http://www.fermierul.md/cresterea-animalelor/cresterea-ovinelor/item/281-izolatie-termicainovatoare-dintr-un-material-de-cand-lumea-lana-de-oaie.html Afaceri Online independentafinanciara.com 15 pasi pentru o afacere online de succes. Afla mai multe pe site Incalzire prin pardoseala incalzire-pardoseala.com Incalzire electrica garantie 100ani Jovis 98 trading srl Sales Manager - Chisinau jobs.noction.com/Sales-Manager/ Experienced sales manager wanted! Apply Now. Chisinau, Moldova pellet-mill Shop pellet-mill.de PP Pelletpressen Shop TOP Preise im Shop Cheag forme pentru branza agro-shop.ro Coagulanti si cheag traditional Diverse forme pentru branzeturi Pvc colorat vopsitoriepvc.ro Vopsitorie pvc Reduceri de pana la 25% Vanzari Cereale, Sroturi grainexpress.ro comercializare cereale si sroturi vanzare sroturi de soia si FLS S J Briggs sjbriggs.com Independent used Parts Specialist Sales, Engines, Headers etc. Turnkey projects cavenco.com Cavenco SL - Pigs & poultry world Complete solutions - farms equipmen About Glyphosate
Articole •
Creșterea animalelor o o o o o o o o
Creșterea ovinelor Creșterea bovinelor Creșterea porcinelor Creșterea caprinelor Creșteresa cabalinelor Creșterea șinșilelor Creșterea iepurilor Creșterea nutrilor
•
Creşterea păsărilor • • •
Piscicultura Apicultura Legumicultura
•
Bostanoase •
Gradinaritul • •
Viticultură Pomuşoare
•
Culturi boboase •
Culturi tehnice •
Energia Alternativă • • • • • •
Ciupercile Idei agricole Sere și solare Tehnică agricolă Îngrășăminte Agroturism
• • • • •
Floricultura Dizain grădini Festivaluri agricole Finantare Anunturi Random
- See more at: http://www.fermierul.md/cresterea-animalelor/cresterea-ovinelor/item/281izolatie-termica-inovatoare-dintr-un-material-de-cand-lumea-lana-deoaie.html#sthash.RufSoqy0.dpuf
Idei de afaceri: cultivarea capsunilor - tehnologie capsuni Afaceri cu capsuni. Mini-ghid pentru a invata bazele tehnologiei de cultura a capsunilor. Căpşunele se numără, alături de cireşe, printre primele fructe care ajung la maturitate în timpul anului (mai-iunie). Această cultură permite obţinerea de recolte extrasezonale, mai timpurii sau mai târzii decât cele care se obţin în câmp. Prin folosirea soiurilor remontante (cu mai multe recolte pe an) se pot obţine căpşune şi toamna, până în octombrie. Având o talie redusă (15-40 cm), sub formă compactă sau rară, căpşunul se poate cultiva în spaţii foarte mici din grădina casei, dar şi pe suprafeţe mari în aer liber, în solarii sau în sere. Cultivarea căpşunului se poate face şi intercalat în plantaţiile de pomi fructiferi, se mai poate cultiva în vase cu amestec de pământ şi soluţii nutritive. În funcţie de soi şi condiţiile de cultivare, căpşunul dă producţii mari şi foarte mari, ce pot depăşi 20 t/ha. Înmulţirea se face pe cale naturală, prin stoloni. Cunoaşterea tehnologiei plantării şi cultivării căpşunilor reprezintă cheia succesului afacerii Căpşunul este o plantă perenă, cu o durată de viaţă de 3-5 ani, în care poate da 2-4 recolte de fructe, dar s-a demonstrat că este mai rentabilă cultura anuală decât cea multianuală. În sistemul de cultură anuală, căpşunul se plantează vara, în iunie-iulie, utilizând stoloni refrigeraţi. În primăvara anului următor (mai-iunie), plantele rodesc abundent, după care se defrişează. Căpşunul dă fructele cele mai mari la prima şi, eventual, la a doua fructificare. Apoi greutatea medie a fructelor se reduce considerabil. Pe măsură ce îmbătrânesc plantele devin mai sensibile la atacul bolilor şi dăunătorilor, iar terenul este invadat de buruieni, dintre care pir, pălămidă, volbură. De aceea, reînnoirea plantaţiilor de căpşun la intervale mai scurte de timp contribuie la lichidarea focarelor de infecţie, precum şi la menţinerea potenţialului biologic şi productiv al plantelor la un nivel ridicat.
