PATRIARHUL GHENADIE AL II-LEA SCHOLARIOS ȘI BISERICA ORTODOXĂ ÎN TIMPUL LUI MAHOMED AL II-LEA
COORDONATOR STUDENT: ANUL AL II-LEA
2009
1
GHENADIE II SCHOLARIOS ȘI BISERICAORTODOXA ÎN TIMPUL LUI MAHOMED AL II-LEA
Noua organizare a Bisericii Ortodoxe grecesti, in cadrul imperiului Turc, e strâns legată de numele Patriarhului Ghenadie al II-lea Scholarios. La câtva timp după intrarea sa triumfală în Constantinopol, Mahomed al II-lea (1451-1481), întreabă pe ortodoxii care mai rămânseseră in oraș, pentru ce Patriarhul lor nu vine să-i aducă omagiile cuvenite . Din partea grecilor i s-a răspuns că nu mai au Patriarh incă din naintea de cucerire a orașului, de când Atanasie al II-lea, renunțase la scaunul patriarhal. După ce a trecut un timp oarecare de la cucerirea Constantinopolui, Mohamed al II-lea, voind să asigure întinsului său imperiu multina țiolal și policonfesional, linistea internă de care avea nevoie, pentru a putea statornici un ,,modus vivendi,, intre ,,musulmani,, și ,,creștini,, ,poruncind acestora din urmă să-și aleagă îndată un Patriarh. Un sinod local reunit in grabă la Constantinopol, alese ca Patriarh pe monahul Ghenadie, cunoscut ca laic sub numele de Georgios Kurtesios conducator partidului antiunionist in Bizanț, luptator aprig împotriva Romano-Catolicilor și împotriva unirii cu ei, care nu avuseseră până atunci nicio demnitate bisericească. Numele de ,,Kourteses,, nu-l întalnim decat în frunte lucrărilor din tinerețe. Mai târziu , întalnim în fruntea lucrărilor sale numele de ,,Georghios Scholarios,, iar după ce a îmbrăcat schima monahală, numai numele de ,,Gennadios,, .
2
Acesta s-a născut la Constantinopol, din părinți cu stare, in jurul anului 1405. După cum aflăm dintr-una din scrierile sale, tatăl său era originar din Tesalia . ,,Deși eu sunt din Bizanț, ne spune el, tatăl meu s-a mutat aici din Tesalia,, . Scolarios a avut o soră, mama lui Teodor Sophianos, un tânăr foarte talentat, care a murit in floarea varstei . Dintr-o scrisoare a lui Scholarios trimisă către sfârșitul anului 1435 fostul său elev Ioan, aflăm că sora lui a avut patru copii, doi dintre ei au murit de ciumă care a bântuit Constantinopolul în anul 1435-1436. Părinții săi muriseră la această dată, și el locuia împreună cu sora sa, căci Scholarios a fost chiar si înainte de intrarea sa în monahismul celibatar1. Părinții lui Ghenadie Scholarios s-au îngrijit să-i dea din tinerețe o educatie aleasă. În vederea acestui scop, i-au ales ca profesor pe Marcu Eugenicu, mai tarziu renumitul Mitropolit al Efesului, care va juca un rol atât de important în apărarea Ortodoxiei, la ultimul sinod Unionist dintre greci și latini, ținut in anii 1438-1439 la Ferrara-Florența. În lucrarea sa:,,Plangerea lui Ghenadie asupra nenorocirilor vietii sale,, scrisă către anul 1460, adică după ce el gustase din răspunderile, amărăciunile și greutațile înaltei sale demnitați de Patriarh ecumenic sub turci, Scholarios își va aduce aminte cu duioșie de parinții săi , în memoria cărora a scris aceste frumoase rânduri: ,,O, tu cel mai cucernic părinte dintre oameni pe care i-am cunoscut. O, mamă, cre cu nimic nu se deosebește în sfințenie de cele cântate. Pentru ce ați încercat să rodiți, după cuvința tocmai când o uscăciune groasnică a cuprins pămantul. Pentru ce m-ati adus la viată, văzând răutatea vremilor. De ce mi-ati îngrijit de frumusețea sufletului, trebuind să traiesc în astfel de intuerec,, .2Tot in această scrisoare, Scholarios ne informeaza că parinții săi au murit de timpuriu3. Scrisoare către elevul sau Ioan in ed. Peti-Siderides-Jugie,t. IV, p. 416, 23-31. Cu excepția,, Mărturisirii de Credinta a Patriarhului Ghenadie,, ,celelalte lucrari ale sale nu sunt traduse in nicio limbă moderna.Traducera textelor citate din operele sale ne apartine. 2 Γενναδιου ϴρηνοϴ ,în ed. Petit-Siderides-Jugie, t. I, p. 284, 9-14. 3 Ibidem, p. 284, 14-15 1
3
