iune longitudinal\ prin plant\ (C\r\u[, 1972)

R\d\cina este asem\n\toare cu cea de la varza pentru c\p\]ân\, dar celelalte organe vegetative sunt mult diferite. Tulpina este erect\, înalt\ de 80-100 cm [i groas\ de 3-5 cm; grosimea descre[te de la baz\ spre vârf. În zona apical\, tulpina se termin\ cu un mugure vegetativ. Vigoarea plantei este apreciat\ dup\ în\l]imea, dar mai ales, grosimea tulpinii, de care depind num\rul, m\rimea [i calitatea verzi[oarelor. Frunzele sunt pe]iolate, cu limbul mai mic decât la varza pentru c\p\]ân\, pu]in mai rotunjit, cu marginile u[or îndoite spre vârf [i adesea gofrat. La planta matur\ din primul an frunzele au o pozi]ie orizontal\, u[or oblic\ în jos. Frunzele sunt prinse pe un verticiliu continuu. Verzi[oarele au form\ sferic\ [i evolueaz\ din mugurii axilari ai frunzelor printr-un proces de învelire ca la varza comun\. Pe o tulpin\ (plant\) se formeaz\ pân\ la 20-50 de verzi[oare, cu masa variind între 10-30 g. Atât din verzi[oare, cât [i din mugurele terminal, în anul al doilea se formeaz\ l\starii floriferi, asem\n\tori celorlalte variet\]i. Florile, fructele [i semin]ele sunt identice cu cele de la varza pentru c\p\]ân\. 10.4.4. Rela]iile cu factorii de mediu Varza de Bruxelles nu are preten]ii speciale fa]\ de factorii de mediu, comparativ cu varza pentru c\p\]ân\. Referitor la factorul temperatur\ este important de men]ionat c\ este una dintre cele mai rezistente plante legumicole, nefiind afectat\ în câmp de temperaturi de minus 12-150C (Nieuwhof, 1969); din aceast\ cauz\, mai ales în 152

LEGUMICULTUR| II

zonele cu tradi]ie, cultura poate r\mâne peste iarn\ în câmp. Vernalizarea, datorit\ temperaturilor sc\zute (4-80C), se realizeaz\ în acelea[i condi]ii ca la varza pentru c\p\]âni, dar durata acestui proces dureaz\ o perioad\ mai lung\ de timp (pân\ la 10-12 s\pt\mâni). Apa trebuie asigurat\ în cantit\]i mari, datorit\ habitusului [i perioadei de vegeta]ie (mai lung\), dar [i datorit\ portului [i în\l]imii care expun plantele la curen]ii de aer ce favorizeaz\ pierderea apei. În caz de secet\, verzi[oarele r\mân mici [i înfoiate. De asemenea, un rol important în realizarea unor recolte performante îl au solul [i elementele nutritive. Astfel, solul trebuie s\ fie bine structurat, profund, fertil [i semiargilos, care asigur\ o mai bun\ fixare a plantelor, în caz de vânturi puternice. Elementele nutritive sunt necesare în cantit\]i mai mari, datorit\ masei vegetative, evident superioare celei de la varza de c\p\]ân\. Perioada lung\ de vegeta]ie necesit\ mai multe fertiliz\ri faziale, pân\ în momentul realiz\rii în\l]imii specifice a tulpinii sau a efectu\rii cârnitului. 10.4.5. Soiuri Sortimentul de cultivare cu polenizare liber\ [i, mai ales, hibride este deosebit de bogat în ]\rile din nord-vestul Europei. În ]ara noastr\ este cunoscut [i se cultiv\ de peste 40 de ani soiul Târzie de Amager. Mai recent se cultiv\ soiul Hercules, care este tardiv (180-200 zile), cu vigoare medie spre mare, tulpina de 70-80 cm; verzi[oarele sunt mari, cu textur\ ridicat\ [i bine învelite; poten]ialul de produc]ie este de 250-300 g/plant\. 10.4.6. Tehnologia de cultivare Alegerea terenului [i rota]ia culturilor sunt asem\n\toare culturii de varz\ pentru c\p\]âni. În mod special se va avea grij\ ca terenul s\ asigure, pe cât posibil, o protejare natural\ fa]\ de vânturile puternice. Preg\tirea solului. Toamna, imediat dup\ recoltarea culturii anterioare, se face afânarea solului în vederea nivel\rii de între]inere. Afânarea solului se execut\ uniform la 7-12 cm adâncime, cu care ocazie se încorporeaz\ [i resturile vegetale de la cultura anterioar\. În continuare se execut\ nivelarea de exploatare cu acelea[i ma[ini [i în acela[i mod ca la varza timpurie. Fertilizarea de baz\ se face cu circa 30 t/ha gunoi de grajd bine descompus, care se încorporeaz\ odat\ cu ar\tura de baz\ executat\ la adâncimea de 28-30 cm. Prim\vara, la sfâr[itul lunii mai, dup\ recoltarea culturii anterioare timpurii se execut\: afânarea solului prin discuire (dou\ treceri); nivelarea de exploatare; fertilizarea cu îngr\[\minte chimice, la ha administrându-se 100 kg azotat de amoniu, 300-400 kg superfosfat [i 150 kg sare potasic\ (Voinea M., Marinescu N., 1971); ar\tura la 20-25 cm cu gr\pare concomitent\; deschiderea rigolelor pentru 153


modelat solul; modelarea solului sub form\ de straturi în\l]ate cu l\]imea la coronament de 104 cm. Tratamentul solului contra d\un\torilor [i erbicidarea se efectueaz\ cu acelea[i substan]e ca la varza de var\ [i se aplic\ dup\ acelea[i reguli [i cu acelea[i ma[ini. Preg\tirea semin]elor se face ca la varza timpurie. Producerea r\sadurilor. În vederea producerii r\sadurilor de varz\ de Bruxelles se seam\n\ pe straturi reci, amenajate în câmp, care vor fi protejate pân\ la r\s\rirea plantelor cu folie de polietilen\. Sem\natul se efectueaz\ în a doua decad\ a lunii aprilie. Lucr\rile de îngrijire aplicate r\sadurilor sunt asem\n\toare cu cele de la varza de toamn\. R\sadurile nu se repic\. Dup\ aproximativ 45 zile de la r\s\rire, r\sadurile sunt bune de plantat. Înfiin]area culturii se face prin plantarea r\sadurilor în perioada 1-15 iunie. Plantarea mai târzie duce la ob]inerea de plante care nu formeaz\ verzi[oare pân\ la sosirea iernii. Pe fiecare strat în\l]at se planteaz\ dou\ rânduri distan]ate la 80 cm [i se asigur\ aproximativ 33 cm între plante pe rând, realizându-se o densitate de circa 40.000 plante la ha (fig. 10.15).

Fig 10.15 - Schema de `nfiin]are a culturii de varz\ de Bruxelles

Preg\tirea r\sadurilor pentru plantare [i plantarea propriu-zis\ se execut\ în acela[i mod ca la varza de var\. Lucr\rile de îngrijire aplicate culturii de varz\ de Bruxelles sunt: - udarea culturii pe rigole lungi: la plantarea [i dup\ plantarea r\sadurilor de dou\ ori, în timpul cre[terii rozetei de cinci ori, cât [i în timpul form\rii [i cre[terii verzi[oarelor de trei ori (la fiecare udare se vor aplica câte 400 m3 ap\ la ha); - fertilizarea fazial\ se face de 2-3 ori [i anume: când plantele au 1012 frunze, administrându-se 100 kg/ha azotat de amoniu; în momentul când au început s\ se formeze verzi[oarele se aplic\ cea de-a doua fertilizare fazial\ cu 100 kg/ha azotat de amoniu [i 150-200 kg/ha sulfat de magneziu; dac\ starea de vegeta]ie a plantelor indic\ c\ mai este necesar\ o fertilizare 154

LEGUMICULTUR| II

aceasta se efectueaz\ în faza de cre[tere a verzi[oarelor cu 100 kg/ha azotat de amoniu; - înl\turarea vârfului plantelor (cârnirea), prin ruperea cu mâna, pentru a gr\bi maturarea verzi[oarelor, în a doua jum\tate a lunii septembrie. Celelalte lucr\ri de între]inere, inclusiv combaterea bolilor [i a d\un\torilor, se aplic\ ca la cultura de varz\ de toamn\. Recoltarea se realizeaz\ toamna mai târziu, când vegetarea practic înceteaz\ sau mai devreme, când verzi[oarele sunt bine formate, pân\ spre vârful tulpinilor. Lucrarea se efectueaz\ manual sau mecanizat cu combine speciale. La prima exist\ câteva variante tehnice. Una din acestea const\ în înl\turarea frunzelor din zona cu verzi[oare [i t\ierea sau ruperea verzi[oarelor. O alt\ variant\ are în vedere înl\turarea tuturor frunzelor [i a vârfului plantelor f\r\ verzi[oare [i t\ierea cu cu]itul sau securea a tulpinilor de la baz\. Tulpinile se transport\ în magazii sau depozite, unde urmeaz\ recoltarea propriu-zis\ a verzi[oarelor (Cutliffe, 1967, citat de Savi]chi [i colab., 1992). Dac\ temperaturile din timpul iernii nu scad sub minus 12-150C, recoltarea se poate e[alona pe toat\ perioada de iarn\, e[alonat, în func]ie de cerin]ele pie]ei. Recoltarea cu combina se realizeaz\ pe suprafe]e mari. Combina înl\tur\ frunzele [i vârfurile plantelor, taie tulpinile de la baz\ [i conduce tulpinile la un dispozitiv special pentru desprinderea verzi[oarelor de pe tulpin\ (Iatka, 1977, citat de Savi]chi [i colab.1992). Produc]iile variaz\ de la 5-7 t/ha, pân\ la 10-12 t/ha.

10.5. VARZA PENTRU FRUNZE Brassica oleracea var. acephala D.C. Familia Cruciferae 10.5.1. Importan]a culturii Varza pentru frunze se cultiv\ pentru frunzele sale din care se prepar\ salate verzi simple sau asortate, salate fierte – folosite ca garnitur\, supe, soteuri sau piureuri. Valoarea alimentar\ este dat\ de con]inutul ridicat în substan]\ uscat\, superior verzei de c\p\]ân\ [i asem\n\tor verzei de Bruxelles. Culoarea verde a frunzelor confer\ preparatelor culinare un aspect atr\g\tor. Cantitatea mare de recolt\ la unitatea de suprafa]\ îi asigur\ accesibilitate grupurilor mari de consumatori, o bun\ comercializare pe pia]\, fiind, în acest sens, o legum\ tradi]ional\ în Anglia, Olanda [i alte ]\ri din nord-vestul Europei. ~n cadrul acestei variet\]i exist\ [i forme pentru furaj sau decorative. 10.5.2. Originea [i aria de r\spândire Originea acestei variet\]i se g\se[te în câteva ramuri filetice ale verzei s\lbatice (B.o. var. silvestris). Beceanu (1995), pe baza unui larg studiu bibliografic, afirm\ c\ varza pentru frunze este cea mai veche varietate cunoscut\ 155


[i cultivat\, fiind folosit\ de vechii greci [i romani. Vechimea sa este confirmat\ [i de faptul c\ este prezentat\ chiar [i în mitologia greac\. De[i era o plant\ cunoscut\ [i cultivat\ în ]\rile din zona Mediteranei [i din Europa de Vest [i Central\, devine în zilele noastre o varietate consacrat\ [i de evident\ importan]\ în cultur\ numai în ]\rile nord-vest europene. În ]ara noastr\ este pu]in cunoscut\ [i cultivat\, fiind întâlnit\ în unele gr\dini familiale [i colec]ii. 10.5.3. Particularit\]i botanice [i biologice Varza pentru frunze se deosebe[te esen]ial de celelalte variet\]i prin faptul c\ frunzele nu se suprapun una peste alta pentru a forma o c\p\]ân\ [i nu are organe metamorfozate. Prin faptul c\ prezint\ o tulpin\ înalt\, în primul an se aseam\n\ cu varza de Bruxelles (fig. 10.16). Este o plant\ bienal\, asem\n\tor celorlalte variet\]i prezentate. Sistemul radicular este puternic dezvoltat, dar superficial, pu]ine r\d\cini ajungând în profunzimea solului. Tulpina este cilindric\, cu în\l]imi variabile, cuprinse între 120-150 cm, în func]ie de soi. Odat\ cu îmb\trânirea plantei, frunzele bazale [i mijlocii cad r\mânând pe tulpin\ urmele lor de forma unor cicatrici. Pe axul principal, din mugurii axilari, se pot forma ramuri scurte. Frunzele din vârful plantei formeaz\ o Fig 10.16 - Varza pentru frunze: rozet\ mare de frunze [i 1 - plant\ cu tulpina `nalt\; 2 - plant\ cu tulpina scund\ (Murtazov, 1971) reprezint\ partea recoltabil\ pentru consum. Frunzele sunt simple, mari, pe]iolate, dispuse altern [i distan]at între ele. Limbul frunzelor poate fi lirat, penat lobat, penat fidat pân\ la sectat ori aproape întreg. Marginile limbului sau lobilor sunt foarte puternic încre]ite [i de aceea întreaga frunz\ are aspect gofrat. Suprafa]a limbului poate fi pronun]at gofrat\. Formele pentru furaj au frunzele netede. Culoarea frunzelor variaz\ în func]ie de soi. Astfel, frunzele pot fi colorate în verde, violaceu, brun-violet, iar uneori pestri]. Formele cu frunze colorate sau pestri]e se folosesc ca ornamentale. Florile, fructele [i semin]ele se formeaz\ în al doilea an de via]\ al plantei [i sunt asem\n\toare cu cele de la varza alb\ pentru c\p\]ân\. Din punct de vedere al biologiei florale [i aceast\ varietate este alogam\, cu polenizare entomofil\. 156

LEGUMICULTUR| II

10.5.4. Rela]iile cu factorii de mediu Varza de frunz\ este considerat\ ca cea mai rustic\ dintre toate variet\]ile speciei B. oleracea. Plantele mature (în faza vegetativ\) rezist\ foarte bine în timpul iernii, ca [i varza de Bruxelles, la temperaturi de pân\ la minus 10-150C. Condi]iile optime de cre[tere vegetativ\, pentru temperatur\, se situeaz\ în limitele a 16-180C. Apa este, [i în cazul verzei pentru frunze, un factor major pentru realizarea unei culturi eficiente economic. Portul s\u înalt, suprafa]a foliar\ mare, precum [i sistemul radicular dezvoltat pu]in în profunzime sunt elemente care justific\ preten]iile ridicate ale acestei variet\]i de varz\. 10.5.5. Soiuri Sortimentul mondial (mai ales european) este destul de larg [i divers. Soiurile folosite ca legume sunt cu frunza crea]\ spre deosebire de soiurile furajere, care au frunza aproximativ neted\, de culoare verde, dar [i ro[ieviolacee. Esen]ial, soiurile sau chiar hibrizii F1 se deosebesc prin talia plantelor, care permite clasificarea acestora în soiuri pitice (20-30 cm), mijlocii (40-50 cm) [i înalte (60-120 cm). 10.5.6. Tehnologia de cultivare Principalele secven]e tehnologice ale verzei pentru frunze sunt asem\n\toare cu cele ale verzei pentru c\p\]ân\ de toamn\. Înfiin]area culturii se face prin plantarea r\sadurilor în vârst\ de aproximativ 40 zile sau prin sem\nat direct în câmp. Plantarea r\sadurilor se efectueaz\ în perioada 1-15 iulie. Pe fiecare strat în\l]at cu l\]imea la coronament de 104 cm se planteaz\ dou\ rânduri de plante, distan]ate la 80 cm [i cu 30-33 cm între plante pe rând, realizându-se o densitate de circa 40-45 mii plante la ha (fig. 10.17) În gospod\riile popula]iei se poate planta la 50 cm între rânduri [i 30-35 cm între plante pe rând, ceea ce asigur\ o densitate de circa 57-67 mii plante la ha. Deoarece varza de frunze are o rezisten]\ mare la frig [i se poate recolta pân\ la venirea iernii, uneori chiar mai târziu (în anii cu ierni blânde), trebuie militat pentru r\spândirea ei în cultur\, mai ales în gospod\riile familiale. Preg\tirea r\sadurilor [i plantarea acestora se efectueaz\ ca la varza de var\. Lucr\rile de îngrijire aplicate culturii de varz\ pentru frunze sunt asem\n\toare cu cele de la varza de toamn\, cu unele particularit\]i în ceea ce prive[te fertilizarea fazial\ [i anume: prima fertilizare fazial\ se face când plantele au 12-13 frunze, folosindu-se 100 kg azotat de amoniu la ha. Cea de a doua fertilizare se aplic\ numai în cazul în care cultura o cere (plantele vegeteaz\ slab). 157


Fig 10.17 - Schema de `nfiin]are a culturii de varz\ pentru frunze

Aceast\ fertilizare se face la 3-4 s\pt\mâni dup\ prima, administrându-se 50-60 kg/ha azotat de amoniu. În ambele cazuri, îngr\[\mântul se administreaz\ concomitent cu o pra[il\ mecanic\, pe cultivator fiind montat echipamentul de fertilizare. Tehnologia de cultivare la varza pentru frunze prin sem\nat direct în câmp se aseam\n\ cu tehnologia culturii prin sem\nat direct în câmp de la varza de toamn\, cu specificarea c\ sem\natul se face în prima jum\tate a lunii iunie. Recoltarea se poate realiza când vegeta]ia începe s\ stagneze (la sfâr[itul toamnei) [i se continu\ [i în timpul iernii. Se vor recolta frunzele de la partea superioar\ a plantelor, care sunt mai tinere, elastice [i turgescente. Frunzele se recolteaz\ manual prin rupere sau t\iere cu cu]ite speciale, se adun\ în pachete sau snopi [i se transport\ în vederea valorific\rii. Produc]ia poate fi de 30-50 t/ha.

10.6. CONOPIDA Brussica oleracea L. var. botrytis subvar. cauliflora (Alef), sin. Brassica oleracea L. var. botrytis Familia Cruciferae 10.6.1. Importan]a culturii Conopida se cultiv\ pentru c\p\]âna sa tipic\ acestei variet\]i, denumit\ impropriu inflorescen]\. Aceasta se consum\ marinat\, mai mult murat\, dar mai ales sub form\ de diferite preparate culinare: supe, ciorbe, pane, salate cu unt, sufleuri [.a. Dup\ Mincu [i colab. (1975), citat de Ceau[escu [i colab. (1984), valoarea alimentar\ este dat\ de urm\toarea compozi]ie: ap\ 91,6%, proteine 2,8%, lipide 0,3%, glucide 3,9% (din care celuloz\ 1%), vitaminele A, B1, B2, PP, [i C 60 mg/100 g., s\ruri minerale pe baz\ de Na 10 mg/100g, K 420 mg/100 g, Ca 25 mg/100 g, [.a. Valoarea energetic\ este de circa 30 kcal/100 g. 158

LEGUMICULTUR| II

Din punct de vedere agrofitotehnic, conopida este una dintre cele mai preten]ioase variet\]i, cu cerin]e ridicate fa]\ de condi]iile de mediu. Se cultiv\ în câmp deschis sau protejat, în culturi timpurii sau tardive. Eficien]a economic\ a culturii este ridicat\, datorit\ cerin]elor mari de pe pia]\ [i pre]urilor ridicate, iar în condi]ii optime de tehnologie realizeaz\ produc]ii mari [i de calitate. Nerespectarea cerin]elor fa]\ de ap\ [i temperatur\ poate duce, în mare m\sur\, la compromiterea recoltei. 10.6.2. Originea [i aria de r\spândire Conopida a evoluat dintr-o specie sau varietate de varz\, denumit\ Brassica cretica Sam, care are ca origini varza s\lbatic\. B.cretica s-a format pe ]\rmurile de est ale M\rii Mediterane [i `n insula Creta. Formele mai evoluate ale acestei variet\]i erau cunoscute înc\ din secolul al XII-lea, iar cele apropiate conopidei de ast\zi au fost cunoscute din secolul al XVI-lea în Egipt, apoi Italia, de unde s-a r\spândit în Olanda, Anglia, Germania [i alte ]\ri. De altfel, [i ast\zi se cunosc denumiri, cum ar fi: conopida italiana, conopida nem]easc\, conopida de Cornwall [.a. În }\rile Române, conopida începe a fi cunoscut\ din secolul al XVIII-lea [i se r\spânde[te în cultur\, în mod evident, mai ales în jurul ora[elor. Ion Ionescu de la Brad pomene[te despre soiurile de conopid\ din colec]ia sa de legume de pe mo[ia Brad din jude]ul Bac\u (Stoian [i Munteanu, 1986), În prezent, conopida se cultiv\ pe tot globul unde g\se[te condi]ii de mediu corespunz\toare, ocupând o suprafa]\ de peste 650 mii ha. În Europa se cultiv\ pe 148 mii ha, din care, în Fran]a, 42 mii ha, Italia 24 mii ha [i Spania 16 mii ha (dup\ Popescu [i Anastasiu, 2000). În ]ara noastr\ se cultiv\ mai ales în bazinele legumicole consacrate din jurul marilor centre urbane, dar este cunoscut\ [i apreciat\ în toat\ ]ara. 10.6.3. Particularit\]i botanice [i biologice Conopida este o varietate anual\, ierboas\, cu sistemul radicular [i tulpinile u[or lemnificate, ca [i varza de c\p\]ân\ (fig.10.18). R\d\cina este pivotant\, bogat ramificat\. Majoritatea r\d\cinilor absorbante se g\sesc la 25-40 cm adâncime. Voinea (1973) precizeaz\ c\ suprafa]a absorbant\ a sistemului radicular este de 10 ori mai mare decât suprafa]a foliar\ în faza de r\sad [i de 100 de ori mai mare la plantele mature. Tulpina principal\ este cilindric\, ori îngro[at\ treptat de la baz\ c\tre partea superioar\, tare ca [i la varza alb\, scurt\, foarte îndesit ramificat\, terminat\ într-o “inflorescen]\” deas\, scurt\, incomplet evoluat\. Ramurile [i axele inflorescen]elor sunt scurte, groase, c\rnoase; împreun\ cu ]esutul preinflorescen]ial alc\tuiesc o c\p\]ân\ compact\, fraged\ [i dulce, alb\, g\lbuie, 159


rareori pu]in violet\, înconjurat\ de frunze tulpinale mari. Aceast\ c\p\]ân\ fals\ are o durat\ de 1025 de zile. La un moment dat, pe suprafa]a c\p\]ânii apar ni[te emergen]e, care se vor transforma în ramuri purt\toare de flori normale. C\p\]âna cap\t\ o culoare violacee dup\ care se desface. Aceast\ r\sfirare a c\p\]ânii începe dinspre margini spre centru [i marcheaz\ trecerea plantei la formarea tulpinii florifere care dureaz\ 20-25 de zile. Tulpina purt\toare de flori are aspectul unei Fig. 10.18 - Conopida: plant\ cu frunze [i c\p\]ân\ tufe (“arbust”) cu ramuri sub]iri [i aplecate (la soiurile timpurii), cu ramuri groase (la soiurile târzii), sau cu ramuri r\sfirate de grosime mijlocie (la soiurile semitimpurii). Calitatea culinar\ a c\p\]ânii se men]ine pân\ înainte de ramificarea acesteia. Frunzele sunt simple, sesile sau scurt pe]iolate, dispuse alternativ pe tulpina plantelor în faza de r\sad, ca [i pe ramurile tulpinilor florifere [i sub form\ de rozet\ la plantele care au format c\p\]âna. În faza de r\sad, frunzele au limbul oval – alungit, cu marginea fin din]at\, iar în stadiul de c\p\]ân\, frunzele au limbul oval-alungit pân\ la lanceolat, cu marginea întreag\, fin din]at\ ori u[or sinuat\. Suprafa]a limbului poate fi neted\ sau u[or gofrat\. M\rimea frunzelor variaz\ în func]ie de soi, putând ajunge pân\ la o lungime de 80–90 cm. Culoarea poate fi verde-deschis, verde-închis, cu nuan]e cenu[ii, albastre sau violete, reprezentând un criteriu de recunoa[tere a soiurilor. Nerva]iunea frunzelor poate constitui, de asemenea, un criteriu de identificare a soiurilor. Astfel, la unele soiuri, nervura principal\ este sub]ire, iar nervurile laterale abia vizibile [i înclinate la 500, la altele, nervura principal\ este foarte lat\, groas\, iar nervurile laterale sunt înclinate sub un unghi de 450-550. Pozi]ia frunzelor poate fi orizontal\, erect\ sau oblic\. Florile actinomorfe, hermafrodite, tetramere, de 1,5-2 cm în diametru, au aceea[i alc\tuire ca [i cele de la varza alb\. De[i florile sunt hermafrodite, polenizarea este indirect\, conopida fiind o plant\ alogam\. Polenizarea este entomofil\. Conopida este, practic, compatibil\ cu toate variet\]ile de B.oleracea. La înflorire, planta formeaz\ un mare num\r de l\stari floriferi. Înflorirea dureaz\ 15-25 de zile. Fructele sunt silicve de 6-8 cm lungime, prev\zute cu un rostru scurt [i sub]ire. Au aceea[i alc\tuire ca [i cele de la varza alb\. Semin]ele au aceea[i form\ [i culoare ca cele de la varza alb\, dar sunt mai mici. 160

LEGUMICULTUR| II

10.6.4. Rela]iile cu factorii de mediu Cerin]ele specifice ale conopidei fa]\ de factorii de mediu sunt, în cea mai mare parte, identice cu cele ale verzei, dar varia]iile factorilor de mediu fa]\ de valorile lor optime au influen]e negative asupra cre[terii [i dezvolt\rii plantelor. În aceast\ direc]ie, factorii major implica]i sunt temperatura, apa [i elementele nutritive. Temperatura optim\ de germinare este de 18-200 C [i asigur\ germinarea [i r\s\rirea în 6-7 zile. Pentru o bun\ cre[tere [i dezvoltare a r\sadurilor se recomand\ aceea[i temperatur\, dar sc\derea acesteia pân\ la 10-140 C determin\ ob]inerea unor r\saduri mai viguroase, de[i ritmul de cre[tere este mai lent. Dup\ ce r\sadurile au 30–40 de zile, în func]ie de perioada de vegeta]ie a soiurilor, temperaturile de 4–100C timp de 4–6 s\pt\mâni determin\ vernalizarea [i implicit induc]ia floral\, ceea ce se soldeaz\ cu formarea florilor, f\r\ a se mai trece prin faza de c\p\]ân\ (Nieuwhof, 1969). R\sadurile de conopid\ rezist\ dup\ plantare în câmp pân\ la temperaturi minime de minus 4-50C, dac\ sunt bine c\lite. Men]inerea acestor temperaturi sau reducerea acestora poate duce la piticirea plantelor sau orbirea lor (nu se mai formeaz\ c\p\]âna). În primul caz este afectat\ r\d\cina, care se reface foarte greu, iar în al doilea are loc afectarea ]esuturilor din care se vor forma primoridiile florare. În perioada de formare a c\p\]ânilor, alternan]a dintre temperaturile sc\zute [i ridicate determin\ fenomenul de catifelare (spumare), care const\ din afectarea suprafe]ei c\p\]ânilor ce cap\t\ un aspect pufos, de velur sau bob m\runt de orez, care diminueaz\ valoarea comercial\. Tot în faza de c\p\]ân\, temperaturile sc\zute de 4-80C, o lung\ perioada de timp, cumulate cu un exces de umiditate (în timpul ploilor reci [i de durat\), pe un fond de exces de azot determin\ apari]ia fenomenului de bracteere, când bracteele de la baza ramifica]iilor (buchetelor) câp\]ânii cresc [i ajung la suprafa]a acesteia, unde cap\t\ culoarea verde. Temperaturile ridicate, cumulate cu seceta prelungit\, determin\ deshidratarea c\p\]ânilor, care î[i pierd turgescen]a, devin laxe, î[i pierd compactitatea [i chiar pornesc în tije florifere, care, de multe ori, nici nu mai formeaz\ flori, termina]iile tulpinale `ncheindu-se cu malforma]ii mici, cu aspect gr\un]os (de conopid\ în miniatur\). Conopida de toamn\, cu c\p\]ânile formate, rezist\ la temperaturi negative (minus 1-30C), dar recoltarea în acest moment poate provoca v\t\m\ri ale recoltei. Temperaturile excesiv de ridicate pot deshidrata puternic ]esutul superficial al c\p\]ânilor, care, în contact cu pic\turile de rou\ sau ap\, determin\ spargerea celulelor, înmuierea [i brunificarea suprafe]ei. Pe acest ]esut, astfel afectat, se instaleaz\ diferi]i agen]i patogeni. Apa. Cerin]ele conopidei fa]\ de ap\, de[i, cantitativ, sunt asem\n\toare cu cele ale verzei de c\p\]ân\, dinamica din sol [i aer trebuie s\ varieze în limite înguste, varia]iile spre extreme fiind compromi]\toare pentru cre[terea [i dezvoltarea corespunz\toare a plantelor. Lipsa apei în faza de r\sad determin\ îmb\trânirea acestuia (frunzele îmb\trânesc [i cad). Un exces de ap\ provoac\ 161


alungirea exagerat\ a r\sadurilor. Un asemenea r\sad se va prinde mai greu la înfiin]area culturii [i în condi]ii de temperaturi sc\zute ( sub zero grade), sunt mai susceptibile la piticire [i orbire. În timpul vegeta]iei, umiditatea din sol trebuie s\ fie la acelea[i niveluri optime cu cele de la varz\ (70–80% din capacitatea total\ de câmp). În termeni gr\din\re[ti, se spune c\ terenul nu trebuie s\ se usuce niciodat\, adic\ trebuie s\ fie permanent reav\n. Acest nivel al apei din sol asigur\ [i umiditatea relativ\ a aerului de circa 60-70% sau 70–80%, ceea ce înseamn\ condi]ii optime. Excesul de ap\ este, de asemenea, d\un\tor pentru c\, a[a cum se întâmpl\ la varz\, are loc asfixierea r\d\cinilor plantei, proces u[or de depistat pentru c\ are loc îng\lbenirea frunzelor bazale. A[a cum s-a mai ar\tat, un exces (moderat) de ap\, temperatura sc\zut\ [i o cantitate mai mare de azot în sol produce bracteerea, iar alternan]a secet\/exces de ap\ poate favoriza sau duce la spumarea [i atacul bolilor. Seceta prelungit\ în faza de c\p\]ân\ determin\ formarea de c\p\]âni laxe, r\sfirate, mici [i cu gust mai pu]in agreabil. Lumina. Conopida are cerin]e asem\n\toare fa]\ de lumin\ ca [i varza. În faza de r\sad, insuficien]a luminii determin\ alungirea r\sadurilor. În aceast\ faz\ plantele pot s\ primeasc\ o cantitate mai mic\ de lumin\ datorit\ nebulozit\]ii pronun]ate [i prelungite sau datorit\ unei desimii prea mari a r\sadurilor. Alungirea r\sadului, în afara faptului c\ afecteaz\ calitatea r\sadului, în general, determin\, în mod special, întârzierea recoltei. Alungirea din cauza reducerii luminii poate fi diminuat\ prin sc\derea corespunz\toare a temperaturii [i umidit\]ii solului. În câmp sau spa]ii protejate, cultura are nevoie, de asemenea, de o cantitate mare de lumin\, corespunz\toare terenurilor bine însorite; altfel, plantele se alungesc, num\rul de frunze este mai redus, se întârzie formarea c\p\]ânilor sau acestea nu se mai formeaz\ deloc. Explica]ia rezult\ din faptul cunoscut c\ m\rimea c\p\]ânii este direct [i pozitiv corelat\ cu num\rul [i masa de frunze (Nieuwhof, 1969, Le Bouhec, 1979). În faza de c\p\]ân\ a plantelor, lumina joac\ acela[i rol asupra plantelor, dar în mod esen]ial negativ asupra calit\]ii c\p\]ânilor, prin faptul c\ suprafa]a acestora cap\t\ o culoare g\lbuie, chiar u[or violacee, datorit\ cre[terii concentra]iei fitocromilor (Johnson, 1978). În acela[i timp, gustul devine mai “iute” [i aroma "de varz\" mai pronun]at\, ceea ce reduce din calitatea c\p\]ânilor. Din aceast\ cauz\, prin tehnologii de cultur\ se recomand\ protejarea c\p\]ânilor cu 1-2 frunze sau folosirea de cultivare care se autoprotejeaz\ cu propriile frunze din apropierea c\p\]ânii. Solul [i elementele nutritive trebuie s\ îndeplineasc\ indicii optimi recomanda]i la varz\. În privin]a elementelor minerale, asigurarea unui nivel ridicat de azot duce, în mod evident, la sporirea recoltei (m\rimea [i fermitatea c\p\]ânilor). De asemenea, determin\ o mai lung\ perioad\ a fazei de c\p\]ân\. Gr\dinarii cu experien]\ sus]in, de[i nu au dreptate în totalitate, c\ succesul culturii const\ în “ap\ [i azot”; acest lucru este adev\rat [i de aceea se recomand\ pe un fond bogat [i complex de elemente nutritive, asigurat prin fertilizarea cu gunoi de grajd fermentat. În ceea ce prive[te azotul, este important de reamintit c\ 162

