Activitatea Lui Ion Campineanu

Nume și prenume: Aporcăriței Cătălin Petronel Grupa: H211

Activitatea lui Ion Câmpineanu(1838-1839). Țeluri și reușite

Ion Câmpineanu se naște la sfârșitul secolului al XVIII-lea , când în Țara Românească și Moldova regimul fanariot intră într-o criză gravă.1 Acesta se afirmă politic pentru prima dată la vârsta de 26 de ani, adică în anul 1826, moment în care mulți boieri printre care Constantin Câmpineanu, și frații domnitorului Grigore Ghica, Alexandru, Mihalache și Constantin, vor adera la ,,Societatea Literară,, înființată de către Dinicu Golescu și Heliade Rădulescu în 1827. Ion Câmpineanu nu participa decât la ședințele formale ale societății fără a cunoaște adevăratele ei scopuri. Câmpineanu mai face parte și din comisia de deputați înființată la 1831, care traduce împreună cu profesorul de drept C. Moroiu, codul de comerț francez. Acesta însă îți începe cu adevărat cariera politică în anul 1833 ca și membru al Obișnuitei Obștești Adunări, ca deputat ales la județul Brăila, în locul slugerului Costache Niculescu. 2 Gruparea în care era prezent și Ion Câmpineanu formula ideea unirii în același an în memorabilul pasaj : ,, Stăruim asupra necesității realizării fuziunii tuturor populațiilor românești și reunirii lor sub același sceptru,,. Calea considerată cea mai apropiată de realitate pentru realizarea înfăptuirii statului național era ridicarea armatei. Astfel încât în 1837, moment în care la conferința ținută între mai mulți fruntași ruși și polonezi la Paris, participanții români au plănuit ,, o răscoală menită a realiza marele stat unitar Dacia,, . Astfel se hotărăște ca trei dintre dânșii: Golescu și Kretzulescu să plece din țara pentru a oferi conducerea unui om influent numit Câmpineanu.3 Unul dintre promotorii programelor liberale de la 1838 este Ion Câmpineanu. Acțiunea condusă de acesta în sensul promovării unei transformări social politice, progresiste, era

Constantin Vlăduț, Ion Câmpineanu, Editura Științifică, București, 1973, p. 37. Ibidem, p. 66-69. 3 Valeriu Șotropa, Proiectul de constituție al lui Ion Câmpineanu, în conexiune cu acțiunea sa pentru unitatea națională și cu ideologia social politică a epocii sale, Extr.din:Studii,tom.25, nr.2,1972, p. 270. 1

2

1


înlesnită de cele doua funcții ale sale: de membru al Adunării Obștești și de fruntaș al grupării politice formate în sânul Societății Filarmonice.4 În sânul societății filarmonice se formase din inițiativa lui Eliade: Ion Câmpineanu, Gr. Cantacuzino, Voinescu II, I. Văcărescu, I. Filipescu, I. Roset și Bălăcianu, o societate secretă care avea scopuri politice: surparea protectoratului exclusiv al Rusiei și înlocuirea lui prin garanția colectivă a puterilor, egalitatea înaintea legii, dezrobirea țiganilor, răspunderea ministerială, egalitatea înaintea dărilor, libertatea tiparului, respectarea tratatului cu Turcia, instrucția generală și gratuită și emanciparea mănăstirilor închinate. Datorită lui Tavernier se iscă un conflict în societatea filarmonică care duce într-un final la destrămarea acesteia.5 Activitatea lui Ion Câmpineanu asemănătoare cu ce a altor patrioți militanți români, are încă de la început un aspect ilegal. Activitatea ilegală a lui reiese din două acte importante ale vremii : ,, Act de unire și independență,, încheiat la București la 1/13 noiembrie 1838, acest act fiind o declarație de principii a partidelor naționale din Țara Românească ce are la bază conceptul de unire și independență națională a românilor de pretutindeni. Al doilea act este intitulat ,,Osebitul act de numire a suveranului rumânilor,, din 5/17 noiembrie 1838, acest act reprezentând o constituție ce prezintă ideile înaintate ale timpului său. Până în luna noiembrie a anului 1838, activitatea ilegală a opoziției conduse de Ion Câmpineanu va avea unele realizări demne de amintit , multe dintre ele fiind neobișnuite. 6 La începutul anului 1838, activitatea acestei opoziții se intensifică din cauza dificultăților prin care trecea Guvernarea lui Alexandru Ghica, dar și după ce Câmpineanu intră în legături strânse cu Felix Colson, fost atașat la consulatul francez din București și mai ales cu emigrația poloneză condusă de Adam Czartoryski.7 Într-o scrisoare trimisă la 1 decembrie 1838 lui Adam Czartoryski( conducător al emigranților polonezi), Câmpineanu îi prezintă programul elaborat de către sine și de către partida națională din Țara Românească, pe care il caracteriza ca fiind un program de ,, libertate și de regenerare,,. Acest program ,, de libertate și de regenerare,,

