I. Importanța evolutivă a emoțiilor a) Emoțiile: învățate de la ceilalți vs. înnăscute
Cercetarea lui Paul Ekman in Papua Noua Guinee asupra bastinasilor fores care a demonstrat ca emotiile sunt innascute. Inainte se credea ca oamenii se nasc ca un vas gol si parintii/ceilalti ii umplu cu modul lor de a se comporta si cunostinte. Primul care a constatat caracterul universal al emoţiilor a fost Charles Darwin, folosind această această idee pentru a susţine susţine teoria evoluţionistă, evoluţionistă, motivând că emoţiile reprezintă modele de reacţie mentală întipărite în sistemul nervos. b) Ce sunt emotiile? Diferentele afect-emotie-sentiment afect-emotie-sentiment
Afect = reacție emoțională elementară caracterizată prin intensitate mare, expansivitate, durată redusă, dezvoltare unipolară și exprimare nemijlocită în comportament. Sunt implicate dispoziții instinctive, inconștiente; se reproduc modele de comportament fără implicarea rațiunii. Partea creierului responsabilă: amigdala . Emoție = Emotiile sunt niste moduri de operare specializate, modelate de selectia naturala in scopul ajustarii parametrilor fiziologici, psihologici si comportamentali ai organismelor astfel incat sa fie crescuta capacitatea de adaptare la diferite pericole sau oportunitati. Se desfasoara in limitele unei intensitati moderate sau cel putin controlabile si sunt mediate cognitiv: raportul dintre caracteristicile situatiei declansatoare si starea interna de motivatie (pozitia personala fata de situatie, necesitati raporate la situatie, etc). Continutul lor este nuantat si individualizat si pot lasa o anumita libertate de reglaj voluntar. Sunt influentate socio-cultural socio-cultural de sistemele specifice de valori morale, estetice, sociale, etc. sub aspectul diversificarii si cizelarii continuturilor si nuantelor trairilor. Sentimentele = sunt forme complexe ale vietii emotionale, de intensitate relativ mai redusa si de durata semnificativ mai lunga decat emotiile. Ele reflecta doar semnificatia situatiilor sociale, mai ales relatiile interpersonale si sistemul de valori. Sunt legate in primul rand de prelucrari cognitive superioare (in creierul mare). Ex: dragostea, ura, dispretul, respectul, etc. Dispozitia = fond afectiv bazal, este o sinteza a experientei de viata si a trairii de sine (inclusiv stari fiziologice) care se impune ca un fel de constanta a modului de a fii al persoanei. c) Care sunt emoțiile?
Paul Ekman – exista 4 expresii faciale care pot fi recunoscute de orice persoană aparţinând oricărei culturi de pe planetă: frica, mânia, tristeţea şi bucuria. Sunt legate de limbaj – care ajuta la constientizarea emotiei (o emotie devine constienta dupa ce a fost prelucrata de creierul mare). Frica dureaza de la cateva secunde pana la maxim o ora, fara indoiala pentru ca este legata de un stimul foarte precis si neasteptat, care provoaca neaparat reactii adaptative: fuga, supunere, aversiune, aversiune, linistire, ce fac f ac ca emotia sa se risipeasca. Furia dureaza de la cateva minute pana la cateva ore. Deoarece este legata de persoana sau de situatia care a declansat-o, experienta emotionala descreste o data cu adaptarea subiectului sau cu evolutia situatiei, mai ales daca persoana nu mai este expusa obiectului cauzal. Este o emotie care se distinge de celelate printr-o intensitate mai puternica, poate si din cauza frecventei mai mari si a controlului mai intens la care este supusa. Tristetea se prelungeste de la una la mai multe zile si este un program de conservare a energiei oferit de natura. Cand nu ne mai putem evalua corect propriile forte, ne retragem, stam pe ganduri, ne controlam. Cand o astfel de perioada se
termina cu succes, este posibil sa avem o alta perspectiva asupra lucrurilor, sa gasim motivatia pentru activitati vechi, chiar unele noi, sa putem da drumul evenimentelor/persoanelor care au declansat tristetea (procesul de doliu). !!!Prea multa tristete poate dauna pentru ca se inradacineaza in mecanismul de functionare a psihicului si se dezvolta dupa legi si in directii care nu mai au legatura cu evenimentul care a provocat-o. Se declanseaza spurala descendenta a depresiei: sentimente negative care declanseaza ganduri disperate care alimenteaza sentimentele neplacute. Putem invata sa fim nefericiti asa cum putem invata sa fim fericiti – neputinta invatata. (experimentul lui Martin Seligman la univ din Pennsylvania cu cele 2 grupuri de caini.) Bucuria dureaza de la o ora pana la o zi, in functie de importanta contextului social. Emotii complexe: vinovatia, rusinea, gelozia, etc. d) De ce apar si de ce sunt emotiile importante? (Ex: Elliot)
1. Adaptare/supravietuire Emotiile au aparut de-a lungul procesului evolutiv pentru ca fiintele sa poata rezolva rapid problemele simple ale vietii. Dar ele reprezinta metoda corecta prin care decidem daca sa fugim de un sarpe sau daca raspundem la o lovitura cu o alta lovitura. Situatiile de viata sunt insa mai complexe decat atat, dar oamenii au mai multa libertate in alegerea comportamentului adecvat intr-o situatie. Pe de altă parte, gandirea se poate desfăsura pe fondul unei stări emotionale active (teamă, frică, depresie sau bucurie, veselie, euforie), fiind influentată de aceasta, atat sub aspectul dinamicii, cat si sub cel al continutului. Emoțiile neplăcute – rol de semnalare a unui dezechilibru (avertisment); sunt protejate de controlul direct al voinței. Pot fi influențate indirect, acționând asupra gândurilor noastre și a mediului, fie apelând la amintiri plăcute.
