Tema jocului în opera lui Ion I on Creangă Ion Creangă, considerat unul dintre marii clasici ai literaturii române, recunoscut datorită măiestriei sale în ceea ce priveşte talentul de povestitor, a intrat în istoria literaturii române datorită operei autobiografice Amintiri Amintiri din copilărie copilărie. Folosind un procedeu compoziţional specific, autorul evocă universul vieţii ţărăneşti, reconstituind atmosfera patriarhală a satului de la munte şi a primului mediu de educaţie, adică familia. Joc. Opera lui Ion Creangă se raportează la acest cuvânt, la aceste trei litere care oferă mii de semnificaţii, definiţii, una mai complexă ca cealaltă. Ea este percepută ca un joc al timpului şi al spaţiului, al miscării epice semnificative, precum şi un joc de cuvinte care crează un spaţiu imaginar de o complexitate fascinantă. Joc. Ce cuvânt simplu! Câte înţelesuri ! Exprimă o multitudine de sentimente, exprimă adevarul mascat şi ficţiunea ce tânjeşte după realitate. Jocul nu este doar o temă literară ci şi un mod de existenţă, deoarece prin ochii unui copil jocul reprezintă totul, chiar viaţa însăşi este un joc, un joc în care idealul fiecărui copil este să imite stilul adulţilor, adulţilor, în timp ce adulţii adulţii vor să reînvie reînvie momentele momentele copilăriei, să recupereze recupereze paradisul paradisul pierdut, naivitatea. Jocul nu reprezintă doar placere, ci şi îndrăzneală şi risc, inteligenţă, experienţă, fiind o activitate umană complexă, greu de cuprins într-o definiţie unitară, datorită diversităţii formelor sale de manifestare. Copilăria este o perioadă din viaţa fiecaruia, cea mai frumoasă de altfel, în care jocul reprezintă un element caracteristic al acesteia, reprezintă farmecul, puritatea sa, de aceea, într-o oarecare masură, jocul se confundă confundă cu copilăria. copilăria. Reînviind Reînviind cea mai fericită fericită peri perioa oadă dă din din viaţ viaţaa omul omului ui,, COPIL COPILĂR ĂRIA, IA, Crean Creangă gă îl tran transf sform ormăă pe Nică Nică într într-un -un reprezentant al copilului universal, iar copilăria lui într-o vârstă mitică, de aur, fiindcă ea nu se reduce la o înşiruire de întâmplări, ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă. Aşa cum susţin susţinee G.Căli G.Călines nescu, cu, în Amintiri Amintiri din copilărie copilărie este simbolizat simbolizat “destinul “destinul oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el încetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual, cu caracter de confesiune ori de jurnal.Creangă povesteşte copilăria copilului universal.” Evocarea jocului în Amintiri din copilărie se realizează atât la modul concret prin descrierea copilăriei ca varstă a jocurilor, cât şi la modul simbolic, prin jocul cu
măşti pe care şi-l asumă naratorul însuşi, un joc cu maşti al adultului, al naratorului ajuns la maturitate, nostalgic în evocarea propriei copilării, exprimând filozofia relativităţii timpului ce se scurge ireversibil, lasând în urmă o viaţă bogată în trăiri şi sentimente pure.
