DIMENSIUNEA ERGONOMICĂ A CLASEI DE ELEVI
1.
Introducere.
managementului
Dimensiunea
ergonomică
face
parte
din
domeniul
clasei de elevi. Termenul de ergonomie vine din limba greacă
(ergos=muncă şi nomos=lege,no rm ă ) și es t e de fi ni t c a: ,,domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, funcționali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul și calitatea produsului de mare serie; aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru (din punct de vedere estetic)”(Dicționarul explicativ, 2009). Până nu de mult, elementul ergonomic a fost considerat secundar în procesul instructiv-educativ, dar problebele acestei structuri nu pot fi considerate ca secundare sau lipsite de importanţă pentru succesul activităţii la catedră a cadrului didactic, ci din contră, conform ultimelor investigaţii moderne, sunt considerate ca fiind fundamentale în economia generală a procesului didactic. 2. Dimensiunea ergonomică. Poate fi definită cel mai bine prin cele trei elemente care o compun: dispunerea mobilierului din clasa, vizibilitatea si pavoazarea salii de clasa (Iucu). Ca manager al clasei, fiecare profesor trebuie să fie preocupat permanant de felul cum arată sala de clasă și să întreprindă acțiuni care constă în: igenizarea spaţiului de către persoana cu atribuţii în acest sens; dispunerea
mobilierului în sala de clasă; adaptarea
spaţiului şcolar al clasei, inclusiv al mobilierului la necesităţile somato-fiziologice şi de sănătate ale elevilor; amenajarea sălii de clasă (Coman,Scribd.ro, p. 1). 2.1 Dispunerea moilierului în sala de clasă. ,, Mobilierul școlar reprezintă o parte importantă a bazei tehnico-materiale a învățământului și, potrivit specialiștilor domeniului, este compus dintr-o serie de piese de mobilă folosite în mediul scolar, ca suporturi conexe, în scopul îndeplinirii unor obiective educationale” (op. cit., Iucu, 2005, p. 8). Din punct de vedere ergonomic trebuie să fie realizat corespunzător caracteristicilor psiho-somatice ale elevilor şi în conformitate cu caracteristicile spaţiului clasei. În compoziţia mobilierului şcolar intra atât piesele destinate locurilor de studiu şi de învăţare ale elevilor cât şi mobilierului personal rezervat cadrului didactic. Atât mesele cât şi scaunele sunt uşoare şi oferă elevului atât autonomie funcţională cât şi posibilitatea de organizare a activităţii educaţionale pe grupe, într-un cuvânt, el răspunde nevoilor elevilor şi activităţilor prin atributele moderne ale mobilierului sălii de clasă: simplitatea, functionalitatea, durabilitatea instructionalitatea si modularitatea dupa Ullich (1995) (Anghelache, 2010, p. 15).
În ceea ce privește așezarea băncilor în sala de clasă, ni se pare normală dispunerea lor pe rânduri aliniate. Această metodă este numită tradițională și este folosită de foarte multe instituții educaționale din România, însă ea are câteva dezavantaje demne de luat în seamă: nu încurajează dialogul între elevi, ci doar diagolul intre elev si profesor, fiindca toti ochii sunt îndreptați către catedră, autoritatea suprema, adevarul absolut. Elevii, turma organizată pe rânduri, asteaptă adevarul absolut din partea profesorului, chiar daca profesorul este unul blând, cald și răbdător. Este vorba despre cum se simt copiii, stând cu ochii spre o singură persoană în principiu și cum îl percep pe profesor din acea poziție. De asemenea, elevii care sunt așezați în jurul unei mese rotunde pot stabili contact vizuale mult mai ușor decât dacă ar fi așezați pe rânduri și coloane și astfel elevii iși pot raspunde unii altora. Un exemplu de comportament: elevii, atunci când li se permite să își aleagă singuri locul în sala de curs, fac acest lucru în funcție de gradul de motivație pe care îl au, personalitate și implicarea activă la ore. În cadrul unui studiu, o medie de aproximativ 61% din elevii unei clase, poziționați în fața clasei și în mijlocul clasei, au participat voluntar la discuții, spre deosebire de 31% din elevii care stau în spatele clasei sau pe margine (Mama PRO, 2015). 