LEGUMICULTUR| II

acesta, în cantit\]i prea mari, în condi]ii de temperatur\ mai sc\zut\ [i umiditate ridicat\ favorizeaz\ bracteerea. 10.6.5. Soiuri Sortimentul mondial de conopid\ este foarte bogat. De exemplu, catalogul Uniunii Europene men]iona în 1986 peste 400 de cultivare, din care multe sunt hibride. Acest sortiment este specializat pentru culturi de câmp [i culturi protejate; sortimentul pentru câmp este împ\r]it în trei categorii: de var\, de toamn\ [i de iarn\. De asemenea, în func]ie de zonele ecologice ale Europei [i de trunchiul sau filonul originar de ameliorare, Le Bouhec (1979) împarte sortimentul mondial în urm\toarele grupe sau tipuri (deosebit de importante în alegerea soiurilor în func]ie de zon\ [i epoca de înfiin]are): a. Tipul ecologic de prim\var\ cuprinde grupele: Erfurt (pentru câmp sau ser\), Alpha (pentru câmp, uneori pentru ser\), Bulg\re de z\pad\ (american\ asem\n\toare cu grupa Uria[ Danez, provenit\ din grupa Erfurt). b. Tipul ecologic de var\-toamn\ cuprinde grupele: Lecerf (din Fran]a), grupa Giant (din Italia), Frankfurt (central european\) [i Flora Blanca (precoce). c. Tipul ecologic de iarn\. Cultura se `nfiin]eaz\ din toamn\ [i ierneaz\ `n câmp, pân\ la minus 100C; cuprinde grupele Cornish [i Roscoff. La noi în ]ar\, sortimentul, de[i nu este prea bogat, a fost permanent îmbun\t\]it r\spunzând corespunz\tor necesit\]ilor cultivatorilor [i cerin]elor pie]ei (tabelul 10.8). 10.6.6. Tehnologia de cultivare 10.6.6.1. Cultura timpurie în teren neprotejat Alegera terenului. În vederea ob]inerii unor produc]ii cât mai timpurii se aleg soluri cu textur\ nisipo-lutoas\ sau luto-nisipoas\ de tipul solurilor aluvionare, cu diferite grade de evolu]ie, cernoziomuri levigate, cu reac]ie neutr\ sau slab alcalin\ (pH 7,2–7,8), pe terenuri ad\postite, care se înc\lzesc mai repede în timpul prim\verii [i pierd în scurt timp excesul de umiditate. Pe solurile u[oare se ob]in produc]ii mai timpurii, dar acestea necesit\ o fertilizare puternic\ cu îngr\[\minte organice [i minerale, cu irig\ri repetate la intervale mici de timp, pentru men]inerea unei umidit\]i suficiente, mai ales în prim\verile secetoase. Conopida fiind printre primele plante legumicole care se scot prim\vara în câmp [i care asigur\ primele produse pentru aprovizionarea pie]ei cu legume proaspete, trebuie s\ se cultive pe cele mai ad\postite terenuri din ferma legumicol\. Sunt contraindicate solurile grele, reci [i umede. Locul în rota]ia culturilor. Cele mai bune premerg\toare pentru conopida timpurie sunt: fasolea de gr\din\, maz\rea de gr\din\, bobul etc. Printre bune premerg\toare se num\r\ speciile din grupa legumelor pentru r\d\cini tuberizate [i cele din grupa cepei. Nu trebuie s\ urmeze dup\ ea îns\[i sau dup\ specii care fac parte din familia Cruciferae. La rândul ei, conopida poate fi o bun\ premerg\toare pentru fasolea de gr\din\, castrave]i, salat\, spanac etc.

163


164

LEGUMICULTUR| II

Preg\tirea solului [i a semin]elor se face ca la varza timpurie. Producerea r\sadurilor. În vederea înfiin]\rii culturilor de conopid\ timpurie se folosesc r\saduri produse în cuburi nutritive cu latura de 7 cm, în vârst\ de 40-45 zile. Plantele îmb\trânite în faza de r\sad dau produc]ii reduse [i necorespunz\toare cantitativ [i calitativ, c\p\]ânile fiind mici [i r\sfirate. R\sadurile de conopid\ timpurie se produc, ca [i la varza timpurie, în sere [i solarii cu înc\lzire tehnic\, solarii cu substratul înc\lzit pe cale biologic\ [i r\sadni]e cu înc\lzire biologic\. Înfiin]area culturii se face prin plantarea r\sadurilor în perioada 15-30 martie, în func]ie de zon\ [i condi]iile anului respectiv. În ferme, pe fiecare strat în\l]at cu l\]imea la coronament de 104 cm, se planteaz\ dou\ rânduri de conopid\ timpurie la distan]a de 80 cm între rânduri [i 18-20 cm între plante pe rând, revenind o densitate de 66.000 – 75.000 plante la hectar (fig. 10.19).

Fig 10.19 - Schema de `nfiin]are a culturii de conopid\ timpurie

În gospod\riile popula]iei, r\sadurile de conopid\ timpurie se planteaz\ la 50 x 25 cm (80.000 plante/ha) sau 50 x 30 cm (66.600 plante/ha). În cazul biloanelor distan]ate la 60 cm, plantele pe rând fiind dep\rtate una de alta la 25 cm, revin aproximativ 66.600 plante /ha. R\sadurile se planteaz\ manual sau mecanizat cu ma[ina de plantat r\saduri MPR-5, ac]ionat\ de tractorul legumicol L- 445. R\sadurile produse în cuburi nutritive se planteaz\ cu bolul de p\mânt sub nivelul solului (3–4 cm), pentru ca stratul de p\mânt care acoper\ cubul nutritiv s\-l fereasc\ de uscare [i, astfel, s\ se men]in\ mai bine umiditatea în zona sistemului radicular. Lucr\rile de îngrijire. Completarea golurilor se face manual, la 4–5 zile dup\ plantare, cu r\sad de aceea[i vârst\ [i din acela[i soi, cu udare individual\ a acestuia. O verig\ hot\râtoare în reu[ita acestei culturi este udatul. În vederea ob]inerii unor plante viguroase cu o cre[tere continu\ [i un aparat foliar bogat, care asigur\ o produc]ie mare [i de calitate superioar\, cultura de conopid\ 165


timpurie se ud\ pe rigole lungi, aplicându-se, în func]ie de regimul de precipita]ii, pân\ la 5-6 ud\ri, cu cantit\]i moderate de ap\. Norma de udare cea mai indicat\ pentru aceast\ cultur\ este de 200-300 m3 ap\ la hectar, care asigur\ o umiditate constant\ în sol, f\r\ a-l r\ci prea mult, ceea ce ar duce la stagnarea vegeta]iei; cultura se ud\ cu cantit\]i mai mici de ap\ [i, pe m\sur\ ce plantele cresc [i timpul se înc\lze[te, norma de udare se m\re[te. În perioada de formare a c\p\]ânilor, cultura de conopid\ timpurie se ud\ cu norme mai mari (300-500 m3/ha) [i la interval de cel mult o s\pt\mân\, în func]ie de starea de umiditate a solului, de precipita]ii [i temperatura atmosferic\. Neudarea la timp a culturii de conopid\ are ca rezultat cre[terea slab\ [i neuniform\ a plantelor, o produc]ie mic\ [i de calitate necorespunz\toare. Pentru a men]ine solul în permanen]\ afânat [i curat de buruieni, cultura de conopid\ timpurie se pr\[e[te de 2-3 ori mecanic între rânduri [i de dou\ ori manual între plante pe rând. Odat\ cu pr\[itul mecanic se refac [i rigolele de udare. În timpul vegeta]iei se face fertilizarea culturilor de conopid\ timpurie cu îngr\[\minte ce con]in azot [i potasiu. Aceste îngr\[\minte se administreaz\ concomitent cu pr\[itul mecanic, pe cultivator fiind montat dispozitivul de fertilizare. Prima fertilizare se execut\ când plantele au 10–12 frunze, la hectar administrându-se 150 kg azotat de amoniu [i 100 kg sare potasic\. Dac\ este nevoie, în perioada de formare a c\p\]ânilor, se efectueaz\ a doua fertilizare fazial\, aplicându-se acelea[i cantit\]i de îngr\[\minte ca la prima fertilizare. Se recomand\ [i fertiliz\ri extraradiculare cu îngr\[\minte foliare. Pentru ob]inerea unor c\p\]âni de calitate superioar\, albe, fragede [i pl\cute la gust, acestea se feresc de ac]iunea direct\ a razelor solare prin frângerea unei frunze cu care se acoper\ fiecare c\p\]ân\. În gospod\riile popula]iei, unde mâna de lucru nu constituie o problem\, c\p\]ânile de conopid\ se pot feri de lumina solar\ prin legarea a 2-3 frunze deasupra lor. Combaterea bolilor [i d\un\torilor se face la avertizare, prin tratamente preventive [i curative ca la varza timpurie. Recoltarea se efectueaz\ când c\p\]ânile au ajuns la dimensiunile proprii soiului, înainte de r\sfirarea u[oar\ a marginilor. Înainte de recoltare, cu circa dou\ zile, se execut\ o udare u[oar\, care asigur\ turgescen]a c\p\]ânilor [i frunzelor. Calendaristic, recoltarea începe dup\ 20 mai [i dureaz\, în func]ie de atingerea maturit\]ii tehnologice, pân\ la 15 – 20 iulie, variind în func]ie de zon\ [i de epoca de înfiin]are. De regul\, recoltarea la o cultur\ se e[aloneaz\ pe o perioad\ de 20 – 25 de zile, în circa 2 – 4 etape. Recoltarea se efectueaz\ manual, prin t\ierea c\p\]ânilor împreun\ cu 2-3 frunze, care vor proteja c\p\]ânile de diferite v\t\m\ri mecanice, de lumina solar\ [i vor asigura turgescen]a [i aspectul comercial al acestora. Produc]ia variaz\, în func]ie de tipul de cultivar (fiind cu 30 –35 % mai mare la hibrizi) [i de condi]iile de mediu asigurate tehnologic [i chiar de condi]iile naturale, fiind între 15 [i 25 t/ha. 166

LEGUMICULTUR| II

10.6.6.2. Cultura târzie Alegerea terenului pentru cultura conopidei de toamn\ se face ]inând seama ca acesta s\ fie corespunz\tor cerin]elor acestei variet\]i, din punct de vedere al structurii, fertilit\]ii [i reac]iei chimice. Solul trebuie s\ aib\ o textur\ mijlocie, o fertilitate ridicat\ [i reac]ie neutr\ sau u[or alcalin\, în nici un caz acid\, deoarece favorizeaz\ apari]ia bolii, numit\ “hernia verzei” (Olpidium brassicae). Solurile cu textur\ mijlocie au avantajul c\ re]in mai bine apa provenit\ din ploi [i ud\ri, în perioadele secetoase din timpul verii. În cazul în care solul este u[or acid, acesta se trateaz\ cu var nestins în cantitate de 2-3 t/ha, în func]ie de gradul de aciditate. Locul `n rota]ia culturilor. Cele mai indicate plante premerg\toare sunt cele prezentate la cultura conopidei timpurii. Conopida de toamn\ se cultiv\ succesiv, dup\ urm\toarele culturi: salat\, spanac, ceap\ [i usturoi pentru stufat, cartofi timpuri etc. De asemenea, este aplicat\ cultura dubl\ dup\ borceag, secar\ mas\ verde etc., care au perioad\ scurt\ de vegeta]ie. Sunt contraindicate plantele din familia Cruciferae. Preg\tirea solului începe înc\ din toamn\, f\cându-se în func]ie de cultura secundar\ anterioar\ (salat\, spanac, ceap\ pentru stufat etc). La preg\tirea din toamn\ se vor administra în mod obligatoriu 40 t/ha gunoi de grajd. Vara, dup\ desfiin]area culturilor anterioare timpurii prin discuire [i nivelarea de exploatare, dac\ este nevoie, în func]ie de fertilitatea natural\ a solului, se face fertilizarea cu îngr\[\minte chimice. La 1 hectar se administreaz\: 250 kg azotat de amoniu, 500 kg superfosfat [i 200 kg sulfat de potasiu. În cazul în care toamna nu s-au administrat îngr\[\minte organice pentru cultura timpurie anterioar\, se administreaz\ 20 t/ha gunoi de grajd bine descompus. Îngr\[\mintele se aplic\ cu 10–14 zile înainte de înfiin]area culturii [i se distribuie cu acelea[i ma[ini folosite la varza timpurie. Ar\tura de var\ se execut\ cu acelea[i agregate ca în cazul ar\turii de toamn\ la varza timpurie, la adâncimea de 20–22 cm. Aceasta se gr\peaz\ concomitent, prin ata[area unei grape stelate. Tratare solului contra d\un\torilor [i erbicidarea se fac cu acelea[i substan]e [i se aplic\ dup\ acelea[i reguli ca la varza timpurie. Modelarea solului se efectueaz\ ca la varza de var\. Producerea r\sadurilor. În vederea înfiin]\rii culturii de conopid\ de toamn\ se folosesc r\saduri produse pe straturi amenajate în câmp, în vârst\ de 45 – 55 zile. Se seam\n\ în prima decad\ a lunii mai. Celelalte lucr\ri aplicate, în vederea producerii r\sadurilor de conopid\ de toamn\, sunt asem\n\toare cu cele prezentate la producerea r\sadurilor pentru varza de toamn\. Înfiin]area culturilor se face prin plantarea r\sadurilor în perioada 20–30 iunie, în func]ie de zon\. Pe fiecare strat în\l]at, cu l\]imea la coronament de 104 cm, se planteaz\ dou\ rânduri de conopid\ distan]ate la 80 cm [i cu 26-30 cm între plante pe rând, asigurând o densitate de 45.000 – 50.000 plante la hectar (fig 10.20). 167


Fig. 10.20 - Schema de `nfiin]are a culturii de conopid\ de toamn\

Plantarea r\sadurilor se face manual sau mecanizat cu ma[ina MPR-5, ac]ionat\ de tractorul L-445. În gospod\riile popula]iei, plantarea conopidei de toamn\ se face pe teren plan, la 60 cm între rânduri [i 30 cm între plante pe rând, realizând o densitate de circa 55.000 plante la ha. R\sadurile se introduc în sol pân\ la prima frunz\ adev\rat\. Lucr\rile de îngrijire. Completarea golurilor se face la 3–5 zile de la plantare, cu r\sad de aceea[i vârst\ [i din acela[i soi, cu udarea individual\ a plantelor Irigarea se execut\ astfel ca s\ fie asigurate condi]iile optime de umiditate în sol (70-75 % din IUA) [i în aer. Udarea cea mai eficient\ se realizeaz\ pe timp noros, seara, noaptea sau diminea]a [i nu în timpul c\ldurilor mari din timpul zilei. În timpul vegeta]iei, la cultura de conopid\ de toamn\, în func]ie de regimul de precipita]ii, se aplic\ pân\ la 7-8 ud\ri. Norma de udare folosit\ este de circa 400 m3 ap\ la hectar. În faza form\rii c\p\]ânilor, în perioadele secetoase din timpul verii, conopida de toamn\ se ud\ s\pt\mânal. În timpul perioadei de vegeta]ie, cultura de conopid\ de toamn\ se fertilizeaz\ cu îngr\[\minte chimice ce con]in azot [i potasiu. Prima fertilizare se execut\ când plantele au 10-12 frunze, la hectar administrându-se 150 kg azotat de amoniu [i 100 kg sulfat de potasiu. Dac\ este nevoie, în perioada de formare a c\p\]ânilor, se efectueaz\ a doua fertilizare fazial\, aplicându-se acelea[i cantit\]i de îngr\[\minte ca la prima fertilizare. Celelalte lucr\ri de îngrijire sunt asem\n\toare cu cele care se efectueaz\ la cultura timpurie de conopid\. Recoltarea se realizeaz\ ca [i la conopida timpurie, dar calendaristic se desf\[oar\ începând cu 10–15 septembrie [i se încheie înainte de apari]ia primelor înghe]uri. În caz c\ plantele au fost surprinse de înghe]uri, recoltarea se va efectua imediat dup\ trecerea acestui moment, când plantele [i-au revenit. În caz c\ înghe]ul se instaleaz\ definitiv, c\p\]ânile se recolteaz\ imediat, cu mai mare grij\ [i cu circa 3-5 frunze protectoare, dup\ care se depoziteaz\ temporar, pân\ 168

LEGUMICULTUR| II

î[i revin din stadiul de înghe]are; dup\ aceea sunt condi]ionate în vederea p\str\rii [i comercializ\rii. Produc]ia este cu 20–30 % superioar\ conopidei timpurii, variind intre 18 [i 30 t/ha. 10.6.6.3 Cultura în teren protejat cu materiale plastice Alegerea terenului, culturile premerg\toare [i instalarea ad\posturilor sunt elemente tehnologice identice cu cele de la varza cultivat\ în ad\posturi din materiale plastice. Producerea r\sadurilor. R\sadurile se produc în sere înmul]itor, unde sem\natul se face în luna ianuarie, astfel ca, pân\ la plantare, r\sadul s\ realizeze o vârst\ de 45 –55 zile. Dup\ r\s\rire, în faza de cotiledoane, cu un u[or început de formare a primelor frunze adev\rate (a[a–numita faz\ de “cruce”), se repic\ la cuburi sau ghivece nutritive. Sem\natul nu se va face prea des, c\ci pl\ntu]ele de conopid\ sunt foarte sensibile la absen]a luminii, alungindu-se foarte repede. De aceea, se vor lua [i m\suri de reducere a temperaturii la 10–120 C [i repicare cât mai rapid\. În faza de r\sad, temperatura se regleaz\ asem\n\tor r\sadului de varz\. M\nescu (1972) recomand\ pân\ la repicat temperatura de 14–160C; temperatur\ de 14–160C se reduce cu 2–30C pe timp noros [i noaptea. Pentru ciclul al II-lea, r\sadul se realizeaz\ pe brazde reci, asem\n\tor culturii de câmp, epoca de sem\nat fiind 10–20 mai. Fertilizarea se realizeaz\ cu o solu]ie con]inând 20 g azotat de amoniu, 10 g superfosfat [i 5 g sulfat de potasiu în 10 l ap\, administrând circa 100 ml la plant\ (M\nescu, 1972). O bun\ fertilizare se poate realiza, de asemenea, [i cu o emulsie de b\legar proasp\t (circa 1,5 kg b\legar [i 10 l ap\), în cantitate de 100 – 150 ml la plant\. R\sadul pentru plantare va avea circa 50 de zile, respectiv 5 – 6 frunze adev\rate. Cu 7–8 zile înainte de plantare, plantele se vor c\li foarte bine, prin reducerea la limit\ a ud\rilor [i sc\derea temperaturii. Tratamentul cu frig (20 C) al r\sadurilor, timp de dou\ s\pt\mâni înainte de plantare, reduce faza de c\p\]ân\, respectiv perioada de recoltare (Wheeler [i Salter, 1974; Salter, 1974). Infiin]area culturii. Epocile de înfiin]are pentru conopid\ se încadreaz\ în acelea[i perioade ca [i pentru varz\. Vârsta r\sadului [i epoca de înfiin]are sunt elemente tehnologice care se stabilesc cu mult discern\mânt, din acelea[i considerente ca [i pentru varz\ (reducerea timpuriet\]ii, pericolul vernaliz\rii [.a.). Pentru Câmpia Dun\rii, Löbl [i colab. (1962, 1966) stabilesc c\ epoca cea mai adecvat\ este 10–20 martie (în cazul soiului Timpurie de Haga). Tehnologiile de ast\zi recomand\ 1- 15 martie în sud [i vest [i 15–30 martie în celelalte regiuni (I.C.L.F. – S.C.P.L. Buz\u, 1981). Distan]ele de plantare se adapteaz\ tipului constructiv de solar, epocii [i ciclului de cultur\. Singureanu (1975) stabile[te c\ densit\]i optime se realizeaz\ la shemele de plantare de 50 x 50 cm sau 60 x 60 cm (pentru soiul Timpurie de Erfurt), respectiv cu 40.000 [i 30.000 plante la hectar. În cazul utiliz\rii solariilor cu folie perforat\, distan]ele optime sunt de 30 x 30 cm [i 30 x 40 cm, atât în ciclul de prim\var\, cât [i în cel de toamn\ (Singureanu, 1977). 169


În solariile bloc, plantarea se realizeaz\ pe teren modelat în brazde de 94 cm la coronament, cu câte dou\ rânduri pe brazd\, dispuse la 70 cm [i cu distan]a între plante pe rând de 40 – 42 cm (fig. 10.21), realizându-se o densitate de circa 33.000 plante/ha (Ceau[escu [i colab., 1980). În solariile tunel se poate folosi o schem\ asem\n\toare sau alta, în rânduri, cu intervale de 60–70 cm [i 50 cm între plante de rând, asigurând o densitate, de asemenea, de 33.000 plante/ha (fig.10.22). La aceea[i schem\, Voican (1984) recomand\ distan]a între plante de 30 cm. De asemenea, mai ales pentru soiurile mai viguroase (din grupa Alpha: Fortados, Paloma) se procedeaz\ astfel: se deschid trei rigole la distan]ele de 110 – 160 – 160 cm, folosind cultivatorul legumicol echipat cu rari]e [i se marcheaz\ [ase rânduri dispuse între marginile solarului tunel la 75-70-90-70-90-70-75 (fig. 10.23), realizând o densitate de 28.000 plante/ha.

Fig. 10.21 - Schema de `nfiin]are a culturii de conopid\ `n solarii bloc

Pentru protejarea cu ad\posturi joase, terenul se modeleaz\ în straturi cu l\]imea total\ de 140 cm, pe care se planteaz\ câte dou\ rânduri de plante, conform schemei din figura 10.24, realizându-se o densitate de 40.000 plante la hectar (I.C.L.F. – S.C.P.L. Buz\u, 1981). Reglarea regimului factorilor de mediu. Principalii factori de mediu se regleaz\, în general, asem\n\tor culturii de varz\. Fa]\ de varz\, conopida, în faza de c\p\]ân\, este deosebit de sensibil\ la secet\, ca [i la alternan]a acesteia cu perioade mai umede, determinând încetarea în cre[tere, desfacerea c\p\]ânii [i îmboln\virea. În plus, în faza de c\p\]ân\, pentru evitarea îng\lbenirii [i deprecierii calitative, se va proceda la protejarea fa]\ de lumina solar\, prin acoperirea cu 1-2 frunze sau legarea frunzelor deasupra c\p\]ânii.

170

LEGUMICULTUR| II

Fig. 10.22 - Schema de `nfiin]are a culturii de conopid\ `n solarii tunel pentru soiuri cu vigoare redus\

Fig. 10.23 - Schema de `nfiin]are a culturii de conopid\ `n solarii tunel pentru soiuri viguroase

171


Fig. 10.24 – Scheme de plantare a conopidei `n tunele joase (dup\ I.C.L.F.-S.C.P.L. Buz\u, 1981, modificat)

Ca [i la varz\, reglarea factorilor temperatur\, umiditate [i aer se realizeaz\ prin aerisire [i irigare. O autoreglare a acestor factori se poate ob]ine în mod corespunz\tor prin utilizarea foliei de polietilen\ perforat\ (Popescu, 1970, citat de Ceu[escu [i colab., 1980). Lucr\rile de îngrijire. Cultura de conopid\ în ad\posturi acoperite cu folii de polietilen\ va primi acelea[i lucr\ri de îngrijire ca [i cultura de varz\. Aten]ie deosebit\ se va acorda lucr\rilor: irigare, fertilizare [i combaterea d\un\torilor (mai ales a unor fluturi cum este, de exemplu, Mamestra brassicae); atacul fluturilor este mai p\gubitor la conopid\ decât la varz\, ducând chiar la compromiterea total\ a culturii. Recoltarea începe când c\p\]ânile ajung la o m\rime maxim\, specific\ soiului, dar înainte de a începe s\ se r\sfire. 10.6.6.4. Cultura în ser\ Tehnologia culturii conopidei `n ser\ prezint\ `nc\ interes pentru produc\tori, `n func]ie de cerin]ele pie]ei. Producerea r\sadurilor. Sem\natul în vederea producerii r\sadurilor se execut\ în func]ie de perioada când se planific\ ob]inerea recoltei. Având în vedere c\ se recomand\ r\sad de 40 – 45 zile, sem\natul va începe în prima decad\ a lunii august [i se continu\ pân\ la 1 – 5 ianuarie. Se planific\ între 50.000 [i 80.000 de fire la hectar, în func]ie de soi, la care se adaug\ o rezerv\ de 5–10 %. Cantitatea de s\mân]\ este de 300-400 g pentru un hectar de cultur\. Dup\ sem\nat [i pân\ la r\s\rire se asigur\ o temperatur\ de 18–200 C. Dup\ r\s\rit pân\ la repicat temperatura se va dirija de la 16 – 200 C în zilele însorite, la 14–160 C în zilele cu nor [i 10 – 120 C pe timp de noapte. În continuare, câteva zile se ridic\ temperatura pentru a asigura o bun\ înr\d\cinare, dup\ care urmeaz\ regimul de temperatur\ anterior repic\rii (Ceau[escu, 1973). De[i nu este nevoie de o c\lire a r\sadurilor, folosind temperaturi sc\zute, experien]ele lui Galter [i Ward 1970 –1972 (cita]i de Ceau[escu [i colab., 1973) 172

LEGUMICULTUR| II

au demonstrat c\ temperaturile sc\zute la vârsta de 6 – 8 s\pt\mâni influen]eaz\ pozitiv timpurietatea, uniformitatea, calitatea [i cantitatea produc]iei (tabelul 10.5). Înfiin]area culturii. Plantarea se execut\ începând din luna septembrie [i continuând pân\ în februarie. În func]ie de soi [i epoca de plantare se adopt\ scheme, care s\ asigure densit\]i variind între 50.000 [i 80.000 plante la hectar. Astfel, soiurile mai pu]in viguroase, plantate `n epoci cu suficient\ lumin\, vor avea o densitate mai mare [i invers. Corespunz\tor acestor densit\]i se adopt\ scheme cu 30 cm între rânduri [i 30 cm între plante pe rând (pentru densitatea de 80.000 plante la hectar) sau cu 40 cm între rânduri [i 30–40 cm între plante pe rând, la densitatea de circa 50.000 plante la hectar (fig. 10.25)

Fig. 10.25 – Scheme de plantare a conopidei `n serele de tip industrial

Reglarea regimului factorilor de mediu. Sera, prin caracteristicile sale constructive, ofer\ posibilit\]i optime de reglare a factorilor de mediu. Lumina solar\ se va reduce începând cu luna martie, prin cretizarea geamurilor, iar în faza de legare a c\p\]ânilor, frunzele se leag\ deasupra acestora, pentru a preveni îng\lbenirea [i deprecierea calitativ\. Temperatura se va men]ine la valori de 18-200 C în zilele senine, 14–160 C în zilele noroase [i 12–140C noaptea. Umiditatea relativ\ a aerului va fi de 70 – 80 %. În acest scop, aerisirea va fi aproape permanent\, cu excep]ia zilelor reci de iarn\, când se fac 3–4 aerisiri pe zi, circa 10 minute fiecare (Ceau[escu, 1973). Lucr\rile de îngrijire. În general, lucr\rile de îngrijire pentru cultura de conopid\ sunt reduse ca num\r [i volum: completarea golurilor, afânarea solului prin pra[ile, irigarea, fertilizarea suplimentar\ [i combaterea bolilor [i d\un\torilor. În plus, în perioada de insola]ie, dac\ s-au format c\p\]ânile, acestea se vor proteja prin acoperire cu 2 – 3 frunze sau prin legarea frunzelor deasupra, a[a cum s-a mai ar\tat. Recoltarea. Ca [i la conopida cultivat\ în ad\posturi acoperite cu material plastic, recoltarea se face e[alonat, când c\p\]ânile sunt suficient de mari [i nu au început s\ se r\sfire. Lucrarea este e[alonat\, corespunz\tor epocilor de plantare, din decembrie pân\ la începutul lunii mai. Produc]ia variaz\ între 15 – 25 t/ha.

