lI
,w. 751,94 6 o?d,
{13390
I
t
I
t;
'
SruDrr
.
DE
Tsor,ocrr Brsrrc;.
ERMrNELrrrcAomouoxi,grcreoccpevlaLA
SEMNIflCATIA NqTIUNILOR NAUOTOGICE ALE NOULUI TESIFJVIEMT
j*fiue/{./q
dfutl.* Or-L-Lva "
A
T*,1**r?:
$i
&fdu,
COLECTIA;
BTBLToTHBcA OBcuMENTcA NR. 2
UNrvsnsrmrEA BaBE$-Botv61f:'li''=** Facur-mruA DE TEor.ocrE ORToDox;' CBurnur, DE SruDrr EcuurNrcE gI INTERRELTGToAsE
TrrrNon rolcransr Nrcor,A,s KEREKES
Copenre:
Pr
Detu KEREKES
:
_.a.,
Prof. Dr. Konstantin Nikolakopodlgs,
LscruRAr Pnor. Dn. MrncsA, BASARAB Asrsr, Roorc.n -GBoncBrl, LEB
Srunrr
DE TEoLocrE
Brnrrci.
Descrierea CIP a Bibliotecii Nat'onale a Rominiei
NIKOLAKOP OULOS, KONSTANTIN Studii de teologie biblici i ermineutica ortodoxi gi occidentali l semnificagia nogiunilor imnologice ale NouluiTestament /prof. da Konstantin Nikolakopoulos ; trad.: pr. prof. dr. Ioan Vasile Leb, drd. Ilie Ursa. - Clujcea
ERMINEUTICA ORTODOXA 9I CEA OCCIDENIALA SEMNIFICAIIA NOTIIJNILOR MNOLOGICE ALE NOULUI TESTAMENT
Napoca : Renagterea, 2008
Traducere de Pr. Prof. Dr' Ioan Vasile Leb qi Drd. Ilie Ursa
ISBN 978-973 -t7 1.4-49 -3 I. Leb, Ioan Vasile (trad.) IL Ursa,Ilie (uad.)
TipS.rit cu binecuv intarealnaltpreasfingitului PS.rinte
Bartolorneu,
22.08
Editura Renagterea Piala Avram Iancu, nr.
L8
400117 Cluj-Napoca
ISBN @
97
8
-97
3
Tel.lfax:02641599649
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului 9i Clujului 9i Mitropolit 3.1 (11',i,, L,'i- A lh.i--Crisa nei si Maramureqului
www.renasterea-cluj.ro
BCU
[email protected]
-L7 L4-49 -3
Editura Renagterea 2008 pentru prezenta versiune
i
:
:. ,"
Yj
Cluj-l{apoca
rllltilrlltrurmrHmiililliltIr
tillxlilffiHlflilillffiililil_
00001 .,,, . Eitifura Renagt'erea'" '"':r-'
TEoRT 2009
C1uj-NaPoca, 2008
1(,
I
-'-t.;::'..?{r ji: -
CUPRINS
Nototraducdtorilor'-Pn Ioan Chirili, Cfrntul / ormonio m&rtwiei
- -7 slitheice""" "" " ^9
olii intr o du*tiv e cu prie ir e la terminolo gie "
"'' " -
" "2
1 "" ""' "21 "'-"" gi 0.1. Despre noliunile de ,,exegezi" ,,interpretare'1"" ' 23 O.2.Termenul ,,ermineuticd'""""""""""""" "":"" Ob s eru
"
""""""
" "''
Principiile dcbazd $preniselc ermineuticii ofiodoxe" 25 """ ""25 1.L. Caracterul eclesial al ermineuticii ortodoxe "'""""'""-*"-"-27 1..2. Dimensiunea pnerrmaticl a Sfintei Scripturi
I.
1,.3.
Persoana exegetului ca premisd a interpretiri|""""""""""""""""" 29
" """""33 bisericesc-liturgic al exegezei" L.5. Aserfiunile ermineutice ale tradiliei in exegeza patristici-""34 1.6. Interpretarea filologico-istorici gi cea alegorico-tipologici in
1.4. Caracterul 7"gn1
5.'1a
IlErmineutico gi exegezatinBisericile din apus"'
' 49
"'-'.."'-49 2.l. Interpretarea Scripturii ilr Evul Mediu:" "-- " 2.2, lnterpretarea biblicd reformatoare gi postreformatoare (secole" "" 53 le aI XVI-lea - aI XVI[-lea]" -'- """ - "" ' '50 2.3. Formarea metodei istorico-critice in secolul al XX-lea
1n:*:i:'l*:":*:o:'*":"'::.:o::-o*'::-i:'*-lou:T; trventarieri in secolul al XX-lea - recePtarea lor in exegeza ro"; " ",,-".*"" """ "" " " """" "'68 mano-catolici"""""" -"'- " 2.6. Probleme desctrise din perspectiva teologi€i bcidentale "'-" - '77 2.7. Consecin{e exegetice ale metodei aplicate "" - """" "" " "" "-"" 81
2.5.
Paor, DR. KoNsreurrN NrKoLAKopouLos
.
III.
Rd.sfrrit gi apust otttitezd sou sintezd? g4 3.1.Conceptulgtiinfificdiferenliatincontextulteologic..................g4 3.2.Compararea metodicii bccidentale cu cea rds6riteanh..... . . .....-g6 3.2.1 Reticenle reciproce din partea teologilor occidentari gi r6sdri3.2.2. Cele douE ermineutici 3.3
Apreciere
final&......
ink-o perspectivd
sint'etici . ll2 .....-115
emnificoli a nogiunilor imnolo gi c e ole N o ului Testam ent, Considero{ii rcferitoare la cultul ortodox.--.-.........:...................... --.7L9 I. Noul Tedtament gi Biserica yrfimqrfr..,...llg ......-.......*..-11g L1. Preliminarii/ Considerafii introductive I.2. Noul Testament gi aspectele sale imnologice gi liturgic e..--..726 I.3. Terminologia pauline............. . ........ ... 131
t-
NOTA TRADUCATONTTOII.
.' "':.
.I
S
- rpaApr6g
I.3.1.1.Aspecteetimologicesiliterare.... I.3.1. Psalmos
1.3.1,.2.
Domeniul creqtin...
I.3.2. Imnos -
,,*Y:tyog"
....'.....,.....................
.......,,...,...-.^--.......1.42
...........-..--.-...1.42
-...
etimologice gi literare L3.2.2. in domeniul cregtin ......: I.3.3. Odele duhovnicegh - [Iveuparrcq edrl I.3.3.1. Aspecte etimologice pi literare I.3.3.2 Domeniul creqtin.. ......
. ... ...... ....154 ...:...............................-.--1.62
I.3.2.1-. Aspecte
......- . ....... ...1,62 ........-.....-..-770 ......
177
.....-. -..-.-..- -177
... ... ......... .-.1g6
Lucrarea de fali se inscrie in proiectul nostru de a publica studii, conferinfe sau cerfi ale unora dintre profesorii care ne-au vizitat facultatea linAnd cursuri gi seminarii in cadrul programelor de colaborare bilateralH pe care le derulim. inceputul l-am fdcut cu traducerea flrrsurilor Domnului profesor Theodor Nikolaou de Ia Miinchen, publicate sub titlul: Teologie gi culturd, Editura LIMES, Cluj, 200L (impreund cu Ioana Velica Adina Paraschiv Ei Vasile Cristescu). Acelagi lucru l-am realizat gi cu unele din referatele susfinute de Domnul Profesor Konstantinos Nikolakopoulos care ne-a vizitatin mai multe rAndurf susfln6nd cursuri s,i seminarii in fala studenlilor nogtri. inceputul traducerii l-au fdcut drd. Maria Jucan gi drd. Radu Buda, ins[, intrucAt era nevoie de o mai mare precizie, am purces la o revizuire a materialului existent, continuAnd apoi cu traducera a ceea ce doream sd apardi:r limba romAnH. Pentru aceasta ne-am finut mai ales de textele publicate de citre pro{. K. Nikolakopoulos sub titlul: Die ,,unbekannten" Hymnen des Neuen Testaments (Imnele ,,necunoscute" ale Noului Testament), Shaker Verlag Aachen 2000. in felul acesta sperim ca traducerea noashe s[ aibd unitatea care te cere unei lucriri academice. Pentru cititorul roman am tradus. gi notele, multe din ele fiind irneogreach iiileleasd de pufini dintre concetilenii noqtri. De aSemenea, drn folosit teithenul er minie- ermin eutic in loc de herminie-hermeneutic, propus
l
Notn rn,tpucitonrron {*,i
mai nou de cHtre exegegii contemporani. Sperim, ins5, ca efortul nostru sH fie benefic celor interesali de problematica abordati de c5tre autorul textelor traduse. Pentru sprijinul acordat tr demersul nostru, mu$umim autorului pentru cd ne-a pus la dispozifie originalul dupX care am rcahzattraducerea, Pdrintelui Prof. Dr. Mircea Basarab pentru lectura de specialitate qi Doamnei RodicaGeorgeta Leb pentru corectura din punct de vedere filologic, precum gi PHrintelui Decan Ioan Chirild pentru concursul dat i:r vederea aparifiei acestei cirfi. Nu tr ultimul rand, mulgumim inaltpreasfinfitului Plrinie Arhiepiscop gi Mi tropolit Bartolomeu pentru arhiereasca binecuvAntare gi pentru acceptarea de a publica lucrarea de fald la Editura Renagterea, precum gi tuturor celor care ne-au sprijinit ftr demersul nostru. Sperilm ca efortul nostru sd fie de folos ir primul rAnd studenfilor, dar qi celor interesafi de exegeza biblicH sau de semnificafia imnelor biblice.
--.-*i/,.-
CANTUT / ARMONIA MARTURIEI ALITHEICE1 '1,
.-
Despre fericirea martyriei. Exista tr vechime un suflu duhovnicesc car€:i cuprindea pe cei ce se impirt5geau de baia sAngelui, un suflu hristic din care reverbera zicerea apostolic[: cum sd t[cem dacd am vdzut, cum sI nu rostim ceba ce noi am auzil...?! ...de la Domnul, 9i din acesta se deschidea larg poarta n[dejdii vegnice cd se indreaptE spre plinirea doxolog-icH a mirturiei. in zilele noastre, egti tentat de multe ori si crezi gi si #irmi ci acest suflu s-a stins, s-a luat de la noi. Este un fapt care s-a intAmplat gi cu mine p6n6 in clipa intAlnirii fericite cu aceasti scriere a fratelui nostru m5rturisitor Konstantin Nikolakopoulos. Am receptat chiar in teologia romAneascd tendinfe centrifuge evidentei:r cAmpul exegeticii, amintAhritmulte laudatio f6cute pdrlilor tr defrimentul totului. Scriau mulfi despre cAt este de important si reconstruim mediul cultural gi istoric al timpurilor de redactare a scrierilor bibliee, cAt de mult trebuie si revivificim lexicul, morfologia gi sintaxa acelor perioade lingvistice, cAt de miiestrit trebuie si vedem gi si exprimim sinteza generatd de intdlnirea culturilor gi civilizafiilor, dar, pe lAng6 acestea, 9i asta m-4-uimit mereu, cAt de pulin se mai vgrbegte despre aspectul revelat, despre inspirafia scrierilor, despre forla motrice a puhului care anim5 luoarea sau sivArgirea soteriolggrc[ ggpiectivq. a fieciruia dintre noi spre rcalizareano'i3trai., Biseric[ Ca Biseric[, ca ,,templu al Duhului Sfant'. Aceste simldminte, unite cu sfa-
tr
i 9
il
!i*
I Pn, IoaN
1l
i ,l
Cxrnrri
tul unor colegi din sfera sfudiilor biblice m-au determinat sd incep munca de redactare a unei scrieri menite si evidenlieze spiritul gcorii exegetice romanegti, degi titrur era incdrcat de un anume scepticism: $coalabibricd romfrneascd, tncotro? Am ezitat insd sH o ftnarizez, era ceva care-mi spunea ci nu se cuvine sd fac aceasti partifie, era luc.area pe_ rintelui Constantin Coman, ErminiaDuhuluigi acum luciarea lui Nikolakopoulos care-mi spuneau: exegeza romA_ neasc5. este romAneascH numai prin vegmAntut sau hngvis_ este o exegezd pnevmaticd, o continuare a exejezei I"l "l este hristice, o manifestare in Duhul a Eclesiei, deci eiesiologicd, ea este o mlddild a Liturghiei. Toate acestea au ajuns Ia mine in chip sistematizat prin extrem de varoroasa scriere_teoreticd gi practicE a distinsurui coleg de ra Munchen, de la Institutul de Teologie ortodoxi al universitdtii Ludwig-Maximilian, intiturati:,,studii de Teorogie Biblicall, care este mHrturia vie a exegezei rlsHritene in mijlocul in inima Occidentului gi de aceea o numesc ,,paradigmi a mar_ tyriei risiritene in occident". E importani sH reriarc moai dul in care aceastE scriere s-a ndsclt. Ea este rodur schimburilor interuniversitare socrates-Erasmus. ce frumos $i rod!Dau slavd lui Dumnezeu pentru el. Despre: drumuri sau sinodie? De multe ori egti tentat si crezi cd cel mai frumos gi mai bun rucru este cel ar vecinului, dar in aceasti ipostazd egti stipAnit de ideea de pro_ prietate gi egti foarte lumesc ai cizut. posibila .or".tii iti poate veni de la incercarea deliberatd de a te reageza in,r"ra continuumului martiric al revelafiei naturale, adicH in receptarea gi infelegerea agrHirii ceruilalt ca manifestare epifanic martiricd, ca impirtigire iconic liturgici, ca dar al ievelirii binelui. De aceea md bucur in.chip deosebit s6 re_ marc partea lucrdrii p1of. Konstgqgn.Nikolakopoulos in care ne prezintS istoricul dezvoltarii Hermeneuticii cregti-
CANTuL
/ enuoNr,l uinruarBr
ALrrHErcE
ne, inifial,,mono-od os", iat maiapoi,,diii-odos",' o
fi ezentare pertinentH gi nepolemic5. De aici putem furvHla cd zilele noastre trebuie s[ fie caracterizate de suflu rnartiric Ai nu de focul polemizHrilor. Ceea ceimi refine atenli!.in.chip deosebit este faptul ci domnia sa incearcd se harisdfite; dincolo de rezumarea isagogic istoricd, unitatea desbns a Rgvela$.ei gi, de aici, implicit a exegezei. Nu voi insera aici el3mentele concrete din cuprins, v[ las fericirea de a Ie infelege gi de a le recepta euharistic din 1ectur6., voi spune doar cH exegeza ar trebui si fie intotdeauna sinodie ir:r sau prin care mintea se unegte cu inima vdzdtoare de Dumnezeu. Cu toate acestea, Biserica rdsHriteani a acordat un spafiu mai mare aqtiunii divine in istorig astfel incAt hermeneutica patristicH tradifionali a Ortodoxiei nu consideri misterul separat de cercetarea raSonalH. ln Biserica occidentald s-a impus metoda istorico-criticd, bazatd.pe o puternici examinare istoricH, avAnd un instrument exegetic corespunz6.torl, fapt care a determinat di-odosia. $i totugi, ,,convergenfa celor dou6 exegeze nu numai ci este posibill dar este gi absolut indispensabild unei inlelegeri globale a Sfintei Scripturi"2.
Despre: caracteristicile exegezei risiritene. Domnia sa vorbegte despre raportul antitetic, aparent, existent intre cele doud moduri de exegezff, dar este, gi chiar mirturisegte acest fapt, vorba despre necesitatea comunicirii gi complementaruzlni celoi dou5, in acest fapt consist6nd,,sihodia" exegetici. De aceea noi ne vom rezuma la a sublinia cAteva'dintre caracteristicile exegezei rHsHritene, caracteristici care ne aratd faptul ci,,Tradifia" gi regu.rsul la Tradifie, la memoria vie a Bisericii, nu este un lutru destiet, ci o aborl
Konstantin NIKOLAKOPOULOS, Studii
zlbidem,
p.4.
3lbidem,p.5.
de
Talogie Bibliad, p.3.
CANtur, / enmowu uintun'rgr ALrrHBrcB
formelor de accedere a intelighenfiei timsiinultan imanent 9i transcendent a1 adeNu este vorba despre preluarea literali a paradigrcl* gi ipostazierilor exegetice patristice azi, ci despre receptarea modeluluii:r dinamisul prop$u P"l t3*.,u1ifu1' trinscend epocile istorice gi prin aieasta tealizeazh istoria ca mediu de lrcrare, de manifestare 9i a Diviirultii, nu numai a umanului. intr-adevdr, condifiile socio-istorice 9i cuiturale au impus un criteriu subiectiv de realizare a transpunerii orale gi scrise a Revelafiei. Despre acest fapt vorbim gi noi atunci cAnd spunem c[ ne lovim de ,,elementul formal subiectiv numit receptor primar", dar el, textul scripturistic, are gi o laturd dinamicd, adici este qi suflare a Duhului, fiindcd este un text revelat, gi de aceea el trebuie sH griiasci afunci gi astHzi, iat exegezase face nu pentru afunci ci pentru astdzi. Nivelul cultural-religios de inlelegere, cadrul dogmatic existent,'inspirafia - limbaj simbolic - conservH tocrnai aceasti latur6 dinamicH a mesajului 9i face ca textul sh fie receptat prin transgresie temporalhla timpurile noastre ca un text griitor, ca un mesaj posibil de interpreta! ca subiect hermeneutig susceptibil il:I cazul Vedriului Testament, gi unei ,,lectura drristiana", ,,lecfrJtachristologica" (Lc.24,27), aici autorul nostru fiind foarte apropi at de reperele formale identificate de pirintele ]ohn a
Brecka. aiohn BRECK, Sffrnta Scripturd tn tradilia Bisericii, Ed. Patmos, 2003. Autorul identifici opt principii exegetice patristice care guverneazi in tradilia ortodox6 lectura Sfintei Scripturi: L. referentul uldm al sintagmei ,,cuvAntul lui Dumnezeu" nu este nici textul biblic, nici interpretarea lui; ci este persoana Logosului etem, a Doua Persoand a $fintei Treimi. 2. Prin urmare, Scriptura trebuie inleleasd dintr-o perspectivd treimici. 3. Ca
realitate teandric5, Scriptura conflne elemente condi$onate istorig
cultural gi lingvistic. Agadar, trebuie reinterpretatH in fiecare noud generalie din viafa Bisericii, sub ciliuzirea inspirati a Duhului Sfant. 4.
Forma duali a Scripturii ar trebui receptati'ca strictE structurd formal6, deoarece mesajul este unic ai revelator al unitHfii Treimice a autorului q5incipal gi unic al revellriis. Cred ci aici autorul insistd asupra faptului c[ atenlia noastrH ar trebui sI fie marcati de unitatea $fi4tei.Scripturi gi nu de determinaliile secundare induse de secularul'nus1g Biblia,nume care vine delaTaBiblia 9i genereazd ideea undi sume de scrieri, ideea de Biblioteca, pe cdnd Scripfura, ea ins6gi, e un trup viu deoarece este menit6 sd cond-uc6 la realizareaunui trup viu, unic qi mistic tuup al lui Hristos -intrupat gi inviat, nu doar intrupat. De aceea lecturdm Scriptura spre intruparea de cdtre noi a CuvAntului vegnic, dar gi spre invierea noastriin CuvAntul lui Dumnezelr, fir Cuv6ntul cel vegnic. Dimensiunea eclesiall a exegezei nu trebuie inleleasd in sensul dat astdzi conceptului gi care in sine este reducCuvAntul lui Dumnezeu slujegte scopul lui Dumnezeu Pentru mAntuirea lumii, interpretarea lui este propriu-zis eclesiala, slujind misiunii Bisericii. Exegeza are ca lel ultim impartSgirea cunoagterii mantuitoare a lui Dumnezeu, prin urmare scopul ei este esenlial soteriologic' 5' Scriptura, inspiratd gi investiti cu putere de la Duhul SfAnL este canonul ,urr r,or*u ce determinS Tradifia autentica. SfAnta Soipturi nu conflne intreaga Tradilie, insl nirnic din ce contrazice scripturile canonice sau este incompatibil cu ele nu face parte din Tradi{ia autenticl. 6. Vechiul Testament trebuie interpretat tipologic, iar tipologia autentici implicx o dublI migcare: din trecut spre viitor. (de la tip la antitip) gi de asemenea dinspre viitor spre trecut (antitipul este, in mod prevestitor, Prezent h tip). 7. in con{ormitate cu viziunea patristicH, Scriptura este integral gi uniform inspirata de Duhul sfant. Agadar,-poate fi interpretati dupa iegea reciprocitegi exegetice. S. tn final pentru a interpreta corect Scriptuiile, exegetul trebuie sX le interpreteze din interiq.l insugindq-gr modul de via!6 prescris de ele - ,,Hristos in noi", in term-enii Apostolului, p.69-70. Acestea ar fi, in viziunea"p3rintelui Iohn BRECK reperele pentru o ,,lectura christiana" a Sfintei Scripturi' sKonstantin NIKOLAKOPOTiLOS, op. cit., p.lQ.
li
t3 I2
Pa.. fo.n N
Csrnrr,.i
fionist, nu frebuie sd receptdm Eclesia ca topos ci ca gi co_ munitate.a credinciogilor care are ca datorie sfantx 1ecfurarea scripturii, deoarece chiar lecturarea este o etapd a herrneneuticii. Lecturarea scripturii te realize azd sau te face sd te redescoperi ca fiinld eclesialX, nu,{g_ar ca un lector al unui eveniment istoric, este vorba d€ lecturd qi cuminecare a cuvantului, cflt de'frumos! potrivit acestei lecturi, existd o altd caracteristici a hermeneuticii risdritene, o alte dimensiune:
ill
L"
,l:
tri[
,
ti,
Dimensiunea pnevmatici - comunicarea Duhului _ texfuI este o realizare, o prezenfH gi o impHrtHgire a Duhu_ lui, scriptura se realizeazd astfel ca gi cale de introducere i:r sfera de acfionare a Duhurur sra.,t ir, istorie afunci qi azi, ea este o cHliuzire inspre realizarea cunoagterii rui Dumnezeu gi a mdrfurisirii acestui adevdr vegnic. in dimensiunea p_nevmatici a exegezei rezidd forla generatoare a act,lui de dobAndire a ,,gAndului lui Hristo r,; Cor. Z, L6), a iraintd_ 1I rii noastre spre deplindtatea varstei iui Hristos. ori ,."urta nu este altceva decat nagtere din Duhur, plinirea in noi a chipului lui Hristos, adici desivargirea chipurui nostn-r intru asemdnarea lui Hristos care ne spur,e, ele, Scripfurile, vorbesc despre Mine. Dar aceastd renagtere spirituali in_ semneaz[ o altoire a noastrd in trupul mistic ,il,ri H.irto+ deoarece numai rHmanerea in unitatea trupurui mistic ar lui Hristos te face apt primirii Duhurui. Cdriuzirea Duhului este necesarH ir, uciut exegetic deoarece insugi corifeul Apostolilor ziceacX,,nici o pr-oorocie a Scriptur.ii"";; Ai_ cuiepte dupd socotinla fiecdruia, (II pt. L, rO). tn viziunea ortodoxd interpretarea nu este vizuti numai ca o munci a raliunii umane, ci ca Reveralia unicd gi reard a adevdrurui intem al mesajelor biblice, adevXr care/ ca atarq este auten_ tic qi mAntuitor{. 6lbitlem,
t4
p.15.
Cirvrul / lt
.n
nrrtouu"uiRTURrEr ALTTHEIcE
,.,*.f
in actul exegetic, persoana umand trebuie sX se realizeze cafdpturl deschisH unui e'ieriirnent de dscez5, actul hermeneuticii biblice dupi I Cor.2,7: ,,Cipropoyiduini infelepciunea de tainH a lui Dumnezeu, ascungd, pe care:Dirmnezeu a rAnduit-o mai inainte de veci, spre slava noaiirY:, fiind un act de accedere la inlelepciunea cea tainicX a hii Dumnezeu, iar scopul exegezei este gi unul eshatologic, de aceea trebuie sI fim pe deplin conqtienfi de faptul cd aceastH dimensiune nu poate fi recunoscuti doar prin spiritul uman. Din aceasta decurgAnd gi caracterul eclesio-liturgic al exegezei risdritene, iar acesta conduce la aspectul de ,,daxa",la preamirire, gi implicit la Liturghie. Reiese astfel importanf a tradifiei patristice pentru exegeza contemporani, necesitatea realizdrii continuitdlii de mirturisitori, iar in acest cazttuvorbim despre o concordanli formal6, ci de tncercarea noastri deplin congtient[ de a ne incadra in ,,intenlia hermeneuticl autentici a Sfinfilor PHrinli".
Iati
de ce imi face o deosebiti pldcere sd lansez citito-
rilor
acestei cHrfi de excepfie indemnul de a-gi aduce aminte cH unii dintre ancestorii nogtri au scris cAteva dintre principiile hermeneutice ale Bisericii nedezbinate, cum ar fi: Sf. Ioan Casian care vorbegte despre ,,littera gesta docet" - interpretarea literald; despre ,,euis credas allegoriae" - inter-
pretarea alegoricd; despre ,,moralis quid agas" - interpretarea tropologicd, morald; sau despre,,si quo tendas analogia" - cea analogicH, ori tipologicd- dupd cum o numegte Sava Agouridis. Iati numai cAteva dintre argumentele care te imbie sd gugti din acest rod, fruct al mHrturiei exegetic academice rdsdritene, gi-mj vq9 pp-buzq.numele luciirii lui N. Milescu Sp5taru, gi rp"..e piin-aceastH lu.crare ,,Steli ''- '" '''- -' : ! n la orientalis lucet in Occialntei".
Pn.IolN Cntnrr,.i,
Partea a doua a lucririi este un veritabil act de
,,matty-
ria exegetica orientalia in occidente". Sunt conferifllele zuslinute Ia Aachen in 2000, reunite sub titlul: ,,Semnificafia noliunilor imnologice ale Noului Testament",Dag pentru c[ m-am rezumat la a evidenlia caracteristicile herminiei rdsiritene, nu voi sPune despre aceasti parte decAt cH ea este mdrturie gi doxologle. Autorul identific6 aspectul doxologic al Reveiafiei gi-i imbie pe ascultitori spre sfera redescoperirii manifest6rii liturgice a actului exegetic'
A fost o bucurie gi un katarsis pentru mine lecfurarea acestei mXrturii, nu-mi rdm6ne decAt si dau slavi lui Dumnezeu pentru faptul c[ ne-a aritat inci o datl ,,ce este bun gi ce este frumos decAt numai a locui fraFi impreun[" (Ps. 132, 1). Manifest6rile martiric-exegetice sunt distincte, dar nu distante, i:rsd nu se intAlnesc decAt atunci cAnd se regisesc in exegeza lui Hristos, intAiul gi unicul exeget desdvArgit al Revelafiei Treimii. Pr. Ioan ChirilH, ph.d,
Decanul FacultHtii de Teologie Ortodoxi, Universitatea,,Babeg -Bolyai" Cluj-Napoca
MuIt stimali colegr, dragi studen,ti, doamnelor gi dom- i nilo+ Noi, ortodocgii, suntem cu tofli congtienli de imensa importanlE a contactelor interortodoxe gi a legdturilor familiare dintre Bisericile noastre ortodoxe din rdsdrit. FirH irdoial5, la aceasta contribuie de asemenea gi astfel de intAlniri academice, care au devenit posibile datoritX Programului european,,Erasmus"' Ag dori s5-mi exprim aici profundele mele mul;umiri p6rintelui decan Precum gi tuturor colegilor de la Facultatea de Teologie Ortodoxi din ClujNapoca pentru invitafie gi pentru realizarea acestui proiect mult promis.l Doamnelor gi Domnilor, Cu siguranld, suntem congtienfi cu tofii de importanla qi de marea insemnHtate pe care a avut-o interpretarea Bibliei in cregtinism, dar nu mai pulin 9i pentru cH stridaniile"de inlelegere a Vedriului gi a Noului Testament au reprezentato problemi serioasi pentru Biserica Veche inc[ din timpurile cregtinismului primar. Creptinii vidftr Bib1ie fundament al credin[ei 1or. Dupi fllm se gtie, Ia unii dinte cregtinii occidentali, ea reprezinti -sursa exclusivH a creqtinismu|gu in timp ce la nqi ortodocqii, ea este priviffi eadiin*unffHintre srrsele de iniportanlTextul de fat6 a fost susfinut Ia Facultatea de Teologie ortodoxi din clui in cadrul unei conferinle de teologie biblicd in data de 10.14.2000' r7
t Pnon Dn, Kor.rsTANTrN NrroLerop our.os
td
primar,. Cu toate
acestea, de-a lungul veacurilor, Biblia un loc ?nsemnat in procesul credinfei, atAt in apus cat gi ftr rHsHrit. Ea este prnctor de plecare gi nru director ' pentru credinciosul crejtin, pentru propovEduirea credin_ fei de citre Biserici, precum gi pent*tear,iit."- teologiei. , in diferitele scrieri ae vea,,iuiui gi Noului restament, Dumnezeu Se descoper6 in CuvAnt, acesta fiind mai apoi fixat in scris de cdtre oameni. 1n riuiia scris6, dumnezeilscul intAlnegte umanul. Condilionat5 de spaliu gi timp, SfAnta scripturd necesitd pernianent o noud-iniurp""trr" ir, t,r*ina mereu schimbdtoarei inlelegeri a omului gi a lumii, pen_ tru a putea fi astfel transmisd generafiilor viitoare gi a co_ respunde lumii modeme. ln primele secole ale cregtinismului, in mod special la sfin,tii PHrinfi, interpretarea alegoricd a sfintei scripturi a fost predominanti. La inceputuiepocii modeme _ #ui ,t", datoriti reformatorilor - s-a treziiinteresul pentru sensur literal al cuvAntului precum gi pentru textul l.igir,rt. ir,."_ pand cu perioada iluministd, o aatX cu formure"a congtiin_ fei istorice moderne, s-a dezvortat gi metoda istorico-critica, cristalizatH in cursur secorurui ar XX-rea care a preluat i:rcercarea de a face accesibile textere bibrice in stra'nsH regifuri cu istoria nagterii gi transmiterii lor. Nu e deloc erona! ci mai degrabi indicat, ca in cadrul intalnirilor dintre diferitere confesiuni cregtine fie la niver pa1?ryal [turgic, sau acad.emic, sX se refl".i"r"urrpru *p_ furii dintre Biserica de risdrit gi cea de apus, *pto.e s-a produs oficial in anul 1054. Fiecare din cele "u." ioux Biserici a p6gitpe drumul ei propriu dupd aceastd schismi care a contrastat puternic cu stridaniile ecumenice de apropie_ rcbazatape incredere, ce au avut loc in ultimele decenii ate secolului nostru. Aceastd,separare f marcat puternic pAnd in prezent toate domeniile vielii bisericegti gi are gtiinlei teologice, printre altele gi Teologia Biblicd. a ocupat
lr +
'i ri
t d:
fl. #
f,i
!'
t, fl
fl K
t trl
I
i
r8
Stuorr
oB
Tsolocrs BrsI.rc;.
Aga cum am aritat mai sus, m--domeriiul interpretHrii Sfintei Scripturi s--au. dezvoltat doud. direclii diferite de infelegere gtiin.unce. ln biserica occidentaia J-u #i;mn"ioa, istorico-cr iticil, b azat6 pe o puternicH examinare i5toti-c* avAnd un instrument ekegetic corespun zdtor, Bi6e_-riti lde rdsdrit a acordat, insi, un spafiu,mai mdre ailiunii&ivme in istorie, dstfel incAt ermineutica patristicH tradilional6 h Ortodoxiei nu considerd misterul ca fiind separat de'iercetarea rafionald. Este vorba de doud modalitHli diferite de contemplare gi cercetare . Reprezintd, oare, aceste doud direclii exegetice, doud dimensiuni ce nu se mai pot pune de acord ? DupH p6rerea mea, convergenla acestor douH exegeze nu numai cd e posibild dar e gi absolut indispensabil5 pentru a avea o ftrlelegere globald a Scrierilor Sfinte. apusul ar trebui sd devind ceva mai ,,tradifionaL" iai rdsdritul ceva mai ,,modern". Numai i:r acest fel se va putea obfine gi o apropiere ecumenicd la nivel academic. In prezent, meritele exegezei istorico-critice in ldmurirea textelor biblice sunt incontestabile, chiar gi pentru ermineutica ortodoxH. Totuqi, acestei interpretHri istorico-critice i se repropeazd tot mai frecvent faptul c5 impreund cu ipotezele gi metodele sale temeinice, ar conduce cititorul la o nesiguranfi cu privire la ceea ce rHmAne demn de crezut din afirmafiile biblice, care reprezintd un adevir conferit de revelafia divin6. in afar6 de iceasta existl pericolul ca mesajul Bibliei, exprimat in mod diferit prin imagini si simboluri, sd fie pierdut din vedere Pe acest fundal sunt puse ?n joc modalit[gile tradifionale ale interpretHrii biblice precum gi cele noi, cu ajutorul lingvisticii gi' a psihologiei s-gpco3gllentului. . .:' -. . Cred cd meritH chiar foarte mult ga, iq"1adrql acestei conferinfe, sH discutdm o serie de probleme ientiale pentru credinfI, legate de interpretarea Sfintei Scripturi. La
Pnon Dn. Koxsraurru Nrroleropour,os
si ar6tim qi qansele gi granifele diverselor cii de inlelegere a textelor biblice gi totodatH sH evidenliem importanfa Bibliei qi a interpret5rii biblice pentru credin!5 gi teologie. Explicarea etapelor metodice cu ajutorul planului acestei conferinfe: Ermeneutica ortodox6 gi cea occidental5: aceasta mai trebuie
i,
oB SERVAIII INTRODUCTIVE CU PRIVIRE LA TERMINOLOGIE 0.7. Detpre no$iunilc de ,,exegezd" gi oirtetyttetare"
indetetricirea cu ermineutica implicH automat alte doud nofiuni, care apar Permanent in acelagi context: exegeza gi interpretarea. Vechiul verb grecesc tfrlydopra; in forma sa ne-activi gi echivalentul siu ilnyta din greaca modernd i:rseamnd a conduce in afard, a explica, a t5lmici, a descrie sau a Povesti. inc[ de timpuriu acest termen impreunH cu derivalii sIi a fost folosit in diverse domenii gtiinlifice (literatur5, drept, religie) ca un fel de terminus technicus pentru expli.rr"u gi comentarea diverselor texte. in combinalie cu 6gprlver5co care aparline aceluiagi cAmp semantic, la care capacitatea de expresie sti in prim plan, el are aspectul lui ,,a traduce". Ambii termeni se regisesc fir echivalentul latinesc interpres, interpretatio, interpreto' Folosirea modernd a limbii diferenfiazi semnificaliile corespunzitoare a cuvintelor imprumutate:,,interpretarea" reprezinti astHzi o nofiune generald superioar6 de t[lmHcire, in timp ce ,,exegeza" se limiteazl cu precidere la domeniul teologic al expliciriiBibiiei. Cimpul semantic este completet-,9, nofi-uni .*" re refereau inifial la forma literar[ i interpretdrii, ca de exemplu: ,,a comenta" respectiv ,,comentaiiul'' !g cadrul teologiei existl, referitor la exegezd, doui iltilizHff lingvistice: una mai ampld, care definegte i:rtreaga gtiinfh biblic[ 2T
-
Nrror,n ropour,os
Sruorr on TBoLocra Brar,rci
$.a.m.d. din Vechiul, respecraport cu alte discipline teologice gi !)fn care se referi la interpretarea orientati modalitatea de inlelegere a textelor bibtice. Bibliei de a fi mesaj divin hansmis de oameni gi Revelafie a lui Dumnezeu, rezulta ci exege zatrebuie si_ lucreze pe de o parte riterar-gtiinfific istiric, iar ai pe de alt6 parte trebuie sd aprecieze in modJust factorui inspirafie. Ea este chematX sd combine, dupd mdsur*.."Ji_ n5, metodele filologice umane qi revelalia di"i"r. i";#; ce/ cea dintal adicd metoda literar-gtiinfific, se rearizeai' cuprec5dere pomind de la textul particuiar, cea de_a ao"u, conditionat de inspiralie e# mai ?n lumina unitdfii 9i totalitHlii Sfintei S".ip;;; CAnd vorbim ast6,zi de exegezd biblica ne referim la - cercetarea gtiinfficH a textelor biblice dupl principiile gi cri_ teriile prcipuse de ermineuticI. putem ,t.i.til;;_ "bru*, fiul teologic grec corespunzitoare "ory":1 se utiiizeazi deloc. Se folosegt" dou, ocazional cuvAntul ,,ilqyqrwrl" el nefi:rsemnAnd direct interpretarea unui text biblic concref ci se referd mai mult Ia teoria despre meto_ dele de interpretare. TermenuL ,,iEqTqrncq,, este foforit"gu_ dar ca echivalent al termenului ,ennineuticd,. Deoarece in in,telegerea profundd a sensului textelor bibiice este vorba de o gtiinfd umanistd, capacitatea de empatie gi agteptdrile personale ale exegetuhliioace un rol apreciat ar*ft pozittv, atAta timp cAt exegeful rdmAne conqtient d" inlelegere". Necesitatea acestei qtiinte rezultH"."rrta ,,pru_ pe de;;"; te din caracterul lingvistic al documentelor fiUlice #pe de altd parte din marea distanfd temporal_culturali exis_ tent, intre manuscris gi cititorul actual. De fapt de str,daniile indrept,lite ale omului "r; ";;; d" , ili.l;;;.;;; mesajul revelaliei divine gi de a gi-l insugi. intmcat semnificafiile unui text nu ne mai sunt la firdemAn5, actuala exe_
:*l_rflrul
;;;"[s;i;
,,iEiiA;;
t. ri
li.
rl:
il ii,
ll i', i
gez[ considerd drept primi sarcine, scoaterea ineyiden]d a acestor semnificafii, cel pulin pentru timpul gi mediul in care au fost compuse. Cercetarea biblicil glli5rpftre,a existat din cele mai vectri timpuri; dar abia in perioadr,,itrrr,inisam devenit congtienti de metoda apiicatd gi ar4 incercat s-o rafin6m, mai ales cu inten$a de aheseoperi ,,ig s-a ilntAmplat cu adev5rat", adicl sub aspect pur istoric. Acest llrcru a condus la metoda istorico-criticH practicatd gi azi de citre gtiinla biblici occidentald, dar pusd mereu la incercare de o ,,noui critici". 15."
0,
2. Tet m enul,,
et
mineuti c d"
Acestui concept ii sti la bazd cuvAntul grecesc ,,'Egprqveh' respectiv verbrrl grecesc,,'Eqplveria./'.'Eqpqveh = substantiv din verbul Egpr;veuc.r (= a tilmHci, a explica, a contribui la infelegere). CuvAntul €qprqve[a furseamni actul explicHrii adici interpretarea pur gi simplu a unui text. 'Eqprlveutrrcr] = adjectiv substantlizat, care indicd procesul exegezei; agadar echivalent al ermineuticii. Ermineutica biblicX este teoria interpretdrii Scripturii. Ea reflecteaz6.nunumai asupra aplicdrii textelor biblice, ci gi asupra sarcinilor, premiselor, principiilor inlelegerii, categoriilor precum qi asupra responsabilitH$i exegezei. Aici ag vrea si m[ concentrez asupra a doud compartimente problematice debazl ale ermineuticii biblice, care au fost luate foarte in serios gi amplu discutate atAt in rdsHrit cAt gi in apus. Ne este clar tuturor, cd exegeza biblicd de la inceputuri gi pAni i::r prezent, a fost marcatd de doud constelalii problematice importante. Pe de o parte dominH o anumitX tensiune intre exigenla caporyc{ asfintei Scripturi, legatd de Revelafia divind gi forma. ei literar5, istoric-contingentd a scrierilor biblice. Prin aceasta exJgEel biblice i se ridicX intrebarea i:r legiturd cu relatia dintre metoda fi23
Pnor. Dn. KoNSTANTTN Ntror,nropour.os
lologic[ gi cea teologicH precum gi dintre amintirea istoricd gi interpretareanorrnativH contemporanH. Pe de alti parte, Vechiul Testament al cregtindtdfii este unica gi fi:rtreaga Biblie a evreilor. Acest lucru ridici nu numai problema legitimitifii unei interpretatio christiana a Vechiului Testament, ci gi intrebarea despre unitatea Sfinteiscd.Pturi in dualitatea celor douh pirfi. Aceastd problemd este rezolvati, de fapt, prin Noul Testament gi prin atitudinea sa fa![ de Vechiul Testament precum qi prin modelul corespunzitor,fd-
.
'
,
r_..a
.4.i,
-
I. PRINCIPIILE DE BAZA $I PREMISELE ERMINEUTICII ORTODOXE
giduin!5-implinire' al exegezei cregtine. in acest context final ag dori sH redau un citat al SfAn-
I
7.7. Coru&erul eclesial ol ermineuticii oftodoxe
tului Pdrinte Ioan Hrisostom: ,,Vechiul Testament il intAmpinn pe cel Nou, iar Noul Testamentil interpreteazd pe cel Vechi. De mai multe ori am accentuat faptul cd cele douH testamente reprezintd doui fiice gi doui surori care servesc aceluiagi st6pAn. Domnul a fost vestit prin prooroci; Hristos e predicat in NouI Testamen! Noul Testament este cu atAt mai mult nou, cu cAt cel Vechi i-a venit in intAmpinare. Cel Vechi, ins5, nu gi-a pierdut valoarea. Mai mult, el este interpretat in cel Nou." (P.G.50,796)
Un prim aspect important in cadrul interpretirii biblice ortodoxe se referH la terenul sau spafiul pe care, resPectiv in care, a fost intreprinsd interpretarea cuvAntului lui Dumnezeu. O cunoscutd. fuazd, a teologiei ortodoxe sunl astfel: ,,Interpretarea, ca ftrcercare de a p[trunde in profunzimea sensului textului pentru a-li:rfelege pe deplin, este o funcfie, o datorie gi un dar in Bisericd"z. Numai Biserica i::rdrumatH de Duhul sfAnt posedd autoritatea deplinl3 de a interpreta adevHrul divin revelat gi de a-I face folositor mAntuirii credinciogilo#. De aceasta se leagi un alt princiG. Galitis, Historisch-kritische Bibelwissenschaft und orthodoxe Theologie, (=$tiinfa biblicd istorico-criticd gi teologia o*odoxa) Etudes the6hgiques de chambesy a $98A) 114 und 115; Idem., Offenbarung, Inspiration und Sctriftauslegung nach orthodoxem Verstiindnis, (=Revelafia, inspiralia gi interpretarea Scriplurii conformin,telegerii ortodoxe),llnaSancta2(1980) 128. De mentionat ar fi aici 9i lucrarea lui M . Basarab,De Kirche als verKinderin und Auslegerin der Heiligen schift, (=Biserica - propovdduitoare gi interpreti a sfintei scriphrri), orthodoxes
2
Eorum2 (L988) 43-49. 3A se vedea P. Eodokimoo, Principes de l'herm6neutique orthodoxe, (=Prinapti. .- ,tl
:-a
ale ermineuticii ortodoxe) Contacts 138 (1987) 135aA se vedea dezbaterile acestor teme la M. Siofls, Die,Ekklesiblogie als Grundla-
ge der neutestamentlichen Auslegung in der griechisch-orthodoxe4 Kirche Ori=Eclesiologia ca fundament al interpretigiNoului Tei*ament in Biqerica todoxi Greacd), @eoloy'a 37 (1960) 516 ff. A se;iedea mai deparie cuvantul fer. Augustin: ,,N-ag putea crede ceea ce e scri-s.) {aci nu m-ar fi indrumat autori25
* .
*i"
"1'
i Paor. Dn. Kor.rstA.Nrrl.r Nrxor,c.ropouLos
piu foarte cunoscut:
. Manfuirea gi adevirul care-i servesc acesteia, sunt proprietHfi esenfiale ale Bisericii lui Hristos care, dupe mhrturia Noului Testament, este ,,0eo0 yeogyLov rcal olrcobopri,, (ogorul gi zidirea lui Dumnezeu,I Cor. 3, 9), ,,xaroucrlrr;qrrov ro0 0€o0" (locag al lui Dumnezeu, Efes 2,22),,,o[rcog 0eo0 -ot0Aoq rcal €bqaio,rpa mlg d,)q9etaq" (casa lui Dumnezeu-stAlp gi temelie a adevirului, I Tim. 9,1,5).,,Singurd Biserica, in virtutea SfAntului Duh ce locuiegte in ea, este nu numai pHstrHtoarea irrfailibilH ci gi autenticul invdfdtor, judecdtor gi interpret al revelaliei divine cuprinsH atat in Tradifie cAt giin scrierile canonului Noului Testament,,s, d€d cum a formulat profesorul de teologie al Noului Testamen! atenianul Evanghelos Antoniadis, in anii 30 ai secolului nostru. Biserica reprezintd agadar vlistarul din care pornesc mai apoi toate mlidifele viefii creqtine. Petros Vassiliadis din Tesalonic exprimd acest lucru astfel: ,,[...] it is generally acknowleged the proper place of the Bible is the Churctu for it existed long before the formation of Scripture. (Este in general cunoscut locul Bibliei in Bisericd, care existi inainte de formarea Scripfurii)"0. Bineinleles, cunoagterea Bibliei care poate rezulta numai dink-o interpretare luminatd, este o sarcini a fufuror credinciogilor congtienli de acest Iucru. UrmAnd hotHrArilor celui de-al VII-lea Sinod ecumenic, cunoagterea Scripturii reprezinti o datorie a tuturor cregtinilor. Conform cetatea Bisericii", (Contra Epistolam Manidraei 6 ;p.L.42, L26). E. Antoniadis, Die orthodoxen hermerreutisdren Grundprinzipien und Methoden derAuslegung des Neuen Testaments und ihre theologischen voraussetzungen,
5
(=Principiile ermineutice ortodoxe de bazE gi metodele de interpretare a Noului Testament gi premisele lor teologice) in: Procds-Verbaux du premier CongrEs de Theologie Orthodoxe, Atena 1939, pag.1,49. 6P.Vassiliadis, ScripturaeAuthority in Early Christian Hermeneutics, (=Autoatatea scripturii in Erminzutica cregtind primard) in: M.',4prt Festschri-ft fiir L E. Anastasiou, (=Edifie festivi pentru I. E. Anastasiou) Tesalonic 1992, pag. 106.
Sruprr os Tnolocre BraI,rci.
lui de-al doilea canonT al aceluiagi sinoti (Ni caenumfr)) stadiul gi interpretarea Bibliei aparlin iiidatoririlor specifice ale clerului (gi in speciai ale episcopah-rtui), altfel spus: ierarhia bisericeasci poarte rdspunderea pentru' interpreJarea normativH a Scripturii prezentat[ permanent pop.orulu! Jui Dumnezeu spre imbogdfirea sa spirituald, spre iiitdrireF ! credinlei sale gi i:r cele din urm6 spre mAntuire. 1-,2,
Dimersiunea pnetmaticd a Sfintei Scripturi
Biblia inspiratd, exprimAnd tainica inlelepciune a lui Dumnezeus, igi are ,,sediul inviald", in sAnul comunitlfii cregtine. Aici trebuie sH evidenliem grija speciald a Bisericii Ortodoxe de a pdstra unitatea dlntre Bisericd gi Scripturi. ,,Scripfura gi Biserica se afli i::rtr-o relalie organici una fafX de cealaltH, pentru cH autorul ambelor este firsugi Duhul SfAnt care a griit prin prooroci" gi care a inspirat pe ,,autorii sfinli la redactarea Bibliei"e. in viziunea oitoaoie, este accentuat clar calacterul divino-uman al Sfintei Scripturi, ca urmare a inspirafiei venite de la Duhul Sfant. Aceastd inspiralie trebuie inleleasH numai in domeniul sensului 7A se vedea
texhrl grecesc in: G. Rhalles - M. Potles Vol 2, Atena 1&52 (ND: 1965), Livrayya,rdrv Oek.ru rai. ieqtirv xav6vo:v, (=Sintagma sfintelor gi dumnezeieEtilor canoane) Bd. Z Atena 1852 (ND: 1966),5.560-56j: <[...] Ev rois 6LrcaLcipao( oou peAerloc,r, o0rc en rirjoo;.raL t6rv /r6yl,llv oou. ndvtaq prtv Xqrotravo0g toOro QuAatterv
z6 27
I
' I llili.ilil'
Pnor. Dn, KoNSTANTTN
Nrror,lropoulos
Sruptr og Teorocre Brsrrci
si nu in forma literal textuald sau in formarea lingvistici a textului. ,,Poate fi agadar vorba de o inspiralie coricepfuald gi nu de una verbalH sau de o dictare c,uvant cu cuvant din partea SfAntului Duh"lo. P9 langi aceasta, contribufia patristicH in domeniul ermineutic este indispensabild; ca urmare a acestei contribulii scripfura nu este autonomd, ci existi numai in cadrur Bi sericii. scriptura provine din Bisericd gi se r"f&a la ea1r. pe baza dimensiunii pnevmatice a Bibliei gi prin aceasta gi a ermineuticii ortodoxe, exegetul poate sd irleleagH -gAndul lui Hristos" (I Cor. 2,']-,6) numai in cadrul Biserlcii,lurtE_ toare de Duh, pentru ca mai apoi s6 interpreteze adevdrul cregtin corect gi autentic. sfand Irineu referindu-se la aceasta scrie: ,,Exegeful care nu urmeazd Bisericii nu poate pri_ mi pe Duhul lui Dumnezeu,,t2. De aceea, Biserica devine chezdgia revelaliei adevdrate a lui Dumnezeu. Autorii Noului restament ne avertizeazi asupra unei interpretiri independente a scripturii, in afara cad^rululbi sericesc.In a doua Epistold sobomiceascd a sfantuluiApostol Petru, in care este accenfuat5, i:r generaf importanla Bi_ sericii gi a Tradifiei apostolice pentru interpretarea scripturii, se afld o axiomi ermineuticl.debazd,,ifurongoeqreia yqaQrtg L6[aq enr,l,rioElq o0 ylvetat, (=,,Nici o proorocire a Scripturii nu se tAlcuiegte dupd socotinla fiecHruia,,;ra. * E' A"t ;rdioDi" hermenzutischen Grundprinzipien und Metho-
"rthodoxen den der Auslegung des Neuen Testaments und ihre theotgischen voraussetzungerr (=Principiile ermineutice ortodoxe debazdgi metod-'ele de interpretare a Noului restament gi premisere ror teorogice), iniprocds-verbaux de premier de Theologie Orthodoxe, Atena1939, pag.1,56.
!11qrds u
P. Vassiliadis,
Egprlveh tarv Euayye.4hru (@eoAcryri€g ral roroqrrceerAoAoyucig
ngoUno0doerg rcaOci4 rcar egprlveutrrcdq nqoo.eyyloe6
I
ma tdooega Euayye,Aral (=Interpretarea evengheliilor (premise teologice qi istoric-filologice precum Ei i exegetice a celor patru Evenghelii)), Tesaionic 1.!/SO, lborddri 12 Adversus haeresis III, 24, L: p.G. 7, 966c-967 A. 1l A se vedea II Pet'u L, 20 $i tr pet'u 3 , 'r,6-17, unde este vorba despre pericolul falsificdrii sensului texturui. A se vedea de asemenea H. -E. Krauckbieiatholis-
pa{.5A.-
28
il #r
Acest pasaj din Noul TeStament, degi se refer6 la interpretarea cregtind a Vechiului Testamenl, este Ia fel de valabil gi pentru interpretarea intregii Scripturi. Capacitatea gi forla intelectului uman nu sqnt suficiente pentru a ierceta gi explica cuvAntul lui Dumnezeu. tn urm6torul verset (II Petru 1,,21) autorul Noului Testament motiveazi axioma de m4i sus: 7,ou yaq OeAt]patr avOqo:nou rlvCX0q nqoQqte ia noL, d.A a 0no nveupraroq ayLou Qeq6pevor eAaArlo'av d,nd Oeo0 dvOqc,stro(' (=,,Pentru cd niciodati proorocia nu s-a fdcut din voia omului, ci oamenii cei sfinfi ai 1ui Dumnezeu au grdit, purtali fiind de Duhul Sfant"). Un exeget care incearcd sd interpreteze Scriptura in afara criteriilor bisericegti se expune pericolului unei interpretiri gregite; din cauza lipsei cunoaqterii divine autentice. De aceea, in viziunea ortodoxH, interpretarea nu e vizut6 numai ca o munci a raliunii trm€u:le, ci ca ,,revelafia unici gi reali a adevErului intern al mesajelor biblice, adevHr care, ca atare, este autentic Ai mAnfuitor"7(. 7.3. Persoona exegetului
cd
premisd a interyretfuii
Ermineutica autentic[ nu inseamni numai preofllparea teologului pentru literele izolate ale textului; aceasta nu este, insd, exclusi dar este inleleasl numai ca parte gi instrument pentru atingerea scopului principal al exegezei gi
anume: inlelegerea corecti, aprofundati a planului divin und Vaticanum II, (=Execatolici a Noului Testament intre Vatican I gi Vatican tr), ir: M . Weitflauff*P. Neuner, Fiir zudr Bisdrof - mit euch Christ. Festsduiftfii,r FriedrichlhrdinalWetter a)tr-70. Geburtstag (=Pentru voi episcop - impreuni cu voi cregti4 lucrare aniversard pentru cardinalul Wetter la a Thazide 51. 961!ia 1998, p. che neutestamentliche Exegese zwischen Vaticanum I geza
-na{tgrg),
la
lohn P aiagopoulos Tb 0eoAoyxdv ng6pArlpa n1s.6qQo06fou'Eqtrr4yeutrcqq, Sonderdruck aus: E torlyrloe tq A' OA0o66{,ori'Eq[qvefi Lrco0 Euve6g(ou (=Pr6 blema teologicd in exegeza ortodoxd. Edilie speciald din: Prelegeri ale Primei Conferinle Ortodoxe), At"sla 1973, pag. 7
t Pn
de mAnfuire. De aceea, atitudinea personale a exegefului falH de trupul Bisericii lui Hristos joacd un rol hotdrAtor: E interesant de remarcat cd in teologia ortodoxd viala exegetului bineplEcuti lui Dumnezeu a devenit premisals unei interpretdri credibile, i:r timp ce ermineutica nu este doar o ,,metodX seace" , ci este legat[ strAns de viafa intru credin15.lntr-una din cele aproximativ 2000 de scrisori exegetice rdmase de la pdrintele bisericesc Isidor din Pelousion (n[scut i:r jurul anului 350 in Alexandria decedat i:r jurul anului 435), aceste criterii bisericegti pentru exegeti sunt clar formulate: ,,Cel ce se dedicd acestei probleme importante gi incearcH sH interpreteze sensul Sfintelor Scripturi trebuie sd aibi limbajul clar gi cuviincios iar pe de alti parte trebuie sd fie pios gi cu fricd de Dumnezeu. EI trebuie s[ urmeze Scripfurilor gi nu sd le anticipeze sau deformeze sensul dupd bunul siu plac. Pentru ci cel ce indrdznegte sH le falsifice sau sH le interpreteze gregit igi pune tr pericol su-
fletul insuqi16. Textele patristice, care ne-au dat indicafii gi sfaturi penfru interpretarea constructivd a Scripturii, presupun atAt credinld adeviratd (oq0o6o{ia) in invilitura Bisericii, in principal in dogma trinitarS, cAt gi personalitatea capabili de asimilare a exegetului care poate convielui spiritual cu autorii Bibliei. Renumitul teolog gi episcop alexandrin, Sf. Atanasie cel Mare, descrie foarte potrirrit atifudinea nece15
A se vedea Athanasie cel Mare, Oratio de Incamatione Verbi 57: p.G. 25, 196
C.
l6lsidor de Pelousion, Epistolarum Lib. III, 292: p.G. TB,965 D:,,Tov i,apnqag dnr6pevov itno9ioeog, rcal tdv voOv tclv leqr..rv lqaQrirv 6qprlve0oar neLgcbprevov, XQrl rrlv pev TA6ttav dXe Lv oe pvr]v te rcai rgavr;v, triv 6t yvcirprlv etoeprl te rcaI eOay(, arcoAou0eiv te an)tai6, rcai pr{ riyeio0aL, p10i nqog to oireiov po0Arlpo tov ircelvc.rv voirv Lrprh(eo1at-Tor.6 yaq naganouiv rcai.
naqaq;.rrlveriew toApcooL, rclv6uvog
QuXqv BAdnc,-rv."
3o
.
on Dr.. KovsreNrru NrroLAKopour,os
enrlqqtar pdyrotoq eig autilv crlv
. .
Sruorr
pB
Tsor,octs Brsr.rc.l
frrlj" ;t; ";d#;.; btii;,
sari
a exegetului fald de sfinfenie: ;,Fentiu sitfoul'gi legetea auierrtica a Scripturii ".,."oti o inimi curatS, de virtute intru Hristoi, pentru ca pe aceastH cale spiritul sH ajungX la ceea ce nizuiegte gi ia-Iintelea-
intr-atA! cAt naturii umane ii poate fi accesibili iufroagterea lui Dumnezeu Logosul. lntrucAt fere ga;dul i:ur gi fdrH imitafia viefilor sfinfilor, nimeni nu poate infelege lintbajul sfinfl.or"l7. Este vorba de asceza ermineuticiibiblice, care este tocmai premisa acesteia.ls Faptul cH printr-o metodd de interpretare pur filologicd gi intelectualH nu se ajunge la o interpretare corectE a Scripturii reiese din urmHtorul verset I Cor 2,7. Conform acestor cuvinte, mesajul interpretativ al Sfintei Scripturi reprezinti:,,0ro0 ooQlav tv ;ruo, r;grp u1v anorceKeuppdvnv, r]v nqoo-rqloev 6 Oeoq nqo t6v alc^:vc.rv eig 66fav i4ilu" (cuvintele Scripturii, sunt agadar: ,,inlelepciunea cea de tainI a lui Dumnezeu, ascunsi, pe care Dumnezeu a rAndu. it-o mai inainte de veci, spre slava noastri"). in acest verset din Noul Testament sunt exprimate corespunzltor atAt obiectuI cAt gi scopul eshatologic al ermineuticii cregtine. lnplepciunea tainic5 a lui DumnezetJre, care duce labola, nu poate fi explicati prin metode subiective. in legdturh cu acest verset, Apostolul Pavel rispunde la problema adevHratei interpretHri a Bibliei prin indicaliile asupra sprijinului Divin necesar: (I Cor. 2,10),rlprv 6i anerdAu{.rev 6 Oedq Ola gd
.
t7 Atanasie cel Mare, De lrcamatione Verbi 57: BEP 30 121. Textul german din: A. Stegmann (trad). Des Heiligen Athanasius Schrifteru @ibliothek der Kirchenviiter 31).(=$61ierile SfAntului Atanasie, (Biblioteca Sfinlilor Perinfl;31), Kempten19L7, pag. 155. \s loh. Panagopor,dos, H €gprlveia tqg Aryra.q fgaQqg o$]v 'Er-cKAl1g(a trirv llatipr
L Atena L991, pag. 50. reA se vedea '16,25 f; 9i Rom.