Marcu Eugenicu, Mitropolitul de mai târziu al Efesului, i-a predat primele elemente ale
învațământului, căci în ceea ce privește științele
umane, filozofia și teologia, s-a pregătit , cum ne spune însuși , singur. Se pare, însă, că înrăurirea lui Marcu Eugenicu asupra lui Scholarios a fost cu mult mai mare, căci Marcu socotește pe Scholarios fiul său spiritual. Din tinerețe, Scholarios a învațat bine limba latină, cunoștința unei limbi străine ca limba latină, i-a asigurat superioritatea asupra multora dintre contemporanii săi, care se foloseau pentru studiile lor numai de limbă maternă si l-au pus in legătură directă cu teologia occidentală, pe care a cunoscut-o bine, încât în anii din urmă ai vieții sale, a pututo combate mai bine decât oricare dintre contemporanii săi. El a folosit mai cu seamă unele scrieri ale Fer. Agustin, ceva mai puțin din Anselm de Canterbury, dar foarte mult din Toma de Aquino, din opera căruia a facut cele mai multe traduceri, comentarii si rezumate4. Faptul acesta, precum si legăturile sale cu mai mulți ,, barbari din Occident,, cum erau numiți în acel timp latinii și toți apusenii la Constantinopol5, a contribuit ca Scholarios să fie învinuit de ,,latinism,, și numit ,,Latinophron,, , adică ,, simpatizant al latinilor,,
de unii dintre
compatrioții săi , geloși pe ștința și prestigiul lui6. După ce a studiat poetica si retorica, Scholarios s-a indrăgostit de filozofie. Dintre filozofii antichității , el a cunoscut bine pe Platon, Aristotel si Porphyrios. El ne-a lăsat valoroase comentarii și însemnări aupra unora dintre scrierile lui Aristotel si totodată numeroase extrase și rezumate din opera filozofului. Tot asa de bun cunoscător a devenit din tinerețe Scholarios în problemele teologice. El s-a folosit dese ori în lucrările sale de scrierile 4
Să se vadă vol. V , VII, VIII, in ed. Petit-Siderides-Jugie. M. Jugie, art . Georges Scholarios et Saint Thomas d'Aquin, în Melanges Mandonet, t. I, p. 423-440. 5 Cuvantul justificativ al lui Scholarios acuzat de latinism, in ed. Petit-Siderides-Jjugie, t, I, p.382, 12-13. 6 Cuvant justificativ impotriva invinuirii de latinism , in ed . cit, t. I, p. 376, 1-4
4
Sfântului Dionisie al Alexandriei, ale Sfântului Chiril al Alexandriei din care latinii au căutat să scoată argumente în favoarea susținerii purcederii Sfântului Duh si de la Fiul-Filioque-, descrierile Sfinților Capadocieni. După ce s-a instruit profund în studiul filozofiei aristotelice, Scholarios a dorit să împărtășească cunoștințele sale despre Aristotel si altor auditorii. De acee el a deschis in propia sa casă porțile unei școli de filozofie,
unde,
cum
ne
spune
însuși
în
scrierea,,Plangerea
lui
Ghennadios,, , ,, se adunau din toate părțile, eleni și italieni,, , doritori să-l asculte. Datorită culturii și renumelui de care începuse să se bucure printre auditorii și compatrioții săi , Scholarios câștigă în curând stima și prețuirea împaratului Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) . O notă autografă , păstrată pe marginea superioară a Ms. Parisinus Supplem. 618 f 20, care conține Scrisoarea-dedicaț ie a lui Scholarios către Matei Comariotes, pusă de Scholarios in fruntea Comentariului său la lucrarea lui Toma de Aquino: De ente et ess en tia , ne informează că el, cu câțiva ani înaintea sinodului de la Ferrara-Florența, probabil dupa 1435 nu se ocupa numai cu prelegerile sale filozofice, ci devenise si un personaj cu rosturi importante in conducerea statului bizanti. El purta acum titlu ,,prim secretar imperial,, și pe cel de ,,judecător general al romeilor (al grecilor),, pe care le ocupa cu postul de profesor de Teologie la palatul imperial. O altă notă autografă a lui Scholarios, păstrată de ms. Dionysianus 330 al mănastirii Dionisiu din Muntele Athos, ne arată că el se numea ,,secretar general al imparatului Ioan,, . Cu toate că era un simplu laic ,Scholarios a fost predicatoru curții, ținand în tricliniul imperial, în fiecare vineri seară, câte o predică, în prezența împăratului, a senatului si a multora din oraș. El a păstrat această funcție mult timp sub împaratu Ioan al VIII-lea Paleologu , până către anii 1444-1445, când datorită polemicii pe care Scholarios a început-o împotriva 5