Plantele de căpşun în vârstă de un an sunt apte să dea producţii mari, iar fructele lor ajung la maturitate cu 2-5 zile mai devreme faţă de cele ale plantelor mai în vârstă. Producţia anuală de căpşun a unui hectar de cultură este de 15-25 t, în funcţie de soiuri. În cultura multianuală producţia scade la 5-8 t/ha. În total, o plantaţie multianuală de căpşun cu durata de 3 ani produce 2 recolte de fructe care însumează 10-16 tone, deci mai puţin decât o cultură anuală. Până la înfiinţarea culturii anuale de căpşun, în iunie-iulie, terenul se foloseşte pentru o altă cultură timpurie, cum ar fi salată, spanac, ceapă verde. În anul următor, după defrişarea culturii anuale de căpşun în iunie, terenul se pregăteşte şi se însămânţează sau se plantează cu o cultură târzie: varză de toamnă, castraveţi, fasole. Deci, un alt avantaj al culturii anuale de căpşun este acela că se încadrează perfect într-o rotaţie cu legume, inclusiv în culturi asociate, permiţând obţinerea a două recolte pe an de pe aceeaşi suprafaţă de teren. Cultivarea căpşunului în sere solar Serele solar sunt construcţii permanente cu o durată de exploatare de 5-10 ani, la care se înlocuieşte doar folia din plastic. Serele solar oferă condiţii mai bune pentru creşterea căpşunelor, permiţând o anticipare a coacerii fructelor cu până la 20-30 de zile faţă de adăposturile temporare. Cultivarea căpşunului în sere Căpşunul se pretează foarte bine la cultura forţată în sere de sticlă, coacerea fructelor fiind anticipată cu 50-60 de zile faţă de cultura în câmp deschis, uneori şi mai mult. Pentru a avea o cultură reuşită este necesar ca stolonii ce vor fi transplantaţi din câmp în seră să fie bine dezvoltaţi cu cel puţin 3-5 ramificaţii anuale purtătoare de muguri roditori. Înainte de plantarea stolonilor în seră se recomandă o fortificare a acestora. Se practică 3 metode de fortificare a plantelor în câmp: repicarea timpurie a stolonilor de pe planta-mamă, utilizarea de stoloni refrigeraţi, folosirea stolonilor crescuţi pe ghivece sau pe cuburi nutritive. Repicarea stolonilor detaşaţi de planta-mamă se face în perioada 1 septembrie – 1 octombrie a anului premergător plantării în seră, la distanţa de 25 cm. În această perioadă de timp se aplică 34 fertilizări şi se efectuează tratamente fitosanitare. Stolonii refrigeraţi se plantează în câmp la începutul lunii iunie la distanţa de 25 cm. Stolonii plantaţi în cuiburi din turbă, în cuburi nutritive sau în ghivece se menţin până toamna în aer liber. Ei se udă zilnic prin aspersiune şi se fertilizează de 4 ori cu îngrăşăminte complexe. Plantele din ghivece transplantându-se cu pământul din jurul lor au rădăcinile intacte şi nu stagnează din creştere după ce au fost replantate. Plantarea stolonilor în seră se face la sfârşitul lunii noiembrie, când plăntuţele se află în repaus şi au trecut printr-o perioadă răcoroasă. Înainte de plantare, solul din seră se fertilizează cu 30-40 t gunoi de grajd bine descompus, 150-200 kg azotat de amoniu, 300-500 kg superfosfat, 200-300 kg fosfat de potasiu, 300 kg sulfat de magneziu. Toate aceste cantităţi se utilizează la un hectar. După fertilizare pământul se mobilizează cu sapă rotativă şi se dezinfectează prin injectare cu aburi supraîncălziţi. După dezinsecţia termică urmează mărunţirea şi nivelarea terenului. Pe o travee de seră se plantează două benzi a 4 rânduri de căpşuni. Între benzi se lasă o potecă de 60-70 cm, între rândurile din bandă câte 30 cm, iar între plante pe rând 20 cm. După plantare, circa o lună de zile se menţine o temperatură scăzută de maxim +5°C, pentru ca partea aeriană a plantelor să nu pornească în creştere înaintea sistemului radicular, apoi temperatura se ridică progresiv în medie cu 1°C pe zi, până la 15-18°C, iar când apar primele fructe se ridică la 22-24°C ziua şi 14-16°C noaptea. Această diferenţă de temperatură între zi şi noapte are un rol important asupra
