Conceptia De Joc Si De Pregatire A Echipelor De Handbal

CONCEPTIA DE JOC SI DE PREGATIRE A ECHIPELOR DE HANDBAL *Este forma de baza ce va fi completata in scurt timp

DIRECTII SI TENDINTE DE DEZVOLTARE IN HANDBALUL MODERN Jocul de handbal si tot ceea ce este necesar necesar si conditionat lui este in continua shimbare si evolutie, in mod cert cu o dinamica permanent progresiva. In absolut toate domeniile si aspectele jocului si ale antrenamentului apar  mlte elemente de progres si perfectionare, noutati mai mult sau mai putin absolute, dar si multe reactualizari si adaptari la parametrii superiori. Concurenta la varf este acerba si fiecare cauta mereu si cerceteaza atent mijloace si solutii de perfecionare a jocului si a procesului de antrenament incercand sa-i depaseasca si sa-i surprinda pe ceilalti. Trebuie sa fim permant atenti si informati asupra acestor fenomene, jocul si antrenamentul evolueaza implacabil, cu si fara noi, de aceea este obligatoriu sa sesizam si sa analizam din timp toate aspectele si nuantele acestui proces progresiv. In acest sens ne propunem sa sintetizam principalele directi si tendinte de dezvoltare a handbalului modern, pornind de la analiza jocului participante in campionatele mondiale si alte competitii internationale, cuprizand si echipele valoroase de juniori si tineret. 1.

VITEZA TOT MAI CRESCUTA A JOCULUI.

1.1.

Viteza, din ce in ce mai mare de actionare corporala si manifestare tehnico-tactica este deja tendinta dominanta in toate actiunile individuale ale jucatorilor, determinand implicit o crestere vizibila a ritmului si tempoului de joc. Atacul rapid (contraatacul, faza a II-a, repunerea rapida dupa gol sau dupa recuperarea mingii) a devenit pentru toate echipele de valoare o preocupare constanta . Date statistice clare arata ca echipele finaliste la J.O. si C.M. au inscris intre 20 si 30 % (minim 18% si maxim 40%) din goluri din astfel de actiuni. Trecerea din aparare in atac, se realizeaza cu mare rapiditate rapiditate in aproape toate ocaziile de recuperare a mingii, incercandu-se permanent si insistent surprinderea apararii inca in curs de organizare. Reducerea la maxim, sau chiar eliminarea fazei de organizare, cu momentele de pauza (asezarea in sistem mai ales la echipele care fac schimbari atac-aparare) este acum vizibila la toate echipele.

1.2.

1.3.

1.4.

Atacul exercita in mod continuu o presiune asupra apararii prin trecerea rapida dintr-o actiune in alta. Desigur, nu trebuie gandit ca atacul va fi un fel de “iures” continuu in viteza maxima. In continuare, diverse momente tactice sau de strategie vor dicta variatiile de ritm in atac. Cu certitudine insa, astazi toate actiunile sunt mai rapide, iar ritmul si tempoul de joc in continua crestere. 2.

TEHNICA INDIVIDUALA TINDE SPRE PERFECTIUNE SI EFICIENTA MAXIMA IN VITEZA SI SUB PRESIUNEA ADVERSARILOR.

2.1.

Cresterea maiestriei tehnico-tactice individuale individuale a jucatorilor este evidenta si in plina concordanta cu viteza tot mai crescuta a jocului. Este clar ca imperativul cresterii tempoului cere o tehnica perfecta si completa, atat in manevrarea balonului cat si in procedeele de miscare in teren. Logic, numai o tehnica foarte buna poate determina marirea vitezei de joc. Au aparut o serie de procedee noi sau unele reconsiderate si readaptate conditiilor impuse atat in cresterea vitezei de actionare cat si determinate de presiunea continua a adversarului si necesitatea de a surprinde cu ceva deosebit de linia clasica.

2.2.

PASAREA. - din alergare (si de pe piciorul bratului de aruncare) - impinsa (fara ridicarea bratului) - cu pamantul (cu ricoseu din sol) - cu mana stanga si dreapta cu acelasi randament - cu pridere si pasare din saritura (aeriana) - voleibalata cu o mana si cu doua maini. ARUNCAREA. (de pe sol sau din deplasare) - din sprijin pe piciorul din partea bratului de aruncare - din saritura cu bataie pe doua picioare - din saritura cu bataie pe piciorul din partea bratului de aruncare - din saritura cu bataie pe pasul 1 sau 2. La acest capitol este necesar sa subliniem ca procedeele clasice, ABC-ul handbalului raman in continuare esenta pregatirii tehnice. Numai dupa invatarea lor corecta si p[erfectionarea lor, se vor putea folosi eficient si aceste noi procedee, aparute ca o necesitate a cresterii vitezei de joc si pentru surprinderea adversarului. 3.

PERFECTIONAREA SPECIALIZARII PE POST, PARALEL CU MOBILITATEA SI ACTIONAREA EFICIENTA PE ALTE 2-3 POSTURI.

3.1.

Pentru toate posturile din echipa s-a dezvoltat dezvoltat si perfectionat un bagaj tehnico-tactic considerabil in continua crestere.

3.2.

In acelasi timp, timp, fiecare jucator jucator actioneaza efficient si pe alte alte 2-3 posturi. Departe de a fi un paradox, specializarea maxima pe post se impleteste organic cu actionarea pe alte posturi. Marirea mobilitatii jucatorilor pe posturi a aparut ca o cerinta a  jocului in viteza si a imperativului de a fi permanent periculos oriunde te-ai afla in teren, dar mai ales pentru a surprinde mereu adversarul. PIVOTUL : rolul si sarcinile pivotului au devenit tot mai numeroase si complexe in orgnizarea jocului. Adesea, el este initiator al combinatiilor de atac, poate chiar un conducator de joc, si in acelasi timp un aparator important. Raza lui de actiune s-a marit considerabil si implicit, bagajul tehnicotactic. Vremea pivotului fix intr-un anumit punct la 6m a apus. Datorita apararilor avansate, care le creeaza spatii mai mari de miscare, pivotii ies foarte adesea pana la 9-10m, pentru a intra alternativ in combinatie de cupluri (cu interii sau centrul), apoi revin pe semicerc in alte zone. Nu este si foarte rara actiunea lor de a arunca de la 8-9m iesind la invaluire. Astazi, in jocul fiecarei echipe de valoare apare sistematic un al 2-lea pivot temporar. El poate fi oricare din jucatorii de la 9m, sau mai adesea centrul sau extremele. Este asa numitul pivot-mobil, iar  aparitia lui tot mai frecventa la finalizare i-a determinat pe specialisti sa-i acorde in graficele statistice, rubrici specifice. EXTREMELE : de remarcat marirea considerabila a eficacitatii pe acest post, acum si din jocul in sistem. Extremele de valoare cunosc si executa foarte bine pe langa procedeele de aruncare asa zise clasice si unele specifice: - aruncarea cu marirea foarte mare a unghiului si aterizare spre centrul semicercului pe piciorul de bataie; - aruncarile cu bolta peste portar; - aruncarea cu pamantul si efect de ocolire; - aruncari liftate; - aruncarile aeriene (prinderea si aruncarea din saritura deasupra semicercului). Mai trebuie aratat ca majoritatea jucatorilor de pe extrema vin la invaluire si arunca de la 9-10m, patrunzand si actionand ca un veritabil inter. De asemenea, extremele si-au perfectionat jocul fara minge, mai ales prin patrunderi surpriza (fara minge) in spatiul dintre aparatorii laterali sau intermediari intermediari sau centrali. Ramane cu prioritate pentru ambele extreme, sarcina rezolvarii contraatacului direct si participarea activa la desfasurarea atacului rapid.

INTERUL : rolul, sarcinile si mai ales raza de actiune s-a marit considerabil. De la interii exclusivi tunari de la distanta, fix de pe postul lor, s-a ajuns astazi la jucatorul polivalent, care cunoaste si realizeaza depasirea cu patrundere si aruncare din plonjon de la 6m, sau care se infiltreaza pe semicerc si actioneaza ca un veritabil pivot. Binenteles, rolul lui initial de aruncare de la distanta ramane o sarcina principala, dar o face mai adesea din diverse puncte ale terenului, mergand nu arareori chiar pana la postul opus de inter. Exista tendinta chiar a realizarii jucatorului polivalent pe toata linia de 9m, in plus actionand eficace temporar si ca pivot sau chiar  extrema. Viteza de joc crescuta si mai ales presiunea activa a aparatorului au determinat aparitia unor aruncari speciale: - cu saritura pe doua picioare; - din sprijin pe piciorul bratului de aruncare; - din sprijin cu evitare, plus plonjon; - din saritura si aruncare pe la sold. CENTRUL : rolul lui principal este de conducator de joc, sau, asa zisul antrenor din teren. Remarcam tendinta tot mai prezenta a jucatorului din centru de a actiona temporar cu mare eficienta pe alte posturi. El se transforma adesea in pivot mobil si poate juca tot atat de bine pe oricare parte ca si inter. Astfel, raza lui de actiune este foarte mult marita, normal si bagajul de cunostinte tehnico-tactic este in crestere la nivelul celor 34 posturi ce le abordeaza temporar. Conducatorii de joc, se valorifica si pe ei, uneori cu numar de goluri la nivelul interilor, fara a-si neglija insa sarcina principala de a conduce si organiza echipa in atac. PORTARUL : rolul si importanta acestui post este in crestere, in directa corelatie cu numarul mare de aruncari spre poarta si cu accentual care se pune pe atacul rapid in care, atat in atac, cat si in aparare, portarul are un rol decisiv. Perfectionarea jocului atacantilor a impus si pentru portari o crestere a maiestriei tehnico-tactic si a suportului pregatirii fizice, in special detenta (brate-picioare) si viteza sub toate formele. Se remarca o mai mare implicare a portarului in jocul echipei in aparare prin colaborarea permanenta cu toti coechipierii, si in atac prin asigurarea in atacul rapid si in unele cazuri chiar in faze si combinatii la poarta adversa. 4.

VARIETATEA SI MOBILITATEA SISTEMELOR DE JOC

4.1.

