IDEI IN DIALOG Dosar Conservatorismul American (nr. din februarie, 200!
1
Traim intr-o epoca in care semnificatia cuvintelor vechi, ca si a multor altor lucruri, a devenit nesigura. „Cuvintele se incovoiaza, crapa si uneori se rup sub greutate“, spunea T.S. Eliot. a inceput a fost Cuvantul, dar acum Cuvantul se confrunta cu !deologia ce perverteste orice cuvant, spus sau scris. "u numai tinerele talente politice ale epocii noastre nu stiu sa inteleaga corecta intrebuintare a cuvintelor importante # si inteleg gresit mai ales intrebuintarea cuvantului ideologie. Sa ne aventuram, indiferent de sanse, impotriva limbii de lemn a ideologilor. Triumful ideologiei ar fi triumful a ceea ce Edmund $ur%e numea „lumea antagonista“ # lumea dezordinii #, in timp ce conservatorul incearca sa pastreze lumea ordinii pe care a mostenit-o de la stramosii sai. &intea conservatoare si mintea ideologica stau ca doi poli opusi, iar lupta dintre aceste doua mentalitati poate fi cel putin la fel de apriga in secolul ''! precum a fost in secolul '' ()ussell *ir%, Erorile ideologiei+ Scriu in acest dosar &ihail "eamtu (coordonator+ - rgument - )eflectii geopolitice despre !slam $ernard e/is si Samuel 0untington ladimir Tismaneanu - postazie si salvare calvarul lui 2hitta%er Chambers $ogdan 3uca - nticomunismul american si o istorie 44incorecta politic44 5oe &cCarth6 ictor 7opa - le8is de Toc9ueville intre conservatorismul american si alianta dreptei lad Topan - 2. :. $uc%le6 5r. si capcanele pragmatismului politic
Traduceri din )ussell *ir% (1;1<-1;;=+ 7olitolog, istoric si critic literar. - Erorile ideologiei ( nu este tradus, n-am putut gasi articolul din ID – n.m. + 2illiam :. $uc%le6 5r. (1;>?->@@<+ Comentator, intelectual public, fondator al "ational )evie/. - 3egringolada educatiei contemporane llan $loom (1;A@-1;;>+ :ilosof, eseist si profesor la universitatile Chicago, Bale, Cornell si niversit6 of Toronto. - Standardele universitatii si declinul invatamantului umanist 5effre6 D. "elson icepresedinte al !ntercollegiate Studies !nstitute, S. - Conservatorismul american zece carti fundamentale >
SUMAR rgument..............................................................................................................................................= postazie si salvare calvarul lui 2hitta%er Chambers........................................................................< nticomunismul american si o istorie 44incorecta politic44 5oe &cCarth6..........................................1= 3egringolada educatiei contemporane...............................................................................................>1 Standardele universitatii si declinul invatamantului umanist.............................................................>; Conservatorismul american zece carti fundamentale........................................................................=A le8is de Toc9ueville intre conservatorismul american si alianta dreptei........................................?1 2. :. $uc%le6 5r. si capcanele pragmatismului politic.......................................................................?; )eflectii geopolitice despre !slam $ernard e/is si Samuel 0untington.........................................@ The Errors of !deolog6 ......................................................................................................................< "E'E Totem, tragedie si idolatrie americana...........................................................................................<; "oua Europa si vocea care lipseste crestinismul..........................................................................;< 7ledoarie pentru dreptul de a ofensa............................................................................................1@<
A
Argument de &ihail "eamFu a invitaFia lui 0oria-)oman 7atapievici am gGndit la alcHtuirea unui dosar cu marile repere ale reflecFiei etico-politice de sorginte conservatoare. &otivaFia editorialH invocH doar cGteva urgenFe modeste racordarea dezbaterii romGneIti despre anticomunism, tradiFie, modernitate Ii postmodernism la dialogul cultural de sorginte nord-atlanticH. ceastH sincronizare nu-Ii propune mai mult decGt restituirea unor teme frecvent neligJate Kntr-o EuropH cu adGnci refle8e socialiste rolul proprietHFii, importanFa familiei, preFuirea patrimoniuluiu cultural, respectul faFH de tradiFia religioasH iudeo-creItinH, respectul antirelativist pentru ordinea naturalH a lumii (ceea ce KnseamnH o distincFie netH Kntre sfinFi Ii ticHloIi, Kntre deItepFi Ii proIti, Kntre cHrturari Ii ignari etc.+. Se adaugH la acestea mefienFa faFH de utopiile revoluFionare, acceptarea principiului democratic al reprezentHrii, Kncrederea Kn creativitatea naturalH a omului disciplinat de tradiFie (a cHrui stare de conItiinFH este ireductibilH la sinteza mar8istH a „miJloacelor de producFieL+, angoasa faFH de modernismul progresist, teama de babilonia urbanH, prudenFa Kn relaFiile interumane, legitima cHutare a profitului prin capitalism Ii cultirvarea compasiunii prin filantropie etc. Conservatorismul trebuie KnFeles nu ca sistem metafizic derivat a8iomatic din cGteva principii prime, ci mai degrabH ca stare de spirit. Edmund $ur%e a numit-o common sense, care s-ar traduce liber (Ii pe placul regretatului le8andru 7aleologu+ prin sintamga „bun-simFL. ccentul gGndirii conservatoare cade aIadar pe noFiunea de pra8is # epistemolpogia discursului politic bazGndu-se pe achiziFiile trecutului. 3atele tradiFiei # care ne spun cH bHrbaFii au fost dintotdeauna mai apFi pentru e8erciFiul militar decGt femeile, aIa cum femeile n-au putut ocolo decGt rareori vocaFia maternitHFii # sugereazH cH forFa e8plicativH a e8perimentului Kntrece valoarea argumentaFiei abstracte. om discuta cGteva din poziFionHrile sale teoretic independent de ta8onomiile recente care au distins Kntre principiile paleo- Ii neoconservatoare. (7entru cea mai bunH prezentare a acestor nuanFte fac trimitere la Meorge 0. "ash, The Conservative !ntellectual &ovement in merica since 1;=? # Thirtienth nniversar6 Edition, !S! $oo%s, >@@N+. 3e fapt, asimilarea literalH a dezbaterii Kntre „paleoL Ii „neoconservatoriL reprezintH un nonsens pentru piaFa romGneascH de idei, mai ales dacH recunoaItem rolul nesemnificativ Jucat de capitala $ucureIti Kn decorul geopolitic mondial. Cu toate acestea, o importantH parte din valorile propHvHduite de conservatorismul american vor putea sH gHseascH Kn cGteva medii culturale din )omGnia un sol primitor. &emoria dreptei a fost mult prea =
mult timp urmHritH de trauma e8tremismului interbelic (Kndatorat corporatismului etatist+ pentru a nu fi Kncercat sH se reinventeze dupH 1;<;. 3in nefericire, marca oficialH a conservatorismului romGnesc a fost recent deturnatH de un partid aliat cu fostul :S" (moItenitorul dialectic al 7C) Ii campion al discursului antiproprietate Kn anii 1;;@+. Situat la stGnga eIichierului politic, actualul 7artid Conservator reprezintH o caricaturH a valorilor susFinute de figuri eminente precum titu &aiorescu, &ihai Eminescu, !.. Caragiale, 7.7. Carp, ascHr Catargiu sau le8andru &arghiloman (redescoperiFi recent prin studiile de politologie Ii filozofia culturii semnate !oan Stanomir+. Damenii opuIi demascHrii fostei SecuritHFi, folti partizani ai protecFionismului economic („nu ne vindem FaraL+, parteneri privilegiaFi de afaceri cu statul sau complici ai fraudelor financiare din lunga noastrH tranziFie # toate aceste voci uzurpH prestigiul etosului conservator. Sub forma unei modeste contribuFii la restabilirea reperelor doctrinare din mediul politic Ii intelectual autohton, oferim cititorilor romGni cGteva traduceri inedite din trei autori fundamentali 2illiam :. $uc%le6 5r., cu un eseu despre „degringolada educaFiei contemporaneLO llan $loom, cu o analizH a standardelor universitare Kn ItiinFele umaniste (prelungind astfel diagnosticul din volumul sHu celebru, tradus Kn romGnH de &ona ntohi, cu titlul Criza spiritului american+O )ussel *ir%, despre „erorile ideologieiL # mai precis despre acel comportament gregar al inteligenFei Ii al sensibilitHFii, cHruia principiul individualizHrii Ki rHmGne adesea inaccesibil. a aceItia se adaugH 5effre6 D. "elson, care comenteazH bibliografia esenFialH a domeniului # o listH de zece cHrFi care ar putea stGrni cGndva interesul unor edituri romGneIti. cest dosar reuneIte cGteva voci interesate de revirimentul acestei miIcHri culturale Kn merica celei de-a doua JumHtHFi de secol. ladimir TismHneanu face portretul unei personalitHFi tragice 2hitta%er Chambers, convertit de la pasiunea pentru stGngismul bolIevic la realismul lucid al unui angaJament patriotic, constituFionalist Ii antisovietic. Chambers, autorul unor memorii rHmase mulFi ani bestseller, a conItientizat rapid pericolul reprezentat de regimul stalinist Kn plinH era atomicH. E8tinderea comunismului global reprezenta nu doar o ameninFare faFH de interesele comerciale americane, ci mai ales un pericol pentru pacea lumii. ctivismul politic putea fi perceput ca o inJoncFiune eticH epuizantH, aIa cum a fost cazul senatorului &cCarth6.
?
$ogdan 3uca reciteste odiseea acestui personaJ complicat (&cCarth6+, compromis prin erori de strategie personala, insH deopotrivH discreditat fHrH argument de mass-media liberal-progresistH. Era „&cCarth6L a coe8istat cu avGntul fHrH margini al ideologiei comuniste, rHspGnditH prin teroare (e.g. $udapesta 1;?N+ Kn trei mari continente Europa, sia Ii frica. Pn absenFa avertismentului militar Ii a unei vigilenFe a serviciilor secrete americane, victoria Kmpotriva nazismului putea fi compromisH de ascensiunea bolIevismului asupra civilizaFiei occidentale (infiltrarea *M$ Kn mediile artistice din Europa apuseanH fiind o practicH reuIitH+. Conservatorismul american postbelic a renaHscut aIadar pe acest fond de traumH postbelicH Ii angoasH socialH Kn plin rHzboi rece. Pn atare KmpreJurHri, pacifismul aprioric Ii anistoric putea pHrea o utopie nevinovatH. "u aceasta a fost Ii opinia altor avocaFi ai ConstituFiei americane. lad Topan face o criticH a militantismului agresiv al politicii S din ultima JumHtate de veac, privind Kndreaproape polemica lui 2illiam :. $uc%le6 Jr. Cu eminentul economist # reprezentant al Qcolii austriece # &urra6 )othbard. Pn bunH tradiFie libertarianH, )othbard ridicH puternice semne de Kntrebare cu privire la dogma secularH despre monopolul violneFei etatiste. Care sunt limitele agresiunii statului Kmpotriva cetHFenilor nesubordonaFi sau, mai grav, care sunt costurile neintenFionate ale intervenFiilor militare Kn rHzboaie conduse de FHri libere precum marea $ritanie ori S Kmpotriva unor aliaFi ai unor FHri totalitare (e.g. conflictul cu Coreea de "ord sau cu ietcong+R Conservatorii de persuasiune creItinH vor gHsi cu mare dificultate rHspunsul complet la acestH dilemH eticH formulatH de libertarieni. PnsH nu e deloc mai uIor de reconciliat deciziile teologice ale unei $iserici creItinecare apHrH deopotrivH ontologia non-violenFei Kn comunitHFile reconcilierii de tip monastic, dar Ii sanctitatea unor personaJe politice remarcabile precum Constantin cel &are (responsabil pentru moartea fiului Crispus Ii a soFiei :austa+ sau Qtefan cel &are („degrabH vHrsHtoriu de sGnge nevinovatL+. ContradicFia este realH, tensiunea este vizibilH, dar rezolvarea poate fi gHsitH Kntr-o reacFie de tip antinomic la care aderH frecvent Ii conservatorii, atunci cGnd JustificH „rHzboiul preventivL. sumGnd o binefHcHtoare distanFH faFH de polemicile etico-politice contemporane, ictor 7opa cautH rHdHcinile etosului conservator Kn scrierile lui le8is de Toc9ueville (cunoscut la noi mai ales prin cercetHril lui urelian CrHiuFu, irgil "emoianu Ii Sorin ntohi+. 3esigur, aIa cum ne aratH biografii din ultimele generaFii, Toc9ueville a fost nu doar democratul entuziast, iubitor al unei merici lucrative Ii virtuaose, ci Ii o minte bGntuitH de neliniIte pascaliene. Cu alte cuvinte, „vechea ordineL (nelipsitH de referinFa la sacralitatea legii naturale+ Ii noua direcFie a politicii moderne (mefientH faFH de orice instinct social teocratic+ se Kmpletesc armonio Kn opera unui gGnditor cu vocaFia sintezei. N
Pn sfrGIit, eu voi discuta aici atitudinea intelectualH a doi influenFi gGnditori conservatori ($ernard le/is Ii Samuel 7. 0untington+ faFH de !slamul radical. 3in nou, interogaFia lansatH de perspectiva libertarianH nu poate fi evitatH cGt de legitimH poate fi agresarea unui sistem politic Ii religios care KncalcH sistematic dreptul la proprietate, valoarea intrinsecH a persoanei umane precum Ii dreptul acesteia la emancipare faFH de orice colectivitateR Ca rHspuns, conservatorii vor opera distincFia Kntre scopurile (atenuarea abuzului permanent perpetuat de !slamul radical+ Ii miJloacele (folosirea temporarH a forFei+ puse Kn Joc de Statul liberal. 7erspectiva tragicH a realitHFii face ca KntGlnirea societHFii moderne cu problematica violenFei, a conflictului Ii a morFii sH fie inevitabilH. Spre stupefacFia intelighenFiei liberal-stGngiste, intervenFiile americane din fganistan Ii !ra% pot primi totuIi o interpretare plauzibilH din perspectiva JudecHFii istorice longue duree. (Este unghiul specific de analizH care cauFioneazH alianFa tranzitorie Kntre merica democratH Ii )SS Kn conte8tul luptei antifasciste+. 3eparte de a reprezenta mai mult decGt un semnal bibliografic Ii o invitaFie la o mult mai largH dezbatere Kntre universitari, JurnaliIti Ii actorii politici, acest grupaJ !3 despre relieful american al gGndirii conservatoare este totodata o glosa pe marginea virtuFii fidelitHFii Ii continuitHFii.
Apostazie si salvare: calvarul lui Whittaker Chambers ladimir Tismaneanu 7ersonaJ de o moralitate profunda, el a crezut intotdeauna in posibilitatea reconvertirii, in dreptul individului la eroare, atata timp cat aceasta eroare nu implica dezastrul unei intregi colectivitatiO Citindu-i tulburatoarea confesiune, 2itness, ndre &alrau8 e8clama „Tu nu te-ai intors din infern cu mainile goale“O )evolutia conservatoare asociata cu numele lui )onald )eagan si-a aflat una din sursele etico-teoretice in opera lui Chambers & scris pentru prima oara despre 2hitta%er Chambers in primavara anului 1;<;, pornind de la un simpozion ce avusese loc la 0eritage :oundation, cunoscutul thin% tan% conservator din 2ashington. !ntr-un eseu transmis la )adio Europa ibera, notam ca la >N martie 1;<=, intr-un remarcabil gest de reparatie valorica, presedintele )onald )eagan a decernat, post-mortem, &edalia ibertatii lui 2hitta%er Chambers1. Era vorba de o actiune politica si spirituala incarcata de cele mai profunde semnificatii istorice, de un act de inalta semnificatie morala menit sa confere cea mai importanta distinctie civila a acestei tari unui om care a indraznit sa tina piept, intr-o clipa cruciala pentru viata natiunii, ofensivei totalitare sub toate formele sale, vizibile si invizibile. Spre a cita memorabilele cuvinte ale presedintelui )eagan „tata vreme cat umanitatea va vorbi despre virtute si visuri de libertate, viata si operele lui 2hitta%er Chambers vor innobila si vor inspira. Cuvintele lui rthur *oestler sunt epitaful sau martorul s-a dus, marturia sa ramane“. "ascut in 1;@1, 2hitta%er Chambers a facut parte dintr-o generatie care a cunoscut iluziile si deziluziile romantismului radical, ale comunismului ca mesianism revolutionar, s-a dedicat cu Juvenila e8altare unei cauze utopice in care vedea solutia tuturor dramelor umanitatii. imbratisat comunismul cu un zel febril, ca pe o adevarata $una estire. !ntrat in miscarea de e8trema stanga inca din anii de studii la niversitatea Columbia din "e/ Bor%, el se va consacra servirii comunismului mondial in chip total si cu desavarsire altruist. !ntelectual de marca, obsedat de chestiuni etice fundamentale, avid cititor de Sf. ugustin, 7ascal, "ietzsche si 3ostoievs%i, 2hitta%er Chambers nu va intarzia sa constate degenerarea sistemului sovietic intr-o dictatura macabra, intrarea revolutiei bolsevice in faza sa terorist-politieneasca. !ntegrat in aparatul secret al 7artidului Comunist din Statele nite (C7S+, Chambers a devenit rapid constient de amploarea actiunii de subversiune pusa la cale de agentii &oscovei, de formidabila ramificare a surselor de informatii si a formelor de influenta comuniste in aceasta tara. semenea altor intelectuali de seama ai acestui veac # si as pomeni aici numele unor personalitati precum rthur *oestler, Meorge <
Dr/ell, &a8 Eastman, 3/ight &acdonald, Sidne6 0oo%, &anes Sperber, 7hilip )ahv, $oris Souvarine, 5ames $urnham, "icola Chiaromonte, !gnazio Silone, ndre Mide, 7anait !strati sau ictor Serge #, 2hitta%er Chambers a inteles perfect semnificatia inscenarilor Judiciare cunoscute sub numele de „7rocesele de la &oscova“ din deceniul al patrulea. inteles inaintea atator altora ca &oscova devenise capitala unui nou demonism, nu mai putin primeJdios decat nihilismul nazist. )uptura cu comunismul nu mai putea fi amanata. a curent cu soarta atator defectori asasinati de fostii lor „camarazi“, Chambers va trai un timp in clandestinitate, pentru a deveni, dupa 1;A;, redactor al revistei Time. 3in anii activitatii in sectia speciala a partidului comunist (prima sa clandestinitate ca membru a ceea ce s-a numit pparat+, Chambers cunostea inca o serie de personalitati infiltrate in structurile guvernamentale americane, oameni care furnizasera documente dintre cele mai importante agenturii sovietice in Statele nite. 2hitta%er Chambers s-a despartit de comunism cu amaraciune si greata, fiind convins ca fusese inselat de miraJul propagandistic al unui sistem esentialmente represiv. semeni lui *oestler, privea „miraJul“ comunist drept o cumplita amagire, o idila cu o vicioasa prostituata perceputa initial drept o imaculata virgina. 7ersonaJ de o moralitate profunda, el a crezut intotdeauna in posibilitatea reconvertirii, in dreptul individului la eroare, atata timp cat aceasta eroare nu implica dezastrul unei intregi colectivitati. "ici macar dupa ruptura, victima a unui ocean de inJurii si calomnii, nu a arborat postura de inchizitor. 3ivortul sau de comunism l-a facut sa inteleaga necesitatea identificarii adevaratilor adversari ai acestei democratii, obligatia de a avertiza factorii de decizie ai politicii americane asupra e8istentei retelei subversive diriJate de &oscova. !nformatiile oferite de Chambers au fost luate in serios insa abia dupa 1;=<, cand euforia aliantei din anii celui deal doilea razboi mondial lasase locul unei acute constiinte a pericolului totalitar. Chambers avea sa fie convocat in fata Comisiei pentru Cercetarea ctivitatilor ntiamericane (0C+, unde, dupa o lunga si chinuitoare cumpanire, el avea sa depuna marturie impotriva fostului sau complice, lger 0iss. D marturie sincopata, ale carei lacune aveau sa fie utilizate impotriva lui Chambers de catre sustinatorii fanatici ai lui 0iss. !ntre acestia, Eleanor )oosevelt, pentru care chiar aspectul fizic al celor doi era suficient ca sa se situeze de partea rasfatatului establishmentului liberal. Ceea ce a urmat a fost o drama de proportii dostoievs%iene lger 0iss era copilul favorit al campionilor "e/ 3eal-ului rooseveltian, intelectual supermanierat, idolul saloanelor din cartierul Meorgeto/n din 2ashington, diplomat de cariera, proteJatul lui 5ohn :oster 3ulles # intr-un cuvant, „eroul“ birocratiei de la 2ashington. 7resedinte al prestigioasei :undatii Carnegie pentru 7ace !nternationala, 0iss parea situat deasupra oricarei banuieli. Cat despre Chambers, el parea o intruchipare a unei scandaloase insolente, un ratat care infrunta simbolul perfect al succesului politic american. fost nevoie de perseverenta si tenacitatea tanarului congresmen )ichard "i8on ;
pentru a se trece dincolo de aceasta imagine de mucava iar Chambers sa fie vazut drept purtatorul de cuvant al adevarului, e8ponentul unei tragedii politice si spirituale intr-adevar sfasietoare. 2hitta%er Chambers nu a fost delator, nu s-a complacut in gloria indoielnica si profitabila a informatorului zelos. El i-a pretins arogantului lger 0iss sa traverseze acelasi supliciu al luciditatii pe care el insusi si-l asumase in urma cu un deceniu. urmat procesul intentat de 0iss, spriJinit de cei mai abili avocati ai epocii, urmarind condamnarea lui Chambers pentru „defaimare“. upta care se dadea intre lger 0iss si 2hitta%er Chambers a fascinat merica, a dat nastere uneia din acele cauze celebre ce nu contenesc sa bantuie memoria colectiva. Cum scria Sidne6 0oo% in indispensabila sa carte de memorii „"u se poate scrie in chip adecvat o istorie intelectuala si politica a Statelor nite in al treilea sfert al secolului douazeci fara o referinta detaliata la cazul lui 2hitta%er Chambers. &arturia sa a distrus cariera publica a lui lger 0iss si a creat rupturi in miscarile liberale si radicale americane care inca nu s-au vindecat. (U+ Comportamentul lui Chambers a fost cel al unui idealist romantic care si-a transferat devotamentul pentru o schema seculara de totala izbavire sociala catre o forma mai traditional religioasa de salvare personala“>. 7robele materiale ale tradarii lui 0iss vor decide condamnarea acestuia la cinci ani de inchisoare pentru sperJur, dar nu-i vor convinge pe partizanii sai asupra culpabilitatii sale reale. semeni cazului )osenberg, procesul lui lger 0iss va fi utilizat propagandistic de catre neobositii e8perti ai stalinismului dintotdeauna. Ei vor incerca sa acrediteze ideea unei inscenari impotriva „inocentului“ 0iss si nu vor sovai sa recurga la cele mai sordide calomnii impotriva lui Chambers. cesta din urma, resemnat cu soarta sa, se va consacra scrisului, oferind astfel unul dintre documentele capitale ale literaturii antitotalitare a secolului al ''-lea, lucrarea autobiografica intitulata 2itnessA. Este vorba de o rascolitoare confesiune, de o chemare disperata catre cei rataciti, de o noua spovedanie a unui invins, spre a face apel la titlul faimoasei opere a lui 7anait !strati. 7entru 2hitta%er Chambers, chestiunea vitala consta in depasirea viziunii nihiliste a comunismului, in intelegerea substratului distructiv al acestei conceptii care, prin al sau h6bris ateist, suprima distinctiile esentiale dintre $ine si )au. „Comunismul inseamna moarte spirituala pentru mintea si sufletul omului“, spunea 2hitta%er Chambers. Ceea ce urmarea el era vindecarea lui lger 0iss si a semenilor acestuia, readucerea lor in lumea celor cu adevarat vii, destramarea imperiului minciunii. upta lui Chambers nu a fost nici o clipa inspirata de considerente de meschina revansa, nu a avut nimic inchizitorial, a evitat orice procedee inJositoare. 2hitta%er Chambers a fost un personaJ de o atitudine etica impresionanta, o fiinta care a trait necontenit sub semnul celui mai autentic tragicO citindu-i tulburatoarea confesiune, ndre &alrau8 e8clama „Tu nu te-ai intors din infern cu mainile goale“. Sunt putine te8te in literatura secolului '' comparabile ca vibratie morala si forta e8plicativa cu acea „etter to &6 1@
Children“ publicata ca prefata a volumului 2itnessA. Citindu-l pe Chambers intelegem atat forta de seductie a religiei degradate care a fost (esteR+ comunismul, cat si sansele individului de a se sustrage acestui miraJ mortificant prin regasirea transcendentei. 2itness este povestea unei caderi si a unei renasteri, a pierderii si regasirii sinelui „!n 1;A am pornit, precum azar, pe drumul intoarcerii imposibile. m inceput sa ma rup de comunism, sa ma catar din abisul catacombelor sale unde, timp de sase ani, fusesem ingropat. &a intorceam in lumea oamenilor liberi. VVCand murim am inviat...WW obisnuiam sa spun in acele zile sotiei mele, care, chiar daca nu a fost niciodata comunista, mi-a impartasit sperantele revolutionare si traia acum alaturi de mine aceasta chinuitoare trezire VVCand murim am inviat...WW Titlul unei piese de teatru de !bsen pe care nu am citit-o vreodata e8prima si oglindea sentimente pe care nu reuseam sa le redau altfel frica, nesiguranta, indoiala, lasitate, slabiciunea vointei # reactiile normale ale unui om care decide sa-si schimbe drumul in viata la Jumatatea propriei e8istente. !n acelasi timp m-am simtit coplesit de o senzatie de dezrobire, de libertate, precum un om care reuseste sa se salveze in ultima clipa de imbratisarea mortala a marii“=. paritia memoriilor lui Chambers, in 1;?>, a bulversat merica. fost nu doar un formidabil bestseller, dar si ceea ce se cheama un e6e-opener, acea sursa de iluminare de care era o vitala nevoie. Mratie lui Chambers, aprehensiunile conservatorilor traditionali in raport cu mistica revolutionara a comunismului se dovedeau cat se poate de legitime. Chambers a scris sub semnul urgentei morale, cu un simtamant aproape apocaliptic, ca inclestarea globala a acelor ani putea duce la disparitia civilizatiei democratice. identificat inamicul in bolsevismul totalitar, inarmat, in traditia lui "eceaiev, $a%unin si enin, dar si a lui &ar8, cu o ideologie ateista militanta, e8clusivista si negativ-mesianica. 7entru Chambers, comunismul era contrareligia absoluta. 7utem spune ca in viziunea sa deliberat accentuata, Chambers a fost printre cei dintai care au intuit natura salvationist-profetica a religiei seculare comuniste. Tocmai de aceea l-a admirat 2illiam :. $uc%le6, cel care a avertizat mereu in legatura cu capcanele ideologiilor fals-redemptive, ale acelor radicalisme care urmaresc „sa imanentizeze eshatonul“. 7entru $uc%le6, ca si pentru Chambers, fatada pozitivist-scientista a comunismului ascundea un univers emotional imbibat de uri, fobii, resentimente si pasiuni vindicative. &arturiile apostatilor au Jucat un rol central in constructia unei reactii anticomuniste credibile si robuste. Stim din memoriile &onicai ovinescu cat de mult a pretuit &ircea Eliade amintirile fostei comuniste americane Elizabeth ipper despre lagarele sovietice in care a fost inchisa. Tot astfel, &argarete $uber "eumann, a carei sora, $abette, fusese sotia super-propagandistului comunist 2ill6 &unzenberg (probabil ucis de "*3 in 1;=@, dupa ruptura cu Cominternul+, a fost printre primele voci care au rostit adevarul despre Mulag, inainte ca acest acronim sa devina universal 11
cunoscut gratie lui SolJenitin. Chambers a oferit anticomunismului democratic acel substrat metafizic fara de care e8ista riscul cantonarii in pura facticitate. "u ca nu l-ar fi interesat anecdoticul, dar a stiut sa-l filtreze si sa-l prezinte intrun cadru moral menit sa dainuiasca. &erita astfel citate cuvintele filosofului Sidne6 0oo%, unul dintre cei mai activi combatanti in transeele anticomunismului de orientare socialdemocrata, din recenzia cartii 2itness, aparuta pe prima pagina a atat de influentei publicatii The "e/ Bor% Times $oo% )evie/ „"u face parte dintre cele o suta de carti mari. 3ar arunca mai multa lumina asupra caracterului conspirativ si religios al comunismului modern, asupra incalcitului comple8 de motivatii care fac ca barbati si femei de buna-credinta sa se autoimoleze intr-o necesitate istorica fantasmata, decat toate cele o suta de carti mari ale trecutului puse laolalta“?. Chambers a trait in solitudine, tinta a sagetilor stangii, pana in 1;N1. Cu e8ceptia lui 2illiam :. $uc%le6 si a lui )alph de Toledano (el insusi un fost om de stanga care rupsese cu comunismul in urma 7actului &olotov-)ibbentrop+, putini au fost cei care au avut acces la drama subiectiva a ultimilor sai ani de viata. nutrit o mare admiratie pentru *oestler, &alrau8 si Camus. !n 1;?;, cu doi ani inaintea mortii, a calatorit in Europa, unde, la indemnul lui *oestler, s-a intalnit cu &anes Sperber (romancier, psihanalist si eseist, fost asistent al lui lfred dler, el insusi apostat si autor al unei trilogii consacrate marii deziluzii, numita uneori „trilogia Cominternului“+, care, la randul sau, l-a prezentat lui &argarete $uber "eumann, candva nora lui &artin $uber, fosta detinuta in Mulag si prietena &ilenei 5esens%a, prietena lui *af%a, alaturi de care a impartit infernul de la )avensbruc%. !ntr-o scrisoare adresata lui $uc%le6, Chambers nota „m stat acolo si am vorbit. poi am realizat ca din specia noastra, a vechilor activisti, suntem aproape unicii supravietuitori“N. facut parte din cercul lui $uc%le6 la "ational )evie/, insa a facut-o cu melancolica disperare. Sceptic si indurerat, Chambers privea la spectacolul credulitatii triumfatoare, fiind convins ca fortele pe care le denuntase erau mai puternice decat valorile democratiei occidentale. ! se parea ca semnalul sau de alarma fusese ignorat. El nu avea cum sa stie, victima a conspiratiei malefice a stangii, ca un nou val antitotalitar incepe sa se coaguleze. "u putea sti, in voluntara-i recluziune, ca opera sa, marturia sa, stigmatizarea si crucificarea sa contribuisera decisiv la optiunea politica a celui care avea sa devina in 1;<@ presedintele Statelor nite. )evolutia conservatoare asociata cu numele lui )onald )eagan si-a aflat una din sursele etico-teoretice in opera lui Chambers. 2itness, o carte care ar trebui urgent tradusa in romaneste, nu este doar o coplesitoare lucrare memorialistica, ci, asa cum scrie Sam Tanenhaus, biograful lui Chambers si actualul editor al lui "e/ Bor% Times $oo% )evie/, este si „un manifest spiritual, o chemare la arme morale“. !n marturia sa vom afla argumente ine8tingibile pentru dreptul omului la fericire si demnitate, pentru lupta impotriva fortelor malefice ce ne interzic salvarea si cauta sa ne 1>
ingenuncheze. 1 . „&arturia lui 2hitta%er Chambers“ in ladimir Tismaneanu, Scopul si miJloacele. Eseuri despre ideologie, tiranie si mit ($ucuresti Curtea eche, >@@=+, pp. >==->=. 7entru o analiza de ma8ima acuratete a subiectului, v. llen 2einstein, 7erJur6 The 0iss-Chambers Case, ("e/ Bor% *nopf, 1;<+. > . Sidne6 0oo%, Dut of Step n n9uiet ife in the >@th Centur6 ("e/ Bor% 0arperX)o/, 1;<+, p. >?. A . 2hitta%er Chambers, 2itness (2ashington 3C, )egner6 Mate/a6, 1;<@+ (editia srcinala a aparut in 1;?> la celebra editura )andom 0ouse+. = !dem, p. >?. ? Sidne6 0oo% citat de Sam Tanenhaus, 2hitta%er Chambers $iograph6 ("e/ Bor% )andom 0ouse, 1;;+ p. =N=. Spirit sceptic si puternic influentat de pragmatismul liberal al lui 5ohn 3e/e6, e8ponent al unei stangi deopotriva antifascista si anticomunista, 0oo% a privit cu mari retineri cosmologia religios-etica propusa de Chambers ca antidot la himera comunista. !n egala masura, el a impartasit opinia distinsului critic literar ionel Trilling despre Chambers ca „a man of honor“. N . Sam Tanenhaus, „The End of the 5ourne6 :rom 2hitta%er Chambers to Meorge 2. $ush“, The "e/ )epublic, 5ul6 >, >@@, p. =N. !bidem.
1A
Anticomunismul american si o istorie ''incorecta politic'': Joe McCarthy @1 :eb >@@; - $ogdan 3uca 5oe &cCarth6 a fost vinovatul de serviciu, menit sa Justifice, chiar si in zilele noastre, falsele spaime ale liberalilor americani cu privire la viitorul democratiei din Statele niteO El a fost, pentru dreapta americana, un foarte util tap ispasitor, asupra caruia au cazut toate pacatele adevarate sau false pe care, din ratiuni electorale, politicienii republicani au inteles sa si le asumeO 3eparte de a fi un intelectual anticomunist, el a reusit antiperformanta de a se indeparta de acestia. 7robabil ca principala sa calitate a fost aceea de american onest care a stiut sa se serveasca de propriile sale ambitii, servindu-si tara. E'!ST „umbre“ si in istoria Statelor nite. cest gand linisteste pe toti cei obositi de hegemonia politica si de dominatia culturala e8ercitata de merica ultimelor decenii. na din aceste „umbre“, poate cea mai mediatizata, este fenomenul numit „mccarth6ism“. 7rin „mccarth6ism“, lumea intelege astazi un soi de epurare stalinista, practicata doar in stil american. :ilme, carti, articole, studii mai mult sau mai putin serioase, lungi articole prin enciclopedii au fost dedicate acestei teme, construind o imagine negativa unui curent ce, purtand in mod nepotrivit numele senatorului 5oe &cCarth6, nu a reprezentat altceva decat reactia ferma si democratica a Statelor nite in fata infiltrarilor comuniste si a spionaJului sovietic. !nstitutiile ce au Jucat un rol in aceasta perioada a „mccarth6ismului“ au actionat tot timpul in limitele legislatiei americane, neafectand prin nimic functionarea democratiei americane. 3eparte de a institui un regim politienesc, autoritatile americane implicate in investigatiile din deceniile cinci si sase ale secolului trecut au actionat moderat dar ferm in fata unei realitati dezvoltarea unui comunism american prosovietic ce sabota, prin actiuni de spionaJ, de subminare a loialitatii fata de S si prin propaganda, democratia americana, ca si efortul occidental de a rezista noului razboi mondial razboiul rece. Scopul acestui articol este acela de a incerca sa prezinte o scurta istorie, nu fara accente incorecte politic, a „mccarth6ismului“. 7e cat posibil, voi evita conceptul de „mccarth6ism“, preferandu- l pe cel sinonim (dar mult mai e8presiv+ de „panica rosie“. 3e altfel, srcinile acestui concept nu sunt deloc academice. 7rima data, termenul „mccarth6ism“ apare intr-o caricatura din 2ashington 7ost. Comunismul din Statele nite 1=
!n general, ignoram caracterul internationalist al ideologiei comuniste. )evolutia din octombrie 1;1, departe de a fi o revolutie cu un caracter national, a avut scopul definit de a fi primul act dintr-un plan ce isi propunea declansarea unei revolutii internationale. cest lucru a fost evidentiat clar la intemeierea celei de-a treia !nternationale comuniste, in 1;1;, careia i s-a delegat misiunea de a lupta „prin toate miJloacele posibile, inclusiv lupta armata, pentru rasturnarea burgheziei mondiale si pentru formarea unei republici sovietice internationale, ca un stadiu de tranzitie catre abolirea definitiva a statului“. nii imediat urmatori revolutiei bolsevice au fost ani in care, prin actiuni teroriste si de spionaJ, agentii cominternisti din intreaga lume au incercat sa provoace revolutia comunista mondiala. !n Statele nite, in cursul anului 1;1; au fost trimise nu mai putin de A< de colete cu bomba pe adresele unor cunoscuti magistrati, politicieni si oameni de afaceri americani. cestui val de atentate inedite li s-au adaugat atentatele „clasice“ cu bomba # cel mai mare dezastru l-a provocat atentatul de pe 2all Street, care a ucis A< de persoane si a ranit alte trei sute. 7e langa acest val de atentate, agentii comunisti au dus o intensa activitate de radicalizare a sindicatelor muncitoresti din S. )eactia autoritatilor americane a fost una ferma, bucurandu-se de spriJinul total al opiniei publice, care a avut un rol important in descuraJarea intaririi comunismului in Statele nite chiar prin reprobabile linsaJe. 7artidul comunist din Statele nite a pierdut foarte mult din popularitate, reducandu-si, la inceputul anilor Y>@, numarul de membri cu apro8imativ <@Z. 3e altfel, popularitatea si influenta politica a partidului comunist a intrat pe o panta descendenta, comunismul incetand sa mai fie un actor politic de luat in considerare. 3espre comunismul american de dupa esecul incercarii de a declansa o revolutie proletara e8ista un te8t foarte important, citit si citat, din pacate, doar in cercurile conservatoare americane de astazi 2itness, semnat de 2hitta%er Chambers. 2hitta%er Chambers (1;@1#1;N1+ a fost un comunist ilegalist care, dezamagit de tradarea idealurilor comuniste de catre bolsevici si colaboratorii acestora, a parasit partidul si a Jucat un rol important in dezvaluirea unei impresionante conspiratii comuniste. &aJoritatea afirmatiilor lui 2hitta%er Chambers, contestate in momentul publicarii lor, sunt confirmate odata cu trecerea anilor, deschiderea arhivelor si, desigur, reducerea importantei mizelor politice. 7artidul comunist american initiase un plan comple8 de infiltrare a administratiei Statelor nite (incluzand si armata+. ceasta infiltrare dusese practic la aparitia unui partid comunist underground, paralel cu partidul comunist oficial, cel urmarit, inca din timpul atentatelor din anul 1;1;, de catre serviciile americane de informatii. !nfiltrarea a fost cu atat mai mult posibila cu cat, dupa marea recesiune economica de la inceputul anilor YA@, noua administratie democrata, condusa de presedintele :ran% 3elano 1?
