Nume si prenume Sex Vârsta Data examinării
Mai jos, aveti enumerate o serie de fraze care exprimă modul în care oamenii simt sau actionează când se simt stresati sau se confruntă cu o problemă gravă. Gânditi-vă cum simtiti si actionati dvs., în general, la astfel de situatii si alegeti varianta care vi se potriveste cel mai bine. Marcati răspunsul dvs. cu un X în căsu țele din dreptul fiecărei afirma ții, folosind o scală de la 1 la 4 (1 – de obicei nu fac acest lucru, 2 – rareori fac acest lucru, 3 – fac uneori acest lucru, 4 – fac deseori acest lucru). Nr.crt. Item 1 Mă angajez în activităti suplimentare, care pot contribui la rezolvarea r ezolvarea 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32
problemei. Încerc să îmi formulez o strategie cu privire la ce am de făcut. Las deoparte alte activităti pentru a mă concentra asupra problemei. Îmi impun să astept momentul potrivit pentru a reac ționa. Îi întreb pe oamenii care au trecut prin situații similare ce au făcut în acea situatie. Spun cuiva ce simt. Caut ceva bun în ceea ce mi se întâmplă. Învăt să trăiesc cu problema mea. Caut ajutorul lui Dumnezeu. Sunt prost dispus si îmi exteriorizez emo țiile. Refuz să cred ce s-a întâmplat. Renun ț la încercarea de a obtine ceea ce vreau. Mă implic în muncă sau în alte activităti pentru a-mi abate gândul de la problemă. Îmi concentrez eforturile spre a rezolva într-un anumit fel problema. Îmi fac un plan despre cum să actionez. Mă concentrez asupra situa ției care îmi dă de furcă f urcă si, dacă e nevoie, las celelalte lucruri mai în voia lor. Mă țin deoparte, nu fac nimic, până când situatia nu o permite. Încerc să caut sugestii despre ce ar fi bine să fac. Încerc Încerc să obțin suport suport social social de la prieteni prieteni sau sau de la rude. rude. Încerc să privesc lucrurile într-o lumină diferită, pozitivă. Accept că faptul s-a petrecut si nu mai poate fi schimbat. Îmi spun sperantele în Dumnezeu. Îmi las sentimentele să iasă la iveală. Îmi spun că nu s-a întâmplat cu adevărat. Renunt să mai lupt pentru a-mi atinge scopurile. Merg la filme, mă uit la televizor, pentru a mă gândi mai putin la problemă. Prefer să visez la alte lucruri. Mă feresc de a fi distras de alte gânduri sau activităti. Mă asigur că nu înrăutătesc lucrurile ac ționând prea curând. Mă gândesc bine la pasii pe care îi am de făcut. f ăcut. Fac ceea ce trebuie făcut, pas cu pas. Vorbesc cu cineva, pentru a afla mai multe despre situatia respectivă.
1 2 3 4
33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53
Îmi împărtăsesc sentimentele cuiva. Învăt din lucrurile care mi se întâmplă. Mă obisnuiesc cu ideea că faptul s-a petrecut. Încerc să găsesc linistea în religie. Mă simt foarte stresat si îmi exprim sentimentele. Mă comport ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Consum alcool sau iau medicamente pentru pentru a mă gândi mai putin la problemă. Acționez direct pentru a solutiona problema. Reduc efortul pe care obisnuiam să îl depun în rezolvarea problemelor. Mă străduiesc să previn ca alte lucruri să se suprapună în eforturile mele de a rezolva problema. Mă feresc să actionez prea repede. Vorbesc cu cineva care poate face ceva concret legat de problema mea. Mă gândesc cum as putea să mă descurc cel mai bine cu problema. Caut întelegere de la cineva. Accept ca realitate faptul că s-a petrecut. Încerc să mă dezvolt ca persoană, ca urmare a acestei experiente. Mă rog la Dumnezeu mai mult ca de obicei. Mă obisnuiesc cu ideea că nu pot să mă descurc cu problema și abandonez încercările. Sunt deprimat si îmi dau seama de asta. Îmi spun mie însumi „Nu poate fi adevărat”. Dorm mai mult ca de obicei.
