Calculul Pretului Costului Mereuta

5/12/2018

CalcululPretuluiCostuluiMereuta-slidepdf.com

Universitatea „Dunărea de Jos”

CALCULUL PREŢULUI ŞI COSTULUI Elena MEREUŢĂ

Departamentul pentru Învăţământ la Distanţă şi cu Frecvenţă Redusă Galaţi – 2008

http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

1/74

5/12/2018


Departamentul pentru Învăţământ la Distanţă şi cu Frecvenţă Redusă Facultatea de Mecanică Specializarea: Inginerie economică industrială Anul de studii: II


2/74

5/12/2018


CUVÂNT ÎNAINTE

CUVÂNT ÎNAINTE

Disciplina

Calculul Pre ţu rilor şi Costurilor

are menirea de a transmite

studenţilor fundamentele teoretice şi metodologice ale contabilităţii interne de gestiune. O deosebită atenţie este acordată fundamentării noţiunilor, principiilor şi structurilor care constituie elemente de bază pentru organizarea şi funcţionarea manageriale. Lucrarea de faţă se adresează studenţilor din facultăţile de inginerie economică, dar, în egală măsură, şi studenţilor din facultăţile tehnice care doresc sa devină manageri. Scopul principal al disciplinei Calculul Pre ţurilor şi Costurilor constă în familiarizarea studenţilor cu obiectivele şi rolul contabilităţii interne de gestiune, cu modul de organizare a calcula ţiei costurilor, cu evidenţierea principalelor metode şi procedee de delimitare a cheltuielilor, cu principiile de bugetare a conturilor şi, nu în ultimul rând, cu regulile de func ţionare a conturilor din clasa a 9-a. Lucrarea oferă modalităţi eficiente pentru înţelegerea şi aprofundarea tuturor de contabilitate internă de gestiune, pentru formarea unei gândiri problemelor contabile logice şi a deprinderilor necesare utilizării informaţiilor contabile în activitatea de gestionare a unităţilor patrimoniale. În lucrare sunt tratate conturile din clasa a 9-a şi sunt exemplificate diferite metode de calculaţie a costurilor. Autorul

Calculul pre ţ urilor şi costului http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

3 3/74

5/12/2018


CUPRINS

CUPRINS CUVÂNT ÎNAINTE..........................................................................................3 CUPRINS........................................................................................................5

CAPITOLUL 1 ................................................................................................7 INTRODUCERE ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE ...............................7 1.1. Definiţia, funcţiile şi obiectivele contabilitatăţii de gestiune...................7 1.2 Definiţia, conţinutul şi clasificarea costurilor ........................................10 1.2.1.Caracteristicile calculaţiei costurilor ..............................................10 1.2.2. Costul de producţie .......................................................................11 CAPITOLUL 2 ..............................................................................................17 CALCULAŢIA COSTURILOR DE PRODUCŢIE ..........................................17 2.1. Principiile organizării calculaţiei costurilor ..........................................17 2.2. Organizarea calculaţiei costurilor .......................................................18 2.3 Locul şi rolul calculaţiei costurilor ........................................................21

CAPITOLUL 3 ..............................................................................................25 METODE DE CALCULAŢIE A COSTURILOR ............................................25 3.1. Factorii care determină alegerea metodei de calculaţie a costurilor...25 3.2. Metode de evidenţă analitică a cheltuielilor de producţie şi de calculaţie a costurilor totale sau integrale (absorbante) ............................27 3.2.1. Metoda globală.........................................................................28

3.2.2. Metoda pe faze ..............................................................................29 3.2.3. Metoda pe comenzi .......................................................................32 3.2.4. Metoda tarif-oră-maşină ................................................................33 3.2.5. Metoda PERT-COST.....................................................................36 3.2.6. Metoda Georges Perrin.................................................................40 3.2.7. Metoda costurilor normale ............................................................43 3.2.8. Metoda standard-cost ................................................................... 45 3.3. Metode de evidenţă analitică a cheltuielilor de producţie şi de calculaţie a costurilor parţiale ....................................................................50 3.3.1. Metoda direct-costing ....................................................................51 Calculul pre ţ urilor şi costului http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

3 4/74

5/12/2018


CUPRINS

CAPITOLUL 4.............................................................................................. 54 CONTABILITATE DE GESTIUNE ............................................................... 54 4.1. Conţinutul economic şi funcţiile conturilor de gestiune....................... 54 4.2. Metode de calculaţie a costurilor........................................................ 56 4.3. Metode de calculaţie de tip absorbant ............................................... 57 4.3.1. Metoda global ă ..............................................................................58 4.3.2. Metoda pe faze ..............................................................................58 BIBLIOGRAFIE............................................................................................ 75

4

Calculul pre ţ urilor şi costului


5/74

5/12/2018


INTRODUCERE ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE 1.1. Definiţia, funcţiile şi obiectivele contabilitatăţii de gestiune Contabilitatea de gestiune este un instrument eficient în conducerea activităţii unei întreprinderi, fapt pentru care este denumit ă şi contabilitate managerială. Contabilitatea de gestiune are drept scop evidenţierea, calculul, analiza şi controlul costurilor, a rezultatelor analitice ale întreprinderii. Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor este acea parte a contabilităţii care se ocupa în principal cu înregistrarea operaţiilor privind înregistrarea cheltuielilor de producţie şi de desfacere pe destinaţi, respectiv ţie, de pe activit secţii, şfaze de fabrica comenzi, etc.,ţieidecontarea produc ţiei,ăţi,precum i calculul costului producţproduse ie al produc fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate inclusiv al produc ţiei în curs.

Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor este o contabilitate internă, creată pentru a furnizia managerilor informa ţii necesare în vederea conducerii întreprinderii. Ea este necesară pentru a controla activitatea internă a unităţii şi în primul rând pentru controlul procesului de produc ţie. Concluzie: Contabilitatea de gestiune şi calcula ţ ia costurilor are ca obiectiv

şi la principal produc ţ ie de calcularea costurilor înregistrarea astfel incât cheltuielilor conducerea de întreprinderii diverse e şaloane s ă poat ă controla activitatea intern ă a acesteia, s ă examineze condi ţ iile interne ale exploatarii pe baza informa ţ iilor furnizate de contabilitatea de gestiune şi s ă stabileasc ă în raport de aceste informa ţ ii, pre ţu rile de vânzare, abaterile cheltuielilor efective de la cele prestabilite, cauzele acestor abateri şi rentabilitatea cu care se desf ăşoara activitatea .

Pentru a răspunde acestor obiective, organizarea contabilităţii de gestiune şi calculaţia costurilor este lăsată la latitudinea fiecărei unităţi patrimoniale şi ea se organizează în funcţie de specificul activităţii şi particularităţile procesului de producţie pe de o parte, iar pe de alta parte de necesităţile de informare ale organelor de decizie. Obiectivele contabilităţii de gestiune şi calculaţiei costurilor se referă la cele doua coordonate ale costului unitar: cheltuielile de producţie şi de desfacere, exprimate în bani; »

»

producţia care le-a ocazionatm determinată organizatoric şi cantitativ.

Astfel, în cazul cheltuielilor de produc ţ ie şi de desfacere contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor cuprind în sfera lor de studiu următoarele aspecte: Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

7 6/74

5/12/2018


INTRODUCERE ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE »

»

modul de formare a cheltuielilor de produc ţie şi desfacere a întreprinderii (delimitate în raport cu alte consumuri); gruparea şi compartimentarea cheltuielilor de producţie şi de desfacere în raport cu factorii care le generează şi cu caracterul lor;

metodele de contabilitate de gestiune şi calculaţia costurilor; precizarea scopului şi limitelor contabilităţii de gestiune şi calculaţiei costurilor; În cazul producţiei fizice există două puncte de vedere diferite: »

»

»

»

în calitate de activitate sau proces care se desf ăşoară Intr-un anumit cadru tehnico-organizatoric, delimitânduse cheltuielile pe locuri de cheltuieli sau centre de costuri; în calitate de rezultat concret al consumurilor productive a elementelor fundamentale ale procesului de munca sau

ca produse, lucrări şi servicii care constituie purt ătorii de costuri. Deci, obiectivele contabilităţii interne de gestiune sunt: »

»

»

principiile de constituire şi de delimitare a locurilor de cheltuieli în calitatea lor de categorii specifice; particularităţile centrelor de costuri în raport cu factorii care determina numărul, nomenclatura şi dimensiunea lor; raportul între centrele de costuri şi costuri;

şte ăpurt ce prive calculaÎn ţia ceea costurilor studiaz : ătorii de costuri, contabilitatea de gestiune şi structura şi componenţa purtătorilor de costuri; »

»

»

caracteristicile purtătorilor de costuri în raport cu natura lor; posibilităţile de delimitare cantitativă a lor, în scopul exprimării costurilor.

Funcţiile contabilităţii de gestiune 1. Funcţia de măsurare a consumurilor

Se măsoară consumurile productive sub formă: valorică; »

»

»

2. Functia previzională a contabilităţii de gestiune 8

pe feluri; pe destinaţii.

Constă în furnizarea informaţiilor necesare prestabilirii nivelului şi structurii costurilor pentru fiecare produs în parte, precum şi pentru întreaga producţie programată. Planificarea se realizează la nivel microeconomic, pe fiecare produs şi pe întreaga producţie, sub Calculul pre ţ urilor şi costurilor


7/74

5/12/2018



forma antecalculaţiilor, vizând perioade scurte. se realizează macroeconomic, pe perioade lungi. Prognozarea

la

nivel

3. Funcţia de înregistrare

Presupune determinarea cheltuielilor de producţie pe purtători şi pe locuri de cheltuieli în baza

analitică

documentelor justificative. În raport deindicatorilor cheltuielile corectate urmeaz ă determinarea efectivi ceruţi de metoda de contabilitate de gestiune şi calculaţia costurilor utilizată în unitatea în cauza în scopul de a vedea în ce măsură au fost îndeplinite sarcinile prestabilite.

4. Funcţia de optimizare

Aceasta funcţie conferă contabilităţii de gestiune calitatea de instrument principal în acţiunea de prospectare, identificare şi mobilizare a rezervelor interne care rezidă în modul de folosire a factorilor ă, modul cum se gospodăresc procesului de munc întreprinderile în general.

5. Funcţia de Se urmăreşte costul efectiv, faţă de costul urmărire, control programat (standard, prestabilit). Se obţin abateri şi reglare favorabile sau nefavorabile. Se compară nivelul costurilor cu al altor societ ăţi cu acelaşi profil. Se analizează cauzele care au condus la diferenţe nefavorabile şi se adoptă măsuri corective. Aceste functii ale contabilităţii de gestiune şi calculaţiei costurilor se completează reciproc, având caracter inseparabil. Deci, contabilitatea de gestiune are rolul de a oferi informaţii necesare luării deciziilor şi are drept obiective principale: »

»

»

calculul analitic al costurilor produselor, lucrărilor, serviciilor; calculul rezultatelor analitice prin comparaţia dintre costul produselor şi preţul de vânzare; elaborarea de bugete pe tipuri de activităţi (considerat un obiectiv previzional);

controlul bugetar, explicarea abaterilor înregistrate. Corespondenţa dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune Criterii Contabilitate Contabilitate de gestiune financiară »

Din punct de vedere juridic

Obligatorie

Facultativă

Ca viziune la nivel

Globală

Detaliată

Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

9 8/74

5/12/2018



de întreprindere După specificul sistemului informaţional

Extern

Intern

După obiectivul

Imagine fidelă a

Mijloc de supraveghere şi

urmărit După fluxul documentelor

patrimoniului Extern

control Intern

După clasificarea cheltuielilor

După natura lor

După locul de realizare şi destinaţia lor

După regulile aplicate

Norme unice pe ţară

Norme interne la aprecierea întreprinderii

După utilizatorii

Terţi şi conducere

Conducere

Trecut

Prezent şi viitor

informaţiei După orizontul de timp la care se referă informaţia

1.2 Definiţia, conţinutul şi clasificarea costurilor Costurile sunt formate din totalitatea cheltuielilor ocazionate de realizarea producţiei. Pentru cunoaşterea structurii costului unitar al unui produs, al unei ă lucr ri sau prestări de servicii, calculaţia costurilor urmăreşte, pe prim plan, determinarea mărimii costului de producţie pe fiecare articol de calculaţie, pe locuri generatoare de costuri şi pe purtători de costuri, în concordanţă cu specificul activităţii întreprinderii. Calculaţia costurilor poate fi definită ca ansamblul de operaţii matematice folosite în conformitate cu prevederile metodologice în vigoare, pentru determinarea costului unitar al unui produs, al unei lucrări sau al unui serviciu prestat, în condiţiile tehnice, organizatorice şi funcţionale ale întreprinderii.

1.2.1.Caracteristicile calculaţiei costurilor

Calculaţia costurilor, în funcţie de metoda şi procedeele folosite, poate furniza informaţii asupra costurilor trecute, asupra costurilor actuale sau a celor viitoare, ceea ce prezintă o importanţă deosebită în planificarea, urmărirea, analiza şi controlul costurilor. Pentru caracterizarea calculaţiei costurilor, teoria calculaţiei costurilor pleacă de la cele două funcţii de bază ale costului şi anume de la funcţia de măsurare şi funcţia de control şi reglare. Aceste funcţii, fiind strâns legate între ele şi inseparabile, sunt folosite în practica economic ă cu ajutorul informaţiilor asupra costurilor ca instrumente de conducere, planificare şi control. 10

Calculul pre ţ urilor şi costurilor


9/74

5/12/2018


INTRODUCERE ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE 1.

Pentru caracterizarea calculaţiei costurilor se urmăreşte, în esenţă, determinarea naturii şi calităţii informaţiilor pe care aceasta este în măsură să le furnizeze. Din acest punct de vedere, teoria calcula ţiei costurilor priveşte informaţiile asupra costurilor prin prisma actualităţii pentru conducere. Sub acest aspect, calculaţia costurilor poate fi caracterizată ca: ă şte determinarea costului unor a. un calculgrupe al trecutului - urm produse, de produse, lucrăreri etc. executate.; b. un calcul curent - presupune urmărirea şi controlul costurilor în paralel cu desfăşurarea procesului de producţie. c. un calcul previzional, având fiecare importanţa sa - permite stabilirea cu anticipaţie a anumitor nivele de costuri, pe baza unor calcule fundamentate ştiinţific.

2.

Calculaţia costurilor poate fi caracterizata şi din punctul de vedere al valorii informaţiilor asupra costurilor, fiind condiţionată de relevanţa, exactitatea, şi actualitatea acestora. a. Informaţiile asupra costurilor reflectă aspecte multilaterale cu indicarea cauzelor care caracterizează activitatea producţivă. Fiecare treaptă a conducerii întreprinderii are nevoie de anumite informaţii, specifice nivelului ei şi, de aceea, calculaţia costurilor se organizează pe principiul conducerii prin obiective b. Pentru luarea unor decizii optime, conducerea întreprinderii solicită ca informaţiile asupra costurilor să fie exacte. De aceea, se recomand în prealabil mai ăţmultor metode de calcula ţie ăa studierea costurilor, sub aspectul acapacit ii lor de a furniza informaţii exacte şi adoptarea acelei calculaţii care răspunde cel mai bine acestei cerinţe. c. Actualitatea informaţiei, este un element de caracterizare a calculaţiei costurilor şi depinde de promptitudinea cu care este culeasă, prelucrată şi transmisă. Se impune creşterea operativităţii metodelor de calculaţie a costurilor prin construirea unor modele de costuri previzionale. d. Costul informaţiei, ca element de caracterizare a calcula ţiei ţiilor culese, stocate şi costurilor, depinde dedetermin volumulăriiinforma prelucrate în vederea costurilor producţiei. Aceasta, deoarece nu trebuie uitat un amănunt important: informaţiile suplimentare induc costuri suplimentare.

1.2.2. Costul de producţie Pentru calcularea corectă a costului producţiei este necesar ca înregistrarea cheltuielilor aferente să ţină seama de locurile de producţie ce au ocazionat cheltuieli precum şi de destinaţia şi importanţa producţiei. Producţia întreprinderii se clasifică în trei categorii: 1. Producţia de bază – formează obiectul activităţii principale a unităţii constând în obţinerea de produse finite, semifabricate, lucrări şi servicii destinate vânzării către terţi. Obţinerea ei are loc Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

11

10/74

5/12/2018



în secţiile principale ale unităţii numite secţii de bază. În contabilitate se numesc centre principale de costuri. 2. Producţia auxiliară - este producţia ce asigură desfăşurarea în condiţii normale a producţiei de bază numindu-se şi ajutătoare. Ea cuprinde fabricarea produselor secundare (centrala electrică a întrepriderii, de apă, de abur, ateliere de întreţinere şi reparaţii, ă în secţii auxiliare, numite în contabilitate etc.). se desfăşde oarcosturi. centreEa secundare Producţia auxiliară este destinată, de regulă, consumului intern, dar când depăşeşte necesitatea internă poate fi liivrată şi terţilor. 3. Producţia anexă – nu are legătură directă cu activitatea de bază a unităţii, având drept scop satisfacerea unor nevoi socioculturale ale angajaţilor. Obţinerea ei are loc în secţii neindustriale numite secţii anexă. În contabilitate se numesc centre anexe de costuri.

