Caracterizare Niculae Moromete
Dac fiii mai mari ai lui Ilie Moromete îneleg c adaptarea la structuri sociale noi înseamn s fug de acas, pentru Niculae, cel mai mic dintre copiii familiei, fuga nu este o opiune. În acest personaj alterego, scriitorul sintetizeaz aspiraiile unui neadaptat, ale unui om care tinde s-i depeasc limitele pentru a-i gsi drumul. Ilie i Niculae Moromete devin, în circumstanele descrise în roman, personaje complementare, a cror evoluie repet aceleai structuri, în a lte condiii istorice. În Silitea ± Gumeti, tatl este, înainte de rzboi, sufletul întâlnirilor duminicale din poiana fierriei lui Iocan. Prerea lui este respectat mai mult decât a primarului, el tie s aplaneze conflicte ( semnificativ în acest sens e scena în care îl calmeaz pe ugurlan, furios c el e mai srac decât ali steni ) i s impun respect ± îl ironizeaz pe Tudor Blosu, ia hotrâri care nu sunt contestate ( tierea salcâmului, plecarea lui Achim la Bucureti ). Dup rzboi, Moromete pare s se retrag în spaii din ce în ce mai strâmte. Poiana fierriei lui Iocan rmâne o amintire, zbovitul pe stnoaga poditei în cutarea unui partener de dialog nu mai are rost când satul e plin de necunoscui. Spaiul în care se limiteaz este prispa casei proprii, unde se adun câiva dintre Ävechii liberali´, într-o încercare de a regsi nite structuri familiare, fr ca, totui, discuiile s le anuleze nelinitile cu privire la ce vor fi vrând Äalde´ Bil, Isosic sau Oubei. Într-un destin simetric, Niculae parcurge în sens invers nite etape, de la copilul ignorat în familie pân la activistul care e trimis de comitetul regional de partid s supravegheze desfurarea campaniei agricole în satul natal, ajungând, îns, s se izoleze la fel ca tatl pe prispa casei, într-o ferm horticol de la marginea Bucuretiului. Destinul lui Niculae ilustreaz ideea c fiul i-a însuit, pe nesimite, principiile tatlui, chiar dac, aparent, le contest. Fiecare dintre cele dou personaje se situeaz pe poziia contemplatorului, care finalizeaz evoluia dificil a relaiilor dintre tat i fiu. Copilria lui Niculae este marcat de o dorin de neîneles pentru cei din familia sa i mai ales pentru tatl care a crezut întotdeauna numai în principiile ranului tradiional: s mearg la coal. În ciuda încpânrii tatlui de a nu-i lua în seam ceea ce el consider un moft, Niculae persevereaz în a merge la coal, în puinul timp pe care i-l las îndatoririle îndatoririle din cadrul familiei: mersul pe câmp cu oile i ajutorul pe care trebuie s i-l dea mamei în treburile gospodreti, adic tot ceea ce face un copil obinuit al unui ran din Silitea - Gumeti. Una dintre primele scene ale romanului ilustreaz, la nivel simbolic, statutul diferit al biatului în raport cu ceilali membri ai familiei: în scena cinei în familie, Niculae este singurul care nu ar e un scunel la mas, fiind nevoit s se aeze pe jos. Este, în aceast lips de preocupare a tatlui de a modifica dimensiunile mesei dup nevoile noii familii, un semn c fiul mai mic nu a atins înc vârsta la care s-i fie luate în seam necesitile. necesitile. Dintre toi copiii, Niculae îi seamn în cea mai mare msur tatlui, pe care îl înelege altfel decât o fac fraii lui mai mari. Este ilustrativ în acest sens scena în care Moromete, întors de la munte dup ce face nego cu cereale, povestete despre întâlnirea cu munteanca cu ochi albatri, iar Niculae îl ascult fascinat, descoperind ciudatul dar al tatlui de a transfigura o lume real într-o poveste plin de vraj. Tot el imit, maliios, comportamentul patern, când îi