înfloritului, fecundării şi dezvoltării fructelor. Solul trebuie să se menţină la o umiditate de 70-75 la sută din capacitatea de reţinere a apei în câmp. Umiditatea atmosferică ajunge dimineaţa la 90100 de procente datorită transpiraţiei plantelor din cursul nopţii, dar în cursul zilei, prin aerisire, ea coboară la 65 la sută. Se recomandă evitarea creării unei atmosfere prea umede care stânjeneşte polenizarea şi favorizează apariţia patogenilor. O bună aerisire contribuie la obţinerea unor plante mai robuste. Aerisirea trebuie să se facă mai ales în perioada înfloritului, în orele prea calde din zi. Nu se aeriseşte în zile friguroase sau cu vânturi puternice. Factorul lumină este foarte important pentru cultura forţată, impunându-se iluminatul suplimentar cu becuri normale cu filament, care sunt de preferat tuburilor cu neon. Iluminatul suplimentar se impune când stolonii încep să înverzească şi durează timp de 40 de nopţi, alternând o pătrime oră lumină cu 3 pătrimi ore întuneric. Becurile de iluminat sunt instalate cât mai sus, amplasate la distanţa de 6 m pe lungimea fiecărei travee. În perioada înfloritului căpşunilor este necesară o intensitate de 13.000-15.000 lucşi. Pentru polenizarea florilor se folosesc albinele prin instalarea unui stup la fiecare 800-1.000 m2 cultură de căpşuni. În lipsa acestei posibilităţi se recurge la polenizarea artificială, utilizând un jet de aer. După posibilităţi, în perioada înfloritului căpşunii sunt suplimentaţi hormonal cu gibereline aplicate prin stropire. Pentru a obţine căpşune chiar înainte de ianuarie, se transplantează stolonii în ghivece la mijlocul lunii iulie până în 15 octombrie, plantele sunt ţinute în câmp, iar după aceea se introduc în seră unde se asigură lumină suplimentară de 270 W timp de 6-22 ore zilnic. Răsadniţele cu încălzire tehnică se utilizează pentru forţarea căpşunului. În aceste răsadniţe amestecul de pământ este următorul: 2 părţi pământ de ţelină, o parte mraniţă, o parte nisip, plus următoarele îngrăşăminte: 15 g azotat de amoniu, 35 g superfosfat, 10 g sare potasică la 15 kg amestec de pământ. Se folosesc stoloni care se repică în iunie-iulie în răsadniţe reci sau de câmp, pe straturi special amenajate în vederea fortificării. În luna ianuarie, stolonii sunt transplantaţi în răsadniţe cu încălzire tehnică pentru forţare. Se plantează 8-9 plante pe metru pătrat de răsadniţă. Încălzirea se începe la mijlocul lunii ianuarie şi durează două luni şi jumătate. Temperatura din răsadniţă se menţine la 15-20°C. Fructele se maturează în a doua jumătate a lunii martie şi durează până în ultima decadă a lunii aprilie. Producţia obţinută variază în funcţie de soi de la 1 la 4 kg fructe pe metru pătrat. Plantează căpşuni şi culege profit! La căpşun maturarea este eşalonată şi, prin urmare, recoltarea acestora se face în mai multe reprize. Căpşunele nu mai evoluează în coacere după recoltare, ele rămân exact la stadiul când au fost culese. Datorită conţinutului mare de apă, căpşunele sunt fructe foarte perisabile. Mai ales în condiţii cu umiditate excesivă, căpşunele devin sensibile la mucegaiuri şi putregaiuri. Acest neajuns poate fi eliminat prin utilizarea unor ambalaje corespunzătoare, cum ar fi cutiile din plastic. Fructele destinate consumului direct în stare proaspătă se culeg cu tot cu caliciu, acesta se îndepărtează dacă fructele urmează a fi procesate. Scăderea în greutate a fructelor imediat după cules se datorează pierderii apei. Astfel, dacă fructele sunt menţinute în câmp 3 ore de la recoltare, acestea pierd în greutate până la 1,8 la sută. Refrigerarea căpşunelor imediat după recoltare la temperatura de 8-9°C asigură reducerea pierderilor de 2 ori şi prelungirea duratei de păstrare de peste două ori. Căpşunele recoltate cu 50 la sută pigmentare pierd în greutate cu până la 23 la sută, dar au
deprecieri de calitate mai reduse comparativ cu cele recoltate la maturitatea de consum, adică la 75 la sută pigmentare. Nu există o sumă stabilă pentru realizarea investiţiilor în această afacere, deoarece totul depinde de modalitatea de creştere şi cultivare a căpşunilor. Astfel, toate cheltuielile vor fi orientate spre procurarea materialelor necesare pentru construirea adăpostului unde vor fi plantaţi şi cultivaţi căpşunii, dar şi pentru asigurarea cu îngrăşămintele necesare. Totuşi, respectarea regulilor de plantare şi cultivare a căpşunilor va duce la obţinerea unei recolte foarte bogate. Pentru a obţine venituri esenţiale este necesar ca producţia să fie realizată la fabricile de producere a gemurilor din căpşune din ţară sau de peste hotare. În acest mod vă veţi recupera investiţiile chiar în primul an de la lansarea afacerii şi veţi obţine profituri considerabile. Sursa:recolta.eu - See more at: http://www.fermierul.md/pomusoare/cresterea-capsunilor/item/620-idei-deafaceri-cultivarea-capsunilor-tehnologie-capsuni.html#sthash.NG8ySua3.dpuf
Cultura murului fără ghimpi (Rubus laciniatus L.)