2. Luarea deciziilor Sentimentele si emotiile noastre constituie o valoroasa sursa de informatii. Ne ajuta sa luam hotarari. Experimentele asupra perceptiei rapide au stabilit că pragul activării si răspunsului emotional este mai scăzut decat cel al răspunsului perceptiv (identificarea obiectului). Rezultă, asadar, că in situatii de deficit informational reflectarea afectivă devansează, precede gandirea. (raspunsul corpului de tipul lupta/fugi la vederea unui urs preceda gandul referitor la urs).
3. Comunicarea si interactiunea sociala De asemenea, sentimetele contribuie la dezvaluirea comportamentului altor persoane, practic poate indica actiunea imediata a unei persoane. Emotiile sunt propabil cea mai eficienta sursa care uneste membrii unei specii.
5. Rol motivațional Emotia poate semnaliza o stare de motivatie sau poate fi ea insasi obiectul motivatiei(ex: pasiunea pt sporturi extreme – dorinta de a trai o emitie, simtirea furiei, tristetii,etc pot impinge individul catre anumite actiuni specifice). e) Legătura corp-emoții si ganduri- emotii Relatia gandire-emotii este bilaterala, de conditionare reciproca, dar specificul emotiei care va fi simtite are intotdeauna legatura cu evaluarea cognitiva a evenimentelor si obiectelor din jur. Emotii specifice – gandurile sunt clare cu privire la identitatea si semnificatia obiectului/evenimentului declansator;
Emotii nespecifice - gandurile nu sunt clare in ceea ce priveste identitatea si semnificatia obiectului declansator (neliniste, agitatie, tensiune difuza);
Emotiile pozitive sunt legate de corp, de aceea este atat de greu sa simtim fericirea la comanda. Emotiile produc modificari fiziologice, dar si modificarile fiziologice pot produce stari emotionale, dar controlul corpului si emotiile cad in sarcina unor nervi asupra carora constientul nu are aproape nici o influenta . Exista sistemul nervos voluntar (a) si sistemul nervos involuntar (b). a) Cel voluntar controleaza majoritatea muschilor care pun in miscare oasele prin comenzi care vin de la cortexul celebral – cupola striata aflata imediat sub craniu unde apar dorintele, imaginatia si gandurile. b) Sistemul nervos involuntar isi are originea in cealalta parte a creierului: porneste de la trunchiul celebral (aflat la nivelul cefei si care controleaza functiile esentiale ale organismului: starea de veghe-somn, bataile inimii, digestia, organele sexuale). Conexiunile din aceasta regiune duc la organele interne, ajungand la muschii minusculi din piele care ne ridica parul de pe corp. Aceasta parte a sistemului nervos ne face sa ne inrosim de rusine, sa ni se ridice parul de frica si sa ne bata inima mai repede cand suntem indragostiti. El controleaza toate reactiile involuntare ale corpului pe care creierul le interpreteaza ca stare de bine (muschiul orbicular al ochiului necesar zambetului real, circulatia sangelui, activitatea glandelor sudoripare, etc). Paul Ekman a identificat 42 de muschi ai fetei implicati in jocul fizionomiei si a identificat 19 variante de zambet. Unul dintre ele este autentic – corespunzator unei bucurii reale, restul sunt masti sociale (aratam politete, ne ascundem teama sau discomforul,etc). Pentru a zambi autentic este nevoie: sa se ridice colturile gurii, ochii sa se inchida partial (contractarea muschiului inelar al ochilor), iar partea superioara a obrajilor sa se deplaseze in sus. Daca nu sunt implicati toti muschii zambetului real nu se resimte o stare emotionala corespunzatoare bucuriei. De aceea afirmatia larg raspandita „zambeste si vei fi fericit” nu functioneaza atat de simplu: doar 10% dintre oameni isi pot controla muschii fetei atat de bine cat sa produca la comanda un zambet real. (stefan klein – „formula fericirii). Emotiile isi au originea atat in corp cat si in creier. Starea de bine nu apare decat atunci cand creierul receptioneaza semnale adecvate venite de la inima, muschi si piele. Chiar si gandurile, amintirile sau sperantele nu ne permit sa traim emotii de unele singure, decat daca se cupleaza cu semnalele adecvate din partea corpului. (Cand esti fericit sangele pulseaza mai repede, diferenta intre starea normala si cea de fericire este de 3 batai de inima pe minut, ceea ce duce la cresterea temperatura la nivelul pielii cu aprox. o zecime de grad si la umezirea ei; degetele tremura usor – iti dai seama daca vrei sa bagi ata in ac; muschii membrelor se relaxeaza; echilibrul hormonal este influentat).