I Cor. 10
11: Ef. 3, 4 f; Col. 1, 26 gi
urmitoarele. 1r
, ^, 'o
,rir+
.- StuPrr Ps Tnor.ocrs Brsr.rci
Pnon Dn, KoNsTANTTN Nrrornropouros
l',r lllr.
ril rl,i
I
l...i
ril
rou rcveripatog' to yaq rcve0pa motwro- tqauv4, rcalta pd0r1 ro0 Oeo0" (= ,,Iar noud ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul SHu, fiindc6 Duhul toate le cerceteazi, chiar gi adAncurile Lui Dumne zeu"), O trcercare, din partea exegetului, de inlelegere independentH a intelepciunii lui Dumnezeu, transmisA tr scris, ar fi o Prea mare indrHzneal[. Contexful larg al acestui fragment al Sf6ntuluiApostol Pavel accentueazl, firi echivoc, suplimentul indispensabil strddaniei urnane adici Duhul lui Dumnezeu (to rrve0pra to0 OeoO.-I Cor.2,11). Sfantul Pavel subliniazd contribufia necesari a Duhului lui Dumne zeu20 la cercetarea inlelepciunii divine gi la recunoagterea darurilor lui Dumnezeu gi diferengiazH strict acest Duh de duhul lumii (secularizat) (I Cor. 2, L2): ,,nyeTq 6i ou td nve0pra to0 rc6opou eAapopev aMa to r:veupc td irc to0 Oeo0, lva elD6-rprev r& rird to0 0eou laqoOivtar\yiv" (=,,Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca si cunoagtem cele d[ruite noud de Dumnezeu"). Rezultd agadar clar cd pentru Sfantul Pavel conlinutul inv[{dturii pnevmatice, adici }r!elepciunea lui Dumnezeu (ooQiat 0eo0 vezi I Cor. L,24) care a fost datH oamenilor nu este un simplu adevEr al lumii gi nu poate fi recunoscutH doar prin spiritul uman. Prin aceasta in versetul I Cor. 2,1"L se aplicH principiul vechi platonic, neoplatonic dar gi stoic al,,Identicu1ui Pri.IdentiC' (,,5prorov 61otr.p")" pentru a exprima insemnHtatea ajutorului divin. rsfAntul Pavel ne face atenfl asupra SfAntul Duh trimis noui de citre Dumnezeu in I Tes. 48. 21I Cor. 2, 1,1 ,,rrsyaq ol6ev av0qr6nc^ru ta tou avOgcirnou eL pr1 td rrveipa toO rc iv aitQ; or5m:q ral ta toO 0eo0 ori6eiq E yvcorev el p{ ro nve0pa avgq,cinou ro0 0eo0" (=Cici cine dintre oameni gtie ale omului decAt duhul omului care este in el? Aga gi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut decAt Duhul lui Dumnezeu"). Despre vechiul principiu filosofic ir:r cadrul interpretdrii acestui fragment a se vedea St. Conzebnann, Der erste Brief an die Korinther (KEK 5. Abteilung - 11 Aufl') (=EPistola I citre Corinteni (KEK diviziunea 5, ed. a 11-a) G6ttigen 1969, pag.84 gi urmitoarele. Vezi gi E. Schweizer, nveu;'rattr6g in:
li,o
7,4. Carodterul biseriiescafftut
glc
al exegezei
O interpretare binepldcutd lui Durnnezeu necesitd mai i:rtAi desdv6rgirea omului ir:r viala sacramental[ .a"3iSericji, adica in Liturghie. Cu alte cuvinte: ,,Revelafia misterului Logosului Divin, adici interpretarea e-ste un acJ litutgrr"- ul Bislricii"z. PistrAnd adevirul Dumnezeiesc ili Liturgiea 9d interpretandu-Iin acelagi timp spre mAntuirea oamenilbr gi lauda lui Dumnezeu (interpretarea liturgicd), numai Biserica e aceea care poate s1.garartteze valabilitatea interpretlrii exegetului condus de spiritul ei. Biserica e zugrivita ca un fel de vas in care se pdstreazi adevdrul' In exegeza ortodoxi suntem mereu avertizali asuPra unei interpretari a textelor biblice care au loc in afara trupului gi spiritului Bisericii. Doar cadrul Bisericii lui Hristos ii acorda interpretului, care se poate ingela ugor ca om de gtiinll independent, garanliiunei exegeze cregtine constructive 9i credi-
bile a textului. Acest lucru e accentuat in mod semnificativ de citre Enciclica patriarhilor orientali (cap.2) care comenteaza al l9-leaCanon aI celui de-al$aselea Sinod ecumenic (Trullanum). Mai i:rtAi, un extras interesant din acest al l'9-1ea Canon care se refere la finia exegetici credibil[ a sfinlilor PHeditat de G. Friedrich, Stuttgart 1990,pag' 442 9i urmitoarele' 0eoAoymdv ngopnqPa ris 6g0o66Eou'Egprlveutrrtle exegeza ortodoxi. Edilie speciald din: Prelegeri ale Primei in t otogici 1=nroUt"*u Lonferinle OrbJoxe), (extras din: Elorlylloeq A Oq0o66€ou'Eqprlveutrroo Ewe6qtoq Atena 7973), pag.9 f. Vezi pe aceeaqi pagind nota 1O in care versetul Ewei 1, 1 ff. este definit drept,,programul ermineuticii Noului Testamen/''
ThWNI, vol.
5
n oh P anagopoulos,.Td I
sYeziloh.Ponagopoulos,ToleoLoymov nqopAl;'ra rrlg oq0o0oEou'Egpqveurrrc{e protlema te'oiogicd in exegeza ortodoxa. Edilie spgei_ala din: Prelegeri ale
(=
CooI"tit l" 6rtodoxe), (extras din: Eioqyrioetg A' Og0obd[ou'EqFrlv€Y: rrxoo Euveoglou, Atena; tdZi, p^g.18 unde se accenhreazx urmitorul luciir: e o puri etezie." lezi ,,in afara participirii liturgice (Kowc,rvia), interpietarea
i.i*"i
pri.,"ip"r de Lihermeneutique orthodoxe (=Principiile ermineuticii ortodoxe), Contacts 138 (1984 135. gi p. Eodoihimor,
,3 32
-
Pn
.i
or. Dn. KoNsTANTTN Nrrolaxopoulos
Sruprr os Tpor,ocrs Brar,rci
rinfi: ,,in fiecare zi gi mai ales duminica intAistHtitorii Bisericii trebuie sd invefe clerul gi poporul prin cuvintele pioase ale Sfintei Scripturi [...]. Dacd ar apdrea, insd, weo discufi.e contradictorie cu privire la un anumit pasaj din Scripturi, ei nu ar trebui sH-l interpreteze altfel, ci interpretarea lor sd fie intocmai ca lumindtorii gi ftrvdfdtorii Bisericii, care l-au agtemut pe hArtie prin scrierile 1or"2a. Apoi texful canonului este comentat gi explicat amplu: ,,Omul care vor-
tl
I ;,
begte doar de la sine, poate gregi, se poate ingela sau ingela; Biserica ecumenic5, care n-a vorbit gi nici nu vorbeqte de
: )
la sine, ci prin Duhul lui Dumnezeu (pe care iJ are gi-l va avea mereu drept invdfdtor pAnH la sfArgitul veacurilor) nu poate gregi, nu se poate ingela gi nici frrgela pe alfii niciodati, ci dimpotrivd, ea este infailibila asemenea Sfintei Scripturi, gi nu-gi pierde niciodat6 importanfa inndscutH,,s. 7,5, Aserliunile ermineutice ole tradigiei in
exegeza
pqffilticd
Tradifia neintreruptd, perceputH gi luati in considerain prezent, reprezinti in acelagi timp un principiu deosebit de important gi o premis5 a ermineuticii ortodore pAnd
2aA se
vedea Canonul al L9-lea al celui de-al 5{ea sinod ecumenic din palatul Trullan, Constantinopol in: G. Rhalles-M, potles, Luvraypa td.rv Oek;v rai leg6v rcav6vorv, (Sintagma sfintelor gi dumnezeiegtilor canoane) vol 2, Atena
:. i I
l
1852 (ND:1965), pag.3a6-347. Fragmentul din canon care ne intereseazd: ,,"Orr 6ei touq triv ercxAlor6v ngoeorri-rtag iv nrioql prtv l1pdq4, e[argEra4 6i tv raig Kuqrarcoilg, ndvta dv rcA{qov rcai.tov,traov er66dorcerv ror)g m1S eioepeiag Loyorq [...] A,l,z\ri rcat elyqaQrrd,q avaxn40eQ A6yoe, pr1 d:Ma;q toirov €gplveudtooav, rj cig ,nv oi. rqe Erx,l,rlokg eoorrlqeg rcai 6L6d.orcaAoL, 6ta triv oirceiarv or.ryyqaypa',v naqrd0evto. rcai.;raMov tv ro0toq e06orcr;.re(tarav, { Aoyoug oirceloug ouvtarrovteg.',
sAceastd noti din lucrarea episcopului gi canonistului sArb N. Mitasch, ,,Canoanele Bisericii ortodoxe" (lb. romand) este indicatd in lucrarea lui M. Basarab, Die Kirdre als Verkiin{erin und Auslegerin der Heiligen Schrift (=Biserica-propoviduitoare 9i interpretd a Sfintei Scripfuri),'Orthodoxes Forum,2 (199S) 4g cu nota 10.
34
:
.,'_;:
ft$a+a
xe. De aceer,'gUinfd biblic[ ortodctx&Eraia, cu Vechea BisericH gi pAnd la experienlabisericeadci actuald gi te-
ologia universitar626, o continuitate neintrerupte intr-o dis."- :: . continuitate de perioade.2T ,. , Interpretarea biblicd ortodoxi igi cAgfigd caraderul siu tradiflonal prin aceea c6 ia drept factor eimineutic indispensabil tradiEia vie ca transrnitere a viefii bisericegti tn strAnsh leg6turd cu SfAnta Scripturi 8. tn cadrul tradifiei, Scriptuia gi Biserica au fost vdzute dintotdeauna ca o unitate, cu atAt mai mult cu cAt nogiunea de ,,tradifie" rr.1 descrie altceva decAt fundamenflil temporal-istoric ce a'transmis credinla Bisericii de-a lungql secolelor, incepAnd dinperioada apostolici gi continuAnd de-a lungul diferitelor secole gi epoci istorice2e. StrAnsa legHturi a Scripturii gi Bisericii cu Tradilia este foarte clarH mai ales sub urmHtorul aspect: ,,lnterpretarea spirituall,bazatdpe experienle (in cadrul Bisericii) a revelaFei este continuarea interpretdrii Scripturii d.e cHtre ,,fi:rartorii" lui Iisus, care ne-a fost transmisi prin Traditie'3o. % l oh. P anagop oulos,'H fv'E {nd6t pf ALrq imml prl 10tg Ka.i oi peqov ffi tiinfa biblici in Grecia ieri qi astazi.), Gregorios ho Palmnq$ 57 (L974)22-41,.
27A se vedea P. Andriopuolos,Tb rcelprevo
rlg Karvqq Ala0{qq ri6 iqprqveurmr'; ]Quooor6pou (=Textul NouluiTestament ca principiu de interpretare in opera exegeticd a lui Ioan Gurd de Aur), exkas din @eoloyia: vol 60, Atena 7989, pag.74. 28 A se vedea referitor la aceastd tematici, interesantul capitol cu titlul: ,,Die Uberwindung der'Zwei-Quellm-Theorie': wectrselseitige Transparenz der'gesduiebenen' und der'ungeschriebenen' apostolischen Uberlieferung" im Buch des r6misch-katholisdren Os&irdrenhistorikers" (=DepeEirea teoriei celor doud surse: transparenla reciproci a transmiterii apostolice "scrise" gi ,,nescrise" in cartea istpricilor romano-catolici din Biserica de risitrit), H. l. Schnlz, Bekennbris statt Dogma. Kriterien der Verbindli&keit kir&Iidrer Lehrg (=Mirturisire in loc de dogrni. Criterii ale obligativitdlii'i:evdfiturii bisericegti), Freiburg-Baselrigpl oto i[qptLro
dgyo Icoctwou toO
Yiena,1996, pag. 49 ff.. se vedeg Th. Nikolaou, Die Bedeutung d.er 1 {ft eoh5te ft*e FiFmreortanta kaditiei patristice
aA
xes Forum L (L98n P-14. 30 M. Basatab, Die Kirdre als Verkiinderin und Auslegerin der
Tradition'firr die Orthodo-
Heiliger Schrift, 15
SiuPrr
Pnoa Dn. KoNsrextrN NxolAKopoulos
TrecAnd peste inlelegerea generale a hadifiei, trebuie si lulm in considerare, in acest punct, rolul imens al contribufiei patristice la ermineutici. Bognlia textelor exegetice ale Sfinlilor Perin$, care ,,au valoarea unor martori vii ai transmiterii apostolic.rrsT, tlr;. poate gi nu trebuie sd fie neglijatd de Biserica ortodoxd. Unprim punct care clarificHirsemnltatea gi importaninterpretdrii patristice a Scripturii este faptul cd Sfinfii !a Pflrinfi se considerd drept continuatori gi chiar parte integrantH a vechii tradilii bisericeqti transmise. Ei s-au integrat in fluxul tradifiei. Drept mirturie pentru aceasta stau intenlia 1or ermineuticd gi ,,congtiinfa" generall a operelor lor, din care ies in eviden![ pEstrarea, explicarea qi predarea mai departe a materialului textual al Sfintei Scripturi impreuni cu meditagiile lor critice asupra textului32. Sfintii PHrinfi /,nu s-au gandit niciodati ci scrierile lor ar putea inlocui Evangheliile gi Epistolele Noului Testament. Pentru ei, Scripfura a rlmas mereu nu numai criteriul punctelor lor de vedere, ci gi tezaurul inepuizabil de inspirafie gi via!H spirifuald"n, aga flrm a accentuat clar Sawas Agouridis, cercetHtor al Noului Testament. La tratarea textelor sfinte, Sfinlii Pdrinli, ca exegeli ai Scripfurii, au avut mereu in vedere promovarea credingei
oB
Tsol,ocre Brar'rci
adevirate, nefalsificate. Mircea Basatab, cercetetor biblic ortodox,.scrie: ,,Lectura gi explicarea Bibliei se face Pentru intirirea Bisericii ca trup tainic al lui Hristos. La aceast6 concluzie ajungem daca urmarim exegeza sfinlilor Pnrtns gi omiliile primelor opt secole"s,'Ca uilIlare a:faptului cX ifarrtu Scriptura nu se situeaz[ deasupra"pisericii ci este expresia autentica a firsagi Gedinlei 9i viefii acesteia, aflatil in relalie organic[ cu via]a gi credinla intregii Biserici de-a lungul seco1e1or35, operele patristice aPar ca legdturi vie, ca ideitificare a Scripturii cu Tradilia gi ca purtitoare ale credinlei gi viefii cregtine 36. tn disertalia ei (Tesalonic L992), Despo Lialiou, profesoare de teologie la Facultatea de Teologie din cadrul universitdlii din Tesalonic, prezintf, con."p1i,lui Grigore Teologul3T ("329130, t in jurul anului 390) qrreferire la acest lucru: ,,Sfantul Grigorie este clar: Sfanta scriptur[ gi Tradilia se identifica pentru ci sunt identice prin scop qi confinut; mai bine sPus: e tocmai credinla in Dumnezeu cea care dup[ Vechiul 9i Noul Testament' unegte viala Sfinfilor Pirinli, avand in centru acfiunea comuni intnr Duhul SfAnt"s. vM. Basarab,Die Kirctre als verkiinderin und Auslegerin der Heiligen sdrrift Forum (=Biserica-propoviduitoare 9i interpreti a Sfintei Scripturi), Orthodoxes 2(1e88) 47,
Agouridls, 'Eqprlveutrrc{ to:v [eqc,-rv rer*€vov (=Ermineutica textelor sfinte), Atena 1982, Pag. 52. tematici unitari 9i importanla ei tn credinfa cregtini, a se " Despre aceastd Tradition. Festsd[ift vedea gi K. Backhaus - F. G. LlnteryalSmais (ed.) sd|rift und nrnst zum70. Geburtstap (=ScriPturi gi traditie' Lucrare omagiald BsLa S.
(=Biserica-propoviduitoare
qi
interpretd a Sfintei Scripturi), Orttlodoxes Forum
2 (1988) 47. 31
E. Antoniadis, Die orthodoxen hermeneutischen Grundprinzipien und Methoden der Auslegung des Neuen Testaments und ihre theologisctren Voraussetzungen, (=Principiile ermineutice ortodoxe de bazi gi metodele de interpretare a Noului Testament 9i premisele lor teologice), in: ProcEs-Verbaux du premier Congrds de Theologie Orthodoxe, Atena 1939, pag. t71. PA se vedea gi expunerile corespunzitoare ale luiJoh..Panagopoulos,ll iv
'EMd6t FfArrcl tntoqprl 10ts rcal dpeqov, ({tiinfa biblicE in Grecia ieri gi astdzi.) Gregorios Palamas 57(1974) 28. Agouridis, 'Eqprlveutrrrl t6:v leq6rv reLpdvarv (= Ermineutica Sfintelor Scripturi), Atena7982, pag. 52. B S.
fw
Tosef
oentnt losef Ernstla a70-a zi de nagtere), Paderborn 1995' i'a r" ,ruit"" de exemplu Grigore Teologul, Ad Pentekostam' Oratio 4L:BEP 60' pdv tv taLg ayyeAwaiq L16 f: ,,To0to (sc. dbr Heilige Geist) tvqqY€L nq6tegov neq[ Qew :!^] Tnetta xai @edv ptqrd nqritat xal 6oar xai otqavloq Duvapeor Xetmo0 ;'raO1taiq T'nettoa ngoQrltirLe toiq dv rai ] [' ilatgdot iv roig 1v 3o-a
t...1." BD.
Lialiau,'H6qqvela
:i
{g
Aryiag lqaQrie
m4
otortyi" n*A'7iou lqqloqiou
Grigore Teologul)' toO @eoA6you (=InterPretarea Sfintei Scripturi in teologia Sf' 37
36
I I
Sruprr os TrorocrB Brsr,rci
Pror. Dn. KoNsrANtrN Nrror,lxop orr'os
:
I
I ji 1
Penku a evidenliainsemndtatea gi rolul Bisericii 9i totodat6legltura indestructibili dintte Sfanta Scripturi gi Tra. dilia eredinlei cregtine, profesorul ortodox 9i cunoscutul ecumenist Nikos Nissiotis, (mort i:etr-un accident in 198-6) a scris: ,,Nici o grupare bisericeasci ierarhied sau specializatd nu deline autoritatea in ceea ce privefte interpretareaBi. bliei. in Biseric[ nu existi douh autoritilfi, care si se desfdgoare paralel: Biblia gi Tradilia apar,tinunuiintreg mai mare, Bisericii inseqi"3e Receptarea interpret[rii biblice patristice a avut parte pAnH in zfuia de azi de mult6 atenlie din partea ermineuticii ortodoxe, Nu trebuie si ne gandim doar.la o copiere sau repetare imitativa a textelor Sfinlilor Parinfi. Nu e vorba aici de vreo concordanla a parerilor teoibgilor de azicu cele ale vreunui sfant Plrinte in ceea ce privegte problematica de naturi gramaticalx sau,istorica a textuluibiblic. Ea se referi Ia concordanla textelor patristice cu credinla transmisi. i:rgrd,,Aceste texte nu trebuie sH inleleagd exegeza ca Pe o gandice inlocuiesc dire qi nici ca pe nigte fraze obligatorii rea proprie, ci ca pe nigte pietre de incercare, cu ajutorul c[rora aceasta poate s[ verifice, in ce mlsuri se afl6 in spiritul Bisericii,,ao. stima fald de contribufa sfinlilor Pdrinfi nu trebuie sX ne conducd la concluzia exffemd cI interpretarea biblicd ortodoxa s-a epuizat odat[ cu aceste texte patristi..] cea1. sawas Agouridis scrie foarte potrivit in acest sens: ,[. Tesalonic 1992, Pag. 185. 3eN. A. Nlssiofis, Die Einhelt von schrift und Traditioir - von einem cistlichorthode doxen Standpunkt aus, (=Unitatea dintre Scripturd 9i Tradifie-din punct (1965) 29L' 14 Rundschau Okumenische risdritean), ortodox vedere & G. Galitis, Historisch-kritische Bibelwissenschaft und orthodoxe Ttieol0gie, teologia ortodoxi), Etudes theologique de (-gtiinla bibtici istorico-criticd 9i
Chambesy 4 (L984), Pag. 116.
A se vedea observalia corespunzatoare din P. vassiliadis, Eqprlveta rcov Euayyelicov (@eoAoyucdg rcar. totogm64r.loAoyLrcdq nqoiinoodoe4 x,(gtisi rat eq;r;veutLr€g ngooeyyioetq ma t€ooeqa Euayy€ALa) (=trrnterpretatea evmghe-
a1
38
Sfinlii Pdrinli exegefi n-au'epuizritoriiin'tt*.S&ipturii; ei au vHzut-o gi interpretat-o in mod excepgOnitsnsa numai din unghiuri concrete care au definit necesitHfil€-epocii Lo, l' u'. Intemretarea ortodox5 modernl incearci sd firfeleagd gi sd-gi insugeascH nu propunerile izolate dg inJe.-rpretare ale diverselor pasaje biblice contretei, ci in gbneral intenlia ermineutici autenticH a Sfinfilor P6rinfi cri care aceg* sfinfi purtdtori de Dumnezeu ai credinlei noastre au inter-
7,6., Interpretareo filologico.i$ortcd Ei cea in B k ertc a Ve cb e
ole gori c o - tip ologi c dt
Marii exegefi bisericegti ai Sfintei Scripturi se evidenfiazd.,in primul rAnd, nn prin interpretHrile lor filologice ,.ad literam", ci prin'strHdaniile lor permanente de,a delimita credinfa adev6rati de erezie. Toqmai ftr aceasta rezid6 nucleul interpretXrii patristice iar'in acest punct Sfinlii Pdrinfi ar trebui sd ne fie deschiz[tori de drurnuri. Ansamblul ;,1iter6-spirit" este de mare interes pentru interpretarea patris!^
ticd a Bibliei. Ea pornegte de la litera (Vqappa) textului pentru a trece apoi la spiritul (nve0pa) textului scris. Sf. Maxim M[rturisitorul (*580, t662) spune: ,,Dacd litera nu e inleleasH spiritual, ea dE impresia unei descrieri (nuneai) a ceea ce e spus; astfel nu va scoate in evidenfH forla de expresie a ceea ce e scris, pentru a trece mai apoi Ia spirithatiune"4. intre ;
liilor
(Premise teologice gi istoric-filologice precum gi
abordiri exegetice
a celor
patru Evenghelii); Tesalonic 1990, pag. 57, in care se accentueazH faptul cd interpretarea patristicd nu epui4eaii c;riv6ntul biblic al lui Durnnezeu. a S. Agouridis,EqprqveutLrtl to.rv i.egox 6erp€.vr,.r (=Errnirieiica Sfintelor Scrip-
turi),AtenaL9%,pag.53.
aa
.,-,o-.-
":
Maxim Mdrlurisitorul, Capitol despre teologie, o sutd de maxirie 6,76:
@
tlo:rcalia, val 2, 152 (editia germani).
19
J #a 1,1
,1
,
Pn
Sruorr
or. Da. KousuNrrN NrrolAKoPouros
yq,iplro
qi rcve0pra
Sfinfi Pirinli vfld
o relafie
dialectici 9i
radicald, care ar PresuPune' exact cain o "orrtad.icfie trad.ilia platonicianH, polaritatea dintre lumea materiali' sensiiffi gi spirituale, dintre credinlX qi cunoagtere' d,intre i"otiu ei p.u&"a. Exegelii Vechii Biserici nu au.1z911t litera u*tt ae spirig ae congnuttiprofund a] te{ului- 'r*it't1ti'"61it gi-ar gE'si deplina caa punctul de vederJal SfAntului Pavel invalabilitate. Punctul principal al Scripturii il constituie lucru cu adetotdeauna adev[rulicripturii, care e acelagi virul credinlei cregtine' Sfinlii Pirinli au acordat atenlie perechii "yQd)V.oprincipiului nveislta;',Preculn 9i celor patru variante ale a5 (in jurul anuCassian de interpretare transmis de la Ioan lui 360-435): Litteta gesta docet (interpretare ad-literam)' moralis quid agas (tnqtuid credas aliegorialt*toau alegorici),
,,i
terpretareaeti-ta;siquotendasanalog.ia(intelpretareaanaloPirinli tragica sau tipologicl)ni' Chiar 9i atunci c6nd Sfinpi ieazi,probl"*" secundare legate de Scripturd' la care apar d'iverse, ei subord'oneazE propunerile .1or of ir,ii' "*.getice Tocmai in de interpretare a credinlei autentice cregtine' poate fi demare aceasta rezid[ spiritul ermineuticii 1or care qi aproape indispensabil exegefilor actuali' Er-
importanli
eMai mult despre principiul ,,yqdppa-rrve0ga" in ermineutica pakisticfl' a se A'yhe rqafrfle eqv'Ercx,\1
i:r Biserica ntgrwo-aithva(= lrterPretarea Sfintelor Scripturi $l Perioupani in secolul alexandrind exegetici qi tradilia trei secole frimele i" p"t irtita. al V-lea.), vol 1-, Atena 1997, pag' 480f' ioopa i. Kleinhans,uxegese:Lat. Mittelalter (=Exegezl" Evul Mediu latin)' acestui sens cvadruplu al LTHK vol 3, Freibur g1.!/le,coloana L285' autorul Bibliei este cilugirul Nestorie (Secolul 4)' a6Detaliiasevedeala S.Agouidis,Ai.flatdqeqrqeErcrcArloiaqci4tqprqveutal f'y1a9iou .e.7io lqaQ6v, in, eioqy(oea A'1)g0oO6[ou'Eqprqveuttro0 "at pr""i in calitate de exegefl ai Sfintelor Scripturi' iru Prelegeri ale Primei en"d, Lo*"ti"p deermineutici ortodox[) , Atena' 1973' pag93 f'
Ai
*i,
Ps
Brsr.rci TsoL6crr '
., .g -'li'
mineutica lorbisericeasci confofmd credinlei cregtine gi nu prollemele gr.amaticale s au- alte -P.?l]"*" practire de. inierpretare, bste cea care face din Sfinf,i Pirinf, adevirafl deschizetori de drumuri. De aici putern trage'concliiiia:-,1;feritor la autorul, perioada, variantele textuafe gi cgnditi]le ftr care au apHrut cdrfi.le BibteL exegetul lmodeni) afe dei plina libertale de cercetare qi libera alegere in fOlosirea'me-l
todelor de interPretare." s tln exemplu caracteristic ir istoria interpretarii cregtine este ilustrat de divergenla gi multitudinea de opinii ale sfinlilor Perinti gi de atentia acordatx credinlei transmise. Interpretarea mult contestatx a pasaiului din Evanghelia dupe Ioan 1.4,2L,,'O na'rr1q p'ei(uv pof totl"4 (=Tatil este orui *u." decat Mine) a fost determinat[ 9i influenfati in cadrul exegezeiBisericii Vechi de factorul ,,adev[r-eroate" , cu referire la invilitura greqita despre relafia Tati - Fiu, ce ameninla adev6rata credinld. tn secolu1 IIL Celsus le-a reprogat creqtinilor cd ur agezape Fiul deasupra Tatilui gi cH s-ar ridicaimpotriva Tat[lui, avAndu-Ipe Fiul drept conduc[tor (,,6orce-q totlv autorq rrle oraoec.:g AQxrlYt'rqe")nt' Ca reacfie la reprogul lui Celsus, Tertulian gi Origen au interpretat acest ?ragment prin importanla acelui ,,subordi,,riio" al Fiului. Tertulian vorbeqte despre faptul cE Dumnezeu Tatdl reprezintX intreaga fiinla a Dumnezeirii, ir timp ." firrt urt" aour un elementaarte din intregso' tn acest cons
M, Basarab,Die Kirche als verkiinderin und Auslegerin der Heiligen schrift
(=Biserica-propoviduitoare
13:??1*"
ta aceastd
9i
interpretd a sfintei scripturi), orthodoxes Forum
temi existi material dinbelgugin lucrarea de doctorat
alur'stergios Sakkos,,,lOfla:tig pou fe(a:v po6 Emt''' vol 1: KqrcwipclLtlilou rat 6qFriera, Tessiionic 196g; vol 2: IEQrDeq xal Erivo6or rata rd.,r 1p' aieiyo turrio.ri. 1955. (,,Tat6l meu este mai mare decit mine", V. oI' L: Critica texiului qiinterpretare a.Yo1.2:Dispute9isi4oadeinsec' al XII-led') "'" i,
A
se ,redea
--, -, -
textele cofespunzitoare la Origen, Adversus Celsum 8, 72. 74: BEP
10, 183. 185. n Tertulian,Adversus Praxeam 9, 2 : P'L'
2, 175-220' +7
40 L1
i;Ia;'i'
I I
Pn
Sruprr og Tsor,ocrs Brurc.i,
or. Dn. KoNsrlNrrN Nrror.lxopour.os '
text FiuI are/ pentru Origen, ,,o valoare mai redusd" decAt a doua
jumitate
a secolului
il fV-lea, cAnd arianis-
mul a dobAndit o importanfH mai mare, au apHrut gi alte interprbtdri ale acestui pasaj din Evanghelia dupl Ioan. Pentru o grupd de exegefi, Dumnezeu Tat6l este ,,pe i(cov" ca ,,aytvtnroq"(neniscut) spre deosebire de Fiul Care este n6scut (.yewqt6g"). Acest punct de vedere a fost susfinut in contextul direct al polemicii impotriva arienilor de Sf. Vasile cel Mare, Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Isidor din Pelousioru Sf. Chiril din Ierusalim gi Teofilact al Bulgariei. Pentru alte grupi de Sfinli Pdrinfi, Dumnezeu Tat[l este definit ca,,pe[(r,,v" datoritl infrupHrii ca om a Fiului. Aceastd interpretare a fost reprezentati de Sf.Ilarie, Sf. Grigorie Teologul, Didimos gi Sf. Chiril din Alexandria. SurprinzHtor este faptul ci pentru acest fragment al Evangheliei, Sf. Grigore Teologul Oi Chiril din Alexandria preferH prima interpretare cAnd e vorba de arianism gi pe cea de-a doua in alte ocazti.,, Criteriul principiului ermineutic la toate interpret6rile acestui fragment [...] a fost ,,rcavd"ry r''Lor.ecrsq" (reguIa fideis'z) a BiseriCii"s3.
Pentru Sfintii Pdrinli gi in general pentru ermineutica ortodoxH, Sf6nta Scripturd nu reprezintX o carte filologicH Origen, Adversus Celsum 8, 12.t4: BEP L0, 183.185. Vezi mai ales acelagi Adversus Celsum 8,15 : BEP 10, L86: ,,oaQaq yriq rlpeig [...] Qaptv tdv uldv oirc ioXug6tegov tou natgdg o.A-L' itnobetorepw. rairoiro Adyopev aitQ 5t
i. l
ril
nerg6prevor, etn6vrrt6"6 narr;q 6 n6prfaq ;re ge(alv ltou Lor[". 52Mai exact despre ,,regula fidel" in Vechea Biserici gi importanfa ei interpretarea cregtinl a se vedea /oh. Panagopoulos, H Egprlveia rqq Ayiag lqaQrlg orqv 'Ercxilo(a trirv flatdqcov (= lnterpretarea Sfintelor Scripturi irn Biserica din perioada patristicd.),
ne transmiti in
vol
1,
Atena1990, pag. t79fl.
sLaS. Agourid.is,OiIlat6qeg r1g'ErcrcAqohq @,; €gpqverxairiivArylcdv lqa+d,v (=Sfintiiperin$caqiexegegiaiSfintelorScripturi,iru PrelegerialeprimeiCorLferinle de ermjneutici ortodoxd), irt Etolyrloeq A Oq0oOo{ou 'Eqpqveutuco0 Euve6qiou, Atena1973,pag.89, unde se gdsesc Ai alte detalii cu privire la problematica de interpretare a fragmentului din Evanghelia dupi loan L4, 28.
:
principat.infoffii-ffi
t$todte. ega Hrisostom, SfAnta Scripturd nu este o culegere de ,,simple litere"sa. Ea este o culegere de:scrieri religioase care certificd credinfa comunit[fii cregtine pri '" , :, .: ,:, l', mafe. ln special Noui Testament alcdtuiegte mesajul scris al cregtinismului, propovdd uirea credinlei creqtine. E CuvArttul lui Dumnezeu care are ca scop m6ntuirea oamenilor. tn aceasti privin$ Sfinlii P[rinfi n-au fHcut o interpretare adliteram, ci o interpretare alegoric5, tipologic6 sau anagogicdss. Alegoria, utilizati in principal de reprezentanlii gcolii alexandrine, dar gi de alti Sfinli Plrinfi, este definitd de J. Dani6lou drept o metodi de demitologizare-iar aceasta in cadrul trecerii de la Vechiul la Noul Testamenf6. Pentru metoda alegorici e citat un exemplu reprezentativ de interpretare patristicd a Nouiui Testament. Mai intAi textui din Evanghelia dup6 loan L0, L: ,,Adevirat, adevHrat zic vou[: CeI ce nu intr[ pe ugd (6ki rng 06qag) in staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur gi tAlhar". In cele 1,00 de omilii ale sale, troan Hrisostom, cate ,,a explicat atAt de temeinic Ai totodatdpracttc"sz Noul Testamen! interpre" Irr" Hrl*t"*D"Mutatione Nominum 2: P.G. 51, 726. s5.
flrm spunea
Tat51.5i
in
care
-a
Sf. Ioan
sAsevedeadetaliilecorespunzitoaredespre
OrigmlaP.Andriopoulos,'H0d
Ortodoxi), in: EioqlqoeLg A' Dqgo66[3i
Euve6qrlou, Atena1973, pag.205, nota 100. sTldentic laB. Altaner-A. Stuiber, Patrologie.'Leberu Schriften und Lehre der
Kircl:renviter (=Patrologia. Viafa, scrierile $i invalehrrile Sfinlilor Pnrinfi), Freiburg, L980, pag.324.
43
I Pn
:
on Dn' KoNsrrNtrx NrxoLAKoPout.os
a astfel: "El teazd.fragmentul de mai sus in mod alegoric drept uqH (Ouqav)' d,enumit foarte potrivit Scrierile Sfinte gi ne reveleazi Pentru cH acestea ne conduc la Dumnezeu in miel ne apdri gi cunoagterea Lui. Acestea ne transformi siguri' ,,,, fur'a lupii sI pitrund6 iniuntru' Exact cao.ug[ gf ne mijlocegte cuScriptura tloctreaza accesul ereticilor nol tuturor lucruriior care sunt de interes pentru rl.oui "r"" Interesant e faptul intrucAt ea nu ne lasl s[ ne inqe16m"5s. a SfAntului Ioan Hrisostom cH aceast[ interpretare alegoricd concreti a textului ci $(Ana intuit nu numai interpretarea a Sfintei gi pozilia ?nsemnatS. 9i totoiati ind'ispensabili
Scripturi in credinla cregtini' gcolii exeh *or"rt cH Sf.IoanHrisostom a aparfinut 9i getice antiohiene, renumitl pentru interpretarea-istorici folosegte el mai sus Hlologica ad-literam. i:n exemplul dat alexandrine - un gcolii iotogi"*utoda alegoricl - atribuiti Bisericii Vechi erau sernn sinrbolic aliaptului c[ exegelii cunoscute atunci' desc)eigi tuturor metodelor de interpretare e Dup[ cum sPune Sawas Agouridis' acest lucru "foarte care caracterididactic in ceea ce privegte Lnilateralitatea ermineutice (ale gtiinlei zeazd.in mod. oUignuit piincipiile 5e' occidentale) incepAnd' cu secolul al XVIII-Iea" Antiohia a fost i:rtemeiatl de Luki$coala exegetici din ai Noului Tesu.,o" 1+ 312), uiul dintre primii comentatori tn afarX de Sf. Ioan Hrisostom' printre rePrezen-
iii iil lri
t, f,l
tr
ll il1
!l
i. 1l
iI lir
tament'o.
'
;I 1l
expuneri-
- f."" Hrl*t,"* lfomilia ad Ioanem 59 : P'G' 59' 324',{ se vedea 9i Au0qrcqe 6q egprlveutrrrl aqXq leinP. Andrioprrfrr, t*.i1r.'o rfie Kawrle (=Textul Noului Testament ca o"J Urfyq"d Eqyo k';dwou toO iquooog6pou t"i Ioan Guri de Aur)' extras din de interpretare i" op"" principiu
I
rl
'll !'l ;i
"*tgt':"i
pag'77',^ failiaspeaata:@ioloyia,vol'60,Atena1989' ^
-G-igirofi
.i.-.-^-.
ir,oin"*ceuq"qeTlrcxh1,olo.qo,sriqpqveutaltolAyircllrqlQciv
({fintii
PtuinS
* qi *"ffa ifit'ta* Soipt"i' *'
Prelegeri ale Primei Conferinle''
A"oq0o66Eou'Eqprqveutrro0 de Ermineuti"a o*o[o*aj, in: Etorlyr]oetG ebqiou, Atena 197 3, P ag' 9 4' date puline @cu referire Iu p".ro"r,u l,riLukianos, d,espre care ni s-au hansmis Proto-Lucian' Lucian Too' E' 9i gi neclare, 9i activitatea sa exegetici u 'u '"d"u
Iw ll I 1r
.Ft
L
4+
.
e-.
Sluorr oqTnolocre Brsuci
tan$i acestei gcoli se numHri: Diodor djn Tars, in timpul ciruia gcoala a atins perioada sa de ir:florire, Sf' Teofil al Antiohiei, Meletie al Antiohiei, Eusebiu de Emessa Eustaliu al Antiohiei, Teodor de Mopsuestia 9i sf. Efrem sirul. AceastH direcfie exegeticH a fost urmate de Teodoret din Cyr precum gi de Nestorie. i Platonisrrmlmijlociu qi mai ales filosoful evreu Filon arh constituit fundalul pentru gandirea teologica 9i interpretarea biblic[ a gcolii exegetice din Alexandria al[turi de cei mai importanfi qi cunoscufi teologi 9i exegeli alexandrini ai Bibliei: Clement gi Origen, mai pot fi mentionali aici 9i Ammoniu, Dionisie din Alexandri4 Teognost, Pieriu 9i Hesichiu. Degi aIV-lea Sinod Ecumenic nu a considerat invi!6tura lui origen ca fiind in acord cu credinla ortodoxd, oriin domeniul exegetic, o influenfa imensX gen a "*"r.itut, dezvoltirii interpretHrii biblice creqtine' ""rptu Clement Alexandrinul (t in juruI anului 215) este primul care a aparat sistematic exe}ezaalegorici. tn lucrarea sa ,,Stromat;- ryL 124,6) el scrie c[intreaga Scripturi vorbegte intr-o limbi tainici, plind de simboluri. Caracteristic pentru aceasta este semnificafia filosofica sau psihologicd p" .ur" el o atribuie anumitor texte sau Perso€me din_sfania Scripturf,: de exemplu, dup5 el tablele Legii din Cartea Exoduiui simbolizeazdintteaga lume, in timp ce numele Galateni" din ,,Sara" qi ,,Agar" introduse in ,,Epistola cHhe Noul Testament ne arat[ adevarata in]elepciune qi filosofia pngAne. in:F.MGyoss-STalmon(ed),QumranandtheHistoryoftheBiblicalText
(=Qurrnan qi istoria texh.rluibiblic), CambridgeJ Londra 1975,pag'293:395 y ,p".iur despre ,,ipoteza celor ZLtt<.lar{', , aparuti gi mult discutatd i:r ultimele zur aeceniu a se Iredeu opera lui R. Lorenz, Arius judaizans?.uiiiersuchungen
dogmengeschichtlichen Eino.r{4yng des Arius, (=Arie iudaizans? Cercetiri pag.2.9t., usripra tJcutqi ocupat de Arius inirtori, dog-elor), Gottingen 1979, martirul diferen]iem sd trebui Ar intrebarea: gi discuti ,,[."] *i" ," pune si de
invilitorul lui Arie".
l Sruorr os Tsor,ocrBBrgr.rci
Pnon Dn ; KoNSTANTTN Nrrorlropour,os
-
Ofigeflrcare simlea multe dragoste gi dHruire falH de credinla ortodoxH, a fost influenfat puternic de trihotomia ontologic6 a Platonisrnului. De aceea, elra propagat tripla exegezi a Sfintei Scripturi: L) Irrterpretarea materiald sau ad literam,sau istorico-gramaticald. Prin aceasta el nu se refer[ la metoda istorico-filo* iogicd a antiohienilor, ci la simpla inlelegere ad-literam a celor spuse (de exemplu: Grddina Edenului-Dumnezeu a
1l l
lr
l
plantat Raiul g.a.m.d.) 2) Interpreta rea psihicd sau eticd, de care se folosegte taL 3) Interpretarea pnevmaticd sau alegoricd sasmisticd, rc' alizati prin inlelegerea anagogicd. Ar fi de observat aici cE Origen igi sprijini afirmafiiIe sale fur legdtur5 cu posibilitifile variate de interpretare ale textelor bibtice pe dou[ locuri biblice: a) flaqoq-rtay'Proverbe 22, 20 (,,rcal crU bi an6yqatp at otrir.a oeauccp tqtoo6q e r.g pouAr;v rcaLyv6;o'w erci ro "lLaroq rr;s rcaqbhg oou" ftnsugegte-fi aceste cuvinte in trei feluri gi explicd-fi-le spre voinfa gi cunoagterea in adAncul inimii tale), b) II Corinteni 3, 6 ,,rb y,iq yq,lpya artotcriwer, td 6i nve0pa eaonoteT' (Litera ucide iar duhul face viu); ceea ce gi Apostolul Pavel a:uh.lizat, dar in alt context. Fird indoiald cH Sfinfii Phrinli s:au shdduit sd dea r6spunsuri la problemele ermineutice ale timpului 1or.:Bineirrleles c6. astdzidefinem informafii istorice gi filologice mult mai bune gi mai demne de incredere in ceea ce privegte epoca redactdrii scrierilor Noului Testament. De exemplq nagterea gi dezvoltarea traditiei apostolice aga cum o vedem noi astizi i-a fost necunoscuti Sf. Ioan Hrisostom6i. Matevedea, mai mult, in: P. Andriopoulos, Td rcelp.evo rqq Kar1q ALa01rcr1g riq 6ErpqveutLr<{ aqpl ord i[r1yqtLrcd 6qyo l6dwou toO Xquooot6pou (=Textul Noului Testament ca principiu de interpretare i:r opera exegeticd a Sf. Ioan Gurf, de Aur), extras din edi$a speciali: @eohoyia, vol. 5O Atena 1989, pag. 15; 51A se
+6 +i; $lr
rialul exegetic filoiofic gi istoric cd stit6a aturiciia"a ispozifia Sfinfilor Pdrinfi era inferior materialului de care dispunem azi. -$tim (astdzi) cu siguranld mult mai bine, ce s-a intAmplat la Roma sau tr Corint atunci cAnd Sf. Pavelqi-a redactat epistolele sale despre aceste biserici" 6?. Multe interpret6ri patristice ,,mistice'1 dau alegorice ale io"*ii6rfiblice conciete par azi deneconceput-mai alesce d.iversefb cunogtinle filologice, istorice, arheologice'sau religioase ale gtiinfei biblice modeme s.au inmullit enorm. Dar Sfinlii P5rinfi n-au afirmat niciodatH cH una sau alta dintre interpretirile lor ar fi cea definitivd gi norrnativi pentru exegeza cregtinH63, lucru pe care vesful l-a reprogat uneori esfuIui. Sf. Grigorie de Nissa (*335 +394) spune foarte clar: ,,Nu transformim ceeh ce e spus in dogma ca sd nu dim ocazii calomniatorilor; dimpotriv5, admitem ci prin aceste gAnduri ne-am exersat doar spiritul propriu, fdr}- a dori s5lHsim viitorilor (exegefi) o teorie exegetic6"6a. Pentru noi, exegeza patristici rimAne astdzitotugi foarte valoroas5 qi indrumHtoare, intr-atAt incAt chiar ii analiza lingvistici a textului ea nu rdmAne doar la nivelul literei, ci ne aratd gi sensul eclesiastic proftrnd bisericesc Ai conform cu credinfa cregtind, al celor scrise. Exegefii Bisericii 62Yezi S. Agouridis,
'Egpqveutrcil cr^rv leqrirv rcerp6vcw (=Ermineutica Sfintelor Scripturi), Atena7992,pag.54.P. Andriopoulos,Tbrceiyevo rrlg KaLvqg Aragriqs cif €qpryeutmrl riglq otd e[qyr1tLrco {q7o I<,.rd.wou tou Xqu
oia
rCoy
flatdqa;v. Oi tgeiq ngc.rtor
aic.rveq rcai.
Ayhg IgaQrlS oqv Ercxr\r;11 ctAe[avbqll Etqyqtrcrl
naqdDooq digrcr't ntur:.no akbva (=t:rterpretarea Sfintelor Scripturi in Biserica din perioada patristicd. Primele trei secole pi tradifia exegetici alexandrini p6nd' in secolul al V-lea.), vol 1, Atheni 1991, pag.;S$ .' a Grigore de
Nisa,,,Ad Petlum frafrem de hexafreror 5: BEP 65, 528f.: "oi 7iq 6d'ypa rov A6yov nororipre0a, drore riQogpqv 6o0vattotg 6rapaAAovow.a7Ut' 6poAoyo0pev e'yyupvd(erv p6vov 6aurrirv rrlv Oravotav roig nqoxetprCvorg vol;paoLv, ori 66aorcai,hv ifr;yqtLrrlv toig iQe[rtg dnorL9ec.9an,,
47
I
Pnor. Dn. KoNsTANTIN
Nxor-lropoulos
Vechi,,nu au fost simpli comentatori ai textelor sfinte' Ca interprefi, ei au rela$onat intotdeauna interpretarea Seripturii cu teologia biblicd gi cu teologia Bisericii"6' Dupi Sf. Ioan Hrisostom scopul centrai al exegelului este nu numai simpla i:rlelegere a textului, ci gi ,,folosul etico-moral al acestui text pe cire il au ascult[i or{'66'Sfin,d Perinli n-au refuzatsub nici o formi cercetarea,filologica, istoric6 gi critici a Scripturii. Este un fapt cunoscut cd Sf. Ioan Hrisoslom se sprijin& pe interpretarea ad-literam; in Procesul de interpretare el se bazeazd'cAteodati - cu ajutorul traducerilot'T' gi pe originalul in limba ebraic66. Prin aceasta, Ia interpretarea sa se iau in considerare gi factorii istorici, deqi acegtia nu reprezintd pure elemente creqtine'6e -
II. ERMINEUTICA 9I EXEGEZA in usnnICILE DIN APUS 2.L,Interpretored Scripturii tn Eeul Medisr
Referitor la tematica acestui caPitol trebuie sd menfion5m i:r prealabil cd, in timp ce t:r aPus existd un numHr mare de lucriri pe aceast6 temi, in rdsdrit bibliografia despre aceaste perioadd prezintd lipsuri insemnate. Nici in risdrit gi nici iIr aPus exegeza biblic6 a Evului Mediu nu se afle in prim ptan. in special in perioada Evqlui Mediu timpuriu (ir principal pAni in secolul aI XII-lea) teologii nu s-au preocupat de interyretarea personaH biblici. in aceastd perioadd se poate vorbi doar in mod izolat de o exegezH gtiinfificH. Se evidenfiaz6' doud' caracteristici ale ermineuticii medievale : . - separarea dintre intelpretarea unui text concret gi teologia legati de acesta; - lipsa de productivitate independenti a teologilor gi a unei metode formalizate Pentru comentarea Sfintei Scripturi, legati de aceastaTo. tn timp ce pAnX tr secolul al V-lea aPrecierea teologic[ a textelor era feqlte in cadrul interpretirii 1or, in Evul Mediu lipsesc comentariile independente sau omiliild biblice' A fost coqsideratH ca fiind multumitoare strAnggre.Sgi trans-
S. Agouridis,Oi nat6qeg .grlq 'ErcrArlohe rig Eqprlveutai. tdrv Arylr^N fqaQd,v, qi iru Eicn;yqo'eq A 'Og0o66fou'Eg;rqveutrrco0 Euve6g[ou (= Sfinli pHrinfi ca Ermineutici de ifir,t"lor scripturi, in: Prelegeri ale Primei Conferinle "*"ge1i "i ftodoxd), Atena1973, pag.100 gi urmdtoarele. 64. se vedea p. Andriopouloi,Td rcefrwo rig Kawrle Ac0r;rr1e
65
agm mo ttqyr;tuco €gyo Ioxiwou to0 Xgwoot6pou (=Textul Noului Testament .u frir,Apiu a" interpretare in opera exegetici a Sf. Ioan Guri de Aur), extras din edifia specialdt @eohoyia, vol. 60, Atena 1989, pag' 46 cu nota 80' alluillias Oilconomou,Tl "in legiture * """uriu a se vedea interesantul articol qi Sfinfi Pirinfl greci), (ebraicn Biblia nar6qeq El.,\veg r.oi o1 yAriooa Epqa'iirj A e lr io B tp )"Lrclxt M e Ler 6o 23 (1994), vol. 13, pag' 29 -47' 68AsevedeaP Andrianopoulos,TorceipevotfleKaLvrle Ara0rircqecjXEQFrlveucrcrl
mb ifuypLxo tgyo Ioawou rcO Xguooot6Fou (=Texhil Noului Testament ca principiu de interpretare in opera exegeticd a Sf. Ioan Gurd de Aur), extras
&q1q
din: @eo\oyia, vol. 50, Atena7989, pag.46. A se vedea mai departe P, Andriopoulos, To rceipevo rrle Karvrle Araorircqg cirg Sqprlveutrril riqfl otd Efr1lqtrcd €q1o l<,.rdwou to0 Xguooot6pou(-Textul ruorriui testammt ca principiu de interpretare in opera exegetic[ a Sf' Ioan Guri nota de Aur), extras din edifia specialX: @eoloyia vol.5Q Atena 1989 , pag'20 cu
6e
47., ili; I
,,1
hi
I
'
;it6r,tr" arlhrulteihformalii, rrrci1
L47
a se vedba expunerile lui $.'dgoilfi;dir,'Eqpr1r.urdrv ieqdrv rceLpiva;v (=Ermineutica Sfintelor Scripturi), Atena L982, pag.
ff..
I l
I
Sruorr or Tagr.ocra BrsI.rci
Pnor. Dn. KorsmNrrN NrKor-AKoP oulos
'-itl.uu
titatelbr Sfinfilor Pirinli care se refeie i:r mod exegetic Ia d.iferite texte biblice. Astfel a luat nagtere o noua Iorm6 de interpretare a Bibliei ap6rutH prin apa numitele ,,calefle" (gr: ierqal sau'ErcAoYal sau'ErcAova6ta)' Este vorba agad.ir de ,,serii" (oeqat) in care textul biblic este fixat in versuri sau Pe coloane, iar pe margine, in jurul textului au fost scrise diverse citate exegetice ale sfinfilor Pdrinfi.71
Acestui fel de exegezH ii lipsegte aprecierea criticl personalX precum gi pozilia teologului, care nu furtreprinde o trleiegere profundd proprie a textului. De altfel trebuie s5 u.""r,toe* aici faptul c5, din vechime, i:r Biserica 9i in literatura profana s-a i:rregistrat obiceiul colecfionarii de fragmente patristice, sau de altH nafur5, importante' Premergdtoarele acestor ,,setli" au fost aga numitele ,,antologii" (florilegii) care au reprezentat un fel de culegere de pareri ale diverselor personalitHfi. Acest gen de scrieri a ap[rut mai mult in confruntirile vechilor teologi cregtini cu ereticii acelor timpuri. un exemplu caracteristic in cadrul Bisericii de rasirit este opera lui Teodoret din Cir cu impresionantul titlu: ,,Etanistes-sau Polymorphus".z Este vorba de o creafie scrisi i:r formi de dialog a lui Teodoretiri care atrage atenfia asuPra cAtorva pireri mai importante ale Sfinlilor Pdrinli culese de el. Acelagi fenomen se ftrtAlnegte gi in Biserica de apus' Un exemplu impresionantil constituie Ioan casian care, in lusa ,,Ctlationes" a strAns diverse zicale 9i cuvinte ale
".ur""
marginea acestui text, weau Sd atrag atenfia aspra urmStorului volum: K. Aland (ei.), Die alten Ubersetzungen des Neuen Testaments, die Kirchenviiter(=Vechi zitate und Lektionare, (Arbeitm zur neutestamentlichen Texfforschung 5) (Lucriri lectionarele si Parinfi Sfinlilor citatele Testament, traduceri ale Noului prinvind cercetarea Noului Testament 5)), Berlin, New-York 1972' L Lr.ru.uu cu titlul ,,Eranistei seu Polimorphus "care se gisegte in P'G ' 83' 27 Diagi urmatoarele este impHrlitd in trei dialoSuri cu subtitlurile: ,,Imutabilis: III"' Dialogus gi,,Impatibilis: II" iogus 1", ,,Inconfusus: Dialogus
71Pe
5o
unor personaHteti importante. De menlionaf, este. gi celebra operd,,Epistola Dogmatica" a lui Leon iel Mare,'ur*care au fost strAnse mai multe opinii cu autoritate ale Sfinfllor PHrinlf cu privire la probleme dogmatice.T3 -... ,*- t;;. Una dintre cele mai i:rsemnate ocazipentnr cqfegiirea unor astfel de Eklogai (catene) a fost agadar lupta Bisericii cu falgii invdfitori, astfel incAt aceste ,,seri7" au.primit ufrr caracter dogmatic. Pe lAngH acestea mai existau gi antologiile care serveau mai degrabd unor scopuri didactice gi care demonstrau astfel un caracter moral-ascetic.Ta O a treia categorie a acestor crrlegeri eta reprezentatd de catenele ermineutice care, aga cttm Eun spus anterior, apar sistematic fir Evul Mediu, atAtir:r rHsHrit cAt gi i:r apus. tn terminologia de specialitate se:uiliz"urd gi notiunea de,,scolie" (comentarii) care definegte culegerea de scurte observalii comentatoare ale Sfinfilor Pirinli asupra unor fragmente dificile din Biblie, observalii ce pot fi considerate premergitoarele catenelor sistematice de mai tArziu. in biserica de rdslrit aceste ,,scolii" au primif in perioada biz4nttnd., numele de,,'ErcAoyaij' fiind cunoscute spre sfArgitul epocii drept,,Errqrai". Cunoscufi autori de seirai (seirografe) au fost in est Nikitas din Herakleia (sec. 11), Euthymios Zigabenos (i:rceputul sec. L2), Prokopios din Gaza (sec. 15) 9i Teofilact ai Bulgariei (sec. 15). in perioada medievald,Ts vestul inregistrea zd o dezvoltare a exegezei bibtrice asemdnitoare cu cea din est, care, firsd, se va dezvolta pe cHi proprii ftr secolele urmHtoare. In timp ce tr scolastica timpurie s-a accentuat inspirafia diviEAceasth tematici este abordati detaliat gi cu mai multe exemple in cartea lui S. Agouidb,Eqprlvewrrcq div i.eqow rceLpwcrv (=Ermineutica Sfintelor Scriphrri), 7aA se vedea
culegerile vechi publicate pAni in ziua 4e azi, ca de exemplu:
TsEvuI Mediu occidental poatgj_lglpeffl{I,_.trei perioade: L. Scolastica rie (sec. 8-11) 2. Scolastiqrl(SflC, _{2;13) gi.3iS-co'lirstica t6rzie (sec. 14-15).
...,:1,
!\..
:
,
,,51 ,,t,
tr I
timpu-
l
Pnor. Dn.
KoNstlNur NmoLAKoPoulos
textuIui biblic Ai dependenfa exegezei de Sfinlii Perinti competenfi (de ex.: Sf. Ambrozie, fet. Augustin, Sf. Grigorie cel Mare, fer. Ieronim, Sf. Ilarie din Poitier), d;r. secolul ai XII-lea studiul Sfintei Scripturi a inceput si cAgtige tot mai mult, un caracter qtiinlific o. dat[ cu lucrdrile exegetice proprii ale teologilor acelui ti*ir.In istoria exegezei biblice sunt cunoscute aga numiteLe ,;glose"76 care, in ciuda citatelor din interpretarea patristic6 igi arati clar tendinla de a se constitui in opere exegetice de sine stdtdtoare. Glosele au ?:rregistrat o dezvoltare structuralH cu diverse forme (g1osi interliniari, glos[ marginalH); punctul lor culminant il reprezintH, irsl, ,,Glossa ordinaria" a lui Anselm din Laon (cca 1050- 1117), o ampli operi exegetici cu referire la Psalmii Vechiului Testament gi la Epistolele Sf. Apostol Pavel. tn tratatele exegetice ale Evului Mediu (sec. al Xltr'leaal XV-lea) domini o diferenfiere clari intre sensul literal 9i cel spiritual al textului biblic. Acest principiu targ aplicat i:r scolastic[ provine din principiul ,,Littera gesta docet" aga cum a fost el transmis de Sf. Ioan Cassian.z Operele exegetice ale secolelor aI XIII-lea al XIV-lea prezintd o anumiti autonomie. Se foloseqte in continuare citarea Sfinfilor Pnrinlu insd, in acelagi timp este folositd gi SfAnta Scripturd, astfel fircAt aceasta si se poati explica singurd in anumite fragmente. IJn exemplu caracteristic al acestei categorii de comentarii il constituie ,,Catena aurea" de Thomas de Aquino (t D7$ care oferi diferite note comentatoare la Evanghelii. O forml mai larg prelucrati a
nH a
Despre uglose" gi dezvolatarea lor a se vedea Chr' de Hamel, The Production and Circulation of Glossed Books oI the Bible (= Producerea 9i circulafia gloselor cdrglor biblice), Oxlord1978. in afare de aceasta a se vede a A. Keinhans,Exegese: Lat. Mittelalter (=Exegeza:.EvulMe$r[atin), LThK, vol3, Freiburg 1959, coloana 1284 9i urmitoarele. z A se vedea expunerea pe aceasta temd in capitolul nr. 1..5 al acestei lucriri cu titlul ,,Interpretarea biblici, filologico-istoricl gi allegorico-tipologici in Bise76
rica Veche".
