Andreea Teodora Tudor - Stari de a Modificata - Meditatia

Universitatea Ovidius

Autor: Andreea Teodora Tudor

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Psihologie, An I, Grupa 2

Specializarea Psihologie

Stări de conştiinţă modificată ~ Meditaţia ~

[„Mintea e aceea care face rău sau bine, care te face fericit sau nefericit, bogat sau sărac.”]

- Edmund Spencer

~ Constanţa, 2012 ~

Andreea Teodora Tudor Psihologie, An I, Grupa 2

Stări de conştiinţă modificată: meditaţia

CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………..............

Pag. 2

1. Ce este meditaţia? ……………………………………..............…………….

Pag. 2

2. Accepţiuni ale meditaţiei ……………………………………........................

Pag. 3

3. Neurofiziologia meditaţiei ……………………………………......................

Pag. 4

4. Forme ale meditaţiei……………………………………................................

Pag. 6

5. Profilul psihologic al practicantului meditaţiei ……………………………

Pag. 7

6. Beneficiile meditaţiei ……………………………………...............................

Pag. 8

Concluzii ……………………………………..............................................................

Pag. 9

Bibliografie

1



Introducere

„Meditaţia este putere. Desigur, poate că nu s-ar zice, când stai pe podea sau pe un scaun şi nu faci nimic şi – aparent – nu obţii nimic. Dar, în realitate, faci chiar foarte mult şi obţii foarte mult când meditezi. La fel ca exerciţiul fizic pentru corp, meditaţia este un exerciţiu mental pentru minte şi spirit. Creând o zonă-tampon între tine şi stresul vieţii, meditaţia este o oază de linişte. De mii de ani, oameni din toată lumea – de la yoghinii din India antică până la călugării Zen din mănăstirile japoneze şi până la călugăriţele din Europa medievală – s-au bucurat de puterea meditaţiei. Puterea meditaţiei te schimbă, te face mai sănătos, mai calm, mai imun la stres şi te umple până la refuz de bucurie.” 1

1. Ce este meditaţia?

Conform lui Mielu Zlate, „ conştiinţa este o formă superioară de organizare psihică, prin care se realizează integrarea activ-subiectivă a tuturor fenomenelor vieţii psihice şi care facilitează raportarea / adaptarea continuă a individului de la mediul natural şi social.”

2

Conştiinţa nu este omogenă, nu este identică cu ea însăşi ci trece de la o expresie la alta. Aceste expresii sunt numite stări de conştiinţă. Stările de conştiinţă sunt considerate „configuraţia elementelor componente ale conştiinţei (psihologice/ neurologice) aşa cum se prezintă ea la un moment dat şi pentru o perioadă determinată de timp.” 3 Conştiinţa cunoaşte două mari categorii de stări, cele obişnuite, ordinare, normale şi stările neobişnuite sau alterate. Pentru cea de-a doua categorie s-a consacrat sintagma de „stare de conştiinţă modificată” însă, la fel de consacrată este şi sintagma de „stare de conştiinţă alterată”. Meditaţia reprezintă una dintre cele mai des folosite şi cele mai cunoscute metode de a atinge stările de conştiinţă modificată. Aceasta reprezintă o practică ce permite cultivarea şi dezvoltarea anumitor calităţi umane fundamentale, tot aşa cum alte forme de antrenamente ne învaţă să citim, să cântăm la un instrument musical sau să dobândim orice altă aptitudine.