, preconiza

Valeriu Șotropa, op.cit., p. 275. Filitti Ioan C, Domniile Române sub Regulamentul Organic 1834-1848, Editura Academiei Române, București, 1915, p. 113. 6 ,Constantin Vlăduț, op. cit., p. 126-129. 7 Ibidem, p. 129-130. 4 5

2


realizarea obiectivelor de ordin național și politic. Obiectivele de ordin politic erau următoarele: independența prin eliberarea țării de sub supremația imperiilor vecine, constituirea unui,, regat al Daciei,, prin reunirea românilor sub același sceptru și intărirea domniei prin introducerea principiului eredității.8 ,, Actul de unire și independență,, este și o declarație de principii a partidei naționale. Acest act arată ideile clare și programul partidei naționale, documentul cuprinzând elementele de baza ale ideologiei și planului temerar pe care dorea să-l realizeze Ion Câmpineanu. Dacă adăugăm la ,, Actul de unire și independență,, și actul intitulat ,,Osebitul act de numire a suveranului rumânilor,, acțiunile partidei naționale și ale lui Câmpineanu apar în deplinătatea lor. Se constată încă de la început că această partidă avea un program de principii expuse clar, ca la partidele politice de mai târziu. Aceste documente cu un conținut foarte dens au fost întocmite în urma unei necesități de colaborare sigură și concretă cu emigrația poloneză, care trimisese agenți la noi în țară. Pentru a exista o colaborare cu puterile sau guvernele străine, Ion Câmpineanu trebuia să fie recunoscut ca șef al partidei naționale. Colson era secretar și mijlocitor pentru Câmpineanu în unele cercuri franceze și emigrația poloneză. Este cunsocut episodul în care Câmpineanu împreună cu Colson erau să-și piardă viața, înecați în Dunăre, din cauza unui vizitiu oferit de către adversari, pe care-i transporta într-un poștalion de la Călărași la Buzău. La data de 1/13 noiembrie 1838 aceștia finalizează ,, Actul de unire și independență,,. Încă de la începutul documentului, semnatarii acestuia demască acțiunile nefaste, abuzurile și acțiunile ilegale pe care puterea suzerană și cea protectoare le săvârșesc de multă vreme în țară. Semnatarii documentului mai precizează că noul conducător ales de către națiune va guverna pe baza unei legi, a unei constituții.9 În primul paragraf al actului, după ce sunt scoase în evidență condițiile precare în care Adunarea Obștească este silită să-și desfășoare activitatea, din cauza presiunilor și firmanelor care-i mărginesc și-i anihilează hotărârile, se arată că abuzurile puterii executive și ale celei judecatorești, țin masele în mizerie și, creând un climat de nesiguranță, terorizează și clasele 8 9

Valeriu Șotropa, op.cit., p. 271 Constantin Vlăduț, op. cit.,p. 130-131.