52
Sruorr
.:
Tror-o11 Brnr.rci 1s
gloselor o constituie,,Quaestiones" c,ale au deschis unnou drr* pentru exegezacregtind a Evu1ui Mediu' 78 E-ste vorba de comentarii previzute cu texte interogativ€ (,,Erotapokriseis-ul bizantin -'Eq)6)tarcorcq loe rg" ) qare au caracteiul unei controverse, orientata critic cu texte bibliCe. Aceste,,Quaestiones" s-au dezvoltat cu timpul, cu precddere i:r vest, in metoda discufiei scolastico-acadgmice. In sco{ lastica tdrzie a apirut un nou fel de interpretare/ sunoscutE sub numele de ,,postiIe". Este vorba de incercarea exegetica de a-i conferi sensului literal, in cazul gloselor ne-gtiiut,locul siu bine meritat (postilare = a exPlica)' Una Iir,tr" cele mai importante culegeri de interpretdri a1e acestui timp, care a completat ,glosele", a f-ost,,Postillae perpetuae in Vetus et Novum Testamentum" a lui Nicolaus din Lyra (+1349).n ' in cadrul exegezei medievale nu s-a putut dezvolta pe deplin o configuralie gtiinlifica in totalitate independenti a exegezei biblice. Aceast[ perioada se_distinge prin orienta,uulu cltre autoritdf,le trecutului, agadai prin arhaismul slu. un alt element caracteristic al exegezei medievale este, in mare, o indepartare metodici de la litera textului 9i nuanlarea alegoricl, eticd gi analogicd a comentariilor exegetice'
2,2, Interpr etdtea (secolele
biblicdt refotmato ate 9i po
{lt eiotmotoat e
ol)ffl'leo - alWilI'lea)
inceputurile noii epoci sunt caracterizate,de curente 9i schimbiii importante din punct de vedere istoric gi spiritual: Lii acestea au contribuit in mod hotarAtor Renaqterea gi Umanismuf care i*e."*"tlnt identice cu Reforma con-
,*rn,i***"r*iE r*"e;,u) ;t,K BdI13, Freiburg 31995, coloana 1091.
Roloff, Bibelexe$es6:atreues Testamenf Testamenl), EKL, vol' 1, coloana 456'
DA se vedea detaliile in articolul (=Exegeza biblici: Noul
u'a'
luil.
53
I Pn
l.i: I
i:
l,:' u,t,'
I
lr.
t,: ir,
or. Dn. KoNsraNtrN NrcolAKopoulos
temporand lor80 dar care au avut un anumit rol premergdtor pentru aceasta din urmd. Astfel, in perioada Umanismului s-a hezit interesul pentru limba biblicl gi pentru textul original al Scripturii. Aici ar fi de menlionat edifia promovati in vest la textus receptus al Noului Testament grecesc impreunH cu o traducere in latini fHcutH in L5L6 de Erasmus din Rotterdam (1469-1536). Pe acest text s-a bazat traducerea lui Luther (1483-1546) din 1522.Pe lAngd aceasta ar mai fi de mengionat a patra edilie a Noului Testament, ficutt de Henricus Stephanus in L551. Pe lAngi impdrfirea in capitole care s-a impus in secolul XI[-Iea, s-a inclus in aceasti edilie gi implrfirea in versete, aflatH inuz pAnd in ziua de azi. Odati cu izbucnirea Reformei in secolul al XVI-lei a crescut gi interesul falH de ScripturH gi interpretarea ei.s1 tn interpretarea reformatoare a Scripturii sunt din nou corelate cele doud dimensiuni: ,,exegez6. gi teologie", intrucAt Reforma gi-a sprijinit toatd polemica impotriva Catolicismului pe SfAnta ScripturA. Aceastl mutare, din partea Reformei, a centrului de greutate pe Biblia insfrgi gi pe exegeza ei nu poate fi inleleasd fdrH intoarcerea la limba originari a textului biblic Ai Ia factorii lingvistici diferili, care reprezentau atunci unele din cele mai importante puncte de vedere ale interpretlrii biblice. ln aceastd perioadl au fost folosite sistematic editiile biblice ebraice gi grecegti, intr-o aga mHsuri incAt munca filologici gi gramaticald rezultatd de aici s-a cristalizat treptat ir:rtr-un factor ermineutic absolut necesar. Pe lAngd asta, in cadrul Reformei s-a practicat
tuorr os TsoLocrs Brar,rc;,
prin studii filologice intensive, atAt tradticbrEd ibxtelor biblice in limbile vii ale diverselor nafiuni, cAtgi redactarea comentariilor asupra cIrlilor Bibliei. tncepAnd cu Reforma s-a pus problema ermineuticii ca temhautonomiinteologiaoccidentalH.Teologiiprotest'iirrJgi au proclamat principiul suficienlei Sfintei Scripturi (sola scriptura)P,in timp ce principiile de interpr€tare ale Biserlcii romano-catolice au fost puse la indoiali. Ca un pol opus pirerilor catolice despre rolul tradiEiei al5turi de SfAnta Scripturl gi despre funcfia magisteriului in interpretarea ei, ir:r secolele al XVI-lea gi al XV[-Iea s-au impus urm[toarele principii ,,ale ortodoxiei protestante vechi": sufficientia (SfAnta Scripturi ca suficient6 sursd de revelafie) auctoritas (pe b azainspirafiei verbale) perspicuitas (inlelegerea nemijlociti) gi fficacia (nemijlocirea semnificafiei actuale). Luther ia in considerare numai sensul literal al Sfintei Scripturi, care are/ ca atarg relevanfd spiritual6 qi profetici. Prin aceasta s-a contestat sd:rema medievali a principiului cvadruplu. Acest lucru trebuie v6zut ca o reaclie puternici la exegeza alegoricH a Evului Mediu, chiar daci unii teologi medievali romano-catolici, ca de exemplu, Thomas de Aquino, au reliefat gi sensul literal al Scripturii. Opiniile protestante ale acestei noi perioade se evidenfiazd prin dou6 principii debaz6: - Scriptura devine singura autoritate a credinfei; - Scriptura se interpreteazd. ea insdgi, singurd (Scriptura Scripturae interpres).83 eO pozifie ortodoxi detahati cu referire Ia aceast{ tematicd
mA se vedea gi urmitoarele expunerile ale lui 5. AgouTidis, Eq;qveurrr{ r6v leqo'rv rcetprdvcov (=Ermineutica Sfintelor Scripturi), Atena 1.982, pag. 152 9i ur-
mitoarele. l
i: ,i:i ,:
1;r r
tii
i
81Ase vedea mai multe
informatii la H. /.
stamentlidren Wissensdraft (=Scurti
filngenl977,pag.13
ff..
Genthe, ,,Kleine Gesdridrte derneuteistorie a gfiintei nou-testamentare)", Gdt-
se intilnegte la E. Antoniadis:,,Die orthodoxen hermenzutisdren Grundprinzipien und Methoden' der Auslegung des Neuen Testaments und ihre theologisdren Voraussetzungi:n, (--Principiile ermingutice ortodoxe de bazi 9i mdtodglq de interpretare a Noului -. Testament gi premisele lor teologice", in: Proces-Veibaatdir premie:i corigres de Teologie Orthodoxe, Atena 1939, pag. 148. ts Expuneri explicative pe aceasta temd se gdsesc la W,G. Kilmmel, Das Neue
trii lfl! i 11..
$;;
54
,5
'." ;x.
f I
,1 il
i!,
'(
1
I
r
Pnor, Dn. KoNsTANTTN Nmor,eropour.os
Aqa cum a ar6tatluther in,,Prefa!6la Nioul Testament" (1522) principiul autorit6fii unice a Sfintei Scripturi merge mind in mini cu caracterul propovdduitor al acesteia. Mesajul biblic produce credinta care, irr mod exclusiv are func-
r1
r,l
r
rrl i
fle mAntuitoare (sola fidae). Experienla personald a credinciosului are importanlH esbnfiali pentru infelegerea Bibliei. La aceasta, un rol important il joaci gi m-erturia Sfantului Duh (testimonium Spiritus Sancti) care ajuti omul s[-gi deschidd odrii spirituali gi s6-gi intireasci credinla. Caracteristicd pentru inlelegerea reformatoare a Bibliei este interpretarea consecvent hristologico-soteriologicd. Iisus FIristos, Cel ce S-a r6stignit gi a inviat, este prin actul SEU mAntuitor adevHratul centru alBibliei (solus Christus). Pentru Luther teoria justificirii era, ca expresie a necondifionirii milei lui Dumnezeu (sola gratia), mlsura unei interpretlri corecte a Scripturii. Aceastd agezare in centru a lui Hristos reprezenta contragreutatea la o inlelegere a Scripturii pe mai multe nivele, aga cum s-a obignuitin Evul Mediu. in perioada postreformatoare concentrarea asupra Bibliei a condus la impunerea unor tendinfe de interpretare in parte subiective, fte cadrul conflictului cu interpretarea biblici autoritari a bisericii romano-catolicg qi astfel nu a mai putut fi evitati aparifia unui individualism putemic in interpretarea biblicd. Cu privire la incepututile interpretHrii biblice din noua perioadl, alHfuri de efectul tradifiei medievale in domeniul romano-catolig se poate face trimitere mai ales la imTestament. Gesddchte derErforschungseinerProbleme (SammlungOrbis) (=Noul Testament. Istoria cercetdrii problemelor lui: (Colectia Orbis)), Freiburg-Mti,nctren 21970, pag. L2 gi urmitoarele. A se vedea indicagia speciali despre ,,recunoaE-
terea reformati debaz6, cum cd Sfanta Scripturd este sursa unici gi ultimi de revelafie pentru cregtin gi de aceea se explici de Ia sine". (pag.12). A se vedea, de asemenea, gi alte expuneri ale lui S. Agouridis, 'Egprlveurrrc{ tolv ieq6v rcerprdvc,rv (=Ermineutica Sfintelor Scripturi), Atena 1982, pag. 153 9i urmEtoare1e.
56
'
Sruort os TEoloctn Brsr,rci
portanla Urnanismului gi a teologipi reformate. Atat din punct de vedere lingvistic gi filologrc cAt 9i din cel ermineutic s-au pus aici noi baze&. Degi importanfa tradifiei Sfinlilor Pirinli a scizut Pentru Reform5, aceasta ml a renunfat la mogtenirea Vechii Biserici, prin'strAnsa legdt.uri dintre observaliile de naturhlingvistici gi cele legate de conlii nut. in afard de aceast4 teologia s-a dezvoltatin str6nsd coJ relafie ctr exegeza, ceea ce abia mai tdtziu a condus la separarea gi individu ahizarcacelor doud' Primele sernne ale formirii rrnei interpretiri biblice moderne dateaz|din secolul aI XVI-lea. La aceasta, un rol important l-a jucat interesul faf6 de textul original, dar 9i problema legati de confinutul autentic^al Bibliei spre deosebire de lunga tradilie de interpretare. In aceasti perioadd problemele istorice gi geografice au cAqtigat gi ele o importan!d crescfinde. Mai mult, existi o irclinafie sPre o critici a Bi bliei, aga cum se aratd din modul de apreciere a Epistolei Sf. Iacob de cHtre Luther. Dorind si indice necanonicitatea gi aga-zisa pseudonimie a epistolei lui Sf. Iacob, Luther a numit-o,,epistol6 de paie" (apqdvr,a EnrotoAr]), o p[rere la care exegefii protestanfi au renunfat deja. DacH problemele rafionale ale Evului Mediu au fost legate de dezvoltarea invdliturii bisericeqti, arrtaliza rafionali, in perioada Reformei, s-a concentrat mai puternic -asupra transmiterii tradifiei biblice. Prin aceasta s-au prefigurat premisele nagterii Iluminismului, demn de menlionat pentru dezvoltarea cercetlrii biblice moderne, construiti pe o bazd istorico-criticd. Legat de critica asprH ia adresa tutelei 9i inv[f[turii bisericegti, reprezentanlii lluminismului (secolel1 a| XVIIJea &A se vedea G. Ebeting,,,Die Bedeutung der historisi:h-kritiJchen Methode ftir die protestantisctre Theologie und Kirche (=ImPortania rhetodei istorico-critice
pentru teologia gi Biserica protestanti)", 1950, in: acelagi,,Wort und Glaube (=CuvAnt 9i Credin!d)", Tiibingen 7960, pag. L-49.
I l
Pnor. Da. Kor'rsTANTrN Nrror.aropour.os
XVI[-Iea) au proclamat independenla rafiunii umane, ceea ce a dus la separarea filosofiei de teologie. Exemple reprezentative ale acestei tendinle sunt: John Locke (+ L7O4) gi Thomas Hobbes (+ 1651) i:r Anglia encidopedigtii tr Fran.!a de ex: D. Diderot gi Voltaire (+ 1778), precum gi Benedictus de Spinoza (1-632-1,67n i:rlHrile delos. MigcHrile iluministe gi diferitele curente ralionale din Europa s-au striduit s6 aduci in prim-plan un ,,cregtinism logic". Dintre aceste migcdri europene putemic ralionaliste ne vom ocupa aici, pe scurt, de socinienl. Acest curent s-a dezvoltat la inceput in Polonia, dup5 ce in L564,,ecclesia minor" s-a separat de unitatea reformatH. Aderenlii,,ecclesiei minor" au fost denumifi antitrinitari, unitarieni, arieni gi socinieni. Ei ingigi igi spuneau cristiani sau Fratii Polonezi. Denumirea de socinieni a luat nagtere abia in secolul XVII gi provine de la inv6ldturile lui Lelio Sozzini (*1525 Siena, +1562 Ziiri&) gi ale nepotului sHu, Fausto Sozziris ("L537139 gi aI
l
Sierta +L604 la Cracovia). Cele mai importante aspecte ale invdgHturii sociniane se rezumd astfel: Sursa invdlHturii cregtine este SfAnta ScripturE, in special Noul Testament. Cregtinul igi insugeqte adev5rul dum* nezeiesc cu ajutorul raliunii Sale. Trinitatea este respinsd ca fiind absurd6. Dumnezeu TatHl este vdzut ca singurul gi unicul Dumnezeu. DupH natura Sa, Hristos este om, iar ca reprezentant al lui Dumnezeu este demn de adorafie. Moartea lui Iisus nu e jertfd spre mAntuire. Dumnezeu L-a i:rviat gi I-a dat nemurirea. Pdcatul originar, mAntuirea gi necesitatea milei (harului) au fost negate. indreptarea (ind.reptdlirea n. tr.) se obline prin credinfi. Tainele Botezului qi Comuniunii sunt denumite doar simple ieremonii. De asemenea sunt refuzate invierea din morli a trupului $i pedeapsa vegnicH. 58
Stuorr os Tgolocrn Brsrrci
Socinianismul s-a evidenfiat aiadar prin atitudinea sa rafionalistd, piin critica la adresa TrinitHlii gi a hristologiei, prin pledoaria sa pentru ideea toleranfei.qi prifiqitica Ia adresa societdfii gi a statuhii. DatoritH acestui fap! acEst curent ar putea fi considerat precursorul Iluminismulu!in is:'' ''l toria spiritual-cultura1d europeand- "' in cadrul acestei premise spiritual-istorice trebuie mertlionat gi Deismul englez, lrarrcezgi german, adicH filosofia religioasd a Iluminismului, care a pretins egalizarea Bibliei cu oricare alti scriere a spiritului uman. Deismul a pus in evidenfi kansformarea antropocentricd a religiei fald de cea teocentricd din Evul Medi.r. ir, curul Deismului este vorba de sistemul unei religii naturale, care se apreciazd, ca fiind parametrul critic pentru orice religie strict pozitivi gi care tocmai de aceea arefuzatsistematic revelafiair:r sensul slrict al cre gtinismului. Pane in prezent concepfiile iluministe au marcat i:r vest, intr-o mdsuri. importantl dezvoltarea spiritului uman gi ca urmare gi interpretarea biblic6. Omul ar fi, dup[ fuarrcezii Voltaire gi Rousseau, o fiinte pur rafionali. De aceea, rafiunea ar trebui s{ cAgtige supremalia in toate activitdfile. Dupi Descartes, aceste premise filosofice gi-au gisit punctul culminant, in special, la Immanuel Kant (1724-1,804), care a marcat perioada respectivd ca unul dintre cei maii:rsemnali reprezentanfi ai acestui spirit ralionalist. Centrul gAndirii nu mai era Dumnezelt, ci omul, iar acest lucru a dat teologiei gi exegezei biblice un putemic impuls antropocentric. Binei:rleles nu toate cercurile bisericegti hu fost de acord cu noul spirit iluminist. Unii teologi'tatolici gi protestanli s-au opus polemic acestui spirit. Au exigtgt,.rne+, Si a\ii care s-au adaptat gi au practicat o,,teologie? acomodlrii". O a treia grupd de teologi a preferat calea de mijloc printr-o ,,te.,
Pnor, Dn. KoNsTANTTN
ologie a mijlocirii", pentru cE noul spirit se impusese deja foarte puternic. 2.3. Forrnarca metod.ei ittorico'titice in secolul oIXIX'lee
I
l
,1
lt,i
il
ri ::
rl I
L
I
l:l
I
I
tn secolul al XIX-lea, una dintre epocile importante din istoria omenirii, s-a evid.enfiat un imens progres il cunogtinlelor umane. in cadrul qtiinlei teologice se inregistreazl un avAnt puternic mai ales in domeniul cercetHrii biblice. in primul rAnd se lucreaz6 clar gi constructiv la textul original al Sfintei Scripturi. in aceasti perioadS- remarcHm tranzifia de la textus receptus Ia edifiile critice ale Noului Testament cu apparatus criticus. Diversele metode filologice 9i descoperirea unor manuscrise valoroase au contribuit la intoarcerea Ia text, aga cum a iegit el din mAinile sfin!ilor autori.ss De amintit ar fiaici, cele mai importante edilii critice ale textului original grecesc al Noului Testament, editate de K. Tischendofi. (81869172),F.]. A. Hort si B. F. Westcott (Noul Testament in originalul grecesc/ 1881). De asemene4 i:t acest secol nu putem trece cu vederea dezvoltarea rapidH a diverselor gtiinfe teoretice, cum ar fi de exemplu geografia, istoria, arheologia, filologia sau istoria religiilor, dezvoltare care a condus la un furtunos Proces de acumulare de noi cunogtinle .Pebazaacestor schimbdri y:au pus bazele construcliei sistematice a metodei istorico-critice a interpretlrii biblice. i ,,Prin consecvenla impundtoare, o anumitl desconsideialie a dogmaticii precum gi prin asPra autocritici, dezvoltarea gtiinlei biblice a Noului gi Vechiului Testament a mare ajutor pentru informatii detaliate asuPra criticii textului Noului Testament este tratatul lui llarkos Siotis,Eioayary\ere eiv Kqrcucnv toi rceqrrhrou 85De
rqq KaLvrle Ara0rjrcq6 (= Lrtroducere in critica de text a Noului TestamenQ, Tesalonic 1951. A se vedea gi K. Aland'&. Aland,Der Text des Neuen Testamentes, (=Texhrl Noului Testament), Stuttgart 1989.
6o
Sruorr
Nxollropour,os
oe T_norggt1P.lryrci
pus in aplicare principiile interpretHrii istorico-LrftiLe: in speciallzarea cresc6ndi a domeniilor de activitate, in mAnuirea precisd a tradifionalei istorii a limbii, i criticii textuIui gi a celei literale gi in descoperirea unor noi problematici gi metode (considerafii istorice consecvente, istori.gqreligioase, istorico-tradiEionale gi istorico-formiid;'".s5 " irr' *d*l unei teoiogii biblice emancipate in raport ct[ Dogmatica a luat nagtere critica istorico-filologicd sistematicX a textelor Sfintei Scripturi, care rePrezinti o adevHratH reaLizare a interpretHrii biblice a secolului al XIX-lea. Din punct de vedere filologic Ai istoric, cercetarea s-a dedicat scriitorilorbiblici individuali, problemelor de aparifie a scrierilor gi a relafiei lor cu contextul istoric concret din acel moment, un procedeu cEue a dat roade in ermineuticn. tn aceastd perioadi, critica biblici a ridicat mai multe probleme: Aga numita ,,problemi sinopticd'l, adicdintrebarea cu privire la leg[tura literarf, dintre primele trei Evanghelii sinoptice, a fost discutatH pe deplin gi clarificat6 i:r mare prin ,,teoria celor dou[ surse" (K. Lachmann, Fr. Weipe, H.J. Holtzmarur). Corespunzitor acestei teorii, autorii Evangheliilor lui'Luca gi Matei ar fi utilizat drept surse scrise texteIe Evangheliei dupi Marcu gi ,,sursa numiti Logia" Q (o culegere de cuvinte ale lui Iisus).87 O alt[ problemd serioasi, pe care a tratat-o critica interpretirii secolului aI XIXlea, afost valoarea gi'credibilitatea informafiei istbrice din Evanghelia dup[ Ioan. Pe baza rtnor criterii filologice s-a relativizat valoarea istorici a celei de a patra Evanghelii, care nu ar putea si ne furnizeze cunoaqterea sigurH a lui
Hermeneutik (=Errnineutica), RGG vol,3, Tiibingen, coloana 255. Importanti din punct de vedere ortodox este dizertafia lui Petros Vasiliadis, T1 neq( cqe nrlyrlg tclv Aoylcov Oecoq[a. KqLtrrcri Oecirqrlorg tc,.rv ourTxg6vcov Aoykw (= Teoria Qr,AoAoyLrcbv rcar 0eoAoyrruirv nqopAqpdtorv qq llrpaig to.r Q. Abordare criticX a problemelor filologice gi teologice in Q.), Ata'aL977.
a6G. Ebeling, Y
6a
l 1,
; 1i
i',
Pnop. Dn.
in contextul discutdrii problemelor sinoptice la granila dintre secolele al XV[I-lea gi al XD(-iea se afl6 gi inceputul cercetdrii viefii lui lisus, o schimbare radicalH gtiintifice, ce s.a ocupat cu descoperirea istoricitdfii lui Iisus qi ,,care a miqcat tot secolul aI XIX-1ea".88 Deja inperioada iluministi (secolele al XV[I-Iea gi aI XIX-lea ) gisim pi primele semne ale diferenfierii intre acel ,,Iisus al istoriei" gi ,,Iisus al credinfei".8e Cercetarea asuPra viefii lui Iisus a fost continuatd fHriincetare tr secolul L9 gi a scos la lumind multe date interesante despre interpretarea biblici.e0 Aceastl metodd de cercetare a condus totugi gi la nenumirate cii firi iegire, aga sum a ar[tat Albert Schweitzer in concluziile cHrfii
1
n
impreunH cu Erich Grdper putem impdrtdgi pdrerea c[: ,,Cercetirii istorico-critice ii dator6m, daci nu rezolvarea totuqi concretizarea problemei istorice despre Iisus'"e2 sale.?1
Ell Gnilka, Jesus von Nazaret - eine Skizze, (=Iisus din Nazaret-o schi]E), OFo 6 (1992) 1,. A se vedea aceeagi observafie in cartea lui / Gzilka Iesus von Nazaret - eine Skizze, (=Iisus din Nazaret, Mesaj gi istorie), (HThK - suplimmt la vol
III), Freiburgu.a.2L990, pag.
lir
11.
Agouridis,'Egpqveutrcrl tdrv leqr^rv rcerpCvarv (= gt-lrr"rrtica Sfintelor Scripturi), Atma 1982,pag.219-22O.De menfionat ar fi aici Ei expunerile htrl Gnilka, |esus von Nazaret - eine Skizze, (=Iisus din Nazaret, Mesaj 9i istorie) (HThK supliment la vol III), Freiburg t.a. 2!990, pag. 1,2 care specificd mult mai clar relalia dintre Iluminism gi cercetarea viefii lui Iisus: ,A inceput cu cercetarea vielii lui Iisus. Ea este un copil al Iluminismului gi s-a niscut sub o stea nenorocoasi. Separarea intreprinsd de ea intre Iisus 9i Evanghelii nu a rezultat din congtientizarea gtiinfifico-metodologici a faptului ci Evangheliile sunt scrieri ale credinlei cate se doresc citite ca atate, ci din binuiala ci Iisus aga cum este El ilustrat in Evanghelii, nu ar fi acelagi cu Iisus CeI istoric." mA se vedea observatia profesorului de Noul Testament S' Agoutidis,'Eqgryttutrx{ triv leqd-rv rceqr6vr,-rv (=Ermineutica Sfintelor Scripturi), Atena 1982, pag. 218, unde cercetarea lui Iisus Cel istoric a fost definiti drept,,epicd spirituaH"' el A. Schweitzer, Geschichte der Leben-]esu-Forschung, (=Istoria cercetarii vietii lui lisus), Tribingen, 1950, pag. 631-642. Aiqeste vorba despre omul istoric lisus, care a trecut pe lAngn epoca noastri gi S-a intors in epoca Sa. Aceastd imagine explicl egecul cercetdrii de atunci asupra persoanei istorice a lui lisus. nE. GriiJler, Die historisctr-kritisdre Methode als Verstehenshilfe, Beispiel Die Leben-Iezu-Forsdung m A. Raffit (Hg.), Begegnung mit |esus? Was die historisdr8e
S.
6L
.
KoNsteNtrN Nrror.l,ropoulos
Sruorr os Tsor,ocrn Brsr,rci
La sfArgitui secoiului aI XIX-lea gi trceputiri secolului biblici au devenit congtienli de faptU ca acea ceutare aimaginii istorice a lui Ilsus era legatE de premise false..Nu numai aga numitele rhotive mitologice ale reprezenterii lui Iisus (D. F. Strauss) dar qi condiflonirp-A-Eredinlei Evangheliilor (W.Wrede) propagate cu hotefeie, aal condus la imaginea omuluilisus care se afli departe de f6rhdul s6u transcendent. s tn aceste conditii nu e surprinzdtor faptul cI in acest moment a apdrut i:rtrebarea privind relalia dintre acel ,,Iisus al istoriei" gi ,,Iisus al credinfei". Caracteristic pentm aceasta este lucrarea lui Martin Kiihler din 1953 ,,Der sogenannte historische Jesus und der geschichtliche, biblische Christus (=Aga numitul Iisus Istoric Ai Hristos istorico-biblic)", (edifie noui in Editura Teologicd Z Mtinchen 1953). Prin aceasta s-au fumizat premisele ,,teologiei kerigmatice" care s-a impus dup6 primul rdzbaimo:rdial gi alc[rei reprezentant principal este Rudolf Bultrnann. HotHrAtor din punct de vedere teologic este vestirea lui Hristos dupd Pagti; de aceea,'ce putem cunoagte despre Iisus dinainte de Pagti este dupi Bultrnann practic nesemnificativ. Problema lui Iisus istoric gi a relevanfei ei teologice a fost reluati in perioada de dup[ al doilea rdzboi mondial, mai ales cd importantul aspect al istoricitif,i lui Iisus in cadrul exegezei biblice n-a fost uitat niciodatd. Prelegerea lui Emst Kdsemarur despre,,Problema lui Iisus Cel istoric" din L953e4 a reprezentat firul director al acestei reluiri a discuaI XX-lea teologii
kritisdre Methode leistet,
(=lv1s1eda istorico-criticH, sprijin pentru inlelegere. Exemplu: Cercetarea vielii lui Iisus), in : A. Rffilt (ed.) intAlnirea cu Iisus? Ce realizeazd metoda istorico-critic5, Diisseldorf 199L, pag. St. e3 A se vedea expunerile ltti G. Galitis,'Eoprlveutrrcri lrrlq K-aqvrle Ata0r|rcqe (=Probleme de interpretare ale NouluiTestament), Tesaloiid 79&,pag.127, carc vorbegte despre "Iisus Cel istoric" al Neoprotestantismului, golit de orice kans-
cenden{d. ("ano{.rrAo0ivra nayr6q,bneqQuorrco0"). qO imagine scurti, inJormative asupra cercetirii vietii lui Iisus in noua epoci se poate gisi in lucrarealuiH.-W. Kuhn,Werwar Jesus aus Nazareth?, Nachri-
53
I_ 1!
+
-
fi.
Pnon D*. KoNsTANTTN NIKoLAKopouLos
liilor pe aceaste
temd.es Aceastd a doua f.azd' a cerceterilor
despre Iisus a fost introdush cu denumirea de ,,noua problemi" cu privire la Iisus Cel istorig denumire dath de teologul americanJames M. Robinsonin L959. . ASa curn arn ardtat in cele de mai sus, Pr-eocuParea Pentru problema exegetici a Sfintei Scripturi in secolul aI XIXlea se evidenfiaz[ printr-o clar6 i::rtoarcere la criteriile de interpretare istorice gi filologice. La cristalizatea exegezei istorico-filologice, care a dominat secolul eurterior fiind una d.intre cele mai importante etaPe iri formarea metodei isto-
rico-critice, au contribuit urmitorii factori: - dezvoltarea imPresionantl a gtiinlelor istorice qi filoiogice; - cercetareaintreprinsH sub influenfa Iluminismului gi descrierea exegeticl a Persoanei lui Iisus, a cHrui existenlH istoric[ a fost respinsi de unele cercuri bisericeqti; - aparifia unei teologii liberale, marcati de idealism; - tendinla cltre o accentuare uneori exageratE a individualismului in protestantism. in cercetarea exegetic5 de la jumitatea secolului al XIXlea este vorba de o,,critich de tendinfd" care se aflX sub influenla idealisti, mai ales in cazul lui Ferdinand Christian BNar (1792-1860) qi a $colii sale din Ttibingen. El 9i gcoala sa au cercetat gi'reconstruit cauzele nagterii Preflrrn 9i istoria Cregtinismului timpurira prin,,critica de tendinfd", pebaza filosofiei istoriei, a lui Hegel. Baur aplic6 principiul dialectic al lui Hegel (tez6-antitez6-sintezd) pentru a conveni in mod dialectic asupra surselor Bisericii timpurii: In cregtinism au existat partida lui Petru (tezd), partida lui Pavel (antitezi) iar prin fuzionarea ulterioari a acestor doul partide
,,1
l
.
rl
il I
chtm der Eaang.-Luth. Kirche in Bayern (=Qv1s a fost Iisus din Nazaret?, tn: $tirile bisericii evanghelice{utherane din Bavaria) 5218 (1997), pag. ?32-235. sPublicat in: E. Kiisemann, Exegetische Verzudre und Besirrnungen Bd. 1, (=trceciri gi reflecfii exegetice, vol. 1), G6ttingen 196O pag.787-274.
t;
I
$i
.
*.
orJnolocre BrsrrsA ....Stuorr -:':-4'''
tl--"'
::
:'
-
in,,Biserica universali" (secblul al ll-lea) ategrezentat incheierep schemei lui.Hege! (sintezi). A.firmafiile de mai sus au avut gi alte consecinfe in tadrul exegeiei nou-testamentare gi a teologiei. Acele cdrfi aleNoului Testament'in care teza sau antiteza sunt vizibile pot fi considerate drePt autentice. CHr[iie caracterizate de ,,sintezd" apa$rnunei perioade mai tArzii a Bisericii gi nu trebuie considerate autentice".e$ in ciuda existenlei unor puncte slabe, contribuFa lui Bauer gi a $colii sale a fost de mare importanld pentru dezvoltarea ulterioari a exegezei biblice. Critica pozlf:rv6, gi negativ6 din a doua jumHtate a secolului al XIX-lea cu privire la opera lui Bauer a dus la stabilirea unor criterii esenfiale pentru exegeza istorico-critici a secolului al XX-lea ca de exemplu, inlelegerea textelor Noului Testament in contextul 1or istoric specific dar gi in cadrul unei perspective istorice' Sub influenla teologiei liberale gi a exegezei istorico-filologice stabilite, s-a dezvoltat atunci .gcoala religiosistorict"eT. Aparilia acestei gcoli, renumitd mai ales la inceputul secolului aI XX-lea, a dorit s[ explice fenomenul cregiinismului timpuriu in contextul istorico-religios gi sH lumineze leg6tura profundd a cregtinismului timpuriu cu elenismul, cu lumea roman[ 9i cu apocaliptica evreiasci. 2.4. Metodo i{lorico' titicd itt ermineuticd biblicrtt
principii d.ebazfr Cadrul filologic gi istoric constant al ermineuticii moderne i:r curs de dezvoltare ca gtiinfd generalf, a fost luatin %A se vedea observaliile corespunzitoare ale lui G. Galitis, 'Eqprlveutxd cqe KarvqS Ata€r]ro6 (=Probleme de interpretare ale NiiuluiTestament), Tesalonic
Ba+,pag.125'giurmitoarele.
, ,.:t--
-r=..,.,t. (ed.) ,,Die ,rpentru-mai multe injormafii a se vedea in: G. Lildeniana, M: Schriider de la (--$coaia istorico-ieligioasi Religionsgeschictrtliche schule in Gcittingerl Gtittingen)", G
1987.
'
:
:
65 6+
l
&fi. frr1l
'l
i$:i
ffi' .1l
i
Pnon Dn.
KoNstlulrN Nxor.eropour,os
illi
w lfl.i
I {
fli)
ffi 11l
I il li,
ti il
considerare in mod foarte serios. Metoda istorico-criticd impreuni cu toate ramurile sale gi la gtiinla teologici, impunAndu-se mai intAi in teologia protestantd. Teologia romEu:ro-catolicd gi-a insugit aceastd metodi abia incepAnd cu anii 50 ai acestui secol.ee Metoda istorico-criticd privegte toate cele patru domenii (biblic, istoric, sistematic Ai practic) stabilite in gtiinla teologicH din motive sistematice gi didactice.loo U|n roi special ii revine, totugi, gtiinlei biblice care are drept sarcini interpretarea uneia dintre mdrturiile literare cele mai importante ale credinlei noastre, SfAnta ScripturH. Din denumirea sa propriu-zisi rezultd doui principii de bazi ale acestei metode ermineutice. Factorul istoric este hotdrAtor pentru rezultatul scontat. ,,Aceastd metodd trebuie si procedeze 'istoric', tocmai pentru ci textele biblice au luat nagtere intr-o perioadi de timp tndepdrtatd gi in cristalizatHes a fost aplicatH
e8A se vedea
lucrarea pe aceasti temi a lt,i G. Galitis, Historisch-kritische Bibelwissenschaft und orthodoxe Theologie, (=$tiinfa biblici istorico-criticd gi teologia ortodoxi), Etudes the1logiques ile Chamblsy 4 (1gg4) 109-125. A se vedea qi G, Ebeling, Die Bedeutung der historisch-kritischen Methode fiir die protestantische Theologie und Kirche (=Importanfa metodei istorico-critice pentru teologia gi Biserica protestantn) (1950), in: acelagi'Wort und Glaube, (=-uv6nt gi credin{d)', Tiibingen 1960, pag. l-49; H. Zimmermann, Neutestamentliche Methodenlehre. Darstellung der historisch-kritischen Methode, neu bearb. von K. Kliesch, (=Teoria metodei noutestamentare. prezentare a metodei istoricocritice, prelucrati de K. Kiesch), Stuttgart 1982. O imagine generald, de ansam_ blu, asupra metodelor modeme in Occident existd gi laW. Egger,Methodenlehre zum Neuen Testament. Einf'r;hrung in linguistische undhistorisch-kritische Methoden (=Teoria metodei pentru Noul restament. Introducere in metodele lingvistice gi istorico-critice), Freiburg, 1987. De remarcat la aceastd carte este bibliografia despre gtinfa biblicH, pag. 228 9i urmitoarele. eeA se vedea A. vdgfle, Das Neue Testament und die neuere katholisc)re Exegese, (=Noul Testament gi noua exegezi catolicd), Freiburg i. Br. 1966. expuaerile analitice ale lui G, Ebeling, Die Bedeuhrng der historisdr-kritisdren Methode fiir die protestantische Theologie und KircJre (=Importan1mA se vedea
!a metodei istorico-critice pentru teologia gi Biserica protestanti),, (1950), in: acelagi, 'Wort und Glaube (=Cuv6nt gi invE!6turi)', Tiibingen 1960, pag. 12 9i urmdtoarele.
Sruorr on Tpor.ocrs Brslrc;,
condifiile uriei epoci trecute'/.101 PelA4gH aeeasta, un loc important il ocup6 gi elementirl critic al procedeielor de cercetare ale acestei rietode. Ea se doregte ,,criim'iri sensul cuvAntului .6recdsi kiinein, adicilpentru a putea.diferenfia trtre premisele generale ale textelor antice gi'Cgl6_i$--ffiee textelor biblice [.. .], intre diversele pd4i $irscrieri Ale"Bibliei, pentru a le puteiinlelege fir specificitatea 1or.1@ 'l Utilizarea unor factori pur qtiinfifici, care izvoresc din datele filologice gi istorice ii atribuie interpretdrii istoricocritice un caracter rafional neindoiehric. Scrierile biblice se doresc inlelese dintr-un context istoric care e strAns legat de Ratio. Prin aceasta, cregtinismul e tratat ca o dimensiune istoric[lG ce aratE o dezvoltare nafuralH imanentH.l@ Sunt angajate toate capacitHfile gi posibilitifile raliunii, cu scopul de a face accesibil cadrul istoric al Sfintei Scripturi gi de a se apropia pe cAt posibil de mdrturia inifialH a credinfei in mesajul cregtin. Fundamentele istorice gi in principal filologice ale noii ermineutici au oferit mai multe posibilitef de tratare a textelor biblice. Ca urmare a acestui fapt, in cadrul metodei ist01F. Hahn, Der Erha$ der historisch-kritischen Bibelauslegung ftir den Glauben und die Kirdre, in: S. Rffilt (Hg.), Begegnung mit ]esus? Was die historischkritisdre Methode lgistet, 1=Bs..ficiul interpretarii istorico-critice pentru credinld gi Biserici, iri: A. Raffelt (ed;, intAlnlre cu Iisus? Ce realizeazd metoda
istorico-criticd, Diisseldorf 1991., pag. 68. 102F. Hahn, Der Ertrag der historisch-kritisdren Bibelauslegung fiir den Glauben und die Kirdre, n: A. Raffelt (Hg.), Begegnung mit Jesus? Was die historisdrkritisdre Methode leistet, (=Ssnsficiul interpretHrii istorico-critice pentru credinfi gi Biserici), in: A. Raffett (ed.), (=intAlnire cu lisus? Ce realizeazd metoda istorico-criticd), Diisseldorf 199t, pag. 68. 103A se vedea G. Ebeling, Die Bedeufung der historisch-kritischen Methode fiir die prolestantische Theologie und Kirche (1950), in: Dars., Wort und Glaube, (=Importanfa metodei istorico-critice pent4+ teologia gi Biserica protestantd) (1950), in: acelagl (=Cuv6nt 9i credinl{),Tiibingere 195Q pag, 13g,,Cregtinismu1 se mentine 9i cade prin legHtura cu originea sa istorici urric6." 10aA se vedea G. Galitis, EgprlveucLrd rrlg Kaw{s Au0rjxqe (= Probleme de interpretare ale Noului Testament), Tesalonic 7984, pag. 727.
66 67
torico-critice in exege zabiblicd occidentald s-au stabilit metode de cercetare demne de menfi.onat, ca de exemplu $coala istorico-re1igioasd,los istoria formei,lffi istoria redacthrii.loT Cu acestea s-a putut realiza din plin tratarea Sfintei Scripturi sub diverse aspecte. 2,5. Inuentorieri in secolul exegezo t om an o - c atolic fr
al XX.leo -
rcceptar'ea lor in
prima jumHtate a secolului al XX-lea cercetarea istorico-critici a Sfintei Scripturi este o dimensiune deja fixati in cercurile teologiei protestante. Dezvoltarea acestei metode ermineutice se bazeazd pe luttLizarea diverselor discipline gtiinfi.fice stabilite sau'se exprimdi:r cadrul .gcolilor" i:n
exegetice concrete.
Un prim moment de seamd ftr istoria interpretirii biblice a secolului nostru o reprezinti mai sus numita ,,gcoa16 istorico-religioasH" care iese in evidenlH prin,,ftralta criticl filologi c|" .lM Unul dintre cei mai de seamX rePrezentanfi ai criticii filologice, care abordeazi in mod filologic textele biblice ca monumente literare qi religios-istorice, este Julius Wellhausen (+1918), care nu aparfine ins5, ,,$colii istorico-religioase". losA se vedea C. Colpe, Die religionsgeschidrtlidre Sdrule' Darstellung und 1
' ,,1
ri
I
rI .,1
|,] 'il
Kritik
ihres Bildes vom gnostischen Erldsermythos, (-$coala istorico-religioasi. Prezentare gi criticl la adresa imaginii despre mitul Snostic al unui mAntuitor); (FRLANI, NR 60), Giittingen 1961. lffiA se vedea E. Fascher, Die formgesdridrtliche Methode Gigssen 1924; M. Dibelius, Die Formgeschichte des Evangeliums, (=15161ia formei Evangheliei), Tiibingen 7971,; K. Koch,Was ist Formgesdrichte? Methoden der Bibelexegese, (=Ce e este istoria formei? Metode ale exegezei biblice), Neukitchenl9T4; K. Berger,Formg*chichte des NeuenTestameng 1=15toria formei Noului Testamerrt),
Heidelberg 1984. lrMai mult despre aceastd temH la /.
Rohde, Die Redaktionsgesdridrtlidre Methode, (=l\4sLda istorico-redacflonald), Hamburg 1966. 1mA se vedea G. Galitis, 'Egpqveutmri t{s Karvfie An0rircqe (= Probleme de interpretare ale Noului Testameni), Tesalonic 7984,pag.127 9i urmitoarele.
rl
i, TJo"o"r, Brsl.rc;. :. 1 Reprezentan$i principali ai,,$colii istorico-reliBioase",ror care au contribuit hotdrAtor la promovarea cunoagterii istorice, filologice gi comParativ-religioase/ au fost Hermarm Gunke1,110.Wilhelm Bousset gi Hogo Gressmao.lll De acum inainte textele Sfintei Scripturi erau tratafe rur ruirnqi.in lumina med.iului gi apocalipticii eweiegti, ci gi luAndu'.se Putemic in considerare literatura gi cultura Sreco-romanX' D6terminant pentru exPlorarea mediului elenistic a fost Paul Wendland.112 trn cadrul acestei gcoli au fost scoase la iveal5 analogii qi relafii intre textele Noului Testament gi alte tradilii Para' lele din mediul religios. Cercetarea Snostice a avut, de asemenea un rol important, intmcatincePand cu Richard Reitzensteinll3 s-a vorbit de o gnoseologie precregtini gi de o influen!{ a ei asupra cregtinismului timpuriu.ll4 Prin descoSruprr
Pnor. DB,. KoNS?ANTIN Nrror.lropouros
O prezentare interesantd a acestei gcoli din punct de vedere ortodox a se Bratsiotis,ll Leyoper4 @qqorceoAoyrrcil EXoAri (=fua-numita gcoali religios-istorici), Atena 1920. A se vedea gi nota 96 de mai sus. 1r0H. Gw*el, Zurr religionsgeschiclrtlichen VerstHndnis des Neuen Testaments, (=Pentru intelegerea istorico-religioasd a Noului Testament), Gdttingen 1903. 111W. Bousset - H. Gressmann, Die Religion des Iudentums im spAthellenistisdren Zeitalter, (Handbud:r zum NT 21), (=Religia Iudaismului in perioada elenisti tArzis (Manual al Noului Testament I/2)), Tiibingen 1912. 112 A se vedea spre exemplu . P. Wendland, Die hellenistisdr-r6mische Kultur in ihrer Beziehung zu ]udentum und Christentu:ru (Handbudr zum NT V2), (=CuItura greco-romani in relalia sa cu Iudaismul gi Cregtinismul (Manual aI Noului Testament I/2)), Tiibingen 31912. 1t3in acest context trebuie citate urmitoarele lucriri: R. Reitzenstein, Historia Monadrorum und Historia Lausiaca. Eine Sfudie zur Gesdrichte des M6ndrtums und der friihdristlichen Begriffe Gnostiker und Prteumatiker, (FRLAN[, NF A, (=Historia Monachorum und Historia Lausiaca.-studii despre istoria monahal[ 9i despre nofiunile cregtine timpurii de gnostic Ai.pneumatic) (FRLANT NF 18
vedea la P.
7), G
Darmstadt 1974.
*, ''
.
.
rL-
. r
:'i i
"
"r"
+
llaReprez.entativi pentru aceastH teml este opera deja menfionatd a lui C. Colpe, Die religionsgeschichtliche Schule. Darstellung und Kritik ihres Bildes vom
Pnoa Dn. Kor.IsrANTrN Nxor,arcopouros
peririle de la Nag-Hammadih Egrpt s-au dobAnditinlg4il46 noi cunostinfe cu privire la gnoseologia postcregtine.$i mai importante pentru exegeza Noului Testament au devenit scrierile de la Qumran, descoperite in 1942, intrucAt este vorba de texte dar precregtine ale unei grupHri evreiegti. in ciuda noilor cunogtinle dobAnditJpin aceste descoperiri, pe care "$coala istorico-religioasd,, Ie-a pus in leg[turd, din punctul de vedere al cregtinismului, cu religille anticg nu s-au putut evita unele exageriri ale acestei metode (ca de exemplu impletirea arbitrar5 a teologiei cregtine cu datele sincretice). Trei reprezentanli importanfi ai acestor tendinle de interpretare ale $colii au fosiAdolf von Hamack, Wilhelm Bousset menfionat deja mai sus, gi E. Troeltsch. Ultimul a fost un luptdtor infocat impotriva transcendentului in creqtinism gi a format conceptul de ,,antisupranafuralism//11s' La aceste exager6ri au reacfionat atAt teologi protestanfi (Heinrich), cAt gi romano-catolici (Lagrange, Meinertz). Aceste reacfi nu reprezentau cazuriizohte. tn specialin spafiul teologiei protestante a existat, dupH primul rdzboimondial, o opozilie impotriva liberalismului qi rafionalismului care s-au impus in procesul de dezvoltare a interpretHrii biblice occidentale. IncX din anii 20 ai secolului nostru, fir ermineutica biblici s-a schilat o schimbare de direcfie perceptibild ce se i:rdrepta tot mai mult spre interpretarea teologici a Sfintei Scripturi. Exegeza occidentald ii datoreazd aceastX noui caracteristici a studiului biblic ce n-a rimas ignoratf teologului protestant Karl Barth (+1965) care, prin lucrarea sa I
gnostischen Erkisermythos (=$coala istorico-religioasi. prezentare gi critici la adresa imaginii ei despre mitul gnostic al unui mantuitor), (FRLAM NR 60), Gcittingen 1961. 11sMai
multe informafii despre aceasta teme a se vedea la G. Garitis, 'EqpqveuKaLvrls AtaOriicqs (=Probleme de interpretare ale Noului restimeng, l*d ".lg 1984 pag. Tesalonic 128 9i urmitoarele. 7o
Sruou-os Tnor,ocrs Brerrc.tr
,,Comentariu Ia Epistola cltre Romani"'apiruti frr 19L& a stabilit principiile,,teologiei sale dialectice". Barth tl sepuri pe Dumnezeu,,,marele Necunciscuf', de oni, etemitatea de timp, Eonul viitor de cel actual. Omul nu-lpo-St$intalni pe Dumnezeu, care e acel ,,.Altulu,niciir:r {xpbrtg4ffpersonali nici in istorie. Prin dialectica sa intern^5 dintre timp gi etemitate, Barth trece cuvederea (ignor6nd pe deplin) is-l toria. tntemeietorul teologiei dialectice nu respingu in r,i.i un caz metoda de interpretare istorico-criticX; pentru el, trsH, aceastH metodH nu ar fi un scop in sine, ci un mijloc Ai o premisd, pentru ca exegetul sd poati ajunge, in cele din urm6, la spiritul Sfintei Scripturi. Barth cautH in textele biblice Cuv6ntul, Logosul lui Dumnezeu. Biblia ascunde in ea speranla eshatologicd a revenirii lui Dumnezeu. Datorit[ acestui lucru, teologia dialecticE a lui Barth se numea gi ,,teologia speranfei" Stdruinfa lui Barth asupra factorilor credinfei gi ai elementului etern in cregtinism a dus la reacfii violente din partea altor teologi dialectici.116 Cei mai renumifi au fost Fr.Gogarterg E. Brururer qi R. Bultmann. Acegtia au ripostat in special impotriva trecerii cu vederea a factorului istoric. Teologia dialecticd se afla, insE in cadrul problematicii de atunci cu privire la ermineutic[. Metoda istorico-critic[ nu este respinsH ci doar redusH la pregltire pentru ftrlelegerea textului. Aceasta din urmi a fost rezolvatd de Barth in cursul,, dezvoltirii conlinutului dogma frcii" .117 Despre fenomenul teologiei dialectice a lui K. Barth s-a scris foarte mult. Trimitem la urmitoarele prezentdri din perspectiva ortodoxi: N, Berdiajat, 115
Orient und Occident, (=Odent und Occident) ,1929; acelagi, Anfdnge der dialektisctren Theologie h$g. vonl. Moltmann,!d.7 (=tnceputurile ieologiei dialectice), editat de /. Moltm.ann, vo1.L1962, voLn1963, P. Brnfsiods,Tl6ra,l.erctrrcq @eoAo;yh tou K. Barth ral tr,.rv neqi aut6v 1=Lo1oru Oialectici a lui K. Earth qi a discipo?''.'' ' lilor sii), Atena 117 (=Ermineutica), G. Ebeling, Hermeneutik, RGG 8d.3, RGG, vol. 3, Tiibingen L959, coloana255.
1931.
F:r '- '
77
t I
"t I
Pn
oa Dn. KoNsTANTIN Nrxor,lropour,os
i
Paralel cu teologia dialecticd a lui K. Barth a irceput si se dezvolte gi sE se impuni la inceputul secolului al XX-lea o nouH metodH de cercetare a surselor. Este vorba de,,istoria formei" (respectiv critica formei) care a fost pusl in migcare de H. Gunkel, i:r timp ce fondatorii ei sunt considerafi K. L. Schmidt, Martin Dibelius gi Rtrdolf Bultmann. Istoria formei este acea metodi de lucru, care cercetdazd.rnaiintAi originea, istoria evoluflei gi continutul afirmaflilor materialului textual al Evangheliilor. Mai corect sPus, aceastE metodd aralizeazl. formele multiple ale textelor biblice legate metodic de tradiiiile preliterare. Este agadar fundamental ca pebaza acestor forme si-gi facl aparilia anumite genuri literare (ca de exernplu: povestiri,logii, imnuri, aforisme, indicafii, avertismen\ istorii fantastice, mituri etc.), care ar putea fi de ajutor pehtru ftrlelegerea textului. La tratarea formelor se iau in considerare atAt transmiterea paraleli avAnd caracteristici formale asemAndtoare, cAt gi contextul socio-cultural (locul in viald) al nagterii qi funcfiei lor (cuIt, predicd, catehism, vestire misionari). Istoria formei a demonstrat cAteva posibilitdli de rezolvare a problemelor legate de introducerea in Noului Testament. Existd, insH, o ampld literaturi despre rezultatele pozlhve dar gi despre punctele ei slabe.118 in acest punct ar fi de menlionat ca exemplu, atitudinea englezului Graham StantorLlle care a discutat cAteva aspecte de revizuire ale acestei metode. Dup[ el, raportul dintre forma gi conf,nutul unui text trebuie ircd o datH verificat.lzo Formele paralele in iudaism gi in Biserica Veche nu pot exclude autenticitatea forme118Ase vedea E, Giittgonanns, Offene Fragen
zurFormgesdrichte des Evangeliums,. (=Probleme deschise cu privire la istoria formei Evangheliei), Miinchen797L. 1leG. Stanton, Form Criticism Revisited, in: M. Hooker -.C. Hickling (ed.), What Ezans (=(qst .1Essays in Honour of Christophu the New Testament? About m6ne cu Noul Testament? Eseuri in onoarcaluiChristopher Eoans),Londra7975,
pag.13-27. uolbidem, pag. 20 gi urmdtoarele
72
Pn
Trolocre Brslrci
. ft_"j" Ior corespunzhtoare'viefii 9i limbii lui Iisus.ul Stanton sprijini istoria formei, a cirei utilizare atentH poate servi i:r multe privinle gtiinlei. El o consid-eri totuqi doq{-9 unealtdutili, ce cu greu ar putea fi inlocuiti. $i totugi, aceAsta este doar o unealtl tocitd, care ar avea nevoie si fie pscufiti-lz . in interpretarea biblici occidentald de duph ce1 de-41 doilea rilfuoimondial s-au stabilit treptat 9i a$ifactori exdgetici ai Sfintei Scripturi, care au contribuit la dezvoltarea
metodei istorico-critice. Pe de o parte aPare tendinla unei cercetiri socio-gtiinfifice airceputurilor cregtine care se sprijinn pe analaa,,structural6- gi,,semanticd" a textului- Structuralismul,l' care rej cunoagte limbiipubstanla ei ontologici proprie, independentd de om, reprezintd acea metodH analitich strAns legati de lingvistic6 qi care ia i:r considerare ,,structurile" unui text nu numai confinutul lui semantic. ,,Semantica"L24 face aluzie la acea critici literara a Bibliei care, pe baza filosofiei lingvistice generale, cerceteazi funcfionalitatea gi raportul dintre fiecare formi filologicl 9i condifiile aparifiei ei' Pe de altl parte, i:rcepAnd ctr anii'50, s-a dezvoltat,,istoria redactdrii"ln care are ca premise 9i totodatd duce mai 121Ibidem, pag.23: ,,Dezbatereaprivind criteriile folosite pentru a stabfi tradiliiI€ autentice iaritat cit de absurdi este menf,nerea ideii conform c6reia singurele tradifii indubitabil autentice sunt acelea care nu au paralele nici in iudaismul
contemporan nici tn Biserica primari." 1r, pag. 24:,,Critica formei este o unealtd deosebit de folositoare; este vreodati si se gdseascl uri inlocuitor adecvat. Dar este o unealprobibilca puln care necesiti o ascu$re urgentH. (..')," ia "ruta 123Literaturi reprezentativi desPre ac€asta: D. Patte,whatis structural Exegesisf (=Ce este"exegeza structurald), Philadelphia 1976. D, Va,Kerygma and C-omedy in tr," N.* Testament - A Structuralist Approach to Hermeneutic (=Kerigura qi comedie in Noul Testament - o abordare structuralistd a ermineuticii), Philadel-
Ibid;,
ptna7975.
'i'"'"
izn4r" rr"4uu rrcrarea luiA. Wilder,TheLarrguage of thg Gospel Early-Christian Rhetoric (=Limbajut Evengheliei: Rettrith creqtin[ primari), New York 1964' 15A se vedea N. Perrin, lry'hat is Redaction criticism (=ce insemani criticismul redacfional?), Phiiadelphia 1959. A se vedea qi nota 98 de mai sus'
tl
Paon Dn. KousrANTrN Ntrouropouros
departe rezultatele gtiinf,fice ale criticii formei gi ale celei literare. Ea vrea sd ordoneze fiecare unitate lingvistici a textuluii:rimaginea redacfionalH definitivd a scrierii de atunci, astfel incAt redactorul si poatH exprima mai bine scopul confinutului. Din i:rtreaga gtiinld a interpretErii biblice a rezultat cH fiecare evanghelist a fost nu numai un simplu colecfionar de materiale existente deja ci gi un teolog independent cu o gandire autonomi. Astfel,,istoria redactdrii" se ocupe cu selectarea, forma primarH precum gi cu redactarea text€ior evanghelice, pentru a se ajunge mai apoi ia aprecierea generald a intenliei teologice proprii fiecdrei Evanghelii. Dupi ce istoria formei a dizolvat textele Noului Testament (in primul rAnd Evangheliile) in unitifi mai mici corespunzdtoare formei 1or, tratate apoi analitii gi corelate in istoria redactHrii, a urmat la rAnd metoda opusi. Aceasta pornegte, mai intAi, de Ia textul integral al Noului Testament gi cauti sd includd definitiv fiecare unitate in imaginea teologicH generalX gi in cea de confinut a ultimului redactor, $i aceastX metodE, care s-a bucurat de mare apreciere pAnH astdzi, s-a dovedit de mare ajutor pentru exegeza istorico-criticH a Sfintei Scripturi, atAt in probleme filologice cAt gi in cele teologice. in cadrul dezvoltHrii metodelor de interpretare istoricocritice ar mai fi de men$onat problema ,,demitologqzdri" introdusi de Rudolf Bu1tmarur,126 teolog protestant gi profesor ?:r Marburg (1921,-1950), care in anii iO u variate tur"uurutprimii reprebulenle in teologia ermineuticX. Ca unul dintue zentanfi importanli ai istoriei forme, Bultmann qi-a schifat programul siu de demitologizarepe baza concepliei pozitiviste contemporane despre ,,mit" . La aceasta s-au mai adSugat la interpretare gi concepf,ile filosofice ale iui Heidegger.
Stuorr
Dn
Tsor.ocrs Brar,rci
Teza fundamental[ a lui Bulhnarfn de'iefer{la diferenprofundi dintre imaginea lumii biblice gi a celei moder!a In ceea ce priveste imaginea lumii, Biblia participi la rene. prezentdrile mediului. Caracteristice pentrF .a"gi,s!i a sunt
elementele mitologice, cdrora le apar,tine gi fanthsliorl, Astfel de modele de g6ndire nu sunt comprehensibile pentm' omul prezentului. Este vorba de a recungagte gi'a articulA motivele teologice hotdrAtoare care se intrepdtrund cu cele mitologice. Astfel de elemente care aduc Noului Testament o imagine mitologicd a lumii, nu ar trebui gterse din Biblie, aga cum pretindea teologia liberali timpurie, ci interpretate antropologrc adicd existenf,al. Nu e vorba, agadar, de eliminarea reprezentHrilor mitologice, ci de interpretarea 1or. Determinantd este aici inlelegerea existenliald umani. Prin mesajul biblic, omul trebuie sH fie condus la o noui infelegere a lui insugi. Teoria demitologizilrii a avut nu numai prieteni, care in calitate de urmagi ai lui Bultmann au perfeclionat conceptul de,,noua ermineuticd", cigi mulli dugmani. O controversH detaliat5 a ermineuticii ortodoxel2T ct) demitologizarea va urma in partea a treia a acestei prelegeri, care se ocupd de tratarea comparativd a metodicii occidentale gi r[sdritene.
Biserica Romano-Catolici Problema teologicd a ermineuticii gi controversele gtiinfifice aferente pe aceastH temH, care pe baza tezelor lui Buitmann au dus la,,demitoLogizate", au ficut caexegeza vesticH-si ajungX, mai mult sau mai putin, iptr-o fundeturi. Bineinleles, metodele de interpretare cristalizate qu'timpuf care au fost preluate treptat de intreaga qtiinlibiblicd
126Aici este
menfionati lucrarea lui R. Bultmann, Das Neue Testament und die Mythologie (=Noul Testament $i Mitologia), Hamburg 7957, careconline teze-
Psuplimentar ar fi studiul lui G. Galitis,EtryXqovftEqpqveuiil
le programatice despre demitologizare.
nic 197L, in care se gisegte o replici foarte dard la demitologizarea occidentalX.
