Caracterizarea lui Ilie Moromete Vol I Ilie Moromete este personajul principal al romanului “Morometii” de Marin Preda.Acesta este un taran mijlocas din satul Silistea Gumesti din Campia Dunarii. Moromete este sotul Catrinei si tatal celor 6 copii: Paraschiv ,Achim,Nila ,copii din prima casatorie si Tita ,Ilinca si Niculae ,copiii din casatoria cu Catrina. Personajul ocupa pozitia centrala de pater-familiae in cadrul familiei dar si in cazul comunitatii satului acest lucru fiind bine relatat de intalnirile lui Moromete din poiana lui Iocan,discutile lor pe teme politice. Ilie Moromete este caracterizat direct in putine secvente ale romanului,naratorul limitandu’se la a enunta trasaturi morale ale acestuia: „era tăcut”, „era vesel”, „era tulburat”, „era ţeapăn şi sumbru”, în funcţie de motivele ce-i determinau starea, anunţând un comportament neaşteptat. Catrina îl consideră leneş şi păcătos: „. . . toată ziua stai la drum şi bei tutun şi la sfânta biserică nu vrei să vii” sau îl acuză de plăcerea lui de a sta si de a vorbi”, „ eşti mort după şedere şi tutun”. Pentru Cocoşilă, prietenul lui cel mai bun, Moromete este „prost”, cuvântul rostit nefiind jignitor, ba chiar acesta fiind amuzat de acest lucru. ,cocosila avand obiceiul sa injure mai mereu ,,ion a lui Miai ramase cam dezamagit; tot nu intelesese de ce s-au suparat ceilalti. Cocosila injura de zece ori mai urat si nu se supara nimeni." Ceilalţi săteni îl respectă, şeful de post mărturiseşte că: „Moromete este un om de care mi-ar fi nu ştiu cum să-i iau băiatul la secţie”. Jupuitul il acuza pe acesta de rea vointa ,deoarece refuza sa-si plateasca datoriile : „Rasă de om ca dumneata n-am mai pomenit!Sărac nu eşti, copii mici n-ai, bolnav nu eşti? Toată lumea plăteşte loturile, numai dumneata o întinzi ca gaia-maţu de mai bine de „cincisprezece ani”. Caracterizarea indirecta a personajului se desprinde indirect din relatia cu celelalte personaje ,din faptele sale din atitudine si limbaj. O trasatura imporanta de caracter a lui Ilie Moromete este ironia, care este regastita in relatia cu mai multe personaje ale romanului. Acesta isi masinfesta ironia fata de sotia sa, Catrina prin faptul ca uneori ,sau in majoritatea cazurilor acesta ia in radere spusele sotiei sale, nedand prea mare importanta si tratand totul superficial. De asemenea acesta manifesta o ironie accentuata fata de vecinul sau Tudor Balosu si fiul acestuia Victor ,deoarece acesta are capacitatea de a cnoaste oamenii ,descoperind personalitatile ridicule ale celor doi ,in preajma lor Ilie Moromete avand harul de a disimula, de a ascunde anumite lucruri. Este mândru şi dispreţuitor faţă de Bălosu, pe care îl înjură întotdeauna, în gând,pentru dorinţa de îmbogăţire, iar acesta, simţind superioritatea vecinului său, nu-şi doreşte decât să-l vadă umilit. In relatia cu cei 3 baieti ai sai personajul este autoritar,ironic are o atitudine contradictorie,autoritatea se conjuga cu indulgenta .Acesta este obiectiv si realist in raport cu ei. In spatele unei atitudini dure se poate ghici dragostea si dorinta de a-I avea aproape pe cei 3 fii,simtindu-se responsabil in legatura cu soarta celor trei, acest lucru reiesind din faptul ca desi promitandu’I Catrinei ca va trece casa pe numele ei ,deoarece aceasta a vandut o parte din pamantul ei mostenit la cererea lui Moromete, acesta nu a facut ceea ce promisese ,gandundu-se ca daca ar face acest lucru I’ar indeparta si mai mult pe copiii sai de el dar in special de Catrina. Ca tată, se află în relaţii conflictuale cu feciorii săi, ce nu mai
acceptă să trăiască aşa cum trăise de-o viaţă Moromete, care vor bani şi cer ca produsele să fie vândute pentru a se îmbogăţi, precum Bălosu. Aceştia suportă din ce în ce mai greu autoritatea tatălui, care îi ironizează, îi umileşte uneori, le aplică pedepse corporale. Cu toate acestea, Moromete va accepta planul lor, fără să le bănuiască intenţiile. Duritatea lui nu este un defect, pentru că autoritatea tatălui care conduce familia, fiind răspunzător de binele acesteia, nu poate fi pusă la îndoială, iar încercarea de a o încălca este sancţionată drastic. In momentul cand Jupuitul vine la Moromente pt. a-I cere acestuia banii pentru fooncire , personajul il trateaza ironic, are o atitudine batjocoritoare fata de acesta insa este stapanit avand capacitatea de a disimula realitatile pe care le avea de fapt in sufletul sau.. Totodata stapanirea de sine se regaseste si in comportamentul cu Tugurlan , fata de acesta fiind sensibil si intelegator,ajutandu’l pe acesta fara a sta pe ganduri. In relatia cu Niculae,fiul cel mic Moromete initial si aparent pare dezinteresat de acesta