)oosevelt, era deschisa spre e8perimente economice si politice stangiste de inspiratie comunista si fascista, lucru demonstrat, intre altii, de Chambers. 3espre "e/ 3eal, politica economica si sociala a presedintelui )oosevelt, se vorbeste numai „de bine“, aceasta transformandu-se intr-un mit pozitiv american, ignorandu-se esecul real, dovedit statistic, al acesteia, precum si consecintele pe termen lung. 3ar acest subiect, al demitizarii epocii )oosevelt, este o provocare ce revine dreptei conservatoare si libertariene, si nu articolului nostru. cestei infiltrari a trebuit sa ii raspunda atat celebra subcomisie senatoriala condusa de 5oe &cCarth6, cat si celelalte institutii americane care au stat la baza „odiosului“ mccarth6ism. Comitetul pentru ctivitati antiamericane (0C+ Comitetul pentru activitati antiamericane (0C+ a fost adesea confundat cu subcomisia condusa de senatorul 5oseph &cCarth6. !n fapt, acest comitet si-a inceput activitatea cu mult inainte de intrarea in politica a senatorului &cCarth6 si era un comitet organizat de Camera )eprezentantilor, si nu de Senatul S, unde a activat &cCarth6. ceasta confuzie a fost intretinuta (cu buna intentieR+ chiar de catre mass-media americana, cotidiane centrale precum os ngeles Times si 2ashington 7ost vorbind despre 0C ca despre „Comitetul lui &cCarth6“1. Scopul initial al acestui comitet nu a fost investigarea comunismului, ci a nazismului. 7ropaganda nazista putea sa „prinda“ foarte bine intr-o merica in care *u *lu8 *lan era inca o forta politica si unde rasismul era inca o caracteristica definitorie pentru populatia din mai multe state. ctivitatea comitetului (1;A=#1;?+ poate fi periodizata. vem mai intai perioada 1;A=#1;=?, cand adversarii cei mai periculosi ai mericii nu erau comunistii, ci nazistii si aliatii lor, tinand cont de realitatile politice impuse de cel de-al 3oilea )azboi &ondial. !nvestigatiile cu privire la comunisti au vizat posibilele infiltrari de catre acestia a uneia din agentiile aparute in cadrul "e/ 3eal 2or%s 7rogress dministration (incluzand aici :ederal Theatre 7roJect+. 3eparte de a fi abuzive, investigatiile Comitetului din aceasta perioada au fost marcate de ineficienta. dministratia americana a continuat sa fie infiltrata de comunisti sub acoperire in timp ce imaginea institutiei a fost afectata de, in definitiv, comice intamplari. !n timpul investigatiilor in Jurul :ederal Theatre 7roJect, unul din membrii comitetului, congresmenul 5oe Starnes, a fost interesat sa afle daca dramaturgul elizabetan Christopher &arlo/e (1?N=#1?;A+ a fost membru al partidului comunist si a dat de inteles cum ca „domnul Euripide“ a incitat, prin tragediile sale, la declansarea luptei de clasa>. doua perioada de activitate a comitetului a fost cea dintre 1;=? si 1;?, fiind asociata cu „panica rosie“ in timpul careia s-a facut remarcat 5oe &cCarth6. 3e aceasta perioada se leaga poate cea mai faimoasa investigatie intreprinsa de 0C, aceea privitoare la comunizarea 0oll6/ood-ului. !n timpul investigatiei, mai bine de A@@ de artisti, scenaristi sau regizori de la 0oll6/ood au fost 1N
demascati, fiind supusi ulterior unui boicot din partea studiourilor si publicului. Celebritati, precum Charlie Chaplin, au fost obligate, din ratiuni strict financiare, sa paraseasca teritoriul Statelor nite. 3ramele economice ale celor A@@ de „victime“ ale comitetului (in fapt, victime ale unei credinte utopice+ au fost ulterior e8acerbate prin filme si carti, construind imaginea, teribila, de „stalinism democratic“, a „mccarth6ismului“. Chiar si acum, dupa ce crimele comunismului au devenit evidente si pentru ochii occidentalilor, campania aceasta de denigrare a perioadei „panicii rosii“, ca fiind o perioada in care s-ar fi comis abuzuri dictatoriale, continua. ctorul Sean 7enn rememora pentru "e/ Bor% Times, in decembrie >@@>, dezastrul prin care a trecut familia sa dupa ce tatal sau, regizorul si producatorul de televiziune eo 7enn, a fost trecut de 0C pe una din „listele negre“ ale comunistilor de la 0oll6/ood. Efectele acestui dezastruR :amilia 7enn a fost silita sa renunte la menaJeraA, cand in anii Y?@ cei pe care tatal sau ii simpatiza zdrobeau cu tancurile )evolutia &aghiara si umpleau inchisorile din estul Europei si aproape toata sia. 3ar nu toti actorii si regizorii de la 0oll6/ood chemati la audieri au avut de suferit sau au considerat de cuviinta sa se victimizeze. nul din cei audiati a fost si viitorul presedinte al mericii, )onald )eagan, ulterior devenit conducatorul a ceea ce Mu6 Sorman a numit (in mod neinspirat+ „revolutia conservatoare americana“. "einspirat, pentru simplul motiv ca nu este in natura nici unei miscari conservatoare sa fie revolutionara. 3e asemenea, printre membrii comitetului s-a aflat, pe vremea cand era congresmen, )ichard "i8on. &entionarea lui )eagan si a lui "i8on nu este intamplatoare. "ici unul dintre ei nu a simtit nevoia dezavuarii activitatilor lor de pe langa 0C, obtinand, fiecare in momentul sau istoric, sustinerea maJoritatii americanilor pentru functia de presedinte al S. n vot pentru ei a insemnat, intr-o societate cu o atentie politica bine dezvoltata (astfel incat orice pacat al tineretii te poate costa functia pentru care candidezi+, si un vot de creditare a posteriori pentru 0C. 3upa 1;N@, activitatea comitetului a cunoscut un lung si lent declin, pana la dizolvarea sa, in anul 1;?. cest declin nu trebuie insa asociat cu dezavuarea activitatii comitetului, ci doar cu schimbarea actiunii politice a Statelor nite in conte8tul razboiului rece. Cu era "i8on, prin activitatea diplomatica a lui *issinger, razboiul rece intra intr-o alta faza. Senatorul 5oe &cCarth6 5oe &cCarth6 a fost vinovatul de serviciu, menit sa Justifice, chiar si in zilele noastre, falsele spaime ale liberalilor americani cu privire la viitorul democratiei din Statele nite=. 3e asemenea, el a fost, pentru dreapta americana, un foarte util tap ispasitor, asupra caruia au cazut toate pacatele adevarate sau false pe care, din ratiuni electorale, politicienii republicani au inteles sa si le asume. !ntr-un interviu despre posteritatea senatorului, sotia lui 5oe &cCarth6 spunea ca fiecare cuvant rostit despre el dupa caderea sa in dizgratie este o minciuna, incluzand in aceasta lista a minciunilor 1
pana si conJunctiile verbale?. 3ar adevarul despre 5oe &cCarth6 este incredibil de simplu. fost un senator republican anticomunist, altfel un om ambitios, interesat sa isi faca o cariera politica stralucita, folosind arme politice „clasice“, intre care si demagogia. 7retinzand, din ratiuni electorale, ca ar avea informatii suplimentare ce vizau un fenomen insuficient investigat # infiltrarea de catre agenti comunisti a mai multor institutii guvernamentale (inclusiv armata+ #, 5oe &cCarth6 a solicitat si a obtinut conducerea unei subcomisii din cadrul Senatului insarcinate cu investigarea loialitatii functionarilor de stat. !nvestigatiile sale nu vizau nici macar activitatile comuniste, ci doar felul in care loialitatea functionarilor guvernamentali americani era sau nu afectata de imbratisarea ideologiei adversarului (sa nu uitam ca, practic, pe frontul din Coreea, Statele nite erau in stare de razboi cu regimul comunist+. D alta acuza care se aduce adesea lui 5oe &cCarth6 este aceea de a nu fi „prins“ nici un comunist. :acand abstractie de faptul ca nu tinea de „fisa postului“ sau de senator si presedinte al unei subcomisii senatoriale sa captureze comunisti, lista functionarilor federali deconspirati in urma activitatii subcomisiei nu este una mica. 3ar cel mai mare mit este cel al asocierii lui &cCarth6 cu activitatile 0C si implicit cu scandalul cel mai de rasunet din epoca cel al listelor negre de la 0oll6/ood. Se pare ca a e8istat chiar o moda in mediile americane de stanga, un fel de titlu de onoare in a pretinde, chiar daca nu a fost adevarat, ca ai fost chemat in fata subcomisiei lui &cCarth6. 3e asemenea, activitatea propriu-zisa a lui 5oe &cCarth6 a durat doar cativa ani (1;?@#1;?=+, perioada in care a fost presedintele subcomisiei de investigatii a Senatului. n aspect interesant al activitatii politice a lui &cCarth6 este legat de alianta dintre acesta si familia *enned6. 3esi democrati, cei din familia *enned6 au fost alaturi de 5oe &cCarth6 in timpul activitatii sale politice. 5oe &cCarth6 a denuntat cu vehementa administratiile democrate de pana in 1;?>, acuzandu-le de tradare („douazeci de ani de tradare“ # afirmatie publica ce a facut nu putine valuri in epoca+. Cu toate acestea, activitatea publica cea mai intensa a senatorului &cCarth6 a fost cea de pana in 1;?>, in timpul unei administratii democrate, iar relatiile sale cu familia *enned6 au inclus si colaborarea cu tanarul $obb6 *enned6, ce isi incepe in epoca investigatiile cu privire la miscarea sindicala americana condusa de 5imm6 0offa (acuzat in aceasta prima faza a „razboiului“ cu familia *enned6 de colaborare cu partidul comunist+. lti aliati importanti ai lui 5oe &cCarth6 au fost catolicii americani. nticomunismul $isericii Catolice, la sfarsitul celui de-al 3oilea )azboi &ondial, era unul ferm. )oma considera ca fiind e8comunicati latae sententiae. 3e asemenea, realitatea tragica a ceea ce papa 7ius al '!!-lea numea „$isericile tacerii“ (comunitatile catolice aflate in ilegalitatea impusa de regimurile comuniste+ 1<
facea ca sensibilitatea catolicilor americani fata de comunisti sa fie mai mare. 7opularitatea lui &cCarth6 a fost, de asemenea, una foarte ridicata in momentele activitatii sale, investigatiile lui, ca si cele ale 0C, fiind urmarite cu foarte mult interes de cetateanul american, constient de miza reala a acestor dezbateri securizarea visului american. !ncheierea carierei publice a lui 5oe &cCarth6 s-a facut prin impunerea unei cenzuri asupra acestuia, atat din partea colegilor sai senatori, cat si din partea mass-media. ceasta lichidare politica a senatorului a fost facuta in urma unei investigatii declansate de subcomisia condusa de &cCarth6 asupra armatei americane. !n timpul acestor audieri, confruntarea senatorului cu un general veteran de razboi, )alph 2. [/ic%er, a atras o reactie negativa asupra sa, atat din partea armatei S, cat si din partea presedintelui Eisenho/er, liderul de la Casa lba, desi democrat, nefiind unul din simpatizantii senatorului &cCarth6. rmata l-a acuzat pe senator pentru trafic de influenta. udierile ce au survenit acestei acuze au cumulat nu mai putin de AN de ore de transmisiuni televizate in direct. 3esi senatorul a fost e8onerat de orice culpa, efectul acestor audieri a fost dezastruos pentru imaginea sa. !ar scaderea brusca a popularitatii sale (de la ?@Z la A=Z, conform unui sondaJ Mallup+ a putut duce la divortul 7artidului )epublican de senator. cestor audieri li s-a adaugat si o campanie de presa dura contra senatorului, mai ales un episod intreg dintr-o emisiune foarte populara in epoca, „See !t "o/“ al lui Ed/ard &urro/. ltimii ani de activitate politica si de viata ai senatorului &cCarth6 au fost marcati de cenzura. Cenzura a fost oficializata in urma audierilor unei comisii speciale, condusa de senatorul 2at%ins, si in urma votului Senatului. &cCarth6 a fost al patrulea senator cenzurat din istoria Statelor nite. 3iscursurile sale in Senat, ulterioare acestei decizii, au fost sustinute in fata unor sali goale, ignorat de catre presa. Toti biografii sai sunt de acord asupra declinului psihic si fizic ce a urmat cenzurarii senatorului. 3evenit alcoolic, 5oe &cCarth6 a murit din pricina unui ulcer in anul 1;?. 7osteritatea lui &cCarth6 a fost una neagra. cest lucru i-a putut determina pe multi din cei dezamagiti de evolutia ulterioara a evenimentelor sa vada in senatorul american un erou. 5oe &cCarth6 a fost un om cu multe ambitii si, desigur, multe defecte. cestea au contribuit in egala masura la sfarsitul politic al senatorului. 3eparte de a fi un intelectual anticomunist, el a reusit antiperformanta de a se indeparta de acestia. 7robabil ca principala sa calitate a fost aceea de american onest care a stiut sa se serveasca de propriile sale ambitii (cel putin pana la un moment+ servindu-si tara. nticomunism in merica ctiunile intreprinse de oficialii americani conservatori impotriva comunistilor din perioada „panicii rosii“ nu pot fi intelese decat in conte8tul razboiului rece. Senatorul &cCarth6, ca si ceilalti 1;
oficiali, a trebuit sa reactioneze in fata unui adversar ideologic, dar nu politic. 7artidul comunist din Statele nite era un actor politic insignifiant, iar simpatiile comuniste sau socialiste ale populatiei americane nu erau deloc relevante. Ca urmare, miza acestor anchete si audieri nu era una politica, de lichidare nedemocratica sau la limita democratiei a unor adversari, ci una care privea securitatea Statelor nite. :ie ca acceptam marturia lui 2hitta%er Chambers, fie ca o contestam, ramane o evidenta faptul ca toti comunistii americani de dupa cel de-al 3oilea )azboi &ondial aveau de ales intre optiunile lor ideologice si loialitatea fata de Statele nite. Si cum miza comunista nu avea cum sa fie una politica, din moment ce opinia publica din Statele nite era zdrobitor anticomunista, activitatea ideologica a oricarui comunist nu putea sa fie decat una subversiva (prin incercarea dobandirii hegemoniei culturale, dupa modelul gramscian+ sau de spionaJ in favoarea niunii Sovietice. !n fata unei asemenea realitati, se pot intelege si aproba toate activitatile comisiilor, comitetelor si subcomisiilor federale americane ce au incercat sa surprinda si sa limiteze activitatile comuniste din merica. !maginea intunecata a acelei perioade, suferintele, reale sau nu, ale subiectilor audierilor si investigatiilor din acea perioada trebuie privite doar prin comparatie cu suferintele victimelor regimului comunist de dincolo de „cortina de fier“. uita ca in acei ani se purta un razboi rece (sau razboaie fierbinti Coreea de "ord, ocuparea Tibetului, razboiul civil din Mrecia sau „accidentul de parcurs“ din ngaria+ in care democratia se confrunta cu ceea ce )eagan a numit inspirat „imperiul raului“ ne-ar putea face sa nu intelegem acele evenimente, in toata gravitatea si urmarile lor. 1 D prezentare a fenomenului, ca si o e8celenta analiza a demonizarii publice a senatorului 5oe &cCarth6 se pot gasi in cartea lui &. Stanton Evans, $lac%listed b6 0istor6. The ntold Stor6 of Senator 5oe &cCarth6 and his :ight against mericaYs Enemies, Cro/n :orum, "e/ Bor%, >@@, p. ;. >$enedict "ightingale, „&r. Euripides Moes to 2ashington“, in The "e/ Bor% Times, 1< septembrie 1;<<. A . nn Coulter, Treason. iberal Treacher6 from the Cold 2ar to the 2ar on Terrorism, Three )ivers 7ress, "e/ Bor%, pp. >=;#>?@. = :olosesc, desigur, conceptul de „liberal“ in acceptiunea sa consacrata de cultura politica americana aceea de socialist. ? pud nn Coulter, op. cit., p. ?;.
>@
egringola!a e!ucatiei contemporane 2illiam :. $uc%le6 5r. )evin la nemultumirea mea legata de teoria libertatii academice, tinand seama de practica ei si luand ca e8emplu niversitatea 0arvard. Consider ca universitatile ar trebui in linii mari sa-si inteleaga libertatea de a-si defini scopuri civilizate si sa ii indemne pe studenti sa impartaseasca lumii o intelepciune cultivata. Sustin totodata faptul ca universitatile mai mici, colegiile tipic americane, sunt cele mai potrivite pentru e8perimentare si reforma. E'!ST in declaratiile cu care esti bombardat zilele acestea, in special ale presedintilor universitatilor si colegiilor mai mari, o monotonie deopotriva cumplita si reconfortanta in legatura cu telurile educatiei americane. 5ohn $arr6more a afirmat candva ca si-ar putea induce o stare serioasa de „delirium tremens“ doar gandindu-se la cantitatea de /his%6 baut pe parcursul vietii. 7aharul care putea contine intreaga bautura ar fi trebuit sa fie de marimea unei mici sali de teatru, el plutind deasupra si asteptand sa o ia din nou de la capat. Tanarul presedinte de colegiu, proaspat la birou, ar trebui sa paleasca la gandul ca mii de clisee il separa de ultimul discurs de absolvire si ca, douazeci de ani mai tarziu, va spune in esenta cam acelasi lucru. 3ar de ce ne plictisim de declaratiile luminate facute chiar si de cei ce resping educatia progresistaR 3e ce foarte elocventul presedinte al niversitatii din California (os ngeles+ suna atat de asemanator cu foarte elocventul presedinte de la „Sarah a/rence“, care suna aproape leit cu foarte elocventul presedinte al „S/arthmore“, care # in sfarsit # vorbeste timp de un ceas ca produsul unei fabrici de clisee, ingaduind numai diferente de ingeniozitate sintacticaR )aspunsul are de-a face cu insuficienta unei filozofii e8clusiv educationale. Dricat de placuta este fuga pe masura ce ea se desfasoara, satisfactia finala este amanata pana cand toate vocile individuale dar armonioase se unesc pentru a forma unitatea lor esentiala. uata individual, critica educatiei progresiste formuleaza cateva idei importante, dar adesea doar cu acestea ramanem in aer si parca nu mai aterizam niciodata. Cred ca de cele mai multe ori profesorii nostri (si vorbim acum despre cei buni+, pe masura ce aJung sa descopere ce nu este educatia, nu mai stiu sigur ce este educatia. cestia nu stiu si nu pot sti in primul rand pentru ca sunt impiedicati sa-si urmareasca scopurile pedagogice de mistica unei >1
libertati academice care ofera numai promisiuni fara rezultate. 7lutind perpetuu, libertatea aceasta ramane, in felul sau, la fel de antiintelectuala si pernicioasa ca preceptele educatiei progresiste. Suntem cu siguranta de acord cu acest postulat important din ratiuni personale si sociale, este dezirabil ca oamenii sa-si e8ercite facultatile specific umane (in principal capacitatea de a rationa si aceea de a contempla frumosul+. 3ar care anume din telurile educatiei asa cum sunt ele stabilite de obicei ne lasa senzatia nedesavarsiriiR 3e unde vine acea senzatie de incomplet care duce in cele din urma la frustrare si plictisealaR Cu siguranta nu suntem invatati cum sa e8plicam conflictele profunde care dezbina lumea educata de astazi. 3aca educatia este o e8perienta civilizatoare, atunci am fi indreptatiti sa corelam educatia cu civilizatia. 3ar lucrurile nu stau asa intotdeauna. 7rofesorii stiu sau ar trebui sa stie, scrie presedintele de colegiu 3r. 0erbert o/r6, „cat de vitale sunt colegiile si universitatile pentru insuflarea unor idei de prima importanta pentru viata natiunii # de la primul pana la ultimul cetatean. 7rofesorii stiu ca educatia este, pana la urma, un fel de dinamita“. n e8ploziv detonat in zilele noastre in diferite parti ale lumii sub regimul socialist, fascist si comunist. 3r. !.. *andel a recunoscut adevarul deplorabil ca „educatia este cel mai fascist aspect din )evolutia :ascista, cel mai comunist aspect al )evolutiei Comuniste si cea mai nazista e8presie a )evolutiei "ationalSocialiste“. Corelatia, cu alte cuvinte, nu functioneaza in mod automat. "u este lipsit de pericol sa spui Cunoasterea inseamna intelepciune. !n termeni de pura cunoastere sau stiinta de carte, enin si Trot%i aveau putini egali in tara lor. Totusi, ar fi fost de mare aJutor pentru intreaga lume daca cei implicati in cultivarea capacitatilor acestor oameni ar fi fost convinsi sa se opreasca. nii vor spune ca faptul de a te ingriJora pentru comunisti, nazisti si fascisti inseamna sa iei in seama niste aberatii # mutatii intelectuale carora nu ar trebui sa le permitem sa ne distraga atentia de la formularea legilor generale ale pedagogiei. Sa presupunem ca asa stau lucrurile si sa ne indreptam atunci catre o zona a lumii guvernata de idei politice si filosofice conventionale. Sa ne oprim la ondra. !n capitala fostului !mperiu il descoperim pe $ertrand )ussell. ordul )ussell stie mai mult despre mai multe lucruri decat, foarte posibil, orice contemporan al sau. !nseamna asta ceva pentru elR 3ar pentru noiR !n afara de contributiile sale tehnico-filosofice, care poseda o semnificatie importanta dar strict specializata, ce a facut el pentru a usura sau pentru a canaliza pe cai productive stradaniile unei intregi societatiR Ce a facut el pentru a rafina intelegereaR Ce a facut el pentru el insusiR >>
beneficiat de mai mult decat cele doua tipuri de educatie necesare, in opinia dlui )obert 0utchins (fost presedinte al niversitatii din Chicago+, pentru fericirea conJugala, iar ordul )ussell a fost casatorit de cinci ori1. luat numeroase pozitii iconoclaste in ultimii treizeci de ani, contestand fundamentele convingerilor occidentale despre etica sau teologie. !ar acum, in deplinatatea intelepciunii sale, ordul )ussell ne indeamna sa cedam niunii Sovietice. r fi mai bine sa cedam barbariei mai degraba decat sa luptam pentru salvarea institutiilor noastre traditionale. „umea civilizata va fi distrusa\“ &arele Carturar tremura, repetand cuvintele care au subminat vointa romanilor de a se impotrivi barbarilor lor acum un mileniu si Jumatate # o neputinta morala descrisa mai patrunzator decat oriunde altundeva de insusi ordul )ussell intr-una din cartile sale. fost telul e8plicit al educatiei dlui $ertrand )ussell sa ne povatuiasca astfelR !n mod cert, putem identifica o anumita logica in sfatul sau. Si-a devotat intreaga viata negarii adevarului convingerilor occidentaleO prin deductie, reiese ca ele nu merita a fi aparate cu riscul razboiului. 3upa ondra, sa ne oprim in Cambridge, &assachusetts, cutreierand salile de curs si ascultand cu atentie intelepciunea spre care ne-ar putea purta „adevarata educatie“. ici, intors din razboaiele !ndiei, il gasim pe profesorul 5ohn *enneth Malbraith, fost ambasador al peninsulei. El insista astazi asupra faptului ca premisele organizarii noastre economice sunt demodate, fiind sustinute doar de „Judecata vulgara“. 7oate ca are dreptate, fiind un om educat, care nu si-a omorat orele libere din liceu cu scoala de soferi sau cursurile de dezvoltare personala. 3ar daca cineva merge la niversitatea din Chicago si il asculta pe :riedrich 0a6e%, un om cel putin la fel de bine educat, va afla ca drumul propus de Malbraith duce mai intai la servitute si apoi la saracie. 3l )obert 0utchins, un om foarte educat chiar si pentru standardele sale e8igente, considera absurde unele din parerile dlui 5ames Conant>, un om e8celent instruit pentru standardele oricui. 7rofesorul Sidne6 0oo%A, un om foarte educat, ne spune ca trebuie sa ne emancipam de robia religiei, iar profesorul )einhold "iebuhr=, si el un om foarte educat, ne spune ca prin religie aflam adevarul, libertatea, si poate chiar mantuirea. Ce este de facut cu toate aceste probleme curente despre care auzim atatea, de la conflictele armate pana la proliferarea mahalalelorR 7entru a raspunde acestor intrebari, ni se sugereaza, avem nevoie de solutii indraznete gandire modernizata, revizuita, reinnoita, imbunatatita, de felul careia ar putea sa apara numai in societatile educate la genul de scoli pe care le-ar administra dl 0utchins. 3ar care sunt solutiile la care s-ar ralia un public cu adevarat educatR 3e ce sa nu-i intrebam pe cei care au avut acea educatie incuviintata de catre dl 0utchinsR Ce vor ei sa faca natiuneaR Ei bine, fireste ca punand aceasta intrebare ne indreptam spre Turnul $abel. Toti vorbesc si o fac in limbi diferite. >A
E8ista cu siguranta scoli de gandire. nii spun ca s-a sfarsit vremea in care probleme sociale maJore pot fi rezolvate la nivel individual sau in sfera asociatiilor voluntare. "i se spune ca trebuie sa recurgem la aJutorul statului. vem in schimb o opinie contrara, care sustine ca statul, din ratiuni ce tin de metafizica si de prudenta, este tocmai agentul gresit pentru orice reforma sociala. Sunt numeroase puncte de vedere, multe dintre ele ireconciliabile, despre colonialism, drepturi statale # despre orice. Ceea ce sustin, foarte simplu, este faptul ca elitele educate nu sunt in acord cu privire la problemele centrale pe care educatia urmareste sa le clarifice, ca sa nu mai vorbim despre solutiile lorO sau ca, in randul elitelor, e8ista diferente radicale si ireconciliabile, care nu au nimic de-a face cu marimea creierului ori cu durata sau amploarea educatiei. &ergand mai departe, consider ca atunci cand elita educationala ar parea ca sustine unanim o opinie, aceasta este deseori impulsiva, aiurita si superficiala, ca atunci cand, spre e8emplu, intelectualii au recunoscut impetuos ca 3ar/in l-a ingropat pe 3umnezeu. !n ceea ce ma priveste, sunt convins ca o buna educatie este Justificata suficient prin ceea ce ofera individului care o primeste. "ici o alta Justificare e8terna nu este necesara. 3ar nu cred ca vom fi vreodata convingatori in efortul nostru de a mobiliza natiunea pentru o educatie buna pana nu formulam telurile unei asemenea educatii intr-un mod mai inteligibil. Si nu putem realiza acest lucru, dupa cate imi dau seama, cata vreme nu ne eliberam de superstitiile libertatii academice. tata timp cat libertatea academica este inteleasa ca dreptul unui cercetator de a cauta cunoasterea fara ca legea sa constituie un obstacol, doctrina este invulnerabila. 3ar nu are nici un sens sa sugerezi, asa cum se intampla in atat de multe campusuri universitare, ca libertatea academica ar trebui sa constranga o institutie sa pastreze postul pentru un profesor care-si dedica tot timpul subminarii premiselor ce stau la baza scolii unde preda sau la temeliile societatii in care traieste. n astfel de profesor ar putea fi considerat pe buna dreptate nepotrivit si orice colegiu care aJunge la aceasta concluzie ar trebui sa aiba libertatea de a-l inlocui, la fel cum orice comunitate este libera sa inlocuiasca un functionar public pentru ale carui servicii nu mai e8ista cerere. Este in mod special important sa fie abandonata libertatea academica in intelesul de custode al paritatii doctrinale, de aparatoare a notiunii ca toate ideile sunt egale. Sub notiunea de libertate academica, universitatea moderna se presupune ca ar trebui sa-si aroge pozitia de „neutralitate“ intre ideile concurente. „D universitate nu ia nici o pozitie in dezbaterile care au loc in salile sale“, afirma o comisie de cercetatori si absolventi ai niversitatii Bale in 1;?>O „!n universitatea ideala fiecare punct de vedere al unei dezbateri este prezentat cat mai impartial cu putinta“. proceda in >=
alt fel, spun ei, ar preJudicia o intrecere in care, daca toti concurentii sunt lasati complet nespriJiniti, adevarul cu siguranta va triumfa. Toate acestea sunt basme. Scopul educatiei este promovarea cunoasterii si a bunei conduite # cu pretul sacrificarii unor puncte de vedere. Dmul educat, sustine transant )ussell *ir%, este persoana care a invatat cum sa inteleaga normele etice prin miJloace intelectuale. 7e scurt, el a aJuns sa cunoasca ce inseamna conduita Justa si de ce o persoana trebuie sa se comporte in mod Just, cunoscand aceste lucruri prin intelegerea temeiului rational al unui astfel de comportament. tat timp cat profesorii si oficialii unui centru de studii umaniste spun ca nu vor sustine o idee in defavoarea alteia, ei afirma ca nu cunosc ce inseamna conduita Justa (in contrast cu o conduita nefasta+. &ai mult, ei spun ca nici nu vor sti vreodata, deoarece libertatea academica nu este conceputa ca un mecanism care isi poate pune capat singur si care poate fi aruncat la gunoi dupa „&area 3escoperire“. ibertatea academica este conceputa ca un instrument perpetuu al egalitarismului dogmatic ne reaminteste ca nu putem sti nimic cu certitudine # ceea ce eu consider a fi un alt mod de a spune ca nu putem sti cu adevarat care sunt telurile educatiei. spune ca un colegiu nu ar trebui sa sustina o idee in defavoarea alteia deoarece nu-si poate asuma riscul de a alege ideea gresita inseamna a condamna colegiile la un destin al zadarniciei intelectuale si morale. presupune, asa cum face implicit „libertatea academica“ de astazi, ca fiecare student, in domenii non- stiintifice, ar trebui sa inceapa mereu de la zero, ca si cum 7laton si ristotel, Sf. ugustin si Sf. Toma dY9uino nu ar fi aJuns intre ei macar la o concluzie demna de incredere, inseamna a te indoi de insasi structura invatariiO inseamna a te indoi ca educatia are vreun tel, in afara poate de unul pur utilitarist.
3aca se poate sustine ca educatia lui enin a produs o aberatie, atunci este admis tacit ca e8ista standarde dupa care aberatiile pot fi Judecate. )ezulta de aici ca e8ista standarde dupa care putem Judeca daca enin si 0itler # sau leninismul si hitlerismul # merita un respect si o atentie egale din partea studentilor nostriO daca o universitate ar trebui sa fie „impartiala“ fata de ele. !ar daca e8ista standarde de Judecata, atunci ar trebui sa fie e8plicate in teoria educatiei. D astfel de teorie ar suna cam asa „iata are un scop. cest scop este cunoscut partial deoarece a fost dezvaluit partial. Dmul este dotat cu ratiunea prin care poate pricepe, macar partial, scopul vietii. 3ascalii ar trebui sa transmita mai departe adevarurile care au fost descoperite si sa inzestreze studentii cu intelegerea proceselor prin care acele adevaruri aJung sa fie recunoscute ca atare. realiza acest lucru reprezinta cea mai >?
importanta contributie pe care o poate face o institutie de invatamant este telul educatiei, caruia ii sunt subordonate toate celelalte. 3aca educatia ii poate inarma pe studenti cu puterile discernamantului etic si rational, afirmandu-si astfel devotamentul pentru marile certitudini ale Dccidentului, atunci vom avea o categorie de oameni capabili sa se achite de responsabilitatile pe care le va avea de infruntat ca urmare a conditiilor in continua schimbare“.