173


10.7. BROCCOLI Brassica oleracea var. botrytis L. subvar. cymosa Lam sin. B.o. var. italica Plenk Familia Cruciferae 10.7.1. Importan]a culturii Broccoli este o varietate, în mare parte asem\n\toare cu conopida, fiind considerat\, ca [i aceasta, o legum\ de lux, dar destul de bine cunoscut\ în alimenta]ia din multe ]\ri din vestul Europei sau America de Nord. Partea comestibil\ a acestei legume o reprezint\ inflorescen]a propriu-zis\, constând din l\starii floriferi, pedunculii florali [i florile în stadiul de mugure floral. Aceast\ inflorescen]\ se folose[te la prepararea supelor, a salatelor fierte cu maionez\ sau unt sau la alte produse culinare. Valoarea alimentar\ este asem\n\toare cu cea a conopidei, dar con]inutul mai redus în tiociana]i d\ o mai mare savoare gustului [i fine]e aromei. 10.7.2. Originea [i aria de r\spândire Aceast\ plant\ legumicol\ era considerat\, chiar dup\ 1950, ca un tip de conopid\ [i era denumit\ conopid\ verde. Acest termen exist\ [i ast\zi, dar denume[te, în mod exclusiv, conopida “romanesco” (conopida ]ig\neasc\), cunoscut\ mai ales în Italia. Se pare c\ are o origine comun\ cu conopida sau conopida a ap\rut dintr-o form\ mai veche de broccoli. Se recunoa[te c\, “oficial”, broccoli a ap\rut în secolul al XVI-lea (Chaux [i Foury, 1994), dar sub o form\ mai pu]in cultivat\ ast\zi [i anume “asparagus broccoli” sau “spear”. Dup\ ce în perioada urm\toare ajunge în America se întoarce în Europa, în secolul al XX-lea (1930), ca o legum\ de lux cu inflorescen]a compact\ (“cape broccoli” sau “crown”). Cultura este bine cunoscut\ la nivelul mondial, dar este r\spândit\ pe suprafe]e relativ mici. În lume, cei mai mari produc\tori sunt: SUA (circa 450 mii tone), urmate de Mexic (150 mii tone) [i Italia (150 mii tone). La noi în ]ar\, broccoli este aproape necunoscut\, g\sindu-se în unele colec]ii sau gr\dini particulare. 10.7.3. Particularit\]i botanice [i biologice Plantele de broccoli sunt asem\n\toare cu cele de conopid\, dar prezint\ suficiente caractere botanice, care s\ fac\ distinc]ia la nivel de variet\]i. Broccoli este o varietate ierboas\, anual\, cu habitus asem\n\tor conopidei (fig. 10.26).

174

LEGUMICULTUR| II

Fig. 10.26 – Broccoli: 1 - broccoli de c\p\]ân\ ("cape"); 2 – broccoli asparagoid ("asparagus")

Frunzele sunt mai numeroase, mai înguste [i mai scurte [i chiar mai rigide (Laumonnier, 1953). Limbul este, la multe soiuri, lirat-penat-partit, pân\ la sectat cu lobii ondula]i [i u[or din]a]i. Partea comestibil\, denumit\ în mod corect inflorescen]\, este format\ din l\starii tineri ce formeaz\ axul acesteia, pedunculii florali [i mugurii floriferi. La soiurile mai vechi, aceste inflorescen]e se prezint\ sub form\ de m\nunchiuri mai mici, dispuse pe l\starii principali, care au o cre[tere continu\ (nedeterminat\). Aceste soiuri fac parte din a[a-numita grup\ de broccoli “asparagus” sau “asparagoid” (B.o. var. botrytis L. subvar. asparagoides Lam.). În urma recolt\rii (elimin\rii) primelor buchete de pe l\starii principali, ace[tia se ramific\ [i î[i continu\ cre[terea, formând noi buchete [.a.m.d. Soiurile mai noi, ameliorate ini]ial în America de Nord, prezint\ toate florile [i inflorescen]ele într-un singur buchet central foarte compact. Soiurile care prezint\ acest tip de inflorescen]\ fac parte din a[a-numitul grup sau tip de broccoli denumit “cape broccoli” (broccoli c\p\]ân\). Culoarea mugurilor poate fi verde-închis, g\lbuie sau violacee. 10.7.4. Rela]iile cu factorii de mediu Fa]\ de factorii de mediu plantele de broccoli au preten]ii asem\n\toare conopidei sau chiar mai reduse. Deosebit de important este faptul ca prin lucr\rile de îngrijire, factorii de mediu s\ aib\ valori care favorizeaz\ faza de inflorescen]\ 175


compact\ [i muguri floriferi. ~n aceast\ faz\, exigen]ele ecologice sunt maxime. M\rimea [i calitatea p\r]ii comestibile sunt urmarea fireasc\ a dezvolt\rii plantelor în faza imediat anterioar\. Cu alte cuvinte, partea comestibil\ se formeaz\ pe baza substan]elor de rezerv\ acumulate în tulpin\ [i frunze. 10.7.5. Soiuri La nivel mondial, sortimentul de soiuri [i hibrizi de broccoli este suficient de bogat. În România se cultiv\, în mod întâmpl\tor, diferite soiuri, provenite din ]\rile cu tradi]ie. În câmpurile experimentale de la I.C.L.F. Vidra, SCL Bac\u [.a. au fost studiate adev\rate colec]ii; în cultur\, r\spândirea soiurilor cultivate a fost ca [i inexistent\. Soiul cel mai cunoscut în România a fost Calabresse. 10.7.6. Tehnologia de cultivare 10.7.6.1. Cultura timpurie Alegerea [i preg\tirea terenului se realizeaz\ în acelea[i condi]ii ca la conopida timpurie. Cultura se înfiin]eaz\ prin r\sad produs la ghivece sau cuburi nutritive, cu o vârst\ de 40-45 de zile. Sem\natul pentru producerea r\sadurilor se poate realiza la sfâr[itul lunii februarie – începutul lunii martie. Dac\ se va avea în vedere [i o e[alonare a plant\rii pân\ în luna mai, epoca de sem\nat pentru producerea r\sadurilor se poate prelungi pân\ la sfâr[itul lunii aprilie. Pentru ob]inerea unor r\saduri de bun\ calitate (viguroase), acestea se repic\ [i se vor men]ine la o temperatur\ u[or mai sc\zut\ (12-140C). Înfiin]area culturii se realizeaz\ în perioada 15 aprilie – 10 mai, în func]ie de vârsta r\sadului [i de condi]iile meteorologice. Schema de înfiin]are este prezentat\ în figura 10.27.

Fig. 10.27 - Schema de `nfiin]are a culturii timpurii de broccoli

Lucr\rile de îngrijire sunt asem\n\toare cu cele de la conopid\. Este necesar de men]ionat c\ nu este obligatorie acoperirea inflorescen]elor contra 176

LEGUMICULTUR| II

luminii puternice a soarelui. În mod special se va efectua o fertilizare fazial\, urmat\ de o udare [i o pra[il\ dup\ fiecare recoltare, în cazul tipului de broccoli cu cre[tere nedeterminat\ (asparagoid). Recoltarea se efectueaz\, în cultur\, în mod e[alonat, în func]ie de stadiul de formare a inflorescen]elor compacte (la cape broccoli). La cultura de broccoli asparagus, recoltarea se efectueaz\ e[alonat, în func]ie de formarea unor buchete corespunz\toare pentru valorificarea pe pia]\. Momentul optim de recoltare corespunde cu formarea mugurilor floriferi. Dep\[irea acestui stadiu face recolta mai pu]in atractiv\, l\starii se alungesc rapid [i devin mai pu]in suculen]i [i fragezi, cu o mai mare cantitate de ]esut mecanic. Inflorescen]ele se recolteaz\ prin t\iere cu cu]itul cât mai jos posibil, dar f\r\ frunzele protectoare. Dac\ l\starii sunt prea lungi, ace[tia se scurteaz\ de la baz\ sau, eventual, din locul de unde sunt mai pu]in fragezi. De asemenea, dac\ au ap\rut câteva flori (de culoare galben\), acestea se vor elimina din inflorescen]\. Cantitatea de recolt\ este foarte variabil\, dar în medie se pot ob]ine 10-15 t/ha. 10.7.6.2. Cultura târzie Acest tip de cultur\ se realizeaz\ alegând în mod corespunz\tor soiul [i epoca de înfiin]are a culturii în câmp. Alegerea [i preg\tirea terenului se pot realiza ca în cazul culturilor de var\ sau de toamn\ de varz\ sau a culturilor târzii de conopid\. Producerea r\sadurilor se realizeaz\, de regul\, pe straturi ne`nc\lzite în câmp. Înfiin]area culturii are loc, a[a cum s-a anticipat deja, prin r\saduri de 3045 de zile. Epoca de înfiin]are poate fi destul de larg\ (1 iunie - 5 iulie). Densitatea este asem\n\toare cu cea de la conopida de toamn\, dar poate fi [i mai redus\, în func]ie de vigoarea plantelor în perioada de formare a inflorescen]ei (fig. 10.28).

Fig. 10.28 - Schema de `nfiin]are a culturii târzii de Broccoli

Lucr\rile de îngrijire sunt asem\n\toare cu cele de la cultura timpurie de conopid\. Aten]ie deosebit\ se va acorda parcurgerii perioadelor de secet\ (mai 177


ales excesiv\) din lunile iulie - august [i atacului unor agen]i patogeni [i d\un\tori, specifici perioadei de vegeta]ie pe care plantele o parcurg (d\un\torii, în perioada de secet\, [i bolile, în perioada cu umiditate ridicat\, mai ales atmosferic\, din timpul toamnei). Recoltarea se efectueaz\ în mod asem\n\tor culturii timpurii, dar lu`nd în considerare [i precau]iile prezentate la cultura de conopid\ de toamn\. Produc]ia este semnificativ superioar\ culturii timpurii, adic\ 15-25 t/ha.

10.8. GULIA Brassica oleracea var. gongylodes L. sin. var. gongyloides Lam. Familia Cruciferae 10.8.1. Importan]a culturii Importan]a alimentar\. Gulia se cultiv\ pentru tulpina sa îngro[at\ (tuberizat\), care este fraged\, suculent\, cu gust pl\cut, asem\n\tor zonei medulare de la tulpina interioar\ (coceanul) verzei de c\p\]ân\. Gulia se consum\ proasp\t\ sub form\ de salat\ crud\, simpl\ sau asortat\ cu morcov, ridichi, ]elin\ [.a. De asemenea, se folose[te în realizarea diferitelor preparate culinare: supe, soteuri, ghiveciuri, frig\nele, mânc\ruri cu carne, ou\ sau umplute cu carne [i orez. Din punct de vedere agrofitotehnic, gulia se asorteaz\ u[or în asolament, iar faptul c\ prezint\ dou\ grupe de soiuri, dup\ lungimea perioadei de vegeta]ie gulioare [i gulii - prima grup\ se cultiv\ în cultur\ succesiv\ secundar\ anterioar\, iar a doua în cultur\ succesiv\ posterioar\. De asemenea, gulioarele sunt pretabile pentru culturile `n ser\, r\sadni]e [i solarii. Tehnologia cultiv\rii este relativ simpl\ [i nu difer\ distinct de cea a celorlaltor variet\]i de B. oleracea. Importan]a economic\ [i social\ este asem\n\toare verzei: asigur\ o recolt\ - marf\ o lung\ perioad\ din an (cu excep]ia a dou\ luni de var\), dar mai ales iarna (ca gulioare din ser\ sau gulii din depozit) [i prim\vara. Recolta este pu]in perisabil\ [i se poate valorifica dup\ recoltare, circa o lun\, în cazul gulioarelor [i pân\ la 4-6 luni - în cel al guliilor. Cultura gulioarelor în ser\ asigur\ folosirea acestor spa]ii în timpul iernii, cu cheltuieli mici pentru c\ldur\ (la jum\tate fa]\ de tomate). Cultura prezint\ pu]ini factori de risc, comparativ, de exemplu, cu conopida. 10.8.2. Originea [i aria de r\spândire Gulia are acela[i str\mo[ comun ca celelalte variet\]i de B. Oleracea, respectiv B. oleracea var. sylvestris, din care au evoluat câteva variet\]i cu tulpina îngro[at\. Una din aceste variet\]i, denumit\ “varza de Pompei”, a fost descris\ de Plinius cel B\trân (secolul I d. H.). Aceast\ varietate a fost cunoscut\ [i cultivat\ cu continuitate în Evul Mediu [i perioada modern\. La noi în ]ar\ sunt 178

LEGUMICULTUR| II

m\rturii scrise (mai ales cele ale lui Evlia Celebi) c\ gulia era cunoscut\ la mijlocul secolului al XVII-lea. În lume este larg r\spândit\, dar pe suprafe]e mari se cultiv\ în zona temperat\ a Europei, în S.U.A., Canada [i Asia. În România, gulia, atât timpurie cât [i cea tardiv\, a fost cultivat\ pe suprafe]e semnificative, dar în prezent suprafa]a este mult redus\. 10.8.3. Particularit\]i botanice [i biologice

Gulia este o plant\ ierboas\, bienal\ (fig. 10.29). Unele soiuri

timpurii, cultivate prim\vara devreme, se comport\ ca anuale. Habitusul plantelor difer\ mult ca aspect [i talie fa]\ de varz\. Guliile timpurii au în\l]imea [i masa vegetativ\ de 2-3 ori [i, respectiv 610 ori mai mici, comparativ cu varza. Organele care prezint\ diferen]e distinctive sunt tulpina [i frunzele. Tulpina (în primul an) este Fig. 10.29 - Gulia. Aspectul general al plantei: scurt\, tuberizat\ în partea inferioar\, r\d\cini, tulpin\ tuberizat\ [i frunze de form\ sferic\, sferic-turtit\ sau ovat\, de culoare verde-deschis, verde-albicioas\ ori violet-ro[cat\. Pe suprafa]a zonei îngro[ate se observ\ frunzele “inserate” pe un singur verticiliu; cele de la baz\ cad mai devreme, l\sând cicatrici mari, iar cele din zona apical\ sunt grupate sub forma unei rozete, în centrul c\reia se afl\ mugurele de cre[tere apical. Frunzele sunt simple, alterne, lung pe]iolate (pe tulpina din primul an) sau scurt pe]iolate pân\ la sesile (pe tulpinile florifere, în al doilea an). În zona p\r]ii îngro[ate a tulpinii, frunzele prezint\ o teac\ puternic l\]it\. Lungimea pe]iolului poate avea 5-6 cm la soiurile timpurii [i pân\ la 12-15 cm la soiurile tardive. Limbul are m\rimea [i forma variabile, în func]ie de vârsta plantei [i soi. Astfel, în faz\ de r\sad, limbul este eliptic, ovat sau lanceolat, cu marginea mai mult sau mai pu]in neregulat\ penat lobat pân\ la penat sectat; uneori baza limbului este decurent\ pe pe]iol. Lobii limbului sunt simplu, dublu sau neregulat din]a]i. Culoarea frunzelor poate s\ fie verde-cenu[ie, cenu[ie-violet\ sau ro[ieviolacee (Zanoschi [i Toma, 1985). La soiurile timpurii, dac\ plantele r\mân mai mult în câmp, acestea pot evolua, în func]ie de soi, în faza reproductiv\, formând tulpini florifere sau r\mân în faza vegetativ\; în acest din urm\ caz, tulpina îngro[at\ î[i m\re[te mult dimensiunile [i formeaz\ protuberan]e rotunde, de regul\ prin dezvoltarea ]esuturilor din jurul unor muguri axilari activi ai p\r]ii superioare a zonei îngro[ate. 179


10.8.4. Rela]iile cu factorii de mediu Gulia prezint\ exigen]e ecologice în limitele celorlalte variet\]i, gulia tardiv\ (gulia propriu-zis\) fiind mai rustic\, în compara]ie cu guliile timpurii (gulioarele). În mod deosebit, pentru gulioare, cerin]ele sunt mai mari, mai ales fa]\ de sol, elementele nutritive [i ap\. Solul trebuie s\ fie mijlociu, dar suficient de reav\n, bine structurat [i fertil. Elementele nutritive se prefer\, a fi în cantit\]i mari, dar echilibrate, pe un fond de fertilizare organic. Aceste cerin]e sunt justificate, pe de o parte, prin faptul c\ terenul va fi ocupat [i cu o cultur\ succesiv\, de regul\, de baz\, iar pe de alt\ parte, datorit\ faptului c\ plantele, au o perioad\ de vegeta]ie scurt\ de la plantarea r\sadurilor pân\ la recoltare (40-50 de zile), factorii de mediu - mai ales nutri]ionali - trebuie s\ fie asigura]i la niveluri mai mari. În acela[i timp, inclusiv la gulia de toamn\, dac\ ace[ti factori sunt nesatisf\c\tori, produc]ia este mult diminuat\ [i întârziat\, iar calitatea recoltei are de suferit prin pierderea fr\gezimii [i suculen]ei [i chiar prin apari]ia ]esutului lemnos în interiorul ]esutului parenchimatic al zonei `ngro[ate. 10.8.5. Soiuri Guliile [i gulioarele sunt reprezentate în cultur\ printr-un sortiment destul de bogat [i bine specializat pentru diferite tipuri de culturi: timpurii, tardive, în cultur\ protejat\ [.a. La noi în ]ar\ este cunoscut [i se folose[te un sortiment adecvat [i diversificat pentru tipurile de culturi anterior prezentate (tabelul 10.9). 10.8.6. Tehnologia de cultivare La noi în ]ar\ se practic\ urm\toarele tipuri de culturi: culturi în teren neprotejat (timpurii [i târzii), culturi în teren protejat cu materiale plastice (în solarii) [i în sere. În toate cazurile, culturile se înfiin]eaz\ prin r\sad. 10.8.6.1. Cultura timpurie Acest tip de cultur\ se realizeaz\ exclusiv prin folosirea soiurilor timpurii (cultur\ de gulioare). Asolamentul, alegerea [i preg\tirea terenului se realizeaz\ urmând acelea[i recomand\ri ca la varza timpurie. Producerea r\sadurilor. În vederea înfiin]\rii culturilor timpurii de gulii se folosesc r\saduri produse în sere înmul]itor, sere [i solarii cu înc\lzire tehnic\ din cadrul complexelor (centrelor) de producere a r\sadurilor, solarii cu substratul înc\lzit pe cale biologic\ [i r\sadni]e cu înc\lzire biologic\. 180

LEGUMICULTUR| II

181


Preg\tirea construc]iilor pentru producerea r\sadurilor, a amestecului nutritiv [i biocombustibilului se face în mod asem\n\tor cu preg\tirea acestora pentru producerea r\sadurilor de varz\ timpurie. Sem\natul pe pat nutritiv se face manual, folosind 8-10 g s\mân]\ la m2, prin împr\[tiere sau în rânduri. Pentru un hectar de cultur\ se utilizeaz\ 500-600 g s\mân]\. Epoca de sem\nat depinde de epoca de înfiin]are a culturilor, mai devreme în regiunile sudice [i mai târziu în cele nordice (3-15.02) (tabelul 10.4). Repicatul r\sadurilor se face la r\s\rire. Lucrarea se execut\ manual, folosind în acest scop cuburi nutritive cu latura de 5 cm. Murtazov [i colab. (1984) recomand\ pentru înfiin]area culturilor de gulii timpurii folosirea de r\sad nerepicat. Lucr\rile de îngrijire aplicate r\sadurilor pân\ la plantare sunt asem\n\toare cu cele prezentate la producerea r\sadurilor pentru cultura de varz\ timpurie. Înfiin]area culturii se face prin plantarea r\sadurilor în perioada 15-30 martie, în func]ie de zon\ [i condi]iile anului respectiv (începe când în sol se realizeaz\ [i se men]ine, cel pu]in trei zile, temperatura de 70C). În acest scop se folose[te r\sad în vârst\ de 50-55 zile. Pe fiecare strat în\l]at cu l\]imea la coronament de 104 cm se planteaz\ patru rânduri distan]ate la 28 cm [i 22-24 cm între plante pe rând, revenind o densitate de circa 110-120 mii plante la ha (fig. 10.30).

Fig 10.30 - Schema de `nfiin]are a culturii timpurii de gulii

În cazul model\rii sub form\ de biloane distan]ate la 50 cm, plantarea se face în treimea superioar\ pe ambele versante ale bilonului, la distan]a de 25 cm între plante, realizându-se o densitate de circa 160 mii plante la ha. R\sadurile se planteaz\ manual sau mecanizat. Lucr\rile de îngrijire. Completarea golurilor se execut\ ca la varza timpurie. Udarea culturilor se face pe brazde lungi, asigurându-se în sol o umiditate de 75% din intervalul umidit\]ii active la adâncimea de 25-40 cm. Se aplic\ 3-4 ud\ri, la interval de 8-10 zile, cu o norm\ de udare de 250-300 m3 ap\ la hectar, astfel ca pe durata perioadei de vegeta]ie s\ se administreze 900-1200 m3 ap\ la ha. 182

LEGUMICULTUR| II

Pr\[itul se execut\ manual, o singur\ dat\, între plante pe rând [i de 2-3 ori mecanizat pe intervalul dintre rânduri. Cu ocazia execut\rii pra[ilelor se va evita acoperirea cu p\mânt a p\r]ii bazale a tulpinii, în zona unde are loc procesul de îngro[are, deoarece partea comestibil\ se deformeaz\ [i/sau nu se mai formeaz\ la dimensiuni normale. În timpul perioadei de vegeta]ie se fac dou\ fertiliz\ri suplimentare, aplicându-se îngr\[\minte chimice cu azot [i potasiu. Prima fertilizare se execut\ când plantele s-au prins [i au pornit în vegeta]ie, la hectar administrându-se 100 kg azotat de amoniu. A doua fertilizare fazial\ se face când începe formarea gulioarelor, utilizându-se 100 kg/ha azotat de amoniu [i 50 kg/ha sulfat de potasiu. Combaterea bolilor [i a d\un\torilor se efectueaz\ cu acelea[i mijloace [i în acela[i mod ca la varza timpurie. Recoltarea gulioarelor se face atunci când tulpinile îngro[ate ajung la dimensiunile tipice soiurilor, prezint\ o u[oar\ stagnare în cre[tere [i înainte de trecerea la etapele specifice, de evolu]ie în tulpin\ florifer\ sau de îmb\trânire. Recoltarea se efectueaz\ în 2-3 reprize, în func]ie de atingerea momentului tehnic optim. Momentul calendaristic coincide cu 75-85 zile de la r\s\rit, în func]ie de condi]iile meteorologice, agrotehnice [i de soi. Tehnica recolt\rii const\ în smulgerea plantelor [i cur\]area r\d\cinilor de p\mânt sau t\ierea tulpinilor îngro[ate imediat sub zona de formare. Preg\tirea pentru livrare se poate finaliza prin formarea de leg\turi [i/sau eliminarea par]ial\ a frunzelor (cele mai mari). Produc]ia variaz\ între 10-15 t/ha, dar poate atinge u[or valoarea de 20 t/ha. 10.8.6.2. Cultura târzie (de toamn\) Principalele verigi tehnologice sunt asem\n\toare ca la varza de var\ sau cea de toamn\. Preg\tirea solului se face ca la varza de var\ pentru cultura în ogor [i ca la cea de toamn\ pentru culturile succesive sau duble, cu specificarea c\ nu se mai administreaz\ îngr\[\minte organice ci numai chimice: la 1 ha se aplic\ 110-160 kg N, 60-100 kg P2O5 [i 75-100 kg K2O. Producerea r\sadurilor se efectueaz\ ca la varza de var\ pentru cultura în ogor [i ca la cea de toamn\ pentru culturile succesive sau duble. Înfiin]area culturii se face prin plantarea r\sadurilor în perioada 15 mai15 iunie pentru cultura în ogor [i 20 iunie-10 iulie pentru culturile succesive sau duble. În acest scop se folosesc r\saduri în vârst\ de circa 30 zile. R\sadurile îmb\trânite, plantate dup\ ce începe cât de pu]in s\ se îngroa[e tulpina, dau plante care nu mai produc tulpini îngro[ate normal [i, în acest caz, produc]ia va suferi (Bala[a, 1973). La plantare, pe fiecare strat în\l]at cu l\]imea la coronament de 104 cm, se planteaz\ trei rânduri distan]ate la 40 cm [i 28-32 cm între plante pe rând, revenind o densitate de 65.000-70.000 plante la ha (fig. 10.31). În gospod\riile popula]iei se planteaz\ la acelea[i distan]e. Lucr\rile de îngrijire aplicate culturilor târzii de gulii sunt asem\n\toare cu cele prezentate la cultura timpurie, cu unele particularit\]i în ceea ce prive[te udarea culturilor. 183


Fig 10.31 - Schema de `nfiin]are a culturii târzii de gulii

Udarea se face pe rigole lungi sau prin aspersie, asigurându-se în sol o umiditate de circa 75% din intervalul umidit\]ii active, la adâncimea de 30-40 cm. Prima udare se face odat\ cu plantarea sau la terminarea lucr\rii, folosind în acest scop 200 m3 ap\/ha. În cursul vegeta]iei, cultura de gulii se ud\ de mai multe ori, în func]ie de regimul de precipita]ii, cu o norm\ de udare care variaz\ de la 200 la 350 m3 ap\ la ha. Guliile, având un sistem radicular mai slab dezvoltat, cu o p\trundere superficial\ în sol, se ud\ mai des [i cu norme de udare moderate încât s\ se men]in\ în sol o umiditate constant\. Insuficien]a apei în sol în perioadele secetoase are ca urmare ob]inerea unor gulii lignificate, f\r\ suculen]\, de calitate inferioar\, iar excesul de umiditate dup\ perioadele secetoase provoac\ degradarea lor comercial\ prin cr\pare. Din aceste motive este necesar s\ se p\streze în sol o umiditate cât mai constant\ prin ud\ri la timp [i cu cantit\]i suficiente de ap\. Se ud\ la un interval de 8-10 zile (norma de irigare este de 1800-2400 m3 ap\/ha). Recoltarea se realizeaz\ în epoca de toamn\, care se poate prelungi pân\ la venirea înghe]urilor timpurii sau a celor de la sfâr[itul lunii noiembrie. Înghe]urile u[oare nu afecteaz\ plantele [i recolta, dar pot face recoltarea mai dificil\. Recoltarea se face ca la gulia timpurie, fa]\ de care se recomand\ eliminarea obligatorie a frunzelor f\r\ a provoca r\ni la nivelul tulpinii îngro[ate; uneori se pot elimina [i r\d\cinile. Recolta se livreaz\ în vrac sau în l\zi mari. Produc]ia poate ajunge u[or la 30-40 t/ha. 10.8.6.3. Cultura în teren protejat cu materiale plastice Principalele elemente de tehnologie sunt asem\n\toare verzei [i conopidei cultivate în solarii. Producerea r\sadului. R\sadul se produce în sera înmul]itor, la cuburi sau ghivece nutritive, unde se repic\ la 5-6 zile dup\ r\s\rire. Sem\natul are loc în epocile: 1-10 februarie în sudul [i vestul ]\rii [i 10-25 februarie în celelalte regiuni. Cantitatea de s\mân]\ este de 500-600 grame pentru un hectar, 184

LEGUMICULTUR| II

planificând pentru aceast\ suprafa]\ circa 120.000 plante, la care se adaug\ o rezerv\ de 14-20 %. În perioada de r\sad, aten]ie deosebit\ se va acorda temperaturii, care în general va fi moderat\ (16-170C), mai ales în perioada iernii, pentru a evita alungirea plantelor (M\nescu, 1972). R\sadul bun pentru plantat va avea 40-50 zile sau 4-6 frunze [i va fi bine c\lit. Înfiin]area culturii. Epoca de plantare cuprinde o perioad\ de circa patru s\pt\mâni, între 15 martie - 10 aprilie, în func]ie de zona de cultur\. Schemele de înfiin]are se aleg în func]ie de vigoarea soiurilor folosite. ~n solariile bloc se planteaz\ pe teren modelat în brazde de 140 cm l\]ime total\, pe care se amplaseaz\ câte patru rânduri la 25 cm, iar între plante pe rând se las\ o distan]\ de 20-25 cm (fig. 10.32). Aceea[i schem\ se poate folosi [i la tunele, arcurile [i folia montându-se pe coronamentul brazdei (fig. 10.33).

Fig 10.32 - Schema de plantare a gulioarelor `n solarii bloc

Fig 10.33 - Schema de plantare a gulioarelor `n tunele joase

Pentru tunelele joase se poate folosi o schem\ asem\n\toare cu cea de pe teren modelat. În solariile tunel, plantarea se va realiza pe 16 rânduri, dispuse conform schemei din figura 10.34, cu distan]a între plante pe rând de 20-25 cm. În toate cazurile se asigur\ o densitate de circa 120.000 plante la hectar. 185


Fig 10.34 - Schema de plantare a gulioarelor `n solarii tunel

Cultura asociat\ cu alte legume (tomate, castrave]i) se înfiin]eaz\ cu circa dou\ s\pt\mâni mai devreme fa]\ de cultura principal\, schemele de înfiin]are adaptându-se în mod corespunz\tor în func]ie de culturile de baz\. Plantarea se face manual, îngroparea f\cându-se pân\ sub prima frunz\ din rozet\ (M\nescu, 1972). Lucr\rile de îngrijire. Perioada de vegeta]ie relativ redus\ [i preten]iile modeste ale culturii nu necesit\ un volum mare de lucr\ri. Se vor avea în vedere urm\toarele: completarea golurilor, tratamentele fitosanitare (aten]ie fa]\ de limac[i [i purici), irigarea, una-dou\ pra[ile [i una-dou\ fertiliz\ri cu îngr\[\minte cu azot (150 kg/ha azotat de amoniu, înainte de începutul îngro[\rii tulpinii). Recoltarea. Gulioarele se recolteaz\ dup\ 50-60 zile de la plantat, când tulpina îngro[at\ a atins m\rimea tipic\ soiului cultivat (6-8 cm diametru). Lucrarea se execut\ prin smulgerea plantelor, scuturarea r\d\cinilor de p\mânt [i retezarea tulpinii sub zona îngro[at\. În cultura pur\, produc]ia este 2025 tone la hectar. 10.8.6.4. Cultura în sere Cultura gulioarelor se poate planifica din septembrie pân\ în mai, recoltarea putând începe de la jum\tatea lunii noiembrie. Pentru a avea gulioare proaspete pe toat\ aceast\ perioad\, plant\rile se vor face succesiv la circa 15 zile (Ceau[escu, 1973).