3 adevaruri bine fondate (dupa stefan klein – „formula fericirii”) 1. Sentimentele pozitive le pot alunga pe cele negative. 2. Nici o fericire nu e permanenta, dar putem accede la mai multe clipe de fericire (este un proces de invatare). (Unul din secretele echilibrului psihic consta in capacitatea de control a emotiilor negative) 3. Intamplarile traite sunt mai putin importante decat modul in care le traim si ce gandim despre ele.
II. Structuri implicate în declanșarea și exprimarea emoțiilor
Cele trei creiere: 1) Creierul reptilian – nucleul lui este formatiunea amigdaliana care impreuna cu trunchiul celebral si creierul mic controleaza principalele functii vitale: digestia,
respiratia, bataile inimii, etc, comanda agresivitatea, grija pentru teritoriu si joaca un rol important in aparitia emotiilor si afectelor. 2) Creierul de mamifer timpuriu (creierul emotional) – creierul limbic face legatura intre formatiunile celebrale mai vechi si cortex. Formatiunile lui nervoase nu sunt incluse in cortex. Functia esentiala a lui este de a mentine adaptarea la mediul social. Empatia, relatiile interpersonale, convingerile, credintele, impulsul de atac si de aparare, atasamentul, sentimentul de securitate sau insecuritate sunt coordonate de sistemul limbic, nu de cortex. De aceea emotiile nu pot fi coordonate de ratiune, aceasta putand cel mult fi controlata de primele. Sistemul limbic are o anumita autonomie in raport cu creierul. O emotie aparent intensa provoaca o reactie a sistemului limbic care blocheaza orice reactivitate a zonelor corticale. Sistemul limbic are rol selectiv, fiind un fel de filtru care asigura o selectie dupa criteriul placerii, motivatiei, interesului, reusitei. Informatiile apreciate ca interesante, trec mai intai prin el. Sistemul limbic stimuleaza zonele cortexului la care se refera informatia pozitiva (in cazul uneia negative, sub raport afectiv, informatiile nu mai ajung la creier, fiind oprite de sistemul limbic). S-a probat ca omul reactioneaza inainte de a vorbi si de a gandi. De asemenea, informatia nonverbala apare mult mai inainte de cea verbala, comunicarea nonverbala raspunzand (de cele mai multe ori, inainte de comunicarea verbala) la stimuli. Comunicarea sistem limbic - cortex este unilaterala deci. Sistemul limbic are un rol important si in constituirea memoriei de lunga durata. Persoana inregistreaza astfel caracterul placut sau neplacut al stimulilor, pe viitor cautand stimulii placuti si evitandu-i pe cei neplacuti. Astfel sistemul limbic stocand toate amintirile, este resposabil de dobandirea experientei. De asemenea sistemul limbic are si un rol cognitiv care consta in producerea de imagini si in utilizarea lor. Astfel sistemul limbic este sediul afectivitatii, memoriei de lunga durata si imaginatiei. Sistemul limbic este impenetrabil la orice logica rationala. 3) Cortexul - este raspunzator pentru operarea cu simboluri, cu limbajul, fiind sediul gandirii abstracte. Prin raportarea la celelalte formatiuni nervoase, cortexul are o plasticitate si o suplete care nu prea exista la structurile nervoase anterioare, dar el se sprijina pe acestea. La om, cortexul s-a dezvoltat foarte mult luand locul celorlalte formatiuni mai vechi, dispunem de o varietate de emotii si putem fi constienti de ele – avem sentimente. Chimia emotiilor – neurotransmitatorii, cu ajutorul lor celulele creierului comunica intre ele si se diferentiaza dupa modul in care actioneaza in celula receptoare: - Dopamina: : responsabila pentru vointa, excitatie si invatare. Are trei mari functii: ne face mai atenti in situatii interesante, dopamina ne trezeste, este utila in procesul invatari pentru ca le cere celulelor cenusii sa memoreze o experienta placuta si e necesara