7ledez in favoarea indoctrinariiR cesta este un cuvant malefic, capabil sa tiranizeze orice discutie despre teoria academica. 3e fapt, pare imposibil sa actionezi conform directivelor abstracte ale libertatii academice. a fel cum este imposibil ca un individ sa fie in totalitate neutru, este de asemenea imposibil ca o catedra dintr-o facultate sa fie pe deplin neutra, sau chiar ca intreaga universitate sa fie complet neutra. „!ndoctrinarea“, in sensul impunerii unei doctrine in defavoarea alteia, se intampla tot timpulO ba mai mult decat atat, unii din cei mai zgomotosi sustinatori ai libertatii academice sunt ei insisi principalii promotori ai indoctrinarii. Editorii unui ziar pentru studentii de la 0arvard # The Crimson # au efectuat recent un sondaJ e8tins asupra optiunilor politice si religioase in randul studentilor. 7rin miJloace stiintifice, editorii au descoperit ceea ce era de multi ani foarte limpede oricarei minti luminate, si anume ca niversitatea 0arvard, precum atatea alte centre academice, a aJuns un motor al valorilor seculare si colectiviste. nul din doi protestanti care trec pe la 0arvard isi pierd credinta, in mare parte din cauza caracterului secular accentuat al corpului profesoral si al planului de invatamant. Evreii si catolicii nu par a ceda la fel de usor, dar un procent considerabil al acestora intorc de asemenea spatele religiei. !n politica si economie, se face apel pentru tot mai multa centralizare. Editorul sintetizeaza „subventiile federale capata rapid aura de sintagma magica. !nconJurati de un climat liberal, maJoritatea studentilor de la 0arvard par pregatiti sa accepte activitatea crescuta a guvernului federal in aproape toate ariile vietii nationale # de la programele pentru construirea de locuinte si teatre pana la fabrici si ferme agricole“. Cat priveste relatiile internationale, impactul educatiei oferite de 0arvard este masurat prin urmatoarea informatie o treime din studenti prefera mai degraba optiunea capitularii in fata niunii Sovietice decat cea a razboiului nuclear. 3e ce au aJuns studentii sa gandeasca in acest felR „!n cea mai mare parte“, scrie raportul ziarului Crimson, „studentii nu au venit in Cambridge, &assachussets cu aceste opiniiO le-au capatat la 0arvard. 7este Jumatate din ei recunosc ca optiunile lor politice au fost puternic influentate de la >N
inscrierea din primul an, iar din acestia sapte zecimi si le-au schimbat VVde la conservator la liberalWW sau VVde la liberal la mai liberalWW„. Este posibil ca indoctrinarea studentilor cu liberalismul politic si agnosticismul filosofic sa ii indrume pe acestia catre adevar # cert este ca 0arvard-ul se comporta conform acestei ipoteze. )elevant in dezbaterea de fata nu este ce orientare adopta 0arvard-ul, ci faptul ca, incalcand premisele libertatii academice, adopta oricare orientareO remarcabil este ca, in pofida dictatelor literaturii teoretice ce continua sa se reverse dinspre Cambridge, lma-0arvard nu este nici „impartiala“, nici „neutra“. :aptul ca unii dintre noi nu agreeaza tendintele politice de la 0arvard nu are legatura cu insemnatatea pentru noi toti a unei devieri clare de la imperativele doctrinare ale libertatii academice. Cu siguranta colegiile mici si studentul individual trebuie sa devina principalii agenti ai reformei educationale. "umai in colegiul de mici dimensiuni se gaseste mobilitatea organizationala, farama de credinta, preocuparea pentru studentul individual si pentru nevoile sale intelectuale si spirituale, precum si spiritul independent ce poate rezista comandamentelor educatiei de masa. !nauntrul micului colegiu, cu grupul sau de profesori ce nu cauta prestigiu sau birouri la Casa lba de acolo ma astept sa porneasca renasterea. Studentul este strans legat de aceasta reforma. Cum poate el sa-si tina in frau energia morala cu care se naste fiecare om, cand priveste lumea si reflecteaza ca ea este lumea construita de educatieRO nu, nota bene, lumea construita de saracie, maladii sau analfabetism. &arile noastre nenorociri sunt rezultatul ideologiei spriJinite de puterea statului. Este nevoie de Stat pentru a traduce viciile individuale in blesteme universale. Statul a fost cel care a tradus ideile din &ein *ampf in lagare de concentrare. Studentul cu sensibilitate morala se va revolta, neindoiosO si cred ca va descoperi ca in colegiul privat de mici dimensiuni opiniile sale vor avea cea mai mare greutate. Spun doar ca intelepciunea este acolo, si ca teoria educationala ar trebui sa se adapteze la acest fapt. Conditiile in continua schimbare despre care auzim atat de des nu influenteaza validitatea sau aplicabilitatea principiilor centrale referitoare la conduita umana. 3aca cei care striga tot timpul ca avem nevoie de solutii curaJoase pentru problemele noastre par a acorda mai mult timp cererilor zgomotoase de noi solutii decat cautarii acestora, nu-i Judecati prea aspruO nu au de ales. Edmund $ur%e i-ar fi tratat cu toleranta, la fel cum a facut cu contemporanii sai, despre care a spus „Stim ca noi nu am facut descoperiri, si credem ca descoperiri nu se pot face, in plan moralO nici multe in >
marile principii ale guvernarii, nici in ideea de libertate, care au fost intelese cu mult inainte ca noi sa ne fi nascut, asa cum vor fi dupa ce mormantul isi va asterne tarana peste ingamfarea noastra, iar cavoul tacut va acoperi impertinenta limbutiei noastre“. Traducere de Cosmin ictor 7opa
"ota redactiei :ragment din cuvantarea adresata Consiliului pentru 3ezvoltarea Colegiilor de &ici 3imensiuni (os ngeles, 1? septembrie 1;NN+, publicata cu titlul „The imlessness of merican Education“, "e/sda6 (? martie 1;N@+, pp. N#<. 1 2:$ e8agereaza, $ertrand )ussell fiind casatorit doar de patru ori (n.t.+. > 5ames $r6ant Conant (1<;A#1;<+, chimist de profesie, presedinte al niversitatii din 0arvard in perioada 1;AA#1;?A. Conant a pledat pentru indepartarea programei academice de studiul clasicilor in beneficiul unor materii moderne si „progresiste“ (n.t.+. A Sidne6 0oo% (1;@>#1;<;+ a fost un filozof pragmatic american, fiind critic al totalitarismului, dar, in tinerete cel putin, un simpatizant al ideilor de stanga (n.t.+. = )einhold "iebuhr (1<;>#1;1+ a fost un teolog protestant, prieten al socialismului intr-o prima instanta, dar convins dupa razboiul al doilea mondial de necesitatea „realismului crestin“, in care teza failibilitatii umane este centrala. !ntre cartile sale merita mentionate 7ious and Secular merica (1;?<+ si The Structure of "ations and Empires (1;?;+ (n.t.+
><
Stan!ar!ele universitatii si !eclinul invatamantului umanist llan $loom nii 4N@ au adus la suprafata faptul ca niversitatea nu mai are un scop unitar, nici o comuniune de subiect, materie sau viziune. Cele doua domenii ale niversitatii, natural si uman, sunt doi pasageri care calatoresc aproape accidental, impartind aceeasi corabieO Stiintele umaniste sunt valoroase tocmai pentru ca amintesc de cu totul altceva decat utilitatea. Cea mai inalta vocatie intr-o democratie este oferirea alternativelor la perspectivele dominante ale omului si viata fericita de dragul libertatii gandiriiO &aladia a cuprins in primul rand stiintele umaniste, iar vindecarea trebuie sa vina tot de acolo & putea incepe o evaluare a standardelor universitatii contemporane cu cea mai evidenta, cea mai cuantificabila (faptul ca acest cuantificabil este singurul lucru persuasiv reprezinta simptomul problemei+ schimbare de standarde din ultimii douazeci de ani inflatia notelor studentesti. 3esi profesorii nu mai pot fi siguri fata de ce criterii isi fac autoevaluarea, studentii stiu ca sunt notati cu acele , $, C, 3, si :-uri, sau mai degraba acele -uri si $-uri, iar media de absolvire care insumeaza realizarile lor totale la finele celor patru ani. Chiar si in cele mai bune universitati inflatia de note bune s-a potrivit cu cea din economie, cu diferenta ca in economia academica nu se poate maJora acel O nu poate fi depasit, astfel ca studentii practic se impart in cei bogati si cei recent imbogatiti. -urile sunt usor de castigat, $-urile reprezinta premiul de consolareO o neobisnuita lipsa de atentie sau neindeplinirea temelor se incheie cu un C. n : este o realizare, preferabil unui C, deoarece pare sa rezulte dintr-un act de vointa din parte primitorului, mai degraba decat un semn al mediocritatii. 3 a disparut. Cu =@Z spre N@Z dintre studenti primind titluri de merit, festivitatile de absolvire au deveni pentru universitati ceva stingheritor care le priveste pe ele insele si sunt privite ca standarde de productie (standard-bearers+, pentru oricine stie ca aceasta nu e rezultatul unui progres in pedagogie, ci a ieftinirii produsului. Consecintele inflatiei de note 3ar ce este gresit in asta, in special de cand sunt motive intemeiate sa credem ca aceste colegii studentesti muncesc mai mult decat oricand, cu siguranta mai mult decat au facut-o in ultimii saizeci de aniR echiul sistem de notare a fost pana la urma doar o conventie, pe care cu timpul am adaptat-o la un nou sistem. Ei bine, in primul loc, moneda devalorizata inca poate servi unor scopuri >;
domesticeO dar consumatorul e8tern, care sunt scolile profesioniste (piata la care apeleaza acum produsele noastre in mod larg+, nu se mai incred in marca noastra de aprobare (seal of approval+. rhiva colegiului nu indica talentele reale sau realizarile, cu siguranta nu adevarata superioritate. 3e aici, ei se bazeaza pe scrisori de recomandare si pe teste standardizate. Si de vreme ce scrisorile sufera de acelasi fel de inflatie (pana la urma, ele sunt scrise de profesori care dau note si a caror generozitate este incuraJata de amenintarile guvernamentale la confidentialitate+, testele ies castigatoare, avand cel putin o anumita severitate a obiectivitatii. stfel, studentii si incep sa considere testele ca etaloane veritabile ale realizarii, iar aparatele Serviciului de Testare Educationala inlocuiesc universitatile ca surse ale evaluarii si ale standardelor. !deea educatiei liberale cu propria multiplicitate in unitate, cu varietatea invatamantului si sensibilitatea pe care o promoveaza, incep sa-si piarda din autoritate, nemaiavand efect decat ocazional la vreun eveniment, este inlocuita. 3aca nu este condusa in propria lume, daca ceea ce daruieste in mod unic nu e inteles ca ceva care-l pregateste pentru viata pe care o va duce, atunci niversitatea poate fi cu greu luata in serios de catre student ca o sursa de educatie, mai degraba decat o propedeutica la o formare vocationala. na este pentru un student sa devina doctor, stiind ca o e8perienta universitara distincta precede pregatirea medicala si ca admiterea sa la o scoala medicala va fi determinata de performantele sale academice. Este cu totul altceva insa daca el crede ca niversitatea il pregateste pentru e8aminari specializate in profesia pe care si-a ales-o. !n acest caz, integritatea si independenta acestei pauze civilizatorii in viata sunt nedeterminate. Este oarecum absurd ca patru ani de studiu si e8perienta, in loc sa descopere calitatile studentului intr-un mod comprehensiv si concret, sunt depreciate in favoarea unui test unic. 3ar situatia este mai complicata. !n locul unei irelevante a notarii, noua distribuire a facut din studenti vanatori de note. &edia de absolvire conteaza la ceva. $-ul este aproape asigurat, astfel ca -ul devine o oportunitate si in mod aparent la indemana oricui. Se dau atat de multe -uri incat un nu poate verifica un talent veritabil pentru stapanirea disciplinei avute in vedereO este doar util pentru scopul mai larg de a avea un nivel ridicat al mediilor. &arele accent pus pe note de dragul notelor este o consecinta directa a preJudecatilor fata de notarea din anii saizeci. tunci s-a argumentat ca trebuie urmarita cunoasterea in sine, iar lipsa notarii sau cursurile admis-respins erau optiuni pentru cel ce insista. )eformismul absurd, in indiferenta sa fata de realitate, a avut ca rezultat e8act efecte contrare celor intentionate. "eindoios, dorinta pentru distinctie nu se suprapune cu griJa pentru cunoastere, dar este un motiv puternic care ii poate atrage pe tineri pentru studii pe care mai tarziu vor invata sa le iubeasca pentru ele insele. 3aca notele reprezinta adevarata realizare A@
intr-o disciplina, atunci ele Joaca rolul dublu de paznici ai ei si stimulente pentru a o respecta. 3aca sunt folosite corespunzator, notele si meritele sunt un scop al educatieiO iubirea dezinteresata pentru cunoastere este rezultatul ei firesc. ceasta agitatie impotriva notelor a dus la situatia in care rezultatul sporadic al unei bune educatii sa fii proprietatea obisnuita a oricarui student incepator. )eusita acestei agitatii a suprimat atat aspiratia pentru realizare cat si teama fata de disciplinele ale caror profesori nu le respecta. 3ar nu a facut nimic ca sa scoata din sufletele tinerilor iubirea naturala pentru onoare. ceasta dorinta de a fi primul, impreuna cu necesitatea practica pentru a ierarhiza studentii a mentinut importanta notelor (conducand partial la inflatia notarile fiind tot mai multe, ele devin irelevante+. "ota a devenit atat vanata, cat si dispretuita. Semnificatia sa in relatia cu procesul de invatare a fost efectiv distrusa. Consecintele au fost severe pentru moralul studentilor. stazi e8ista o anumita autoironie, pentru ca ei sunt constienti ca acest fel de egalitarism este fraudulos. Egalitarismul legitim iti ingaduie sa fii ceea ce estiO egalitarismul demagogic iti spune ca tu esti ceea ce stii ca nu esti. 3aca despre cineva se spune ca este frumos, atunci cuvantul isi pierde sensul fara ca cineva sa beneficieze sau macar sa fie convins. E ridicol sa spui ca Jumatate din croitori, fermieri sau doctori sunt e8celenti si ca practic restul sunt foarte buni. &ai degraba decat o clasificare, egalitarismul nostru universitar i-a inaltat la nivelul unei aristocratii a intelectului. Studentii, desigur, nu cred nimic din toate acestea. Ei vor masuri reale ale valorii lor. Ei doar inceteaza sa mai respecte niversitatea ca loc in care sunt testati si formati pentru viata, punand la indoiala seriozitatea profesorilor lor. !ar intreaga cauza a invatamantului a facut un grav deserviciu prin evidentul caracter arbitrar al standardelor. 3upa cum o diploma de colegiu nu mai garanteaza un invatamant definit, tot asa a scazut importanta varfurilor, diplomele de onoare obtinute in cele mai bune universitati. Suntem pusi in fata pericolului ca standardul real si intransigent al adevarului sa ne scape in timp ce suntem ocupati cu redistribuirea distinctiilor care apartin in mod natural scopului adevarului. )esponsabilitatea facultatii Cum s-au putut intampla acesteaR Mreseala, desigur, vine de la profesori. Ei nu doar dau notele, ci si vor aceastaO iar aici se afla semnificatia acestei istorii, pentru ca inflatia notelor in mediul studentesc este doar un simptom al slabirii esentei universitatii. Confuzia standardelor e8terne aplicate studentilor reflecta declinul standardelor interne din sufletele profesorilor. Ei nu mai sunt siguri ce trebuie sa invete sau macar ce anume trebuie sa faca in calitate de cercetatori. 3ar, ca sa fim mai A1
coerenti, nu pe profesori in general ii caracterizez, ci pe profesorii de stiinte umane si sociale. Caci, bineinteles, din partea lor de universitate vine inflatia de note. Savantii disciplinelor naturale au o intelegere mai clara despre obiectul lor de studiuO ei cunosc urgentele interne propriei lor stiinte, fiind preocupati in primul rand cu progresul. Ei pot vedea mai usor realizarile studentilor avand in minte acest tel. U
Egalitarismul radical si integritatea intelectuala a universitatii ceasta infirmitate sau slabiciune a stiintelor umane si sociale se deceleaza in anii 1;N@. merica a trecut atunci printr-una din crizele periodice de egalitarism radical1. cesta e un fenomen conectat intrinsec cu regimul politic, care se fundamenteaza e8plicit pe principiile filozofice ale egalitatii. !nstitutiile formate pentru a intrupa egalitatea erau intr-adevar pentru a controla cele mai radicale impulsuri egalitariste, acelea care se revolta impotriva inegalitatilor necesare sa conserve egalitatea si sa promoveze e8celenta umana. 3ar acele impulsuri ne insotesc permanent, alimentate de prezenta inegalitatilor nedrepte si de doctrinele despre egalitate care nu accepta constrangerile gandite necesare de catre 7arintii :ondatori. !ntotdeauna e8ista tentatia de a se revolta impotriva naturii, impotriva inegalitatilor naturale ale trupului si ale sufletului, la fel de bine ca impotriva celor derivate din conventie. !n anii saizeci, acest capriciu a lovit pentru prima oara in istoria noastra impotriva universitatilor si a vietii intelectuale in general>. 7ana acum universitatile noastre nu erau tinta pasiunilor populiste americane, iar raspunsul egalitarist la marile universitati de pe coasta de est a fost construirea universitatilor dupa acest model in intreaga tara. Cele mai bune universitati americane au mentinut un nivel intelectual relativ sever (serious+, partial departe de dragostea de adevar, de snobism. Spun partial deoarece ele au avut ca model si cenzura universitatile europene, care aveau, pana la al doilea razboi mondial, cele mai inalte standarde si produceau multi savanti de renume. a primul atac asupra integritatii intelectuale a universitatii, cele trei elemente ale acestei structuri erau deJa subminate, iar ea s-a prabusit la primul asalt. Climatul moral al anilor saizeci Trebuie sa incercam o reconstruire a situatiei cu care s-au confruntat profesorii in anii saizeci pentru a intelege care a fost reactia lor. Studentii erau in avangarda unui atac, iar profesorilor le era greu sa reziste, sau cel putin sa se opuna acestor sentimente puternic e8primate. 3e ceR 7entru ca si A>
profesorii erau americani si le era greu sa reziste opiniei publice. 7e langa asta, intr-o tara in care utilitatea este principiul dominant si demnitatea vietii teoretice este in mod corespunzator diminuata, viata infloreste doar in masura in care cei care o traiesc si comunitatea in sens larg au convingerea comoda ca scopurile teoretice sunt folositoare. ocea stinsa a ratiunii ezita inainte de izbucnirea indignarii morale. !ar prima chestiune care ia prim-planul este cea care atinge cel mai convingator constiinta americana rasa. Sclavia a fost cea mai mare inJustitie a mericii, iar aceasta a Jignit principiul nostru conducator egalitatea # probabil singurul principiu Juridic. "ici un cetatean decent nu poate evita responsabilitatea de a face ma8imum pentru a-si curma mostenirea. Cetatenia si cercetarea ne impun diferite pretentii, iar noi ducem lipsa de un principiu mediator. Scopul universitatii este sa inteleaga # nu sa schimbe # lumea. 3ar nu intotdeauna aceasta este perspectiva celor care fac parte din ea, iar in anii saizeci multi au vrut sa reformeze societatea cu aJutorul universitatii. na e sa faci efortul deschiderii caii spre educatia universitara a comunitatii tale, dar e cu totul altceva sa schimbi caracterul educatiei pentru a o face accesibila celor care au fost lipsiti de ea. !ar a doua situatie s-a desfasurat in ciuda # partial din cauza # celor mai bune intentii. &ai intai au fost coborate standardele de admitere. poi s-au operat schimbari in programa, fiind propuse modificari urgente ale metodologiei de lucru. urmat o fatala intelegere pentru a folosi rasa drept criteriu in cautarea unei facultati, ceea ce a insemnat o abandonare a transcendentei universitare (dobandita cu mare greutate+ fata de rasa, clasa sociala, natiune si religie # o transcendenta bazata doar pe universalitatea adevarului. !n consecinta, segregarea in case de acomodare si chiar in sali de clasa a inceput sa fie tolerata. !ar in final au fost martori la atacuri repetate si pertinente asupra libertatii de e8presie si a libertatii de gandire. ceasta a fost insotita de o indoiala amenintatoare (ominous+ fata de integritatea disciplinelor # pana la urma nu erau ele, mai mult sau mai putin subtil, rasisteR Toate acestea au fost acompaniate de o relansare a gandirii mar8iste, care interpreta niversitatea ca un vehicul al „ideologiei burgheze“ # desi mai inainte fusese simbolul si substanta devotamentului democratiei liberale fata de principiul conform caruia adevarul ii va face pe oameni liberi. !n spatele sentimentelor morale vehiculate de miscarea drepturilor civile predomina miscarea impotriva razboiului. ceasta miscare, desi facea apel la legitimitate ca la o forta ce nu avea nici o baza in universitate, amplifica pasiunile sigurantei de sine la un asemenea nivel incat orice revendicare din partea sustinatorilor ei devenea instantaneu respectabila. Esenta acestui apel era ostilitatea fata de orice autoritate, nu simpla autoritate aleasa oficial (alegerile, desigur, sunt toate frauduloase+ care ii trimitea pe tineri la razboi, ci si autoritatea traditiei, si cea a profesorilor, sau, AA
mai mult, autoritatea talentului, virtutii, stiintei si a cautarii adevarului. Drganizarea universitatii, deosebirile dintre profesori si studenti si primatul studiului asupra predarii (the primac6 of learning over teaching+ erau intelese ca facand parte dintr-un amplu sistem de dominare #o sclavie. )ezultatul acestor opinii a fost o mare suspiciune fata de facultate, o eroziune a autonomiei si a locului ei in universitate, o noua modificare a curriculumului pentru a corespunde cerintelor, o inlaturare a unei mari parti din invatamantul traditional care nu se putea Justifica in ochii studentilor. ltimul dintre cele trei mari valuri moralizatoare (of moralizing+ care au ruinat niversitatea a fost feminismul. cesta a fost avantaJat de dispozitia generala a certitudinii morale, profitand de analogia cu sclavia si fundamentandu-se pe ideologia eliberarii de sub dominatie. :eminismul nu a alterat tendintele aduse de celelalte valuriO doar le-a intarit. !n particular, a e8tins atacul asupra curriculum-ului traditional, prin aceea ca maJoritatea lucrarilor de literatura si filozofie pot fi acuzate de se8ism si astfel discreditate, cat timp acuzatiile de rasism pot fi reduse la minim. !nsistenta cu care niversitatea a intrat in lupta impotriva se8ismului, mai ales asupra rolurilor conventionale masculine si feminine, a suscitat un efort mai dificil si mai chestionabil deoarece # in timp ce aproape fiecare membru al universitatii era declarat impotriva deosebirilor rasiale si stia in buna masura ce inseamna depasirea lor, cel putin in cadrul universitatilor # nici una dintre aceste conditii nu a prevalat in cazul miscarii feministe. Cele trei pacate capitale din crezul egalitarist # rasismul, se8ismul si elitismul # au devenit dogme ale universitatii. 3e vreme ce ochii savantului pot fi distrasi foarte usor de la scopul lui inefabil, care are o mica relevanta populara, intreg aparatul setat sa implineasca noi scopuri s-a dovedit a fi foarte distras. niversitatile au primit noi birocrati care sa supravegheze politica, iar cei vechi s-au angaJat sa se dedice eficacitatii politicii. Muvernarea federala, initiata si stimulata de modul de configurare al universitatilor, nu a ezitat sa-si impuna actiunile afirmative asupra lor. &ultor universitati li s-a alocat cate un administrator cu titlul minunat de „functionar al bunavointei“ (compliance officer+. stazi, nimeni care se gandeste la aceste lucruri nu se poate gandi la educatie si studiu. Spectaculoasele procese civile care ocupa primele pagini ale ziarelor nu spun adevarata poveste despre otrava subtila care strabate acum atmosfera universitatii. Caracterul special, vocatia universitatii si increderea sa interna sunt amenintate. 7rintre atatea lucruri, ipocrizia defileaza agresiv ipocrizia acelora care insista pe programele de munca si manipuleaza faptele sau insala si ipocrizia acelora care cred ca nu muncesc, dar care cunosc consecintele fatale ale faptului de a fi calificat necredincios (nonbeliever+.
A=
„ntielitismul“ si scopul niversitatii sa-numitul elitism este viciul inrudit direct cu standardele, deoarece standardele sunt intelesurile elitismului. !ar antielitismul este cea mai importanta provocare pentru universitate. ntirasismul si antise8ismul sunt periculoase doar in masura in care ele promoveaza un egalitarism contrar vietii intelectuale. !ntelese corect, revendicarile pentru egalitatea genuina a negrilor si a femeilor pot fi implinite foarte usor fara a schimba caracterul esential al universitatii. 3ar stupiditatea, tendentiozitatea, egoismul si indolenta intelectuala nu se pot integra. 3isciplinele variate au nevoie de talente specifice care nu pot fi ignorate si pe care nici un profesor nu trebuie sa ezite sa le favorizeze. Educatia trebuie sa incuraJeze o ierarhie naturala # care, chiar daca nu e respectata intotdeauna, este tot timpul acolo # pentru binele comunitatii, pentru binele invatamantului si pentru dreptatea individualitatilor. Elitismul este astfel un termen pseudostiintific popularizat de stiinta sociala care priveste naturalul ca pe ceva conventional si corupt. !ntr-o anumita masura, retorica antielitismului a fost stavilita de catre stiintele naturale. Ele au pasat raspunderea stiintelor sociale si umaniste, ceea ce s-a dovedit mai potrivit. Savantii stiintelor naturale erau de altfel americani si atrasi de noua atmosfera. 3ar ei erau constienti de ceea ce faceau. 7erspectiva optimista in care stiinta este conditia necesara si suficienta a democratiei # ambianta in care stiinta adoarme cu constiinta curata # se ofileste, in parte sub influenta criticii radicaleO totusi, obiectul lor, modalitatea in care trebuie studiate acele obiecte si ceea ce constituie adevarul despre ele le sunt clare savantilor si ei sunt de acord asupra lor. &atematica este stiinta mode. 7robabil stiinta contemporana si-adobandit autoritatea dintr-o ingustare care in cele din urma ii este daunatoareO iar asta s-a facut prin imposibilitatea de a vorbi despre ceva uman si despre lumea care ne intereseaza. 3ar in toate acestea, savantii nu se pot insela ca fac stiinta in timp ce nu fac asta. Ei au masuri operationale de competenta. !ar in sinea lor ei cred, cel putin din e8perienta mea, ca singura cunoastere este cunoasterea stiintifica. !n dilema cu care se confrunta # matematicienii vor, spre e8emplu, sa vada mai multi negri si mai multe femei angaJate, dar nu pot gasi decat putini care sa aiba competente #, ei vor sa spuna de fapt ca umanistii si sociologii trebuie sa-i angaJeze. Subiacent acestei atitudini era profundul dispret fata de stiintele umane si sociale, desi savantii stiintelor naturale de cele mai multe ori le fac promisiuni desarte. !ntr-adevar, anii saizeci au adus la suprafata faptul ca niversitatea nu mai are un scop unitar, nici o comuniune de subiect, materie sau viziune. Cele doua domenii ale niversitatii, natural si uman, sunt doi pasageri care calatoresc aproape A?
accidental, impartind aceeasi corabie. "ici unul nu are nevoie de celalalt in mod real. )uptura este musamalizata cu clisee despre cultura spre emacierea studentilor, dar, dupa ce partea din curriculum ce apartine educatiei liberale este incheiata, cele doua lumi nu se vor mai intalni niciodata. Crezand, pe de alta parte, ca nu e8ista standarde veritabile, savantii au presupus ca trebuie facute unele aJustari. Cu cea mai profunda iresponsabilitate, ei au fost de acord cu aspectele variate ale actiunii pozitive, presupunand, de e8emplu, ca orice minoritate studenteasca admisa fara calificarile necesare va fi transferata altor departamente daca ei nu au rezultate bune in stiinta. Savantii nu anticipeaza esecul la scara larga a acestor studenti, cu consecintele teribile care rezultaO ei mizeaza pe faptul ca vor reusi in alt domeniu al universitatii. 3isparitia convingerilor spectul crucial al acestei intregi istorii e ca savantii stiintelor umaniste si sociologii capituleaza sau mai degraba isi dau voios acordulO pentru ca eu cred ca, avand convingerea valorii si validitatii muncii lor, oamenii de stiinta ar fi luptat si ar fi iesit castigatori. 3ar aceasta convingere lipseste si trebuie sa ne intrebam care este ratiunea lipsei de convingere pentru a pune un diagnostic bolii noastre si pentru a prescrie un tratament. !n primul rand, stiintele sociale si umaniste au in vedere omenirea, asupra careia miscarile politice ale anilor saizeci si saptezeci au incercat sa impuna o noua interpretare. 7entru activisti, aceste discipline erau, in masura in care ei promovau perspective diferite, inamicul care trebuia infrant. 3in cate stiu, nici o grupare radicala nu gandeste notiunile relativitatii si ale evolutiei opunanduleA. 3oar anumite aplicatii ale stiintelor naturale # furnizand imperialistilor arme sau tehnologie capitalistilor pentru a polua mediul inconJurator # erau condamnate, iar oamenii de stiinta puteau dezaproba cu usurinta aceasta folosire a muncii lor si erau nerabdatori sa faca asa. 3ar istoricii americani invatau ca egalitatea este principiul fundamental al regimului si ca acest principiu, la care au subscris toti 7arintii :ondatori, condamna in cele din urma sclavia. cesti profesori erau, prin doctrinele lor, dusmanii celor care erau interesati sa arate ca acest regim este radacina si ramura rasismului si trebuie inlocuit cu altul. 7entru a ramane in gratiile evolutiei istorice, faimosul istoric Edmund &organ a avut parte de o convertire neasteptata si a descoperit ca egalitatea era inventia ideologica a aristocratilor din irginia pentru a-i amagi pe albii saraci spre a se alia cu cei bogati in vederea inlaturarii sclaviei mai degraba decat sa urmeze adevaratelor lor AN
interese de clasa, care ar fi generat solidaritatea intre albii saraci si negri=. stfel istoria isi face autocritica si se elibereaza de rasism. 3oar cei care erau dispusi sa faca asemenea concesii puteau evita pericolul acestor teribile acuzatii si al pierderii nivelului moral ca egalitate impinsa la e8trem. "u doar faptul ca savantii umanisti si sociologii erau singuri in primele randuri a stat la baza slabiciunii lor. Simultan, ei erau pusi in fata unei dileme interne despre veridicitatea propriilor discipline. !n termeni mai simpli, ei chiar credeau ca singura cunoastere este cea stiintifica si, in masura in care nu sunt stiintifici, ei sunt lipsiti de fundamente. ici disciplinele umaniste si sociale se despart. Ele converg in faptul ca amandoua trebuie sa vorbeasca despre lucrurile omenesti si ca modelul stiintei si al cunoasterii ingreuneaza mult acest lucru. 3ar raspunsurile lor la aceasta dificultate sunt diferite. Stiintele sociale incearca si fie stiintifice intr-un fel sau altul, pentru a cuantifica studierea omului, si astfel se rup de imbratisarea otravita a disciplinelor umaniste si se alatura celor naturaliste in albele lor uniforme de laborator. manistii, in contrast, cauta o alta sursa de legitimare, sperand ca stiintele le vor ceda o bucatica din imperiul lor, promitand ca nu o vor e8plica. !maginatia si creativitatea sunt termeni-parola folositi in mod tipic impotriva evolutiei stiintei, dar ele se dovedesc a fi lipsite de continut, in masura in care nu isi gasesc un loc in natura. )eactia stiintelor sociale ceasta diferenta Justifica deosebirea dintre reactiile stiintelor umaniste si sociale la cererile facute de catre studenti si de catre comunitate. Stiintele sociale, cu e8ceptia economiei, au abandonat de mult simpla e8plicare mecanica a omului si a societatii in favoarea metodei lui &a8 2eber, care face deosebire intre fapte si valori. :aptele sociale, asemenea celor naturale, admit o abordare stiintifica. Stiinta sociala, s-a banuit, nu a avut succes pana acum deoarece ea amesteca Judecati de valoare cu formulari factuale. D stiinta sociala neutra fata de valori (value-free+ poate atinge acelasi grad de obiectivitate ca stiintele naturale. 3ar aceasta asertiune este in acelasi timp o recunoastere a faptului ca ceva specific uman scapa competentei stiintifice. !ar acel lucru este cel mai important din perspectiva vietii. 7rotestantism, democratie si stiinta sunt toate valori egale, fara temei rational, care formeaza si transforma faptele pe care le percepe ratiunea. stfel, cand studentii ii acuza pe sociologi ca nu studiaza lucrurile care trebuie, ca ignora valorile si ca defileaza in ritmul impus de cei ce ii platesc, ultimii nu au cu ce sa raspunda. "u pot critica valorile studentilor in cadre rationaleO in realitate, ei sunt intimidati de acele valori, atat in continutul lor cat si e8presia angaJamentului studentesc fata de acestea. Ei nu pot apara libertatea academica, pentru ca aceasta este numai o valoare, o preferinta nu mai putin valida decat alte preferinte. ngaJamentul fierbinte A
cel putin evidentiaza griJa posesorului pentru valori, o pretentie pe care ratiunea glaciala nu o poate face. !n perspectiva anapoda ce o deschide distinctia fapt-valoare, intensitatea irationala devine un miJloc, singurul miJloc de a valida preferintele. Studentii i-au intors acasa pe profesori. ici era rasplata angaJamentului, real sau simulat (nu sunt criterii obiective pentru a face deosebirea intre cele doua+O iar sociologii au inceput sa se intrebe daca nu cumva preferintele lor pentru democratia liberala nu erau un simplu conformism ce se opune preferintelor neconventionale ale studentilor. 3avid Easton, intr-o cuvantare prezidentiala catre sociatia Stiintei 7olitice mericane, a dat raspunsul?. !n esenta, el spune ca sociologii au fost insensibili la intrebarile despre valoare si ca, daca studentii, numiti acum „post-behavioristi“, ii vor permite, stiintele sociale vor folosi in viitor scopurilor lor. 3avid Easton le-a inmanat sabia suveranitatii si a predat niversitatea in mainile celor mai vitale doua forte ale lumii contemporane stiinta si opinia publica. Si, dupa cum observa oamenii de stiinta, opinia publica este partenerul varstnic (senior partner+ de dialog. Stiinta livreaza putereaO opinia publica decide cum va fi folosita. Easton a admis aceasta ratiune si de aici inainte niversitatea nu mai are standarde dupa care sa se ghideze, sa se instruiasca sau sa reziste in fata preferintelor opiniei publice. El a propus un „angaJament“ mai mare din partea stiintelor sociale, un angaJament ce raspunde la e8igentele „relevantei“. )eactia stiintelor umaniste !n contrast, profesorii de stiinte umaniste au raspuns cu o doza de disperare. Ei s-au simtit inutili, pentru ca ce relevanta mai au Sofocle sau &ilton pentru treburile urgente ale zileiR &ulti dintre ei au abandonat grupul lor cu o revolta aproape ca o forma de penitenta pentru ca s-au perindat prin pasuni verzi in timp ce in lume este suferinta. Stiintele umaniste erau intr-o pozitie incomoda. Ele nu aveau autoritatea stiintei si erau legate intr-un anumit fel de traditie, stil si forma # toate fiind contrare gusturilor democratiei si anatema pentru miscarile radicale. gonia specifica a acestei situatii poate fi Judecata cu acel gen de argumente despre stilul de scris specific la care profesorii de engleza s-au inJosit si prin care multi dintre ei s-au alaturat atacului asupra gramaticii. !n anii saizeci, curriculum-ul stiintelor umaniste a fost ravasit. )espectul pentru clasici si cunoasterea acestora au scazut drastic. Stiintele umaniste nu aveau sa raspunda dupa cum a facut-o Easton. Ele puteau sa ramana pasive, privind cum clientii sai pleaca, pregatindu-se sa dilueze ceea ce au servit. Ce anume se intampla cu standardele umaniste cand literatura veche nu e luata in serios e ilustrat de e8emplul pe care D8ford A<
English 3ictionar6 il da pentru cuvantul standard „"e intoarcem intotdeauna la scrierile antice ca la standardul adevaratului gust“. ceasta este steaua polara a stiintelor umaniste precum matematica este pentru stiintele naturale. Cand nu straluceste, noi suntem in derivaO iar acoperirea ei cu nori este cauza capitularii rapide si a e8terminarii iminente. Stiintele umaniste reprezinta taramul celei mai profunde crize. 7entru a incepe cu asta, nimeni nu e chiar sigur ce este. Campul nu are rima sau ratiune. 3aca cineva se uita la stiintele naturale, el vede sensul diviziunilor, dar si intercone8iunile. Ei isi pot face propriul bilant. 3esi statutul stiintelor sociale este cu mult mai problematic, despre ele se poate spune ceva similar. !n contrast, partea umanista a universitatii este doar un conglomerat de departament fara o ordine perceptibila sau o viziune a intregului din care face parte, nici o e8plicare a genului de cunoastere pe care il urmareste sau care este contributia ei la educatia omului intreg (/hole man+. !n cel mai bun caz, cu un snobism nesigur, stiintele umane afirma ca sustin cultura. Campul arata ca un morman de resturi # reziduuri umane si incomprehensibile # dupa ce stiintele naturale au impartit lumea. !n miJlocul stiintelor umaniste sta colosul plapand al filozofiei, care avea perspectiva disciplinelor si le repartiza locul in intregul coerent al cunoasterii umane. Ea a devenit mai ales istorie a filozofiei, care este istoria incercarilor nereusite de a stabili aceasta perspectiva, sau metoda stiintei, regulile dupa care trebuie sa se desfasoare o disciplina. !n realitate nimeni nu e interesat de adevar, sau de o parte semnificativa din el, in stiintele umaniste. Ele par sa e8iste ca un mormant al dorurilor neimplinite dupa cunoasterea vietii bune. manisti si oameni de stiinta Mraitor pentru actuala situatie intelectuala este un articol recent din The "e/ Bor% Times ce descrie vizita unui profesor de muzica la )oc%efeller niversit6. Damenii de stiinta care lucrau acolo de o viata si-au luat pranzul ascultand lectura muzicologului. 7roiectul a fost inspirat din ideea stupida a lui C.7. Sno/ despre cele doua culturi ruptura va fi abolita daca umanistii invata a doua lege a termodinamicii iar fizicienii incep sa-l citeasca pe Sha%espeare. 3esigur, aceasta initiativa ar fi fost altceva decat un e8ercitiu de toleranta si de inaltare spirituala doar daca fizicienii ar fi invatat ceva important pentru fizica din Sha%espeare si daca umanistii ar fi profitat in mod similar de a doua lege a termodinamicii. 3e fapt, nu a rezultat nimic din acest e8periment, fiindca pentru omul de stiinta disciplinele umaniste reprezinta o recreatie (purtandu-le adesea un profund respect, pentru ca intelege ca este nevoie de mai mult decat ofera el+, iar pentru umanist stiintele naturale sunt cel mult indiferente, daca nu chiar straine si ostile.