O mare varietate a sistemelor de joc, atat in atac cat si in aparare, se remarca la o prima observare a jocului echipelor finaliste la J.O. si C.M. In realitate, nu este vorba de sisteme noi, ci de aplicarea practica si concreta a celor clasice, cunoscute de toti  – in foarte diverse variante specifice tinand seama de nenumarate conditii si situatii. De aici, o amplificare si varietate deosebita a sistemelor de joc, mai ales ca variante specifice si speciale a celor clasice.

4.2.

Folosirea mai multor sisteme de joc, in alternanta, pe parcursul unui meci sau chiar in aceeasi faza de joc, este un element ceva mai nou si merita sa fie studiat. Imaginatia creatoare a antrenorilor si chiar a jucatorilor este tot mai activa si se pare ca ne indreptam spre o strategie globala ca o suma alternativa a mai multor sisteme de joc.

ATACUL: In construirea atacului, aparent se remarca o oarecare simplificare a jocului, izvorata in mod practic dintr-o eficienta organizare si adaptare la apararile tot mai avansate si agresive care se practica astazi de majoritatea echipelor. Aproape indiferent de varietatea manierelor tactice (circulatii, combinatii) in faza de prefinalizare si mai ales in faza de finalizare in prin plan apar: - raportul unu la unu (1-1) in care depasirea ca suma a componentelor tehnico-tactice individuale, dar si pshiho-fizice, apare ca o determinanta a jocului; - relatia de colaborare in cuplu (de 2, maxim 3 jucatori) apreciat ca nucleu fundamental al oricarei actiuni tactice, in care blocajul si derivatele lui (plecarea din blocaj, paravanul, un-doi) sunt deasemenea determinante fundamentale ale jocului; -  jocul fara minge, creste acum considerabil in importanta, fie in actiunea de favorizare a coechipierilor pentru valorificarea raportului 1-1, 2-2 si mai ales in exploatarea spatiilor temporar  lasate libere de jocul avansat al apararii (patrunderea fara minge). De aici rezulta aparenta simplificare a jocului in atac in care finalizarea pare a fi numai rezultatul rezolvarii raportului 1-1 sau a relatiei de cuplu. In cazul performantei de varf, mijloacele moderne de informare favorizeaza cunoasterea amanuntita a adversarului, care azi este un element principal de strategie. De aici o multi-diversificare a tacticilor speciale de atac si mai ales obligativitatea cautarii permanente si folosirii unor surprize mereu altele, pentru fiecare adversar. APARAREA: Sistemele de aparare avansate-ofensive-agresive, domina la ora actuala handbalul modern, si sunt in mod cert in preocuparea tuturor  echipelor de valoare, indiferent de asezarea tactica in teren.

Majoritatea echipelor pleaca de la sistemul de aparare 3-2-1, pe care il adapteaza si interpreteaza in functie de adversar, la specificul si posibilitatile proprii, dar si de interese (calificare, scor), sau diverse momente tactice. Dar nu putine sunt si echipele care folosesc clasicul 6-0 sau 5+1 (folosit ceva mai des de catre echipele feminine) care au devenit insa mai ofensive prin actiunea aparatorilor centrali si mai ales cei intermediari care ies mai des si intrerup jocul ori de cate ori pot. Nu putem spune c-au aparut sisteme noi de aparare, poate doar variante adaptate, insa, ceea ce difera astazi este modalitatea de aplicare a lor: - cu un pronuntat caracter ofensiv-agresiv-avansat, ata in sistem si in ansamblul echipei, cat si in toate actiunile tehnico-tactice individuale ale fiecarui jucator; - tendinta permananta de a ataca adversarul, impiedicand orice actiune de constructie a jocului, inclusiv declansarea contraatacului - caracterul tot mai elaborat si exact pus la punct al mecanismului sistemelor de aparare; - accentul mai mare spre participarea intelectuala si de anticipare; - folosirea ca element de surpriza, in alternanta a mai multor  sisteme sau variante de aparare in acelasi meci sau chiar in aceeasi faza de joc. In aceste conditii, trebuie sa remarcam urmatoarele: - suprafata de actionare si miscare a fiecarui aparator s-a marit considerabil; - contactul direct cu adversarul este aproape permanent si suficient de aspru si in forta; - aparatorul se afla in permanenta miscare si lupta aproape fara momente de pauza, fiind permanent solicitat fizic is psihic la cote maxime; - bagajul de cunostinte tehnico-tactice a crescut foarte mult, iar  capacitatea motrica si pregatirea psiho-motrica sunt solicitate la maxim.

5.

PREGATIREA PSIHO-MOTRICA, ATLETICA SI SPECIALA LA COTE INALTE, SUB IMPERATIVUL MENTINERII VITEZEI IN ACTIUNI DESFASURATE IN FORTA.

5.1.

O excelenta pregatire fizica si o perfectionare a calitatilor motrice la cote maxime este astazi, pentru un jucator si o echipa de valoare, o conditie absoluta, despre care nici nu se mai discuta. Ramane perfect valabila afirmatia ca: la baza reusitei oricarei actiuni tehnico-tactice sta o foarte buna pregatire fizica si psiho-motrica. In procesul de pregatire, in prim plan apare acum ecuatia rezistenta/ viteza / forta/ indemanare.

5.2.

5.3.

Antrenamentele (sau parti mari din acestea) speciale de pregatire fizica (fara minge) se fac astazi frecvent de majoritatea echipelor de elita, fie ele chiar reprezentative nationale.

CONCEPTIA DE JOC Conceptia de joc evidentiaza modelul de organizare si desfasurare a tuturor  actiunilor individuale si colective spre realizarea caruia trebuie sa se orienteze jocul, pregatirea echipelor de handbal. Conceptia de joc trebuie vazuta insa in continua miscare si neaparat periodic reactualizata, fata de evolutia jocului si tinand seama de o serie intreaga de considerente: 1. tendinte si directii fundamentale de dezvoltare a handbalului pe plan mondial. 2. studiu privind evolutia scolilor de handbal din lume si manifestarea concreta a acesteia in jocul echipelor nationale. 3. analize, aprecieri si concluzii asupra activitatii echipelor  reprezentative feminine si masculine la marile competitii. 4. analiza campionatelor interne si in special a orientarii jocului tuturor echipelor noastre de juniori si de seniori. CONCEPTIA DE JOC IN APARARE. Jocul echipelor noastre in aparare, trebuie sa fie in concept si organizare tot mai avansat, ofensiv si agresiv cu o si mai mare mobilitate de miscare a  jucatorilor, atacand in permanenta aspru si anticipat, actionand omogen in cadrul unor mecanisme de sisteme precis elaborate. 1.1 Avansat-ofensiv-agresiv: sunt caracteristici de baza care trebuie sa domine orientarea jocului in aparare, atat in ansamblul echipei, cat si individual, renuntand la maniera de  joc pasiv, retras cu calcaiele la semicerc, in asteptarea eventualelor greseli ale adversarilor. - Fiecare apararator in parte si echipa in ansamblu, trebuie sa supuna atacul advers, unei presiuni permanente, stanjenindu-l in fiecare moment, atat in organizarea jocului, cat si manuirea balonului impiedicand derularea circulatiilor si a combinatiilor. - Aceata presiune trebuie sa fie sufocanta si prezenta in orice moment, inca din prima clipa dupa pierderea mingii, prin impiedicarea imediata sau franarea declansarii contraatacului advers, in zona de initiere (portar sau intermediar). In caz de nereusita, presiunea apararii trebuie continuata activ asupra derularii contraatacului fazei a II-a in zona centrala a terenului sau in cea de prefinalizare.

-

-

-

-

1.2.

Atacarea adversarului cu mingea trebuie executata de fiecare data energic, pe bratul de aruncare anticipativ  – daca este posibil si simultan cu intrarea in posesia mingii de catre atacant. Contactul corporal ester din ce in ce mai aspru, dar corect si are loc la distante tot mai mari de propriu semicerc in zonele de prefinalizare la 9-12m de poarta. Odata intrat in contact cu atacantul, aflat in posesia mingii, aparatorul continua lupta pana scoaterea lui totala din joc, sau pana ce acesta paseaza  – incercand si in aceasta faza impiedicarea transmiterii eficiente a mingii la un coechipier. Fata de aceste cerinte, trebuie mult marit si perfectionat bagajul individual al aparatorului in sfera cunostintelor tehnico-tactice si la nivelul indicelor de pregatire psiho-fizica. In acest sens, trebuie reinvatat si perfectionat intrec ABC-ul tehnico-tactic specific aparatorului si pus accent pe tot ceea ce asigura rezolvarea in favoarea lui a raportului “1 la 1” din ce ce mai frecvent si decisiv in joc.

MOBILA SI ELASTICA.

-

-

-

-

-

Jocul in aparare al echipelor noastra trebuie sa fie mult mai mobil si elastic. Este necesar ca aparatorii sa fie in permanenta miscare acoperind total in fiecare clipa o arie larga de actionare intre semicercul propriu si pana peste linia de 9m. Ester clar ca triunghiul sau patrulaterul imaginar pe care se misca un aparator, are in handbalul modern de astazi latura de 4-5m, si de fapt de zig-zag si un dute-vino continuu, cu contacte aspre si lupta acerba in in fiecare punct din teren. Jocul de picioare si  jocul de brate trebuie sa fie o constanta preocupare in fiecare moment al apararii, precum si colaborarea verbala. Principiul realizarii superioritatii numerice in zona de atac cu mingea ramane perfect valabil. In consecinta, dublarea si sprijinul aparatorului angajat in lupta cu atacantul trebuie sa fie o preocupare permanenta a fiecaruia aparator in parte si a echipei in ansamblu. In acelasi timp trebuie acordat o mai mare preocupare jocului de aparare asupra atacantilor fara minge, impiedicandu-le constant miscarea, oprind intrarea lor in combinatie, inchizand prompt eventualele culoare de patrundere si actionare. In timpul jocului, aceste 3 directii de actionare ale aparatorului: atacarea atacantului cu mingea, dublarea coechipierului in actiunea, supravegherea si impiedicarea atacantilor fara minge, se deruleaza succesiv in actiuni de secunda, solicitand o mare mobilitate de miscare a aparatorilor si o elasticitate deosebita a intregului sistem.

1.3.

