UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV FACULTATEA DE DREPT DREPT ŞI SOCIOLOGIE SOCIOLOGIE SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ
ABILITĂŢILE,DEPRINDERILE ŞI CUNOŞTINŢE ALE ASISTENTULUI SOCIAL Referat
Indrumator : lector univ. Diana BODI Student: Iudit ILLYES(DEZSO) Anul I grupa II
Braşov
2006-2007 Abilităţile,deprinderile şi cunostinţe ale asistentului social
Asistenţa sicială derulează o activitate de comprehensiune şi integrare socială şi societală.Asistentul social activează intr-un câmp social vast ce cuprinde o realitate complexă,cu dimensiuni multiple şi se caracterizează printr-o schimbare continuă.De aceea el are abilitatea de a observa, analiza şi evalua această realitate pentru o prognoză socială cât mai reală. Activitatea de asistenţă socială este în esenţa sa un proces de influenţare şi transmitere de valori. Majoritatea profesioniştilor acceptă punctul de vedere potrivit căruia nu trebuie impuse conduita şi comportamentul prin transfer direct de valori şi atitudini,dar toţi sunt de acord că relaţia de ajutor este o interacţiune la care ambele părţi participă cu propria filozofie şi ideologie şi se influenţează reciproc. Asistentul social trebuie să-şi asume ca adevăr axiomatic ideea că fiinţa umană este demnă şi liberă,că individul trebuie acceptat aşa cum este şi că trebuie să i se respecte libertatea obţiunii.Lucrătorul social trebuie să aibă abilitatea de a oscila între stările individuale subiective ale individului (iubire,durere,nevoi,trebuinţe,suferinţă)şi statusurile sale obiective (handicap , boală,bătrâneţe) ;de a înţelege stările individuale subiective şi statusurile sociale obiective,rezultatul fiind sinteza a ceea ce se numeşte ,,subiectul social”. Acordând o atenţie reală fiecărui client,ascultându-l,accepându-i standardele şi punctele de vedere,practicianul social are abilitatea de a evita soluţiile superficiale,de a pune la dispoziţia clientului cunoştinţele referitoare la nevoile lui şi la legislaţia in vigoare. Prin formare profesională şi calificare pot fi ,,achiziţionate ”diverse abilităţi cum ar fi:recunoaşterea problemei reale a clientului ,de a observa şi înţelege ce transmite comunicarea non verbală a clientului său. Având abilitatea de comunica deschis,fară reţinere, poate să menţină legătura atât cu cel asistat cât şi cu colegii din echipele interdisciplinare.Menţinându-se o legătură de conlucrare,colaborare interdisciplinară între persoanele care pot forma o echipă de intervenţie socială (sociolog ,medic ,porfesor, psiholog, jurist,poliţist,etc.) se pot soluţiona multiple probleme. Deprinderile de a planifica ,a executa din nou în cazul unui eşec,de a monitoriza şi acţiona prompt s-au format in timp, pe măsura ce experienţa este mai vastă.Practica unui lucrător competent este mai eficientă dacă se bazează pe un corp sistematic de cunoştinţe şi valori. Munca socială presupune asimilarea unui sistem complex de cunoştinţe extrem de diverse precum cele de psihologie,sociologie,drept,biologie,economie,etc. Orice profesie se sprijină pe un suport de cunoştinţe şi valori care au prioritate în faţa metodei şi care ghidează operaţiunile specialistului.Cunoştinţele unei profesii se referă la experienţa verificabilă şi apar sub forma onor informaţii riguroase,coerente,valide şi care vizează un anumit grad de obiectivitate. Cunoştinţele se prezintă ,în principal,sub forma unor grupuri de concepte şi teorii,legatede diferite arii de practică,însă asistenţa socială nu are nici chiar în prezent un corp unitar de cunoştinţe desprinse din practica sa . Cunoştinţele de asistenţă socială interferează cu competenţele şi valorile şi altor discipline,profesii,care se confruntă la rândul lor cu dificultăţi ce apar din natura complexă a comportamentului uman.
Cunoştinţele asistenţei sociale sunt preluatedin alte domenii socioumane.Selecţia lor din aceste surse se face după criteriul relevanţei informaţiilor respective pentru domeniul asistenţei sociale,după care informaţiile teoretice sunt trestate în practică, fiind ulterior dezvoltate şi/sau reformulateîn termeni specifici domeniului asistenţei sociale.Există practica împrumutului profesional,cunoştinţele împrumutate de asistenţă socială de la alte discipline socioumane sunt cele care urmărescîn mod esenţial dezvoltatrea cunoştinţelor despre individ ca subiect,în interiorul mediului său,cuprinzând cultura şi societatea ,inclusiv cu instituţiile sale. Construirea cunoştinţelor asistenţei sociale se bazează şi pe surprinderea şi articularea a ceea ce rezultă din experienţele proprii ale asistentului social sau a colegilor de breaslă. Deoarece realitatea socio umană este într-o permanentă evoluţie,este dinamică,asistentul social trebuie să acţioneze asupra acestei dinamici încercând s-o modeleze şi să o orienteze,folosind toate cunoştinţele de care dispune ,în conformitate cu anumite obiective.Această activitate presupune gestionarea conflictelor,crizelor,stărilor de tensiune , tranzacţiilor violente,fenomenelor rezistente la schimbare etc. Asistenţii sociali sunt supuşi la trei tipuri de presiuni:solicitările şi imperalivele societăţii exprimate prin exigenţele serviciilor publice sau ale autorităţilor tutelare. În lipsa unei pregătiri etice,deontologice şi a unei determinări psihice puternice şi gestionarea deficitară a presiunilor ,se poate deteriora statutul profesional al asistentului social .
