Prevenirea si controlul criminalitatii criminalitatii feminine
Sectiunea 1. Caracteristicile femeilor condamnate aflate in penitenciarele penitenciarele din Romania
Statistica realizata in anul 2004 ne arata ca cele mai multe dintre femeile condamnate 48,50 % sunt tinere, cu varste cuprinse intre 22 si 35 de ani, urmate de cele aflate la deplina maturitate, cu varsta cuprinsa intre 36 si 45 de ani (25,22 %) si cele care au intre 46 si 55 de ani (15, 21%). In ceea ce priveste tinerele cu varsta cuprinsa intre 18 si 21 de ani, ele au o pondere de doar doar 6, 18%, iar cele cele care au peste 55 de ani doar 3,09%. 3,09%. Minorele reprezinta reprezinta 1,80 din totalul femeilor condamnate. Cele mai multe femei care au varsta peste 55 de ani, 21,42 % dintre acestea au comis infractiuni de fals, dar niciuna nu este condamnata pentru infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala. Cel mai bine reprezentate la infractiunile care aduc atingere unor relatii privind convietuirea convietuirea sociala sunt grupele de varsta 18-21 de ani ani si 22-35 de ani. In ceea ce priveste stare civila, cele mai multe dintre femeile aflate in penitenciare, si anume 31,22& dintre acestea, traiesc in concubinaj, 28,70% sunt casatorite, 23,695 sunt necasatorite 23,69%, vaduve 8,61& si cele divortate 7,78%. De asemnea, o alta statistica ne arata ca cele mai multe femei casatorite au comis infractiuni contra autoritatii si infractiuni de fals, cele mai multe femei necasatorite sunt condamnate pentru pentru trafic de stupefiante, iar cele mai multe femei care traiesc in concubinaj au comis infractiuni contra proprietatii. Cele mai multe vaduve se gasesc in randul femeilor condamnate pentru infractiuni contra persoanei...de regula uciderea sotului. Din totalul femeilor aflate in penitenciare, peste 70% aveau copii, din care circa 2000 erau minori. În ceea ce ce privește nivelul de instruire cel mai mai frecvent întâlnit întâlnit în rândul femeilor femeilor condamnate aflate în penitenciare este cel gimnazial 32,87%, urmat de cel liceal 29,95%. Analfabetele reprezintă 18,27%, iar cele care aveau 1-4 clasă 11,39. Cele cu studii profesionale 5,23%, 5,23%, iar absolventele absolventele unei instituții de învățământ superior 2,39%. 2,39%. Ocupatia femeilor aflate in penitenciare ne arata faptul ca majoritatea femeilor 82,69 nu aveau nicio ocupatie la inceperea executarii pedepsei, 4, 86 erau muncitoare calificate intro meserie, 3,96% efectuau diverse munci necalificate intr-o meserie, 2,04% erau pensionare,
sub 1% patroane si 5, 83% aveau alte profesii inclusiv intelectuale(avocat, judecator, medic, contabil). \ Cele mai multe femei fara ocupatie aproape 90% se regaseau in randul femeilor condamnate pentru trafic de stupefiante, procent explicabil prin faptul ca ele erau si consumatoare de droguri. In clasamentul celor care nu aveau nicio ocupatie urmeaza femeile condamnate pentru infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala si infractiuni contra patrimoniului. La polul opus se afla femeile condamnate pentru infractiuni contra autoritatii si infractiuni de fals, unde circa o treime aveau o ocupatie inainte de condamnare. In ceea ce priveste pedepsele care au fost aplicate femeilor condamnate pentru infractiuni contra persoanei, trebuie precizat ca peste 1/3 au de executat pedepse cuprinse intre 15 si 25 de ani, iar cate ¼ intre 5 si 10 ani si 10 si 15 ani de inchisoare. In aceasta categorie se regasesc si cele 3 femei condamnate la detentiune pe viata. Referitor la infractiunile contra patrimoniului, peste 2/3 din femeile condmanate pentru infractiuni contra patrimoniului au de executat pedepse cuprinse intre 1 si 3 ani si 3 si 5 ani de inchisoare, iar ¼ intre 5 si 10 ani de inchisoare. Cele mai scurte pedepse au fost aplicate femeilor condamnate pentru infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala, peste ¼ dintre acestea avand de executat pedepse pana la 3 ani de inchisoare. In concluzie, femeia condamnata aflata in penitenciarele din Romania are varsta cuprinsa intre 22 si 45 de ani, traieste in concubinaj si are mai multi copii decat media nationala, are cel mult 8 clase si este fara ocupatie, domiciliaza preponderent in mediul urban, fiind de regula infractoare primara si are de executat pedepse cu inchisoarea intre 3 si 10 ani.