1

Eve Adamson, Joan Budilovsky – “Meditaţia” , Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2007 Mielu Zlate – “Introducere în psihologie” , ediţia a III-a, Ed. Polirom, Iaşi, 2000 3 Ibidem 2

2



Meditaţia reprezintă orice formă a unui ansamblu de practici prin care practicanţii îşi antrenează mintea sau îşi auto-provoacă o stare de conştiinţă modificată, pentru a obţine un beneficiu. Aceasta este, în mod general, o practică personală centrată către sinele interior, pe care indivizii o pot practica individual. Această practică poate implica invocarea sau cultivarea unor sentimente, emoţii sau stări interioare precum compasiunea, calmul sau concentrarea pe un anumit punct. Deşi la începuturile ei a fost considerată doar o practică spirituală, religioasă, cu timpul, în special începând cu anii 1960, meditaţia a devenit un domeniu pe care din ce în ce mai mulţi cercetători au început să-l supună studiilor de ordin ştiinţific. Iniţial, cercetările s-au orientat către influenţa meditaţiei asupra unor fenomene fiziologice precum controlul ritmului cardiac şi al celui respirator, etc. Ulterior, odată cu studiul aprofundat al acestei practici, ea a devenit un obiect de studiu din ce în ce mai important şi mai complex. Un studiu al guvernului american din anul 2007 a arătat că aproape 9,4% din adulţii americani (peste 20 de milioane) au practicat meditaţia în ultimele 12 luni antemergătoare studiului, înregistrând o creştere, de la 7,6% (peste 15 milioane de persoane) în 2002.

4

2. Accepţiuni ale meditaţiei

Există două moduri în care meditaţia poate fi privită: fie ca fiind ea însăşi o stare de conştiinţă modificată, fie ca metodă (ansamblu de practici şi tehnici) de a atinge şi menţine o conştiinţă modificată. Aceste două accepţiuni sunt numite într-o altă manieră accepţiunea orientală şi cea occidentală. În ceea ce priveşte perspectiva orientală, meditaţia a fost considerată a fi o componentă a religiilor estice, existând dovezi cum că aceasta ar fi fost practicată timp de peste 5000 de ani. Abordarea orientală a termenului face referire în mod deosebit la filosofia Zen, care predică detaşarea, acceptarea de sine, concentrarea pe prezent. Prin urmare, meditaţia, în concepţia orientală, desemnează o stare a minţii în care aceasta este golită de absolut orice conţinut, obţinând astfel o stare mentală de linişte şi calm. Această stare presupune o liniştire şi echilibrare conştientă a planului mintal, creând astfel premisele

4

http://nccam.nih.gov/health/meditation/overview.htm#research

3



necesare accesării subconştientului şi înţelegerii adânci a rădăcinilor gândurilor pe care instanţa conştient le foloseşte. Prin urmare, abordarea orientală a stării de meditaţie este aceea cum ca ea însăşi ar fi o stare de conştiinţă modificată, care permite accesarea unor informaţii din subconştient şi chiar restructurarea acestora. De cealaltă parte se situează accepţiunea occidentală, care priveşte meditaţia doar ca pe o metodă de a accesa conştiinţa modificată. Ea fiind un simbol al culturii şi spiritualităţii orientale, în viziunea occidentală ea cuprinde toate acele practici spirituale care subliniază activitatea mentală. Astfel, ea este percepută ca metodă în cunoaşterea sinelui sau pentru echilibrarea minţii şi concentrarea asupra oricărui subiect, dar nu în ultimul rând, aceasta este folosită pentru cunoaşterea Divinităţii, sau a unor aspecte privitoare la Divinitate.

3. Neurofiziologia meditaţiei

Practicarea meditaţiei s-a dovedit a provoca schimbări în corpul uman. Încercând să înveţe ce se întâmplă în timpul meditaţiei cu corpul, cercetătorii speră să fie capabili să identifice boli pentru care meditaţia s-ar putea dovedi utilă. Unele tipuri de meditaţie au efect asupra sistemului nervos autonom (involuntar). Acest sistem controlează multe organe şi muşchi, controlând funcţii precum pulsul cardiac, respiraţia, digestia sau transpiraţia. Acesta are două părţi, sistemul nervos simpatic şi cel parasimpatic. Cel dintâi ajută la mobilizarea corpului pentru acţiune, astfel încât, atunci când o persoană este supusă stresului, acesta produce un răspuns de genul „acţionează sau fugi”: ritmul cardiac şi cel respirator cresc iar vasele de sânge se strâmtează, restricţionând sângele şi direcţionându-l către membre. Sistemul nervos parasimpatic duce la încetinirea ritmului cardiac şi respirator, precum şi dilatarea vaselor sanguine, îmbunătăţind circulaţia sangvină, şi înlesneşte activitatea sucurilor gastrice. Meditaţia are efecte asupra acestor două sisteme, prin reducerea activităţii sistemului nervos simpatic şi prin sporirea activităţii sistemului nervos parasimpatic. În anumite domenii de studiu, cercetătorii folosesc unelte sofisticate pentru a determina în ce măsură meditaţia este asociată cu schimbări signifiante în funcţiile creierului.