Murul, cunoscut din flora spontană întâi, este un arbust peren din familia Rosaceae, care creşte la marginea pădurilor, în poieni, în tufişuri, în lunci şi de-a lungul apelor curgătoare, în zone deluroase din Europa, Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi America de Nord. Ulterior a fost ameliorat şi introdus în cultură, sub forma a ceea ce noi cunoaştem drept mur fără ghimpi. Murul fără ghimpi se cultivă pentru fructele şi frunzele sale cu proprietăţi tonice, diuretice, sudorifice, laxative şi depurative. Se recomandă în tratarea stărilor de astenie, dispepsii, dermatoze, constipaţie şi stări febrile. Fructele se consumă în stare proaspătă de către persoanele care suferă de diabet, dispepsie (dificultatea de a digera alimente), reumatism şi sub formă prelucrată, sucuri, sirop, dulceaţă, etc. Frunzele au proprietăţi astringente, diuretice şi laxative. Zone favorabile şi soiuri aflate în cultură Zonele cele mai favorabile de cultură sunt acelea unde temperaturile minime absolute nu scad sub -12° -15°C şi sunt ferite de curenţi reci. În zonele din sudul ţării, unde frecvent se înregistrează temperaturi minime sub -15°C, tulpinile murului trebuie protejate pe timpul iernii. În România s-a adaptat mai bine soiul de mur fără ghimpi „Thornfree“, care are un potenţial de producţie foarte mare, de 12-16 t/ha, cu un sezon prelungit de coacere a fructelor, începând cu luna august şi până în octombrie, în funcţie de zonă. Se mai pot cultiva Chester, Loch Ness, Arapaho, Navaho, Triple Crown, Hull, etc., cu condiţia să fie protejate peste iarnă.
Pregătirea solului şi plantarea Materialul săditor, procurat de la unităţile specializate, poate fi de 1-2 ani, cu 2-3 tulpini de 2040 cm şi rădăcini bine dezvoltate, sănătoase şi turgescente. • Distanţele de plantare sunt de 2,5 – 3,0 m între rândurile de plante şi de 1,5 – 2,0 m între plante pe rând, în plantaţiile comerciale pe suprafeţe mari, şi de 2,0 -1,5 m în curţi şi grădini. • Plantarea se face primăvara, în teren pregătit (arat, discuit sau frezat), în gropi de 40/40/40 cm. • Fertilizarea la plantare constă din administrarea la fiecare plantă a 6-8 kg de mraniţă, 50 g de superfosfat şi 20 g de sare potasică sau 60 g de îngrăşăminte chimice complexe (N.P.K.). Susţinerea plantelor Susţinerea şi conducerea plantelor se face pe şpalieri cu trei rânduri de sârme. Prima sârmă se fixează la 80 cm faţă de sol, iar următoarele două la câte 50 cm una de cealaltă. Tulpinile se dispun şi se leagă de sârme în evantai, distanţate între ele la minimum 15 – 20 cm. Distanţa dintre doi şpalieri pe rând este de 8 – 10 m. Lucrări de îngrijire După plantare se execută următoarele lucrări: – Lucrarea solului pentru distrugerea buruienilor, mecanic între rânduri şi manual de-a lungul rândului, prin praşile sau erbicidare; – Fertilizarea anuală cu îngrăşăminte organice aplicate pe rigole de-a lungul rândului. Dozele de fertilizare se stabilesc în funcţie de fertilitatea terenului şi starea de aprovizionare a plantelor, respectiv de rezultatele analizelor de sol şi ale diagnozei foliare; – Irigarea se efectuează fie prin aspersiune, fie prin picurare, asigurând la fiecare udare 350-400 mc apă la ha, 6-10 aplicaţii în funcţie de precipitaţiile căzute. Tăierile de formare şi fructificare Tăierile de formare şi fructificare încep încă de la plantare, când se lasă 2-3 tulpini care se scurtează la 20-25 cm. În primăvara anului al doilea, din tulpinile crescute în primul an se aleg două, cele mai dezvoltate, şi care se scurtează la 140-150 cm de la sol, se palisează în formă de V de sârmele şpalierului. În primăvara anului al 3-lea, cele două tulpini care deja sunt uscate se taie de la bază, nelăsând cioturi, iar din tulpinile crescute se reţin pentru rod 4 tulpini care se scurtează la 160-180 cm. Ramificaţiile laterale ale acestora se scurtează la 3-4 muguri, iar dacă sunt prea numeroase