Times il cita pe 5oshua ederberg, presedintele )oc%efeller niversit6 # o institutie din care a fost A;
eliminata recent filozofia #, afirmand, dupa lectura, ca C.7. Sno/ e pe drumul cel bun, desi „intr-o directie gresita.“ !n fond, nu sunt doua, ci mai multe culturi, un e8emplu din acestea fiind cultura $eatles. ceasta reprezinta ultima trivializare a unei idei triviale, care este doar o ultima oprire pe povarnisul unei pante. ederberg nu a vazut in stiintele umaniste cunoasterea umana complementara studierii naturii, ci doar inca o e8presie a ceea ce se petrece cu lumea. !n sfarsit, totul este un sho/ business mai mult sau mai putin sofisticat. Cultura are e8act acea semnificatie devalorizata pe care o are in sociologie cand se vorbeste despre „cultura adolescentilor“ sau despre „cultura drogurilor.“ Ceea ce, la srcine, avea un inteles inalt a devenit eviscerat si lipsit de inteles intr-o mare a relativismului democratic. Subinteles in afirmatia lui ederberg si in conceptia fiecaruia era faptul ca stiinta naturala are un statut special. )estul e doar o problema de opinie sau de gust. "u e8ista un adevar uman la care sa aJunga stiintele umaniste. !nfluenta nociva a lui "ietzsche ceasta criza a unitatii intelectuale din niversitate si concomitenta lipsa de comunicare dintre membrii ei a fost pusa la cale de mai multa vreme, iar tulburarile din universitate doar le-au ascutit si le-au scos in evidenta. 3in antichitate si pana in anii saizeci, stiinta a fost un intreg articulat, fiecare parte a ei era necesara si coerenta restului. Dmul era o parte a naturii, iar studierea omului era inteleasa ca o rationala stiinta naturala. :izica si biologia nu isi propuneau sa faca incomprehensibil omul asa cum il stim astazi. &arii filozofi erau la fel de buni cunoscatori ai stiintelor naturale cat si ai politicii. 3ar spre sfarsitul secolului '!!!, fizica s-a emancipat si a atins ceea ce se credea ca este neutralitatea metafizica. )ezultatele ei au contribuit foarte putin la intrebarea srcinala a filozofiei ce este viata fericitaR "atura, privita din prisma atomismului matematic, era prea Joasa pentru a oferi un standard pentru moralitate. Sub eticheta filozofiei se stabilea o noua organizare a stiintelor, care parea sa salveze fenomenul uman. 3eosebirea dintre natura si libertate, sau diferenta dintre natura si istorie era consacrata. Stiinta naturala trebuia sa studieze natura, iar stiinta umana omul. 3eosebirea se fundamenta pe doua dimensiuni ale realului. Stiintele umane # in special istoria, filologia, estetica si etica # trebuiau sa furnizeze bazele rationale pentru intelegerea omului si pentru a raspunde la intrebarile cele mai mari care il preocupa. !nfluentate de aceasta inspiratie, marea eruditie a secolului '!!! a luat avant ea urmarea un rezultat moral scontat. Totusi, cu toate ca rezultatele nu erau pe masura asteptarilor lui *ant, spre e8emplu, separatia din natura a devenit permanenta. ipsa de finalitate si dezolarea stiintelor naturale au fost acut diagnosticate de catre "ietzsche si altii inca din anii 1<@. El a adaugat un nou element impasului (malaise+ academic, argumentand pertinent ca stiinta umana nu ar putea fi =@
niciodata stiinta, ca ratiunea despre lucrurile omenesti este doar o rationalizare. El a inventat termenul de valoare intr-un sens modern si a argumentat faptul ca valorile sunt produsul subconstientului si o lucrare a artei. !nvataturile lui "ietzsche, care erau profund antiacademice, au devenit o parte insemnata a opiniei academice si un element maJor in lipsa de scopuri coerente din studiile umane. !mpulsul pe care l-a dat nu a instituit noi discipline, nici nu le-a revitalizat pe cele vechi. &ai degraba a contribuit la auto-indoiala si la atasamentul pletoric fata de artele neacademice ale modernismului. "oile stiinte sociale au invadat domeniul lor si au rapit o mare parte din credinta ca adevarurile importante se invata din ele. Ele au devenit otioase si in mare parte muzeale. !n timp ce stiinta naturala mergea din succes in succes, locul umanioarelor in universitate era conservat de catre traditie, si nu pentru o nevoie vitala. !ar functia lor primara a aJuns sa fie conservarea traditiei. 3emocratia si vocatia stiintelor umaniste
3ar acesta este e8act locul unde regimurile moderne se opun cel mai mult vietii intelectuale. Toc9ueville a aratat in mod stralucit ca in democratie oamenii au incredere in propriul discernamant, iar deasupra lor nu accepta alta autoritate. Traditia este doar informatie. 3e asemenea, principiul utilitatii le domina viata. Stiinta naturala poate fi admisa pentru utilitatea ei in producerea bunastarii. 3ar stiintele umaniste nu pot fi admiseO in masura in care incearca sa se Justifice pe terenul utilitarist unui public motivat de utilitate, ele se autodeformeaza. Ele sunt valoroase tocmai pentru ca amintesc de cu totul altceva decat utilitatea. Cea mai inalta vocatie intr-o democratie este oferirea alternativelor la perspectivele dominante ale omului si viata fericita de dragul libertatii gandirii. 3ar vocatia este cel mai adesea amenintata si desconsiderata in democratie. tunci cand tocmai stiintele umaniste se indoiesc de valoarea traditiei, cauza este pierduta. 3oar vigilenta cea mai intransigenta si atentia la gravitatea autentica din 7laton sau Sha%espeare mai pot tine flacara aprinsa. !ar eu sustin ca interesul este foarte scazut. ltima tendinta (urmand multor altora, toate urmaresc sa gaseasca ceva folositor in clasici fara sa-i ia in serios ca autoritati+ este criticismul, mai ales noua varianta, un nietzscheanism de mana a treia. D forma a acestuia este deconstructivismul, care presupune imposibilitatea intelegerii unui autor asa cum s-a inteles el insusi. sta inseamna ca nu putem descoperi intelepciunea in scriitorii din trecut. "oi suntem de fapt creatorii te8tului. !ntentionat sau nu, aceasta ingamfare victorioasa ne-a rupt de influenta trecutului, reprezentand =1
ultimul pas al democratizarii. 7rofesorii acestei conceptii sunt un fel de 0ue6 ongN ai lumii intelectuale, fiecare om este un critic. rgumentul meu este ca, mai inainte de toate, stiintele umaniste trebuie sa fie sursa standardelor din universitate ca intreg, opunandu-se criteriilor specializate ale stiintelor naturale. Consacrarea pentru marii clasici ai filozofiei si ai literaturii genereaza standarde nonarbitrare, iar motivul acestei consacrari este relevanta acestor clasici pentru situatia noastra. 7entru ca noi putem recunoaste criza intelectuala doar in lumina standardelor pe care ni le ofera. 7oate ca ele nu au raspunsurile, dar ele ne ofera atat intrebarile cat si calauzirea pentru modul de abordare. Chestiunea arzatoare dintotdeauna si de acum este locul omului in natura. Sfidarea acestei chestiuni este sursa dezbinarii din universitate. &aladia a cuprins in primul rand stiintele umaniste, iar vindecarea trebuie sa vina tot de acolo. Traducere de lad 3araban
1 &a limitez la e8perienta mericii, desi problema intelectuala in sine (si sursele politice subiacente+ este globala, generand efecte diferite dupa felul cum sunt reflectate in diferitele media nationale. > D e8presie aparent moderata a acestui radicalism gasim la 5ohn )a/ls in Theor6 of 5ustice (Cambridge, &ass. 0arvard niversit6 7ress, 1;1+, unde argumenteaza ca toate inegalitatile, si in particular talentele superioare, au dreptul la dezvoltare si la e8presie doar atat timp cat de ele beneficiaza cei mai dezavantaJati membri ai societatii. Talentul este proprietatea comunitatii, el poate fi cultivat sau nu doar in functie de vointa societatii. ceasta carte a devenit un te8t standard despre drepturi si este acceptata de-a lungul unui intins spectru de opinie in merica. A 7rimii comunisti, desigur, au facut asta. 3ar miscarile anilor saizeci au fost mai putin teoretice si preocupate mai putin de propriile contradictii. = merican Slaver6. merican :reedom The Drdeal of Colonial irginia ("e/ Bor% "orton, 1;?+. ? „The "e/ )evolution in 7olitical Science“, merican 7olitical Science )evie/, vol. NA, nr. = (decembrie 1;N;+, p. 1@?1#1@N1. N 0ue6 ong (1<;A#1;A?+ a fost un politician american, avand o orientare democrata radical populista. !n 1;A=, ong a infi intat programul Share our 2ealth, care avea ca motto „Ever6 &an is a *ing“ (nota trad., .3.+.
=>
Conservatorismul american: zece carti "un!amentale 5effre6 D. "elson !nca din vremea lui :ran%lin )oosevelt, conservatorii de toate tipurile au denuntat cresterea statului asistential (/elfare state+ in mericaO nticomunismul, opus imperialismului sovietic, a fost o alta forta puternica in dezvoltarea conservatorismului american dupa 1;=?. D carte fara indoiala marcanta a fost eseul lui 2hitta%er Chambers intitulat &artorul # poate cel mai influent volum produs de grupul conservatorilor anticomunistiO !ncercarea de a redobandi „normele morale“ ale societatii a constituit apanaJul aripii traditionaliste din miscarea conservatoare postbelica. a fel ca libertarienii, traditionalistii au incercat sa gaseasca un sens in cosmarul celui de-al doilea razboi mondial. cestia au socotit ca actorii conservatori ar trebui sa devina „tutori“ ai trecutului cultural „3aca ne dorim continuitatea ideii conservatoare este necesara cunoasterea traditiei careia aceasta ii apartineO chiar daca societatea nu va putea fi integral recladita, ideea conservatoare ne aJuta sa salvam din cenusa fragmente arse de civilizatie.“ )ussell *ir%, Spiritul conservator )andurile de mai sus au fost asternute pe hartie cu gandul la marea mostenire a reflectiei conservatoare din Dccident, la tragedia e8perientei umane intrezarita de poeti si romancieri, de filozofi si oameni de stat. ceste ganduri s-ar putea referi cu usurinta la perioada urmatoare celui de-al doilea razboi mondial. 3aca vrem sa recladim ordinea sociala in aceasta tara (Statele nite ale mericii+, atunci trebuie sa aducem la lumina din istoria recenta interna acele carti care au influentat intreaga generatie de intelectuali si figuri publice conservatoare, carti al caror mesaJ a rezonat cu populatia tarii si care au avut consecinte politice remarcabile. a data publicarii acestor carti nu e8ista o singura miscare cu caracter conservator, doar convingeri in interiorul unui grup neuniform de ganditori pentru care ideile conservatoare aveau ceva de zis unei societati saturate de liberalism. Cum bine observa filozoful catolic :rederic% 3. 2ilhelmsen, singurul bun de care dispuneau conservatorii era propria lor viziune. stazi, conservatorismul s-a integrat asa de bine in societatea americana incat este dificil sa intelegem e8traordinara reusita a organizarii unei miscari care, in cuvintele lui 0enr6 )egner6, „nu numai ca s-a opus cu succes liberalismului (de stanga+, ci a constituit in sine o forta vitala“. Cu toate noile oportunitati si deschideri aflate astazi la indemana =A
conservatorilor, este usor sa uitam ca miscarea care s-a ivit la miJlocul secolului '' a aparut dupa o lunga perioada de indoctrinare liberala, reprezentand o iesire din servitutea fata de aceasta. 2illiam $ennett observa ca una din preocuparile principale ale conservatorilor ar trebui sa fie rearticularea unui tip aparte de gandire in acord cu societatea si guvernarea conservatoare pe care o sustinem si o contrapunem modelului propus de stanga liberala. 7rimul pas pe calea acestui efort trebuie sa fie refamiliarizarea noastra cu traditia # mai precis, cartile, persoanele si ideile # care au insufletit conservatorismul, care l-au facut „o forta si un fapt“ pe arena socio-politica americana. &iscarea intelectuala conservatoare din merica incepand cu 1;=? a lui Meorge "ash constituie lucrarea de baza care trateaza renasterea intelectuala conservatoare. ici, autorul evidentiaza nasterea unei miscari conservatoare americane dinauntrul a trei grupuri intelectuale distincte libertarienii, anticomunistii si traditionalistii. !n termeni de organizare pare normal sa consideram fiecare grup pe baza operei produse, deoarece acestea sunt lucrarile care au dat nastere miscarii politice cu care suntem cu totii familiari. !nca din vremea lui :ran%lin )oosevelt, conservatorii de toate tipurile au denuntat cresterea statului asistential (/elfare state+ in merica. !n special dupa a doua conflagratie mondiala, multi conservatori erau alarmati de scaderea libertatii economice in merica si de ascensiunea colectivismului in strainatate. 0ipertrofia unui stat omnipotent a dus la un grad ridicat de deteriorare culturala, fapt care i-a alarmat pe multi intelectuali. sa-numitii libertarieni au fost primii care au reactionat la schimbarile nedorite aduse de acest nou super-stat american. ibertarienii erau atrasi de ideile politice si economice clasice de secol '!' care trateaza drepturile civile individuale. !n opinia lor, principiile care ar trebui sa ghideze guvernarea sunt piata libera, proprietatea privata, libera initiativa si functia e8ecutiva limitataO pe scurt laissez-faire. nii YA@ ai secolului '', deceniul „"oului Contract“ (The "e/ 3eal+, au fost nefavorabili pentru iubitorii libertatii economice si individuale. bia dupa razboi, ideile libertariene au castigat teren. sa cum mai multi savanti au aratat, libertarienii postbelici au fost sustinuti teoretic si filozofic prin asocierea cu Scoala austriaca de economie. !nca de la sfarsitul secolului al '!'-lea, economistii din cadrul scolii sus-mentionate au fost critici acerbi ai tuturor variantelor de anticapitalism si colectivism. Cel mai cunoscut reprezentant al acestui curent de gandire a fost :riedrich von 0a6e%, a carui carte, 3rumul catre servitute (1;==+, a fost esentiala pentru definirea timpurie a miscarii conservatoare. 0a6e% avertizase ca „desi am fost preveniti de unii din cei mai mari ganditori politici ai secolului al '!'-lea, Toc9ueville si ordul cton, ca socialismul inseamna subJugare, am perseverat in directia socialismului“. Scopul acestei carti era de a e8plica „cum si de ce anumite mecanisme de control economic tind sa paralizeze forta motrice a unei societati libere“. ==
Economistul 0arr6 C. er6ser a constatat ca particularitatea acestei carti a fost urmatoarea „cand guvernarea si economia se centralizau, 0a6e% argumenta ca sporirea gradului de planificare si control guvernamental asupra economiei va crea conditiile de nastere a unui nou totalitarism de felul celui care a zguduit Mermania, !talia si )usia“. 7entru 0a6e%, socialistii ne impingeau catre servitute inapoi sub prete8tul egalitatiiO ei declansau starea de dependenta politica si economica a individului fata de stat si alungau astfel idealul societatii libere. Cartea i-a adus o recunoastere nationala lui 0a6e%, fiind e8pusa succint in )eaderYs 3igest si propusa la titlul de „Cartea lunii“. D alta figura-cheie a libertarienilor din perioada postbelica a fost ud/ig von &ises, mentorul lui 0a6e%. Cartea sa intitulata Socialismul a reprezentat un volum influent pentru gandirea conservatoare nou ivita, sfidand ideile din spatele proiectului economic socialist, e8punandu-l in inutilitatea sa funciara, vadita de incapacitatea de a aloca eficient resursele rare, dar si in opozitia fata de trasaturile fundamentale ale naturii umane. Economia colectivista nu recunoaste rolul central Jucat de antreprenor in simpla organizare socio-economica. 7entru &ises, socialismul era departe de a reprezenta o alternativa pentru piata libera. 3impotriva. "egand aspectul uman # rolul pe care individul il Joaca prin comunicarea informatiei economice vitale #, socialismul, potrivit lui &ises, era sortit esecului. na din publicatiile clasice liberale a fost :reeman, fondata de lbert 5a6 "oc%. n autor incisiv, care ar merita mai multa atentie astazi, .5. "oc% a fost citit de multe dintre figurile-cheie ale intelectualitatii conservatoare, influentand profund preferintele lui 2illiam :. $uc%le6 5r., )ussell *ir% si )obert "isbet. &emoriile unui om inutil de lbert 5a6 "oc% a fost citita asiduu de maJoritatea conservatorilor postbelici, lasandu-si amprenta asupra formei pe care miscarea urma s-o ia. Cartea nu este o autobiografie confesionala, ci mai degraba „autobiografia unei constiinte“, o meditatie e8tinsa asupra vietii lui "oc% si a puternicelor sale preJudecati impotriva adeptilor economiei centralizate. !n opinia sa, statul este „inamicul nostru“, amestecandu-se agresiv in viata sociala si economica a cetatenilor sai, asumandu-si cu aroganta dreptul de a diriJa problemele umane. El credea ca „intelegerea si conventia“ mai degraba decat „cucerirea si confiscarea“ trebuiau sa fie miJloacele prin care regimul ar putea fi schimbat. !ntr-un influent eseu intitulat „!nsarcinarea lui !ov“, "oc% invoca profetul biblic pentru a sugera ca societatile deschise libertatii si liberei initiative trebuie tinute vii de catre acei oameni „capabili sa depaseasca datele culturii de masa, uniforma, materialista, precum si oportunismul politic, cu scopul de a trai o viata umana“ (Charles 0amilton+. 7este toate, viziunea individualista, anticolectivista promovata de libertarieni a fost si continua sa fie centrala in miscarea conservatoare americana. =?
nticomunismul, opus imperialismului sovietic, a fost o alta forta puternica in dezvoltarea conservatorismului american dupa 1;=?. D carte fara indoiala marcanta a fost eseul lui 2hitta%er Chambers intitulat &artorul # poate cel mai influent volum produs de grupul conservatorilor anticomunisti. )elatarea fascinanta a zilelor cand Chambers functiona ca agent comunist si, mai tarziu, drept „contrarevolutionar“, a inspirat generatii de conservatori. cesta a Jucat un rol decisiv in deconspirarea unui fost inalt oficial din 3epartamentul de Stat, lger 0iss, ca spion sovietic in 1;=<. Cartea ramane si astazi la fel de prevazatoare si miscatoare ca la data primei aparitii (in 1;?>+. 7e un ton alert, Chambers descrie natura crizei cu care societatea americana s-a confruntat in perioada postbelica. „nii oameni“, noteaza acesta, „sunt asa de obtuzi incat nu-si dau seama de criza e8istenta si de faptul ca aceasta le ameninta viata in fiecare moment. Este o criza sociala, o criza totala # religioasa, morala, intelectuala, politica si economica. Este criza lumii occidentale, de fapt a intregii lumi. Comunismul este in sine un simptom si o substanta iritanta a acestei crize“. 7entru Chambers, criza a fost cuprinsa in lupta sa cu lger 0iss, o confruntare devenita un conflict la varf intre „doua credinte ireconciliabile pentru timpurile noastre comunismul si libertatea“. !n cele din urma, pentru Chambers, „criza lumii occidentale se datoreaza intr-o anumita masura indiferentei sale fata de 3umnezeu. !mpartasind viziunea materialista a comunismului, Dccidentul este asa de orbit de logica interpretarii materialiste a istoriei, a politicii si a economiei incat nu intelege ce se intamplaO pentru lumea apuseana, singurul raspuns posibil la provocarea comunista este credinta in 3umnezeu“. D alta personalitate anticomunista a miscarii conservatoare a fost :ran% &e6er. ucrarea sa !n apararea libertatii a influentat decisiv directia postbelica a miscarii conservatoare. !n primul rand, el impartaseste o viziune e8-comunista cu privire la natura flagelului comunistO in al doilea rand, el cheama la o „fuziune“ intre libertarieni (cu importanta acordata de acestia libertatii ca punct terminus al societatii+ si conservatorii traditionali (care pledau pentru ordine si lege ca linii de forta ale oricarei societati+. sa cum sublinia Meorge 0. "ash, proiectul lui &e6er reprezinta un moment culminant in istoria miscarii conservatoare deoarece probeaza „legitimitatea intelectuala a coalitiei ce se dezvoltase inca de la miJlocul anilor Y?@“. &e6er afirma cu vigoare si intelepciune ca „scopul prim si central al societatii era libertatea persoanei“. &ai mult, el argumenta ca e8ista „o relatie intrinseca intre libertate ca scop final si principalele convingeri ale conservatorismului“. !n mod semnificativ, proiectul fuzionist al lui &e6er devine principiul calauzitor al nou infiintatei reviste conservatoare "ational )evie/.
=N
nul dintre cei mai mari teoreticieni conservatori ai secolului '', &ichael Da%eshott, sublinia odata ca „dorinta de a gasi o scurtatura catre 7aradis este la fel de veche ca specia umana“. :ilozoful istoriei Eric oegelin vedea in comunism cea mai recenta tentativa de a nascoci o astfel de cale spre Eden. !n influentul sau volum "oua stiinta a politicii, oegelin arata cum una din trasaturile importante ale modernitatii a fost investirea sferei politicului cu populara idee a mantuirii, desi intr-un sens secular. &odelele si obiectivele transcendente n-au mai constituit un punct de reper pentru viata politica. utorul a trasat legatura dintre vechea erezie a gnosticismului si ideologiile moderne care pretind faptul de a fi descoperit cheia fericirii promise, legile istoriei, pacii si implinirii universale. !n timp ce lupta impotriva comunismului s-a apropiat de sfarsit, ideea ca suntem implicati intr-o mare inclestare civilizationala cat si impulsul gnostic care determina lumea sa caute 7aradisul pe pamant raman, ambele, in vigoare. !ncercarea de a redobandi „normele morale“ ale societatii a constituit apanaJul aripii traditionaliste din miscarea conservatoare postbelica. a fel ca libertarienii, traditionalistii au incercat sa gaseasca un sens in cosmarul celui de-al doilea razboi mondial. cestia au socotit ca actorii conservatori ar trebui sa devina „tutori“ ai trecutului culturalO s-au angaJat intr-o critica a culturii de masa si a relativismului moral, stiind in acelasi timp ca acest lucru nu era suficient. Traditionalistii au realizat ca inainte ca cineva sa rafineze o traditie, trebuie mai intai sa se defineasca pe sine. rticularea unei traditii veritabil conservatoare a fost o sarcina nemaiintalnita de la incheierea celei de-a doua conflagratii mondiale. ceasta a fost incercarea asumata de personalitati proeminente ca )ussell *ir%, )ichard 2eaver si )obert "isbet. 3intre acestia, )ussell *ir% este cel mai influent e8ponent al conservatorismului autentic. Cartea intitulata Spiritul conservator este probabil cea mai definitorie lucrare a miscarii conservatoare. El doreste sa demonstreze ca nu e8ista un „sistem“ sau o ideologie conservatoare. 7entru )ussell *ir%, conservatorismul reprezinta o dispozitie interioara, un mod de a fi si de a trai viata. El identifica sase „criterii conservatoare“ care stau la baza unei viziuni filozofice coerente. 7e terenul guvernarii politice, *ir% a considerat ca prudenta alaturi de gandul cel bun constituie o cale siguraO astfel, politicul devine „arta posibilului“. 7entru a sustine aceasta idee, *ir% reface o intreaga genealogie intelectuala a operelor autorilor americani si britanici, printre care Edmund $ur%e, 5ohn dams, 5ohn )andolph, 5ames :enimore Cooper, "athaniel 0a/thorne, 0erman &elville si T.S. Eliot. !n contrast cu moda universitara, *ir% demonstreaza cu persuasiune centralitatea ideii conservatoare pentru viata politica americana, conservatorismul american fiind, in termenii lui 0enr6 )egner6, „conceptul unificator“ mult dorit. „!n esenta“, noteaza *ir%, „ansamblul de convingeri pe care noi il =
denumim conservatorism reprezinta o afirmatie a firescului in preocuparile societatii. E8ista modele pe care le putem refaceO omul nu este perfectibil, dar poate atinge o treapta tolerabila de ordine, Justitie si libertate“. sustine aceste standarde este griJa oricarui conservator. *ir% afirmase ca generatia de conservatori postbelici a fost preocupata „de regenerarea spiritului si a caracterelor # a ordinii launtrice, de refacerea intelegerii etice si a simtului religios dupa care viata merita traita“. !n opinia aceluiasi autor, acesta este „conservatorismul de inalta clasa“. n alt scriitor influent a fost )ichard 2eaver. Cartea sa intitulata !deile au consecinte a contribuit din plin la coerenta filozofica a miscarii. :ran% &e6er spunea despre acest volum ca ar putea fi „socotit fons et srco pentru miscarea conservatoare americana“. !n opinia lui &e6er, paginile acestei carti schitau „principiul lamuritor“ al miscarii conservatoare „unitatea intre traditie si libertate“. 2eaver deschide volumul cu o formulare banala „ceasta este o alta carte despre disolutia estului“. !si focalizeaza apoi argumentul in Jurul observatiei ca cea mai buna reprezentare a schimbarii viziunii omului despre realitate a fost controversa nominalista din secolul al '!-lea. 3isputa nominalista a fost centrata pe negarea e8istentei universaliilor, ducand inevitabil la deteriorarea culturala si, mai tarziu, la boala principala a Dccidentului relativismul moral. utorul remarca „negarea lucrurilor care transcend e8perienta umana duce inevitabil la negarea adevarului. "egand astfel adevarul obiectiv, nu e8ista scapare din relativismul lui 7rotagoras, conform caruia omul este masura tuturor lucrurilor“. cest sentiment a fost impartasit de sociologul conservator )obert "isbet. !n cautarea comunitatii ocupa un loc aparte in galeria cartilor care au modelat conservatorismul american. "isbet argumenteaza ca aparitia dupa Evul &ediu a „statului teritorial centralizat“ a avut un impact decisiv asupra organizarii sociale occidentale. "isbet este receptiv la aparitia „comunitatii nationale“, statul politic definitiv, mentionand ideea ca decaderea estului a fost intim legata de declinul „institutiilor“ intermediare dintre individ si societate. Meorge 0. "ash sublinia succint teza lui "isbet „Slabirea sau disolutia acestor legaturi ca familia, biserica, breasla profesionala n-au eliberat omul, asa cum au sperat foarte multi. 3impotriva, disparitia lor a produs alienare, izolare, dezolare spirituala si aparitia rolului omului fara personalitate“. stfel, dupa &ar% C. 0enrie, „omul nu (mai+ are pe ce sa se spriJine pentru a articula o perspectiva diferita de cea a politicii si culturii liberale“. "isbet i-a prevenit pe conservatorii postbelici ca „cercetarea comunitatii nu va fi oprita deoarece izvoraste din cele mai puternice nevoi ale omului # nevoia unui sens cultural, de apartenenta la o comunitate, de pozitie sociala si continuitate“.
=<
!deile cuprinse in operele scrise de conservatorii traditionalisti, alaturi de alte lucrari clasice redactate dupa al doilea razboi mondial, se dovedesc mai mult decat relevante preocuparilor contemporane. Toate discutiile despre „razboaiele culturale“, despre valori familiale, droguri, educatie, bunastare sau crima arata constiinta faptului ca tara noastra „pluteste“ la voia intamplarii, indepartandu-se periculos de un trecut comun. 7unem in acest fel in pericol insasi e8istenta patriei gandita de 7arintii fondatori. Totusi, e8ista destule indicii ca traditionala critica sociala si prescriptiile pentru remediu pot gasi un spriJin in vointa nationala. "u avem altceva de facut decat sa purcedem la o ree8aminare a operelor lui *ir%, 2eaver si "isbet. :iecare din elementele comune miscarii conservatoare # libertarianismul, anticomunismul si traditionalismul # are in comun profunda antipatie fata de liberalismul stangist al secolului ''. Spre sfarsitul anilor Y?@#YN@, aceste grupuri disparate au inceput sa se coaguleze. 3upa alegerile din 1;N=, in special dupa implementarea programului lui 6ndon 5ohnson numit „&area Societate“, miscarea conservatoare facea o primire calduroasa celei ce avea sa devina a patra componenta a coalitiei intelectuale. 3enumiti in mod popular „neoconservatori“, acest grup de liberali deceptionati s-au declarat „inselati de realitate“, migrand astfel catre cauza conservatoare. )eactionand, pe de-o parte, fata de miscarile sociale din anii YN@, dar si fata de izolationismul si antiamericanismul "oii Stangi, iar pe de alta parte nemultumiti de consecintele guvernamentale ale activismului social, acesti nou-veniti au realizat ca doar bunele intentii nu garanteaza o buna guvernare. !rving *ristol este principalul e8ponent al neoconservatorilor, cartea sa 3espre ideea de democratie in merica aJutand si modeland miscarea din ultimele decenii. Subiectul acestei carti trateaza „tendinta republicilor democratice de a se departa de principiile sale vii, srcinare, producand grave crize in ordinea politica si morala a lumii“. 7rivindu-i pe libertarieni, el avea doua asertiuni de facut despre capitalism. *ristol observa ca „in anumite limite, teoria VVmainii ascunseWW isi are locul sau pe piata“, dar si ca poate „duce la rezultate dezastruoase cand este acceptata ca o organizare sociala de sine statatoare“. 7entru *ristol, „autoguvernarea, principiu de baza al republicii, se degradeaza ine8orabil in favoarea propriei nepasari si a egoismului agresiv“. (&ulte din ideile acestea au fost prinse in cartea sa "eoconservatorismul autobiografia unei idei. ceste memorii ofera o introducere inegalabila privind dezvoltarea gandirii neoconservatoare in merica+. 3upa cum se poate observa pe baza cartilor prezentate, gandirea conservatoare americana n-a fost una monolitica. 3in contra, este o colectie de grupuri intelectuale distincte, cu traditii intelectuale =;
specifice. 7rivind retrospectiv, Meorge 0. "ash observa faptul remarcabil ca cei mai multi conservatori au ramas in cele din urma uniti si cooperanti. !ntr-un interviu cu "ash, Jurnalistul 5ohn Chamberlain preciza ca trecerea de la „primele principii“ catre „primele actiuni“ a stins multe din luptele interne ale conservatorilor. Succesul politic se putea baza doar pe cooperare. Sa nu ne asteptam ca toata lumea sa fi citit aceste carti. Este insa important de recunoscut faptul ca ratiunea isi face loc prin ziare, prelegeri academice, predici, politica, convorbiri radio si televiziune, pana ce „un grup de oameni, total nepreveniti fata de sursele convingerilor lor, pornesc sa imbratiseze o viziune particulara religioasa, morala sau politica“. !n felul acesta, aceste carti au e8ercitat influenta asupra culturii noastre americane. Ce pot face pentru noi astazi autorii conservatori este, asa cum remarca )ichard $roo%hiser, „sa ridice intrebari incomode, sa ne arate ce am pierdut“. Tot restul ne revine noua. Traducere si adaptare de"arcis Tasca
?@
Ale#is !e $oc%ueville: intre conservatorismul american si alianta !reptei ictor 7opa D paralela intre principiile sustinute de conservatorii americani contemporani si gandirea lui Toc9ueville se Justifica in conte8tul actualei dezbateri despre identitatea dreptei, unde redescoperirea unei traditii intelectuale comune a diferitelor curente de dreapta este esentiala pentru atenuarea unei aparente tensiuni intre „telurile ultime“ ale libertatii individuale si virtutiiO Temerile resimtite de Toc9ueville in legatura cu democratia sunt pe deplin complementare cu principiile si ideile conservatoare, dar intentia aici nu este de a-l infatisa pe ganditorul francez ca e8ponent strict al conservatorismului „ibertatea este cu adevarat ceva sacru. 3oar un singur alt lucru merita mai mult apelativul, si acela este virtutea. 3ar ce reprezinta virtutea daca nu alegerea libera a bineluiR“1 le8is de Toc9ueville 7olemistul $uc%le6 5r. !ntrebat acum mai bine de doua decenii ce opere ar include intr-o lista de lecturi de baza reprezentativa pentru conservatorismul american modern, 2illiam :. $uc%le6 5r. raspunde ca lecturile fundamentale nu sunt nici moderne si nici nu apartin e8clusiv conservatorilor, enumerand )epublica de 7laton, Etica nicomahica de ristotel, 3espre Cetatea lui 3umnezeu de ugustin, 3emocratia in merica de Toc9ueville si 3emonii de :.&. 3ostoievs%i>. 3upa o schitare rapida a trasaturilor conservatorismului american asa cum sunt ele intelese de 2illiam :. $uc%le6 5r. si )ussell *ir% # doi dintre cei mai de seama reprezentanti ai sai #, voi arata cum gandirea lui Toc9ueville de natura liberala prefigureaza alianta moderna a dreptei, dar si tensiunile sale inerente. !n introducerea unui volum despre conservatorismul american din 1;@A, $uc%le6 ofera cheia de intelegere a curentului conservator autentic folosind istoria luarilor de pozitie ale revistei "ational )evie/ ("), al carei fondator si editor era din 1;??+ fata de diverse doctrine si idei aparute la dreapta si la stanga spectrului politic american. stfel, pentru $uc%le6 si ") conservatorismul genuin intra in coliziune cu filosofia morala propusa ?1
de 6n )and, considerata un sistem inchis dominat de un materialism al tehnocratiei si un individualism ma8imal ce e8clude orice e8istenta „intru mister si pentru revelare“ (ratiunea individuala este suprema, religia si statul fiind inamicii principali in conceptia randiana+=. n astfel de sistem intra in coliziune cu rolul fundamental al transcendentei si cu respingerea intrinseca a dogmatismului ideologic ca marci distinctive ale conservatorismului?.
!n dezbaterea privind limitele impuse actiunii statului, la fel de importanta este respingerea de catre conservatorismul autentic a doctrinei anarho-capitalismului propusa de &urra6 )othbard. $uc%le6 reproseaza acestei doctrine faptul ca se alimenteaza mai mult dintr-o ura oarba fata de stat decat dintr-o evaluare lucida a realitatii si istoriei. Spre e8emplu, $uc%le6 se intreba cum asociatii voluntare de soldati, oameni de stiinta, diplomati sau strategi ar putea vreodata sa faca fata unui pericol real si iminent ca cel pus de )SS in timpul razboiului receN. stfel, din perspectiva conservatoare, e8ista situatii unde numai puterea e8clusiva a statului poate indeplini anumite functii, „apriorismul e8trem rothbardian in probleme e8traeconomice“ fiind respins tot ca o forma de dogmatism ideologic. !n problema religiei, pozitia adoptata de $uc%le6 5r. este fara echivoc religia crestina Joaca un rol central in viziunea conservatoare asupra lumii, dar nu intr-un sens intolerant sau fanatic, credinta fiind considerata o binecuvantare pentru cei ce o au si o „nesansa“ pentru cei ce nu o au<. teismul militant, insa, e respins de principiile religioase ale conservatorismului, impreuna cu viziunea hiperstiintifica, dezvraJita si relativista asupra lumii;. $uc%le6 identifica trasaturi inconfundabil americane ce sunt totodata asociate principiilor conservatoare si care pot fi rezumate in sintagma „rezistenta americana la secolul ''“ neincrederea in veleitatile salvatoare ale statului (in pofida politicii "e/ 3eal, statul a fost intotdeauna privit cu suspiciune de catre americanul de rand+, respingerea cinismului si credinta in e8istenta certitudinilor morale si politice bine reprezentate de gandirea parintilor fondatori (o mare parte din americani avand o viziune traditionala asupra vietii, ceea ce separa etosul mericii rurale „de miJloc“ de coasta de est si de vest puternic urbanizate+. Cautarea acestor adevaruri eterne este vizibila in efervescenta societatii civile americane si a dezbaterii publice a8ate pe principiile conservatoare ale natiunii # o efervescenta debordanta mai ales dupa al doilea razboi mondial, venita ca reactie la e8pansiunea socialismului+ 1@. 7entru $uc%le6, „secolul '' poarta semnele infamiei universale in numele egalitatii si a sclaviei mizere fata de idealisme institutionale obscure“11, iar rolul mericii (cel putin la srcine conservatoare+ este sa apere in continuare in ?>
fata lumii idealul de ordered libert6 sau acea „simbioza intre libertate, ordine si traditie“ ce e8prima cel mai bine crezul conservator. )ussell *ir% cateva directii !ntr-o maniera asemanatoare abordeaza si )ussell *ir% caracterizarea conservatorismului american. !n primul rand, *ir% nu considera ca avem de-a face cu o ideologie sau cu un sistem politic, ci mai degraba cu o maniera de a privi ordinea sociala1>. ceasta din urma este ghidata de anumite principii bine delimitate e8istenta unei ordini morale transcendente (credinta in „dreptul natural“ sau intr-o autoritate morala statornica+O continuitatea sociala (libertatea, ordinea si Justitia sunt rezultatele artificiale ale unor e8periente sociale milenare, ce nu pot fi redefinite instant si in bloc prin preceptele unei ideologii+O principiul preJudecatii (unele norme morale sau politice, chiar si unele drepturi # ca dreptul la proprietate spre e8emplu #, trebuie sa fie aprobate fie si numai datorita vechimii lorO Judecata sau ratiunea individuala nu sunt capabile fara lumina e8perientei trecutului sa decida in problemele morale cu care omul se confrunta dintotdeauna+O principiul prudentei (consecintele pe termen lung ar trebui sa aiba intotdeauna prioritate+O principiul varietatii (inegalitatile sunt inerente conditiei umane, iar conservatorii considera esentiala diversitatea comple8a ce rezulta in timp din institutii sociale si moduri de trai diferiteO singura egalitate autentica este cea in fata legii si cea de la 5udecata de poi+O principiul imperfectibilitatii (omul nu este desavarsit, ceea ce inseamna ca nici o ordine sociala perfecta nu poate fi stabilita pe pamant+ 1A. 7entru a formula succint esenta conservatorismului, *ir% sustine ca politica pentru conservatori inseamna „arta posibilului“, nu „arta idealului“. El nu vede totusi in principiile e8puse mai sus niste norme dogmatice ce nu sufera abatere, deoarece in viziunea conservatoare (cu radacini adanci in gandirea lui Edmund $ur%e+ dimensiunea „locala“ Joaca un rol primordial, circumstantele particulare variind semnificativ si avand prioritate fata de concepte universale abstracte1=. 7otrivit acestei intelegeri, conservatorismul american pretuieste in opinia lui *ir% acele elemente distinctive formarii si istoriei natiunii americane Constitutia si interpretarea sa literala, opozitia fata de centralizarea puterii politice, fata de sporirea impozitelor si a schemelor de asistenta sociala tipice statului-bunastare, suspiciunea fata de structuri masive (fie ele guvernamentale, industriale, muncitoresti etc.+, respectul pentru proprietatea privata, respingerea ideologiei comunismului si nelinistea cauzata de subrezirea moralitatii private si publice1?. !n esenta, *ir% sugereaza ca a fi ?A
conservator inseamna a pretui ordinea si siguranta oferite de modele stravechi si incercate de istorie1N. 7erenitatea lui Toc9ueville !n cazul lui *ir%, numeroase principii identificate ca fiind conservatoare sunt revendicate ca facand parte din mostenirea intelectuala a lui Edmund $ur%e, in special datorita criticii devastatoare a acestuia la adresa fortelor dezlantuite de )evolutia franceza, vazuta istoric ca cea mai teribila distrugere a ordinii si normelor stravechi atat de indragite de conservatori. Totusi, daca privim atent crezul conservator asa cum este el inteles si sustinut de $uc%le6 si *ir%, putem observa asemanarea cu ideile si temerile unui alt mare ganditor clasic-liberal le8is de Toc9ueville. Dpera acestuia a cunoscut in ultimele decenii o redescoperire remarcabila, cu numeroase carti, studii si articole in Jurnale academice fiindu-i dedicate ganditorului francez1. 3emocratia in merica si echiul )egim si )evolutia au devenit carti de referinta pentru cei care studiaza stiintele politice, dar si pentru publicul larg interesat de problematica democratiei moderne. D paralela intre principiile sustinute de conservatorii americani contemporani si gandirea lui Toc9ueville se Justifica in conte8tul actualei dezbateri despre identitatea dreptei, unde redescoperirea unei traditii intelectuale comune a diferitelor curente de dreapta este esentiala pentru atenuarea unei aparente tensiuni intre „telurile ultime“ ale libertatii individuale (ca pilon central in filosofia politica liberala sau libertariana, pentru a folosi termenul american+ si virtutii (ca notiune in Jurul careia graviteaza principiile conservatoare+ 1<. Toc9ueville este unul dintre principalii ganditori reprezentativi pentru o astfel de traditie. 7e toata intinderea operei sale se poate observa moderatia cu care incearca sa inteleaga si sa e8plice „starea sociala“ democratica aparuta pe cele doua maluri ale tlanticului, punand accent atat pe importanta pastrarii elementelor pozitive ale „vechii ordini“, cat si pe promovarea unei „noi ordini“ din dorinta de a apara libertatea si demnitatea umana. El condamna e8cesele )evolutiei franceze, dar nu si idealurile ce au animat initial miscarea revolutionara, considerand marsul spre democratie ordinea fireasca a lucrurilor dorita de 3umnezeu1;. Scopul pe care Toc9ueville l-a urmarit in scrierile sale era modelarea democratiei, temperarea e8ceselor acesteia si combaterea tendintelor ei distrugatoare pentru libertate>@. !n viziunea lui Toc9ueville, egalitatea conditiilor (trasatura fundamentala a democratiei+ produce in oameni ?=
atasamentul pentru independenta si, implicit, pentru institutii libere>1. Totusi, egalizarea conditiilor distruge orice putere intermediara intre indivizi si stat, acesta fiind singura putere centrala care se inalta deasupra tuturorO indivizii sunt mici, iar societatea pare mai mare si mai indreptatita sa primeze in fata individului intrucat isi trage seva din „vointa populara“>>. !n flu8ul continuu al democratiei, legatura dintre generatii sau increderea in strabuni sunt distruse si individul se retrage in sfera privata, Judecand de acolo lumea dupa propria sa ratiune, si lasa problemele comune ale societatii in mana autoritatilor>A. Singurul „sfatuitor“ acceptat este opinia publica, adevarul presupunand a fi de partea celor multi # un rationament gresit, ce lasa mana libera tiraniei maJoritatii>=. Toc9ueville dezaproba si tendinta (pentru el foarte noua+ ca statul sa fie privit drept agent al educatiei si caritatii, subminand diversitatea educatiei, batJocorind moralitatea verticala si crescandu-si astfel controlul asupra societatii>?. Consecinta unei astfel de stari sociale este mediocritatea raspandita in intreaga fibra a societatii, statul aJungand astfel sa fie vazut mai degraba ca un „dascal“ decat ca monopol al fortei>N. „3espotismul bland“ in viziunea lui Toc9ueville este instaurat prin cedarea progresiva a spatiului actiunii libere in fata reglementarilor minutioase, „timide“ si bine intentionate ale statului. Cea mai mare iluzie a popoarelor democrate este ca ele pastreaza „fraiele“ societatii fiindca sunt chemate regulat la alegeri, neintelegand ca, odata cu trecerea timpului, ele isi pierd capacitatea de a se autoguverna si aJung o masa amorfa „pastorita“ de stat, incapabila sa aleaga o guvernare liberala autentica>. 7rincipalele remedii pentru aceste pericole sunt in gandirea lui Toc9ueville descentralizarea administrativa (accentul pe arta autoguvernarii locale+, oficiali alesi uninominal (responsabilitate in fata cetatenilor, nu a puterii centrale+, arta asocierii voluntare (societate civila puternica, dialogul permanent al ideilor+, libertatea presei (ca principal formator al opiniei publice si aliat al indivizilor nedreptatiti+, independenta Justitiei (puterea Juridica trebuie sa isi mareasca protectia acordata cetateanului pe masura ce pretentiile statului la reglementarea minutioasa a vietii sociale cresc+ si recunoasterea rolului esential al protectiei drepturilor individuale><. 7e langa aceste remedii, in gandirea lui Toc9ueville religia este baza ordinii sociale si forta decisiva ce poate permite indivizilor sa-si pastreze libertatea si solidaritatea in tumultul democratic>;. Toate aceste temeri resimtite de Toc9ueville in legatura cu democratia sunt pe deplin complementare cu principiile si ideile conservatoare, dar intentia aici nu este de a-l infatisa pe ganditorul francez ca e8ponent strict al conservatorismului. Sistemul sau de gandire este mult mai ??