2.2 Vizibilitatea. Este a doua caracteristică a principiului ergonomic și reprezintă: ,,o constantă ergonomica, apropiată de igiena scolarî și presupune adaptarea spațiului scolar al clasei, inclusiv al mobilierului la necesitățile somato-fiziologice si de sanatate ale elevilor” (op. cit. Iucu, 2005, p. 9). Totodată, vizibilitatea este condiţionată de dispunerea mobilierului în clasa de elevi şi de starea de sănătate a elevilor. Profesorul trebuie să țină cont de aceste aspecte și să ia cele mai bune decizii. Dacă sala va fi amenajată în mod tradițional, în așezarea elevilor la mese trebuie să ținem cont de anumite aspecte: cei mai înalți îi așezăm în spate iar cei mai mici în față, deasemeni copiii cu deficienţe de vedere, cu deficienţe de auz îi așezăm chiar în prima linie de mese, iar mesele le apropiem cât mai mult de tablă și catedră pentru a se vedea mai bine (Rusu, Scribd.ro, p. 2). Iluminarea şi ventilarea claselor influenţează hotărâtor procesele educaţionale. Este dovedit științific faptul că lumina naturală este cea mai eficientă în procesul de învățare, iar atunci când nu este posibilă întrebuințarea ei, se recomandă lumina rece fiind mult mai benefică decât cea caldă care obosește ochiul foarte repede. Lumina naturală se poate asigura prin vitrarea unuia sau mai mulţi pereţi (adiacenţi sau opuşi) ai clasei astfel încât să se realizeze o suprafaţă vitrată de 1/3 din suprafaţa pardoselii. Criteriul principal care este urmărit în proiectarea unei săli de clasă este obţinerea unei iluminări cât mai uniforme pe suprafaţa de lucru. Modul de iluminare naturală are o influenţă covârşitoare asupra formei
sălilor de clasă: clasa orientată(dirijată) este de formă dreptunghiulară iar cea mai bună iluminare se obţine prin vitrarea uneia din laturile lungi, asigurându-se o lumină dirijată, de la stânga, care impune o mobilare frontală a clasei (Rusu,Scribd.ro, p. 3). Orientarea claselor se face preferenţial către sud – est, considerându-se că se asigură astfel lumină de cea mai bună calitate. Aerisirea în sala de clasă se obţine relativ uşor în soluţiile cu iluminarea naturală bilaterală sau cu ferestre pe pereţii adiacenţi şi mai dificil în soluţia cu iluminarea pe o singură parte. 2.3 Amenajarea sălii de clasă. Este ultima caracteristică a principiului ergonomic și reprezintă ,,o variabilă a mediului cultural-estetic al clasei. Din acest motiv cadrul didactic trebuie să ţină seama de faptul că, din perspectivă socială, clasa de elevi se poate identifica, la nivelul culturii manageriale, cu elemente de individualizare (de exemplu, mascotă) şi îşi poate eficientiza structura printr-un spaţiu amenajat după legi instructiv-educative, estetice şi manageriale (pereţii clasei, piese de mobilier, alele decât cele strict şcolare)” (op. cit Anghelache, 2010, p. 16). Într-o clasă orientată spre nevoile copilului, e mai uşor atât pentru copil, cât şi pentru dascăl să fie copleşit de posibilităţile de care dispun. Este esenţial ca profesorul să creeze o structură şi, în acelaşi timp să aducă fel şi fel de variante pentru elevi. În mod logic, clasa ar trebui organizată pe centre de învăţare, dintre care, unele sunt esenţiale pentru o clasă sau pentru disciplinele opţionale: centrul de lectură, centrul de scriere, centrul de ştiinţă, centrul de artă, centrul de matematică, centrul de descoperiri, etc. O atenţie deosebită trebuie acordată distribuirii acestor centre în sala de clasă şi, implicit distribuirii materialelor didactice în mod treptat şi metodic. Elevii trebuie învăţaţi să folosească materialele corespunzător pentru a asigura reuşita activităţilor desfăşurate. ,,Un simbol al clasei, o melodie preferată, un joc preferat, o poveste reprezentativă pentru clasa, câteva seturi de fotografii cu membrii clasei, constituie tot atâtea ocazii de configurare indusă unei culturi expresive și mai târziu instrumentale la nivelul clasei de elevi, prin intermediul unor pârghii, de construcție și de reglare, de tip managerial” (op. cit. Iucu, 2005, p. 10). Cu toții suntem de acord că estetica unei clase contează pentru starea de spirit a elevilor și profesorilor ei. Există o relație foarte strânsă între oameni și mediul lor. Cercetările au arătat că simpla prezență a unui afiș legat de o sarcină de clasificare sau calcul, precum și unul sugestiv pentru sarcinile creative, au crescut încrederea și plăcerea de a lucra a elevilor.
