„BAZELE ANTREPRENORIATULUI ANTREPRENORIATULUI” Subiectele la examen 1. Antreprenoriatul – Antreprenoriatul – factor de dezvoltare economică Antreprenoriatul – factor dinamizator al economiei Antreprenoriatul înseamnă înseamnă capacitatea de a crea şi conduce conduce o organizaţie. Gândirea economică "a părăsit", la un moment dat, întreprinzătorul, pentru "a se consacra" mai mult pe manager. Se pare că este cazul să ne întoarcem, cumva, la întreprinzător, evident pe un plan net superior. Să nu uităm că şi mijloacele pe care le avem la îndemână s-au s -au schimbat. Activitatea antreprenorială antreprenorială constă sintetic în identificarea şi valorificarea unor oportunităţi economice. Activitatea antreprenorială este un proces care se derulează în diferite medii şi unităţi de afaceri ce cauzează schimbări în sistemul economic prin inovări realizate de persoanele care valorifică oportunităţile economice creând valori atât pentru indivizi cât şi pentru societate 2. -
Factorii ce contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului antreprenoriatului structura populatiei si dinamika ei in viitor nivelul invatamintului general si antreprenorial politika statului in domeniul sustinerii antreprenoriatului(sustinerea financiara directa si indirecta) atitudinea societatii fata de antreprenori si antreprenoriat posibilitatea de a obtine posibilitati si beneficii individuale esenta unor persoane orientate spre crearea propriei afaceri si spre asumarea unor riscuri
3. IMM – IMM – formă de bază a activităţii de antreprenoriat Sectorul IMM-urilor se constituie din totalitatea intreprinderilor micro, mici si mijlocii. - Intreprindere micro- are pina la 10 angajati, iar cifra de afacere este de pina la 2 mln euro - Intreprindere mica – mica – are pin la 50 angajati, iar cifra de afaceri este de 10 mln euro - intreprindere mijlocie – mijlocie – are pin la 250 angajati si cifra de afacere este de 50 mln euro 4. Concepte de afacere mică utilizate în practica şi teorie. Deosebiri Deosebiri şi momente comune În Republica Moldova este este un singur criteriu de definire a micului micului business - numărul de angajaţi. Pînă la 20—întreprindere mică Între 20-75 20 -75 întreprindere mijlocie Mai mult de 75 întreprndere mare În prezent în SUA sunt două criterii cantitative: cantitative: volumul vânzărilor totale sau numărul de salariaţi. EUROSTAT (Oficiul de Statistică al Uniunii Europene), care întocmeşte rapoarte periodice privind firmele mici şi mijlocii foloseşte un singur criteriu pentru clasificarea acestor firme şi anume numărul numă rul de persoane ocupate. Se disting astfel microîntreprinderi (0-9 persoane); întreprinderi mici (10-99 persoane), întreprinderi mijlocii - (100-499 persoane).
5. IMM şi rolul acestora în economia contemporană -
ofera locuri de munca diminueaza situatiile de criza satisface cererile individuale promoveaza inovatiile
-
stimuleaza exporturile
6. Fenomenul antreprenorial antreprenorial în Republica Moldova Cota IMM dupa genuri de activitate in 2008 - 5% agricultura - 11% industria - 15% energie electrika,gaze naturale - 6% constructii - 41% comert - 5% hoteluri,restaurante 7. Susţinerea de stat a antreprenoriatului - experienţa străină
8. Susţinerea de stat a antreprenor antreprenoriatului iatului în Republica Moldova
9. Beneficii şi riscuri individuale în antreprenoriat Riscuri - pierderea banilor investiti - pierderea timpului - pierderea nervilor, stresul - esecul afacerilor si esecul personal - nesiguranta pastrarii postului
-
Beneficii recunoasterea sociala independenta stabilirea unor noi relatii obtinerea unui venit autorealizarea si aplicarea cunostintelor
10. Definirea conceptului de întreprinzător Notiunea de ”intreprinzator” provine din cuvantul frantuzesc ”entreprendre”, care inseamna a intreprinde, a se apuca de facut ceva, a se angaja in ceva. Cantillon - a fost cel care a definit intreprinzatorul – persoana care activeaza in conditii de risc si este gata sa obtina atit venit cit si pierderi . J.B.Say – sustine ca intreprinzatorul este persoana care scoate resurse dintr-un domeniu cu productivitate inalta si le introduce intr-un domeniu cu productivitate mai ridicata. J.Schumpeter – intreprinzatorul este orice persoana care realizeaza invocarea prin „noi combinatii”. P.Drucker – intreprinzatorul mereu cauta skimbarea si o expluateaza ca pe o oportunitate, activitatea fiind practica. Concepte noi legate de intreprinzator: - intreprinzatorul social (activeaza in organizatie necomerciala) - intraprenor (persoana care desfasoara activitatea in intreprinderi mari) - infoprenor (desfasoara activitatea de comercializare a informatiei prin internet) 11. Caracteristicile întreprinzătorului de succes - capacitatea de asumare a riscului - responsabilitatea - initiativa - creativitatea - comunicabilitatea - optimismul - calitati de leader - flexibil la skimbari - rational - potential energetic ridikat Caracteristicile intreprinzatorului dupa Bygrave..10 D - visator - hotarit - actiune - determinare - dedikatie - devotare - detalii - stapin pe propriul destin - intelege valoarea banilor - delegare
12. Profilul întreprinzătorului moldovean Pe baza profilului intreprinz. moldoveni a fost facut un studiu unde au fost intervievati o serie de de intreprinz.moldoveni, analiza interviurilor a demonstrate ca cel mai frecvent isi deschid propria afacere barbatii, femeile putin se implica in afaceri mai mult ocupinduse de familie si acordind ajutor sotului in realizarea ideii de afaceri.Conform rezultatelor majoritatea intreprinz.au virsta mijlocie 3444 ani(36%) fiind urmati de cei cu virsta 45-54 ani(30%) ,25-34 ani (22%),18-24ani(5%). Ce priveste nivelul studiilor la intreprinz. moldoveni sunt persoanele cu studii superioare, din acestea au studii tehnice, studii economice, sunt specialist in agricultura, in medicina etc. 56% din nr.persoanelor intervievate au afirmat ca sau lansat in afaceri din dorinta de a obtine venituri,22% din nevoia de realizare etc.cele mai multe intreprinderi au fost infiintate in 2000-2001.La domeniul de activitate predomina afacerile de comert(40%), urmate de cele prestatoare de servicii(30%),cite 3% le revine celor din transport si agricultura. Intreprinz. intervievati au mentionat ca impozitele reprezinta pentru afacerea lor o problema dificila. Pe locul doi in clasamentul problemelor se plaseaza lipsa specialistilor si concurenta,care pentru multe afaceri mici prezinta o problema grava, dupa care urmeaza problemele de birocratia reprezentantilor institutiilor de stat, legislatia imperfect si coruptie.Pe ultimele se plaseaza problema cauzata de pretul inalt a chiriei, utilajul invechit 13. Surse de noi idei de afaceri - Ziare si reviste - cataloage - internet - carti - brosuri 14. Afacere oportună – concept şi necesitatea determinării oportunităţii Afacerea oportuna este o afacere originala atractiva fixata pe un produs sau serviciu, care are un potential comercial si aduce un venit acceptabil.Determinarea oportunitatii permite intreprinzatorului sa realizeze o estimare a ideii de afaceri, determinind care vor fi cheltuielile posibile, care va fi venitul, cine vor fi clientii etc. 15. Tehnicile de creativitate aplicate în căutarea noilor idei de afaceri Creativitatea reprezinta un proces care consta in utilizarea potentialului peersonal si se bazeaza pe o serie de tehnici concepute p/u generarea de noi idei originale si utile. Creativitatea este un proces mental si social care implika generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale mintii creative intre idei sau concepte existente. O idee creativa este caracterizata prin urmatoarele trasaturi: - diferita - atipika - facuta altfel decit de obicei - foarte potrivita skopului - geniala 16. Metode neformale de evaluarea a oportunităţilor de afaceri - acceptul spontan - testul bankerului sfatuitor - pretestarea prototipului 17. Metode formale de evaluarea a oportunităţilor de afaceri