comple8 si prefigureaza alianta moderna intre liberali si conservatori. stfel, pentru Toc9ueville libertatea individuala este fundamentala, insa pentru ca ea sa se dezvolte si in vremuri democratice este necesara pastrarea legaturilor profunde intre indivizi in sanul comunitatii. !n acest conte8t, credinta religioasa pentru Toc9ueville este importanta nu numai pentru a tempera e8cesele individualismului si materialismului, dar si pentru a trasa o limita morala actiunilor umane posibileA@. Calatoria intreprinsa in merica pentru intelegerea si observarea democratiei, precum si dorinta de a apara libertatea in noul conte8t social democratic (fara iluzii legate de intoarcerea la echiul )egim+ subliniaza receptivitatea lui Toc9ueville la nou si necunoscut. a fel ca liberalii si conservatorii moderni, Toc9ueville critica aspru etica si practicile asistentiale ale statuluiA1. !n cele din urma, Toc9ueville poate fi considerat mai mult decat un precursor al conservatorismului american, sistemul lui de gandire e8emplificand contopirea coerenta a principiilor liberale si conservatoare ce stau la baza aliantei moderne a dreptei. 1 le8is de Toc9ueville, 5ourne6s to England and !reland, Transaction 7ublishers, 1;<, p. 11. > v. „$asic )eadings in Conservatism etter from 2illiam :. $uc%le6“ in ibrar6 5ournal (!unie 1;<1+O restul scrisorii poate fi accesat in arhiva completa a scrierilor lui $uc%le6 la http]]cumulus.hillsdale.edu] buc%le6]Standard]inde8.html A merican Conservative Thought in the T/entieth Centur6, 2illiam :. $uc%le6, ed., !ndianapolis X "e/ Bor% $obbs-&errill Compan6, !nc., 1;@, p. 8v (disponibil in arhiva de pe 0illsdale.edu ca „3id 6ou ever see a dream /al%ingR“+. = $uc%le6, „3id 6ou ever see a dream /al%ingR“, pp. 88#88iO formularea criticii ii apartine lui 2hitta%er Chambers in recenzia acestuia pentru romanul tlas Shrugged publicat de 6n )and in 1;?. ? !bidem, p. 88ii. N !bidem, pp. 88iii#88iv. !bidem, p. 88ivO constructia apartine economistului 0enr6 0azlitt si este de altfel singura critica importanta intr-o recenzie foarte pozitiva aparuta in "ational )evie/ (1;N>+ a cartii &an, Econom6 and State, scrisa de )othbard. < !bidem, pp. 888#888ii. ; !bidem, p. 888ii „The atheists have not got round to ans/ering 0u8le6Ys self-critical confession that neither he nor his follo/ers had succeeded in sho/ing ho/ 6ou can deduce 0amlet from the molecular structure of a mutton chop“. 1@ !bidem, pp. 888vii#8l. ?N
11 !bidem, p. 8l. 1> )ussell *ir%, The Essential )ussell *ir% # Selected Essa6s, Meorge . 7anichas, ed., !S! $oo%s, >@@, p. N. 1A !bidem, pp. #;. 1= !bidem, p. ;. 1? !bidem, pp. 1?#1N autorul considera :ederalistul, opera scrisa in 1< de 5ames &adison, le8ander 0amilton si 5ohn 5a6 pentru a creste spriJinul acordat Constitutiei in randul americanilor, ca fiind reprezentativa pentru conceptele conservatoare de moderatie, echilibru, ordine si prudenta. 1N !bidem, p. >1 „!f /e penetrate to the root, /e discover that conservatism is a /a6 of loo%ing at the human condition. s a conservative 7olish proverb puts it, old truths, old la/s, old boots, old boo%s and old friends are the best. (U+ Dut of the deep /ell of the past comes order, and as Simone 2eil reminds us, order is the first need of all“. 1 7entru o privire de ansamblu a celor mai importante noi interpretari ale operei lui Toc9ueville, vezi urelian Craiutu, „Toc9uevilleYs 7arado8ical &oderation“, The )evie/ of 7olitics, vol. N (>@@?+ no. =, pp. ?;;#N@@. 1< ezi introducerea din $. :rohnen, 5. $eer, 5.D. "elson (eds.+, merican Conservatism # n Enc6clopedia, !S! $oo%s, >@@N pentru o analiza a binomului libertate-virtute ca a8 central al conservatorismului american (intelegerea acestuia din urma fiind e8tinsa pentru a include si libertarianismul, pe langa conservatorismul „traditional“ al lui $uc%le6 sau *ir%+. 1; le8is de Toc9ueville, 3emocrac6 in merica, editie de 0arve6 C. &ansfield, Chicago, The niversit6 of Chicago 7ress, >@@>, pp. N#. >@ !bidem, p. . >1 !bidem, p. NA;. >> !bidem, p. N=1O vezi si p. @A „:orcing men to march in the same march, to/ards the same obJect # that is a human idea. To introduce an infinite variet6 into actions, but to combine them in a manner so that all these actions lead b6 a thousand diverse /a6s to/ard the accomplishment of one great design # that is a divine idea“. >A !bidem, pp. N=A#N=? T sustine ca indivizii accepta numai in principiu absenta interferentei statului in sfera privata, in realitate fiecare urmarind obtinerea spriJinului acestuia pentru propriile interese. stfel, statul creste in toate directiile unde este solicitat, e8pansiunea sa fiind naturala si aJutata de faptul ca indivizii sunt in continua miscare, pe cand el este o entitate imobila. >= !bidem, pp. >A;#>=?. >? !bidem, pp. N?>#N??. >N !bidem, p. NNA. ?
> !bidem, p. NN?. >< !bidem, pp. NNN#N1. >; . Sanford a%off, „Toc9ueville, $ur%e and the Drigins of iberal Conservatism“, The )evie/ of 7olitics, ol. N@, "r. A (1;;<+, pp. =?A#=?=. A@ a%off, pp. ==A#===.
A1 Cf. le8is de Toc9ueville, &emoir on 7auperism, ondra, Civitas, 1;;.
?<
W& & (uckley Jr& si capcanele pragmatismului politic lad Topan Este posibila o coalitie libertarianism-conservatorismR Sub ce forma poate ea subzistaR S-a realizat ea in S in perioada postbelicaR Este, pana la urma, e8emplul lui $uc%le6 5r. unul de urmatRO 3aca privim conservatorismul ca pe un „libertarianism-plus“, da. 3aca este vorba de un conservatorism cat de putin etatic, nu. Este o astfel de apropiere posibila in )omaniaR a nivelul dezbaterilor de idei nu vad de ce nu, in termenii de mai sus. a nivel politic, problema nu se pune „Dricine poate sa sluJeasca la nivelul vorbelor idealul libertatii atata vreme cat acest lucru nu are consecinte specifice in planul politic si al actiunii. 7rincipiile generale raman verbiaJ obscur daca nu sunt sistematice si daca nu sunt aplicate problemelor punctualeO iar raspunsurile la astfel de probleme sunt confuze, fara speranta, cata vreme raman ad hoc si nu se subsumeaza unor principii diriguitoare.“1 &urra6 ". )othbard !3E! !" 3!DM a publicat de curand cateva articole> despre 2illiam :. $uc%le6 5r., probabil personalitatea cea mai marcanta a conservatorismului american din a doua Jumatate a secolului ''. 3e asemenea, scena publicistica si politica romaneasca Jongleaza in ultima vreme cu idei de tipul unei fuziuni intre doctrina clasic liberala si cea conservatoareA. Evident, o sursa importanta de inspiratie pentru astfel de planuri si programe este arena politica americana a ultimilor cincizecisaizeci de ani, unde miscarea conservatoare a incercat # la nivel discursiv cel putin # o astfel de sinteza ideologic-doctrinara, al carei episod de ma8im succes este considerat dublul mandat de presedinte al lui )onald )eagan (1;;#1;<<+. Si cum atat la srcinea, cat si pe parcursul acestor evolutii il regasim cu influente determinante pe 2illiam :. $uc%le6 5r., poate ca nu e deloc disproportionat a-i mai aloca inca un articol. echea si noua dreapta in S 3octrina conservatoare este, de regula, asezata la dreapta spectrului politic, motiv pentru care istoria conservatorismului (american, cel putin+ se suprapune in multe privinte peste o istorie a dreptei (americane+. $uc%le6 s-a considerat el insusi # si a fost perceput ca atare # un om de dreapta. 3e aceea cred ca e util sa creionam succint evolutia dreptei americane in secolul ''. :ortand putin, am ?;
putea spune sa analizam diferenta dintre perioada pre-$uc%le6 si cea post-$uc%le6=. „echea dreapta“ americana, in termenii lui &urra6 )othbard # care acopera grosso modo circa trei decenii, de la inceputul anilor treizeci si pana la cumpana dintre deceniile sase si sapte #, este un important episod al istoriei ideilor politice in S secolului '', de la care pornind, putem intelege evolutia ulterioara a ideilor conservatoare si libertariene. Este vorba de un grup de intelectuali inspirati de lbert 5a6 "oc% si 0enr6 . &enc%en?, formand o coalitie mai degraba la8a !sabel 7aterson, )ose 2ilder ane, 5ohn T. :l6nn, Maret Marrett, :eli8 &orle6, )obert &cCormic%N, sau mai tarziu :ran% Chodorov, :.. 0arper, eonard E. )ead si altii. cestia nu se considerau in mod constient sau e8plicit conservatori. !mpartaseau # in paginile unor publicatii ca nal6sis sau The :reeman, precum si-n operele lor # opozitia fata de politicile interventioniste de inspiratie mussoliniana ale "e/ 3eal-ului initiat de :.3. )oosevelt pe plan intern si fata de politica e8terna imi8tionista a acestuia si a succesorilor sai. 7andantul politic al acestei miscari intelectuale este asa-numita „Coalitie conservatoare“, iarasi informala, formata din membri ai Congresului, dintre care cei mai cunoscuti si mai importanti au fost senatorul de Dhio, )obert . Taft, senatorul de Meorgia, )ichard )ussell 5r., si congresmenii de irginia si Meorgia, 0o/ard Smith si, respectiv, Carl inson. 3e asemenea, dupa razboi se remarca in preaJma lui Taft, 0o/ard $uffet si :rederic% C. Smith. 3aca ar fi sa detaliem putin, pe plan intern acestia respingeau masurile din cadrul "e/ 3eal-ului (sporirea ta8elorO controlul preturilor si al productiei in sute de ramuri industriale si in agriculturaO interventia masiva in piata muncii prin stabilirea de salarii minime legale si prin potentarea fara precedent a puterii sindicatelorO statul asistential nascut gata dezvoltat ca tena din capul lui [eus prin Social Securit6 ctO reformarea Curtii Supreme pana la punctul la care a devenit instrument de girare a initiativelor e8ecutivului, nicidecum cenzor+O protectionismul impus prin tariful Smoot0a/le6O politicile in domeniul concurentei # legislatia antitrust # sau chiar din cel al educatiei. Totul in numele unei pledoarii pentru libertatea persoanei si pe baza acelei prezumtii ca statul este, in ultima instanta, principalul ei inamic. $ineinteles, respingerea nu era una simplu viscerala, ci bazata pe argumente coerente impotriva ideii ca marea criza ar fi fost cauzata de functionarea sistemului pietei, si in favoarea celei conform careia la baza crizei stau diferite forme de interventie guvernamentala (interventiile „corectoare“ neputand decat sa agraveze problema+ <.
7e plan e8tern, in logica similara, vechea dreapta dezavua interventionismul militar e8tern (si chiar N@
practica aliantelor # asta in lumina recomandarilor lui 2ashington de a intretine cu celelalte state ale lumii doar relatii comerciale, nu si politice+ de tipul razboiului din CoreeaO 3octrina TrumanO "TDO serviciul militar obligatoriu. D schimbare de accent a aparut dupa al doilea razboi mondial. fost anuntata de vanatoarea de comunisti din anii cincizeci # efectuata prin miJloace etatiste # initiata de senatorul &cCarth6. !n acei ani a aparut volumul The Conservative &ind (1;?A+ al lui )ussell *ir%, urmat de lansarea publicatiei "ational )evie/ (1;??+ prin eforturile lui 2illiam $uc%le6;. 3esi, pe filiera tatalui sau, $uc%le6 cunoscuse si aprecia ideile lui lbert 5a6 "oc% # avand astfel afinitati cu vechea dreapta #, noua publicatie avea sa creioneze o viziune diferita, care apoi l-a si consacrat. ceasta viziune se regaseste in articolul intitulat „ Boung )epublicanYs ie/“, publicat in Common/eal (ianuarie, 1;?>+. rticolul are doua parti. mintind de fuzionismul dezvoltat ulterior de :ran% &e6er, in prima parte $uc%le6 are o pozitie cvasi-libertariana, pentru ca in a doua s-o puna in paranteza in favoarea constientizarii caracterului preeminent al amenintarii sovietice. stfel, daca in prima parte tanarul republican se revendica de la 0erbert Spencer, acceptand odata cu acesta ca statul este „nascut din agresiune si prin agresiune“ (begotten of aggression and b6 aggression+, si face trimiteri favorabile la &enc%en si "oc% (criticand partidul republican ca nu ofera o alternativa reala la etatismul tot mai impovarator al establishmentului+, in a doua parte schimba macazul. !nvincibila agresivitate a )SS reprezinta o amenintare iminenta la adresa securitatii americane si a securitatii globale, prin urmare americanii trebuie sa accepte un guvern e8tins, un stat mare, pe timpul confruntarii cu aceasta. Caci un razboi # defensiv sau agresiv # nu poate fi purtat decat prin intermediul unei birocratii totalitare la intern ()othbard are o tusa ironica pesemne sa ne scape de imensul pericol venit din partea unei alte birocratii totalitare\+1@. !n consecinta, noul program inseamna legislatie fiscala adecvata nevoilor unei politici e8terne anticomuniste viguroaseO armata numeroasa, forte aeriene asemenea, energie nucleara, servicii secrete, consilii de planificare a productiei ca in razboi si in general aferenta centralizare a puterii in 2ashington. !n nuce, aici este cuprins profilul „noii drepte“, de regasit ulterior in politicile lui "i8on, )eagan, $ush senior sau Junior. s adauga ca dupa 1;;@ consolidarea neoconservatorismului coincide cu debarasarea de orice ramasite de retorica libertariana sau specifica vechii drepte (e drept ca $uc%le6 insusi nu sufera o astfel de evolutie+. 7e fond, $uc%le6 propune o viziune ampla, dar prea putin sistematica, si suferinda tocmai la acele infle8iuni argumentative esentiale pentru a o face acceptabila. 3aca pe de o parte isi face un titlu de glorie din inabilitatea sa de a lamuri vreodata audientele cu care s-a confruntat ce inseamna N1
conservatorismul11, pe de alta propune viziuni vagi de tipul „Conservatism is the politics of realit6“1>. 3ar poate cel mai deranJant lucru este ca presupune, fara argument, ca indiscutabil adevarat, tocmai lucrul pe care ar trebui mai abitir sa-l Justifice. 3e pilda ca atunci cand spune (vizandu-l si pe &urra6 )othbard+ „)azboiul strategic defensiv si razboiul recet in care suntem angaJati de ceva vreme pe o multime de fronturi nu poate fi purtat prin asocieri voluntare de soldati si oameni de stiinta si diplomati si strategi, iar cand acest fapt obtrusive isi face loc in calculele celor care urasc statul, maJoritatea, oftand, cedeaza in fata evidentei, in timp ce minoritatea restransa, obsedata de antagonismul ei fata de stat, refuza sa-i confere acestuia puterile necesare pentru salvgardarea comunitatii“1A. Dr, tocmai lucrurile acestea sunt in discutie daca „razboiul rece“ a fost propriu-zis un razboiO daca interventiile militare intreprinse au avut caracter defensivO daca n-ar fi putut fi realizate altfelO daca neputand fi realizate altfel, ar mai fi fost cazul sa fie intreprinseO ca statul salvgardeaza in vreun fel comunitateaO si asa mai departe. 3e asemenea, este uneori greu de inteles in ce masura este el dedicat libertatii individuale si pretuieste viata, ca atunci cand spune, referindu-se la o anumita evolutie din perioada razboiului din ietnam „3e asemenea, un alt semn ca situatia din ietnam este buna este cresterea relativa a pierderilor in randul sudvietnamezilor si scaderea numarului de pierderi americane, lucru care arata ca incep sa poarte tot mai mult din povara umana a razboiului“1=. Si e8emplele pot continua. D ultima precizare la acest punct )othbard si Mottfried considera ca in doua randuri a corectat $uc%le6 conservatorismul american ca miscare politica a invatat din e8perienta &cCarth6 ca e nevoie de o miscare institutionalizata, formal structurataO iar din e8perienta proprie a candidaturii la primaria "e/ Bor%-ului si mai ales din cea a candidaturii lui $arr6 Mold/ater la presedintie (invins fara drept de apel de 5ohnson in 1;N=+ s-a lecuit de „vandabilitatea“ electorala a elementelor radicale ale doctrinei conservatoare marcata inca de „fuzionism“. 3upa 1;N= nu a fost vorba atat de o lupta de idei, cat de una pentru putere. Si n-a fost vorba de o incercare de a propaga idei considerate bune in randul oamenilor, cat de a castiga gratiile celor din arena democratica. 3e aici si succesele politice ulterioare (culminand cu )eagan+ ale republicanilor la care miscarea conservatoare a contribuit din plin. „:uzionismul“ si e8igentele pragmatismului politic Teoreticianul „fuzionismului“, al combinarii intre viziunea libertariana si cea conservatoare, a fost :ran% &e6er. !n )ecrudescent merican Conservatism 1?, el precizeaza succint nucleul de idei care sta la baza conservatorismului fuzionist „Conservatorismul asuma e8istenta unei ordini morale N>
obiective bazate pe fundamente ontologice (U+ Dricum, aspectul esential este acela ca un conservator priveste problemele politice si sociale cu presupozitia ca e8ista standarde obiective ale comportamentului uman si criterii obiective pentru evaluarea teoriilor si institutiilor, pe care este datoria oamenilor sa le inteleaga cat mai profund cu putinta si in functie de care trebuie sa-si ghideze actiunile“1N.
7rin contrast, pozitia „liberalilor“ in sens american # adica a socialistilor, etatistilor, colectivistilor # este „esentialmente operationala si instrumentala. 3aca lumea conservatorului este, dupa formularea lui )ichard 2eaver, o lume a esentelor de care trebuie sa ne apropiem (a /orld of essences to be appro8imated+, lumea iberalului in sens american este una plina de probleme de rezolvat“1. (&e6er da aici o imagine potrivita modului in care $uc%le6 insusi avea sa abordeze problematica politico-economico-socialaO adica acel pragmatism ironic la adresa principiilor+. Credinta intr-o ordine morala obiectiva are drept corolar # in termenii aceluiasi &e6er # ideea conform careia „in limitele acestei ordini morale obiective, referinta primordiala a gandirii si actiunii politice si sociale conservatoare este persoana individuala“1<. 7ractic, prin aceasta optiune, &e6er cel putin, daca nu intregul conservatorism care-l accepta ca purtator de cuvant, marturiseste o pozitie aproape indistincta in raport cu ideologia libertariana 1;. ltimul element pe care &e6er tine sa-l precizeze in legatura cu conservatorismul fuzionist este # cum era de altfel de asteptat # cel legat de amenintarea comunista „!n devotiunea lor pentru civilizatia occidentala si patriotismul lor spontan si lipsit de sfiala, conservatorii vad comunismul drept o amenintare inarmata si mesianica la adresa insasi a e8istentei civilizatiei occidentale si a Statelor nite. Ei cred ca intreaga noastra politica e8terna si militara trebuie sa se bazeze pe recunoasterea acestei realitati. 7rin opozitie cu vagul internationalism si optimismul naiv (/ishful thin%ing+ legate de VVindulcireaWW (mello/ing+ comunismului sau de valoarea "atiunilor nite care caracterizeaza gandirea si actiunea liberal-stangista, ei considera apararea estului si a Statelor nite ca fiind imperativul primordial al politicii publice“>@. 3aca standardele obiective de Judecare a actiunii umane, inclusiv a celei politice, si devotiunea fata de persoana umana apropie viziunea conservatorismului fuzionist de libertarianism, elementul ultim # identificarea comunismului ca prima si ma8ima amenintare la adresa culturii vestice si a S # le separa iremediabil. Este interesant de observat ca tonul se schimba imediat atunci cand vine vorba despre acest ultim aspect al doctrinei. ici persoana nu mai pare sa stea in centru. !mportanta a NA
devenit „civilizatia occidentala“, fiinta S, patriotismul implicit in devotamentul fata de acestea. Dare in numele persoanei sunt iubite acesteaR 3in pozitia fuzionista asa cum este ea e8primata de &e6er in acest loc pur si simplu nu rezulta. a acest punct se deschide discutia prin care vom putea da raspunsuri mai clare la intrebarile sugerate pana acum in acest te8t este posibila o coalitie libertarianism-conservatorismR Sub ce forma poate ea subzistaR S-a realizat ea in S in perioada postbelicaR Este, pana la urma, e8emplul lui $uc%le6 5r. unul de urmatR &arul discordiei politica e8terna Cum se rezolva tensiunea dintre asa-zisa necesitate a unei cruciade anti-comuniste si respectul fata de persoanaR 3aca avem in vedere actiuni militare, intreprinse in logica etatista (finantate prin ta8eO cu acceptarea de principiu a victimelor si pagubelor colaterale+. Dr, asta si-ar fi dorit $uc%le6, &e6er si ceilalti conservatori asociati cu "ational )evie/. ctiune forte, imediata si fara prea multe scrupule>1.
)aspunsul libertarian este imediat si trimite (cel putin+ la principiile razboiului Just razboiul trebuie sa aiba caracter defensivO distinctia intre combatanti si non-combatanti si intre obiectivele militare si cele civile trebuie facuta si trebuie sa fie posibila cel putin la nivel de principiu si vizata cu ma8ima e8igenta pe teren # erorile pe aceasta directie cazand in seama celui care „intervine“ la fel ca orice paguba materiala sau vatamare fizica produsa in mod obisnuit in societate. 3oresc aici sa deschid o paranteza acceptarea de principiu chiar si a unei singure victime colaterale certe (subinteles fiind faptul ca daca e victima, e nevinovata+ deJa plaseaza actiunea in sfera unui impersonalism periculos. 3in pacate, politica moderna # dar nu numai # a trecut demult (poate dintotdeauna+ dincolo de acest prag. 3upa cum precizeaza autorul te8tului &achiavelli and the &oral 3ilemma of Statecraft >>, pana la urma tocmai aceasta este datoria unui om de stat # diferentiindu-l de ipostaza sa ca persoana privata #, sa fie pregatit la nevoie sa suprime un nevinovat pentru binele obstesc. Si e8emplul dat in materialul mentionat nu este altul decat cel al lui Caiafa fata cu problema (din punctul lui de vedere+ lui 0ristos si a mentinerii bunavointei stapanirii romane in conditiile in care acesta ar fi putut fi perceput ca subversiv la adresa establishmentului politic (iudeu si roman+. e spune Caiafa celor din sinedriu, care tocmai ridicasera aceasta problema (!oan, !!+ „(=;+ oi nu stiti nimicO (?@+ "ici nu ganditi ca ne este mai de folos sa moara un om pentru popor, decat sa piara tot neamul“. 7ana la urma acceptam ca legitim argumentul lui CaiafaR s zice ca e greu de acceptat, daca n-as crede ca e inadmisibil. N=
3e observat insa ca la baza politicilor care nu sunt dispuse sa-si asume integral e8igentele respectului fata de persoana in actiunile militare, asistentiale, educationale sau de orice alt tip sta # volens, nolens # principiul lui Caiafa. !nteresant este si faptul ca unul dintre colaboratorii lui $uc%le6 5r. la "ational )evie/ (si-n aventura conservatoare postbelica in generalO fost profesor al sau la Bale+, 2illmoore *endall, aJunge e8act in acest punct atunci cand argumenteaza, de pe pozitii asumat conservatoare, ca atenienii aveau tot dreptul (ba chiar datoria+ sa-l e8ecute pe Socrate, si bine au facut ca l-au e8ecutat. 7e de alta parte, raspunsul libertarian prompt la problema aceasta il da, printre altii, 2alter $loc%, care intelege imediat ca in ultima instanta respectarea persoanei (prin respectarea e8presiei sale integrale, deci a proprietatii sale private legitime+ implica, in cazul in care niste prezumtivi e8traterestri ar ameninta pamantul cu distrugerea daca oamenii nu ucid un nevinovat (un nonagresor, in Jargonul libertarian+, un raspuns negativ si asumarea disparitiei umanitatii din univers.
"u doar cu acest raspuns principial vin insa libertarienii impotriva politicii e8terne de tipul celei propuse de $uc%le6. 3incolo de problemele # imediat vizibile pentru cine vrea sa le vada # pe care orice interventie armata peste granite le implica, nu trebuie uitate consecintele pe plan intern. D ilustra traditie, pe care si conservatorilor de toate felurile le place s-o invoce, avertizeaza ca razboiul # chiar cel victorios # este cea mai scurta si sigura cale spre tiranie pe plan intern>A. !ntr-o enumerare sumara ar fi vorba de sporiri de ta8eO hatis de reglementari, multe vizand direct libertatile cetatenilor (vezi 7atriot ct+O sporirea birocratiei (vezi departamentul 0omeland Securit6+O sporirea marJelor de manevra si a bugetelor serviciilor secrete, a caror putere astfel cresteO tendinta de a evita finantarea razboiului prin ta8e (sunt nepopulare+ si de a recurge la inflatie si la e8pansiunea creditului (de unde si redistributie masiva sau chiar crize economice+. poi libertarienii mai consecventi dezavueaza destul de transant armele nucleare (varfurile de lance in cadrul razboiului rece+, prin aceea ca nu ofera posibilitatea discriminarii intre combatantii inamici si victimele colaterale, fiind prin aceasta inerent agresive. 3e asemenea, un argument pe care n-am sa-l mai dezvolt aici>= spune ca o societate socialista bazata pe proprietatea comuna asupra miJloacelor de productie nu este viabila economic, prabusindu-se pana la urma din cauza imposibilitatii de a se lansa in mod calculat, economicos in proiecte investitionale. )SS continea in inima regimului economic ales samburele propriei pierzanii. "u in ultimul rand, e de prisos sa utilizam termeni ca „razboi“ in mod la8 # ca-n sintagma „razboi rece“. !n masura in care N?
comunismul impunea in primul rand o confruntare ideologica, razboiul stricto sensu era inca departe. )ezulta oare din cele de mai sus ca, din perspectiva libertariana, )SS si fostul lagar comunist nu au fost lucruri odioaseR Ca rhipelagul Mulag, interventiile din ngaria 1;?N sau Cehoslovacia 1;N<, fenomenul 7itesti, Mherla, iud, Canalul si toate celelalte sunt realitati mai putin importante decat problemele cruciadei anticomuniste a SR "icidecum. )ezulta doar ca # oricat de odioase ar fi fost>? # aceste aspecte nu pot Justifica victimele colaterale. "ici pe cele din S (victimele e8pansiunii statului+, nici pe cele din teatrele de operatiuni ale razboiului rece. Si desi hidosenia comunismului face cumva mai de inteles hotararea si fermitatea unora ca $uc%le6, ea nu poate constitui in sine un argument. Et caetera ramas oarecum in suspensie, la punctul despre fuzionism, intrebarea daca e8ista o contradictie intre ideea de morala obiectiva si cea de respectare a libertatii persoanei. 7rin urmare, daca un conservator (adept al primeia+ are un diferend ireductibil cu un libertarian (adept al celei din urma+. Cred ca este o falsa problema. pune problema moralei independent de orice idee de libertate este fie nonsens, fie contradictie in termeni. Caci orice agent moral trebuie, implicit, sa fie liber atunci cand alege. 7rin urmare, posibilitatea insasi a actiunilor morale presupune o pree8istenta libertate. Cu alte cuvinte, adeptul moralitatii conservatoare, cum bine observa 0oppe>N, trebuie sa fie mai intai si teoretician al libertatii, inclusiv al celei sociale. &ai mult, avand in vedere ca principiul libertarian al inviolabilitatii proprietatii private legitime („a8ioma non-agresiunii“+ este un veritabil prag minim, conservatorul consecvent trebuie sa fie nu un „antilibertarian“, ci un „libertarian-plus“, ca sa zic asa. dica dupa ce accepta ca singura utilizare a fortei si coercitiei este cea defensiva # de restaurare a acelui prag minimal al non-agresiunii, de unde se poate pune apoi pentru toata lumea problema actiunilor morale # sa se lanseze in campanii bazate pe persuasiune, e8emplu sau cel mult boicot privat in vederea apropierii semenilor sai de standardele morale sau valorilor obiective pe care le pretuieste (familie, comunitate, heterose8ualitate, crestinism etc.+. 3aca adeptul conservatorismului considera ca e necesara actiunea statului # implicit incalcatoare, prin insasi natura sa, a proprietatii private legitime a persoanei (nume mai tehnic si mai operational pentru „libertatea persoanei“+ #, atunci acesta cade intr-o scizionista contradictie vrea sa restaureze elemente de civilizatie umana care sunt presupus valoroase tocmai pentru ca pot cataliza adeziunea NN
libera si deliberata a persoanei, prin constrangere agresiva. (3evine inteligibila astfel si pozitia libertariana care invoca principiul libertatii aparand comportamente imorale ca prostitutia, fara ca asta sa insemne ca este numaidecat fie relativist, necrezand in valori obiective, fie demoniac, crezand ca e8ista valori si non-valori obiective si optand pentru cele din urma+. sadar, la final, este posibila o fuziune libertarian-conservatoareR 3aca privim conservatorismul ca pe un „libertarianism- plus“, da. 3aca este vorba de un conservatorism cat de putin etatic, nu. Este o astfel de apropiere posibila in )omaniaR a nivelul dezbaterilor de idei nu vad de ce nu, in termenii de mai sus. a nivel politic, problema nu se pune. Ca nici macar nu avem surogate de liberalism clasic]libertarianism si conservatorism fata cu care sa ridicam chestiunea. Traim in epoca socialdemocratiei generalizate. 1 &urra6 ". )othbard, The Meneral ine, editorialul primului numar al Jurnalului eft and )ight, 1;N?, primavaraO http]]mises.org]Journals]left-right.asp. > &ihail "eamtu, „!n linie dreapta 2illiam : $uc%le6, 5r. (!+“, „Cultura libertatii 2illiam : $uc%le6, 5r. (!!+“, „Triumful si amurgul unui senor 2illiam : $uc%le6, 5r. (!!!+“, publicate in februarie, martie si aprilie >@@< in revista !dei in 3ialog. A 3ragos 7aul ligica, aleriu Stoica, „)einventarea dreptei“, articol publicat in august >@@< in !dei in 3ialog. = oi folosi cu precadere &urra6 )othbard, The $etra6al of the merican )ight, The ud/ig von &ises !nstitute, uburn, labama, >@@, disponibila on-line la http]]mises.org]boo%s]betra6al.pdfO )othbard, The Transformation of the merican )ight, publicata initial in Continuum, 1;N= (vara+, pp. >>@#>A1, disponibila la http]]mises.org]ete8ts]transformation.pdfO 7aul Mottfried, The Conservative &ovement, )evised Edition, T/a6ne 7ublishers, "e/ Bor%, 1;;A. ? cestia, la randul lor, revendicandu-se de la o ilustra traditie individualista oc%e, 5efferson, 7aine, Cobden, $right, $astiat, Toc9ueville, Thoreau, Spooner, Spencer, cton, ca sa-i mentionam pe cativa din e8ponenti. N !deile lor se regasesc e8puse in lucrari precum lbert 5a6 "oc%, Dur Enem6, the State (1;A?O disponibil on-line la http]]///.mises.org]ete8ts]ourenem6.pdf+O !sabel 7aterson, The Mod of the &achine (1;=AO http]]mises.org]boo%s]godofmachine.pdf+O )ose 2ilder ane, The 3iscover6 of :reedom (1;=AO http]]mises.org]boo%s]discover6.pdf+O 5ohn T. :l6nn, s 2e Mo &arching (1;==O http]]mises.org]boo%s]as/egomarching.pdf+O Maret Marrett, 7eopleYs 7ottage (1;?AO http]]mises.org]boo%s]pottage.pdf+ Este interesant ca aceasta coalitie informala a fost transpartinica, cum se spune. Taft era N
republican, iar ceilalti democrati. 3e unde se vede ca sistemul partinic nu da seama de adevaratele mize ale arenei politice. )areori se identifica binele, eficienta, dreptatea cu vreun partid anume. 7artidele tind sa se cimenteze in establishment, adoptand intr-o logica previzibila pozitii tot mai interventioniste, rolul de a apara cetateanul de inertia intregului sistem revenind pana la urma aproape intotdeauna unei ariegarde a libertatii cuprinzand oameni politici inca insuficient pervertiti, adevarate anomalii ale scenei politice (cum este in prezent )on 7aulO din pacate, nu am un e8emplu pentru )omania+. < Teorii de tipul celor impartasite de &ises, 0azlitt, )obbins sau, ulterior, )othbard. ; lte persoane importante implicate in "ational )evie/ au fost )ussell *ir%, 2illmoore *endall, $rent $rozell, 5ames $urnham, 2hitta%er Chambers. 1@ )edau in romana dupa citatele oferite de )othbard in $etra6alU, p. 1?;. 11 „! have never failed, ! am sa6ing, to dissatisf6 an audience that as%s the meaning of conservatism“, merican Conservative ThoughtU, p. 8viii. 1> 2illiam : $uc%le6, interviu in revista 7la6bo6, in mai 1;@, republicat in !n/eighing 2e 2ill Mo, M.7. 7utnamsY Sons, "e/ Bor%, 1;>, p.A. 1A, $uc%le6, merican Conservative ThoughtU, p. 88iv. 1= $uc%le6, !nveighingU, p. >=. 1? 3isponibil in $uc%le6 (editor+, merican Conservative Thought in the T/entieth Centur6, opera la care am facut trimitere intr-o nota anterioara. 1N :ran% S. &e6er, )ecrudescent merican Conservatism, in $uc%le6 (ed.+, op cit., pag. <1. Traducerea # ca si in cazul citatelor urmatoare # imi apartine. 1 !bidem. 1< !bidem. 1; ezi &urra6 )othbard, :ran% S. &e6er The :usionist as ibertarian &an9ue, http]]mises.org]rothbard]fusion.pdf >@ :ran% S. &e6er, op.cit., p.
