Rezumat « Biserica Alba » Capitolul I „Nimic sfint” In perioada instaurarii regimului fanariot in tarile romane, domnul Zarzarean, un vinzator de tesaturi, pe timp de noapte a observat ca in curte reprezentantii au intrat 5 calareti, dar au iesit doar 4. Acela ramas era Mahmud, bratul necrutator al sultanului Abdul Hamid. Mahmud mereu era trimis de sultan sa faca lucruri mari, si de data aceasta a avut misiunea de a aduce capul domnitorului Moldovei, capul lui Grigore Ghica. Acesta acceptind o intilnire cu Mahmud, a fost omorit si capul lui a fost trimis la Constantinopol pe un tavan de aur. Si aceasta a demonstrat inca o data ca turcii nu aveau nimic sfint. Capitolul II „Ora imblinzirii cugetului” Se apropia mult asteptata primavara, pe care parintele Paisie o astepta cu deosebita placere. Fiind o fire credincioasa, el intelegea ca razboiul a influentat negativ asupra oamenilor, caci acestia si-au pierdut credinta. El avea obiceiul de a petrece ora imblinzirii cugetului – era marele prinos daruit bisericii crestine. Cind venea vremea sa mearga la slujba ori la trapeza, mereu isi lua cu dinsul psaltirea, insa de data aceasta nu o putea gasi. Si atunci il chemase pe Danila sa-l intrebe, dar acesta nu i-a raspuns, si parintele Paisie a mers in trapeza, caci posibil acolo o uitase, si tot aici s-a intilnit cu poslusnicul Ioan. Acesta povestindu-i istoria cum a ajuns la manastire si ca a fost cindva paznicul la Horia, se auzea un zgomot straniu afara, care l-a facut pe poslusnic sa fuga, insa el a ramas ascultindu-l pe Paisie, si se rugau. Capitolul III „Neprihanirea” Pe soare si nabuseala cumplita, trupele ruse au ajuns pe malul drept al Nistrului, unde s-au odihnit putin si au cercetat cu mare atentie celalalt mal al Nistrului ca sa nu apara turcii, si au inceput constructia podului. Doi ofiteri cu o ceata de cazaci au trecut riul cu permisiunea acestora. Acolo s-au intilnit cu Ecaterina, care are acelasi numa ca si a imparatesei. Era timpul cind Ecaterina facea var pentru lacasul sfint, se auzea un zgomot, batea toaca. Ea a plecat la biserica si a vazut ca preotul se stringe pentru a se refugia. Insa ea refuzind sa faca acelasi lucru , a rugat preotul sa-i lese psaltirea si icoana Preacuratei. Si a mai ramas cu gindul ca Domnul ii va lua sub paza lui pe dinsa si pe copiii sai. Preotul a indeplinit rugamintea Ecaterinei, si aceasta mergea spre biserica citind psaltirea si aprindea cite o luminarica. Capitolul IV „Fructul oprit” Sarbatorinduse la palatul de iarna biruinta armatelor ruse de la Oceakov, care au fost sub comandamentul feldmaresului Potiomkin, acesta intelegea ca a fost prea multa varsare de singe. Insa imparateasa nu intelegea mihnirea acestuia, caci cum fara de revarsari de singe dupa cucerirea regiunilor. In a 5-a sau a 6-a zi, cind toata curtea s-a strins la catedrala Sf. Nicolae, imparateasa l-a vazut pe tinarul Platon Zubov, care i-a trezit mare interes. Atunci imparateasa a vrut sa afle cit mai multe