- studiu de fezabilitate - planul de afaceri 18. SCAMPER – esenţa metodei şi modalitatea aplicării Dintre tehnicile de creativitate,utilizate pentru identificarea ideilor de afaceri,este SCAMPER.Utilizarea metodei SCAMPER consta din urmatoarele etape:-inaintarea problemei pe care dorim s-o solutionam;-punerea intrebarilor SCAMPER si determinarea produselor/serviciilor ce sar putea obtine.Astfel,Substituirea unei parti a produsului sau a procesului prevede cautarea a cea ce poate fi substituit.Combinarea prevede unirea a doua sau a mai multe parti pentru a realiza un produs diferit sau a largi utilizarea acestuia.Un alt element a metodei SCAMPER reprezinta adaptarea,care prevede adaptarea unor parti ale produsului pentru a modifica destinatia acestuia.Modificarea intrun mod neobisnuit a produsului prevede micsorarea sau marirea acestuia.Utilizarea produsului existent in alte scopuri prevede gasirea raspunsului la urmatoarea intrebare:ce sau unde se mai poate utiliza acest produs?. In cazul ELIMINARII anumitor parti din produs se analizeaza cum se va modifica destinatia acestuia si ce produse noi vom obtine.Rearanjarea produsului sau a pertilor componente in alt mod.Pentru a inainta noi idei la etapa rearanjarii,intreprinz.cauta raspuns la urmatoarele intrebari: Ce va fi daca voi face asta astfel?Cum pot sa obtin un efect invers?.
19. Cauzele abandonării ideii de afaceri riscul invechirii produsului este foarte mare, iar costul costul si timpul cerut p/u realizare este mare; - piata potentiala a afacerii este foarte mica sau exista o concurenta foarte puternica; - nu se pot rezolva problemele legate de realizarea produsului; - nu este formatao echipa de conducere care sa aiba calitatile manageriale necesare; - suma necesara p/u lansarea afacerii este considerabila; - riscurile si problemele sint mult mai mari in comparatie cu recompensele ce se vor obtine; 20. Planul de afaceri - concept şi necesitatea elaborării Planul de afaceri este un document confidential in care sint scrise obiectivele si scopurile intreprinderii demonstrindu-se in detalii modalitatile de realizare a acestora; Necesitatea elaborarii planului de afaceri: - p/u a stabili un plan de actiune - p/u a avea un instrument de gestiune - p/u a obtine un credit bancar - p/u a atrage investitii; Scopul elaborarii palnului: - initierea afacerii - cumpararea unei afaceri existente - atragerea investitiilor - determinarea strategiei - incheierea contractelor - obtinerea creditelor; 21. Planul de afaceri - etapele întocmirii - colectarea informatiei -
- determinarea tipului planului - stabilirea structurii planului - impartirea responsabilitatilor; 22. Planul de afaceri - recomandaţiile privind întocmirea P/u a intocmi un plan de afaceri avem devoie de urmatoare informatie: - piata - clientii - concurentii - procesul de productie - capacitatea de productie; Planul de afaceri trebuie sa: - fie concis, dar in acelasi timp complet, sa contine informatie de baza privind intreprinderea. Marimea optimala a planului fiind de 20-30 pagini; - scris clar, folosind termeni accesibili - sa fie usor de intele si de urmat - sa nu fie incarcat cu scheme si desene - sa prezinte o analiza cinstita si obiectiva, bazata pe propuneri realiste 23. Planul de afaceri - structura şi conţinutul compartimentelor de bază - pagina de titlu - cuprins - rezumat - istoricul firmei - descrierea afacerii - produsul - organizarea si managementul - piata si strategia de marketing - datele financiare - propunerea de imprumut - concluzii - anexe si referinte 24. Planul financiar. Pragul de rentabilitate şi utilitatea practică a calcului - necesarul de resurse financiare - utilizarea acestor resurse - graficul rambursarii creditului - reportul privind rezultatele financiare - raportul privind fluxul mijloacelor banesti - bilantul contabil Detine un rol important in planul de afaceri,arata niste preziciri pe viitor ce tine de situatia financiara.Acest plan contine informatii necesare p/u a realize proiectul si modul de utilizare a acestora,p/u solicitarea unui credit bancar,elaborin graficul restituirii imprumutului.Planul dat contine trei prognoze de baza:1)prognoza privind rezultatele financiare(veniturile planificate,costul vinzarilor,cheltuielele,se stabileste cum va fi modificat profitul net pe parcursul perioadei planificate);2)pronoza privind fluxul mijloacelor banesti(arata de ce mijloc dispune intreprinderea,necesitatile,si satisfactia acesor necesitati;3)prognoza bilantului(reflecta rezultatele intreprinderii din punct de vedere financiar,capitalul propriu,activele si pasivele).
25. Deschiderea unei noi afaceri – avantajele şi dezavantajele Deschiderea unei afaceri este una din cele mai preferate metode,insa este cea mai riscanta,deoarece incepe de la 0.Avantajele: sint implimentate propriile idei nelimitat;satisfacerea pe care o primeste intreprinzatorul fiindca a infiintato de la 0;evitarea mostenirii unei reputatii indoielnice a fostului proprietar;posibilitatea de a instrui,selecta si motiva independent personalul;se creaza afacerea pornind de la viziunea proprie;este ales amplasamentul afacerii.Dezavantajele: cost ridicat ce tine de lansarea afacerii si procurarea echipamentului;timp mult p/u lansarea afacerii,formalitatile legale,angajarea personalului;alegerea unei afaceri nepotrivite;existenta concurentei puternice;risc legat de realizarea unei idei noi,eforturi personale mari p/u lansarea afacerii. 26. Alegerea statutului juridic. Formele organizatorico- juridice de bază Alegerea statutului juridic: - este pregatit sa-si asume complet responsabilitatea p/u desfasurarea afacerii sau doreste sa o imparta cu alta persoana? - este capabil sa lucreze in echipa sau sa se bazeze numai pe propriile puteri? - in ce domeniu doreste sa se lanseze? - dispune de resurse financiare suficiente p/u a se lansa in afacerea respectiva? - ce venit planifica sa obtina si este gata sa-l imparta cu cineva? - cum va fi tinuta evidenta contabila? Formele organizatorico-juridice: - intreprindere individuala (II) - societate cu raspundere limitata (SRL) - societate pe actiuni (SA) - societate in nume colectiv (SNC) - societate in comandita (SC) - cooperativa de productie (CP) - cooperativa de intreprinzatori (CI) 27. Patenta de întreprinzător - alternativă de desfăşurare a activităţii de întreprinzător Patenta de întreprinzător este un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite pe rioade de timp. Titular de patentă poate fi:
orice cetăţean al Republicii Moldova cu capacitate de exerciţiu; orice cetăţean străin sau apatrid, care locuieşte permanent în Republica Moldova şi are dreptul să desfăşoare activitate de întreprinzător, care a declarat despre intenţia sa de procura patentă şi corespunde cerinţelor de calificare necesare acestui gen de activitate. Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în baza patentei nu impune înregistarrea de stat şi primirea licenţei Asupra titularului patentei nu se extind cerinţele privind prezentarea dărilor de seamă financiare şi statistice, ţinerea evidenţei contabile.
