CUPRINS
1. INTRODUCERE.................. INTRODUCERE............................ ................... .................. ................... ................... .................. ................... .................... ..............2 ....2 2. DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA MAŞINILOR- UNELTE. ................... ............................5 .........5
3. MAŞINI-UNELTE PENTRU STRUNJIT.......... STRUNJIT. ................... .................... .................. .................. .................... ...........7 .7 3.1. PROBLEME GENERALE, CLASIFICARE. ........................... .................................... ................... ...........7 .7 4. STRUNGURI STRUNGURI REVOLVER......... REVOLVER .................. ................... ................... ................... ................... .................. ................... ................8 ......8 5. MENTENANTA STRUNGURIL S TRUNGURILOR OR REVOLVER......... REVOLVER ................... .................... ................... .............11 ....11 5.1. IMPORTANŢA ŞI SARCINILE REPARĂRII UTILAJULUI................ UTILAJULUI...................11 ...11 5.2 ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA .................... ............................. .................. ................... ...........13 .13 5.3. REVIZUIREA ŞI REGLAREA STRUNGULUI. ................... ............................. ................... ..........14 .14
ŞI CURĂŢI CURĂŢIREA REA STRUNGULUI................ 5.4.UNGEREA ŞI STRUNGULUI......................... .................. ................... ...........15 .15 6. NORME DE SECURITATEA MUNCII LA IN- TRETINEREA SI REPARAREA STRUNGURILOR STRUNGURILOR REVOLVER ................... ............................. ................... .................. ............16 ...16 6.1. DESERVIREA MASINILOR-UNELTE................ MASINILOR-UNELTE.......................... .................. .................. ...................16 .........16 6.2. NORME DE TEHNICA A SECURITATII MUNCII LA INTRETINERE SI REPARARE....................................................................................................18
1. INTRODUCERE In timpul functionarii masinilor, utilajelor si instalatiilor are loc o uzare neântrerupta a suprafetelor in frecare ale diferitelor organe de masini din componenta acestora.Din aceasta cauza, se modifica jocurile initiale din asamblari, forma, dimensiunile, precum si starea suprafetelor. La o anumita valoare a acestor modificari apare o inrautatire brusca a insusirilor de exploatare ale anumitor mecanisme sau ale intregii masini- unelte, fapt care determina necesitatea raparatiei. Repararea si intretinerea intre reparatii a masinilor, uitlajelor si i nstalatiilor necesita cheltuieli importante. In plus, la lucrarile de reparatii participa un numeros personal muncitor cu inalta calificare. Depistarea din timp si eliminarea cauzelor care provoaca iesirea prematura din uz a orga- nelor de masini au rezultate economice importante: micsoreaza opririle neproductive ; maresc perioada dintre reparatii ; reduce cheltuielile pentru efectuarea acestora, eliberand in acelasi timp, pentru alte lucrari, un mare numar de muncitori calificati. Cauza principala a deteriorarii sau iesirii din uz a pieselor masinilor, utila- jelor si instalatiilor este uzarea suprafetelor aflate in frecare. Marimea uzarii in unitatea de timp si caracterul acesteia depind de proprietatile fizico-mecanice si chimice ale straturilor superficiale ale metalului din acre sunt confectionate piesele, de viteza relativa de deplasare a suprafetelor acestora, de presiunea de contact dintre ele, precum si de unii factori ex- terni, ca de pilda: lubrifierea, acoperirea cu impuritati si calitatea prelucrarii suprafetelor respective. Adeseori, distrugerea suprafetelor incepe in urma strivirii lor, care se produce atit in procesul de frecare cit si in cazul lipsei unei miscari relative, precum si din cauza asa-zisei oboseli a straturilor superficiale ale metalului, din cauza coroziunii sau din alte cauze. In cazul interactiunii suprafetelor in contact fara deplasare relative, supratefetele se distrug de obicei ca urmare a strivirii.Acest fapt este carac- teristic pentru imbinarile cu pana , cu caneluri, cu filet, pentru stifturile ci- lindrice, reazeme etc.In cazul miscarii de rotatie , sau rectilinii alternative , distrugerea suprafetelor are loc mai ales datorita uzarii si strivirii. In aceste conditii functioneaza majoritatea organelor de masini, utila- je si instalatii: lagare cu alunecare ,bucsele, discurile cuplajelor de frictiune si ale franelor, suruburile conducatoare, batiurile, mesele, carucioarele etc. Organele masinilor ,utilajelor si instalatiilor pot fi distruse si scoase din uz atit datorita cauzelor aratate mai sus,cit si in urma unor defecte constructive sau a repararii defectuoase.