se răresc, lăsând numai 4-5 pe fiecare tulpină. După tăiere tulpinile se palisează de sârme în formă de evantai. În anul al 4-lea şi în următorii ani de rod tăierile se fac la fel, cu menţiunea că numărul tulpinilor care se opresc pentru fructe este mai mare, de regulă 6-8 tulpini pe tufă, în funcţie de vigoarea plantei. Boli şi dăunători Fitoprotecţia plantelor de mur împotriva bolilor şi dăunătorilor se efectuează prin tratamente pe baza buletinelor de avertizare emise de unităţile abilitate în acest sens. Dintre bolile specifice menţionăm: rugina (produsă de ciupercile Phragmidium rubi idaei şi Phragmidium violaceum)
care atacă atât frunzele, cât şi scoarţa tulpinilor şi lăstarilor; pătarea albă (produsă de Mycosphaerella rubi) a frunzelor; mucegaiul cenuşiu al fructelor (Botrytis cinerea). Dintre dăunători, importanţă economică prezintă afidele, păianjenii tetranichizi şi insectele defoliatoare, care se combat cu produsele specificate în buletinele de avertizare. Protejarea împotriva îngheţului Se efectuează în zonele unde în cursul iernii temperatura minimă absolută coboară sub -15°C în mod frecvent şi pe o durată de timp mai mare de 24 de ore. În acest caz, tulpinile de rod se desfac de pe sârme, se dirijează de-a lungul rândului cât mai aproape de sol, se fixează din loc în loc cu brazde de pământ, apoi se acoperă cu paie, resturi vegetale sau fâşii de folie de polietilenă termoizolantă. Cu această ocazie se taie de la sol şi tulpinile care au rodit în cursul vegetaţiei (în mod automat, acestea se usucă după fructificare). Primăvara devreme, tulpinile protejate se descoperă, se aplică tăierile de rodire şi se leagă de sârme. Recoltarea Recoltarea fructelor se efectuează din 3 în 3 zile, în momentul când acestea se desprind uşor. În funcţie de zonă, maturarea se declanşează din prima decadă a lunii august (zonele de câmpie, lunca Dunării) şi durează până la finele lunii octombrie (zonele colinare şi de deal). În condiţiile aplicării tuturor verigilor tehnologice prezentate se pot obţine 8-16 tone fructe proaspete, în funcţie şi de potenţialul biologic al soiului. Dr. ing. Gheorghe Mladin, ICDP Piteşti-Mărăcineni REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2012 - See more at: http://www.fermierul.md/pomusoare/cresterea-murelor/item/276-cultura-muruluifara-ghimpi-rubus-laciniatus-l.html#sthash.VbbzMsOG.dpuf
Patru hectare de mure la Țipala Dacă mulți dintre bărbați își imaginează că unei femei îi stă bine mai mult în bucătărie, nu e și cazul chișinăuiencei Raisa Ghimp care îngrijește o plantație de mure de toată frumusețea în satul Țipala, raionul Ialoveni. Femeia reușește să le îmbine pe toate. Este o bună gospodină, dar dirijează și o afacere gustoasă, sănătoasă și profitabilă. Cu mure! Și-a început activitatea în 2006, plantând 70 de ari de mure, iar acum a ajuns să cultive patru hectare. Ideea
Raisa Ghimp este una dintre puținii producători de mure din R. Moldova. Și-a început afacerea într-o glumă, după ce a vizitat o expoziție agricolă. „Ideea mi-a venit spontan, după ce am văzut într-un supermarket mure congelate la un preț destul de mare. Atunci, m-am întors la expoziție și am procurat peste o mie de puieți de mur. Pe parcurs, i-am înmulțit”, își aduce aminte întreprinzătoarea. Primii bani investiți au fost, așa ca la mulți moldoveni, cei câștigați în străinătate. Mai bine de 15 ani, familia Ghimp a muncit în Rusia, unde exporta și comercializa fructe și legume. „Atunci mi-am dat seama că noi, moldovenii, ar trebui să producem ceva propriu, ca să fim văzuți cu alți ochi de către importatori”, a menționat femeia. Dragostea de familie a adus-o acasă Nu doar îndemnul că trebuie să producă ceva propriu a adus-o acasă pe Raisa Ghimp, dar și cei apropiați sufletului. „Am vrut acasă, pentru că avem părinți, copii, bunei și avem nevoie de țara noastră natală. Nu pot spune că ne-a fost