3


suprapuse. Autorii vor sa arate în cel din urma pasaj, că abuzurile puterii protectoare nu iertau nici pe marii boieri. În paragraful al doilea este reliefată starea rea in care se află Țara Românească. Această reliefare este urmată de constatarea că domnitorul actual nu se găsea în legalitate, deoarece na fost ales de către conaționalii săi, așa cum au stabilit cele doua curți în tratatul de la Adrianopol, din septembrie 1829, ci numit de puterea suzerană la recomandarea celei suzerane. În cel de-al treilea paragraf se constată și se condamnă Regulamentul Organic, care n-a fost întocmit legal, de o adunare reprezentativă, ci a fost alcătuit arbitrar, în timpul unei ocupații militare și de o comisie restrânsă. Semnatarii actului dau dovadă de un înalt patriotism, când considera că lupta pentru conservarea independenței statului în fața oricărei surprize ce o rezerva viitorul este pentru ei o îndatorire fundamentală. Aceștia consideră că prin alegerea unui suveran român, patriot și prin statornicirea eredității la tron, se vor rezolva unele probleme fundamentale ale țării. Pentru a pune capăt agresiunii străine și anarhiei lăuntrice, foarte fermi, semnatarii ,,Actului de unire și independență,, iau o serie de hotărâri: în primul rând, ei denunță legăturile de vasalitate față de Poartă, considerând că de îndată ce Poarta n-a respectat autonomia și libertatea a Principatelor, nici românii nu mai au vreo obligație față de puterea suzerană. Aceștia prevăd un nou corp de legi fundamentale ce avea să înlocuiască Regulamentul Organic. Se mai prevedea că domul dupa ce era ales să trebuia să i se respecte dreptul de ereditate la tron. Actul de unire al lui Câmpineanu este primul de acest gen din istoria țării noastre. Acesta era într-adevăr grandios iar mijloacele de concepere al lui erau și ele vaste. Actul urma să se tiparească în patru exemplare care erau păstrate de către: suveranul ce urma a fi ales, un fruntaș al clerului, un fruntaș al Adunării Obștești și cel din urmă era depus pentru a fi păstrat în străinătate.10 Ideologia și programul partidei naționale ,ce îl avea în frunte pe Ion Câmpineanu se contiuna cu documentul intitulat ,,Osebitul act de numire a suveranului rumânilor,,. Acesta nu este pastrat în întregime, dar el dorește să ne informeze cu intențiile și hotărârile pe care le

10

Constantin Vlăduț, op. cit., p.132-134.

4


aveau patrioții la 1838. Deoarece problema numirii suveranului și a atribuțiilor acestuia era socotită de cea mai mare importanță ,semnatarii ,, Actului de unire și independență,, au considerat că este necesară întocmirea unui document separat în această privință.11 ,, Actul de numire a suveranului rumânilor,, a fost întocmit la data de 5/17 noiembrie 1838 și în afara de șase articole introductive care conțineau măsurile pentru perioada de constituire a noului stat mai conținea și proiectul de lege fundamentală pe care îl studiem. Introducerea textului constituției la sfârșitul actului de numire al conducătorului este determinată de prioritatea intrării în vigoare a actului. După concepția autorilor acestui act, constituția urma să intre în vigoare numai dupa efectuarea alegerilor în scopul alegerii suveranului și de recunoaștere pe plan internațional a statului unitar și independent. În articolele de numire a suveranului, erau precizate măsuri tranzitorii încă de la perioada alegerii acestuia și până la terminarea războiului pentru independență, care se presupunea că o să izbucnească în urma alegerii suveranului pe cale revoluționară. În tot acest timp, suveranului i se acorda : putere dictatorială, avea obligația de a fi ostaș pentru toți românii în stare de a purta armele, avea dreptul de a pedepsi cu moartea pe toți trădătorii ieșiți la iveală din acel timp și avea dreptul de grațiere. În ultimul articol ce precizează că durata puterii dictatoriale a suveranului va înceta de drept la împlinirea a șase luni de la recunoașterea independenței românilor de către celelalte puteri străine și mai avea obligația de a promulga Constituția care era anexată în ultimul articol.12 ,, Constituția rumânilor,, , anexată în ultimul articol al ,, Actului de numire al suveranului rumânilor,, conține o serie de puncte sau paragrafe indicate prin literele a-r. Constituția începe să ne arate la punctul ,,a,, statutul proiectat al Țării Românești, este o țară liberă, un loc ,, slobod,, pentru toți care conviețuiesc în el și mai proclamă în acest punct inalienabilitatea teritoriului țării. În punctele imediat următoare se proclamă drepturile omului și cetățeanului. Se tratează aspecte legate de egalitate susținându-se că toți românii sunt egali în fața legii și că toți sunt admiși în posturile civile și militare.

11 12

Constantin Vlăduț, op. cit., p. 135. Valeriu Șotropa, op.cit., p. 274-275.