Asemenea defecte sunt: alegerea unor materiale si a unui tratament termic care nu corespund conditiilor de exploatare a pieselor; alegerea incorecta a jocurilor si a ajustajelor la locurile de contact ale pieselor; utilizarea unei metode nerationale de imbinare a pieselor; datorita abaterii de la dimensiunile prescrise pe desen a pieselor in frecare; alegerea necorespunzatoare a metodei de aducere a uleiului de unge- re pe suprafete de frecare; rezistenta si rigiditatea insuficienta a pieselor si montarea sau reglarea incorecta a masinii,utilajului sau instalatiei. Exploatarea corecta a masinilor ,utilajelor si instalatiilor in bune conditii maresc considerabil durata de serviciu. Prevenirea ruperii diverselor piese depinde, in mare masura, de starea sistemelor de siguranta , de blocare si a limitatoarelor. Cresterea duratei de serviciu a pieselor masinilor, uilajelor si instalatiilor se realizeaza si prin perfectionarea metodelor de reparare, marirea rezistentei la uzarea piese- lor, controlul uzarii principalelor imbinari, modernizarea subansamblurilor, mecanismelor etc.. Obtinerea unei productii de buna calitate este conditia obligatorie pentru stabilirea marimii uzarii limita a organelor componente, ale masinilor ,utilajelor si instalatiilor.Aceasta se refera in primul rind la piesele principale ca:batiuri,mese,arbori principali, etc., de care depind precizia si calitatea executiei. In cazul masinilor-unelte, precizia de functionare depinde de precizia pozitiei si directiei deplasarii pieselor si a subansamblurilor in raport cu ghidajele batiurilor.reducerea preciziei geometrice a batiurilor, ca urmare a uzarii, inrautateste brusc caracteristicile de exploatare ale masinilor- unelte. Istoria omenirii este strâns legată de dezvoltarea mijloacelor de producţie. Pentru a-şi procura cele necesare traiului, omul preistoric a folosit o serie de obiecte din natură pe care le-a utilizat ca arme şi unelte. Treptat el a trecut la confecţionarea acestora, astfel ca ele să corespundă mai bine scopului urmăr it. Materialele din care erau realizate acestea au dat nume principalelor epoci ale istoriei: epoca pietrei, a bronzului, a fierului, aceasta din urmă continuând şi în zilele noastre şi diversificându-se prin utilizarea pe scară largă a aluminiului, a materialelor plastice, ceramice, compozite, etc. Concepute şi realizate empiric şi acţionate manual sau cu forţa animalelor, uneltele primitive asigurau performanţe reduse. Apariţia şi dezvoltarea societăţii omeneşti a determinat creşterea şi diversificarea
continuă a necesarului de bunuri materiale. Pentru a face f aţă nevoilor mereu crescute, omul a fost nevoit să perfecţioneze continuu uneltele de producţ ie, pentru a realiza performanţe din ce în ce mai ridicate privind precizia, productivitatea şi costul prelucrărilor. Dezvoltarea acestora a fost posibilă datorită progreselor realizate în domeniul materialelor, al tehnologiilor de fabricaţie, al sistemelor de acţionare şi al automatizării, ajungându-se în zilele noastre la o gamă foarte largă de ma şini-unelte. Ca urmare a progreselor realizate în diferitele domenii ale ş tiin ţei, în ultimele decenii a fost posibilă realizarea celei mai moderne unelte create de om până acum – calculatorul electronic numeric – care a deschis o nouă epocă în istoria omenirii – epoca informaţ ională. Efectele benefice ale implicării ştiinţei în producţie au f ăcut ca aceas- ta să devină principala forţă de producţie, având ca efect realizarea sis- temelor de producţ ie moderne. Sistemele care reunesc maşini-unelte, sis- teme de deservire şi calculatoare electronice reprezintă cele mai per- fecţionate sisteme de producţie realizate de om până acum – sistemele CIM (Computer Integrated Manufacturing) – care realizează procesarea au- tomată atât a materiei cât şi a informaţiei. Privind dezvoltarea maşinilor-unelte, primele realizări consemnate de istorie apar în secolele XV – XVI, în perioada renaşterii europene, prin lucrările lui Leonardo da Vinci care a conceput şi realizat strunguri, maşini de găurit, fierăstraie, maşini de rectificat şi maşini automate de ascuţit ace. În secolul al XVIII-lea inventarea maşinii cu abur de către James Watt marchează începutul revoluţiei industriale şi dă un puternic impuls dez- voltării maşinilor-unelte, prin conceperea şi realizarea primei ma şini de alezat cilindrii, în 1765, de către Smeaton, maşină perf ecţionată ulterior în 1775 de către John Wilkinson. Primele strunguri în accepţiunea modernă, adică având cărucior şi şurub conducător, au fost realizate la 1797, tot în Anglia de c ătre Maudsley. Între 1800 şi 1900 apar şi se diversifică aproape toate tipurile de ,maşini-unelte cunoscute şi astăzi, şi anume: ,maşinile de rabotat şi mortezat, de frezat, de rectificat, strungurile carusel, revolver şi automate, etc. Perfecţionarea lor se realizează prin utilizarea unor materiale noi, a unor mecanisme mai performante, prin introducerea acţionării electrice individ- uale şi a automatizării, obţinându-se o creştere substanţială a preciziei de prelucrare şi a productivităţii. O contribuţie importantă au avut-o cer- cet ăr ile privind procesul de a şchiere, concretizate în lucrările teoretice ale lui Time şi Taylor apărute în 1870, precum şi dezvoltarea mijloacelor de măsurare a dimensiunilor, prin începerea în 1850 a fabricaţiei industriale a ş ublerelor (precizie 0,1 mm), în 1867 a micrometrelor (precizie 0,01 mm), iar în 1907 a minimetrelor (precizie 0,001 mm). Ca materiale pentru fabricarea sculelor în această perioadă s-au utilizat o ţ elurile carbon pentru scule, care nu au permis realizarea unor viteze mari de a şchiere, limitând produc- tivitatea.
Du pă 1900 apar ma şinile de bro şat , cele de copiat electrice şi hidrau- lice, ma şinile de danturat , şi continuă diversificarea şi perfecţionarea celor- lalte tipuri, prin l ărgirea gamei dispozitivelor accesorii şi introducerea acţionărilor hidraulice şi pneumatice. Apariţia unor noi materiale pentru fabricarea sculelor aşchietoare ca o ţ elurile rapide (1900), carburile metalice (1940), materialele mineralo-ceramice (1950) şi a diamantelor artificiale (1970), a permis creşterea continuă a vitezei de aşchiere, deci a productivi- tăţii şi a impus perfecţionări corespunzătoare privind cinematica şi dinamica maşinilor-unelte. Cea mai importantă revoluţie în domeniul maşinilor-unelte a început în deceniul al şaselea prin apariţia ma şinilor-unelte cu comand ă numerică când, ca urmare a schimbării cerinţelor pieţei, care pretindea o diversitate tot mai mare de produse şi o înlocuire tot mai rapidă a lor cu altele noi, cu caracteristici superioare, se modifică şi concepţia asupra fabricaţiei prin trecerea de la sistemele “rigide” (caracteristice fabricaţiei îndelungate şi în serie mare a aceluiaşi produs) la sistemele “flexibile”, capabile să permită trecerea rapidă la fabricarea unui nou produs sau a mai multor produse în paralel pe acelaşi sistem de producţie, cu productivitate ridicată şi costuri tot mai mici. Maşinile cu comandă numerică, apărute în anii ’60, au re- prezentat primul pas spre realizarea în anii ’70 a centrelor de prelucrare iar apoi a sistemelor flexibile de fabrica ţ ie (celule flexibile – 1975, linii flexibile1980) având în vârful ierarhiei sistemele CIM (1985).
2. DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA MAŞINILORUNELTE. Maşinile-unelte fac parte din grupa mai largă a maşinilor de lucru, care cuprinde toate maşinile destinate efectuării unor activităţi diverse de prelucrare (prin diferite metode), de montaj, ambalare, etc. Maşinile-unelte sunt maşini de lucru destinate prelucrării pieselor prin metoda aşchierii. Ele deţin ponderea în sectorul construcţiilor de maşini, datorită faptului că metoda de prelucrare prin aşchiere asigură re- alizarea unei precizii dimensionale şi de formă foarte bune şi rugozităţi din- tre cele mai ridicate, pentru majoritatea materialelor actuale, realizând productivităţi mai mari şi costuri mai reduse decât multe alte metode de prelucrare. Datorită existenţei mai multor procedee de prelucrare, diversităţii foarte mari a formelor şi dimensiunilor pieselor prelucrate, şi evoluţiei conceptelor de fabricaţie ale produselor, maşinile-unelte s-au diversificat continuu, în prezent fiind cunoscute mii de tipo-dimensiuni. Clasificarea maşinilor-unelte
se poate face du pă mai multe criterii, cele mai importante
fiind prezentate în continuare: Dup procedeul de prelucrare, există: ma şini de
strunjit (strunguri); maşini de găurit; maşini de frezat; maşini de rabotat şi mortezat; maşini de broşat; maşini de rectificat, etc.
specializare în gradul de universalitate (sau producţie),maşinile-unelte pot fi: • universale – destinate prelucrării unor piese diverse ca forme şi di- mensiuni, în condiţiile unei producţii de unicate sau serie mic ă; per- mit realizarea unei game largi de operaţii de prelucrare, printr-un procedeu de bază sau prin diferite procedee de prelucrare; dispun de o cinematică complexă, cu posibilităţi largi de reglare a parametrilor de lucru; în general sunt deservite manual şi au o productivitate re- dusă; • specializate – destinate prelucrării unui anumit tip de piesă, sau de suprafaţă, într-o gamă largă de dimensiuni (de exemplu: maşini de filetat, de danturat, de detalonat, etc.), într-o producţie de serie, dar şi de unicate; au o cinematică specifică cerinţelor de generare a su- prafeţei respective, reglarea parametrilor de lucru, realizându-se prin mecanisme cu roţi de schimb; au o productivitate ridicată; • speciale – destinate prelucrării anumitor suprafeţe, la un anumit tip de piesă (de exemplu: maşinile-unelte agregat), pentru producţia de serie mare; au cinematică şi construcţie specifică, fiind realizate din module normalizate, şi sunt înalt automatizate, realizând productivi- tăţi foarte mari. Dup
Dup modul de comand
i deservire (determinat
de gradul de automatizare) se
cunosc: • •
•
•
•
ma şini cu comenzi manuale (neautomatizate), la care toate comenzile sunt date de operatorul uman; sunt, de regulă, maşini universale şi au o productivitate redusă; maşini semiautomate – la care ciclul de lucru se desf ăşoară automat, pe baza unor comenzi interne emise de maşină, dar alimentarea cu semifabricat, evacuarea piesei, reluarea ciclului de lucru, sunt realiza- te de operatorul uman; sunt, de regulă, maşini specializate; au productivităţi ridicate; ma şini automate – la care toate comenzile şi deservirea se realizează automat, operatorul uman intervenind periodic doar pentru alimen- tarea cu semifabricate, controlul pieselor şi corectarea reglajelor, schimbarea sculelor, etc.; au o productivitate ridicată, fiind destinate producţiei de serie. Du pă principiul de automatizare ele pot fi: automate secvenţ iale, la care se programează succesiunea fazelor ciclului de lucru, cotele de prelucrare fiind prestabilite prin reglare sau realizate cu limitatori de curs ă;
elementele de automatizare pot fi mecanice (came), electrice, hidraulice sau pneumatice; automate numerice – care permit programarea numerică atât a desf ăşurării ciclului de lucru, cât şi a cotelor de prelucrare. Dup m rime, maşinile-unelte pot fi: mici, mijlocii, grele şi foarte grele, împărţirea fiind determinată de dimensiunile maxime ale piesei de prelucrat, care determi nă dimensiunile şi greutatea maşinii şi implicit complexitatea cinematică şi me- canismele utilizate, gradul de mecanizare, etc. Dup precizie, maşinile-unelte se împart în două grupe: de precizie normală şi de precizie ridicată, la acestea din urmă fiind utilizate soluţii cinematice şi constructive care fac să crească pr ecizia, dar măresc costul.
3.
MAŞINI-UNELTE PENTRU STRUNJIT.