ușor. Am fost nevoiți să vindem și bunurile pe care le aveam pentru a cumpăra pământ în raionul natal și a sădi butași de mure”, susține gospodina familiei Ghimp. Planuri mărețe de viitor Deși încă nu și-au recuperat investițiile, familia Ghimp are planuri mărețe de viitor. Pe lângă murele în stare proaspătă sau înghețate, visul întreprinzătoarei este să producă „cu acte în regulă” și să pună pe rafturile din magazine vin din mure. „Avem plantate patru hectare de mure, dar credem că o să mai plantăm, să avem cel puțin vreo zece. Sunt niște pomușoare solicitate și credem că vom reuși să ieșim și la export cu ele. Acum, pe lângă murele proaspete și înghețate pe care le vindem la o rețea de magazine din capitală, pregătim și gem din mure. Mai nou este vinul, preparat în condiții casnice. Îl păstram în butoi, fără conservanți. În Europa de mult se cultivă mure și se produce vin din aceste pomușoare. Visul meu este să facem și noi acest vin, pentru că este foarte întrebat în Europa”, a mai spus Raisa Ghimp. Dacă te-ai ridicat pe scări, trebuie să mergi înainte Raisa Ghimp recunoaște că afacerea cu mure este profitabilă în R. Moldova, dar zice că i-a trebuit ceva timp ca să promoveze aceste fructe. Dacă oamenii știau ce-i căpșuna și zmeura, mai dificil le-a fost să înțeleagă beneficiul murelor asupra sănătății. „Totul e greu la început, dar dacă ai încercat să te ridici pe scări, trebuie să mergi înainte. Nu ne oprim, e greu, dar nu imposibil să gestionezi o afacere de acest fel în R. Moldova. Clima din țară ne permite acest lucru”, a mai spus întreprinzătoarea. În toate cele ce face, femeia este ajutată de către cei doi fii, mamă și soț. Doar dacă nu reușesc să culeagă murele cu puterile proprii, proprietarii acestora angajează muncitori sezonieri. „Este ceea ce-mi place, chiar dacă suntem nevoiți să ne trezim cu noaptea în cap pentru a culege murele. Cu asta nu se termină însă tot. Urmează să le repartizăm pe la piețe, magazine, iar celor care ne rămân să le găsim un rost. Și cum murele se coc treptat, începând pe la mijlocul lunii iulie și până la mijlocul lui septembrie, trebuie strânse practic în fiecare zi. Este o muncă enormă, dar îmi place”, ne spune Raisa Ghimp. Șapte-zece tone de mure per hectar
De pe un hectar de mure sunt recoltate șapte-zece tone. Prețul unui kilogram de mure variază între 30 și 50 de lei în funcție de anotimp. Investiția inițială se recuperează în doar doi-patru ani. Murele, benefice pentru sănătate Pe lângă faptul că sunt gustoase, murele au efecte foarte bune și asupra sănătății. Acestea sunt adevărate surse de vitamine, substanțe active și minerale ce pot preveni anumite tipuri de boli. De asemenea, murele ajută și la funcționarea sistemului nervos, întăresc sistemul imunitar, protejează ochii, previn anemia, ameliorează durerile în gât, ajută la vindecarea rănilor şi sunt bune chiar şi pentru diabetici, deoarece conţin foarte puţin zahăr. Cultivarea murelor este o activitate relativ nouă în lume, iar în R. Moldova a început în ultimii cinci-șase ani. Sursa:ziarulnational.md - See more at: http://www.fermierul.md/pomusoare/cresterea-murelor/item/202-patru-hectare-demure-la-%C8%9Bipala.html#sthash.sbZGBxdv.dpuf Miercuri, 19 Martie 2014 20:07
Un fermier român vrea să dea lovitura în Europa cu usturoiul negru: Nu are miros și e mai sănătos Usturoiul negru a fost, timp de secole, unul dintre secretele longevității asiaticilor, iar procedeul obținerii sale a fost păstrat cu sfințenie de către coreeni până de curând. Cultivarea usturoiului negru este similară cu cea a unui soi tradițional, dar după recoltare, cățeii sunt macerați în condiții speciale. În România, un singur fermier s-a dedicat descoperirii și reproducerii rețetei prin care un anumit soi de usturoi devine negru, pierzându-și gustul înțepător, mirosul neplăcut, dar păstrându-și aroma și sporindu-și proprietățile vindecătoare.