Sectiunea a II-a. Prevenirea criminalitatii
Prevenirea criminalitaii este recunoscuta ca scop al criminologiei si obiectiv principal al politicii penale. In sens restrans, prevenire vizeaza mai ales acele comportamente care prezinta un grad de pericol suficient de mare ca sa necesite o reactie prin mijloace de drept penal. Astfel, obiectul prevenirii este constituit dintr-un ansamblu de factori care determina sau favorizeazas comiterea faptei penale. In literataura de specialitate, prevenirea criminalitatii, la fel ca si definirea ei sun subiecte extrem de disputate. Totusi, Maurice Cusson a formulat o definitie a criminalitatii: „prevenirea delincventei constituie ansamblul actiunilor non-coercitive asupra cauzelor delictelor cu scopul specific de a reduce probabilitatea savarsirii lor sau gravitatea acestora. Din aceasta definitie rezulta patru idei care definesc prevenirea, si anume:
- ceva neconventional se savarseste - acesta poate fi oprit printr-o interventie umana - o mare parte a activitatii preventive se plaseaza in afara sistemului penal - interventia trebuie sa se produca inainte ca fapta sa fie savarsita
Sectiunea a 3-a. Strategii de prevenire a delincventei
Societatea romaneasca plateste scump criminalitatea, mai ales pe cea cu violenta, in urma careia nu numai ca se pierd vieti omenesti, dar se produc si traume psihice greu de depasit , cu consecinte care nu pot fi evaluate. In plus in cazul criminalitatii feminine se ridica si`problema copiilor care, ramasi pentru perioade lungi fara mama si, in multe cazuri, fara tata au toate sansele ca, lipsiti de familie, de afectiune si educatie, sa devina, la randul lor, infractori. Prevenirea trebuie sa acopere o marja larga de practici, de la politice de prevenire sociala la prevenirea situationala, de la prevenirea traditionala orientata catre criminalitate la cea numita victimologica. Din perspectiva delincventei feminine exista 3 strategii mai importante de prevenire care sunt prezentate in literatura de specialitate, si anume: -strategia primara( prevenirea primara) -strategia secundara (care actioneaza la nivelul situational) -strategia tertiara ( care vizeaza cu precadere prevenirea recidivei)
Tinta principala a prevenirii sau strategiei primare o reprezinta publicul in general, obiectivul primordial fiind acela de a se crea conditiile unei socializari armonioase a unei parti cat mai mari a societatii. Moedlul situational vizeaza potentialii infractori si eventualele victime, urmarind limitarea situatiilor criminogene ce favorizeaza trecerea la act si se bazeaza pe ideea ca trecerea la actul criminal este atat rezultat motivatiilor persoanei care il savarseste , cat si al caracteristicilor situationale. Prin masurile propuse, se urmareste identificarea timpurie a situatiilor criminogene si modificarea acestra, iar tinta principala este .