latinilor si împotriva unirii de la Ferrara-Florența, care era aparată de curtea imperială dintr-o necesitate politică a momentului de atunci, intră în disgrația împăratului, și în cele din urmă, a părăsit posturile de la palatul imperial. Din cauza amenințării iminente a turcilor asupra Constantinopolui, împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul a început negocierea cu papa Martin al V-lea ( 1417-1431 ), apoi cu succesorul acestuia, papa Eugeniu al IV-lea (1431-1448), în vederea convocării unui mare sinod, în care să se discute chestiunea unirii Bisericii Ortodoxe Romano-Catolică. După tratativele îndelungate și obositoare, cele două părți s-au înțeles ca sinodul să se țină într-o localitate din Italia. Sinodul de unire dintre greci și latini s-a ținut în 1438-1439, mai întâi la Ferrara, poi, în cursul dezbaterilor, sinodul a fost mutat la Florența. În fruntea delegației răsăritenilor se afla, din partea imperiului bizantin, însuși împăratul Ioan al VIII-lea , iar din partea Bisericii Ortodoxe , Patriarhul ecumenic Iosif al II-lea insoțit de delegați. Gheorghe Scholarios a luat parte la sinodul unionist din FerraraForența , în calitate de de mare demnitar și sfătuitor intim al Împaratului Ioan al VIII-lea Paleologu , având funcțiunea de secretar general al împăratului și judecător general romeilor (grecilor) . Fiind în acest timp simplu laic , el nu a luat parte directă la dezbaterile sinodului. Totusi , în momentele critice ale discuțiilor, colaborarea sa, deși indirectă, a fost de mare ajutor grecilor, scoțându-i din mai multe situații dificile. După ce sinodul s-a mutat la Florența în momentul în care discuțiile ajunseseră pe punctul de a nu mai avea nici o iesire, Scholarios prezintă în adunarea orientalilor, după marele discurs al lui Visarion al Niceei, la 14 aprilie 1439 , marti după duminica Tomii, duminica ,, în Albis,, la catolici,
6
trei s-au patru discursuri, în care , după indemnul împăratului, sfătuia pe greci să încheie unirea cu latinii7. După discuții aprinse , s-a ajuns să se încheie unirea cu latinii, spre nemulțumirea unui mare număr dintre greci și a unora dintre reprezentanții Bisericilor Ortodoxe din Orient. Proclamarea oficială a unirii dintre Biserica Răsăritului și Biserica Apusului s-a făcut, luni 6 iulie 1439, în catedrala Santa Maria del Fiore din Florența8. O bună parte dinre ortodoxii antiunionisti au părasit de mai nainte Florența, spre a nu mai asista la proclamarea acestui act , care s-a dovedit a fi , în urma desfasurării evenimentelor, lipsit de orice folos pentru statul bizantin și o mare pagubă pentru Biserica Ortodoxă. Printre cei care au părăsit Florența înaite de semnarea oficială a unirii, a fost si Ghennadie Scholarios. După părerea exprimată de Silvestru Syropulos, ne spune despre plecare lui Ghenadie Scholarios și a altora părasind Sinodul de la FerraraFlorența. Părăsirea aceasta ne este confirmată de mărturisirile ulterioare ale lui Scholarios însuși. Astfel, în primul tratat ,,Despre purcederea Sfantului Duh,, Scholarios ne informează despre motivele care l-au determinat să părăsească împreună cu alții Florența mai înainte de a semna actul de unire. Tot în acest tratat, în acest loc amintindu-și de cele ce s-au făcut la sinod împotriva Ortodoxiei, învinuindu-se în primul rând pe sine. Scholarios s-a întors la Constantinopol în cursul anului 1439. După întoarcerea sa în patrie, văzâd ura crescândă a clerului și a poporului înpotriva unirii cu latinii și impotriva făuritorilor ei , el a păstrat multă vreme o tăcere prudentă.