186

LEGUMICULTUR| II

Culturile premerg\toare. Specificul organiz\rii produc]iei de gulioare în sere face ca s\ nu se pun\ problema unei rota]ii a culturii. Perioada scurt\ de vegeta]ie permite anticiparea [i succedarea culturilor de baz\ din sere (tomate, castrave]i, ardei, fasole). Producerea r\sadurilor. Sem\natul în vederea producerii r\sadurilor se realizeaz\ în sere pe brazde (straturi) sau în l\di]e, în cazul unor suprafe]e mai mici. R\sadul se repic\ dup\ 6-10 zile de la r\s\rit, respectiv când apar primele frunze adev\rate, în cuburi sau ghivece nutritive. De la sem\nat pân\ la r\s\rit se asigur\ o temperatur\ de 18-200C, de la r\s\rit pân\ la repicat se coboar\ la 10-120C noaptea [i 14-150C în zilele înnourate, iar în zilele însorite se men]in 16-200C (Ceau[escu, 1973). Aceste temperaturi se men]in dup\ repicat, cu excep]ia unui interval de câteva zile imediat dup\ repicat, când temperatura trebuie s\ fie pu]in mai ridicat\ (18-200C), pentru a favoriza înr\d\cinarea. Pe toat\ perioada de r\sad se vor lua m\suri stricte pentru evitarea alungirii r\sadului, dar [i îmb\trânirii (lignific\rii) premature, deoarece formarea tulpinii îngro[ate va avea loc cu întârziere [i produc]ia poate fi sever redus\. Pentru un hectar de ser\ sunt necesare circa 180.000 fire r\sad, pentru care este nevoie de 500-600 g s\mân]\. R\sadul pentru plantat va avea 30-33 zile [i 4-5 frunze formate. Înfiin]area culturii. Terenul se preg\te[te asem\n\tor ca pentru conopid\. Plantatul începe din luna septembrie [i se e[aloneaz\ pân\ la sfâr[itul lunii martie. În cultur\ pur\, plantatul se face în rânduri echidistante la 25-30 cm [i la 20-25 cm între plante pe rând, asigurând o densitate la hectar de 160.000-200.000 plante. Plantarea se face la nivelul ini]ial din ghivece sau cel mult cu 1 cm mai adânc (Ceau[escu, 1973). Lucr\rile de între]inere. Volumul lucr\rilor este destul de redus [i const\ în 1-2 pra[ile, eliminarea plantelor bolnave, 1-2 tratamente fitosanitare (probleme cu limac[ii), irigarea culturii, fertilizarea fazial\ [i reglarea factorilor de vegeta]ie. Gulioarele reac]ioneaz\ foarte bine la fertilizarea cu azot (150-200 kg/ha azotat de amoniu în solu]ie de 1%). Reglarea factorilor de mediu are `n vedere faptul c\, de[i gulia este relativ pu]in preten]ioas\ la condi]iile fa]\ de mediu, totu[i, rezultate bune de produc]ie se ob]in numai printr-un control [i o corectare corespunz\toare a principalilor factori de mediu. Lumina este necesar\ numai pân\ la începutul form\rii tulpinii îngro[ate, dup\ care preten]iile plantei sunt mai modeste. Pentru perioadele cu insola]ie mai puternic\ (octombrie, martie-aprilie) este necesar\ opacizarea geamurilor (prin cretizare), mai ales în primele 10 zile de la plantare, dup\ care plantele se adapteaz\ destul de u[or la condi]iile cerute de cultura principal\ (Ceau[escu, 1973). 187


Temperatura [i umiditatea se regleaz\ ca [i la celelalte variet\]i din grupa verzei cultivate în sere. Aten]ie deosebit\ se va acorda corel\rii umidit\]ii solului, temperaturii [i cantit\]ii îngr\[\mintelor cu azot, deoarece când acestea au valori mari, tulpina îngro[at\ poate cr\pa, depreciindu-[i calit\]ile. De asemenea, lipsa de umiditate [i chiar temperaturile prea sc\zute conduc la formarea de tulpini îngro[ate mici, lignificate, fibroase, adesea neconsumabile. Recoltarea. Lucrarea se face asem\n\tor ca la cultura din solarii. Odat\ cu recoltarea are loc [i eliminarea frunzelor de la baz\. Produc]ia, în func]ie de soi, perioada de cultur\ [i alte elemente tehnologice variaz\ între 25-30 t/ha, la un ciclu, în cultur\ pur\.

10.9. VARZA CHINEZEASC| B. campestris L. ssp. pekinensis - (de Beijing, de c\p\]ân\) B. campestris L. ssp. chinensis - (de China, de frunze) Familia Cruciferae 10.9.1. Importan]a culturii Varza chinezeasc\, atât cea de c\p\]ân\ (B. c. ssp. pekinensis), cât [i cea de frunze (B. c. ssp. chinensis), se folose[te în alimenta]ia omului în mod asem\n\tor ca varza european\ (alb\ pentru c\p\]ân\). Varza de China, este totu[i mai mult folosit\ ca salat\ proasp\t\. În Marea Britanie se [i nume[te “salat\ chinezeasc\”. Valoarea alimentar\ nu difer\ prea mult de varza de c\p\]ân\. Exceleaz\ fa]\ de aceasta prin con]inutul mai ridicat în proteine (3,9%), cenu[\ (7%) [i hidra]i de carbon (7,2%). De asemenea, valoarea caloric\ este mai ridicat\ (40 kcal/100 g) (dup\ Dumitrescu [i colab., 1998). Gustul este ierbos, slab dulceag - slab am\rui (Prodan, 1970). Varza chinezeasc\ de c\p\]ân\ (varza de Beijing) este considerat\ mai valoroas\ în alimenta]ie [i este mult apreciat\ [i în Europa. Importan]a sa ca plant\ de cultur\, economic\ [i social\ este asem\n\toare cu cea a verzei europene pentru c\p\]ân\. 10.9.2. Originea [i aria de r\spândire Varza chinezeasc\ apar]ine genului Brassica [i are ca centru de origine Asia de Est. Forma sa progenitoare, B. campestris, se crede c\ a evoluat în zona mediteranean\, iar mai târziu a fost introdus\ în Europa de Nord, unde a fost îmbun\t\]it\ ca o cultur\ pentru ulei (Nishi, 1980, citat de Opena [i colab., 1988). Dup\ introducerea sa în China, acum mai bine de 2000 de ani, aceasta s-a diferen]iat în diverse subspecii, grupate în func]ie de organul comestibil în: grupa turnepsului (brojbei) – B. Campestris ssp. rapifera grupa mu[tarului – B. juncea, grupa verzei chineze[ti de c\p\]ân\ (pe-tsai) – B.c. ssp. pekinensis, grupa verzei 188

LEGUMICULTUR| II

chineze[ti f\r\ c\p\]ân\ sau de frunze (pak-choi) – B.c. ssp. chinensis [.a. Varza pak-choi s-a cultivat numai în partea de sud a Chinei o perioad\ de peste 1600 de ani. Varza pe-tsai a ap\rut mai târziu [i a fost înregistrat\ pentru prima dat\ în 1330 (Jian, 1981, citat de Opena, 1988), fiind cunoscut\ [i cultivat\ mai mult în zona de nord [i nord-est a Chinei. În Europa, varza chinezeasc\ a ap\rut în secolul al XVII-lea, fiind prezentat\ de Linné la începutul secolului al XVII-lea. A urmat o perioad\ de mare interes fa]\ de aceast\ cultur\, dar care s-a estompat spre sfâr[itul secolului al XIX-lea. În a doua jum\tate a secolului al XX-lea, r\spândirea [i cre[terea suprafe]elor au cunoscut un nou reviriment. La noi în ]ar\ este cunoscut\ din perioada interbelic\, iar o ac]iune organizat\ de introducere a sa în cultur\ a avut loc în perioada 1957-1960, dar f\r\ a se putea realiza o generalizare în produc]ie (Dumitrescu [i colab., 1998). 10.9.3. Particularit\]i botanice [i biologice Varza chinezeasc\, a[a dup\ cum rezult\ din cele prezentate anterior, cuprinde dou\ subspecii: ssp. pekinensis (de Beijing, de c\p\]ân\, pe-tsai) [i ssp. chinensis (de China, de frunze, pak-choi) (fig. 10.35). Este o plant\ bienal\, dar în cultur\ se comport\ ca anual\.

1

2

Fig 10.35 - Varza chinezeasc\: 1 - varza de Beijing (pe-tsai); 2 - varza de China (pak-choi)

R\d\cina este mai pu]in dezvoltat\ fa]\ de cea de la varza european\. Tulpina este scurt\ [i groas\, iar în faza florifer\ are o în\l]ime ce dep\[e[te 50-70 cm. Frunzele sunt mari, scurt pe]iolate, cu nervura principal\ lat\, groas\, de culoare albicioas\. Prin suprapunere frunzelor se formeaz\ o c\p\]ân\, la fel ca la varza alb\ de c\p\]ân\ (la varza de Beijing). Frunzele pot r\mâne [i sub forma 189


unei rozete înalte, aproximativ cilindrice (la varza de China). Culoarea frunzelor este verde-g\lbuie sau verde. Florile [i fructele sunt asem\n\toare cu cele de la varza european\ (comun\). Polenizarea este alogam\, entomofil\. La nivelul speciei se manifest\ fenomenul de autoincompatibilitate sporofitic\, ca [i la B. oleracea. Deoarece setul de cromozomi somatic este 2n = 20, cele dou\ specii sunt incompatibile; la B. oleracea 2n = 18. Prin încruci[area compatibil\ dintre cele dou\ specii a ap\rut specia aloploid\ B. napus (cu dou\ variet\]i, napul [i rapi]a Colza) cu setul cromozomal 2n = 38. Semin]ele sunt mai mici ca la varza alb\, rotunde, de culoare brun\, cu tegumentul neted [i lucios. Într-un gram intr\ 350-400 semin]e, iar greutatea a 1000 de semin]e este de 1.5-2,8 g (dup\ Dumitrescu [i colab., 1998). 10.9.4. Rela]iile cu factorii de mediu Temperatura optim\ pentru cre[terea [i dezvoltarea plantelor de varz\ chinezeasc\ este de 18-200C, dar aceste procese încep de la 6-80C. La temperaturi superioare pragului de 22-240C, coroborate cu o intensitate ridicat\ a luminii, nu se mai formeaz\ c\p\]âna [i plantele trec direct în faza de tulpin\ florifer\ (Dumitrescu [i colab., 1998). Temperatura sc\zut\, de 4-60C, pentru o perioad\ mai lung\ de timp, provoac\ induc]ia floral\ (Opena [i colab.,1988). Lumina are aceea[i importan]\ ca [i la B. oleracea. Cele dou\ specii se deosebesc prin faptul c\ varza chinezeasc\ are o puternic\ reac]ie la fotoperioad\, induc]ia floral\ fiind determinat\ de condi]iile de zi lung\ (Opena [i colab., 1988). Apa este un factor fa]\ de care plantele de varz\ chinezeasc\ au preten]ii foarte mari, atât în sol, cât [i în aer. De aceea, irigarea [i protec]ia în culise contra curen]ilor de aer sunt obligatorii. Solul trebuie s\ fie fertil, cu structur\ bun\, bogat în humus [i cu reac]ie neutr\ (Dumitrescu [i colab., 1998). Elementele nutritive trebuie s\ fie la niveluri mari [i optime. O recomandare imperativ\, în acest sens, const\ în fertilizarea cu gunoi de grajd bine descompus. 10.9.5. Soiuri Varza chinezeasc\ cunoa[te un sortiment foarte diversificat în sudul, sudestul [i estul Asiei, mai ales în China, Japonia [i Coreea. O parte din acest sortiment este cunoscut [i în Europa [i America. La noi în ]ar\ este cunoscut soiul Petsai care este timpuriu (60 zile de la sem\nat la recoltat). C\p\]ânile sunt cilindrice, de pân\ la 60 cm în\l]ime, de culoare verdeg\lbuie [i o mas\ de 1-1,2 kg/bucat\ (Dumitrescu [i colab., 1998).

190

LEGUMICULTUR| II

10.9.6. Tehnologia de cultivare 10.9.6.1. Cultura timpurie Alegere terenului, alegerea plantei premerg\toare, preg\tirea solului [i a semin]elor sunt sem\n\toare culturii de varz\ de c\p\]ân\ timpurie. Cultura se înfiin]eaz\ prin r\sad. Producerea r\sadurilor. În vederea înfiin]\rii culturii timpurii de varz\ chinezeasc\ se folosesc r\saduri produse în r\sadni]e cu înc\lzire biologic\ sau în solarii cu substratul înc\lzit pe cale biologic\, în vârst\ de 30-35 zile (Bala[a, 1973). În acest scop se seam\n\ la sfâr[itul lunii februarie începutul lunii martie (Ghenkov, Murtazov, 1974). Se folosesc 300-350 g s\mân]\ pentru producerea r\sadului necesar înfiin]\rii unui hectar de cultur\. Se seam\n\ mai rar, deoarece r\sadurile nu se repic\. Pân\ la plantare, r\sadurilor li se aplic\ acelea[i lucr\ri de îngrijire ca [i în cazul verzei timpurii. Înfiin]area culturilor se face prin plantarea r\sadurilor la începutul lunii aprilie. Pe fiecare strat în\l]at cu l\]imea la coronament de 104 cm se planteaz\ dou\ rânduri de varz\ chinezeasc\ la distan]a de 80 cm între rânduri [i 40 cm între plante pe rând (fig. 10.36), revenind o densitate de circa 33.000 plante la hectar (Bala[a, 1973). Ghenkov [i Murtazov (1974) recomand\ ca varza chinezeasc\ s\ se planteze la 40-50 cm între rânduri [i 15-20 cm între plante pe rând. În acest caz densitatea cre[te pân\ la aproximativ 100.000-166.000 plante la hectar.

Fig 10.36 - Schema de `nfiin]are a culturii timpurii de varz\ chinezeasc\

Lucr\rile de îngrijire. Completarea golurilor se face manual, la 4-5 zile de la plantare, cu r\saduri de aceea[i vârst\, soi [i calitate. Udarea culturilor se face cu norme relativ mici de 200-250 m3 ap\/ha (s\ nu se r\ceasc\ solul), ori de câte ori este nevoie, astfel încât s\ se realizeze în sol o umiditate de 70-75% din intervalul umidit\]ii active pe o adâncime de 30-40 cm. În timpul vegeta]iei se administreaz\ îngr\[\minte într-o form\ u[or asimilabil\ de c\tre plante, ]inând cont de perioada scurt\ de vegeta]ie. Deoarece într-un timp scurt varza chinezeasc\ formeaz\ c\p\]âni mari (1,8-2,3 kg, în 50-55 zile la hibridul Hong Kong, 2-3 kg, în timp de 60-65 zile la hibrizii Neon [i 191


Spectrum), se administreaz\ dou\ fertiliz\ri faziale cu azotat de amoniu, la un interval de 2-3 s\pt\mâni. Aceste fertiliz\ri se efectueaz\ atunci când încep s\ se formeze c\p\]ânile [i în timpul cre[terii lor sau când plantele au 8-12 frunze, aplicându-se de fiecare dat\ câte 90-125 kg/ha azotat de amoniu. De asemenea, dau rezultate foarte bune fertiliz\rile faziale cu îngr\[\minte organice sub form\ de solu]ie. Celelalte lucr\ri de între]inere (pr\[itul [i combaterea bolilor [i a d\un\torilor) se efectueaz\ ca la varza timpurie. Recoltarea se efectueaz\ când c\p\]ânile sau rozetele de frunze sunt la dimensiuni corespunz\toare soiului. Calendaristic, momentul recolt\rii corespunde perioadei 20 mai-10 iunie. Lucrarea se efectueaz\ e[alonat, în 2-3 etape, manual, prin t\ierea c\p\]ânii sau rozetei cât mai aproape de sol. Recolta este mai perisabil\ decât la varza comun\. Produc]ia este de 20-25 t/ha. 10.9.6.2. Cultura târzie Tehnologia de cultivare a verzei chineze[ti de toamn\ se aseam\n\ cu cea a verzei de c\p\]ân\ de toamn\, înfiin]at\ prin sem\nat direct în câmp. Preg\tirea solului se face ca la varza de toamn\, înfiin]at\ prin sem\nat direct în câmp. Terenul se modeleaz\ în straturi în\l]ate cu l\]imea la coronament de 104 cm. Înfiin]area culturii se face prin sem\nat direct în câmp, la începutul lunii iulie, pentru soiurile târzii [i în regiunile nordice ale ]\rii, [i în a doua parte a acestei luni, pentru soiurile semitârzii [i în regiunile sudice. Se seam\n\ mecanizat cu sem\n\tori de precizie (Nibex, Stanhay [.a.) câte dou\ rânduri pe strat, distan]ate la 80 cm (fig. 10.37). Adâncimea de sem\nat este de circa 2,5 cm, iar cantitatea de s\mân]\ folosit\ este de 1-2 kg/ha. Odat\ cu sem\natul se face t\v\lugirea solului.

Fig 10.37 - Schema de `nfiin]are a culturii târzii de varz\ chinezeasc\

Ghenkov [i Murtazov (1974) recomand\ ca sem\natul verzei chineze[ti pentru cultura târzie s\ se fac\ la sfâr[itul lunii iulie la 40-50 cm între rânduri [i la 15-20 cm pe rând, dup\ r\rit. Lucr\rile de îngrijire, aplicate culturilor de varz\ chinezeasc\ realizate prin sem\natul direct în câmp, sunt asem\n\toare cu cele de la cultura timpurie de 192

LEGUMICULTUR| II

varz\ chinezeasc\, dar cu unele deosebiri [i anume: - se face r\ritul plantelor, l\sându-le pe cele mai viguroase; lucrarea se efectueaz\ când plantele au 3-4 frunze adev\rate, l\sându-se între plante pe rând 26-30 cm [i realizându-se o densitate de 45.000-50.000 plante la hectar (fig. 10.37); - udarea culturilor se efectueaz\ în func]ie de regimul de precipita]ii, astfel încât s\ se men]in\ în sol 70-75% din intervalul umidit\]ii active; `n acest scop se aplic\ aproximativ [apte ud\ri cu o norm\ de 400 m3 ap\ la hectar; de regul\ se face o udare în luna iulie [i câte trei în lunile august [i septembrie. Recoltarea se efectueaz\ toamna târziu, în 2-3 etape, manual, prin t\ierea c\p\]ânilor sub frunzele de la baz\ (Dumitrescu [i colab., 1998). Produc]ia este mai mare decât la cultura timpurie, ajungând la 30-40 t/ha sau chiar mai mult (5060 t/ha).

193


CAPITOLUL 11 CULTURA LEGUMELOR DIN FAMILIA

CUCURBITACEAE Aceast\ grup\ cuprinde un num\r restrâns de specii legumicole cultivate la noi în ]ar\ (tabelul 11.1) Tabelul 11.1 Plantele legumicole din familia Cucurbitaceae Denumirea Principalele caracteristici comune popular\ curent\ Castravetele Cucumis sativus L. sunt plante erbacee anuale, cu tulpina fistuloas\, târâtoare; Pepenele galben Cucumis melo L. prezint\ flori unisexuate, plantele Cucurbita pepo L. convar. fiind monoice, alogame, cu polenizare Giromontina Alef. (=var. Dovlecelul entomofil\; oblonga Ser.) fructul baciform fals este o melonid\ Cucumis pepo L. var. (peponid\); Dovlecelul patison radiata Nois sunt foarte preten]ioase la lumin\ [i (=patissoniana Greb) c\ldur\; Citrullus lanatus (Thunb) dau produc]ii mari la unitatea de Pepenele verde Mansf (=C. vulgaris suprafa]\. Schard) Denumirea [tiin]ific\ *)

*)

dup\ Ciocârlan, 1979

11.1. CASTRAVETELE Cucumis sativus L. Familia Cucurbitaceae 11.1.1. Importan]a culturii Castravetele se cultiv\ în câmp, sere, ad\posturi, acoperite cu mase plastice [i r\sadni]e. 194

LEGUMICULTUR| II

Fructele de castrave]i sunt foarte apreciate, consumându-se mai mult în stare proasp\t\ (cu sare sau sub form\ de salat\), dar se extinde tot mai mult consumul în stare prelucrat\ (sub form\ de ghiveci, tocan\ etc., murate sau marinate). De[i, din punct de vedere alimentar, castrave]ii au o valoare redus\ în compara]ie cu alte legume (18 kcal/100g), consumul acestora în ]ara noastr\ este în cre[tere. Fructele la maturitatea tehnic\ con]in circa 95-96% ap\ [i cantit\]i reduse de vitamine (pân\ la 22 mg% vitamina C, 0,04 mg% vitamina B1, 0,04 mg% vitamina B2). În substan]a uscat\ (raportat la greutatea total\) se g\sesc: 0,35-0,95% substan]e proteice, 1,07-2,14% zaharuri totale, 0,39-0,52% celuloz\, 0,39-0,57% cenu[\. Cenu[a de castrave]i con]ine: 53,3% K2O, 3,58% Na2O, 7,6% CaO, 4,7% MgO, 10,26% P2O5, 11,83% Cl, 6,8% SO3, 1,39% SiO2, 0,4% Fe2O3 (dup\ Tarevitinov, citat de Ghenkov [i colab., 1974). Semin]ele con]in peste 25% gr\simi. Castravetele se mai folose[te în industria farmaceutic\ [i chiar în cosmetic\ pentru preg\tirea preparatelor emoliene de între]inere a tenului. 11.1.2. Originea [i aria de r\spândire Castravetele este una dintre cele mai vechi plante legumicole în cultur\, originar\ din ]inuturile calde ale Indiei [i Chinei. Aceast\ plant\ se cultiva în Egipt cu 2000 ani î.H., iar în Grecia era cunoscut\ [i cultivat\ în anul 600 î.H. De la greci, castravetele a ajuns în Imperiul Roman, r\spândindu-se apoi în celelalte ]\ri ale Europei. Cultura castravetelui este men]ionat\ în lucr\rile lui Plinius, Varo, Collumela [i al]ii, [i se g\se[te pe frescele vechi egiptene. De[i este o plant\ nerezistent\ la condi]ii de clim\ r\coroas\, cultivat\ cu prec\dere în zonele cu climat mai blând, cultura castrave]ilor s-a extins mult spre nord, pân\ la latitudinea de 61-62°. Este r\spândit\ pe suprafe]e mari în câmp în S.U.A., Polonia, Ungaria, Germania, Spania, Italia etc., iar în sere [i r\sadni]e în Rusia, Olanda, Anglia [i alte ]\ri nordice, unde condi]iile naturale sunt nefavorabile acestei culturi. În func]ie de ]ar\, modul de cultur\ [i tehnologia aplicat\, produc]iile medii sunt foarte diferite, de la 5-6 t/ha pân\ la 25-30 t/ha la cultura în câmp [i este de 250-300 t/ha la cultura din sere (600-700 t/ha în cultura f\r\ sol). Pe plan mondial, castrave]ii se cultiv\ pe suprafa]\ de 1,2 milioane ha, ob]inându-se o produc]ie medie de circa 16 t/ha [i o produc]ie total\ de aproximativ 19,4 milioane tone. În Europa, suprafa]a cultivat\ este de 90.000 ha, produc]ia medie fiind de 27 t/ha, iar cea total\ de circa 2,4 milioane tone (Anuarul F.A.O., 1995). Tendin]ele actuale pe plan mondial urm\resc men]inerea sau reducerea suprafe]elor de cultur\ [i asigurarea necesarului prin sporirea produc]iilor la unitatea de suprafa]\, prin crearea [i introducerea în cultur\ de soiuri [i hibrizi cu poten]ial biologic productiv ridicat (rezistente la boli [i d\un\tori), cu posibilit\]i de mecanizare integral\ a procesului de produc]ie (inclusiv recoltatul), adâncirea concentr\rii [i specializ\rii produc]iei, diversificarea sortimentului de produse pentru e[alonarea consumului pe o perioad\ cât mai îndelungat\ în timpul anului etc. 195


În ]ara noastr\, castrave]ii se cultiv\ aproape în toate jude]ele, ocupând suprafe]e diferite, în func]ie de condi]iile pedoclimatice existente, de la 2-3% la 22% din suprafa]a cultivat\ cu legume în câmp [i circa 20% din cea cultivat\ cu legume în sere. Aceast\ specie g\se[te cele mai favorabile condi]ii în luncile râurilor din vestul ]\rii (Transilvania) [i nord-estul Moldovei, urmate de zonele colinare, ferite de curen]i reci [i oscila]ii mari de temperatur\. 11.1.3. Particularit\]i botanice [i biologice Castravetele este o plant\ anual\. De la r\s\rire pân\ la recoltare, în func]ie de soi [i condi]iile de mediu, sunt necesare 56-70 zile. R\d\cina principal\ poate p\trunde în sol pân\ la adâncimea de 120 cm, dar majoritatea r\d\cinilor sunt trasante, foarte sensibile la aera]ie [i se g\sesc în stratul arabil al solului la 20-30 cm adâncime (fig. 11.1).

Fig 11.1 - Sistemul radicular la castrave]i, dup\ 45 zile de la r\s\rit (din Ceau[escu [i colab., 1980)

Tulpina este erbacee, fistuloas\, târâtoare, ramificat\, prev\zut\ cu cârcei simpli [i acoperit\ cu peri[ori aspri. Lungimea tulpinii variaz\ dup\ soi [i modul de cultur\, de la 0,7 la 2,5 m. În condi]ii favorabile de umiditate [i temperatur\, tulpina emite r\d\cini adventive [i, ca urmare, la culturile de castrave]i în câmp se practic\ frecvent acoperirea tulpinii, din loc în loc, cu p\mânt, pentru favorizarea apari]iei r\d\cinilor adventive; astfel, hr\nirea plantei devine mai activ\, vegeta]ia mai intens\ [i produc]ia cre[te. L\starii apar la subsoara frunzelor dup\ 20-30 zile de la sem\nat. Frunzele cresc pe tulpin\ [i l\stari în mod alternativ; sunt mari, trilobate sau pentalobate, acoperite cu peri[ori aspri. Strivirea sau r\sucirea frunzelor [i a l\starilor tineri provoac\ am\reala fructelor. 196

LEGUMICULTUR| II

Florile sunt unisexuate (plantele fiind monoice), de culoare galben\ [i în form\ de pâlnie. Florile mascule apar grupate `n axiala frunzelor, au pedunculul lung [i sunt mai pu]in numeroase pe ramifica]iile de ordin superior, unde procentul lor scade `n favoarea celor femele (fig. 11.2). Asupra raportului dintre florile femele [i cele mascule au influen]\ [i al]i factori [i anume: regimul de hran\, temperatur\ [i umiditate, lungimea zilei [i concentra]ia aerului în oxid [i bioxid de carbon. Astfel, o hran\ mai bogat\ în azot, temperaturile mai sc\zute din timpul vegeta]iei plantelor, umiditatea optim\ în sol [i atmosfer\, scurtarea zilei (pe o anumit\ perioad\ de timp) la 10-12 ore, concentra]ia mai ridicat\ a aerului în CO [i CO2, duc la cre[terea num\rului de flori femele. Raportul dintre florile femele [i cele mascule se poate îmbun\t\]i prin Fig 11.2 - L\starul plantei de castrave]i: dirijarea cre[terii, favorizând apari]ia 1 - frunz\; 2 - cârcel; 3 - flori femeie[ti; ramifica]iilor de ordin superior sau prin 4 - flori b\rb\te[ti; 5 - buton floral administrarea substan]elor bioregulatoare (din Bala[a, 1973) (Ethrel 500 ppm). La hibrizii ginoici, florile mascule lipsesc sau sunt în num\r sc\zut, iar florile femele apar în num\r mare chiar pe tulpina principal\. Polenizarea florilor se face aproape exclusiv prin intermediul insectelor [i foarte pu]in sau aproape deloc cu ajutorul vântului, deoarece polenul este greu [i lipicios. Dac\ polenizarea se face incomplet, fructele cresc deformate. La culturile de ser\ se folosesc hibrizi care formeaz\ fructe ce cresc normal din flori nefecundate (partenocarpie). În cazul acestor hibrizi, dac\ polenizarea are loc, fructele ob]inute sunt îngro[ate neuniform [i deformate. Fructul de castrave]i este o pseudobac\, numit\ melonid\, de form\ alungit\, care, în func]ie de soi, are dimensiuni [i culori diferite (fig. 11.3). Suprafa]a fructului este neted\ sau cu numeroase ridic\turi (broboane), prezentând numero[i peri[ori caracteristici soiului. În sec]iune prezint\ 3-5 loje seminale, care se exteriorizeaz\ sub forma unor creste mai mult sau mai pu]in pronun]ate. În interiorul lojelor se g\sesc semin]e Fig 11.3 - Castravetele: de culoare alb-g\lbuie, turtite, de form\ alungit\, l\stari cu frunze [i fruct (soiuri cu fructul lung) ascu]ite la cele dou\ extremit\]i [i mai bine dezvoltate la baza fructului.

197


11.1.4. Rela]iile cu factorii de mediu C\ldura este un factor important pentru cre[terea [i dezvoltarea castrave]ilor. În func]ie de fenofaz\, temperatura optim\ este 25±7°C (tabelul 11.2) Tabelul 11.2 Preten]iile plantelor de castrave]i fa]\ de c\ldur\ (dup\ Bala[a, 1973) Varia]ia temperaturii Nivelul Valorile (°C)

Minim

15-16

Maxim

30-35

Optim

25-30

Faza de vegeta]ie a plantelor [i modul de manifestare Semin]ele germineaz\ numai la o temperatur\ mai mare de 15-16°C. Dac\ se ]in înainte de sem\nat timp de 24 ore la o temperatur\ de minus 4°C, pot s\ înceap\ germina]ia la 10°C [i în acest caz se gr\be[te mult cre[terea plantelor [i procesul de fructificare. Polenul de castrave]i germineaz\ numai la o temperatur\ care dep\[e[te 15°C. Sub 15°C, procesele fiziologice ale plantelor în ansamblul lor sunt mult stânjenite, iar dac\ temperatura se men]ine timp îndelungat la 12-13°C, plantele mor. Peste 35°C cre[terea înceteaz\. Semin]ele germineaz\ în condi]ii optime la temperatura de 25-30°C. Plantele vegeteaz\ în condi]ii optime la temperatura de 25-28°C. Se ob]in produc]ii mari [i de calitate bun\ în zonele în care temperatura medie în 24 ore (o zi [i o noapte) este mai mare de 15°C pe întreaga perioad\ de vegeta]ie a plantelor de castrave]i, în culturile de câmp. Pentru a ajunge la maturitatea de consum, fructele de castrave]i au nevoie de o sum\ a gradelor de temperatur\ activ\ egal\ cu 800-1000°C, iar pentru maturizarea fiziologic\ peste 1500°C. Plantele necesit\ o temperatur\ ridicata [i în sol.