întinde lui Paraschiv, care lucra la poarta nou, cuiele cu vârful ascuit în sus, provocând furia fratelui mai mare. Portretul lui Niculae Moromete se construiete treptat, predominante fiind modalitile de car e le întreprinde personajul, dobândete relief mai ales caracterizare indirect . În lumina aciunilor pe care portretul moral, din care se desprinde, ca trstur dominant de caracter, capacitatea de a fi atent la ceilali, fascinaia urmririi spectacolului oferit de indivizii din jur i mai ales de propria familie. Caracterizarea direct , realizat din perspective altor personaje i a naratorului, evideniaz câteva elemente de portret fizic, care plesc în raport cu trsturile morale: ÄAa cum se oprise, cu obrajii negrigalbeni de friguri, cu capul mare, peste care pusese plria destul de veche a tatlui, în cma i cu picioarele descule i pline de zgârieturi, Niculae parc era o sperietoare.´
Pe msur ce se maturizeaz, i acest fiu al lui Moromete se înstrineaz de familie, niciodat îns definitiv, cum o fac fraii mai mari, care nu au niciun regret c au prsit satul. Înstrinarea de tat are mai multe explicaii, dar cea mai evident este aceea c ÄMoromete îi spuse c s-a terminat i cu istoria lui cu studiile, s stea acas i s pun mâna pe sap´. Gestul tatlui de a nu-i mai plti taxele de colarizare este cu atât mai inexplicabil cu cât Moromete are o situaie financiar satisfctoare. Biatul nu înelege raionamentul ascuns al tatlui ± dorina de a-l pstra mcar pe acest din urm fiu alturi de el, ca s aib cui s lase Ärostul lui´ de o via - , iar tatl nu înelege încpânarea fiului de a-i urma destinul. Devenind activist, sub influena noului notar din sat, Niculae crede c Äomul are nevoie de o nou religie a binelui i a rului´ i declar c va fi Äprimul apostol´ al noii religii. Dup o perioad agitat, în care organizeaz campania de recoltare a cerealelor i de strângere a cotelor prin satele i comunele învecinate i apoi în satul su, Niculae descoper c Änoua religie´ în care crezuse cu tot sufletul e, de fapt, un joc politic în care toi îi urmresc interesele, fr s ia în calcul finalitatea aciunilor pe care le întreprind. ÄAlde´ Isosic, Bil, Mantaroie, Gae, Zdroncan, Plotoag urzesc tot felul de comploturi, fr a le putea finaliza, pentru c interesele lor contrare se anuleaz reciproc. Satul devine de nerecunoscut, relaiile dintre steni se schimb, pentru c în comunitatea închis, în care toat lumea se tia i comunica, apar, nu se tie de unde, Äca dintr-o groap fr fund´, tot felul de indivizi care nu au nicio legtur cu lumea din Silitea-Gumeti. În noile structuri sociale, Ilie Moromete nu-i mai gsete locul. Politica, motiv de petrecere i de amuzament în timpul adunrilor linitite din poiana fierriei lui Iocan, devine laitmotivul existenei rurale în volumul al II-lea. Aristide pune la cale comploturi, ca s distrug partidul comunist din interior, nimeni nu crede c liberalii i rnitii nu vor mai avea nici un cuvânt de spus în privina destinelor sociale. Când constrângerile se înmulesc, îns, oamenii, derutai la început, sunt nevoii s accepte evidena: nimeni nu poate s scape determinismului social. Discuiile dintre Niculae i Ilie Moromete dobândesc, în acest context, sensul unei c onfruntri între dou moduri de a concepe viaa. Tânrul Moromete crede într-o nou religie a binelui i a rului i, odat câtigat de ideile socialismului, devine apostolul lor inflexibil. Ideile fiului întâmpin protestul tatlui, care nu se obinuiete cu gândul c ceea ce a fcut el a fost greit i c rosturile rneti trebuie