JOCUL SISTEMIC Jocul echipelor noastre in aparare trebuie sa fie mai bine gandit si elaborat, neaparat asamblat colectiv in cadrul unor sisteme precis stabilite. - Capacitatea deosebita de angajament si lupta, risipa mare de efort si o mobilitate psihica deosebita, raman caracteristicile unei aparari bune, dar nu si suficiente in handbalul modern. - Apararea presupune o aparare riguroasa cu principii si reguli clare si exacte in care mecanismul de functionare al sistemelor  este foarte bine stabil si respectat. - In aparare nu este loc pentru fantezie si nici pentru o lupta oarba si disperata. Jocul trebuie mai rational gandit si aici aportul intelectual al fiecarui  jucator, aceea gandire tactica si stiinta jocului sunt necesitati absolute care trebuie sa se evidentieze. Pornind de la ideea ca orice sistem de aparare este teoretic foarte bun, dar in mod practic este atat de bun cat de bine este pregatit si aplicat, nu intentionam sa impunem unul anume. Trebuie sa constatam insa ca majoritatea echipelor de valoare folosesc sisteme avansate si preponderent in asezarea 3-2-1, cu variante. Recomandam echipelor noastre sa se alinieze acestor tentinte pregatind cu deosebire din sistemul 3-2-1, mai intai cu mecanismul „‟clasic‟‟, adaptandu-l daca este cazul unor conditii specifice  jucatorilor respectivi sau anumitor conditii de strategie si tactica. In acest timp este absolut necesar ca echipele si jucatorii nostri sa cunoasca bine cel putin 3 sisteme de aparare (6-0, 5-1, 3-2-1) cu variantele lor, pentru a le putea folosi oricand este necesar tactic cu aceeasi eficacitate. O echipa de valoare trebuie sa fie capabila sa-si schimbe sistemul de aparare cu usurinta pe parcursul unui joc, uneori chiar in aceeasi faza de joc.

-

CONCEPTIA DE JOC IN ATAC. Jocul echipelor noastre in atac trebuie sa se dezvolte spre un tempou mai sustinut, cu o rapiditate tot mai crescuta a actiunilor  tehnico-tactice individuale si colective, cu o organizare mai exacta in sistem, avand la baza relatia de cuplu de 2(3) si cu un mai pronuntat caracter ofensiv-periculos in fiecare faza si moment. 1. CONTRAATACUL trebuie sa fie si mai vizibil, o preocupare principala a echipelor noastre, actionand perseverent pentru sporirea numarului is eficacitatii lor. Trecerea din aparare in atac, trebuie sa se realizeze cu o mai mare rapiditate, si de fiecare data cand se recupereaza mingea, incercandu-se permanent si insistent surprinderea apararii inca in curs de repliere si organizare, pana la oprirea oricarei sanse de gol. Atacul rapid declansat si sustinut in 3 valuri, asigura la echipele de

valoare intre 13-25% din totalul golurilor, dar uneori chiar pana la 30%, ceea ce categoric poate hotara soarta unui joc. 2. ATACUL RAPID (FAZA A II-a, REPUNEREA RAPIDA) trebuiesc pregatite si antrenate sistematic, stabilindu-se trasee precise (minge si jucator) cu 3-5 variante care se perfectioneaza permanent, chiar daca in joc se rezolva spontan si in alte forme. Valul al III-lea, care este de fapt o prelungire a fazei a II-a, mai bine zis o transformare directa a acestuia in atac organizat, prin intrarea imediata dupa trecerea liniei de centru, in combinatii de finalizare prestabilite sau spontane insistand peste o aparare completa numeric, dar inca in curs de organizare (mai ales impotriva echipelor care fac schimbari aparare-atac). Eliminarea pe cat posibil a driblingului si inlocuirea lui cu pase scurte si rapide devine o necessitate. FAZA A III-a de organizare si reorganizare a jocului trebuie si ea neaparat regandita in spiritul cresterii vitezei de joc si a mentinerii unei presiuni permanente asupra aparatorilor. Reducerea la maxim sau chiar eliminarea momentelor de joc pasiv, renuntand la jocul cu pase lente executate de pe loc sau din alergare si a driblingului, trebuie sa fie o preocupare constanta echipelor noastre. Modelul ideal de organizare al atacului presupune astazi trecerea directa dintr-o actiune de amenintare a portii in alta si mai periculoasa, toate cu intentii vadite de finalizare. Desigur, nu trebuie gandit ca atacul va fi un iures in maxima viteza de la un cap la celalalt al jocului. In continuare, diverse momente tactice, de interese sau strategii vor dicta anumite variatii de ritm si tempou. 3.

ATACUL IN SISTEM (faza a IV-a) trebuie sa urmareasca o mai atenta organizare si disciplinare tactica mai ales in momentele de prefinalizare, lasand jucatorilor initiativa si spontaneitatea in finalizare. In construirea atacului se remarca o tentinda de simplificare a jocului, izvorata in mod practic dintr-o mai eficienta organizare si adaptare la apararile tot mai avansate si agresive care le practica astazi majoritatea echipelor. Aproape indiferent de varietatea actiunilor tactice colective (combinatii, circulatii) in faza de prefinalizare si finalizare, in prin plan apar: - raportul „‟unu la unu‟‟ (1-1) in care depasirea ca suma a componentelor tehnico-tactice individuale, dar si psiho-fizice apare ca o determinanta a jocului; - relatia de colaborare in cuplu (de 2, maxim 3 jucatori) apreciat ca nucleu fundamental al actiunilor tactice in care blocajul si plecarea din blocaj, paravanul, un-doi-ul constituie elemente fundamentale;

-

-

-

-

-

-

-

Jocul fara minge, creste considerabil in importanta, exploatand spatiile temporar lasate libere de apararile avansate (prin patrunderea fara minge), dar si in actiunile de favorizare a coechipierilor pentru valorificarea raportului 1-1 sau 2-2. Marirea mobilitatii jucatorilor in teren si actionarea eficace pe mai multe posturi a aparut ca o dorinta a jocului in viteza in conditiile unor aparari avansate si imperativului de a fi mereu periculos, oriunde s-ar afla in teren, surprinzand permanent adversarul. Rolul si sarcinile fiecarui jucator pe post, aria lor de actiune s-a marit considerabil in paralel cu o specializare aprofundata. Pivotul actioneaza adesea ca un initiator al combinatiilor iesind pana la 8-9m (la blocaje), circuland apoi pe semicerc pana la extreme. Extremele si-au perfectionat procedeele specifice cu aruncari (inclusiv aeriene) din unghiuri foarte mici, dar se infiltreaza si pe semicerc, actionand ca veritabili pivoti. Interii si-au marit si ei raza de actionare la fel de eficace si pe stanga si pe dreapta; mai mult se infiltreaza pe semicerc ca pivoti mobili. Centrii de mare valoare, in afara sarcinilor de baza: conducator de  joc, actioneaza eficace pe inter stanga sau dreapta si foarte adesea ca pivot. Se remarca tendinta spre un jucator, daca nu complet polivalent, actionand degajat si eficace pe mai multe posturi. Vremea jucatorului fixat pe post cu trasee de actionare precise si sarcini precise si limitate la cele ale postului in echipa a trecut.

Mobilitatea de actionare pe post sau pe mai multe posturi, dar mai ales, viteza de actionare in joc tot mai crescuta si presiunea asupra aparatorului au determinat aparitia unor procedee noi sau reconsiderate si perfectionate.

PASAREA. - din alergare continua; - impinsa; - cu prindere (si cu o mana) si pasare din saritura; - voleibalata cu o mana si cu doua maini. ARUNCAREA. - cu sprijin pe piciorul bratului de aruncare; - din saritura pe doua picioare; - din saritura si aruncare pe langa sold; - in pamant cu efect de ocolire; - cu prindere (cu o mana sau doua) si aruncare din saritura sau plonjon.

Sistemele de joc in atac, aplicate de echipele noastre trebuie sa aiba o mai mare varietate si mai ales capacitatea de modelare in functie de apararea adversa. Prin simplificare, sistemele de atac raman tot cele de baza, respectiv cu un pivot sau doi. Tendinta generala la echipele noastre de valoare este insa de a infiltra temporar cel de-al 2-lea pivot, care poate fi centrul, extrema sau un inter. Din acest motiv in terminologia handbalului mondial a aparut acest „‟pivot mobil‟‟ pe care l-am preluat si noi prin traducere directa. CONCEPTIA DE PREGATIRE SI ANTRENAMENT. Reprezinta, orientarea metodica asupra modalitatilor de transpunere si realizare a conceptiei de joc. In mod concret, ea cuprinde un ansamblu de legi, reguli, directii si tendinte care guverneaza procesul de pregatire si antrenamentul ca veriga fundamentala a acestui proces cu principiile, metodele si mijloacele lui specifice. In elaborarea si realizarea concreta a conceptiei de pregatire si antrenament este necesara parcurgerea urmatoarelor etape: - asimilarea si intelegerea profunda a conceptiei de joc in sensul si optiunea ei; unor principii si metode fundamentale care - selectionarea definesc principalele directii de actionare; - stabilirea modelului de joc la inalta performanta pe echipa si pe posturi; - stabilirea modelului de joc a propriei echipe; - stabilirea modelului de joc individual pe post; - elaborarea modelului de pregatire.

PRINCIPII, LEGI SI METODE FUNDAMENTALE ALE CONCEPTIEI DE PREGATIRE SI ANTRENAMENT. 1. MODELAREA. Principiul prioritatii efortului specific competitional trebuie sa fie ideea fundamental-orientativa in tot ceea ce intreprindem reprezinta in mod concret modelarea intregii pregatiri la cerintele competitiei in antrenamentului la conditiile jocului oficial. 2. CONTINUITATEA. Principiul continuitatii si a legaturii in sistemul unui lant organic a tuturor  antrenamentelor, trebuie respectat si aplicat cu strictete ca o conditie fundamentala a realizarii formei sportive si implicit a performantelor  deosebite. 3. EFORTURI MAXIME.

Principiul solicitarilor intense si maxime, aplicat stiintific prin acumularea unei cantitati mari de munca spre limita posibilitatilor jucatorilor, a stat la baza succeselor handbalului romanesc. In continuare apreciem ca acest principiu ramane valabil, corelat metodic cu cele din aceeasi familie: - principiul solicitarilor optime si a cresterii in trepte a efortului; - principiul alternarii gradarii efortului.