Această clasificare a producţiei determină în contabilitate înregistrarea cheltuielilor aferente în conturi distincte. Administrarea şi conducerea producţiei se realizează la nivelul sectorului administrativ şi de conducere care, în contabilitate constituie un centru de costuri distinct. Conţinutul şi clasificarea cheltuielilor de producţie Modul de formare al costurilor are ca punct de pornire clasificarea cheltuielilor ce compun costurile pe următoarele criterii: Criteriul Categorii Criteriul economic

»

cheltuieli materiale ce reflectă consumurile de obiecte ale muncii de mijloace de munc ă; (cheltuieli cu şi materiile prime, materiale, combustibil, piese de schimb, cheltuieli cu obiecte de inventar, cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe.);

»

Dup ă omogenitate:

»

»

ă modul Dup înţ inerea care ă la ob particip de bunuri 12

»

cheltuieli cu munca vie reprezintă consumul de forţă de muncă (cheltuieli cu salarii, şi cheltuieli cu cote aferentesalariilor – CAS, contribuţia unităţii); cheltuieli simple (omogene) formate dintrun singur element de cheltuială (cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu amortizarea, cheltuieli cu materiile prime); cheltuieli complexe (eterogene), formate din mai multe elemente de cheltuială (cheltuieli generate de administraţie – chirii, iluminat, telefon, cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, cheltuieli comune de secţie). ţ ive cheltuieli desfăşurareaproduc normal ă –a ocazionate procesului de producţie (cheltuieli eficiente);



11/74

5/12/2018


INTRODUCERE ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE »

Dup ă locul efectuare

lor

de

»

»

»

»

»

Dup ă modul de includere în costul produc ţ iei

»

»

cheltuieli neproduc ţ ive (ineficiente) – provenite din anomalii în desfăşurarea procesului de producţie (pierderi din întreruperea procesului de produc ţie, pierderi din rebuturi, din depăşirea normelor de consum la materiale). cheltuieli ale activit ăţ ii de baz ă; cheltuieli ale activit ăţ ii auxiliare; cheltuieli comune ale sec ţi ei; cheltuieli generate de întreprindere; cheltuieli de desfacere ; cheltuieli directe - se identifica direct pe produs în momentul efectuării lor (cheltuieli cu materiile prime, materiale, salariile muncitorilor direct producţivi, cotele aferente salariilor directe etc.); cheltuieli indirecte care nu sunt legate nemijlocit de produs, ci privesc producţia în ansamblul ei – se mai numesc şi cheltuieli comune sau generale (cheltuieli cu iluminatul, energie electrică, apă, chirii, telefon, amortizări etc.) Identificarea cotei părţi din aceste cheltuieli ce intră în costul produsului presupune efectuarea prealabilă a unui calcul de repartizare a cheltuielilor pe baza unei chei de repartizare.

Dup ă leg ătura lor cu procesul de produc ţ ie

»

»

cheltuieli tehnologice ocazionate de aplicarea tehnologiei de producţie (cheltuieli cu materiile prime, materiale, combustibil, salariile muncitorilor, cotele aferente); cheltuieli de regie ocazionate de administrarea, organizarea şi conducerea ăţ activit TESA, ii (cheltuieli cheltuieli cucusalariile întrepersonalului ţinerea şi funcţionarea clădirilor, cheltuieli administrativ-gospodăreşti).

Dup ă necesitatea asigur ării structurii costurilor de produc ţ ie

»

»

cheltuieli grupate pe elemente primare : materii prime, materiale, combustibil, energie, apă, amortizări, salarii, cote aferente salariilor (această grupă indică ce mijloace economice s-au consumat în producţie, după natura sau specificul lor). cheltuieli

calcula ţ ie :

grupate


pe

articole

de

13 12/74

5/12/2018



Cheltuieli cu materiile prime şi + materialele directe Cheltuieli salariile directe Cheltuieli cu cotele aferente salariilor directe Cheltuieli întreţinerea şi funcţionareacuutilajelor Cheltuieli comune ale secţiei COST DE SECŢIE Cheltuieli generale întreprinderii COST DE UZINĂ

+ ale +

Cheltuieli de desfacere COST COMPLET COMERCIAL Dup ă comportamentul lor fa ţă de volumul fizic al produc ţ iei

»

»

cheltuieli fixe ( convenţional constante), a căror mărime rămâne relativ neschimbată sau se modifică nesemnificativ în cazul variaţiei volumului fizic al producţiei (cheltuieli cu amortizările, cheltuieli cu salariile TESA şi cotele aferente, cheltuieli poştale, cheltuieli cu chirii, cheltuieli cu rechizite de birou, etc.). CF=f(t). cheltuieli variabile ce îşi modifică mărimea corespunzător cu volumul fizic al producţiei (cheltuieli cu materii prime, cheltuieli cu materiale, combustibil, energie, apă, salarii directe şi cote aferente). CV=f(Q). Pentru a exprima comportamentul cheltuielilor faţă de volumul producţiei se calculează indicele de variabilitate Iv. Ct 1

⋅ 100 − 100

Ct 1 − Ct 0

⋅ 100 − 100

I V = Ct 0 sau I V = Ct 0 Q1 Q1 − Q0 ⋅ 100 − 100 ⋅ 100 − 100 Q0 Q0

unde indicele 1 se referă la perioada curentă, iar indicele 0 la perioada de bază. Dup ă indicele variabilitate I V

de

»

Cheltuielile fixe au indicele de variabilitate Iv=0, ele fiind determinate de capacitatea de producţie a întreprinderii (nu de volumul de producţie). Cheltuielile fixe se împart în două grupe: cheltuieli fixe propriu-zise ce rămân constante, indiferent de volumul capacităţii

§

14



13/74

5/12/2018



de producţie (amortizări, cheltuieli poştale, cheltuieli cu asigurări, cheltuieli cu diverse taxe, etc.); cheltuieli relativ fixe care manifestă o anumită sensibilitate la variaţia capacităţii de producţie (salarii TESA, salarii personal,

§

de întreţinere, rechizitele, etc).cotele aferente, cheltuieli cu Ponderea cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor indică gradul de rigiditate (GR) al întreprinderii, care trebuie să fie cât mai redus: CF = »

»

»

CF ⋅ 100 . CT

cheltuieli variabile propor ţ ionale care se modifică proporţional cu volumul producţiei Iv=1. La nivel de produs aceste cheltuieli rămân neschimbate (materiale, ambalaje, salarii directe, cote aferente, etc); cheltuieli variabile progresive care cresc într-un ritm superior ritmului de creştere al volumului producţiei – acestea au Iv > 1. La nivel de produs, ritmul de creştere se menţine (cheltuieli cu combustibilul). cheltuieli variabile degresive care cresc într-un ritm inferior ritmuluide creştere al V<1. volumului Acestea manifestă o produc anumitţăieiiner0
a. Cre şterea procentual ă cheltuielilor degresive

a

I V ⋅ (Q1 − Q0 ) P[%] = Q0 ⋅100 unde (Q1 − Q0 ) ⋅ 100 este ritmul de crestere a Q0

volumului producţiei; b. Efectul degresiunii profitului:

asupra

 Q  − 1 ⋅ (1 − I V )  Q  

E d = C d 0 ⋅ 

1 0

1. cheltuieli variabile regresive sunt acelea care scad pentru o perioadă de timp la începutul procesului de producţie în timp ce Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

15 14/74

5/12/2018



volumul fizic al producţiei se menţine constant sau creşte uşor (consumul de combustibil la pornirea furnalelor); 2. cheltuieli variabile flexibile sunt acelea care evoluează diferit în raport cu volumul fizic al producţiei având alternativ ţional şi comportament comportament proporde degresiv (consumul combustibil în cazul centralelor termoelectrice)

16



15/74

5/12/2018


CALCULAŢ IA COSTURILOR DE PRODUC Ţ IE

CAPITOLUL 2 CALCULAŢIA COSTURILOR DE PRODUCŢIE 2.1. Principiile organizării calculaţiei costurilor La baza calculaţiei costurilor stau următoarele principii: Principiul Detalii »

Principiul determinării Presupune separarea cheltuielilor pe fiecare obiectului calculaţiei activitate desfăşurată ca urmare a particularităţilor determinate de organizarea şi desfăşurarea proceselor economice. Cheltuielile vor fi separate astfel: în activitatea de aprovizionare, obiectul calculaţiei este dat de materii prime, materiale consumabile etc.; »

în activitatea de producţie, obiectul de calculaţie este dat de un produs, lucrare, serviciu etc. Nerespectarea principiului de mai sus conduce la denaturarea costului de produc ţie. »

»

»

Principiul stabilirii Alegerea metodei de calculaţie este strâns metodei de calculaţie legată de particularităţile organizării producţiei şi ale procesului tehnologic, de scopul urmărit prin procesul decizional al întreprinderii, influenţând calculul costului produsului fabricat, realizării de lucrări sau servicii. Utilizarea unei metode de calculaţie are la bază multipli indicatori economico-financiari ce se determină în contabilitate. Principiul organizării calculaţiilor contabile în corelaţie cu celelalte calculaţii economice (statistice, previzionale);

Organizarea calculaţiilor contabile este strâns legată de calculaţiile economice (statistice, previzionale), prin corespondenţa între datele prognozate şi cele furnizate de contabilitate şi statistică, asigurându-se indicatorilor un conţinut unitar. Caracterul unitar al informaţiilor, oferite la nivelul fiecărei subdiviziuni organizatorice a economiei naţionale, permite asigurarea unui sistem informaţional economic oferit de calculul, analiza şi controlul indicatorilor la nivelul întreprinderii. În conformitate cu principiul de mai sus, organizarea contabilităţii de gestiune şi


17 16/74

5/12/2018



obţinerea informaţiilor referitoare la costul de producţie (consumul material şi de muncă vie) sunt strâns legate de furnizarea datelor necesare întocmirii indicatorilor previzionaţi (costurile prestabilite). Astfel,

la

organizarea

contabilităţii

de

gestiune, să (sec se ţţinie,ă faze seama fiecare centru de trebuie cheltuieli dede fabrica ţie etc.), în vederea previzionării costurilor de producţie. În acest proces, se va ţine seama de aceleaşi criterii de repartizare a cheltuielilor indirecte. »

»

»

Principiul separării indicatorilor economico-financiari ai calculaţiei costurilor pe tipuri de activităţi;

Separarea cu exactitate a informaţiilor oferite de contabilitate, pe tipuri de activităţi (exploatare, financiare, extraordinare) din cadrul unei unităţi patrimoniale, are drept scop determinarea cu exactitate a indicatorilor economico-financiari, a cheltuielilor, veniturilor, rezultatelor, pe acele activităţi, în vederea determinării eficienţei fiecărei activităţi în parte.

Principiul delimitării în Costul de producţie trebuie să cuprindă numai timp a cheltuielilor; cheltuieli aferente activităţii de exploatare, pe tipuri de cheltuieli şi nu alte cheltuieli cum sunt cele financiare, extraordinare, impozit/profit, care trebuie să se suporte din rezultatele financiare ale unităţii patrimoniale (chiar şi o parte a cheltuielilor de exploatare, cum sunt alte cheltuieli de exploatare: majorări, penalităţi, cheltuieli cu privire la activele cedate etc.). Principiul delimitării în În cazul cheltuielilor de producţie, delimitarea spaţiu a cheltuielilor în spaţiu presupune localizarea acestora la nivel de secţii de bază, auxiliare etc. În acest mod se realizează determinarea unui cost de ăproduc al unui produs, careunitar să includ numaiţiecheltuielile aferente acestuia.

»

18

Principiul delimitării Acest principiu are la bază delimitarea cheltuielilor producţive, cheltuielilor producţive de cele neproducţive de cele neproducţive (care nu aduc produsului o valoare suplimentară). Din categoria cheltuielilor neproducţive, putem aminti: pierderile determinate de întreruperile procesului de producţie, pierderi ale deteriorării materiilor prime, materialelor, pierderi rezultate din casarea mijloacelor Calculul pre ţ urilor şi costurilor


17/74

5/12/2018



circulante etc. Ele sunt legate de modul de organizare, de gestionarea patrimoniului şi trebuie să se ţină seama de acestea determinându-se influenţa lor în costul efectiv al produsului, în vederea eliminării cauzelor care le-au determinat. »

Principiul delimitării cheltuielilor între producţia finită şi în curs de execuţie

Producţia neterminată reprezintă producţia care se află în diferite stadii de fabricaţie. Ea se determină pe baza inventarierii periodice (lunare) din punct de vedere contabil, după care se stabileşte valoric. Separarea cheltuielilor pe producţia neterminată prezintă importanţă deoarece, în cazul subevaluării acesteia, se înregistrează o creştere a costului produsului finit, cu implicaţii asupra rezultatului întreprinderii aferent perioadei de gestiune (descreştere).

2.2. Organizarea calculaţiei costurilor Organizarea calculaţiei costurilor se găseşte într-o strânsă legătură cu organizarea contabilităţii costurilor de producţie. Problemele principale care ţin de organizarea calculaţiei costurilor sunt: precizarea obiectului calculaţiei; »

»

»

»

stabilirea unităţii de calcul (dependentă de obiectul calculaţiei); alegerea procedeului sau procedeelor, atunci când este cazul, de repartizare a cheltuielilor indirecte; adoptarea unei nomenclaturi a costurilor de produc ţie pe elemente primare şi pe articole de calculaţie adaptată la specificul activităţii unei entităţi;

adoptarea celei mai adecvate metode de calculaţie a costurilor (ca exprimare a legăturii ce se stabileşte între tipul producţiei şi modul de organizare a evidenţei a cheltuielilor de producţie). Organizarea calculaţiei costurilor poate fi realizat ă având la bază una din metodele de calculaţie pure sau combinaţii ale acestora, cum ar fi: metoda globală; »

»

»

»

»

metoda pe faze; metoda pe comenzi; metoda standard - cost etc.

Calculaţia costurilor poate fi astfel organizată încât să permită realizarea următoarelor obiective: Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

19 18/74

5/12/2018



1.

Aspectului formal al calculatiei prin: Calculaţia pe feluri de costuri utilizează sau poate utiliza diferite criterii de grupare a costurilor: după natura consumurilor în costul materialelor şi în costul manoperei; în funcţie de modificarea volumului fizic al producţiei în costuri fixe şi costuri variabile etc.; »

Calculaţia pe feluri de costuri

»

»

în organizarea calculatiei costurilor pe feluri, o importanţă deosebită o au purtătorii primari de date şi informaţii, circuitul lor, cât şi corectitudinea întocmirii lor. Potrivit structurii întreprinderii calculaţia trebuie astfel organizată încât să permită un calcul de plan, unul efectiv şi altul legat de abaterile privind costurile. Ca urmare, locul de cost trebuie tratat din mai multe puncte de vedere: »

»

Calculaţie pe locuri de costuri sau

funcţional (al conducerii eficiente prin latura responsabilităţii);

mixt. Se impune găsirea sau mai bine spus stabilirea unui număr optim de locuri de cost prin prisma costului informaţiei. »

centre de cost sau responsabilitate

Pe lângă optimizare, se pune şi problema conducerii locurilor de costuri, bazată pe o metodă adecvată de conducere. Un aspect deosebit de important este cel al repartizării cheltuielilor indirecte pe fiecare loc de cost, prin folosirea unor calcule convenţionale sau procedee de repartizare. Acest mod de organizare a calculatiei trebuie să ţină seama atât de definirea purtătorilor de costuri, cât şi de marea diversitate a acestora. Purtătorii de costuri reprezintă entităţile pentru care se antecalculează şi se postcalculează costuri potrivit unei anume metode. Ei îndeplinesc două funcţii:

Calculaţia pe purtători de costuri

»

20

formal (al procedeelor de colectare şi repartizare a cheltuielilor încorporabile);

de identificare a cheltuielilor specifice (individuale) şi, în anumite condiţii de preluare a celor comune care se colectează



19/74

5/12/2018



iniţial pe sectoare; »

2.

de control al volumului de activitate desfăşurat de întreprindere"

Aspectului funcţional al calculaţiei prin: »

Calculaţia de plan (normată, standard).

»

Calculaţia efectivă

Calculul abaterilor

»

Aceasta se utilizează la determinarea costului planificat, normat, standard sau antecalculat al produselor, lucrărilor sau serviciilor pe articole de calculaţie, pe baza normelor de consum sau a standardelor de materii şi materiale, a normelor de timp şi de folosire a capacităţilor de producţie etc. Are drept scop stabilirea costurilor efective, reale ale produselor obţinute, lucrărilor executate şi serviciilor prestate pe baza datelor furnizate de contabilitatea financiară. Urmăreşte furnizarea fiecărui nivel de conducere numai a abaterilor relevante

2.3 Locul şi rolul calculaţiei costurilor Calculaţia costurilor orientată spre control şi decizie este una dintre ă ale mecanismului de conducere a întreprinderii. componentele de baz Calculaţia costurilor trebuie privită ca o sursă importantă de furnizare a informaţiilor din domeniul costurilor, având rol hotărâtor pentru asigurarea unei conduceri moderne a întreprinderii. Datorită acestui rol important, calculaţia costurilor de producţie a devenit o problemă de bază a managementului firmei.

»

»

Calculaţia costurilor trebuie să fie astfel organizată încât să asigure: măsurarea cantitativă şi calitativă a întregului proces de producţie; un mijloc de control, orientare şi reglare prin decizii corespunzătoare a laturii valorice a acestuia pe baza informa ţiilor furnizate fiecărui nivel de conducere.

Calculaţia costurilor este în măsură să răspundă acestor cerinţe şi să furnizeze informaţii asupra costurilor trecute, asupra costurilor actuale şi asupra costurilor viitoare. Deoarece costurile sunt generate de toate locurile de costuri, rezult ă că toate sectoarele şi compartimentele funcţionale ale întreprinderii participă la costul producţiei. Prin costuri se reflect ă întreaga activitate a întreprinderii, calculaţia costurilor trebuie privită ca un sistem informaţional de bază al conducerii întreprinderii. Rolul şi importanţa calculaţiei costurilor Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

21 20/74

5/12/2018


CALCULAŢ IA COSTURILOR DE PRODUC Ţ IE »

»

»

»

»

costurile apar peste tot în cadrul întreprinderii calculaţia costurilor este singura în măsură să explice eficienţa activităţii economice şi atingerea sau abaterea de la scopul urmărit informaţiile furnizate de calculaţia costurilor sunt informaţii de conducere pentru toate locurile generatoare de costuri răspunderea pentru nivelul costurilor atrage toate treptele ierarhice de conducere din cadrul întreprinderii fiecare manager este răspunzător, la rândul său, pentru costurile din compartimentul pe care-l conduce

Costul este urmărit pe locuri generatoare de costuri, în cadrul unor limite prestabilite cu ajutorul metodelor evoluate de calculaţie a costurilor. Astfel, se poate îmbina conducerea prin delegare de autoritate în a şa fel ca fiecare conducător, la nivelul său din ierarhia întreprinderii, să răspundă de obiectivul parţial fixat. O astfel de urmărire a costurilor asigură concomitent cunoaşterea abaterilor şi localizarea lor cu indicarea cauzelor care le-au generat şi a responsabilităţii. De asemenea, permite o filtrare a informa ţiilor privind costurile în limita necesit ăţilor fiecărui nivel ierarhic.