28. Determinarea denumirii afacerii Este important ca numele să corespundă şi următoarelor cerinţe: să prezinte o idee unică şi originală; să fie sugestivă şi să trezească la potenţialii clienţi asocieri pozitive, referitoare la domeniul de activitate, avantajele oferite sau locul amplasării afacerii; să fie concisă şi laconică; să fie estetică şi să trezească emoţii pozitive; să fie uşor de pronunţat, scris şi memorat. Nu se recomandă ca denumirea să conţină abrevierea primelor litere care reprezintă numai consoane, ce sunt dificil de pronunţat şi nu au o bună percepţie auditivă. Se recomandă consoanele să fie urmate de vocale; să nu dea interpretări confuze în altă limbă. Este necesar de testat numele în limbile străine, ca să nu semnifice complet altceva. afacerea nu poate să folosească denumire care coincide sau, după cum constata organul înregistrări de stat, se aseamănă cu denumirea altei afaceri care este deja înregistrată; dacă mai multe persoane au prezentat pentru înregistrarea de stat firme ce coincid sau se aseamănă, dreptul de înregistrare sub aceasta firma îl are persoana care a depus prima cerere de înmatriculare a firmei respective în organul înregistrării de stat; pentru folosirea în denumirea firmei a numelui unei personalităţi istorice sau a altei personalităţi cunoscute este necesară autorizaţia Guvernului sau acordul rudelor personalităţii în cauză; în cazul utilizării în denumire a numelor proprii, care nu coincid cu numele participanţilor la constituirea organizaţiei, este necesară aprobarea persoanei respective sau al moştenitorilor ei cu privire la folosirea numelui; pentru întreprinderea individuala, societatea în nume colectiv şi societatea în comandită, denumirea include numele de familie cel puţin a unui posesor al întreprinderii individuale sau al comandirului; denumirea trebuie să includă în limba de stat forma juridică de organizare; denumirea de firmă sau o pare din aceasta poate fi utilizată în calitate de semn sau de emblemă comercială, cu condiţia înregistrări acesteia conform Legii Republicii Moldova privind protecţia mărcilor la AGEPI.
29. Finisarea procedurii înfiinţării unei afacerii Procedura inregistrarii urmeaza a fi finisata dupa obtinerea actelor de constituire prin inregistrarea acesteia urmatoarelor organizatii de stat: Inregistrarea la casa nationala de asigurari sociale in calitate de platitor al cotei asigurarilor sociale, se efectueaza in termen de 10 zile de la data de inregistrare a intreprinderii Inregistrarea intreprinderii la compania nationala de asigurari in medicina in calitate de platitor al primelor de asigurari medicale in termen de 10 zile; CNAS; CNAM Transformarea contului provizoriu in cont curent ( la banca comerciala) Obtinerea licentei in cazul cind activitatea antreprenoriala este supusa licentierii. Obtinerea autorizatiilor Inregistrarea la departamentul sau oficiul teritorial sau a inspectoratului fiscal in calitate de contribuabil de plaitor al taxelor si impozitelor in cadrul bugetului public national
Inregistrarea la departamentul statistica. 30. Licenţierea activităţii de antreprenoriat Licenţa pentru practicarea anumitui gen de activitate reprezintă un act administrativ care atestă capacitatea şi dreptul titularului de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere. Camera de Licenţiere eliberează licenţă pentru cca. 39 domenii de activitate, printre care: activitatea de audit; fabricarea, păstrarea şi comercializarea angro a berei; transportul auto de călători în folos public; proiectarea plantaţiilor pomicole, bacifere şi viticole; producerea şi/sau comercializarea seminţelor, materialului de înmulţire şi săditor; construcţiile de clădiri şi/sau construcţii inginereşti; acordarea asistenţei medicale; activitatea farmaceutică veterinară şi/sau asistenţa veterinară; activitatea de turism etc. Banca Naţională a Moldovei - activitatea instituţiilor bancare şi unităţilor de schimb valutar; Comisia Naţională a Pieţei Financiare – activitatea în domeniul asigurărilor (reasigurărilor); activitatea birourilor istoriilor de credit; a asociaţiilor de economii şi împrumut etc.; Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică - importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefiat la staţiile de alimentare; producerea , transportul, distribuţia şi furnizarea energiei electri ce etc. ; Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei prestarea serviciilor de telefonie fixă şi/sau mobilă; transmisiuni de date; furnizarea serviciului de acces la Internet; servicii de programe audiovizuale etc. ; Consiliul Coordonator al Audiovizualului – activitatea studiourilor TV (eter şi satelit), a posturilor de radio, a distribuitorilor de servicii de emisie prin cablu. În cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării Declaraţiei se adoptă o decizie privind eliberarea licenţei sau respingerea declaraţiei, comunicându -se solicitantului despre decizia adoptată. În cazul unui răspuns nefavorabil, întreprinzătorul poate depune o nouă declaraţie după înlăturarea cauzelor care au servit drept temei pentru respingerea declaraţiei precedente. Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare de la data prezentării documentului ce confirmă achitarea taxei de eliberare a licenţei 31. Procurarea unei afaceri – avantajele şi dezavantajele Avantaje: Durata de lansare este relativ mai mica, deoarece exista deja intreprinderea, care dispune de utilajele necesare, personal calificat, relatii stabilite cu furnizorii si clientii. Obtinerea unor venituri imediate, pentru ca nu se incepe de la zero. Existenta unei amplasari favorabile, care in cazul inceperii afacerii de la zero ar fi dificil de obtinut. Folosirea experientei si relatiilor vinzatorului, deoarece intreprinderea are un nume cunoscut pe piata, sunt stabilite relatiile cu furnizorii de materii prime si materiale. Existenta personalului calificat, astfel nu este necesar de ocupat cu recrutarea si selctarea personalului. Reducerea riscului, deoarece in comparatie cu intreprinderile nou-create, are o piata de desfacere si experienta in domeniul respectiv. Dezavantaje: Posibilitatea procurarii unei intreprinderi neprofitabile.