CHESTIONAR COPE
COPE – elaborat de Carver, Scheier și Weintraub (1989). Chestionarul integrează modelul stresului elaborat de Lazarus (1984), dar autorii chestionarului consideră departajarea formelor de coping în cele două tipuri (focalizat spre problemă și focalizat spre emo ție) prea simplistă. Chestionarul COPE vizează 14 forme de coping, care pot avea preponderent un caracter activ sau pasiv. Chestionarul cuprinde 53 de afirmații, fiecare formă de coping fiind evaluată prin 4 itemi. Excepție face copingul prin recurgerea la alcool-medicamente , care este măsurat printr-un singur item. Răspunsul se face pe o scală de la 1-4, în care cifra 1 - de obicei nu fac acest lucru, 2 – rareori fac acest lucru, 3 – fac uneori acest lucru, 4 – fac deseori acest lucru. Cele 14 scale corespunzătoare strategiilor de coping sunt:
1. copingul activ – vizează actiunile concrete, ce urmăresc înlăturarea stresorului sau ameliorarea efectelor sale. Este o formă de actiune con știentă, de intensificare a efortului în vederea ameliorării sau ajustării la stresor (1, 14, 31, 40). 2. planificarea – se referă la orientarea gândirii spre pașii și modalită țile de ac țiune (2, 15, 30, 45). 3. eliminarea activitătilor concurente – evaluează tendin ța persoanelor de a evita distragerea de la situația problematică, pentru a se putea concentra mai mult asupra solu ționării ei (3, 16, 28, 42). 4. retinerea de la actiune – măsoară opusul tendin țelor impulsive și premature de a acționa chiar dacă situația nu o permite; este o formă de coping activ în sensul focalizării pe stresor, dar în același timp, o strategie pasivă, până în momentul când circumstan țele vor permite acțiunea (4, 17, 29, 43). 5. căutarea suportului social-instrumental – evaluează tendința de a solicita sfaturi, informații, ajutor material necesar în acțiunile de ameliorare a situației; este considerat a fi o formă de coping activ (5, 18, 32, 44). 6. căutarea suportului social-emotional – itemii identifică în ce măsură persoana tinde să solicite înțelegere, compasiune sau suport moral de la prieteni, rude, colegi, pentru a diminua distresul; este o formă de coping focalizat pe emoție (6, 19, 33, 46). 7. reinterpretarea pozitivă – identifică tendința unei persoane de a extrage un beneficiu chiar dintr-o situație indezirabilă sau cu consecin țe nefaste; nu are doar scopul de a reduce distresul, ci poate fi punctul de plecare pentru un alt gen de ac țiune asupra stresorului (7, 20, 34, 48). 8. acceptarea – vizează una dintre cele două situa ții: acceptarea realită ții factorului amenințător, în vederea acționării asupra lui și/sau acceptarea faptului că nu se poate face nimic pentru ameliorarea situației (8, 21, 35, 47). 9. negarea – se referă la refuzul de a crede că stresorul există sau la ac țiunile întreprinse care ignoră stresorul, ca și cum nu ar fi real; deși, în mod tradi ț ional, negarea este inclusă în
categoria mecanismelor defensive, Carver și colaboratorii consideră utilă includerea negării la mecanismele de coping (11, 24, 38, 52). 10. descărcarea emoțională – scala pune în evidență tendința persoanei de a- și reduce nivelul distresului prin exprimarea afectelor și emoț iilor negative (10, 23, 37, 51). 11. orientarea spre religie – se referă la măsura în care subiectul apelează, în momentele nesigure, la ajutor din partea divinității; autorii chestionarului apreciază că orientarea spre religie este o strategie de coping cu funcții multiple: poate servi pentru reinterpretarea pozitivă, pentru suport emoțional sau ca o formă de coping activ la un stresor (9, 22, 36, 49). 12. pasivitatea mentală – scala identifică „tactica” folosită de anumite persoane în scopul de a evita confruntarea cu problema; pasivitatea mentală are loc prin „imersia” în alte activități: vizionarea de filme sau spectacole, vizitarea prietenilor, practicaresa sporturilor etc.; este tendința opusă suprimării oricăror activități, pentru a se concentra la situația problematică (13, 26, 27, 53). 13. pasivitatea comportamentală – evaluează tendința de răspuns la stres prin reducerea efortului sau chiar abandonarea angajării în atingerea scopului sau înlăturarea stresorului care interferează cu scopul; pasivitatea comportamentală ca strategie de coping este similară conceptului de neajutorare (12, 25, 41, 50). 14. recurgerea la alcool-medicamente – itemul identifică propensiunea de a apela la medica ție anxiolitică sau la alcool pentru cuparea stărilor de disconfort psihic rezultate din confruntarea cu situația amenințătoare (39).
Itemii chestionarului au fost astfel fomulați încât acest instrument să permită examinarea atât a dispozițiilor coping, cât și a răspunsurilor coping legate de o situație specifică. Diferen ța constă în instrucția dată subiectului: când se evaluează stilul coping , se cere subiectului să răspundă cum acționează în general când se confruntă cu situații problematice sau stresante. Pentru evaluarea copingului situațional , subiectul va opta pentruy formele de răspuns care reflectă cel mai bine modul în care a acționat într-o anumită situație specifică.
Coeficientul de consistență internă a scalelor este cuprins între .92 și .62, iar cel al fidelității testretest între .83 și .48 (Carver și colab., 1989).