22



21/74

5/12/2018


METODE DE CALCULAŢ IE A COSTURILOR

CAPITOLUL 3 METODE DE CALCULAŢIE A COSTURILOR ş tehnicile de calculaţie se perfecţionează În prezent procedeele continuu, prin formularea unor imodele de calculare adecvate stadiului de perfecţionare a tehnologiei producţiei. Astfel, au apărut o seamă de modele de calculare a costurilor, diferenţiate între ele prin procedeele şi tehnicile de calcul adoptate în cadrul fiecărui model, cunoscute în literatura de specialitate şi în practica economică sub denumirea de metode de calculaţie a costurilor.

Metoda de calculaţie a costurilor este ansamblul de procedee şi tehnici de calcul specifice, utilizate într-o anumită succesiune pentru afectarea purtătorilor de costuri numai cu cheltuielile de produc ţie ocazionate de obţinerea sau de producerea acestora.

Clasificarea metodelor de calculaţie a costurilor

Metode clasice de calculaţie: metoda globală; »

»

metoda pe faze;

»

În funcţie de apariţia lor în timp şi de formele lor evolutive :

metoda pe comenzi. Metode moderne (evoluate) calculaţie a costurilor: metoda standard-cost, metoda direct-costing;

de

»

»

»

»

»

»

metoda costurilor marginale; metoda PERT-cost; metoda T.H.M., metoda G.P. etc

Metode de calculaţie pe purtători de costuri: metoda pe comenzi; »

După legătura lor cu obiectul calculaţiei se disting:

»

»

»

»

metoda standard-cost; metoda T.H.M.; metoda G.P.; metoda PERT-cost ş.a

Metode de calculaţie pe sectoare de Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

23 22/74

5/12/2018



cheltuieli sau pe locuri de cheltuieli. Metode de calculaţie cu caracter mixt: metoda globală; »

»

metoda pe faze.

Metode calculaţcostului ie care au ca unic obiectiv de stabilirea produselor, lucrărilor şi serviciilor: metoda globală; »

»

»

În funcţie de obiectivele urmărite:

»

metoda pe comenzi; metoda pe faze; metoda G.P. ş.a.;

Metode de calculaţie care urmăresc şi alte obiective: metoda standard-cost; metoda T.H.M.; metoda PERT-cost; »

»

»

»

metoda direct-costing ş.a

Metode de evidenţă analitică a cheltuielilor de producţie şi de calculaţie a costurilor totale sau integrale (fullcosting), cuprinzând: metode de bază sau fundamentale: »

• metoda globală; • metoda pe faze; • metoda pe comenzi. »

După partea din sfera cheltuielilor de producţie

metode derivate evoluate:

• metoda T.H.M.; • metoda G.P.; • metoda PERT-cost.

ă în determinarea absorbit costului de producţie: »

metode de evidenţă complexă şi control operativ:

• metoda standard-cost; • metoda ABC; • metoda costului-ţintă etc. ţă analitică a Metode evidenţie cheltuielilordede produc şi de calculaţie a costurilor parţiale - metode limitative: 24



23/74

5/12/2018



»

»

»

metoda direct-costing; metoda costurilor directe; metoda costurilor specifice.

Metode de calculaţie bazate principiul secţiilor omogene: »

»

»

După principiile utilizate:

pe

metoda globală; metoda pe faze; metoda pe comenzi.

Metode de calculaţie bazate pe principiile coeficienţilor de echivalenţă sau al rapoartelor constante: metoda G.P. »

Metode de calculatie bazate pe principiul centrelor de responsabilitate: metoda T.H.M.; metoda de calculatie pe centre de costuri. »

»

Calculaţia costurilor de producţie poate fi efectuată după metoda costurilor standard, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globală, metoda direct-costing sau alte metode, în func ţie de modul de organizare a producţiei, specificul activităţii, particularităţile procesului tehnologic şi de necesităţile proprii. 3.1. Factorii care determină alegerea metodei de calculaţie a costurilor

Alegerea metodei de calculatie a costurilor se face ţinându-se seama de acţiunea unor factori generatori de cheltuieli de producţie: 1. Specificul tehnologiei de fabricaţie: »

»

cu producţie simplă (omogenă), cum ar fi unităţile producătoare de zahăr, ulei, sticlă, ciment etc, în cadrul cărora produsele finite se obţin prin prelucrarea materiei prime într-un lanţ de operaţii succesive; cu producţie complexă, în cadrul cărora produsele finite se obţin prin combinarea unor operaţii sau şiruri de operaţii relativ independente, se şpot ar fi cele constructoarecare de ma ini).desfăşura simultan (cum

Specificul tehnologiei de fabricaţie influenţează : Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

25 24/74

5/12/2018


METODE DE CALCULAŢ IE A COSTURILOR »

»

»

»

»

criteriile de separare şi delimitare a cheltuielilor de produc ţie pe purtători şi pe sectoare de cheltuieli; ordinea în care se efectueaz ă colectarea cheltuielilor de producţie în vederea determinării costului unitar pe produs, lucrare sau serviciu; perioada şi momentul de calcul, care nu întotdeauna coincid cu perioada de producţie; obiectul calculaţiei, care poate fi un produs fabricat, o lucrare executată, un serviciu prestat, un semifabricat, o serie de produse etc; metodele de calculatie a costului unitar.

2. Tipul de producţie şi modul de organizare a acesteia: »

»

cu producţie individuală; de serie;

de masă. Tipul de producţie şi modul de organizare influenţează modul de organizare a calculaţiei costurilor prin: modul de organizare a producţiei pe care-1 presupune: pe comenzi, în flux şi pe şarje, pe loturi etc; metoda de calculatie utilizată (metoda globală, pe comenzi, pe faze etc); documentaţia necesară etc. »

»

»

»

3. Mărimea entităţii este factorul care determină modalitatea generală de organizare şi efectuare a lucrărilor de colectare a cheltuielilor de producţie şi de calculaţie a costurilor: »

»

centralizat, dacă entităţile fac parte din categoria celor mici şi mijlocii; descentralizat, dacă entităţile sunt mari, cu subunităţi dispersate în spaţiu şi dacă aceste subunităţi funcţionează după principiul autonomiei economicofinanciare.

4. Structura organizatorică a entităţii (de producţie şi funcţională) influenţează cadrul general, organizatoric şi funcţional al calculatiei costurilor. Astfel, structura producţiei impune delimitări de cheltuieli pe zone de cheltuieli, în funcţie de omogenitatea sau complexitatea operaţiilor care se execută în fiecare secţie, atelier, centru de producţie etc, şi pe purtătorii de costuri intermediari şi finali (sau numai finali). Structura funcţională poate reclama, la rândul său, organizarea calculatiei costurilor fie la nivelul tuturor 26



25/74

5/12/2018



sectoarelor funcţionale luate împreună, fie pe compartimente funcţionale distincte. 5. Organizarea procesului de producţie constituie un alt factor ce influenţează alegerea metodei de calculaţie a costurilor. Modalităţile de organizare socială a producţiei, cum ar fi specializarea, concentrarea şi combinarea, influenţează principalele caracteristici ale organizării calculatiei costurilor, astfel: specializarea entităţilor economice simplifică modul de organizare a calculatiei costurilor, calculaţia putându-se efectua centralizat, direct pe purtătorii de costuri finali; »

»

»

combinarea, comparată cu specializarea, poate complica organizarea calculatiei, determinând descentralizarea acesteia şi organizarea ei pe semifabricate şi pe alte categorii de purtători intermediari de costuri; influenţa gradului de concentrare a producţiei este similară cu cea a mărimii entităţii.

6. Progresul tehnic, prin gradul de mecanizare şi automatizare a producţiei, îngreunează sau înlesneşte posibilităţile de urmărire a rezultatelor producţiei şi a consumurilor de valori pe care acestea le presupun pe locurile de muncă.

ă organizarea 7. eviden Caracterul procesului de produc influenţeaz ţei cheltuielilor de produc ţie şi ţaiecalculatiei costurilor.

3.2. Metode de evidenţă analitică a cheltuielilor de producţie şi de calculaţie a costurilor totale sau integrale (absorbante)

Conceptul costurilor totale sau integrale este ilustrat printr-o serie de metode, cum sunt: metoda global ă, metoda pe faze, metoda pe comenzi etc. şterealor ăreia Cunoa particularit aceste metode direct la folosirea în raportăţilor cu fiec cerin ţele dintre impuse de exigen ţelecontribuie economiei de piaţă. Obiectivul contabilităţii de gestiune, în cadrul metodei costurilor complete, este de a obţine costurile produselor fabricate, incluzând toate cheltuielile de producţie.

Obţinerea costului complet al produselor se face prin integrarea succesivă a diferitelor costuri după un procedeu care să respecte fluxul normal de fabricaţie a produselor în unitatea patrimonial ă. Etape de desf urare a lucr rilor de calcula ie : ăş

ă

ţ

1. determinarea şi delimitarea cheltuielilor pe purtători de costuri şi pe sectoare potrivit posibilităţilor de identificare a lor; Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

27 26/74

5/12/2018



2. repartizarea cheltuielilor delimitate pe sectoare asupra purtătorilor de costuri; 3. separarea cheltuielilor în raport cu gradul de finisare a producţiei (dacă se impune aceasta); 4. determinarea costului unitar. 3.2.1. Metoda globală

Metoda globală sau metoda calculaţiei simple este cunoscută şi sub denumirea de metoda diviziunii şi se aplică de către entităţile care fabrică un singur produs, la care, de regul ă, la sfârşitul perioadei de gestiune, nu există semifabricate sau producţie neterminată, iar dacă există acestea sunt constante de la un exerciţiu la altul. Calculaţia globală constă în colectarea tuturor cheltuielilor de producţie (directe şi indirecte) ocazionate de obţinerea producţiei, la nivelul întreprinderii şi raportarea lor, la finele perioadei de gestiune, la cantitatea de produse finite obţinute. Relaţia de calcul este: n

Chp ∑ cu =

j

j =1

i

unde:

cui

Qi

reprezintă costul unitar al produsului i;

Chp reprezintă cheltuielile de producţie ; j - articole de calculaţie ; Qi

cantitatea de produs finit «i» obţinută.

Dacă se obţin mai multe produse, considerate în totalitate produse n

∑ Chp cu = ∑Q

j

principale, relaţia de calcul va fi:

i

j =1 m

i

i =1

Aplicarea metodei globale presupune existenţa uneia din următoarele două condiţii: 1. producţia să fie omogenă, adică dintr-un atelier sau secţie de producţie, sau chiar din întreaga activitate a entit ăţii, să se obţină un singur produs, lucrare sau serviciu, fără să apară semifabricate sau producţie neterminată la sfârşitul perioadei de gestiune. De exemplu: extracţia de cărbuni, ţiţei, gaze; producţia de energie electrică şi termică; prestarea de transporturi etc. 2. Dacă se obţin mai multe produse, să existe posibilitatea ca prin diverse criterii de echivalare să fie transformate într-un singur produs convenţional. De exemplu: extracţia de cărbuni, ţiţei, gaze; prestarea de transporturi etc. Metoda globală este utilizată în două variante, şi anume: a) Aplicarea metodei pe feluri de cheltuieli, se efectueaz ă în două moduri, astfel: 28



27/74

5/12/2018



1. cheltuielile totale de producţie sunt defalcate pe feluri de cheltuieli şi fiecare dintre acestea sunt apoi raportate la cantitatea total ă de produse finite obţinută într-o perioadă de gestiune. Costul unitar se calculează cu relaţia: n

cui

= ∑ Chpi , unde: i=1

Chpi

Qi

reprezintă tipurile de cheltuieli de

producţie; 2. cheltuielile totale de producţie sunt defalcate tot pe feluri de cheltuieli, dar cantitatea totală de produse finite este împărţită în obţinută şi vândută. De asemenea, cheltuielile directe sunt raportate doar la cantitatea de produse obţinută, în timp ce cheltuielile indirecte la cantitatea de produse vândută în perioada respectivă de gestiune. Relaţia de calcul este următoarea: n

∑

n

∑ Chind

Chd j

j

j =1

cui

=

j =1

Qi

+

, unde

Qv

Chd j - reprezintă

cheltuielile directe;

Chind - cheltuielile

Qi — obţinută; Qv -

vândută.

indirecte

cantitatea de produse cantitatea

de

produse

Această variantă a metodei globale prezintă avantajul determinării şi analizei abaterilor pe feluri de cheltuieli. De asemenea, cea de-a doua formă ţie oferă posibilitatea cunoaşterii modului cum influenţează de vânzcalcula ările nivelul cheltuielilor indirecte.

b. Aplicarea celei de-a doua variante a metodei globale pe locuri de cheltuieli se efectuează numai în unităţile unde în cadrul unui flux tehnologic, desfăşurat pe mai multe etape succesive de prelucrare, se obţine un singur produs finit. Caracteristic acestei variante este faptul c ă urmăreşte atât determinarea costului unitar separat pe fiecare etapă sau nivel al procesului tehnologic, cât şi pe produs. Costul unitar al produsului finit se obţine prin însumarea costurilor unitare ale tuturor locurilor de cheltuieli cât şi a cheltuielilor indirecte, utilizând rela ţia: n

cui

= ∑ Chpl i + Chind i=1

Qi

Q j

unde:

Chpl - reprezintă cheltuielile de producţie ale locului de cheltuieli Qi – reprezintă cantitatea de produse prelucrată în locul de cheltuieli i.

3.2.2. Metoda pe faze

Metoda pe faze este folosită, în unităţile economice care au ca obiect producţia de masă, unde pentru obţinerea produsului finit se parcurg în Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

29 28/74

5/12/2018



procesul de fabricaţie mai multe faze, cum ar fi industria u şoară, alimentară, chimică, extracţia minereurilor etc. Obiectul calculaţiei îl constituie produsul precum şi fazele parcurse în procesul de fabricaţie de acesta, astfel încât la sfâr şitul perioadei de gestiune, prin cumularea tuturor cheltuielilor, în ultima faz ă de producţie să se obţină costul unitar efectiv al produsului finit. Faza de fabricaţie este definită ca fiind acea diviziune a procesului tehnologic, delimitată şi din punct de vedere organizatoric, în care se execută o anumită operaţie din lanţul operaţiilor succesive de prelucrare a materiei prime, în vederea obţinerii unuia sau mai multor produse finite de mas ă sau de serie mare. Aplicarea metodei pe faze la condiţiile concrete din unităţile economice cu producţie de masă implică parcurgerea următoarelor etape de lucru: ETAPE 1. stabilirea şi delimitarea fazelor de calculaţie a costurilor 2. colectarea cheltuielilor directe pe faze de calculaţie şi a celor indirecte pe secţiuni omogene 3. repartizarea cheltuielilor indirecte între două sau mai multe produse finite obţinute în aceeaşi fază de calculaţie 4. calculul costului unitar al semifabricatelor interne pe faze de calculaţie 5. determinarea cheltuielilor aferente producţiei în curs de execuţie 6. calculul costului pe unitatea de produs

Stabilirea şi delimitarea fazelor de calculaţie a costurilor se face prin descompunerea procesului tehnologic, ţinând seama de următoarele principii: »

»

»

»

30

fazele de calculaţie a costurilor să aibă la bază doar fazele de fabricaţie cu caracter succesiv sau independente, iar la finele perioadei de gestiune producţia obţinută să poată fi măsurată şi exprimată cantitativ; costul unitar al produselor finite s ă fie determinat de un număr redus de faze de calculaţie pentru a evita lucrări de centralizare voluminoase şi inutile; în interiorul secţiilor, liniile tehnologice sau instalaţiile complexe de fabricaţie pot constitui baza unor faze de calculaţie distincte, dacă fiecare dintre acestea au ca obiect obţinerea unor semifabricate sau produse finite ce se deosebesc între ele prin destinaţie, mărime, formă etc. şi determină cheltuieli de producţie diferite ca volum; ă pe maşini şi utilaje cu în cazul fazelor desf ajutorul cărora de se fabrica executţăie care operase ţiuni deăşoar finisare superioară pentru



29/74

5/12/2018



»

»

»

»

semifabricate sau produsul principal se constituie faze de calculaţie distincte; dacă o parte din fazele de fabricaţie se desfăşoară cu aparatură montată în aer liber iar celelalte faze în cl ădiri închise, este necesar să se constituie pe baza lor faze de calculaţie distincte; se creează, de asemenea, faze de calculaţie distincte şi în cazul fazelor de fabricaţie care au ca rezultat un semifabricat ce se utilizează în continuare în procesul tehnologic; fazele de fabricaţie în cadrul cărora se finisează semifabricatele sau produsele secundare, obţinute concomitent cu produsul principal, sunt grupate în faze de calculaţie; faza de fabricaţie în care deşeurile şi rebuturile sunt recuperate şi transformate în produse finite poate constitui, de asemenea, o fază de calculaţie.

Aplicarea metodei pe faze implică, însă, luarea în considerare a particularităţilor procesului tehnologic, a caracteristicilor tipului de producţie şi a modului de organizare a producţiei în entitatea economică. Datorită acestora modelul general al calculaţiei costurilor pe faze se poate elabora în două variante. METODA PE FAZE

Se utilizează în entităţile care fabrică un număr relativ restrâns de produse finite, în cadrul unor procese tehnologice îndelungate, iar după fiecare fază se obţin semifabricate depozitabile, destinate fie consumului intern, fie vânzării.

1. Varianta cu semifabricate

Costul semifabricatului din fiecare fază se determină pe articole de calculaţie (feluri de cheltuieli) luând în considerare atât costul semifabricatului primit din faza anterioar ă, cât şi cheltuielile de producţie aferente fazei respective. Astfel, costul calculat pentru producţia ultimei faze constituie şi costul unitar al semifabricatului obţinut (cusf ).