Vezi discursurile de la Florența asupra problemei religioase, în ed. Petit-Siderides-Jugie, t. I, pp. 295-372. Martin Jugie, Introduction. Les Oraisons funebre. set monodies ibidem, t. I, pp.LIV-LV 8 Vezi textul decretului de unire după actul original care se păstrează încă la Florența cu cele 115 semnături latine și numai treizeci și trei de semnături grecești, întărit de pecetea papii și a împăratului, publicat în limba latină și greacă de Hefele-Leclercq, Histoire de conciles, t.VII,2, pp. 1037-1044. Textul e precedat de o traducere franceză. 7
7
Înfrângerea armatelor crestine de către turci , la Varna, a convins și pe Ghenadie Scholarios , că occidentalii, în starea care se aflau, nu puteau să vină în ajutorul Constantinopolui. Dar, după dezastrul de la Varna, tot mai mulți creștini ortodoxi din Bizanți socoteau că este mai folositor pentru sufletele lor să păstreze nepătată credința ortodoxă, de cât să piardă o dată cu patria lor pământească și pe cea cerească. Scholarios
s-a decis să treacă de finitiv de partea
antiunionistilor din Bizanți .Acest fapt a fost împăcarea sa cu Mitropolitul Marcu Eugenicu al Efesului, marele sustinator și apărător al Ortodoxiei în sinodul de la Ferrara-Florența. Ghennadie Scholarios și-a împlinit jurământul față de fostul său profesor, în tot restul vieții sale. Mitropolitul Marcu Eugenicu al Efesului a rămas pentru el și pentru toți ortodoxii marea personalitate a Bisericii Răsăritene care a eliberat Ortodoxia de înfrângerea și rușinea de la FerraraFlorența, Scholarios scrie în cel deal treile tratat al său numit: ,,Despre purcederea Sfantului Duh,, , spunând despre Marcu Eugenicu că ,,a fost singurul care s-a luptat pentru credința părinților, singurul care a stăruit intr-o dreaptă împotrivire, făcandu-se pentru cei
căzuți pricina unei
lăudabile schimbari,, 9. De la moartea lui Marcu Eugenicu , Scholarios se intitulează însuși, deși simplu laic, ,,conducătorul adunării ortodoxilor,, Din toamna anului Scholarios intră în luptă pe 1444 față ca cel mai înfocat adversar al latinilor și al grecilor unioniști , El îndreaptă împotriva latinilor cea mai ascuțită polemică , scriind trei lungi tratate teologice : ,,Despre purcederea Sfântului Duh,, și încă două ,,Dialoguri,, , precum si alte lucrări mai mici10. Profund desgustat de lume, de măririle și intrigile ei mai ales de politica conducătorilor statului bizantin , în frunte cu împăratul care căuta cu orice preț înțelegerea cu latinii, trecand peste respectul credinței Ortodoxe , 9
Al treilea tratat despre purcederea Sfantului Duh, în ed. Petit-Siderides-Jugie, t II, p. 493, 7-9 Vezi Gh. Scholarios , ed. Petit-Siderides-Jugie, vol I si II , pp. 1-134
10
8
polemistul antilatin s-a retras în manăstirea Pantocrator din Constantinopol, de unde laic fiind , adresa împăratului Constantin al XI-lea o cuvantare de rămas bun 11. În mănăstire Pantocrator nu a rămas multă vreme ci s-a retras apoi la manăstirea Charsianit,aici îmbrățișează viața monahală, primind la tunderea în monahism numele de Ghenadie , nume sub care va fi cunoscut în tot restul vieții sale. Retras la mănastire , Scholarios nu încetează lupat împotriva latinilor și împotriva uioniștilor din Bizanț . Cu toate protestele sale și ale celorlalți antiunionisti, nu s-a putut împiedica proclamarea oficială a unirii cu latinii în catedrala