1 )othbard povesteste chiar de discutiile tipice intre unul dintre conservatorii de la "ational )evie/ si sotia sa, in care acesta punea problema daca S ar trebui sa lanseze un atac nuclear imediat asupra )SS sau daca ar trebui mai intai sa-i dea un ultimatum. >> http]]///.friesian.com]machiav.htm >A 5ohn . 3enson, op. cit., p. 8iv „victorious /ars have been the primar6 method b6 /hich po/er has been centralized into the :ederal government“ (idee e8primata si de $ruce 7orter, in 2ar and the )ise of the State The &ilitar6 :oundations of &odern 7olitics, "e/ Bor%, :ree 7ress, 1;;=, p. ><+. !n acelasi loc e citat Toc9ueville „ll those /ho see% to destro6 the liberties of a N<
democratic nation ought to %no/ that /ar is the surest and the shortest means to accomplish it“ (p. 88i+. >= ezi ud/ig von &ises, $irocratia si imposibilitatea planifi carii rationale in regim socialist, !nstitutul ud/ig von &ises # )omania, $ucuresti, >@@. >? Ddiosenia, barbaria regimului comunist nu constituie subiectul prezentului articol. E o problema distincta, care cred ca nu invalideaza cu nimic discutia de principiu prezentata aici. >N 0ans-0ermann 0oppe, !ncoerenta intelectuala a conservatorismului, http]]misesromania.org]=A>]
N;
Re"lectii geopolitice !espre )slam: (ernar! *e+is si Samuel ,untington &ihail "eamtu Specificul american Care sunt ratiunile pentru care politica e8terna a Statelor nite ale mericii a dezvoltat in ultimele decenii o alta atitudine fata de !slamul radical decat perceptia europeanaR 3istanta geografica, absenta unei memorii proaspete legata de conflictul direct cu semiluna, efervescenta religioasa locala specifica mericii, toate acestea sunt elemente dintr-o ecuatie careia specialistii in relatii internationale i-au dedicat zeci de monografii. !n acest te8t vom arata # asumand riscul unui anumit reductivism # legatura dintre analiza sistematica a culturii si civilizatiei islamice facuta de profesorul $ernard e/is (n. 1;1N, actualmente emeritus la 7rinceton niversit6+ si tezele geopolitice lansate de Samuel 0untington (1;>#>@@<+ in faimoasa carte # deopotriva influenta si contestata # despre Ciocnirea civilizatiilor (1;;N+. mbii autori au fost asociati cu strategii neoconservatorismului, intre care fostul vicepresedinte 3ic% Chene6 (n. 1;=1+, &ichael edeen (n. 1;=1+ sau &artin *ramer (n. 1;?=+. e/is si 0untington s-au lovit de ostilitatea fatisa a unor intelectuali publici precum "oam Choms%6 (n. 1;><+ sau Ed/ard Said (1;A?#>@@A+, ideile lor nefiind primite cu mult entuziasm in spatiul academic european. !n timp ce la 7aris, $erlin sau ondra finantarea saudita a constructiilor de moschei incuraJeaza organizarea de noi simpozioane despre integrarea minoritatilor religioase, administratia $ush de la 2ashington 3C a avut magnet pentru alte argumente de ordin istoricpolitic. )esponsabili pentru aceasta stare de fapt sunt doi mari profesori universitari. Sa facem cunostinta. $ernard e/is eruditie si geopolitica "ascut la ondra in 1;1N ca fiu al unei familii evreiesti, $ernard e/is si-a dezvoltat inca de mic talentul pentru limbile semitice (ebraica, aramaica+ si interesul pentru istoria Drientului &iJlociu. !naintea celui de-al doilea razboi mondial, un doctorat in istoria !slamului era o raritate pentru universitati britanice. Stapanind foarte bine persana, araba si turca, tanarul asistent de la School of Driental and frican Studies (ondra+ merge pe linia clasica a specializarii1. !n scurt timp, e/is isi castiga reputatia de istoric al ramurii ismailice a islamului siit (The Drigins of !smailism, 1;=@+. @
3upa 1;=?, campul de cercetare se diversifica si vizeaza lumea araba in general (The rabs in 0istor6, 1;?@O The ssassins )adical Sect in !slam, 1;N+, dezvoltarea Turciei moderne (The Emergence of &odern Tur%e6, 1;N1+ si istoria culturala si diplomatica a !mperiului Dtoman (!stanbul and the Civilizations of the Dttoman Empire, 1;NA+. !n 1;@, e/is devine coeditor al prestigioasei colectii The Cambridge 0istor6 of !slam (vol. 1 X >+, fapt care il consacra ca autoritate indiscutabila printre orientalistii americani. Ca Jurnalist, participa la dezbaterile despre sionism sau panarabism, comentand relatiile amestecate dintre palestinieni si statul !srael. Cartile sale capata treptat un coeficient suplimentar de relevanta geopolitica e8trem-contemporana. e/is cauta sa e8plice nu doar vestigiile culturii islamice din ntichitatea tarzie, ci si persistenta unor tropisme religioase in plina postmodernitate. !n mod special, eruditul britanic este interesat de Justificarea ideologica a razboiului de cucerire (Jihad+ in traditia Juridica si teologica a !slamului clasic. 3iscursul ofensiv al profetului &ahomed, observa e/is, s-a concretizat deJa in primii sai ani de activitate in regiunea &edina comunitatea de evrei din oaza *ha6bar a fost de la bun inceput tratata drept inamica, in timp ce crestinii din !mperiul )oman si !mperiul 7ersan au primit cativa ani mai tarziu (N>< e.n.+ porunca supunerii>. Simbolismul sabiei in Coran si retorica beligeranta face, asadar, foarte greu compatibil !slamul cu definitia de „religie a pacii“ (vehiculata de diplomatii unor institutii precum D" sau E+. 7eninsula arabica a fost construita de la bun inceput plecand de la aspiratia catre omogenitate religioasa # convertirea sub amenintare avand o certa valoare soteriologica. Separatia intre puterea Cezarului si autoritatea lui 3umnezeu este imposibil de reperat in te8tul Coranului, fapt pentru care # din nou # studiul neutru al acestei religii monoteiste are aproape intotdeauna o relevanta geopolitica. Cu acest persistent interes pentru demitologizare, profesorul american si-a pus numeroase intrebari cu o puternica incarcatura etica. Ce anume s-a defectatR este titlul unei carti in care, spre iritarea consensului politicall6 correct, e/is vorbeste despre decalaJul semnificativ dintre realizarile stiintifice si culturale ale Europei occidentale, pe de o parte, si retardarea socio-economica din Drientul &iJlociu, dominat astazi de islamistii revolutionari ai gruparilor 0amas sau 0ezbolahA. 7roblema !slamului in raportul sau cu estul mai tine si de faptul ca militarismul religiei mahomedane infle8ibilizeaza structurile interne ale societatilor dominate de principiile eticometafizice ale Coranului, lasandu-le vulnerabile in fata competitiilor globale ale modernitatii tarzii. )estantele modernizarii
1
:ara sa caute raspunsuri simplificatoare la o intrebare-cheie (/hat /ent /rongR+, e/is constata acumularea enormei inertii a inteligentei critice din interiorul institutiilor educative ale lumii otomane (aflata timp de patru secole in vecinatatea )usiei si a Europei+. Meneratii la rand, sultanii !naltei 7orti din !stanbul au nesocotit importanta tranzactiilor culturale si a negotului de idei cu pusul. !nstitutia sclaviei # pusa sub semnul intrebarii de 7arinti fondatori precum Meorge 2ashington (1A>#1;;+ sau 5ohn dams (1A?#1<>N+ # a ramas multa vreme nezdruncinata. "umarul de ambasadori la iena, 7aris sau ondra n-a atins o masa critica decat tarziu, spre finele secolului '!!!. Tiparirea de carti straine sau traducerile din limbile latina, greaca, germana, engleza, franceza sau italiana s-au facut intr-un ritm lent, incomparabil cu flu8ul inregistrat in bibliotecile occidentale, mai ales dupa revolutia lui Mutenberg. „7rima catedra din :ranta pentru limba araba a fost fondata de catre regele :rancisc ! la College de :rance in anul 1?A<. 7rima invazie franceza a unei tari arabe a avut loc in anul 1;<“=. Cu alte cuvinte, gratuitatea curiozitatii oamenilor de stiinta europeni a precedat cu mult calculul utilitarist al unei logici imperialiste, fapt care i-a asigurat batranului continent un avans epistemologic considerabil fata de cultura islamica, mai ales dupa )enasterea italiana din secolul '. 7entru $ernard e/is, prestigiul incontestabil, insa efemer, si stralucirea genuina, dar insulara, a unor capitale precum $agdad, 3amasc sau !stanbul nu poate camufla un set regretabil de intarzieri spriJinite pe refle8ele profunde ale societatilor islamice, unde centralismul administrativ rigid si controlul foarte strict de ordin religios au ta8at libera initiativa, curaJul creativitatii, elanul spre inovatie, gandire autonoma si zelul productiv. !nstitutii politice precum &agna Charta, constitutionalismul britanic, garantiile oferite proprietatii in mediul anglo-sa8on, piata libera a bunurilor, sistemul tot mai sofisticat de tranzactii bancare dezvoltat de republicile italiene, cultura frugalitatii printre detinatorii de capital (evrei, catolici sau protestanti, deopotriva+ # toate acestea, sugereaza $ernard e/is, sunt lucruri arareori intalnite in sfera de influenta a religiei islamice. !n mod fatal, retardarea economica si paralizia culturala au canalizat frustrarile latente in manifestari de violenta politica si religioasa. !n mare parte, analiza lui $ernard e/is coincide cu diagnosticul rece pus de catre 3aniel 7ipes acelorasi societati?. Comunitatea natiunilor islamice (umma+ n-a cunoscut impulsul modernizarii decat sub raport polemic # asa cum regimurile comuniste au putut intretine competitia cu statele capitaliste doar prin coercitie si enorme sacrificii umane. doptarea tehnologiei occidentale in industria de armament sau in e8ploatarea petrolului n-a mers pana la asumarea presupozitiilor metafizice ale Dccidentului, pentru care # daca il creditam pe savantul 7ierre 3uhem # credinta >
religioasa n-a insemnat decat arareori o frana pentru avansul cunoasterii pozitive despre natura si univers. Spre deosebire de crestinism, care a supravietuit reformelor politice de inspiratie democratica (prosperand chiar in locuri precum Statele nite, Estul Europei, Coreea de Sud sau merica atina+, !slamul s-a temut de consecintele dizolvarii ierarhiilor sociale premoderne (pentru care locul femeii, bunaoara, este unilateral prestabilit intr-un registru functionalist-reproductiv+. Chiar si acolo unde modernizarea tehnologica a fost importata cu succes (Turcia, Egiptul, tarile din Molf+, aparitia pilonilor societatii civile # pluralismul doctrinar si partinic, educatia privata, presa libera, dreptul individului la asocierea profesionala # s-a lasat indelung asteptata. sa cum era de asteptat, prete8tul ideal pentru refuzul unei culturi a libertatii l-a reprezentat decadenta morala galopanta, relativismul cinic si indiferenta spirituala a Dccidentului european din ultima Jumatate de secol ''. Samuel 0untington si „civilizatia islamica“ Cresterea dramatica a populatiei de credinta islamica in spatiul european (estimata astazi la peste >@ milioane de locuitori+ corelata cu escaladarea activitatilor de tip terorist in tari traditional islamiceN # toate acestea au deplasat intrebarea /hat /ent /rongR din sfera strict academica in zona deciziei politice e8ercitate, indeobste, in capitala Statelor nite ale mericii. :iind sensibil la metanaratiunea lui $ernard e/is (brutal rezumata mai sus+, Samuel 0untington a facut un pas inainte vorbind despre !slam nu doar sub aspect religios, cultural sau economic. !n raspar cu vulgata postmodernista iritata de orice „discurs esentialist“, profesorul de la 0arvard a preferat sa defineasca !slamul in termeni de „civilizatie“. 3upa evenimentele din 1;<;, Samuel 0untington a impartit lumea in opt tipuri de civilizatie (1+ DccidentulO (>+ !slamulO (A+ ChinaO (=+ civilizatia indianaO (?+ merica atinaO (N+ civilizatia crestinortodo8aO (+ 5aponiaO (<+ civilizatia africana. ceste entitati comple8e cuprind laolalta state, natiuni, etnii, culturi si religii invecinate. Civilizatiile reprezinta ultima marca identitara la care un subiect poate face apel individual sau o comunitate de pe scena globala. n vast set de traditii, practici, valori si aspiratii se constituie intr-o ordine simbolica, aflata uneori in competitie, iar alteori in armonie cu alte civilizatii. !nauntrul fiecarei civilizatii # pentru care geografia reprezinta un factor secundar # se pot gasi o multitudine de voci, opinii sau idiosincrasii. Situatiile de conflict revela insa solidaritatile profunde, resimtite la nivelul etosului comunitar.
Civilizatia occidentala euroamericana (identificata de mahomedani ca 3ar al-harb+ se remarca A
printr-un puternic atasament fata de valori precum Statul de drept, schimbul liber de bunuri materiale, initiativa individuala, drepturile omului, separatia intre Stat si $iserica, institutia caritatii, rationalism codificat intr-un vast sistem de educatie superioara, superioritate militara, dinamism cultural si pluralism politic, o preferinta neta in favoarea democratiei, primatul interogatiei critice, respectul pentru diferenta si resemnare in fata lipsei de omogenitate religioasa. pusul poate tolera ideologiile marginale (cum ar fi mar8ismul+ care contesta punctual validitatea aplicatiilor politicosociale a unora dintre aceste teze # nucleul comun al identitatii occidentale ramanand intact. a polul opus civilizatiei occidentale se afla, in opinia lui Samuel 0untington, civilizatia islamica. Compusa din numeroase subunitati culturale, etnice sau confesionale, 3ar al-!slam este unita printro orientarea neechivoca spre principiul teocratic de organizare sociala. )eprezentand peste >@Z din populatia intregului glob, credinciosii musulmani adera intr-o covarsitoare maJoritate la a8ioma subordonarii integrale a domeniului public si privat fata de comandamentele etice e8primate de Coran si scrierile 0adith. "asterea unei culturi muzicale sau dramaturgice de culoare islamica va ramane cvasiimposibila atata vreme cat, citit literal, te8tul revelat profetului &ahomed (?@#NA>+ interzice asemenea forme de e8presie artistica. Este greu de imaginat un 7achelbel, ivaldi, $ach, &ozart sau )ahmaninov intr-o cultura a izomorfismelor Juridice lipsite de plasticitate. bsenta acestei aplecari (sau abateri+ spre un topos cultural „dilematic“ # saturat cu nuante psihologice si infinite variatiuni de ordin stilistic # e8plica e8traordinara forta de mobilizare militara a societatilor islamice, guvernate de sharia. Cu e8ceptia reformelor %emaliste din Turcia, modernizarea spatiului dominat de semiluna verde a fost intotdeauna un proces selectiv, atent delimitat fata de orice posibil „occidentalism“. &ai mult, o modernizare rapida produce angoasa alienarii si reculul identitar compensator (vizibil in procesul de intensificare a sentimentului religios prin metode tehnologice avansate e-mail, internet, telefonie celulara, televiziune prin satelit+. )esurgenta musulmana 0untington il citeaza frecvent pe $ernard e/is pentru a-si sustine afirmatiile de ordin cultural. a aceste observatii despre !slam se adauga analiza unor factori social-economici imposibil de negliJat, cum ar fi rata foarte ridicata de reproducere si procentaJul semnificativ de populatie tanara trimisa in somaJ de numeroase economii ineficiente si guverne corupte. Cand adolescentii mahomedani sunt lipsiti de sansa unei educatii pluraliste si a unei reale emancipari economice, reintoarcerea agresiva la ortodo8ia religioasa # compusa din reguli stricte, invective nationaliste si denunturi (fata/a+ universale la adresa Dccidentului („&arele Satan“+. „ ignora impactul resurgentei =
islamice in politica din emisfera estica a sfarsitului de secol '' echivaleaza cu nesocotirea impactului )eformei protestante asupra politicii europene la finele veacului '!. )esurgenta difera fata de )eforma in privinta unui aspect fundamental. Consecintele )eformei s-au resimtit pana la hotarele Europei nordice, avand putine ecouri in Spania, !talia, Europa rasariteana si teritoriile habsburgice, in genere. )esurgenta, in schimb, a atins aproape fiecare societate musulmana. !ncepand cu anii 1;@, simboluri, credinte, practici, institutii, politici si organizatii islamice au castigat adeziunea si spriJinul a peste un miliard de mahomedani in intreaga lume, din &aroc pana in !ndonezia si din "igeria pana in *azahstan“<. ceasta intarire a identitatii islamice poate fi depistata atat la nivelul populatiei neinstruite, cat si in sfera elitei. Civilizatia islamica ofera atat poligoane de antrenament pentru muJahedinii imberbi, cat si spatii de propaganda culturala pentru universitarii postcoloniali. &igratia populatiei islamice in tari precum S, Canada, :ranta sau &area $ritanie produce putine convertiri la paradigma constitutionalista, la gandirea procapitalista si atitudinea clasic-liberala, potentand insa sentimentul de indignare si pofta de razbunare istorica fata de „infideli“. Sloganuri precum „!slam (supunerea+ este solutia“ evoca nevoia de simplificare a mesaJului combatant. 3intr-o religie contemplata in palatul nevazut al interioritatii, !slamul devine o ideologie provocatoare # echivalentul unei permanente gesticulatii belicoase, pe care vecinii o studiaza cu respect si mai ales cu teama. 7entru Dccident, argumenteaza $ernard e/is si Samuel 0untington, problema se ascunde intr-o profunda criza de incredere in propriile sale institutii. ccidente istorice precum institutia sclaviei (abolita cu mult inaintea tarilor islamice+ sau discriminarea minoritatilor (reparata indata dupa al doilea razboi mondial+ au aJuns sa fie percepute de savantii apuseni sau de liderii de opinie ai spatiului nord-atlantic drept vinovatii constitutive. Singura forma de e8piere a acestei culpe imaginare presupune, pentru numeroase voci ale stangii, denuntul temeiurilor iudeo-crestine ale civilizatiei occidentale. rmand auto-deconstructiei moralei traditionale din pus (e.g., virtuti precum fidelitatea, respectul pentru familie si traditii, creativitatea personala, meritocratie, cumpatarea, destoinicia+, civilizatia islamica isi redescopera mandria si faima de cuceritor. &isionarismul musulman inregistreaza astazi progrese necunoscute de nici o alta religie, in afara de crestinism. niversalismul si claritatea discursului apologetic adoptat de !slam sunt contrastate de sfiala anemica si de pacifismul Jenat al reprezentantilor religiei crestine dintr-o Europa profund secularizata. 7ortretizarea intregului Dccident sub forma unor caricaturi convenabile # materialism, cultul se8ului si al banului # a permis perpetuarea suspiciunii fata de oricare alternativa politica la ?
teocratie. !n paralel, universitatile apusene au descuraJat in ultimele decenii critica deschisa, lipsita de calificari suplimentare, a stilului de viata impus de !slam (perceput ca un „Celalalt“ fratern, e8clus de prea multa vreme din circuitul simpozioanelor academice+. 0untington rezuma „7roblema de baza pentru Dccident nu este fundamentalismul islamic. E mai degraba !slamul # o civilizatie diferita, ale carei popoare sunt convinse de superioritatea culturii lor si obsedate de inferioritatea puterii acesteia“;. !ndrazneala de a tematiza cu atata luciditate „conflictul civilizatiilor“ are o indiscutabila marca americana. Elementul filozofic de tip conservator al analizei lui $ernard e/is si Samuel 0untington poate fi identificat in scepticismul fata de utopia pacii universale # intotdeauna dezirabila, dar mai ales implauzibila. 1 $ernard e/is, :rom $abel to 3ragomans !nterpreting the &iddle East, D8ford niversit6 7ress, D8ford, >@@=, p. > s9. > $ernard e/is, „7olitics and 2ar“, in 5. Schacht si C.E. $os/orth (eds.+, The egac6 of !slam, D8ford niversit6 7ress, ondra, 1;N1, p. 1<1. A !n anul 1;;>, 2orld $an% estima faptul ca populatia de religie islamica era responsabila pentru doar 11Z din totalul productiei economice mondiale (fata de cifra de =,;Z atribuita societatilor occidentale, inferioare sub raport demografic+, cf. Samuel 7. 0untington, The Clash of Civilizations and the )ema%ing of the 2orld Drder, Simon X Schuster, "e/ Bor%, 1;;N, p. <. = $ernard e/is, !slam and the 2est, D8ford niversit6 7ress, D8ford, 1;;A, p. 1>N. ? 3aniel 7ipes, !n the 7ath of Mod. !slam and 7olitical 7o/er, $asic $oo%s, "e/ Bor%, 1;@@A, p. 1>+. mintirea acestui radicalism a alimentat totusi patosul revenirii la preceptele fundamentalismului in miscarea /ahhabita a !slamului sunnit, incepand cu secolul '!!!. Sub raport doctrinar, acestia au profesat un unitarianism foarte strict, N
menit sa intemeieze reformele politice si morale intr-un timp afectat de decadenta. 0untington, The Clash of Civilizations, pp. =?#=. < !dem, p. 111. ; !dem, p. >1.
$he -rrors o" )!eology Russell Kirk
< This essay appears first in The Politics of Prudence (1993. In it !ir" #arns that it is
necessary to resist ideological politics. $In his march to#ards %topia,& he #rites, $the ideologue is merciless.& !ir" predicts that the t#enty-first century, no less than the t#entieth, #ill see the 'irth of ne# forms of ideology, each promoting a political formula, each promising earthly happiness, each preoccupied #ith economic and material interests, each promulgating a ne# religion of progress and change that #ipes out the norms of order, ustice, freedom. )ll ideologies, !ir" argues, emerge from dreams of culture and society in #hich the man-god has 'uilt the indestructi'le city and to#er of *a'el. The +isionary schemes of ideologues are in reality, he is suggesting, ne# *a'els and ne# hells. Ideologues are present-day Titans #ho, as #e are reminded 'y . !. hesterton, the conser+ati+e nglish #riter admired 'y !ir", do not scale hea+ens 'ut lay #aste the #orld >
"This small book is a defense of prudential politics, as opposed to ideological politics. The author hopes to persuade the rising generation to set their faces against political fanaticism and utopian schemes, by which the world has been much afflicted since 11!. #olitics is the art of the possible,$ the conser%ati%e says& he thinks of political policies as intended to preser%e order, 'ustice, and freedom. The ideologue, on the contrary, thinks of politics as a re%olutionary instrument for transforming society and e%en transforming human nature. (n his march toward )topia, the ideologue is merciless. *%er since the end of the +econd orld ar, the tendency of -merican public opinion has been more or less conser%ati%e. ut there e/ists some danger that conser%ati%es themsel%es might slip into a narrow ideology or 0uasiideology2 e%en though, as 3. +tuart 3ughes wrote some forty years ago, 4onser%atism is the negation of ideology.$ This book, then, is addressed to conser%ati%es especially. (ts chapters are essays 5srcinally lectures6 e/amining conser%ati%e principles, people, books,
<
and problems, and contrasting conser%ati%e %iews with ideological dogmas. (n this present first chapter, ( distinguish between conser%ati%e beliefs and ideology. (n the following four chapters, ( discuss conser%ati%e principles, e%ents of a conser%ati%e significance, conser%ati%e books, and conser%ati%e leaders2 ten of each. 7e/t, in 4hapters 8(, 8((, 8(((, and (9, ( describe four conser%ati%e writers of the twentieth century. (n chapters 9, 9(, 9((, and 9(((, ( e/amine four types or factions of -merican conser%ati%es. -fter that, in chapters 9(8, 98, 98(, and 98((, ( take up conundrums for conser%ati%es20uestions of foreign policy, political centrali:ation, educational standards, and the -merican proletariat. (n my concluding chapter, ( fulminate against the ideology of ;emocratism, %o/ populi %o/ ;ei. #ermit me to commence with an attempt to define ideology." ...........................................................
The word ideology was coined in 7apoleonic times. ;estutt de Tracy, the author of es =l=ments did=ologie 5fi%e %olumes, 1?@11A6, was an abstract intellectual of the sort since grown familiar on the eft ank of the +eine, the haunt of all budding ideologues, among them in recent decades the famous liberator of ;emocratic Kampuchea, #ol #ot. Tracy and his disciples intended a widespread reform of education, to be founded upon an alleged science of ideasB they drew hea%ily upon the psychology of 4ondillac and more remotely upon that of Cohn ocke. Re'ecting religion and metaphysics, these srcinal ideologues belie%ed that they could disco%er a system of natural laws2which system, if conformed to, could become the foundation of uni%ersal harmony and contentment. ;octrines of selfinterest, economic producti%ity, and personal liberty were bound up with these notions. ateborn children of the dying *nlightenment, the (deologues assumed that systemati:ed knowledge deri%ed from sensation could perfect society through ethical and educational methods and by wellorgani:ed political direction. 7apoleon dismissed the (deologues with the remark that the world is go%erned not by abstract ideas, but by imagination. Cohn -dams called this newfangled ideology the science of idiocy.$ 7e%ertheless, during the nineteenth century ideologues sprang up as if someone, like Cason, had sown dragons teeth that turned into armed men. These ideologues generally ha%e been enemies to
;
religion, tradition, custom, con%ention, prescription, and old constitutions. The concept of ideology was altered considerably in the middle of the nineteenth century, by Karl Dar/ and his school. (deas, Dar/ argued, are nothing better than e/pressions of class interests, as related to economic production. (deology, the alleged science of ideas, thus becomes a systematic apology for the claims of a class2nothing more. Er, to put this argument in Dar/s own blunt and malicious terms, what has been called political philosophy is merely a mask for the economic selfseeking of oppressors2so the Dar/ists declared. Ruling ideas and norms constitute a delusi%e mask upon the face of the dominant class, shown to the e/ploited as a standard of conduct, partly to %arnish, partly to pro%ide moral support for, domination.$ +o Dar/ wrote to *ngels. Fet the e/ploited too, Dar/ says, de%elop systems of ideas to ad%ance their re%olutionary designs. +o what we call Dar/ism is an ideology intended to achie%e re%olution, the triumph of the proletariat, and e%entually communism. To the consistent Dar/ist, ideas ha%e no %alue in themsel%es& they, like all art, are worthwhile only as a means to achie%e e0uality of condition and economic satisfaction. hile deriding the ideologies of all other persuasions, the Dar/ist builds with patient cunning his own ideology. -lthough it has been the most powerful of ideologies, Dar/ism2%ery recently diminished in strength2has competitors& %arious forms of nationalism, negritude, feminism, fascism 5a 0uasiideology ne%er fully fleshed out in (taly6, na:ism 5an ideology in embryo, 3annah -rendt wrote6, syndicalism, anarchism, social democracy, and ord knows what all. ;oubtless yet more forms of ideology will be concocted during the twentyfirst century. Kenneth Dinogue, in his recent book -lien #owers& the #ure Theory of (deology, uses the word to denote any doctrine which presents the hidden and sa%ing truth about the world in the form of social analysis. (t is a feature of all such doctrines to incorporate a general theory of the mistakes of e%erybody else.$ That hidden and sa%ing truth$ is a fraud2a comple/ of contri%ed falsifying myths$, disguised as history, about the society we ha%e inherited. Raymond -ron, in The Epium of the (ntellectuals, analy:es the three myths that ha%e seduced #arisian intellectuals& the myths of the eft, of the Re%olution, of the #roletariat.
<@
To summari:e the analysis of ideology undertaken by such scholars as Dinogue, -ron, C. . Talmon, Thomas Dolnar, ewis Geuer, and 3ans arth, this word ideology, since the +econd orld ar, usually has signified a dogmatic political theory which is an endea%or to substitute secular goals and doctrines for religious goals and doctrinesB and which promises to o%erthrow present dominations so that the oppressed may be liberated. (deologys promises are what Talmon calls political messianism$. The ideologue promises sal%ation in this world, hotly declaring that there e/ists no other realm of being. *ric 8oegelin, Herhart 7iemeyer, and other writers ha%e emphasi:ed that ideologues immanenti:e the symbols of transcendence$2that is, corrupt the %ision of sal%ation through grace in death into false promises of complete happiness in this mundane realm. (deology, in short, is a political formula that promises mankind an earthly paradiseB but in cruel fact what ideology has created is a series of terrestrial hells. ( set down below some of the %ices of ideology. 16 (deology is in%erted religion, denying the 4hristian doctrine of sal%ation through grace in death, and substituting collecti%e sal%ation here on earth through %iolent re%olution. (deology inherits the fanaticism that sometimes has afflicted religious faith, and applies that intolerant belief to concerns secular. I6 (deology makes political compromise impossible& the ideologue will accept no de%iation from the -bsolute Truth of his secular re%elation. This narrow %ision brings about ci%il war, e/tirpation of reactionaries$, and the destruction of beneficial functioning social institutions. J6 (deologues %ie one with another in fancied fidelity to their -bsolute TruthB and they are 0uick to denounce de%iationists or defectors from their party orthodo/y. Thus fierce factions are raised up among the ideologues themsel%es, and they war mercilessly and endlessly upon one another, as did Trotskyites and +talinists. The e%idence of ideological ruin lies all about us. 3ow then can it be that the allurements of ideology retain great power in much of the world The answer to that 0uestion is gi%en in part by this obser%ation from Raymond -ron& hen the intellectual feels no longer attached either to the community or the religion of his forebears, he looks to progressi%e ideology to fill the %acuum.
<1
The main difference between the progressi%ism of the disciple of 3arold aski or ertrand Russell and the 4ommunism of the disciple of enin concerns not so much the content as the style of the ideologies and the allegiance they demand.$ (deology pro%ides sham religion and sham philosophy, comforting in its way to those who ha%e lost or ne%er ha%e known genuine religious faith, and to those not sufficiently intelligent to apprehend real philosophy. The fundamental reason why we must set our faces against ideology2so wrote the wise +wiss editor 3ans arth2is that ideology is opposed to truth& it denies the possibility of truth in politics or in anything else, substituting economic moti%e and class interest for abiding norms. (deology e%en denies human consciousness and power of choice. (n arths words, The disastrous effect of ideological thinking in its radical form is not only to cast doubt on the 0uality and structure of the mind that constitute mans distinguishing characteristic but also to undermine the foundation of his social life.$ (deology may attract the bored man of the Knowledge 4lass who has cut himself off from religion and community, and who desires to e/ercise power. (deology may enchant young people, wretchedly schooled, who in their loneliness stand ready to cast their latent enthusiasm into any e/citing and %iolent cause. -nd ideologues promises may win a following among social groups that feel pushed to the wall2e%en though such recruits may not understand much of anything about the ideologues doctrines. The early composition of the 7a:i party is sufficient illustration of an ideologys power to attract disparate elements of this sort. En the first page of this introductory chapter ( suggested that some -mericans, conser%ati%elyinclined ones among them, might embrace an ideology of ;emocratic 4apitalism, or 7ew orld Erder, or (nternational ;emocratism. Fet most -mericans with a sneaking fondness for the word ideology are not seeking to sweep away %iolently all e/isting dominations and powers. hat such people really mean when they call for a democratic ideology$ is a formula for a ci%il religion, an ideology of -mericanism, or perhaps of the Gree orld. - trouble with this ci%ilreligion notion is that the large ma'ority of -mericans think they already ha%e a religion of their own, not one cobbled up by some department in ashington. (f the appro%ed ci%il religion, or mild ideology, should be designed, by some subtle process, to supplant the congeries of creeds at present
<>
flourishing in this land2why, such hostility toward belief in the transcendent, such contempt for the higher religions$, is precisely the most bitter article in the creed of those ideologies which ha%e ra%aged the world for the past eight decades. Fet possibly all that is intended by enthusiasts for this proposed new anticommunist ideology is a declaration of political principles and economic concepts, to be widely promulgated, legislati%ely appro%ed as a guide to public policy, and taught in public schools. (f this is all, then why insist upon labeling the notion an ideology -n innocent ideology is as unlikely a contraption as 4hristian ;iabolismB to attach the sinister tag ideology$ would be like in%iting friends to a harmless 3alloween bonfire, but announcing the party as the new 3olocaust. (f this democratic ideology$ should turn out, in practice, to be nothing worse than a national ci%ics program for public schools, still it would re0uire being watched 'ealously. 4loying praise in e%ery classroom of the beauties of democratic capitalism would bore most pupils and pro%oke re%ulsion among the more intelligent. -nd it is not ci%ics courses, primarily, that form minds and consciences of the rising generation& rather, it is the study of humane letters. ( should not wish to see what remains of literary studies in the typical public school supplanted by an official propaganda about the holiness of the -merican ay or of the Gree orld ay or of the ;emocratic 4apitalist ay. ( am not of the opinion that it would be well to pour the heady wine of a new ideology down the throats of the -merican young. (f one summons spirits from the %asty deep, can they be con'ured back again hat we need to impart is political prudence, not political belligerence. (deology is the disease, not the cure. -ll ideologies, including the ideology of %o/ populi %o/ dei, are hostile to enduring order and 'ustice and freedom. Gor ideology is the politics of passionate unreason. #ermit me, then, to set down here, in a few paragraphs, some reflections on political prudence, as opposed to ideology. To be prudent$ means to be 'udicious, cautious, sagacious. #lato, and later urke, instruct us that in the statesman, prudence is the first of the %irtues. prudent statesman is one who looks before he leapsB who takes long %iewsB who knows that politics is the art of the possible.
- few pages ago ( specified three profound errors of the ideological politician. 7ow ( contrast with those three failings certain principles of the politics of prudence. 16 -s ( put it earlier, ideology is in%erted religion. ut the prudential politician knows that )topia$ means 7owhere$B that we cannot march to an earthly LionB that human nature and human institutions are imperfectibleB that aggressi%e righteousness$ in politics ends in slaughter. True religion is a discipline for the soul, not for the state. I6 (deology makes political compromise impossible, ( pointed out. The prudential politician, au contraire, is well aware that the primary purpose of the state is to keep the peace. This can be achie%ed only by maintaining a tolerable balance among great interests in society. #arties, interests, and social classes and groups must arri%e at compromises, if bowiekni%es are to be kept from throats. hen ideological fanaticism re'ects any compromise, the weak go to the wall. The ideological atrocities of the Third orld$ in recent decades illustrate this point& the political massacres of the 4ongo, Timor, *0uatorial Huinea, 4had, 4ambodia, )ganda, Femen, +al%ator, -fghanistan, and +omalia. #rudential politics stri%es for conciliation, not e/tirpation. J6 (deologies are plagued by ferocious factionalism, on the principle of brotherhood2or death. Re%olutions de%our their children. ut prudential politicians, re'ecting the illusion of an -bsolute #olitical Truth before which e%ery citi:en must abase himself, understand that political and economic structures are not mere products of theory, to be erected one day and demolished the ne/tB rather, social institutions de%elop o%er centuries, almost as if they were organic. The radical reformer, proclaiming himself omniscient, strikes down e%ery ri%al, to arri%e at the Terrestrial #aradise more swiftly. 4onser%ati%es, in striking contrast, ha%e the habit of dining with the opposition. (n the preceding sentence, ( employed deliberately the word conser%ati%e as synonymous, %irtually, with the e/pression prudential politician$. Gor it is the conser%ati%e leader who, setting his face against all ideologies, is guided by what #atrick 3enry called the lamp of e/perience$. (n this twentieth century, it has been the body of opinion generally called conser%ati%e$ that has defended the
<=
#ermanent Things from ideologues assaults. *%er since the end of the +econd orld ar, the -merican public has looked with increasing fa%or upon the term conser%ati%e. #ublicopinion polls suggest that in politics, the ma'ority of %oters regard themsel%es as conser%ati%es. hether they well understand conser%ati%es political principles may be another matter. 3alfway through the second administration of #resident Reagan, an undergraduate of my ac0uaintance was con%ersing in ashington with a young man who had secured a political appointment in the general go%ernment. That fledgling public man commenced to talk of a conser%ati%e ideology$. The college student somewhat sharply reminded him of the sinister signification of that word ideology$. ell, you know what ( mean,$ the youthful politician replied, somewhat lamely. Fet it is doubtful if the officeholder himself knew precisely what he had meant. ;id he fancy that ideology signifies a body of wellreasoned political principles ;id he desire to disco%er a set of simplistic formulas by which capitalism might be e/tended o%er all the world Er did he indeed wish to o%erthrow by %iolent action our e/isting social order and to substitute an artificial society nearer to his hearts desire e li%e in a time when the signification of old words, like much else, has become insecure. ords strain,M4rack and sometimes break, under the burden,$ as T. +. *liot puts it. (n the beginning was the ord. ut nowadays the ord is confronted by Hiant (deology, which per%erts the word, spoken and written. (t is not merely the rising political talents of our age that fail to apprehend the proper employment of important words2and particularly misunderstand the usage of ideology. -n elderly lady writes to me in defense of yesteryears mo%ement called Doral Rearmament, which three decades ago claimed to pro%ide -merica with an ideology. #erhaps ( am wrong, but it has always seemed to me that (deology means the power of ideas,$ this correspondent states. The world is run by ideas, good ones or bad ones. e need a great idea or ideal to replace the false ideas that dominate today. 3ow long can we sur%i%e as a free nation when the word freedom has been corrupted$ This ladys concluding point is a keen one. ut ( must add, 3ow long can we sur%i%e as a free nation when the word ideology, with its corrupting power, is
mistaken for a guardian of ordered liberty$ ( do not mean to mockB for ( encounter this confusion among people whom ( know well and respect heartily. Ene such, a woman who is an able writer and a bold spirit, retorts that her dictionaries2ebster and E/ford2disagree with Russell Kirks more lengthy definition of ideology. (f E/ford is right and ideology means Nthe science of ideas, could they not be good ideas ( 0uite agree that many ideologies do great harm, but surely not all (n any e%ent, (m a congenital pragmatist,$ she concludes, and semantics are not my strong point.$ 7ay, madam, all ideologies work mischief. ( am fortified by a letter from an influential and seasoned conser%ati%e publicist, who applauds my e/coriation of young ideologues fancying themsel%es to be conser%ati%es, and of young conser%ati%es fondly hoping to con%ert themsel%es into ideologues. This latter correspondent agrees with me that ideology is founded merely upon ideas$2 that is, upon abstractions, fancies, for the most part unrelated to personal and social realityB while conser%ati%e %iews are founded upon custom, con%ention, the long e/perience of the human species. 3e finds himself confronted, from time to time, by young people, calling themsel%es conser%ati%e, who ha%e no notion of prudence, temperance, compromise, the traditions of ci%ility, or cultural patrimony. The woods are full of these creatures,$ this gentleman writes. The conser%ati%e Nmo%ement seems to ha%e reared up a new generation of rigid ideologists. (t distresses me to find them as numerous and in so many institutions. Ef course, many are libertarians, not conser%ati%es. hate%er they call themsel%es, they are bad for the country and our ci%ili:ation. Theirs is a coldblooded, brutal %iew of life.$ -men to that. (s conser%atism an ideology Enly if, with 3umpty ;umpty, we claim the prerogati%e of forcing words to mean whate%er we desire them to signify, so that (ts a 0uestion of whos to be master, thats all.$ et us conser%ati%es conser%e the *nglish language, along with many other sur%i%ing good things. et us raise up the banner of honest and accurate %ocabulary. et us %enture, whate%er the odds, to contend against ideologues 7ewspeak. The triumph of ideology would be the triumph of what *dmund urke called the antagonist world$2the world of disorderB while what the conser%ati%e seeks to conser%e is the world of order that we ha%e inherited, if in a damaged condition,
from our ancestors. The conser%ati%e mind and the ideological mind stand at opposite poles. -nd the contest between those two mentalities may be no less strenuous in the twentyfirst century than it has been during the twentieth. #ossibly this book of mine may be of help to those of the rising generation who ha%e the courage to oppose ideological :ealots.