4. REPETARI. Este evident ca „‟ratia de progres‟‟ nu se poate realiza fara o cantitate mai mare de repetari a fiecarui exercitiu, sau componenta a antrenamentului. Este evident ca formarea deprinderilor, automatismele si virtuazitatile  jocului, nu se pot realiza decat prin repetarea si iar repetarea a fiecarui procedeu tehnico-tactic. 5.

INTRECEREA.

O alta idee dominanta a conceptiei de pregatire si antrenament este intrecerea-jocul. Fiecare exercitiu in parte si antrenament in ansamblu, trebuie sa incorporeze aceasta idee de lupta de intrecere in primul rand cu tine insuti, cu coechipierii, cu adversarii directi si indirecti, cu echipa adversara. 6.

INDIVIDUALIZAREA.

Individualizarea in pregatire si antrenament, cu toate metodele si mijloacele specifice ramane o cerinta fundamentala a progresului si reusitei pe ansamblul echipei. Este absolut necesar sa se restudieze acest principiu de baza al antrenamentului sportiv cautand si neaparat gasind solutii in conditiile actuale. 7.

MASURARE/EVALUARE

In antrenamentul modern, condus stiintic, totul trebuie masurat si analizat. Fiecare exercitiu, simplu sau complex, programul intreg de antrenament si binenteles jocul in sine, trebuie masurat pentru a avea date reale ale progresului sau involutiei, de ce nu-a jucatorilor si echipei. In acest sens, ester arhicunoscut faptul ca sursa esentiala a modelarii si programarii antrenamentului si a jocului este masurarea si evaluarea. Aici trebuie sa subliniem necesitatea punerii in drepturi

a probelor si normelor de control ca metoda de lucru si de verificare a pregatirii. 8.

PLANIFICARE SI EVIDENTA.

Programarea antrenamentului si a intregii structuri, a pregatirii in mod metodic si amanuntit, respectiv documentarea de planificare, reprezinta principalul instrument de lucru de care nu se poate lipsi nici un antrenor care-si respecta profesiunea. Dar, in acelasi timp, este cunoscut ca o programare flexibila nu se poate realiza decat pe baza unei evidente curente si a unei permanente informari anticipative. DOCUMENTE DE PLANIFICARE Planul anual I. Competitia principala II. Obiectivul de performanta III. Lotul de sportivi IV. Colectivul tehnic V. Programul competitional VI. Periodizarea pregatirii VII. Obiectivele de performanta intermediare VIII. Obiectivele si sarcinile de instruire: 1. Generale 2. Individuale fizice 3. Individuale tehnico-tactice 4. Cupluri de posturi 5. Colective 6. Teoretice si psihologice IX. Probele de control X. Planul pregatirii individualizate a sportivilor nominalizati la lot XI. Testari medicale XII. Conceptia de joc XIII. Indicatorii cantitativi ai pregatirii: 1. Numar zile calendaristice 2. Numar de zile activitate la club - Zile de antrenament - Zile competitii oficiale - Zile de odihna activa - Zile transport - Numar de cicluri saptamanale 3. Volumul global de pregatire (in ore) - Ore de antrenament - Ore de competitii oficiale - Ore de competitii, pregatire si verificare

-

Ore de inviorare Ore de pregatire teoretica si psihologica 4. Numar de unitati functionale Antrenamente Inviorari Jocuri de verificare Jocuri oficiale 5. Media unitatilor functionale/ciclu saptamanal 6. Media volum de activitate/ciclu saptamanal 7. Media minute/antrenament 8. Media minute/unitate functionala

Planul de etapa I. Obiectivul de performanta II. Obiectivele si sarcinile de instruire: 1. Generale 2. Individuale fizice 3. Individuale tehnico-tactice 4. Cupluri de posturi 5. Colective 6. Teoretice si psihologice III. Probele de control IV. Controlul medical V. Ciclurile saptamanale VI. Indicatorii cantitativi de pregatire - Zile de antrenament - Zile competitii oficiale - Zile competitii de verificare - Zile odihna activa - Zile transport - Numar cicluri saptamanale

9.

OBIECTIVE MAXIMALE.

Prognoza optimista a performantei in competitii, a formei sportive pe etape, fixate in obiective de realizat, reprezinta un element de baza al reglarii procesului evolutiv de pregatire. In acest sens consideram ca obiectivele inalte, maximale nu trebuiesc evitate, fiind si un factor important de motivatie si lupta. 10.

MODELUL DE JOC.

In mod normal, intreaga strategie de pregatire a antrenamentului, trebuie sa se structureze dupa stabilirea modelului de joc.

Modelul de joc al echipei se contureaza pe baza unei sume mari, de inregistrari si date privind evolutia echipelor si jucatorilor de mare valoare in competitii. Studierea echipelor, modalitate la J.O., C.M. si C.E. conduce la realizarea unui model de joc, la o forma aproape ideala, ca suma a valorilor inalte, ramanand ca obiectiv suprem dorit de fiecare echipa,  jucatori si mai ales antrenori.

CONTINUTUL TEHNICO-TACTIC AL JOCULUI PE POST IN ATAC EXTREMA FAZA I-a 1. 2. 3. 4. 5.

Startul rapid (anticipat) si alergarea in mare viteza. Prinderea mingii venita din spate si lateral. Driblingul simplu si multiplu. Pasarea din mare viteza. Aruncarea la poarta: din saritura (cu si fara plonjon); din alergare.

FAZA a II-a si ATACUL RAPID 1. 2. 3. 4.

Alergare accelerata cu schimbari de directie si ritm. Infiltrarea la semicerc si actionarea ca pivot. Aruncarea la poarta din plonjon sarit; din alergare; din saritura. Efectuarea de paravane, blocaje si plecari din blocaj.

FAZA a III-a 1. 2. 3.

Ocuparea postului si plasamentul cat mai lateral in functie de circulatia mingii si sistem. Iesirea la minge, actionarea ofensiva si pasarea. Deplasarea permanenta spre colt, la linia de 9m si la nivelul aparatorului intermediar.

FAZA a IV-a 1.

Aruncarea la poarta: a. Din saritura cu marirea unghiului si ducerea bratului lateral. b. Din saritura cu bataie pe piciorul drept sau stang. c. Din saritura cu aterizare pe piciorul din partea bratului de aruncare. d. Din plonjon sarit cu evitare. e. Din invaluire cu aruncare de la 8-9m. f. Aruncarea cu bolta peste portar (din saritura cu si fara plonjon)

g. Cu prindere si aruncare din saritura deasupra semicercului. h. Din sprijin.. 2.

Pasarea mingii: a. In patrundere succesiva, zvarlita sau din pronatie. b. Peste semicerc la pivot sau la extrema opusa. c. Angajarea pivotului la actiuni de invaluire.

3.

Actiuni individuale de depasire a aparatorului direct: a. Spre interior si spre exterior.

4.

Circulatia pe semicerc: a. Actionarea directa ca pivot; paravane; blocaje si plecari din blocaj.

PIVOTUL FAZA I-a 1. 2. 3.

Startul rapid si alergarea de viteza. Pasarea mingii in viteza in toate directiile. Aruncarea la poarta din alergare, din saritura sau plonjon.

FAZA a II-a si ATACUL RAPID 1. 2. 3.

Prinderea mingiilor pasate puternic de la distanta. Aruncarea din plonjon. Paravanul pentru aruncare si blocajul pentru patrundere.

FAZA a III-a 1. 2.

Deplasarea in fata apararii in pozitie fundamentala in functie de deplasarea mingii si de sistem. Iesirea in intampinarea mingii, pasarea si reluarea locului in dispozitivul de atac.

FAZA a IV-a 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Demarcajul permanent prin deplasari rapide in pozitie fundamentala si ocuparea primului plan. Paravanul pentru favorizarea aruncarilor. Blocajul, pentru favorizarea patrunderilor sau a aruncarilor si pentru demarcarea unui jucator din linia de 9m urmat de plecarea in culoar. Aruncarea la poarta din plonjon sau plonjon sarit precedata de pasii pivotului. Aruncarea din angajare deasupra semicercului. Aruncarea pe la spate.

INTERUL FAZA I-a 1.

Lansarea contraatacului in calitate de intermediar: demarcaj, intrarea in posesia mingii, pasarea spre varful de contraatac.

FAZA a II-a si ATACUL RAPID 1. 2. 3. 4. 5.

Alergarea de viteza (accelerata). Lansarea atacului prin pase scurte si medii in viteza. Aruncarea la poarta din saritura, din alergare, cu elan de pasi incrucisati sau pas saltat. Pasa de angajare: din saritura, din pronatie, directa cu pamantul. Depasirea adversarului cu schimbari de directie in mare viteza.

FAZA a III-a 1.

Pasele in patrundere succesiva: de deasupra umarului, din pronatie, impinsa, cu pamantul.

FAZA a IV-a 1.

Aruncarea la poarta: a. Din saritura: clasica sau cu evitare inalta sau pe langa sold (elan scurt de 1 sau 2 pasi). b. Din sprijin pe sol  – cu pas incrucisat, cu pas saltat, cu pas adaugat. c. Cu sprijin pe piciorul bratului de aruncare. d. Din alergare. e. Pe langa sold sau pe langa genunchi. f. Cu evitare din sprijin sau saritura.

2.

Pasele de angajare: a. Directe, din pronatie, pe la spate, cu pamantul, din saritura.

3.

Miscari inselatoare: a. Schimbare simpla si dubla de directie (pe 1 si 2 picioare). b. Fenta de aruncare la poarta urmata de depasire sau pasa  – eventual angajare. c. Fenta de pasare urmata de depasire, aruncare, pasare sau angajare.

4.

Actiuni tactice: a. Incrucisarea simpla sau dubla. b. Intrarea in paravan, blocaj si plecarea din blocaj. c. Intrarea temporara pe pivot. d. Invaluiri scurte si lungi, chiar pana la extrema.

CENTRUL. FAZA I-a 1.

Lansarea contraatacului in calitate de intermediar: a. Demarcaj, intrarea in posesia mingii, pasa la varful de contraatac.

FAZA a II-a si ATACUL RAPID 1. 2. 3. 4. 5.

Alergarea de viteza – accelerata. Lansarea mingii in atac prin pase in viteza. Aruncarea la poarta: din saritura; din alergare. Pasa de angajare: directa-puternica; din saritura; din pronatie cu pamantul. Depasirea directa a adversarului cu schimbari de directie.