Lumina insuficient\ provoac\ o cre[tere [i ramificare slab\ a plantelor, etiolarea acestora [i reducerea capacit\]ii de fructificare. O intensitate prea mare a luminii în lunile de var\ provoac\ distrugerea par]ial\ a clorofilei, frunzele devin galben-verzui, se gr\be[te procesul de îmb\trânire a plantelor [i sl\be[te considerabil poten]ialul de rodire. Din aceast\ cauz\, la cultura în sere [i r\sadni]e, opacizarea geamurilor în perioada cu insola]ie puternic\ protejeaz\ plantele de efectul negativ al radia]iilor calorice. Intensitatea optim\ a luminii, pentru o cre[tere [i dezvoltare normal\ a plantelor, este de circa 15-20 mii luc[i. Castravetele reac]ioneaz\ puternic la lungimea zilei. Astfel, în condi]ii de zile scurte [i temperaturi relativ mai sc\zute, plantele diferen]iaz\ un procent mai ridicat de flori femele, iar zilele lungi [i temperatura ridicat\ duc la diferen]ierea unui num\r mai mare de flori mascule (Ito [i colab., 1957). De[i castravetele este o plant\ de zi scurt\, în etapa de producere a r\sadurilor pentru cultura în sere (ciclul I), r\spunde bine la iluminarea suplimentar\ (8 ore în prelungirea zilei [i o intensitate de 150-200 W/m2), care determin\ o cre[tere rapid\ [i viguroas\ a r\sadurilor.

198

LEGUMICULTUR| II

De remarcat c\, `n privin]a calit\]ii luminii, prezen]a radia]iilor din domeniul spectral albastru-violet stimuleaz\ dezvoltarea general\ a castrave]ilor [i diferen]ierea timpurie a florilor femele, mai ales în condi]iile zilei scurte de 12 ore. Umiditatea solului [i a atmosferei joac\ un rol hot\râtor în cultura castrave]ilor. Mediul optim pentru dezvoltarea [i fructificarea castrave]ilor este un mediu cald, umed [i f\r\ curen]i de aer rece. Umiditatea optim\ în aer este de 9095%, iar în sol de circa 80% din capacitatea de câmp pentru ap\, care trebuie men]inute constant, pe cât este posibil, tot timpul cre[terii [i fructific\rii. O umiditate prea mare a solului provoac\ îmb\trânirea plantelor, putrezirea fructelor [i sc\derea produc]iei. Insuficien]a prelungit\ a umidit\]ii în sol duce la stagnarea plantelor în vegeta]ie, apari]ia unui num\r mai mare de flori mascule, încetarea fructific\rii, deformarea [i îng\lbenirea fructelor formate [i apari]ia gustului amar. Elementele nutritive. Avându-se în vedere rolul elementelor nutritive la ob]inerea unor produc]ii ridicate la unitatea de suprafa]\, la stabilirea dozelor de îngr\[\minte trebuie s\ se ]in\ cont de con]inutul solului în elemente nutritive, produc]ia planificat\ [i metoda de cultur\, avându-se în vedere c\, la o ton\ de produs, se extrag din sol circa 2,0 kg N, 1,5 kg P2O5, 4,0 kg K2O, 2,0 kg CaO [i 0,5 kg MgO. Castrave]ii au nevoie de mult\ materie organic\ [i, de aceea, se ob]in recolte ridicate la o fertilizare cu cantit\]i mari (40-60 t/ha la culturi în câmp [i 90-100 t/ha, la culturile din sere) de gunoi bine descompus, la care se adaug\ îngr\[\minte minerale cu azot, fosfor [i potasiu. În calcule se prevede ca o ton\ de gunoi s\ suplineasc\ 2 kg N, 4 kg P2O5 [i 5 kg K2O din îngr\[\mintele chimice. La stabilirea momentului de administrare a îngr\[\mintelor trebuie s\ se ]in\ seam\ de faptul c\ nutri]ia la castrave]i decurge neuniform în timpul vegeta]iei; intensitatea maxim\ a consumului (54-89% din totalitatea elementelor minerale) are loc în timpul fructific\rii. De asemenea, trebuie s\ se ]in\ cont de sensibilitatea ridicat\ a plantelor la clor, la amendamentele calcaroase [i la concentra]ia ridicat\ a solu]iei solului. Solurile cele mai bune pentru cultura castrave]ilor sunt cele fertile, afânate, u[oare, bine drenate, f\r\ exces de umiditate, bogate în humus, cu reac]ie neutr\ sau slab acid\ (pH 6,5-7,5), cu textur\ luto-nisipoas\ [i structur\ granular\. Nu sunt indicate solurile grele, argiloase [i cele prea nisipoase. De asemenea, se evit\ solurile prea umede sau prea uscate [i cele care fac crust\. Aerul joac\ un rol deosebit în cre[terea [i dezvoltarea castrave]ilor. Vânturile mai puternice produc mi[carea [i deranjarea vrejurilor, iar plantele î[i încetinesc cre[terea, fructele se deformeaz\ [i, în unele cazuri, cap\t\ un gust amar. De aceea, castrave]ii se cultiv\, de obicei, pe terenuri bine ad\postite sau protejate de perdele de protec]ie (dou\ rânduri de porumb zaharat la interval de 16 rânduri de castrave]i). Sporirea concentra]iei de CO2 în aer, în special la cultura de ser\, pân\ la 0,15 % permite ob]inerea de sporuri importante de produc]ie (pân\ la 30 %). Pe de alt\ parte, poluarea atmosferic\ în zonele industriale, unde se g\se[te un procent ridicat de gaze reziduale, în special SO2, este d\un\toare castrave]ilor. 199


11.1.5. Soiuri În produc]ie se folose[te un num\r important de soiuri [i hibrizi de castrave]i, în func]ie de metoda de cultur\ [i destina]ia produc]iei (tabelul 11.3). Se urm\re[te perfec]ionarea sortimentului prin crearea de soiuri [i hibrizi cu rezisten]\ genetic\ la boli [i d\un\tori, cu fructificare cât mai sincronizat\ pentru recoltarea mecanizat\, cu fructificare bun\ în condi]ii de luminozitate [i temperatur\ mai sc\zut\ pentru cultura în ser\, pe timpul iernii etc. 11.1.6. Tehnologia de cultivare Deoarece trebuie asigurat consumul fructelor în tot cursul anului, dar [i cantit\]ile necesare pentru prelucrarea industrial\, la castrave]i se practic\ mai multe sisteme de cultur\ (tabelul 11.4). Tabelul 11.4. Sistemele de cultur\ la castrave]i [i soiurile recomandate Sistemul de cultur\ Cultura în câmp: timpurie de var\ de toamn\

Particularit\]i de înfiin]are -

se înfiin]eaz\ prin r\sad; se înfiin]eaz\ prin sem\nat sau r\sad; plantele cu sau f\r\ sus]inere se înfiin]eaz\ prin sem\nat direct -

Cultura în ser\: ciclul I (iarn\-var\) ciclul II (var\-iarn\)

Cultura protejat\ cu mase plastice: solarii; tunele Cultura în r\sadni]e

200

ciclul principal înfiin]at prin r\sad; planta pe sol înc\lzit, pe [an] cu gunoi, pe pale de paie, pe balo]i; cre[terea [i fructificarea se dirijeaz\ prin t\ieri ciclul secundar înfiin]at prin r\sad; se planteaz\ în solul serei; se dirijeaz\ cre[terea [i fructificarea prin t\ieri; se folosesc [i soiuri cu fructe mici se înfiin]eaz\ prin r\sad; plantele cu sau f\r\ sus]inere [i se dirijeaz\ prin t\ieri -

se înfiin]eaz\ prin r\sad; plantele nu se sus]in; fructificarea se dirijeaz\ prin t\ieri

Soiuri [i hibrizi recomanda]i Topaz, Magic, Select, Obelisk, Renato F1, Levina F1, Astrea F1, Corni[on, Cornibac, Corni[a F1, Record, Royal F1, etc.

Farbio, Florida, Favorit etc. (cu fructul lung) [i Renato, Anka, Parker, Levina, Partha (cu fructe mici)

Renato, Levina, Corni[a, Cornibac Renato, Levina etc.

LEGUMICULTUR| II

201


11.1.6.1. Cultura în teren neprotejat Castrave]ii se cultiv\ prin sem\nat direct în câmp sau prin r\sad. Indiferent de modul de cultur\, prin fluxul tehnologic se urm\re[te s\ se asigure cele mai bune condi]ii în vederea ob]inerii unor produc]ii ridicate, de calitate superioar\ [i constante de la un an la altul. Pentru cultura castrave]ilor se alege un teren plan, u[or înclinat, permeabil, cu expozi]ie sudic\, dac\ este posibil ad\postit pe cale natural\, bogat în materie organic\, cu reac]ie neutr\ sau slab acid\, cu textur\ luto-nisipoas\ [i structur\ glomerular\ . Cele mai bune premerg\toare sunt leguminoasele perene (lucerna, trifoiul) [i cele anuale (maz\rea, fasolea, bobul), cartoful, varza, ceapa etc. În cadrul rota]iei, cultura de castrave]i nu trebuie s\ revin\ pe aceea[i suprafa]\ decât dup\ trei-patru ani. Preg\tirea terenului se realizeaz\ înc\ din toamn\ prin dou\ discuiri perpendiculare una pe alta [i se execut\ nivelarea de exploatare. Se face fertilizarea de baz\ cu 30 t/ha gunoi de grajd [i 70 kg/ha P2O5 pentru cultura pe sol [i 40 t/ha gunoi de grajd, 100 kg/ha P2O5, 100 kg/ha K2O pentru cultura pe spalier. Îngr\[\mintele se încorporeaz\ în sol printr-o ar\tur\ de 28-32 cm adâncime. Pentru cultura de toamn\, mobilizarea solului se face înainte de înfiin]area culturii la 18-20 cm adâncime. Prim\vara se face mobilizarea solului la 7-8 cm adâncime cu combinatorul. Se fertilizeaz\ cu 35 kg/ha N [i 50 kg/ha P2O5. Cu dou\ s\pt\mâni înainte de sem\nat sau plantat se erbicideaz\ cu Balan 6-8 l/ha sau cu un amestec de Balan +Paarlan 6+1,5 l/ha, în 400-500 l ap\, care se încorporeaz\ imediat în sol la 8-10 cm adâncime. Se modeleaz\ în straturi în\l]ate cu l\]imea la coronament de 104 cm. a. Cultura timpurie în câmp De[i are o pondere mai redus\, contribuie la asigurarea fructelor pentru consum `n stare proasp\t, începând cu a doua jum\tate a lunii iunie. Aceast\ cultur\ se execut\ în ogor propriu. Se înfiin]eaz\ numai prin r\sad. Producerea r\sadurilor. La producerea r\sadurilor se ]ine cont de epoca de plantare în câmp, care este diferit\ în func]ie de zon\ (mai devreme în jude]ele sudice [i mai târziu în celelalte regiuni), astfel ca, în momentul plant\rii, r\sadul s\ aib\ 30-35 zile (tabelul 11.5). Plantarea r\sadurilor în câmp se face în prima decad\ a lunii mai, dup\ ce a trecut pericolul brumelor târzii de prim\var\. Se planteaz\ manual (în gropi f\cute cu sapa) sau mecanizat, conform schemei din figura 11.4, care asigur\ o densitate a culturii de circa 33.000 plante/ha. Se are grij\ s\ nu se planteze mai adânc decât sunt r\sadurile în ghivecele nutritive. Pentru protejarea plantelor se înfiin]eaz\ perdele de protec]ie (culise de porumb) de 10-15 m. Pentru ob]inerea unor produc]ii mai timpurii se poate aplica protejarea provizorie cu folie de polietilen\. 202

LEGUMICULTUR| II

Tabelul 11.5 Indica]ii privind producerea r\sadurilor de castrave]i pentru culturi în câmp Specificare Locul unde se seam\n\ Epoca de sem\nat Compozi]ia amestecului

Lucr\ri de îngrijire

Indica]ii În sere înmul]itor, direct în ghivece sau în cuburi nutritive de 7x7x7 cm, în r\sadni]e cu înc\lzire tehnic\ sau biologic\, sem\nându-se direct în cuburi nutritive sau, mai rar, în brazde de ]elin\. În a doua jum\tate a lunii martie, astfel încât la plantare r\sadul s\ aib\ vârsta de 30-35 zile. 40% turb\, 30% mrani]\, 20% p\mânt de ]elin\ [i 10% nisip sau 30% turb\, 30% mrani]\, 30 % p\mânt de ]elin\ [i 10% nisip. Se ud\ de câte ori este nevoie pentru men]inerea unei umidit\]i optime în substrat (70-75% din IUA), reglarea temperaturii (18°C în zile noroase [i 20-22°C în zile însorite), se fertilizeaz\ cu îngr\[\minte foliare (Foliar-feed 0,03%, Wuchsal 0,2% sau îngr\[\minte foliare indigene în concentra]ie de 0,3%). Când r\sadul are dou\ frunze adev\rate, se face un tratament cu Ethrel 750 ppm s.a. Se fac dou\ tratamente (primul când plantele au 4-5 frunze [i al doilea cu 1-2 zile înainte de scoaterea plantelor în câmp) cu Dithane M-45 0,15% plus Fernos 0,05% sau Ultracid-40 0,1% (la nevoie num\rul tratamentelor se m\re[te). Cu 7-10 zile înainte de plantare, r\sadul se c\le[te (se întrerupe fertilizarea, se reduce udatul [i se coboar\ temperatura la 14-16°C ziua [i 10-12°C noaptea).

Fig 11.4 - Schema de `nfiin]are a culturii timpurii de castrave]i `n câmp

Lucr\ri de îngrijire. La câteva zile dup\ plantat se face completarea golurilor cu r\sad din acela[i soi [i de aceea[i vârst\. Se execut\ dou\ pra[ile mecanice între rânduri [i dou\ pra[ile manuale între plante pe rând, cât mai superficial (7-8 cm adâncime), pentru a nu deranja sistemul radicular al plantelor. Dup\ ce plantele cresc [i acoper\ solul, nu mai este nevoie s\ se pr\[easc\. La pra[ila a doua, plantele se mu[uroiesc u[or [i din loc în loc se acoper\ tulpinile cu p\mânt pentru a favoriza emiterea de r\d\cini adventive. 203


Fertilizarea în timpul vegeta]iei se execut\ în 3-4 reprize cu azotat de amoniu (4x25 kg/ha N), sulfat de potasiu (3x25 kg/ha K2O) [i sulfat de magneziu (4x16 kg/ha MgO). Dirijarea fructific\rii se face prin ciupiri repetate a ramifica]iilor tulpinii care încep înc\ din faza de r\sad, când plantele formeaz\ 3-4 frunze [i se continu\ în câmp, când l\starii au 6-7 frunze, `n vederea cre[terii num\rului de flori femele. Pentru men]inerea umidit\]ii solului la 70-75% din intervalul umidit\]ii active, se aplic\ ud\ri repetate (de 4-5 ori) cu norme de udare de 200-250 m3/ha. Odat\ cu începerea înfloririi, cerin]ele de ap\ ale castrave]ilor cresc, dar plantele nu suport\ excesul de umiditate. Se fac tratamente fitosanitare (la avertizare) pentru a asigura o bun\ igien\ a culturii (tabelul 11.6). Tabelul 11.6 Principalele boli [i d\un\tori care produc pagube la castrave]i, pepeni [i dovlecei [i substan]ele recomandate pentru prevenire [i combatere Denumirea Mozaicul castrave]ilor (Marmor cucumeris) P\tarea unghiular\ (Pseudomonas lachrymans) Ofilirea bacterian\ (Erwinia tracheiphila)

Recomand\ri

Tratamentul termic uscat al semin]elor la 76°C, 72 ore; combaterea vectorilor (afide) Champion 0,3%, Dithane M-45 0,2%, Sancozeb 0,2%, Vondozeb 0.2%, 7-10 Turdacupral 0,5% Captan 50 WP 0,25%

Morestan 0,05%, Sulf muiabil 0,4%, F\inarea (Erysiphe Karathane 0,1%, Kumulus DF 0,3%, cichoracearum f. Baycor 0,1% cucurbitacearum [i Afugan 0,05%, Rubifan 0,03%, Saprol Sphaerotheca fuliginea 0,1%, Topas 0,025%, Tilt 0,015%, Shavit f.cucurbitae) 0,05%, Bayleton 5-0,05% Turdacupral 0,5%, Dithane M 45 0,2%, Mancozeb 0,2%, Vondozeb 0,2%, Polyram DF 0,2%, Bravo 500 - 0,2%, Folpan 0,2% Mana Ripost M 0,25%, Quadris 0,075, Previcur 607 SL 0,15% + Dithane M 45 - 0,2%, (Pseudoperonospora Curzate plus T 0,25, Curzate Man 0,25%, cubensis) Curzate Manox 0,25%, Mikal M 0,35%, Aliette 0,2%, Alfonat 0,3%, Systhane MZ 0,2%, Shavit F 0,2%. a - Dazomet 500 kg/ha, Vapam 12001500 l/ha, Basamid 500 kg/ha în sol Bromur\ de metil 700 kg/ha în sol Ofilirea vascular\ [i lent\ Vydate 10 G 20-30 kg/ha în sol (Fusarium oxysporum [i b - Benlate, Topsin M, Bavistin sau Derosal 0,05% plus Mycodifol 0,15% l/plant\, în Verticillium dahliae) jurul plantelor c - Benlate, Topsin M, Bavistin sau Derosal, tratamente foliare 204

Intervalul dintre dou\ tratamente (zile)

8-10

12-15

7-8

10-14 10-14 pauz\ 7 pauz\

20-25

LEGUMICULTUR| II

Tabelul 11.6 - continuare Denumirea

Recomand\ri

Putrezirea r\d\cinii coletului [i bazei tulpinii (Fusarium solani f.sp. cucurbitae) Putrezirea tulpinii [i a fructelor (Sclerotinia sclerotiorum; Botrytis cinerea) Antracnoza (Colletotrichum lagenarium) Alternarioza neagr\ (Mycosphaerella melonis) Cladosporioza (Cladosporium cucumerinum) Musculi]a alb\ (Trialeurodes vaporariorum)

a - Dezinfec]ia solului b - Pr\fuiri în zona coletului cu Orthocid, Merpan sau Cryptonol + talc 1/3 (începând cu a noua zi de la plantare) Rovral 0,1%, Sumilex 0,1%, Calidan 0,15%, Bravo 500 - 0,2%, Polyram DF 0,2%, Folpan 0,2%, Mirage F 0,25%, Shavit F 0,2%, Metoben 0,1% Fundazol 0,05-0,1%, Bavistin 0,1%, Dithane M-45 0,2%, Vondozeb 0,2%, Zineb 0,2% Captan 50 WP 0,25%, Maneb 50 WP 0,20,3%

Acarianul ro[u (Tretanichus urticae)

Afide (Cerosipha gossypii)

Captan 50 WP 0,25%, Maneb 50 WP 0,20,3%, Zineb 58 0,4%

Intervalul dintre dou\ tratamente (zile)

10 10-14

8-10 8-10 8-10

Ultracid 40 0,08%, Nogos 50 0,1%, Divipan 100 0,05%, Unden 40 0,1%, Ripcord 0,2%, 4-5 Decis 0,05% Neoron 500 EC 0,08%, Omite 57 EC 0,1%, Nisorun 10 WP 0,04%, Sinoratox 35 0,1%, 8-10 Actellic 50 EC 0,15%, Polacritox 0,2%, Talstar 10 EC 0,04%. Fernos 50 WO 0,05%, Actellic 50 EC 0,15%, Diazol 60 EC 0,15%, Pirimor 50 WP 0,05%, Supersect 10 EC 0,03%, Sumi7-8 Alpha 2,5 EC 0,03 %, Fastac 0,02%, Mospilan 20 SP 0,0125%

Recoltarea fructelor de castrave]i se face când acestea au ajuns la dimensiunile corespunz\toare maturit\]ii tehnice, apoi se sorteaz\, se ambaleaz\ [i se transport\ în mod corespunz\tor la locul de desfacere. Produc]ia medie este de 8-14 t/ha, iar ritmul de formare a fructelor este de circa 12 % în luna iunie, 83 % în luna iulie [i 5 % în luna august. b. Cultura de var\ în câmp Acest tip de cultur\ se înfiin]eaz\ prin sem\nat direct, excep]ional prin r\sad (`n cazul culturii pe spalier). Condi]iile pe care trebuie s\ le îndeplineasc\ terenul [i modul de preg\tire a acestuia sunt asem\n\toare cu cele pentru cultura timpurie în câmp. În cazul culturii pe spalier, dup\ pichetare, gropile (de 30 cm adâncime [i 25 cm diametru) se execut\ mecanic cu burghiul dezaxabil, iar fixarea stâlpilor (confec]iona]i din lemn sau beton armat, cu lungimea de 1,5-1,6 m [i ∅ de 7-8 cm), instalarea ancorelor [i a sârmelor se fac manual. Stâlpii de beton se fixeaz\ înaintea înfiin]\rii culturii, r\mân permanent pe suprafa]a respectiv\, cultivându-se în rota]ie fasole urc\toare [i tomate cu port înalt. 205


În sistemul gospod\resc de cultur\ sau chiar în microferme, stâlpii confec]iona]i din lemn pot fi sco[i anual sau l\sa]i permanent, folosind rota]ia amintit\ anterior. Sem\natul castrave]ilor de var\ se face la sfâr[itul lunii aprilie - începutul lunii mai, dup\ trecerea pericolului brumelor târzii de prim\var\, când temperatura solului (la 5-6 cm adâncime) este de 12°C. Se seam\n\ în rânduri cu sem\n\toarea SPC-6 modificat\, la o adâncime de 3-4 cm, folosindu-se 4-6 kg s\mân]\ la ha. Distan]a dintre rânduri [i plante pe rând depinde de soi, modul de sus]inere a plantelor [i modul de recoltare (fig. 11.5 [i fig. 11.6).

Fig. 11.5 - Schema de `nfiin]are a culturilor de var\ a castrave]ilor de câmp

Fig. 11.6 - Schema de `nfiin]are a culturii castrave]ilor de var\ pe spalier

Lucr\ri de îngrijire. Completarea golurilor se face în primele zile dup\ r\s\rirea plantelor. În cazul densit\]ilor mai mari se efectueaz\ r\ritul la 10-15 zile de la r\s\rirea plantelor, asigurându-se o densitate de circa 80 mii plante la ha - în cazul culturii pe spalier [i 140-160 mii plante la ha - la soiurile de tip Cornichon în cazul culturii pe sol. 206

LEGUMICULTUR| II

Dirijarea cre[terii [i fructific\rii plantelor prin ciupiri repetate se aplic\ în mod deosebit la culturile pe spalier [i numai sporadic la cele pe sol. Ciupirea vârfurilor de cre[tere pentru dirijarea fructific\rii se face prima dat\ dup\ 4-5 frunze, iar urm\toarele dou\-trei dup\ ce l\starii au format 6-7 frunze. La culturile pe spalier, ramifica]iile de la baz\ [i eventual fructele formate pe primii 20-25 cm se îndep\rteaz\, deoarece acestea vor fi de slab\ calitate [i vor concura formarea l\starilor. Pân\ la în\l]imea de 60-70 cm de la sol l\starii laterali se ciupesc dup\ dou\-trei frunze. Tratamentele cu Ethrel 500-750 ppm la culturile de castrave]i se efectueaz\ în faza de 5-6 frunze [i favorizeaz\ sporirea num\rului de flori femele, o fructificare mai bogat\ [i sincronizarea form\rii fructelor. Celelalte lucr\ri de îngrijire sunt asem\n\toare cu cele de la cultura timpurie în câmp. Recoltarea castrave]ilor din culturile de var\ se face în func]ie de destina]ia produc]iei [i specificul soiurilor cultivate, având îns\ în vedere c\ principalul criteriu de calitate este dimensiunea, în special lungimea fructelor care, la soiurile de tip Cornichon, trebuie s\ fie de 6-9 cm - pentru industrializare [i 9-12 cm - pentru consum proasp\t (tabelul 11.7). Tabelul 11.7 Indica]ii privind recoltarea fructelor de castrave]i pentru consum (dup\ Bâla[a, 1973) Specificare

Momentul recolt\rii

Modul de recoltare

Indica]ii Când fructele au ajuns la dimensiunile corespunz\toare maturit\]ii tehnice, în func]ie de soi. În nici un caz, semin]ele nu trebuie s\ înceap\ s\ se înt\reasc\ în fructe pân\ în momentul recolt\rii. Cu cât se recolteaz\ mai tinere, cu atât calitatea fructelor este mai bun\. În momentul recolt\rii, fructele nu trebuie s\ aib\ pe ele pic\turi de ap\, deci se recolteaz\ diminea]a, când temperatura este mai sc\zut\, dar dup\ ce s-a luat roua; de asemenea nu trebuie s\ fie murd\rite de noroi. Pentru conserve, fructele se recolteaz\ într-o faz\ [i mai tân\r\ decât pentru consum în stare proasp\t\. E[alonat, pe m\sur\ ce fructele sunt la maturitatea de consum. Se taie pedunculul fiec\rui fruct cu un cu]it sau se rupe cu mult\ aten]ie, far\ a mi[ca din loc sau a r\ni tulpinile plantelor, care sunt foarte fragile. Intervalul de timp dintre dou\ recolt\ri variaz\ în func]ie de condi]iile de mediu din cultur\ [i de faza de vegeta]ie a plantelor; în medie este de 2-4 zile. Odat\ cu recoltarea fructelor bune pentru consum se strâng [i se îndep\rteaz\ din cultur\ [i fructele deformate, bolnave etc.

207


La culturile pe sol, recoltarea se face manual sau mecanizat, atunci când se folosesc soiuri ce se preteaz\ la acest mod de recoltare [i când culturile au fost tratate cu Ethrel. Înainte de recoltarea mecanizat\ se poate face o prerecoltare manual\, pentru a evita deprecierea fructelor formate la început, pân\ la atingerea momentului optim de recoltare a culturii. La culturile sus]inute pe spalier, recoltarea se face numai manual, la început s\pt\mânal, apoi de 2-3 ori pe s\pt\mân\, iar transportul l\zilor pentru recoltat [i al produc]iei se face cu remorca de ser\. Produc]ia poate varia de la 8-14 t/ha - la cultura pe sol, pân\ la 50-60 t/ha la culturile sus]inute pe spalier (Cobâla[, 1978). c. Cultura de toamn\ în câmp Cultura de toamn\ are caracter secundar [i se amplaseaz\ ca a doua cultur\ pe terenurile care au fost cultivate cu cartofi timpurii, maz\re de gr\din\, varz\ timpurie, legume verde]uri, borceaguri, secar\ pentru mas\ verde, orz de toamn\. Pentru aceast\ cultur\ se folosesc numai soiuri de tip Cornichon. Lucr\rile de preg\tire a terenului trebuie s\ se încheie cel mai târziu între 1 [i 10 iulie în jude]ele din S, S-E [i S-V [i între 10 [i 30 iunie în celelalte zone din ]ar\, pentru a se înfiin]a culturile numai prin sem\nat direct. Schema de sem\nat este identic\ cu cea folosit\ la cultura de var\ pe sol. Dintre lucr\rile de între]inere, irigarea este cea mai important\, deoarece r\s\rirea [i cre[terea uniform\ a plantelor în plin\ var\ este condi]ionat\ de aprovizionarea solului cu ap\. De aceea, în prima parte a perioadei de vegeta]ie se irig\ mai des [i numai pe timp r\coros (seara, noaptea [i diminea]a). Celelalte lucr\ri (inclusiv tratamentul cu Ethrel) sunt asem\n\toare cu cele de la cultura de var\ pe sol. Recoltarea începe în a doua jum\tate a lunii august [i dureaz\ pân\ la sfâr[itul lunii septembrie. În scopul ob]inerii unei produc]ii de calitate superioar\, recoltarea se face zilnic, iar fructele se sorteaz\ pe urm\toarele m\rimi: 3-6 cm, 69 cm [i 9-12 cm. În func]ie de m\rimea fructelor [i tehnologia aplicat\, produc]ia ob]inut\ la unitatea de suprafa]\ variaz\ de la 7-8 t/ha la 15-20 t/ha. Cu ocazia recolt\rii se va evita deranjarea sau strivirea vrejurilor. Deoarece recoltarea manual\ este o lucrare care consum\ un volum mare de for]\ de munc\ (pân\ la 80% din totalul muncii depuse), au fost construite combine cu ajutorul c\rora aceast\ lucrare se face mecanizat. 11.1.6.2. Cultura în sere Dup\ tomate, castrave]ii au ponderea cea mai mare în cultura din sere. În ]ara noastr\ se practic\ trei moduri de cultur\: de iarn\-var\ (ciclul I); de var\ (ciclul scurt) [i de var\-iarn\ (ciclul II). În cadrul tehnologiei generale de cultur\ a castrave]ilor în sere trebuie s\ se acorde o aten]ie deosebit\ tuturor verigilor tehnologice, pe de o parte datorit\ cerin]elor specifice, iar pe de alta varia]iei mari a condi]iilor de mediu (în special radia]ia solar\). ~n continuare este prezentat\ schema general\ a acestei tehnologii. 208

LEGUMICULTUR| II

Preg\tirea r\sadului: tratarea/stimularea semin]elor; sem\nat în ghivece; dirijarea factorilor de mediu

Preg\tirea serei: fertilizarea de baz\; afânarea profund\; dezinfectarea serei [i solului; preg\tirea substratului pentru plantare;

Între]inerea culturii: - cultur\ pe balo]i; - cultur\ pe [an]uri cu gunoi; - cultur\ direct în solul serei

Îngrijirea plantelor pân\ la începutul fructific\rii

Îngrijirea plantelor în etapa fructific\rii Schema general\ a tehnologiei de cultur\ la castrave]i în ser\