4



Mulţi dintre aceşti cercetători consideră că aceste schimbări sunt răspunzătoare pentru multe dintre efectele meditaţiei. Dovezi oferite de numeroase studii de neuro-imagistică arată că meditaţia, prin concentrarea atenţiei asupra unui lucru, generează tipare diferite în undele cerebrale. De asemenea, s-a descoperit că folosirea unor diferite puncte de focus în timpul meditaţiei generează tipare diferite de unde cerebrale. 5 Astfel, s-a observat că undele cerebrale sunt de cinci tipuri: alfa, beta, gama, delta şi teta. Cercetătorii au stabilit anumite corespondenţe între diferitele stări ale fiinţei umane şi caracteristicile activităţii electrice a creierului, obiectivată sub forma undelor cerebrale care apar în fiecare stare. În stare de veghe predomină undele beta. Frecvenţa lor este cuprinsă între 13 şi 30 Hz (cicli/secundă). Acestea caracterizează perioadele de concentrare mentală, rezolvarea problemelor, analiza centrată pe diferite probleme zilnice. Undele alfa

sunt undele electrice din regiunile parietală şi occipitală ale creierului,

având frecvenţa cuprinsă între 8 şi 12 Hz (după anumiţi oameni de ştiinţă, 13 Hz). Aceste unde caracterizează starea de luciditate, calm şi relaxare mentală, sau stările de visare cu ochii deschişi. Undele alfa sunt un semn de relaxare mentală, indicând absenţa stimulării senzoriale la o persoană conştientă. Undele cerebrale delta

apar în timpul somnului profund sau al stărilor de inconştienţă.

Frecvenţa lor este cuprinsă între 0,5 şi 4 Hz. Undele cerebrale gamma

au cea mai mare frecvenţă: 40Hz şi sunt implicate în

activitatea mentală foarte intensă. Prezenţa lor a fost de asemenea detectată în timpul procesului de trezire şi în timpul perioadelor de somn caracterizate de mişcări oculare rapide. Undele cerebrale teta

apar în stări de somnolenţă, inconştienţă, vis, când nu ne putem

concentra, sau în stări de calm profund, relaxare, linişte, cum ar fi stările de trecere de la veghe la somn sau invers. Frecvenţa lor este de 4-7 Hz. Unii o consideră ca fiind de 5-8 Hz. Timpul prelungit de activitate mentală teta, în stare de veghe, indică prezenţa unei perioade de creativitate psiho-mentală foarte mare. 5

Perez-De-Albeniz Alberto; Jeremy Holmes - "Meditation: concepts, effects and uses in therapy" , International Journal of Psychotherapy 5 (1): 49–59, Martie, 2000

5



Prin practică, meditaţia poate diminua frecvenţa de vibraţie a undelor cerebrale de la nivelul caracteristic activităţilor zilnice (beta) până la nivelul alfa, în cazul meditaţiilor uşoare, coborând pândă la nivelul undelor teta, permiţând persoanei să rămână în această stare mentală foarte relaxată, fiind în continuare conştientă.