Relaţia de calcul:

cusf n

= cusf n−

1

 n   ∑ Chp j   j =   fn + 1

Qn

Dezavantaj: Atunci când sunt faze de calculaţie numeroase şi producţie în curs de execuţie la finele perioadei de gestiune se măreşte volumul lucrărilor de centralizare a datelor privind costului de produc ţie al semifabricatului obcalculul ţinut. 2. Varianta fără

Se aplică atunci când nu este necesar să se Calculul pre ţ urilor şi costurilor


31 30/74

5/12/2018



determine costul semifabricatelor după fiecare fază Costul unitar al produsului finit se determină în ultima fază însumând cheltuielile de producţie din toate fazele prin care trece produsul respectiv şi raportându-le la cantitatea obţinută.

 m   ∑ Chp j  ∑  f = j =  f =  n

semifabricate

Relaţia de calcul:

cui

1

1

Qi

Dezavantaj: Pe lângă calculaţiile intermediare pe faze se impune şi o centralizare a cheltuielilor de producţie din toate fazele de prelucrare, pentru fiecare produs finit obţinut. Observaţii: 1. Dacă la sfârşitul unei faze a existat producţie în curs de execuţie, cheltuielile aferente acesteia se scad din totalul cheltuielilor de producţie ale fazei unde au apărut. 2. Dacă din procesul de prelucrare rezultă două sau mai multe produse principale, simultan sau cuplat, sau pe lângă produsul principal rezultă şi produse secundare, se impune necesitatea utilizării unor procedee ţ ş adecvate produse obpentru ţinute. separarea cheltuielilor de produc ie i pe feluri de

3.2.3. Metoda pe comenzi

Metoda pe comenzi se aplică, în unităţile cu producţie individuală sau de serie mică. Astfel de situaţii apar în industria construcţiilor navale şi de maşini, industria mobilei, confecţiilor, reparaţiilor, electronică etc. Ca urmare, obiectul calculaţiei costurilor efective îl constituie comanda lansată pentru o anumită cantitate (lot) de produse sau de semifabricate. Metoda constă în colectarea cheltuielilor directe pe comenzi şi repartizarea cheltuielilor indirecte pe fiecare comandă în parte, prin procedee convenţionale. Costul unitar se calculează după terminarea comenzii, prin împărţirea acestor cheltuieli la numărul de unităţi produse pentru fiecare comandă. Deşi metoda pe comenzi asigură stabilirea unui cost real al produsului finit sau al lucrării executate, ea prezintă unele dezavantaje: nu asigură la finele perioadei de gestiune cunoa şterea costului de producţie pentru comenzile a căror execuţie continuă în perioadele »

»

32

următoare; conduce la denaturarea costurilor perioadei în cazul pred ării parţiale a produselor către client, înainte de terminarea integrală a comenzii. Calculul pre ţ urilor şi costurilor


31/74

5/12/2018



3.2.4. Metoda tarif-oră-maşină

Metoda de calculaţie tarif-oră-maşină (T.H.M) a fost elaborată în anul 1962 de către economistul american Spencer A. Tucker. ţialăăde ă ţaplicarea Problema esen rezolvatorei ce oderidic acestei metode constituie stabilirea corect a costului func ionare, respectiv a T.H.M.-o ului. De aceea, o atenţie deosebită trebuie acordată repartizării raţionale a cheltuielilor indirecte pe fiecare maşină sau grup de maşini. Aplicarea metodei T.H.M. necesită stabilirea a doi indicatori sintetici legaţi de gestiune: a) tariful (sau costul) oră-maşină (T.H.M.);

b) costul pe unitatea de produs. a. Calculul tarifului oră-maşină Prin tarif-oră-maşină = suma cheltuielilor de prelucrare necesare pentru funcţionarea unei maşini, grup de maşini, linie tehnologică etc, timp de o oră, făcând abstracţie de cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile directe. Acest cost sau tarif cuprinde: 1. manopera; 2. cheltuielile comune de fabricaţie; 3. cheltuielile generale de administraţie şi desfacere. Etape succesive 1. Stabilirea centrelor de producţie presupune împărţirea entităţii economice în centre de produc ţie şi locuri de muncă. Un centru de produc ţ ie poate fi format din una sau mai multe maşini sau locuri de lucru, în care se execut ă aceeaşi operaţie sau operaţii similare. Gruparea în centre de produc ţie ţine seama de o serie de criterii: capacitatea maşinilor; »

»

»

»

»

»

»

»

dimensiunile maşinilor (lungime, lăţime, greutate etc); puterea instalată a maşinilor; numărul personalului de deservire; valoarea maşinilor; numărul de schimburi în care sunt utilizate; numărul anual al orelor de lucru; tipul maşinilor şi vârsta lor etc.

Centrele de producţie astfel stabilite se înscriu în formularul intitulat Nomenclatorul centrelor de producţie. Această situaţie Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

33 32/74

5/12/2018



cuprinde o serie de indicatori: »

»

»

»

numărul de maşini existente în fiecare centru ; valoarea de inventar a maşinilor ; suprafaţa de lucru ; puterea instalat ; ă

»

»

timpul de lucru anual ; consumul de energie ;

numărul de muncitori etc. Dintre aceşti indicatori cel mai important este timpul de lucru anual deoarece el formează baza de raportare a cheltuielilor de prelucrare pentru stabilirea unui T.H.M. exact . »

2. Determinarea efectivului de personal şi a capacităţii de »

»

»

»

»

»

»

producţie a centrelor impune calculul unei serii de indicatori: numărul de maşini existente în fiecare centru este cel stabilit în „Nomenclatorul centrelor de producţie"; efectivul unitar standard de muncitori la o ma şină sau utilaj se stabileşte de un grup de speciali şti, deoarece acest efectiv, poate cuprinde unul sau mai mul ţi angajaţi, dar şi o fracţie corespunzătoare în cazul în care acesta lucrează la mai multe maşini; salariul orar pe muncitor este format din salariul tarifar plus eventualele sporuri cuvenite muncitorului în perioada programată; salariul orar pe centru se ob ţine prin adunarea salariului orar al muncitorilor dintr-un centru, ponderându-se cu numărul maşinilor din centrul respectiv; numărul maxim anual de ore pe centru se determină pornind de la anul standard. Prin înmulţirea timpului de lucru al maşinii în anul standard, cu numărul de maşini dintr-un centru, se obţine numărul maxim de ore de lucru al centrului respectiv; numărul de ore disponibil anual pe centru se obţine scăzând din numărul maxim anual de ore de lucru al centrului de produc ţie, orele corespunzătoare concediilor plătite, sărbătorilor legale etc; manopera pe centru se determină ponderând volumul producţiei programate exprimat în ore cu salariul orar pe centru, calculat anterior.

3. Elaborarea bugetului operaţional. La baza întocmirii bugetului operaţional stau cheltuielile indirecte privind producţia, administraţia şi desfacerea, înregistrate în contabilitatea financiară în anul precedent, corectate eventual în func ţie de volumul producţiei programat pentru anul în curs. În vederea obţinerii unor bugete operaţionale cât mai flexibile, cheltuielile de producţie sunt grupate în: cheltuieli variabile şi 34



33/74

5/12/2018



cheltuieli fixe. Nu sunt cuprinse în bugetul operaţional: »

»

materiile prime şi materialele consumabile directe; manopera directă, calculată în situaţia precedentă.

4. Repartizarea cheltuielilor cuprinse în bugetul operaţional pe centre de producţie se face utilizând diverse „criterii de repartizare", bazate pe logică şi pe specificul unităţii. Pe baza datelor cunoscute şi a criteriilor de repartizare adoptate se calculează „Costul mediu unitar al fiecărui criteriu de repartizare" 5. Calculul T.H.M.-ului, defalcat pe categorii de cheltuieli. Practica multor entităţi impune necesitatea stabilirii T.H.M.-ului pentru fiecare centru de producţie separat pentru cheltuielile variabile de cele fixe. Aceasta în scopul stabilirii unui T.H.M. flexibil, uşor adaptabil modificărilor ce pot interveni în activitatea unităţii. »

»

Avantajele metodei T.H.M.:

»

»

»

»

utilizarea mai bună a maşinilor şi utilajelor (a capacităţii de producţie); permite depistarea maşinilor şi utilajelor insuficient folosite sau cu rentabilitate scăzută şi luarea măsurilor ce se impun; implică metodologic corelarea orelor anual disponibile cu producţia programată anual în ore pentru toate centrele de producţie constituite; asigură o folosire mai raţională a efectivului de muncitori prin stabilirea numărului de schimburi necesare nivelului de activitate programat şi limitarea personalului auxiliar la strictul necesar; permite o repartizare mai judicioasă a cheltuielilor indirecte, mai ales prin calculul costurilor „pe centre de responsabilitate". urmăreşte, pe prim-plan, cheltuielile de prelucrare a produselor, lăsând pe plan secundar cheltuielile cu materiile prime şi materialele directe, de şi ponderea acestora în costul produsului este însemnat ă şi nu trebuie neglijată;

Dezavantajele metodei T.H.M.:

»

»

»

complicarea procedeului de calcul atunci când numărul centrelor de producţie este mare, ceea ce face metoda indezirabilă în astfel de cazuri; apar cazuri când unele cheltuieli trebuie l ăsate în afara T.H.M.-ului spre a fi trecute, apoi, numai pe seama acelor produse care le-au ocazionat; folosirea de grafice şi calcule matematice care întregesc metodologia, îngreunează şi complică Calculul pre ţ urilor şi costurilor


35 34/74

5/12/2018



însuşirea şi aplicarea ei. 3.2.5. Metoda PERT-COST

Metoda PERT (Program evaluation and review technique sau Program evaluation research task), în traducere aproximativ „Tehnica evaluării şi controlului programelor", a fost elaborat ă în 1957 de ăcătre Biroul special al Marinei SUA în colaborare cu Booz, Allen şi Hamilton şi are la bază teoria matematică a grafurilor. O metodă similară, apărută cam în acelaşi timp cu metoda PERT, este cea cunoscută sub denumirea C.P.M. (Critical path method), în traducere „Metoda drumului critic" (M.D.C.). Ea a fost elaborat ă de E.I. du Pont de Nemours & Co. şi de Remington şi a fost folosită pentru planificarea construirii unei uzine. Dacă la început aceste metode aveau ca scop optimizarea termenelor de execuşţie a programelor ele şi-au extinsa ap raza activitate i asupra cheltuielilorcomplexe, şi capacităţulterior ilor de produc ţie; astfel ărutde şi varianta PERT-cost. Metoda PERT-cost prevede efectuarea a trei categorii distincte de operaţii: 1. descompunerea procesului de fabricaţie a fiecărui produs în subprocese, stadii sau faze, iar a acestora în operaţii; 2. identificarea tuturor restricţiilor de succesiune impuse de tehnologia de fabricaţie şi stabilirea ordinii în care trebuie să fie executate stadiile, fazele, operaţiile etc; 3. evaluarea duratei şi a costurilor aferente fiecărei etape a procesului tehnologic. Atât antecalculul, cât şi postcalculul costurilor se organizează pe pachete de activităţi sau prestadii, adică pe ansambluri de operaţii care se execută într-o anumită succesiune şi având un anumit rezultat (piesă, reper, semifabricat etc). Scopul principal urmărit de această metodă nu-l constituie doar determinarea costului, ci şi stabilirea costului minim sau optim al lucr ării sau produsului în condi ţiile unei durate fixe de execuţie. Activităţile astfel stabilite se simbolizează pe baza unei clasificări zecimale şi se înscriu în grafuri întocmite sub formă de reţea („graful-reţea PERT"), în ordinea detalierii activităţilor. Un graf se poate reprezenta cu ajutorul unui desen, cu ajutorul unui tabel-matrice. Graful este alcătuit din evenimente, simbolizate cu cerculeţe numerotate şi din activităţi, simbolizate prin săgeţi (sau arce) care leagă între ele două evenimente neintermediate. Săgeţile simbolizează şi duratele aferente activităţilor componente precum şi condiţiile de imediată precedenţă şi succedenţă. 36



35/74

5/12/2018



Se analizează, apoi, grafurile-reţea pentru a se determina eventualele activităţi (operaţii) posibile de restructurat, prin care se ob ţine o reducere a duratei de execuţie şi a costurilor de producţie. Pe baza grafului se stabileşte drumul critic, adică acela care are cea mai mare lungime (cu alte cuvinte, cel mai mare consumator de timp). Costul drumului critic se obţine prin însumarea cheltuielilor aferente fiecărei activităţi care face parte din drumul critic. ETAPE »

»

1. Elaborarea previziunilor

»

»

2. Stabilirea planului calendaristic de executare a lucrării

»

3. Elaborarea bugetului de cheltuieli sau a „devizului PERT"

»

4. Calculul costului optim »

se identifică obiectivele de atins, fazele de fabricaţie ale unui produs ; se definesc obiectivele cu precizie, întocmindu-se „Schema analizelor încrucişate" în care părţile componente ale produsului, inclusiv prestadiile (pachetele de activităţi), sunt simbolizate cifric (numărul de ansamblu). se întocmeşte graful PERT, în baza căruia se stabilesc cele trei estimări ale timpului pentru a se calcula durata medie a fiecărei activităţi (dm), termenul minim (tm) şi termenul maxim de terminare (TM) a fiec ărei activităţi, drumul critic (dcr) şi rezerva totală de timp sau marja fiecărei activităţi (Rtt). După efectuarea acestor calcule se notează pe graf valorile obţinute. se face prin remodelarea planurilor ini ţiale în funcţie de data impusă pentru terminarea producţiei, având în vedere termenele stabilite în contracte şi prin trecerea timpilor de începere şi de terminare a fiecărei operaţii într-un tabel. Pentru fiecare activitate se va obţine, astfel, data calendaristică de începere şi terminare are la bază atât schema analizelor încrucişate, cât şi estimarea costurilor pentru toate operaţiile (activităţile), în funcţie de timpul prevăzut în planul calendaristic. însumând cheltuielile de producţie (directe şi indirecte) din treaptă în treaptă de la toate prestadiile precedente obţinerii produsului finit. Se obţine devizul oficial sau bugetul lucrării. Pentru calculul costului unei activităţi se porneşte de la ideea că aceasta are durata de execuţie fixă, care corespunde unor condiţii normale de lucru. Se consideră că durata unei activităţi (da)


37 36/74

5/12/2018



»

este o variabilă care poate oscila din punct de vedere valoric în intervalul dmin şi dmax. Dacă durata maximă este egală cu durata normală, iar durata minimă este cea mai scurtă durată posibilă de execuţie, atunci pentru scurtarea termenului de execuţie a unei lucrări fatrebuie efectuate suplimentare ţă de cele prevăzutecheltuieli în mod normal. Deci, scurtarea duratei de execuţie implică creşterea costului de producţie, ceea ce înseamnă că el este în funcţie de durată.

5. Calculul costului total al produsului finit, lucrării sau serviciului

»

suma costurilor tuturor activităţilor la care se adaugă cheltuielile indirecte identificate pe fiecare nivel în parte, din schema analizelor încrucişate.

»

»

ărimeadeabaterilor şi cauzele Se stabilesc acestora şi, înmraport situaţia prezent ă şi de necesităţile viitoare, să ofere soluţii de corecţie pentru situaţiile critice. Se intocmesc următoarele rapoarte:

a) Situaţia recapitulativă pentru conducere are drept scop de a prezenta, de obicei lunar, situaţia centralizatoare a costurilor şi a duratelor efective, actuale, prevăzute şi abaterile pentru toate părţile

6. Controlul executării lucrării

ş componente nivelurile. ale produsului finit i la toate b) Situaţia analitică a abaterilor de costuri şi de durate evidenţiază abaterile pentru fiecare reper din schemă şi pentru fiecare pachet de activităţi, detaliind astfel, prima dare de seamă.

c) Situaţia financiară lunară analitică a prestadiilor prezintă comparativ, în fiecare lună, cheltuielile din buget şi efective precum şi ultima recalculare, inclusiv abaterile tuturor prestadiilor. Aceste cheltuieli apar şi cumulat pe lunile precedente, oferind posibilitatea urmăririi execuţiei bugetului lucrării. d) Graficul abaterilor de durate şi de costuri se întocmeşte la fiecare nivel din schema analizelor încrucişate şi cuprinde, comparativ, toate elementele din cele trei situaţii precedente. e) Situaţia analitică pe serviciu se întocmeşte pe compartimentele responsabile de executarea lucrării şi 38



37/74

5/12/2018



cuprinde toate elementele caracteristice evoluţiei cheltuielilor directe ale fiecărui prestadiu, şi anume: efectiv, normat, actualizat şi abateri. Situaţia analitică a cheltuielilor de manoperă are drept scop de a evidenţia, comparativ, toate cheltuielile de manoperă în ore-om prevăzute şi realizate la zi, pentru fiecare meserie sau funcţie în parte şi pe fiecare prestadiu. f) Graficul costurilor este utilizat pentru a reda evoluţia costurilor în raport cu previziunile până la sfârşitul lucrării, pe o perioadă dată. g) Graficul termenelor este similar cu cel al costurilor, dar pentru termene. Metoda PERT-cost prestadiilor, presupune reperelor actualizarea costurilor şi produselor, pe parcursul derulării activităţilor, în funcţie de condiţiile nou apărute.