FAZA a III-a 1.

Pasarea rapida a mingii (sau temporizat) in toate directiile de atac: zvarlita, pronatie.

FAZA a IV-a 1. 2.

3. 4.

5.

6. 7.

Pasarea mingii in patrundere succesiva executata cu maiestrie. Pasele de angajare: a. Directe; din pronatie; pe la spate; pe la ceafa; pe sub picior; cu pamantul; din saritura. Pase speciale de legatura intre jucatorii in circulatie: oferite; lansate; pe sub axila; pe la spate; cu pamantul. Aruncarea la poarta: a. Aruncarea din sprijin pe sol; clasica; cu sprijin pe piciorul bratului de aruncare. b. Pe langa sold cu si fara plonjon. c. Din saritura: peste adversar; cu evitare sau pe langa sold. d. Din plonjon sau plonjon sarit. e. Din alergare. Miscari inselatoare: a. Fenta de pasare urmata de: depasire, aruncare, pasare. b. Fenta de pasare urmata de: angajare, aruncare; pasare; depasire. c. Depasire individuala cu schimbari de directie: simple; duble; pe 1 sau 2 picioare. Actiuni tactice de baza: a. Incrucisarea; blocajul; paravanul; plecarea din blocaj. Actionarea eficienta pe alt post: a. Infiltrarea pe semicerc ca pivot tepmorar; actionare pe post de inter; invaluire pana la extrema.

PORTARUL. FAZA I-a 1.

Recuperarea cat mai rapida, repunerea rapida a mingii, si lansarea sigura a contraatacului.

FAZA a II-a si ATACUL RAPID 1.

Pasarea rapida la cel mai apropiat coechipier demarcat, iesind din semicerc pentru a asigura mingea sau la jucatorul plasat la central terenului.

FAZA a III-a 1.

Urmareste de la propria linie de 9m desfasurarea jocului pregatit pentru a impiedica lansarea contraatacului advers.

FAZA a IV –a 1.

2. 3. 4.

Deplasarea in poarta permanent in pozitie fundamentala specifica si asigurarea plasamentului optim in functie de unghiul de aruncare si procedeul atacantului. Prinderea mingiilor aruncate spre poarta. Respingerea mingii cu bratul si piciorul precedata de deplasarea adaugati. Dirijarea si colaborarea cu aparatorii proprii.

PRINCIPALELE SARCINI ALE JUCATORILOR PE POST Acestea rezulta din cerintele aplicarii in mod practic si modelului de joc si mai direct din analiza mecanismului sistemelor de joc aplicate. S-a determinat continutul tehnico-tactic si structura antrenamentelor. Acest important capitol al conceptiei de joc si pregatire vine sa ordoneze gandirea tactica a sportivilor, subliniind si accectuand responsabilitatea lor pe post si in angrenajul echipei. 1.

JOCUL IN APARARE.

De subliniat ca si in aparare specializarea pe post apare acum ca strict necesara, cu conditiile asigurarii unei pregatiri de baza pe toate posturile si mai ales a permanentei integrari si angrenari armonioase a actiunilor  individuale in mecanismul de joc colectiv specific sistemelor aplicate. 1.1. APARATORUL LATERAL - are ca adversar principal extrema.

a. trebuie sa joace cat mai avansat si agresiv la extrema sa, impiedicand-o sa participe la organizarea si initierea atacului si mai ales sa stopeze patrunderea ei spre poarta pentru a arunca. b. cand mingea este la centru sau pe partea opusa, iese cu fata la extrema executand marcaj de interceptie si supraveghere. c. cand mingea este la interul de pe partea sa, se retrage oblic spre aparatorul intermediar, pe care-l dubleaza, dar supravegheaza permanent extrema. d. daca interul da pasa la extrema, ataca agresiv oprindu-i ferm actiunea; daca nu mai are timp, se retrage pe semicerc inchizandu-i patrunderea, in extremis „‟oferindu-i‟‟ un unghi cat mai mic de aruncare. e. cand interul incearca depasirea intre aparatorul lateral is cel intermediar, inchide culoarul de patrundere, oprindu-l si facand imposibila pasarea la extrema. f. preintampina patrunderea extremei in spatele aparatorului intermediar, o insoteste si o preda in fata acestuia si preia interul sau alt atacant venit pe extrema. g. in cazul in care extrema a patrus totusi prin spatele aparatorului intermediar si mingea este pe partea sa, insoteste extrema si o preda aparatorului central, preluand dupa caz pivotul sau interul respectiv. h. in cazul in care pivotul venit in fata aparatorului lateral impiedica categoric angajarea lui de extrema si il inchide energic daca primeste mingea ca sa nu mai poata pasa la extrema. i. raspunde de recuperarea mingiilor respinse de catre portar sau venite din bara spre extrema, inclusiv la 7m. 1.2.

APARATORUL INTERMEDIAR - are ca adversar direct interul. a. supravegheaza si stanjeneste permanent jocul interului din fata sa in faza de organizare si prefinalizare, schitand intentii de interceptii. b. ataca pe momentul de prindere a mingii, impiedicand adversarul direct sa receptioneze mingea si sa joace in bune conditiuni. c. daca adversarul se indreapta spre poarta pentru aruncare, atunci il ataca ferm la minge (pe brat) oprind categoric o eventuala depasire, iar in caz ca intarzie in toate aceste actiuni cauta sa blocheze cu orice pret aruncarea. d. daca interul in posesia mingii se deplaseaza spre centru sau spre extrema, il insoteste „‟in lupta‟‟ pana face schimb de oameni, sau pana da pas, impiedicandu-l pe acesta sa finalizeze. e. daca mingea este la extrema de pe partea sa, se deplaseaza oblic spre aparatorul lateral, pe care-l dubleaza, inchizand ferm eventuala patrundere prin spate. f. daca mingea este la centru sau la interul opus, se retrag oblic spre centru, cu fata la minge, dubland aparatorul central si impiedicandu-l sa pasesze la pivot. g. efectueaza schimb de oameni numai cand: - pivotul este intre aparatorul intermediar si cel lateral: preia pivotul si preda interul aparatorului central (retras).

- centrul incruciseaza la interul pe care-l marcheaza, preia centrul si preda interul aparatorului central (avansat). - pivotul iese la blocaj (plecare) spre inter si reuseste aceasta: preia pivotul si preda interul aparatorului central. h. trebuie sa recupereze mingiile respinse de portar sau revenite din bara in zona sa sau a apartorului lateral, daca acesta a plecat pe contraatac. 1.3. APARATORUL CENTRAL AVANSAT - are ca principal adversar centrul. Denumit varf in cadrul sistemului 3-2-1 si zburator in cazul sistemului 5+1. a. supravegheaza permanent actiunile centrului, impiedicandu-l sa organizeze si sa dirijeze locul, iar atunci cand actioneaza direct spre poarta, il ataca sever oprind patrunderea sau aruncarea la poarta. b. prin marcaj la supraveghere si interceptie, stanjeneste mult circulatia jucatorilor si a mingii in zona centrala si cauta sa acopere pivotul, preintampinand o pasa la aceste. c. ataca interii care au scapat spre poarta in zona centrala impiedicandu-i sa arunce sau sa angajeze pivotul. d. Inchide ferm culoarul langa aparatorii intermediari, cand interii (sau centrul) incearca patrunderea spre centru, sau ai depasesc pe acestia. e. in cazul patrunderii sau plasarii unui al 2-lea pivot, se retrage sa-l acopere sau iese la unul din interi ramasi afara in functie de sistem si optiuni tactice de moment. 1.4. APARATORUL CENTRAL-RETRAS - are ca adversar principal pivotul. Un singur jucator in sistemul 3-2-1 sau 5+1 si doi in sistemul 6-0. a. marcheaza pivotul din fata, la supraveghere in toata zona centrala, atunci cand nu are mingea si foarte sever din spate atunci cand o prinde. b. daca se arunca de la distanta  – interul, centru sau oricine vine spre zona centrala, trebuie sa blocheze chiar daca in acel moment marcheaza pivotul c. inchide in final patrunderea oricarui atacant scapat in zona centrala cu riscul pasarii pivotului. Face schimb de oameni numai cand: - Pivotul se deplaseaza spre extreme in spatele aparatorului lateral: al preda acestuia si preia interul. - Pivotul iese la blocaj (plecare) spre inter: al preda aparatorului lateral si preia interul. - Pivotul iese la blocaj spre aparatorul cental avansat: al preda aparatorului central avansat si preia centrul. - Centrul reuseste o depasire. - Face schimb de oameni cu celalat aparator central (in sistemul 60) cand pivotul se deplaseaza pe cealalta jumatate de teren: preda pivotul celuilalt aparator central si preia centru. 2.

JOCUL IN ATAC.

Solicita din ce in ce mai mult o supra specializare pe post, dar in acelasi timp o actionare eficienta pe cel putin alte doua, trei posturi. Se observa evident in jocul modern ca: portarul respinge, recupereaza si transmite mingea foarte precis si rapid; centrul se infiltreaza ca pivot sau se deplaseaza pe postul de inter pe orice parte; pivotul este oricand un centru conducator de joc; interii actioneaza si arunca la poarta si de pe partea opusa, uneori chiar si de pe extrema; iar extreme patrund spre centru unde devin veritabili pivoti. 2.1. EXTREMA. a. b.

c.

d.

e. f. g. h.

in momentul in care adversarul pierde, trebuie sa plece pe contraatac, de fiecare data in mare viteza, chiar daca nu i se paseaza. daca nu a primit mingea, se opreste pe linia de la 9m, langa tuse. Patrunde pe semicerc numai daca aparatorul lateral nu s-a repliat sau a iesit la interul de pe partea sa; deasemeni mai patrunde si se remarca pe semicerc cand aparare este dezorganizata, sau zona temporara este mult avansata. in faza de organizare a jocului, sta larg spre exterior, iar in atacul cu pase succesive initiaza patrunderea si ameninta intre primii doi aparatori si paseaza foarte rapid. in atacul in circulatie, patrunde printre aparatori pana in zona centrala si uneori dincolo de ea, transformandu-se in pivot temporar; executa paravane si blocaje pentru linia de 9m dar si pentru pivot, eventual finalizand de pe acest post cu procedee specifice, dupa care revine pe post sau circula pana la extrema opusa. pe post are o permanenta tendinta de a actiona ofensiv, schitatnd depasiri si presand mereu aparatorul lateral. in cazul de situatie „‟unu la unu‟‟ in unghi favorabil efectueaza cu hotarare depasirea aparatorului, fie spre exterior, fie spre interior. finalizeaza in general cu plonjon sarit, marindu-si cat mai mult unghiul spre centrul semicercului. trebuie sa cunoasca si sa execute bine, urmatoarele combinatii tactice: - paravan simplu si dublu cu pivot sau centru  – la interul de pe partea sa , sau partea opusa. - toate combinatiile in triunghi pe extrema cu interul si pivotul plasat pe partea sa. - combinatii cu centru si interul opus , paravanul, blocaje simple sau duble, blocaj – plecare din blocaj. - cel putin 2-3 combinatii in cuplu de doi cu interul, cu pivotul sau cu centru. 2.2.

a.