I I
t1
fli ff
{ Pnoa Dn. KoNsTANTTN Nrrorlropoul,os
, "lt"-"t':r
Hi '6i:
t.l
,1-l I 1
I
,1
l
i:r veqt gi kr est, au accelerat studiile biblice gi i:e general pe cele teologice. $tiinfa biblici romano-catolicfl nu a Preluat principiul ,,sola scriptura", reprezentat de teologii protestanfi, principiu dupX care ,,scriptura sui ipsius interpres" . ProclamHrii valabilitHfli unice a cuvAntului scris (Biblia).gi a refuzului tradiliei ca principii de pornire intr-o exegezi istorico-critic5, aga cum acestea au fost reprezentate de teologii protestan$L li s-au opus din partea Bisericii romano-catolice, prin conciliul Tridentin (1545-1562) elemente strAns legate de tradi!ie. Aceasta din urmi era deja din secolul aI XVII-lea i: contactlB cu cercetarea istorico-criticd, insi s-a separat clat,la sfArgitul secolului aI XIX-lea gi inceputul secolului al XXlea (antimodemism),12e Astfel, pe bazaunor rezerve serioase, ea s-a distanfat, pAni la mijlocul secolului al XX-lea de dezvoltarea exegezei din cercurile protestante. inci din 1893 papa Leon XIII s-a indrepta! in Enciclica sa ,,Proaidentissimus Deus", impotriva unui studiu al Bibliei, ficut in mod arbitrar gi liberaf fdrd a fine seama de Biserica mam6. (In aceasta constau argumentele principale ale enciclicii). Acest lucru s-a accentuat sub PaPa Pius X. Abia in septembrie 1943, prin Enciclica sa ,,Diuino afflante
Spiritu",paPa Pius al XII-lea a fdcut posibil un nou inceput in exegeza Bisericii romano-catolice. Prin 3ce.39ta, ea a inregistrat o desdridere mai putemiqd fali de rlrqtodele modeme de interpretare,lsftr timp ce, parflaf s-a Persistat, totugi, in exegeza tradifionali. AtAt. prin encicliclqgntionati mai sus cat gi prin ;,Initructio de historica Eoangheliorut.n oeri.tate" din1964gi constituirea lui ,,Dei Verbum" la Vah'lcan II (1955) a aplrut i:r prim p1an, un mod clar de i:n1elegere istorici gi literari a exegezei romano-catolice' Rezultatele filologice, istorice gi arheologice ale gtiinfelor moderne au fost preferate de atunci, cu scopul, de a lumina texteIe biblice in cadrul unei critici biblice modeme' AstEzi nu se mai poate vorbi despre o exegezd condifionat[ de confesiune in vest, intrucAt atAt gtiinla biblici Protestant6 cAt gi cea romano-catolici sunt de pirere ci metoda istorico-criticH e indispensabil[ pentru inlelegerea Sfintei Scripturi' 2,6, Probleme deschise din pe$le[tiua teologiei ocidentale
in care s-au discrrtat diverse probleme, folosirea irevocabild a criticii istorice a Bibliei nu a Pane
fola r8A
se vedea,
referitor la aceasta, preoful romano-catolic Richard Simon (sec.
al XYII-lea) care, dupd Chr. Domen, Exegezq LThK,vol.3 Freiburg 1995, coloana 1093, a fi:rceput aga-numita cercetare istorico-critic5, ce s-a impus rapid i:r teologia evangeliti gi a continuat apoi sd se dezvolte. 12eAse vedea 9iS. Agouidis, Eqpqveutrrcq t6v legdrv rceLprdvow (=Ermineutica
Sfintelor Scripturi), Atena L982, pag.2L6, u;rde aceastd dezvoltare a fost legati de numele preotului Alfred Loisy. Alte expuneri pe aceastd temH a se vedea la H.-1, Klaudc, Die katholische neutestamentlidre Exegese zwisdren Vaticanum I und Vaticanum II, in: M. Weitlauff- P.Neuner (Hgg), Fiir eudl Bischof - mit eudr Christ. Festsdrift fur Friedrich krdinal Wetter ztm. 70. Geburtstag (=Exegeza catolici a Noului Testament inhe Vatican I gi Vatican tr), in: M. Weitlauff; P Neuner (ed.),Pxtruvoi episcop - impreuni cu voi cregtin, Edi$ie aniversari pentru Friedich lGrdinal Wetter qr ocazia celei de a 70-a aniversare a zilei de nagtere, St' Ottilien 1998, pag. 95 9i urmitoarele. 76
TgolocIr Brslrci
in
ztJelenoastre,
deschid.erea, nu
firi
reserve gi rezistenli, a exegezei romano-catolice fafh
de metodele modeme, se referd H. - l.Kauck,Diekatholisdre neutestamentlidre Exegese zwischen Vaticanum I und Vaticanum II, in: M. Weitlauff - P' Neuner
euch Bischof - mit euch Christ. Festsdrrift lijit Friedrich lGrdinal Wetter zum70. Geburtstap (=Exegeza catolicd a Noului Testamentintre Vatican I gi Vatican II) , in M. Weitlauff - P. Neuner (ed.); (=Pentru voi episcop -impreund cu voi cregtin, Edise aniversari pentru Friedrich lardinalwettet a,t ocazia celei de a 7O-a.aniversare a ziiei de nagtere), St. Ottilien L998t, pag' 97, 9i urmdtoarele, prin folosirea unui limbaj plastic impresionant: ,, UgaPe fusese mult timp baricadatd, dar care sub atacurile indreptalite incepuse sd sc6r!Aie,. a fost deschisi prin Dioino afflante spiritu - mai mult decat o crip6tur6, poate un sfert. Nu putem sE le-o iuim exegeEilor c-atolici in numg d9 1-Iu-d1.ce in gurAnd vor descide uga larg gi vor face din ea eclirz5. Acest lucru"#a produs nu fari rezistenli, dar cu o dinamica enormi in cele doui decenii cafe au trecut pani la irceputul celui de-al doilea conciliu de la Vatican." (Hgg.),
ftir
l Pnor. Dn. KoNS?ANTTN Nrxor,*xopour,os
i ,+j'
it
(
\.1
itr
ir
,l rii
i:
i! ti i,,
: I
pB
Teot.ocrs
Brrlrci
fostin stare sd dea impresia convingdtoare cI ar fi garanfia unic6 pentru o inlelegere satisfi.cdtoare a Bibliei. Nucieul
clar gi rezultate demne de ircredere prln iiltas{H ryetde.,::-' Discufia intensd despre problema ermineutic[ in ieo.' logia occidentalH se reduie fara i::rdoiali h 6se4li-mgikrismului care-i apare omului raSonal dreptgn pSradofor0riginii istorice a Cregtinismului i se afribuie carictefde.fevg.. lafle. Prin aceasta el este sustras oricHrei relativiziri sau efemeritdfi a trtAmpl[rii istorice.l3s Chiar gi atunci cAhd c[ile! rafionale de interpretare filologic6 gi istoricH a textelor biblice nu pot se se apropie in mod consecvent gi credibii de principiul revelafiei, acest lucru are valoarea unei sarcini necesare gi urgente a gtiinlei biblice contemporane, gi anume sarcina de a regAndi relevanla recunoscutei gi susfinutei metode istorico-critice de interpretare biblicd. intAlnirea teologicului cu filologico-istoricul trebuie sH se afle in prim planul discufiei. F. Hahn descrie corespunzHtor aceastl corelalie gi totodatH nagterea problematicii legatI de ea: ,,Ea (metoda istorico-criticH) este legatH printr-un fir subfire de un anumit cadru teologic determinat, fHrH ca aceasta s5 se risfrAng[ asupra metodei insegi, ea trebuie si serveasc5, in cadrul exegezei, numai la acordarea unui spaliu liber, necesar modului de lucru istorico-critic. Tocmai utilizareanesupuse reflexiei este ceea ce ingreuneazi tot mai mult munca exegeticH gi o infuoduceinnenumdrate aporii."136
r3rE. GriiJler, Die historisdr-kritisdre Methode als Verstehenshilfe. Beispiet Die Leberr-lesu-Fors chwrg trr:, A. Raffelt (Hg.) Begegnung mit Jezus? Was die historisctr
l9l. Ratzinger, Sdriftauslegung im Widerstreit. Zur Frage nadr Grundlagen und
problemelor supuse discufiilor s-a localizat cu precildere ir problematica acordului indoiehric gi a discrepanfei evidente dintre principiul istorico-gtiinlific al met_odelor exegetice moderne gi caracterul revelat al Bibliei. ,,DupH marile succese ale exegezei istorico-critice din prima jumHtate a acestui secol gi dupd avAntul plin de speranfd al migcdrii biblice in perioada interbelicd pAni la cel de-al doilea conciliu de la Vatican, inziuade azientuziasmulir:rlelegerii Soipturii pare epuizat gi fragmentat in opfiuni contrarii."131 Chiar daci exegeza occidentalX nu poate renunla Ia metoda istorico-critici -gi asta pe buni dreptate-pe de altd parte, ea a devenit congtientE, ir ultimele patru decenii, de nesiguranfa evidentd i:r ceea ce privegte rezultatele ermineutice.132 Cum poate fi garantati o veridicitate unanim acceptati a rezultatelor prin acel complex de metode care e cunoscut sub numele de ,,metoda istorico-criticX" gi care cuprinde o serie de aspecte metodice, filologice gi istorice?133 In acest sens interesantd este p6rerea cardinalului Joseph Ratzinger, care ir:rtreprinde o apreciere global6 a metodei critice modeme, si constatd cd nu se poate ajunge la un progres
i,
Sruorr
kritisdre Methode leistet, (=\4s1sda istorico-critici, sprijin pentru inlelegere. Exemplu: Cercetarea viefii lui lisus, in: A Raffell (ed.), intAlnire cu Iisus? Ce Diisseldorf 1991, pag. 29. expunerile care abordeazH o _qerie de probleme hermineuticg de lohn Bwd.en, Great Expectations? The New Testament Critic and his Audience, in: M. Hooker - C. Hickling (ed.),rNhat About the New Testament?, Essays in reaTizeazd, metoda istorico-criticd?)
132,4
se vedea
Honour
of. Christopher Eaans, (=(11s, rimAne cu Noul Testament? Eseuri in lui Christopher Eaarzs) Lonfua 1975,pag.1.-L2. 1sA se vedea informafiile introductive ale lui W. Eggar, Methodenlehre zum
onoarea
Neu6itTestaftent. EinI'rihrung in linguistisc.he und historisdr-kritische Methoden, (=Teoria metodelor privind Noul Testament. lntroducere in metodele lingvistice gi istorico-critice), Freiburg 1987 , pag.20 gi urmitoarele. 78
Weg der Exegese heutg in: Dars. (Ag.), Sdriftauslegung im Widerstreit (=Interpretarea biblicd i:r conflict. La problema principiilor gi drumului exegezei de astizi i:r: acelagi (ed.), Intelpretarea biblici in conflict), Freiburg 1989, pag.24: ,,Dupd. aproape 200 de ani de munci istorico-criticd la texte, nu mai putem citi rezultatele doar superflciat trebuie sd le vedemin perspectivd, in contexhrl propriei lor istorii. Atrfnci se va vedea cE aceastd istorie nu va fi pur gi simplu numai o istorie a progresului de la rezultatele irtexacte Ia cele ex4cte gi obiective." ln G. Ebeling, Die Bedeutung der historisdr-kritischen Methode fiir die protes-
tantische Theologie und Kirche (1950) iir: Das.,Wsrtund C'laube, (=Importanfa metodei istorico-critice pentru teologia gi biserica proteitanti, in:.alg1.agi, Cuv6nt 9i credinfi), Ti.ibingen t960, pag.14. 136F. Hahn, Probleme historisdrer Kritik 1=pro61u*e ale criticii istorice), ZNW 63 (1972) L.
I
il
Pnon Dn.
Cu privire la.premisele metodei istorice chemate pentru a reactualiza datele Noului Testament, ar trebui s[ observim cH imaginea despre lume gi raportul falX de istorie ale omului modern sunt diferite de cele ale secolelor trecute. ,,Congtiinfa modificatl a noii epoci s-a ind.rePtat la inceput impotriva oricHrei legituri cu tradilia bisericeascl, dezvoltatH de-a lungul secolelor, pe care a puilo la indoialS intr-o mfrsurd considerablle".,.37 Bineirnfeles, trebuie ca raPortul fali de tradifie sE fie acum regAndit, fir[ ca sH aplicirr"r aici o noui formd, extremH, a unei ermineutica saffa. Discu$ile ultimelor decenii cu referire la problema ermineutici ar trebui sd se indrepte sPre conexiunea dintre istoricitate gi transcendenlH, dintre rafional 9i suprgnatural, astfelirrc6t sH poati fi atenuatX problema arzdtoarc dinvest, a echivalenlei reciproce intre metoda istorici gi credinld.1s Perechea ,;istoricitate" -,,credinfd" alcHtuiegte un punct de vedere foarte important al problematicii actuale.l3e Chiar daci, in acest sens mai larg, se dovedegte ca fiind corect faptul cX metoda istorico-criticd nu zdruncini adev[rulcredinF. Hahn,Der Erfrag der historisdr-kritischen Bibelauslegung fiir den Glauben trnd die Kirdre, n: A. Rffilt (Hg.), Begegnung mit ]esus? Was die historisch-kritisdre Methode leiste0 (=Beneficiul interpretdrii istorico-critice pentru credinfi $i biserici, in: A. Raffelt 1ed.; intAlnire cu Iisus? Ce realizeazi metoda istoricocritici), Diisseldorf L99T, pag. 68. l3sDeterminantd pentru aceasta a fost discu$a din cadrul interviului profesorului de teologie evanghelici Hans Htibner, care, la reproqul cum cH ,,cercetarea istorico-critici ar distruge credinfa", a rispuns: ,,Dacd neg cercetarea istoricd privitoare la Iisus, la Vedriul gi Noul Testament, aceasta inseamni in cele din urmd, cd nu iau in serios intruparea lui Dumnezeu. fl hs pe Dumnezzu in lumea Lui de dincolo, astfel incAt imi este imposibil Si-I infeleg drumul SHu din aceasti lume" (Rheinischer Merkur, Nr. 5? 26.12.1997, pag.26). 13 ln mod caracteristic a accentuat /. Ratzinger , Schriftauslegung im Widerstreit' Zur Frage nach Grundlagen und Weg der Exegese hzute, in: Dars. fAg.) Scttdftauslegung im Widerstreit (=Interpretarea biblici in conflict. Despre problema principiilor gi drumului exegezei de astizi, i:r acelaqi: (ed.) Interpretarea bibli.cH in conflict), Freiburg 1989, pag.15: ,,Astdzi a devenit aProaPe un truism sE vorbegti depre criza metodei istorico-critice." r37
.
KoNstlllrtu NrroLAKopouI,os
I
Sruorr or Tsor,ocre Brsrrci ..
.
.:.
cale apar aici nu sunt ugor - lei cregtine, totu$i dificultafilg,
-iii*J
de rezolvat."l$ tn ciuda posibilitHlilor gtiinlifice diferite gi a un-ui alt mod de infel.egere tn comparatie cu Perioada modqiii$ Biserica Veche ai putea da exemple de aplicare a catepi6nilor istorice gi supranaturale. Problemele deschise alg teolO!'iei occidentale, aga cum le-a formulat 9i enumerat G. Ebe- i ling in 1,950, abor deaz6. direct nucleui conJuziilor ermineuticii moderne: intervenlia Dumnezeirii in istoria omenirii. G. Ebeling scrie: ,, De aici rezultd Pe de o parte problemele interpr"terii ontologice a fenomenului revelafiei, iar pe de alti parte cele ale concePfiei despre atestarea acestei revelalii, uai"a d"espre sfanta scriptura; in al treilea rAnd sunt problemele reactualizlrii revelafiei' Apare, insi, 9i o a patra problemi, gi anume cea a istoricitdfii reactualizlrii revelaliei."1al
2.7. Consecinle
exegetice ale metodei oplicate
Metoda istorico-critici aplicatd dup6 criterii strict gtiinlifice in cadrul exegezei occidentale a dus in prezent la stabilirea principiilor exegetice concrete, care Par a fi indispensabile-pentru un num6r insemnat de noutestamentari Lccidentali. Urm6toarele premise, care au fost luate la cunogtiinlai:rtre timp gi de ermineutica ortodoxi, sunti:e exegeza o^ccidentali ceva de la sine inleles: _ in exegeza Evangheliilor se diferen(iaza exact intre tradigiile dinainte de tnviere gi integrargA'f.ar$nsirii credinlei dupl inviere. Accentuarea acestei diferenfieri, care ..'.r.r
ft!
die proteslN G, Ebeling, Die Bedeutr+ng der historisch-kritischen Methodg (7lmp_ortanun4 Glaubq Woii in: Ders., (1950), KtuIhe und Theologie tantisdre
teologia 9i Biserica p.rot6etantH (1950)' in !a metodei istorico-critice Pentru acelagi: CuvAnt 9i credinfi), Tiibingen L950,pag'28'29' ullbidem pag.23.
rl iirl l
I
r I
Pnor, Dn. KoNsTANTTN
ii!,: ;i,
t
it ii, iti xs TJ
il 1[
Ntrol*ropout
os
STuprr ps Tsolocrs *";a* Brsr,rc.i.
luati ir esenre ar putea fi de folos ob{inerii rezultatelor exegetice practice, este evitatl de teologii ortodocAi, din mofi_ ve de ordin teologic. ca urmare a principiutuiae mai sus exegeza occidentali nu aprobd fol0sirea nereflectatd a textelor de dupH lnviere pentru perioada viefii gi activitfrfii lui Iisus. Acest lucru e valabil pentru fvanghetiite sinoptile, gi irtr-o mEsuri mai mare penhu cea a lui loan. * ln cadrul cercet5rii intemagon"t" u.t ra* u Nouiui restament, reprezinti o banalitate gi corespunzdtor trebuie sE se porneascE de la ea-faptul cE.hadigii mai vechi au fost prelucrate gi menf,onate secundar i:r Faptele Apostolilor. In ceea ce privegte epistolele Noului Testament tre_ buie sd se verifice, dacd acestea sunt autentice sau nu. (Aici 'treb,ie observat cE, referitor ra aceastd probremH nu existH un consens inke gtiinla occidentald gi cea rislritean6). Deja tn cazul epistolelor considerate drept autentice e important si clarificdm ir ce mHsurd a fost preiuat materiar crejtin primar. Acest lucru ar insemna un important pas inainie ininterpretare. in cazul epistoreror coisiderate neautentice in yt:.d" exemplu epistolele pastorale din perioada pospa_ kebuie si pornim de la faptul ci eie u, pr"l,rut t.u_ {ip difiile apostoluluiin al cdrui nume au fost scrisi; ere reflecta h? i:r acelagi timp problemele teologiei timpului lor. - In metoda de interpretare criticd moaerna, atAt a er_ mineuticii evanghelice cat gi, in ultimere decenii din ce in ce mai mult gi a celei romano-catolice, exist5, mai clar de_ in exegeza tradilionari atat esticd cat vestic5, o ten9at Ei dinfH motivatd de diferenfiere intre intenfia iniliali a afirma,tiilor Noului restament gi inleiegerea lor in Biserica veche.14 Ar fi de ardtat,in acest context, diferenla hotirAtoa_ line.1a1q1ea expunerii acestui princpiu ar fi de mengionat interesantui indi_
au alluilohn
Bawden, Great Expectatitns? The New Testament Critic and his Audience, im: M, Hooker - C. Hickling (ed.),rVhat About the New Testament?, Essays in
Honour of Christopher Eoans, (=Cum rimAne cu Noul Testament?
Ese_
re intre textele de inceput ale Noului Tdstament (de exemplu, cuvintele probabil autentice ale lui Iisus) care stau in continuitate cu modul de gAndire evreiesc qi receptarea lor in perioada ulterioard, aflatdi:r zona de influenJe g5trBmr-
uriin
onoarea lurChristopher Erars) London 1975, pag.9: ,, Deoarece Noul Testament nu este doar o simpli carte de istoriti, a sotciti mai mult decAt o infelegere skict istoricS, este important ca criticul Noului Testament si fie desctris penku folosirea ulterioari a acestuia in Biseric6.-
alffi" irlftr*+'.ia
8z 83
ffi ./l ,tr
# '
$i :8\
't|,
sivl
lrl l,
I
fi
vi
tl1. nAsARrr gr APUS:
ANTITEZA SAU-STNTEZA? 3,
1-.C ooc
eyttul gtiinEific difercnliat
in contextul teologic.
Este adevirat ci de-a lungul secolelor, teologia occiden_ tali qi cea rdsdriteand n-au fost pe deprin legatei:na de cealaltr' Motivul principar a fost gtiinEific dezvortat "L,."ptot in mod diferitin rdsirit giftr apus, care rarandul sdu, a fost
marcat de perechea de nofiuni aflate in conflict ,,istorie,,_ ,,revelafie". 1n apus, teologia gtiinfificd a pus accentul mai mult pe formarea istoricitdfii cregtinism,ilrri,r* in timp ce estul nu a separat aspectul misterului divin de cercetarea rafionali. Este vorba aici de doui infelegeri qtiinfifice diferite, care prezintl puncte tari gi slabe gi care, ir mod con_ secvent nu pot avea pretenfia la definerea unui adevir ab. solut, pentru cd aceasta are doud pirli (una istoric_umand, cealaltd supranaturald-dumnezeiiscd). ri*p ce persistenla teologiei risiritene asupra facto_ 1" rului revelaliei poate ignora gi trece cu ved.erea datere istorice concrete, ir vest apare pericolul ca accenfuarea exclu_ rccaracteristic pentru aceasta este observafia lui I4z G. Kilmmer,Das Neue Testament. Geschichte der Erforschung seiner probleme lsammiurgoriisl (=Noul restament, Istoria cercetirii proLlemeror sare (culegerea orbiJ)). Frei
pag.-266:,,[...]L stabilit f"p;tut"1.n"n1970, toric,,
ca 9i
Cregtitlmui .;;;-"nO. ;;
trebuie investigat dupi aceeagi metodi ca intreaga istorie gi *;i;; 9i inceputul siu trebuie i:ngeles ca o dezvoltare sistematicd rezultati din multitu_ dinea de factori ai viefii religioase gi sociale a popoarelor de atunci,,.
Sruorr pa Tsor,ocrs Brnr.rci
istoricitifii
sE facl sH disparE reacfualizarea necesard a intAmpldrilor istorice.l4 Toli factorii importanti, carq au influenfat dezvoltarea teologiei gtiinlifice in vest, ca de exemplu, variatele curente spiritual-istbrice ale noii epoci (Umanismuf 'Renagterea, Reforma, Iluminismul) qi aparif,a gtiinlei filologice, istori; ce gi arheologice au contribuit la formarea u""l.ri gtiinlific, ce acordi supremalia cuceririlor umane"or,"upf qi lasd intrerii pulin spaliu Dumnezeirii in istorie. Fald de aceasta, gtiinla teologicd i:r domeniul ortodox s-a exercitat intrun mod diferit. Aici supranaturalul, minunea, nu au fost excluse din viafa de zi cu zi. Motivul rezidfl in faptul ci teologia ortodoxd recunoagte caracterul de unicitate gi irepetabilitate a istoriei sfinte fur cadrul istoriei umane.las Acliunile lui Dumnezeu in istorie (prin lucrErile Sale) repre'zint[, o convingere puternici a credinlei ortodoxe. Prin aceasta a luat nagtere, in risdril o tradilie teologici diferiti a cdrei neunitate flr cea a apusului s-a fHcut sim(itd pAni in prezent. Daci dorim, in cele din urm[, sH caracterizim in general conceptul gtiinfific diferit din est gi vest, o putem face astfel: in mare, cercetarea istorico-criticH occidentalI lucrea26. analitic, ir:r timp ce interpretarea biblic[ rdsiriteand are un caracter mai mult sintetic.
a
14Ceva nCqra
aseminitor formuleazd, K. Papapetrou, Ilgog prhv vdav'Eqpr1veutrc1v (= Despre o noui ermineuticl refe-
to0 loroqroFof rcal ro0 TnaqEropro0
ritoare la istorisrr gi existmSalism), in: acelagi., Ilgoopaoaq. hytlyoraAroiorlqtrrcrls @eozloyiaq rai QrioooQrrcrtg rcsnucnq toO rca(roi Faq (=Abord5ri. Teme ale teologiei apologetice.gi ale
criticii filosofice din timpuriie actuale.), Atena
1.979,
"'H imoqmoQ4oAoyu<{ F60o6og, negoqreofrlqrSqi. tEavrlouprivrl e( rrlv yvrlol rorl na)totoi, rinox.il.qfuLor5tc.r xad aqplv -ro0A4Xrotov eig rqv neqroflv rnq_eQaeUoVnq qq - qv br;pLouq'yhv to0 vioqr'.,, 16,4, se vedea referitor la aceasta elpq4elilg l.u:i G. Galitis, 'Eq;rlveutrrcd r{S KaLvqe Ac0rircqg (=Probleme d'e interpretare ale Noului Testament), Tesalonic
pag. 15Q nota. 5:
6 L984, pag. L49 9i
urmdtoarele.
84 85
I
Pnon Dn. KoNsrlNrrx Nxoraropour,os
3,2,comptrd,ea ffietodicii occidentare cu cea rdsdriteond Pentru a compara cele doud direcfii de interpretare este faptul cd, fir vest critica moderni r" .o,l*_ lua"rTTTt td anaritic direct cu textur sfintei s".ipt"ri r" prealabil, o imagine referitoare la,,misterui .;
ra.i,iu"*i
.t*p;i;
"*p.i*" terul adevirului divin (punctul esenfial in r,sdrit)..l,;ri" j:1r: :"la supuse principiilor scrierii istoriel dar nu au fost reoactate pentru a descrie rearitatea istorici a unei p"rioude concrete, ci servesc la aceea cd confer, acestei realititi alt.sens mai profund. increderea h r;;..* ;;;#r; teriologic gi familiarizareacu el pot fi atinse de cregtinii din toate timpurile fdrd o apreciere completi , a"p""i""g"iu istorice' Pentru teolo gii orto dox,, colmunitatea euharistici garanfia continudrii vii a trecutuIui. A.;;;;; ^reprezintl insH, inseamnH nici o garanlie i*fotri.,ru unei eventuale erori filologice gi istorice. De'aceeJmetoda istorico-criticd este considerati drept un ajutor metodic suplimentariu iol terpretarea patristic, spirituali. oricat de importar,, u, n 86
Sruorr
oB
Tporocrs Brarrci
mesajul misterului, nu.are voie s6 fie depose_ ".ugtir,ir-rl dat de caracterul sdu lumesc, bisericegggi biblico_i;i;" Exact in acest punct apare importanlu J.il.ii irto.i"" ---' *o_ derne care ia fu: serios litera gilstoria. .,;.j;. g: gtiin{a biblicd ortodox5 ia in consid€rd-re iJtorico-critic5, dar nu vdzutd,ca un unic crite,oa-ui6ai rr,terp.eiarii biblice. Ne str5duim ca rezurtatere obfinute ai" *Jto-huIe modeme de interpretare sd fie puse in slujba tristice risiritene. "*g;;;t;;-
Nici Sfinlii Pirinfi gi nici interpretarea biblicl ortodo.. xi generalr
nu au pus niciodatH la ir:rdoiali valoarea cercegtiinfifice a sfintei scripturi. La intrebarea, in ce misurd ermineutica ortodoxH are un caracter qtiinfific, Nikos Nissiotis a dat urmdtorul rdspuns: ,,Biserica de rdsXrit u u"""p_ tat critica teologici practic de Ia inceputur epocii cregtine in toate domeniile gtiinlei biblice tradigiei bisericegti. 9i Murte intrebdri, pe care gtiinla biblic[ occidentalH le_u pus, au fost discutate de cHtre sfinfii pHrinli din est. Diferenfa rezid.6,, frrs5, i:r modul in care a fost utilizatd teologia crifocn in est g-i vest -cel pulin in unele cercuri_gi in niotivet" u, dus Ia ua"ug1a.z'1a6 "u." ,,Folosirea aga-numitei metode istorico-critice la interpretarea Sfintei Scripturi in apus, in special la cea gtiinfifi_ co-religioas5, istorico-formari gi firorogicd a dus la mai murte rezultate pozitive care flr sigurangi, au avansatinlelege_
tirii
l*Nikos A' Nissiotis, Die Theologie der ostkirche im okumenischen Dial0g. Kirche und Welt in orthodoxer Sicht 1=Tg.1.ria Bisericii a" .arariifr,-affi
ecumenic. Biserica gi lumea din perspectiva ortodoxi), Stuttgart :flee, p^g,i). A se vedea gi expunerile in lucrarea-sa: Die Einheit von schiiftind rradiuoi- von einem cistlidr-orthodoxen Standpunkt au+ Okum.enische Rtmdschnui+ 1=Ur,i u*, dinle gi Tradifie - din punct de vedeie ortodgl risiritu*y, t ,, Ot,rlclnturn ,1.e1ische
biblici
Rundscl:rau 14 (1965) pag. 291: ,,Este
binerurrosistJaptulti 1t"ofo6u
criricd) exista in est din secolul 2 ci *ui uru, snnli 9i raringi r#ua greacd au fost aceia care au tratat textur bibric in murte cazuri prea .riu. gi arru au propus cele mai variate exegeze.,,
i"
; ,ii
w,
r[," .-1
Pnos, Dn.
ri, ,ti
'
KoNsrlNrrN Nrrol,q,ropouros
1
rea texteloJ sfinls'r.t+z Tofugi, teologii ortodocgi nu considerH aceast[ metod5 pe deplin satisflcdtoare, deoarece, in
r
fil
esen,tA ea indicH putemica tendinlH a cercetdrii analitice
orientate spre detalii ale textelor, astfel incAt exegetul se aflH in pericolul de a se pierde in probleme textuale particulare gi de a nu surprinde mesajul uniti{ii textuale.rs La acest drum eronat al metodelor de interpretare modernd contribuie diverse prer4ise care stau uneori chiar la baza acestor metode, ca de ex{mplu: convingerea personali a exegetului, date ideologicd; sociologice, psihologice gi filosofice care intervin in calitate de criterii modeme ale metodelor de interpretare. Astfel de premise, care i::r ermineutica occidentald au cel mai adesea un rol primar, pot conduce la interpretdriunilaterale, care nu prezintd un grad ridicat de corectitudine. Nikos Nissiotis spune referitor la aceasta: ,,in teologia biblicd gtiinlificd actual5, ortodocAii inregistreazl o unilateralitate, care nu accentueazd nici istorismul biblic gi nici existenfialismul individual.'/1ae Aceast[ concluzie publicatd in anul 1"965 este relativH, in ceea ce privegte situalia actual[ din vest. Ea nu prezinti nici o apreciere general valabili a exegezei occidentale actuale. Dacd studiem atent miile de pagini exegetice ale Sfin[ilor Pirinfi, putem stabili cAt de tradifionale gi totodati cAt ls
loh. Parugopoulos,'H dv'En luiOr pfAml intoqprl 10ig rcai ollpeEov biblici in Grecia de ieri gi de astdzi.), Gregorios palamas 57 (1974) AL.
ffitiinla
14Aici trebuie menlionat principiul hermineuticii cregtine: [...] a descoperi spiritul inhegului din individual gi a inlelege individualul prin intreg.,, La E. Antoniadis, Die orthodoxen hermeneufisdren Grundprinzipien und Methoden der Auslegung des Neuen Testaments und ihre theologisctrcn voraussetzungen,
.l
(=Principiile ermineutice ortodoxe de bazd.9i metodele de interpretare a Noului Testament gi premisele lor teologice), in: Proces-Verbaux du premier Congres de Theologie Orthodoxg Atena L939, pag.169. lae Nikos A. Nissiotis,,, Die Einheit von sdrift und rradition - von einem
,{
,llj
il
- -;'
-" "
Stuirri t-
us T'Eorocre Brsr.rci t r .'., -;,.:'. "
de ,,moderne" au fost ffrsonalitnflle Bisericii Veari' E determinant faptul ci ,,marii pirinli au fost exegefi"'lso Ceea ce trebuie si le rbcunoa€tem este faPtLrl c[ ei s-au Preocupat pe ile o parte de detaliile g1Tuti:'le, iar Pe de alti par^t. dL,u.rrui profund al teitelor Scripturii. Ei au rcu$it se combine clr succes metoda,,analiticii' a gtiinlei modeme fll' metoda ,,trad.ifionald" sinteticd.lsl Fere a treie cu vedereai metod.abiblica analitici, ei au pornitin interpretarea 1or de la sensul insugi al textului biblic; aqadar au luat in considerare dimensiunile teologice ale textului biblic propriu'152
ParereaconformcireiaSfintiiPirinlinuarfiavutni-
mic d.e a face cu metodele gtiinlifice de interpretare a sfintei Scripturi este nefondatd gi nu poate fi susflnutH' Dimpotriv[, u., ."r"utat gi comentat textele biblice detaliat, in "i feluri gi au folosit toate rpijloacele, informafiile mai multe gi metodele de lucru gtiinlifice care le stSteau la dispozilie interio. u..u perioadd. Ar fi de observat c[ aproape fiecare este Pre-zenpretare proPuse de interprefii contemporani, 'te De Pirinli'"ls3 la Sfinlii indirec! seiu a"ja i:r mod direct gtiino de vorba acee& in cazul ermineuticii patristice nu e
*A,"
Grerlifis, Historisch-kritische Bibelwissenschaft und orthod'oxe
""d=, Er"ari tlrrdtogqu$
m.riogl;,
teologif o*odoxi),
de Chambisy
a {=$tii!a biblica istorico-critich
9i
EtuJes theologiques de Chambesy 4 (1984)' pag' 117 '
(=Ermineutica rs vs6sa S, Agouridis, Eg|rrlveutLrcrl tc'rv [eq6v rcetpEvc'.rv Sfintelor Scripturi), Atena 1982, pag' 55' 1524 se vedea P. Andriopoulos,To rcelprevo ris Katvqg Alao4rcrlq 6q tq|rqveutucil
"'6
riqfl oto tEqyqttrcrt Egyo koawou toO X(uooot6Fou (=Textul Noului Testa*"nt ." principiu de interpretare in opera exegeticd a lui Ioan Guri de Aur)'
€qp1veutrrcr1 rcou ediSe extr.as din: @eokoyiavol. 50, Atena 1989, pag'74:"Mta inng6ner' aMa rcai Exet rig Aqd to i6Lo t6 rce(pevo tr1e K'A', ["'] 6xr-p6vo
ttlv iotoqucorcqLttrq pr60o6o, { 6noia ouvo6er}ovtag d1 OeoAo"yLrcq €qprlveh ra0otd 6raQavtq td rceipevo ["']'" . '. '' ,' . -'
arcaLter
-.. referitor la acest Punct G. Galifls, tfis(irisdi'kritisehe Bibelwissen: de chamb€sy 4 (=$tiinta bischaft und orthodoxe Theologie, Etudes the6lofiiriltb{ blici istorico-critici gi teologia ortodoxi), Etudes th6ologique de Chamb6sy ,JA
.
se vedea
(Le?A), Pag.?A.
88
I
Pnoa Dn. KoNsmNrrN NrroLAKopoulos
biblicH i:rvechiti, care n-ar mai avea nimic de spus omului modern. Diferenla dintre exegeza occidentalfi gi cea patristicH rezide, insd, in faptul cd Sfinfii pirinli nu confii:rnd caracterul absolut, gtiinfific ai academic al qtiinfei biblice, ci ii atribuie un rol eshatologig soteriorogic. $tiinla biblici academici este pentru sfinfii Parinfi a ,,contrailictio tn adjects,,tst i:r cadrul teologiei ca tot unitar. Degi sfinFi Perinli au interpretat sfintele texte altfer decat gtiinla biblici modemS, exegeza lor nu se afld intr-o contradicfie ireconciliabild cu ermineutica actuald. un exemplu tipic de apropiere gi in acelagi timp pentru modul diferiide g6ndire in interpretarea biblicx moderni gi patristicH se observH la interpretarea aga-numitei,,limbi mitice,, a Bibliei (corespunzdtor cu terminorogia lui Rudorf Bultmann gi cu psihologia religioasd): Este vorba de asffel de expresii gi.ovinte ca,,tronul lui Dumneze1J,,7ss,,,a gedea,,ls, sau ,,avedea pe DumnezelJ" , aciror irlelegere literali a reprezentirii lui Dumnezeu, adaugd,, cu siguranlH gi elemente mitice. Ceea ce l-a deranjattr secolul nostru pe Rudolf Burtnann gi I-a determinat si cearH ,,demitologizarea,,a fost un lucru actual in perioada sfinfitor pHrinli gi un obiect serios aI meditagiilor lor teologico-exegetice. sfinFi perinti s-au diferenfiat totugi de exegelii moderni prin faptur cd luau in considerare la interpretarea textelor unele categorii de gandire ce s-au transmis continuu in teologia ortodoxi, printre care ar fi de evidenfiat, caracteristicile de bazd ale,,a-pofatismu_ lui" respectiv teologia apofaticd gi diferenlierea intre fiinla gi energia lui Dumnezeu. De la bun inceput pentru Sfinfii Pdrinli axioma teologici a fost constituitx prictic de faptul $H
raA se vedea loh. Panagopoulos,'H Ev EAi,d.br FlFAtrc1 inor{pr1 10Ag rcai ollpeqov (=gtiinfa biblici ?n Grecia de ieri 9i de astizi) cregorios palafusz (Lg74) ls A se vedea spre exemplu: Mt. S, 34; Evr. 4, L6; Apoc. L,4; 3,21,; 4,2; L2,5. 1s A se vedea spre exemplu: Mt. 22, 44; 2g,22; Marcu !4,62, Luca 22,69. 9o
Srvorr os TBor.ocrs Brsrrci
ci oamenilor le este imposibild orice afirmalie despre fiinlui Dumnezeu, agadar despre Dumnezeu insuqi. Perintii exegefi ai Bisericii Vechi nu vorbesc de o limbH miticd a Bibliei, ci trimit la expresii antroponiorfice"gi aptro,pgpa _tide ale fiinqei umane finite, care trebuie sd facf, ace* luini]d
157
Mt.'L6,t9.
E.
A., 2,33; 7,55; Rom 8,34 etc.
le G. Galits, Historisch-kritische Bibelwissenschaft und orthodoxe Theologie, Etudes thedtogiques dc Chambdsy 4 (=$tiinfa biblici istorico-critici gi teologia ortodoxi), Etudes the6logiques de Cramb6sy 4 (1954) pag.120. 1@
Clement din Alexandria, Stromata 5, P. G.9, L2L AB.
I I L
t,"Ei ''i]"lit).
:i:;i,'l
:rl;il
, t]
fiinfa
gi energia lui Dumnezeu. AceastH diferenfiere ".rnoscute ca 66ypa Oeo/':oyiaEgi puorrlqrov oircovotrtlotqtll accentureaze pe de o pafte inaccesibilitatea fiingei lui Dumnezeu in raport cu rafiunea uman5, iar pe de altd parte acfiu_ nea de experiere a lui Dumnezeu in cadrul istoriei.. inkucAt inlelegerea gi descrierea fi1n19i lui Dumnezeu nu este posibil5" ne mulfumim cu expresii apofatice gi an_ tropomorfice.162 Sf. Grigore Teologul exemplifici: ,,Dupd Scriptur5, Dumnezeu doarme gi vegheazd Ciumbta iar he_ ruvimul ii servegte drept tron. Dar cand L-a surprins vreodat6 ceva? $i cAnd ai auzitci Dumnezeu are trup?Aga ceva nu existi, doar noi am ndscocit acest lucru denumind ceea ce ii aparline lui Dumnezeu prin acfiuni din propria noas_ trd experienld, aga cum ne era posibil.,/15s . Este clar ci apofatismul accentueazi imposibilitatea oricHrei afirmafii despre Dumnezeu. El nu,,A*us necu_ noscutin vest, doar cd apofatismul estic, spre deosebire de cel vestic, are doud caracteristici esentiale: - ln primul rAnd: El nu este o simpli negaEie in pericol permanent de a deveni nihilism sau panteism. SfArgitul afe_ rezei, adici al abstracfiei este congtientizarea imposibilitalii unei cunoagteri desdvargite a lui Dumnezeu, congtientizare ce duce de La,,alogie,,(imposibilitatea oricdrei afirma_
1i,
.t
{
:ii
Sr"'l
Paor. Dn. KoNsTANTTN Nrrolercopour,os
l
i:,1
i
151A
se vedea diferenfi.erea clar5 dintre ),Theologia,, und ,,Oikonomi a,, laTheodorw Studites, Epistula [, 158: pG.99, 7493Df.:,,Kata piv ro r{q OeoAoyraq Doypra note0erv eig rlatdga, rairi6v, rai.dyrov flvzupra [...] rcata 6t ro rnq oirovopraq, naliu nsreterv, 6116 Adyog odq6 dy€veto.{youv 6^etq rls y'5.7tctqTqu6og
eyewrl0q irc tfrq navalqavtou nag0Cvog Maqhg,,, In afard de aceasta v1{e-a
i
:l
i
iil
a se
alte mErturii patristice: Gregorie Tiologut, Oratio 3g,g: BEp 60, 6Z; Vasile cel Mare, Adversus Eunomium 2,3: BEp 52,lgg. 152A se vedea expunerile aminunfite despre aceasti tematicd importanti pentru teologia ortodoxd in studiur rui rh. Nikolaou, Die lggentheoroft: ak Ausdruck einer konsequenten Christijlogie bei Theodoros StudiEes (=Teolofia icoanelor ca
il
expresie a unei hristologii consecvente la Teod.or studitul), in: orthodoxes Forum 7 (7993)38-44. 1&
'llll ',*:
Grigore Teologul, Orario 31, Theologia 5: p.G. 3C 152 C.
o"
t"o"oo"
Brel.rci
la preaslEvirea Si despre Dumnezeu) la ,,doxologie" edi".a it gtaiului al cilslavei-Sale. Un tropar din canonul-trqimic cilea bisericgsc -{esqr!e posibilitatea expigsiei iimane astfe-l: ,,Vocile pHmAntegtt i. flu ppsibilitatea Si te laude pe Tine, Cel f6ri de inceput. tndriznind, ins6,"prin credin!5, ne va fi cu putin![ sa-fl aducem slavi gi laudi fie, Dumnezeule Treime pe aceiagi tron." Sau intr-un imn de Crf,ciun: ,,O taiL ni uimitoare gi deosebita vid ochii mei: iadul drept cer, fecioara drept tron heruvimig ieslea drept loeul in care fusese agezat Cel Necuprins, Hristos Dumnezeul pe care il preaslivim prin imnuri.. Aici kebuie si menfion[m cH sfargitul d.oxologic, de altfel ca gi inceputul, este o caracteristici de baz1 airrururilor ortodoxe, astfel incAt Ortodoxia este in!eleasi, dup6 dubtul sens al cuvantului 66Ea, gi ca adev6rata ,,preaslXvire" a lui Dumnezeu/ nu numai ca adevXrata ,,inve1eturi". Doxa ca invdliturI e de nedespdrfit de doxa ca preasl[vire. lntreaga teologie ortodoxh cainvildturh despre Dt mt ezeu trece prin apofatism-adic[ prin recunoagierea cH Dumnezeu este pe deplin inexprimabil-la doxologie, la preaslivirea lui Dumnezeu. Astfel ea trece de la upofrtir- la catafatism, adic[ nu rHmAne Ia nivelul abstracunica poliei gi al negafiei, ci prin ea se dobandeqte pozifla, zilie posibile h relafia dintre Dumnezeu gi om' - A doua caracteristicX a apofatismului estic este aceea cd el se bazeazdpe diferenlierea intre ,,fiin!a" qi ,,energia" lui Dumnezeu. Prin (iv€gyerat) energiile Sale, Dumnezeu e revelat gi cunoscut, fiinta (oOoh) Sa rimAne, insi, necunoscuti gi inaccesibilH, Inaccesibilul 9i incomprehensibikrl lui Dufnnezeu sunt punctele de plecare, obiectu|,1i telirl ' "-r: ;'i'j;"apo{atismului. Acolo und.e traditia teologicl se depdrteazd de aPgfatism, teologia se transfornn[intr-un fel de fi1gtOfie religioasI, h timp ce eu ajutorul apofatismuliiiiteologia ar putea evita muti pagi gregili. Bineinleles nu toate problemele se
,6i r'ii
9a
93
fii
#ii
)
-
Pn
on Dn. KoNsreNrrN NrrolAKopour.os
prin apofatism, dar prin er se infroduce o.noux dimensiune in gandirea teorogicd. Modur i:r care aceastd direzol'rrd
fl. ;iilii
ffii i6rl
tr;: ifrri
:i
f 'il.,
it
fli;: fri ll.rl l
liil
li 1,'
irl l!r,
fi Iti'
mensiune poate sd acfioneze asupra problemelor exegetice qi teologico-biblice rezurtdain urmdtoarere expuneri. Ee incearc5 mereu sd se inldture elemente mitice dirr."p."rur,_ tarea lui Dumnezeu. Aceste eremente ar fi mitice cu^adeviratnumai dacd ar fi luateir:r sens textuar. sfintii p6rinfi, insd, nu le interpreteazd.textual. intrucit omul _spun ei_nu poa_ te vorbi altfel despre Dumnezeu, el folosegte expresii an_ tropopatice gi antropornorfice, adicd expresii ce cbrespund condifiilor gi categoriilor de gandire uman6 gi care rrr,t u.cesib_ile capacitdfii umane de infeiegere. sfintii Pirinli considerd de exempru, pan5 gi istorisirea biblicd despre facerea lumji gi a omuiui diept antropopafi_ cd: Dumnezeu luAnd ,,!dr6nH din pdmAnt ui5*t p" o*,, gi a suflatin fala lui ,,Euflare deviaid,,rasau cd Durinezeu ,,a s6dit o grXdind in EderU spre rdsdrit,l6s, g.a.m.d. DupA pe_ rerea sfin,tilor Pdrinfi, scriptura are nevoie de astfel deLxpresii in mod metaforic, din cauz5 neajunsuril0r noastre. La fel considerd sfinlii pdtinli gi expresiile din Biblie conform cirora Dumnezeu ,,vedea,,, ,,si supdr a,,, ,,igischimba pdrerea" ,,,ameninfa,, (pHcitogii), ,,sdldgluiegte ir noi,, sau propozilii ca: ,,Vorbegte fiilor lui Israel, poate aud gi se vor pocdi". Sf. Ioan Damaschinul merge chiar mai departe: ,,intuu_ cAt Dumnezeurr-a dorit ca cele farX de trup ii ne rimAn5 total necunoscute, Ie-a tnconjurat cu forme, figuri qi ima_ gini, (runoug rcai. e irc6vaq), ce corespund naturilnourt fi_ guri trupegti ce potfi vdzute prin plterea imateriald a ", rati_ unii". Acelagi spune de asemen""i,g.ubrie sH gtim cdnoud oamenilor cu trup inSensibil, ne este imposibil iI i,gul"g"* gi sd exprimdm energiile divine, preai:ralte 9i imateiialf aie __---------.----
Stuorr os Tgot,ocrs Brsrrc;,
dumnezeirii, daci nu folosim imagini fcirrne gi sirnboluri". Astfel de imagini, folme gi simboluri, care a9 fost inlelese similar de Sfinlii Pdrinfl sunt exptesii frecurq"ioiag Si putere", prin".care e inleleasE puterea lui Dumaqafu-i.;,i_, George Galitis spune urmdtoarele: ,, |vletoda erinindutici a Sfinfilor Pdrinfi rdsdriteni nu are valoate tiumai perltru reprezentarea lui Dumnezeu. Ea se i:rtinde 1a un num* mare de istorisiri biblice. Sfinlii Pdrinfi cred ci ir:r foarte multe istorisiri, Biblia f.ace uz de un asemenea limbaj simbolic [...]. Acest limbaj simbolic este vHzut de Sfinlii PHrinli qi fir activitatea Bisericii. Bultmann spune ci omul actual nu inlelege cum e curHlat de picat prin apa botezului. Aceasta ar i:rsemna gAndire miticd. $i intr-adev5r ar fi gAndire mitic6, daci cineva ar presupune cd purificarea prin apd ar urma imediat gi in mod magic. Sf. Dionisie Areopagitul scrie: Prin purificarea fuzicd., prin apd este reprezentatS, 'in simboluri', adicH'printr-o oglindi nafural5, corespunzHtoare omu1ui"56, purificarea spiritualH. in acest mod demitologSzeazS. Sfintii Perinti. 167' Referitor la importanla gi trsemnXtatea interpretXrii patristice pentru gtiinla biblicd occidentalX, teologul noutestamentar Johannes Panagopoulos, decedatin 1997, introduce cAteva propuneri de comparare gi corelare: ,,DupI cum se gtie, dacH se face abstractie de realizHrile reduse in probleme metodologice gi istorice, gtiinla biblicd se afld astdzi intr-o tragicd funddturd. Dupi pdrerea mea motivul acestui lucru rezidd atAt in principiile teologice, confesionale, cAt gi intr-o pre-infelegere gtiinfific[ unilateral5, ca urmare r66Dionisie Areopagitul, ,,Despreierarhia bisericeasca,, 2: P.G. 3,397 AB: "Quorxoig
rcai avOqcononqen6ow
do6ntqo6",
lil G. Galitis, Historisch-kritische Bibilwissenschaft und orthodoxgTheslo.gie, Etudes thedlogiques de Chambdsy 4 (=$tiinta biblich istorico.critici gi.teologia
LeGen.2,7.
ortodoxi),
15sGen.2,8.
gi pag. 119 gi tE
Etuaes thi\toglques de Chambdsy A
(SfAl
122; a se vedea de asemenea
urmitoarele, unde pot fi gdsite gi alte fragmente patristice pe aceas-
temi.
94 95
@utaawviua.uo&
Sttrplr
,P,
rtiDn. I(oNsraNtrN NrxoLAKoPouLos
a.Reformei gi IluminismuluL care se refere doar la sensul istorico-filologic al cuvfintului biblic. [. . . ] Aceste principii ale ermeniuticii dominate din vest sunt centrate tradilional irrtr-o ,,regula tn regulae", care reprezintH ori teoria irrdreptHfirii ori opozifia lege-Evanghelie sau con$tiinta [.,.] umani. Cdutarea nesfArqitd de noi principiiermineutice, [...] a dus la accentuarea structurii gi func(iei euvAntului scris (noua ermineuticd semanticd a limbii, structuralismul); in ultimul timp, se afirmE, in afari de interpretarea marxistd (sociald) a Scripturii, gi una feministl.lG Toate acestea reprezinti aspecte interesante ale interpret5rii biblice, dintre care unele apar ocazional i:r interpret6rile patristice. Totulincepe si devini problematic, aga cum a accenfuatJohannes Panagopoulos, atunci cAnd aceste cdi ajutdtoare ale interpretirii moderne sunt vHzute ca autarhi.ce gi izolate de spiritul Scripturii gi al Bisericii.fte ln acest caz, pentru exegefii actua1i, ermineutica patristicX ar putea fi de un real folos. Folosirea exagerat absolutizatl a metodei istorico-critice condilionatI rafionaf in exegeza gi teologia occidenta168loh. Panagopoulos,
'H Egpr;veia rrlg Ayhg lqaQ.tg otrlv'ErcxAr1o(a tc.rv
Ilardqr.ru. Oi. rgeig nq6;tor ai.6veg rai t a,\e[av6gw{ uEqyq"r*q nqqa6ooq rhe r6v ntpnro aic,-rva (= lnlsrpretarea Sfintelor Scriptrri in Biserica din perioada patristicd. Primele trei secole qi traditia exegeticd alexandrind p6nd in secolul al VJea.), vol. I, Atena 199L, pag.51 9i urmitoarele. 1@Interpretarea biblicd individuali, extrem de uni.lateral5, in totali dependenfi de tradifia pi practica Bisericii Vechi poate fi stabiliti i:r mod surprinzltor cu ajutorul rezultatelor exegtirtice noi ale teologului evanghelic Gerd Lildemann. Gtez doar un raport achral pe aceastH temd: Cregtini astizi 47 (1997) ?-fi: ,,Confonn noilor cercetiri ale teologului noutestamentar evanghelic Liidemarr; Maria ar fi fost violat6. Teza lui se bazeazA pe un amplu studiu aI textelor cregtine timpurii gi indude tradilii evreiegti anticreqtine. Liidemann gi-a publicat rezultatele cercetdrilor sale ink-o carte: 'Nagterea fecioarei? Adevarata istorie a Mariei gi fiului sdu, Iisus' (Editura Radius). Indicii cu referire la nagterea nelegitimi a lui Iisus se gisesc, de exemplq in injur{tura eweiasc5, lisus ar fi copilul Mariei. in Iudaism, copilul legitim este numit dupi tat5, nu dupi mami. Criticii ii reprogeazd lui Liidemarur cH teza lui n-ar fi noud gi ci nu a rezistat p6nd acum nici unei cercetdri
gtiinlifice. "
96
on
Teolocrs BraLrcA
1[ a reflectat unele date intelectuale qi social€"ale vielii 9i gAndirii occid.entale. }n spaliul bisericesc r6siritean se Jac referiri Ia modul de gAndire gi Ia ati.1-r.rdinea ortodoxd fal6 fafa de via![, dou6lucruri care sb dlstanteazd cbnsiderabil de cele ale cregtinilor din vest. Interesa4ti este.. opservalia lui Christos Yarutaras, un'sociolog 9i teolog Srec contemPoran, d.upa care urmetoarele ,,elemente debazd" defines6 atitudinea lui ,,mod.ui de gAnd"ire al omului occidental 9i fale de lume gi fald de istorie,' elemente ce nu Pot fi reconciliate cu sPiritul ortodox: - intaietatea Iluminismului intelectualin fala adevirului revelat. - comPleta seParare intre transcendent 9i imanent' - voinla de a stdpAni natura 9i istoria'
-exilarealuiDumnezeuintr-undomeniuinaccesibil experienlei Personale'' ' _ ruprruiea religiei de via{[ gi limitarea ei la simboluri. - neutralizarea ontologiei, adic[ a dogmelor Prin moral5.17o
DiferenladintrePunctLrldevederealestuluigicelal
vestului este ilustrati intr-un exemplu din Noul Testament'
careseleag6deaga-numita,,disputdactual6"iscatiinultimele decenii. Este vorba de problema istoricitifii invie-
rii lui Iisus Hristos. Aga-numita,,disputiactuali"pentruistoricitatealnvierii lui Iisus, i:r,teleasi textual in spaliu 9i timp 9i r[sp6ndit6pelarginultimavremeexclusivpet6rAmuiteologieiv-estutui"r ri, * trebui sH ating[ teologia gi 5g'todul de gAndire ;C1".
Orthodoxie u"a " "r""-* ortnoao*en Russischen Diozese der
wg"d;Beilage
zum'Boten
-dei
rcr&re.l$ Ausland (=ortodoxia
Deutschen gi vesf.ul"'
:' '.".- " '"pu"'""*laMesageruldiocezeigeimaneaBisericii.or(odoxerusedinstrEin6. tate), firi an, pag. 8' t'
gi determinanti este aici menfionarea,;fenorhmelor contemporateze progresiviste ale primune Drewermann gi Liidemann" . Pinae numeroasele
lzsuficienti
w hN[
l
,
fi#. l#i*at ffiir,
Pn op.
Dn. KoNsTANTTN NrKoLAKopouLos
w
ffi
ortodox. Degi in domeniul Bisericii de risirit nu s-a pus gi nici nu se agteapte o astfel de intrebare, care aproape nea_ gi istoricitatea invierii lui Iisus, Ortodoxia nu rEm^6ne un simplu spectator in fafa acestei probreme. Biserica ortodoxd nu poate gi nici nu are voie sH se opund doar cu pura te_ orie gi spEiulalie acestei intrebtrri indoielnice, ci.u r,rr r,r_ mai ci se referi la nucleul teologiei, d.ar zguduie gi perspectivele mAnfuirii eshatologice a tuturor oamenilo.. O" a""_ ea, in urmHtoarele expuneri dorim o disputd in ceea ce pri_ vegte afirmafiile gi rezurtatele interectuaie ale gtiinlei uiuti-
'fi",
#i: *tt
'
mr:'
tli "1.1
ii ,t:
.
ijlll
tr; it!l !:ii
[.:
n
il
ce vestice.
Partea ortodoxi vede in,,acfuala disputi,, pentru isto_ ricitatea lnvierii lui Iisus ca fiind o giun prod.us "or,ruiir,H al mentalitHfii iluministe gi al conceptului gtiinfific o."id".,tal inleles rafionalist. Dupd opinia ortodoxe, aceastd pro_ blematicd pune, cu siguranfH, ia indoialH fundamentuf g m general substanfa Bisericii. credinfa gi viala Bisericii ortolui, care, in publicafiile sale numeroasC Ai_a propus un fel de,,demitol og1zare,, in forma lui Bultmarur, a confinuturilo. ..uiti.,i se gisegte 9i indoialak privire la adevdrata inviere din morfi a rui.Iisus. A se vedea
E. Drezpermann - E. weldres Cred o? ,hg. vonM; Ahus ({are credo? Ed. de M. Albus), FreiburgBasel-wien L993, pag.224.in acest context este interesantd recenzia c,r,tii mensonate mai sus a lui E. D. Theodorott tn:, Theologia 64 (lgg3) gS2-S55, care il contra_ zice pe E. Drewermann: ,,... r.ot dvaprQo.pqrritou [otoquco0 yeyovdtog r6v tegamiarv rinag EwwN perapo*an .oiw aixqrwdn paqcuqov rc' ineqreucrrcoir rai naga66[,ou yeyovdtog t{s Avaotdoec,rg, 6ra toO 6noiou QarrreovraL ro rr1q rind toO EuppdAou,r{s fl(orerog nqopa,tr{opdvrlg 0neqQuorrcrls Btser,
leyovoe
ii ,tl
:i rl,
iiI '
fi, r)
i:$i:
I
drc trls llaq'ivou f ewrloeoq ro0 Kuqrlou ra. nd.oq.tai. ,negpaivo voan rd. rivOqarnwa pdrqra noXairqg Oaupracru{g imoqncrls noqeiaq ntg Ccurtg xaitoO anozlutgcrrLrco, 6qyou to, Kugiou" (pag. g54). La sf,rgit este inkodusd cartea lur Gcrd Lildemann,Die Auferctehung Jesu _ Historie, Erfaluung; Theologie 1=i;_ vierea lui Iizus, istorie, experien{i, teologie), Gcittingen 1994, clrte prorJ.utou.u penku sensibilitatea ortodoxi, in care istoricitatea invierii rui Iisus a fost pur si simplu exclusr. A se vddea gi contribufia lui rr. Ruth,invierea contestati, Herder Korespondenz 48 (1994) ZlZ -ZLg.
iffi ,ffi.1
ift:
*\
W1
ffiir
ffi
98 |
..
