TEORII ALE ADEVARULUI - se refera la conditiile / criteriile care ne ajuta sa determinam adevarul unei opinii; imprejurarile de care depinde ca opinia „este adevarat ” sa fie aplicabila unei afirmatii - Este posibila o definitie univoca, general acceptata a conceptului de adevar? ( (Nietzsche : „o amagire necesara ”) - nu exista o acceptiune unitara asupra adevarului - (in general) adevarul = autenticitate - DAR existenta umana oscileaza intre sinceritate si minciuna => problematic => adevar-corespondenta : corespondenta (concordanta intre ceea ce afirmam - realitate) = proprietatea definitorie - DAR nu putem stabili mereu adevarul unui enunt prin apel la corespondenta - ex: Un patrat are 4 unghiuri drepte => drepte => nu apel la corespondenta ci la demonstratie matematica - definitia adevar-corespndenta NU satisfacatoare; NU tb. sa comparam opiniile cu realitatea CI cu alte opinii => adevar-coerenta : o opinie = adevarata daca e in concordanta cu alte opinii - alti filosofi considera utilitatea = criteriu al adevarului => adevarul-utilitate : o opinie NU e prin ea insasi adevarata CI e considerata adevarata daca e productiva, functionala, utila cand e aplicat in practica - cunostintele furnizate de cunoasterea comuna => criteriu important : corespondenta + interventia coerentei - cunoasterea stiintifica => criteriu principal al acceptarii cun. : concordanta cu observatiile realizate + coerenta => in cunoastere e nevoie de apelul la mai multe criterii => corespondenta, coerenta, utilitatea = criterii importante in testarea adevarului - 2 tipuri de teorii despre adevar:
A. TEORII DEFINITIONALE - incearca sa raspunda la intrebarea „Ce este adevarul ?” ?” ex: teoria adevarului-corespondenta (considerata unica) B. TEORII CRITERIALE - incearca sa ofere teste/criterii pe baza carora putem distinge adevarul de fals ex: teoria adevarului-coerenta, teoria pragmatista a adevarului => diferenta dintre A si B = a sti ce este adevarul nu inseamna a sti intotdeauna care sunt opiniile adevarate sau false
I.
TEORIA ADEVARULUI-CORESPONDENTA ADEVARULUI-CO RESPONDENTA - ARISTOTEL „Metafizica”
-> expresie consacrata de Russell; cea mai veche teorie despre adevar
-> defineşte adevărul prin acordul cunoştinţelor cu cunoştinţelor cu realitatea, cu obiectul lor -> stabileste adevarul in raport cu faptele realitatii -> „ A enunta ca ceea ce este nu este sau ca ceea ce nu este este constituie o propozitie falsa” „O enuntare adevarata este aceea prin care spui ca este ceea ce este si ca nu este ceea ce nu este ” -> un enunt = adevarat daca descrie starea de lucruri reala la care se refera; daca corespunde starii de lucru reala -> adevărul desemnează concordanţa conţinutului informaţional al informaţional al propoziţiilor propoziţiilor cu starea de fapt a lucrurilor -> noi suntem pe calea adevarului daca afirmam ceva ce este in realitate NU ceva ce noi credem => adevarul = un atribut sau o proprietate relationala -> „Cand e vorba de lucruri ce nu pot fi altfel decat sunt, nu se poate ca aceeasi opinie sa fie cand adevarata cand falsa, ci aceleasi opinii sunt de-a pururi adevarate adevarate sau false ”
-> teorie realista a adevarului (apel la lumea reala - ne raportam) => concept nonepistemic (epistema - cunoastere) => distingem intre adevar si intemeire -> un enunt poate fi adevarat chiar daca nu putem aduce temeiuri in acest sens ex: ”Pamantul se invarte in jurul Soarelui ” adevarat chiar daca oamenii aveau temeiuri sa creada ca ar fi fals => temeiurile noastre = relative si schimbatoare DAR adevarul = atribut atemporal
-> distingem intre adevar si a sti ca ceva este adevarat ex: „Galaxia noastra nu este singura in care exista fiinte inteligente ” poate fi adevarat chiar daca nu vom sti niciodata => adevarul = independent de posibilitatea noastra de a verifica valoarea de adevar a unui enunt
OBIECTII nu putem stabili mereu adevarul unui enunt prin apel la corespondenta ex: Un patrat are 4 unghiuri drepte => nu apel la corespondenta ci la demonstratie matematica exista enunturi al caror adevar nu poate fi explicat pe baza corespondentei ex: enunturi ce descriu fapte din trecut/viitor (nu poate fi vorba de o corespondenta intre enuntul si fapt) ex: „Stefan cel Mare a fost domnitor al Moldovei ” -> spunem ca este adevarat bazat pe existenta unor do cumente care atesta acest lucru NU pentru ca stim ca in realitate asa au stat lucrurile
nu avem cum sa verificam relatia de corespondenta intre enunt si fapt !!! DAR aceasta este una din implicatiile ideii de corespondenta Poate exista o corespondenta intre enunt si realutate chiar daca eu nu o cunosc si nu o pot verifica
-> DAR chiar daca am determinat ce este adevarul NU putem distinge intre opiniile adevarate si cele false -> teoria nu ofera niciun criteriu pentru a stabili daca o propozitie este adevarata sau nu
II.