Prin simpla selectare și postare a afișelor cu un aspect estetic plăcut la clasă, vor fi în creștere interesele vizuale pentru sala de clasă. La rândul său, acest lucru creeaza un mediu plăcut, de natură să încurajeze atitudini pozitive și comportamente pozitive ale elevilor. În timp ce acest efect ar putea fi realizat prin expunerea unor printuri de arta, cei mai mulți profesori de știință vor opta pentru postere de știință. ,,Literatura pedagogică identifică cinci strategii sau sfaturi care au rolul de a maximiza valoarea educativă a posterelor sau afișelor în procesul de învățare, în lumina a ceea ce se știe despre relația complexă între mediul de învățare și elevi: -Afișarea de postere pentru a stârni curiozitatea și motivația de a învăța a elevilor, pentru a învăța mai mult despre conținutul științific; -Selectivitatea în alegerea posterelor, în special în ceea ce privește tipul și dimensiunile imaginii, precum și întinderea textului aplicativ; -Rotirea posterelelor de la o unitate de învățare la alta pentru a menține elementele vizuale și cognitive care să stimuleze permanent gândirea elevilor, conexiunile între informații și să genereze întrebări în mintea celor care studiază; -Rotirea posterelor, în cadrul aceleiași unități, pentru a menține trează atenția elevilor și a evidenția conținuturile-cheie; – Postarea imaginilor pentru a focaliza atenția elevilor asupra obiectivelor mai importante, mai ales pentru acei elevi care au tendința de a-și pierde ușor interesul” (op. cit. Velici, 2015). 3. Concluzii. Profesorul trebuie să dea dovadă de excelente calități manageriale pentru a obține un profit intelectual ridicat, pentru a îmbogății cunoștințele elevilor săi și pentru satisfacția sa personală. Așa cum am văzut elementul ergonomic are o importanță deoseită în procesul de învățare și impune profesorului datoria de a organiza clasa de elevi cât mai bine în vederea obținerii performanței. Fiecare element ergonomic are importanța sa: mobilierul din sala de clasă trebuie aranjat astfel încân raprturile dintre profesor și elevi și ale elevilor între ei să fie cât mai ușor de realizat, iar finalitatea lor să fie îmbogățirea eficientă; vizibilitatea trebuie să se realizeze cât se poate de bine pentru a facilita transmiterea respectiv primirea informațiilor, într-un mod cât mai util; aranjarea sălii de clasă are ca scop crearea unei personalități de grup, a unui mediu cât mai familial și stimularea învățării prin diferite metode estetice. 4. Bibliografie. 1. Anghelache. V. (2009-2010), Managementul Clasei de Elevi, Galați. 2. Coman. M. Dimensiunea Ergonomică a Sălii de Clasă, Scribd.ro. 3. Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009.
4. Iucu. R.(2005), Managementul Clasei de Elevi, București, Universitară. 5. Mama PRO. (2015, 24 septembrie), Despre băncile din sala de clasă și mediul de învățare al copiilor noștri, Creștem Oameni, disponibil la: http://crestemoameni.ro/barierecomunicarii-clasa-scoala-despre-problemele-ordin-moral-conventional, consultat la : 30-052017, 15:33. 6. Rusu. D. Specificul Dimensiunii Ergonomice al Managementului Clasei de Elevi, Suceava. Velici, L, ( 2015, 15 septembrie), Valoarea Pedagogică a Afișalului din Clasă și Principii de Realizare, Revista Didactică Genesis, disponibil la: http://didactica.genesis.ro/valoareapedagogica-afisajului-clasa-principii-realizare, consultat la: 30-05-2017, 18:13.