Existenta unui personal necalificat, pentru intruirea acestuia fiind necesare cheltuieli atit financiare, cit si de timp. Personalul calificat nu accepta sa lucreze pentru noul proprietar. Mostenirea unei reputatii indoielnice. Chiar daca se va schimba proprietarul , va fi necesar timp pentru a schimba opinia clientilor, furnizorilor etc. Fata de intreprindere. Existenta unor fonduri fixe necorespunzatoare, de exemplu, echipamentul uzat moral fizic, spatii care necesita mari cheltuieli pentru reparatie si intretinere. Amplasament nefavorabil. Dificultati in efectuarea schimbarilor , ca urmare a costurilor ridicate pentru aceasta si/sau a rezistentei din partea personalului. 32. Etapele procesului de procurare a unei afaceri existente -
cautarea afacerii ce se vinde determinarea motivului vinzarii diagnosticarea afacerii evaluarea costului afacerii negocierea conditiilor de cumparare incheierea contractului de vinzare-cumparare a intreprinderii de complex unic inregistrarea contractului de vinzare-cumparare la camera de inregistrari de stat predarea intreprinderii catre cumparator;
33. Metode de evaluare a costului afacerii - bazate pe comparaţie; - patrimoniale; - veniturilor viitoare; - mixte. 34. Franchisingului - evoluţia, definiţia şi tendinţele dezvoltării Franchising - relaţiile contractuale între vânzător (franchiser) şi cumpărător (franchisee) privind acordarea drepturilor de operare a afacerii şi obţinerea asistenţei din partea vânzătorului în schimbul unei plăţi. Franchisingul oferă astfel, posibilitatea „copierii” unei afaceri de succes de la o firmă care are o reputaţie înaltă şi posedă o experienţă bogată. Conform definiţiei Asociaţiei Internaţionale de Franchising „franchisingul reprezintă un sistem de relaţii permanente între franchiser şi franchisee, în baza căruia toate cunoştinţele, imaginea, succesul, metodele de producere şi de marketing sunt prezentate franchisee-ului în schimbul satisfacerii reciproce a intereselor”. În procesul evolutiei sale franchidingul modern a parcus 2 etape de bază : I. Etapa franchisingului trdiţional este caracterizată de aplicarea franchisingului în cadrul următoarelor 3 ramuri : 1. În domeniul distribuţiei automobilelor şi a tehnicii de uz casnic.Firma germană Singer utilizeată franchisingului încă din 1860 ,iar compania Americană General Motors , care astăzi comercializează 95% din produsele sale prin dealeri –franchisee –din anul 1991.
2.În domeniul îmbutelierii şi distribuirii băuturilor răcoritoare. Pioneratul în această ramură aparţine companiei Coca-Cola care practică franchisingul din 1886,urmată de Pepsi -Cola şi alte întrprinderi similare. 3.În domeniul livrării produselor petro liere.Companiile ofereau ataţiiţor alimentare sale în sistem de franchising,ekiberînduse astfel de funcţiile de comercializare în detalii. II.Etapa franchisingului format de aeaceri- Business format franchising ,este este caracterizată de faptul ,că tranzacţiile de tip franchising încep a fi reglamentate de asociaţiile de franchising din diferite ţări . Aaceastă perioadă începe în anii 50 în SUA şi 60 –în Europa Occidentală odată cu extinderea franchidingului în sfera serviciilor în special a celor de tipul restaurantelor de tip fast-food serviciilor de întreţinere a caselor ,automobilelor,etc. Principalele caracteristici ale „franchisingului format de afaceri ”acceptate de majoritatea asociaţiilor de franchising din diferite ţări sunt: 1.Existenţa unui contract de transmitere a dreptului de utilizare a numelui ,mărcii comerciale , a emblemii franchiserului pe o perioadă de timp stabilitîă şi pentru un teritoriu stablit. 2.Obectul franchisingului este ,de obicei o activitate care care a fost deja tstată ca o formulă de operare şi funcţionează eficient. 3.Franchisingul oferă întregul concept al afacerii forma unui Manual operaţional ,prevederele căruia trebue să fie respectate cu stricteţe de către franchisee. 4.Franchiserul transmite franchisee-ului experienţa sa de dirijare a afacerii în corespundere cu cu metodele şi principiile expuse în Manualul operaţional.Aceasta are loc în prima perioadă de colaborare în cadrul unor cursuri de instruire aplicativă 35. Tipurile de franchising - Franchisingul comercial - Franchisingul corporativ - Franchisingul industrial - Franchisingul de distribuţie - Franchisingul de servicii - Franchisingul direct - Master franchising; - Master franchising 36. Evaluarea sistemului de franchising Evaluarea afacerii franchiserului se aseamana cu evaluarea oricarei alte afaceri, la care se mai alature urmatoarele prevederi: Durata de activare a franchiserului pe piata. Are sau a avut procese juridice, daca da, din ce cauza? Cine este proprietarul franchisei, care este personalitatea acestuia? Multe franchise exista? Cine-s celelalte franchisee, care sunt succesele acestora, care este soarte celor ce na au reusit? Ce tipuri de sustinere ofera franchiserul? Care sunt conditiile contractului de franchising? Ce va cistiga personal intreprinzatorul de la desfasurarea activitatii in baza franchising-ului? La etapa evaluarii este necesar de tinut cont de avantajele si dezavantajele ce le ofera franchisingul atit franchiserului, cit si franchiseeului.
37. Contractul de franchising Baza relatiilor de franchising este evidentiata in contractul de franchising, incheierea caruia este obligatorie. Deseori acest contract este numit contract de concesiune. Cel mai des contractele de franchising se incheie pe o perioada de la 3 pina la 15 ani, exceptie face compania Mc Donald’s, care practica incheierea contractelor pe o perioada de 20 de ani. Deoarece exista o mare varietate de tipuri de franchising, datorita diversitatii domeniilor de aplicare si diferitelor drepturi acordate, nu exista un contract universal de franchising. Franchiserii, de obicei, isi elaboreaza propriile contracte-unificate pe care le propun pentru semnare franchiseelor. 38. Dezvoltarea franchisingului în Republica Moldova In ceea ce priveste Republica Moldova, aparitia franchisngului a fost conditionata de adoptarea in 1997 a Legii cu privire la franchising. Numarul relativ redus de franchisee nu ne permite sa vorbim despre amploarea dezvoltarii acestuia, cu toate ca sunt zeci de afaceri care activeaza in baza contractului de franchising, printre care: magazinul de confectii pentru doamne “Mango”,restaurantul bucatariei franceze “La Boucherie” sau compania “1C Accouting Timbal”, distribuitorul unei din cele mai populare programe computerizate de evidenta contabila “1C”.