TEORIA ADEVARULUI-COERENTA - BRAND BLANSHARD
„Natura gandirii ”
-> valoarea ideilor - apreciata din persp compatibilitatii cu ansamblul ideilor considerate la un moment dat adevarate
-> o idee = adevarata este concordanta/ nu intra in contradictie cu un sistem de idei considerat adevarat -> adevarul = o proprietate a intregului sistem de „cunostinte” ex: matematica / logica = un sistem de propozitii ce deriva unele din altele : geometria euclidiana = ansamblu de teoreme ce se justifica prin axiome (adevarul = evident dar nedemonstrabil) : roman de fictiune = ansamblu de propozitii coerente intre ele
-> corespondenta => DOAR intelesul adevarului DAR NU si criteriul adevarului -> omul obisnuit - confunda intelesul cu criteriul adevarului - este convins de adevarul unui enunt daca acesta corespunde faptelor - admite ca adevarul unui enunt = corespondenta + testarea adevarului => apel tot la corespondenta !!! DAR corespondenta NU poate fi folosita drept criteriu al adevarului !!! ex: „Burr l-a ucis pe Hamilton in duel ” : unul din termenii ce urmeaza a fi pus in cor espondenta a disparut definitiv (nu mai exista martori; chiar daca ar exista, martorul nu isi poate valida amintirea numai prin experienta)
=> criteriul adevarului = altul decat corespondenta
-> criteriul = a pune judecata in conexiune cu alte judecati pe care suntem nevoiti sa le facem in cursul cercetarii ex: „Burr l-a ucis pe Hamilton in duel ” - conexiune cu multitudinea de cunostinte despre acest fapt (ziare, carti, reviste => o imagine coerenta asupra faptului) => opinie adevarata
(daca aceasta opinie ar fi falsa nu am mai putea fi siguri de niciun fapt istoric - nu s-ar ridica dincolo de indoiala) => criteriul adevarului judecatii noastre = coerenta opiniile aflate in conexiune cu aceasta -> daca judecata este respinsa => si restul opiniilor vor fi eliminate -> multi sustin ca : corespondenta => ne convingem de adevarul unei propozitii prin observatie / experienta : corespondenta nu se discrediteaza acolo unde poate fi aplicata : daca nu este aplicabila nu inseamna ca poate fi inlocuita printr-un criteriu
!!!DAR!!! ex: „ Acea pasare este o pasare cardinal ” -> APARENT : judecata noastra corespunde unui fapt real, accesibil direct simturilor, aflat dincolo de indoiala, caruia gandirea noastra trebuie sa se conformeze -> DAR „faptul real” = o fictiune => „faptul real” = o alta judecata/colectie de judecati -> verificarea valorii de adevar = coerenta intre judecata initiala si judecatile din aceasta colectie -> se admite ca pasarea cardinal = fapt brut, nealterat, accesibil direct simturilor, gandirea trebuie sa ii corespunda -> DAR pasarea NU e un dat senzorial / o colectie de date senzoriale -> recunoasterea pasarii = o realizare intelectuala = sesizarea conceptului de pasare cardinal -> idei : organism viu, regnul pasarilor, caracteristici importante, notiuni de zbor, culoare etc. => identificarea pasarii (potrivit trasaturilor distinctive ale gandirii umane)
OBIECTII ~~~ RUSSELL