Sruprr os Tsolocrs Brar,rcA
doxe a fost dintotdea'ufla caraettsrizatH de lnvierea Mantuitorului trimis de Dumnezeu gi care a avut loc nu numai in lumea vizionarl gi fantasticf,lz a Bisericii cregtine- in contradicfie cu particularit5lile rnodului occidental de gAndire gi viali, spiritul ortodox acordd ur-r 19-c importtififRevelafiei divine gi in gengral prezenlei Duinnezeirii in istoria lumii. ln teologia Bisericii de rdsirit, Dumnezeril transceni dentin cursul istoriei cosmice joacd un rol fundamental, in timp ce planul divin de m6ntuire cuprinde lumea, in toate dimensiunile ei. Caracteristic pentru ermineutica ortodoxd este faptul c5, folosind toate metodele gtiinfifice cttnoscute, ea ftrcearci sH se apropie de persoana lui Iisus, luAnd ir considerare gi credinla transirisd de Bisericd.173 E un lucru de la sine i:r1eles faptul cd, exegeza ortodoxi, luati in esenld, poate fi realizatinumaiin cadrul Bisericii gii:r concordanli cu conqtiinla bisericeasc[. 12Aceast{ tezd (a lumii vizionare gi fantastice) este reprezentati de fondatorul istoriei formei, MDibelius,le*s, Berlin 1939, pag.122:,,Evident, maiintdi Petru, apoi gi ceilalfi apostoli gi mai apoi 9i a1!i discipoli ai lui Iisus, pAnd 9i fratele Iacob, pAnI atunci necredincios, cu tofii au vizutin viziuni pe Domnul viu gi-n slava cereascd." tn legituri cu aceasta, a se vedea F.Wetter, Erkennen des Auferstandenen, in: ders., Teilhabe am Schicksal Chrisfl (=Recunoagterea celui inviag, in: idem,,(=Participarea ia soarta lui Hristos)", Miinchen L992,pag.15' 22; ,,Acele intAlniri n-au fost doar propria lor nHscocire (a apostolilor) 9i nici proiecfia dorutui lor, nici produsul fanteziei, ci Cel inviat a venit la ei (pag. 7s)." 173,4' se vedea gi E. Egger,Methoderdehre zum Neuen Testament (=Teoria metodelor in Noul Testament), Freiburg-Basel-Wien 1987, pag.212 gi urm6toarele: ,,Considegarea unei transmiteri bisericegti vii" hotdrAtoare pentru dezvoltarea istoricd a credinlei sunt lucririle hti A. Meyer,,, Diq Auferstehung Christi. Die Berichte iiber Auferstehung, Himmelfatut und Pfingsten, ihre Entstehung ifu geschiclrtlictrer Hintprgrund und ihre reli$
I
I
Pnon Dn,. KoNsreNTrN
srqerr
Nrrollroroulgs
La intrebarea despie'isioricitatei inwierii lui Iisus, doi factori stau fafH in fal6 (spus in mare): pe de o parte conaingerea apostolilor Ei a altor credinciogi transmisi deja Ia cAteva zile de Ia moartea lui Iisus precum gi credinla neintreruptd a Bisericii de-a lungul secolelor qi panAia prezent, iar, pe de alt6 parte metoda istoricl modernH, dezveiltatffi sistematrzat1,in ultimele decenil care ftrcear'ci si se afirme eu ajutorul unor pretinse noi descoperiri istorice. La prezentarea exegezei patristice s-a subliniat deja faptul cH NouI Testament nu este o relatare pur istoricH a timpului trecut gi, ca atare, hu descrie evenimente pur istorice. Chiar gi atunci cAnd folosegte alte metode, ermineutica ortodoxi ia in considerare atAt aspectul revelafiei divine cAt gi elementul supranatural aliregtinismului, prin care se delimiteazi puternic de celelalte religii ale lumii. De aceea ajutorul dat de aga-numita metodl istorico-critic5 a vestului, care vede cregtinismul ca pe o ,,dezvoltare imanentd", este redus sau chiar inexistent. Pdtrunderea lui Dumnezeu in lume gi de aici in istoria omenirii, lntruparea lui Iisus, a doua persoand a Sfintei Treimi, activitatea invdfdtoreascX gi minunile Sale pHm6ntegti, suferinla Sa p6nH la moarte qi mai apoi Lrvierea Sa, toate acestea nu pot fi identificate cu simpla istorie profand. Asta nu i:rseamn[ cd n-ar fi realitate sau ci n-ar face dovada istoricitHfii. Este vorba pur gi simplu de istoria mAntuirii, aqadar de o realitate pe care omul nu poate sd o abordeze doar pe baza rafiunii pure. Acest ,,mister sfAnt nu e, cu siguran!5, un mit, ci un fapt istotic'tl7(t ce reprezinti o premisd importanti pentru mAntuirea noastr6. Evenimenful real, acel Cum alinvierii lui Iisus nu a fost obiectul descrierii Noului Testament. Cu toate acestea, ei aparline fdrH discutie, intregului plan divin de mAntuire LzaW. Kampe,
Ostem - Fest der Okumene (=Pagiile
KatholischeNachrichten Agentur -
ro0
Off, Nr.
76117
- Sdtbitoarea ecumenicului).
(15. Apr1l1992),pag.2.
*ro1o;3.ul"r*,
(iconomia) qi alc[tuiegte prin asta o cont-rnuare'iiosmla'* cu siguranlx cu dimensiuni mai largi-a intrupirii, activit6$i gi patimii lui Iisus Ffuistos. Crr alte cuvinte prezenla cefei ae u do*ru Persoane a Sfintei Treimiin istoriS pp,ani nu inceteazd cu moartea trupeascH. De aceea Xiul lui Durnnezeu nu poate gi nu are voie sI hevdzrttseparat de Iisus ce1 istoric. Ortodoxia nu vorbegte separat de un Iisus inainte gtr dupa Pagti in sensul teologiei occidentale. Hristos ca Fiul lui Dumnezeu preexistent, furtrupa! omorAt gi apoi agez.at cu slavi de-a dreapta Tatalui, dovedegte o continuitate istoricd in planul de m6ntuire al lui Dumnezeu' De fapt nu se poate 9i nu trebuie si se vorbeasci de incetarea prezenlei divine in istoria omenirii de dup6 Pagti dacd denumim intruparea lui Hristos drept inceput al acesAparifli Logosului divin in lume este legata tei perioade. -d" evenimente mediatoare, ci de fapte fundamental dirr, vine, pline de mistere. Atat fecioria Mariei 9i nagterea lui Ii,r, pi"** gi moartea gi lnvierea Acestuia sunt mistere ale planului divin, iar acestea trebuie primite numai cu credincate a suferit moartea ia. Sf. Ignatie, episcop de Antiohia, martiricS, probabilin L17., scrieintr-o scrisoare adresata celor din Efes referitor la evenimentele divine de mAntuire: istoria ,,Mai bine si taci 9i si fii ...'175. Nu putem cuprinde ,rar,ta numai cu simpla raliune, cu experimente gtiinfifice sau flt cercetarea istoricH, ci trebuie sH rdspundem cu tlcere pioasd gi cu credin!5 existenfiallprofundi' Exegezaortodoxl nu privegte invierea lui Iisus ca Pe al ceva d.e sine st[tltor, ci o ageazlin contextul hristologic planului de mAntuire a lui Dumnezeu' Venirea 9i 11r:,1u'uu ioi Iirr* pe p6mAnt construiesc o,nitate indestry,ctibili; un fapt care atinge gi influenleazi in acefaqi.timp.ii:itrebarea cu privire la istoricitatea tnvierii Fiului Omului' lnlgnatie,Cehe Efeseni, 15,1, Pdrinfli apostolici, ed' De ]' A' Fisdrer' Darmstadt
O{0,
pag.155: "Aperv6v
iottv
ou.rrcdv rcai'
elvar"'
(in greceqte la pag' 154)' IOI
l Pnon Dn, KoNrstA,NrrN Nrrolrq.ropouros
.
Aga cum am aretat mai sus, modul invierii lui Iisus a
r5.mas un mister incomparabir cu raliunea umanH trecHtoa-
re gi nu a devenit obiect descriptiv aI NouiiiiTestament. Din acest context cunoagtem doun lucrurilT6: mai tntfr.i, cd. mormAnful lui Iisus Hristos fusese gHsit gol, apoi, cdsldvi_ .ul Domn cel inviat s-a arHtat nu nuLai uiruia ci mai mur-
tora.
Morml*l
g!1, aga cum este
zugrlvitin Evanghelie,
un indiciu al invierii. El este imbordur gi mouiut de incurajare pentru primii vestitori ai invierii, femeile prrae_ toare de mir gi Apostolii. Dar adevHrata dovadi a invierii este Domnul viu, intors din moarte, care s_a aritat multor credinciogi disperati, inspdimAntali gi deznddijduifi. Sf. Apostol Pavel ne-a dat in prima parte a capitoruiui rb ain Epistola I cHtre Corintenilz'z o risti un text h"rpr" aparifiile lui lisus, care adeveregte tradifia gi credinla ve"rrii Biserici din primele decenii cregtine gi care probabii, ca docu_ ment dinainte formurat, a servit la redeclarea materialurui este
Paulinic.tza
La metodele ei de interpretare, ermineutica ortodoxd a luat ir:r considerare tocmai aceasti credinld constant5 a Bisericii primare, care prinsese deja ridicini gi-gi gisise o ex_ presie inconfundabilH ?n mdrturiile Noului resiui,ent. chiar dacd mormAntul gol nu ar spune prea multe celor care se rT6Referitor la aceste
doui Iucruri
a se vedea interesantel€ expuneri ale lui B. verqdrv, in: .Egpr;veutma Mez\etrlpata (BtpAmrj BtpALo0rlxrl 4; ldnvierea mor;i.lor, in: studii exegetice), Tesalonic uae, pug. 499 gi umrdtoarele. 'n L Co* 15,3-8; a se vedea mai departe Luca 25, L5.34.36;Ioan2.J.,14; Marcu 16,9.72.14.
Stogiannos,'H
dtaoraoltdru
tciv verqrriv, in: .Eqrprqveutrrcri MeAer;pata ',' rr-:-.tr^t:r::::r:.I (=hvrerea morfilor,"1":*T in: Studii exegetice), Tesalonic l9gg, pag. SOO. C. iaUtfs, _Ee1.r"."1,"" Testament),
t{s Kaw{e Ata0rlqg 1*robleme
de
interprltar.
ufu
ruo,rfri
Tesalonic 319g0, pag. 35'e unde aceastE listd este Oenumita drept ,aqaanlrarw odprpoAov,,. U.biUrtiw,Jesus, Berlin 1939, pag. tZZ, ,,i^uii primit hadilia (, . ) conform careia Hristos a fost ridicat ^ din mo4i"a Ueia arpa Scripturi, 9i S-a aritat lui Kefa gi apoi celor 12 Apostoli. (lCor 1i,451."
.i,
Stuog
on TBor,ocre Brsr.rc;,
:.-, -.'baieiazlnumai
pe pura rafiune, aparif.iile istoricelTe adevdrate dle Celui tnviat nu mai lasi loc pentru speculaqii Ei re' zerve. in acest punct Biserica Veche a rimas constanti: Aceasta este credinla noastrd, credinga Apostohlor,- cr.e{11!a tuturor pirinfilor: siguran{a gi certitudinea Invie;r5-[t baza acestei certitudini mii de martiri au mers la moarte cu bucurie qi abnegalie.l8o FdrH adevirata inviere, Noul Testa-! ment nu ar fi putut rXmAne in picioare, iar firi ea nagterea cregtinismului ar fi doar un,,balon de sHpun" firi sens gi dimensiuni soteriologice.lsl DupH convingerea ortodoxi, credinfa cregtind veche qi credinfa Bisericii detin cuvAntul hotXrAtor - poate cel mai hotirAtor - la cercetarea filologicH gi ermineuticS, istorico-criticH a cuv6ntului biblic. Dacd ne indoim de istoricitatea invierii, atunci aproape negdm Dumnezeirea adevirat5 a omului istoric Iisus. Dupi credinla ortodoxi, aceasta din urmH este baza i:rtrup6rii gi garanf,a mAntuirii promise. Convingerea Vechii Biserici, i:rcH nescindate, este clari fir aceastd direcfie. Punctul central aI teologiei Sf. Pavel, aqa cum a fost ea redactati in epistolele Apostolului, este, fir[ indoial5, accentuarea 17eUn
fragment inconfunbabil ne-a fost transmis de ceffeNikolae Cnbasila,Inter
pretarea Sfintei Lihrghii g in:P.G.150,377B: ,,EweQriyol.tevyaq raloweniopev awcir, prerri d1v &vama
Erkennen des Auferstandenery in: ders., Teilhabe am Schicksal Christi 1-11scuinvierii", tr idem,,Participarea la soarta lui llristos"), Miinchen 1992,
noagterea
pag.7*21.
ieA
se vedea
fragmentul impresionant allui lgnatie, Epistola cdtre Smirneni,
4,2: PirinSi apostolici, ed. de /. A. Fischer, Darmstadt 1986, pag. 206-207. 18r G, Galitist'Eggrlveutucd r{g Kawrlg Ata0rpqe (=Probleme de intelpretare ale
NouluiTestament), Tesa1onic'31980,pag.352. Asevedea gi D,Kalezic,DerMens&t in der Sicht der Auferstehung Christi, in: ,,Orthodoxe Orientierung. ZehnJalre
Orthodoxe Fratemitiit in Deutschland,, (=Omul, din perspectivaigrvierii lui Hrjsto+ in: ,,Orientarea ortodoxi. Zece ani de fratemitate ortodg.xd in Germania"), K61n 1989, pag.48-%:,,invierea estetdrhelia'importanti a credinlei gi vie$i ctegtine. FHrH inviere drept bazH, n-ar exista nici Cregtinismul gi nici Noul Testament." (aici, pag.53).
ro3
Paor. Dn. KoNsmr.rrrN Nrror.AKopout,os
Dumhezeirii Logosului lui Dumnezeu
fll
expresii ca,,Cel peste toate Dumnezeta" sau ,,taina lui Dumnezeu gi a lui
Hristos."l8z
.l
4
:
Capitolul L5 al Epistolei I citre Corinteni a Sf. Apostol Pavel lm rernane una dintre dovezile cele mai proeminente a1e credingei Bisericii Vechi giin acelagi.tihf.una dinke cele mai de seamH preaslXviri teologice ale invierii lui Iisus. Putem afirma fdr6,rezewe cd intueaga teologie a Apostolului Pavel e formulatd in urmitorul vers: ,,$i dacd Hristos n-a irrviat, zadarnicl,este afunci propovEduirea noastr d, zadarnicd gi credinfa noastr5" (I Cor 15,L4; vezi gi 1.5,17). Cregtinismul cu dimensiunile sale eshatologice, aga cum l-ainfeles gi trdit Ortodoxia, s-a constituit pe invierea lui Hristos, care in cadrul intregii istorii a mAntuirii reprezint[ ,,actul cel mai important pentru aparilia sa"l&. Daci omul actual, chiar gi cregtinul, considerAnd rafiunea sa limitati dreptab9,5; Col 2,2; a se vedea gi Efes. 45; ZTes. L,L2;TltZ,l3; Filip. 2,5-11. legdturd cu teologia paulind a invierii se fac himiteri la urmdtoarele lucriri: K. Fezer, Totenauferstehung. Bibetkurs iiber L. Korinther 15 (=lnvierea morlilor. Curs biblic despre L Corinteni 15) Stuttgart 1933; K. Stiirmer, Auferstehtrng und Erwiihlung. Die doppette Ausridrtung der paulinisdren Verkiindigung (=ir,rriere qi Alegere. Dubla implinire a propovHduirii lui Pavel) Giitersloh l9S3; K khman, Auferweckt am dritten Tag nadr der sctrdft. Friiheste Cfuistologie, Bekennhrisbildung und Sduiftauslegung im Lichte von 1. Kor 1,5,3-4 (=tnviat a treia zi dupi Scripturi. Hristologia timpurie, formarea mirturisirii gi interpreatarea Scripturii tn lumina L Cor. 15, 3-4), Freiburg 1968. A se vedea in cele din urmd Fr. Mus6ner, Die Auferstehung ]esu (=lnvierea lui Iisus), Miinchen 1969; I. Kremer, Das iilteste Zeugnis von der Auferstehung christi. Eine bibeltheologische studie zur Aussage und Bedeutung von 1. Kor L5, 1-11 1=g.u mai veche mdrturie a Invierii lui Hristos. un studiu teologic biblic al afirmafiei gi importanfei 1 cor. 15, 1-11), Stuttgart 1970. A se vedea tezele pe aceaste temi ale lui W. Pannenberg, Gott regiert das Universum (=Dumnezeu conduce universul), Rheinischer Merkur Nr. 28,15.07.1994, pag. 25, in care argumentafia paulini std la baza credinlei cregtine gi a dimensiunilor eschatologice ale viefli noastre, 1uG. Galitis, Eqprlveutmd rrte KaLvqt Au0rjrcqg (= Probleme de interpretare ale Noului Testament), Tesalonic 1980, pag.346: ,,Aveu rfiS dvaorao,ec.rg 6€v
'olto* tBin
,t ,1, fi,1
It i i+
fll
. ui !t, -i8 )\
l1
0a
irqqle
XqLotlavrop6q
tr]v y6veoLv $l Vl ffii
t] $l
fl
LO+
airoi".
-ilavaoraog eivaLrl
. o Sruon oaTaolocru B.tltci soluti gi totodati ca Parametru pbntru tot, pune Ia indoial li evenimentul fundamental al istoriei mantuilii" eI se ii= doiegte prin aceasta de intregul cregtinism 9i ca urmare' de propria sa identitate. Nimeni nu Poate-nega fintul. ce;dtunci cand unei case i se ia piatra de temelie, aceasta .esle condamnati Ia Prdbuqire. invierea definitivd 9i sigurd a omului inseamnH o "'u'L tnsuflelire a naturii" (=,,av&Ktuouq,,), o ,/regenerate" ' Lq o (=,, dv a.r.VctoLq" ), eine Apokatastasis/A fiono-rdoao'o restabilire, o ,,1'to:u6" crealie a omului, aga cum au interPretat divergii sfinti Perinli consecintele indispensabile teologice gi antropologice ale invierii lui lisus.ls.Agadar, trebuIe s6lu5m in selios acest eveniment de importanlH mondiali, care nu s-a petrecut nici in fantezia noastre, nici in qi pentru sine sau accidental in cadrul istoriei. tnvierea nu e Ln act dumnezeiesc ce a avut loc independent depozifia omului in crealie. Dimpotriva: ea este exempluli86Invierii ; Sl*r* dl" T"rt Despre Taine 41: P'G' 155, 180 f': "O6tog' lva ral teAe[ouq r}v "tc,
ratacrq'oq, Eti rcal rivaonloel ano0v{orcovraq' rcai' geO' rktorcataotrloer oar;.rdtc.rv ... or-i6i rcata.i,ef{eL Enolrrzuoapeba xoi tirjoap,ev iv d Qooq+ ... oapl aaprfl.peta rpuple AoyLr<{g te rai voeqae' tf p.L "O "afr" iia ... xai ta oa,lFo* aqe"qlbq &pra rca[ riyuor;1"' A se vedea si B' Stogiannos' 'H avamaoq rfov vercqorv (=invierea morlilor' tn: Studii exegetice)' in: idem" f11z -.StetEqprpeuttrd. Meienipata, Tesalonic 1988, pag' 505; G' Metallinos' (=Cruce-Ivloarte-Inbei - Auferstehung in der Sicht eines orthodoxen Christen
{pag
org EnAaoe
viere din perspectiia cregtinului ortodox),
Mii
rchen 1989' pag' 173'
ci tmpurile i:rviate ale oamenilorvorfiprecumtrupulinviatqipreaslivitatDomnului,agacumaaretat ,86O
axio;e p;triviti
acestei teologii este faptul
|ohannesChrysostomos,,,Defufuraevitaedeliciis,,6P.G.'51',352.Asevedeaqi
cuvinteled'e-inceputtairrvierealuiLaz6r,undecuocaziaacesleiminunifdcute tuturor oamenilor: de Iisus, este enticipati qi confirmatd certitudinea fivierii
tu Iisusg Dumnezeul nostru, Pe ,,Confirm6nd invierea tuturor inainte de Pagti, EKIAIAnootoAt1ll-*"::q de ed' Triodion, Laz6r din mo4i l-ai inviat." giA' SdtmemarEl'GreatLent' a fe"dea 342; pag' 1960, oiag trlg'EM;6oq,Atena $e was 'to conlirm tlre Crestwoo4 NY 1974, pag,82: u..' ti-tu ttt*ttction of Lazarus pnvierea avea s[ corrfitme Lazir lui universal ressureeion (U'oparion of the day)
intaiul ndscut invierea universali]>'; B' Karagiannis,Ilgr^rtotorog r!rc verqo'rv' 1= pag' 220' special 2L3-224'inmod (1994) 53 Baquapoe dintre morfi) An6otoAog
l Pnor. Dn. KoNs?ANTIN Nrxol.a.ropour.os
Stuorr oi Teor.oors Brerrc.f
definitive a tuturor oamerdror gi sigitiur vointei rui Dumnezeu de a oferi omului sarvarea. sf. irineu a accentuat aceastd convingere a Vechii Biserici gi a fufuror ortodocgilo r: ,,Iisus Hristos i:r care credem noi, este acela pe
C"r"brr*rr"_
iti,
i:i t:
irl iii,.
U;l
ffir "fl
,[i
zeuL-a?nviat pentru ca prin Ei sd m6ntuilscd oameriii.ulvz Propoviduirea credinfei noastre, care se sprijinn irr rp"_ cial pe invierea lui Iisus Hristos, este in mod exclusiv mAn_ fuirea noastr6. De aceea, i:rtrebarea referitoare la istoricita_ tea lnvierii lui Iisus privegte identitatea noastrd ca oameni ce pot sau nu pot fi salvafi Ei nu tema dacd Iisus a inviat cu trupul s,u biologic sau dac6 domneqte in ceruri in mod real ori doar simbolic. Aceste urtime intrebiri aparfin intregii soteriologice gi constituie vorbdrie goali specl.tem1lici 9i lativd, atunci cand sunt analizate doar pentru ere insele. Dacd negdm parfial sau in intregime istoria mAntuirii. aga cum se procedeazi mereu tr teologia vestici Is, afunci pier_ lrineu, Gegen die Hiiresien lil, 12,4: Bibtiothek der Kfuchenoiiter (=impotriva e,reziilor; Biblioteca sfilitor pdrinfi), ed. de O. Barilenheuter, 187
W^eyman; Hi i! t.
fi *:
i: 1'
Il i
I
lii
i I.
,,}
Ir
i
,!;
i
188Destul
fn Sri*iniorr,
Kempten gi Miinch en 1912, p ag. 250.
X.
de instructiv este arfi,corul aesire creainla oeptinilor germani, care a revista ,,Der Spiegel,, nr. 25 din 15 iunieL992. Dupd Jfectuarea unei T statistici au rezultat urmitoarere date cu privire la invierea lui Iisus: 320lo dintre protestanfi gi 43 % dintre catorici cred in adevirata
"liy
inviere r"i dintre protestanfl 9i 38% dintre catolici crea .a " ,,i""i"."u ;oJ;" Iisus le-a ap[rut Apostori]or doar ca viziune.i' 29%
rriri""izy,
i;;;;.
dinttep.o***gr
dinke catolici cred cd ,,Iisus continui s6 trdiascd in operere sale in in care se poate spune gi despre Goethe" (pag.
9i
acelagi
**.
eu*g"ure;. roiZAnf wao
scher stellt die Auferstehung ]esu in Frage, Siiddeutsche Z,eitung,Nr. /t, 1994 (:A fost mormant,I cu adevarat
gol?) Cercetdtor evangheric pune la indoiald Invierea lui Iisus, in: Siiddeubche Zeih:ng nr. 7L,25l2iMiitz'Deli,l^g.l+
sirelatareacorespuruitoaredinKathorisctrenNlchritenAgentur -oxlligTil,l'+l titlul rheologisctre Kontroverse um die leibriche Auferstehung ({#
3, cu
Iesu
ro6
3.2.1 Reticenfe reciproce
din partea teologilor occiden-
tali gi risiriteni
ii;2" mod
41). urmetoarele date procentuale prezintd inci interes. ,,pentru +g% tizus"a rort dour,r, o*, inra rr, om care lmi poate servi drept model; pentru 23% Iisus n-are nici o importanfd; 37o presupun ci Apostolii l-ar fi inventat (cE n-ar fi trdit niciodatd ),, ipag. +t). Referitor Ia negarea totala sau parfalE a istoriei m6ntuirii pe teritoriul occidenlal ar mai fi de menponat,,fenomenele Drewermarm 9i Ltidemann,,, pentru al doilea a se vedea E. zur Bonsen,war das Grab
wirklich re..z.
dem din vedere intregul gi substanlialul iar treptat vom pierde gi baza credinlei. Invierea Fiului lui Dumnezeu se leag[ de intreaga hristologie, ca.atare, istoricitatea, adici realitatea ei, se ledgd strAns de realitatea lui Hristos insugi gi a acfiunii.Sale mAntuitoare pe p6mAnt. Ca apHrHtoare fideli anefalsificatgicre.dinfe vechi cregtine in H'ristos, Unul nXscut, Fiul lui Du# nezeu, Biserica ortodoxX, Biserica i:rvierii, crede ir istoricitatea invierii lui Iisus, pentru cd numai astfel sunt realizate gi asigurate condifiile salvHrii omului slab qi pdc5tos. Am putea folosi qi astizi cuvintele Bisericii Vechi din scrisoarea intAi cdtre Corinteni a Sf. Clement Romanul, pentru a rXspunde hristologic Ia intrebarea noastrfl ,,acfrJald": ,,Iubite, acesta este drumul pe care ne vom gdsi mAnfuire4 pe Iisus Flristos, marele preot al jertfelor noastre, apiritorul gi ajutorul sldbiciunii noastre. Prin El privim spre inaltul cerului, prin El vedem ca intr-o oglindi Chipul cel sf6nt fdr6 de p6,cat, prin EI ni se deschid ochii inimii, prin El iese la Iumind gAndul incomprehensibil gi intunecat, prin aceasta Domnul ne-a l[sat si gustim din cunoagterea eteme"lg.
Drumul diferit urmat de interpretarea Scripfuriiin apus gi irr risirit trebuie vdzrtt paralel cu schisma dintre Biserica de r[s[rit gi cea de apus. De atunci tr fiecare Bisericd s-a configurat un alt context bisericesc, teologic, cultural $i poIitic, ce'a fost condifionat de diverse premise istorico-spirituale (de exemplu: menfinerea tradiliei'gi exegezei patristice sau imperiul bizantin ca instan!5 religioasi inrlsirit-
-:';-* troverse teologice cu privire firvierea trupeasci? lui lisus).t ' lseEpisto1a I a Sf. Clement 35, 1-2: Pdrinfii apostolici, ed. de A. Fischer, Darm]. stadt, 7986, pag. 7 0-7 1. -"
.
r
Sruoir'os TeQlocrn Brs''rci
Pnon De. KoNSTANTTN Nrror,*ropour.os
Umanismul, Reforma gi Iluminismulin apus) $i care a avut $rept rtrmare nagterea a doud teologii diferite. tn timp ce odati cu dezvoltarea gtiinfelor, ermineutica vesticd a inregistrat o evolufle istorici plind de schimbHri gi turbulenfe, interpretarea biblici risiriteani a rimas fidel5 unei tradifii vechi de secole, astfel incAt pAni la sfArgitul secolului al XIX-lea a ardtat o anumiti stabilitate (in exterior-cu efect conservator) fnrn confuzii. in ceea ce privegte stabilirea gi folosirea metodelor modeme de interpretare proclamate de exegeza vestict, trebuie subliniatH aici ,,controversa ticutd.", in special la trceputul secolului nostru, trtre biserica occidentali gi cea ortodoxi, cireia i s-a reprogat, referitor la ermineutica sa, ,,conservatorismul" Si metodele anti/ne - gtiinflfice. Teologii ortodocqi s-au apdrat mereu gi au dat socoteali tr diverse publicalii pe aceasti temi; cu toate acestea persist6 in vest impresialeo ci ortodocgii nu ar fi desehigi metodelor de interpretare de provenienli vestici gi cd ar urma tot,,drumul ior kadifional rigid". Mai sus men[ionatul teolog Johannes Panagopoulos vorbegte despre reticenlele fundamentale gi judec6li1e unilaterale ale gtiinfei biblice contemporane (occidentale) fali de tradilia ortodoxi de interpretare. ,,AceastH tacticd obignuiti in cercurile gtiinlifice intemafionale aratH o prejudecatd nefondath gi o unilateralitate fald de o tradifie extrem lsAici
este foarte instructivi pdrerea teologului noutestamentat evanghelic contemporan F. Hahn, DieBedeutung der historisdr-kritisdren Methode fiir die evangelisdre und die katholisdre Exegese, in: (lubildumsband) Theologie an der Universitit. Zr:m 525. Stiftungsfest der Ludwig-Maximilian*.Universitiit Mtindren
(=tmportanfa metodei istorico-critice pentru exegeza evanghelicd gi cea catolicd tn: (volumul omagial) Teotogia in universitate. La a 525-a celebrare a intemeierfi Universitafii Ludwig-Maximilian din Mirnd:ren), Mli ncltener Thmlogische Zeitschrift 48 (1997) 231,, unde se spune cd metoda istorico-critici,, este luatd in considerare tot mai mult gi in interpretarea actuald a Scripturii realizati de Biserica Ortodoxi."
ro8
,l
bogati, dinamic[ 9i vie, care, congtient sau incongtient' gi a stre;etut gi continu6 si stribatl toate laturile teologiei viefli bisericegti". le1 Pe d.e altd Parte exist[ teologi ortodocgi, care;larandul lor, referitor Ia qtiinla biblici ocaidental5, critic[ vehSment lipsa unor principii ermineutice importantu, :'.d: :I"*i plu: mod,ul de gAndire gi teblogia Sfinlilor Perinti ai Bisericii vechi, nedespirlite.l% Din partea ortodoxe se reProseazd gtiinlei biblice occidentale atat falsa orientare a cerceterii cat gia scopurilor acesteia. Determinanta este critica profesorului atenian Markos Siotis: ,,["'] Cercetarea Sfintei scripturi a devenit problema cea mai dificile a teologiei din momenfulincareea(teologia)aincetatsdmaiconsidere cercetarea diverselor probleme ale Sfintei scripturi ca Pe o chestiune a vietii Bisericii lui Hristos, vizind-o doar ca pe
de
o problemd Pur intelectuali."le3 DacH ,u iu, ir:r considerare reProsurile reciproce ale ce-
lordoufldirecliiexegetice,atuncisepoatestabiliinmod
cert adevHrul parlial al fieclreia dintre ele, precum !1 ufitmafia, in parte gregiti, a acestora' Cu toate avantajele er-
rn p*rt-*t
q'H6qpqvela rqe AYtaq lqafrp onlv'ErcxArloh t&v [a1eqa'v Scripturi i:r Biserica din perioada patristici' Primele-hei Sfinteloi 1=ir,t"rpr"6r". 199O ,u.ot ii t"uaiga exegeticd alexandrini p6nd in secolul al V-lea')' vol L Aiena
,t
Pag-6.
irA
se
vedea lucrarea lui Mc rkos Siotis,'H tv6rqe
ag rcal f; Egprlveia
t6v
Ayi
r{9 Anootoi'trr1S ErcxAloi-
Eioriy(oeq A'Og0o66[ou
'Egpt1-
Sfintelor veuttrcoO Euve6qrlou (=Unitatea Bisericii apostolice 9i intrepretarea Scripturi,in:PrelegerialePrimeiConferinledeExegezHOrtodoxl),Aterta.1973, (sc' trlv €gptt1p^g.lO,"[...] lcoAaiverrat'oiotav rig ngog 'qv pdoLv tarlr4v ,rrn,*r1" orcdrprv xai oeoAoTiav t6.ru I-latCg<''tv T'ig Ercrnrloias) 4ouYxQovog
€noqpovLril Eqeuv4"lril Aytarv lssNfarkos
IqaQ
Siotis,T|lv6"qi rie AnoocoALrcrlg'ErcxArlohg
I
rcaLt'1 €g;.rr1ve
ia
t6v
rrco0 Euv e6q lou Ayic.ru lqaQ<,-rv, in: E lor;yrioe rq A' Oq0o66[ou Eq prqveut i::r: Prelegeri scripturi, (=unitatea Bisericii apostolice qi intrepretarea sfintelor 57 pag' 1973' ' ale Primei Conferinle de ExegezH Ortodoxi), Atena
ro9
-
Pnor. Dn. KorvsrANTrN Nrror.lxopour,os
.
mineuticii ortodoxe, orientate tradifional gi patristic, fapt care ar trebui luat mai mult ft:l considerare ie cdtre vest, este adev6rat cd Biserica de risirit s-a aflatinmta.ziere 1ra6 de vest) gi cH nu a avut o dezbatere, respectiv o aplicare su_ ficreltd a.principiilor gtiinlifice are interpretdrii vestice. in acest context trebuie si accentudm faptui cd teol0gia ortodoxd nu a rzmt sH aibd nimic de-a face L acel aoly,* dinprimele decenii a1e acestui,".of.ii "o.,aiEt uirr"rnui*i;;, yi fint nu.s-a putut dezvolta o controversi fructuoasH gi folo^sitoare in leg,tur, cu principiite metoaei irirr."_"n, ce. Ina.cea perioadd mai mulli ieologi ortodocAi rezervafi erau de pirere, cum cd in est nu exisil necesitaieu,"1p".r_ oasl a dezvoltXrii de noi metode de interpretare,re6 itAta
:f :|
L :l,ii
problemi a se vedea "'n"f*i[, f, Problem in d.er"..*td Theologie., Di"
ermineutici les
a
E. Fuchs,Zum hermeneutischen *i"frurunon (=Despre problema
"*ist"r,riui" teologiei, Interpretarea existen;iali), Tiibingen 1959.
Joh. P anagopoutos, T,b
(extras din:
E
o11loVoo"
iolyrloers A,
Fa
q;
onr"uZg", inUrveutmiq,
"qop,\ri Og0o66[ou,rqilrur"oj rr".un"J Ei,."oi**
tica teologicd a exegezei ortodoxe, Edifie speciali din: cuvantiri are primei conferinfe ortodoxe), Atena1973,pag. 4. un rezumat critic al gtiintei biblice vestice se gisegtelal, Karauidopoulos,Il.nrorqpovLrcrl tqeuva rrle f. ac'4*lq Ev tQ flqoteotavtrop(-l rcai te pcrprarorca0oAr*ope rata rr;v teAeuratav 7r€v'rrlKov'r4€'r[av (=cercetarea gtiinfificd a Noului restament in protestantism gi catolicism din ultimii cinzeci de ani), EEThsrh rL (1966) 475-5oo.A se vedea totodate gi lucrarea ,", der katholischen Exegese, | ?!:r.lrn_burg,DerWeg (=Drumul exegezei catolice), Biblische
':?.,**
Zii*cnri\,
cele mai
importantelucrdri di"
cipiile 9i premisele ermineuticii
p"""li"
i.r.2
(1958) 1,61._176.
*dere ortodox despre prin-
sunt de mengion,at: Chr. rapadopouros, LrotTeuifirlq leqa'Eqprlveurrci (= Ermineutica sfAnti eiementari;, Jerusalim 1902; B. Anto_ niadis,EyyeqbLov Tegraq'Eqprr;v_eutm{q1=rvra""ar
Constantinopol
1921.; p.
de ermineuticd sfAnti),
Trempelor,;H @uorwJrrmA rr;g AViaS lqaQrle (=Teopne_
f#.t*::::',:"*:1lj*"1.e38;E.Antoniadis,Enitoonqopi,i;;;;;'te t qagrlq (=rJespre problematica Sfintei ^yutq, Scripturi),
AtenaiSSg; Me*.,Oi" orthodoxen hermeneutischen Grundprinzipien r-,ia Methoden des Neuen Testaments *rejo$sJiei vorl,rrr"*geru (=principiite ermineutice ortodoxe de bazS.1F: gi metoaie ae interpretare ale Noului restament
a".errr"ffi
*d
gi premisele acestora), in: procds-Verb""* orthodoxe' Aten a 1g3g, pag. L43'r74; B.
d;;;;;ier
Congrds de The6logie
veras,iiu",.ritt und kirctrriche Auto-
IIO
. ; 'Sloorr
oB
TrolocrP Brar.rci
principiile erminer,r-tieii ortodoxe, biblici a Bisericii Vechi,DT interpretarea care se bazeazl,pe corespund pe deplin spiritului ortodox gihlefegerii ermineutice a acestuia. Aceiste ultime doui punctL ierftide, care scot in evidenfE modul de inlelegere ortodox a.ermineutlcii, nu exclud, i:rsE, automat critica biblic6 istoiic[ili sens occidental. tn cele din urml trebuie subliniat faplgl cE, ter-i menii,,revelafie", ,,istorie" gi ,,mAntuire" sunt strAns lega{i i:rtre ei. MAntuirea omenirii are loc in istorie 9i aqa trebuie sd fie; este vorba de un Proces plin de mistere, care se sprijin6 pe revelalia Dumnezeirii. Misterul adevdrului cregtin indich o anumitH istorie ce trebuie privit6, bineinfeles, 9i prin prisma mijloacelor istorico-gtiinfifi ce. timp
cAt caracteristicile gi
9i autoritatea Bisericii), in: Procds-Verbaux du premier 135-143;Idem.,DieHer\ge Schrift in der griechisch-orthodoxen Kirclre (=$ffl6u Scripturn in biserica ortodoxi greacd), vol. I, ed. de P' Bratsiotis, Stuttgart 1959, pag.129 9i urmitoarcle; P, Bratsiotis, Ein Orthodoxer Beikag, in: Die Autotitiit der Bibel heute. Ein vom Weltkirdrenrat zusimunengestelltes Symposium iiber ,,Die biblisde Autoriuit fur die soziale und politisdre Botschaft der contribu}ie ortodoxE, ir: Autoritatea bibliei astizi' Un simpo' Kirche heute" zion convocat de Consiliul Mondial al Bisericilor despre: ,,Autoritatea biblici pentru mesajul social gi politic al Bisericii i:a prezent.") Ziiridr-Frankfurt fir6 an,
ritiit
1=gri1i.u
biblici
CongrEs ..., pag.
({
pag.LTtf.;Idem.,'H aiOevt(a qg BiFAou €{ en6rpeo-rq Oq0o66fou (=Autoritatea Bibliei in viziune ortodoxi), Atena L952; G, FbravslE, Offmbarung und Deutung, in: Die Autoritdt der Bibel heute ..' (=Revelafie 9i interpretare, in: Autoritatea bibliei astizi...), pag.193 ff .: M. Siotis, 'Eqprlvera, Egprlveutmrl (=InterPretare, Ermineutic6), in: ThEE vol. 5, Atena L964, pag.847-858 und 858'867; K. Kallinilas, Die hermeneutischen Prinzipim der Orthodoxen Kirche, in: Wahrheit und Verkiindigung. Festschrift fiir M. Schmaus (-Principiile ermineutice ale Bisericii ortodoxe, i:rr,,Adevir gi propoviduire" Lucrare omagialH pentru M . Schmaus,Pa' derbom) 1967,pag.415428; S. Agouridis, Ai ptpAtral orou6ai' w n; CIq0o66[cp @eoAoy(q(=Studiul biblic i::r teologia ortodoxi), in:. Idan.,BtpAuci Meierrlpata 1=Stuali UiUti.u) B', Tesalonic 1 971., pag.5-1.6; G. Galitis,'EqyrlveutLrd rie Karv{s 61984. Ar,aglpcrlg (=Probleme de interpretare ale Noului Testament), Tesalonic
1'A
se vedea loh. Panagopoulos, To OeoAo"yLxQv 4q6pz!Fa t{q 6q0obo[ou 'Egprlveurrcr;+ (e.xtas din: Eiorly4oe6 A 'OE0o66Eou'EQflr1'vsr-nirco0 Ei.rve6qbu) (=Problematica teologicH a exegezei ortodoxe, Edifle speciali din: Cuvanteri ale
Primei Conferinle Ortodoxe) Atenal973 pag. 15 9i urmitoarele.
III
i-.t$r
:fl
ll,
$n,
1
i I
#rl w :jln,
Siuorr. oeJ"eotoc rr Brsrrci
Peor. Dn. KoNsrAN?rN Nrroleropour.os
Din punctul de vedere aI mai multor teologi ortodocAi; ltiinta exegedce occidentali impreuni cu rezrirtatele ei filologice-istorice serveqte in mai multe feluri exegezei biblice. Prin limitarea uneori extrem6,la cunoagterea ralionald ,T*4 nu se poate garanta Biblieir cargrare qn caracter re_ velat, o interpretare corespunzitoare. De aceea, in cercuri_ le ortodoxe este vorba mereu de aspecte concretii arbitrare, subiectiv-speculative ale occidentale, care nu "*"g"r"i Dupd acegti4 pot fi reconciliate cu factorii spirituali. Biblia in calitate de cuvAnt inspirat al lui Dumnlr"r r,, poate n obiectul unei interpretHri subiectiv_teoretice. Binein,teles, de importanlH fundamentali este interpretarea biblicr fidelr kaditiei, exercitatd in cadrur tmpurui bi sericesc. Aici nu trebuie sH pierdem din vedere istoricitatea propriu-zisi a intrupErii lui Iisus Hristos, care poate fi cer_ cetat5 corespunzitor cu metode istorice. Numai aga carac_ terul istoric al cregtinismurui va fi pe deplin confirmat. Exegeza SfinFlor Pdrinfi a pus accentul mai mult pe dimensi_ unile spirifuale ale texteror, deoarece acestea urmdresc in special scopuri etice gi dogmatice. Chestiunea istorici reprezentatd la cei mai murfi sfinli pdrinfi - intrucat probrematica noii epoci a fost necunoscutd atAt in perioad, Snn_ lilor Pirinli cat gi in Evul Mediu-trebuie aplicati consecvent pe baza dezvoltdrii progresive a gtiinleior. tn acest fer, rezultatele subiectiv-teoretice, controlate qtiir,fin", are spiritului ar putea completa corespullzitor exegeza tra_ 1*un difionalS risdriteand g.2.2. Cele sintetici
doui ermineutici intr-o perspectivi
ginl.tre
in considerare modul de inlelegere al interpretErii biblice in Ortodoxie precum gi faptul ci trebuie si se !in[ cont de sensul intem al textelor biblice, atunci se poate vedea ci Sfinlii Pnrinli sunt ast6zi inc6 foarte actuali. Principiile lor ermineutice,lee care coresPund spiritului Bisericii Vedri ,,catolice" nescindate, ar putea fi luate mai in serios de exegefii occidentali gi in general gi de toli teologii Daci
drept
se ia
celorlalte confesiuni. Pentru teologia ortodox6, aceasta reprezinti o premisH indispensabilfi pentru succesul incerc[rilor ecumenice de apropiere la nivel teologic. Este necesar de asemenea, il:r privinla unui dialog interconfesionaf ca gi A se vedea 9i alte expuneri pe aceastH temi a lui S. Agouridis, Oi l-iatdgeg rrlg Errc.\qoiag 6q Egprlveutai. t6rv Aryic'rv fqaQ6v, in: ElcrqyqoeLg A'Og0o66tou 'Eqprlveuflrco0 Euveoglou (= Sfintii plrinfi ca exegefi ai Sfintelor Scripturi, in: Prelegeri ale Primei Conferinle de Ermineuticd Ortodoxi), AtenaL973, pag' 94 1s
gi urm6toarele.
leDespre ermineutica patristicd qi principiile ei a se vedea 5' Agouidis,Eplxyevtrcr1 triv leqriv rceLpdvorv (=Ermineutica Sfintelor Scrpturi), Atena 1982, pag' 113 gi urmHtoarele gi 328 gi urmdtoarele. M. Basarab, Der heilige Basilius als Ausleger der Schdft (=Sfanfi'il Vasile ca interpret al Scriptut{), Otthodoxes Eorum 1, (L987) 19-32, de asemenea G. Galitis, Schrift und Tradition beim hl. Basilius, in: Basilius, Heiliger der Einen Kirche, hrsg' von A. Rauch md P. Imhof, (=
Tradifle la Sfantul Vasilein:'Vasile, SfAnt al Bisericii celei una editati de A. Rauch tnd, P. Imhof)Mtidrchen L98L, pag. 14/'gi urmflioarele. R se vedea suplimentar Th. Nil
Scripturi
Cele spuse anterior ne conduc fHrH indoiateiu .o.,.irzia.cd sfinfii Pdrinfi ai Bisericii vechi nedespdr{ite, nu trebuie considerafl ca fiind, pentru ermineuticu modem5, TT2
exegeli biblici depngili, Phrerile lor se afl6 in eoncordanli cu cele ale mriltor teologi actuali, degi referitor la modul de interpretare al BibIieL pot fi constatate diferenfe furtre cele .doq6 categorii de exegefi. Chiar dacl trad.ifra patristicl-gi gtiinfa (modemi; istorico-criticd schileazi doud imagrni di; ferite ale textelor Bibliei, teologia acadernicd ar frebui sfl aibH capacitatea de a sesiza unitatea ascnnsl tn aceste imal
gi
II3
Pnor. DR.
KoNsullrrw NrxolAKopoulos
ermineutica ortodoxe sH fin, cont de metoda istorico-criticH dezvoltate ir:l vest.2oo Exegeza sinteticd a Sfinfilor pHrinfi, aga cum a fost ea
l:HTHjH'"',.:ilH*[:!"*"Tnl**#,r""mt
derni' pentru ortodocai, pr"i"-rffi pentru modur patristic de interpretare,bazati; il;il;m
al textelor, nu rrebuinsemne respingei"r rroito, J"tode gtiinlifice ale Bise_ ricii de apus' ortiao-xia sE ?:rvege din metoda de interpretare a vesfului."rt" "',u*uia ta, cregtinatatea apusean{ trebuie s,-gi insugeascd, pu fa"ge *"ila"le exegetice gtiinfifice, p" prr"rrrul mujtor r""otu furrunoase gi aspecte_ ie rmportante ie
:. i L.l ird
$,i 'ti!
4r
fi"r*,
:i i &.
,$ i# i,i$
:J[, rfl :,fr
i$ fr
i::i
J
]
)t4' ,d;
.r ff
'il
tit
mi
, fii lirli
&,* f#', ffi,,i,
fll
__=_
2@Acest
pu}
f* ki
W
d;ilh
lll:*::tici
"""i (@.oioy,*,:t,"*;"_*"ifi **
jf
celor
"ior.qo 9i istoric-fitoioic"l r"ia.r,i. iiso,;;H* o** 9i abordiri exegetice f"u." au pori[#?i i. ,**ro"u, "H ,,Avaroir1,,, i1
teorogice
Evengherii), ;,":1o. 'ul A se vedea interesanta
5.'*?;li:tT:::tt*#,;e""eia,J.i{,ini'^;, f,.H#ffi 1=,,y6"5ritul,,,,,ap,sul,, *n.Jl.i;;#r#fi;:f;Ht fi:l: criii cii rlo;;;; liit*r,, 122:,,rr. )p ff ,""t# ##H; :#,i 1979,
linia verticalH
al revelafiei se poate incruciga armonic cu linia orizontalE a istoriei gi a literei; prin aceasta se va putea consetv.-a acordul gi echilibrul celor doui dimensiuni ermineuti!3,,1,.* .:.a caracte?ului rnistie
_..-
3.3 Apreciercfinola
l
Toate principiile menfionate mai sus gi trisiturile caracteristice ale ermineuticii ortodoxe, ce definesc gi aplicarea lor modemS, nu ar trebui sd trezeascH suspiciunea unui conservatorism sau a unui tradigionalism. Ele nu exclud in nici un caz, caracterul lor gtiinlific. Interpretarea nu inceteazd a fi o prelucrare intelectualH, o cercetare sistematicd plind de responsabilitate gi o punere in valoare a textelor biblice gi a contextelor 1or. AtAt timp cAt interpretarea se striduiegte sd dezvXluie sensul textual profund, gtiinla cu toate formele sale (filologice, retoricg istorice, arheologice, comparative, social-gtiinlifice, filosofice) va fi un ajutor gi un instrument pentru acest scop. Teologia ortodoxd nu se i:rdoiegte de valoarea metodelor gtiinlifice de cercetare a Bibliei. Tradifia ermineuticH aga cum s-a dezvoltat ea in aga numita,,interpretare liturgicd", nu exclude, ci ia drept premisd cercetarea gtiinfifici. Caracteristici este mdrturia pe aceastd tem5 a Sf. Ioan Hrisostom, care se referH Ia un text biblic: ,,lntrucAt trebuie cercetat cine a fost autorul, cAnd gi despre ce a scris gi din ce motiv citirea (textului) fusese f5cuti la acea sdrbdtoare."zM Metodele gtiinlifice de interpretare sunt o premisi ce nu trebuie ignoratH.2o3,,Exegetul cregtin nu se scufu4dd in-
q,
a
ctu
ar.
ag.
#;d::(ffi #:[H]#,?,11]"?;:,n:"T:::::ffi#n[fl
1l')
|'
rl;;";ffi"r,
context este evidenfiat foarte bine de cdtre p Wssiliad.is,Eqprrlvera Evayy eLLo,.t tc,.rv nqoUnoocoer s, tcatct:s r.a r e Q Frlv€ur rrc6 g npooeyy io e q. o ra iro yy tAta)(=Interpretarea evengheliilor (premise
#t' flli!
nrincipiile ermineuticii
Prin sinteza armonici u'celo, do exagesi extreme ""egetice evitate.Artf ;i;;punctestaberrrr,il,0"1:"#r1i::jl,: noscuti a interpretd^rii alegori." qi-*irUce,, precum gi lu_ area insuficienti in consideru." u iatetor fil0iogice qi rice, iarin vest pierderea imaginiiJJr*a*Ulu asupra istotex_ telor' cauzat, de izorarea *;i,i.#fragmenteror textuare tratate. Numai cu ajutorul iof"ri,n. convergentea
ririle
il
9ttl
Ei
i:*TXt,:Ti;ir#*.'"'"H:ir,,J0"h.",il,i;,;;;,
iil
i
douH ermineutici,
sH
,i,9.:,:
.,i
Tuorr oe Tsorocrn Brslrci
;
n2
lohannes Chrysostomos,In Scriptionem
eidrir
ui
i"
principium Actorum
1:
P.G.5L,71.
mAse vedea B. Stefanidis, Aldqlai rqe rcqmmqq
triv
prpA{r,w c{e K. Ar,a0r{rcqg
Principii ale criticii cdrlilor Noului Testament), @eoA"oyia 2 (1924) 226-254. Irr special marturia patristici aluilsidor oon Pelousion,Episl. 1.,24:P.G.78,797: (=
II4
II5
Paon Dn. KoNstANTTN Nxor,q,ropouros
Szuorr- os Teor,ocru
tr-o aknosferi aga-zis mistici, ir care totul igi dezvHluie clar gi convingdtor forlele interioare gi perspectivele sale.,,2u Fird ?ndoiald, cd in interpretarea ortod.oxH contemporani se line cont de rezultatele gtiinlei moderne in vest gi in est gi se folosesc corespunzdtor metodele moderne menlionate mai sus. Cu aceasta, ins5, drumui interpreJariiortgdone este de_ parte de a fi incheiat. Exegetul care particryulu viala liturgicd a Bisericii gi respiri harul Duhuiui sfant, folosegte metodele drept instrument2,s qi este conqtient de faptui c6 nu firtreprinde o interpretare personald, subiective, ci continud tradilia ermineuticd a intregii Biserici. Ca urmare a acestui fapt unicul mod real al interpretirii biblice se aflI in fun_ dal: mirturia mantuitoare a lui Iisus206 gi receptarea ei reald de c5tre omul care tanjegte dupd tmpdri,tii rui Dumne.. zeu. Numai in acest context se poate inlelege ermineutica cregtin5; adicd -[...] incercarea de a interpreti formele tingvistice ale trecutului conform unor principii bine definiL "'Eruotrlpovucag rqv @eiav lqaQflv civez\[ooew d$ei,l,erg, Ouvdperg vouveldrg avLXveriew, I
I
Ir
ii
anA6;g
rcai.
aurlg
"dq t6v a{rafmclv
pruotqqfu:v, riva[(o6 raOta leqroiv inwqixan.,, Tb Oe9lot-rr1 nqdpAr;pa rrls'OQ0o66Eou Eqpqveutmis (extras din: EiorlTrjoeLg A''Oq0ob6Eou Egpr;veu,rrxo0 Euve6qbul=problema_ tica teologici a exegezei ortodoxe, Ediliespecialf, din: Cuvdntdri ale primei Conferinfe Ortodoxe), Atena L973), pag. ZS. 2sIn acest context a se vedea expunerile rui E. Antoniadls, Die orthodoxen hermeneutisdren Grundprinzipien und Methoden derAuslegung des Neuen Testaments und ihre theologisdren Voraussetzungen, in: procds-virbaux du premiet Congrds de The6logie Orthodoxe, Athen 195S, (=pri""ipiile ermineutice orto_ doxe de bazi gi metodele de interpretare a Notrrui restament gi premisere teologiie ale acestora), in: proces-verbaux du premier congrds de .ihdologie ortfya3xe,.f,tenal?3?t.p?g.155 f. ,,Instrumentele ajutltoare folosite pani acum gi criteriile metodei filotogico-istorice, care igi gdiesc utilizarea gi la explicarea celorlalte creafii scrise ale spirit'lui um*, ,rrrt.rr, *ijloc absolut ne..ru, p"r,_ tru descoperirea gi fondarea oricirei comori dumnezeiegti, tumate pi pn*unse in vase de pim6nf dar aceste mijloace de ajutor nu sunt iri stare, sinlure, si ne ofere garanlia gi siguranla linigtitoare, ca putem stabiii gi ap.ofu.iu pri" sensul corect al fragmentelor izorate gi al scrierilor Nourui "i" restament..' 206 A se vedea Marco 16).5; Matei 2g,19; Apg..L,g. 111 1v_eQktr.rv M oh.
I
ral p{ x.anarokytdv
rt6
P anagopoulos,
Brsr,rci
gi de a Ie corela cu limba epocii noastre,.astfel incAt,ProPo-
viduirea Evangheliei si poati fi exprimatd corect atAt in prezent cAt qi in viitor"2v, Ermineutica ortodoxi 5e eviden$azl, agadar prin legHtura eficace'intre tradi$onalitatea gi canonicitatea sa tnfeleasd dinamic Ai consdivator (nu conservativ)2o8 gi aspectul sdu
gtiinlific.
-?'
'r
Ag vrea sH inchei aici cu un citat important gi determinant al SfAntului Vasile cel Mare (cca329'379), unul dintre exegefii gi teologii cei mai importanli ai Bisericii Vechi, nescindate. Este vorba de o mHrturie patristicH valoroasi, care indici adevdratei arte de interpretare a teologiei cregtine, cadrul obiectiv gi perspectivele sale adevdrate, corelAnd ermineutica gtiinfific5, critica necesarH cu dimensiuniie spirituale, eshatologice ale cunoagierii lui Dumneze* ,,intrucAt nu ascultarea superficialH a cuvintelor teologice, ci ftrcercarea de a sesiza in fiecare cuvAnt gi silabi sensul ascuns reprezinti obiectul celor ce recunosc lelul chemirii noastre gi nu al acelora care lenevesc in piogenia 1or. Iati ce ne este promis: sd devenim aseminitori lui Dumnezeu conJorm posibilitililoq naturii umane. Aseminarea nu se produce fHrd cunoagtere, iar cunoagterea nu are loc fir6 invilHturd. Limba reprezintH, ins6, inceputul invHfiturii, pHrfile limbii sunt silabele gi cuvintele. Agadar cercetarea silabelor nu Ee afliir afara scopului nostru. Chiar dacd unora Ii se par aceste probleme lipsite de importanti, ele nu tren7&as. P. Stogiannos, 'Egprlveutrrca preAerripata (=Studii exegetice), Tesalonic 1988, pag. 285 9i urmdtoarele. 2cExpresive sunt expunerile lui P. Vassitiadis, Scriptural.Autfreltf i1Ea1lf Christian Hermeneutics (=Autoritatea Scripturii in ermineutica cr*tin[ primaiE), in: Mvrjpq. Festschrift fur L E. Anastasiou, (Volum omagla!.pe1tru "[,,E Annstasiou),Tesalonic 1982, pag. !07, care se referd la'caracterul dinimic, nel conservativ gi orientat spre trecut al hermineuticii Bisericii {e rislrit ,,Trecutul nu mai ,rp.i*a p."r*tul, ci este reinterpretat in mod diriffic pentru a da noi sensud gi noi perspective pentru viitor. Tradifia patristicd a Bisericii universale primare a conceput aceasti importanti doctrini in mod potrivit."
fi7
l Pnop. Dn. Korvs?ANTTN
N*or,exopour.os
buie, si fie neglijate; ba mai.mut! i:rtrucAt ele sunt greu de dobAndit, adevHrul trebuie iuat tn *r*a de noi tofi [...] in_ ce neglijeallm]cile motivutii primare nu va atin_ 1""?a.""1 ge niciodat6 motivafiile finale ale infelepciunii.,,m
:
-.-----
---iGICE SEMNIFICAIIA NOTIUNILOR IMNOLO ALE NOULUI TESTAMENT. CONSIDERAIII REFERITOARE LA CULTUL OR. TODOX .
1
I. NOUL TESTAMENT $I BISERICA PRIMARA I.7. Preliminarii
/ Considero;ii introduttiue
in mod neindoielnic, in toate Bisericile cregtine, NouI Testamentnu reprezintl o carte cu confinut exclusiv imnologic. ln decursrrl istoriei bisericegti, Noul Testament nu a fost niciodatd considerat drept o scriere cu caracter pur Iiturgic. Caracterul istoric, didactic ai, in acelagi timp, profeNVasile
ew rri:v
ul
Mare, De Spiritu_SanctoI, 2p,G,32,69:.To Qc,.rvdv, riArl,a nerqd.oOo,
yriq pr{ naqdqy<,-rg
iv
€rcriot11 AC€er
&rcori_
xal
'eoAoltrcciv ird.oq ouMapll rcercqru;rpCvov
voOv dtrXre,i,e,v,"0, o0rc aqyav elq euofpenv,
ffiXffi:f:ffi;:'r-"nov
"'lq
xnrloeo4
yvr.,oea4.46ryvaoq,;ffi?_xlffi
i'r#il;Ppai ,!u qv fuf
dv
4u* *, ,,nu***, 4pii1,",-
il":;::;r#fi?:iUH:;
rar A6{eLs' 'ctme otrc re, o*not, ydyove t6v cruMaparv
ucqa,d4dv vp0o[a9 rri dg,rqgata
117;in;-i'["{i'iJo]*1st'r,^,ie.L,ffi;:ff iT-,iEfftrHi::i r?;d6",
r.4 ei.t6 tctv nEisran motlerarv'cl;g oF*q(i,v rqq ooQiag ted,lterat!,
"oi["# i_ "ril;
tic al Noului Testament nu ofer[ spaliu pentru astfel de speculafli. Marele teolog sArb contemporan,Iustin Popovici, a afirmati:r acest sens urmdtoarele: ,,Scriptura are sensul unei biografii a lui Dumnezeu in aceasta lume; In Sc.ipturH, Cel Nedescris Se descrie El lnsugi. Scriptura Noului Testament este biografia, descrierea viefii Dumnezeului intrupat (in aceasti lume).210 Coordonatele narativ (-istorice) gi didactico (-morale) ale cirlilor nou-testamentare ne lasd in mod evident impresia cd, in coleclia Noului Testdment, avem 210lah.