3.1. PROBLEME GENERALE, CLASIFICARE.
Maşinile de strunjit, sau strungurile, sunt ma şini-unelte destinate prelucrării suprafeţelor de revoluţie prin procedeul strunjirii , la care mişcarea princi pală de aşchiere este o mişcare de rotaţie executată de piesă, iar mişcarea (sau mişcările) de avans este de regulă o mişcare de translaţie executată de sculă, cuţitul de strunjit. Pe lângă pr ocedeul strun jirii, pe strunguri se pot realiza prelucrări şi prin alte procedee, cum ar fi: gaurirea , frezarea sau rectificarea , utilizând scule şi accesorii speciale. Clasificarea strungurilor
se poate face du pă criteriile generale de clasificare a maşinilor-unelte, dar şi du pă unele criterii specifice, du pă cum urmează: după gradul de universalitate, există:
- strunguri universale (longitudinale, frontale, revolver, caru- sel); - strunguri specializate (de detalonat, de strunjit arbori cotiţi, de prelucrat suprafeţe poligonale etc.); - strunguri speciale; după pozi ţ ia arborelui principal, se deosebesc: - strunguri orizontale; - strunguri verticale; după gradul de automatizare, se cunosc:
- strunguri cu comenzi manuale; - strunguri semiautomate; - strunguri automate; după număr ul arborilor principali, există: - strunguri monoax; - strunguri multiaxe; după număr ul sculelor utilizate simultan , pot fi:
- strunguri monocuţit; - strunguri multicuţite; după mărime, se deosebesc patru tipuri: mici, mijloci, grele şi foarte grele; după precizie, strungurile pot fi de precizie normală; sau de precizie ridicată.
4. STRUNGURI REVOLVER
Strungurile revolver sunt strunguri de productivitatea mijlocie, între strungurile universale şi cele automate, destinate prelucrării pieselor de dimensiuni mici şi forme complexe, utilizând ca semifabricat barele lami- nate, dar şi semifabricatele individuale. Constructiv, strungurile revolver sunt caracterizate de existenţa unui suport portscule complex, denumit cap revolver , în care se pot monta sim- ultan între 6 şi 16 portscule. Sculele sunt amplasate în conformitate cu suc- cesiunea fazelor de prelucrare pentru piesa respectivă, şi sunt aduse pe rând în lucru printr-o mişcare de divizare executată de capul revolver. La încheierea unui ciclu de lucru, piesa poate fi prelucrată total sau parţial. Datorită eliminării timpilor auxiliari de schimbare a sculelor, precum şi datorită suprapunerii unor timpi de bază, productivitatea strungurilor revolver devine de 3…4 ori mai mare decât a strungurilor normale. Diversitatea mare a strungurilor revolver fac posibilă clasificarea lor du pă un număr mare de criterii, dintre care cel mai important este acela al pozi iei axei capului revolver du pă care există: strunguri cu disc revolver, cu axa orizontală; strunguri cu turelă revolver, cu axa verticală; strunguri cu turelă revolver, cu axa înclinată. Dup diametrul D al alezajului din arborele principal, care determină diametrul maxim al barelor laminate utilizate ca semifabricat, strungurile revolver se împart în: strunguri revolver mici, cu D = 10…32 [mm]; strunguri revolver mijlocii, având D = 32…80 [mm]; strunguri revolver mari, cu D = 80…135 [mm]. Strungurile mici prelucrează piese numai din bară, prinsă într-o bucşă elastică introdusă în alezajul arborelui principal; cele mijlocii pot prelucra atât din bară, cât şi semifabricate turnate sau forjate prinse într- un dispozitiv tip universal sau în dispozitive speciale, iar cele mari folosesc doar semifabricate individuale. Dup gradul de automatizare, strungurile revolver pot fi: cu comenzi manuale, semiautomate sau automate. Principiul constructiv şi fun cţional al strungurilor cu disc revolver este
prezentat în figura 1., în care s-au notat următoarele elemente: 1- păpuşă fix ă; 2-arbore principal; 3-cap revolver orizontal; 4-sanie longi- tudinală; 5-tambur de comandă (la cele semiautomate sau automate); 6 - batiu; 7 -cutia cu mecanisme a căruciorului; 8-bară de avansuri; 9-cutie de avansuri;CR-cărucior revolver.
Fig.1. Discul revolver , 3, este amplasat pe căruciorul CR şi este prevăzut cu până la 16 locaşe portcule a, care în poziţia superioară sunt coaxiale cu ar- borele principal. Prin mişcar ea de divizare wd , efectuată de discul revolver în jurul axei sale, locaşele ajung pe rând în poziţia superioară de lucru. Această mi şcare, la unele strunguri, poate fi executată şi ca miş care continuă, îndeplinind rolul de mişcare de avans circular, wc, sau transversal, f ăcând posibilă şi prelucrarea suprafeţelor frontale şi conice. Căruciorul asigură r ealizarea mişcării de avans axial wl, pentru toate sculele. La unele strunguri mici, în vederea realizării avansului transversal, discul revolver este montat pe o sanie transversală, iar la altele există un al doilea cărucior prevăzut cu sanie transversală, amplasat între căruciorul revolver şi păpuşa fixă, care poate fi înlăturat cu uşurinţă atunci când nu este necesar. La strungurile semiautomate şi automate, tamburul de comandă 5, asigură, cu ajutorul unor came şi al unor microîntrerupători, comanda cuplajelor electromagnetice din cutia de viteze şi de avansuri, în vederea schimbării turaţiei n şi a avansului wl , odată cu schimbarea sculei. Strungurile revolver care prelucrează piese din bară laminată sunt prevăzute şi cu un suport pentru susţinerea barei, amplasat în stânga păpuşii fixe. Datorită utilizării unui număr mare de scule, strungurile cu disc re- volver sunt folosite la prelucrarea pieselor complexe, de dimensiuni mici, prelucrate din bar ă laminată, permiţând în cele mai multe cazuri prelu- crarea totală a piesei şi asigurând productivităţi ridicate. Principiul constructiv şi funcţional al strungurilor cu turelă verticală
este prezentat în figura 2., în care s-au f ăcut următoarele notaţii:
Fig.2. 1- păpuşă fixă; 2-arbore principal; 3-suport portcuţit; 4-sanie transver- sală5-sanie longitudinală; 6-turelă revolver; 7-suport rotativ; 8-sanie longi- tudinală; 9-cutia cu mecansime a căruciorului; 10-batiu; 11-bară de avans; 12-cutia căruciorului auxiliar; 13-cutia de avansuri; CA-cărucior auxiliar;CR-cărucior revolver. Unele construcţii au turela montată pe o sanie longitudinală care efectuează mişcarea wl, faţă de cărucior, soluţie utilizată la strungurile mici. Pentru a permite prelucrarea suprafeţelor frontale sau efectuarea de operaţii de retezare, aceste strunguri sunt echipate frecvent cu un cărucior auxiliar, CA, pe sania transversală 4 putând fi montaţi unul sau doi suporţi portcuţit, 3. Alte tipuri de strunguri au turela montat ă pe o sanie transversală, care asigură realizarea unei mişcări de avans transversal; această soluţie are dezavantajul că reduce rigiditatea turelei şi precizia de prelucrare datorită dezaxării curente a turelei faţă de arborele principal. Construcţiile cu turela montată direct pe căruciorul CR au rigiditate maxim ă, fiind utilizate la prelucrarea pieselor de dimensiuni mari. Comparativ cu strungurile cu disc revolver, cele cu turelă se folosesc la prelucrarea pieselor mai simple, de dimensiuni mai mari, realizate din bară laminată, dar şi din semifabricate individuale.