este posibil sa existe 2 propozitii contradictorii DAR care separat sa fie compatibile cu sistemul de propozitii acceptate ca adevaruri => consistenta logica nu este o conditie suficienta trebuie sa existe UN SINGUR sistem de adevaruri la care sa ne raportam (pentru a fi siguri de adevar) DAR ne putem imagina 2 sisteme rivale intre ele dar noncontradictorii fiecare in parte => putem admite ca trebuie sa raportam cele 2 sisteme la lumea reala (cri teriul = „coerenta” cu realitatea) principiul noncontradictiei nu ne poate ajuta sa decidem daca principiul noncontradictiei este adevarat daca spunem ca noncontradictia = o conventie fundamentala => acceptam ca toate adevarurile = conventii
=> coerenta = doar test negativ al adevarului - ne poate ajuta sa decidem daca unele idei sunt false DAR NU si care si de ce sunt adevarate
BERTRAND RUSSELL „Problemele filosofiei ”
-> adevarul / falsitatea unei opinii - depind de ceva ce se afla in afara opiniei - nu depind de vreo calitate intrinseca a opiniei pe care am putea sa o descoperim prin simpla examinare a acesteia ex: „Regele Carol I a murit pe esafod ” = adevarata datorita unui eveniment istoric (o impiedica sa fie falsa) => adevarul / falsitatea = proprietati ale opiniilor -> depind de relatiile opiniilor cu alte lucruri NU de vreo calitate interna a opiniilor
=> adevarul consta intr-o forma de corespondenta intre opinie si fapt -> {a} dar majoritatea corespondentelor - susceptibile obiectiilor -> {b} daca adevarul = o corespondenta a gandirii cu ceva in afara ei => nu vom sti sigur cand atingem adevarul {a} + {b} => o definitie a adevarului care sa nu c onstea intr-o relatie cu ceva in afara opiniei => teoria coerentei : esenta adevarului = aceea de a face parte dintr- un sistem complet inchegat „Adevarul” : semnul falsitatii = dezacordul cu ansamblul opiniilor noastre
-> contesta teoria coerenta : 1. nu avem niciun motiv sa presupunem ca un singur ansamblu coerent de opinii este posibil ex: un romancier ar putea sa inventeze un trecut al lumii care sa se potriveasca perfect cu ceea ce stim dar care sa fie cu totul diferit de trecutul real e posibil sa existe 2 ipoteze rivale care sa dea seama de faptele reale ex: 1 - viata poate fi doar un vis iar lumea externa are acel grad de realitate propriu obiectelor din vis => nu exista contradictie cu faptele cunoscute 2 - lumea externa exista realmente 1 contradictie cu 2 DAR nu exista motiv pentru care sa preferam intre 1 sau 2 pentru ca si 1 si 2 presupun coerenta => coerenta nu poate dovedi ca exista 1 singur ansamblu coerent de adevaruri => nu poate fi definitie a adevarului
2.
definitia adevarului-coerenta presupune ca fiind cunoscut intelesul „coerentei” DE FAPT coerenta presupune adevarul legilor logicii 2 propozitii = coerente daca propozitiile = adevarate (incoerente daca 1 este falsa) DAR pentru a cunoaste daca 2 propozitii pot fi impreuna adevarate => trebuie sa cunoastem alte adevaruri ex: „ Acest pom e fag” si „ Acest pom nu e fag” = incoerente i n virtutea legii contradictiei; DAR noi trebuie sa cunoastem adevarul principiului contradictiei pentru a afirma ca cele 2 propozitii sunt incoerente => legile logicii furnizeaza cadrul de aplicare pt testul coerentei DAR legile logicii NU pot fi demonstrate prin acesta -> testul coerentei = cel mai important test al adevarului dupa ce o suma de adevaruri au fost cunoscute -> DAR NU poate furniza intelesul adevarului => natura adevarului = corespondenta cu faptele
III.