De subliniat este faptul c\, în ultima vreme, se folosesc în ser\, în exclusivitate, hibrizi ginoici (F1), cu fructe partenocarpice, de 40-50 cm lungime. Se mai cultiv\ [i tipurile de fructe mai mici, de circa 30 cm, dar cu un foarte sus]inut ritm al produc]iei. a. Cultura de iarn\-var\ Este cultura cu ponderea cea mai mare, deoarece contribuie la folosirea ra]ional\ a serelor, iar fructele de castrave]i produse în aceast\ perioad\ sunt mult solicitate, atât pe pia]a intern\, cât [i pe cea extern\. Preg\tirea serei pentru plantat depinde de tehnologia aplicat\. În cadrul serelor universale se practic\ urm\toarele moduri de cultur\: - cultura direct în solul serei, în special în cazul serelor înmul]itor (cultur\ succesiv\) sau în cazul serelor cu solul înc\lzit pe cale tehnic\; - cultura pe strat de gunoi de grajd; - cultura pe pale de paie în amestec cu gunoi de grajd; - cultura pe balo]i de paie semiîngropa]i, îngropa]i sau la suprafa]\. Pentru fiecare mod de cultur\ sera trebuie preg\tit\ diferit. În cazul culturii direct în solul serei, ordinea lucr\rilor de preg\tire este 209


urm\toarea: îndep\rtarea tuturor resturilor vegetale de la cultura anterioar\, ca m\sur\ obligatorie de fitoprotec]ie; administrarea îngr\[\mintelor organice 80100 t/ha gunoi de grajd fermentat, care se va împr\[tia numai pe linia viitoarelor rânduri de plante; mobilizarea solului la adâncimea de 30-35 cm (se execut\ cu MSS-1,4); m\run]irea solului prin frezare la adâncimea de 15-18 cm; dezinfec]ia scheletului pe cale chimic\ [i a solului pe cale termic\ sau chimic\; administrarea îngr\[\mintelor chimice, conform buletinului de analiz\ a solului (orientativ, se aplic\ 300-500 kg/ha superfosfat concentrat, 200-400 kg/ha sulfat de potasiu [i 150-300 kg/ha sulfat de magneziu); încorporarea îngr\[\mintelor chimice prin frezare; deschiderea rigolelor pentru plantat (se realizeaz\ cu cultivatorul prev\zut cu dou\ organe active) la interval de 200 cm [i adâncime de 15-20 cm. La cultura de castrave]i în ser\ cu substrat înc\lzit cu gunoi de grajd, fertilizarea se face ca [i în cazul anterior. Pentru a[ezarea gunoiului se execut\, pe linia viitoarelor rânduri, dou\ [an]uri de 30 cm adâncime [i 60 cm l\]ime. P\mântul rezultat de la s\parea [an]urilor este repartizat sub registre (primul strat de 15 cm) [i pe axul longitudinal al traveei (stratul cuprins între 15 [i 30 cm adâncime). {an]urile se completeaz\ pân\ la suprafa]\ cu gunoi proasp\t sau gunoi artificial ob]inut din paie, care dup\ pornirea în fermenta]ie (2-3 zile de la a[ezare) se taseaz\ [i se acoper\ cu p\mântul depus sub registre, în strat gros de 12-15 cm. Cea mai r\spândit\ metod\ de cultur\ a castrave]ilor în ser\ este cultura pe balo]i de paie. Balo]ii au dimensiunile de 90x40x60 cm [i 12-15 kg greutate. Pentru un hectar de cultur\ sunt necesari 6.000-7.000 balo]i (100-120 t paie). La acest mod de cultur\ exist\ mai multe variante de instalare a balo]ilor de paie: semiîngropa]i, îngropa]i [i la suprafa]a solului. În cazul culturii pe balo]i de paie semiîngropa]i, pe linia viitoarelor rânduri se fac [an]uri (cu un plug special) late de 60 cm [i 10-15 cm adâncime. În aceste [an]uri se a[az\ balo]ii de paie cap la cap, orienta]i cu lungimea de-a lungul rândului [i latura de 60 cm în sus. Balo]ii de la capete se fixeaz\ cu ajutorul a câte doi ]\ru[i, care se bat în p\mânt. Dup\ a[ezarea balo]ilor, p\mântul rezultat de la s\parea [an]urilor se a[az\ de o parte [i de alta a rândurilor de balo]i, pentru a favoriza colectarea apei în [an]. Balo]ii astfel a[eza]i sunt supu[i unui procedeu special de preg\tire, urm\rindu-se cu aten]ie evolu]ia temperaturii. Pentru a provoca [i accelera procesul de fermenta]ie, balo]ii se ud\ cu ap\ la temperatura de 30-35°C. Umect\rile se fac treptat la intervale scurte, astfel ca apa s\ p\trund\ încet în balo]i. Dup\ umectarea balo]ilor (2-3 zile de la începerea ud\rilor), ace[tia se trateaz\ cu îngr\[\minte chimice, care vor provoca fermenta]ia necesar\ înc\lzirii substratului organic. Se administreaz\ succesiv, în trei reprize, urm\toarele cantit\]i de îngr\[\minte, în g/m linear (udându-se dup\ fiecare administrare, pentru antrenarea îngr\[\mintelor în interiorul balo]ilor): superfosfat 200 g, sulfat de potasiu 200 g, sulfat de magneziu 50 g, sulfat de fier 30 g, azotat de amoniu 200 g, var stins 100 g. În final se face dezinfec]ia balo]ilor (prin pr\fuiri cu Captadin 30 kg/ha [i stropiri cu insecticide), dup\ care se pune un strat de amestec nutritiv format din 50% turb\ si 50% p\mânt în grosime de 15-20 cm (pH=6,5). 210

LEGUMICULTUR| II

Varianta de cultur\ a castrave]ilor pe balo]i îngropa]i prezint\ unele dezavantaje: efectuarea [an]urilor este mai dificil\; rezult\ o cantitate prea mare de p\mânt, care trebuie manevrat; desf\[urarea fermenta]iei are loc lent, ca urmare a posibilit\]ilor mai reduse de acces a aerului. Acest sistem se poate folosi în cazul serelor mai joase, pentru a crea un spa]iu mai mare de cre[tere a plantelor. Preg\tirea balo]ilor se face ca [i în cazul precedent. În cazul culturii cu balo]i la suprafa]a solului, ace[tia se a[az\ direct pe sol, alinia]i pe direc]ia viitoarelor rânduri de castrave]i. Balo]ii frontali se fixeaz\ cu ]\ru[i, care se bat în p\mânt. Preg\tirea balo]ilor se face ca [i în primul caz. Acest mod de a[ezare se practic\ în serele mai înalte (deoarece se reduce din spa]iul de cultur\ pe vertical\) sau în cele infectate puternic cu nematozi, care nu au fost distru[i în totalitate prin dezinfec]ia chimic\. În acest caz, pentru a feri plantele de atacul acestor d\un\tori foarte periculo[i, balo]ii se a[az\ pe o folie de polietilen\. Metoda culturii pe balo]i de paie (semiîngropa]i sau la suprafa]\) prezint\ urm\toarele avantaje: se reduc cheltuielile pentru înc\lzirea solului; instalarea rapid\ a balo]ilor (fa]\ de varianta cu balo]i îngropa]i); se evit\ eventualitatea unei fermenta]ii anaerobe; se creeaz\ condi]ii optime de dezvoltare a sistemului radicular prin asigurarea unui regim aero-hidric corespunz\tor; p\strarea unei temperaturi în substrat apropiat\ de cea a aerului; evitarea contamin\rii cu nematozi; îmbun\t\]irea propriet\]ilor solului prin materia organic\ [i elementele nutritive r\mase în sol dup\ terminarea culturii (tabelul 11.8). Tabelul 11.8 Efectul culturii de castrave]i pe balo]i asupra însu[irilor agrochimice ale solului - stratul 0-30 cm (dup\ M\noiu [i Ghidia, 1974)

Specificare N - mineral*

Data efectu\rii determin\rii Înainte de amplasarea La 6 s\pt\mâni de la Dup\ plantarea culturii de castrave]i pe plantarea tomatelor tomatelor, ciclul I balo]i ciclul II (15.IX.1972) (16.I.1973) -

20,0-37,8

4,21-8,03

P2O5*

0,32-1,54

0,9-3,6

1,42-3,70

K2O*

1,50-5,10

43,0-90,0

8,50-19,00

MgO*

-

12,6-23,5

8,00-16,70

Na2O*

2,30-4,50

10,6-18,0

8,50-13,00

CaO* S\ruri solubile Materie organic\ %

1,65-9,10

-

23,5-36,70

0,049-0,099

0,267-0,461

0,160-0,259

2,00-3,00

-

4,90-8,20

* Solu]ie în extract apos 1:5, în mg la 100 g sol uscat

Producerea r\sadurilor se face în ferme specializate (tabelul 11.9).

211


Tabelul 11.9 Indica]ii privind producerea r\sadurilor de castrave]i pentru cultura în sere Specific\ri Preg\tirea semin]elor

Locul unde se seam\n\

Epoca de sem\nat

Cantitatea de s\mân]\ necesar\ Compozi]ia amestecului

Lucr\rile de îngrijire

212

Indica]ii Dezinfectarea semin]elor înainte de sem\nat prin îmb\iere 5 minute în solu]ie de sublimat corosiv 0,3%, dup\ care se spal\ [i se zvânt\. Tratamentul termic uscat de 76°C, timp de 72 ore, cu asigurarea ventila]iei. Tratarea cu stimulen]i (Atonic sau Procain\). În sere înmul]itor direct în ghivece nutritive de 10-12 cm2 umplute numai pe jum\tate, în cuburi nutritive cu latura de 3 cm, care se a[az\ în l\di]e pe registrele de înc\lzire (r\sad nerepicat) sau în substrat a[ezat direct în l\di]e (r\sad repicat). Se stabile[te în func]ie de programul stabilit pentru înfiin]area culturii. Astfel, pentru culturile înfiin]ate în sere în primele luni ale anului, pentru producerea r\sadurilor sunt necesare aproximativ 60 zile, pe când la cele înfiin]ate mai târziu se reduce durata de ob]inere a r\sadurilor (orientativ 20-30 X ciclul I; 5-8 III - ciclul scurt în sere înmul]itor; 15-10 VII - ciclul II). 700 g pentru producerea r\sadului necesar unui ha de cultur\ 60% turb\, 30% mrani]\ [i 10% nisip sau 30% turb\, 30% mrani]\, 30% p\mânt de ]elin\ [i 10% nisip (la 1 m3 amestec se adaug\: 1,5 kg superfosfat, 1,0 kg sulfat de potasiu, 0,5 kg sulfat de magneziu) Repicatul r\sadurilor ob]inute prin sem\nat în substrat a[ezat direct în ser\ sau în l\di]e, la câteva zile de la r\s\rire, când cotiledoanele au crescut la m\rime normal\ [i au pozi]ie orizontal\. Mutarea cuburilor nutritive în ghivece. Completarea ghivecelor cu amestec nutritiv pe m\sur\ ce plantele cresc. Men]inerea temperaturii solului pân\ la r\s\rire [i 2-3 zile dup\ repicare la 24-26°C. Dup\ r\s\rire [i la o s\pt\mân\ dup\ repicare, temperatura va fi de 22-24°C, pentru ca apoi s\ coboare la 20-22°C. Temperatura aerului se men]ine în zilele însorite la 25-28°C, iar în zilele noroase [i noaptea la 18-20 °C, evitându-se coborârea acesteia sub limitele amintite. Se men]ine umiditatea în substrat (udându-se ori de câte ori este nevoie cu ap\ tehnologic\), evitându-se excesul de umiditate. Umiditatea relativ\ se men]ine la peste 80%. În cazul producerii r\sadurilor pentru ciclul I, aerisirea se face numai în cazuri cu totul deosebite (exces de c\ldur\ sau poluare), deoarece curen]ii reci sunt deosebit de periculo[i pentru r\sadurile de castrave]i. Fertilizarea r\sadurilor (2-3 ori), folosindu-se îngr\[\minte foliare de tip Wuchsal 0,2%, Foliar-feed 0,03%, sau îngr\[\minte foliare indigene în concentra]ie de 0,3-0,5%. Aplicarea tratamentului cu Ethrel în concentra]ie de 500-750 ppm, când r\sadurile au 3-4 frunze adev\rate, în cazul producerii r\sadurilor pentru ciclul scurt în sere înmul]itor. Începând din ziua a opta de la repicat pân\ la plantat, se administreaz\ CO2 în doze crescânde de la 500 la 800 ppm. Pentru prevenirea bolilor [i combaterea d\un\torilor se fac 2-4 tratamente cu insectofungicide (Mycodifol 0,2% sau Sumilex 0,1%, Morestan 0,05%, Derosal 0,2% plus Ultracid 0,06% sau Unden 0,1%, Actellic E.C. 0,15%, Sumi-Alpha 2,5 EC 0,03%).

LEGUMICULTUR| II

Un r\sad de calitate pentru acest ciclu trebuie s\ prezinte urm\toarele însu[iri: s\ fie fiziologic tân\r; 20-25 cm în\l]ime; 7-9 mm diametrul la colet; 4-6 frunze normal dezvoltate, de culoare verde normal; cu sistem radicular bogat, cu r\d\cini de culoare alb\; liber de boli [i d\un\tori. Plantarea se face manual (când în balo]i temperatura scade la 30°C), pe câte dou\ rânduri pe traveea de 3,20 m sau patru rânduri pe traveea de 6,40 m. Pentru ciclul I, epoca de înfiin]are a culturii poate fi glisat\, în func]ie de posibilit\]ile de asigurare cu energie termic\. Plantarea poate fi programat\ din ultima decad\ a lunii decembrie (surse de c\ldur\ ieftine) pân\ în prima decad\ a lunii martie (tabelul 11.10). Densitatea se stabile[te în func]ie de particularit\]ile hibrizilor cultiva]i [i de perioada când se efectueaz\ cultura. Dac\ aceasta se înfiin]eaz\ în decembrieianuarie [i la hibrizii cu fructe mari, desimea este mai redus\ (1,9 plante/m2) [i mai mare la culturile înfiin]ate mai târziu (februarie-martie) [i cu fructe mari (2,2 plante/m2). La culturile înfiin]ate mai târziu (februarie-martie), când se folosesc hibrizi cu fructe mici sau mijlocii, desimea culturii este de 2,5-3 plante/m2. La culturile de var\-toamn\ desimea cre[te la 3-4 plante/m2. Tabelul 11.10 Posibilit\]i de programare a culturii de castrave]i în sere (dup\ Voican [i L\c\tu[, 1998) Epoca de plantare

Durata de timp pentru r\saduri*

Intervalul f\r\ recolt\**

Decembrie

60

50

Iulie

Ianuarie

60

45

Iulie

Februarie

50

40

Iulie

Martie

35

40

Iulie

Aprilie

30

35

Iulie-August

Încheierea culturii

* - zile de la sem\nat la plantat; **- zile de la plantat

Pentru executarea operativ\ [i în bune condi]ii a plantatului este necesar s\ se respecte întocmai fluxul lucr\rilor (tabelul 11.11), care se refer\ la preg\tirea r\sadului [i plantarea propriu-zis\. Lucr\rile de între]inere la castrave]ii cultiva]i în sere sunt numeroase, unele cu caracter general, iar altele cu caracter special (tabelul 11.12).

213


Tabelul 11.11 Fluxul lucr\rilor la înfiin]area culturii de castrave]i în sere Lucrarea Sortarea r\sadului pe grupe de m\rimi Transportarea r\sadului s\n\tos în sera de produc]ie Dezinfec]ia r\sadului prin îmb\iere în solu]ie de Orthocid 0,4% Distribuirea r\sadului pe travee, la locul de plantare Plantarea cu echipe specializate: în sol pân\ la colet; pe balo]i în substratul nutritiv pân\ la colet Lucr\ri de finisare dup\ plantare: acoperirea rigolelor, nivelarea solului; crearea potecii de circula]ie la cultura pe sol crearea aleei de circula]ie la cultura pe balo]i Irigarea plantelor, prin aspersiune, cu ap\ tehnologic\ (la balo]I mai mult), f\r\ a se atinge starea de exces (moderat) Asigurarea rezervei de r\sad (de circa 10-15%) fie prin transplantarea în ghivece mai mari (la cultura în sol) fie prin plantarea de r\sad pe balo]ii instala]i pe alee, pe o singur\ latur\ în dreptul registrelor de c\ldur\

Modul de executare Manual Mecanic Manual Manual Manual Manual Automatizat Manual

Tabelul 11.12 Lucr\rile de îngrijire la castrave]ii cultiva]i în sere (dup\ Ceau[escu [i colab., 1984) Grupa

Lucr\rile principale Afânarea solului: se execut\ o singur\ dat\ la 10 zile dup\ plantare [i numai pân\ la distan]a de 10-15 cm de plant\. • Fertilizarea fazial\ se face în func]ie de modul de înfiin]are a culturii. • M\suri preventive [i curative de protec]ia plantelor • Reglarea temperaturii: 20-22°C în primele 10-12 zile de la plantare ziua [i noaptea; temperatura de noapte în lunile de iarn\ 18°C, de prim\var\ [i var\ 20-22°C; temperatura de zi: 22°C - ianuarie, februarie; 24°C - martie; 26°C Lucr\ri generale aprilie [i poate ajunge în zilele însorite pân\ la 28-30°C. • Reglarea umidit\]ii: - umiditatea relativ\ a aerului 80-90% - umiditatea solului 85-90% din c.c.a. • Reglarea luminii: reducerea luminii prin cretizarea serelor în lunile cu insola]ie puternic\ (mai-august) • Aerisirea: puternic\, dar cu aten]ie pentru a nu diminua exagerat umiditatea relativ\ a aerului. • Instalarea sistemului de sus]inere: sfori pentru sistemul de conducere în “V”, vertical sau pergol\ • Mulcirea solului: se face cu substrat nutritiv (50% mrani]\ descompus\, 40% turb\, 10% nisip) cu umiditate 60% [i pH=6,5. • I – februarie, decada 3; 5-6 kg/plant\ (70-80 t/ha). • II – aprilie, decada 2; 3-5-6 kg/plant\ Lucr\ri Palisarea plantelor: se va avea în vedere gradul de contrac]ie al sforii speciale • precum [i deplasarea descendent\ a plantelor cultivate pe balo]i. • Dirijarea cre[terii [i fructific\rii: se realizeaz\ în strict\ dependen]\ de specificul fructific\rii hibrizilor cultiva]i. • Defolierea ascendent\, pe m\sura epuiz\rii frunzelor bazale • Înl\turarea fructelor mici, deformate, îmboln\vite • Eliminarea florilor mascule la tipurile neginoice sau predominant ginoice •

214

LEGUMICULTUR| II

Dintre lucr\rile cu caracter special, dirijarea cre[terii [i fructific\rii plantelor impune un grad ridicat de calificare a muncitorilor. Prin aceast\ lucrare se urm\re[te s\ se creeze un echilibru între cre[terea plantelor, pe de o parte, [i fructificarea acestora, pe de alt\ parte. În acest scop, plantele sunt palisate cu ajutorul sforilor în pozi]ie vertical\ pân\ la nivelul doliei, de unde sunt dirijate orizontal spre axul traveei, sistem “pergol\” sau sunt conduse sub form\ de “V” pân\ la sârmele de la nivelul doliei, de unde sunt dirijate spre intervalul dintre plante sub form\ de umbrel\ sau “T” (fig. 11.7).

Fig. 11.7 - Conducerea plantelor de castrave]i `n sere (A - `n "V"; B - `n pergol\)

Cele mai bune rezultate se ob]in când se aplic\ sistemul “pergol\” de dirijare a cre[terii [i fructific\rii plantelor. În acest caz cre[te atât produc]ia timpurie cât [i cea total\ cu 19-20%, fa]\ de conducerea în “V” (Stan N. [i colab., 1980). La acest sistem, în prima etap\, urm\rindu-se în special cre[terea plantelor pe por]iunea de la baza plantei pân\ la 60 cm, se îndep\rteaz\ toate fructele [i to]i l\starii. În continuare, pân\ la sârma de la nivelul doliei (circa 160 cm) se las\ 810 fructe. De la dolie, în prima etap\, se las\ câte un fruct la fiecare nod, l\starii îndep\rtându-se. În faza a doua (perioada de formare a fructelor pe bolt\), pe tulpina principal\ [i apoi succesiv pe bolt\, se las\ to]i l\starii nou ap\ru]i, care se ciupesc dup\ un fruct [i o frunz\ sau cel mult dou\ fructe [i dou\ frunze. Tulpina se ciupe[te când ajunge la axul traveei, iar cre[terea va fi continuat\ cu un l\star care se va ciupi când ajunge la sârma de sus]inere a rândului opus. În cazul conducerii în “V” sub form\ de umbrel\, t\ierile se execut\ astfel: pân\ la sârm\ de la dolie se îndep\rteaz\ to]i l\starii; la nivelul sârmei, tulpina se

215


conduce pe aceasta [i se cârne[te dup\ trei frunze; la nivelul sârmei se las\ trei plete de rod cu câte cinci frunze fiecare, care se reînnoiesc pe m\sur\ ce s-au epuizat prin fructificare; pân\ la în\l]imea de 80-100 cm se îndep\rteaz\ toate fructele de pe tulpin\; în continuare se las\ dou\ fructe [i se elimin\ urm\toarele dou\, dup\ care pân\ la sârm\ se mai las\ cu alternan]e înc\ cinci-[ase fructe; pe fiecare plant\ se pot ob]ine, în serii, câte patru fructe. Pentru a asigura recolt\ri de pân\ la 20-40 t/ha pe s\pt\mân\, nu este necesar s\ se lase concomitent pe plant\ mai mult de 10-12 fructe. Dac\ num\rul fructelor dep\[e[te poten]ialul biologic al plantelor, atunci acestea se epuizeaz\, este diminuat\ viteza de formare a fructelor [i m\rimea final\ a acestora, o parte din fructe nu se dezvolt\ [i uneori chiar se usuc\ autoeliminându-se. Sarcina de rod insuficient\ provoac\ cre[terea vegetativ\ excesiv\ cu efect negativ asupra fructific\rii. Sarcina de rod se regleaz\ [i în func]ie de favorabilitatea condi]iilor de mediu (în special lumin\), în sensul c\, în perioada cu condi]ii mai pu]in favorabile, num\rul fructelor pe plant\ trebuie s\ fie mai mic (de la 6 la 9). Într-un ciclu de produc]ie cu vegeta]ie normal\, o plant\ poate produce 40-45 fructe. Un fruct, ca s\ ajung\ la maturitatea de consum, are nevoie de 18-21 zile. Dirijarea atent\ a condi]iilor de mediu constituie o a doua condi]ie pentru buna reu[it\ a culturii castrave]ilor. În primul rând trebuie evitat\ sc\derea temperaturii sub 180C, atât în sol, cât [i în aerul serei, iar `n al doilea rând, dirijarea temperaturii în func]ie de intensitatea luminii, men]inerea umidit\]ii solului [i a aerului la nivel optim, f\r\ oscila]ii, asigurarea unui con]inut ridicat al aerului în CO2 prin administrarea suplimentar\ a acestuia. Fiind o plant\ cu consum mare de elemente nutritive (tabelul 11.13), aplicarea unui regim de fertilizare adecvat în timpul perioadei de vegeta]ie, care s\ asigure o cre[tere armonioas\ atât a masei vegetale, cât [i a fructelor, constituie o alt\ verig\ important\ a culturii castrave]ilor din sere (tabelul 11.14). Tabelul 11.13 Consumurile specifice de elemente nutritive necesare pentru formarea recoltelor de castrave]i cultiva]i în sere (dup\ Gaissler [i Kelm, 1969) Produc]ia kg/m2

N

30

42

67

11

34

5,9

25

36

58

9,2

30

5,1

20

20

49

7,4

26

4,3

15

25

40

5,6

22

3,5

216

K

P

Ca

Mg

În g element la 1 metru p\trat

LEGUMICULTUR| II

Tabelul 11.14 Cantit\]i de îngr\[\minte administrate fazial Castrave]i

Specificare Substratul ⇒ Produc]ia kg/m2 ⇒ ⇓ Îngr\[\mântul

ser\

solar

pe sol 15-18

pe substrat 12-22

sol 4-8

Azotat de amoniu

100-900

1200-1400

400-600

Uree

75-150

75-150

50-75

-

100-200

-

Nitrocalcar

100-200

100-200

-

Complex I

100-200

100-200

50-100

Sulfat de potasiu

400-600

500-700

300-450

Sulfat de magneziu

200-400

400-600

200-250

Sulfat de amoniu

O aprovizionare bun\ cu azot a plantelor, la începutul vegeta]iei, asigur\ o dezvoltare rapid\ a frunzelor, în timp ce con]inutul optim în fosfa]ii solubili din sol determin\ o înflorire intens\ [i la timp. În continuare este necesar s\ se intensifice fertilizarea cu potasiu, care asigur\ o dezvoltare rapid\ a l\starilor. Este bine ca, imediat dup\ începerea fructific\rii, s\ se administreze o cantitate mai mare de azot, care contribuie la men]inerea plantei în stare fiziologic\ activ\ [i, de asemenea, prelunge[te perioada de fructificare, ceea ce contribuie la realizarea unei produc]ii m\rite (M\noiu, 1974). Fertilizarea se face, pe baza analizelor de laborator, s\pt\mânal sau chiar bis\pt\mânal, astfel încât s\ asigure 30 mg N, 120 mg P2O5, 150 mg K2O, 100 mg MgO la 100 g sol sau substrat de paie (Geissler, 1978). Aplicarea unui regim corespunz\tor de fertilizare în timpul perioadei de vegeta]ie conduce, indiferent de sistemul de fertilizare a balo]ilor, la ob]inerea acelora[i produc]ii (L\c\tu[u [i colab., 1978). În unele cazuri se pot ob]ine produc]ii sensibil egale (263/245 t/ha), chiar dac\ dozele totale de fertilizare (la preg\tirea terenului, la fermentarea balo]ilor [i în perioada de vegeta]ie) sunt mult deosebite: N-686/350 kg s.a./ha; P2O5-852/192 kg/ha; K2O-1010/412 kg/ha; MgO-86/16 kg/ha; CaO-1564/-kg/ha; Fe-6/-kg/ha (L\c\tu[ [i colab., 1978). Aceasta presupune atât prelevarea elementelor în raport cu necesarul de consum cât [i capacitatea de a folosi, pe lâng\ substan]ele rezultate [i administrate pe balo]i, [i a celor din zonele învecinate. Ca urmare, limitele optime ale principalelor elemente minerale se apreciaz\, atât în interiorul balotului, cât [i la stratul acoperitor sau stratul de sub balot (tabelul 11.15).

217


Tabelul 11.15 Domenii optime de varia]ie a principalilor indicatori agrochimici ai substratului de cultura a castrave]ilor Substratul Amestec organic Compost forestier Turb\ Sol de lâng\ balo]i Sol

pH

N-NO3

P

K Ppm

Ca

Mg

6,5-7,0

200-300

130-220

600-800

350-450

180-300

6,0-6,5

200-300

50-100

330-500

350-450

180-300

6,5

300-600

70-130

350-700

500-700

300-600

6,8-7,5

50-80

2,2-3,0

170-250

125-175

75-90

6,8-7,5

80-120

2,5-3,5

170-350

250-350

150-180

Prevenirea [i combaterea bolilor [i d\un\torilor trebuie f\cut\ diferen]iat, în func]ie de fenofaza de dezvoltare a plantelor, ]inând cont ca în timpul perioadei de recoltare s\ se foloseasc\ substan]e cu remanen]\ extrem de scurt\ sau netoxice (tabelul 11.6). Combaterea biologic\ a unor d\un\tori la cultura castrave]ilor în sere este rezolvat\. Recoltarea fructelor se face când acestea ajung la maturitatea de consum, conform solicit\rilor beneficiarului, folosind în acest scop foarfece sau cu]ite. Fructele deta[ate de pe plant\ se a[az\ cu grij\ în co[uri c\ptu[ite cu material moale, spongios, iar în l\di]e se a[az\ fruct cu fruct (f\r\ r\sturnarea l\zilor). În momentul recolt\rii se separ\ fructele cu aspect necomercial, deformate, strâmbate, strâmbe, cu urme de îmboln\viri, r\niri mecanice etc. La aducerea în alee, recolta se selecteaz\ pe calit\]i [i se pred\ la sta]ia de sortare, tot pe calit\]i. Produc]ia realizat\ variaz\ de la 230 la 300 t/ha. Pentru m\rirea produc]iei, cre[terea vigorii plantelor [i sporirea rezisten]ei la boli, în numeroase ]\ri se practic\ altoirea castrave]ilor pe Cucurbita ficifolia sau chiar pe dovlecel, adesea plantele r\mânând în cultur\ cu dou\ r\d\cini diferite, care sporesc capacitatea acestora de prelevare a apei [i elementelor minerale din sol. b. Cultura de var\-iarn\ (ciclul II) Cultura `n ciclul II se practic\ numai sporadic la noi în ]ar\, deoarece castrave]ii de ser\ nu se caut\ toamna [i la începutul iernii pe pia]a intern\, consumul fiind orientat spre fructe mici de tip Cornichon [i spre castrave]ii conserva]i. În cazul când se practic\ acest ciclu, cultura se face obi[nuit, direct pe solul serei, folosind r\sad de 30-35 zile, care se produce în sere înmul]itor (tabelul 11.9). Plantarea se face în prima decad\ a lunii iulie, într-un sol care, în prealabil, a fost dezinfectat pe cale termic\, folosind acelea[i soiuri [i aceea[i schem\ de plantare ca la ciclul I (cultur\ pe sol). Dup\ plantare se iau m\suri de reducere a radia]iei solare, care poate fi d\un\toare prin efectul de ser\, [i se dirijeaz\ cu grij\ umiditatea relativ\ a aerului. Celelalte lucr\ri de îngrijire sunt asem\n\toare cu cele aplicate la cultura din ciclul I. 218