În 2011, Gabi Sandu ”s-a nimenit” prin Coreea de Sud, cum îi place să spună, locul unde a gustat prima dată usturoiul negru. L-a cucerit pe loc. ”Nu are acel miros supărător, dar are o aromă profundă. Când m-am documentat ulterior și am citit cât este de bun pentru sănătate, că este folosit în centre medicale, m-am decis să devin și eu producător de usturoi negru. Dacă voi reuși această perfomrnață nu voi fi singurul din România, ci singurul producător de usturoi negru din Europa!”, a declarat agricultorul pentru Agrointeligența.
La ferma sa din Piatra Neamț, Gabi Sandu a reușit, după doi ani, să aclimatizeze soiul asiatic de usturoi, dar acest lucru nu este suficient. ”Usturoiul negru se obține printr-un procedeu special, o macerare realizată timp de 45 de zile, interval în care căpățânile se păstrează într-o încăpere foarte bine izolată. Se impune o temperatură constantă și o umiditate ce nu are voie să variere cu mai mult de 5%”, dezvăluie Sandu o parte din secretul obținerii celui mai scump usturoi. Deocamdată, fermierul nemțean are o rată de succes de 60-70% când vine vorba despre producția de usturoi negru. Speră că în curând – cel târziu anul viitor, să poată pune pe pia ță mult căutatul ingredient asiatic în cantități en-gros. Nu va vinde sămânță din soiul special, ci doar produsul gata de consum, la un preț de 6 lei căpățâna. ”Înainte de a începe vânzarea, vom efectua testarea lotului, pentru a putea pune clienților la dispoziție și buletinul de analiză al usturoiului negru”, a mai declarat Gabi Sandu pentru Agrointeligența. Bogat în antioxidanți În Coreea, usturoiul negru este folosit de sute de ani, fiind apreciat în primul rând pentru efectele sale energizante. el este recunoscut ca un condiment bogat în antioxidanți, un aliment anti-cancer și cu efecte benefice în lupta cu colesterolul. În plus faţă de usturoiul tradiţional, cel negru, la maturare, îşi activează S-alicina, care este prezentă în concentraţie mai mare şi asistă la absorbţia alicinei. Usturoiul negru a devenit cunoscut mai ales după 2004, când un coreean – Scott Kim a pus bazele companiei Black Garlin Inc. în Coreea de Sud. A fost momentul în care usturoiul negru a ajuns, cu adevărat, pe piață și a început să fie exportat în toate colțurile lumii. În Marea Britanie, acest aliment a ajuns cunoscut după ce a fost prezentat în cadrul unui program culinar la BBC, însă în acest moment, în Europa nu există un producător de usturoi negru. Sursa:agrointel.ro - See more at: http://www.fermierul.md/legumicultura/cresterea-usturoiului/item/678-unfermier-roman-vrea-sa-dea-lovitura-in-europa-cu-usturoiul-negru-nu-are-miros-%C8%99i-emai-sanatos.html#sthash.xcLDApSy.dpuf Vineri, 28 Martie 2014 23:22
Șapte culturi agricole de nișă care aduc profit americanilor Recomandat Mereu în căutarea de culturi agricole profitabile, micii fermieri au descoperit că profitul este adus mai ales de culturile de nișă. Chiar dacă nu toate plantele sunt ușor de adaptat condițiilor din România, Agrointeligența vă prezintă care sunt cele șapte plante cu care agricultorii americani fac bani ușor și care se pot planta și la noi!