TEORIA PRAGMATISTA A ADEVARULUI - WILLIAM JAMES
„Pragmatismul ”
-> unul din intemeietorii pragmatismului -> metoda pragmatista = „consta in a interpreta fiecare conceptie dupa consecintele sale practice ” => orientare spre faptele concrete, individuale, spre experienta -> valoarea conceptiilor - data de totalitatea consecintelor practice -> admite faptul ca adevarul ideile sunt „concordante” cu realitatea ; eroarea ideile sunt „neconcordante” => problema teoriei adevarului : Ce rezulta pentru viata practica daca o idee este adevarata sau falsa? Ce consecinte vom avea daca acceptam ca o idee este adevarata? „Admitand ca o idee este adevarata, la ce deosebiri concrete va duce acest lucru in viata noastra” „Ce experiente se vor produce in locul celor care s- ar fi produs daca opinia noastra ar fi fost falsa?” ”Ce valoare are adevarul in termenii proprii experientei?” -> ideile adevarate = „ cele pe care putem sa le asimilam, sa le validam, carora le putem acorda adeziunea noastra si pe care le putem verifica” -> ideile false = „ ideile in cazul carora nu putem proceda astfel ” => diferenta practica determinata de faptul de a avea idei adevarate -> consecintele practice pozitive (care confera valoare unei conceptii/idei) = posibilitatea de a ne conduce direct/nemijlocit la real = posibilitatea de a calauzi/usura adaptarea intelectului la realitatea exterioara = posibilitatea de a coordona diversitatea experientelor noastre/de a ne orienta cu succes in asteptarile noastre => UTILITATEA (= ceea ce este util sa credem sau sa acceptam) => ADEVARUL-UTILITATE
-> o idee = adevarata are asemenea utilitati este utila, are succes in practica, e folositor sa o admitem => ideea adevarata = un instrument util pentru adaptarea la realitate NU reproducere a realitatii -> este adevarat numai ce este util individului „ceea ce este avantajos pentru gandirea noastra” = reusita actiunii
-> adevarul NU e o proprietate inerenta si inactiva a lucrurilor CI proces de verificare, de confirmare a opiniilor -> adevarul = un eveniment care se produce in privinta unei idei -> adevarul unei idei depinde de contextul utilizarii; ideile devin adevarate, sunt facute adevarate de anumite fapte -> ideea isi dobandeste - adevarul printr-o activitate ce are drept scop si rezultat : verificarea - validitatea printr-o activitate ce are drept scop si rezultat : validarea => adevarul - poate fi atributul unei idei in masura in care ideea este verificata prin punerea in efect -> despre o idee => a) „ Ideea este utila pentru ca este adevarata ” b) „Ideea este adevarata pentru ca este utila” -> a) + b) spun acelasi lucru : exista o idee care se realizeaza si care se poate verifica
-> adevarul - se aplica ideii care pune in miscare activitatea de verificare -> utilul = functia implinita de idee cand aceasta (functie) se realizeaza in intregime in lumea experientei => cata vreme nu utilizam o idee => adevarul = o posibilitate utilizam ideea respectiva si se dovedeste eficienta => adevarul devine efectiv -> ideile care nu au (la un moment dat) consecinte practice NU neaparat false CI adevaruri „supranumerare” -> ar putea deveni utile in imprejurari viitoare favorabile
-> adevarul NU o valoare intelectuala NU s cop al cunoasterii NU descriere adecvata a realitatii -> adevarul = mijloc de a satisface diferite nevoi ale vietii -> valoarea de adevar - negata doar ideilor pt. care nu putem concepe o verificare, utilizare, utilitate practica
OBIECTII
uneori si o idee falsa poate fi utila dpdv. practic (ex: diagnosticul gresit al unei boli) unele idei considerate adevarate pot fi lipsite de utilitate aceeasi idee poate fi considerata adevarata de unii si falsa de altii (aprecieri diferite ale utilitatii)
=> teoria ofera doar un crieriu al adevarului DAR NU reuseste sa arate ce este adevarul