AVANTAJELE METODEI PERT

a) actualizarea graficelor iniţiale în cursul execuţiei pe baza costurilor efective ale lucrării; astfel se asigură posibilitatea urmăririi cu exactitate a desfăşurării unei activităţi în vederea cunoaşterii abaterilor faţă de grafic şi măsurile de luat b) concomitent, se efectuează şi un control sistematic şi permanent al costului de producţie prin actualizarea previziunilor iniţiale faţă de durata de execuţie şi costurile prestabilite c) urmărirea şi repartizarea cheltuielilor se caracterizează printr-o mai mare acurateţe, de unde rezultă şi o fidelitate mai bună a costului calculat d) identificarea facilă a legăturilor dintre activităţile ce concură la realizarea unui produs sau serviciu şi a responsabilităţii fiecărei verigi participante la procesul de produc ţie, datorită utilizării schemelor analizelor încrucişate cât şi a grafurilor- PERT DEZAVANTAJELE METODEI PERT

a) volumul mare de muncă necesar cu ocazia elaborării schemei analizelor încrucişate şi pe baza acesteia a grafului-PERT b) implicaţiile generate de apari ţia producţiei în curs de execu ţie la ăţilor unde aceasta finele gestiune, cazul variazăperioadei ca volum de de la o perioadînă la alta, entit necesit ă un număr mare de calcule suplimentare Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

39 38/74

5/12/2018



c) dificultatea aplicării ei pentru domenii la care activitatea nu se poate descompune exact pe operaţiuni. Metoda PERT-cost poate fi utilizată combinat cu alte metode de calculare a costurilor. 3.2.6. Metoda Georges Perrin

În urma unor studii îndelungate de peste 25 de ani şi a unor experimentări practice de 10 ani, Georges Perrin reuşeşte să găsească o unitate unică de comensurare a producţiei, pe care o denumeşte G.P. Acesta este un indice de echivalare stabilit cu anticipaţie prin calcule şi care exprimă costurile de producţie necesare fabricării unei unităţi din produsul cel mai reprezentativ al întreprinderii, considerat produs de bază. Calcularea G.P.-urilor necesită aducerea la acelaşi numitor a întregii producţii oricât de diferită ar fi aceasta. Admi ţând că fabricarea produselor implică eforturi de aceeaşi natură în cursul procesului de producţie (umane, şi de locul unde se materiale varietatea desfăşoarăetc), (maşindiferent ină, grup de de ma şini, secproduselor ţie etc), rezult ă că există condiţii pentru o echivalare a întregii produc ţii. Efortul de producţie este, însă, o noţiune abstractă, căreia îi corespund costurile de producţie dintr-o anumită perioadă de gestiune. Măsurarea diferitelor eforturi de producţie nu se poate face, deci, decât cu ajutorul costurilor de producţie. Stabilind raportul ce există între diferitele costuri de producţie se determină indicii de echivalenţă, denumiţi GP.-uri, corespunzători fiecărui produs finit obţinut. La sfârşitul perioadei de gestiune întreaga producţie obţinută se transformă, cu ajutorul indicilor de echivalenţă, în unităţi convenţionale omogene. Costul unitar efectiv al produselor finite se stabileşte pe baza producţiei omogenizate cu ajutorul indicilor de echivalenţă şi a cheltuielilor totale de producţie preluate din contabilitatea financiară.

Aplicarea metodei GP necesită elaborarea unor lucrări speciale, într-o anumită succesiune, ţinând seama de caracteristicile procesului tehnologic, de documentaţia tehnică, de volumul cheltuielilor de producţie şi alte date necesare fundamentării calculaţiei. Aceste lucrări pot fi grupate în două categorii, şi anume: 1. Lucr ări de stabilire a GP.-urilor, iar pe baza lor a indicilor de echivalen ţă pentru fiecare produs ; Calculul G.P.-urilor şi a indicilor de echivalenţă pe produse necesită efectuarea următoarelor lucrări: a) Stabilirea listei operaţiilor procesului de fabricaţie, grupate pe operaţii principale, auxiliare şi operaţii ale serviciilor generale. Această grupare se face pe baza documentaţiei tehnice şi după cerinţele procesului tehnologic, fiind deosebit de important ă pentru stabilirea costurilor de producţie aferente fiecărei operaţii în parte. b) Determinarea cheltuielilor imputabile pe operaţii şi produse, fără a se lua în considerare, în această etapă, valoarea consumurilor de materii prime şi materiale directe. În concepţia 40



39/74

5/12/2018



metodei G.P. „cheltuielile de prelucrare" se împart în dou ă grupe mari, şi anume: Cheltuielile imputabile sau repartizabile cuprind toate cheltuielile de prelucrare care se pot repartiza asupra operaţiilor sau produselor fabricate, cu ajutorul unor „chei de repartizare", alese după anumite criterii. »

»

Cheltuieli neimputabile sau nerepartizabile reprezintă acea parte a cheltuielilor de prelucrare pentru care nu se găsesc criterii logice de repartizare asupra operaţiilor sau produselor fabricate, cum ar fi cheltuielile generale de administraţie. Metoda urmăreşte, prin acest procedeu, reducerea la minimum a cheltuielilor neimputabile, cunoscând că prin aceasta creşte gradul de exactitate a costului calculat. Metoda G.P. nu admite clasificarea cheltuielilor de producţie în directe şi indirecte tocmai pentru considerentul că aceste cheltuieli s-ar repartiza asupra produselor pe baza aceluiaşi criteriu, indiferent de natura lor.

c) Stabilirea indicilor orari separat pe fiecare operaţie a procesului tehnologic sau pentru fiecare tip de activitate administrativă. d) Alegerea produsului de bază sau a articolului de baz ă care să constituie G.P.-ul şi stabilirea cheltuielilor totale aferente acestuia. Deoarece G.P.-ul constituie etalonul care stă la baza determinării indicilor de echivalenţă aferenţi fiecărei operaţii cât ş i fiecărui produs, trebuiela ales în acest un ăprodus reprezentativ. Ca urmare, alegerea lui se scop analizeaz atent condiţiile de fabricaţie care trebuie să fie standard sau optime. El poate să reprezinte atât un produs, cât şi o piesă, un loc de producţie sau mai multe locuri de produc ţie, atunci când se consideră că această formă de alegere asigură condiţii optime de fabricaţie a produsului.

e) Calcularea indicelui de bază. Acesta este reprezentat de totalul cheltuielilor imputabile orare programate pentru cantitatea de producţie prestabilită a se fabrica într-o oră, pentru fiecare operaţie ce concură la obţinerea produsului de bază. f) Calcularea indicilor de echivalenţă parţiali şi totali. În acest scop, se calculează mai întâi indicii de echivalenţă parţiali (G.P.P), raportând pentru fiecare operaţie a procesului tehnologic constanta orară a operaţiei respective la cantitatea de producţie programată a se fabrica într-o or ă. Apoi, se însumează toţi indicii de echivalenţă parţiali aferenţi operaţiilor necesare fabricării produsului respectiv. 2. Lucr ări de stabilire lunar ă atât a costului pe unitatea conven ţ ional ă (GP) cât şi a costului unitar pe produsul finit.

a) Omogenizarea calculatorie a producţiei fabricate în cursul unei perioade de gestiune prin transformarea ei din unităţi naturale, Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

41 40/74

5/12/2018



fizice (q), în unităţi convenţionale (Qe) cu ajutorul indicilor de echivalenţă totali pe unitatea de produs. b) Calculul costului pe unitatea de GP. prin raportarea cheltuielilor de prelucrare (Chp) din perioada de gestiune luată în calcul la cantitatea totală de producţie echivalentă (în GP.-uri). c) Calculul costului de prelucrare pe unitatea fizică de produs (cup) se face prin ponderarea cantităţii echivalente (qe) din fiecare produs cu costul pe unitatea G.P. Apoi se raporteaz ă rezultatul la cantitatea de producţie în unităţi fizice, din fiecare produs. d) Calculul costului unitar pe produs (cu). În acest scop, se adaugă la costul de prelucrare pe unitate fizică de produs cheltuielile unitare cu materiile prime şi materialele directe consumate. AVANTAJELE METODEI GP »

»

»

permite calcularea cu mai mare exactitate a costurilor prin folosirea unor criterii de repartizare a cheltuielilor de prelucrare fundamentate pe cauzalitatea costurilor reduce volumul de muncă necesar calculaţiei costurilor ca urmare a utilizării pe o perioadă mai îndelungată de timp (5-6 ani) a G.P.urilor calculate permite descoperirea rezervelor interne şi mobilizarea lor, ca urmare aG.P.-urilor analizei fiecărui fel de cheltuieli de prelucrare cu ocazia stabilirii

»

»

»

asigură stabilirea preţurilor de vânzare pe baza unor costuri corect calculate şi cunoaşterea anticipată a rentabilităţii produselor fabricate permite analiza de o manier ă pertinentă a rentabilităţii diferitelor produse fabricate asigură evitarea deciziilor eronate care ar putea fi luate prin utilizarea metodei costului complet DEZAVANTAJELE METODEI GP

»

»

»

volumul mare de lucrări necesare pentru stabilirea GP-urilor care solicită o analiză profundă şi multilaterală de către un personal cu înaltă calificare şi multă experienţă prezintă dificultăţi în cazul aplicării ei la entităţile cu fluctuaţii mari ale producţiei în curs de execuţie de la o perioadă de gestiune la alta lipsa de operativitate a metodei, deoarece costul efectiv se ă numai la finele perioadei de gestiune, ceea ce îi determin reduce eficien ţa în domeniul informării.

42



41/74

5/12/2018



3.2.7. Metoda costurilor normale

Metoda de calculare a costului normal constituie prima formă de trecere de la metodele tradiţionale la o treaptă superioară a calculaţiei. Esenţa metodei calculului normal constă în folosirea unor cote medii de cheltuieli comune efective din anul precedent pentru repartizarea cheltuielilor comune ale perioadei curente pe produse, lucrări sau servicii prestate. Aceste cote medii fiind stabilite pe o perioadă mai lungă de timp, în care unitatea a avut o activitate normal ă, se consideră că elementele respective sunt normale, de unde rezultă şi denumirea metodei. Dacă, totalul cheltuielilor comune efective este mai mare sau mai mic decât cheltuielile comune normale repartizate asupra produselor, atunci diferenţele care apar vor afecta rezultatele financiare ale entităţii şi nu costul produselor fabricate. Pentru calculul costului, cheltuielile directe (materii şi materiale, manopera etc.) sunt luate în considerare la nivelul lor efectiv (normate ± abaterile), pe când cele comune la nivelul lor normal (sau admisibil). Pentru determinarea cheltuielilor comune efective, metoda utilizează mărimi medii de cheltuieli comune, calculate în două variante: 1. M ărimile medii statice se determină prin însumarea cheltuielilor comune efective (Chcom) aferente mai multor perioade de gestiune expirate şi raportarea lor la numărul unităţilor de referinţă omogene din aceleaşi perioade 2.

M ărimile medii actualizate ,

spre deosebire de primele, sunt cote medii de cheltuieli comune determinate pe baza cheltuielilor comune totale ale perioadei expirate, după eliminarea abaterilor de la situaţia normală şi corectarea lor cu influenţa factorilor ce vor acţiona în perioada viitoare, cum ar fi: modificarea consumurilor specifice, modificarea tarifelor de salarizare, perfecţionarea tehnologiei de fabricaţie etc. De asemenea, ţinând seama de faptul că numai cheltuielile variabile sunt influenţate de gradul de încărcare a locului de costuri, se impune defalcarea totalului cheltuielilor comune, aferente locului respectiv de costuri, în cheltuieli comune fixe şi cheltuieli comune variabile. VARIANTELE METODEI CALCULULUI NORMAL

Calcularea rigidă a costului normal

Presupune determinarea unor cote de cheltuieli comune normale pe o perioadă de cel puţin un an, urmărindu-se, astfel, cuprinderea tuturor variaţiilor care au avut loc în această perioadă, determinate de anumite situaţii şi factori de influenţă. Sunt utilizate mărimile medii statice pentru determinarea cotelor de cheltuielile comune normale, ceea ce generează abateri faţă de cheltuielile efective, şi care, în final, vor afecta rezultatele financiare ale unităţii. Calculul pre ţ urilor şi costurilor


43 42/74

5/12/2018



Avantaje »

Dezavantaje

simplificarea calculatiei costului efectiv, eliminând postcalculul tradiţional bazat pe cheltuielile efective ale perioadei de gestiune.

»

»

cheltuielile comune normale nu sunt reactualizate la intervale scurte de timp şi de aceea nu vor reflecta realitatea baza de calcul utilizată (mărimile medii statice) conţine şi efectele negative ale unei gestiuni defectuoase din perioadele respective.

Se elimină abaterile de la situaţia normală şi se corelează cheltuielile comune cu influenţa factorilor estimaţi a acţiona în perioada următoare (de exemplu, modificarea tehnologiei de fabricaţie). Cheltuielile comune sunt împărţite, cât mai exact posibil, în cheltuieli proporţionale variabile şi cheltuieli fixe, iar pentru determinarea unor cote de cheltuieli comune normale flexibile se folosesc mărimile medii actualizate Există două tipuri de abateri totale, după gradul de încărcare a locului de costuri : Cauzate de variaţia Cauzate de alţi factori gradului de încărcare a Calcularea flexibilă a locului de costuri costului normal Avantaje Dezavantaje »

»

oferă posibilitatea de a evidenţia contribuţia fiecărui loc generator de costuri la acoperirea cheltuielilor efective; permite analiza abaterilor pe locuri generatoare de costuri şi pe factori de influenţă, dintre care gradul de ărcare ocupă un înc loc important

44

»

»

nu reflectă complet decât efectele unui singur factor de influenţă (gradul de încărcare) asupra nivelului cheltuielilor, ceilalţi factori fiind trataţi în totalitatea lor; nu asigură un control complet al costurilor, deoarece baza calculelor la pentru cotele de cheltuieli



43/74

5/12/2018



comune stau cheltuielile efective ale perioadelor anterioare.

3.2.8. Metoda standard-cost

În S.U.A., în anul 1901, s-a aplicat sistemul costurilor estimative (Estimated cost-system) sip e baza acestuia s-au fundamentat principiile moderne ale metodei, în 1918. Cheltuielile directe de producţie (materii prime şi materiale directe, salarii directe, contribuţia privind asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli directe) se stabilesc pe baza documenta ţiei tehnice şi a condiţiilor impuse de procesul de fabricaţie, denumite „standarde". Pentru consemnarea cheltuielilor indirecte (cheltuielile comune ale secţiei, cheltuielile generale de administraţie şi cheltuielile de desfacere) se întocmesc „bugete de cheltuieli", având rolul de etaloane de măsură sau de comparaţie cu cheltuielile de producţie efective. Costul real al produsului fabricat este considerat costul standard (prestabilit în mod ştiinţific, prin calcule ţinând cont de condiţiile concrete de fabricaţie). Acest cost se utilizează în stabilirea preţului de vânzare şi orice abatere de la el este considerată abatere de la condiţiile normale de fabricaţie. Abaterile nu influenţează preţul produsului ci se reflect ă asupra rezultatului activităţii (respectiv marja de profit). Etape:

1. Elaborarea calculaţiilor standard pe produs

Are loc înainte de începerea fabricaţiei şi se face pe feluri de cheltuieli, operaţii, repere şi pe produse. Calculul costurilor standard se fundamentează pe „standardele" stabilite în acest scop. Acestea reprezintă mărimi sau valori stabilite în mod ştiinţific pe baza unor metode moderne de înregistrare, urm ărire şi analiză a evenimentelor din perioadele anterioare, precum şi a elementelor previzionale, prevăzute pentru perioada în care urmează a fi folosite. Tipuri de standarde

Fizice se exprimă în unităţi fizice şi pot fi:


45 44/74

5/12/2018



»

standarde pentru materiale, care fixează pentru toate categoriile de resurse materiale (materii prime şi materiale consumabile) cantitatea necesară pentru fabricarea fiecărui produs sau părţi componente, în condiţii naturale, tehnice şi organizatorice date, standarde pentru manoperă, care exprimă consumul total de muncă vie, de calificare şi intensitate cerute de procesele tehnologice existente, consum necesar pentru obţinerea fiecărui produs sau reper, exprimându-se în om-ore, om-zile etc

Valorice se exprimă în unităţi monetare şi pot fi: »

»

standarde valorice care sunt expresia bănească a standardelor fizice; standarde

valorice aferente diferitelor elemente patrimoniale ale unit ăţ ii (cum ar fi: standarde de

ş debitori, de creditori furnizori; standarde pentru i de cotele de repartizare a profitului; cele pentru numerarul care poate fi păstrat în casierie etc); »

standarde care exprim ă raportul dintre anumite m ărimi standardizate deja (cum ar fi cote şi destinaţii pentru repartizarea

profitului; cele pentru viteza de »

rotaţie a activelor circulante etc); standarde pentru cheltuieli indirecte (bugetele de cheltuieli), referitoare la cheltuielile comune ale secţiilor, la cele generale de administraţie ale entităţii, la cheltuielile de desfacere etc. delimitate pe locuri şi zone de costuri (cheltuieli), precum şi pe categorii distincte de cheltuieli fixe şi variabile.

După scopul urmărit, standardele pot fi: 46



45/74

5/12/2018



»

standarde curente , care sunt determinate de condiţiile efective care caracterizează producţia în perioada considerată, fiind valabile numai pentru această perioadă. Orice modificare intervenită faţă de condiţiile avute în vedere atunci când ele au fost elaborate impune actualizarea lor, pentru a-şi păstra calitatea de etalon de comparaţie şi de control standarde de baz ă, care sunt elaborate pentru perioade de timp mai îndelungate (de 5-10 ani), având rolul unor etaloane spre care se tinde. Ele se folosesc doar în scopul efectuării unor comparaţii între mărimile efective şi cele etalon.

După modul de stabilire, standardele pot fi : »

»

»

standarde ideale (având caracter orientativ), care reflectă condiţiile ideale de desfăşurare a producţiei; standarde normale , fundamentate pe seama condiţiilor din mai multe perioade anterioare considerate normale, ţinându-se totodată seama de eventualele modificări care urmează să apară în perioada următoare; standarde reale , care exprimă mărimile de înregistrat atunci când sunt întrunite anumite condi ţii. Nivelul lor se fixează în baza condiţiilor din perioadele anterioare şi a datelor previzionale.