INTERUL.

in momentul in care intra in posesia mingii, se demarca lateral in zona de 9-10m pentru a primi mingea si a lansa ca intermediar  contraatacul spre varfuri, cu pase precise numai daca acestea sunt in mod clar libere si nu exista pericol de interceptie.

b. c.

d.

e.

f. g.

pleaca in viteza accelerata pe faza a II-a cautand sa foloseasca pasele scurte de urcare rapida in atac, totul in viteza si deplina siguranta. insista in continuarea fazei a II-a daca adversarul nu s-a organizat inca: prin combinatii simple de „‟un doi‟‟; sau executa o incrucisare simpla cu centru sau celalat inter. in faza de organizare, la atacul cu pase succesive, patrunde intre al 2lea si al 3-lea aparator pe pasa de la extrema si intre ultimii 2 aparatori si pe pasa de la centru. cauta sa fie permanent ofensiv miscandu-se activ pe picioare, lansandu-se direct spre poarta si pasand mingea in miscare, dupa care cat mai rapid incearca: fie o aruncare la poarta; executa depasire individuala rapida in forta; sau paseaza eficient punand in pozitie de sut ceilalti coechipieri. permanent cauta cu privirea si incearca o angajare eficienta a extremei sale sau a pivotului, dar numai in mare siguranta. trebuie sa arunce puternic-precis si derutant de la distanta si semidistanta, surprinzand adversarul prin procedeevariate executate rapid.

Trebuie sa cunoasca urmatoarele combinatii tactice de baza: incrucisarea cu centru si sut sau pas la interul opus; incrucisarea dubla cu centrul si interul opus; blocaj-plecare cu pivotul sau centru, toate combinatiile de cuplu cu extrema de pe partea sa si in 3 cu pivotul si extrema. a. trebuie sa cunoasca si sa se incadreze perfect in circulatiile si combinatiile specifice echipei, a sistemului de joc aplicat sau cele rezultate din analiza asezarii si tacticii de joc a aparatorilor adversi. b. Trebuie sa stie perfect ce are de facut in situatii de superioritate sau inferioritate numerica, la lovituri libere de la 9m; in cazul demarcaj; om la om. c. in superioritate numerica, nu forteaza aruncarea de la distanta, ci asigura atac succesiv bun pentru extreme, sau o angajare la pivot total liber, patrunde pe un culoar liber numai daca are sanse sigure de a inscrie. d. in cazul in care apararea este avansata, se ataca pe depasiri, angajari la semicerc, combinatii cu extremele. e. in cazul in care ester marcat „‟om la om‟‟, incearca: depasirea cu si mai ales fara minge, intra in combinatie cu centrul sau pivotul pentru blocaj, eventual continua cu blocaj-plecare. f. Cand mingea este pe extrema opusa, se retrage putin, pentru a asigura echilibrul defensiv, cu o atentie pe plecarea aparatorului lateral pe contraatac sau aparatorului intermediar pe faza a II-a. 2.3. a.

CENTRUL

imediat ce echipa a intrat in posesia mingii, se demarca lateral  – central la 9-10m pentru a primi mingea si a lansa ca intermediar contraatacul spre varfuri cu pase lungi si precise.

b.

pleaca pe faza a II-a in viteza accelerata, prin pase scurte si sigure cu interii in special, daca nu gaseste oameni liberi apeleaza la dribling asteptand demarcarea altor coechipieri. Principala sarcina este de a conduce si organiza jocul in atac fara renuntarea insa la intentia de a inscrie gol. Stopeaza faza a II-a si organizeaza echipa in teren, „‟dicteaza efectuarea‟‟ a doua ture de pase rapide in potcoava sau direct in succesiv. initiaza circulatii si combinatiispecifice luand permanent masuri de revenire ofensiva in caz de nereusita. Intervine si ordoneaza atacul la momente fixe. In cazul aruncarilor de la 9m face zid cu pivotul si sugereaza combinatii. in caz de superioritate sau inferioritate numerica, linisteste jocul si comanda o combinatie sau circulatie cunoscuta si adecvata. nu lasa echipa sa joace haotic, trebuie sa cunoasca cum trebuie actionat in fata oricarui sistem de aparare si cu varianta lui, in situatii speciale, scor, timp, obiectivul jocului, sa sesizeze din timp toate manevrele si actiunile adversarului, mai ales punctele slabe si cele forte. Pentru a conduce jocul echipei in atac trebuie: sa cunoasca sarcinile si actiunile personale preferate ale fiecarui coechipier, pe toate posturile; sa manifeste hotarare si spontaneitate in decizii si sa aiba ascendentul de a se impune coechipierilor; sa-si pastreze calmul si luciditatea tot timpul, si in special in momentele grele, cand sustine moral si prin actiuni intreaga echipa; nu trebuie „‟sa-si piarda capul‟‟ orice s-ar  intampla. Trebuie sa cunoasca bine sarcinile si actiunile specifice altor posturi, in special de inter sau pivot, unde in orice clipa poate actiona eficient ca un veritanbil specialist pe aceste posturi. este in permanenta legatura cu antrenorul pentru a transmite echipei indicatiile acestuia.

c. d. e. f. g. h. i.

 j.

k.

l.

2.4. a.

b.

c.

d.

e.

PIVOTUL

alearga pe contraatac in viteza accelerata, drept spre semicercul adversul, foarte atent la eventualele pase scurte de „‟urcare‟‟ pe faza a II-a. in finalul fazei a II-a este plasat pe semicerc in zona centrala, data sa fie angajat, sau sa se angajeze in combinatii spontane, in special in doi-uri, paravane sau blocaje, cu interul si centrul venit din urma. In jocul organizat se plaseaza fie central, fie pe al 2-lea aparator la comanda conducatorului de joc, sau dupa cum o cer combinatiile noastre specifice sau spontan dupa sistemul de aparare folosit de adversar. Trebuie sa cunoasca si sa aplice in joc, in primul rand blocajul si paravanul, plecarea din blocaj si patrunderea sau infiltrarea la semicerc dupa paravan. Trebuie sa cunoasca si sa execute la momentul oportun toate mijloacele de colaborare in cuplu, cu:

f.

i. extrema - blocaj la aparatorul 2 pentru patrundere, paravan, aparatorul 2 sau 3 pentru aruncare din invaluire, aparitie pe aparatorul 2 pentru a fi angajat; ii. cu interul: paravan simplu si dublu cu extrema sau centrul; iesirea la incrucisare continuata cu paravan, bocajul pentru patrundere sau culoar de aruncare; blocaj; plecare; iii. cu centrul: este in permanent contact vizual si de colaborare, centrul conduce jocul si este cel care-l va angaja cel mai mult, executa la comanda sau spontan, blocaj la centru, blocaj-plecare, „‟urmarirea‟‟ centrului si toate combinatiile de ansamblu ale echipei in care este permanent un rol clar stabilit. In cazul situatiilor speciale: - la 9m se aseaza foarte repede in zid. - recupereaza mingea, paseaza atent la aruncator. - in superioritate numerica blocheaza deplasarea apararii in centrul sau pe aparatorul lateral. - la inferioritate numerica iese la circulatie pe 9m, eventual in centru, fara legatura intre jucatori. - raspunde de recuperarea mingiilor respinse de portar, sau venite din bara in toate zona centrala. - in cazul in care echipa sa pierde mingea, cauta sa franeze lansarea contraatacului sau a fazei a II-a cu toate mijloacele tehnice-tactice permise si aceasta numai in primele secunde dupa care se repliaza in mare viteza.

CONCEPTIA DE JOC  

Jocul in aparare

La nivelul jocului in aparare se va urmari realizarea practica, in teren a unor  caracteristici si principii de baza, care sa asigure o mai mare eficienta a sistemelor de aparare folosite. Astfel se va urmari realizarea in primul rand a crearii raportului supranumeric in zona mingii, iar in al doilea rand cresterea agresivitatii individuale, pe cupluri de posturi si implicit a intregului sistem de aparare, oricare ar fi acesta. Pentru realizarea acestor doua obiective trebuiesc perfectionate: atacarea adversarului cu minge, dublarea, marcajul (sub toate formele), urmarirea pivotului. Toate aceste deprinderi tehnico-tactice au la baza o mult mai mare mobilitate in teren, mai ales spatiala, dar si temporala-anticipatie, viteza de deplasare. Normal se va urmari respectarea cu strictete a tuturor principiilor si regulilor de baza in vederea functionarii sistemului de aparare, dar si a functionalitatii cuplurilor de posturi din cadrul acestuia.

Replierea va fi asigurata in timp util avand la baza startul si marcajul varfurilor de contraatac, atat in zona centrala, cat si in zonele laterale ale terenului. Se vor  stabili sarcini individuale impotriva celor mai periculoase jucatoare adverse folosite ca varfuri de cotraatac (extreme sau plus) sau marcajul strans alternat cu marcaj de supravaghere spre centrul terenului, asigurand posibilitatea functionarii zonei temporare ca faza urmatoare a apararii. Zona temporara va trebui sa rezolve atat intreruperea fazei a II-a adverse, cat si faza de initiere a atacului rapid organizat. Se va pune accent pe impartirea zonelor, pe atacarea adversarului cu minge si pe intreruperea circulatiei de minge si de jucatoare sau ca ultima varianta posbilitatea finalizarii din ughiuri laterale. Se va accentua si revenirea foarte rapida in sistem dupa marcarea unui gol pentru a nu fi surprinsi de repunerile rapide de la centru. Este absolut obligatoriu de realizat un procent de cel mult 20% de goluri primite pe contraatac si atac rapid. 