Fig.3. În figura 3. este prezentat principiul constructiv şi cinematic al strungurilor cu turelă înclinată. S-au evidenţiat următoarele elemente componente: 1- păpuşă fixă; 2-arbore principal; 3-turelă revolver; 4-suport rotativ; 5- sanie longitudinală; 6-cutia cu mecansime a căruciorului; 7-batiu; CR- cărucior revolver.
Turela revolver are formă tronconică şi este înclinată la 45 . Ea poate fi prevăzută cu mai multe locaşe pentru portscule sau numai cu două, dis- puse la 180 .În cel de al doilea caz în timp ce scula fixată în locaşul din stânga lucrează, în locaşul superior se schimbă scula, care prin mişcarea de divizare wd este adusă apoi în lucru,ş.a.m.d.,astfel încât se poate utiliza un număr mult mai mare de scule decât în primul caz, deci se pot prelucra piese de complexitate mai mare. Schimbarea sculei din locaş şi mişcarea de divizare a turelei se pot realiza manual sau automat. În general, pe strungurile revolver se pot efectua opera ţ ii de strunjire de suprafeţe cilindrice exterioare şi interioare, conice, profilate, plane, operaţii de retezare, operaţii de prelucrarea găurilor (burghiere, adâncire, alezare), operaţii de filetare, cu ajutorul tarozilor şi a filierelor, (pentru filete de diametre mici). Ca accesorii speciale, se întâlnesc frecvent dis- pozitivele de filetare, utilizate la prelucrarea filetelor de dimensiuni mari şi dispozitivele de frezat.
5. MENTENANTA STRUNGURILOR REVOLVER 5.1. IMPORTANŢA ŞI SARCINILE REPARĂRII UTILAJULUI
Desf ăşurarea in mod ritmic a activit ăţii de producţie a unei intre- prinderi industriale necesită, ca o condiţie de bază, o bună organizare a re- parării şi intreţinerii utilajului. Acest lucru este impus de faptul că in proce- sul folosirii lor productive, mijloacele fixe şi utilajul de producţie, ca o com- ponentă a acestora, sunt supuse uzurii fizice şi morale .
Ca urmare a uzurii fizice a utilajului de producţie are loc un proces de pierdere treptată a valorii de intrebuinţare şi, in cele din urmă, o pierdere a capacităţii lui de a satisface o necesitate socială, ducand in final, in felul acesta, la pierderea valorii lui. Uzura fizică a utilajului de producţie, in condiţiile folosirii utilajului in procesul de producţie, este insoţită de transferarea valorii asupra produse- lor create şi recuperarea ei continuă prin desfacerea acestora la diferiţi be- neficiari . In vederea menţinerii caracteristicilor funcţionale ale utilajului pe durata folosirii lui şi a funcţionării in condiţii optime şi cu posibilităţi cat mai apropiate de cele iniţiale, in cadrul intreprinderilor se organizează un sistem de intreţinere şi reparare a utilajului de producţie . Organizarea pe baze ştiinţifice a lucrăr ilor de intreţinere şi reparare a utila- jelor trebuie să ţină seama de particularităţile utilajului şi de modul de uzură fizică a diferitelor părţi componente ale acestora . Din analiza comportamentului la uzura fizic ă a pieselor, semifabricatelor, ansamblelor sau mecanismelor care compun utilajul de producţie se con- stată că uzura lor se produce in mod diferit in timp . La un motor, de pil dă, cel mai rapid se uzează lagărele, pistoanele, segmenţii, in timp ce la alte piese, cum sunt axul cu came, arborele motor ş.a., pr ocesul de uzură este mai lent. Aceasta impune repararea pieselor cu o uzură mai mare şi folosi- rea in continuare a maşinii, fără a renunţa la utilizarea ei . Folosirea utilajului de producţie in condiţii optime necesită, de ase- menea, efectuarea in scopuri preventive a unor măsuri de intreţinere, care să impiedice uzura prematură şi operaţii de control şi revizie care să permită depistarea din timp a eventualelor def ecţiuni . Ca urmare a particularităţilor utilajelor de a se uza in mod neuniform, concretizate in faptul că in timp ce unele piese sunt complet uzate, altele mai pot fi folosite o perioadă oarecare de timp, iar celelalte au o durat ă de folosire indelungată, se impune din punct de vedere economic adoptarea unui sistem adecvat de intreţinere şi reparare a acestora . Pentru o intreprindere industrială intreţinerea şi repararea utilajului de producţie prezintă o importanţă deosebită . Astfel, executarea acestor activităţi in condiţii optime asigură funcţionarea in mod normal a utilajelor de producţie, conformgraficelor de producţie, evitandu-se astfel scoaterile din funcţiune, contribuindu-se prin aceasta la realizarea unei activităţi ritmice . O bună intreţinere şi reparare a utilajului de producţie asigură men- ţinerea funcţionării acestuia potrivit performanţelor tehnico-economice prevăzute in cartea tehnică, influenţand direct randamentul şi precizia de funcţionare şi realizarea producţiei in cantităţile şi calitatea prevăzute .