Sfânta Sofia la 12 noiembrie 1452 ,in sărbatoarea Sfântului Spiridon . Unul dintre marii demnitari bizantin pe nume , Luca Notaras ,care deține Constantinopolul primul rang după împărat a spus aceste faimoase cuvinte : ,,Mai bine să vedem domnind în mijlocul orașului turbanul turcilor de cât mitra latinilor,, . Chiar și după proclamarea oficială a unirii, Scholarios nu a încetat să arate bizantinilor că acest nenorocit act însemnă o mare catastrofă si o gresală , pentru statul bizantin și Biserica Ortodoxă. La 29 mai 1453 Constantinopolul, ,, cetatea cea de Dumnezeu păzită,, , a căzut sub turci , in acest timp Ghennadie se afla la Constantinopol , el a fost luat ostatic de turci împreună cu alți compatrioți și vândut ca sclav . Din fericire pentru el , a căzut in mana unui turc bogat din Adrianopol. După potolirea furtunii, sultanul Mahomed al II-lea a cerut ortodoxilor să-și aleagă un Patriarh , aceștia se gandiră la învățatul monah Ghennadie Scholarios și informându-se unde se află lau găsit la Adrionopol. Mahomed al II-lea porunci să fie adus îndată la
Constantinopol . În
scrisoarea sa pastorală adresată credinciosilor in calitatea sa de Patriarh 11
Scrisoare lui Scholarios către impăratul Constantin1450 ,în ed. Petit-Siderides-Jugie,t .IV, nr.XXXIV , pp. 463-473.
9
ecumenic ,Ghennadie ne spune data precisă a instalării lui , fiind instalat p 6 ianuarie 1454 in ziua de Bobotează. Ghennadie ne spune că alegerea sa ca Patriarh s-a făcut întrun sinod ținut la Constantinopol la care s-au întrunit mulți Episcopi , unii din Asia , iar alții din Europa12. Fiind
simplu călugăr , Scholarios, după cum ne
mărturisește el însuși a trebuit să fie hirotonit succesiv diacon , preot, Episcop și apoi Patriarh13. Sultanul Mahomed al II-lea s-a arătat binevoitor față de noul ales , fiind unul dintre cei mai instruiți conducători politici ai timpului . La ceremonia instalării Patriarhului Ghenadie al II-lea ,sultanul ține să respecte vechea rânduială bizantină . Gheorghe Phrantzes ne descrie în cronica sa investitura Patriarhului Ghennadie de către sultanul Mahomed al II-lea ,, și venind Patriarhul l-a primit tiranul cu mare cinste și vorbind multe împreună, i-a făcut Patriarhului multe promisiuni ,la plecare sultanul i-a daruit acea pretioasă cârje,, . Odată cu instalarea turcilor în Constantinopol , catedrala Ortodoxiei , Sfanta Sofia , încetează de a mai fi o catedrală Ortodoxă, a fost prefăcută în moscheie turcească și a rămas asa până după cel de-al doilea război mondial. In locul Sfintei Sofia , Mahomed al II-lea a dăruit crestinilor ca reședință patriarhală , biserica Sfinții Apostoli. În acastă reședință s-a facut înscăunarea Patriarhului Ghennadie al II-lea Scholarios. După stabilirea unei convențuiri pașnice între ,,musulmani,, și ,,creștini,, , Mahomed al II-lea fixează în scris , după cum ne arată Phrantzes, statutului juridic al Bisericii Ortodoxe
din Imperiul Otoman . Textul
statutului juridic este:,,I-a dat Piatriarhului în scris porunci cu puterea semnăturii împăratești dedesubt , ca nimeni să nu-l supere sau să i se Scrisoarea pastorală despre cucerirea Constantinopolui și demisia sa ca Patriarh în ed. Petit-SideridesJugie t .IV , pp224 38-225 13 Ghennadie Scholarios , Scrisoarea pastorală despre cucerirea Constantinopolului…. , în ed. PetitSiderides-Jugie, t. IV, p. 225, 1-2. 12