despre Nariskina. Imparateasa tinea la Sasa Mamonov, dar el era deja indragostit in altcineva. Aflind despre asta, imparateasa i-a facut nunta, i-a dat bani si pamint in regiunea Moscovei , cu conditia ca fara permisiunea ei nu vor parasi mosia. Insa peste un timp acestia s-au despartit, si cit de mult Mamonov dorea sa se intoarca inapoi la curte, ii scria scrisori imparatesei, dar aceasta nu mai avea timp, era preocupata de treburile tarii si de Platosa. Odata cu venirea primaverii, acesta pleca la Tarskoe Selo, unde se intilnea de citeva ori cu Platon Zubov in timp ce se plimba in gradina. Cind a aflat ca tinarul e comandantul companiei de garda a palatului, imparateasa petrecea tot mai mult timp cu el. Capitolul V „Steaua de la Betleem” In Tarile Romane, refugiul fusese codrul, dar cind se intorceau acasa, locuintele lor erau arse si distruse. De aceea intr-un timp scurt incercau sa le refaca. Atunci cind venea Craciunul, toti se pregateau de sarbatoare, in ciuda faptului ca anii erau secetosi, si satul Salcuta era in toiul pregatirii. Insa acest sat era sub supravegherea turcilor si cazacilor, dupa semnarea unui armistitiu, si acestia au indraznit sa coboare in sat sa sarbatoreasca si ei. Indiferent cine erau, ei au fost primiti de gospodari. Insa o data cazacii au fost luati ca prizonieri de turci, deoarece au venit in aceeasi casa. Atunci, generalul Kaminski enervat de cele intimplate, organizeaza un plan de pedepsire a inamicelor. Intr-o aspra si violenta batalie cazacii au cistigat lupta si l-au ucis pe fiul hanului. Atunci Hanul hotaraste sa deie foc Salcutei. Apoi satenii treziti de sunetul clopotul s-au adunat in biserica, barbatii raminind afara so apere. Urmatoarea zi jertfele au fost inmormintate, dar preotul merge la domnitor sa ceara rasplata contra ienicerilor. Capitolul VI „Mai-marele cintaretilor” Toti rusii si imparateasa Rusiei aveau placerea de a juca carti, insa din cauza situatiei grele in tara, acest tip de joc a fost interzis. Porucicul Bareatinski trebuia sa informeze comandantul sau despre anumite noutati, insa acesta tuna si fulgera si de aceea porucicul a renuntat sa faca asta. I-a venit gindul sa se sinucida, dar mai intii de toate a mers la manastire. Acolo il framintau diferite ginduri si iesind din biserica a mers la o crisma. Acolo s-a ospatat si a auzit cum Ecaterina nu a dorit sa fie amanta lui Potiomkin , si acesta era trist de refuz. Sofia Witt, stiind despre toate, a gasit solutia pentru rezolvarea nenorocirii cneazului. Bareatinski i-a trimis o scrisoare Ecaterinei , caci erau verisori , sa se intilneasca la Iasi. Aceasta deodata a refuzat, dar mai apoi a acceptat. Ajungind la Iasi, ea s-a oprit la casa lui Stamati. Pe la amurg a fost obtinuta mult rivnita intelegere. Capitolul VII „Masura peste masura” La venirea Ecaterinei Dolgorukaya in Iasi, s-a organizat un bal de Potiomkin, la care au fost invitati dansatori si a fost amenajat un bordei. Intre timp Potiomkin primeste o depesa. Popov l-a instiintat ca imparateasa are un nou favorit – Platon Zubov. In depesa se scria ca imparateasa cere pace, dar cursele merg in alta directie dupa parerea lui Potiomkin. Potiomkin a luat decizia sa ordoneze o noua mobilizare contra otomanilor, pentru a elibira crestinii. Dar balul a continuat si au
fost prezentate toate surprizele Capitolul VIII “Poamele pamintului” Ecaterina iernind singurica cu copiii sai si necajita cum era, a luat decizia sa puna biserica pe temelie caci foarte mult isi iubea satul si nu dorea ca aceasta sa ramina fara de un lacas sfint.Pornind sa caute ajutor ,a ajuns la Taica. Si s-a apucat sa repare biserica putintel,necatind ca era o munca grea ,barbateasca,dar ea continua. Capitolul IX “Facerea imposibilului” Dupa patru ani de lupte,rusii au reusit sa cucereasca Hotinul, Bender,Akkermanul.Izmailul raminea pe miinele turcilor.Dar Potiomkin alcauia plan,stragedii