2. Calculul, Organizarea sistemului de evidenţă a abaterilor de la urmărirea,şi analiza raportarea abaterilor de la costurile standard

standardepetrebuie să asigure stabilirea abaterilor mod operativ, parcursul procesului de fabrica ţie, peînfeluri, locuri şi cauze generatoare. Determinarea şi analiza abaterilor cuprinde stabilirea volumului acestora pe articole de calculaţie, specifice metodei standard-cost şi stabilirea cauzelor care le-au generat: »

abaterile de la costurile standard de materii şi materiale directe sunt de două feluri:

• abateri de cantitate sau de consum ; abateri valorice din diferen e de pre sau tarife. »

•

ţ

ţ

abaterile de la costurile standard pentru manoper ă sunt şi ele de două feluri:

• abateri cantitative - datorate modului de folosire a orelor producţive;

• abateri valorice

»

din

variaţia

tarifului

de

salarizare. abaterile de la cheltuielile de regie standard sunt de trei feluri :

• abateri din schimbarea volumului cheltuielilor de regie;


47 46/74

5/12/2018



• abateri din modificarea gradului de utilizare a capacităţii de producţie;

• abateri de randament. . Costurile standard de materii şi materiale directe se determină prin ponderarea standardelor cantitative de materii şi materiale directe cu preţurile standard de achizi ţie corespunzătoare. Costurile standard pentru manoperă se determină ca un produs între normele de timp pentru operaţiile cuprinse în documentaţia tehnică, Costul standard al respectiv orele standard de funcţionare aferente producţiei cuprinde tuturor operaţiilor şi fazelor şi tarifele unitare standard de salarizare aferente fiecărei operaţii şi faze. Costurile standard ale cheltuielilor de regie ( indirecte ) se stabilesc după o metodologie mai complexă care ţine seama de împărţirea acestora în cheltuieli de regie fixe şi cheltuieli de regie variabile. Bugetarea cheltuielilor indirecte se poate face ţinând seama de conţinutul acestora, precum şi de comportamentul diferit pe care îl au faţă de modificarea volumului producţiei şi de locurile care le-au ocazionat. denumit şi „procedeul standardelor globale" presupune calculul cheltuielilor de regie sub formă globală pentru fiecare categorie de cheltuieli ce intr ă în structura costurilor de regie, cum ar fi: cheltuielile variabile, cheltuielile fixe, cheltuielile generale de administraţie etc. Procedeul

global ,

Există două variante: Procedee utilizate pentru determinarea cheltuielilor de regie standard

»

»

pe baza cheltuielilor medii calculate în func ţie de datele provenite din mai multe perioade de gestiune anterioară (5-10 ani). în continuare se verifică caracterul lor realist şi stimulativ. pe baza cheltuielilor înregistrate în anul anterior (când nu există date pe mai mulţi ani sau când acestea nu sunt concludente datorită modificărilor sbstanţiale ale condiţiilor de desfăşurare a activităţii sau datorită altor factori).

analitic , denumit şi „ procedeul standardelor individuale "presupune determinarea Procedeul 48



47/74

5/12/2018



cheltuielilor de regie standard pentru fiecare sector de activitate în parte , iar în cadrul acestora pe feluri de cheltuieli. Există două variante: »

pentru cheltuielile de regie cu caracter variabil se procedează în mod similar ca şi în cazul cheltuielilor variabile dacă există posibilitatea ării lor pe bază de calcule, sau pe determin bază de corelare cu volumul producţiei (ca la procedeul global);

»

pentru cheltuielile de regie cu caracter fix se procedează în mod diferit în funcţie de conţinutul acestora. De exemplu, cheltuielile cu întreţinerea şi curăţenia birourilor se determină în raport cu suprafaţa spaţiilor, normativele de întreţinere şi preţul previzionat al materialelor de curăţenie.

Calcularea costurilor standard pe produse se realizează prin însumarea standardelor de materii prime şi materiale cât şi de manoperă aferente produsului, la care se adaugă standardele de cheltuieli de regie repartizate din bugetele de cheltuieli. Efectuarea analizei abaterilor este mult uşurată datorită tehnicii de înregistrare folosită de această metodă care permite analiza sistematică la diferite intervale de timp, şi chiar zilnic, a activităţii desfăşurate de unitatea economică. Analiza abaterilor permite: aducerea la zi a bazei de date, stabilirea relevan responsabilit ilor pentru performan fiecare abatere în parte, integrarea factorilor ţi în ăţevaluarea ţelor întreprinderii, înnoirea standardelor în scopul alcătuirii bugetului şi luării deciziilor. Constatările făcute pe parcursul analizei se înscriu într-un raport întocmit pe baza următoarelor principii: Principiul presupune o informare selectivă numai asupra excepţiilor aspectelor care implică luarea unor decizii urgente, cum ar fi aspectele negative care afectează rezultatul obţinut de unitate;, »

»

şi Principiul se urmăresc evidenţa operativ urmăririi Abaterile în contabilitate, pânăatât în înmomentul trecerii ălorcâtpe permanente seama rezultatelor obţinute; şi complete a abaterilor »

Principiul informării operative

»

Principiul selectării şi dirijării raţionale a informaţiilor privind abaterile »

asigură cunoaşterea anticipată a costurilor de producţie şi a măsurilor

Avantajele metodei standard cost

necesare a fi luate pentru realizarea acestora; »

informarea operativă şi complexă a


49 48/74

5/12/2018



managementului (facilitează luarea deciziilor); »

influenţează

»

permite

»

simplifică tehnica evaluării producţiei

favorabil sporirea gradului de utilizare a capacităţii de producţie a unităţii patrimoniale; efectuarea unui control permanent al costurilor de producţie şi ca urmare stabilirea răspunderii pentru abaterile negative la nivelul cel mai jos posibil al conducerii şi până la executanţi;

în curs de execu ţie de la finele perioadei de gestiune. »

»

Dezavantajele metodei standard cost

»

nu rezolvă în mod corespunzător problema cheltuielilor fixe ; nu oferă informaţii relevante necesare fundamentării unor decizii pe termen scurt. aplicarea acestei metode poate conduce, de asemenea, la concluzii eronate şi în cazul analizei rezultatelor pe termen scurt, în special în cazul unităţilor patrimoniale cu desfacere sezonieră când volumul producţiei lunare nu este în concordanţă cu cel al desfacerilor.

• 3.3. Metode de evidenţă analitică a cheltuielilor de producţie şi de calculaţie a costurilor parţiale

Dacă în cazul organizării contabilităţii de gestiune potrivit „metodei costurilor complete" sau „metodei centrelor de analiză" scopul principal urmărit este determinarea costurilor complete ale produselor, lucrărilor şi serviciilor, în cazul organizării acesteia potrivit concepţiei costurilor parţiale, scopul urmărit este determinarea operativă a rentabilităţii subdiviziunilor tehnico-producţive ale entităţii, precum şi a produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Sistemul costurilor parţiale a evoluat, atât în teorie cât şi în practică, în mai multe variante, în funcţie de natura cheltuielilor ce intr ă în componenţa costurilor parţiale. a. Costul variabil - sunt reţinute pentru calculul costurilor numai cheltuielile variabile. b. Costul direct - sunt reţinute pentru calculul costurilor numai cheltuielile directe. 50



49/74

5/12/2018



1. Determinarea şi delimitarea cheltuielilor pe purtători şi pe sectoare potrivit posibilităţilor de identificare a lor 2. Separarea cheltuielilor imputabile producţiei în raport cu gradul de finisare al acesteia(terminată sau neterminată). Etape 3. Determinarea costului unitar la nivelul cheltuielilor imputabile producţiei 4. Trecerea cheltuielilor de structură pe seama rezultatului global al entităţii economice 5. Calculul indicatorilor implicaţi de folosirea metodei în cauză 3.3.1. Metoda direct-costing

Metoda direct-costing constituie o etapă în evoluţia calculaţiei, instrument de dimensionare a trecutului unităţii patrimoniale, iar în contabilitate, instrument de gestiune. În anul 1899, Schmalenbach propune separarea cheltuielilor fixe într-un cont colector şi trecerea acestora asupra rezultatelor prin ocolirea calculaţiei costurilor. Concepţia de bază a metodei direct-costing o constituie fundamentarea calculării costului produsului numai pe baza cheltuielilor variabile. Potrivit acestei metode, conceptul de variabilitate a cheltuielilor vizează toate cheltuielile de producţie indiferent de modul lor de repartizare (direct sau indirect) pe produse Studiul cheltuielilor de producţie, analiza lor pe produse permite determinarea următorilor indicatori: »

»

marja pe costurile variabile; marja pe costurile variabile globală;

rezultatul exerciţiului. Eliminarea cheltuielilor fixe din calcul se bazează pe considerentul că acestea sunt cheltuieli ale perioadei şi nu ale produselor. Din această cauză ele nu pot fi incluse în costul produselor, ci afectează rezultatul activităţii. »

Etape

a) Separarea cheltuielilor variabile de cheltuielile fixe constituie problema de bază a metodei direct-costing pentru asigurarea unei juste calculări a costurilor de producţie. b) Individualizarea cheltuielilor variabile pe produse trebuie să ţină seama de caracterul direct sau indirect al acestora. Cheltuielile variabile directe nu ridică nici o problemă deoarece ele se pot identifica pe produse în momentul efectuării lor. c) Repartizarea cheltuielilor variabile indirecte se poate Calculul pre ţ urilor şi costurilor


51 50/74

5/12/2018



face folosind unul din procedeele cunoscute. d) Calculul costului variabil unitar se face prin raportarea cheltuielilor variabile la cantitatea de produse obţinută. e) Calculul rezultatului pe produs şi a rezultatului global la nivelulpleac întreprinderii concepţia metodei costing ă de la înelementele de ieşiredirectale procesului de producţie, respectiv de la volumul producţiei vândute într-o perioadă de timp. Indicatorii de caracterizare a gestiunii, în condi ţiile aplicării metodei direct-costing, sunt următorii: Marja pe costurile variabile »

Pragul de rentabilitate se poate determina: a. Pragul de rentabilitate calculat sub forma cifrei de afaceri critică »

b. Pragul de rentabilitate calculat sub forma cantităţii de producţie critică »

»

»

Rezultatul global, Costul fix al variaţiei de stoc Coeficientul de siguranţă dinamic sau

»

Intervalul de siguranţă dinamic »

»

»

Avantajele metodei directcosting

»

»

»

Dezavantajele metodei direct52

»

simplifică calculaţia costurilor unitare datorită renunţării la repartizarea cheltuielilor fixe; asigură informaţii asupra modului în care cheltuielile fixe influenţează nivelul rezultatului de exploatare; permite reglarea producţiei în funcţie de ritmul şi posibilităţile de valorificare a acesteia prin vânzare; facilitează reglarea producţiei şi luarea măsurilor de optimizare a acesteia prin stabilirea nivelului pragului de rentabilitate; asigură informaţii relevante şi exacte pentru formularea deciziilor pe termen scurt; facilitează controlul şi stabilirea cauzelor şi a responsabilităţilor pe feluri şi locuri de cheltuieli pentru abaterile constatate faţă de prevederi. calcularea costului doar în funcţie de cheltuielile variabile poate conduce la o imagine incomplet ă Calculul pre ţ urilor şi costurilor


51/74

5/12/2018



costing

asupra costului de producţie; »

»

alterează exactitatea calculaţiei şi stabilirea rezultatelor finale prin folosirea unor criterii convenţionale de separare a cheltuielilor variabile de cele fixe; evaluarea stocurilor de produse numai pe baza cheltuielilor variabile şi afectarea rezultatelor brute la finele perioadei de gestiune cu totalul cheltuielilor fixe conduce la maximizarea rezultatului în perioada când se desfac aceste produse.


53 52/74

5/12/2018


CONTABILITATE DE GESTIUNE

CAPITOLUL 4 CONTABILITATE DE GESTIUNE 4.1. Conţinutul economic şi funcţiile conturilor de gestiune Contabilitatea de gestiune utilizează pentru înregistrarea operaţiunilor economice conturile din clasa 9 de conturi, conturi în afara bilan ţului care funcţioneaază în partidă dublă. Conturile se clasifică în 3 grupe astfel: Grupa 90 “Decont ări interne ”. 901 “Decontări interne privind cheltuielile” – cont de pasiv . Se crediteaz ă în timpul lunii cu totatlitatea cheltuielilor directe, indirecte, generale şi de desfacere preluate din »

contabilitatea financiară (clasa 6), regrupate după locul de efectuare. Se debiteaz ă la sfârşitul lunii cu preţul standard al producţiei obţinute şi cu diferenţele de preţ favorabile sau nefavorabile dintre preţul standard şi costul efectiv. La sfârşitul lunii, 901 se închide. El joacă rolul unui cont colector de cheltuieli preluate din contabilitatea financiară. 902 “Decontări interne privind producţia obţinută” – cont de pasiv . Se crediteaz ă în timpul lunii cu valoarea producţiei obţinute la preţ standard (prestabilit). La sfârşitul lunii, pe de o parte se debiteaz ă cu costul efectiv al producţiei obţinute, iar pe de altă parte se creditează cu diferenţele de preţ favorabile sau nefavorabile dintre preţul standard şi costul efectiv. La sfârşitul lunii, 902 se soldează. El joacă rolul unui cont de rezultate deoarece permite comparaţia între costul standard şi costul efectiv. 903 “Decontări interne privind diferenţele de preţ” – cont de activ. Se utilizează numai la sfârşitul lunii. Se debiteaz ă cu diferenţele de preţ favorabile sau nefavorabile aferente producţiei obţinute. Se crediteaz ă cu aceleaşi sume. La sfârşitul lunii 903 se soldează. Joacă rolul unui cont de tranzit al diferen ţelor de preţ din contul 902 în 901. Sumele reprezentând diferenţele de preţ se înregistrează astfel: »

»

»

»

Dacă valoarea producţiei la preţ standard > valoarea la cost efectiv Cpst > Cpef Dacă valoarea producţiei la cost efectiv > valoarea la preţ standard Cpst < Cpef

54

diferenţă favorabilă şi se înregistrează în roşu diferenţe nefavorabile, se înregistrează suma în negru



53/74

5/12/2018



Grupa 92 “Conturi de calcula ţ ie ”. Cuprinde: 921 “Cheltuielile activităţii de bază” Este un cont de calculaţie în care se înregistreaz ă cheltuielile directe aferente producţiei finite şi neterminate, realizate în timpul lunii în sec ţiile de bază. Se includ: cheltuielile cu materiile prime, cu materialele directe, cu

salariile muncitorilor direct productivi +cotele aferente, alte cheltuieli ce se pot identifica direct pe produs, în momentul efectuării lor. Este cont de activ: Se debiteaz ă în timpul lunii cu cheltuielile directe menţionate, în corespondenţă cu contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile”. Se debiteaz ă la sfârşitul lunii cu cotele e cheltuieli auxiliare, indirecte, generale şi de desfacere repartizate asupra produselor, în corespondenţă cu conturile 922,923,924,925. Se crediteaz ă la sfârşitul lunii cu costul efectiv aferent producţiei finite în corespondenţă cu contul 902 “Decontări interne privind producţia obţinută” şi cu costul efectiv, aferent produc ţiei neterminate, în corespondenţă cu contul 933 „Costul producţiei în »

»

curs de execuţie”. Nu prezintă sold. 922 “Cheltuielile activităţii auxiliare”- este un cont de calcula ţie, în care se înregistrează cheltuielile aferente producţiei finite şi neterminate, în secţiile auxiliare: centrala termina, uzina de apă, staţia de transformatoare. Este un cont de activ. Se debiteaz ă în timpul lunii cu cheltuielile menţionate mai sus, în corespondenţă cu contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile”. Se crediteaz ă la sfârşitul lunii cu aceleasi cheltuieli repartizate pe produse în corespondenţă cu contul 921 „Cheltuielile activităţii de »

»

bază”. Nu prezintă sold. 923 “Cheltuieli indirecte de producţie”. Este un cont de calcula ţie, în care se înregistrează cheltuielile indirecte aferente secţiilor productive: cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe productive, cu combustibilul, cu energia, apa în scop productiv, cu reparaţiile mijloacelor de productie, cu salariile muncitorilor indirect productivi si de intreţinere şi cotele aferente acestora. Este un cont de activ. Se debiteaz ă în timpul lunii cu cheltuielile menţionate mai sus, în corespondenţă cu contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile”. Se crediteaz ă la sfârşitul lunii cu aceleasi cheltuieli repartizate pe produse în corespondenţă cu contul 921 „Cheltuielile activităţii de bază”. Nu prezintă sold. »

»

924 “Cheltuieli generale de administraţie” Este un cont de calculaţie, în care se înregistreaz ă cheltuielile generale efectuate la nivelul socităţii comerciale: cheltuieli cu salariile TESA şi cotele aferente acestora,

cheltuieli cu chiriile, telefon, energie, apa, în scop neproductiv, amortizarea cladirilor neproductive. Este un cont de activ. Se debiteaz ă în timpul lunii cu cheltuielile menţionate mai sus, în corespondenţă cu contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile”. »


55 54/74

5/12/2018


CONTABILITATE DE GESTIUNE »

Se crediteaz ă la sfârşitul lunii cu aceleasi cheltuieli repartizate pe produse în corespondenţă cu contul 921 „Cheltuielile activităţii de bază”. Nu prezintă sold.