39. Alegerea amplasamentului unui magazin La alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de tinut cont de starea economica si demografica a zonei unde va fi amplasat acesta. De asemenea, la alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de a analiza asa factori ca: Numarul si structura populatiei si puterea de cumparare a acesteia. Natura produsului si frecventa cumpararii diferitelor produse Intensitatea traficului pietonal Apropierea concurentilor Vecinatatea cu alte afaceri Numarul locurilor de parcare. Costul amplasarii Conditiile contractului de inchiriere Imaginea localului Reglementarea si norme specifice Accesibilitatea pentru clienti. 40. Alegerea amplasamentului afaceri din domeniul prestării serviciilor Alegerea amplasamentului unei afaceri din domeniul prestarii serviciilor depinde de specificul activitatii. Pentru o afacere ce se ocupă cu reparaţia şi deservirea copiatoarelor, amplasarea nu joacă un rol decisiv, însă pentru o frizerie, un atelier de confecţii, curăţătorie chimică situţia -i alta. Afacerile respective trebuie să fie localizate în apropierea clienţilor. La stabilirea amplasamentului unei afaceri prestatoare de sevicii este necesar de ţinut cont de următorii factori : existenţa transportului public; existenţa unui număr suficient de locuri de parcare ; posibilitatea extinderii ulterioare a afacerii; cît de uşor şi repede pot găsi clienţii afacerea; mărimea cheltuielilor suplimentare pentru promovarea amplasamentului respectiv. 41. Alegerea amplasamentului Întreprindere producătore
În cazul alegerii amplasamentului întreprinderii producătoare se va ţine cont de faptul care din amplasamente va satisface cel mai bine scopurile pe termen lung , deoarece modificarea amplasamentului neceită mari cheltuieli. Astfel, în alegerea amplasamentului pentru o întreprindre producătoare se va ţine cont de următorii criterii : disponibilitatea forţei de muncă calificate; apropierea de sursele de materii prime; apropierea de pieţele de desfacere pentru bunurile finite; accesul la căile de transport; costul şi calitatea utilităţilor; prevederile legale referitoare la protecţia mediului înconjurător. Ca şi în cazul întreprinderilor comerciale şi a celor prestatoare de servicii, este necesar de luat în considerare specificul activităţii. 42. Evaluarea variantelor de amplasament La evaluarea amplasamentului unei afaceri, întreprinzătorul se bazează pe costurile suportate şi veniturile care le va obţine în urma amplasării respective. Pentru evaluarea alternativelor legate de amplasament una din metodele recomandate este metoda de eva luare a factorilor relevanţi pentru decizie sau analiza factorială. Iniţial se enumeră cei mai importanţi factori legaţi de decizia localizării : num. de consumatori, traficul de pietoni, suprafaţa, num. locurilor de parcare, apropierea transportului public, costul amplasării. Fiecărui factor i se atribuie un coeficient de la 0 până la 1 în funcţie de importanţa acestuia pentru decizia de localizare, cu condiţia ca în sumă să se obţină coeficientul 1. Urmează evaluarea fiecărei variante, prin notarea de la 1(foarte scăzut) pînă la 5(foarte înalt) puncte. Înmulţind coeficientul cu numărul de puncte, obţinem scorul pentru fiecare factor şi fiecare variantă, iar suma tuturor scorurilor va permite determinarea scorului total pentru fiecare alternativă de amplasament. Astfel, acea variantă de amplasament care are cel mai înalt scor total poate fi considerată cea mai promiţătoare variantă.
43. Alternative de amplasarea - afacerea la domiciliu Afacerea amplasată la domiciliu este una micro, activitatea căreia poate fi realizată la distanţă. Avantajele amplasării afacerii la domiciliu : reducerea cheltuielilor pentru chiria oficiului,cheltuielile legate de întreţinere; practicarea unui regim de lucru flexibil. Dezavatajele :este dificil de delimitat obligaţiunile de serviciu şi cele de familie; autoizolarea la domociliu cere o autodisciplină de la întreprinzător pentru a -l motiva spre realizarea obiectivelor propuse. 44. Incubatorul de afaceri – alternativă de amplasare a unei afaceri Incubatorul de afaceri reprezintă o instituţie specializată, care oferă spaţii întreprinderilor mici nou create pe un termen de la 1 an pînă la 3. Avantajele :preţul pentru chirie este mai mic, există o dotare minimă pentru desfăşurarea activităţii de birou, afacerile incubate beneficiază de asistenţă şi suport profesional din partea administraţiei şi a consultanţilor incubatorului. Dezavantajele :amplasarea respectivă este temporară şi peste 2 -3 ani întreprinderea incubată trebuie să părăsească oficiul 45. Afacerea virtuală - alternativă de amplasare a unei afaceri Afacerea virtuală îşi desfăşoară activitatea numai în sistemul on -line, fără a avea nevoie de un spaţiu fizic. Exemple de afaceri virtuale pot servi magazinele virtuale, motoarele de căutare şi portalurile, siturile de tranzacţii etc. În cazul afacerii virtuale este necesar de ţinut cont de locul unde va fi plasată afacerea în spaţiul Internet şi de ales domenul(adresa care identifică afacerea în reţeaua Internet). Afacerile din Republica Moldova, de regulă, practică domenul ,,md’’, care poate fi obţinut înregistrându-se la IS ,,Molddata’’.
46. Cheltuielile de iniţierea a afacerii mici Cheltuielile legate de iniţiere: înregistrarea afacerii; confecţionarea ştampilei; deschiderea contului bancar; licenţierea activităţii; obţinerea autorizaţiilor necesare; cumpărarea mobilierului şi a echipamentului; cheltuieli legate de promovare(publicitate); salarizarea personalului (de calculat fondul de salarizare pe următoarele 3 -6 luni); cheltuieli neprevăzute. 47. Sursele de finanţarea a unei afaceri Sursele potentiale de fonduri pentru finantarea activitatii sunt: - fondurile proprii si fondurile imprumutate de la familie si prieteni; - creditele bancare; - emiterea de actiuni; - emiterea de obligatiuni; - finantarile din programe speciale; - fondurile de capital de risc; - leasingul; - creditele de la furnizori si clienti; - creditele pe efecte de comert (factoringul si scontarea) 48.Creditul bancar - procedura de obţinere şi determinarea costului acestuia Creditele bancare reprezintă o sursă de finanţare externă, utilizată pentru completarea capitalului necesar lansării şi dezvoltării cu succes a afacerii. Procedura de obţinere a creditului începe cu interviul iniţial al întreprinzătorului cu reprezentantul secţiei de creditare. Dacă ideea prezintă interes şi afacerea satisface cerinţele băncii, atunci întreprinzătorul pregăteşte dosarul de creditare ce include: cererea de creditare, planul de afaceri, raportul financiar pe ultimii 2 -3 ani, documente care confirmă asigurarea angajamentelor de rambursare a creditului. După aceasta se evaluează dosarul, iar inspectorul creditor vizitează afacerea pentru a aprecia pe ,,teren’’ situaţie reală. Urmează şedinţa comisiei de creditare, unde cererea creditului se analizează după 5 criterii: caracterul, solvabilitatea clientului, asigurarea creditului, contribuţia clientului, condiţii generale . Dacă solicitantul corespunde cerinţelor băncii, iar condiţiile înaintate de bancă satisfac solicitantul, atunci se încheie Contractul de creditare, care prevede: mărimea creditului, termenul de creditare, scopul folosirii, dobânda bancară, periodicitatea rambursării, perioada de garanţie şi alte clauze.
