BĂCĂOANU SIMONA-MARIA ENGLEZĂ, GRUPA L211 FIŞĂ DE LECTURĂ Titlu carte : Comparatism şi teoria literaturii, traducere de Mihai Ungurean Autor carte: Marino, Adrian Editura: Polirom Colecția : Collegium.Litere Anul apariției: 1998 Locul apariției: Iași Titlul original (fr.): Comparatisme et théorie de la littérature Număr de pagini : 296 Tipul de text : Critică şi istorie literară Date despre autor: Adrian Marino licențiat în 1944 al Facultății de Litere la Iași și București. Între 1944 și 1947 este asistent suplinitor la catedra de Istorie a Literaturii Române, condusă de George Călinescu, cu care nu s-a „împăcat”. Din aceasta perioadă datează redactarea celor doua volume despre Alexandru Macedonski, Viața lui Alexandru Macedonski și Opera lui Alexandru Macedonski, pe care le va publica abia în 1965. Ele au fost inspirate ca idee, probabil, de volumele lui George Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu și Opera lui Mihai Eminescu. A debutat în 1939 la Revista „Jurnalul Literar", avându-l ca director pe George Călinescu. A obținut titlul de doctor în 1946 cu teza Viața lui Alexandru Macedonski. A fost arestat în 1949 pentru multiplicare și difuzare de texte ale „Școlii de cadre”, din cadrul Tineretului Universitar Național Țăranist, activități considerate ilegale de guvernul de atunci. A fost închis până în anul 1957, după care a fost deportat în Bărăgan, în satul Lătești (azi parte a comunei Bordușani, Ialomița), alți șase ani (1957 - 1963). Nu va avea drept de semnatură până în 1965, când debutează la 44 de ani cu „Viața lui Alexandru Macedonski". După alți patru ani, în 1969, a fost reabilitat politic complet și repus în toate drepturile. A fost reabilitat juridic în 1969. Opera Critică și istorie literară. Teoria literaturii și comparatistică • Viața lui Alexandru Macedonski, 1965 • Opera lui Alexandru Macedonski, 1967 • Introducere în critica literară, 1968, ediția a II-a revăzută, 2007 • Modern, modernism, modernitate, 1969 • Dicționar de idei literare, I, 1973 • Hermeneutica lui Mircea Eliade, 1980 • L'hermeneutique de Mircea Eliade, Paris, 1980 • Etiemble ou le comparatisme militant, Paris, 1982 • Comparatisme et théorie de la littérature, Paris, 1988 • Biografia ideii de literatură, vol. I-VII, 1992-2003 Publicistică. Memorialistică • Evadări în lumea liberă, 1993 • Pentru Europa, 1995, ediția a II-a, revăzută și întregită, 2005 • Cenzura în România, 2000 • În dialog cu Sorin Antohi, 2001 • Libertate și cenzură în România. Începuturi, 2005 • Viața unui om singur, 2010 Ediții critice
•
Alexandru Macedonski, Opere, studiu introductiv, ediție îngrijită, note și variante, cronologie și bibliografie, vol. I-VII, București, Editura pentru Literatură/Editura Minerva, 1966-1980
Scurta prezentare a lucrarii: Cuprins: I. O „Poetică comparatistă” (p. 7) II. Literatura universală sau Literatura (p. 23) III. O teorie a literaturii (p. 41) IV. Despre invarianți (p. 63) V. O metodă comparatistă (p. 93) VI. A defini literatura (p. 187) Note ( p. 219) Postfață (p. 285) Lucrarea a fost publicată iniţial în limba franceză (1988, Presses Universitaires de France, colecţia Ecriture), devenind în scurt timp un titlu de referinţă pentru cei interesaţi de comparatism, teorie şi critică literară. Profesorul Adrian Marino propune o teorie a literaturii ale cărei obiective şi mijloace să fie în mod esenţial „comparatiste”, aşadar o schimbare de perspectivă şi de metodologie care corespunde întru totul universalităţii literaturii, pe de o parte, dar şi, pe de