“The Errors of !deolog6,L The 7olitics of 7rudence, 1st ed. ($r6n &a/r, 7 !ntercollegiate Studies !nstitute, 1;;A+, 1-1=.
<
ANE"E
<<
Totem, tragedie si idolatrie americana @1 :eb >@@; - Traian ngureanu CE in inima sistemului american de valori si credinte s-a schimbat ireversibil Statele nite sint conduse de un idol. :unctia prezidentiala e surclasata de carisma persoanei. !nsusi conceptul clasic de politica a migrat spre o definitie mai larga dar mai comoda, mai cuprinzatoare dar mai superficiala, mai promitatoare dar mai inselatoare. E devreme, $arac% Dbama, cel de-al ==-lea presedinte american, conduce de mai putin de o luna, insa, intr-un fel, lucrurile au fost deJa transate. Cadrul general, suma ideilor si sentimentelor colective americane, e fi8at pentru o perioada inca necunoscuta, dar indiscutabil mai lunga decit perioadele de gratie solidara acordate de obicei unui presedinte sau unei administratii federale. 7erfectiunea de totem a imaginii lui Dbama si acordul aproape universal optimist al multimilor si elitelor au facut Jonctiunea, transformind vizibil calitatea trairilor publice americane.
!ntreg suflul conceptual si etic american e ordonat, comasat si condus de anticipatia succesului si de satisfactia echitatii. 7olitica pare, dintr-o data, un act posibil si o ocupatie elementara, accesibila, foarte asemanatoare, daca cumva egala, cu binefacerile caritatii militante. Ddata cu Dbama, tot ce era pina la el frustrare si comple8itate devine imediat rezolvabil. )ealitatea problematica a e8istentei politice se deschide intr-un estuar navigabil. Mesticulatia verbala, initiativa proclamata prin comitet decid si implinesc o agenda de umanism si resurse nelimitate. n perpetuum mobile estetico-politic se autoalimenteaza misterios si fara gres. Totul devine perfectibil si se misca spre ideal cu acea usurinta pe care o permit doar visul si magia. Compactul consensual stabilit in Jurul lui Dbama are logica realizarii instantanee (atributul de baza al lumilor eliberate de presiunea istoriei basmul, mitul si, mai aproape de noi, regimurile politico-magnetice+. Cu $arac% Dbama sintem departe de autoritarismul carismatic al fascismului si bolsevismului. Sintem in preaJma unui spatiu istoric nou, de trecere idolatria democratica. Consecintele acestei mutatii sint imprevizibile. !nsa citeva din riscurile ei sint previzibile. :ragilitatea acestei constructii, in mare parte virtuala, e tocmai absenta realitatii intr-o lume inconJurata si presata, din ce in ce mai sever, de realitate. 3e altfel, prima supozitie critica care il insoteste pe noul presedinte e pericolul prabusirii politicii e8terne americane. !nsa aceasta presupunere tentanta e superficiala. 7olitica e8terna americana a pornit, sub presedintele Dbama, pe o traiectorie deJa testata si nu comporta nesiguranta pe care o invita analizele neatente ale presei. <;
7arado8al, riscul maJor de care se apropie Statele nite e intern. 7roblema pe care ar putea sa o genereze obamismul e structurala, nu teritoriala. Ea priveste sfera de influenta americana in merica, si nu in afara mericii. Chene6 redivivus
!nstalat pe >@ ianuarie, $arac% Dbama a trecut imediat la abordarea promisiunilor lansate insistent in campania electorala. 3ecizia si promptitudinea cu totul neobisnuite ale noului presedinte au electrizat o presa deJa electrizata. !n consecinta, televiziuni si ziare de mare calibru au descoperit un nou hobb6 un soi de cronometru istoric, afisat si actualizat zilnic. !n fiecare seara ecranele televizoarelor si in fiecare dimineata paginile ziarelor anunta bilantul si glorifica randamentul cotidian al noului presedinte. 7entru prima oara o presedintie americana e cuantificata in regie sportiva Dbama [iua 1, [iua >, [iua A etc. 7resedintele a Jucat perfect aceasta asteptare si a oferit spre contabilizare o rafala de decizii, semnind din prima zi, si apoi in fiecare zi, „7residential Drders“ # decrete prezidentiale. Toate sint e8presia si prelungirea acelei capacitati retorice formidabile si, simultan, imateriale pe care presedintele a perfectionat-o inca din campania electorala. nul din aceste decrete blocheaza salariile angaJatilor la Casa lba, dar masura e cu totul lipsita de valoare atita vreme cit nu e clar daca si cu cit urmau sa fie marite salariile angaJatilor. n alt decret salutat cu energie in presa pune capat intruziunii lobb6-ului profesionist in sfera de decizie a Casei lbe. DareR 3ecretul a fost prezentat in presa ca un gest de separatie brutala a deciziei politice de lobb6-ul insotitor, dar in realitate e cu totul altceva o masura partiala si contradictorie care nu e8clude decit un subcaz minor al lobb6-ismului, si anume activitatea persoanelor care au mai facut lobb6 si numai in cazul in care activitatea a avut loc cu mai putin de doi ani in urma. n alt decret interzice sau pare sa interzica folosirea torturii in timpul interogarii detinutilor arestati sub acuzatia de terorism. ici lucrurile trebuie sa stea asa cum le prezinta corul de presa. Sau poate nu. 7rincipala tema a acestei dezbateri prelungite a fost asa-numita „/aterboard“, o metoda de presiune care da anchetatului senzatia acuta ca se ineaca. )elatarile de presa au lasat impresia ca decretul prezidential scoate aceasta masura in afara legii. "u e asa. "ici un decret nu mai poate scoate „/aterboard“ in afara legii dupa ce a fost o data scos in afara legii printro decizie interna a C!, inca din >@@N. 3ecretul semnat de Dbama si trecut cu mare rapiditate prin fata opiniei publice nu a fost deslusit prea bine. 3ecretul interzice # desigur, in mod generic # metodele de forta, dar mai ;@
important e, si in acest caz, ce nu spune decretul. ipsa oricarei referinte la „rm6 :ield &anual“ (indreptarul de lucru al autoritatilor militare+ inseamna ca tot ce e deJa aprobat si in vigoare ramine in vigoare. 3ecretul lui Dbama e o declaratie generala de bune intentii pe care doritorii au confundat-o cu o schimbare radicala. !ar doritorii sint in stare de contorsiuni incredibile. )evista "e/s/ee%, adversar neimpacat al presedintelui $ush si sustinator fara limite si perdea al candidatului Dbama, a descoperit, indata dupa instalarea noului presedinte, ca tehnicile de interogare curente, asa cum au fost ele fi8ate de vicepresedintele Chene6, au meritele lor. Coperta editiei din 1; ianuarie subtitra revelator „3e ce s-ar putea ca in curind Dbama sa gaseasca merite in viziunea lui Chene6“. Cert e ca presedintele Dbama a gasit o sumedenie de merite in toata linia de politica e8terna americana promovata de presedintele Meorge $ush, fostul inamic ireductibil din campania electorala. E pur non si muove\
)etragerea americana din !ra% a incetat sa mai fie o urgenta imediata si a devenit un scenariu de inchidere posibil dupa stabilizarea ferma a democratiei. )educerea activitatii militare in fganistan a disparut din retorica prezidentiala. 7roblema generala a Drientului &iJlociu a fost redimensionata inca mai devreme. 7e toata durata saptaminilor preinstalare, presedintele ales Dbama a refuzat de facto sa se lanseze in declaratii anti-israeliene. Tacerea a fost atit de evidenta incit clientela araba a retoricii pro-palestiniene a organizat primele demonstratii anti-Dbama. !n orice caz, dupa instalare, noul presedinte a aplicat Drientului &iJlociu un gest de recuzita istorica. numit trimisi speciali in Drientul &iJlociu si Drientul !ndepartat. )ichard 0olbroo%e si Meorge &itchell sint doi diplomati distinsi, dar, in cele din urma, nimic altceva decit inca doi trimisi speciali, o specie protocolara pe care presedintii americani recenti au emanat-o fara efect. E de asteptat ca noii trimisi speciali sa prezideze peste conferinte internationale, sa faca turele de rigoare, sa raporteze presedintelui si noului secretar de stat, 0illar6 Clinton, care va avea, la rindul ei, toata libertatea sa repete ritualul conferintelor de pace si al semnarii de acorduri istorice. !n forma si in esenta, nimic nu s-a schimbat. !nitiativele presedintelui Dbama in Drientul &iJlociu bifeaza repertoriul traditional de tehnici, figuri si initiative diplomatice. 7olitica e8terna americana va fi, neindoios, laminata intr-o retorica superioara si porneste spriJinita din oficiu de simpatia europeana. Schimbarile sint insa minime, daca nu ine8istente. Sistemul e fi8. E pur non si muove\ Singura deosebire vine din simpatia globala, adica din salutul international al celor ce vor sa creada ;1
ca lucrurile s-au schimbat radical. E8ceptia in aceasta serie de decrete de mare precizie retorica si efect nul pare sa fie faimosul decret anti-Muantanamo. !ntr-adevar, decretul semnat de presedintele Dbama pune capat e8istentei centrului de detentie american. Cu o nuanta nu inca. Si asta din motive care nu aveau cum sa scape presedintelui Dbama. 7rincipiul Muantanamo ceva se intimpla cind se intimpla Muantanamo a fost blestemat, denuntat si demonizat de trupele reunite ale organizatiilor civice si ale opiniei „bine“ americane, pret de sapte ani de tortura mediatica. !nsa Muantanamo a functionat bine si a meritat. !n primul rind, pentru ca informatiile smulse mai mult sau mai putin silit de la clientii centrului de detentie Muantanamo au asigurat, direct sau indirect, sapte ani de pace interna si atacuri teroriste zero in interiorul Statelor nite. 7resedintele Dbama nu avea cum sa nu faca aceasta legatura elementara. Celalalt lucru pe care presedintele Dbama il cunoaste cu siguranta e ca detinutii din centrul de detentie Muantanamo nu au fost recoltati la intimplare si nu se ocupa cu promovarea pacii in lume. !n schimb, maJoritatea se pricep la chimia e8plozibililor, au participat la conspiratii teroriste sau cunosc in detaliu structura de comanda a organizatiilor din care au facut parte. Ce se va intimpla cu acest lot atit de doct in materie de terorism dupa eliberareR a fi el luat acasa de avocatii si literatii care au presat pentru a obtine inchiderea centrului de la MuantanamoR 3eocamdata nu s-au anuntat voluntari. 7roblema inchiderii centrului de la Muantanamo e totuna cu problema unei cantitati enorme de informatie vitala, in carne si oase, umblatoare. 3in nou, presedintele Dbama nu are cum sa nu fie la curent cu aceasta situatie. 3e unde se vede astaR Chiar din decretul care anunta „inchiderea“ centrului de la Muantanamo „in nu mai mult de un an de la emiterea prezentului decret“. Simpatizantii lui Dbama au tot dreptul la o traducere mai e8acta. "oul decret nu ia nici o masura, ci promite ca va lua o masura, in timp ce ofera simpatizantilor ocazia de a proclama o mare victorie impotriva detestatei infrastructuri antiteroriste construite de presedintele $ush. 3ecretul lui Dbama instaleaza intre realitate si proiect un tampon generos de un an de zile. 7ina in ianuarie >@@;, pacificarea temei Muantanamo e asigurata. !n ianuarie >@@;, dupa incheierea part6-ului mediatic, presedintele va avea toata libertatea sa considere si sa reconsidere decretul semnat in ianuarie >@@<. Si o va face in functie de nevoile reale ale strategiei de securitate americane, adica va asculta de realitatea politica, nu de obsesiile militante ale stingii pacifiste. ucrurile ramin asa cum ramin lucrurile dintotdeauna.
;>
Ceva se intimpla cind se intimpla, si nu inainte. Centrul de la Muantanamo se va inchide cind se va inchide. "u inainte. Si deocamdata nu s-a inchis. Singurele lucruri pe care le inchide celebrul decret sint logoreea grupurilor de presiune si tema care ar putea ciobi aura noului 7resedinte-!dol. $ilantul postelectoral al fostului candidat si al actualului presedinte e surprinzator de strict si prudent pina acum. 7racticantii cultului Dbama nu par sa fi inteles legea fundamentala a generatorului de iluzii Dbama nimic nu se pierde, nimic nu se schimba, totul se transforma in limbaJ. !nsa aceasta prima proba de abilitate nu recomanda si nu repeta un caz de cinism clasic, disimulat in penaJ progresist. devarata necunoscuta problematica incepe odata cu zona pe care americanii o considera croita pentru rezolvarea prin „efectul Dbama“ economia. Dbama # fiul si ostaticul crizei 3upa toate probabilitatile, presedintele Dbama nu va fi cunoscut de posteritate ca presedinte al razboiului impotriva terorismului. cest titlu a fost deJa cucerit de presedintele $ush, iar viitorul va intelege, foarte probabil, cu totul altceva prin aceste cuvinte, dupa ce le va transforma in merit. 3e altfel, reabilitarea operei de politica militara si e8terna a presedintelui $ush a inceput. 7rimul ei partizan e un anume politician care a decis sa confirme si sa prelungeasca linia $ush $arac% Dbama. !n schimb, sint toate sansele ca presedintele Dbama sa fie cunoscut, recunoscut, detestat sau celebrat de posteritate in calitate de presedinte al razboiului impotriva crizei economice. $arac% Dbama are o legatura personala si providentiala cu formidabila criza economico-financiara dezlantuita in a doua Jumatate a lui >@@<. !nainte de orice, ii datoreaza presedintia. :ara criza pietelor si fara replierea ingriJorata a societatii americane, $arac% Dbama n-ar fi astazi presedinte. !n august >@@<, dupa triumfalismul bombastic al Conventiei 7artidului 3emocrat, $arac% Dbama pierduse curentul popular si cadea in sondaJe. !n a doua Jumatate a lui septembrie, sub presiunea dramelor de pe piata creditului, publicul american se intorcea la refle8ul colectiv de baza in vremuri de criza si opta pentru candidatul partidului care nu guverneaza. $arac% Dbama urca imediat in sondaJe si, din acel moment, nimeni si nimic nu aveau cum sa il aJunga sau sa il opreasca. "oul presedinte e genetic legat de criza economica si, logic, aceasta e tema de referinta a (primului sau+ mandat. SpriJinul popular larg si schita de interventie lansata in campania electorala au ramas intacte si ele dau premisele desfasurarilor ce vor urma. Spre deosebire de politica e8terna, angaJamentele interne ale lui $arac% Dbama sint foarte greu reamenaJabile. !n fond, detractorii politicii e8terne a lui $ush sint foarte putin interesati si stiu foarte putin despre politica americana in ;A
tari greu de localizat pe harta. Ei sint cu adevarat interesati de propriul ego, de nevoia de autogratificare etica si, odata ce aceste necesitati au fost premiate de 3ecretul Muantanamo, restul e indiferent. 7roblemele economiei americane sint cu totul altceva. ipsite de fanfara mediatica, ele intereseaza multe zeci de milioane de oameni si vor decide, cu siguranta, viitorul presedintelui Dbama. ici e testul, marele test care va masura consistenta mitului salvator Dbama. 7romisiunile programului economic Dbama sint cu atit mai stabile si vor fi cu atit mai sigur urmate cu cit ele sint in acord cu perceptia populara (nu si profesional-economica+ si se spriJina pe un precedent formidabil. 7rogramul economic anticriza Dbama e, practic si transparent, reluarea retetei "e/ 3eal, faimoasa doctrina aruncata de presedintele :ran%lin 3elano )oosevelt in calea monumentalei crize economice a anilor YA@, terapia prescrisa si urmata infle8ibil de el intre 1;AA si 1;=?. "e/ 3eal # copie si srcinal
Statele nite au fost lovite atunci de o cadere economica in care americanii recunosc sau cred ca recunosc problemele grave de astazi piata bancara se prabusise, piata de credit era blocata, somaJul atinsese cote dramatice (mult peste datele de astazi+. semanarile sint totusi relative si aproape nimeni nu mai evoca acum diferentele fundamentale. &area criza a anilor YA@ a fost, in mare masura, rezultatul anomaliilor globale instalate si perpetuate in toate economiile maJore de primul razboi mondial. "umai istoricii isi mai amintesc astazi ca avalansa a pornit atunci din Europa, odata cu prabusirea Creditanstalt, in ustria. Criza de atunci a fost rezultatul unui soc istoric propagat in sistemul bancar-financiar. Criza de astazi e mai degraba rezultatul unei mutatii in mentalitatea generatiilor postbelice americane. !ntr-un rezumat simplificator, criza a fost provocata de obisnuinta americanilor de a consuma credit imobiliar ieftin pentru a finanta case a caror presupusa crestere eterna de valoare a finantat achizitia de bunuri de consum. !nsa dincolo de aceste diferente, presedintele Dbama si, odata cu el, un concert de guverne occidentale sint de acord ca solutia "e/ 3eal-:3) e solutia corecta. 3e aici suita fabuloasa de programe de refinantare a pietelor si bancilor si megaprogramele de investitii publice ale statului care ar urma sa genereze locuri de munca si venituri care ar urma sa relanseze consumul care ar urma sa relanseze economia.
3isputa asupra eficientei acestui gen de terapie e departe de a fi incheiata. Ea se duce insa in ;=
conclavul ermetic al dezbaterilor savant economice. a nivel popular, ea e cel mult asimilata cu polemica fundamentala *e6nes # 0a6e% sau, altfel spus, cu dilema interventionism sau laissezfaire, numele tehnico-economic al binomului etatism # capitalism. &ai important, abordarea "e/ 3eal e, fireste, incuraJata de administratiile si birocratiile guvernamentale, in calitate de prime beneficiare ale oricarei deplasari spre reglementare si centralizare. 3isputa nu are, probabil, un sfirsit, ci doar o practica istorica schimbatoare. !nsa precedentul in materie, epoca "e/ 3eal, e, in realitatea ei istorica si economica, foarte diferita de imaginea care ii stabileste astazi virtutile si eficienta. 7e scurt "e/ 3eal n-a reusit. )azboiul economic de A@ de ani !n primul an al presedintiei )oosevelt, somaJul atinsese >?Z. 7resedintele a reactionat masiv. D serie de legi federale au limitat miscarea pietelor si au regularizat toate etapele si actorii vietii economice. "!) ("ational !ndustrial )ecover6 ct # 1;AA+ a reglementat preturile. Consecinta, prea putin mentionata astazi, a fost ca uniformizarea a permis practici de trust si preturile au crescut neintirziat. !n 1;A?, ") ("ational abour )elations ct+ a impus sindicalizarea fortei de munca. Consecinta sindicatele au impus salarii mai mari iar cresterea salariilor a produs imediat cresterea somaJului. !n ciuda reglementarilor succesive, piata a continuat sa dicteze, subteran, realitati pe care administratia federala le-a ignorat sau a refuzat sa le inteleaga. )oosevelt a preluat economia americana la >?Z somaJ, a reusit sa o aduca in 1;A la 1=Z, dar din 1;A< cota a crescut iar la 1;Z si nu a mai coborit. 0enr6 &orgenthau, ministrul de finante care a prezidat peste e8ecutia programelor "e/ 3eal, nota e8asperat in Jurnal „m cheltuit cum n-a cheltuit nimeni, dar nu merge\“
7roblema pare sa fi fost programul insusi. !n cea mai mare parte, "e/ 3eal a fost finantat din cresterea ta8elor, impozitelor si accizelor. mericanii au fost vamuiti enciclopedic alcool, tigari, automobile, chibrituri, apeluri telefonice, radiouri, margarina, bilete de cinema # toate au fost ta8ate si din nou ta8ate. !mpozitul pe venit si impozitul pe profit au crescut de la 1> la >=Z, respectiv de la >? la ;Z. :ilozofia acestei epidemii fiscale provocate spunea ca statul, finantat din impozite, va deschide proiecte enorme care vor crea sluJbe, iar acestea vor aduce pe piata consumatori. !n realitate, consumatorii striviti fiscal s-au retras de pe piata, iar angaJatorii, eliminati de concurenta statului, au incetat sa mai creeze locuri de munca in sectorul privat.
Contradictia dintre ce se vede si ce nu se vede a produs o implozie pe care administratia a refuzat sa ;?
o trateze prin schimbari de program. stfel, in timp ce productia de sluJbe artificiale livrate de stat a ramas vizibila, distrugerea sluJbelor reale din sectorul privat a ramas invizibila. Economia nu s-a pus in miscare si ce nu admite astazi prea multa lume e ca "e/ 3eal a blocat economia, ferind-o de colaps si impiedicind-o sa se redreseze. iata economica s-a intors la valorile din 1;>; abia la Jumatatea anilor Y?@. )eanimarea economiei americane a venit la capatul unui razboi economic stat # privat de A@ de ani pe care "e/ 3eal l-a pierdut de mai multe ori, iar societatea l-a cistigat prin epuizarea mitologiei tip :3). "e/ 3eal nu a salvat economia americana. !n schimb, a introdus in inima constiintei publice americane ideea de $ig Movernment. Cel mai durabil efect al "e/ 3ealului a fost politizarea si centralizarea unei economii in mod fundamental si primordial libere. ici apare riscul suprem al liniei Dbama. "e/ Bor% s-a mutat la 2ashington (nu va fi singura schimbare+ 7achetele financiare aruncate in directia economiei si a consumatorilor se vor cifra probabil la sute de trilioane de dolari. Cu sanse de succes dubioase. S-ar putea ca indaratnicul om economic american sa reactioneze cu totul altfel decit isi inchipuie guvernul federal, si anume abtinindu-se de la consum si hotarind sa economiseasca, sa tina cu dintii fiecare dolar, in asteptarea „vremurilor mai bune“. !n aceste conditii, impasul generat de "e/ 3eal in anii YA@ se va repeta si economia va intirzia in criza, asteptind inlaturarea terapiei gresite si a regizorului ei mitologic 7resedintele. 3eocamdata, sumele galactice deversate de guvernul federal (si de guvernele britanic, german, francez, chinez+ nu au oprit caderea pietelor si adincirea somaJului. !n schimb arbitraJul financiar al statului a inceput sa produca efectul negativ de politizare si centralizare cunoscut din anii YA@. Centrul politic a devenit adevaratul controlor al pietelor si industriilor. "e/ Bor% s-a mutat la 2ashington. :ostul babilon financiar a fost retrogradat si scena e ocupata acum de birocratia federala a capitalei politice. 2ashingtonul e singurul in stare sa produca tutele, sa imparta protectie, sa crute sau sa sacrifice industrii si sectoare muribunde. 3aca $arac% Dbama va continua sa promoveze, fara corectie, programele "e/ "e/ 3eal, efectele ar putea fi dramatice. 7ericolul nu e coruptia, pentru ca americanii au nevoie de o reeducare orientala masiva inainte de a abandona etica egalitara. 7ericolul e etatizarea economiei si anchiloza initiativei. 3eclinul economic va fi sesizat si se va intoarce impotriva figurii aurorale a lui Dbama. !dolatria se va incheia brusc, pentru ca nici o idolatrie nu poate face fata iruptiei realitatii. Economia e adevarata problema a lui $arac% Dbama si a cultului obamist. Totemul se va destructura, nu inainte de a fi aruncat societatea americana intr-o grava criza de optiuni. $arac% Dbama e o persoana remarcabila si gresit evaluata. Dbama a reusit sa convinga pe toata lumea pentru ca poate fi altcineva in functie de interlocutor si raspunde astfel ;N
tuturor aspiratiilor fara sa raspunda vreuneia. !n spatele acestei capacitati de multiplicare fenomenala palpita o lipsa de emotie totala si o raceala invizibila, acum, printre aburii idolatriei. $arac% Dbama e mult mai distant si mai nesigur decit propria sa imagine. 3aca si cind acest lucru va deveni evident, va fi prea tirziu. Tragedia americana va urma cursul oricarei idolatrii caderea.
;
Noua Europa si vocea care lipseste: crestinismul @1 !anuarie >@@; - 0.-). 7atapievici Sunt doua tipuri de stiri care nu trec de codurile interne de promovare ale mediilor de informare occidentale stirile care pun crestinismul intr-o lumina favorabila si stirile care arata persecutiile la care e supus. 3impotriva, tot ce pune crestinismul intr-o lumina proasta e imediat promovat ca stire semnificativa. Drice scandal se8ual care implica ierarhia catolica are instantaneu asigurata o publicitate mondiala, in schimb omorarea a sute de crestini in sia abia daca e mentionata, iar persecutarea sistematica a altor zeci de mii de crestini in toata lumea nu gaseste nici un spatiu de audienta. 7resa occidentala, care reactioneaza imediat la orice persecutie, e indiferenta la persecutiile impotriva crestinilor1. E ca si cum, desi persecutia e in general dezaprobata, persecutia impotriva crestinilor ar fi cumva inteleasa. 3e parca crestinii ar merita sa fie persecutati, iar crestinismului e normal sa i se aplice un dublu standard. 7entru proteJarea susceptibilitatilor islamice, de pilda, e8ista coduri speciale de conduita. 3ragos 7aul ligica, care ne-a atras atentia asupra acestui fenomen, constata ca traim intr-o „lume in care $$C, organizatie creata si finantata de o tara crestina, cultiva ridiculizarea $ibliei si interzice orice referire ireverentioasa la Coran“>. 7arado8ul este acesta pentru mediile occidentale de informare, !slamul este acceptabil chiar si cand respinge in mod violent lumea occidentala, in schimb crestinismul provoaca respingere chiar si cand o apara. !mi vine sa spun mai ales cand o apara, pentru ca o face identificandu-se cu ea, ceea ce pare de neiertat. 3e ceR m putea spune, impreuna cu 7ierre &anent, ca, din ratiuni de corectitudine politica, Europa refuza sa-si recunoasca radacinile crestine si, in acelasi timp, refuza sa puna !slamului problema libertatii, in ciuda faptului ca Europa moderna este consecinta discutiilor legate de raportul dintre religie publica si libertate politicaA. 3ar intrebarea ramane de ce presa occidentala nu ridica niciodata vocea pentru a-i proteJa ori apara pe crestiniR Dare acesti oameni, care sunt ucisi pentru ca sunt crestini, nu au si ei dreptul de a fi proteJati, in compasiunea noastra, de ideea universala de drepturile omuluiR 3e ce ar fi proteJati intemnitatii suspectati de terorism, dar nu crestiniiR Este ca si cum, in ochii sensibilitatii morale ai presei care refuza sa faca o stire din uciderea crestinilor, dar e obsedata de conditiile improprii de detentie ale celor suspectati de terorism, a fi crestin inseamna a fi mai putin om. !n ochii lor, ;<
crestinismul este un defect, o forma de descalificare umana. E ca si cum aceasta presa ar fi presa de stat a unui regim politic autoritar anticrestin. "efiind insa vorba de puterea de coercitie a unui stat autoritar, trebuie sa fie forta de presiune a unui sentiment moral la fel de puternic, care nu tine de organizarea prin ordin, ci de ralierea prin puterea consensului. a srcinea acestor atitudini sta fobia fata de crestinism, o fobie atat de intensa, incat poate calca in picioare chiar si cel mai puternic sentiment moral al lumii contemporane, drepturile omului (care a devenit religia civila a zilelor noastre+. Cuvantul de ordine al acestei atitudini este # cristofobia. m pomenit mai sus, evocandu-l pe 7ierre &anent, de refuzul Europei oficiale de azi de a-si recunoaste srcinile crestine. Este, alaturi de insensibilitatea presei occidentale fata de persecutiile la care sunt supusi crestinii, aspectul cel mai frapant al acestei cristofobii latente, al carei parado8 este ca e cu atat mai prezenta cu cat ne apropiem mai mult de zona elitelor europene, si cu atat mai slaba, daca nu ine8istenta, cu cat iesim din zona lor, si ne indreptam spre zona maJoritatilor tacute. supra acestui parado8, pornind de la un fapt Juridic precis (refuzul oficialilor europeni de a introduce o referinta e8plicita la crestinism in Carta drepturilor fundamentale a niunii Europene si in proiectul Tratatului instituind o Constitutie europeana+, s-a aplecat un eminent specialist in drept constitutional, 5oseph 0.0. 2eiler, autorul unui monumental tratat privind Constitutia europeana (a Costituzione dellYEuropa, !l &ulino, $ologna, >@@A+. "ascut in 1;?1 in frica Sud, educat in !srael, Dlanda si &area $ritanie, 2eiler a fost profesor la :lorenta, &ichigan si 0arvard, este in prezent titularul catedrei „5ean &onnet“ de drept european de la "e/ Bor% niversit6 si tine cursuri la $ruges (Coll^ge dYEurope+, ondra (niversit6 College ondon+ si Copenhaga. D stralucita cariera universitara internationala # de „evreu ratacitor“, cum singur isi caracterizeaza, cu un suras, viata publica. Cartea in care 5oseph 2eiler si-a adunat reflectiile prileJuite de parado8ul cristofobiei tarilor de traditie crestina a fost scrisa in italiana si a aparut in >@@A sub titlul nYEuropa cristiana # „D Europa crestina“=. utorul ne avertizeaza ca teza pe care o sustine, aceea ca, „in conte8tul constitutional european, referinta la 3umnezeu si la crestinism nu doar ca nu trebuie e8clusa, dar ea este chiar indispensabila“, nu e nici urmarea unei preferinte religioase personale?, nici o opinie subiectiva privind ce anume ar fi mai bine pentru Europa este, sustine el, concluzia unei analize constitutionale si consecinta inevitabila a ceea ce impune constitutionalismul europeanN.
:aptele care au suscitat aceasta reflectie sunt urmatoarele. !n 1;;; a fost incheiata redactarea unei ;;
Carte a drepturilor fundamentale ale Europei, un proiect care implinea, atunci, o nazuinta veche de cel putin douazeci si cinci de ani, aceea de a conferi constructiei europene o legitimitate politica, care, dincolo de functionarea economiei europene si unificarea Juridica a institutiilor, sa poata oferi europenilor un reper de identitate proprie. !ntentia era de a contrapune comunitatii bunurilor de consum europene o comunitate a valorilor europene, raspunzand reprosului ca unificarea Europei are in vedere numai pietele, convoaca rar cetatenii si nu invoca niciodata oamenii. Carta ar fi trebuit sa adauge dimensiunii economice a integrarii o dimensiune identitara a discursului constitutional. Cei care au negociat si redactat Carta nu erau diplomati, ci reprezentanti ai guvernelor si parlamentelor nationale, ai parlamentului european si ai altor institutii europene, care au format un nou tip de organ Juridic, o Conventie menita sa reprezinte popoarele europene. 7unctul litigios a fost acesta unii membri ai Conventiei au cerut sa se introduca in preambulul Cartei o referinta fie la crestinism, fie la iudeocres tinism, fie la patrimoniul religios al EuropeiO toate trei cererile au fost respinse. "ici macar mentiunea adJectivului „religios“ nu a fost admisa. Compromisul acceptat de oficialii care conteaza a fost o aluzie la „patrimoniul spiritual si moral al Europei“. tat # „patrimoniul spiritual si moral al Europei“. 3e parca bogatia mostenirii europene ar putea fi redusa la atat, de parca traditiile Europei ar fi fost inventate ieri, iar patrimoniul nostru cultural, in cladiri, muzee, biblioteci si suflete, ar putea fi inteles in termeni atat de seci, formali si ine8acti. 3aca admitem ca sensul acestui preambul este acela de a oferi cetatenilor europeni o imagine a propriei lor identitati europeneO si daca tinem seama de faptul ca partea cea mai importanta a unui te8t Juridic este motivatia lui filozofica, atunci semnificatia acestui refuz e limpede (i+ cetatenilor europeni nu li se recomanda sa se identifice public ca crestiniO (ii+ nu este incuraJata ideea de a defini oficial traditia culturala a Europei in termeni de crestinismO (iii+ in viziunea oficialilor europeni, nu este indicat ca patrimoniul spiritual al cetatenilor europeni sa fie definit in termeni religiosi. Comentariu personal. vem aici trei „caveat“-uri, toate detestabile si toate trei false. Sunt detestabile, pentru ca refuza cetatenilor europeni o perceptie de sine oficiala si constitutionala in acord cu adevarul credintei lor religioase traditionaleO sunt false, deoarece confunda culturalul cu spiritualul, mascheaza religiosul prin cultural si ne induc ideea ca trecutul arata altfel decat de fapt a fost.
1@@
7roblema pusa de refuzul membrilor Conventiei de a mentiona cuvantul „crestin“ in 7reambulul Cartei, precum si confirmarea e8cluderii oricarei mentionari a crestinismului in 7reambulul la 7roiectul de Tratat pentru instituirea unei Constitutii Europene este tripla (1+ Juridica si procedurala (testul onus probandi+O (>+ constitutionala (argumentul constitutional+O (A+ istorica si identitara (problema cristofobiei+. oi urmari in continuare argumentul lui 2eiler.