4. Forme ale meditaţiei

Există o multitudine de forme ale meditaţiei, printre care şi meditaţia bazată pe atenţie, meditaţia transcendentală, rugăciunea, meditaţia Zen, meditaţia Taoistă şi budhistă, meditaţia în mişcare şi altele. Meditaţiile în care corpul este imobilizat într-o poziţie şi atenţia este controlată sunt cele de tipul Zazen şi Vipassana. Cele în care corpul este lăsat să se exprime sunt cele de tipul yoga, iar cele în care se practică vizualizarea sunt cele Mahamudra sau practica de „auto-amintire”. Toate aceste tehnici amintite mai sus sunt grupate în două categorii, meditaţia înclinată spre concentrare

şi meditaţia prin percepţie interioară .

Prima categorie se referă la fixarea puterii de concentrare asupra unor anumite obiecte, fizice sau psihice: gânduri, sentimente, mandale ( în budhism, imagine-simbol servind ca instrument al contempla iei; cerc magic; Fig.4.1.), mantre (formule sacre cu valoare magică i educativă), ritm al respiraţiei, etc. Astfel, orice alţi stimuli (gânduri, sentimente, etc.) să fie eliminaţi, permiţând a amănunţită analiză a sinelui, a experienţelor trăite şi atingerea unor stări de conştiinţă modificată şi percepţii extraordinare. Acestea au în vedere înţelegerea lumii proprii conştiinţei noastre şi a specificului experienţelor noastre. Metaforic privind, aceasta poate fi comparată cu lentila unui aparat de fotografiat, care îşi limitează obiectivul la aria selectată. Fig.4.1. Sursa: http://www.art-poster-online.com/paintings.htm

Cea mai simplă formă de a medita astfel este cea prin care ne concentrăm atenţia asupra respiraţiei, despre care practicienii de yoga cred că are legătură cu starea mentală. Spre exemplu, când o persoană este supusă unui stres, este agitată, înspăimântată sau distrasă, respiraţia îi este rapidă, superficială şi neregulată. În cazul în care mintea este calmă, 6



concentrată şi odihnită, respiraţia este regulată, lentă şi adâncă. Astfel, într-o meditaţie care are ca obiect central respiraţia, pe măsură ce ne focalizăm asupra acesteia, mintea va deveni absorbită de ritmul inspiraţiei şi expiraţiei, rezultatul fiind un ritm respirator lent şi profund şi un mintal liniştit şi conştient. Cea de-a doua formă de meditaţie, cea bazată pe cultivarea atenţiei în fiecare moment, potrivit dr. Joan Borysenko, „implică trezirea atenţiei pentru a deveni conştienţi de parada în continuă trecere de sentimente, imagini, gânduri, sunete, mirosuri şi aşa mai departe, fără a ne gândi de fapt la ele.” 6 În acest proces de antrenare a conştiinţei, individul poate să-şi clarifice în ce manieră se pot transfigura emoţiile şi gândurile negative în ceva ce poate fi utilizat în mod pozitiv. Astfel, individul poate avea acces la un nivel de conştiinţă mult mai dezvoltat, putând accesa experienţe care transcend conştiinţă obişnuită, de zi cu zi.

5. Profilul psihologic al practicantului meditaţiei

Unul dintre efectele cele mai importante ale meditaţiei este acela că, prin practicile efectuate se dezvoltă gradual, conştiinţa, concentrarea, atenţia, calmul şi înţelegerea. Astfel, meditaţia a ridicat o serie de întrebări cercetătorilor. Aceştia au folosit un ansamblu complex de tehnici menite să investigheze comportamentul subiecţilor care practicau tehnici de meditaţie. Ceea ce s-a descoperit în urma studiilor este un tablou psiho-comportamental tipic, în sensul că au fost întâlnite comportamente şi reacţii psihice similare, precum emoţii intense şi fugitive, episoade de hipervigilenţă şi relaxare profundă, percepţii clare şi precise în special în ceea ce priveşte timpul, procese intuitive, deschiderea la experienţă, stări de apărare, scăderea pragurilor senzoriale urmate de creşterea sensibilităţii dar şi creşterea gradului de empatie. În ciuda acestor stări pozitive, s-a observat şi apariţia unor stări perturbatoare, însă rolul acestora era de a elibera amintirile şi conflictele psihologice refulate până în acel moment, pentru ca mai apoi acestea să se calmeze aproape spontan. O foarte mare semnificaţie aduc cercetările lui B.C. Glueck şi C.F.Stroebel, care au arătat că la practicanţii de meditaţie, curenţii bioelectrici ai creierului duc la o relaxare a cortexului şi la o predominanţă a undelor alfa (despre care am amintit în capitolul 3). De asemenea, subiecţii care practicau meditaţie de mai mult timp evidenţiau relaxări ale 6