LEGUMICULTUR| II

Recoltarea începe în septembrie [i se termin\ în noiembrie, odat\ cu desfiin]area culturii. Produc]ia realizat\ este de 60-80 t/ha. c. Cultura de var\ (ciclul scurt) Acest mod de cultur\ se practic\ în sere înmul]itor, unde în primul ciclu sau produs r\saduri. Pentru aceast\ cultur\ se folosesc soiuri [i hibrizi de tip Cornichon. Pentru înfiin]area culturii în serele înmul]itor, r\sadul se va produce tot în aceste sere, în traveele eliberate de r\sadurile de salat\, varz\, conopid\ (tabelul 11.9). La preg\tirea terenului în vederea plant\rii, fertilizarea de baz\ nu se mai execut\, deoarece terenul este par]ial fertilizat de componentele amestecului folosit pentru producerea r\sadurilor. Dup\ afânarea solului la 28-30 cm adâncime [i m\run]irea acestuia prin frezare, se face modelarea pe schema de plantare cu patru rânduri. Plantarea r\sadurilor se face în jurul datei de 15 aprilie, asigurând densitatea de 31-35 mii plante la ha. Lucr\rile de îngrijire care se aplic\ culturii sunt: completarea golurilor; conducerea plantelor vertical prin palisare; t\ierile de fructificare prin ciupirea repetat\ a l\starilor dup\ 1-2 fructe [i 1-2 frunze, ciupirea tulpinii dup\ ce a trecut de sârma de la nivelul doliei cu 4-5 frunze [i palisarea orizontal a acesteia pe sârm\; mobilizarea solului [i, concomitent, bilonatul plantelor; aplicarea fertiliz\rilor faziale, la interval de circa dou\ s\pt\mâni cu îngr\[\minte chimice (50+100+50 kg/ha N.P.K.) [i de 1-2 ori cu îngr\[\minte organice, sub form\ de [erbetare (amestec gunoi de taurine [i de pas\re în propor]ii egale, în concentra]ie de 10%); irigarea pe brazde sau prin aspersiune; reglarea umidit\]ii relative a aerului prin [pri]uiri repetate [i de scurt\ durat\; aerisirea în vederea men]inerii temperaturii între 22° [i 28°C; combaterea bolilor [i d\un\torilor (Teodorescu M. [i colab., 1981). Recoltarea începe la 15-20 mai [i dureaz\ pân\ la 10 august. Fiind folosite pentru consum în stare proasp\t\, fructele se recolteaz\ când ajung la m\rimea de circa 10-12 cm. Produc]ia este de 60-70t/ha. 11.1.6.3. Cultura în teren protejat cu materiale plastice Cultura protejat\ cu mase plastice se extinde tot mai mult, datorit\ produc]iilor extratimpurii [i mari care se ob]in, ca urmare a condi]iilor de microclimat favorabile din spa]iile protejate. Pentru aceast\ cultur\ se folosesc soiuri [i hibrizi cu fructe mici, dar cu poten]ial productiv ridicat (tabelul 11.3). Preg\tirea terenului începe înc\ din toamn\ când, dup\ înl\turarea tuturor resturilor vegetale de la cultura anterioar\ ca m\sur\ obligatorie de fitoprotec]ie, se face nivelarea terenului [i fertilizarea de baz\ a solului cu superfosfat 350-450 kg/ha, sulfat de potasiu 75-100 kg/ha [i îngr\[\minte organice în cantitate de 6070 t/ha care, prin afânarea solului la 28-30 cm adâncime, se încorporeaz\ în sol. Prim\vara se face dezinfec]ia spa]iului de cultur\ (Sinoratox 35-0,3% plus Captadin 0,2-300 litri solu]ie la ha) [i a solului (Vydate 10G-20 kg/ha), iar cu circa 8-10 zile înainte de plantare se erbicideaz\ cu Balan în cantitate de 8-10 l/ha, în amestec cu 300-400 l ap\/ha, care se încorporeaz\ imediat în sol prin frezare. Cu 10-12 zile înainte de plantare se acoper\ solariile cu folie de polietilen\ 219


dup\ care se administreaz\ substan]ele de fitoprotec]ie prin frezare. Modelarea solului se face în brazde în\l]ate cu l\]imea la coronament de 1,40 m în solariile tunel [i 0,96 m în cele bloc. R\sadurile se produc în sere înmul]itor, sem\natul f\cându-se în intervalul 25 februariei-5 martie, iar plantatul în perioada 5-15 aprilie, când temperatura în sol ajunge la 10-12°C. În cazul când ad\posturile sunt prev\zute cu instala]ie de înc\lzire u[oar\ (sere din plastic), sem\natul de devanseaz\, efectu`ndu-se în prima decad\ a lunii ianuarie, iar plantarea la 1-10 martie. Plantarea r\sadurilor se face în rigole deschise în prealabil sau în copci executate manual. În solariile tunel, se planteaz\ în benzi de dou\ rânduri la distan]a de 1,85 m între benzi [i 0,80 m între rândurile din band\, iar pe rând la 35 cm, revenind 22.000 plante la ha. În solariile bloc, plantarea se face în rânduri simple, la distan]a de 0,70 între rânduri [i 55 cm pe rând, revenind 24.000 plante/ha. Dup\ înfiin]area culturilor se aplic\ lucr\rile de între]inere, concretizate în ud\ri repetate pentru men]inerea umidit\]ii solului la un plafon minim de 7075% din IUA, pra[ile, combaterea bolilor [i a d\un\torilor, fertilizarea cu îngr\[\minte chimice, tratarea cu substan]e biostimulatoare [i palisarea plantelor. Plantele se paliseaz\ pe sfoar\, vertical, iar copilii se ciupesc când au ajuns la 10-12 cm în lungime. La începutul ramific\rii tulpinii se face tratamentul cu Ethrel 750 ppm. Recoltarea începe în jurul datei de 25 mai, dureaz\ pân\ la 20-25 iulie, când se desfiin]eaz\ cultura, realizându-se 50-60 t/ha. În cazul ad\posturilor cu înc\lzire u[oar\, recoltarea poate începe din prima decad\ a lunii aprilie [i se încheie în prima decad\ a lunii iulie. Produc]ia poate ajunge la 150-180 t/ha. La culturile din ad\posturile joase, tip tunel, plantarea se face în ultima decad\ a lunii aprilie, pe un singur rând, la distan]a de 100-200 cm între rânduri [i 40-50 cm pe rând. Recoltarea începe în prima decad\ a lunii iunie [i se realizeaz\ 30-45 t/ha. 11.1.6.4. Cultura în r\sadni]e Cultura castrave]ilor `n r\sadni]\ se practic\ atât în r\sadni]ele cu înc\lzire tehnic\, cât [i în cele cu înc\lzire biologic\. Pentru producerea r\sadurilor se seam\n\ în sere înmul]itor în perioada 20-25 decembrie pentru r\sadni]ele cu înc\lzire tehnic\ [i 1-15 ianuarie pentru cele cu înc\lzire biologic\. Plantarea r\sadurilor se face la 20-25 februarie în r\sadni]ele cu înc\lzire tehnic\ [i 1-5 martie în cele cu înc\lzire biologic\. Se folosesc soiuri specializate pentru acest mod de cultur\ [i se asigur\ 2,7 plante/m2. Dintre lucr\rile de îngrijire amintim: men]inerea temperaturii în cadru parametrilor optimi (în func]ie de ceilal]i factori); udatul, la început, moderat, apoi, pe m\sur\ ce se înc\lze[te [i se intensific\ fructificarea, mai des [i cu norme mai mari; fertiliz\ri s\pt\mânale cu îngr\[\minte chimice [i organice (gunoi de bovine sub form\ de suspensie, 1:10); dirijarea fructific\rii prin ciupiri repetate (primul ciupit se aplic\ la r\sad când plantele au 3-4 frunze, cei 2-3 l\stari forma]i se ciupesc dup\ 7-8 frunze, iar l\starii de ordinul 3 dup\ 1-2 fructe); combaterea bolilor [i a d\un\torilor; mulcirea cu mrani]\, în strat de 4-5 cm grosime. Recoltarea începe în luna aprilie [i se pot ob]ine produc]ii de 8-14 kg/m2. 220

LEGUMICULTUR| II

11.2. PEPENELE GALBEN Cucumis melo L Familia Cucurbitaceae 11.2.1. Importan]a culturii Fructele de pepene galben se folosesc numai la maturitatea fiziologic\ deplin\, când au gust, suculen]\ [i arom\ deosebite [i sunt utilizate pentru consum în stare proasp\t\ ca desert sau pentru prepararea unor produse de cofet\rie (fructe glasate), dulce]uri, marmelad\, sucuri, salate de fructe etc. Con]inutul fructelor în zah\r este mai mare decât la pepenele verde [i variaz\ în func]ie de condi]iile de mediu [i soi, ajungând pân\ la 12-14%. La unele soiuri provenite [i cultivate în condi]iile Asiei Centrale, con]inutul în zah\r poate s\ ajung\ pân\ la 17-18% (Ghenkov [i colab., 1974). Fructele de pepene galben mai con]in cantit\]i însemnate de s\ruri minerale (în special calciu [i fosfor) [i vitamine (vitamina C 50-60 mg/100 g, vitaminele B1 [i B2), iar valoarea energetic\ este de 36 kcal/100 g substan]\ proasp\t\. Semin]ele con]in circa 25% ulei. 11.2.2. Originea [i aria de r\spândire Originea pepenelui galben este neclar\. Se crede c\ formele cultivate s-au format în Asia Mic\, Asia Central\ [i China (Jukovski, 1950). Unii cred c\ pepenele galben este originar din Africa, unde s-a descoperit forma s\lbatic\ [i unde exist\ alte 25-30 specii de Cucumis. Aceast\ plant\ se cultiv\ din cele mai vechi timpuri. Grecii [i romanii cuno[teau foarte bine cultura pepenilor galbeni; de la ace[tia s-a r\spândit (în primul secol dup\ Hristos) [i în celelalte ]\ri ale Europei. În prezent, pepenele galben este r\spândit în toate regiunile în care condi]iile sunt favorabile pentru cultura sa [i chiar în zonele mai pu]in favorabile, în culturi ad\postite, atingând paralela 470. Este mult cultivat în India, Iran, Iordania, Rusia, China, ]\rile mediteraneene, ]\rile balcanice [i în America. La noi se cultiv\ pe circa 2.500-3.000 ha, în zonele din sudul [i vestul ]\rii, iar în ultimii 20 de ani s-a extins [i în cultura protejat\. 11.2.3. Particularit\]i botanice [i biologice Pepenele galben se aseam\n\ cu castravetele, dar unele diferen]e sunt notabile (fig. 11.8). Sistemul radicular este puternic ramificat (masa principal\ a r\d\cinilor se dezvolt\ în stratul arabil al solului), fiind mai s\rac decât la castravete. Tulpina este erbacee, târâtoare, aproape cilindric\, mai sub]ire ca la castrave]i, acoperit\ cu peri fini [i de[i. Se ramific\ puternic, formând tulpini de ordinul I, II [i III [i emite cu u[urin]\ r\d\cini adventive. 221


Frunzele sunt alterne, lung pe]iolate, palmate sau reniforme, cu marginile întregi sau lobate (cu 3-4 lobi rotunji]i), acoperite cu peri[ori fini. La subsuoara frunzelor apar ramifica]iile tulpinii, florile [i cârceii. Plantele sunt monoice [i poart\ flori unisexuate de culoare galben\, care apar la 60-65 de zile de la r\s\rire. Cele mascule sunt grupate câte 3-4 la un loc, iar cele femele se deosebesc de florile mascule prin ovarul inferior globulos sau alungit [i acoperit cu peri[ori fini [i de[i. Propor]ia florilor b\rb\te[ti [i femeie[ti, ordinea apari]iei [i repartizarea lor pe ramifica]iile tulpinii Fig. 11.8 - Pepenele galben: plant\ cu l\star, frunze, fruct [i cârcei sunt asem\n\toare cu cele ale castrave]ilor. Polenizarea este alogam\, entomofil\. Pepenele galben nu rode[te partenocarpic. Fructul este o melonid\ (peponid\), de form\ ovoid\, elipsoidal\, uneori longitudinal costat, cu suprafa]a neted\ sau reticular\ (în func]ie de soi). Grosimea cojii variaz\ de la 5 la 15 mm [i chiar mai mult la cantalupi. Pulpa fructului este suculent\ sau f\inoas\, de culoare alb\, galben\, portocalie sau verde, crocant\ sau fondant\, mai mult sau mai pu]in parfumat\. Semin]ele sunt asem\n\toare cu cele de la castrave]i, dar sunt mai mari [i mai rotunjite [i au culoarea mai galben\. Fructele costate se numesc cantalupi. 11.2.4. Rela]iile cu factorii de mediu Pepenele galben are în tot cursul perioadei de vegeta]ie preten]ii mari fa]\ de factorul c\ldur\, prezentând în acela[i timp preten]ii specifice fa]\ de ceilal]i factori de mediu (tabelul 11.16). Pe lâng\ satisfacerea cerin]elor fa]\ de c\ldur\ [i lumin\, calitatea fructelor este influen]at\ [i de regimul de nutri]ie (care trebuie s\ fie echilibrat), deoarece plantele extrag din sol cantit\]i însemnate de elemente nutritive. Astfel, la cultura de ser\, cu o produc]ie de 22 t/ha, plantele au extras din sol urm\toarele cantit\]i de elemente minerale (în kg/ha): 78,2 N; 13,1 P; 81,8 K; 10,5 Mg (tabelul 11.17). Ritmul de consum al principalelor elemente scoate în eviden]\ accelerarea consumului, odat\ cu începerea îngro[\rii fructelor, pân\ la începutul recolt\rilor. Între înflorirea primelor flori femele, legarea acestora [i îngro[area fructelor, consumul de fosfor este mai intens decât al celorlalte elemente, pe când azotul [i potasiul urm\resc îndeaproape [i aproximativ la fel curba de acumulare a substan]ei uscate. În perioada de fructificare, cre[te consumul de potasiu. Deci, se impune o bun\ asigurare cu fosfor înc\ de la începutul culturii, iar odat\ cu începerea îngro[\rii în mas\ a fructelor se intensific\ fertilizarea cu azot [i potasiu (L\c\tu[ [i colab., 1979). 222

LEGUMICULTUR| II

Tabelul 11.16 Caracteristici ale cerin]elor pepenelui galben fa]\ de condi]iile de mediu (dup\ Bala[a, 1973) Factorii de mediu C\ldura

Apa

Lumina

Specific\ri Cere o temperatur\ mai mare cu 2-40C, în compara]ie cu castravetele. În a doua jum\tate a perioadei de vegeta]ie suport\ mai u[or temperatura ridicat\ [i seceta, aceste condi]ii favorizând chiar îmbun\t\]irea calit\]ii fructelor. Suport\ mai u[or seceta, datorit\ sistemului radicular mai bine dezvoltat [i mai profund, dar pentru cultura sa nu sunt prea indicate solurile nisipoase. Umiditatea prea ridicat\ în a doua jum\tate a perioadei de vegeta]ie diminueaz\ con]inutul de zah\r [i aroma fructelor. Umiditatea atmosferic\ redus\ în timpul coacerii fructelor contribuie la ob]inerea unor produc]ii de calitate. Cultivat pe locuri insuficient de însorite fructific\ pu]in, dând produc]ii mici [i de calitate inferioar\.

Tabelul 11.17 Consumul de elemente minerale la cultura de pepeni galbeni în ser\ - în kg/ha (dup\ L\c\tu[ [i colab., 1979) Fenofaza R\sad Înflorirea primelor flori femele [i legarea primelor fructe Îngro[area fructelor Începutul recolt\rilor Sfâr[itul culturii

Nr. zile de la sem\nat

N

P

K

Mg

S.U

40

1,58

0,30

2,60

0,25

60

68 89 126 156

12,60 26,30 60,00 78,20

2,14 5,34 10,60 13,10

13,80 27,00 61,40 81,80

2,34 4,90 8,40 10,53

296 624 1648 2242

Pepenele galben se dezvolt\ bine pe soluri cu reac]ie pu]in acid\ [i un nivel ridicat al apei freatice. În solurile pe care se cultiv\, pH-ul trebuie s\ fie de 6-6,7. Aceast\ specie prefer\ soluri bine structurate (eventual proasp\t des]elenite), u[oare sau mijlocii (luto-nisipoase, nisipo-lutoase), profunde [i ferite de vânturi. Protejarea culturii prin perdele `n culise d\ rezultate foarte bune. 11.2.5. Soiuri Sortimentul cuprinde atât soiuri timpurii (65-75 zile), semitimpurii (75-85 zile), semitârzii (85-100 zile), cât [i târzii (peste 100 zile); acestea din urm\ necesit\ o perioad\ de post maturare dup\ recoltare. Soiurile cultivate în ]ara noastr\ sunt (în majoritate) de provenien]\ str\in\ (tabelul 11.18). 223


224

LEGUMICULTUR| II

Obiectivele în domeniul amelior\rii sortimentului la pepenele galben sunt: crearea de soiuri mai timpurii, cu poten]ial productiv mai ridicat, calitativ superioare, rezistente la boli (f\inare [i antracnoz\), cu coacere simultan\ a fructelor [i pretabile la recoltarea mecanizat\ etc. 11.2.6. Tehnologia de cultivare Pepenele galben se cultiv\ în câmp, în sere, în ad\posturi acoperite cu materiale plastice [i în r\sadni]e. 11.2.6.1. Cultura în câmp Plantele premerg\toare [i lucr\rile de preg\tire a terenului sunt asem\n\toare cu cele de la cultura de castrave]i. Înfiin]area culturii se face în mod obi[nuit prin sem\nat direct în câmp. În vederea ob]inerii unor produc]ii mai timpurii se poate cultiva [i prin r\saduri. Sem\natul se efectueaz\ în prima decad\ a lunii mai, când temperatura solului la 5-6 cm adâncime se men]ine la 12-140C. Se seam\n\ la 3-4 cm adâncime (cu SPC-6) la distan]a de 140 sau 150 cm între rânduri [i 30-40 cm între semin]e (grupuri de semin]e) pe rând. Norma de s\mân]\ este de 3-5 kg la ha. În zonele mai r\coroase se recurge la c\lirea semin]elor înainte se sem\nat, prin tratarea cu temperaturi sc\zute (00C - 18 ore), alternativ cu temperaturi ridicate (17-180C - 6 ore), timp de câteva zile, sporind astfel rezisten]a plantelor la temperaturile sc\zute accidentale. Lucr\rile de îngrijire încep cu lucrarea de r\rit. R\ritul plantelor pe rând se face manual, când apar primele frunze adev\rate (la 30-40 cm), rezultând în final o densitate de 20.000-24.000 plante la ha (fig. 11.9).

Fig. 11.9 - Schema culturii de pepene galben dup\ r\rit

În cazul în care s-a sem\nat în cuiburi se las\ 2-3 plante la cuib, `ntre cuiburi l\sându-se 40-50 cm. Alte lucr\ri constau din trei pra[ile mecanice [i o pra[il\ manual\ pe rând, trei ud\ri cu norma de 400 m3/ha, trei fertiliz\ri faziale cu P2O5 - 3x35 kg/ha [i K2O - 2x35 kg/ha, mulcirea solului, combaterea bolilor [i a d\un\torilor. Dirijarea cre[terii [i fructific\rii prin ciupit: primul la 3-4 frunze (tulpina principal\), apoi la 5-8 frunze (l\starii), se efectueaz\ numai în cazul suprafe]elor reduse. Limitarea num\rului de fructe pe plant\ (la 5-8) este o lucrare care duce la sporirea produc]iei timpurii. 225


Recoltarea se face numai pe m\sura atingerii maturit\]ii comerciale. Momentul optim este indicat de schimbarea culorii, apari]ia unor cr\p\turi în jurul pedunculului, desprinderea u[oar\ a pedunculului de fruct, înmuierea zonei pistilare, intensificarea aromei specifice etc. Nu trebuie întârziat\ recoltarea, deoarece fructele crap\ dup\ ce au atins un grad maxim de coacere. Recoltarea începe la soiurile timpurii la jum\tatea lunii iulie, produc]ia ajungând la 18-25 t la ha. La soiurile târzii, recoltarea se prelunge[te pân\ înainte de c\derea brumelor, fructele continu`ndu-[i maturarea în depozite. 11.2.6.2. Cultura în sere Cultura pepenilor `n ser\ se aseam\n\ cu cea a castrave]ilor. Pentru producerea r\sadurilor se seam\n\ în luna decembrie, plantatul efectu`ndu-se în ultima decad\ a lunii ianuarie sau începutul lunii februarie, utilizând r\sad de 4550 zile. Se planteaz\ în sol (când serele sunt prev\zute cu instala]ii de înc\lzire) sau pe balo]i de paie. Se planteaz\ dou\ rânduri pe travee, la 200 cm între rânduri [i 30 cm pe rând, rezultând o densitate de 20.000 plante la ha. Deoarece plantele de pepeni galbeni cresc destul de încet în prima etap\, pentru folosirea intensiv\ a terenului se recurge la asocierea culturii cu ardei iute sau verde]uri. Lucr\rile de îngrijire se aseam\n\ în mare m\sur\ cu cele de la castrave]i. Temperatura solului trebuie p\strat\ permanent între 200C [i 250C. Temperatura din aer, în primele 10 zile de la plantare, în mod obligatoriu, trebuie s\ fie de 24260C, apoi, în func]ie de luminozitate, va fi de 23-250C. Începând din luna aprilie (perioada de fructificare), în zilele însorite, temperatura se va ridica la 28-300C. Noaptea (în perioada de cre[tere), temperatura se va men]ine la 18-190C, apoi (în perioada de fructificare), aceasta va fi de 20-220C. În general, temperatura trebuie s\ fie cu 2-40C mai ridicat\ decât la castrave]i. Regimul de irigare trebuie s\ fie moderat, oarecum asem\n\tor cu cel de la castrave]i, dar cu cantit\]i mai reduse de ap\, deoarece sistemul radicular al pepenelui galben este mai profund. Ud\rile sunt mai frecvente (la 7-10 zile) în perioada cre[terii intense a fructelor [i începutul coacerii acestora (umiditatea solului se men]ine la 85-90% din IUA). Umiditatea relativ\ a aerului se men]ine la 60-65% pân\ la înflorit, apoi cre[te pân\ la 90%. Pe timp noros, în mod normal, cultura nu se ud\. Fertilizarea fazial\ se face prin administrarea îngr\[\mintelor chimice în mai multe reprize, distan]ate între ele la dou\ s\pt\mâni (tabelul 11.19). Îngr\[\rile încep când primele fructe ating m\rimea unei nuci. Este necesar ca permanent, pe fiecare m2 substrat de cultur\, s\ se g\seasc\ în form\ hidrosolubil\ 4 g azot, 6 g fosfor [i 3 g potasiu (în substan]\ activ\). Se recomand\ ca, alternativ cu fertilizarea cu îngr\[\minte chimice, s\ se aplice îngr\[\mintele organice, gunoiul (o parte gunoi + 12 p\r]i ap\, utilizându-se 2l/plant\). Prezentând mare sensibilitate la caren]ele de microelemente, cultura, în prima lun\ de la plantare, se fertilizeaz\ de dou\ ori pe s\pt\mân\ cu îngr\[\minte foliare.

226

LEGUMICULTUR| II

Tabelul 11.19 Programul de fertilizare fazial\ la pepenele galben (dup\ Ceau[escu [i colab., 1980) Fenofaza

Luna

Începutul cre[terii fructelor

martie aprilie

Cre[terea fructelor-începutul coacerii Mai Coacerea fructelor TOTAL

iunie

Elementele minerale kg/ha s.a. N P2O5 K2O MgO 32 50 32 50 32 16 50 18 64 100 64 100 64 100 64 100 352 16 550 18

Palisarea plantelor se face oblic-ascendent, sub form\ de “V”. Dirijarea cre[terii [i fructific\rii se face în func]ie de soi. Astfel, plantele pot fi l\sate f\r\ nici o interven]ie (la soiul Ogen), produc]ia fiind timpurie, dar fructele sunt mici; plantele pot fi ciupite la 3-4 frunze, iar un l\star se conduce ca tulpin\ (la soiurile Condor, Ido) sau plantele pot fi ciupite la 3-4 frunze, doi l\stari conducându-se sub form\ de “V” (Galia). Dac\ se aplic\ lucr\rile de dirijare, se ob]in fructe mari, de calitate superioar\. L\starii laterali se trateaz\ ca la castrave]i: se elimin\ în totalitate pân\ la 60 cm în\l]ime; de la 60 cm pân\ la sârma de sus]inere se las\ l\starii cu câte un fruct, ciupindu-se dup\ o frunz\; dup\ ce a trecut de sârma de la nivelul doliei, tulpina [i l\starii se orienteaz\ spre mijlocul traveei. Se ob]in 3-4 fructe pe tulpin\, 3-4 fructe pe bolt\, iar l\starii sterili se elimin\ (Ceau[escu [i colab., 1980). Deoarece pepenele galben nu leag\ partenocarpic, este obligatorie polenizarea florilor femele prin intermediul albinelor (se introduc în ser\ doi stupi/ha cultur\) sau manual. Prevenirea [i combaterea bolilor [i a d\un\torilor se fac ca la castrave]i. Recoltarea fructelor începe în a doua jum\tate a lunii aprilie [i se face la apari]ia primelor simptome de coacere. În plin proces de maturare a fructelor, recoltarea se face de 2-3 ori pe s\pt\mân\. Produc]ia este de 20-30 t/ha. 11.2.6.3. Cultura în teren protejat cu materiale plastice Ad\posturile înalte ofer\ condi]ii bune pentru cultura pepenelui galben. Se folosesc soiurile (hibrizii): Cantalup-Charantaise, Turkestan, Galia F1, H-25, Ogen etc. Sem\natul pentru producerea r\sadurilor se face în sere înmul]itor, direct în ghivece, cu 35-40 zile înainte de data plant\rii. Perioada optim\ de înfiin]are a culturii este 12-14 aprilie în partea de sud [i sud-vest a ]\rii [i dup\ 18 aprilie în nordul ]\rii, când temperatura în sol dep\[e[te 120C.

227


Schema de plantare depinde de tipul solarului. Astfel, în solariile de tip tunel (5,40 m l\]ime), se planteaz\ trei rânduri la interval de 1,80 m [i la 30 cm pe rând (revenind circa 18.500 plante/ha), iar în cel tip bloc, distan]a dintre rânduri este de 1,50 m [i 35 cm între plante pe rând (revenind circa 19.000 plante/ha), dar desimea poate fi sporit\ la 20.000 plante la ha. Dirijarea fructific\rii const\ în înl\turarea tuturor fructelor pân\ la în\l]imea de 35-40 cm de la sol. În continuare, se las\ pe fiecare l\star, de regul\, câte un fruct, în func]ie de vigoarea plantei, astfel ca pân\ la sârm\ s\ se g\seasc\ 3-5 fructe legate. Pe ultimii 2-3 l\stari nu se las\ fructe, ace[tia dând fructe netipice soiului (Cobâla[, 1978). Restul lucr\rilor sunt asem\n\toare cu cele de la cultura din sere. Produc]ia ob]inut\ este de 35-40 t/ha. 11.2.6.4. Cultura în r\sadni]e Pentru producerea r\sadurilor se seam\n\ în sere înmul]itor în perioada 20-25 decembrie, iar plantarea se face în a doua jum\tate a lunii februarie, începând cu r\sadni]ele cu înc\lzire-tehnic\ [i apoi cele cu înc\lzire biologic\, asigurându-se densitatea de 1-2 plante/m2. Dintre lucr\rile de îngrijire, importan]\ deosebit\ prezint\ t\ierile prin care se dirijeaz\ cre[terea [i fructificarea normal\ a plantelor. Tulpina principal\ se ciupe[te la 3-4 frunze, l\starii de ordinul I la 5-6 frunze, iar cei de ordinul II la 4-5 frunze. Celelalte lucr\ri sunt asem\n\toare cu cele de la cultura castrave]ilor în r\sadni]e, cu men]iunea c\ temperatura trebuie s\ fie mai ridicat\ cu 2-40C. Produc]ia ajunge la 50-60 t/ha (5-6 kg/m2).

11.3. PEPENELE VERDE Citrulus vulgaris (Schrad.) sin. C. lanatus (Mansf) Familia Cucurbitaceae 11.3.1. Importan]a culturii Fructele de pepene verde sunt foarte apreciate de consumatori pentru suculen]a [i gustul lor dulce, fin [i pl\cut. Se consum\ în stare proasp\t\ fructele ajunse la maturitatea fiziologic\ sau se folosesc la prepararea dulce]urilor. Înainte de maturizare, se folosesc la prepararea mur\turilor. Fructele con]in: 89-90% ap\, zaharuri (6-8%), din care: 1,6 – 2,6% glucoz\, 3,5 – 4,6 % fructoz\ [i 0,5 – 1,9 % zaharoz\; vitaminele A, B1, B2, B5, B6, C(4,8-5,5 mg/100 g s.p.), PP; carotenoide (0,9- 1,3 mg/100 g), acizi organici (0,2 %), proteine (0,5%), lipide (0,2 %), 1-2% celuloz\, s\ruri minerale de: potasiu – 2,5 mg, fosfor – 12 mg, calciu – 7 mg, fier – 0,2 mg, la 100 g substan]\ proasp\t\. Are o valoare energetic\ de 26 – 29 kcal/100 g (Bodea, 1984; Butnariu [i colab., 1992). Sucul de fructe de pepene verde este puternic diuretic, fiind indicat în tratarea litiazei renale. 228

LEGUMICULTUR| II

11.3.2. Originea [i aria de r\spândire Pepenele verde este originar din Africa de NE [i Africa Central\, unde cre[te spontan [i ocup\ suprafe]e foarte mari la marginea de[erturilor. A fost luat în cultur\ de vechii egipteni cu aproximativ 1500 ani î.H., de unde a trecut la arabi, per[i, indieni [i chinezi. ~n Europa a fost introdus la sfâr[itul secolului al XV-lea. Despre cultura pepenilor verzi în Principatele Române, pentru prima dat\ se aminte[te de c\tre Raicevici, într-o lucrare publicat\ la Neapole, în 1788 (Bordeianu [i Constantinescu, 1950). În prezent, în lume se cultiv\ pe o suprafa]\ de 2.409.000 ha. Produc]ii mari se înregistreaz\ în Fran]a – 36.000 kg/ha, Italia – 32778 kg/ha, Spania – 37.773 kg/ha, Grecia – 40.000 kg/ha, Cipru –50.000 kg/ha. Cel mai mare produc\tor de pepeni verzi este China (Anuarul FAO, 1999). 11.3.3. Particularit\]i botanice [i biologice Pepenele verde este o plant\ erbacee anual\ (fig.11.10). Perioada de vegeta]ie este de aproximativ 90-130 zile.