Apararea in sistem  va avea la baza sistemul 6:0 zona agresiv, iar ca

varianta a acestuia sistemul 5+1 zona cu unul din aparatorii intermediari avansati la interul advers cel mai periculos. Sistemul secundar utilizat va fi 5+1 zona clasic, cu aparatorii intermediari avansati in partea mingii sau ca varianta, cu intermediarul la marcaj la interceptie in partea opusa mingii. In situatii speciale va fi folosit si sistemul 5+1 combinat cu pregatirea variantei de joc 5:5 sau 6:6. 

A p a r a t o r i i  laterali vor avea ca adversar direct extremele adverse si vor fi

specializati pentru aces post. In cadrul sistemului 6:0 zona vor folosi cu precadere marcajul strans, alternat cu marcajul la interceptie si de supraveghere, in functie de valoarea adversarului si de situatia tactica din teren. La incercarea de transformare in pivot de catre extrema, in prima faza se va intirzia patrunderea, iar in faza urmatoare va efectua schimbul de oameni cu aparatorul intermediar, preluind cu marcaj STRANS interul si predand extrema intermediarului. Se va pune un accent deosebit pe dublarea intermediarului, miscarea permanenta in teren si pregatirea pentru interceptia paselor extremaextrema sau inter opus-extrema. 

A p a r a t o r i i  i n t e r m e d i a r i  au ca adversar direct interii adversi si pentru acest

post vor fi specializati jucatorii In cadrul sistemului 6:0 zona vor efectua marcaj de supraveghere la interi, urmand ca in momentul prinderii mingii sa-i atace pentru a impiedica aruncarea la poarta, depasirea sau pasarea in conditii optime.

In raportul de 1 la 1 aparatorii intermediari vor insoti deplasarea interului pana in momentul in care acesta nu mai este in posesia mingii sau nu mai este periculos pentru poarta. El va fi dublat spre exterior de catre lateral si spre centru de catre aparatorul central, urmind la randul lui sa-i dubleze pe acestia. Schimbul de oameni se va efectua in urmatoarele situatii: incrucisare intercentru sau cenrtu-inter, blocaj-plecare pivot-inter, invaluire interioara extrema sau invaluire exterioara interul, pivotul este plasat intre lateral si intermediar. 

A p a r a t o r i i  centrali au ca adversari directi centrul si pivotul echipei adverse.

Repartizarea adversarilor la nivelul zonei centrale se va face in functie de plasamentul pivotului, centralul din acea zona efectuand marcaj strans la pivot, celalalt central avansand si marcand la supraveghere centrul advers. In situatia in care pivotul este plasat intre aparatorii centrali principul de baza va fi ca centrul advers sa fie atacat de aparatorul central din partea opusa din care vine mingea si normal, centralul din partea mingii sa asigure marcajul pivotului. Aparatorii centrali sunt cei care trebuie sa dubleze aparatorii intermediari si sa dubleze unul pe celalat. Vor face schimb de oameni in urmatoarele situatii: incrucisare centru-inter sau inter-centru, blocaj-plecare pivotcentru sau pivot-inter, pivotul se deplaseaza in zona centrala opusa sau cand pivotul se plaseaza intre aparatorii lateral si intermediar. In functie de deplasarea pivotului se va alterna marcajul strans cu cel la interceptie.  



Sistemu l de aparare 5+1 zona va fi folosit ca al II-lea sistem de baza, iar 

pentru realizarea lui pentru +1 va fi specializat un jucator cu calitati. Ap aratorii laterali vor avea o zona mult mai larga de actiune in detrimentul adancimii, cu obligativtatea dublarii aparatorilor intermediari si a deplasarii intregii zone de aparare spre partea mingii. A p a r a t o r i i i n t e r m e d i a ri  vor fi dublati permanent de catre +1, dar la randul

lor vor trebui sa dubleze aparatorul central si +1. 

A p a r a t o r u l  c e n t r a l  retras va avea ca adversar direct pivotul (plasat in toata

zona centrala) dar va trebui sa dubleze intermediarii si +1. In momentul in care pivotul se plaseaza intre lateral si intermediar centralul preia interul si intermedarul marcheaza pivotul. Se va acorda mare atentie schimbului de oameni intre +1 si intermediari la incrucisari si intre central si intermediari la blocajul-plecare pivot-inter. In toate situatiile in care echipa adversa joaca cu doi pivoti (specializati sau

prin transformare) +1 va marca strans centrul sau interul din partea mingii, transformand sistemul in 5+1 combinat. In functie de situatiile concrete din teren vor fi folosite cele doua variante de sistem 5+1 zona: a. atacarea interului aflat in posesia mingii (cu +1 care se va retrage si va dubla intermediarul respectiv si cu lateralul si intermediarul din partea opusa retrasi si deplasand toata zona pentru asigurarea superioritatii numerice in partea mingii); b. marcajul de supraveghere la interul cu minge (daca este mai putin periculos) si marcaj la interceptie la interul si extrema opusa (+1 mai mult sau mai putin avansat, in functie de jocul centrului advers). 

S i s t em u l d e a p a r ar e 5 +1 c o m b i n a t  va fi folosit atat ca variante din sistemele

5+1 zona si 6:0 zona, dar si ca sistem de baza in anumite jocuri, faze de joc sau situatii de joc. Va trebui sa se realizeze foarte bine schimbul de oameni intre +1 si aparatorul central sau intermediar al carui adversar incearca blocaj pentru demarcarea atacantului marcat strict, dar in acelasi timp se va perfectiona si varianta jocului 5 la 5. 

Situatiile speciale vor fi tratate in functie de adversar, rezultat si timpul de

 joc, in superioritate, inferioritate numerica sau finaluri de repriza si de joc. In superioritate numerica va fi folosit sistemul5+1 combinat alternat cu 6:0 zona, agresiv sau retras, in functie de situatia concreta din teren. In inferioritate numerica se va incerca realizarea egalitatii numerice in partea unde se afla mingea prin deplasarea aparatorului lateral din partea opusa la nivelul interului (extrema opusa nefiind marcata); se vor evita blocajele pivotului mai ales in zona centrala si se va incerca intreruperea circulatiei mingii mai ales la nivelul jucatoarelor din linia de 9m. Finalurile de reprize sau de joc vor fi tratate in functie de rezultat, fie prin incercartea de interceptie a mingii, fie prin impiedicarea finalizarii, prin faulturi de joc repetate. 

Alte sarcini 

-

marcajul la interceptie la nivelul aparatorilor laterali (oprirea patrunderilor extremelor); colaborarea portarului cu aparatorii; marcajul strans la nivelul interului in momentul transformarii sistemului de atac 4:2; recuperarea aruncarilor respinse de catre portar sau revenite din bara; perfectionarea tehnicii individuale de perfectionare a blocarii aruncarilor la poarta ca ultim procedeu

Jocul in atac Atacul rapid 

Atacul rapid va fi folosit prin: - contraatac direct; - faza a II-a clasica; - atacul rapid organizat (repunerea rapida a mingii dupa primirea unui gol); sau - transformarea in doi pivoti a extremei – invaluire interioara a extremei. Se va pune accent pe startul la contraatac in primul rand la nivelul extremelor  si in al doilea rand la nivelul liniei de 9m care va trebui sa castige teren in adancime in momentul intrarii in posesia mingii. In acelasi timp, in cazul atacului rapid, se va utiliza transformarea interului in al doilea pivot (cu incrucisare centru-inter sau fara). Atacul in sistem 

Ca sistem de baza, va fi utilizat atacul cu un pivot, urmand ca varianta, transformarea acestuia in atacul cu doi pivoti prin extrema sau centru. Actiunile tehnico-tactice de baza vor reprezenta realizarea superioritatii numerice prin atac in patrundere succesiva inceput de la conducatorul de joc sau de la extrema. Jucatorii din linia de 9m vor actiona prin: - depasire cu rotare de brat; - depasire cu schimbare de directie staga si plecare spre dreapta (pas sarit in lateral); - fenta de aruncare din saritura; - dribling, patrundere sau aruncare; - fenta de pasa – patrundere – aruncare; - fenta de aruncare cu pasi incrucisati si patrundere spre stanga. Extremele vor actiona in functie de asezarea in teren: - asezate cu fata spre poarta - schimbare de directie spre interior - plecare spre exterior, schimbarede directie spre exterior - plecare spre interior - pivotare spre exterior; - asezate cu urmarul spre poarta (demarcare foarte rapida din coltul terenului): prin-plan – plecare spre exterior  – prin-plan pivotare spre exterior. Pivotii vor actiona intr-o zona mai larga atat in adancime cat si in largime, asigurand crearea raportului supranumeric prin plin-plan, mai ales in zona centrala. Se va accentua angajarea extremelor si pivotului cu pasa cu pamantul si tot la nivelul liniei de 9m se va accentua finalizarea de sprijin pe sol (pas adaugat sau incrucisat, aruncarea din aruncare).