Organizarea intreţinerii şi reparării utilajelor la un nivel superior contribuie, de asemenea, in mod direct la reducerea costurilor de produc- ţie, prin realizarea acestor activităţi la un nivel redus de cheltuieli. Organizarea executării lucrăr ilor de intreţinere şi reparaţii la nivelul unei unităţi industriale trebuie să permită r ealizarea următoarelor sarcini de bază : a) asigurarea menţinerii utilajului în perfe ctă stare de funcţionare ; b) evitarea uzurii excesive a utilajului şi a scoaterii înainte de termen sau accidental a acestuia din funcţiune ; c) creştere timpului de funcţionare a utilajului, atât prin mărirea timpului de fun cţionare între două reparaţii, cât şi prin reducerea timpilor necesari executării reparaţiilor , d) ridicarea productivităţii muncii muncitorilor care execută reparaţii, asigurarea executării reparaţiilor cu cheltuieli minime şi de o calitate ridicată ; e) modernizarea maşinilor şi utilajelor învechite . 5.2 ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA
Locul de muncă al strungarului este format din suprafaţa ocu pată de strung cu un mic spaţiu în jurul lui necesar strungarului pentru deservirea strungului, cum şi din suprafeţele ocupate de diferite amenajări pentru păs- trarea sculelor, dispozitivelor, a materialului de prelucrat, a pieselor prelu- crate etc. Dimensiunile locului de muncă al strungarului se determină în func- ţie de mărimea strungului, de dimensiunile şi felul pieselor de prelucrat, cum şi de metoda de prelucrare (cu bucata, în serie sau în masă). Suprafaţa locului de muncă trebuie să fie suficient de mare, pentru ca strungarul să poată circula în jurul strungului. Organizarea locului de muncă este una din cele mai importante con- di ţii pentru obţinerea unei productivităţi înalte. Sculele si instrumentele de m ăsurat vor fi aşezate în dreapta strungarului. Nu este permisă aşezarea sculelor pe ghidajul patului. Du pă f olosire, sculele trebuie aşezate la locurile lor ini ţiale pentru a nu se pierde timp cu căutarea lor. In dulapul de scule să fie întotdeauna ordine şi curăţenie perfectă . Dulapul de scule este împ ărţit în două părţi ega- le printr-un perete des părţitor vertical. In des părţitura de sus se ţin obiectele uşoare, documentele, desenele. Lîngă acestea se pot aşeza aparatele de măsurat. Sub ele se aranjează cuţitele de strung, grupate du pă mărime şi scopul lor de utilizare. Intr-o cutie separată, pe raf turi, se ţin burghiele, adîncitoarele. tarozii, alezoarele, portcu ţitele. Cheile, mandrinele şi alte scu- le şi dispozitive mai grele se ţin în rafturile de jos. Strungarul trebuie să se îngrijească ca, înainte de a începe lucrul, lo- cul de muncă să fie asigurat cu material sau semifabricate de prelucrat pî nă la primirea altor piese sau a altei
comenzi. Dacă se întîm plă eventuale de- fecte (avarii) , trebui e să se respecte cu , stricteţe, prescripţiile din planurile de opera ţii. La executarea pieselor noi, înainte de a începe operaţia respec- tivă să se studieze cu atenţie desenul, să se pregătească cuţitele, sculele, in- strumentele şi aparatele de măsurat şi dispozitivele care vor fi eventual ne- cesare. La terminarea schimbului se curăţă maşina, se strîng aşchiile de pe locul de muncă, se şterge maşina de emulsia de răcire şi se ung uşor cu ulei suprafeţele de alunecare. Sculele, instrumentele de măsurat se şterg cu,atenţie şi se aşază la locurile lor, în dulap. 5.3. REVIZUIREA ŞI REGLAREA STRUNGULUI.
Pentru funcţionarea corectă a strungului, adică pentru obţinerea di- mensiunilor exacte ale pieselor care se prelucrează, cum şi pentru obţine- rea unei calităţi bune a suprafeţelor pieselor, este necesar ca fiecare dintre mecanismele strungului să fie în perfectă stare. Strungarul are datoria de a întreţine maşina şi de a o regla. Axul pricipal al strungului trebuie să se rotească uşor în lagăre, f ără să ai bă joc axial. Pentru controlarea strîngerii corecte a lagăr elor, se controlează dacă strungul n-are vibraţii la mersul în gol. O altă metodă pentru controlul lagărelor constă în introducerea, in extre- mitatea axului principal (langă universul sau platou), a unei grinzi de lemn lungă de 750 — 1000 mm, care manevrată ca o pîrghie, dă posibilitatea con- stat ării stringerii slabe a lagăr elor. Jocul axului principal în sens axial se determină cu aceeaşi pîrghie, acţionînd însă în acest caz asupra feţei frontale a axului principal. Strîngerea prea tare a lagărelor este tot atît de dăunătoare ca şi strîngerea lor insuficientă. Strîngerea prea puternică se constată r otind cu mîna axul principal. Lagăr ele strinse prea tare se î ncălzesc repede şi duc la uzarea lor prematură. Cutia de viteze a strungului şi cutia de avansuri trebuie să funcţioneze f ără zgomot, puţind fi decuplate cu uşurinţă. Cu ocazia revizuirii cutiilor de viteze, trebuie să se verifice dacă acestea se cuplează corect în timpul lucrului şi, invers, dacă nu se produce cuplarea lor nedorită. Cu ocazia revizuirii căruciorului trebuie să se verifice dacă acesta se deplasează uşor şi lin pe ghidaje, dac ă nu are jocuri prea mari, care să provoace vibraţii. Dacă jocurile sînt prea mari se vor regla (strînge) penele respective. O dată cu revizuirea căruciorului se verifică dacă cuplarea şi decuplarea manetelor avansului longitudinal şi transversal se face uşor.