*** - http://www.medicina-naturista.ro/terapii-naturiste/ce-este-meditatia.html

7



creierului care aveau la origine undele teta, capacităţi dezvoltate specifice emisferei drepte, precum facultatea de a-şi aminti sau de a discrimina sonorităţi muzicale, dar şi flexibilitate în trecerea de la o emisferă la alta. Pe baza tuturor acestor studii, s-a alcătuit profilul de personalitate al celor care practică meditaţia, aceştia fiind mai deschişi şi mai receptivi spre interior, posedă o fragilitate emoţională mai scăzută în comparaţie cu cei care nu practică, posedă niveluri de concentrare, atenţie şi de activare alfa mai ridicate şi tind să-şi controleze mult mai riguros viaţa, prezintă o mai bună stabilitate psihologică şi îşi recunosc mai uşor însuşirile negative. De asemenea, se observă atingerea unei stări de calm, non-reactive, care permite lărgirea experienţelor subiectului.

6. Beneficiile meditaţiei

Multe persoane practică meditaţia în scopul găsirii liniştii sufleteşti, pe când alţii practică anumite exerciţii yoga (asane, Hatha-yoga (Ha - forţă pozitivă, tha - forţă negativă)) care au în comun exerciţiile de sport pentru încheieturi, muşchi-tendoane şi astfel toate ajută la sporirea şi menţinerea sănătăţii fizice şi mentale. Legătura dintre minte şi corp, corp şi minte este evidentă. Mintea sprijină corpul şi corpul ajută mintea, astfel ajungându-se la "O minte sănătoasă într-un corp sănătos". În peste 1000 de cercetări ştiinţifice publicate, diferite metode de meditaţie au fost corelate cu schimbări în metabolism, tensiune arterială, activarea creierului şi alte procese corporale. De asemenea, meditaţia a fost şi este în continuare folosită în tratamente clinice, ca metodă de reducere a stresului şi de diminuare a durerii. În plus, practicarea meditaţiei funcţionează şi în ceea ce priveşte abilitatea minţii de a fi atentă. Din moment ce atenţia este implicată în îndeplinirea sarcinilor de zi cu zi şi în reglarea stării de spirit, meditaţia generează şi alte beneficii. Această practică a fost corelată şi cu alte beneficii ale sănătăţii, nu numai în ceea ce priveşte fizicul. De exemplu, într-un studiu condus de Oman, Shapiro, Thoresen, Plante şi Flinders în anul 2008, aceştia au demonstrat că meditaţia poate duce la schimbări ale proceselor neurologice, rezultând beneficii ale sănătăţii fiziologice dar şi psihologice, precum funcţionarea eficientă, inclusiv performanţa academică, sensibilitate perceptuală, concentrare, 8



timp de reacţie, memorie, auto-control, empatie şi încredere în sine. Ei au putut conclude că meditaţia are efecte de scădere a stresului şi în creşterea gradului de iertare. Un alt studiu desfăşurat de Li Chuan Chu în anul 2009 a arătat că beneficiile stării psihologice a participanţilor la studiu au derivat din practica meditaţiei, deoarece aceasta amplifică starea de sănătate psihologică generală şi păstrează o atitudine pozitivă în calea stresului. Alte efecte se referă la reducerea anxietăţii, a depresiei, reducerea şi chiar anihilarea migrenelor, a durerilor, scăderea tensiunii arteriale. Savanţii de la Universitatea din Massachusetts au descoperit că cei care meditează aproximativ jumătate de oră pe zi, timp de opt săptămâni au putut acţiona într-o altă stare, îmbunătăţită, de conştienţă şi observare. În plus, aceştia au manifestat tendinţe din ce în ce mai crescute de non-judecată.7 În urma acestor cercetări, meditaţia a intrat de curând în domeniul asigurării sănătăţii, datorită dovezilor care arată o corelaţie pozitivă între această practică şi sănătatea emoţională, mentală şi fizică.