49.Leasingul – definiţie şi esenţa. Evaluarea leasingului Leasingul este o forma speciala de realizare a operetiei de creditare pe termen mediu si lung p/u procurarea, de regula, de echipament industrial. Echipamentul este cumparat de catre societatea de leasing si se inchiriaza ulterior solicitantului. De multe ori, solicitantul insusi este mandatat in numele societatii de leasing sa cumpere echipamentul de care are nevoie. Contractul de leasing se incheie apoi intre societatea de leasing si solicitant si prin acest contract solicitantul primeste in folosinta echipamentul. Aceasta forma de leasing se mai numeste si leasing comercial, si reprezinta forma principala de leasing. Forme speciale de leasing sunt lease-back si time-sharing:
- in forma de lease-back, posesorul echipamentului se confunda cu solicitantul care are nevoie urgenta de bani. In acest caz, el vinde utilajul unei societati de leasing, inchiriindu-l apoi de la aceasta; - in forma de time-sharing, sunt mai multi solicitanti care vor sa utilizeze acelasi echipament, dar fiecare il foloseste o anumita perioada de timp. Indiferent de forma in care se face leasingul, la sfarsitul perioadei solicitantul are mai multe optiuni: 1. Incetarea contractului; 2. Continuarea lui pentru o noua perioada de timp; 3. Cumpararea utilajului la pretul prestabilit. 50.Factoringul. Avantajele şi limitele. Factoringul reprezinta o forma de creditare pe termen scurt acordata de banci comerciale prin compensarea creditului furnizor. Creditul se garanteaza cu o factura inainte de scadenta aparuta dintr-un contract de vanzare-cumparare intre un furnizor si un cumparator. Din punct de vedere juridic, factoringul reprezinta un contract incheiat intre banca (factor) si client (aderent) prin care factorul (banca) se obliga sa plateasca la prezentarea documentelor care atesta o creanta comerciala o anumita suma de bani in schimbul unui comision. Suma de bani pe care o plateste banca la prezentarea facturilor poarta denumirea de finantare imediata sau factoring disponibil. Suma de bani pe care banca o achita in momentul incasarii facturilor poarta denumirea de finantare la incasare sau factoring indisponibil. In cazul in care exista o factura achitabila la scadenta, dar necesitatea de bani apare inainte de scadenta, atunci factura va fi achitata de catre banca la un pret mai mic decat cel inscris pe factura, urmand ca banca sa incaseze pretul total. Din diferenta intre pretul platit de banca si cel incasat de ea la scadenta facturii, banca isi acopera cheltuielile si se formeaza profitul ei. Banca va cumpara, practic, factura la un pret mai mic. 51.Particularităţile activităţii întreprinzătorul în cadrul afacerii mici Micile afaceri contribuie la ameliorarea situaţiei economice şi stimulează creşterea esonomici pe o cale relativ mai adecvată, rară să provoace inflaţie. Crearea întreprinderilor mici condiţionează for marea noilor locuri de muncă, ce asigură cu venituri deţinătorii acestora, aduce implicit şi venituri statului (prin sistemul de impozitare), care pot fi repartizate ulterior celorlalţi membri ai societăţii. O contribuţie esenţială aduc micile afaceri la diversificarea produselor şi serviciilor, creşterea calităţii lor şi, ca rezultat, este satisfăcută cererea consumatorilor. Dispunând de resurse materiale şi finan ciare reduse, micile afaceri n-au posibilitatea de a produce bunuri omogene în can tităţi mari, de aceea pentru a reuşi folosesc breşele şi locurile libere de pe piaţă sau creează noi pieţe de tip nişă, propunând o gamă variată de produse ce ar corespunde gusturilor şi exigenţelor diferi telor grupuri de consumatori. In prezent, pe plan mondial se observă o tendinţă de refuz de la producţia în masă şi serie mare în favoarea seriei mici sau a producţiei la comandă. In ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii, dacă până nu demult decizia de procurare a unui sau altui bun era condiţionată, în mare măsură, de preţ, în prezent rolul decisiv în alegerea dată îi revine calităţii, de aceea pentru a reuşi pe piaţa com -peuţională micile afaceri îşi concentrează eforturile, în primul rând, asupra îmbunătăţirii calităţii. Un rol important le revine întreprinderilor mici şi în procesul inovaţional. Deşi pare dificil pentru o mică afacere să influenţeze dezvoltarea tehnologică, în cooperare cu întreprinderile mari şi centrele de cercetări ele realizează inovaţii spectaculoase. Afacerile mici îşi concentrează tot potenţialul lor creativ şi material asupra elaborării unei sau două inovaţii. Aceasta face ca procesul inovaţional într -o afacere mică să fie mai productiv în comparaţie cu cel de la întrep rinderea mare.
Un alt moment important este climatul favorabil de creativitate din întreprinderile mici, care se caracterizează prin stimularea iniţiativei, cointeresarea fiecărui lucrător în găsirea unor soluţii cât mai ieftine şi eficiente de muncă, valorificarea rapidă a ideilor aplicabile etc. In afacerile mici americane fiecare lucrător elaborează de două ori mai multe inovaţii decât în întreprinderea mare. O contribuţie importanta au adus micile afaceri în perfecţionarea tehnologiei deja existen te prin introducerea unor modificări şi modernizări ale procesului de producţie şi prin oferirea unor produse analogice mai calitative. Creşterea numărului micilor afaceri exportatoare duce la activizarea întregului sistem de comerţ extern, lărgirea asortimentului produselor oferite şi accelerarea renovării lor. In cadrul economiilor naţionale micile afaceri exportatoare oferă întreprinderilor locale posibilităţi de a stabili relaţii comerciale directe cu partenerii străini şi de a atrage noi investitii, c e nu-i mai puţin important, să ofere noi locuri de muncă. Soluţionarea problemelor legate de utilizarea forţei de muncă este una din cele mai esenţiale contribuţii aduse de întreprinderile mici în economie. Direct sau indirect ele asigura mijloace de existenţă pentru peste 100 mln. de americani şi 75 mln. de europeni . 52.Conţinutul funcţiilor manageriale în cadrul afacerii micii O particularitate a managementului întreprinderii mici consta în aceea că planificarea activităţii poartă un caracter "formal. Deşi managementul eficient începe întotdeauna cu planificarea, majoritatea întreprinzătorilor ignoră complet necesitatea elaborării unei strategii de dezvoltare. Este foarte redus numărul întreprinderilor mici ce dispun de un plan de afaceri care ar evalua situaţia curentă şi ar reflecta toate etapele şi resursele necesare pentru realizarea cu succes a obiectivelor fixate. Incertitudinea şi instabilitatea economică, dependenţa mare de mediul extern creează mari dificultăţi în realizarea obiectivelor propuse de planul strategic. Astfel nesiguranţa zilei de mâine provoacă atitudinea sceptică a managerilor întreprinderilor micului business faţă de planurile strategice, în special, şi planificare, în general. In rândul celor care au un plan de afaceri, predomina întreprinderile care sunt în căutarea unei finanţări externe, fiind"impuse" de băncile comerciale sau partenerii străini să-i prezinte la cazul negocierii unui credit, a unei investirii comune 53.Afacerea virtuală - afacerea sec. XXI Afacerea în mediu virtual , deseori identificată ca afacere online sau afacere electronică - orice afacere care utilizează tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor pentru execuția activităților sale și colaborarea cu partenerii de afacere, furnizori și clienți. O formă particulară de afacere electronică este comerţul electronic. Pentru comerţul electronic există o serie de definiţii, în funcţie perspectiva de raportare: - din punct de vedere al proceselor de afacere, comerţul electronic este o aplicaţie IT şi un sistem de comunicare pentru susţinerea şi automatizarea tranzacţiilor de afacere şi a fluxurilor de lucru; - din perspectiva serviciului , comerţul electronic este un instrument prin care se răspunde necesităţii de reducere a costurilor serviciului, îmbunătăţind în acelaşi timp calitatea acestuia şi viteza de livrare; - din punct de vedere online, comerţul electronic prevede capacitatea de cumpărare şi vânzarea de informaţii, bunuri şi servicii prin Internet. Afacerile electronice realizate prin intermediul reţelelor deschise – în particular prin Internet – vor influenţa cel mai profund întreprinderile în viitorul apropriat. • Costul redus pentru demarare. Acest lucru este un plus pentru oricine care nu dispune de o sumă semnificativă alocată începerii unei afaceri. În funcţie de ce se dorește a se face, totuși, costurile
variază. În general, veniturile inițiale sunt destul de reduse, totuși, trebuie apreciat că aceasta este o modalitate sigură de a învăţa cum se derulează o afacere în mediul electronic. • Scalabilitate. În funcţie de modelul de afacere, o afacere electronică poate să crească mult mai uşor decât una reală. Fără preocupările din lumea reală privind aprovizionarea, depozitarea, precum şi costurile de livrare, este la fel de ieftin pentru a vinde zece articole, o mie sau mai mult. Prin urmare, extinderea sau închiderea magazinelor nerentabile se poate face rapid. • Independență. Nu este necesară o clădire de birouri. Un laptop, cât de cât performant, cu un acces la internet este tot necesarul pentru a derula o afacere electronică. • Responsabilitate redusă. Urmările falimentarii unui magazin într -o lume virtuală sunt mai ușor de suportat decât într-o lume reală. Excepţia o reprezintă cazurile în care tranzacțiile sunt ilegale (se încalcă drepturile de autor), se urmărește fraudarea clienților.