925 “Cheltuieli de desfacere” Este un cont de calculaţie, în care se înregistrează cheltuielile ocazionate de desfacerea produselor: ambalare, etichetare, manipulare, stivuire, transport etc. Este un cont de activ. Se debiteaz ă în timpul lunii cu cheltuielile menţionate mai sus, în corespondenţă cu contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile”. Se crediteaz ă la sfârşitul lunii cu aceleasi cheltuieli repartizate pe produse în corespondenţă cu contul 921 „Cheltuielile activităţii de bază”. Nu prezintă sold. »

»

Grupa 93 “Costul produc ţ iei”. Cuprinde: 931 “Costul producţiei obţinute” – este un cont de tranzit al valorii

producţiei finite la preţ ăstandard, contul 902 în 901. Esteţieicont activ. Se debiteaz în timpuldin lunii cu valoarea produc obţde inute la preţ standard, in corespondenţă cu contul 902 „Decontări interne privind producţia obţinută”. Se crediteaz ă la sfârşitul lunii cu aceeaşi valoare a producţiei finite la preţ standard, în corespondenţă cu contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile”. »

»

933 “Costul producţiei în curs de execuţie” – cont de activ. Se utilizează numai în cazul în care la sfârşitul lunii avem producţie neterminată. El reflectă costul producţiei neterminate stabilit la sfârsitul lunii prin ă inventariere, cu stadiul începutul urm costul producinţieiraport neterminate se de va finisare. relua, înLaipoteza că lunii produc ţia toare va fi finalizată. Este cont de activ. Se debiteaz ă la sfârşitul lunii cu valoarea producţiei neterminate la cost efectiv (determinat ca diferenţă între total cheltuieli efectuate şi costul efectiv al producţiei finite), în corespondenţă cu contul 921 „Cheltuielile activităţii de bază”. Se crediteaz ă la sfârşitul lunii cu aceeaşi sumă în corespondenţă cu contul 921 „Cheltuielile activităţii de bază”. Practic se reîncarcă conturile de calculaţie simltan cu soldarea contului 933. La sfârşitul lunii apare sold final debitor, reflectand costul aferent producţiei neterminate. Observaţii: 1. dacă nu există producţie neterminată toat conturile de gestiune se soldează; 2. dacă există producţie neterminată conturile 901 şi 933 prezintă sold care reprezintă valoarea acestei producţii. »

»

4.2. Metode de calculaţie a costurilor Cuprind toate procedeele de colectare a cheltuielilor pe locul de ări, într-o ă de ocazionate. efectuare, pecorela produse, lucrproduc gestiune precum şi de cuantificarea ţiilor pe dintre ţie şperioad i cheltuielile

Se împart pe 2 mari categorii: 56



55/74

5/12/2018



1. metode clasice; 2. metode evoluate sau moderne. CRITERII DE CLASIFICARE 1. După natura mărimilor metode de calculaţie previzionale utilizate (utilizează mărimi prestabilite şi urmăresc »

»

2. După legătura cu obiectul calculaţiei

»

»

»

3. După sfera de cuprindere a cheltuielilor în costuri

»

»

costurilor efective de laţie celepost-operative standard); metode de calcula (utilizează numai mărimi efective). metode de calculaţie pe purtători- pe comandă, lucrare, produs; metode de calculaţie pe sectoare – secţii, ateliere; metode de calculaţie mixte – pe purtători şi sectoare. metode de calculaţie de tip absorbant ce includ în costul producţiei totalitatea cheltuielilor ocazionate de realizarea producţiei; metode de calcul de tip parţial ce iau în calculul costului numai anumite cheltuieli (variabile sau directe – după caz) determinând un cost incomplet.

4.3. Metode de calculaţie de tip absorbant Etape

Se determină şi se delimitează cheltuielile în momentul efectuării lor, astfel: • Cheltuieli directe identificate pe produse; • Cheltuieli indirecte generale şi de desfacere identificate pe sectoare. Se determină valoarea producţiei la preţ standard. Se repartizează cheltuielile delimitate pe sectoare (ch.indirecte, generale şi de desfacere) asupra produselor finite, prin procedeul suplimentării, alegând baze de repartizare adecvate. Se realizează separarea cheltuielilor în raport cu gradul de finisare a producţiei (finită si neterminată). Se stabileşte costul efectiv al producţiei finite şi se calculează costul unitar. Se determină abaterile de la costul standard al producţiei finite şi se analizează aceste abateri pe cauze care le-au generat

»

» »

»

»

»

Fac parte: Metoda globală; Metoda pe faze; Metoda pe comenzi. » » »


57 56/74

5/12/2018



4.3.1. Metoda globală Se utilizează în cadrul societăţilor comerciale cu producţie omogenă. Obiectul calculaţiei îl constituie producţia omogenă. Se colectează cheltuielile totale aferente producţiei şi se înregistrează producţia obţinută la preţ standard. Nu sunt necesare calcule de repartizare a cheltuielilor indirecte şi generale. Costul unitar se obţine prin procedeul diviziunii simple. Structura

cheltuielior e poate urmări pe articole de calculaţie. 4.3.2. Metoda pe faze 4.3.2.1. Varianta fără semifabricat

O S.C. produce 3 produse A, B, C în 3 faza de fabrica ţie , în variantă fără semifabricat, cunoscând următoarele: »

ţie neterminat ă; ţie se organizează pe articole de Nu existţaă produc Eviden cheltuielilor de produc calculatie; Cantitatea de produse lansate în fabricaţie: A - 600 buc, B - 1000 buc, C – 400 buc. Situaţia cheltuielilor de producţie este următoarea: »

»

Art.de calc. Faze

Faza I A B C Total faza I Faza II A B C Total faza II Faza III A B C Total faza III

Materii prime şi materiale directe

25 mil 32mil 18mil 75mil

Salarii directe

Cote aferente salariilor

CIFU

CGS

13mil 16mil 11mil 40mil

5.340.400 6.572.800 4.518.800 16.432.000 28mil 27mil

18.500.000 20mil 19.500.000 58mil

7.599.800 8.216.000 8.010.600 23.826.400 30mil 22mil

12mil 14mil 16mil

4.929.600 5.751.200 6.572.800

42mil

17.253.600 18mil 20mil

CGA

-

35mil Se cere: Să se preia cheltuielile în contabilitatea de gestiune în structura pe articole de calcula ţ ie »

58



57/74

5/12/2018


CONTABILITATE DE GESTIUNE »

Să se calculeze costul unitar al celor 3 produse prin procedeul diviziunii simple

Criteriile de repartizare a cheltuielilor indirecte sunt: Pt. CIFU – salariile directe din fiecare fază Pt. CGS – salariile directe + cote aferente Pt. CGA – costul de secţie Rezolvare: (1) Înregistrarea chelt. dir. ale activ. de baz ă aferente produselor ob ţ inute în

faza I: [921 = 901] 131.342.000 921 IA 43.340.400 921IB 54.572.800 921IC 33.518.800 (2) Înregistrarea CIFU şi CGS

[923 = 901] 35.000.000 923ICIFU 28.000.000 923ICGS 27.000.000 (3) Repartizarea chelt. indir. CIFU şi CGS în faza II CIFU

Ks = 28.000.000 / 40.000.000 = 0,7 CIFU repartizate: A - 0,7 * 13.000.000 = 9.100.000 B – 0,7 * 16.000.000 = 11.200.000 C - 0,7 * 11.000.000 = 7.700.000

CGS Ks = 27.000.000 / 56.432.000 = 0,47845 CGS repartizate: A – 0,47845 * 18.340.400 = 8.775.000 B - 0,47845 * 22.572.800 = 10.800.000 C - 0,47845 * 15.518.800 = 7.425.000 [921I = 923I] CIFU 921IA 921IB 921IC

28.000.000 9.100.000 11.200.000 7.700.000

[921I = 923I] CGS 921IA 921IB 921IC

27.000.000 8.775.000 10.800.000 7.425.000

(4) Înregistrarea chelt. dir. ale activ. de baz ă aferente produselor ob ţ inute în

faza II: [921 II = 901] 921IIA 921IIB 921IIC

81.826.400 26.099.800 28.216.000 27.510.600

(5) Înregistrarea CIFU şi CGS faza II Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

59 58/74

5/12/2018



[923 II = 901] 923IICIFU 923IICGS

52.000.000 30.000.000 22.000.000

(6) Repartizarea chelt. indir. CIFU şi CGS în faza II

CIFU

CGS

Ks = 30.000.000 / 58.000.000 = 0,51724 CIFU repartizate: A - 0,51724 * 18.500.000 = 9.568.956 B - 0,51724 * 20.000.000 = 10.344.828 C - 0,51724 * 19.500.000 = 10.086.207 Ks = 22.000.000 / 81.826.400 = 0,26886 CGS repartizate : A – 7.017.241 B – 7.586.207 C – 7. 396.552 [921II = 923] CIFU 30.000.000 921IIA 9.568.965 921IIB 921IIC

10.344.828 10.086.207

[921II = 923] CGS 921IIA 921IIB 921IIC

22.000.000 7.017.241 7.587.207 7.396.552

(7) Înregistrarea chelt. dir. ale activ. de

faza III: [921 III = 901]

59.253.600

921IIIA 921IIIB 921IIIC

16.929.600 19.751.200 22.572.800

(8) Înregistrarea CIFU şi CGS faza III

[923 III = 901] 923IIICIFU 923IIICGS

baz ă aferente produselor ob ţ inute în

38.000.000 18.000.000 20.000.000

(9) Repartizarea chelt. indir. CIFU şi CGS în faza II

CIFU

CGS

Ks = 18.000.000/42.000.000 = 0,42857 CIFU repartizate A : 0,42857 * 12.000.000 = 5.142.857 B : 0,42857 * 14.000.000 = 6.000.000 C : 0,42857 * 16.000.000 = 6.857.143 Ks = 20.000.000 / 59.253.600 = 0,33753 CGS repartizate A: 0,33753 * 16.929.600 = 5.714.285 B: 0,33753 * 19.751.200 = 6.666.667 C: 0,33753 * 22.572.800 = 7.619.048 [921 III = 923] CIFU 42.000.000 921IIIA 5.142.857 921IIIB 6.000.000 921IIIC 6.857.143

60



59/74

5/12/2018



(10)

[921 III = 923] CGS 20.000.000 921IIIA 5.714.285 921IIIB 6.666.667 921IIIC 7.619.048 Determinarea costurilor de sec ţ ie:

Produsul A Faza I

43.340.400 9.100.000 8.775.000 61.215.400 Produsul Faza B I

Faza II

Faza III

26.099.800 9.568.965 7.017.241 42.686.006

Faza II

Total

16.929.600 19.751.200 5.142.857 41.823.657

Faza III

Total

54.572.800 28.216.000 19.751.200 11.200.000 10.344.828 6.000.000 10.800.000 7.587.207 6.666.667 76.572.800 46.148.035 32.417.867 Produsul C Faza I

faza II

faza III

155.138.702

Total

33.518.800 27.510.600 22.572.800 7.700.000 10.086.207 6.857.143 7.425.000 7.396.552 7.619.048 48.643.800 44.993.359 37.048.991 (11)

145.725.063

130.686.150

Înregistrarea şi repartizarea CGA: [924 = 901] 35.000.000 Repartizarea CGA: 35.000.000

35.000.000

Ks =

145.725.063 + 155.138.702 + 130.686.150

CGA repartizate

(12)

=

431.549.915

= 0,0811

A- 0,0811 x 145.725.063 = 11.818.303 B - 0,0811 x 155.138.702 = 12.583.050 C - 0,0811 x 130.686.150 = 10.598.647

Determinarea costului complet efectiv al produc ţ iei : CcA = 145.725.063 + 11.818.303 = 157.543.366 CcB = 155.138.702 + 12.583.050 = 167.721.752 CcC = 130.686.150 + 10.598.647 = 141.284.797 CuA = 157.543.366 / 600 = 262.572 lei/buc Calculul pre ţ urilor şi costurilor


61 60/74

5/12/2018



CuB = 167.721.752 / 1000 = 167.721 lei/buc CuC = 141.284.797 / 400 = 353.212 lei/buc (13)

Înregistrarea produc ţ iei ob ţ inute la cost standard: [931 = 902] 468.000.000 931A 159.000.000 931B 165.000.000 931C 144.000.000

(14)

Înregistrarea diferen ţ elor de pre ţ Produsul

A B C Total [903 = 902] 903A 903B 903C

Cost efectiv

Cost standard

157.543.366 167.721.752 141.284.797

159.000.000 165.000.000 144.000.000

-1.456.634 2.721.752 -2.751.203

466.549.915 1.486.085 1.456.634 2.721.752 2.751.203

468.000.000

-1.486.085

(15)

Decontarea produc ţ iei la cost efectiv: [902 = 921] 466.549.915 921A 157.543.366 921B 167.721.752 921C 141.284.797

(16)

Închiderea conturilor: [901 = 931] 468.000.000 931A 159.000.000 931B 165.000.000 931C 144.000.000 [901 = 903]

Diferenţa

1.486.085

4.3.2.2. Metoda pe faze, varianta fără semifabricat, când există producţie neterminată

O întreprindere cu producţie de masă obţine două produse A şi B în 2 faze succesive, în varianta fără semifabricat. Cheltuielile cu produc ţ ia în curs de execu ţ ie :

62



61/74

5/12/2018



Nr. crt.

1 2. 3. 4. 5 6.

Element de cheltuială

Materii prime şi materiale Combustibil, energie, apă Amortizare Salarii Cote salarii

Total

Faza I

Faza II

A

B

2.700.000

3.100.000

800.000

750.000

A

B

700.000

740.000

1.250.000 1.270.000 1.320.000 6.000.000 7.000.000 6.500.000 2.460.000 2.870.000 2.665.000 13.210.000 14.990.000 11.185.000

1.360.000 8.500.000 3.485.000 14.085.000

Cheltuielile perioadei curente se compun din: consum de materii prime în faza I: 20.000.000 (A – 10.400.000 şi B – 9.600.000) consum de combustibil, energie şi apă: 4.000.000 (faza I - 2.100.000 şi faza II 1.900.000). Aceste cheltuieli se repartizează pe produse în fiecare fază de fabricaţie în funcţie de nr. de ore de func ţionare a maşinilor, respectiv 100 h cu produsul A şi 300 h cu produsul B în faza I; 400 h A şi 600 h B în faza II. cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor corporale, 12.000.000 repartizate pe faze de fabricaţie în funcţie de valoarea de intrare a imobilizărilor, respectiv 80.000.000 lei faza I şi 120.000.000 lei faza II. Pe produse repartizarea se face in func ţie de nr. de ore de funcţionare a utilajelor din fiecare fază. salarii personal, conform centralizatorului: »

»

»

»

Personal direct productiv Personal indirect productiv din secţii Cote aferente salariilor 41 %

A FazaI B A Faza II B 12.000.000 14.000.000 15.000.000 16.000.000 26.000.000 31.000.000 10.500.000

9.500.000

La sfârşitul perioadei de calcul producţia neterminată este 10% din cheltuielile fiecărei faze şi produs. Aceste cheltuieli se repartizează în structura pe elemente primare de ţie de ponderea diferitelor elemente aferente producţiei în cheltuieli în func curs de execuţie la începutul perioadei. Se cere : Să se calculeze costul unitar efectiv şi cel total al produselor A şi B prin metoda de calculaţie pe faze , în structura pe elemente primare de cheltuieli. Rezolvare: (1) Calculul ponderii elementelor primare de cheltuieli aferente produc ţ iei în curs de execu ţi e, in totalul cheltuielilor pe faze de fabrica ţ ie.


63 62/74

5/12/2018


CONTABILITATE DE GESTIUNE Nr.

Elemente de

crt.

cheltuieli

FAZA I

FAZA II A

B

A

B

Mat. prime şi materiale Energie şi apă Amortizare imobilizări

2.700.000

20,44

3.100.000

20,68

800.000

6,05

750.000

5

700.000

6,26

740.000

5,25

1.250.000

9,46

1.270.000

8,47

1.320.000

11,8

1.360.000

9,65

3. 4.

salarii personal cote salarii

6.000.000 2.460.000

45,43 18,62

7.000.000 2.860.000

46,7 19,15

6.500.000 2.665.000

58,11 23,83

8.500.000 3.485.000

60,35 24,75

5

Total

13.210.000

100%

14.990.000

100%

11.185.000

100%

14.085.000

100%

1. 2. 2.

(2) Trecerea

cheltuielilor cu produc ţ ia în curs de execu ţ ie în conturile de calcul a costurilor pe faze şi produse. [921 = 933] 46.470.000 921I/A 933I/A 9211IA 9212IA 9213IA 9214IA 9215IA 921I/B

9211IB 9212IB 9213IB 9214IB 9215IB 921II/A

9212IIA 9213IIA 9214IIA 9215IIA 921II/B

9212IIB 9213IIB 9214IIB 9215IIb (3) Preluarea cheltuielilor cu materii prime [921 = 901] 20.000.000 9211IA 10.400.000 9211IB cheltuielilor cu energia 9.600.000 (4) Preluarea şi repartizarea şi apa

KsI = 2.100.000 / 400 = 5250 Cheltuieli repartizate pt. A – 5250 * 100 = 525.000 B – 5250 * 300 = 1.575.000 KsII = 1.900.000 / 1000 = 1900 Cheltuieli repartizate pt. A – 1900 * 400 = 760.000 B – 1900 * 600 = 1.140.000 [921 = 901] 4.000.000 9212IA 525.000 9212IB 1.575.000 921IIA 760.000 921IIB 1.140.000 (5) Preluarea şi înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea 64



63/74

5/12/2018



a) repartizarea pe faze Ks = 12.000.000 / 200.000.000 = 0,06 Cheltuieli repartizate : faza I – 0,06 * 80 mil. = 4.800.000 Faza II – 0,06 * 120 mil = 7.200.000 b) repartizarea pe produse KsI = 4.800.000 / 400 = 12.000 Cheltuieli repartizate pe produse A – 12.000 * 100 = 1.200.000 B – 12.000 * 300 = 3.600.000 KsII = 7.200.000 / 1000 = 7200 Cheltuieli repartizate pe produse A – 7200 * 400 = 2.880.000 B – 7200 * 600 = 4.320.000 (6) Înregistrarea cheltuielilor cu salariile directe [921 = 901] 57.000.000 9214IA 12.000.000 9214IB 14.000.000 9214IIA 15.000.000 9214IIB 16.000.000 (7) Înregistrarea cotelor aferente salariilor directe [921 = 901] 23.370.000 9215IA 4.920.000 9215IB 5.740.000 9215IIA 6.150.000 9215IIB 6.500.000 (8) Înregistrarea salariilor indirecte şi a cotelor aferente acstora [923 = 901] 20.000.000 9234I 10.500.000 9234II 9.500.000 9235I 4.305.000 9235II 3.895.000 (9) Repartizarea cheltuielilor cu salariile personalului indirect productiv KsI = 10.500.000 / 13.000.000 = 0,808 Cheltuieli repartizate A – 0,808 * 6.000.000 = 4.848.000 B – 0,8080* 7.000.000 = 5.652.000 KsII = 9.500.000 / 15.000.000 = 0,633 Cheltuieli repartizate A – 0,633 * 6.500.000 = 4.114.500 B – 0,633 * 8.500.000 = 5.385.500 Cotele aferente salariilor sunt proporţionale 41% [921 = 923] 20.000.000 9214IA 9234I 4.848.000 9214IB 9234II 5.652.000 9214IIA 4.114.500 9214IIB 5.385.500 [921 = 923] 9215IA 9215IB 9215IIA 9215IIB (10) Calculul costurilor de sec ţ ie

8.200.000 1.987.680 2.317.320 1.686.945 2.208.005


65 64/74

5/12/2018



Nr crt. 1.