si nemultumit de debilitatea fizica a copilului,mai apoi insa descoperim o apropiere si o compatibilitate aparte intre tata si fiu : Moromente avea placerea de a asculta poivestile lui Niculae iar in momentul cand fiul sau ia premiul I la scoala acesta traieste o emotie neinteleasa,el insusi fiind uimit de ceea ce i se intampla: : „. . .vorbea singur şi ca niciodată făcea paşi largi şi repezi. Părea nemulţumit şi dezorientat, atins tocmai în liniştea sa netulburată. Ce era Niculaie ăsta? De unde mai răsărise şi el cu povestea asta a lui cu şcoala? [. . .] prăpăditul de el [. .] Când l-am văzut pe scena aia, acolo, mi-a secat inima. De aici rezulta astfel faptul ca desi Moromete prezenta o masca impermeabila,acesta era sensibil si isi iubea mult fiul. Personajul isi demonstreaza istetimea in raport cu Cocosila , acestia doi avand convingeri politice ferme Cocosila fiind taranist iar Moromete fiind sustinator al liberalilor. Personalitatea lui Moromente prinde viata din comportamentul si atitudinea sa originala,diferita de a celorlalti. . Faptele săvârşite de Moromete sunt cele ale unui ţăran obişnuit, cu familie şi griji: merge la camp cu familia ,insa acesta nu participa pe deplin la munca campului , nu se prea omoara cu munca. Un moment important este secerisul , episod unde membrii familei erau foarte bine organizati,aceasta organizare fiind facuta de catre Moromete ,care dadea ordine dar nu prea facea nimic , din asta rezultand faptul ca el era bun de gura insa ii placea mult sa leneveasca,sa nu faca nimic. scena prânzului la câmp; deşi se frige cu fasolea fiebinte, nu se exteriorizează în nici un fel, aşteptând curios şi amuzat să păţească şi Paraschiv acelaşi lucru, lăsându-l să se frigă – sancţionând în felul acesta lăcomia - , apoi, prevenitor, îi oferă apă rece şi se interesează grijuliu dacă s-a fript rău: „Na, Paraschive, bea apă, se precipită Moromete, apucând bota în braţe şi întinzându-i-o grijuliu. Te-ai ars rău? Eu credeam că e rece, mărturisi el naiv.” Personajul avea momente cand obisnuia sa se aseze pe stanoaga :”Moromete state ape stanoaga podistei si se uita peste drum.Statea degeaba,nu se uita in mod deosebit,dar pe fata lui se vedea ca n-ar fi rau daca s-ar ivi cineva.”De aici rezulta aplecarea spre meditatie si reflectie a acestuia,placerea vorbei .Se distinge mai mult prin toate acestea decat prin munca fizica. Moromete obisnuia sa mearga in poiana lui Iocan ,unde impreuna cu prietenul sau Cocosila si alti vecini purtau discutii pe teme politice. În poiana fierăriei lui Iocan, se comportă ca un om care ştie că este aşteptat, lucru confirmat, de altfel, de primirea pe care i-o fac sătenii:
„Moromete fu întâmpinat de departe cu exclamaţii”. Se simte superior acestora şi nuşi poate stăpâni pornirea de a fi ironic cu cei care nu sunt în stare să-l înţeleagă. Aici Moromete juca un rol important ,deoarece el era cel care citea articolele din ziar ,comentandu’le de asemenea,de aici reiesind capacitatea sa de intelegere ,o inteligenta neintalnita la multi din taranii acelui timp. Monologul cu el insusi are un rol important in viata acestuia deoarece de aici rezulta un conflict psihologic,fiind preocupat de soarta familei sale. Intr’o dimineata inainte de rasarit acesta statea pe prispa casei si se gandea la ce este de facut pentru a iesi din acea situatie si a-si ajuta familei pe cat de mult ii sta in putinta.. Din faptul ca Moromete face comert cu porumb ne dam seama ca el facea acest lucru in special pentru a le face pe plac copiilor sai care ii spusesera ca ar fii bines a faca si el comert la fel ca Tudor Balosu .Insa de aici se regaseste si o bunatate si sensibilitate care este ascunsa in personalitatea lui Moromete,: momentul cand intalneste o femeie,I se face mila de aceasta si ii da porumbul mai ieftin. Atitudinea de şef absolut al familiei este subliniată de poziţia sa privilegiată în timpul cinei: „Moromete stătea parcă deasupra tuturor. Locul lui era în pragul celei de-a doua odăi, de pe care stăpânea cu privirea pe fiecare [. . .] . El şedea bine pe pragul odăii lui, putea să se mişte în voie”. Limbajul lui Moromete este bine conturat deoarece acesta stia sa lamureasca chestiuni neintelese de altii. In dialogul cu cei din jur acesta obisnuia sa strecoare subtil mici intepaturi la adresa unor vecini pt. a le vedea reactia.In acest caz un exemplu este Când îl întreabă pe Udubeaşcă unde a fost cu o zi înainte şi acesta îi răspunde că stătuse toată ziua în ograda lui, se miră, iar răspunsul: „Ce vorbeşti! Păi, nu te-am văzut”, înseamnă de fapt, că nu l-a văzut pe Udubeaşcă pentru că omul „nu se distingea prin nimic” încât să fie văzut.