54.Analiza SWOT. Formularea scopul şi obiectivelor afacerii Pentru efectuarea unei evaluari continuie si detaliate a mediului intern si a celui extern ale intreprinderii micului business poate fi aplicata o metoda simplificata,si anume analiza SWOT.Analiza mediului extern incepe cu identificarea factorilor din afara organizatiei(economici,politici,sociali, etc),care in viitor pot influenta asupra intreprinderii si nu pot fi controlati de catre managerii acesteia.De exemplu,surse de informatie pentru determinarea factorilor economici pot servi analizele economice din presa periodica,datele publicate in buletinele si anuarele statistice.Analiza mediului intern reprezinta totalitatea factorilor asupra carora intreprinderea are o influenta determinant.Toti factorii mediului intern pot fi divizati in, puncte tari care se refera la calitatile pe care le are intreprinderea si care contribuie la succesul ei, si in puncte slabe care caracterizeaza acele componente ale mediului intern ce genereaza dezavantaje. De recomanda a incepe analiza in baza informatiei din darile de seama contabile si statistice ale intreprinderii,deoarece ajuta la determinarea slabaciunilor intreprinderii .Pentru o analiza eficienta se recomanda a face o comparatie cu indicatorii din anii precedenti.Este important ca analiza data sa se efectueze separat pe fiecare functie a intreprinderii(finante,productie,personal etc.) Aceasta va permite efecturea analizei SWOT pe fiecare domeniu si pe intreprindere,oferind o imagine reala asupra situatiei.Analiza SWOT poate fi utilizata de intreprindere atit in cazul elaborarii unei strategii,cit si atunci este nevoia de a lua unele decizii majore privind piata,dezvoltarea afacerii sau schimbarea domeniului de activitate . 55.Erorile cele mai frecvente în gestiunea unei afaceri mici -Deosebirile sensibile de optici, temperament intre cadrele care evalueaza,unii fiind foarte critici,altii dinpotriva,astfel aceleasi evaluari reflecta calitati, aptitudini,eforturi. -Evaluatorii simpatizeaza in masura diferita persoanele supuse evaluarii. -Supraprecierea evenimentelor survenite in ultimna perioada, cea ce modifica realizmul evaluatorilor si incurajeaza oportunizmul salariatilor evaluati. -Tendintele pacifiste ale evaluatorilor pentru a evita discutiile contradictorii,ceea ce se manifesta printro inbunatatire generala,artificiala a rezultatelor evaluarii. -Incompetenta evaluatorilor,care nu cunoaste bine metodele de avaluare si nu are aptitudinile necesare acestui proces deosebit de complex. 56.Motivele încetării activităţii antreprenoriale
Alegerea ideii care nu este cea mai potrivită — iniţial ideea de afaceri părea unică şi originală, însă lansându -se pe piaţă cu ea, întreprinzătorul „descoperă" că există alte afaceri, care oferă acelaşi produs sau serviciu, piaţa este satisfăcută sau cererea este mult mai mica decât s -a prognozat. Lipsa unei echipe manageriale. întreprinzătorul încearcă să rezolve totul de unul singur. Ocupându -se de lucrurile mărunte, care pot fi realizate de alte persoane, el se epuizează şi -i rămâne puţin timp pentru lucrurile importante legate de gestiunea şi dezvoltarea afacerii. Lipsa unui plan. Lucrurile nu pot să decurgă la voia intâmplarii, iar din cauza lipsei unui plan adecvat, a unei viziuni clare despre afacere intreprinzătorul nu va avea şanse de succes. Insuficienţa resurselor financiare-este o cauză importantă a eşecului afacerii. Previziunea incorectă a cheltuielilor duce ta aceea că afacerea la un moment dat nu mai dispune de resurse financiare pentru a -şi acoperi cheltuielile. Un întreprinzător priceput trebuie să ţină cont de cheltuielile şi costurile pentru o perioada îndelungata de timp. Amplasament nefavorabil. Şi cel mai bun magazin poate să dea faliment dacă nu este amplasat unde trebuie. Când întreprinzătorul este în căutarea unei locaţii, este important să ţină cont de traficului pietonal şi rutier, de facilitatea de a găsi afacerea, infrastructura, aproprierea altor afaceri etc Cu toate că nu există un ampla sament ideal, mai potrivit este acela care permite cel mai bine realizarea scopurilor, luând în considerare costurile amplasării şi veniturile posibile. Subestimarea competiţiei. Chiar şi o idee de afaceri excelentă nu garantează succesul pe piaţă, deoarece există concurenţi, care vor răspunde provocării, propu nând produse mai performante. Lipsa unei strategii de marketing. Cu toate că este frecvent vehiculată afirmaţia că produsele bune singure se vând, realitatea confirmă contrariul. Pentru ca acestea sa ajungă la consumator, el trebuie să fie informat şi motivat să cumpere şi, ce-i mai important, să rămână. Lipsa de numerar. Af acerea poate fi profitabilă, însă insuficienţa de numerar, ca urmare a încasărilor întârziate, creează probleme serioase. Astfel, fatreprinzătorul nu dispune de bani suficienţi pentru a achita salariile angajaţilor, a acoperi plăţile pentru servicii etc Dezechilibrul între încasări şi plăţi nu permite a desfăşura normal activitatea şi poate duce la închederea acesteia. * Erori în selectarea personalului Succesul oricărei afaceri depinde^ fa mare măsură, de angajaţi, deoarece ei realizează ideea de afaceri. Dacă angajaţii sunt incompetenţi, se eschivează de la muncă, nu sunt politicoşi cu clienţii, este foarte mare probabilitatea că afacerea va eşua. Clienţii vin acolo unde sunt aşteptaţi, respectaţi şi li se oferă o deservire şi produse de calitate. Lipsa controlului. lipsa unui control regulat nu permite rapid a depista pro blema, iar întârzierea poate să coste mult, ca urmare a imposibilităţii înlăturării ei. 57.Conţinutul funcţiei de motivare în cadrul unei afaceri mici Pentru reuşita unei întreprinderi mici un rol important îl joacă capacităţile profesionale ale subordonaţilor şi creativitatea lor. Pentru implicarea angajaţilor şi dirijarea comportamentelor lor spre realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii, este necesară îndeplinirea corespunză toare a funcţiei de motivare de către manager, prin utilizarea unor tehnici şi mijloace de stimulare moovanonală, practicarea unui stil de conducere corespunzător situaţiei. Ca urmare a numărului redus de angajaţi, managerul unei întrepri nderi mici cunoaşte efectiv fiecare subordonat/colaborator. Aceasta-i permite si evalueze adecvat contribuţia şi eforturile fiecăruia in obţinerea rezultatului final. Unul dintre cei mai reprezentativi factori motivatinali ai personalului într-o întreprindere mică, cu toate că resursele financiare sunt limitate, rămâne stimularea materială, care poate să se prezinte sub formă de salarii, premii, ajutoare materiale sau de alte beneficii materiale.