Manley (iditor), The Bible and the Holy Fathers. Fop_Orthodox. Daily Scripture Readings and Commentary for [email protected] Christian (=nmta 9i Slinfii Perinti. Pentru citirea ortodoxi zilnici a Scripturii gi comentariu pentru cregtinii ortodocgi), Menlo Parc, Califomia 1990, pag.5.
rr8 II9
StuoII
Pnor. Dn, KousrANTrN Nrror.eropour.os
de-a face numai cu scried cu caracter istorico - narativ gi apologetic - doctrinar.zll Cu toate acestea, Noul Testament, ca de altfel intreaga Scripturd, este legat de viafa liturgic6 a Bisericii, printr-o relafie deosebiti, constitutivi: Este vorba despre o folosire, de nesubstitui!, a Noului Testament in decursul secolelor cregtine, in cadrul cultului comunitdlii bisericegti.2l2 Astfel, se scoate in evidenlH faptul cf, structura slujbelor sdvArgite tr Biserica Ortodoxi este biblicS, respectiv, marcatH puternic de Noul Testament.a3 AvAnd in 211in acest
context de dispunere a Noului Testament conform speciei literare de care aparline, care nu poate fi abordat aici, ar fi de indicat urmHtoarele publica$i: D Dormeyer, Evangelium als literarische und theologische Gattung. (dvanghelia ca specie literari 9i teologici). (Contribufii la cercetare, vol. 253), Darmstadt 1989. Cu toate cd sfudiul se limiteazi la specia literari a Evangheliei, care este o parte importanti a Noului Testament (lmpreuni cu epistolele apostolice cu caracter parenetic-didactic), in cele ce urmeazd va fi aritati infreaga istorie,
precum gi toate incercdrile de caracterizare a speciei literare a Evangheliei. 2uDoud exemple concludente ale acestei funclii a Noului Testament in cadrul slujbelor biserice$ti, sunt date in lucrdrile; G. Barois, Scripture Reading in Orthodox Worship (=Citirea Scripturii in cultul ortodox), Crestwood - New York 1977 und St, Athanasius Orthodox Akademy (Hg), The Orthodox Study Bible, New Testament and Psalms (=Bilbia ortodoxi, edifie de studiq Noul Testament gi Psatmii), Nashvill, Tennessee 1993, unde a intreprins o analizH teologicd gi descrie fondul epic al pericopelor evanghelice care sunt alese pentru anul bisericesc. Ase vedeaE. Oikonomos, Bibel und Biblewissenschaft in der orthodoxen Kirctre (=Biblia 9i $tiinfa biblici in Biserica Ortodoxi), Snfigart 1976,5.7'1., cu observalia demni de mentionat: ,,ordinea de bazd a pericopelor provine din Biserica Veche." A se vedea de asemenea expunerile clare, sintetice ale lui H. S. Alioisatos,Der Kultus der Kirdrq in: Die fthodoxe Kirc-he auf dem Balkan und in Vorderasien. (-Cultut in Biserici, in: Biserica Ortodoxi in Balcani qi Asia Mici), ed. F. Siegmund - Schulze, (Ekklesia. Eine Sammlung von Selbstdarstellungen der christlichen Kirchen), (=Ekklesia O coleclie de descrieri proprii a bisericilor cregtine, vol X), Leipzig1939, pag.95 gi urmdtoarele. 213Demne de menlionat ar fi urm6toarele expuneri de referinli aluiD..I. IQn' stantelos, The Holy Scriptures in Greek Orthodox lVorqhip (=SfAnta Scripturd in cultul grec ortodox), GOTR L2.1, (1966) 7. f.: "Punctul de plecare in fiecare slujbi este o fuazd din SfAnta Scriptur5 iar aproape fiecare liturghie, taini gi slujbi confine lecturi din Biblie. lntr-adevir se poate afirma ci Biserica Ortodoxi este o BisericH ce sebazeazd foarte mult pe Scripturd." 120
og
Tp6locrr Brgr.rci
vedere faptul cfftoate textele liturgice sunt pitrunse de limbajul21a gi spiritul scripturii, Putem afirma fdr6 9ov6ial6 cX Biserica Ortodoxd este o,,Bisericdbiblice"2ls sau ce ea se definegte ca o Bisedc6 a Sfintei Scripturi. Independent de faptui c[ NouI Testament este sau nu frecvent citat in cadrul adunHrilor liturgice ortodoxe sau constituie fundalul textual al multor aluzii biblice, acesth este considerat f[r6 indoialH ca fiind una dintre comPonentele de bazl, ake credintei 9i vielii ortodoxe.216 Noul Testament, a cHrui funclie nu este de a fi deasupra Bisericii ci de a htnBiserici, este interPretat in cad'ruI trupuiui Biserieii2lT Anironic Scriptural Wordplay in Byzantine Hymnography (=Un ironic joc de cuvinte scripturistic in imnologia bizantini), st, wadimirs's Theotogical Quarterly 37 (1993) 97: ,,i:r intreaga lor creativitate teologici 9i artd verbald imnografii se folosesc in mod tipic direct de limbajul scripturistic" 21s T. Ware, The Orthodox Church (=Biserica OrtodoxH), New York 1'983: ,,The zr+1.
S. Custer,
Christian Church is a scriptural Church. .." (Biserica ortodoxd e o Biserici a
christ..." scripturii) (s.207);,,orthodoxyregardsthebibleasaverbaliconof (=oitodoxia privegte Biblia drept o icoana verbala a lui Hristos) (pag. 210). A se vedea statistica interesanti care apartine lui P. Eodokimo", 'H OQ0o6oEia, traducere din limba francezd.de A.Mourtzopoulos, Tesalonik 1972, pag'lzL,nota 95: ,,...it has been calculated that the Liturgy contains 98 quotation from the old Testament and L1 from the New"(s-a calculat, ci Liturghia contine 98 de citasi din Vechiul Testament 9i 11 din Nout) (pag. 210). A se vedea mai departe I . S . Custer , Anlronic Scriptural Wordplay in Bizantine Hymnography (=Un joc de cuvinte scriptural ironic i:n imnologia bizantina), St. Vladimir's Theological ... este und material poetic alcetuit din cita-
Quarterly3T Q993)97:,,imnografla te gi aluzii biblice". a6 A se vedea E. D. Theodorou, Die orthodoxe gkklesiologische Heilsdimension im Hymnos akathistos gedeutet aus den Schriften (=pirnensiunea ecclesiologici oriodoxi a manturii in imnul acatis! explicati pebaza scrierilor), oeFo 16 (Lgg3) 69;,,Biblia insuflelegte liturghia gi conduce dezvoltarea ei. Elementul biblic constituie confinutul principi al formelor liturgice. De aceea rugiciunile gi imnele sunt o expresie treite a credinpi dogmaticp o+odoxe"i'1 217A se vedea G. Galiiis,Flistorisch-kritische Bib-elwissenschaft'Und cirihodoxe Theologie (=$tiinfa bibligi istoricd-critici 9i teologia-orlodo;
t2r
I
f Pnoa Dn, KoNsTANTTN MKor,Ar
receptat liturgic pe b.aza tradifiei Bisericii str'vechi, in spult parristic.zra U-na_ dinrre ."ru *ui o" apropiu a" :1 a ne este,conf or*.o,i""pf ticii tifurgice. Aceasta este,,calea ,, ffi'J,irT.: principa* careaa mar_ turie despre valoarea ri*rji.a
.
$1
il;;#;#Lr" Nouiii,l,;ff::T1^p:tt1 ,;i;il;;",ffiT.t1"fr
,ry:XfrffiI"t
sl ul
r"ffiil.ri T"rtr*en! apezat *u ei pr"p""a'a,l# "i,
beior bis
"
In cadrul acestei lucriri, ne vom s a"noi u;;s," at Noului r"rru 1"
apropil'1ll'4 :"_ p €,, o cale cuna ara.,, vlil'#:l:T;r:H?.H, cris talizan du e in fia ortodoxa ti=r",i"a. "*.rri J"#i;; ;J#: :T IT:y,
:: Tr*e
se
_s
a
rr"r""Jr"r;Hiin?
ll furgice ortodoxe, care gi_au pa.o"iioualitatea
ffiXt-
pAnd,azi, ;ili3;,:ffiffi';.'t"'i a"'f'u-"J;;" imnologici a No-
de fapt, LayLt ta r;r"iJ"g"mlelege' -,,ffi;i,lol3'b9 centrale,li*.gia"*gi
rea semnificatiei semnificaliei sale
Precum
la o
mai urtu€ xesrf,.#t**:"=i "ffi i$:ff :l:1*!:^uo1::!";56#..fl ill'Hiiffi:Til,#:::il:: glrreselsii,lfri.ffi T[:H:,}'ff :];,"yi1,**rilGi,i';;;i;*,, riber insd mai bine in intregime sunt dezvottat e de v.
in cadrurladifiei vii
cercerare in sine ci sensui luiP N. Simotas,To nori
",
, il;*r. ;#"j:Ti::_n"".TI:.#:: .""r"""i", r" iuii!,
y:,t1;;ffi ;-Hsl;'lf (i:3,'m#*,:el+*ffi matice yiziune in
rai
ortodox
f ilf
ilro1arti"ii"
Si,,*i -13?t
:
il.lio# ;H;;*p*e
at, .i,*l
"r-r,
"1v
u*ru n-mi#,mn'..o9 # t'r; ^#!l* J;kYKN'Iiffi x
r""*
tl''laa"r,orvruii#Fororthodox.Dairyscrin-
"r*!, Li;;;;TtY ao"srl, c"r,r"ri,;"r;;:;:*"t
f"_.
orthodox Christians (=Bibtia
;;r"*;r# @ Pytem .,oi ,a i"rio[;;il"::, Existi o singur, .u1u. o5;"11^:1 1o-:t ftripturii
si comentariu pesrtru crestinii orto-
ffi ril:*1*J*:iffi,F;ffi
:kr:m*r#;*nltxn
I22
a
Sruurr pBTBor,ocre Brsr,rci
bunH transmitere a funcfiei sale teologico-"ioteniologice in t,lserrca. Ar mai fi de menfionat faptul c5, in decursul agestei lucrHri, nu va mai fi luat in consideralie nici un alt.dspect al tematicii ,,Noul Testament gi imnologia" sari naai bine zis nu vor mai putea fi cercetate gi alte aspecte. Aici,.este.voq ba de reliefarea contribuliei pe care au avut-o icrierile No] ului Testamen! ca izvoareistorice, pentru realitatea liturgicH a Bisericii primare. FHr[ indoialH cH o cercetare mai amHnunfiti a textelor nou-testamentare va aduce mai multi luminE asupra viefii liturgice a primiior cre$tini."21e O asemenea cercetare insHzo nu face parte din sarcinile noastre, atAta vreme cAt un asemenea studiu ar tine in principal de domeniul istoriei Liturghiei cregtine. batarra in strHdaniile noastre ne va fi exclusiv imnografia ortodoxE, aga cum s-a niscut gi dezvoltat ea pAnd in zilele noastre precum qi cum este folosit6 azi. Agadar, bogdfia imnologici a Noului Testament, adicH expresiile imnologice gi mai cu seami acele fragmente de texte care au inspirat gi influenlat in felurite moduri imnografia bizantinH gi ulterior cea ortodoxH, constituie punctul efectiv de pomire al demersului nostru. In cadrul acestei tematici vaste a textelor liturgice, geneza gi conlinutul acestora ar necesita cAteva lHmuriri, mai ales referitor la cele doui nofiuni de bazH ale subiectului nostru de lucru: ,,imnografie" qi.,,imnologie." Trebuie f[cute aceste lHmuriri pentru a ne fi clar de la incepu! in ce sens vor fi folosifi termenii sus menfionafi in contextul cdr[i noastre. K. Nikolakopoulos,Das Neue Testament als hymnoloiilsche Quelle in der Orthodoxen Kirche (=5or1 Testament ca sursi imnologicd in Biserica OrtodoxH), @eoloyia 61 (7990) 762. 20Pentru mai multe infprmafii se face trimitere la lucrarea speciald alui l. M. Nzelez, Gebet und Gottesdienst im Neuen Testament, Eine Studie zur biblischen Liturgie und Ethik 1=11rt5.iune gi Liturghie in Nolul Testament. Un studiu cu privire la etica 9i Liturghia biblici), Freiburg 1937 (27963). 21e
123
-.
Pnor. Dn. KoNsraNrrN NrKolAKopouiLos
Dacd se ia i:r considerare redecina etimologici a cuvAn-
tului,,imnograhe" (riirvog + yqdQc;), afunci se poate infelege ci acest termen se referi in mod clar pi direct Ia ,,alcdtuirea imnelor".221 Mai mult decAt atAt, (in sens mai larg) se poate deduce ciimnografia (plecAnd delascrierea de imne) inseamnl de fapt doxologie, slHvirea prin imne.z2 Cu toate c[ in ultimeie deceriii ale secolului nostru aceastd nofiune a fost folositd gi in alte sensuri (suplimentare fafi de cel ini!iaI), in care este cuprinsd in acelagi timp intreaga dezvoltare istoricd din domeniul literaturii bisericegti (redactarea textelor, imaginea de ansamblu asupra imnografilor), totugi in lucrarea de fald va fi pdstrat doar sensul ei inifial.zg Agadar, tr concepfia acestei lucrdrl termenul de,,imnografie" semnifici rezultatul scrierii de imne, adicd,,suma tuturor imnelor" (ca gi texte poetico-literare). Imnografia este fructul trtregii creafii poetice bisericegti2rn prir, care este sldvit Dumnezeu i:r cadrul lucririlor cultice ale Bisericii Ortodoxe. tn acelagi fel, adjectivul ,,imnografic" se referd la structura de alcituire a cAntdrilor liturgico - biserice$ti singulare,la detalii gramaticale, de limbd etc.zx 21A se vedea M eydlrlEt"lrlvtrcil'Eyrcurctr onardela (=\421s, Enciclopedie GreacI), vol. 3, Atena fdri an, pag. 642: ,,tStvoyqaQia (t'1).ro v,i ygd,Qn trq rlprvouq.
" (=Imnografie; redactarea Imnelor).
2A
se vedea nota in D. Dimitrakos,Miya Ae{,Lrcdv 6Aqg rrlg'EMr;vucqe lAciooqg (=Marele dicfionar al limbii greceqti), vol. L4, Atena 1978, pag. Tlg1 i16( r5prvc;v efriprvqoq, 6 iyrcc.rpLaopog ;.rt ripvouq." %A se vedea structura gi alcituirea lucririi lui N. B, Tomadakis, H pu(avtLvrl 'TpvoyqaQta rai no[r1orq (=Imnografia gi poezia bizantind) ND Tesalonic s1993 (9i recenzia l:uri K. Nikolakopoulos, in OFo 8,]994, pag. 727 gi urm6toarele.) De asemenea N. B. Tomadakis, 'TpvoAo1rcoi.6qor ta_rv noqtriv [nn1v rou pa;pavoi;l, Enerqpig Eratp eiaE Bu(avrwcint Enou\cbv 29 1=1".*"* imnografici ai poelilor [in afarE de Roman Melodul]) (1959) pag.34. zaA se vedea capitolul ,,imnografia titurgici', in lucrarea.lui H.-G. Beck, Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich (=Biserica gi literatura teologicd in imperiul bizantin), Miinchen 1959, pag. Z62-2G6. 2sO dovadi insemnati il contituie gi
studiul lui
rcaf naqat4
r24
qr] oe
tg (=Observa;ii imnologice),
@ e
G. L Tsouknidas,TpvoygaQr il,oy ia 55 (19 g4) 533-535.
SruPrr Pr Tr"olo-orr Brar'rci
Riddcina etimologici a no,tiunii de',,imnografie" este
d.estul de evidentd., dar cu toate acestea existe anumite neIimuriri Privitoare la relalia ei cu ,,imnologiar1' Combinarea term;nilor ripvog + A6yog (A€yr.r) Poate insepna ltit cAntarea imnelor cAt gi analizarea (ce1:elarea) r+rl9to1"qn ultim inleles al termeriului de ,,imnologie".est€ acela de carb ,,noue ramuri interdisciplinara a gtiinfei teologice"z6 ale bibliografice se ocup6 cu cercetarea istoriei gi a surselor imnelor bisericegti precum 9i cu studielea Poefilor 9i melozilor -fScdtori de cint[ri. "D7 Acestultim inleles al nofiunii nu este i:lsa cuprins in struchlra cfulii de fa!i. Aici, va fi luat in consideraEie doar sensul primar al nofiunii de ,,imnologie" adicd lucrarea de sl[vire: Nu este mai pufin adevHrat Iapml cd aici avem de-a face cu o streveche terminologie crigtinH."as in acest sens, Sfantul loan Gurd de Aur a comentat desfagurarea slujbei de dimineala (Utreniei) in fe-
lul urmdtor: 'lin imnologiile diminefii, David (Psalmii lui David) se aflA la inceput, la mijloc gi la sfArgit'"22e i,n lucrarea de fald termenul de ,,imnologie" este in!e-
folosit in aqa fel incat coincide ca sens cu cuvantLll il:trudit,,imnodie", noliune folositl de Euripide (Hel' L424)'?s0
les gi
York 1985' pag'77Q' Ienny, Hymnologie, TRE vol' 15, Berlin-New ale lui H. aon Eskew, temi aceastd pe veiea mai departe expunerile 586-587' col' 1989, Giittingen Hymnologie, EKL vol. 2, dN. a. Timadakis,'H pu(avtrv{ lfprvo"yqaQia rcal nolr1otg (= Imnografia 9i
n6
M.
,116 5s
31993, pag' 45:,,'H 6goAoyia " ' iprvoAoyir' poezia bizantinH), ND Tesalonic vedea mai deparLprvoA6Yoq, t;.rvoAoyia .. ' eivat aqla(a lqotuvm('" A se 'H. al limbii grecegti (Lexikon Lexikon Lampe (editor), APatristik Greek
,"
C.
f,1Z
patristice), Oxfotd'71984, pag. 1'437 (cuvAntul:-tprvoAoyh)' b,\ohrn q, Chrysostotnos,belotentiatia:P'G' 64, t2: ,,Ett dq0qwarq 0yvoAoy[N' arq,
?1984,pag.743\.
"ll..':
.i1--.
BoA se ved.ed N . B. Tomadakis,Tl pu(avtrq TpveroaQia rcat nolr1otq (=Imnografia gi poezia bizantini), ND Tesatonic3799!,pag' 47' Mai multeinform4ii 5, referitoare la aceasti temi a se vedea in: R. Schl\tterer, Hymnodie, LlltKvol'
I
I
Paoa Dn. KorvstANTrN Nrxor.AKopoulos
atetin sensul de lucrare, cat $i de rezultat(melodia) al c6n_ tdrii de slav{. in viala liturgice crugt.a primarl, termenii TyvoLoyiotgi Tpvg6ta ;lorarea adusd lui Dum_ nezeu prin interm:dr:] ".p;;r; imnelor, 11 ' precum gi, ,".rr,og"ti1_rt, credinciogilor fald d.e El. Degi terme"il d: ,,imnologie,, apare desttil de rar in
aceasti lucrare, adjectivul _im1Jtoglc,, este folosit in schimb mult mai frecvent ;rriil l,- ri
r;; les
+
eriiilil
riilti '?,il;jir
rit$il 1lllllir iii i lilll
tr11 ,ir
::fi 4
!
.4, *, & fl1,
rff;l ::!fi1
fii.
,
rli g,
]f 4
*
IL. lir.i
i,j J
x ffi,
{t, w, 4';
t,,"
*i: At!
lilii
** W:i
flil
fl
De multd vreme, tofi cregtinii -faptul ci Noul
sunt foarte congtienfi de Testament unut Jintre cele mai importante izvoare ale tradifiei "stl .,esti;.; scris de o insemndtate deosebit5, NouI Testament a influ_ enfat - firi trdoialH _ in mod ,emr,in.ufi" multe dintre do_ meniile de manifestare ale viefii .r"g*ir,". Imnografia bise_ riceascd, cu toate formele ei isioricei" aerrrott"re, este un domeniu care intriinr""ur*-uf"; ;; influenfd a Noului Testament. Aceastd influenf, _ [i;J.* ?ntreaga impletire
ftl;iilffi#uT,
Freiburg 1960, col.565 gi urmEtoarele. ar Aceasti importanlE de netdgiduit
w ffi
ffi
a
Noului Testanrent penku Biserica
.,r..",, J- -r^^--- r - , _ "i #'';:i:;T-i,^;n:"Ei iiffi:T;::I* j:L:Ty,6,;;;;;ffi '.'H::i:xli:r:;*r;=diT"L1fl1i#;i:#^!iJ; th cregtinitatea pTaf]. ffiI:Iff recepfion ecrits neotestamentarrur'""tu*"tt dps christianisme mit4 (=iiec"p,"i"'^-r..rJi"" h^r,+a6+^_^-1^,, pri^ ffHATff#: primar) (BiblioilI,y,5ff Ephemeridum .;i!:[i*H'::,:Ty::il;#r,;"ffi Theologicaru;i;;;;;";;*Erusmu formeazd centul La
des
Vectre,
Ie
theka_
studiileLdto.r"";;;"roci
a,-*;-^^:_
___,
m 86), Leuven 1989. Degi
:f,*i:#Ti::11Trii::'*;;:;;"#;;#:,?'Tllll"l'j;.i.iir jlii:[: I
j:::",::11::_X;r,""r"*,a["#:Hffiffi:,1:"f;,1T:eaceprivegtereceptareaNouluir"rtu*""iirr;.:'dffiiii;rffi I]ff
Wh
ffi
#;1,
1.2, Noul Tefroment gi a{peCtete ,nl" imnologire giliturgice
ti:i
:;.,1;
i.lt
i;;#;;il;
- ei de imnorogia Biserieii. tocmai pe descrierea semnificafiilor i*rofogi"" ;r;";;_ mentarea teologici a textelor .rr" .," intereselzl $i p." Ie-am selectat din Noul f"rtu*"r,t. ";r"
ft.i
. '
;;;; ffi :',:? #ffi1 i:'#&:1m,Tr*::
I
SruDrr
DE
Tsorocrp Brslrci
Noului Testament cu imnografia'- tea?in urm6, prin cele 20 de secole creqtine, nefiind determinati local gi temporal - poate fi luat{ in considerare in principal sub douI forme a
diferite: L)
:
'1
Noul Testament insugi conline fragmente irnnotogi-'
ce sau imnice, care p6streazd foarte probabil o.li${ture, strAnsd cu imnografia Bisericii primare sau pot fi ordonatel acesteia. 2) Noul Testament a influenlat imnografia ulterioard a Bisericii. Diferite versbte biblice dovedesc faptul cd, cAntirile liturgice au luat nagtere prin preluarca ad literam a unor texte noutestamentare sau cd versetele biblice au servit drept
modele pentru textele liturgice de mai tArziu. Chiar daci aceasta imp5rfire s-ar limita numai Ia confinuful Noului Testament gi la mdrturiile sale scrise, folosirea textelor noutestamentare in viala liturgici cregtind ar stArni un mare interes. De notat ar fi fapful ci textele Noului'Testament au fost folosite in culhrl liturgic, apdrAnd in feluritele slujbe ale Bisericii prirhare. Aici trebuie menfionat faptul ce, in contextul lucrXrii de fa!6 se va acorda spectrului temporq care va fi mereu luatin considerare, un sens destul de larg. Irr cercetarea mea voi porni, desigur, av,6nd labazlun obiect nou - testamentar, de la Biserica primar5. Aceastd perioadd ,,timpurie", ,,striveche cregtind" sau ,,striveche bisericeasc5.", care cuprinde - ?n principiu - primele doui secole cregtineB2, fr! trebuie sE fie interpretatH i:r mod izolat, a2A se vedea A. M, Ritter, Die friihchristliche Gemeinde und ihre Bedeutung firr die heutigen Strukturen der Kirche (=Comunitatea cregtihi primard gi insemnitatea ei pentru structura actuali a Bisericii), in: acelagi; Charisma und Caritas. Aufsiitze zur Geschidrte der alten Kirche (=11a1smi gi Caritas. Studii privind istoria Bisericii vechi), ed. o. A. Ddrfler-Dierlaei Of ah*-Qdttingen 1993, pag. 197 :,,in limbajuL.gtiin-gific 1u s-:*4_putut impune (noliunea'de,,cregtinism primar") ca o hofiune'pitvina peiioaiiirga (.*) mai muit din motive practice decAt principiaie intenfionez in urmitoarele sa md limitez la primele doud secole (...)" ?n acest context nu este necesar a se incerca periodiziri mai exacte. Ca
rz6 tL7
I ili
::rt
I
J1:
I
,l,l
Pnor. Dn. KoNsTANTIN
ci trebuie luat[ in consideratie in cadrul general al dezvoltdrii cregtine, adici in strAnsi legituri cu imnogra-fia. Referitor la confinutul istoric Ai cel didactic, Noul Testament ne-a transmis, neirdoieLrig diverse elemente imnice gi imnologice de interes deosebit. 233 Necesitatea de netHgHduit, a slHvirii prin intermediul cantdrii a fost evidenliat6 chiar de la i:rcepu! o vedem in viala gi purtarea Mantuitorului gi a Apostolilor SIi. Astfel de texte imnologice constituie nucleul Noului Testament degi termenul de ,,imnografie noutestamentard" s-a incetdfenit mai ales in rAndu1 filologilor cregtini qi al bizantinologilore. Dupd flrm se gtie, rugdciunea gi ,,dHruirea de sine" tss a omului credincios cdke Dumnezeu constituie temelia oriexemplu, ar putea fi redat aici un citat corespunzitor: G. Galitis, Das Alte Testament in der urapostolischen Verkiindigung (=Vedriul Testament in propov6duirea apostolic[ primar{), in: I]Ancient Testament dans l'dglise (Etudes theologiques 8) (=Vechiul Testament in Biserici) Chamb6sy - Geneve 1988, pag. 67: ,,Cregtinismul primar cuprinde pe de o parte corzunitateaprimard, tn care a avut loc propoviduirea apostolicd primari, gi Biserica primard, care a avut ca punct de plecare comunitatea primari. irr ri*p ce comunitatea primarH, care a existat pAni aproximativ la anul 70 dupd Hristos, era caracterizat6 prin activitatea harismaticilor gi prin agteptarea venirii parusiei, caracterisfica timpului cregtin primar, care se intinde p6nn in a doua jum6tate a secolului doi, consta.in orgarizarea fiecirei comunitiEi tn parte precum 9i a slujbelor dumnezeiegti." BPrin nofiunea ,,imnic" sunt caracterizate acele texte, care i::r calitate de imne vechi au gisit mai mult sau mai pufin, un loc in liturghia Bisericii primare. Despre aceasti notiune a se vedea K.-P. liirns, Das hymnische Evangelium. Untersuc-hungen zu Aufbau, Funktion und Herkunft der hymnischen Sdicke in der ]ohannesoffenbarung (=Evanghelia imnici. Cercetdri cu privire la skuc-
rrii I
';l
tura, funcfia gi provenien[a fragmentelor imnice in Apocalipsa lui Ioan), Gtitersloh 1971, pag. 17-18; ,,imnologic,, - cu aceasta ne vom ocupa amlnunfit - suntnumite textele, care au seryit ca modele tn aparigia imnografiei bisericeEti rdsiritene. eA se vedea spre exemplu K. Mitsakis, The Hymnography of the Greek Church in the Early Christian Centuries (=Imnografia bisedcii grecegti in primele secolele cregtine), lahrbuch der Osterreichischen Byzantinistik20 (1971) 36, 8s in acest context oferi unele expuneri interesante A. Calioas, Reflections on the Divine Liturgy (:Reflecgii cu privire la dumnezeiasca Liturghie), GOTR21 (t983)213-219.
*
Nrrouxopoulos
Sruorr PsTsolocraBrsLrci
cirei lucrdri imnologice. lntonarea imneloi in cadrul rugeciunii nu a fost streine niciodati de-adundrile bisericegti 9i ea nu trebuie privite nici acum ca ficdnd abstraclie de intrunirile liturgice. Aici, s-ar cuveni subliniatl in mod deosebit atitudinea pozitivH a Bisericii ptimare fa{n dq cantarea liturgici,a6 aceastd atitudine avend fuhdamentare biblice. Mul1i autori ne amintesc de pilda Pe care ne-a-oferit-oi MAntuitorul gi Apoqtolii care,,0 pvr]oavtsq e[qAeov e lg td 6qog tr,-rv ihcttisv".237 Tot aga de temeinici qi clari este informagia pe care ne-o ofere evanghelistul Luca mentionand cI dupi inel1are, Apostolii lui Hristos obignuiau sd cAnte Domnului lor ,,6u TTctvt6g"; deci putem afirma caintr-adevdr ,,Apostolii delin primul loc in psalmodia creqtini"238' CAntarea doxologicH liturgico - bisericeasc[ trebuie privitH in strAns5 legHtur6 cu rugeciunea, formAnd impreund cu aceasta o linie orientativd comuni care strebate viala MAntuitorului", 23e Care a particiPa t, fdrd indoial[, la serviciile NIoh, Quasten, Musik und Gesang in de Kulten der heidnischen Antike und ctristlichen Friihzeit (=Muzici gi c6ntare in cultele pigAne antice 9i in timpul cregtin primar), Miinster, L930, pag.78: ,,Pentru caracterul inclinat spre cantare al cregtinismului primar avem acum dovezi deja in timpul apostolic ..' Efes' 5,19 ...
Col3,76;'
ts7A se vedea
locurile asem5nitoare din Mt. 25,30 gil\fu'14,26'
Kopsaclreilis,Ta pu(xtrtta;rouorrca 6qyava (=lnstrumentele muzicale bizantine), Paradosi (Okt.-Dez. 1993), Heft 4 (8), pag. 489' Este vorba despre locul din Lrca24,53: ,,raLfioan 6ta ncvtoq Ev tQ iegQ [alvo0vteq raf] aB
S.
l.
eui.oyorivteg tdv 0e6v",la aceasta ar fi de notat, faphrl cinofunea,,aivoovree" nu poate fi inliturati din context, deoarece este cuprinsi in mai multe manuscrise importante, cum ar fi spre exemplu A, C2,W, @, V, synh, ocupAnd in aceste manuscrise r:n loc de necontestat. tseCu aceasta imi permit si md impotrivesc in mod hotSrat afirmaf,ei nefondate a lui M. Nietin, Gebet und Gottesdienst im Neuen Testament, Eine Studie
/. zur biblischen Liturgie und Ethik (=Rugiciune qi slujb{ divinn irr Noul Testament. Un studiu cu privire la liturghia 9i etica biblisi), Freibrirg 1?37 \'119-6?)' pag.25, cd Iisus t , ,,t-u rugat niciodat{ imprql$i,cu ucemcri'-iar locul biblic, menfionat mai sus, pare a fi ,,o excepfe de la aceasti regul6"' Pe ce argument' - ficAnd abstractie de ,,Sursele", care ne oferi mereu o imagine goali a evenimentelor - se poate sprijini pirere4 cd Iisus nu s-ar fi rugat niciodata, in timpul
iil
rii
jl
rz8
t29
flr1
H
)
Pnor. Dn. KoNste.urrv NrxoLA.Kopour.os
Sruprr on Tsor.ocrs Brar.rci
-
l
divine de la sinagogd,'o, viafa ucenicitor sri gi a Bisericii primare, gi poate fi regHsitX gi i::r practica liturgicH din ziiele
meniul textelor prozaice, cAt gi in cel al imnologiei biseri-
tn Noul Testament exisd diferite mentiuni temeinice gi multe relatHri despre practicarea rugHciunii, despre psalmr, despre felurite cantdri de slavi, 2a1 care ne prezintd zestrea imnologicr a cregtindtdfii primare. Ni se ,t ugu atenfia asupra faptului ci Biserica primari era foarte acdvH d.in punct de vedere imnologic. Privite dintr-o perspectivd literir-critic5, vechile imne cregtine au slujit - in felul lor- ca surs5 de inspirafie pentru realizdrile cregtine urterioarePe, atatin d.o-
rii imnografiei cregtine de-a lungul secolelor - imnografia
noastre.
viefii Sale pimintegti, impreuni cu alli oameni? O asemeneu pr.r.,p.r.*r"
vedegte o lipsd de valabilitate, mai ales dac5 ni-L
inchipuim pe
Iirr, irrdu, ", t, trebuie sd
credincios, Care participa la viafa religioasH din mediur sa.r. t
uitim
deasemenea fapt*l ci Noul Testament este o colecfie de texte selective, ba chiar de scrieri ocazionale, care nu au pretentie de descriere istoricd completd' o contestare indirecti a tezei rui Ni"l"r, * luarea in considerare a urtimului aspect menfionat de citre mine despre serectivitatea textelor nou-testamentare, oferd I4I Fenske, ,,lJndwernihr betet c6nd vi ruga$) ...- (Mt. 65). ffii Gebete in der aarisdrcrurenschrichen Kommunikation der Antike ars Ausdruck der Frommigkeit 1=R in comunicarea intre oamenii din antichitate ca expresie a piogeniei), Gotfingen 1997, pag. 264: ,,O incadrare a lui Iisus in obi_ ceiurile de rugdciune tradigionale este pugin probabirlr, inaf,r6de faptul ciie ruga la masi gi ci Se ruga in general. 1...1 naptul cH Esus nu a fost iescris in legitur[ cu rugHciunile celor contemporani Lui este cauzat probabil de lipsa necesitifii de a relata despre obiceiurile d.in viafa de zi cu zi.i'A se vedea mai expunerile lui E. Fr. von der Goltz,DasGebet in der iltesten christen{eparte heit. Eine geschichtliche Untersuchung (=Rug6ciunea in Cregtin{tatea veche. O analizi istoric6), Leipzig 1901, pag.l gi urmdtoarea. 2a,Pentru susfinerea acestei teze, pusi tr discufie de unii exegefi, a se vedea,E
turr*
(Slujba divind): III. Neues Testamenf fRE, Bd. 14, Berlin _ !1hn,-Golte,sdienst New York 1985, pag. 30: ,,participarea lui Iisus la slujba de la sinagogi este menf,onatd in diferite r6nduri (spre exempru Marcu t,2r gi urmitoaiell; 1,39; 6,2 par.; Ioan 6,59 ; 78,20).,
M. Nielen, Gebet und Gottesdienst im Neuen Testamen! Eine studie zur biblischen Liturgie und Ethik 1=p11*5.i*re qi Uturghie in Nolul Testament. Un studiu privire la etica gi Liturghia biblici),.Frgib urg L937 (ztg6g), p^g. ei 1u 2a11,
Ei
urmitoarele.
2eB. Tsakonas,
r30
Ai'Or6ai. EoAop6wog (Eloayayrl_
Ke
lpevov _ Eqprqveia)
cegti bizantine. DacE interpret6m gerrezq evolulia gi istoria dezvoltd-
risiriteantr, ortodoxl fiind strAns legat5'de'ea - ca o succesiune, atunci, putem desigur, sd ne imagindm sursa imnelor neo-testamentare ca fiind o adevdratd gi foartEirhporl tantH perli. UrmHrind derularea istoriei creqtine se poate remarca faptul cd, chiar de la inceput, in primul secol, in care s-a redactat Noul Testament, a existat o anumitH imnologie. in aceastH perioad5, in care trebuie descoperite irceputurile cregtinismului2s se pot recunohqte cele mai vechi dovezi ale cAnt5rii cregtine. Pream6rirea prin imne a lui Dumnezeu aparlinea - i:rtr-un mod, de la sine tn,teles, activitdlii religioase (a1cXtuirea de imne) gi practicii (aplicarea cultici) oegtinilor.z# L
3.
Ter min ologi o p eulind
Referitor ia viala de rugHciune gi Ia imnele din timpul cregtin primar, se poate afirma ci nu exista o surs5 de in: formalii mai siguri gi rnai temeinicH, care este aga de aproa- Text - Interpretare )), Atena 1974, pag.16. pentru aceaasta observaS alui E. Wellesz, A History of Byzantine Music and Hymnography (=1s1q.ia muzicii gi a imnografiei bizantine), Oxford 21961", pag.32 9i urmdtoarele: ,,Va trebui sd studiem diferitele forme ale cAntirilor bisericegti (...) va trebui si incerc{m si vedem cum ar putea fi clasificate diferitele tipuri in grupuri ale ciror dezvoltare este dependent5 de dezvoltarea Lituighiei rHs5ritene. Cercetarea ne duce la i:rceputurile Cregtinismului." 2e A se vedea expunerile lui /oh. Kroll, Die dristliche Hyrimtrdik bis zu Klemens von Alexandria (=Imnodica cregtind pAnd la Clement din Alexandria) in: Verzeichnis der Vorlesungen an der Akademie zu Brausenberg im Sornmer 1921, de la bun _ Kdnigsberg 1922, pag. 13: ,,Suntem indreptiltli sd presupu,rrem c5, inceput, a fost incetdltiniti in cregtinism, aceasti formi frumoasi de exprimare a sentimentelor religioase." (=Odele lui Solomon (Introducere
26
Este caracteristic
T3T
.,.
ff. .,*
Pnor. Dn. KoNsreNttN Nrrorlropour.os
ffi,l {ffi, .'J:1
,$i,
&,,j ,i:iiiil ,,lr
i* lk, riil:
i#) f,,i
rlli
iii fii lii:: ?,tl
i,'!l
'#. ffii
r{,
!
pe de aceasti perioadd veche, decAt scrierile pauline.2s SfSntul Pavel a trdit in epoca apostolici gi a participat el firsugi direct la adundrile liturgice ale Bisericii primare. Din aceste motive, mdrturiile sale scrise despre cultul primar gi despre componentele sale liturgice, se evidenfiazI prin autenticitate qi corectitudine. Numeroase gi cuprinz6toare sunt fragmentele pauline din Noul Testament, care ne infigigeazd aspecte interesante ale imnografiei gi imnologiei. SfAntul Pavel ni se infdligeaz6. ca un martor deosebit al culfului Bisericii primare, prin faptul cH el citeaz6, ir:r epistolele sale, texte liturgice, fir mod integral sau patfi,al,za' sau descrie cadrul cultic al epocii sale. De un interes deosebit pentru lucrarea de fali sunt textele din prima categorie menfionati, care dovedesc noua aparilie de imne cregtine2aT, iar in ce privegte a doua cate26A se vedea expunerile lui E. Fr. von der Goltz, Das Gebet in der altesten Christenheit. Eine geschichtlic-he Untersuchung (=Rugiciunea fir cregtindtatea veche. O analizi istorici), Letpzigl90l, pag.123, in care epistolele pauline sunt liudate ca fiind cele mai vechi gi mai sigure surse: ,,Toate celelalte surse au apdrut, in forma in care existi acum, abia dupi acestea gi chiar daci nu in toate textele, se poate totugi presupune cd influenla sfantului pavel in situa{iite presupuse
din comunitate a fost activ prezenti.,, 2{5A se vedea deasemenea O. Cullmann, Das Gebet
im Neuen Testament. Zugleich versuch einer vom Neuen Testament aus zu erteilenden Antwort auf heutige Fragen (=Rugiciunea i:r Noul restament. Totodati o incercare de a da un rdspuns din Noul Testament la iriLtrebdrile actuale), Tiibingen !994, pag.93: "Rugiciunile fixate liturgic, pe care Apostolul pavel le-a preluat din comu]ritatea cregtini primard, se inmullesc mai ales la sfArgitul epistolelor sale: el gtie c6 acestea sunt citite in cadrul adundrilor cregtine. Ei vede in duh comunitatea ca fiind inaintea sa." A. Dohmes, Der pneumatische Charakter des Kultgesangens nach frrihchristlichen Zeugnissen (=caracterul duhovnicesc al cantdrii cultice dupd mirturiile cregtine primare), ir:r: A. Mayer - l, Quasten - B. Neunheuser (editon), vom ctristlichen Mysterium, Festschrilt fir Odo Casel (=Despte misterul cregtin, Edifie festivd penfru Odo Casel), Diisseldorf 1957, pag.36: ,,Apostolul pavel ne este martor mai'ales pentru noile cAntiri prezente deja in cultul Bisericii primare. El introduce mereu citate din noile cAntiri (I Tim. 3,15; Efes. S,LA)., ln mod interesant caracteizeazd.Th. Papatheodorou, Xqtotravwrl TpvoyqaQra: Adyog 2a7
r32
Sruorr
oe'
Tro-locre Brst,rci
gorie de texte, ea cuPrinde diferite descrieri ale tezaurului de atunci. imnografic --irip.i"inla ultimului punc! mi se Pare foarte necesar si prezint'o anumite merturie PauHne, care ocupe b Pp,zilie centrali in lucrarea de fa!i. E:* Y?.Ib?de..1re1!ionaie.a j concrete gi consecventd a trei noliuni lituigtco imnologtce248 care apar in acelaqi mod (la forma de plural 9i ir acdeagi succesiune) ir doud locuri din epistolele pauline, diferite qi independente unul de altul: psalmii, imnele gi c6ntdrile duhooniceEti.Fragrnentul, din cadrul Epistolei cHtre Efeseni, eare vafi artaltzat este urmdtorul: ,,...d/J.d. nArlqo0cr0e riv zw eri prar t, AaAoivt eq €autolq liv) tP a h p oi q rcaL ii pv o q rcaL QSatq nv€upatLKatq, filovr^eq rcal {-rdAAovteq rn laqbig. upuitv tQ rcuqlcp" 5, 18 - 19- Intr-un a1t context, acela aI Epistolei cdtre Coloseni, apar, fiind folosite ir:r acelaqi sens, cele trei notiuni imnografice (Epistola cdtre Coloseni : 3/ *O A6yog to0 Xqrcrto0 €vorrceltol iv ripw rtAovokl,q, 16): €v rca.on ooQi4 br6dorcovt€g Kal vou0eto0vrle tourouq, Pahpoiq {pvotg ci:\atq rru€u4aalKaiq iv [r11] Xd.gttt {6ovteq tv taig rcag6latg ilpr6v rQ )eQ" P,L6). Bineinleles ci toate aceste trei categorii de imne, care conform SfAntului Pavel degineau o pozilie clarA2ae ir aduapet&Qqaoro q, ESITyt p @ e, (= Imnografie creptind: Cuvint intraductibil) 45 (1996)247, cele douH locuri pauline menfionate ca,,aluzii" ("{snawtypo6q"\la existenla imnelor cregtine autonome. 28 G. Schille, Friihchristliche Hymnen (=Imnele cregtine primgre), Berlin 1965, pag.2l:,[orbire imnic6, postuleazi in aceeaqi misurir.atAt Epistola cetre Efe-
seri cat gi cea cdtre Coloseni." ae Se inlelege de la sine, ci Apostolul Pavel se mi$c5, cu aceastd terminologie, exclusiv in domeniu liturgic. Aici este vorba de notiuni, care'zunt consacrate exslusiv cultic.$iliturgic. A se vedea Mouotrcdq $avDjlqlrg|=h 'Eo4Eqt-Ipg.' - An66eutvov, (=Pandecte muzicale, Vot, t Yecer4iq.- Rug?Hfinea {1 seai{) AlelQorqe @eouoyaw fl nZcoi,, Atenaal977ipag. "y', unde citateJe"pauline Slai indi5us menlionate se referH la sfanta imnod.ie (i.eg& 0prvrp6[a) 9i sunt legate solubil una db alta. A se vedea mai departe E, Fr. Von der Goltz, Das Gebet in der liltesten Christenheit. Eine geschidrtliche Untersuchung (=Rugxciunea i:r t33
Pnon Da. KoNSTANTTN Nrror,"lropour.os
ndrile cultice
Sruorr os Tsor.ocrs Brsrrci
Bisericii primare, nu repreziiiie, cu ,,trrmeni tehnici", ceva cu tofgl nou pentru Noul Legd*a"|. p" baza folosirii lor generalizate in Noul Testamelt ," ;;;; trage concluzia cd cei trei telmerLi reprezentau ceva deja cu_ noscut cregtinilor gi de mult Ump Jtabilits, Sfantui a1e
irur"f
uytla istorici), fdpffi ji;"j3gli::1,1"ry13a,"{{.',*.,*dieEpheser(=Episto_ ,H"j;# iele cihe Fitipeni, riu*oru coroseni rresent;ir6;:f;# Cregtinltatea veche. O
i,T;TU#ffi:;
ei
1974,pag.229.
Aici este necesar a fi menti.onqLfaptul cd, pdrerea Geschichte und Erkliirung der att"sten
lui Joh. Kayser,Beitrige zur
Kir.iluJyrrrr,"., 1=€ontribufii
,*::
lt,,
0i {i,
fr il:
r i3
I
I .i
I ,
la istoria gi explicarea celor mai vechi imne bisericegti), paierbom rf saf, f"glii, trei nofiuni se referi la viafa extra-riturgici a prim,or *.gtt"t'fi-:;a" t5, degi el incearci sd atenueze ,rrr1irr"u."u prirrar-o leg,turd indirecti cu practica liturgicd. EI scrie: ,,Apostorulnu a dat in cere dou, texte l.r, o prevedere referitoare "a"i"viefuire numai o reguli pentru impreuna "i.ra cregtinilor in afara Liturghiei, de aceea.,, *.,trta ,"*rin""Eiu
,l
;:*h ir"*r-
t:.l,,:
.i p""* bisericeasci propriu-zisd,, (pag."rL 19). iar in alt loc: ,,dup5 pirerea :113."." noastrd, referitor Ia aceste texte padinj ni treiuie sa ne g6ndim nici micar la
o cAntare la slujbele divine,, !\i1.rn.L g*.ra, ,,r, are nici un rost, in cadrul infelegerii cregrine - ca dealtfet q;.."J";,;Jirtri parrirrt. _ri," i.rp*.a viafa liturgicd de cea z,nic'-privati 1e*t.a-titu.gici); a se vedea referitor ra aceasta observafia hi l. Ern-st, idem, pag. 329: ,,bemn de luat in seame este faptul ci interaga viaF pri"vat Jt gi prUtic, este influenfati de ]1 -agmeniut bucuria eshatorogic,."Hotiratoare ilacest *". gi teza lui E. weresz, A History of Byzantine tvtlic-1nd Hymnograpiy """ .r,uzicii gi a imnogra_ ilf.,o.i. fiei bizantine), oxford ,1.961., pa{. gs, ;ori;*, ain contextul citatului din Epistola citre coloseni este evide;t faptul ca sfanrul pavel se referi la un uz care pentru cititorii epistolei era
I"*git 4hlelSerea
"rno*.,, *iin
termenului deja cunoscu! poate s6 fie sprijiniti de folosirea sa deasi in Nour restament' Nogiunea ,,4t"ayo<" tegatura cu cartea vecrritestamentaxe cu acelaqi nume sau independent - apare tota a" z"J o. x*a de celedoud locuri pauline hatate gi in-Luc aZO,qZiZs,M;p. A,.1.,20;13,33; 1 Cor 1{26). Noliunea consacratd liturgic ,,0Fvog,,rp"r"-iu ,,rUrtantiv numai ?n locu_
rile mai sus menfionatr i".U, (,tt;.r; T Marcu 14,26;F.A.76p.5;Ew..LL2l. ;, "+'irf "rt. ceva incetllenit gi in Apocalipsa_lui 26, 30
lili".u
t
;;"L*at"ffi#M,
i" ajara locurilor
pauline
Ioan 1ap"i, S,e, M,3;15,3).4 se vedea mai departe lo.h. Kayser.,Beitrdge ztr Geschichte r:nd Erkrdrung der liltesten Kircrren_ hymnen (=contribufii ra istoria gi expricarea celor mai vechi imne bisericegti), Paderbom 21887, pag.18: ,... pavel t._l *ru"qt pr^fri, imne gi canted spirituale ca de ceva cunoscut, care nu are nerroi. d" alie adaosuri explicative.,,
i.
t34
i-a folosit ir contextul epistolelor shle flr o asbmenea simplitate qi nafuralefe, i:rcAt orice presupunere sau speculalie cum cH ar fi vorba de figuri literare sau de stil ori expresii retorice, nu.are temei. Aici este vgrla de fapt, de trei nofi' uni, care se d.elimite azdunade alta, gi care au fos! Pretuti4: deni prezente inc5 irr Vechiul Testament gi se referi, in cal drul comunitelii cregtine primare, la manifestXrile culticei a1e poporului ales al lui Dumnezeu. tn viala Bisericii crestine, prin diferitele cAnthri liturgice, unde sunt insinuate cele trei nofiuni, este exprimat cu putere CuvAntul cel plin de Duh allui Dumnezeu.Tl. S-ar cuveni menlionat totodatH faptul c[, acegti trei termeni apar pAnH in zilele noastre in viala liturgicil gi reprezintd trei dintre nof,unile debazd. gi de neinlocuit ale imnografiei ortodoxe.r2 Expresiile ,,misterioase" ale SfAnfului Pavel au Preocupat intens deopotrivi Biserica primarS" dar qi exegeza mai noud gi au generat confruntiri exegetice.2s3 Renumif Perinfl bisericegti flrm ar fi Origen, Vasile cel Mare, Augustin, Ioan 61A se vedea deasemenea M . Woltet, Der Brief an die Kolosser - Der Brief an Philemon (=Epistola cdtre Coloseni * epistola citre Filimon),Wirzbtsg1993, pag. 190: ,,V. 16c numegte deci c6ntarea epidictici a comunitifii ca loc al prezenlei,CuvAntului lui Dumnezeu'.'1 szTrebuie menlionate aici spre exemplu doui referiri reprezentative din domeniul muzical gi liturgic S. Heitz, Lexikon der wichtigsten liturgisdren Begriffe (dexion al celor maiimportante no$iuni liturgicg), in: MysteriumderAnbetunp G6ttliche Liturgie und Stundengebet der Orthodoxen Kirche (=Misteriul Adoririi, Liturghia dumnezeiascd gi rugdciunea ceasurilor a Bisericii Ortodoxe), K61n L986, pag.769-788; O. N. Totika, En(topto eyrcurcAon'atbtrc6 Aef trc6 trlq Bu(avtrvrj-q Mouow(s qe avdT ov r6opo EMrlvoq06DoEqg EtocAqoiae (=Mic diclionar encidopedic de muzic6 bizantind a Bisericii Ortodoxe de pretutindeni), Atena 1993. s3Caracteristic scrie G. l. Papadopoulos, EuppoAgl eLq trlv lotoqrlav tr1s naq' r]piv'ErrcA4onottrcfle MouoLrcrle (= Contributii la i9tq1! muzicii noastre bisericegti), Atena 1890 (ND:1977), pag. 53: ,,Ttvaq 6prr,i($6cig 6w6eL 6 An6otoAoq rcaI.civa OcQoqav toueltat preta{u tcitv tqriv ei6riv t6v qoy&rav, neql roritou tri noAr) flgtoav oi ooQoi" (cu nota L14). 115
1l
....,i
:.) .t;:i: 541
!ii
,t1
il:
i
.-
Pnor. Dn. KoNsrl,Ntru Nrxorlxopour.os
Gurd de Aur sau Ieronim s-au exprimat2n in legdfur[ cu aceste texte pauline gi ne-au transmis indicalii de mare ajutor impreund cu opiniile lor. Semnificafia exactd a celor trei no$uni rimAne totugi insuficient ldmuriti in contextul Noului Testament. Mai ales in ultimele decenii s-au ficut multe propuneri exegetice in ceea ce privegte ace+-std problem5, darin cele dinurmd, daci se privegte chestiuneairimod global, propunerile acestea au adus mai mult5 nedaritate decAt llmurire. Enumerarea celor trei termeni ,,psalmi, imne gi cintdri duhoanicegti", dupd cum apare ea ilr epistolele pauline, mai degrabi pune noi intrebHri exegezei moderne decAt oferl lSmuriri gi rispunsuri. Referitor la interpretarea terminologiei pauline, apar doud ipoteze gtiinlifice principale: Unii reflrnosc numai o folosire ,,lipsit[ de riscuri" (adic[ fdrd responsabilitate gi fdrd intenlii concrete ale autorului) gi sinonim.ici. Allii propun o diferenflere conqtientd intre cele trei noliuni"zss. Nu putem trece cu vederea nici opinia unor cercetitori, care nu se consideri in stare, sd deosebeasci cei trei termeni, care apar in aceste douH versete pauline. Acegti cercetdtori considerl ci doar cu anevoie se poate face o deosebires6 gi cd nofiunile de mai sus ,,nu pot fi delimitate clar eA
se vedea E. Wellesz, A History of Byzantine Music and Hymnography (=Istoria muzicii gi a imnografiei bizantine), Oxford 2L961.,pag.33. loh lhyser, Beitrdge zur Gesdrichte und Erkliirung der iiltesten Kirchenhlrmnen (=Contribulii la istoria gi explicarea celor mai vechi imne bisericeqti), Paderbom 21881, pag. 1,6 gi urmdtoarele. EA se vedea expunerile importante despre diversitatea pirerilorla B:G. Tsa-
konas,^hr61lr1pa eiq rr;v nqrog KoAoooaeig enrmoAqv ro0 Anoor6Aou Ifa0- rcelprevov - €gplveh) (=Comentariu la Epistola citre Coloseni a Sf, Apostol Pavel (Introducere - Text - Interpretare)), Atena 1974, pag. L63. 64. se vedea spre exemplu R. Schnackenburg, Der Brief an die Epheser (=Epistola cEtre Efeseni), Ziirich qi altele L982, pag.243. M. Wolter, Der Brief an die Kolosser - Der Brief an Philemon (=Epistola cdtre Coloseni - epistola cdtre FiIimon), Wtirzburg 1993, pag. 190. A. Lindemann,Der Kolosserbrief (=Epistola citre Coloseni), (Ziiricher Bibelkkommentare: NT; 10), Ziiridr 1983, pag.63. Aou (Eioayc;yr]
U6
.. -
StuPrr os Tsor.ocrs Brarrci
unele de altele"2sT deoarece ele nu fac parte d'in terminologia folositi in mod consecvent, ci doar in m9d intamPletor gi neclar. Pentru aceaste categorie de cercetHton/ care socodisputa in legHturi cu acegti terrneni nu Poate aduiusc "A ce nici ,t .agtig gl, ca urmare, nu intrH iir aceastdsonfruntare de opinii, a"r h,,dificilca din datele imprec.isb s&Sd'dez-. volte o imnologie crestine primari"Es' Chestiunea acestori termeni ,,misteriog\"Ne aflaliintr-un context destul de nebulos nu poate fi indatd elucidatd. Incercarea de a face o distincfie intre acegti termeni ar fi chiar ,,neindicatil,260u Pentru a d.ezlega conlinutul acestui mister Putem s[ ne folosim de cel mai simplu rHspuns: Prin tofi acegti termeni asemfinitori ca gi confinut, Sfand Pavel a rrrr.t si indice, in genesTAstfel E. Lohse,Die Briefe an die Kolosser und an Philemon (=EPistola catre ta1968, pag' 217 Aproape aceeagi ' Coloseni qi cea cHtre Filimon), Gdttingen de F. MuJ3ner, Der Breif an die Epheser preluatd este exprimare modalitate de (=Epistota cdtre Efeseni), (6TK 10), Wiirzburg 1982, pag' 749: ,,a deosebi una de alta cele trei categorii mentionate'psalmi', 'imne'9i'c6nthri', nu este posibil"' A se vedea mai departe E. Schuseizer, Der Brief an die Kolosser (=Epistola citre Coloseni), (Evang.Kath. Kommentar zum Neuen Testament), Ziirich 9i altele
lgT6,pag.l5T.Depre,,aProaPesinonime"vorbegtegiP.Pokorny,DerBriefdes Paului ut diu Koiotter (=EPistola lui Pavel cdtre Coloseni), (Theologischer Handkommentar zum Nzuen Testament 10/I), Berlin 1987, pag' L47 ' b8!. Ernst,Die Briefe an die Philipper, an Philemon, an die Kolosser, an die Epheser (=Epistolele citre Filipeni, FilimorL coloseni gi Efeseni) (Regensburger N.t1, n"gensUwgL974,pag.379; a se vedea deasemenea Pat' 229 9i urmitoarelei,,toale incercarile, de a delimita cele trei tipuri de cAntare spirituali 9i de a afla originea formei gi conlinuhrlui lor, sunt anevoioase"' 5e Caractlristic sunt expunerile lui /oh. Kayser, Beitriige zur Geschichte und Erktirung der iiltesten Kirchenhymnen (=Contribulii'1a istoria 9i explicarea ceior maivechi imne bisericegti), Paderborn21881, care se referi la aceasti tendinfi de interpretare; ca urmare unii susfin ci 9e po,'t recunoa'lle ,,in tolte cele trei nofiuni, care ar trebui si conlind numai o acumulare paulinica, exdu-
agtePtHri"'
siv astfel de 2trAstfel mot-a -motl. Gnilka,Der Epheserbrief (=Epistoia ciAe Efeseni), (Herders Theologischer Kommentar zum Neuen Test4g1gnt, B4.Xt2), Freiburg Ei altele nePo1g71., pag.270: ,,Awea si diferenliem cele trei feluri de canteli, este ceva
trivit. Limbajul
este
pur informativ." a37
tI
Pn
on Dn. KoNstr.NtrN NrrolAKopoulos
ral, "slivirea lui Dumnezeu."251 este de la sine inleles cd toli cei care au opinii de acest fei, nu sunt capabili sH pitrundH mai adAnc realitHEile liturgico - imnologice din Bisericaprimarl pentru a dobAndi o imagine mai clari despre fundalui cultic al cuvintelor SfAntului Pavel. In orice_ caz, simpla inglobare a nofiunilor sus - menlionate in domeniul imnografic al Bisericii primare262 nu este suficienti pentru a Ie clarifica pe deplin semnificafia. O mai mare gi interesanti diversitate de argumente gdsim, in schimb la o altd grupe de cercetdtori, care considerH ci SfAntul Pavel a menfionat gi rAnduit cele trei expresii imnografice intr-un mod bine determinat. Fiecare termen posedH propria sa substanld sau,, individualitate." x3 Apostolul leagi acegti termeni de forme liturgice concrele ale cregtinismului primar, care pentru el nu par se aibe o sem%lloh. Kroll, Die christliche
Hymnodikbis zu Klemens vonAlexandria (=1r*todica cregtind pAnE la Clement din Alexandria), Kdnigsberg 1921,, pag. 4-5: ,,Aceasta este o controversS, care i:rcepAnd de la Ieronim gi pAnH in fimpul de fali a fost mereu dezbitutl, f.6rd ca sd fi gisit o rezolvare definitivi. Fa16 de acegti termeni legali intre ei suntem firi rispuns. Cel mai probabil este faptul c[, Apostolul Pavel nu a intenlionat deloc o diferenliere, cele trei nofiuni avAnd pentru el acelagi sens gi anume preasl5virea lui Dumnezeu." 262A' se vedea K. Mitsakis, The Hymnography of the Greek Church in the Early Christian Centuries (=Imnografia Bisericii grecegti i:r primele secole cregtine), lahrbuch der Ost*reichischm Byzantinist*20 (1971)32:,,Faph:l ci termenii psalm, ism $i canteri spirituale se referd la activitatea imnografici a primilor cregtini este in afara oricirei irdoieli insi nu este inci clar dactr fiecare dinfre termeni face referire la un anumit fel de imn sau ei sunt doar o figuri de stil iar cei trei termeni se referl la unul gi acelagi lucru." A se vedea mai departe idem.BueavtLv{ lfpvoyqaQh rino r{v Kaw{ Ara0rlrcq rir6 rrlv EircovopaXh (=Imnografia bizantini din perioada nou-testamentar6 pinX la iconoclagti), Atena L985, pag,39-40.