schimbate. Iluzia lui Moromete c lumea nu trebuie s se schimbe îi confer acestui personaj o aur tragic. O scen antologic din al II-lea volum accentueaz ideea c Ilie Moromete nu se va obinui niciodat cu ideile promovate de fiul su. Btrânul ran, udat pân la piele de o ploaie de var, sap cu hotrâre un an care s-i apere ira de paie, în timp ce în alt parte a satului se pregtesc rsturnri spectaculoase. În încpânarea cu care vrea s apere Änenorocitele paie´ se descifreaz atât disperarea unui om care nu poate tri dup alte rosturi, cât i dorina de a-i demonstra fiului c Äpân în clipa din urm omul e dator s in la rostul lui, chit c rostul acesta cine tie ce s-o alege din el!´ Deasupra satului de altdat, cu ierarhii sigure, satul adunrilor linitite i al dialogurilor pline de spirit, se abat Äevenimente pline de viclenie´. Satul arahaic, civilizaia moromeian sunt sortite dispariiei. i autorul , alturi de personajul su emblematic, las Ärâurile tulburi ale istoriei s invadeze aceast mic aezare linitit´. ( Eugen Simion ) Exclus din comitetul raional de partid, Niculae nu are alt alternativ decât s-i urmeze drumul iniial, adic s-i finalizeze studiile. Moromete însui înelege c ar fi fost mai bine dac l-ar fi dat la coal la timp, motivaia btrânului fiind, îns, alta, decât a fiului: Äca s nu umble el pe urm de gât cu toi tia ca de-alde Isosic. Vezi, aicea am greit.´ Tatl i fiul îneleg, pe ci diferite, c realitatea vieii lor se schimb fundamental: tatl, stând pe prisp i conversând cu vechii liberali, fiul participând la colectivizare, deci implicat în aciune. În cele din urm, cei doi se întâlnesc în acelai punct, Niculae descoperind c frumoasa utopie a Äreligiei binelui´ nu poate supravieui pentru c nu are o baz ancorat în realitate. În cei zece ani în care lipsete de acas i toi cei din sat îl cred mort, Niculae pstreaz datele eseniale ale vieii din Silitea, pe care le transfer în spaiul închis i izolat al serelor la care a ajuns inginer horticol. Convieuiete cu Mrioara Fântân, are un copil cu ea, chiar dac faptul c nu sunt cununai stârnete mânia Catrinei. În fond, aa fac i ali rani din Silitea copilriei lui Niculae, care se însoar chiar i când au copii mai mari.
Din perspectiva aceleiai Äconcepii despre lume´, conflictele cu Ilie Moromete nu vor fi niciodat atât de adânci încât s fie ireconciliabile. De aceea, discuiile în contradictoriu ale tatlui i ale fiului nu sunt decât modaliti de clarificare a unor principii de via: ÄZilele treceau, el avea s îmbtrâneasc mâine, poimâine i brbatu-acesta sttea puin pe-acas, cine tie dac avea s-l mai vad« i atunci trebuia venit lâng el i trezit din somn, s se uite la el i s-l aud vorbind, s-i vad chipul tânr cu orice risc, chiar dac se supr«´ La rândul lui, Niculae înelege c Ätatl su era un om care gândea i gândirea lui era limpede, n-avea nevoie s se înghesuie în ea. Nu cu rugmini putea s-l fac s-l dea la coal, ci cu argumente.´ Mai mult decât fraii lui, Niculae va conserva mentalitatea rneasc, iar fiecare aciune a lui va purta amprenta unei lumi arhaice. E lumea lui Ilie Moromete, pe care tatl i-o druiete, pe nesimite, fiului, în lungile discuii în contradictoriu despre rostul ranului pe lume, despre gospodria agricol, despre necunoscuii care ajung peste noapte mai mari în sate, despre lumea copilriei fiului, care se transform. i lumea aceast rneasc, în care bunul sim primeaz asupra tuturor celorlalte trsturi, este darul cel mai de pre pe care tatl i-l face fiului i, dincolo de limitele ficiunii, creatorul personajelor sale.