Deși nu fac parte din culturile agricole propriu-zise, plantele care aduc câștiguri mari sunt cele cu valoare adăugată mare, iar cererea lor pe piață este foarte mult influențată de tendințele actuale din stilul de viață.
Bambusul. Agrointeligența a mai scris despre potențialul acestei plante cu muguri comestibili și a cărei tulpină lemnoasă are numeroase întrebuințări. Ea este la mare preț în SUA, unde fermierii au reușit aclimatizarea soiurilor asiatice și obținerea unor plantații bănoase. Un mod profitabil de a exploata bambusul este de a comercializa plăntuțe în ghiveci.
Florile. Cultura florilor aduce profit încă din primul an, sunt convinși americanii și nu puțini sunt fermierii români care le dau dreptate. Serele care produc flori au posibilitatea de a vinde tot timpul anului, fie că este vorba de florescențe pentru buchete sau de plante la ghiveci. Un mare secret al acestei investiții îl reprezintă florile ”uscate”, adică acelea care pot fi conservate și folosite la decorațiuni interioare. Piețele și florăriile rămân cea mai ușoară cale de valorificare a recoltei.
Ginsengul. Denumită și ”aurul verde”, valoarea plantei stă în rădăcina sa care crește extrem de lent. Asiaticii știu cel mai bine care sunt puterile tonice și vindecătoare ale ginsengului care are nevoie de șase ani pentru a fi gata de recoltat. Totuși, mulți cultivatori vând rădăcinile înainte de maturizarea lor, astfel că pe parcursul a șase ani, un cultivator american poate câștiga 100.000 de dolari exploatând 2.000 de metri pătrați și comercializând semințe, rădăcini tinere și mature, potrivit www.profitableplants.com. În SUA, ginsengul este apreciat încă din vremea președintelui George Washington, când profiturile de la această cultură au finanțat luptele pentru independență. Această plantă se poate cultiva doar în regiunile cu ierni reci.
Rulourile de gazon. Tot mai căutate, acestea se comercializează cu ușurință companiilor care administrează clădiri de birouri, cartiere rezidențiale sau chiar proprietarilor de imobile care nu vor să își bată prea tare capul cu o grădină dificil de întreținut. În România, prețul mediu pentru un metru pătrat de gazon ”de-a gata” este de circa 20 de lei, la care, dacă sunteți întreprinzător, puteți plusa cu costurile pregătirii terenului, montarea și amenajarea zonei verzi, precum și instalarea sistemului de irigare. Ierburile aromatice. Pentru fermierii care nu dețin suprafețe mari, plantele aromatice – medicinale sau pentru gătit, pot fi o sursă rapidă de profit. Cele mai căutate sunt busuiocul, oregano sau menta. În aceeași categoria am pune și lavanda, mușețelul sau, mai nou, verbina. Sfatul Agrointeligența este ca înainte să începeți un astfel de business să testați piața, să vedeți care este cererea, pentru a vă decide asupra căror plante de nișă să alocați terenul disponibil pentru exploatarea agricolă.
Arbuștii și plantele ornamentale. Atenția de care peisagistica și grădinăritul se bucură peste tot în lume reprezintă o sursă de venit sigur pentru cultivatorii de arbuși și plante ornamentale. De la soiuri de mici dimensiuni, până la copaci în toată regula, acest business are succes dacă aveți cât de cât cunoștințe în domeniu, dacă studiați moda amenajărilor și, de ce nu, dacă stabiliți o colaborare cu o firmă de specialitate. În România, reducerea drastică a suprafețelor centrelor de cercetare a lăsat un loc bun dezvoltării de pepiniere. În mare parte, multe dintre aceste plante sunt încă importate, așa că este evident că la noi mai este loc pentru o astfel de investiție care să aducă bani cultivatorului.
Ciupercile. La americani, cultivarea ciupercilor este o activitate agricolă profitabilă mai ales datorită faptului că în SUA se consumă cantități impresionante din foarte multe soiuri. În România, afacerea cu ciuperci a devenit una riscantă după ce a existat un val de investitori în domeniu, iar piața este aproape saturată. Totuși, să nu fim negativiști: sunt cultivatori de ciuperci români care fac bani frumoși, așa că unde este vânzare, este loc și de concurență! Sursa:agrointel.ro - See more at: http://www.fermierul.md/stiri/item/700-%C8%99apte-culturi-agricole-de-ni %C8%99a-care-aduc-profit-americanilor.html#sthash.N8wwf4fq.dpuf