de cucerire a acestei cetati.Astfel facerea imposibilului devenise o necessitate.Nedorind sa recurga la ajutorul lui Suvorov,totusi pina la urma a cedat. La aceasta batalie s-a implicat si tinarul Bareatinski si in decembrie a inceput asaltul cetatii .Comandantii urmareu tactice speciale si cetatea a fost cucerita. Capitolul X “Petrecerea imparateasca” Ingrijorat de faptele ce se petrec la Petersburg si stiind ca nu sint dirijate de el,Patiomkin pleaca in capitala.Ajuns acolo si vazind gravitatea situatiei ,el hotaraste sa dea un bal,grandios,de care n-a mai vazut acel oras,pentru a reintoarce increderea Ecaterinei,insape parcurs faptele nu decurg dupa asteptarile lui.Imparatesa hotaraste sa-l trimita inapoi la Iasi pentru a pune capat razboiului,astfel ea ramine intr-o pozitie neutra ,nici cu Zubov,nici cu Potiomkin Capitolul XI “Urcarea intru vrednicie” Manastirea Neamt isi sarbatoreste hramul,se adunase lume ca nu aveai unde pasi,venise insasi patriarhul Moldovei.La aceasta mare sarbatoare parintelui Paisie I se facu cadou-toiagul din aur cu nestemate si fusese ridicat la rangul de arhimadrid conform cerintelor lui Potiomkin ,insa parintele se intristase.La manastire venise si Ecaterina pentru o spovedanie,dar din cauza imblulzelii isi pierduse cunostinta. Ea fusese chemata la parintele Paisie pentru a se destainui ,unde participase si poslusnicul Ioan. Destainuindu-le istorioara satucului sau,ambii ramasese socati,poslusnicul Ioan cerindu-si perimisiunea sa revie in Ocolina cu Ecaterina Capitolul XII “Curatirea” Lui mos Pasare I se facuse pofta de placinte cu bostan,de aceea au fost nevoiti sa mearga la Taica pentru a cere bostan,dar se ajunsese iar la o cearta in ruma careia familia lor fusese jignita.Pentru a se rasplati pe dreptate, cei trei fii a lui mos Pasare planuiesc sa-I fure lui taica calul cel frumos…dar nu le-ar fi reusit fara ajutorul unui calugar ..cu care se intelese sa cumpere lemne,din banii de pe cal,pentru a ridica in Ocolina biserica mult doreta…calugarul fiind insasi poslusnicul Ioan. Capitolul XIII “Bate clopotul spre sara”
Potiomkin intorcindu-se din capitala la Iasi crede ca venise timpul sa treaca prin Cernigov,satul sau natal.Acolo unde clopotul bisericii ,sunetul caruia pentru el a inceput sa prevesteasca ceva…il luase cu el la Iasi.Ajuns in capital Moldovei afla despre situatia cu turcii ,acestea accepta toate cerintele rusilor pentru pace.Situatia grea de pina acum si aceasta noutate neprielnica la pus la pat pe ptrmul barbat al imperiului,imparateasa auzind noutatea se simtea oarecum vinovata.Ne mai auzind prevestirea clopotului,Potiomkin ia decizia de a se intoarce in tinuturile natale,dar situatia se agravase si simtindu-si sfirsitul se oprise intrun cimp ca un ostas unde isi ceruse scuze de la un cazac si isi luase ramas bun. Capitolul XIV “Culoarea destinului,culoarea vesniciei” Cu foarte multa truda depusa , in Ocolina se ridicase o biserica de ti-e mai mare dragul ,dar nu aveau clopot…dupa o ratacire de o iarna intreaga..poslusnicul Ioan aduse o minunatenie de clopot de la boierul Movila…biserica varuinduse alba. Dupa cum s-a mai spus “Ocolina ” venea de la ocolul care Nistru se facea acelor munti de huma de pe mal.Iata insa ca o taranca cine sa infrunte stravechiul riu,revendecindu-si dreptul la urma.Au biruit credinta,harnicia si stravechiul vis al neamului de a se arata lumiii in toata curatenia si frumusetea sa.