Concluzii

Deşi în anul 2007 Centrul Naţional de Medicină Complementară şi Alternativă din Statele Unite ale Americii au publicat o analiză care cuprindea 813 studii referitoare la cinci tipuri de meditaţie, ale cărei rezultate au concluzionat că „concluzii clare cu privire la efectele meditaţiei în ceea ce priveşte starea de sănătate nu pot fi trase pe baza cercetărilor făcute” 8, concluzia finală a acestui studiu a fost aceea că rezultatele obţinute includ dovezi suficiente pentru a pune în evidenţă valoarea unor cercetări viitoare în acest domeniu. Cu alte cuvinte, deşi iniţial nu s-au găsit dovezi concluzive, cercetările au arătat potenţialul unor studii de a sublinia în mod evident beneficiile practicării meditaţiei. Acest lucru s-a reflectat în timp, la fel cum am spus şi în finalul capitolului 6, în faptul că meditaţia a devenit între timp un domeniu medical, cu profunde implicaţii în evoluţia stării de sănătate mentală, emoţională şi fizică a celor care o practică.

7 8

Harvard’s Women’s Health Watch, 2011 *** - http://www.ahrq.gov/downloads/pub/evidence/pdf/meditation/medit.pdf

9



Extras din cartea „One Minute Wisdom”( Înţelepciune de un minut) de Anthony De Mello9

„Guvernatorul, în timpul călătoriilor sale, face o vizită pentru a omagia pe Maestru.

- Afacerile de stat nu-mi lasă timp pentru discuţii lungi, a spus. Ai putea să pui esenţa religiei într-o frază sau două, pentru un om ocupat ca mine? - O voi pune într-un singur cuvânt, pentru beneficiul Măriei Tale. - Incredibil! Care este acel cuvânt neobişnuit? - Tăcere. - Şi care este calea către tăcere? - Meditaţia. - Şi, dacă îmi permiţi, ce este meditaţia? - Tăcere.”

9

*** - http://www.scribd.com/doc/15718749/ONE-MINUTE-WISDOM-by-Anthony-de-Mello

10



Bibliografie

Eve Adamson, Joan Budilovsky – “ Meditaţia”, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2007 Mielu Zlate – “ Introducere în psihologie” , ediţia a III-a, Ed. Polirom, Iaşi, 2000 Matthieu Ricard – “ Arta de a medita” , Ed.Irecson, Bucureşti, 2009 Carl Gustav Jung – “ Psihanaliza fenomenelor religioase ”, ediţie critică, Ed. Aropa, Bucureşti, 1998 5. Perez-De-Albeniz Alberto; Jeremy Holmes - "Meditation: concepts, effects and uses in therapy" , International Journal of Psychotherapy 5 (1): 49–59, Martie, 2000 6. Harvard’s Women’s Health Watch , 2011 7. *** - http://nccam.nih.gov/health/meditation/overview.htm#research 8. *** - http://www.ahrq.gov/downloads/pub/evidence/pdf/meditation/medit.pdf 9. *** - http://www.medicina-naturista.ro/terapii-naturiste/ce-este-meditatia.html 10. *** - http://www.scribd.com/doc/15718749/ONE-MINUTE-WISDOM-by-Anthonyde-Mello 11. *** - http://www.art-poster-online.com/paintings.htm 1. 2. 3. 4.

11

Andreea Teodora Tudor - Stari de a Modificata - Meditatia

Recommend Documents