Dacă este utilizată forma dată de motivare, e important ca managerul să -i facă pe salariaţi să înţeleagă că este imposibilă o creştere a salariilor fără o creştere a pro fiturilor. In caz contrar, întreprinderea este condamnată la faliment, iar angajaţii ei pot deveni someri. Un factor de motivaţie şi satisfacţie pentru angajaţi pot deveni însăşi desfăşurarea activităţii in cadrul întreprinderii date, posibilitatea de autorealizare, precum şi atmosfera din cadrul ei, deoarece anume întreprinderea este locul unde angajaţii petrec cea mai mare parte din timp. Reuşita afacerii depinde, în mare măsură, de climatul şi relaţiile interpersonale din cadrul întreprinderii mici. Capacităţii managerului de a crea o atmosferă de colaborare şi unitate a personalului, a spiritului de echipă şi ajutor reciproc dintre anga jări. Pentru o întreprindere mică nu este suficient ca managerul să fie un conducător bun, el trebuie sa fie un adevarat leder, o auturitate in care angajatii sa aiba incredere, pe care il vor insoti... 58.Conţinutul funcţiei de planificare în cadrul unei afaceri mici O particularitate a managementului întreprinderii mici consta în aceea că planificarea activităţii poartă un caracter "formal. Deşi managementul eficient începe întotdeauna cu planificarea, majoritatea întreprinzătorilor ignoră complet necesitatea elaborării unei strategii de dezvoltare. Este foarte redus numărul întreprinderilor mici ce dispun de un plan de afaceri care ar evalua situaţia curentă şi ar reflecta toate etapele şi resursele necesare pentru realizarea cu succes a obiectivelor fixate. Incertitudinea şi instabilitatea economică, dependenţa mare de mediul extern creează mari dificultăţi în realizarea obiectivelor propuse de planul strategic. Astfel nesiguranţa zilei de mâine provoacă atitudinea sceptică a managerilor întreprinderilor micului business faţă de planurile strategice, în special, şi planificare, în general. In rândul celor care au un plan de afaceri, predomina întreprinderile care sunt în căutarea unei finanţări externe, fiind"impuse" de băncile comerciale sau partenerii străini să-i prezinte la cazul negocierii unui credit, a unei investirii comune.
59.Soluţii de depăşirea a problemelor antreprenoriale Exista mai multe solutii de depasire a problemelor: Din start trebuie de ales o idee potrivita Angajarea unei echipe manageriale calificate Elaborarea unui plan Preveziunea corecta a cheltuielilor pentru o perioada indelungata de timp Gasirea unui amplasament favorabil , luind in considerare costurile amplasarii si veniturile posibile Elaborarea unei startegii de marketing Controlul continuu a afacerii 60.Metode de încetare a activităţii unei afaceri mici. Încetarea temporar Decizia privind încetarea temporară a activităţii întreprinderii trebuie să fie declarată la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat, activitatea fiind suspendată pe o perioadă de până la 3 ani. Pentru suspendarea temporară a activităţii, întreprinzătorul trebuie să: ■ prezinte în scris o cerere privind suspendarea activităţii întreprinderii la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat;
publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz refritor la suspendarea activităţii întreprinderii cu indicarea termenului suspendării; ■ informeze creditorii privind încetarea temporară a activităţii şi să aştepte expirarea a 2 luni, termen de înaintare a creanţelor de către creditori; ■ prezinte certificatele de Ia instanţele financiare cu privire la închiderea convenţională a conturilor; ■ predea ştampila pentru păstrare oficiului teritorial al Camerei de înregistrări de Stat Insă foarte mulţi întreprinzători îşi încetează activitatea fară să facă nici o declaraţie, din cauză formalităţilor complicate şi a costului lichidării. Printre întreprinzători chiar circulă opinia că afacerea este simplu de des chis, dar dificil şi scump de închis. ■
Incetarea definitivă
61.Procesul de lichidare a afacerii
Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include următoarele etape: formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa ■ de lichidarea afacerii; publicarea în două numere consecutive ale Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre ■ lichidarea întreprinderii cu indicarea termenului-limită de înaintare a creanţelor de către creditori; informarea în termen de 1 5 zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea întreprmdrii, ■ termenul de înaintare a creanţelor, care este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate prevedea un termen mai mare; In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate de creditori şi sumei acestora, precum şi rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) mtreprmderii şi instanţa de judecată, care au luat hotărârea de lichidare, şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor; ■ întocmirea proiectului bilanţului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor, inclusiv creanţele, datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanţa judecătoreas ă în termen de 1 5 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanţelor, ■ executarea tuturor creanţelor creditorilor. Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor acestei în următoarea ordine: - creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp; - creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de până la 6 luni precedente luării hotărârii de lichidare; - achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de până la un an precedent luării hotărârii de lichidare şi pe alte creanţe ale creditorilor, - alte creanţe ale creditorului; ■ intocmirea bilanţului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale mtreprmderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţaţi. ■ repartizarea bunurilor rămase după executarea creanţelor creditorilor,
depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare la Camera înregistrării de stat a cererii de radiere a întreprinderii din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate actele necesare . In termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru şi în termen de 3 zile informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră lichidată când informapa despre aceasta a fost radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor. ■
62.Încetarea definitivă a activităţii unei afaceri Incetarea definitivă a activităţii de antreprenoriat poate avea loc prin vânzarea afacerii, fuziunea sau asocierea cu alte întreprinderi, transferarea ei către membrii familiei, lichidarea sau declararea falimentului acesteia. Spre deosebire de celelalte metode de încetare a activităţii, lichidarea poate fi realizată în baza deciziei fondatorului sau a instanţei judecătoreşti, ca urmare a insolvabilităţii afacerii, neprezentării dărilor de seamă, încălcărilor legislaţiei etc Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include următoarele etape: ■ formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa de lichidarea afacerii; ■ publicarea în două numere consecutive ale Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidarea întreprinderii cu indicarea termenului-limită de înaintare a creanţelor de către creditori; ■ informarea în termen de 1 5 zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea întreprmdrii, termenul de înaintare a creanţelor, care este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate prevedea un termen mai mare; In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate de creditori şi sumei acestora, precum şi rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) mtreprmderii şi instanţa de judecată, care au luat hotărârea de lichidare, şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor; ■ întocmirea proiectului bilanţului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor, inclusiv creanţele, datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanţa judecătoreas ă în termen de 1 5 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanţelor, ■ executarea tuturor creanţelor creditorilor. Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor acestei în următoarea ordine: - creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp; - creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de până la 6 luni precedente luării hotărârii de lichidare; - achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de până la un an precedent luării hotărârii de lichidare şi pe alte creanţe ale creditorilor, - alte creanţe ale creditorului; intocmirea bilanţului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale mtre prmderii, ■ fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţaţi. ■ repartizarea bunurilor rămase după executarea creanţelor creditorilor,
depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare la Camera înregistrării de stat a cererii de radiere a întreprinderii din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate actele necesare . In termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru şi în termen de 3 zile informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră lichidată când informapa despre aceasta a fost radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor. ■