10
impotrivească , ci el să fie independet , scutit de impozit și tulburat de nici un potrivnic . El și Patriarhii ,următorii lui să fie scutiți de biruri și dări în veac, precum și toți arhiereii supusi lui ,, . În ochi lui Mahomed al II lea organizarea Patriarhului ortodox era, înainte de toate un act politic. În primul rand , Patriarhul a devenit ,, Etnarh,, ,adică conducătorul religios si politic al supușilor crestini din imperiu ,Patriarhul era așezat pe aceaș treaptă cu vizirii , cleru era scutit de orice fel de impozite . Biserucii crestine Ortodoxe i s-a lăsat libertatea deplină a cultului și dreptul de aș-i stabilii dogmele în sinoade . Is-a recunoscut existența locasurilor de cult și i s-a dat asigurarea , care ulterior nu s-a respectat. Ca să arate că ține la respectarea în tocmai a celor orânduite cu privire la ,, statutul juridic ,, al Bisericii Ortodoxe , Mohamed al II –lea a păstrat modul alegerii și ceremonia investirii Patriarhului și pentru Patriarhii următori în lunga sa domnie . Ceremonia aceasta s-a păstrat și sub ceilalți sultani . Nu trebuie să ne închipuim că libertățiile acordate Bisericilor Ortodoxe de sultanul Mahomed al II-lea au fost respectate cu strictețe de toți sultani următori , ci , în anumite perioade , Biserica Ortodoxa a trecut prin momente foarte grele . Ghennadie Scholarios a început să-și îndeplinească înalta sa demnitate de Patriarh ecumenic de la 6 ianuarie 1454, având reședința la început în biserica Sf. Apostoli, apoi , din 1455, la biserica Prea Fericitei Fecioarei. Cu toate că greutățile păreau de netrecut , cu timpul ,el a reușit să pună ordine în toate ,iar Biserica Ortodoxă a putut să-și îndeplinească misiunea ei în chip normal. După liniștirea lucrurilor în Constantinopol, Mohamed al II-lea a dorit să viziteze noua sa capitală , și trecand sultanul Mahomed prin vecinătatea Patriarhiei
îi face o vizita si Patriarhului
Ghennadie , sultanu intră în
biserică . Îndată ce Patriarhul află acest fapt a coborât din locuința sa ,și ia aratat respectul cuvenit ,la salutat. Apoi asezânduse sultanul pe un tron , a 11
rugat multe pe Patriarh cu privire la religia creștină , prin cuvinte tălmăcite ,jurandu-i că-i îngăduie să spună și să facă cunoscut toate în chip liber ,fără teamă. Patriarhul a expus în fața maiestății sale , multe capitole care cuprind și arată credința creștină . El i-a înfățișat Taina Sfintei Treimi ,tratând-o cum se cuvine . Iar despre Cuvântul lui Dumnezeu ,care este unul din Treime , ia spus că este din unicul și adevăratul Dumnezeu . Pe langă aceasta i-a amintit și lămurit și alte taine ale credinței. Sultanul a ascultat această expunere a Partriarhului nu numai cu respect , ci din acel timp , mai mult l-a iubit și la socotit demn de cinstire 14 . Convorbirile teologice dintre Patriarh și Mahomed al II-lea au continuat și după această vizită și după cum ne informează Ghenadie , au fost in număr de trei. După convorbirea a doua cu Patriarhul , sultanul Mohamed al II-lea a cerut să i se aștrne pe hârtie cât mai multe lămuriri la cele discutate și să-i fie trimise . Patriarhul a compus în limba greacă o foarte frumoasă scriere apologetică intitulată ,, Despre singura cale despre mantuirea oamenilor ,, și a trimis-o sultanului . Sultanul o găseste pre lungă această lucrare si îi cere Patriarhului Ghenadie