5.4.UNGEREA ŞI CURĂŢIREA STRUNGULUI.
De ungerea la timp a organelor în mişcare ale strungului depinde precizia funcţionării sale.Dacă piesele mobile ale strungului nu sînt unse ele se uzează repede şi strungul î şi pierde precizia. In afară de aceasta, in cazul unei ungeri defectuoase, lagărele se pot gripa, ceea ce are ,ca rezultat dis- trugerea inevitabilă a pieselor strungului. Trebuie să se dea o atenţie deosebită ungerii lagărelor păpuşii fixe, care funcţionează in condiţii grele. Ungerea acestor lagăre trebuie făcută cu regularitate, în fiecare zi sau chiar de cîteva ori pe zi, în cazul cînd strungul prelucrează piese grele, sau piese uşoare, cu viteze mari de prelucrare. Ungerea ghidajelor patului se face cu ulei turnat dintr-o cană de un- gere, după care se plimbă căruciorul manual de cîteva ori în lungul lor. In mod analog se ung şi ghidajele săniilor transversale şi portcuţit. Pentru protejarea ghidajelor de aşchii şi praf, cum şi a şurubului căruciorului transversal sînt prevăzute apărători de tablă fixate cu şuruburi. Dacă aceste apărători împiedică ungerea, se demontează şi imediat du pă terminarea ungerii se fixează la locul lor. Pentru ungerea tuturor pieselor strungului se foloseşte uleiul prev ă- zut în cartea maşinii. Unele axe, cum şi roţile dinţate ale cutiei de viteze şi de avansuri se ung cu unsoare consistentă. în cutiile de vitez e şi de avan- suri, unsoarea consistentă se introduce direct prin nişte orificii mari, ame- najate în acest scop, iar ungerea axelor şi a unor bucşe se face cu ajutorul ungătoarelor. Tot atîta importanţă prezintă şi curăţirea strungului de aşchii şi praf. Curăţirea strungului se face numai atunci cînd el nu funcţionează. Murdăria şi unsoarea uscată se spală de pe strung cu o cîr pă sau cu deşeuri de bum- bac muiate în petrol, apoi se şterge tot cu deşeuri de bumbac uscate. Ghidajele patului şi alte părţi descoperite ale strungului trebuie să fie minuţios curăţite de praf şi numai du pă aceea unse. Prezenţa uleiului pe aceste organe nu scuteşte pe strungar de a le curăţi şi de a le unge din nou. Praful şi aşchiile mărunte, amestecate cu ulei, uzează foarte repede ghidajele patului şi ale căruciorului. Din această cau- ză, cel puţin o dată pe zi. ghidajele patului trebuie să fie curăţite cu multă atenţie de uleiul vechi şi unse cu ulei proas păt. Se recomandă ca strungarii să ţină seamă de următoarele recomandări: 1. Să-şi însuşească şi să respecte instrucţiunile privind deservirea şi îngriji rea strungului şi a sculelor. 2. La fiecare început de schimb să ungă cu gri jă organele în mişcare ale strungului. Uzura rapidă a strungului este o consecinţă a ungerii neîngrijite a maşinii. 3. înainte de a porni strungul să verifice dacă manetele se află în poziţiile iniţiale de cuplare. Poziţiile greşite ale manetelor pot duce la avarii grave ale maşinii. 4. Să f erească ghidajele patului de aşchii şi pilituri. Dac ă aşchiile şi piliturile ajung între suprafeţele de alunecare, acestea cauzează uzura prematură a maşinii şi, în consecinţă, reduc precizia maşinii, deci precizia pieselor pre- lucrate. 5. Părţile nefolosite ale ghidajelor patului trebuie acoperite cu a părătoare de scî ndură , pe care se aşază sculele şi instrumentele de măsurat. 6. Du pă terminarea schimbului de lucru să curăţe maşina şi s-o predea cu-
rată schimbului următor. 7. Partea conică a axului principal şi partea conică a pinolei în care se intro- duc vîrfurile trebuie bine curăţate, deoarece, în caz contrar, vîrfurile, bur- ghiele şi mandrinele nu se pot fixa corect şi, în consecinţă, fie că piesele se rebutează, fie că se produc accidente grave.