Contraatacul, faza a II-a, atacul rapid, va trebui sa ajunga la nivelul a 30% din totalul golurilor (80% cel putin eficacitate). Pentru realizarea acestui obiectiv va trebui crescuta viteza de recuperare si de repunere a mingii de catre portar. Se va pune accent pe mobilitatea in teren la linia de 9m (marirea zonei de actiune a jucatoarilor cu minge, dar si deplasarea fara minge in teren). Trebuie sa se aiba in vedere perfectionarea prinderii si pasarii mingii pentru diminuarea greselilor tehnice si pentru cresterea tempoului de joc. Perfectionarea preciziei aruncarilor, mai ales “sus si intors”, va trebui sa fie unul din obiectivele principal la nivelul finalizarii atacului. Actiunile tehnico-tactice colective impotriva sistemului de aparare 6:0 zona vor fi: - atac succesiv  – atac succesiv retur cu pivotul intre aparatorul intermediar  („AI‟) si aparatorul central („AC‟); - invaluire interioara de extrema din atac succesiv (cu retur, cu atac succesiv continuat, cu incrucisare inter-inter); - schimb de locuri centru-inter fara minge din atac succesiv, continuata cu incrucisare inter-inter sau cu atac succesiv; - incrucisare inter-centru cu pivotul intre AI si AC, continuata cu incrucisare inter-inter sau cu atac succesiv; - incrucisare inter-inter cu pivotul intre AI si AC; - incrucisare centru pivot: directa “falsa”, “falsa” cu pasa la centru; - transformarea extremei in doi pivoti fara minge (cu incrucisare cu pivotul) si cu minge. - transformarea interului in doi pivoti prin plecare de inter cu minge (cu incrucisare inter-inter sau fara) sau varianta franceza; - dublu paravan centru-pivot sau centru-extrema, cu incrucisare inter-inter sau fara. Impotriva apararii 5+1 zona sau combinata vor fi folosite urmatoarele combinatii tehnico-tactce colective: - transformarea centrului in doi pivoti cu minge sau fara; - transformarea extremei in doi pivoti cu minge, din invaluire; - transformare de inter in doi pivoti cu minge; - blocaj-plecare centru pivot cu centru la incrucisare la interul de aceeasi parte cu blocajul pivotului; extrema in blocaj la plus 1” (pa s la centru si depasire exterioara); - pivotul blocaj fara minge, interul angajat de catre centru; - centru blocaj fara minge, interul opus angajeaza interul iesit din blocaj; - invaluire interioara de extrema cu pivotul blocaj la plus 1 fara minge (cu si fara incrucisare inter-inter); - schimb de posturi inter-centru fara minge, pe pasa de la interul opus. Situatii speciale 

Superioritate numerica: - atac succesiv cu finalizare in zona centrala; incrucisare centru-inter fara minge, continuata cu atac succesiv;

-

invaluire interioara de extrema; incrucisare inter centru cu sau fara retur inter/inter; centru pe langa pivot (incrucisare inter centru cu 1-2, cu pivotul blocaj la aparatorul central); angajarea extremei de catre interul opus.

Inferioritate numerica - invaluire interioara de extrema cu retur; - incrucisare extrema-extrema cu pasa deasupra semicercului; - incrucisare inter-centru continuata cu atac succesiv. Alte situatii speciale - 9m organizat (lateral si central); - 9m direct; - finaluri de repriza sau joc; - 6:4 sau 4:6 (utilizarea depasirilor individuale); - repunere rapida a mingii de la centru dupa primirea unui gol (atac succesiv cu blocaj al pivotului in zona centrala); - 7:6 (utilizarea jocului cu doi pivoti). I.

PRINCIPAL ELE GRUPE DE MIJLO ACE CE VOR FI UTILIZATE PENTRU  REAL IZAREA CONCEPTIEI DE JOC 

Pregatire fizica individuala

-

-

-

antrenamentul in circuit pentru dezvoltarea fortei generale si specifice, fiind folosite ingreuieri de 40-80% cu un total de 10-12 tone pe antrenament (in functie de etapa de pregatire respectiva); mijloace specifice pregatirii tehnico-tactice dar folosind mingile grele de 700g; exercitii specifice scolii alergarii executate in conditii diferite de teren (nisip, plat, panta ascendenta sau descendenta, cu ritm si tempou variat); exercitii specifice scolii sariturii (pas saltat si pas sarit) efectuate intr-o mare varietate de forme si diferite suprafete de teren; variante de exercitii pliometrice executate in diferite conditii de teren; probele de control elaborate de FRH : alergare de viteza 10x30m cu start din picioare, 30m dribling printre jaloane, aruncarea mingii de handbal la distanta, triunghiul, pentasalt, 400m pauza 1min-400m pauza 2min-800m; exercitii din gimnastica acrobatica si gimnastica la sol;  jocuri sportive complementare, inot; alergari de lunga durata, in teren variat, cu schimbari de tempou sau cu variante. Pregatire tehnico-tactica individuala

-

exercitii de prindere si pasare in conditii variate: de pe loc si din deplasare, cu si fara aparatori, variante de formatii, ritm, tempou, distanta, forta de pasare, precizie, etc;

-

-

-

-

-

-

toate formele de deplasare in teren sopecifice jocului in atac si in aparare, inainte, inapoi, lateral, diagonal, cu variatii de ritm, viteza de deplasare sau trasee de deplasare, dirijate de diferiti stimuli; repetarea actiunilor tehnico-tactice individuale de depasire individuala in conditii de adversitate, pe posturile principale si secundare  – se va avea in atentie corectitudinea tehnica, viteza de executie si continuitatea actiunii; repetarea actiunilor tehnico-tactice de aparare(atacarea adversarului, marcajul, blocarea aruncarilor, recuperarea mingilor revenite din bara sau respinse de portar) in conditii de adversitate si in contextul incvluderii lor in actiunile pe cupluri deposturi; -repetarea actiunilor tehnico-tactice de angajare a pivotului si extremelor cu accent pe pasa cu pamantul, in conditii de adversitate si cu o mare varietate de pozitii in teren sau precedate de alte actiuni de prefinalizare; -la nivelul aruncarilor la poarta vor fi utilizate aparatele ajutatoare: jaloane, fileul de volei, stachetele, bancile de gimnastica, grilajul pentru poarta, totul rezumandu-se la cresterea eficacitatii si preciziei, in conditii apropiate de joc; exercitiile de baza pentru realizarea sarcinilor individuale tehnico-tactice vor fi cele de atacant-aparator in conditii de joc, pe posturile principale sau secundare. Pregatire cupluri de posturi

-

-

-

-

-

repetarea actiunilor tehnico-tactice specifice relatiei 2 atacanti-2 aparatori; in atac  – incrucisare, paravan, blocaj, blocaj-plecare , patrundere in culoar, angajare,invaluiri exterioare sau interioare; in aparare: inchiderea de culoare, atacarea adversarului si dublare, schimbul de oameni la incrucisare, invaluire si blocaj-plecare repetarile acestor actiuni vor avea la baza adversitatea pe posturile respective din atac si aparare: extrema (E)-inter (I)/aparator lateral (AL)-aparator  intermediar(AI), inter-centru /AL si aparator central (AC), inter-pivot/AI si AC, centru-pivot/AC si AC, extrema-pivot/AL si AI repetarea actiunilor tehnico-tactice specifice raportului de 3 atacanti si 3 aparatori: in atac: incrucisare dubla, blocaj-plecare cu pas la centru sau la inter, atac in patrudere succesiva si retur, dublu paravan C/P sau C/E, invaluire cu sau fara retur; in aparare: schimbul de oameni la incrucisare si la invalurie, inchiderea de culoare, schimbul de oameni la bloc-plecare, deplasarea zonei pentru asigurarea superioritatii numerice, blocarea aruncarilor, atacarea adversarului si dublarea, marcajul; repetarea acestor actiuni tehnico-tactice va fi efectuata in conditii de joc, pe urmatoarele variante de cupluri de posturi: E-I-C/AL-AI-AC, E-I-P/AL-AI-AC, I-CP/AI-AC-AC, I-C-I/AC-AC-AI repetarea actiunilor tehnico-tactice specifice relatiei 4 atacanti – 4 aparatori: in atac: incrucisari si transformare a extremei, centrului sau interului in pivot,schimburi de locuri fara minge a jucatoarelor din linia de 9m, trasee de legare a jocului liniei de 9m cu semicercul prin iesirea pivotului pasare si

-

-

-

-

reluarea postului in alta zona , atac in partundere succesiva si retur, invaluri interioare de extrema cu sau fara transformare in pivot; in aparare: deplasarea zonei pentru asigurarea superioritatii numerice, schimbul de oameni la incrucisari duble sau succesive, schimbul de oameni la invaluiri si la transformarea extremei, interului sau centrului in pivot, atacarea si dublarea, marcajul strans al pivotului in momentul iesirii acestuia spre linia de 9m, inchiderea culoarelor de patrudere; cuplurile de posturi ce vor actiona in raport de adversitate vor fi: E-I-C-P/ALAI-AC-AC, E-I-C-I/AL-AI-AC-AC, I-C-I-P/AI-AC-AC-AI; repetearea actiunilor tehnico-tacticespecifice raportului de 5 atacanti - 5 aparatori: in atac: atacul in patrundere succesiva cu si fara retur, cu pivotul intre AI si AC sau intre AC si AC, transformarile in pivot ale extremelor, centrului sau interilor, schimburile de locuri fara minge ale jucatoarelor din linia de 9m, paravanul dublu sau triplu; in aparare: deplasarea zonei pentru asigurarea supeiroritatii numerice, schimburile de oameni la incrucisari, transformari in pivot ale extremelor sau  jucatoarelor din linia de 9m, atacarea si dublarea, blocarea aruncarilor de la distanta, intreruperea actiunilor dupa maximum 4-5 pase; cuplurile ce vor activa vor fi: E-I-C-I-P/AL-AI-AC-AC-AI pe partea stanga sau dreapta a atacului respectiv apararii.

In toate variantele de cupluri de posturi repetarea actiunilor se va efectua in superioritate numerica sau inferioritate numerica, cu anumite sarcini precise sau liber, avand ca prioritate omogenizarea cuplurilor (atac si aparare), dar si cresterea eficacitatii actiunilor (atac si aparare); nu vor fi neglijate situatiile speciale, mai ales cele de inferioritate numerica in atac si cele de superioritate numerica in aparare. In partea a II-a a pregatirii se vor stabiliza cuplurile de posturi in asa fel incat  jucatorii sa se integreze perfect in cerintele posturilor pe care vor juca, formanduse astfel cupluri stabile mai ales la nivelul apararii ( AC-AI, AC-AC). Pregatirea colectiva repetarea actiunilor tehnico-tactice colective in stare de adversitate (jocuri scoala, jocuri de pregatire si de verificare) va fi principalul mijloc de pregatire colectiva; componenta lotului, varsta si experienta competitionala ne face sa credem ca in realizarea acestor mijloace poate sta reusita; -  jocuri importiva unor adversari puternici, cu sisteme diferite de joc in atac si in aparare,dar mai ales antrenamentele in care combativitatea jucatoarelor atat din atac cat si din aparare sa se ridice la efortul din joc, vor fi mijloacele de baza in realizarea sarcinilor pregatirii colective; - o mare importanta se va acorda rezolvarii situatiilor specifice si mai ales rezolvarii tactice a finalurilor de repriza si de joc, prin repetari a tuturor  situatiilor ce pot apare, in functie de scor si de timpul de joc ramas.

-

Pregatirea teoretica