să o refacă pe înțelesul lui , între timp sultanu a avut atreia convorbire teologicî cu Patriarhul. Ghenadie Scholarios a fost ales Patriarh al Constantinopolui în trei rânduri. Este foarte greu să se precizeze durata primului Patriarhat, primul său patriarhat, a inceput pe 6 ianuarie 1454 si s-a prelungit pană în primăvara anului 1456. El a dorit să plece mai devreme , mai întâi pe 7 octombrie 1454, în cele din urmă , se pare că a fost silit să mai rămână până în primăvara anului 1456 , când a demisionat de bună vboie . După demisie s-a retras in Muntele Athos. Din 1457 s-a stabilit in Mănăstirea Stavropighială a Sfântului Ioan Botezătoru , ,, Prodromul,, adică ,,Înainte Mergătoru,, . 14
Martin Crusius, Turco-Graecia,libr.Ip. 16. Vezi si discutiile religioase ale sultanului cu patriarhul Ghenadie , ibidem liberII , pp. 132-135
12
Al doilea Patriarhat al lui Ghenadie, se crede că a început in anul 1460 si a durat până in august 1464, mai probabil după moartea lui Isidor al II-lea, și a durat aproape un an. Acest al doilea patriarhat al lui Ghenadie s-a terminat printr-o retragere grabită. Silit să ocupe pentru a treia oară scaunul patriarha de Constantinopol , Ghennadie depune jurămîntul de credință ,ca Patriarh ecumenic, la 15 august 1464 . Cu această ocazie, el a rostit in Biserica Sfintei Fecioare din Constantinopol frumoasa omilie la Adormirea Maicii Domnului . Al treilea patriarhat al lui Ghenadie a durat mai mult de un an , a început in vara anului 1464 și s-a terminat în toamna anului 1465, cand învătatul Patriarh s-a retras de finitiv în Mănăstirea Prodromul , lângă Serres , la poalele muntelui Meneceu. Dupa cele arătate, este necesar a se cunoaste și situatia internă a Bisericii Ortodoxe sub turci, să cunoastem spiritul clerului si al credincosilor in fața noii situații, informații de mare valoare, găsim in ,,Scrisorile sale personale’’ Primul document oficial care poartă semnătura lui Ghenadie ca Patriarh, din cele ce s-au putut găsi până acum este Scrisoarea trimisă monahului Maxim Sophianos si tuturor monahilor din mănastirea Muntele Sinai. Scholariosnu se intitulează Patriarh ecumenic ci simplu: ,,Servitorul copiilor lui Dumnezeu, smeritul Ghenadie’’. Pe langă chestiunile dogmatice si liturgice pe care Ghenadie încearca să lărgească spiritul de înțelegere al monahilor. El trebuie să spună calugarilor sinaiți, în cea ce priveste îndeplinirea îndatoriilor canonice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe în timpul dominației turcesti, să renunțam la respectarea exactă a Canoanelor și Tipicului, si să folosim adesea iconomia, ingaduinț a, pogoramantul, păstrand esențialul. Una din racilele Bisericii Ortodoxe bizantine era simonia, care ,din cauza asupririi tiraniei turcești luase proporții ne mai cunoscute în trecut. 13
Patriarhul Ghenadie Scholarios , după cum mărturisește însuși , s-a ferit să cadă în acest mare păcat , dând viața sa spre pildă și altora , spunând : ,, Am dat ca exemplu viața și purtarea noastră . Căci n-am hirotonit pe cineva luînd ceva de la el, ci pe multi i-am făcut Arhierei pe cheltuială proprie. De aceea el stăruiește indelung și atrage luare aminte a credinciosilor că nenorocirea și catastrofa Constantinopolui a fost o dreaptă pedeapsă din partea lui Dunezeu pentru păctele poporului crestin. Datorită trecerii de care se bucura în fața conducătorilor turci, cât mai ales