6. NORME DE SECURITATEA MUNCII LA INTRETINEREA SI REPARAREA STRUNGURILOR REVOLVER 6.1. DESERVIREA MASINILOR-UNELTE Art. 9. - Inainte de inceperea lucrului,lucratorul va controla starea masinii, a dispozitivelor de
comanda (pornire-oprire si schimbarea sensului miscarii), existenta si starea dispozitivelor de protectie si a gratarelor din lemn. Art. 10. - Lucratorul care deseveste o masina-unealta actionata electric va verifica zilnic:
a) integritatea sistemului de inchidere a carcaselor de protectie (usi, capace etc); b) starea de contact intre bornele de legare la pamant si conductorul de protectie ; c) modul de dispunere a cablurilor flexibile ce alimenteaza partile mobile, cu caracter temporar, precum si integritatea invelisurilor exterioare ; d) continuitatea legaturii la centuraa de impamantare. Art. 11. - Se interzice lucratorilor care deservesc masinile-unelte sa execute reparatii la masini
sau instalatii electrice. Art. 12. - In mod obligatoriu
, masina-unealta , agregatul, linia automata vor fi oprite si scula indepartata din piesa in urmatoarele cazuri : a) la fixarea sau scoaterea piesei de prelucrat din dispozitivele de prindere atunci cand masina nu este dotata cu un dispozitiv special care permite executarea acestor operatii in timpul functionarii masinii : b) la masurarea manuala a pieselor ce se prelucreaza ; c) la schimbarea sculelor si a dispozitivelor;
d) la oprirea motorului transmisiei comune in cazul cand masina este actionata de la aceasta transmisie. Art. 13. - In mod obligatoriu, se vor deconecta motoarele electrice de an- trenare ale masinii-
unealta, agregatului, liniei automate in urmatoarele ca- zuri: a) la parasirea locului de munca sau zonei de polideservire, chiar si pentru un timp scurt ; b) la orice intrerupere a curentului electric ; c) la curatirea si ungerea masinii si la indepartarea aschiilor ; d) la constatarea oricaror defectiunii in functionare. Art. 14. - In cazul cand
in timpul functionarii se produc vibratii, masina se va opri imediat si se va proceda la constatarea si inlaturarea cauzelor. In situatia in care acestea sunt determinate de cauze tehnice, se va anunta conducatorul procesului de munca. Art. 15. - Dupa terminarea lucrului sau la predarea schimbului, lucratorul este obligat
sa curete si sa unga masina, sa lase ordine la locul de munca si sa comunice schimbului urmator , toate defectiunile care au avut loc in timpul lucrului, pentru a nu expune la accidente lucratorul care preia masina. Art. 16. - Inlaturarea aschiilor si pulberilor de pe masinile-unelte se va face cu ajutorul
maturilor, periilor speciale sau carligelor. Se interzice inlaturarea aschiilor cu mana. Se interzice suflarea aschiilor sau pulberilor cu jet de aer ; aceasta operatie este permisa numai cu justificari tehnologice sau constructive si cu folosirea aerului comprimat de maxim 2 atm. Art. 17. - Evacuarea deseurilor de la masini se va face ori de cate ori pre- zenta acestora
este stanjenitoare pentru desfasurarea procesului de productie sau pentru siguranta operatorului si cel putin o data pe pe schimb.
Art. 18. - Piesele prelucrate, materialele , deseurile se vor aseza in locuri stabilite si nu vor
impiedica miscarile lucratorilor, functionarea masinii si circulatia pe caile de acces. Piesele prelucrate, materialele si deseurile cu dimensiuni mai mici se vor depozita in containere. Art. 19. - (1) Gratarele din
lemn de la masini vor fi mentinute curate si in buna stare,
evitandu-se petele de ulei. (2) Petele de ulei de pe gratare sau paviment se inlatura prin acoperire cu rumegus. Art. 20. - Se interzice spalarea mainilor cu
emulsii sau uleiuri de racire , produse inflamabile ( benzina, tetraclorura de carbon, silicat de sodiu etc.) precum si stergerea lor cu bumbac utilizat la curatare masinii.
6.2. NORME DE TEHNICA A SECURITATII MUNCII LA INTRETINERE SI REPARARE
In atelierele de reparare a utilajelor se desfasoara o activitate com- plexa datorita carui fapt si normele de tehnica a securitatii munci sunt di- verse in functie de locurile de munca . Se vor respecta normele de tehnica a securitatii muncii si normele de pre- venire si stingere a incendiilor specifice lucrarilor de: lacatuserie, prelucrare a metalelor la rece cu ajutorul masinilor-unelte, sudare si taiere cu gaze si arc electric precum si urmatoarele norme specifice reparatiilor: • la demontarea, repararea si montarea utilajelor, echipa va lucra sub conducerea unui maistru sau sef de echipa; • uneltele si dispozitivele de ridicat (vinciuri, macarale, poduri rulante etc.)utilizate de echipa de reparatii trebuie sa fie in buna stare; • inainte de inceperea lucrarilor de intretinere sau reparatii la un utilaj, maistrul sau seful de echipa se va asigura ca masina respectiva sa nu poata fi pusa accidental inmiscare, iar pentru orice eventualitate pe intrerupatorul electric principal se va pune o tabla indicatoare cu inscriptia: ”NU CUPLATI SE LUCREAZA” • la masinile prevazute cu anumite ansambluri care pot aluneca pe ghidaje verticale trebuie luate masuri de sprijinire a acestora; • dupa terminarea reparatiilor, masina nu va fi pusa in stare de functiune inainte de montarea tuturor dispozitivelor de protectie; • inainte de punerea in functiune se va controla daca sculele folosite la reparatie au fost inlaturate de pe masina; • darea masinii in functiune nu se va face decat dupa executarea receptiei; • in incaperile in care se spala si degreseaza piesele cu lichide inflama- bile este interzis fumatul sau accesul cu foc deschis; • la degresarea pieselor cu solventi organici, care sunt toxici si infla- mabili, se vor folosi bai cu capace de inchidere si se vor lua masuri de prevenire si stingere a incendiilor; • soda caustica se va introduce in baile de degresare cu cosuri de sita; • piesele se vor introduce si scoate in baile de degresare electronica numai dupa intreruperea curentului electric care alimenteaza baia; • la acoperiri galvanice muncitorii isi vor unge mainile si narile cu o ali- fie protectoare pentru a prevenii actiunea vatamatoare a vaporilor diferitilor compusi chimici si vor purta tot echipamentul prevazut de normele de protectia muncii; • nu este permis lucrul in pozitie aplecata deasupra baii; • cand nu se lucreaza , baile vor fi acoperite cu un capac , pentru a impiedica evaporarea electrolitului; in incinta atelierelor de galvanizare se interzice introdurea si cunsumarea alimentelor • precum si fumatului;