Fig. 11.10 - Pepenele verde: dou\ plante cu fructe diferite

Având un sistem radicular bine dezvoltat (poate ajunge pân\ la 1-1,5 m adâncime [i o extindere lateral\ de 4–5 m) [i frunze cu caracter xerofit pronun]at, pepenele verde poate fi considerat o plant\ rezistent\ la secet\. Tulpina de 4–5 m lungime este târâtoare, erbacee, pubescent\, foarte ramificat\ [i la noduri poate emite r\d\cini adventive. Frunzele sunt mari, profund divizate sau pu]in lobate, acoperite cu peri[ori de[i [i moi. La subsuoara frunzelor se formeaz\ câte un cârcel ramificat . Florile sunt unisexuate, de culoare galben\ (mai rar formeaz\ [i flori hermafrodite). Pepenele galben este o plant\ monoic\. Florile mascule apar, mai 229


ales, pe tulpina principal\, iar cele femele preponderent pe l\starii de ordin superior. Raportul dintre florile mascule [i cele femele este de 1/6–1/10. Polenizarea este alogam\ – entomofil\. Dup\ polenizare [i fecundare se formeaz\ fructul, o melonid\ mare (2–10 kg) cu coaja groas\, de form\, culoare [i calitate diferite, în func]ie de soi. Miezul este de culoare alb\, galben\, portocalie sau ro[ie de diferite nuan]e. Semin]ele sunt mari, ovale, turtite, aproape plate, diferit colorate, cu tegumentul tare. Au facultatea germinativ\ de 80–90% [i se p\streaz\ 4–5 ani (cele mai bune rezultate se ob]in când la sem\nat se folosesc semin]e în al doilea sau al treilea an de la recoltare). 11.3.4. Rela]iile cu factorii de mediu Pepenele verde este o plant\ termofil\. Semin]ele germineaz\ la 15-160C, iar temperatura optim\ de vegeta]ie este de 25-300C. La 150C procesele fiziologice se încetinesc. Pepenii verzi rezist\ foarte bine la secet\. Dac\ solul con]ine cantit\]i suficiente de ap\, pepenii verzi dau produc]ii foarte mari, dar fructele sunt mai s\race `n zah\r. În anii foarte seceto[i, în perioada fructific\rii dac\ se aplic\ 2–3 ud\ri produc]ia cre[te foarte mult. Fa]\ de lumin\, pepenii verzi sunt foarte preten]io[i. Terenurile destinate pentru cultur\ trebuie s\ fie foarte bine însorite [i f\r\ curen]i de aer rece. De[i este o plant\ de zi scurt\, la o durat\ de iluminare sub 8 ore, cre[terea este încetinit\. Cultura pepenilor verzi reu[e[te foarte bine pe terenuri cu soluri care au o textur\ mijlocie sau u[oar\, bine drenate [i structurate, cu reac]ie neutr\ sau u[or alcalin\ (pH 7-7,2). Se ob]in rezultate foarte bune pe terenuri proasp\t des]elenite. Elementele nutritive din sol trebuie s\ fie bine echilibrate. Cele cu fosfor [i potasiu influen]eaz\ favorabil asupra fructific\rii [i calit\]ii fructelor, în timp ce azotul favorizeaz\ cre[terea organelor vegetative, dar în exces d\uneaz\ form\rii, matur\rii [i calit\]ii fructelor. Aplicarea îngr\[\mintelor organice duce la sporirea produc]iei, dar fructele sunt de calitate inferioar\ (scade propor]ia de zah\r). 11.3.5. Soiuri În cultur\ se întâlnesc soiuri [i hibrizi timpurii (Sugar baby, Timpuriu de Canada), semitimpurii (Dochi]a), semitârzii (De Mini[, De D\buleni, Dr. Mauch) [i târzii (Lovrin 532, Charleston Gray) (tabelul 11.20) 11.3.6. Tehnologia de cultivare Pepenele verde se cultiv\ prin sem\nat direct în câmp sau, mai rar, pentru produc]ii foarte timpurii, prin plantarea r\sadurilor produse în brazde de ]elin\ sau cuburi nutritive. 230

LEGUMICULTUR| II

231


Preg\tirea de baz\ [i din prim\var\ a solului se face ca [i la pepenele galben. Toamna se efectueaz\: discuirea, nivelarea de între]inere, fertilizarea cu 20t/ha gunoi de grajd bine descompus [i îngr\[\minte chimice greu solubile (400–500 kg superfosfat [i 200-250 kg/ha sulfat de potasiu), care se încorporeaz\ printr-o ar\tur\ adânc\. Prim\vara pân\ la sem\nat, solul se men]ine f\r\ crust\ [i buruieni prin lucr\ri repetate cu grapa cu col]i reglabili sau cu cultivatorul [i se fertilizeaz\ cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu. Cu 8–10 zile înainte de sem\nat se erbicideaz\ cu Balan 8l/ha [i terenul se modeleaz\ în straturi în\l]ate cu l\]imea la coronament de 94 sau 104 cm. Înfiin]area culturii prin sem\nat direct în câmp se efectueaz\ la sfâr[itul lunii aprilie – începutul lunii mai, când în sol se realizeaz\ 14-150C. În acest scop se folose[te s\mân]a veche de 2–3 ani, care se dezinfecteaz\ cu Criptodin 2g/kg sau cu ap\ cald\ la 500C, pentru prevenirea atacului de antracnoz\ [i cladosporioz\. Se seam\n\ un singur rând pe stratul în\l]at la 14 cm de rigol\ (fig. 11.11) cu SPC-6, la adâncimea de 3–4 cm, folosind 3–4 kg s\mân]\ la ha. Dac\ terenul nu s-a modelat, pe suprafe]e mai mici, în sistemul gospod\resc, se poate sem\na în cuiburi (2-3 semin]e la cuib) la 2m/0,5 m.

Fig. 11.11 - Schema de `nfiin]are a culturii de pepenele verde `n câmp

La înfiin]area culturilor prin r\sad, acesta trebuie s\ aib\ vârsta de cel pu]in 30 de zile [i s\ se planteze în câmp dup\ trecerea pericolului brumelor târzii de prim\var\ (când temperatura în câmp nu scade sub 140C), asigurând o densitate de 12.000-14.000 plante/ha. Lucr\rile de între]inere se aseam\n\ cu cele de la pepenele galben. Acestea sunt: pra[ilele repetate, r\ritul, mu[uroitul, fertilizarea fazial\, udarea culturilor în caz de secet\ excesiv\ [i combaterea bolilor [i a d\un\torilor. Pr\[itul se execut\ ori de câte ori este nevoie, manual cu sapa pe rând (f\cându-se [i mu[uroitul la cuib) [i mecanizat, cu cultivatorul, pe intervalele 232

LEGUMICULTUR| II

dintre rânduri, pân\ când plantele acoper\ solul. Pe m\sur\ ce vrejurile cresc, acestea se dirijeaz\ pe straturile în\l]ate. Odat\ cu pr\[itul manual, din loc în loc, pe nodurile tulpinilor, se a[az\ cu sapa p\mânt reav\n pentru a favoriza formarea r\d\cinilor adventive [i a preveni r\sucirea vrejurilor. În perioada leg\rii fructelor se fertilizeaz\ cu 150 kg/ha azotat de amoniu, 250 kg/ha superfosfat [i 100 kg/ha sulfat de potasiu sau Complex III 200-250 kg/ha. Se efectueaz\ 2-3 ud\ri în perioadele secetoase, cu 350–400 m3 ap\/ha. Combaterea bolilor [i d\un\torilor se face cu produsele men]ionate în tabelul prezentat la cultura de castrave]i. Recoltarea fructelor se face când acestea au ajuns la maturitatea fiziologic\, e[alonat în perioada iulie-septembrie. La culturile înfiin]ate prin r\sad produc]ia este mai timpurie cu 20-25 zile. Momentul optim al recolt\rii se poate stabili ]inând cont de: uscarea cârcelului de la baza pedunculului fructului, care se sub]iaz\ [i nu mai prezint\ peri[ori; coaja cap\t\ un luciu caracteristic, por]iunea zgâriat\ cu unghia este alb\ nu verde ca la fructele crude; vârful fructului formeaz\ o adâncitur\; prin lovire fructul emite un sunet înfundat. Recoltarea se face diminea]a, pe timp r\coros, t\ind peduculul cu un foarfece sau un cu]it ascu]it, f\r\ a deranja vrejul. Produc]ia este de 30-40 t/ha.

11.4. DOVLECELUL COMUN Cucurbita pepo L. var. oblonga Wild Familia Cucurbitaceae 11.4.1. Importan]a culturii De la dovlecel se folosesc fructele, singure sau în amestec cu alte legume, pentru prepararea unor mânc\ruri cu sau f\r\ carne (supe, mânc\ruri de dovlecei, dovlecei umplu]i, sufleuri, dovlecei pane, budinci etc.) [i în industria conservelor, pentru prepararea ghivecelor de legume sau chiar a dovleceilor mura]i. Fructele se utilizeaz\ de la primele faze de dezvoltare (dovlecel în floare), pân\ la m\rimea maxim\, înainte îns\ de înt\rirea semin]elor [i a cojii. Fructele ajunse la maturitate deplin\ se folosesc în furajarea animalelor. Valoarea alimentar\ a fructelor de dovlecel se apreciaz\ dup\ compozi]ia lor chimic\: ap\ 91-96%, gr\simi 0,7%, hidra]i de carbon 6,5-7,3%, s\ruri minerale (în mg la 100 g: calciu 31, fier 0,2, fosfor 60, cupru 0,1, zinc 0,3) [i vitamine (în mg la 100 g substan]\ proasp\t\: A 0,06, B1 0,05-0,08, B2 0,03-0,10, C 8-30). Valoarea energetic\ este de 32-34 kcal/100 g substan]\ proasp\t\. 11.4.2. Originea [i aria de r\spândire Dovlecelul este originar, dup\ unii autori, din America Central\ (Mexic, Peru) [i Asia Mic\, iar dup\ al]ii din Africa, de unde s-a r\spândit în Europa. Aceast\ plant\ este cultivat\ pe suprafe]e mai mari în URSS, Ungaria, 233


Italia [i alte ]\ri. La noi în ]ar\ se cultiv\ pe suprafe]e relativ reduse (circa 25003000 ha) în toate jude]ele, cu deosebire în cele în care condi]iile de clim\ sunt cele mai corespunz\toare cerin]elor biologice ale plantelor. 11.4.3. Particularit\]i botanice [i biologice Dovlecelul este o plant\ erbacee, anual\, cu cre[tere viguroas\ luxuriant\, care formeaz\ tufe compacte (fig. 11.12). R\d\cina este pivotant\, de peste un metru lungime, care emite r\d\cini laterale masate în stratul arabil al solului. Tulpina este scurt\ [i puternic ramificat\ (uneori, în anumite condi]ii, tulpina poate ajunge pân\ la un metru lungime), br\zdat\ de muchii longitudinale ascu]ite, acoperite cu peri aspri. Frunzele sunt mari, palmat lobate, lung pe]iolate [i acoperite cu peri[ori aspri. Florile sunt unisexuate (plantele Fig. 11.12 - Dovlecelul: frunze [i fructe fiind monoice), mari, lung pe]iolate, de culoare galben\. Florile mascule apar mai devreme decât cele femele [i sunt grupate câte 2-3 la baza frunzelor. Fructul este o melonid\ de form\ alungit\, culoarea variind în func]ie de soi. Pulpa fructului este fraged\, suculent\, apoi devine a]oas\ [i tare, iar coaja se îngroa[\, se înt\re[te [i î[i schimb\ culoarea. 11.4.4. Rela]iile cu factorii de mediu Cerin]ele dovlecelului fa]\ de factorii de mediu se aseam\n\ cu cele ale castrave]ilor, dar cu unele deosebiri: fa]\ de c\ldur\ prezint\ cerin]e ceva mai reduse, temperatura minim\ de germina]ie fiind de 12-140C; are cerin]e mai mari fa]\ de lumin\; rezist\ bine la secet\, deoarece are un sistem radicular mai profund. Dovlecelul cre[te [i se dezvolt\ bine pe soluri mijlocii, bine afânate, fertilizate cu cantit\]i mari de gunoi de grajd bine descompus (40-60 t/ha), cu pH neutru. 11.4.5. Soiuri În ]ara noastr\, în cultur\, exist\ pu]ine soiuri de dovlecei (tabelul 11.21).

234

LEGUMICULTUR| II

235


La noi în ]ar\ sunt preferate soiurile cu fructe uniform colorate (alb-verzui), îns\ în alte ]\ri sunt apreciate cele cu fructe dungate longitudinal, care sunt [i mai productive, fructul fiind de dimensiuni mai mari chiar [i înaintea c\derii corolei. 11.4.6. Tehnologia de cultivare Dovlecelul se cultiv\ în câmp neprotejat, dar pentru ob]inerea unor produc]ii mai timpurii se cultiv\ protejat cu materiale plastice [i for]at în r\dsadni]e. 11.4.6.1. Cultura în câmp Cultura dovlecelului `n câmp se aseam\n\ cu cea a castrave]ilor. La erbicidarea terenului se utilizeaz\ pe lâng\ Balan sau Dachtal 50 WP (10-12 l/ha în 300 l ap\) [i Eptam (5 l/ha în 450 l ap\). Înfiin]area culturii se face în mod obi[nuit prin sem\nat direct în câmp, dar se poate cultiva [i prin r\saduri, produse în acela[i mod ca cele de castrave]i. Se seam\n\ sau se planteaz\ dou\ rânduri pe brazd\ la 70 cm între rânduri [i 50 cm între plante pe rând, realizându-se o densitate de 28-30 mii plante la ha (fig. 11.13). Se folosesc 5-6 kg s\mân]\/ha. Pentru cultura timpurie se seam\n\ în perioada 25 aprilie-10 mai (când se folose[te r\sad se planteaz\ dup\ ce a trecut pericolul brumelor târzii de prim\var\), iar pentru cultura de toamn\ (succesiv\) se seam\n\ între 25 iunie [i 5 iulie. La soiurile cu vrej lung se seam\n\ la 70/70 cm sau 140/40-50 cm.

Fig. 11.13 - Schema de `nfiin]are a culturii de dovlecel `n câmp

Dintre lucr\rile de îngrijire amintim: pr\[it de trei ori mecanic [i o dat\ manual pe rând; fertilizarea suplimentar\ înainte de începerea fructific\rii, cu N 25 kg/ha s.a. [i K2O 25 kg/ha s.a.; irigatul de dou\ ori cu norma de udare de 300 m3/ha; tratamente pentru combaterea bolilor [i a d\un\torilor (ca la castrave]i). Recoltarea se face e[alonat (de la sfâr[itul lunii iunie pân\ la c\derea brumelor), în func]ie de destina]ie atunci când ajung la lungimea de 6-10 cm (cu corola înc\ nec\zut\) sau 10-12 cm lungime [i 6-12 cm diametru, pentru 236

LEGUMICULTUR| II

prelucrarea în gospod\rie [i industrial\. Fructele, fiind foarte perisabile, trebuie s\ fie manipulate cu aten]ie. Produc]ia ob]inut\ variaz\ de la 6-10 t/ha la fructele mici pân\ la 20-30 t/ha la cele mari. 11.4.6.2. Cultura `n teren protejat cu materiale plastice Acest tip de cultur\ se înfiin]eaz\ numai prin r\sad pentru care se seam\n\ în a doua jum\tate a lunii februarie. Plantarea se face la mijlocul lunii aprilie. În ad\posturi mai simple (coifuri din folie, ad\posturi individuale cu buc\]i de geam etc.), protejarea dureaz\ pân\ în luna mai. Produc]ia ce se ob]ine poate s\ ajung\ la 40 t/ha. Cultura în r\sadni]e se face ca [i în cazul castrave]ilor. Se planteaz\ 1-2 plante/m2. În perioada când nu zboar\ insectele, polenizarea se face artificial. Recoltarea începe în aprilie-mai [i se realizeaz\ 5-12 kg/m2.

11.5. DOVLECELUL PATISON Cucurbita pepo L. var radiata Nois Familia Cucurbitaceae 11.5.1. Importan]a culturii Fructele de patison se consum\ la maturitatea tehnologic\ [i se folosesc la preg\tirea unei game variate de preparate culinare, proaspete [i conservate, asem\n\toare celor cunoscute la dovlecelul comun. De asemenea, fructele mici (de 5–7 cm `n diametru) la care s-a scos ]esutul plancetar se conserv\ marinate sau în sos de saramur\ [i, atunci când este nevoie, se umplu cu zacusc\, salat\ de p\tl\gele vinete etc. Valoarea alimentar\ nu difer\ de cea a dovlecelului: 7-10% substan]\ uscat\, 3,4–5% hidra]i de carbon, 20–35 mg/100 g vitamina C, 0,7-0,8 mg/10 grame vitaminele B1 [i B2, 1,35 mg/100 g provitamina A [.a. (Bajurianu [i }urcanu, 1980). 11.5.2. Originea [i aria de r\spândire Dovleceul patison este originar, dup\ unii autori, din America de Sud [i America Central\ (Bajurianu [i }urcanu, 1980), iar dup\ al]ii, din Africa (Ceau[escu [i colab., 1980). Institutul pentru Resurse Genetice, consider\ c\ originea acestei plante este America Central\. Împreun\ cu varietatea giromontia s-a r\spândit c\ plant\ ornamental\, iar în secolul al XIX-lea este cunoscut [i ca plant\ cu valoare alimentar\ în Europa [i America [i mai apoi în Asia. În prezent se cultiv\ pe suprafe]e mari în S.U.A., Fran]a, Italia [i Rusia. La noi în ]ar\, cultura patisonului este pu]in cunoscut\, de[i în perioada 1975–1985 a existat un program special de introducere a acestei variet\]i de dovlecel, al\turi de alte plante legumicole mai pu]in cunoscute la noi în ]ar\. 237


11.5.3. Particularit\]i botanice [i biologice Patisonul este în mare m\sur\ asem\n\tor cu dovlecelul (fig. 11.14). Lungimea vrejurilor este mai mare decât cele de la dovlecelul comun, frunzele sunt tri- sau pentalobate, cu marginile u[or marcate. Fructul reprezint\ elementul de distinc]ie al acestei variet\]i. Acesta are o form\ discoidal\, cu marginile canelate [i rotunjite, peste care se suprapune, în partea superioar\ a fructului, o parte de forma unei calote (semisfere). Aceast\ alc\tuire a fructului îi confer\ o form\ de turban sau p\l\rie cu borurile groase. Culoarea fructelor este albverzuie, când fructele sunt tinere, dup\ care devine alb-cenu[ie, la maturitate fiziologic\.

Fig. 11.14 - Dovlecelul patison: 1 - plant\ cu frunze, flori [i fructe; 2 - detaliu fruct

11.5.4. Rela]iile cu factorii de mediu Dovlecelul patison este o plant\ iubitoare de c\ldur\ [i umiditate. Semin]ele încol]esc la temperatura de 140C. Pentru cre[terea [i dezvoltarea plantelor, temperatura optim\ în perioada de vegeta]ie este de 24–280C. Plantele sunt foarte sensibile la înghe]. Sc\derea temperaturii aerului sub minus 1–20C provoac\ pieirea plantelor. Suport\ greu [i temperaturi prea ridicate (peste 300 C), care determin\ stagnarea vegeta]iei [i sc\derea produc]iei. Ca [i dovlecelul comun, patisonul este preten]ios la lumin\ [i umiditate. Necesarul de ap\ este maxim în perioada înfloritului [i form\rii fructelor. De aceea, în aceast\ perioad\, irigarea culturii este obligatorie. Solurile pe care se cultiv\ trebuie s\ fie mijlocii sau u[oare, bine aprovizionate cu substan]e nutritive [i cu pH=7.

238

LEGUMICULTUR| II

11.5.5. Soiuri Sortimentul de soiuri de la noi din ]ar\ este foarte redus. În afara soiului aflat oficial în cultur\, denumit Comun, se mai întâlnesc în unele colec]ii, împreun\ cu dovleceii ornamentali, unele soiuri de patison provenite din str\in\tate. Soiul Comun este timpuriu, cu un poten]ial de produc]ie de 10–12 t/ha. Fructul este tipic, în form\ de turban, cu 8–10 muchii proeminente, cu un diametru de 8–10 cm, de culoare verde–albicioas\, cu o greutate de 100-150 g (dup\ Dumitrescu [i colab., 1998). 11.5.6. Tehnologia de cultivare Preg\tirea de baz\ a terenului [i solului este asem\n\toare cu cea de la castrave]i sau dovlecelul comun. Cultura se înfiin]eaz\ prin sem\nat direct sau prin r\sad. Se seam\n\ atunci când temperatura în sol este de 10–120C, la 3-4 cm adâncime, folosindu-se o norm\ de sem\nat de 8-9 kg/ha. Schema de sem\nat este de 70-80 cm între rânduri [i 35–40 cm între plante pe rând, realizându-se o densitate de 35–40 mii plante/ha. Pentru a se ob]ine recolte mai timpurii, cultura se poate înfiin]a prin r\sad produs la ghivece (r\sad nerepicat), cu o vârst\ de 25–30 zile. Lucr\rile de îngrijire sunt ca cele de la dovlecel [i castrave]i. Recoltarea se efectueaz\ e[alonat, începând la 40–50 de zile de la r\s\rit [i dureaz\ circa o lun\ de zile. Fructele se recolteaz\ la maturitatea tehnologic\, apreciat\ asem\n\tor dovlecelului comun. Produc]ia este de 10–15 t/ha.

239


BIBLIOGRAFIE

SELECTIVA

B|LA{A, M. (1973) – Legumicultura. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. BAJURIANU, S. N., }URCANU, G. I. (1980) – Culturi condimentare [i legumicole pu]in r\spândite. Chi[in\u. BASSET, M. J. – ed (1986) – Breeding Vegetable Crops. The Avi Publishing Company Inc. Connecticut, U.S.A. BECEANU, D. (1986) – Date istorice privind cultura plantelor legumicole din grupa verzei în evul mediu românesc. Lucr. [t. Inst. Agron. Ia[i, vol. 30, Seria Horticultur\. BECEANU, D. (1991) – Varza pentru frunze – origine, promovare în cultur\ [i istoricul cultiv\rii. Lucr. [t. Univ. Agron. Ia[i, vol. 33, Seria Horticultur\. BECKER-DILLINGEN, J. (1956) – Handbuck des gesamten Gemüsebaues. Berlin. BERINDEI, M., CHICHEA, I. (1997) – Cultura cartofului timpuriu. Editura Grand, Bucure[ti. BÎLTEANU, GH. (1974) – Fitotehnie. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. BODEA, C. (1984) – Tratat de biochimie vegetal\. Editura Academiei R.S.R., Bucure[ti. BUTNARIU, H., INDREA, D., PETRESCU, C., SAVI}CHI, P., CHILOM, PELAGHIA, CIOFU, RUXANDRA, POPESCU, V., RADU, GR., STAN, N. (1992) – Legumicultur\. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, R. A. Bucure[ti. CEAU{ESCU, I. (1973) – Producerea industrial\ a legumelor. Editura Ceres, Bucure[ti. CEAU{ESCU, I., B|LA{A, M., VOICAN, V., SAVI}CHI, P., RADU, GR., STAN, N. (1980) – Legumicultura general\ [i special\. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. CHAUX, CL., FOURY, CL. (1994) – Production légumières tome 2,3. Tec Doc – Lavoisier, Londres, Paris, New York. COBÂLA{, B. (1978) – Cercet\ri privind stabilirea tehnologiei culturii de varz\ timpurie în sere acoperite cu polietilen\. Analele I.C.L.F. vol. IV. COBÂLA{, B. (1978) – Unele aspecte privind cultura pepenilor galbeni. Produc]ia vegetal\ – Horticultura, nr. 3, Bucure[ti. COBÂLA{, B., FLORESCU, I. (1965) – Protejarea culturii de varz\ timpurie cu polietilen\. Gr\dina, Via [i Livada nr. 12. 240

LEGUMICULTUR| II

DAVIDESCU, D., MUNTEANU, N. (1984) – Ferma model a lui Ion Ionescu de la Brad. Trecut, prezent [i viitor. Cerc. agron. în Moldova, vol. 3, Ia[i. DI}U, D., JILCU, M., RO{U, NICOLETA (1984) – M\suri tehnico-organizatorice privind asigurarea r\sadurilor necesare culturilor timpurii din solarii [i câmp. Produc]ia vegetal\ – Horticultura, nr. 2, Bucure[ti. DUMITRESCU, M., SCURTU, I., STOIAN, L., GL|MAN, GH., COSTACHE, M., DI}U, D., ROMAN, TR., L|C|TU{, V., R|DOI, V., VLAD, C., Z|GREAN, V. (1998) – Producerea legumelor. Artprint, Bucure[ti. GHENKOV, G., MURTAZOV, T., MINKOV, I. (1974) – Zelenciukoproizvodstvo. Zemisdat, Sofia. GHERGHI, A. [i colab. (1973) – P\strarea [i valorificarea fructelor [i legumelor. Editura Ceres, Bucure[ti. GL|MAN, GH., DUMITRESCU, M., VASILESCU, E. – COORD. (1997) – Memorator Horti-Viticol. Patronatul Horticultorilor din România. Artprint, Bucure[ti. I.C.L.F. – S.C.P.L. BUZ|U (1980) - Tehnologia culturii legumelor în solarii. I.C.L.F. – S.C.P.L. BUZ|U (1984) – Tehnologie cadru a culturii de legume în solarii. I.C.L.F. VIDRA – S.C.P.L. BUZ|U (1978) - Tehnologia culturii legumelor în solarii. I.C.L.F. VIDRA (1975) – Tehnologia culturii legumelor în solarii. IANO{I, S., IANO{I, MARIA, BOSE{AN, I., BERINDEI, M., PL|M|DEAL|, B., POPESCU, A. (1997) – Cultura cartofului. În: Gl\man [i colab. – Memorator horti-viticol. Patronatul Horticultorilor din România, Artprint, Bucure[ti. L|C|TU{, V. [i colab. (1978) – Controlul st\rii de fertilitate a substratului de cultur\ la castrave]ii cultiva]i pe balo]i de paie în sere. Produc]ia vegetal\ – Horticultura nr. 2, Bucure[ti. LE BOUHEC, J. – La direction (1979) – Le Chou-fleur. CTIFL – Invuflec, Paris. LÖBL, D., IORD|CHESCU, OLGA (1966) – Cultura conopidei [i castrave]ilor sub ad\posturi de polietilen\. Lucr\ri [tiin]ifice I.C.H.V., vol. VII, Redac]ia revistelor agricole, Bucure[ti. LÖBL, D., MANOLACHE, E., DR|GU}, GH., IORD|CHESCU, OLGA, PER{UNARU, RUXANDRA, BAICU, T. (1962) – Unele rezultate privind cultura legumelor timpurii în câmp sub ad\posturi de polietilen\. Lucr. [t. I.C.H.V., vol. IV. Editura Agro-silvic\, Bucure[ti. M.A.I.A. (1981) – Tehnologia culturii legumelor în solarii. Bucure[ti. M|NESCU, B. (1972) – Culturi for]ate de legume. Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti. M.A.I.A. (1982) – Norme tehnice obligatorii pentru culturile horticole. Bucure[ti. MAIER, I. (1961) – Cultura legumelor, vol. I. Editura Agro-silvic\, Bucure[ti. MAIER, I. (1969) – Cultura legumelor, Editura Agro-silvic\, Bucure[ti. MAIER, I. [i colab. (1969) – Efectul economic al folosirii ad\posturilor din material plastic în cultura verzei timpurii. Lucr. [t. I.A.N.B. Bucure[ti.

241


MARINESCU, GH., COSTACHE, M. {I STOENESCU, A. (1986) – Bolile plantelor legumicole. Editura Ceres, Bucure[ti. MIHALACHE, M. [i colab. (1985) – Ghid pentru meseria de legumicultor. Editura Ceres, Bucure[ti. MIHU, G. (2000) – Cercet\ri privind elaborarea tehnologiei de produc]ie a semin]elor hibride la varza alb\ – brassica oleracea var. capitata, forma alb\ (lam.) D.C. Tez\ de doctorat. Universitatea Agronomic\ [i de Medicin\ Veterinar\ Ia[i. MUNTEANU, N. (1989) – Studii preliminare la întocmirea unui program de ameliorare a legumelor din grupa verzei. Buletin informativ nr. 2, ICLF Vidra. MUNTEANU, N., SAVI}CHI. P., (1992) – Studiul bibliografic privind cercet\ri [tiin]ifice la plantele legumicole din grupa verzei în România. Centrul de multiplicare Inst. Agron. Ia[i. NIEUWHOF, M. (1969) – Cole Crops. Leonard Hill, London. OPENA, R. T., KUO, C. G., YOON, J. (1988) – Breeding and Seed Production of Chinese Cabbage in the Tropics and Subtropics. AVRDC, Technical Bull. No. 17. Taiwan. PATRON, I. (1992) – Legumicultura. Editura Universitas, Chi[in\u. POPESCU, V., ATANASIU, N. (2000) – Legumicultura, vol. 2. Editura Ceres, Bucure[ti. POPLÃCINEL, GR. (1968) – Castrave]ii. Editura Agro-silvic\, Bucure[ti. RADU, GR. (1969) – Folosirea peliculei de polietilen\ perforat\ în ob]inerea legumelor timpurii. Revista de Horticultur\ [i Viticultur\, nr. 1. SAVI}CHI, P., MUNTEANU. N., ANDRIESCU, I. (1991) – Studiul bibliografic privind cercet\ri [tiin]ifice la plantele legumicole din grupa verzei pe plan interna]ional. Centrul de multiplicare Inst. Agron. Ia[i. SAVI}CHI, P., STAN, N., PANAIT, TINCA (1979) – Precizarea epocilor de plantare la varz\ în solarii, în jude]ul Ia[i. Cercet. agron. în Moldova, vol. 2, Ia[i. SINGUREANU, I. (1972) – Influen]a diferitelor sisteme de protejare a culturii timpurii de conopid\. Analele I.C.L.F., vol. II, Bucure[ti. SINGUREANU, I. (1975) – Stabilirea agrotehnicii conopidei în cultur\ protejat\. Tez\ de doctorat. Bucure[ti. SINGUREANU, I. (1977) – Distan]a optim\ a conopidei în cultur\ protejat\. Produc]ia vegetal\ – Horticultura, nr. 3, Bucure[ti. STAN, N., SAVI}CHI, P. (1977) – Contribu]ii la stabilirea epocilor de plantare a verzei timpurii în ad\posturi joase din polietilen\. Cercet. agron. în Moldova, vol. 4, Ia[i. STAN, N., SAVI}CHI, P. (1980) – Influen]a sistemelor de conducere [i t\iere asupra produc]iei la castrave]ii de ser\. Cerc. Agr. În Moldova, vol. 1, Ia[i. STOIAN, L., MUNTEANU, N. (1989) – Ideile lui Ion Ionescu de la Brad privind cultura legumelor. Cercet. agron. în Moldova, vol. 4, Ia[i. T|TARU, I. (1985) – Contribu]ii la studiul biologic al verzei timpurii în vederea îmbun\t\]irii tehnologiei de producere a semin]elor la varza timpurie. Tez\ de doctorat, Inst. Agron., Bucure[ti. 242

LEGUMICULTUR| II

TEODORESCU, M., GIREAD|, D. (1981) – Cultura castrave]ilor – ciclul scurt în serele înmul]itor. Produc]ia vegetal\ – Horticultura, nr. 3, Bucure[ti. VÂLCEANU, GH. (1982) – Mijloace [i c\i de sporire a produc]iei de varz\ alb\ extratimpurie. Analele I.C.L.F. vol. VI. VOICAN, V. (1984) – R\sadni]e [i solarii. Editura Ceres, Bucure[ti. VOICAN, V., L|C|TU{, V. (1998) – Cultura protejat\ a legumelor în sere [i solarii. Editura Ceres, Bucure[ti. VOINEA, M. (1975) – Cultura legumelor de var\. Editura Ceres, Bucure[ti. VOINEA, M., ANDRONICESCU, D., PERCIALI, G. (1977) – Criterii pentru zonarea legumiculturii. Editura Ceres. ZANOSCHI, V., TOMA, C. (1985) – Morfologia [i anatomia plantelor cultivate. Editura Ceres, Bucure[ti. ZEVEN, A. C., JUCOVSKY, P. M. (1975) – Dictionary of Cultivated Plants and their Centres of Diversity. Wageningen.

243

Consilier editorial Tehnoredactor: Corector:

Vasile V~NTU Veronica APETREI Neculai MUNTEANU Veronica APETREI

Bun de tipar: Ap\rut: Editura:

16.05.2001 2001, Format 70x100/16 “Ion Ionescu de la Brad” Ia[i Aleea M. Sadoveanu nr. 3 Tel.: 032-218300; 140820 (159)

ISBN: 973-8014-46-8

Tiparul executat sub comanda 22/2001 la Tipografia “AGROPRINT” Ia[i, Aleea M. Sadoveanu, 3 PRINTED IN ROMANIA

legume II

Recommend Documents