neosebitelor sale
străduințe , Biserica Ortodoxă a reusit
să
dobandească o situație legală , în mijlocul celor de altă credință , iar în sânul Bisericii rezultatele activității sale au fost dintre cele mai fericite. El a reușit să rezidească și ridice bisericile căzute în ruină, pe care le-a pus apoi la
dispoziția creștinilor din Constantinopol, a izubutit să întemeieze
mănăstiri și să elibereze fără plată pe călugări din închisori. Patriarhul Ghenadie ia parte din toată inima la grelele suferințe ale poporului, exprimându-se astfel
,,Iar distrugerea nemului din pricina
moștenirii relelor o plâng și chiar și din mormânt o voi plânge . Voi lăuda , mari și cânta pretutindeni și în veșnice pronia care a rânduit toate acestea asa,, . La cele spuse până acum , trebuie să adăugăm cele mărtusite de Ghenadie în scrierea sa ,,Plîngerea lui Ghenadie asupra nenorocirilor vieț i sale ,, compusă în liniștea mănăstirii Prodromul, în 1460, unde găsim de asemenea , interessante informații despre situația tristă în care se găsește Biserica Ortodoxă imediat după căderea Constantinopolui sub turci și ce mari greutăti a întămpinat el , îndeosebi la începutul păstoriei sale ca patriarh. În scrierea sa intitulată ,, Apărarea despre tăcere,, adresată în 1465 , prietenului său intim Teodor Branas, pentru a explica ,prietenilor săi și tuturor creștinilor ortodocși cauzele tăcerii pe care a păstrato față de atacurile calomniatorilor săi , precum și cauzele retragerii sale de finitive de la conducerea patriarhatului ecumenic, editată pentru prima dată de Petit14
Siderides-Jugie15, Ghenadie ne dă, de asemenea, informații prețioase despre activitatea sa ca Patriarh, în timpul păstoririi celor trei patriarhate ale sale, și despre situația internă a Bisericii Ortodoxe în timpul său. Scrierea aceasta sub formă de apologie personală este un rechizitoriu, plin de amărăciune impotriva ,,fraților necinstiti,, ale căror intrigi și uneltiri împotriva persoanei sale , l-au forțat să se retragă. După retragerea sa din al treilea patriarhat, Ghenadie s-a stabilit pentru tot restul vieții în mănastirea Prodromul lângă Serres ,nu se cunoaște data exactă a morții sale, trăia încă în 1472, căci la această dată transcria unul din manuscrisele sale, Ms. Parisimus 1289. A murit probabil în acest an și a fost înmormântat în această mănăstire, Ghennadie Scholarios a fost un mare teolog și un mare învățat al vremii sale. În răurirea teologiei sale asupra teologiei Ortodoxe a fost mică, în parte datorită faptului că multe din operele sale au rămas inedite, până după primul război mondial. Locul unde a fost înmormântat Patriarhul ecumenic Ghennadie al IIlea Scholarios în mănăstirea Prodromu s-a cunoscut din generație în generație prin tradiție orală. Lumea teologică ortodoxă cinstește în zilele noastre în persoana Patriarhului Ghennadie Scholarios un mare învățat bizantin și un mare teolog, un mare Patriarh ecumenic, și un luptător ne înfricat
împotriva
uneltirilor Romei de a ademenii și de a atrage Ortodoxia spre catolicism.
15
In t. IV , pp.264-274
15
BIBLIOGRAFIE:
VOLUMUL OMAGIAL Î.P.S. NICOLAE BĂLAN (Sibiu, 1940) AUTOR : AUREL DECEI REVISTA PATRIARHIEI ROMÂNE ,,ORTODOXIA,, Anul VIII
Nr. 1 ianuarie-martie 1956
Redacția și administrația București Strada Antim, nr. 29
16