1. Testul onus probandi. 7rima lui observatie priveste modul in care a fost orientata dezbaterea starnita de e8cluderea crestinismului din referintele fundamentale legitime ale identitatii constitutionale europene. ceia dintre membrii Conventiei care au obiectat la includerea vreunei referinte la crestinism au afirmat ca insasi ideea introducerii referintei e gresit plasata, deoarece Carta garanteaza libertatea religioasa. Dare de ce ar trebui sa mentionam intr-un te8t constitutional crestinismul sau religiaR, au intrebat ei. !n acest fel, remarca 2eiler, cadrul discutiei a fost cu abilitate rasturnat. Caci, sustine el, nu adeptii mentionarii crestinismului trebuie sa demonstreze ca au dreptate, ci povara demonstratiei trebuie sa cada asupra acelora care se opun mentionarii lui. !n drept, e8ista o intrebare clasica cui anume trebuie sa ii revina sarcina de a face dovada (onus probandi+R 3e pilda, daca autoritatile pun pe seama acuzatului sarcina de a-si demonstra nevinovatia, atunci suntem intr-un sistem in care toti oamenii, pana la proba contrara, sunt vinovati. 3aca regula este vinovatia, atunci numai e8ceptia trebuie dovedita. 3impotriva, daca regula este nevinovatia, atunci acuzatorul trebuie sa faca dovada vinovatiei celui acuzat. !n societatile normale, oamenii sunt considerati nevinovati pana la proba contrarie. :unctioneaza, adica, prezumtia de nevinovatie. !n societatile anormale, e invers starea de vinovatie este norma. :unctioneaza, adica, prezumtia de vinovatie. a fel si in aceasta dezbatere. Europa este naturaliter crestina. ceasta este regula. "umai cine se abate de la aceasta regula trebuie sa faca dovada, nu invers. „"ecesitatea de a Justifica includerea unei referinte la 3umnezeu ar lasa sa se creada ca spatiul public european ar fi laic“<. Dr, premisa unui spatiu totalmente laic in Europa este falsa. 3aca acceptam prezumtia de nevinovatie a acuzatului, de ce sa nu acceptam prezumtia de amestec laic-religios a spatiului publicR Sunt oare cetatenii tarilor Europei in mod unanim de acord sa elimine orice atitudine religioasa din spatiul publicR 3aca da, inca ar trebui facuta dovada puritatii laiceO daca nu, moderatia pretinde acceptarea religiosului. 7rin urmare, cei care vor ca referinta la 3umnezeu sa nu figureze in Carta si in Constitutie trebuie sa demonstreze ca au motive intemeiate sa o ceara. !ar singura lor Justificare constrangatoare ar fi aceea ca spatiul public european este integral laic. Este acumR !n mod sigur, nu. Trebuie sa devinaR "u e deloc sigur. 1@1
Testul onus probandi a aratat ca naturala este mentionarea crestinismului, nu e8cluderea lui # cum, in mod distorsionat si eronat, au prezentat chestiunea adversarii mentionarii. 3ezbaterea daca trebuie facuta o referinta la crestinism in Constitutia europeana este legitima, e de parere 2eiler;, dar nu se poate deloc admite ideea ca e8cluderea crestinismului ar fi de la sine inteleasa, ca ar fi normala ori ca ar fi obligatorie. Ca nu este obligatorie e dovedit de 2eiler cu aJutorul argumentului constitutional. Ca nu e normala e dovedit cu aJutorul unui argument cultural si al unei constatari psihologice (prin e8cluderea crestinismului din identitatea ei, Europa se afla in „stare de denegare“+ 1@. >. rgumentul constitutional. Drice constitutie indeplineste trei functii organizeaza puterile statului si imparte competentele institutionale (in constitutiile liberale, e precizata distinctia intre legislativ, e8ecutiv si Judecatoresc+O precizeaza raporturile intre cetateni si autoritatile publice (aceasta functie e cel mai bine e8primata de catalogul drepturilor si libertatilor fundamentale, pe care statul le garanteaza cetatenilor+O reprezinta un condensat al simbolurilor si valorilor in care o societate se regaseste si cu aJutorul carora se poate identifica si reproduce. 2eiler il citeaza pe filozoful Mianluigi 7alombella (Yautorit_ dei diritti, aterza, >@@>+ cu afirmatia ca drepturile fundamentale constituie un soi de premise institutionale ale valorilor unei societati, e8prima implicit anumite optiuni etice si fi8eaza criteriile dupa care pot fi Judecate comportamentele publice „3repturile fundamentale e8plica pe ce anume se fundeaza o societate“ (7alombella+11. 7rimele doua functii sunt e8plicit prezente in toate constitutiile moderne. treia functie apare uneori e8plicit (sub forma unui 7reambul, mai mult sau mai putin amplu+, cel mai adesea, insa, e reflectat implicit prin constructia institutionala si optiunile ei. Cum spune 2eiler, „:iecare constitutie, chiar si prin partile ei cele mai tehnice, arunca o lumina foarte lamuritoare asupra poporului care a adoptat-o“1>. !n cazul nostru, cei care au gandit Carta drepturilor fundamentale a niunii Europene si proiectul unei Constitutii Europene " au optat pentru o formula pur tehnica de constitutie, in care numai primele doua functii sa fie ilustrate. mbele te8te sunt precedate de cate un amplu preambul, in care sunt propuse niunii Europene (si cetatenilor ei+ un telos si un ethos ce vrea sa fie si cum este E. Dr, din acest motiv, problema e8cluderii crestinismului din aceste preambuluri nu mai este nici intamplatoare, nici pasabila, nici scuzabila ea implica o optiune atat impotriva crestinismului european, care inca mai este realitatea de facto a maJoritatii societatilor europene, cat si impotriva optiunii constitutionale a multor popoare europene, care specifica in constitutiile lor atasamentul lor la o lume a lui 3umnezeu si la crestinism. 3aca aceste 1@>
te8te cu vocatie constitutionala (Carta drepturilor fundamentale si proiectul de Constitutie+ vor sa fie europene, ele trebuie sa tina seama de realitatile europene si de diversitatea constitutionala europeana. Ele trebuie sa reflecte optiunile statelor membre si sa respecte felul in care popoarele membre isi concep identitatea1A. E8cluderea incapatanata a crestinismului dintre referintele identitare ale Europei nite are o valoare normativa, iar libertatea pe care si-au luat-o autorii acestei e8cluderi de a legifera impotriva traditiilor nationale ale unora din statele membre reflecta un atribut de suveranitate absoluta, pe care si l-au arogat prin abuz. "ici parlamentele nationale nu au acest atribut, remarca pe buna dreptate 2eiler, si ele trebuie sa tina seama de realitatile popoarelor in numele carora legifereaza. Tendinta de a legifera impotriva traditiilor, a spiritului si a realitatilor este tipic iacobina si ea confunda deliberat premisa agnostica, care afirma ca statul e dator sa proteJeze atat libertatea religioasa, cat si dreptul de a nu profesa vreo religie, premisa pe care sunt edificate toate constitutiile europene moderne, cu principiul laicitatii, care e8clude orice referire la 3umnezeu sau religie, si care sta la srcinea catorva constitutii europene (cea franceza si cea italiana, de pilda+. :aptul esential este ca statul neutru se bazeaza pe premisa agnostica, nu pe principiul laicitatii. Statul care le refuza cetatenilor sai orice simbolistica religioasa publica nu este mai neutru decat statul care le impune cetatenilor sai o religie oficiala. e8clude din 7reambulul Constitutiei europene orice referire la crestinism nu inseamna a fi neutru, ci inseamna a privilegia o viziune asupra lumii in detrimentul alteia, pretinzand ca o face in numele neutralitatii1=. Este, in fond, a substitui ilicit premisei agnostice principiul militant al laicitatii. Cum s-a aJuns pe nesimtite la aceasta substitutie, cata vreme principiul unificarii europene consta in afirmatia ca toate constitutiile tarilor membre sunt la fel de valabile si merita la fel de mult respect, ca e8presie libera de afirmare a popoarelor care le-au adoptatR !ntr-un singur fel, afirma 2eiler nesocotind principiul egalitatii tuturor constitutiilor si adoptand cu aroganta principiul or/ellian al „preferintei democratice“, in care unii sunt mai egali decat altii. !n cazul te8telor noastre, autorii preambulurilor au acordat preferinta democratica or/elliana constitutiilor franceza si italiana, lasand in umbra alte traditii constitutionale, la fel de respectabile, precum cele britanica (formal, nescrisa+, germana, greaca, daneza, malteza ori poloneza. 3ar Europa nu consta in practicarea sfidatoare a dublului standard, sustine 2eiler, pentru ca „nu este posibil, din punct de vedere politic, si nici acceptabil, pe plan constitutional, sa adopti o retorica a pluralismului si sa practici in acelasi timp o politica imperialista din punct de vedere 1@A
constitutional“1?. Solutia constitutionala pe care o propune 2eiler este cea adoptata de 7reambulul noii Constitutii poloneze, care recunoaste pe picior de egalitate si sensibilitatea religioasa, si cea laica. S-ar putea ca „solutia poloneza“ sa nu convina :rantei sau !taliei, ceea ce poate fi acceptat (si trebuie respectat+, pentru aceste tari. 3ar cand e vorba de Europa, in ansamblul ei, preferinta constitutionala pentru „solutia franceza“ nu este o solutie echitabila. "u pentru ca este un afront adus sentimentelor, ci pentru ca este o nesocotire a principiilor constitutionale. cesta este miezul argumentului constitutional1N, formulat de 2eiler impotriva a ceea ce, cu o e8presie frapanta, el insusi a denumit „un odios conflict de politica identitara“1 # e8cluderea crestinismului dintre referintele licite ale Constitutiei europene. A. 7roblema cristofobiei. Care este, potrivit lui 2eiler, sursa acestui „conflict odios“R :ireste, doar argumentele impotriva mentionarii crestinismului au fost constitutionale (e.g., preferinta democratica or/elliana+, fondul, masurat si prin amploarea reactiei, trebuie cautat in alta parte. Scrie 2eiler „oi numi fenomenul inlaturarii lui 3umnezeu si a crestinismului din te8tele constitutionale ale niunii Europene `cristofobieY, un termen generic prin care incerc sa e8prim o rezistenta care nu deriva din argumente de principiu, ci din motive de ordin sociologic, psihologic si emotional“1<. !n acest „manunchi de motivatii care actioneaza cu intensitati si ponderi diferite“, 2eiler enumara sentimentul de culpabilitate al crestinilor fata de 0olocaust, lipsa generala de cultura ecleziastica (si refuzul arogant de a se informa+, identificarea crestinismului cu dusmanul ideologic (cu capitalismul, cu imperialismul, cu opresiunea, cu discriminarea etc.+, resentimentul unei anumite stangi fata de rolul Jucat de catolicism in prabusirea comunismului, confuzia dintre crestinism si partidele politice care se revendica de la el, adoptarea oarba a ideii ca religia e depasita, iar progresul inseamna eliminarea ei sistematica din societate, impregnarea (prin educatia e8clusiv seculara+1; cu o viziune militant iluminista asupra istoriei europene (de pilda, dispretul fata de Evul &ediu, identificarea a ce e mai bun in Europa cu !luminismul si preJudecata ca progresul s-a facut in ciuda si impotriva $isericii+. a toate acestea trebuie adaugat faptul generational ca puterea este detinuta azi de tinerii lui YN<, care s-au transformat din bab6-boomers in patroni de media si actionari de multinationale si care s-au format impotriva „Dccidentului clasic“ (crestin, liberal, capitalist, imperialist etc.+. Contracultura anilor YN@ a aJuns azi la putere, sub forma postmodernismului si diverselor formule ideologice de spriJin, iar aceasta contracultura este radical anticrestina. !nsumand, cristofobia de azi este rezultanta actiunii sociale a unui manunchi de pozitii ideologice care, sub diverse forme, indiferent de ingredientele filozofice specifice, au identificat 1@=
toate in crestinism „dusmanul“ si care constituie marca identitara si generationala a elitelor care domina azi opinia publica>@. :ireste, nimic nu garanteaza ca produsul de elita numit „cristofobie“ nu se va reproduce si in generatiile care sunt azi formate in spiritul generatiei YN< aJunse la putere. !n sferele superioare ale puterii europene, afirmarea deschisa a crestinismului ruineaza cariere si rupe solidaritati cazul )occo $uttiglione este cel mai proeminent, dar e departe de a fi singurul. Cazul $uttiglione, ne spune )mi $rague, „arata cu putere un fapt capital crestinii nu mai pot pretinde sa fie cetateni ai niunii Europene, adica apti de a fi alesi pentru posturi de conducere. Ei pot fi subiecti loiali, potrivit datoriei de a se supune regimului legitim sub care traiesc, dar cetateni nu mai pot fi, cat timp raman crestini“>1. fi crestin practicant, azi, nu te califica pentru cele mai inalte pozitii, te descalifica ca un handicap. 3upa acest criteriu, parintii fondatori ai niunii Europene ar fi fost toti e8clusi ($rague+. 3ar elementul cel mai frapant al tabloului schitat de 2eiler nu este anticrestinismul cristofobilor, este lipsa de reactie a crestinilor. 7rimii au ridicat un zid intre constiinta de sine acceptabila a societatii si crestinismul viu al societatii, caruia i s-a permis numai spatiul privat. 3ar crestinii insisi s-au izolat de societate cu un zid inca mai redutabil, un zid intern, pe care singuri si l-au ridicat si pe care l-au impus tuturor crestinilor ca singur acceptabil pentru un comportament social decent. Crestinismul (occidental+ european s-a auto-ghetoizat # acesta este verdictul lui 2eiler>>. Ca sa intelegem profunzimea si amploarea problemei ilustrate de refuzul mentionarii (si de acceptarea e8cluderii+ crestinismului ori a lui 3umnezeu in (din+ 7reambulul Cartei drepturilor fundamentale a niunii Europene si a proiectului de Constitutie europeana trebuie sa avem in vedere nu numai cristofobia unora, ci si auto-ghetoizarea celorlalti. oi incheia acest articol cu trei citate. 7rimul este din 5oseph 2eiler, constitutionalistul „Mhetoul crestinR Mandirea crestina si integrarea europeana par sa locuiasca azi in lumi diferite, care se e8clud una pe alta. Crestinismul nu intra in campul vizual al integrarii europene, iar Europa, se pare, nu mai face parte, intr-o maniera semnificativa, din preocuparile crestine“>A. l doilea este din Meorge 2eigel, biograful papei !oan 7aul al !!-lea „Europenii s-au auto-convins ca pentru a fi modern si liber trebuie sa fii neaparat secular, si anume pana la capat. ceasta convingere are urmari cruciale, chiar letale, asupra vietii publice si culturii europeneO intr-adevar, aceasta convingere si consecintele ei publice se afla la srcinea crizei morale a civilizatiei europene. ceasta criza morala, la randul ei, e8plica de ce europenii sunt hotarati sa isi uite istoria. (U+ firmatia ca societatile libere, prospere si guvernate potrivit legii ale Europei de azi nu au nici o legatura cu crestinismul este mult mai mult decat o falsificare a trecutului, inseamna angaJarea 1@?
Europei pe o cale in care adevarul moral nu Joaca nici un rol in guvernare, in elaborarea politicilor publice, in realizarea dreptatii si in definirea acelei libertati careia democratia este chemata sa ii ofere un corp“>=. l treilea este din Meorges $ernanos, scriitorul profetic „Crestinismul a facut Europa. Crestinismul a murit. Europa va crapa, ce poate fi mai simpluR“ 1 7entru o indicatie a amplorii problemei, vezi site-ul 7ersecution.org (http]]///.persecution.org]suffering]inde8. php+. > 3ragos 7aul ligica, „Crestinism si persecutie realitati, taceri, complicitati“, >>, nr. A1, A1 iulie # N august >@@. A 7ierre &anent, „:ronti^res culturelles, fronti^res politi9ues“, Commentaire, "umro 11> ] 0iver >@@?#>@@N. = 5.0.0. 2eiler, nYEuropa cristiana. n saggio esplorativo, prefazione di ugusto $arbera, $iblioteca niversale )izzoli, >@@A. Traducerea in limba franceza contine o e8ceptionala prefata, datorata lui )mi $rague 5oseph 0.0. 2eiler, YEurope chrtienneR ne e8cursion, prface de )mi $rague, traduit par Tobias Teuscher, Catherine ierling et na 7e6ro, Cerf, 7aris, collection 0umanits, >@@. Traducerea germana benefi ciaza de prefata lui Ernst-2olfgang $c%enfrde (5.0.0. 2eiler, Ein christliches Europa. Er%undungsgnge, bersetzt von :ranz )eimer, erlag nton 7ustet, Salzburg, &nchen, >@@=+. Sa remarcam ca titlul este alterat, sub forma unei puneri la indoiala, „D Europa crestinaR“, numai in :ranta, unde laicitatea a impus confuzia intre laic si neutru ca pe o a8ioma de drepturile omului si unde o afi rmatie precum „Europa este crestina“ e resimtita, pesemne, ca fi ind nedigerabila. !n ciuda indicatiei ca respecta „in mod scrupulos editia srcinala“, din editia franceza lipseste foarte pretiosul „pendice“, prezent in editia germana, care contine preambulurile constitutiilor :rantei, Mermaniei, !rlandei, 3anemarcei, Mreciei, &altei, Spaniei, 7oloniei, precum si 7reambulul Cartei drepturilor fundamentale a niunii Europene si 7reambulul 7roiectului de Tratat pentru instituirea unei Constitutii Europene. Constitutia )omaniei, dupa cum vedem, nu a starnit interesul constitutional al lui 5oseph 2eiler. ? 2eiler este evreu practicant si, cum ne informeaza )mi $rague, „oriunde s-ar afl a pe glob, are griJa sa ia avionul pentru ca de sabat sa fi e intotdeauna cu sotia si cei cinci copii ai sai“ ($rague, „7rface“, in 2eiler, YEurope chrtienneR, p. !+. N 2eiler, nYEuropa cristiana, pp. ?A#=. !n cazul proiectului de Constitutie Europeana, ne spune )mi $rague, la respingere a contribuit semnifi cativ „un lobb6 lacard franco-belge“ ($rague, „7rface“, in 2eiler, YEurope chrtienneR, p. !!!+. < 2eiler, nYEuropa cristiana, p. ?>. 1@N
; 2eiler, nYEuropa cristiana, p. ?A. 1@ 7sihologii considera ca persoanele care neaga elemente constitutive ale realitatii se afl a „in a state of denial“. Europa, dupa parerea lui 2eiler, se afl a in stare de denegare „in masura in care pentru ea termenii „crestin“ si „crestinism“ au devenit adevarate tabuuri, ea refuza sa-si recunoasca o parte din propria ei identitate“ (nYEuropa cristiana, p. A>+. 11 2eiler, nYEuropa cristiana, pp. ??#N. 1> 2eiler, nYEuropa cristiana, p. ?N. 1A 2eiler, nYEuropa cristiana, pp. ?#<. 1= 2eiler, nYEuropa cristiana, p. N;. 1? !bidem. 1N rgumentul este mai vast decat am avut spatiu sa il prezint aici el include, pe langa partea care priveste relatia $iserica-Stat, pe care am evocat-o, si o parte privind evaluarea reactiilor noncrestinilor (evrei, musulmani+. 2eiler distinge net intre tentativa de a face din crestinism o religie ofi ciala (fapt inacceptabil+ si recunoasterea rolului Jucat de crestinism (eventual doar in trecut+ in producerea si reproducerea realitatilor europene de azi (fapt recomandabil+ (vezi 2eiler, nYEuropa cristiana, pp. @ 2eiler, nYEuropa cristiana, pp. ;N#1@=. >1 $rague, „7rface“, in 2eiler, YEurope chrtienneR, p. !'. >> 2eiler, nYEuropa cristiana, pp. 1@=#1>. >A 2eiler, nYEuropa cristiana, p. 11>. >= Meorge 2eigel, „EuropeYs 7roblem # and Durs“, :irst Things 1=@ (:ebruar6 >@@=+, pp. 1<#>? (http]]ics.leeds.ac.u%] papers][email protected] tapmtXfolderaAA;Xpapera1A=?
1@
Pledoarie pentru dreptul de a ofensa 1N Septembrie >@@< - 0.-). 7atapievici 3elictul de „denigrare a comunitatii``
s dori sa critic in acest articol o convingere a timpurilor noastre care pare a fi devenit opinia si dominanta, si obligatorie a discursului public considerat civilizat. Este vorba de convingerea ca nu trebuie sa ii Judecam pe altii, ca valorile comunitatilor nu pot fi criticate, iar respingerea unor valori impartasite de mai multi oameni ar constitui fie un atentat la convietuirea pasnica, fie o forma de rasism si, deci, ar trebui tratata ca delict. "oul 3ecalog civil incepe cu porunca „donYt be Judgmental``. "u doar opinia publica si-a insusit noul comandament, ci si Justitia. 3e curand, in :ranta, tribunalul corectional parizian a intr-odus delictul numit „dnigrement de communaut``, identificat ca gravitate cu incitarea la ura rasiala. 3elictul numit „dnigrement de communaut`` se aplica celor care pronunta Judecati negative la adresa unei comunitati sau a unei parti a acesteia1. !n sine, definitia noului delict e ridicola. E in raspar cu toate traditiile europene de libertate, individualism si spirit critic. 3ar, fiind sanctionat de Justitie, ridicolul devine ingriJorator. Cum spunea "apoleon, la force nYest Jamais ridicule. Cand Justitia face politie din chestiuni grotesti, fie ne aflam sub teroare, fie sub dictatura ideilor false. "oi nu ne aflam sub teroare, prin urmare inventarea delictului numit „dnigrement de communaut`` trebuie pusa pe seama contaminarii Justitiei cu idei false. !deile false par irezistibile cand sunt principii ale unei ideologii militante. Ca numim aceasta ideologie militanta corectitudine politica ori altfel e secundar. !mportant este sa identificam in aparent inofensiva regula de convietuire „donYt be Judgmental`` sursa morala a acestui mod de a vedea lucrurile. 3aca aceasta sursa morala nu va fi criticata si respinsa, deciziile luate in numele ei vor crea Jurisprudenta si, in curand, critica considerata a fi ofensatoare va fi stigmatizata moral si interzisa prin lege. Dr, demonstrarea falsitatii lui „donYt be Judgmental`` atarna de posibilitatea de a fi Judgmental prin urmare, daca posibilitatea e interzisa, falsitatea triumfa. n spatiu public dominat de regula „donYt be Judgmental`` nu este doar falsificat, blocat in raporturi de forta, amorf si incapabil de progres el are toate sansele de a degenera, de la un echilibru supravegheat si tiranic de tip pace hobbesiana (cand regula facultativa a fost impusa ca lege obligatorie+ la o stare de natura de tip hobbesian (in care consecintele nefaste ale penalizarii oricarei forme de critica genereaza in mod incontrolabil 1@<
anomie+. Teza pe care o sustin impotriva regulii „donYt be Judgmental`` este ca dreptul la critica trebuie sa fie neingradit, iar modalitatea criticii, nici ea, nu trebuie sa poata fi in vreun fel limitata. 3ar, daca admitem dreptul la critica nelimitata, trebuie atunci sa admitem si dreptul la e8istenta al discursurilor ofensatoare. :ara acest drept nelimitat la critica, nu e8ista nici progres moral, nici progres intelectual. Costul progresului moral si intelectual este spulberarea confortului sufletesc, care se bazeaza pe conformism. Totul trebuie sa poata fi supus criticii, inclusiv convingerile noastre cele mai scumpe. !ar acest lucru, recunosc, este ofensator. 3ar e pretul pe care trebuie sa-l platim. Teza mea este ca, de dragul libertatii, al autenticitatii si al progresului intelectual, trebuie sa aparam dreptul la e8istenta al discursurilor ofensatoare. Dfensatoare nu doar pentru altii, ci mai ales pentru noi. Dfensatoare nu doar la adresa ideilor pe care le dezaprobam, ci in special la adresa valorilor pe care le pretuim. !n secolul al '!!!-lea, intr-o societate mult mai putin libera decat a noastra, lui oltaire nu i s-a cerut sa nu fie Judgmental a fost e8trem de Judgmental cu crestinismul. 3aca i s-ar fi interzis sa critice crestinismul, iar pentru teribilul sau „crasez lYinfame\`` ar fi fost condamnat pentru „dnigrement de communaut`` (argumentandu-se ca un om civilizat nu ar trebui sa practice un discurs ofensator la adresa comunitatilor, deoarece sensibilitatea comunitatilor trebuie proteJata+, atunci societatile europene nu s-ar fi angaJat pe calea secularizarii, cum s-au angaJat si datorita discursurilor ofensatoare ale lui oltaire, iar progresele morale rezultate din separarea religiei de politic nu ar fi avut loc. zi, probabil, oltaire ar fi criticat !slamul. 3iferenta parado8ala este ca societatea noastra europeana, care e incomparabil mai democratica decat cea in care a trait oltaire, i-ar fi interzis limbaJul de atunci, ca ofensator si Judgmental. !n felul acesta noi impiedicam progresul moral al convietuirii cu musulmanii si lipsim si !slamul de beneficiul criticii. Crestinismul a beneficiat de aceasta critica, iar rezultatul se vede Europa traieste, din punctul de vedere al crestinismului, pacea confesiunilor. !slamul, in privinta caruia functioneaza, azi, regula „donYt be Judgmental``, nu poate beneficia de ea. om plati cu totii pentru aceasta interdictie si asta pentru ca, abtinandu-se sa fie Judgmental, Europa a intrat pe nesimtite in etapa de orbire unilaterala care face izbucnirea razboiului religiilor inevitabila. rgumentul meu are doua parti o Judecata si o critica. oi porni de la o Judecata asupra civilizatiei moderne, care ii pune in lumina singularitatea si valoarea. poi voi critica felul in care este inteleasa azi libertatea de e8presie. Concluzia mea este dubla libertatea de Judecata este, in lumea 1@;
noastra, insuficientaO regula „donYt be Judgmental`` e si inselatoare (pentru ca nu isi respecta promisiunea de a produce o societate lipsita de conflicte+, si nociva (pentru ca produce o societate sterila si servila+. Civilizatia moderna
&ai intai Judecata. )egula de evolutie a civilizatiilor este stagnarea. :aptul e constatabil empiric> in ciuda unor certe avantaJe initiale, !ndia stagneaza incepand cu secolul !!!, lumea araba isi incetineste progresul dupa secolul '! si incepe sa regreseze doua secole mai tarziu, iar China ingheata incepand cu secolul '!. 3e la aceasta regula empirica, Dccidentul este o e8ceptie. 3upa cumpana invaziilor sarazine si vi%inge, nu face decat sa progreseze continuu cunoaste revolutia din secolul '!!, inflorirea intelectuala a Evului &ediu tarziu, impulsul artistic al )enasterii, revolutia stiintifica in secolul '!! si revolutia industriala din secolul '!!!. !ncepand cu secolul '!, in termeni de populatie, economie, prosperitate, cunoastere (descoperiri, inventii, arte+, tehnologie, institutii (politice, sociale si culturale+ si forta de raspandire, cresterea Dccidentului este fara egal. cest punct de vedere nu este europocentrist, este pur si simplu descriptiv. a toti indicatorii masurabili (indicatori care nu se bazeaza pe Judecati, evaluari ori aprecieri, ci pe cifre+, toate civilizatiile cunoscute si-au atins stagnarea mult sub pragul pe care Dccidentul l-a depasit deJa de cateva secole. 3e atunci, in termenii indicatorilor masurabili (cu e8ceptia notabila a demografiei, dupa 1;@+, el nu face decat sa progreseze. E8ceptia occidentala nu se refera numai la absenta stagnarii, ci si la generalizarea culturii sale. Civilizatia occidentala a devenit mai intai europeana, apoi americana, iar acum este globala ea nu mai reprezinta cultura unei zone geografice, ci spiritul non-local al unui nou tip de civilizatie, bazat pe stiinta, capitalism, rationalism, constiinta istorica, secularizare, spirit critic, individualism si drepturile omului, pe care, pentru comoditate, il putem numi modernitate. E8ceptia europeana nu este rezultatul unei teorii rezulta din comparatie. &iracolul european, insa, e consecinta unei Judecati. ceasta Judecata rezulta dintr-o succesiune de intrebari, formulate de-a lungul timpului de mai multi istorici, care au fost intrigati de e8ceptia europeana de ce, dintre toate civilizatiile, Europa este singura care a inventat stiinta si industriaO capitalismul si statul de dreptO prosperitatea si drepturile omuluiO critica nelimitata si garantiile libertatilor individualeR s.a.m.d. &iracolul european, considera $raudel, este problema esentiala a istoriei lumii moderneA. D sumara investigare istorica arata ca nici una din trasaturile miracolului european nu ar fi fost cu putinta fara e8istenta unui spatiu de dezbatere critica, liber de constrangeri si falsificari. D8igenul 11@
miracolului european a fost libertatea criticii. m convingerea ca daca libertatea criticii ar fi pusa in primeJdie, e8ceptia europeana va inceta, iar lumea moderna se va inscrie si ea, ca toate civilizatiile de pana la ea, in legea de fier a stagnarii. Dr, in lumea noastra s-a raspandit convingerea ca nu e8ista nici un leac mai bun pentru evitarea conflictelor decat evitarea Judecatilor transante. Este, in opinia mea, o enorma si funesta eroare.
Critica regulii „donYt be Judgmental`` Sa ne aplecam asupra felului in care este inteleasa azi libertatea de e8primare. 7rima observatie a fost deJa facuta astazi nu mai e privit cu ochi buni faptul de a Judeca. iciul acestei atitudini a capatat si un nume, care a aJuns sa desemneze o atitudine reprobabila sa fii Judgmental e rauO sa nu faci Judecati e bine. 3ar de ce ar fi rau sa faci, in dezbaterea publica, JudecatiR !n primul rand, pentru ca, se considera, a face Judecati inseamna a discrimina, iar noi, oamenii civilizati, militam pentru o societate a non-discriminarii. !n al doilea rand, pentru ca Judecatile ofenseaza. 5udecatile ofenseaza, ni se spune, atat daca se refera direct la oameni, ca persoane, cat si daca se refera la valorile in care oamenii cred, ori de la care acestia se revendica. 7roblema, se pare, este sensibilitatea oamenilor, care ar trebui proteJata prin suspendarea benevola ori interzicerea silita a Judecatii. cest punct de vedere, in opinia mea, este deopotriva gresit in ordine morala, fals in ordine logica si periculos din punct de vedere social. 3e ce este gresita ideea ca dezbaterea publica ar trebui sa tina seama de sensibilitatea oamenilorR 7entru ca, daca ar face-o, dezbaterea s-ar bloca imediat, intrucat toate argumentele ar putea fi (de fapt, ar trebui cu necesitate+ interpretate ca argumente ad personam. 3e fapt, daca scopul discutiei este protectia sensibilitatii si nu producerea de argumente valide, atunci argumentele insele si-ar pierde autonomia, devenind functie de ceva arbitrar, pe care fiecare sensibilitate l-ar putea defini dupa plac. 3aca dezbaterea publica ar trebui sa tina seama de sensibilitatea oamenilor, atunci atentia fata de argumente s-ar transforma in griJa fata de sensibilitati. Dr, cum sensibilitatile sunt subiective, dezbaterea devine arbitrara. sa cum nu poti face legislatie pornind de la sensibilitati, nu e8ista dezbatere publica daca in orice argument valid cel contrazis identifica atacul impotriva unei sensibilitati ulcerate. 3e ce este logic falsa ideea ca dezbaterea publica trebuie sa tina seama de sensibilitatea oamenilorR 7entru ca, daca scopul dezbaterii este cu adevarat gasirea unei solutii, atunci etica discutiei trebuie sa fie logica, iar morala ei adecvarea la fapte. "umai supravegherea prin logica si controlul prin 111
fapte permit inlaturarea erorilor si corectarea falsurilor. Sensibilitatile nu Joaca aici nici un rol. :ireste, cu e8ceptia rolului de a motiva ratiunea, pe care neurologii il recunosc azi sensibilitatii, in raport cu buna functionare a ratiunii=. !n orice dezbatere decenta, participantii trebuie sa se abtina sa foloseasca argumente ad personam. 3ar decizia de a te abtine de la atacul la persoana se bazeaza pe posibilitatea separarii valorilor in care crezi de persoana care esti. 3aca persoana nu poate fi disociata de valori, atunci argumentul ad personam este inevitabil. Cei care, in vederea tolerantei ori a recunoasterii mutuale, ne indeamna sa ne abtinem sa formulam Judecati asupra valorilor in care cred oamenii si comunitatile se bazeaza pe aceeasi premisa a imposibilitatii separarii omului de valorile in care crede. a rigoare, cei care ne cer sa nu Judecam (donYt be Judgmental+ sunt condamnati sa admita ca singurele Judecati posibile sunt atacurile la persoana, ca orice cearta este o crima si orice dezacord o perversiune. !nsa, daca este asa, antropologia celor care ne spun „donYt be Judgmental`` este brutala si servila. Ea postuleaza faptul ca oamenii nu se pot intelege discutand, ci numai abtinandu-se sa mai vorbeasca unii despre altii si nu pot fi intelegatori unii cu alti decat supunandu-se unor reguli uniforme, situate dincolo de discutie (caci a le discuta implica riscul de a le condamna, adica de a fi Judgmental+. !deea ca pacea sociala se poate impune numai prin interdictia „donYt be Judgmental`` implica o antropologie a tacerii, supunerii si separarii. tacerii, pentru ca dezacordul nu poate fi e8primat decat tacandO a supunerii, deoarece daca dezacordul ar pretinde actiune, nu ai putea decat sa te supuiO a separarii, deoarece comunitatile care isi interzic unele altora dreptul de a se Judeca reciproc traiesc nu in comuniune, ci in izolareO nu in buna vecinatate, ci in indiferentaO nu in pace, ci in interdictia conflictului. 7acea, daca este, e una a separariiO toleranta, daca este, e una a indiferenteiO buna vecinatate, daca e, este una a sentimentelor suspendate. "u se poate cladi nimic pe o antropologie a tacerii, supunerii si separarii. 3aca ea pare sa functioneze azi, in societatea noastra, este pentru ca s-a grefat oportunist pe o societate deJa e8istenta, care functioneaza in virtutea unei antropologii contrare a dezbaterii, a libertatii si a amestecului comunitar. E acum foarte usor de vazut de ce ideea ca dezbaterea publica trebuie sa tina seama de sensibilitatile oamenilor este periculoasa din punct de vedere social. Drice societate se bazeaza in mod esential pe vecinatate si pe schimburi. !n plus, societatea moderna se bazeaza si pe prosperitate. Dr, prosperitatea e mentinuta numai prin progres. !ar progresul depinde in mod esential de functionarea capitalismului si de promovarea stiintei. !n fond, reducand tot ce poate fi redus, ansamblul societatii moderne depinde de numai doi factori progresul stiintei si ordinea proprietatii private. tat pentru progresul stiintei, cat si pentru ordinea proprietatii private regula „donYt be Judgmental`` este 11>
sinucigasa. E8istenta societatii moderne sta sau cade impreuna cu falsitatea regulii „donYt be Judgmental`` daca aceasta regula triumfa, societatea moderna regreseaza (la formule premoderne ori tribale+. !n concluzie, nu vad nici o utilitate regulii „donYt be Judgmental``. rgumentul este acesta regula „donYt be Judgmental`` se bazeaza pe o premisa care, daca ar fi adevarata, ar face dezbaterea reprobabila moral, iar progresul, tehnic vorbind, imposibil.
3reptul de a ofensa pentru care militez nu este nici dreptul de a Jigni, nici o licenta pentru defaimare. )evendic acest drept in domeniul criticii. Critica poate fi si artistica, nu doar intelectuala. Critica poate imbraca si hainele malitiozitatii, glumei, canularului ori sarJei. 3in punct de vedere Juridic, cred ca se poate distinge o critica ofensatoare de o Jignire sau o defaimare. !n viata de zi cu zi, daca e8ista buna-credinta, cred ca se poate deosebi in mod rezonabil intre obiectie si inJurie. Si anume, ceea ce separa critica de inJurie este continutul rational. Critica este in esenta o Judecata bazata pe argument, in timp ce inJuria este e8primarea unei vehemente emotionale, fara suport analizabil rational. Slabiciunea acestui argument sta in faptul ca ceea ce numim ofensa este o emotie, iar emotia este revendicata subiectiv. 3esi cuvantul ofensa poate fi inteles atat ca ofensa resimtita (subiectiv+, cat si ca ofensa intentionata (obiectiv+, in ambele cazuri limita obiectivitatii este fie rationalitatea, fie buna-credinta (mutual recunoscuta+. Cel care ofenseaza poate pretinde ca nu a intentionat sa ofenseze, iar cel ofensat ii poate obiecta ca el chiar se simte ofensat. 3aca ne limitam la emotii, este cuvantul unei sinceritati impotriva alteia. Trebuie, de aceea, sa depasim emotiile. tunci criteriul care distinge critica ofensatoare de ofensa produsa de inJurie este continutul analizabil rational al celor doua pozitii. a limita, critica este o Judecata, in timp ce inJuria, in ultima analiza, nu este decat o simpla interJectie. :ireste, critica poate fi resimtita ca ofensa, dar eu cred ca ar trebui sa ne refuzam ispitei (foarte umaniste si compasionale, in fond+ de a construi reguli generale pornind de la sensibilitati particulare. Sensibilitatile au, fireste, toata indreptatirea, dar ele, cred, nu pot fi revendicate ca drepturi. Concluzia mea este ca noua libertate de e8primare, e8primata prin formula de limitare aparent politicoasa impusa de regula „donYt be Judgmental``, formula care pare a se fi impus azi ca norma de civilitate in cele mai avansate democratii liberale, este inferioara vechii libertati de e8primare, pe care au tolerat-o (de cele mai multe ori _ contre coeur, dar fara masuri Juridice de ingradire+ statele occidentale in trecut # anume in acel trecut care a pus bazele civilizatiei modernitatii. 1 ezi analiza facuta de )oger 0eurtebise la condamnarea lui $rigitte $ardot de catre Tribunalul Corectional din 7aris in A iunie >@@<, pentru „dnigrement de communaut`` . Ce este acest nou 11A
concept Juridic, „defaimarea comunitara``R 0eurtebise „une sorte de nouveau dlit 9ue le CS mettait au mme niveau 9ue lYincitation _ la haine racialej ``. utorul se intreaba daca, dupa instituirea unui astfel de delict, „Est-il encore possible de porter des Jugements ngatifs sur un dogme ou une coutume religieuse e8ercs par une communaut j ou une partie de celle-ciR``. Cf. http]] ///.ripostelai9ue.com]$rigitte-$ardot-1?- @@@-euros-d.html. D analiza in acelasi sens face Mabriel ndreescu in articolul „$rigitte $ardot, intre drepturile omului si drepturile animalelor`` (Timpul, iunie#iulie >@@<, p. =+. > rmez tabloul schitat de 3avid Cosande6, e secret de lYDccident. ers une thorie gnrale du progr^s scientifi 9ue 1;;, „!ntroduction``, Champs-:lammarion, >@@, pp. ; s9. A :ernand $raudel, Mrammaire des civilisations, 1;<. = ezi ntknio 3amsio, 3escartesY Error Emotion, )eason, and the 0uman $rain, 1;;=.
11=