FAZA I

FAZA II

A

Producţia neterminată la începutul perioadei Cheltuieli curente

2.

3. 4. 5.

Producţia neterminată Costul efectiv de secţie

6.

B

A

B

13.210.000

14.990.000

11.875.000

14.085.000

10.400.000 525.000

9.600.000 1.575.000

760.000

1.140.000

1.200.000 4.848.000 1.987.680 12.000.000 4.920.000 35.880.680 49.090.680

3.600.000 5.652.000 2.317.320 14.000.000 5.740.000 42.484.320 57.474.320

2.880.000 4.114.500 1.686.945 15.000.000 6.150.000 30.591.445 41.776.445

4.320.000 5.385.500 2.208.055 16.000.000 6.560.000 35.613.555 49.698.555

4.909.068

5.747.432

4.177.645

4.969.855

44.181.612

51.726.888

37.598.800

44.728.700

Stabilirea structurii produc ţ iei în curs de execu ţ ie în func ţ ie de structura procentual ă la începutul perioadei de calcul

(11)

Nr. crt. 1. 2. 2. 3. 4. 5

(12)

FAZA I

Elem. de cheltuieli Mat. prime şi materiale Energie şi apă Amortizare imobilizări Salarii personal Cote salarii Total

A

A

B

1.003.413

20,44

1.188.569

20,68

296999

6,05

287.372

5

261.521

6,26

260.917

5,25

464.398

9,46

486.807

8,47

492.962

11,8

479.591

9,65

2.230190

45,43

2.684.051

46,7

2.427.630

58,11

2.999.308

60,35

914.068

18,62

1.100.633

19,15

995.533

23,83

1.230.039

24,75

4.909.068

100%

5.747.432

100%

4.177.645

100%

4.969.855

100%

Înregistrarea produc ţ iei în curs de execu ţ ie la sfâr şitul perioadei [933 = 921] 19.804.000 933I/A 921I/A 4.909.068 9331I 9211I 9332I 9212I 9333I 9213I 9334I 9214I 933I/B 9335I

921I/B 9215I

9331I 9332I 9333I 9334I 9215I

9211I 9212I 9213I 9214I

933II/A

9332II 9333II 9334II 9335II 933II/B 9332II 66

FAZA II B

921II/A

5.747.432

4.177.645

9212II 9213II 9214II 921II/B9215II 4.969.855

9212II



65/74

5/12/2018



9333II 9334II 9335II

9213II 9214II 9215II

Însumarea extracontabil a cheltuielilor efectuate pt. ob ţ inerea celor dou ă produse:

(13)

A

B

Cheltuieli aferente producţiei terminate 44.181.612 în faza I Cheltuieli aferente producţiei terminate 37.598.800 în faza II Total 81.780.412 (14)

51.726.888 44.728.700 96.455.588

Înregistrarea produc ţ iei ob ţ inute la cost efectiv: [931 = 902] 178.236.000 931° 902A 81.780.412 931B 902B 96.455.588

Decontarea efectuate [902 cheltuielilor = 921] 178.236.000 ( pe analitice ....) (16) Închiderea conturilor: [901 = 931] 178.236.000 (15)

4.3.2.3 Metoda pe faze, varianta cu semifabricate

O întreprindere cu producţie de masa produce 2 produse A şi B , în 2 faze succesive de fabricaţie – varianta „cu semifabricate” , cunoscând următoarele date: Elemente cheltuieli

de

FAZA I A

Consum de materii prime Consum de energie şi apă Salarii personal direct productiv Amortizarea utilajelor maşinilorşi

320.000.000

FAZA A II-A B

A

B

280.000.000

30.000.000 lei repartizate în funcţie de cantitatea de semifabricate obţinute 10.000 buc 14.000 buc. 42.000.000 38.000.000 10.000.000 lei repartizate în func de a nr. de ore de funcţţie ionare utilajelor 120 h 80 h

Salarii personal direct productiv Consum de energie şi apă

38.000.000 lei

Amortizarea utilajelor

Cheltuieli de 79.895.000 lei. administraţie şi conducere generală

37.000.000 lei

32.000.000 lei reparizate funcţie de nr. de ore de prelucrare a produselor 400 h 600 h 14.000.000 lei repartizate funcţie de valoarea de inventar a utilajelor 350.000.000 200.000.000 lei 150.000.000 lei


67 66/74

5/12/2018



Se cere :

i.

Înregistrarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor conform metodei pe faze ii. Sa se determine costul unitar şi abaterea unitară pt. cele 2 produse Costurile standard sunt: A: 50.000 lei / buc B: 32.000 lei / buc Rezolvare: (1) Preluarea din contabilitatea financiar ă în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor cu materii prime în faza I : [921 = 901] 600.000.000 921IA 320.000.000 921IB 280.000.000 (2) Preluarea cheltuielilor cu energia şi apa şi repartizarea acestora [923I = 901] 30.000.000 repartizarea: Ks = 30.000.000 / 24.000 = 1250 Cheltuielile repartizate A:B1250 * 1000 = 12.500.000 : 1250 * 1400 = 17.500.000 [921 = 923I] 30.000.000 921IA 12.500.000 921IB 17.500.000 (3) Preluarea cheltuielilor cu salariile personalului direct productiv în faza I. [921 = 901] 80.000.000 921IA 42.000.000 921IB 38.000.000 (4) Înregistrarea cotelor aferente salariilor directe (41%) [921 32.800.000 921IA= 901] 17.220.000 921IB 15.580.000 (5) Preluarea cheltuielilor cu amortizarea şi repartizarea acestora [923I = 901] 10.000.000 repartizarea: Ga = 120 / 200 = 0,6 Gb = 80 / 200 = 0,4 Cheltuieli repartizate A: 0,6 * 10.000.000 = 6.000.000 B: 0.4 * 10.000.000 = 4.000.000 [921 = 923] 10.000.000 921IA 6.000.000 921IB 4.000.000 (6) Determinarea costurilor totale si unitare în faza I Nr. crt

Elemente de cheltuieli

1. 2. 3. 4. 5. 6.

A

B

Materii prime si materiale Energie şi apă Salarii directe Cote salarii directe

320.000.000 12.500.000 42.000.000 17.220.000

280.000.000 17.500.000 38.000.000 15.580.000

Amortizare Total

6.000.000 397.720.000

4.000.000 355.080.000

921IA 68

921IB Calculul pre ţ urilor şi costurilor


67/74

5/12/2018



D 280.000.000 17.500.000 38.000.000 15.580.000 4.000.000

C 355.080.000

D 320.000.000 12.500.000 42.000.000 17.220.000 6.000.000

C 397.720.000

355.080.000 355.080.000 397.720.000 397.720.000 Costuri unitare în faza I A: 397.720.000 / 10.000 = 39.772 lei / buc B: 355.080.000 / 14.000 = 25.363 lei / buc (7) Înregistrarea ob ţ inerii semifabricatelor A şi B în faza I la costuri efective de sec ţ ie [931 = 902] 752.800.000 931IA 397.720.000 931IB 355.080.000 (8) Decontarea costului efectiv al semifabricatelor ob ţ inute în faza I [902 = 921] 752.800.000 921IA 397.720.000 921IB 355.080.000 (9) Închiderea conturilor de cheltuieli aferente semifabricatelor ob ţ inute în faza I [901 = 931] 752.800.000 931IA 397.720.000 931IB 355.080.000 (10) Consumul semifabricatelor A şi B ob ţ inute în faza I, în faza II „prelucrare şi montaj” ( preluare cheltuielilor din faza I) [921 = 901] 752.800.000 921IIA 397.720.000 921IIB 355.080.000 (11) Preluarea cheltuielilor cu salariile în faza II [921 = 901] 75.000.000 921IIA 38.000.000 921IIB 37.000.000 (12) Înregistrarea cotelor aferente salariilor directe din faza II [921 = 901] 30.750.000 921IIA 15.580.000 921IIB 15.170.000 (13) Preluarea cheltuielilor cu energia şi apa în faza II şi repartizarea acestora [923II = 901] 32.000.000 Repartizarea: Ks = 32.000.000 / 1000 = 32.000 Cheltuieli repartizate: A: 32.000 * 400 = 12.800.000 B: 32.000 * 600 = 19.200.000 [921 = 923II] 32.000.000 921IIA 12.800.000 921IIB 19.200.000 (14) Preluarea cheltuielilor cu amortizarea în faza II [923II = 901] 14.000.000 Repartizarea: Ks = 14.000.000 / 350.000.000 = 0,04 Cheltuieli repartizate: A: 0,04 * 200.000.000 = 8.000.000 B: 0,04 * 150.000.000 = 6.000.000 [921 = 923II] 14.000.000 921IIA 8.000.000 Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

69 68/74

5/12/2018



921IIB 6.000.000 (15) Determinarea costului total şi unitar de produc ţ ie pt produsele ob ţ inute în faza II Nr. crt.

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Element de cheltuieli

A

B

Semifabricatele din faza I Salarii directe Cote salarii Energie şi apă Amortizare Total

397.720.000 38.000.000 15.580.000 12.800.000 8.000.000 472.100.000

355.080.000 37.000.000 15.170.000 19.200.000 6.000.000 432.450.000

(16)

Preluarea şi repartizarea CGA [924 = 901] 81.409.500 repartizarea:Ks = 81.409.500 / 904.550.000 = 0.09 Cheltuieli repartizate: A: 0,09 * 472.100.000 = 42.489.000 0,09 * 432.450.000 = 38.920.000 [921 = 924] B: 81.409.500 921IIA 41.733.500 921IIB 39.161.500 (17) Determinarea costului complet al produc ţ iei: Cost complet A : 472.100.000 + 42.489.000 = 514.589.000 Cost complet B : 432.450.000 + 39.161.500 = 471.370.500 921IIA 921IIB D C D C 355.080.000 471.611.500 397.720.000 514.589.000 37.000.000 38.000.000 15.170.000 15.580.000 19.200.000 12.800.000 6.000.000 8.000.000 432.450.000 472.100.000 39.161.500 (CGA) 41.733.500 471.611.500 471.611.500 514.589.000 514.589.000 (18)

Înregistrarea produc ţ iei ob ţ inute la cost standard: [931 = 902] 948.000.000 931IIA 500.000.000

(19)

931IIB 448.000.000 Decontarea costului efectiv al produselor: [902 = 921] 985.959.500 921IIA 514.589.000 921IIB 471.370.500 Înregistrarea diferen ţ elor de pre ţ : 514.589.000 – 500.000.000 = 14.589.000 - dif. nefavorabilă 471.370.500 – 448.000.000 = 23.370.500 – dif. nefavorabilă [903 = 902] 37.959.500 903A 14.589.000 903B 23.370.500

(20) A: B:

(21) 70

Închiderea [901conturilor: = 931] 931IIA

948.000.000 500.000.000



69/74

5/12/2018



931IIB [901 = 903]

448.000.000 37.959.500

4.3.2.4. Metoda pe comenzi

Este o metodă clasică de tip absorbant aplicată în întreprinderile cu ă şde producţie individual i deproduc serieţiemic . Caracteristic faptul ţie. că delimitarea cheltuielile seăface pe fiecare metodei comandăeste de fabrica Etapele de lucru

1 2 3 4 5 6

Se preiau din contabilitatea financiară cheltuielile directe, indirecte şi generale aferente producţiei Se înregistrează producţia aferentă fiecărei comenzi la preţ standard Se repartizează cheltuielile indirecte şi generale în funcţie de bazele de repartizare adecvate pe comenzi şi produse Se înregistrează decontarea costului efectiv al fiecărei comenzi Se calculează şi se înregistrează diferenţele de preţ pentru fiecare comandă Se calculează costul unitar pe fiecare produs ce face obiectul comenzii

Exemplu : O întreprindere realizează 2 comenzi: Comanda nr.200 produs A; Comanda nr.210 produs B. Cheltuielile directe pentru cele 2 comenzi sunt: materii prime şi materialele directe 330 mil lei, din care: C 200 – 100 mil C210 – 230 mil salarii directe 100 mil, din care: C200 – 70 mil C210 – 30 mil cote directe 30 mil, din care: C200 – 21 mil C210 – 9 mil »

»

»

Cheltuielile indirecte şi generale (nerepartizate): Elemente de cheltuieli Chelt. cu întreţinerea şi reparaţiile Chelt cu energia şi apa Chelt cu amortizările

CIFU

CCS

C generale

14.500.000

11.500.000

11.000.000

9.500.000 8.000.000 -

12.500.000 14.000.000 17.000.000 5.100.000

16.000.000 9.500.000 13.000.000 3.900.000

-

400.000

1.000.000

Total 32.000.000 60.500.000 Repartizarea cheltuielilor din tabel se face astfel:

54.400.000

Chelt cu salariile Cote indirecte şi generale Alte chelt de exploatare


71 70/74

5/12/2018



CIFU: după numărul de ore de manoperă directă pe comandă C200 = 45.000 h C210 = 55.000 h CCS: după salariile directe CGA: după costul de producţie (1) Înregistrarea cheltuielilor directe aferente celor 2 comenzi prin 921 cu analitic pe fiecare comand ă şi 901 chelt directe: C200 = 191 mil (100 mil + 70 mil + 21 mil) C210 = 269 mil (230 mil +30 mil + 9 mil) [921 = 901] 921 /200 921 /210

460.000.000 191.000.000 269.000.000

(2) Înregistrarea cheltuielilor indirecte şi generale preluate conform tabelului prin 923, 924 şi 901: şi generale Total chelt indirecte = 146.900.000 din care chelt indirecte şi chelt = 92.500.000 generale = 54.400.000 lei. % = 901 146.900.000 923/CIFU 92.500.000 923/CCS 54.400.000

(3) Se înregistreaz ă produc ţ ia ob ţ inut ă pe fiecare comand ă la pre ţ standard ştiind c ă: pentru comanda 200: 20.000 buc x 25.000 lei/buc = 500.000.000 pentru comanda 210: 10.000 buc x 60.000 lei/buc = »

»

600.000.000 TOTAL = 1.100.000.000 (4) Înregistr ăm produc ţ ia prin 931 şi 902: [931 = 902] 1.100.000.000 931/200 902/200 500.000.000 931/210 902/210 600.000.000 (5) Repartiz ăm cheltuielile indirecte şi generale asupra cheltuielilor directe în func ţ ie de bazele de repartizare date, la sfâr şitul lunii: repartizarea cheltuielilor indirecte (închidem contul 923) »

CIFU: total chelt = 32.000.000; Baza de repartizare = 45.000 + 55.000 = 100.000 h 32.000.000 = K = 320 100.000 C200: 45.000 x 320 = 14.400.000 C210: 55.000 x 320 = 17.600.000 CCS: total chelt de repartizat = 60.500.000 Baza de repartizare = 70.000.000 + 30.000.000 = 100 mil 60.500.000 K = 100.000.000 = 0,605 C200: 70.000.000 x 0,605 = 42.350.000 C210: 30.000.000 x 0,605 = 18.150.000 72



71/74

5/12/2018



[ 921 = 923] 92.500.000 921/200/CIFU 14.400.000 921/210/CIFU 17.600.000 921/200/CCS 42.350.000 921/210/CCS 18.150.000 repartizarea cheltuielilor generale de administraţie (închiderea contului 924) »

Total cheltuieli de repartizat = 54.400.000 Baza de repartizare = cost de secţie = cheltuieli directe + cheltuieli indirecte = 552.500.000 BR/200 = 247.750.000 BR/210 = 304.750.000 54.400.000 K = = 0,0985 552.500.000 C200 = 247.750.000 x 0,0985 = 24.393.465 C210 = 304.750.000 x 0,0985 = 30.006.535 [921 = 925] 921/200 921/210

54.400.000 24.393.465 30.006.535

Se determină costul de producţie efectiv pe fiecare comandă, format din chelt directe + chelt indirecte repartizate + chel generale repartizate: C200: 272.143.465 C210: 334.756.535 606.900.000 (6) Înregistr ăm decontarea costului efectiv: [902 = 921] 606.900.000 (7) Calcularea şi înregistrarea diferen ţ elor de pre ţ pe fiecare comand ă 902 / C200 272.143.46 500.000.000 5 Sfc 227.856.535

902 / C210 334.756.53 600.000.000 5 Sfc 265.243.465

Diferenţe de preţ favorabile (preţ standard > cost efectiv) [903 = 902]

493.100.000

(8) Închiderea conturilor 931 şi 903 prin 901 (decontarea produc ţ iei la pre ţ standard şi a diferen ţ elor de pre ) ţ [901 = 931] 1.100.000.000 [90 = 903] 493.100.000 1 C200 265.243.465 227.856.535 C210 Calculul pre ţ urilor şi costurilor http://slidepdf.com/reader/full/calculul-pretului-costului-mereuta

73 72/74

5/12/2018



Determinăm costul unitar pe cele 2 produse A şi B ce fac obiectul celor 2 comenzi: 272.143.465 A = = 13.607 lei/buc 20.000 334.756.535 B = = 33.476 lei/buc 10.000 Prin comparaţie cu preţul prestabilit de 25.000 lei pentru A şi 60.000 lei pentru B => diferenţa de preţ unitară favorabilă: pentru A = 11.393.lei/buc pentru B = 26.524 lei/buc » »

74



73/74

5/12/2018


CUPRINS

BIBLIOGRAFIE

1. Cârstea, Ghe., Călin, O., - Calcula ţ ia costurilor – Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1980; 2. Dumbravă, P., Pop, A.,

Contabilitatea de gestiune în industrie

Editura Intercredo, Deva, 1997 3. Epuran, M., Băbăiţă, V., Grosu, C.,

Contabilitate şi control de

gestiune Editura Economică, Bucureşti, 1999 4. Isai, V., Contabilitate de gestiune Editura Mongabit, Galaţi, 2002 5. Mereu , E., Calcul pre i cost, Universitatea „Dun rea de Jos” din ţă ţş ă Galaţi, 2006


75 74/74

Calculul Pretului Costului Mereuta

Recommend Documents