6 in mod caracteristic
accentu eazA E . Wellesz, a History of Byzantine Music and Hymnography (=Istoria muzicii gi a imnografieibizantine), Oxford'?L96L, pag. 34: ,,Individualitatea psalmului, a imnului gi a canterii spirituale este evidentd cercetdtorilor lifurgicii comparative." A se vedea mai departe W. Christ - M, Paranikas kditoril, Anthologia Graeca Carminum Christianorum, Lipsiae 1871. (ND: Hildesheim 1963), pag. XD(.
r38
Stuorr
oB
TsolocrB Brarrci,
nificalie abstracti. Aceasti concepfie exegeticl "a6tabilit, pe baza acestorwersete pauline, componerite ininografice semnificative ale slujbelor Biseiicii primare. Lr pofida acestui prim acord generaL exegetii se diqtanleaze unii de alfl.destulde mult, atunci cAhd este vorba d'e a explisd'di?i-amdnuntit semnificafia termenilor.z# FicAnd abitraqie de deot sebirea tipologicH dintre psa1m, imn gi
A se vedea deasemenea /oh. Kayser, Beitriige zur Geschichte und Erkldrung der iiltesten Kirchenhymnen (=Contribufii la istoria gi explicarea celor mai vedri imne bisericegti), Paderbom'z1881, pag. 15. 26loannis Calaini,In omnes Novi Testamenti epistolas commentarii, editat de A. Tholuck, vol. tI, Halle 21834, pag.51: ,,Qtrid different hymni a psalmis, et quid rursum psalmi a canticis, dfficile est certa definitione tradere." 266A se vedea B. G. Tsakonas, 'Tn6pv1pa e ig rilv nqog Ko,l.oooaeiq dnLotoAllv toO Anoot6Aou llauAou (ELoayc'ryl1-retpevov - 6gpqveia) (=Comentariu la Epistola citre coloseni a Sf. Apostol Pavel (Introducere - Text - tnterpretare)), Atena 1975, pag. L63 qi urmitoarele: ,,'H enl6qraoLg 8nL tdrv Xqrrotravtr6v 0pva.rv ro0 i0vLrcoi r6oprou rcal trle ioubaircqe \tan4qbioLe elvat nr9avrl." A se vedea mai departe E.Wellesz, a History of Byzantine Music and Hymnogr^aphy (-Istoria muzicii gi a imnografiei bizantine), bxford 2 7961, pag.35: ,,in primele zile ale cregtinismului erau cAnta$ psalmi in felul obignuit sinagogilor." Foarte interesanti se aratE a fi observafia lui D. C. F.G.Hebtdcr, Der literarisdre Character der neutestamentliihen Schriften (=C.aaacterul liteiar al scrierilor nou-testamentare), Leipzig 1908, pag. fZZ: ,,Tiilitia copildriei la Luca pre(rm gi Apocalipsa confin destule dovezi de astfel de cAntiri, care arati modul i:r care poezia vechi-testamentari a acfionat asupra formei lor." A se vedea de r39
Pn
consideratie gi faptui cH psaimii iudaici s-au folosit, i:r mod neindoielnic, gi in stujbele Bisericii primare, este lesne de inleles cH la lHmurirea semnificafiilor acestor noliuni pauline pot apdrea mari necla rite1.26z In afari de aceastl chestiune controversatE, gi anume in ce mdsurd au depins acegti termeni de. mediul cultic iudaic gi dacH au fost intr-adevir influenfafi de acesta, se pun gi alte intrebiri, referitoare la substanfa diferenfierii cilor trei termeni. Faptul cd avem de a face foarte probabil cu trei forme poetice diferite cunoscute tuturor credlnciogilor din Biserica primarS, determind punerea intrebdrii: dupd ce criterii se face aceastH diferenfiere? Aici, intri i:r joc mai mul_ !i factori, cum ar fi spre exemplu, forma lirici a acestor trei specii de cantare (poezie, configuralie liricd, misura silabelor), limbajul lor (dependenfa de Septuagint4 crealii intr_ un stil nou) tonalitatea gi prelucrarea muzicali sau locul concret al acestor trei forme de cantdri in randuiala bisericeasci a slujbelor Dupd flrn iun prezentat in cele de mai sus, nimeni nu poate afirma, cd in zilele noastre s-a lHmurit intr_un mod mulEumitor gi exhaustiv problematica semnificaliilor celor trei termeni din vremea sf6ntului pavel. Cu siguranld ci i:r asemenea C. F. D. Moule,Worclip in the New Testament (=Adorarea in Noul Testament), Ridrmond L95L, pag. 69.
MCaracteristice sunt expunerile referitoare Ia aceastE temi ale w. christ M, Paranikas (editori), Anthologia Graeca carminum Chrisfianorum, Lipsiae Lg71 (ND: Hildesheim 1963), pag. XIX gi urmitoarele. Nu trebuie gi nu este nevoie ca rdspunsul definitiv in legituri cu semnificafia ,,psalmi1or,, plulni se se p,ne intr-o relagie de dependenli fafi de influenla iudaici. prin aceasta ia nagtere o viziune nereflectati asupra unei provenienle totale a curtului cregtin din cer iudaic-sinagogaf dupd cum este exprimat acest rucru de cdtre G, stathis,TL rcai rigyr] naqriOoorl rqg pu(avcrvqe r[.rantrrcr1g (=Traditia bizantini "A"oprl a c6ntirii rapide gi a celei lente), in: El. Voulgarakis gi algii (editori), A[kg rcal noAttLopr6q (=valori gi civilizafie), Edifie festivi pentru prof. Dr. i. Theiod.orou, Atena 1991., pag.385: ,,... t'1 nqr,:tolqrouavrrc{ Aarqeh py\re y.ioa dn,::.rlv iou6arrcrj owayo:yrlrai Aatqeutrcrl ouvr]Oeu.,, 740
. - - - .*
or, Dn. KoNsTANTTN Nrror,lropouros
.
...:
Sr0orroBTnol,ocreBrsr.rci
decursul anilor s-au cristalizat multe opinii gi s-au formulat multe argumente, care au adus, in chestiqBgq.{e fa!d, lumina gi au-contribuit la prbgresul treptat a1ieriaffi. Pentru a ne apropia firsH in mod temeinic de semnificaf,#'paulinH a acestor nofiuni, orice demers exegetic izolat in tontextul nou-testamentar aPare ca insuficient. Pen@ limurirea sen ,tnificafiilor acestor trei termmi trebuie luate iri con4 siderafie, \.rtr-o mdsurfl mai mare, datele gi totodatfi factorii legafi de viala liturgica gi teologica, Precum 9i experien!a imnografico - muzicald a Bisericii primare. Cdutarea semnificaliei originare a termenilorpaulini 9i a sensului lor vechi cregtin cuprinde doud stadii: In primul rand, trebuie s6 rispundem la intrebarea daca cele trei denumiri sunt i:rtr-adevir trei forme diferite ale poeziei liturgice de atunci sau dac[ Sfantul Pavel le-a folosit pur qi -simpt "u sinonime, adicd fdt6' aface o diferenliere deosebitd' bac6 va reiegi ci avem de a face cu trei categorii imnografice diferite, atunci ar trebui cailrtr-o a doua f.azd'safie limurit feluli:r care d.ifer5 cele teri nosuni. ln plus ar trebui sd se f,ni cont gi de alfi factori cum ar fi de pi1d6, gradul de dependenli fali de Vedriul Legdm6nt conotafla proprie a coniruudite etc' Einutului, forma textului la cAntdrile cultice Unii exegeli sunt de p[rere cH iirtreaga problematici a ajuns intr-un moment dificil, in care, de fapt, nu poate fi dati o semnificalie clara fiecSruia dintre cei trei termeni, zffi Tofug1 eu cred cH care i:r mod evident, se intrep[tmnd'
64
se vedea spre exemplu C. F. D. Moule,Worship in the New Testament (=Adorarga in Noul Testament), Richmond 7967,pag.69: ,,Psalmii 9i imnele precum gi cintdrile spirituale, sunt probabil contopite unele in aitele, firi ca intotdeauna limitele dintre ele si fie kasate foarte clar intre sfArqitul citirii 9i irnceputul creafiei libere." in mod interesant vorbe9te F.Iftihri G- ottqsdign-st TRE Bd.14,.Be?lin"- New York, 1=Sf";Uu dumnezeiascH): III. Neues Testament, pag.34, in acest context, nu desPre,,suPraPrlnere", ci desffioo;,irirudire apropia"ti" a termenilor: ,,indeaproape inrudili sunt'pdabnii, imnele 9i odele' (Col' lfi;Bt.5,19),IlLreca sd putem deosebii aceste specii mai precis"'
r41
Pnor. Dn. KoNsmrqrrx Nrror.aropour,os
Sruorr pp Tpor,ocrp Brsr,rci
exist6 posibilitatea de a contribui in mod murtilaterar ra progresul cercetHrii gi de a aduce un aport cu alte,,mici clrd_
miz7" Ia edificarea unui r{spuns mai deplin. O folositoare cdlduzd cire sI ne aiute la
perceperea gi
limurirea terminologiei pe care o vom forosi ir, .or,tir,ruru ar putea fr, pe de oparte, cuprinzdtoarea literaturd patristic, a primelor secorg iar pe de altd partq imnografia Bisericii primare gi respectiv a Bisericii (itodox e, pJb,aza cere_ ia se poate ar5ta procesul ulterior de receptare a acestora. I.3.1. Psalmos
-
t[;a,l,pr6g
Nu este absolut necesar gi de la sine inteles, de a iden_
tifica cantdrile cultice ale Bisericii vectLi, desemnate de sfanprin noliunea ,,psalm,,, cu psalmii davidici ai Ve_ YlP-rd chiului LegimAnt. Nu numai Sfantuipavel insugi, ci gi tite_ ratura referitoare ra imnografia gi imnologia periora"i f.imare ne dau informalii temeinice referitoireia noii psaimi cregtini, care ins5, pistreazd o legdfuri strAnsd." pruf*ii lui David"26e O cercetare mai ap"rofundati a termenului ne va ajuta si luim in consideragie si a," ,rp".L Tpsalm'legate de aceasti nofiune. L3.1.L. Aspecte etimologice si literare
A se vedea Ma x, Herzag sachsen, Erklrirung der psalmen und Cantica in -oan ihrer'liturgischen verwendung ' 1=g1pu.^... pr-Jriaor gi h c6ntErilor ftr forosirea lor lifurgicl), Regensburg-R im tStq, pug. e,,,tn"a""*", *.af".;;#;;, cdntate, dupi modul de cdntare a psj*ioc .arrta"it. compuse 26e
de credinciogi
biufa
ai
tli
Israel. Penffu Grigore Teologul,,psalmodia" 4q-insemna cAntare de psalmi. Psalmii noi, cregtini, slujeau maimult sufletului. Ei se deosebeau puternic de cAntdrile s'gctaie,'in primul rAnd prin tonalitate qi prin confinut. Astfet el sgria urmdtoar e:,, Al aLapc.r p ev r5 pvouq avt I cu pr ndva-,v *oii tparprp6tav avtl rCov aloyqrc^rv Auyroparan qogarcov."u0 Prirt aceasta, el a vrut si evidenlieze".caracterul duhormicesc aI imnelor bisericegti timpurii, imne care presupuneau participarea personald a credinciogilor gi nu trebuiau sa fie legate de vreun instrument mUlocitor. Mai departe, aparilia gi impunerea, din punct de vedere lingvistic, a substantivului ,,t]:al.rq;" trebuie vHzut5 ca avAnd loc i:r perioada cregtind timpurie. Acest cuvAnt se referd pAnd i:r ziua de astdzt, i:r general, la cAntirepl bisericesc gi nu numai Ia persoana care recita psalmii davidici. Pokivit unei informafii interesante, transmise de istoricului bisericesc Eusebiu de Cezaree*7l(+ 339), Sfand Iustin Martirul (+ cca. L65) ar fi alcituit b scriere intitulatH ,,VaLrnq" car.e ins5, din picate, nu ni s-a p5skat gi care confinea, probabil, noi cAnt[ri de provenien]i cregtine272. Atathperioada apostolic5, respectiv primari cregtini2re ca gi in cea bizantini, nomGrigorie Teologul, Oratio 5,
. .Folosirea nofiunii ,,psalm,, in sens etimologic respec_ tiv istorico - lingvistic poate fi de mare ajutor pJntru plsut urmitor al cercetirii noastre. Nr,r numai in greaca *od"r_ na, ci gi i:r vechiul Iimbaj cregtin, cuvantul ,,psalm,, nu era
(lCot 74,26).',
ipsatrrir
2,5: P.G.
35,70819. Interpretarea cuvAntului
,,Sal'pr,pbbn", pe carc loh. Quasten, in: Musik und Gesang in den Kulten der heidnishen Antike und christlichen Fnihzeit (=Muzici 9i c6ntare in cultele antichitdfii pdgAne 9i in timpul eregtin primar), MiiLnster 1930, pag.83, o intreprinde, atunci cAnd redi cuvintul.rl.ral,prp6iav prin Psalmi" este neclard qi destul de ambigui: ,,... in locul cAntirilor (ar fi) apErut psaknii." m Eusebiu din Cezareea, Hist. Eccles. IV 18,5: "ini. toriT otg iSiyeygappdvov -.:"
r{z6.Lqq".
m{
'.
@eoAolwa peAecrlprata, (= Sddii 6ologiee) Vol. Tesalonic 1981,pag.29: ,,6 Touotlvoq ouvirafev anoAeo0tv ouyyqaprpa pri tdv rlcAov Vahqe, ro 6noiov 6Aiyq ripQfoAh 0n&qXer 6tt se vedea P. K. Christou,
' L "IlpvdltqaQuc4
neqretlev 6pvouq." 2n
A se vedea spre exemplu canonul 25 Apostolic ,,Triuv e( rntlqov nqooeA06-
vrr,w ay&yov rceAefoprev, pouAeuop6voug yaptiv, anay,'trboraq rai {d.ttag r42 143
l
....",\ . .l. ii ,lii,lt
i,&!k'
'il1
oB TBor-oors
l
.,. ' i1,
tii
Pnor, Dn, KoNsTANTTN NrKoLAKopouLos
liunea a putrat irtotdeauna,/sernnifi catia neogreceascH/'274 adici aceea de ,,cAntire! bisericesc.'Astfel prin canonul L5 de la Sinodul local din Laodiceea (354 d. Hr.) s-a stabilit ir:r mod oficial, instituirea de cAntXreli bisericegti: ,,fleql tot ptl 6eiv nA6ov t
G.
A. Rallis - M. Potlis, Euvrayp,a tdv 0eicov rcai leq6v Kav6va.ry
(=Sintagma sfintelor gidumnezeieqtilor canoane), vol. 2, Atena 1852 [NeuDruck: 19661, pag.33).
zaA se vedea expunerea hi F. Salooni, Strumento musicale e culto cristiano (=Instrumentul muzical gi cultul cregtin) (Col. 3,16, Ef. 5, 18-27), RBR 5 (1970) 177: ,,Chiar gi in limba $eaci atat bizantini cAt Ei modemf verbul psallein semnificH irr mod exclusiv cAntare." 'zEln: ,,,1
'
IIHAAAION, Atena
eL98Z pag. 425. A se vedea deasemene a G. Th. Stathis,
Vri,i,teg. Oi ao(yrFot rtrrtyeq rng Ercrclqoiag, in: A[ntu1a r1g ErcrcArloias rrlq'EnndOog (=,,Cicadele" neostenite ale Bisericii in: DipticeleBisericii Greciei), Atena, 'J.989, pag. 8'; G. W. H, Larnpe (editor), A Patriitic Greek Lexicon (=Lexicon al limbii grecegti patristice), Oxford 7 L984, pag.1540. '6ln cazul verbului npsallo", se poate menfiona aici un text interesant din psalmii davidici, in care Septuaginta (LXX) folosegte cuvAntul ,,psallo" cu sensul general de cAntare: ,fia)rLare tQ 6v6patr aritoO 6rL rcaA6v" (Ps. t341135,3b).Inteiesant este aici sensul dublu al originalului ebraic n':nt (a se vedea lnt in: W, Genesius, Hebriiisctres und aramiiisches Wdrterbuch iiber das AIte Testament (=Dictionar Ebraic Ai Aramaic al Ved:riului Testament), Berlin - Gcittigen - Heidelberg 1962, pag.201) a) a lduda gi b) a c6nta la un instrument cu coarde; ambele posibilitifi de exprimare sunt luate in considerare in doui traduceri ale Bibliei: a) Traducerea lui Martin Luther (Stuftgart 1985): ,,CAntali numelui Lui, cici El este bun" b) Tradueerea Unitari (Freiburg - Basel - Wien 1980): ,,CAntaS numelui Lui, cici El este bun". Dac{ se ia in considerare traducerea greceasci a psalmilor (LXX), se poate recunoagte imediat interpretarea verbului,,r[.rd,l,Aco" in forma imperativi, tr sensul de "cAntare de laud5.", ,,preaslivire". La aceasti formulare psalmic-davidici este vorba de o mirturie clari pentru sensul general a lui,,psallo", care nu este neapdrht in legiturd str6nsi eu psalmii vechi-testamentari. Alte exemple: Ps.7,17;72113 ,5;29130,4;46147,7; 65166,2;67168,33;707L08,3;1451146,2. in afard de aceasta, alegerea ficuti Ia traducerea greceascl face, firi tndoiali, trimitere la desprinderea psalmilor gi imnelor, tr cadrul Cregtinismului primar, ,,1a momentul potrivit" de instrumentele muzicale.
Brsr.rci
"l:"'
9i chiar de la,,QaAV6q" ' veche a verbului ,,'+o'1'greaca din Semnificafia clasici Lo)" r:re indicH un factor care este omis mereu/'qi ;;"rrly;the sttings of musical insEuments, play,' itttfiged instrument witi the fingers, and.not with tne3tlctro1" hruzicale, [cei mai mulfi dintre cAnt[-relii la instrumentele .anta la instrumentele cu corzi, cu degetele 9i hu cti plectronul).2D Prinurmare, avem aici legitura originale dinire noliunea de ,,psa1m" gi muzica instrumentale'z8o Re1iefarea acestei legaturi, dovediti Prin argumente, dintre ,,psdlrr{'9i muzica Profane sau/ mai concret sPus/ cu instmrientele cu coardefsl este foarte util6 pentru contextul cercetirii noastre, chiar dacS acest aspect depagegte domeniul liturgic. Biserica primarl (gi pane asteziBiserica ortodoxa) nu a introdus, din felurite motive, instrumentez8z in s[vAr-
Qit,rAtrlg ,,QaApcp0h"* '
278
an'Y---------------m-e:
TReferitor la noliunea ,,Psalmodie", a se vedea lucrarea htr Ath. voutlis, LoYdogmatic-etice ;.rattxoq0rral 6it,g ".le 6qgo66[ou rl.raA$cp0iaq-(=AsPectele Atenal994,mai.alespag.17-24, in care cu ajutorul unei ale
c6ntirii ortodoxe),
dovezi aruncd o lumine asupra etimologiei lor' nofiunea ,,psaltire" gi terininologia corespunzitoare de aceeagi oriq e \vea' gine a se vede a G. Stithis, Oi rivayqappratLopol rcal ta pa0-{pata bizantia muzicii de compozitie leclii itrvqg pelonor.i"aq (=Anagramatisme'gi 29 urmipag' 1979' Atena 3), Et*des 9i Byzantine, ,,e), (institut ae Musicologle
mulfimi
d.e
278Despre
toarele.
(editori),A Greek-English Lexicon (=Lexicon al limbii e1983, pag' 2018' greceqti patristice), Oxford il e r" ,"a"" gi expunerile gi unele dovezi importantela F. Salztoni, Strumento (Col' 3'16' musicale e culto cristiano (=Instmmentul muZical 9i cultul creqtin) cAntare acomPao indic5. psalm Substantivul (1970) 175: 5 ,, Iif.5,78-27),RBR niati de un instrument muzical." zard ss ygdss referitor Ia aceastS tem6 G. Delting, rr;rvoc, in: Tftl4llvT, vo1.,8,
m
H. G. Liddelt - R,
Scott
pag.494.'
ioz[.1"61e1 16 acest aspect important a atitudinii ortodoxe liturgice a se vedea ErocAqexpunerile lui G. L Papadopoulos,'Imoqrrrl intorc6rqoq rngBu(awwqq rc10'{paq o,ao"r*{e Mouorrcqe ano r6v anootoArcOv xqo"gl Fixe1toll
(1-1900;r.X.),(=ExpunereistoricHamuziciibiseritegiibizantinedintimpurile
,po,toli..pa''ai',p..,.'.t(1.1900d.Hr)Atena1904(N.D.Katerini1990),p, nagd6et'ypa r1S 72: *A77( oi. nare[eq rrle ErcrcArlohq t1€ortoan, rcat& to
il I
iii
il
145
ffir .rr.l
W
.
$it:
r
diili,
Pn
or, Dn, KoNsreNtrN Nxor,eropour,os
Sruotr
iil, 4iii,
{lr I
I [:: i.'
a
{rl, il'
l
girea slujbei liturgice. Aceasta pozifie clard impotriva instrumentelor, apare gi in numeroase opere ale Sfinlilor pdrinti283. Pentru semnificafia cregtinH primarE a cuvAntului ,,psdLm", un rol fundamental l-a jucat cu siguranld ,,VegmAntul" muzical precum gi configurafia textelor psaltice (chiar daci se rimAne doar in domeniul muzicii vocale).
r I
i
{.ranp4;Oiag to0 Ea:t{gog {;rrirv rai rriv 0eic.rv Anoot6Acov, drcrog lqrlorg yir,'r1tar iv rn ErcxnrloQ pdvov r{s Qa;vrltmrps ;-rouorr{g, €vera rrls euorrc6rrltoq rai rcopr[.r6rr1tog ro0 QarvqtLrco0 6gyrivou, ctrqy6qeuoav 6l aOorqpr,rq rrlv 1gr10rv trlq dqyavKrle pouorrrl+ rie qeqoriorle 1aqarcr{qa xoopLrcdv xai rl6ovrrc6v, rcai tv yiver cbq e1o$or1S m r;6r) riveu toO rbeeAlprou ... Tnd triv natdqnrv ou p6vov rinsxi.e(o0r; rrle 'Ercrciqohq ri dqyavucrl pouorrcrl, d:Md
ral
t'1 geta rne QcdvryKrtg ouvdvanq 6tv dnergrirq , 6ni,i,q yilrcataxArior;1 t'; 6qyavm{ ,r4v bLdvoLav rriv preA
iv rQ vaQ 6reyeq6preva aio0r\p,ara." A se vedea mai departe argumentalia luiK.Nikolakopoulos,Diebyzantinische Musik als Grundbestandteil des orthodoxen Kultus (=Muzica bizantini ca parte constitutivi a cultului ortodox), oFo 3 (1989) 50 gi urmXtoarele: ,,Absenla instrumentelor musicale, respectiv a orgii bisericegti nu numai cd nu este-o lipsd, ci un fapt fundamentat teologic anai thropologig de la sine infeles. in tradiEa ortodoxd, vocea umand diruiti de Dumnezeu de Ia nagterg este vdzutd drept cel mai perfect gi mai natural inskument pentru exprimarea'cuvantulur (...) sfinfii pdrinfi au exclus instrumentele din cadrul slujbelor bisericegti, pentru a face o diferenfi clard intre cregtinism gi iudaism pe de o parte gi intre'ortodoxie'qi sectele eretice pe de alti parte. Aici s-ar mai putea menfiona qi ua fapt care sprijind excluderea instrumentelor: Este caracteristic faptul ci, in muzica bizantind, este posibili o impH4ire diverse a tonatteFlor bisericegti in intervale mai mici, astfel c{, aceaste bogitie de intervale nu poate fi redati in mod autentic prin muzica instrumentali europeani care dispune numai de intervale principale.,, A se vedea deasemenea G, Stathis, TI rlrantmrl t61vr1 crc1v dq066o[r1 ,i,atqeh (=Arta cAntirii bisericegti in liturghia ortodoxi), EQr1ptptoE 32 (L953)
i
r46 i
i:
77.
283Marturii patristice importante pe aceastd remd: Eusebiu din cezareea, commentaria in Psalmos LXX: P.G. Z1,ZBBD; GrigorieTeologttl, Oratio V, Contra ]ulianum Il P.G. 3t 709 B; lsidor aon Pelusion, Epistola 364: p.G. 79, 3gg D - 3g9 A. A se vedea mai departe expunerile interesante ale lui F. salaoni, stmmento musicale e culto cristiano (=Instrumentul muzical gi cultul cregtin) (Col. 3,16, Bfl5, 18-27), RBR 5 (1970) 185: ,,Va ricordato che generalmente i padri ecclesiastici ctLiamano gli strumenti musicali opera satanic, solo per il fatto che di essi se servivsno i pagani perla loro orgie e per i loro culti idolatrici, come ad esempio in quello orgiastico di Bacco."
oe
Teorocrr Brarrcl
Firi
indoialH ci Sfand Grigore de Nyssa era co. n€tient de aceast lucru, deoarece ire cadrul exegezei biblice Pe care o face terminologiei imnologice ia in consideralie gi semnificafia inifiali a substantivului ycrl,pog: ,,tpaAploq *eyf dA io'tw 116ta toO 6qrTdvou toO pouotrco0 preA<1.r6ra.'-',.?e:Qin-e-, inleles cH Grigore de Nyssa nu s-a limitat numai la'prezen-. tarea semnificaliei profane a noflunii, ci a evidenliat insu-i girea caracteristici a psalmului gi anume, caracterul de cAntare reiigios- bisericeasce,2ss care ajute cugetirii omene$ti se se tnalte citre Dumneze1J.286 FirS trdoiali c[ aici nu avem de-a face c'tt vreo tradifie mai tArzie gi ci de fapt nu a existat nici o perioadH in care cAntdrile cultice au fost legate de foiosirea instrumenteleor muzicale. Dovezile care ateste faptul cd toate cantHrile Bisericii primare se intonau fird ajutorul instrumentelor, trimit cdtre incep-uturi. ,,Psalms and hymns and spiritual songs' must have been heard on many occasions - and incidentalIy, they were probably uncompanied. Though the Temple had elaborate droirs withinstrumental accomPaniment, the poor and frequently clandestine Christian assemblies can hardly have boasted instruments" (,,Psalmii, imnele, precum Si cAntarile duhovnicegti s-au ficut auzite de multe ori - gi probabil cd i:rtAmpletor, nu erau acomPaniate. Cu toate cH templul avea coruri sofisticate cu acomPaniament inM Grigorie de Nis4 Inscriptiones Psalmorum,
2, 3; BEII 65,43,i)4. A se vedea mai cel Mare, Homiliae super a SfilntufuiVasile asemindtoare departe interpretarea Psalmos 29,1: P.G.29,305 vrd. BEII 52,54; ,,T)ore 6 rfaz\pdq oyog dorl ;rouoL16g,6tav eigri0ptorg rcatd. toug dqprovrrcouq A6youq riqdg td 6g"lavov rqou-
ryau" asA se vedea O. N. Totika, Enltopo eyrcurio*at6m6'Ae Eii6 rrlg Bu(,avtrvr15 MouoLrcrls r11e a\tdtov r<6opo EMqvog066o[$ ErcKrlqotas (= Mic dicfionar elciclopedic de muzici bizantini a Biggricii Ortodoxe de pretutindeni.), Atena ]9S3, pag. 454: ,,VaLp6E @qqorceutLr{'CfO4, tr**lqouotLrc-6.g Tpvoq." especific pentru Grigorie de Nisa este interpretarea sa, caracterizati prin dimensiunea spirituali; a se vedea Grigorie deNisa, Inscriptiones Psalmorum,2,3; BEn 66,42,14-17. r47
Pnor. Dn. KoxsraNrrr.t
Stti'orr or Teor,o.orn Blulrci
Nrrollropouros
strumental, sHracele gi adesea ilegalele adundri cregtine nu putea sh aibH astfel de instrumente").287 Din absenla instrumentelor irn cAntarea psa1milorz88 gi altor imne ale Bisericii cregtine, se poate deduce o anumiti distanlare a psalmilor cregtini fafd de cei davidici, ca urmare, neputAnd fi vorba de identitate intre aceste douH categorii de psalmi. Chiar gi cu cea mai mare bunivoinld, principiul profan al ,,instrumentahtatii" psalmilor nu poate fi intemeiat pe versetele pauline pe care le-am tratat. Ilrtregul context lingvistic Ai de conlinut al citatelor, atAt din Efeseni cAt 9i din Coloseni, exclude orice legiturd intre cAntdrile cultice respective gi instrumentele muzicale28e. SfAntul Pavel abordeazd,in mod clar caracterul duhormicesc al activitdlii melodice a credinciogilor, atunci cAnd folosegte expresii ca ,,rpaAAovreq tr;1 rcagbu7." (Efeseni 5,19) gi,,{6ovceg 6v taiq r<;otqblalq" (Coloseni 3,'l'6).Tendinla clari a contextului paulinic este sI evidenlieze faptul c[ acest caracter duhovnicesc izvorigte din inima credinciosului, iar prin glasul aces-
tuia se transform6 in cAntare plini de recunogtinle"o. in acestmod, SfAntul Pavel exdude orice acompaniament sual rugiciunii comune.. plimentar in contextul celor enunfate'mai sus, trebuie preciZat incd un element decisiv Pentru semnificatia telmenului" psalm" gi anume: Noliunea are de a facein mod cert cu conhgr.utiu textului psaimului respectiv. Chiar dacH nu accep- i tdrln ad litter am caracterul instrumental al psalmului, acesta este totuqi dependent de nuanlarea lui muzicali (exclusiv vocalH) iar prin aceasta este strAns legat de forma iui con.
cretd, poeticd." 2e1. Psalmii cei noi ai Bisericii creqtine au, bineinleles, multe in comun cu PSaImii bibligi ai lui David. Nu ar fi exagerat daci s-ar afirma faphrl ci psalmii davidici au servit drept ze3 modele2e sau,,strofe introductiv su i71 crearea noilor cAn-
Richmond 196l,pag.65.
Caracterul spiritual al cAntirii Pauline este exprimat i:r mod strilucit in: /. Ernst,DieBiefe an die Phitipper, an Philemon, an die Kolosser, an die Epheser (=Epistolele citre Filipeni, FilimorU Coloseni 9i Efeseni) (Regensburger N.T.), it"g..,rtrrrg 7974: ,,Q astfel de cAntare cu gu.ra vine din inime gi conduce spre *r11rr*itJ.ontinui." (pag. 230); ,,Preaslhvirea cu inima 9i gura reprezinti numai un element suplimentar care se adaugi mulfumirii" (pag' 379)' 2elFoarte relevant pentru interPletarea structurii gi muzicatte$i textului,,psal-
A se vedea aici observalia hotdrAtoare in acest sens ah:i F. Salaoni, Strumento musicale e culto cristiano (=Instrumentul muzical 9i cultul cregtin)(Co1.3,16, Ef..5, 78-21), RBR 5 (1970) 177, care de asemenea nu vede nici o dependenli a psalmilor cregtini primari fafd de muzica instrumentald: ,,Qui il'salmeggiare' non include necessariamente lo strumento musicale, ma solo il canto o la sem-
rorjtov
2a7
C. F. D.
Moule,Worship in the New Testament (=Adorarea in Noul Testament),
aE
plice recitazione modulate degli oriental." u e A se vedea ir acest sens, /, Gnilka, Der Kolosserbrief (=Epistola citre Efeseni), Freiburg 1980, pag. 201, care aprobi prin observatia sa: "Faptul ci psalmul este o cAntare care se i6nti acompaniat de un instrument, nu se poate zus$ne." Acest fapt, fundamental pentru contextui de fafI, nu a fost clar (sau poate nu a fost destul de clar subliniat) eviden$at de citre Calviru in incercarea sa, demnd de 1aud5, in cadrul comentariului siu Ia Epistola cdtre Coloseni, de a deosebi cele trei nofinni dar una de alta: /oannis Calvini,In omnes Novi Testamenti epistolas 21834, pag.159: ,,... ut Psalmus commentarii, editat Ec A, Thaluck, vol. II, Halle sit in quo concinendo adhibetur musicum aliquod instrumenfum praeter lin-
guam." r48
2s
mului" este constatarea lui G. Stathis, Oi avaygappat|opoi rcai td paoripata 'qgpu(avttvrl€peAonoiia,g(=AnaSramatismegilecfiidecompozifeamuzicii bizantine), lfnstitut de Musicologie Byzantine, Etudes 3), Atena 7979, pag' 24 Etc ,,... peArp6ra, rlanpc.-r6h, \baAp6q, *o7tVo., o0v0eo6 (lwoeitar prouoLrci)' o[ tCooaqeg nqr,;ror 6qot, ral itupoloylrdg dr6pr;, brlAo0v 6tt Ev toO ot6ptatog 6d Ptd'g nodg d66pevov rcoqtLrcdv rcel;'revov nqoQiqetat tr pouotrc{e dnevbricrec,rq. oi 6qot 6;ro4 aritoi ou11g6va:e 6r1Aor,rv rai.t6.riqtopivov norqrrKov re [pevov, td 6noiov riri6rceiraL eig rqv fouotrlv in6v6uoiv ri6deogov dv o[ 6qoL auroi peta.yev€oteqrov t7evuce601oav rai orlpra1-
A se vedea observafia referitoare la aceasta, alui E. salz19!t+ strumento musicale e culto cristiano (=Instrumentul muzical 9i cultui crrigtin) (Col"3,76;Ef' 5,1,8-27), RBR 5 (1970) 177-178:,,Possiamo'quindi concludere che'il termine salmon el passo citato ai colossesi indicate la recitation (o il canto) di un'salmo' ispirato contenuto nel salterio biblico, o almeno compost sulla sua falsariga."
2e2
afAcest lucru este subliniat de E. Preuschen, Ein altchristlicher Hymnus (=Un ..
r49
t=
Pnon Dn. KoNSTANTTN Nrror,lropouros
Sruprr or Tnor.oorn Brslrci
tiri
cultice creqtine. lntr-o alti formulare: existd o tradilie vechi-testamentard a psalmilor, cdreia i-au rimas fideli:gi noii psalmi cregtini"2e4. Calitatea de modele a psalmilor Ve_ chiului restament pentru noii psalmi de provenienfd cregtini se bazeazd,pe urmHtoarele aspecte: a) Psalmii lui David au fost, chiar de la inceput, texte folosite in cadrul cuttului; b)limbajul lor poetic - liric nu este ftrgrHdit de timp; de aceea forma lor poate fi oricAnd preluati ca mod.el. zes In ceea ce privegte confinutul, atat al psalmilor vechi_ testamentari, cAt gi al noilor creafii de provenienlH cregtind, se poate constata, referitor la caracterul hristologic al psalmilor folosifi in cadrul adundrilor cregtine, doui categorii de psalmi: a) acei psalmi davidici al ciror conlinut Jost interpretat drept aluzie la agteptata intrupare a lui Mesia86 imn vedri, creqtin), z^w 2 (r9ot) 7l:,,Dupd acegtia (psalmii Vectriului restament) s-au compus mai irtai creafiile poetice, pentru care Apostoiul pavel foloseg9i te orvAntul r.[.rdd,l,eLv (I Cor 14,1,5).,, zeaA
se vedea pe aceastE temr p pokorny, Der Brief des paulus an die Kolosser, (Theologischer Handkommentar zum Neuen Testament 10[) (=Epistola SfAn_ ttrlui Apostol Pavel cifre coloseni), Berrtn 19gz , pag. 1.47,9i urmdtJarere: ,,psalmii se afl5 i:r continuitatea tradiliei psalmilor vechitestamentari gi iudaici, insE acegtia sunt texte cregtine noi ca, spre exemplu in L Cor.14, 26,,, ns Relevante pentru acest context, sunt expunere i\ehi Henning Graf Reoentlow, F,Fodren der Bibleauslegung, vol. r.: vom Alten Testament bisbrigenes 1=Epoci ale interpret5rii Bibliei, vol. r.: De la vechiul Testament pana-ta origen), Miinchen 1,990, pag. 1T: ,IexteLe cultice, ca spre exemplu (Vechiului Testament), sunt caracterizate printr-un limbalformal gio mdsuri mai mare de atemporalitate, deoarece situafia in care cel care se roagd lui Dumnezeu, aducandu-I inainte pl6ngerea sa despre board gi alte nevoi, er4 in mod fundamental, asem6nitoare."
p*t*ii
2e5ln acest
context, interesante sunt expunerile lui .4. Arens, Diepsalmen im Gottesdienst des Alten Bundes, Eine untersuchung zur vorgeschichte des christlichen Psalmengesang (=psalmii in stujba divind vechi-testamentarE.
o
analizh' a preistoriei cantirr] cregtine a psalmilor), Trier 1961., pag. z02, care atestx folosirea psalmilor in Biserica primari gi face totodati
trirnitlre h inter-
pretarea cregtini a acestor psalmi: ,,probabil iudeii au renunlat la folosirea psaltirii in slujba de la sinagogi, atunci cand cregtinii s-au forosit mai ares de r50
b) psalmii cei noi, pe deplini creqtini, inchinafiLogosului dumnezeiesc intrupa! care ori au integrat anumite fragmente din psalmii Vechiului Testament, in textul lor nou, ori sunt legali parf,al de scrierile davidice. ln ageastX-'rdoua categorie se i:rcadrea 26. grupapsalmilor,,Anavatini."{$vapa0proi.) 2e7 un exemplu excelent din imnografia BiEefieii de risHrit, care igi plstreazH pAni astizi locul lor qi actualitfrtea i:r cirlile liturgice ortodoxe. Faptul ci nu putem vorbi de o exclusivitate a psalmilor biblici este ardtat gi de existenla altor colegtii de psalmi din acele vremuri. Aici se au in vedere .psalmii lui Solomor/', o grupi format[ din 18 psalmi iudaic,j, anteriori cregti4ismuiui, care respectau i-nsd forma psalmului clasic, atAt zse. ca strucfuri cAt gi ca tematicd, respectiv poetic6 $i rihn" Psalmii lui Solomon, aI c[ror autor nu este cunoscut, aqatlin genului literar al psalmilor davidici' In afarl de aceasacegti psalmi, pentru a dovedi demninatea mesianici a MAntuitorului (..') Ca moment al acestei sctrimbEri este considerat sinodul dinJamnis, din jurul anu-
lui
100 d. Hr." 2eEste vorba despre o cantare psalmicS, scurtH, care de cele mai multe ori consta dintr-o singurd propozif,e a cdrei forml gi structuri se asemdna psalmilor vechi-testamentari. Termenul ,,Avapa0ptoi" este preluat direct de la acei psalmi
in calitate de Cantica Graduum (r|6q trirv rivafiind unii dintre cei mai mari psalmi ai lui David. Acegtia se gisesg categorisifi dupi cele opt glasuri bisericegti, in cartea liturgic5: AAEE (ed'itor), IlaqarcAqrtrc{ fl 'Orctcl.nloq { Me'ydAq (= Parakleteke, GroGes Octoichos), (L1g-13g), care sunt cunoscufi,
pa0p6v),
ca
Atena 21984 pag. L2, 63; lO9; 756-757 ; 205; 254; 302; 350. Ase vedea de asemenea K. Nikotakopoulos, Hymnologisch-musikalische Terminologie der orthodoxie (Terminologia imnologic5-muzicali a Ortodoxiei): Ein Lexikoru OFo 9 (1995) L90 gi
urmitoarele.
A se yedea observaSile corespunzitoare ale lui 5' Agguridis, Ta Ar6rcquQa rrtq Ilaz\aur.g Araor]rqe (Keipeva - Eloa.yc^ryai.;i1X6Ara) (=Apocrifele vedritestamentaxe (Texte - Introducere - Comentar) vol. II; Atefra,1979, p' 111': ,,Qvotrq,xaprpria o16ot 6tv EXouv olVaApoI autoi nqds.tsvlaorida EoAopdruta. Elouv 6p<.4 yevrrcrig owte0ei rcatd td rcaQcg<,-rp3vo rfaAgrco t0no rcaf cig nq6q td. yevmriteqa 0-€prata,(0g1v-o5 , iLitba,0r6a'1q, alvog, €nirtrqn8
ot6( ar;;oxor:cctmaoL rls a6trciaq, Od odTlrgav,'anedil rcatd triw ripaqtarfuiv rcalrin6oleorl ripofrle rrirv 6Lrcair^.rv) rcalcbg'nedqrnv noqtrrcflv 1rog+4." r51
I
i5\
$ lili "1
I
1:i
i
Srtrprr' os Tsor.ocrs Brsr,rci
Pnor. Dn. KoNstlr.rrrN NrxolAKopoulos
t4 psalmii lui Solomon contin multe indicii privitoare la folosirea lor iiturgici gi la modalitatea de cAntare (a se vedea de ex. 8,L;17,30; 18, L0). Faptul cH psalmii Vechiului Testamenf ai lui David, au constituit un model literar stilistic2s pentru noiipsalmi creqtini, ai Bisericii primare, trebuie subliniat in mod deosebit. inrudirea gi dependenla psalmilor cregtini de cei davidici, care nu poate fi nicidecum trecutd cu vederea, are o mare importanlE ftr ceea ce privegte forma gi structura psalmilor Bisericii; totodati se exlude irsd identitatea dintre cele doud grupe de psalmi.m ln pofida confinutului aseminfrtor, trebuie evidenfiatds0l gi recitarea gi modul de intonare al acestui gen literar in contextul cultului cregtin, aceasta fiind o caracteristicd care nu poate fi atribuiti psalmilor vechi-testamentari.soz Psalmilor liturgici le este caracteristic modul de cAntare antifonic, fapt care se regHsegte frecvent in lite2eAceasti relafie-model trtre psalmii,,vedli" (adici davidici) gi cei,,noi" este evidentiati de cdtre A. Thtocharis, Tlo QrAoAopdv nq6pArlpra tqg Ko.i.. L, L5-20 ev q1 cruylq6vcp t[qyr1trrcd dge0vr;1 (=Problema filologici in Col. 1,15-20 in cercetarea exegeticd modemil, Ktrqpwo pia 23 (199L) 228 :,,Tprwevop€vor rcal
ra0obrlyoriprevor
ind ro0 Ayiou flvedpatog dnl,ol Xqrrotravoi. r]6r)vavto va
ouv0Coouv ripvoug euXaqothq xata rd ng6runov rcal rd 0Qog tdrv {ra,l,pAN t1e ILA. rcai r6v r5pvc..rv ror)g 6noioug rjrcouov elg rdq AeLtouqryrrag owdEerg.
min mod clar
exprimd in cest context deasemnea E, Schweiz*,Theologische Einleitung in das Neue Testament (=Intrcducere teologicd in Nout Testament), (NTD - Grundrisse zum Neuen Testament 2), Gcittingen L989, pag.33, ,,Depre cAntarea ficutd de comunitate vorbesc I Cot t4,26; Ef. 5,18-20; Col. 3,15. Ca modei au servit psalmii biblici gi cAntirile de laudE iudaice, cum ar fi, spre exemplu, cele de la Qumran." slAceste idei se pot deduce din expunerile lui C. F. D. Moule, Worship in the New Testament (=Adorarea in Noul Testament), Ridrmond 196L, pag.59: ,,Este clar ci slujba cregtind era influenfati putemic de anumifi psalmi, iar faptul ci credincioEii erau adesea capabili si improvizeze in manier6 asemlndtoare I psalmilor este foarte probabil." s2A se vedea argumentafia lui G. Papadopoulos, EuppoAai e ig rilv ioroqhv tr1s se
maq'{piv ircxirloraotmrls
prouoLrc{e (=
cii noastre bisericegti), Atena 'z 1977 , pag. 152
Contributii cu privire la istoria muzi53 .
ratura Bisericii primare: Acest a;be;t hebuie sH fie firleles i:r doui moduri: a) Tr5s6tura PdnciPald este antifonia realizatd,intre cAntdret gi popor: CAntdrepl recita stny=pl1]qf, poporul r[spundea prin rePetarea versetului final sau a unui alt refren la sfArgitul fiecirei stihiri. 303 b) Exista gc+; tare altemativ5, realizatiintre cei doi cahteref sau celd doue corur'L care cantau fiecare, i:etr-o succesiune altemativd, cAte un verset din psalmi3@. Un ait element muzical foarte important gi plin de semnificafii pentru psalmii paulini, rczulte din diversitatea modului de cAntare antifonicss a acestor Psalmi str5vechi: ritmul rapid gi sistematic al intonXrii altemative; adice recitarea muzicali rapidl a textelorin timp ce silabele textelor se succed repede, unele dupd altele, trsolite de tonalitdli muzicale corespunzf,toare. Astfel, textul psalmilor decurge dess3Exemple convingitoare din primii ani ai cregtinismului primar, se pot gdsi din abundeli in diferitele descrieri ale Litughiilor' A se vedea de asemenea Tft. Schermann, Syrische Liturgien (diturghiile siriene), in: R. Sforl(traducitor), Griechische Liturgien (=lilurghiile grecegti), (BW, uol. 5), Kempten-Miinchen 1912, pag.S: ,,Dupi aceea se cAnti un psalm al lui David" ale cirui vesuri finale sunt repetate de poPor."
3eUrmitoarea mdrturie este demni de luatin seamd:Vasile 3: P.G. 32,
7
64 ,,rca| vitv
piv
6po0 piv rqv peAdqv t6v
cel
Mare,Epist.207,
0r1q 6 rave pr; 0 6vteg avurpdMouorv airlrlAotq, Aoylcov ivte00ev rgar6vovteg." A se vedea de
asemenea K. N ikalakopoulos, Hymnologisch-musikalische Terminologie der
Orthodoxie (=Terminologia imnologic-muzicalH a Ortodoxiei): Ein Lexikon, OFo 9 (L95) pag. 19L 9i urmdtoarele. sA se vedea cea mai importanti mdrturie vedre, din Constituliile Apostolice,la G. Stathis,Tlowtoprq rcalrigyq nagd6oorl rfie pu(avtwrle.taitrrcrle (=Tradifla bizantind a cAntirii rapide 9i a celei lente), irt:El.Voulgarakrs, 9i allii (editori), A6ieq Kai floAtttop6g (=Valori gi civilizafie). Festsduift fiir Prof' Dr' E' Theodorou, AtenaL99l, pag.385, cu nota 4 9i 5: ,,l[Cos rlriMovtav 6p'coq oi {,aApoi; aqy&.
fl
'owtopa;
E€qou pe rqpAri1rq*ov 6t t
'e"a aio 6i levo;rdvc.rv avaicocrprdt<,.rv, ripvouq
rai
6 Aaog
rpaMovtav' rad
EteQ6q trg
avtL$o.rv
[av''
rgtg too Aaui6 rfaMdt
ta arq6ottla 0rtorpaM€rr,l', ravovi(oi..ry
o[ AnootoArrcdg
A,wrayig. A0t6 elvat $tapaow6 orotleio 6tr o[{al;rot rfdMovtav o0vtopo rt xaiowtopa,yat6. pmoqo0v o[ nrotoivd rf;d.l.louv rrlv d.nAq y.eAalO(a tri;v arcqomlg^rv." r51
,l
,$
i$
r'":" "r":::*"
Pror. Dn. KoNsTANTTN Nrxorarop
ful de concis, ir antifonie, printr-un ritm rapid, corespunzdtor silabelor.
' I.3.7.2. Domenisl ueStitr
Tezaurul vechi-testamentar davidic a fost folosit,.fdrd indoiald, in cadrul slujbelor liturgice are Bisericii primare.ild David este considerat gi de citre cregtini drept profet gi totodat5" tip al lui Hristos. tn viala cultici psalmii care-i sunt atribuili constituie ,,o punte de legiturE,, intre dumneze_ iegtile fdgdduinfe gi implinirile lor creEtine, scrierii davidice fiindu'i atribuit caracterul de profelie biblici cu conotalie hristolo*cd"sot.Pozifia p" o ocupi in general Ve"*" LegHmant, chiul restament i:r cadrul Noului elte indeobgte cunoscut5; qterpretarea hristologic-tipologicH a vechiului restament ss, in cadrul cregtiniti,tii, de caie este strans
sA
se vedea deabemenea A, Arens, psalmen:
Itr. In der Friihchristrichen Zeit (=Psalmii III in perioada primari cregtini), LTLK vol. g, Freiburg i.Br. 1968, col. 8-58, dupd care psarmii ,,au fost preruafi in Biseric5, in calitateie mogtenire a sinagogii." A se vedea mai departe K, Nikotakopoulos, Daswesen ur,i die Funktion der byzantninischen Musik (=Esenfa gi func1ia muzicii bizantine), HermeneiaS (1992) 142.
sTun exemplu nimerit in acest sens, il reprezinta sfudiul lui s. sakos,o rl.ranpdg rr,.tv ,,txrwayp6vorv". Einayoryuca ordv 125o r[.raAF6 (= psa]mul ,,de indltare,, Inhoducere in psalmul 126.),in: Iestschrift (=Edi!ie festivil pentru frof. Or.7o_ hannes or. Kalogirou, Tesalonic 1992,pag.6ss-679.Despre clloratura generald tuistologic6 a psalmilor veddului restament a se vedea b. Braurik o.s. i., ct-'istologisches Verstiindnis der psalmen
-
schon
imAlten Testament? 1=?npiegerea
hristologici a psalmilor - deja ir:r vedriul restament?) in: K. Richter - B. Krari*nn (ediior), Christologie der Liturgie. Der Gottesdienst der Kirche - christusbekerurtris und sinaibund (=Hristorogia Liturghiei. Litughia Bisericii - Mirturisirea lui Hristos gi Legim6nhrt de pe Sinai), Freibu rglgi, pag.57_g6. pe aceeagi tem6 a se vedea deasemenea
M. peholt, psalmanim orthodoxen stund engebet (psalmii
in ceasloyu.l ortodox), arthodorie in du Gegerrutartl, (Lgg6)22_ZZ. ssDespre erririneutica hristologici a scripturii a se vedea: K..Li)ning,Die Memoria des Todes Jesu als Zugang zur Schrift im Urchristentum (IMemoria morlii lui Iisus vizuti ca acces la scripturi, in cregtinismul primar), iniK. Rlchter - B. Kranemann (editor), Christorogie der Liturgie. DeiGottesdienst der Kirche - ChristusbekenntrLis und Sinaibund (=Hristoligia Liturghiei. Liturghia r54
-
Brsl,rci
legat[ reliefarea mai multor texte vechi testamentare prin cult, constituie un topos de neinlocuit. Liturghia cregtind, in centrul cireia se afl5 taina Paqtilor M6ntuitorului Hristos, nu gi-a pierdut niciodatilegitura cu tradifia iudaic6. Ca gi in cultul iudaic, ?ntA'lnimqi rn cel cregtin caracterul de jertfi,3oe caracter care, in dbmeniul cregtin, este inleles numai ft: sens duhormicesb. in textele vechi-testamentare (gi in mod special in psalmii davidici) se remarcl o continuitate teologico-hristologici.,,Vechiul Testament va fi irleles in interpretarea tipologicd a aghiografilor Noului Testament nu ca ceva trecitor, in raport cu Evangheli4 ci ca ceva ce constituie fundamentul acesteia"3lo. Prin aceast4 psalmii biblici au primit incd din primele secole creqtine un loc deosebiti:r cadrul Liturghiei Noului LegimAnt, loc care este justificat prin raportul ,,fHgHduin!6 -
implinire."
'
timp, este cunoscut faptul ci primii cregtini nu s-au mullumit doar cu materialul cultic existent, ci au creat noi cAntiri creqtine pentru adunirile liturgice3ll. Psal-
in
acelaqi
Bisericii --Mdrhrrisirea lui Hristos 9i Legim6ntul de pe Sinai), Freiburg1995, pag.738-149. se vedea pe aceasta temi observafia intersantd a lui P. F. Brailshnut, Gottesdiensl IV. Alte Kirche 1=fi6rrrltia: IV. Biserica Vedre), TRE vo1. L4 Berlin - NewYork 1985, pag.39:,,Rugdciunea gi mulpmirea neincetati a Bisericii a fost perceputi drept irnplinirea jertfei'neincetate' (tamid), care era adusd in fiecare
ffiA
dimineafd qi infiecare seari la Templul iudaic'" 310unei atenfii speciale trebuie si fie supus studiul
lui K. Richtet, Christlicher (=Liturghia creqtind und christusbekenntnis sinaibund Gottesdienst zwischen tntre LegimAnhrl de pe Sinai gi mirturisirea lui Hristos), in:. K' Richter - B, Kranemann (editor), Cfuistologie der Liturgie. Der Gottesdienst der Kirche Christusbekeilttlis und Sinaibund (=llristologia Liturghiei. Liturghia Bisericii
- Mdrturisirea
lui Hristos gi Legdm6nt-ul-de pe Sinai), Freihirg 1995, pag.ll-21
(citatul de la pag, 17.) srrir.,
*o4
interesant, ieg6tura dintre Co|. 3,16 gi practica
liturgici
g_Bisericii
vechi, este confirmata de citre E Hahn, Der urctristlidre Gottesdienst (=Liturghia cregtind primari), Stuttgart 1970, pa.g.68: ,,... i:r Coloseni 3,16 gi urmdtoarele se gisegte chiar o
indrumare speciali pentru sivArgirea slupei." r55
I
m
ff
*
H
ifl '{!
Pnor. Dr.. KoNsTANTTN
Stuorr or Tx9.r<]cl1 Srouci
Ntrolaropouros
:l
mii vechi-testamentari, care o dati cu intruparea MAntuitorului nu au fost scogi din funqtiune sau anulafl au fost considerali totugi insuficienfi pentru a exprima noua dimensiune soteriologicH. Psalmii lui David nu mai puteau acoperi ,,nevoia liturgicH' a creqtinilor din perioada prim"ar[.312 Deja in timpul Noului Testament se poate stahili opioductivita" te de noi psalmi hristologici, fiind menfionate de c[&b agiografi., in mod ocazional dar concret, versete din psalmi3l3. lntruparea M6ntuitorului Hristos Pentru mAntuirea omenirii gi lucrarea Sa pdm6nteasc[ (inv5fdfira,suferinfa moartea invierea) Persoanei Logosului divin au alcdtuit acum punctul central al noii creafii poetice cregtine, care nu Poate sH fie subestimatd., atdt din punct de vedere calitativ cAt gi cantitativ.3la Foarte clar6 este mirfuria Pe care ne-o oferd istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea (+ 339), care datoriti faptului cH a trlit la scurtl vreme (i:r a doua jumdtate a secolului aI III- lea) dupd epoca apostolici (sec. L), a remarcat semnificalia profundd a fragmentelor pauline: ,,VaAproi bi 6oor rcal QbaL abeAQc^rv, an' aqple 6rcd nro'rr,.rv YQa3124 se
vedea gi p5lerea
lui
P. Th. Papatheodorou, XqrotLavttcrl
lfprvoyqaQia
:
A61o9 dpetdQqacrtog (=Imnografia: un cuv6nt netraductibil), EQrllttprce 4 (1996) 246:,,Oi lpqaircol 6pcog rSpvot 6iv {tav buvardv v& rcar\Jntouv yta noAil tig Aarqeutucig atdyceqtrlc x.qottavrrrlg rcoLv6tqtag' " 3r3 De asemenea trebuie amintiti gi constatarea interesantl a lui,'{. A. Hiiufiling, Die Psalmen des Alten Testaments in der Litffgre des Neuen Bundes (=Psalmii Vedriului Testament in Liturghia Noului Legim6nt), in: K. Richter - B. Kranemann kditori), Christologie der Liturgie. Der Gottesdienst der Kirche - Cfuistusbekennkris und Sinaibund (=Hristolo#a Liturghiei. Liturghia Bisericii - Mirturisirea cregtini qi legdm6nhrl de pe Sinai), Fr,eiburg gi altele 1995, pag.95, faPtul ci ,,noi irr Noul Testament nu gisim nici o urmd de Psalterium cutens, irud in mod cert (...) siguranfa credinlei la anumili psalmi, mai exact: la o inlelegere mot-a-mot a afirmafiei psalmilor.,, 31{Ase vedea afirmalia lui A. E. Alygizakis,@igara irrcAqoraotrcfrc ;rouomq9 (=Teme ale muzicii bisericeqti), Tesalonic 1985, pag. 74, lapl,:1 cd productivitatea imnografici a Bisericii primare se caracterizeazdpfin autonomia sa: ,,... r{v nq
attor€AeLa." a56
l
Qeioat tov A6lov to0 @eoO tov
Xqrr-otov ipr,vooor"0EoAo-
Pebazacelor enunlate anterior se Poate conduziona cA este vorba de o productivitate imnografi-ci deorSebiti chiar de Ia inceputurile Bisericii creg{re. tn ceea'ce priveSte specia literard ,,Psakr{', este clar faptutc6 sldvirea lui Dumnezeu, inchinarean5 lui Hristos Dumnezeu-Om nu'niai putea fi atins6 suficient prin psalmii davidici qi de aceea s-au cteat noi psalmi genuini hristologici. Acest fapt rezultd din nurneroase m[rfurii ale vechii literafuri cr€$tins."3rz in acest loc este important de exemplificat printr-un text imnografic al Bisericii de risdrit, care reprezinti in rnod indubitabil unul dintre psalmii autentic cregtini. Textul urm[tor aparline marii colecqii de imne dedicate tnvierii lui Hristos, colecfie care se intifuleazi ,,Octoih" (,,Cartea celor 8 glasuri") sau,,Parakletike", care s-a constituit, din punct de vedere liturgic i:rcepind cu secolul al fV- lea, apoi a fost sistematizat[ in decursul secolelor, mai ales de cltre Ioan Damaschinul3ls: yois.treq"
.315
i4
i :i
I ;
l :
315 Eusebiu, Hist. Eccles. Y,28, 5: BEII 19,345. Textul in traducere: (=Acei Psalnri gi ode, care au Iost compuse de la bun inceput de fras credinciogi preasldvesc LuvAntul lui Dumnezeu, Hristos, prin aceea cd s-au indeletnicit cu cele ale te-
ologiei.)