pentru controlul muchilor, are rol activator. Este in centrul sistemului de anticipatie, de dorinta, este substanta care ne da energie. (atentionare: dorinta poate sa devina ceva independent – sub actiunea dopaminei conexiunile din creier se modifica, se schimba disponibilitatea neuronilor de a primi mesaje, adica a modului in care organismul reactioneaza la lumea inconjuratoare. Riscul aparitiei dependentelor: jocuri de noroc, bulimia, alcoolismul, droguri. Apare o programare a creierului pentru drog, iar mecanismele dorintei sunt cele responsabile de faptul ca dependenta este foarte greu de invins, iar recidiva pandeste la fiecare pas. Experienta dependentei modifica pentru totdeauna modul de functionare al celulelor nervoase din creier, impulsul de a ceda tentatiei ramane prezent. ) - Opiatele: endorfina, encefalina responsabile cu declansarea senzatiilor placute si dinorfina responsabila pentru senzatia de scarba. Intoarcerea la echilibrul fiziologic e insotita de eliberarea acestor substante ale placerii, ele sunt semnalul ca ne deplasam dintr-o stare mai proasta in una mai buna – ele dispar indata ce totul revine la normal.
Exista raspunsuri emotionale programate genetic, (cum este repulsia pentru gustul amar -asa ne protejam de otravuri, iar la lucrurile care ne pun viata in pericol recationam cu aversiune), dar raspunsurile emotionale se hranesc si din experienta si sunt stocate foarte profund in sistemele emotionale ale creierului. Mecanismele placerii si neplacerii sunt o modalitate biologica de control pentru a mentine organismul in stare optima de functionare. Emotiile negative sunt resimtite mai puternic decat cele pozitive, iar starea de neplacere se declanseaza mai usor decat cea de placere. Mecanism creat de-a lungul evolutiei: frica, tristetea, furia i-au determinat pe stramosii nostri sa dea uitarii orice prada, oricat de bogata, si sa se ascunda la auzul celui mai mic fosnet din tufis. Si astazi teama de risc este mai mare decat dorinta de fericire. Placerea si durerea au localizari si circuite neuronale diferite si pot coexista. Ambele emisfere celebrale prelucreaza informatia emotionala, doar ca emisfera stanga este mai activa in momentele de bucurie si emisfera dreapta este mai activa in cazul starilor negative. Aceasta repartizare are legatura cu prelucrarea informatiilor in lobul frontal. Cele doua emisfere ale lobului frontal, unde se afla memoria de scurta durata, are rolul unei centrale de comanda a comportamentului (pentru luarea deciziilor se foloseste de tendintele innascute si de experienta acumulata). Acestea sunt preocupate permanent sa sorteze evenimentele care ni se intampla dupa criteriul utilitatii lor pentru organism. Hipotalamusul este indispensabil in realizarea expresiei emotionale, in el aflandu-se, probabil, schemele dinamice ale exterioriz ării trăirilor. In stare normală, talamusul este inhibat de către cortex si schema dinamic ă nu se activează decat dacă stimulul este suficient de puternic. Creierul poate fi reprogramat: circuitele neuronale din mintea noastra se pot modifica.
III. Recunoașterea si controlul emoțiilor 1. Importanță Neuronii oglinda:
2. Antrenament Eliberarea emotiilor(catharsis) nu ajuta intotdeauna – a te lasa in voia furiei sau a plansului poate accentua starea in loc s-o domoleasca. Neuropsihologul Richard Davidson de la universitatea Madison, Wisconsin arata ca este foarte posibil sa-ti controlezi emotiile in momentul aparitiei lor. Acest lucru se poate intampla daca devii o clipa constient de aceste emotii si le dai la o parte – desi poate parea o provocare supraomeneasca, obiceiul se dobandeste prin antrenament. De asemenea, ajuta sa vorbesti despre probleme si sa-ti comunici sentimentele unui om apropiat.