5


În act se precizează că ,, suveranul românilor,, deține o funcție a cărui persoană nu poate fi inviolabilă, că acesta deține puterea executivă, că el este șeful suprem al statului comandând armata , declară război, încheie pace, încheie tratate de alianță și comerț, numește în toate funcțiile de administrație publică. Puterea legislativă aparține atât suveranului cât și Reprezentanței naționale. Se susține că puterea judecatorească emană de la suveran, dreptatea dându-se în numele său de către magistrați.13 La data de 20 ianuarie 1839, consulul francez, de Chateaugiron, informează Ministerului său de Externe la Paris, că după plecarea lui Alexandru D. Ghica la data de 2 noiembrie 1838, boierii hotărăsc să-l înlocuiască cu Ion Câmpineanu. Are loc o a doua schimbare în planurile partidei naționale, aceea de oferire a tronului Țării Românești domnitorului Moldovei. Ideea de bază care apare în planul partidei naționale este de aceea că alegerea lui Mihail Sturza ar asigura Unirea Principatelor. Muntenii îl acceptă ca viitor domnitor pe Mihail Sturza și uită evenimentele din trecut legate de acesta. Câmpineanu este deacord cu noua variantă a planurilor partidei naționale în favoarea lui Sturza. Ion Ghica ajunge la Iași cu o epistolă intitulată lui Sturza în care boierii Țării Românești îi arată că domnia lui Ghica este pe sfârșite, si-i propune acestuia sa preia frâiele Țării Românești pentru a se realiza momentul mult așteptat. Această epistolă era semnată de către Ion Câmpineanu, Alecu Vilara și Filipescu Vulpe.. Câmpineanu îl informează pe Mihail Sturza, cu ajutorul lui Colson, că el o sa renunțe la tronul muntean care era pe cale să-l obțină cu condiția ca domnul moldovean să capete de la puterea suzerană aprobarea unirii celor doua țări, sub domnia să si se anihileze puternica influență a puterii protectoare în Moldo-Valahia. Neîncrezător fiind, Mihai Sturza îi declară lui Colson că domnia Țării Românești ar trebui să-i revină lui Câmpineanu și că Poarta ar fi de acord. Colson îi prezintă planul deținut de Câmpineanu lui Mihail Sturza, dar cel din urmă este de accord doar cu Unirea Principatelor considerând că este inoportună problema Ardealului și celorlalte teritorii.14 La data de 20 februarie 1839, Colson și Ion Câmpineanu călătoresc împreună la Constantinopol, iar vizita lui Colson din Moldova după părerea lui Ghica Vodă era de a da

Valeriu Șotropa, op.cit., p.275-277. Constantin Vlăduț, op.cit., p.146-150.

13 14

6


naștere unor noi intrigi. Câmpineanu duce cu el la Constantinopol plângeri legate de situația dezastruoasă în care se afla țara, semnată mai ales de către craioveni. În călătoria de la Paris a lui Câmpineanu, acesta intră în contact cu tinerii români care doreau să contribuie la o îmbunătățire a situației patriei. Aceștia se infiltrau în cercurile politice și literare pentru a se crea simpatii în favoarea cauzei pe care ei o apărau: Goleștii, Bălceștii, C.A. Rosetti, C. Filipescu, C. Negri, C. Hurmuzachi, An. Panu, Micleștii, Brătienii, Mălinescu, Gr. Alexandrescu, nume pe care le întâlnim și în istoria renașterii României.15 În concluzie putem susține că deceniul al treilea din mileniul al-XIX-lea a reprezentat pentru clasa politică și pentru românii din Moldova și Țara Românească un început pentru realizarea demersurilor unirii

cele doua provincii românești. Astfel dorințele lui Ion

Câmpineanu se realizează câtvea decenii mai târziu sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, iarla realizarea unirii ma contribuie și Revoluția de la 1848 condusă de către Tudor Vladimirescu.

Bibliografie: - Constantin Vlăduț, Ion Câmpineanu, Editura Științifică, București, 1973. -Filitti Ioan C, Domniile Române sub Regulamentul Organic 1834-1848, Editura Academiei Române, București, 1915. - Valeriu Șotropa, Proiectul de constituție al lui Ion Câmpineanu, în conexiune cu acțiunea sa

pentru

unitatea

națională

și

cu

ideologia

Extr.din:Studii,tom.25, nr.2,1972

15

Filitti Ioan C., op.cit., p. 104-108.

7

social

politică

a

epocii

sale,

Activitatea Lui Ion Campineanu

Recommend Documents