In urma analizei modelului situational in criminologie putem concluziona ca o crima este comisa ca urmare a influentei a cel putin trei factori: motivatia individului, tinta disponibila si situatia particulara sau oporutnitatea. Ca urmare, crima nu reprezinta numai produsul delincvent al factorilor care tin de fiinta umana, ci este si rezultatul unor situatii oportune care propun o alegere rationala. `Pe de alta parte, studiile efectuate in penitenciare evidentiaza faptul ca problemele care caracterizeaza experientele de viata ale multora dintre femeile aflate in penitenciare pot fi definite prin doua cuvinte: excludere sociala, cu tot ce presupune aceasta( educatie scoalara precara, lipsa unei ocupatii stabile, venit scazut, locuinte necorespunzatoare, familii dezorganizate, probleme de sanatate etc. ele favorizand recurgerea la delincventa. De aici rezulta ca modelul social contine multe masuri care pot contribui la prevenirea criminalitatii feminine.
Subsectiunea I. un posibil model de prevenire a criminalitatii feminine
In prezent, multe familii sunt puternic afectate de lipsa posibilitatilor materiale de intretinre in conditii decente, de inflatie, somaj si celelalte probleme generate de perioada de tranzitie, iar modificarile care au avut loc in societate O masura potrivita oricarei strategii de prevenire a criminalitatii feminine ar fi imbunatatirea serviciilor de asistenta a familiei. In acest sens trebuie avute in vedere unele actiuni, cum ar fi: -implementarae masurilor de asistenta la nivelul comunitatii de catre structurile locale ale Agentiei Nationale de Protectie a Familiei -crearea unor centre locale de sprijin, consiliere si consultanta pentru femeile cu o situatie economica precara, mame singure, mame cu multi copii aflati in intretinere etc. -elaborarea unor programe coerente la nivel national de prezentare si promovare a drepturilor femeii si pentru intelegerea responsabilitatilor egale ale sotilor /parintilor fata de educatia copiilor Scoala este de asemenea un mod de prevenire a criminalitatii feminine, intrucat are menirea sa pregateasca tinerii/tinerele pentru rolurile viitoare, si trebuie sa ocupe un rol fundamental in socializarea acestora, sub aspectul teransmiterii sistemului de valori recunoscute si a normelor de conduita in societate.
Subsectiunea a II-a. prevenirea tertiara(prevenirea recidivei)
Nu este importanta numai prevenirea savarsirii de infractiuni, ci este importanta si prevenirea recidivei, adica impiedicare repetarii faptei penale de catre acelasi autor. Strategia tertiara vizeaza cu precadere prevenirea recidivei, iar tinta este constituita din persoane care au comis deja infractiuni.\ \ Acest tip de prevenire, se realizeaza prin masuri de resocializare si reintegrare sociala post-penala a persoanelor care au comis fapte infractionale si au fost condamnate pentru aceasta.
Masuri care ar trebui sa faca parte din strategia de prevenire a recidivei in cazul femeilor care au comis fapte penale si care au de executat pedepse privative de libertate:
1. Infiintarea de penitenciare speciale pentru femei in toate regiunile geografice ale tarii
Aceasta masura trebuie impusa deoarece in cazul in care femeile executa pedeapsa in penitenciare mixte, riscul ca acesrtea sa inceapa o relatie cu barbatii detinuti si apoi sa isi recapete imaginea de sine negativa este evident, in Romania existand un singur penitenciar pentru femei, la targsor, o sectie la Rahova,, iar in alte 28 de penitenciare se afla grupuri de femei, intr 10-80 de femei. 2. Programe specifice adaptate caracteristicilor femeilor delincvente
Aceste programe trebuie sa includa munca, educatia si programe speciale pentru reducerea criminalitatii
3. Munca\ Crearea unor conditii pentru o pregatire profesionala corespunzatoare, in profesii care au cautare pe piata fortei de munca.
4. Educatie
5. Pregatirea personalului care lucreaza in penitenciarele pentru femei
Un studiu realizat in sistemul penitenciarelor din Romania releva un aspect ingrijorator prin consecintele pe care le ppoate avea asupra muncii cu femeile condamnate. Astfel, angajatii penitenciarelor sunt mai degraba sceptici fata de posibilitatea reintegrarii sociale a persoanelor private de libertate.