altă parte, imperativului de a asigura autonomia disciplinei înseşi. Este o carte destinată să ofere, în speţă, o definiţie şi o teorie coerentă a literaturii, care încearcă o deschidere spre universalitate şi generalizare, spre totalizare şi reducere la esenţial . Lucrarea prezintă, de la început şi până la final, propunerea unei noi „paradigme comparatiste” şi îşi propune să extragă din definiţiile literaturii universale - reformulate, modernizate şi puse pe noi baze - o definiţie generală, unitară şi sintetică a literaturii. In al doilea capitol, Literatura universală sau literatura, Marino consideră că literatura trebuie să cuprindă texte din toate culturile lumii, atât din cultura europeana, cat si din cea orientală, întrucât : „Literatura universală, ca sumă cantitativă şi calitativă, constituie patrimoniul comun, reprezentativ şi exemplar al umanităţii.”(1) In capitolul al cincilea, Adrian Marino considera ca înainte de a elabora o „teorie literara” trebuie sa fie fixata o anumita metoda care sa permită ulterior funcționarea sa. Acesta găsește ca unica soluție „adoptarea unei perspective si a unei metodologii de tip hermeneutic”. Tehnicile pe care teoreticianul literar le ia in considerare sunt: 1) Lectura simultană, pentru a trata ideea de literatură la nivel global şi universal, unde vorbeşte despre dubla dimensiune a acestei simultaneități: găsirea unui echilibru între literatura din trecut şi cea din prezent (secţiunea verticală: Evul Mediu modernitatea) şi abordarea concomitentă a literaturii din punct de vedere spaţial ( secţiunea orizontală :China-Europa) 2) Raportul dintre inducţie şi deducţie. Inducţia este graduală, plecând de la particular şi ajungând la general, de la „diferența specifică” până la „genul proxim”. Scopul acestui demers este „afirmarea posibilităţii unei estetici literare inductive”..(2) 3) Raportul dintre analiză şi sintez㸠ce se presupune a fi scopul major al literaturii comparate. 4) Relaţia Întreg - Parte, ce cuprinde deopotrivă raportul literatură universală/literatură naţională şi raporturile trecut/prezent. Părţile configurează întregul, iar întregul înglobează părţile prin inducţie. 5) Tipologia, ca oglindire a universalului asupra particularului. 6) Modelul şi structură, modelul sau structura fiind scheme de bază, intermediare între textele propriu-zise şi teoria generală şi au tendinţa să evolueze spre sistem de ansamblu. 7) Descriere şi morfologie, descrierea având rolul de a sublinia anumite trăsături ce diferenţiază un obiect de celelalte. Poetica comparată se bazează pe descrieri (1)
Marino, Adrian, Comparatism şi teoria literaturii (p. 27) Marino, Adrian, Comparatism şi teoria literaturii (p. 131)
(2)
generalizate, având drept scop definirea unui limbaj mediu al literaturii. Fenomenologia - duce la descrierea operei literare treptat, stratificat. 8) Analogie şi similarităţi; aceste metode sunt esenţiale pentru raporturile dintre Est şi Vest în definirea „literaturii universale”. 9) Paralele, fenomene obiective, caracterizate prin sincronisme, manifestări spontane similare. Tipuri de paralelisme:1-Cauze de existenţă a paralelismelor: cauze istorice foarte asemănătoare, dar independente şi cauze ce ţin de raporturi precise, verificate. 2- Paralelisme psihice; raporturi între Est şi Vest. 10) Comparaţia, ce determină asemănări şi deosebiri, concordanţe şi discordanţe între 2 termeni în urma unui raport al acestora. Clasificare: comparaţii genetice(cauzale) şi tipologice(taxinomice) (raporturi între Est şi Vest)