A se vedea de asemenea studiul interesant alti G. Lohfink, Gab es im Gottesdienst der neutestamentlichen Gemeinden eine Anbetung crristi? (=A existat in Liturghia nou-testamentari o adorare a lui Hristos?) Biblische Zeitschrift NF 18 (Lg74)l67,incare aatorul, pebaza citatului mai zus menfionat al lui EusebiU
3ffi
in lumini, tn mod potrivif eistenfa unor urme ale adoririi Dumnezeirii lui Hristos in Biserica Veche 317A se vede& spre exemplu urmitoarea mirturie prelioasd aliiEusebiu,otatio ad sancl coetum 12 (GCS Euseb. I l7L, Z. 19 Heikel), care ne oferi o imagine clari despre imnografia creqtini primari: ,,Spvor 6q peta taOla 11i rl.,aArrlqn raf eO$r1;riat rai nqbg cdv ndvcQv in6ntqv Enayvo+.'.3-111lgh' Antike uhd christQuastin, Musik und Gesang in den Kulten der heidnisehen pigAne antice cultele in (=Muzici CAntare 9i in timpul cregtin lichen Friihzeit 9i primar), Miinster 1930, Pag. 232.) arD"rp.u ,,loxrrk1170g" Ei legitura lui cu Ioan Damaschin a se vedea lucrarea interesanti a lui A.E.Atygizakis,H ortaqlh ocqv eMqvrrcri Aertouqyrc( u;rvoa pus
r57
ri t,
ri iii
l
rl il
'iil
I
i
Pn
on Dn. KoNSTANTTN Nrror,aropour.os
Stuorr
,,VaApoiq Kat lSpvorg Do{oAoyo0psv, XQrof,d,
r{v ir
v€Ked)v oou
Avd.sra'ol,
6/ tq 4Fas r;Aeu06qc.rootqrqqtuErawlDog ro0 rr,aLou,q !lr
,il
,):,
ri
@eog t6a-rqr]oa
lanlv
alc,.rvr.ov
raito
Ar.6ou.
1ttyaEheog.,,s1e.
Pebaza acestui imn din ciclul invierii, care ne prezin_ ti dovezi lega-te de inlelegerea imnologicd a primelor sec6le cregtine, se pot face douH remarci foarte iolositoare. tn primul rAnd: Nofiunea de,,psalm,,, careeste folositH in ca_ drul slivitei lnvieri a Domnului nostru, are un caracter cregtin evident gi prezintd in mod clar noile poezii-psalmi ale Bisericii cregtine. in al doilea rand: contextul acestui imn accentueazx fir mod limpede deosebirea dintre noliunile imnologice,psalm" gi,,imn,,. in cadrul tntregii literaturi cregtine Umpurii apare ca o realitate neftrdoilenicd faptul cH, inci de la incepui s-au alc5tuit.psalmi genuini cregtini, iar fragmente al celor mai vechi psalmi pHstrafi se pot redescoperi deja in Noul Testament.32. De asemene4 fapful ci nu toate locurile nou-testamentare unde apare noflunea de ,,psalmo s,, ,,rlsaLy6q,, se refer6 la psalmii lui David32l ,,plediazi,, pentru teza ante_ yqaQh
(=Cele opt glasuri in imnogafia liturgici greceasci), Tesalonic 19g5, pag.94 9i urmitoarele; 111 gi urmitoarele; 171 gi urmitoarere. Degi tradifia populard il considerr pe Ioan Damasctrinul drept arcrtuitorul intregi cotec1fi, din punct de vedere gtiinlific este considerat drept fapt sigur cH, in cea mai
mare parte, avem de a face cu materiar imnologic mai vechi. Atygizakis accentueazA aceasta in mod deosebit fHcAnd referire la ,,tov ,.uo.o"iorlro eoqrtotroyrrc6 rcrlrcAo trle Orra{1ou, nots ntlan(oq ta nLorsrL(era.r rrj.va oroujr."o, 1ru rLq norrcl.l.eg rar noAuer6efu ouvOdoeq tou Aapraorc1vo0,,. 3rerextul original (editor), ir:r:
AAEE
rlagaxz\r;rxri r;tor
orcr
t'1
Meyritrr
(=Paraklete, adicd octoihul cel mare), Atena 219g4, pag. 346.'Textul german (respectiv traducerea in limba romin6) este: imne gi cantiri,
toase invierea Ta din mo1ti,
prin
care ne-ai
,,cu slevim Hriseliberat din stipanirea iadului gi ca
un Dumnezeu ne-ai diruit viali vegnici gi mare mili.,, 3204 se
vedea E. Fr. oon der Gortz, Das Gebet in d.er dltesten christenheit. Eine Geschichtliche untersuchung (=Rug6ciunea in ciegtinitatea veche. o analizE
istorici), Lepzig 79AL pag.1,B4.
ulA r58
se vedea de asemenea
pag. 19, nota
os
Tnorocrn Bmrrc.i,
rior formulati. In privinfa versetelor pauline luate in disculie (Efeseni 5, 18 - 19 gi Coloseni 3,1,5) dominS, ftr general, opinia exegelilor care susfin ci in cele dou5 locuri ale Nou1ui Testament, cuvAntul ,psalm" nu se refeiH lalpsalmii Vechiului Testament ,,pipAoe tpaAp6v']''. lppotliva acestei opinii sti insd contextul versetelor menfion4te, con-, i text care are o marcantd semnifica,tie liturgicH. Aceasti semnificalie unitarH gi continuH a termdnului de,,psalm" este ilustrati aici prin doud mirfurii, care provin din dou6 epoci extrem de diferite, Lrna provenind din Cregtinismul primar, iar cealaltl din secolul nostru. in ce privegte alcHtuirea noilor psalmi in cadrul cregtinismului primar, existd un canon caracteristic, care a fost redactat la mai sus menlionatul Sinod de la Laodiceea (in anul364 d Hr.). Acesta {ace referire,la ,,psalmii privaf,": ,,DrL ou Der ibrc,-rtrcouq t[.raAproug htyeo9atev rq1 'ErcxA1oiq, otJbi a'r.a.Kaw{g rcal v6vrora ptpLta, AAAa pr6vov rd rcavovrrc,i "ng termenul biblic Este evident cH, TlaA,atd,q An0{rcr1s/'323. ,ps&lm" a fost folosit iri sensul sHu nou-testamentar. Aici este vorba, in mod indubitabil, de forme poetice cregtin primare, care uneori erau folosite ca elemente liturgice, firH a avea uneori acordul Bisericii. Faptu1 cX gi aceste ,,poezlipivate" se numeau automat gi in mod de-la sine inleles tot
,,psdlmi", dovedegte ci ele se trrudeau, fir ceea ce privegte forma exterioard (probabil referitor la conceptia 1iric6, struclocuri nou-testamentare.
PA
vedea G. Delling, 'T;.rvog, in Thvll{T, vol. 8, pag. 503. Degi Delling nu se qi deschis, referitor la aceastd stare de fapt las6 si se inleleagi totugi, dinexpunerile sale scurte, specificitatea celor doud locuri pauline impreuni cu 1 Cor 1.4,26 . CAnd el, spre exemph:, prin folosirea cuvAntului ,psalm") ageazi toate celelalte texte neo-testamentare gub ,,autorifatea Scripturii" Vese
exprimi clar
chiului Testamen! comenteazd locul biblic sus-menfionat aEtfel: ,,iri. afarn de aceasta cuvdntul
tqip6E
este
folosit-inNoul Testlgrlenlfu;ffi.
14,20; Cot.
3,L6;Ef.5,L9." 3tsKanonul 59 al Sinodului din Laodiceia,in: IIHAAAION Atena e1982, pag.
4'1,,
unde sunt indicaie toate aceste
Mt. r59
Pnor. Dn. KoNsr,c,Nrrx NIKoLAKopouLos
tura recitdrii, modul de intonare antifonic gi repede) cu psalmii biblici ai lui David. in acest sens a folosit aceleagi no!iuni imnografice (de,,psalm" gi,,psaltire") gi un episcop ortodox din epoca modemi, Sfand Nectarie din Pentapole (trecut la cele veEnice in anul Dlq.Acesta gi-a intitulat opera poetico-liturgici,,VaAr{grov'/ 324 folosind aceaqtH notiune in epoca modernH i:r care triia. Prin aceste doui exemple se reliefeazd faptul cH termenul de,,psalm" gi-a pHstrat semnifica$a unitard in mod neschimbat de-a lungul veacurilor cregtine. Mirturia SfAntului Pavel (din Epistola citre Corinteni) este foarte clari in privinla psalmilor din epoca primarl a Bisericii: ,,Ti o{sv, a6eAQoi; 6rav ouviqXqo9e, t:rca.o'c.oq rpaAtrrov tyet ,.. "3s Prin aceasta se demonstreazi. talentul creator al unor credinciogi din Biserica locald a Corintului gi de aici, de fapt, a credinciogilor din epoca apostolicd gi primari cregtini.325 Este evident faptul ci terminologia paulini referitoare la ,,psalmi", nu poate fi identificati cu genul literar al psalmilor davidici vedri testamentari.32T Chiar ... &tayye\in, dneuOrivet nqdg tlg povaliq 6'l3oLoq (sc. S. rata rqv rinoneqoraoq ... it6qou 0pvoyqaQrco0 tou novripatoq, ro0 VaArrlqbu: 'Ta6T qv 'rr1v otryprlv ... @eo0 ouvegTrjoavtog eteAekooa td VaArrlqLov. \navraq totq r[.raipo0g autoO ivCtewov eiq p€tga aq1aia..
32a,,Ilaqr6poLa
Nektarios),
in
"', A. G. Chaldaiakis, A0o Xerq&yqaQa to0 @eororcag(ou ro0 Ayiou Nerctaq(ou
(=Doui manuscrise teotokarion
a
SfAntului Nectarie) @eoloyia 65 (7994) 387-
388, nota 43.
wlCor14,26. vedea pe aceastH temi G. Floroosky, The Byzantine Fathers of the Sixth to Eight Century (=Pirintii bizantini din secolul al gaselea Par^te in secolul al optuiea), (Collected Works IX), Belmont, MA21987, pag. 19: ,,tn timpuri mai vechi improvizafia creativi ocupa un loc semnificativ in cadrul liturghiei... Acesta era cazul chiar 9i ir secolele doi 9i trei, dupi cum mirturisesc Iustin Martirul qi Tertulian. Acestea erau in primul rAnd imne gi psalmi - cAntece de 3264' se
laudd gi mulpmire." 32in mod foarte clar daci nu mot ir mot nu aprobi caracterul iudaic, ci pe cel cregtin al psalmilor E. Hahn, Der urchristliche Gottesdienst (=Liturghia cregtini primari), Stuttgart 1970, pag.58: ,,Ce se poate inlelege prin Qaip6q,
Sru o1r Pn Trolocts.B,
lu.1;i
daci vechii psalmi biblici gi-au pdstrat in continuaie valabilitatea gi valoarea liturgici in cadrul cre$tinismului, au aperut totugi noi Psalmi, de provenienld Pur cregtihH,:cu conEinut nristologic Ai inspiragi de citre Sfantul Duh9ry'care au dat mirturie du"pr" atmosfera duhovniceascd a Bisericii primare. Psalmii sinagogali, degi rlmagi in cullUl Prigrir{'" aulicut locnoilor ,,creatii poefice spontane"sze ale cregtinilor. De menfionat este 9i faptul de necontestat ci acegti.noi psalmi erau destinafi slujbelor gi adunirilor liturgice, faPt accentuat de c6tre Apostolul Pavel prin folosirea termenului,,ouv6qrxqo1e". Cu ajutorul altor surse bibliografice Putem stabili cu siguranli modul in care au fost folosili psalmii in cadrul Bisericii primare. Prin combinarea diferitelor surse bibliografice se confirm5 cu siguran![ locul pe care-I detineau atAt noii psalmi cAt gi imnele de provenienli cregtini, nu numai in SfAnta Liturghie, ci 9i in celelate slujbe gi rAnduieli (,,Ako1uthien"330) bisericegti din Primele veacuri' putem si ne dim seama pe baza celor mai vechi cAntece despre Hristos." * i* ln c."^ ce privegte aspectul lucririi Duhului, a se vedea A. Sehlattet, Die Briefe an die Galater, Epheser, Kolosser und Philemon (=f,pi516lele c6tre Galateni, Efesenl Coloseni 9i Filimon), Stuttgart 1963, pag' 234: ,,"" in psalmii cei vechi ai scripturii, ca dealtfel gi in noile imne, pe care le aduce$ Duhului." De notat este faptul cd, cuvantul reliefat de mine ,,imne", in cadrul citatului mai sus menfionat, nu poate fi clasificat ca aparlinand categoriei pauline de imne (spre deosebire de psalmi gi ode). Schlatter folosegte aici cuvantul tn inlelesul sdtr general gi anume referitor la psalmi' szs 4 ,u \r"4"u oe acesti temd expunerile corespunzitoafe a hi M. wolter, Det Brief an die Kolosser - Der Brief an Philemon (=Epistola citre Coloseni - Epistola cdtre Filimon), wiirzburg 1993, pag.190: ,,Din punct de vedere al con{inutului s-a tratat nu numai despre psalmii provenili de la sluibeleds la sinagogi, ci mai ales d-espre cantece rroi 1u se vedea Apoc. 5,9; 14,3), cate, in calitate de compuneri spontane , temaizeazd evenimentul Hrist91" Woltel exprimd aceasti pirere in iegituri cu cele trei notiuni din Col. 3,16. Aici trebuie accentuati in mod deosebit,,diferenlierea" psalmilor davidici..in orice iaz) il liroduce o anumiti confuzie, necontribuind direct la explicarea acestor termeni, atunci cAnd caracter izeazd inparanteza cAntiri.tre numite,,ode" din Apocalipsa lui Ioan, drept substitut al psalmilor sinagogali' 3s A se vedea in acest context mirturiile liturgice cregtine primare dtrt consti'
t6r r6o
ffi',
6 &
*s,, fri fr.i
Sruorr pr Trorocrs Brar.rci
Pnon Dn. Kousr.lNrrN N*or.nropour.os
{i
ll
Ii
i. .!
,1,
'r
rl
O m5rturie in plus din Noul Testament vine si confirme semnificafia noui, general5 a cuvAntului,,psalm,,. Este vorba de Iacob 5,13,in care verbul ,,tQaMew,, este folosit in sensul generic de a intona chntHri de laudi. tntregul context parenetic al epistolei ne indici faptul cH versetul confine anumite sfaturi practice gi pastorale. Autorul, care se adresa, bineinfeles, cregtinilor din primul secol, a i:rcadrat cAntarea imnelor de laudd in domeniul bucuriei duhovnicegti gi a credinlei cregtine practicate3al. Agadar, este clar cd, in Biserica primard noliunile de ,,rpaA;-r6q,' gi ,,tltc.AAEw,, nu aminteau neapdrat de psalmii davidici gi de modul specific de a-i cAnta. Pebaza acestor temeiuri biblice, autonomia imnologicH a psalmilor cregtini va deveni cu siguranld mai clarH. I.3.2. Imno s -,,"T1tv oq,,
Spre deosebire de nofiunea ,,psdlm",semnificafia termenului ,,irnrr" a cunoscut de-a lungul literafurii cregtine, o interpretare unitari gi consecventi. in pofida istoriei comune a imnului, care apare adesea alituri de,,psalmi,, gi ,,ode"= cAntdri duhovnicegti" el a rdmas intotdeauna strAns legat de imnografia cregtind.
te cd provine ca gi psalmii de la acelaqi verb tl.rdAAew, acesta fiind folosit ca $i fuI cazul imnelor, inci din Perioda Pri-
mare cre$fine.H tn ceea ce privegte semnificalia etirnologicH a cuvAntu',' lui,,imn" gi a verbului,,tlyvCo", tn comparafie cu no!.funile de ,,psalm" respectiv ,,{dMci" , se pot remarea pfm{toare-. le: in timp ce prin nof,unea ,,psallein' tf.rd,A.l'erv este dEsem-i nat in principal cAntarea, verbul ,,0pv€1v" are o dimensiune spirihlal[ mai extinsS, incluzAnd gi doxologia- Pentru SfAntul Ioan GurH de Aur, care a ficut o deosebire strictd 9i radicali intre cei doi termenii religiogi - cultici ,psalm" 9i ,,irr;rn", psalmul slujegte in61lirii sufletului omenesc,333 in timp ce imnul, i:r calitate de cAntare neincetatd a ir:rgerilor, aparline sferelor divine/'.334 Bineinleles cI trebuie, in contextul de mai sus, sH accentuHm ideea cH, acest SfAnt Pdrinte din secolul al fV-lea (+ 407), in interpretarea fragmentului paulinic menlionat (Coloseni 3,'J,6), a Plecat de la psalmii davidici vechi testamentari,3ss pentru a evidenfia faptul A se vedea modul de expresie caracteristic al l.ult M, Voutsinou-Kikilia, Sequentiae. EuppoA',i orq AarLvLrcrl Mecrauovrxrl Aoyotelvh (=Contribufie la literatura medievald latind), Atena 7994, pag. 14: ,,o Ayoq Aulouotivog brqyeltat r&ra an6 noreq ouvOr1rcaq yu nqcircrl Qoqd o Appq6oroq rcaqarcivqoe touq nroto0q va $dlottu itpvooq" (eviden{ierea textului este facuth de autorul
92
studiului de fa!n.) I.3,2,1., Aspecte etimologice gi literffe
ln primul rAnd este caracteristic faptul ci nofiunea de imn nu trebuie
sd
fie confundatd cu cea de ,,psdLtn, cu toa-
tutiones.Apostoloruriw 30,2 gi vlrr4z,l, care se referi la slujbele pentru cei. morfi; a se vedea de asemenea /oh, Quasten, Musik und Gesang in den Kulten der heidnischen Antike und christlichen Friihzeit (=Muzici gi CAntare in cultele antice pdgAne gi in timpul cregtin primar), MiiLnster.1930 , pag. Z3A-231: ,,CAntarea psalmilor gi a imnelor la slujbele cregtine de pomenire a mor$lor.,, s1A se vedea alte expuneri gi observafii la p. Andrl6/oulos, H enLotoAr] tou iarccopou crcr1v rcrtoq(a rcaL OeoAoyia rqe KaLvrls Ar,a0rir.ne (=Epistola lui Iacob in cadrul istoriei gi teotogiei Noului Testament), Atena 1990, pig. 47,
t6z
s3Ase vedea loan Gurdde Aur, Ad Colossenses homiliae 9,2: P.G.62,362:,,Ener6q f1 avd.7vc,.roLq Eler n6vov, rcal noAt td QoqtLrc6v, orirc iQ'iotoghg {yayev, riAn' imi- rfaAporiq, iva 6po0 ral r6qnr;1e rqv r|'ufiv {6ruv, rcai Srcorifrcqls
cdv rc6vov." salosn Gurd
de
Aur,idem:P.G.62,252
9i
urmdtoarele: ,,Tig 6 ripvoq r6,tv &vo., rL
Xeqoupipr, ioaorv o[ ntotol. T[ 6Aeyo:'r oi d'yyeAoL rarr."l; AdEa 9v {trpioroq @eE. Au ro0to prera rag rfaA;rc.lbiixg ripv6q &re teAet6teg6v tL nqaypa." A se vedea de.asemenea observafia intereslltl a lui Grigorie de Nisa,
ACyeL
ta
EtI 66,43,2932: .,,Totizo bi ioutron&ye rrlv ipilv rqiow, lflaoxr,nia,tilg{ riro tou rlpvou-yi-vclurcew. Mav€avoU.gv V&9 ftt 6 0qnAoq p[o6 ral to td. &vco Qgoveiv rcai irc t6v ougav6v te rcal tneqrrceipd-
kscriptiones Psalmorum2,3l-B
va,lv vorlpdto.rv Elew td flpriteqov 6qyavov to0to r5pvog 6mi toi 0eo0" ssCaracteristici este afirmafia sa parenetici referitoare la aceaste teme: ,,Ltba'
a63
..
Paor. Dn. KomsrANTrN
ci imnele care se refereau la dumnezeirea Mdntuitorului, sunt considerate ca fiind mai desdvArpite gi mai dumnezeiegti. in acest sens, el vede i:r expresia paulini din Col. 3,L6 o cregtere calitativd a tuturor acestor nofiuni imnologice.3s Spre deosebire de relafia dintre ,,irrrrr" gi ,,psalm", detrimitarea dintre ,,imr{'gi,,od5" nu poatefi recunoscuti, in domeniul profan grecesc, in mod cu totul clar. tn vechea literatura greceasc[ apare i:r schimb destul de clar o nuanfare: imnul se referd aproape exclusiv la crealiile poetice sacral-religioase337, in timp ce despre ,,ode" nu se poate face in toate cazurile o astfel de afirmafie. La acelagi rezultat ne duce gi analizarea originilor etimologice a ambelor verbe gi anume,imno" uprvcr-r g!,,ado" fl6c^:; in vreme ce verbul 0pvril exprima in perioada greceasci precregtind adorarea zeilor, semizeilor gi a altor personalitdgi care trebuiau slivite338, verbul {6co se folosea, in principal, ir viafa lumeascd (pentru s6rbitori, divertisment, teatru, etc). Dacd dorim s[ aqez6m comparativ, unul lAng[ altul, toate aceste trei nofiuni, in cadrul istoriei literare universale, vom ajunge la urmdtoarea concluzie: in timp ce, pe de o parte, ,,psalmul" posed6 o conotafie iudaicd putemicH, ,,im{ov autdv (tinerilor)
pfAbu
r}.6ew r[.raApofg
... eiO6cog an' airrle trlg aQXng ro0
rai €vte00ev flgfaro
6 llqoS{tqs, Ai.y<,rv. MarapLoq Aur, idem: P.G. 62,362. ffi ln acest mo d f.ace loan Gurd de Aur, ibidem: P.G. 52,353, referire la cegterea calitativi: ,,Oi.rl.raApoi ndvra EXouoLv, o[ Di 6pvor nriArv oubtv av0qc.;nLvov. 6rav iv 1o-rg qraApoiq pra0q, t6re rcalrSprvoug eioeran, &te 0er6reqov ngaypa. Aiyriq &vo-r Ouvdprerg 0;rvoOorv, ou QdAAouorv.On yap ritpatoq fryvoq tv attrTp
(bta yaq toOto
" Ioan Gurd
de
par q Qqo tv, alta pr u ),oA." s7A se vedea expunerile referitoare la cuvAntul ,,imn" in: Der Kleine Pauly, vol, 2 coloana 1258 gi urmitoarele, mai ales coloana 1268: Denumirea sinteticd a tufuror felurilor de poezie religioasd gi cAntare." 3s A se vedea pentru noliunile ,,imn" gi ,,ode" |. Gnilka, Der Kolosserbrief (=Epistola cdtre Coloseni), Freiburg 7980, pag.201, nota 43: ,,... ln fimba greacE nu existi aproape nici o diferenfi, in ceea ce priveqte uzul cuvintelor imn gi odi. Imnul este in general slivirea zeilor, a eroilor gi a invingitorilor." o16
I.64
Swiri
Nrror.lropouros
Pr
.-t
tr
Trorocrr Bral.rgi
nul" qi ,,oda" aPar,m mai degrabl contextului litOtai,gre' cesc. tn acest se^ns i" *ur" ajutor, se dovedegte opera filo-
zofului religios iudeu Filon f 20 - 15 i IIr')33e care in multe locuri din scrierile sale, sple deosebire de SfAntul Apostol Pavel, care folosea cele trei nofiuni mai sus mbnfionatul* u luatin considera$e numai cei doi termeni grecegtiH' U;dAtoarele exemple vor incerca sE elucideze asuPra multitudinii combiniEiilor realizate cu termenii pe care ii studiem: ,,iv rSpvor.g rcal cf6aig" ( i:r Flaccum,122),,0pvelv' " 4)bq" (ln De AgracultutaTg - 82) ,,uprvr1oar" ' Qbriv,, (De Somniis 2,268 giurmetoarele) ,,0pverv prr' r4bfie" (De virtutibus,72-75). Faptul cd nici la Filon imnul gi oda nu sunt sinonime nu constituie obiectul unei analize deosebite a studiului de fali. AtAt prepozifia de legiturH r,aL, cdt qi expresia prcpozifionalH,(uprveiv) yet' ci6r1q" la Filon aratd cH' intre cele doui no(iuni existi o distinqtie clari (in acest caz specificitatea odei fafi de tisugirile imnuiui)'
BazAndu-ne Pe aceaste tradif,e neintreruPtd a sensului, legati de semnificaliile termenului de ,,imtl", tradifie care pr-orirr" dintru irceputurile cultului cregtin, suntem in stare ca sd prezentim mai exact aceaste nofiune din punct de vedere literar, imnologic qi muzicologic. Una dintre principalele caracteristici ale imnelor este structura lor melodicmuzicologich, prin care acestea se deosebesc puternic de psalmi (atat daviaici, cat gi genuin cregtini alcatuifi ir epoca postbiblicH). ln vreme ce psalmii gi cAntlrile cultice de seAici este folositi urmitoare a edife: Philonis Alexandrini, Opera Que Supersunt edidrt Leopolf,us Cohn et P, Wenland, 7 vol', Berlin 1896-t?30' ro A se vedea pe acesti temi R . sclmackenburg, Der Brief andie Ephesser (=Epistola cdtre EGeni), Ztirich gi altele t982, pag.243 ,,Psalm1, imne 9i cAntlri umplute de dulu rlr...; aici ca gi in cele trei forme verbaJe) s9 arat6 preferinla
';:i. ' ' lingvisticd a autorului pentru triadH'" 11i, se vedea I. Gnilka,Der Kolosserbrief (=Epistola citre Coloseni), Freiburg folosegte o triadd 1980, pag. 201, nota 43: ,,este caractersitc faptut ci, Filon nu " qi ode'' noliuni''imne doui cuin Cot S, 16-, ci numai ,
-
]-65
f Pn
tipul psalmilor
se disting prin modul lor de cAntare rapid gi antifonic, structurat pe silabe, imnele prezinti un ritm ceva mai lentw. Acest mod de cAntare specific imnului este desemnat in terminologia gi teoria muzicali ca ,,incet-repede" (aqyoofvropog gu0p6q). Aici, este vorba de poezii autonome prin care se exprimau mXrfurisiri de credinlH gi care au un conlinut legat de Persoana MAntuitorului, de SfAnta Treime sau de planul de mAntuire a1omului. Aceste imne erau cAntate in mod sHrbdtoresc la serviciile divine, neavAnd un text impdrfit gi recitat in mod antifonic. La fel ca gi specia literard psalm sau od5, nici imnul nu este conceput, in cadrul practicii liturgice cregtine primare, pentru a fi insolit de muzica instrumentaH. tn Biserica Veche se intAlnea un principiu foarte fursemnat gi anume, deosebirea gi diferenfierea vielii liturgice bisericegti de manifestirile rituale ale iudeilor, pigAnilor sau ereticilor. "Cu toatd mogtenirea considerabilH pe care tAnira Biserici a preluat-o de la slujbele iudaice; ea a refuzat insH sX preia slujirea ritual5.d" tip vechi-testamentar bazatdpe o bogatd zestre cultici. tn consecinli, tAnira cregtindtate s-a vizut nevoitd sH ia o pozifie fermd, datoritd faptului cd muzica de atunci stdteainlegdtur6 strAnsd cu cultul pdgdn,,.3a3 Cregtinismul cu toate ca era autonom gi independent s-a nHscut eAcest ritun
potrivit asdel: ,,imnele erau cAntate pe melodii de tip monosilabic p6nH la cintiri in care doui sau trei grupuri de note puteau fi cdntate pe o silabd de text..." E. Wellesz, AHystory of abyzantine Music and Hymnography (=Istoria muzicii gi imnografiei bizantine), Oxford 2T96L, pag. este descris i:r mod
40).
s3Prin aceste cuvinte clare, descrie loh. Quasten, Musik und Gesang in den kulten der heidnischen Antike und christlichen Frtihzeit (=Muzica gi cAntarea in cultele pigAne din antichitate 9i din timpul cregtin primar), Miirrster L930, pag.1., pozipa bisericilor cregtine timpurii fali de folosirea liturgici a instrumentelor. Unele texte, pe care el le citeazd la pag. 103 gi urmHtoarele gi care pretind ci ar face referire la intrebuinlarea instrumentelor, in mod excepfional, nu au un sens clar - ar putea sa fie interpretate spirifual - insi cu toate acestea confirmd pozilta Bisericii Vechi. 166
gruirr
on Dn. KoNSTANTTN Nrror.c
ps Tsor,ocre
Brsr.rci
insi in sAnul iudaismului, iar primii cregtini au fost iudei. Astfel, au fost preluate numeroase elemrjnte iudaice care, ins6, nu au preiudiciat i:r vrelrn fel din Punct de vedere al con{inufului, ,,noua religie." in pofida elementelor cornu-' ne ale cultului cregtin qi iudaic, nu se poate afirma ei [,itm' De necontestat este realitatea istorici gi dnume cE Bise. ! rica cregtinf, cu toate ci a preluat numeroase elemente sinagogale, a renunlat de la bun i:rceput Ia instrumentele muzicale precum gi la dansurile rituale.344 Sfantul loan Gurd de Aur afirmi despre aceasta in chip categoric urmetoarele: ,,Atunci (adicd la iudei) existau instrumente, prin care se cantau odele. Acum, ins6, in loc de instrumente ne folosim de corp. Trebuie sa cAntdm chiar gi cu ochii, nu numai cu Iimba, cu mAinile, cu picioarele precum gi cu auzulu.345 At:tudinea relinutI a Bisericii primare referitor la instrumentele muzicale, precum gi folosirea acestui tip de muzici de c[tre grup[rile ereticee6, reiese gi din textele necanonice ale uFormularea clard gi argumentafia precisl
a lui D. G. Panagiotopoulos,@euqia' ErcrcAqoraotLrc{e Mouotrcrl€ (=Teoria gi practica muzicii bisericegti bizantine), Atena 1947, pag.2Q sunt in acest context demne de menfionat: ,,'EQ'6oov r1 vda Oqr1orceia avenrfXOr; rcar' &q11dq ei€ auto td rc€vtqov to0 Ioubatopo0, o[ bi anoteAdoavteg tag nq
rcai. nqd{,rq
t{e Bu(avtw{g
ircrcA1oiag eiq r{v flatrarotivrlv {oav'Iou6a-tot nt0avcilta, ov elvat 6tt a0tol etq raq Aatqeutrrcd.g tc.rv ouvd{e6 ilqrlorponoiouv rrlv yvcirqLpov eiq ariroug ioubailrcrlv pouoLrcriv, anoQe0lovteq p6vov t& 6gyava rai toug 1ogor1g, td
6nora eu0tg
it
agxllg anCxAeLoev
sTexful original alluiloan 4.62-463,
din
f1
xgtotlavLrcrl Erxir;oia."
Gurd de Aur, Expositio in Psalmum L43,4:P.C.55, care o parte este citat, ca o mirturie potrivitS, ir:r cartea lui D, G.
@eoqia rai rcq aEw rig Bveavtrvtlq Erc<{otamrcr1e Mououc{e (=Teoria gi practica muzicii bisericeEti bizantine), Atena L947, pag. 26-27, 4ota 9: ,,AMd r6re pw 6gyava {v, 6rj cbv rriq <}6aE riviQeqov' vuvl Et avti 6qydvc,ru rcelg{oOat 6crtr trp or,.rpatL, T'mt yrig rcai 6tl9Q0aA;.r6v fl6ew; oi 6u P anagiotopoulos,
yAr.rtrqq p6vov, ral6ra Xeqciv,
s in acest context
ral 6la rto6riv, rai.6ra atco{q."
(insd mai mult fugitiv) ar trebui mentionati informatia interesantH a lni P. F. Brandschaw, Gottesdienst: IV Alte Kirche (Liturghia: W Biserica Veche), TRE, Bd. 14, Berlin - New York 1985, pag. 4L, care se referi la alcX-
r67
I SruPn
Pnoa Dx.. KoNSTANTIN Nrxor,eropotrros
cregtinismului strHvedri. Un exemplu in acest sens existe in actele apocrife ale SfAntului Toma (6f.), care impreuni cu Evanghelia dupi Toma ,,a fast probabil folositi sau chiar alcituitX de cdtre manihei."szln aceastd scriere este vorba despre o c6ntare de nunt5, pe care Toma tr fi,;jntonat-o in
Faptul ci anumite elemente cultice provenite de la sinagoga iudaici, atAt de la comunit6lile israelitg c6t gi de la cele ale iudeilor din diaspor4se s-au pdstratin slujbele cregtine, reprezinti un indiciu extern al continuitdlii relative a Vechiului LegHmAntin cadrul celui Nou. in cregtinism, toate aceste elemente au primit irsi o alt5 semnificafie, de nafurd duhovniceascd, rdmAnAnd ,,iudaice" doar cu numele. Influenla cuitului iudaic asupra vieqii liturgice cregtine prezintd doar un caracter morfologicaso. Vedd1e noliuni s-au tuirea de noi cAntdri (eretice), accentuAnd nevoia Bisericii de a le delimita pe acestea de cAntdrile canonice, acceptate: ,,Ereticii folosesc des imne pentru rispAndirea invildturilor gregite, iar aceasta a avut ca urmare faptul c{ textele necanonice au fost privite cu reticenli tn timp ce psalmii canonici au fost pre-
fera[." sZAstfel la E. Hennecke, Neutestamentliche Apokryphen in deutscher Ubersetzung, L vol. Evangelien (=Apocrife nou-testamentare in traducere germanl), editat de W. Schneemelcher, Tiibingen 31959,pag.Z0O. *Iprvos, e8 A se vedea gi G. Delling, in: ThlNNT, vol. 8, 506. ee Despre fiinla sinagogii iudaice - in special din diaspora - gi contribufia sa la risp6ndirea cregtinismului a se vedea studiul lui loh. L. Galanis, H ouppoArl tcrv ouva.ycryc.rv tqq rouOa'ircr{q OLaonoqdg orq 6rd.0ocrr1 rou XqoruvLopori mov e0vm6 r6opo (=qqnkiSufia sinagogilor diasporei iudaice Ia rdspAndirea cregtinismului irr lumea pigdnd),in: Aristoteles-unhtersitiit rhessaloniki (editor), KAIPOE. Festschrift frk (=Edi!ie omagiali) prof. D, A. Doikos, (EE@E@ Neue Reihe, vol.4), Tesalonic 1994, pag.L25-148. s0A se vedea pe aceasti temi articolul important al lui E. D, Theodorou,TL IIaAaLa Ata0rjrcq rcai louba'ira Aatqeutrxa otoLleia ev t{ Xqrouavrcfr Aarq€[4 (= Ve&iul Testament qi elemenh:l cultic iudaic in cadrul liturghiei creqtine),
in: Aristoteles-Unioersitiit Thessaloniki (editor), KAIPOE. (=Edilie omagial6) pentru Prof. D. A. Doikos, (EE@E@, Neue Reihe, vol. 4), Tesatornc 1.994, pag. 619-528; ,,... a[ indgctoeLg rqg fiaAauiq Ara0qrcqe rcatrqe louOarrcr1e Aatqelag 6ni fflv XqtotravLrc{v Aatgeiav eivar ... eiboAoyrrcal { proqQoAoymal, r68
oe T_eor'ocrx'
Blsrrci
menlinut mai deParte, fHriirsi a-gi pXstra gi conlinutul inide provenienlH !ial; acestea au P;imit o nou6 semnificalie cregtinH. De aceea, vechile noliuni au remas doar ir calitaCa te de tipuri sau simboluri ale noii realitafl duhovnieegti. grtodourmar;, int6tnim chiar 9i azi iniextele imnqgr3$ce. xe diferite menfiuni a mai multor instrumente cultice Pre- . l cum tobe, litere sau lire; dar toate acestea ipar dcum ca gi duavand. o semnificafie si ca exPrimand o realitate noue interpretahorrniceasce. sfantul Atanasie a reliefat aceasta re duhorrnicea.sce a noliunilor de mai sus, care desemneaze instrumente muzicale, intr-un mod deosebil, zicAnd: "KaL yaq to alveiv rov @edv iv rcuppaAoLg euriXoLg rcaLrctOdq4 rcai 6erca16qbc r|;aArqqirp, ouppottov nahw {v rcal or1T (IuYKeioeol. piv vopipraq ra pdAq to' ocirFravtltcov oO paroq rirg xoq6dg, roug 6i Aoyrcr;.roug riq t|luxrtg coqrci1'paA,ay\veo}at, rcaL Aorrcov rn {Xn rcaL tQ veriprart toO nan t aKtv elo0 a L KaL (fl v"3s1' Tot ire acest spiritexegetic a talcuit noliunile de mai sus 9i sfantul loan Cur[ de Aur, care a mers chiar mai departe cu interPretap5rea lor duho-rniceasc[, astfel incat expunerile salepot Biserica sa' opinia rea celor neiniliali uneori exagerate' fn primare a exclus din cadrul Liturghiei instrumentele din vremurile de odinioarH, inlocuindu-le cu truPul uman' il:r sensul c6; ,,Dac6oricare membru al corpului omenesc face (' dac[ auzul ceea ce lui Dumnezeu aduce slav[ 9i laudi, ") cAntiri este pregetit (corespunzitor) si recePteze psalmi 9i intoneze' sd duhovnlcegti (...), atunci membrele trupului precumlirele 9i giterele - o noul cAntare (rcawr1v rirb{v) nu prin cuvinte, ci prin fapte (rcgalp'droot)"352' rcv
€13
Fra.to
q r.ctiu'c.a'
laqarcrrl g Lm uca lruoqbpata ra$rr1; "'"^ Psalmorum 29: cel Mare,Epistola ad Marcellium de interpret4tione
o$ooroor' elq noAia i{coteq
tt'4inn*i,
Lrca
gETT32,27,
iiifi"rit to* Gurd de Aur,Expositio in psalmum ya[
€rcao"ov to0tc.-rv tauta
ngatql
&
143, 4:
p.c.55, 462-463: ,,'ora.,t
tQ @eQ Qdget 66[av rcaI aivov
''
' 6tav r69
Stuprtbs TBor,ocrn Brarrci
Pnor. Dn. KoNsraNtrN NrKoLAKopoulos
I.3.2"2.
+i
Ii i ill :I 'i.:
lt:
',
l: ii.
Ir
domeiltrl a.egtin
Faptul cd tn vedrea literaturi bisericeascE, patristicd intAinim mereu aldturi termenii de ,,psalm" gi ,,imrL" s3 inseamni cd acegti termeni sunt de sine stitdtori gi inconfundabilie. Enumerarea acestora in Efeseni 5, 18 - 19 prin folosirea prepoziliei de 1egHtur6.rco.t= ,,Qi" ({.raApotE rcai. ripvorg) reprezintX un indiciu clar cd aici nu avem de-a face, ir:r nici ttr. cazt cu doui nofiuni sinonime. Este un fapt dovedit gi incontestabil ci,,... inci in Biserica primari, imnele erau cAntate qi constituiau aldturi de psalmi o parte componenti a cultului dumnezeiesc ..."35s. De necontestat este gi faptul cX prin denumirea de,,imn" erau gi sunt desemnate acele cAntdri care se refer5 direct Ia nucleul doctrinei cregtine; adici la Sfinta Treime sau la Persoana Lui Iisus Hristos. tn consecinlH, termenul de ,,imn" semnificH inclusiv in cadrul cregtinismului primar, un text poetic cu conlinut hristologic Ai doxologic3s5. Este vorba nqoE rl.raAprirv rai nveu;,ratrrcdrv arcouopatov 0no6ofiv
{6et rcawqv r}brlv, o0 rqv 6ui Qqprrito.lv, dMa qv 6ra nqayyarwv." 3sFolositoare in acest context este mefturia Fericitului Augusfin, Confessiones 9,7:P.L.32,77A:,,Tunc hymni et psalmi ut canerentur secundum moren orientalium patrium, ne populusmoemoris toediocontabesceret, instifufum est." (A se vedea de asemnea BI{/ 18, editat de A. Hoffmann, Kempten und Miinchen L914,
pag.l98.)
s Afirmagia nesuslinutd
{. ili Y,t,,
]i,l
i[;
fli N, b,,
&t #;
lli
*Ipvog,
in: G. Delling, de o argumentare concreti TbWNT, vol. & pag. 502, ,,Faptul ce {aAp6q qi 6pvog s-ar referi la specii literare deosebite, nu este evident", nu mai poate fi valabild. Argumentul lui H. Schlier, care depinde de cel precedent, nu poate suslne pHrerea mai sus mentionati a lui G. Delling, rir6ri, in: ibidem, vol. 1, pag. 64: ,,inNoul Testament este, de asemene4 intre QOl1, {ot16q rSpvog puSn diferenfiat. ...,, Chiar dacd nu existd nici o diferenfiere literali, ea este ilustrati pebaza contextului gi a comparafiei speciilor literare i:r cadrul mediului literar al Noului Testament. 55 Chr. Hannick, Hymnen: II. Orthodoxe Kirche (=1fimg IL Eiserica Ortodoxd), TRE ool.1O Berlin pi altele 1985, pag. 762. s6Ase vedea spre exemplu, /oh.I(roll,Die dristlidre Hymnodikbis zu I(emens von Alexandria (=Imnodica cregtind pane la Clement din Alexandria), K6nigsberg192')., pag. L0: ,,Stilul festiv mai inalt, este ceea ce caracteizeazd imnul, un
chiar de o cantare rAnduitd'pe un text poetic aicituit liber'sz Spre deosebire de ,,psalrrt" notiunea de,,imn" nu trebuia neaperat s6,sebazeze, precum odele gi psalmiibiblici, pe o temelie biblicE vechi-testamentari"3ss. IJn exemplu caracteristic pentru epoca primare a pdrinfilor apostolici este iEprezentat de un citat din opera SfAntului Iustin MartiruI (+ cca. L65), pentm care cuvAnful,,imn'posedH o clard conotalie hristologico - doxologicE. in Apologia sa a scris cd, ,,cregtinii Ii mulfumesc Iui Dumnezeu prin cuvinte de rugiciune (nopndq) 9i prinin6llarea de imne (fipvoug) pentru cH ne-a creat gi se i:rgrijegte pentru de cele necesare Pentru bundstarea noastre ..."ne. Din intregul context al acesfui fragment al Apologiei se poate deduce tn mod indirect elementul nou, creqtin al acestei no{iuni. Dupd cum #irmd G. Delling ('Tpvog, ThVVI"IT vol. 8, p.505) aici, este vorba de o folosire exclusiv in afara Vechiului Testament a termenului,,imn' (,,OutsJizare a termenului rSpvog seintAlnegte numai la Sfand Iustin Martirul -,,Apologia" 13,2"). Faptul cH imnul se referd in mod nemijlocit la esenla crestinismului ne atrage atenfia asuPra caracterului s5u de ,,Mdrturisire de credinte'. in acest sens, Sfantul Grigore de stil care este potrivit pentru continuhrl cuvintelor. lmnul este ln primul rAnd 1aud5, o cAntare de slavi lui Dumnezeu." sTin importantul sEu comentar, E. Lohse, Die Briefe an die Kolosser und an Philemon (=Epistola cdtre Coloseni gi cea cdtre Filimon), Gdttingen 141968, pag' 2L6, facereferiri biblice la specia,,imn": ,,ripvoq este cAntarea de laud{ festivd (LXXIes. 42,70;7 Makk 13,51; F. A.1,6,25;Evr.2,L2)...." Aceasti exPunere este preluati aproape cuvAnt cu cuvAnt de citre F, MuJlner,DerBrief an die Epheser, (OTK 10), Wiirzburg 7982, pag. 1.49. 3s8A se vedqa expunerile lui O. N, Tolika, Enlropo eyrcurez\onaL6Lr6 i.e[tr6 1116 Bu(avtwqq Mouomrle u1e an& tov rc6opo EAArlvoq060oErlq ErcrArloiaq, Atena 1993, pag.396:,,0 {pvog 6urcqivetar an6 tov t"ip6 o1o 6tt
rrorlrrK6 rce (;revo, yqappfvo er6rrcd yili ouyrcer
rar
oE
ffii
F,,i
W
170
UI
1
Peor. Dn,
Nyssa a precizat foarte bine urmdtoarele: ,,Imnul este o Preasllvire a lui Dumnezelr, pentru bundtifile prezente Pe care le avem."3@ Aceasti mlrturie patristici, dovedeqte conotalia pur cregtini a termenului, pe care acesta a primit-o in decursul primelor secole cregtine.Imnul cregfinqre ca centru de greutate elemente de baz6'a1e credinfef pe"ea€leeyide$azh'intr-un mod poetic, prin cuvinte de 1aud5, mulEumire sau prin doxologie.36l Agadar, se poate afirma f6r[ qov6ial[ ,,ci imnul din perioada primari a fost, de fapt, o mirturisire. Mdrturisirea PresuPune in primul rAnd sldvirea lui Dumnezeu, punerea publici in slujba celui Preasl*vi(' .362 Din epoca primarX cregtini se pistreazi o mulfime de mirturii scrise, care aratH productivitatea considerabili de imne a acelui timp. Foarte pe scurt se va face referire aici la poeziaprofan - religioasi (Aoy(a nolr;oq) care, in comParafie cu lirica liturgicd, nu era destinatH cultului gi avea ca scop, in afar6 de slivirea lui Dumnezeu, binele gi educarea credinciogilor. 363 Un exemplu remarcabil din aceasta perioadd este un imn al scriitorului bisericesc Clement dinAlexandria (+215) conceput intr-o formi poeticd la sfArgitul operei sale intitulate ,,Pedagogul". In acest imn discipolii sal fl slSvesc in cor pe ,,r1yr]toqa Xqrrot6v" (,,CArmuitorul w Gigorie de Nissa,Inscriptiones Psalmorum 2,3: BEII 66, 42,6'7 . slAcest caracter, de slivire gi mulgumire, al imnelor este evidenliat de cltre Calvin tn comentarul sdu la Epistola cdtre Efeseni (Joannis caloini,In omnes Novi Testamenti epistoias commentarii, editat de A. Tholuck,vol.Il, HaIle'z1834, pag.6l ,,hymnos, psalmos, laudes Dei, gratiarum actions." A se vedea de asemenea pag. 159 ,,Hymnus proprie sit larrdis canticum, sive assa voce, sive alite canatur." ) %zG. Schille, Friihctristlictre Hymnen (=Irnne cregtine primare), Berlin 1965, pag' 20.
s3A se vedea P. K. Christou, @eoAo-yrrcd. peAerrlptata, vol. L: TpvoygaQLrcd, Tesalonic 1981., pag.39: ,,'H Loyi.a.0gloreutLrc{ noiqoLg 6iv rcgoog(etat 6u} d1v ouAAoyrrcqv Aatqe[av' ircQqd(eL ta ngooontrd ciuvaLo0r]para roiu ouvo€tou tvcbnLov too oelou rcal irtoq TI1s boEoAoyrioec,4 a0ro0 inr.6rc.xer Entorle cqv t6gr[.rw ral bLbaorcallav toO avayvciotou fl arqoatoO'" 17z
;l
Sruorr pa Tsol,ocle BrBiii;,
KoNstlxtrN NrroLAKoPoulos
Hristos") prin,,atvoug aQeAetq, rSprvoug atqerciig" (smerite preasldviri gi imne adevirate)ffi. benul literar ,,Irrtr{' prezintd,in decursul primelor secole crestine, atatit:I domeniul poeziei profahe,,citgi in ce1 al poeziei bisericegti - liturgice o contingitate evidentl. De asemenea, este neindoielnic faptul cd diir totdeauna, s:au. ritmic cAt 9i prozaic.l creat imne din textg atAt cu "o.,lirrrrt Clement Alexandride tn afara exemplului oferit mai sus nul se poate menfiona in acest contex! un alt text poetic caracteristic din secolul al IV--IeE care evidenfiazi creativitatea poetici a cregtinilor. Este vorba despre aga - numitul ,,Prosahymnus" care se afl5 la inceputul celei de a doua cirfi a operei ,,De trinitate" a lui Didim cel Orb (313 - 398). Imnul infiligeazi o importantd mirturisire de credinli legat[ de dogma Sfintei Treimi, accentuAnd homousia Sfantului Duh gi combind intr-un mod remarcabil, intr-o form[ prozaic6., elemente ritmice qi retorice.35s DacH se cerceteazE izvoarele literare din secolul al IV lea cregtin, se pot gisi alte dovezi privitoare la existenfa noilor imne .tegtit - liturgice. EIe nu pot fi identificate cu psalMClement din Alexandria, Pedagogul 3,12:aEil 7,233. Ase vedea de semenea texhrl in edifia lui o. stiihlin, clement Alexandrinul. Erster Band (volumul intai) Protrepticus und Pedagogus, Die grieehischen christlichen schriftsteller der " ersten drei Jahrhunderte, Bd. 12 1=5..0,o cregtini greci din primele trei secole), Leipzig 1936,pag.291-292. Asevedea de asemenea lucrarea lui Th'Wolbergs' Griechische religi$se Gedichte der ersten nachchristlichen ]ahrhunderte, Bd. 1: Psalmen und Hymnen der Gnosis und des friihen Christentums, (Beitrdge zur klassischen Philologie 40), Meisenheim am Glan 7971", mai ales pag' 10 9i urmitoarele (=Poezia religioasi greceasci a prime"lor secole cregtiiie, vol' 1: Psalgi Imnele Gnozei gi ale cregtinismului.primar). Referitor la aceasta, a se vedea ediga criUc{a lui l. Seilet (editot gi lraducdtot), Dydimus der Blinde. De tdnitate,-(=Pidim cel Orb. Despre-.SfAnt1 Treime), cartea a II-a, capitolele 1-7, (Beikiige zur klassischen Phitgl=o6,ie, He{ljl, Uetsenheim am Glan 1975. A se vedea mai.ales prosahimnul de'Ia pag: VIII gi urmitoarele precum gi nota interesanti: ;,Diaim unegte din punct de vedere stylistic Kola ritmicd gi Retorica greaci (...) Aceastd stilizare are loc deja in formulare cregtine foarte timpurii, ca qi in Faptele Apostoliior (".)'"
mii s5
173
'
Pa.or.
Dn. KoNsTANTTN Nrrou.ropouros
Sruprr os Tiolbcrs Brsrrci
mii (care erau deia pIrli componente ale Liturghiei cregtine primare). IncepAnd cu mdrturiile timpului cregtin primar, imnele Qi-au cristalizat propriile caracteristici, spre deosebire de cele davidice precum gi de psalmii cregtini. in
vreme ce psalmii erau fie recitali tr chip melodios, fie cAntali rapid gi alternativ,in cazul imnelor (hristologice) s-a evidenfiat un mod aparte de cAntare, mai ingriji! care a generat de fapt melodii concrete (Efimni/Responsoria)aeo. in cadrul acesfui context este de remarcat fapful cI, in timp ce ultima parte a unor versete concrete din psalmi se repetd inmod stereotip, fapt cunoscutinimnogr#ie sub denumirea de ,,^(norPalua" (Hypopsalma), expresiile care s-au dezvoltat pentru imnele de sine-stit[toare, au fost denumite imne mai mari ,,'EQuynta" (Efimnia)a02. Referitor la semnificalia nofiunii de,,imn", trebuie sd apeldm la un alt verset paulinic (I Cor. 14, \5) care atinge doar indirect esenfa imnului. Aici, este vorba despre imnele de preaslivire a lui Dumnezeu care trebuie aduse atdt ss, duhul cit gi cu rafiunea;36E douX forme ale cAntirii, care par sd aibi aceeagi va1oare36e. Verbul grecesc ,tl.,aLCo", folosii in 366Mai
multe informafii prelioase pentru acest secol
se gHsesc
in lucrarea lui Sf.
flatqoAoyia, vol.2:'O riraqtog ai.otvag (AvaroArj rca( Ariorl) (= Patrologia, volumul 2: Secolul 4 (rdsirit qi apus)), Atena 1990. A se vedea in acest context pag.'J.69:,,'Enop€vc.rg f; rlrazltucll ngaEr11, trlv 6noh 6 BaoiAerog nqoiircoOdrer rai,crlv 6nob Oecoqei rqatouoa. of 6i4 oXe66v tr1v Avaroirl, nequl.appd.veq irct6g dn6 rry EppeArj rivd.yv<^xrq tdrv VaApriv, {t1wovg Papadopoulos,
tgorrigra
;.ri 6rarcergqrdvo €SripvLq 16 6rcoio Quotrcd
to0 rcuqhrg rSpvou. "
{tav
ouvto;.r6teqo
sTMai multe in-formafii in ceea ce privegte tris5turile imnografice ale acestor douH notiuni, a se vedea la K. Nikolakopoulos, Hym.nologisch-musikalische Terminologie der Orthodoxie (=Terminologia imnologic-muzicald a Ortodoxiei): Ein Lexikon, OFo 9 (7995) 2L5. ssTextul original al acestui citat este: ,,.ltaLa rQ rwedpatg r[.,aAqr 6i rcai te
voi"
(1
Cor 14,15).
36Foarte relevante sunt tr acest context observafiile lui O. Cullminn,Das GJbet im Neuen Testament. Zugleich ein Versuch einer vom Neuen Testament aus zu
erteilenden Antwort auf heutige Fragen (=Rugiciunea in Noul Testament. 174
texful grecesc, nu trebuie sH ne surprinde gi si ne conduc5 neapdrat ia genul liric al psalmilor. in inttegul context este vorba, tr generaf de preasldvirea lui Dumnezeurcare trebuie sH corespundd gi aspectelor rafionale. Aceaiti inta;tigibilitate a continutului doxologic, care este psahno{iaip.!ih imne, este limuriti de c[tre SfAntul GliSoqe de Nisda;'care igi propune o interpretare gi expiicare a versetului paulinic I de mai sus: ,,'O bi tv iipwoLE !)d.Lpoq elg rir{.'r;Aotdqav t'lpaq ht ay et r
Grigorie de Nissa,Inscriptiones Psalmorum 2,3: BEII 65,43,19-27.
175
I
' Pnop. De, KoNSTANTTN
Nrrollropour.os
une important[ a imnului, in calitate de cAntare de 1aud6, gi element cultic al tsisericii Vechi: intetigibilitatea confinu-
tului imnului. tn acest loc meriti menfionat un citat interesant din scrierile SfAntului Ioan Hrisostom, care a reuqit sd cuprindi intr-o singuri formulare diferitele aspectg ale nofiunii: ,,... oupQcbvaqdrrcavrzg ci)oneqr iE €vdg or6yaroq,fipvouq elg tdv triv 6Aarv {.6oucrr @e6v, yeqaiqovt tq re a'br6v in mijlocul acestui citat, avAnd in vedere contextul, este reliefat in primul rAnd caracterul cregtin al imnelor din
ir
calitate de cAntHri doxologice erau indreptate c[tre Dumnezeu. Nu mai este vorba de imne vechi-testamentare, ci de noi crealii poetice, care erau destinate in mod neindoielnic uzului liturgic. Sfanhil Ioan Hrisostomul exprim[ prin formularea de mai sus dimensiunea duhovniceascd h imnelor, in cAntarea cirora intreaga comunitate, unificatH spiritual, se roage, ca gi cu o gurH,lui Dumnezeu prin aceasta imnul creAnd un cadru duhovnicesc - liturgic corespunz[tor rugiciunii. fn acest sens, trebuie scoasi neapdrat in evidenld cAntarea vocali unisonH a muzicii din Biserica primar6. Astfel, prim imne ,,ftttreaga fiinfd omeneasci se (ridici) in atmosfera liturgicH de reperioada primarS, care
cunogtinli gi doxologie, dlruindu-se pe sine lui DumnezelJ-".372
RecapitulAnd acest capitof trebuie menlionat mai intAi faptul cd, noliunea paulinl de ,,imn" prezint[ caracteristici clare, original cregtine. intregul confinut imnologic3Ts care ne-a fost transmis ir:r Noul Testament, este o mirturie de necontestat in acest sens. Bineinteles cH toate aceste cAntdri bi-
iir
i
371 loan Gurd da Aur, Omilia 68 la Matei, P.G. 58, 6M. mK. Nikolakopoulos,Das Wesen und die Funktion der byzantinischen Musik (=Iiin!a qi funclia muzicii bizantine), Hermeneiag (1992)1.46. 38A se vedea gi F, Hahn, Der urchristliche Gottesdienst (=Liturghia cregtind primari), Stu.ttgart, L970 pag.67 gi urmitoarele qi77.
l
il
'Sruprr'ps.TEorocrr Bralrci
blice gi versuri de slavhsTa aparfin categoriei pai#hice a imnelor, degi aici ar fi trebuit incluse 9i alte cAntdri care n-au mai putut fi cuprinse in tradilia scrisi, fiind pierdute:.--*
.::I.3.3. Odele duhorrnice gtt' Ilv eu par rcr1 ci:bq 'f i...:,.,, .^ --" "
Cu toate cd.,,oda" a constituit o parte integrant{in tra-l ditia iudaicl, ea afost folositd gi in literatura antica grec€asci profani. in viala cuitici cregtin5 ea a primit ins6 o noui formd. Nofiunii de ,,odd" care desemna in vechime doar forma literar - imnicx a cAntirilor, cregtinii i-au datun nou confinut. Numeroase izvoare dovedesc fapful ci odele cregtine erau prezente in slujbeie Bisericii primare' Nu numai Sfantul Pavel, ci gi alfi aghiografi neo - testamentari gi vechi scriitori cregtini, un exemplu impresionant fiind dat de cHtre Evanghelistul Ioan i:r Apocalisa sa, ne dau dovezi vii in acest
sens.37s
L3,3,1,
Asytecte etimologice
{
litetete
Substantivul ,,Odd", care provine de la verbul ,,5'6
37aA se
ricegti), Paderbom 21881, Pag. 18. szs aon det Goltz, Das Gebet in E, 619 ysdsn pe aceasta tema 0bservalia fr, (=Rug6ciunea in' untersuclnrng geschichtliche Eine der dltesten ihrirt"oh"it. 13GL37:,,"'-Ode pag' L901, Leipzig 9i istoricd), analizi O veche. Cregtinitatea imne par a fi deja deshrl de timpuriu comPuse pentru Hristos, fiind folosite chiar ir cadrul liturghiei. Pentnr aceasta aveiltun exemplu in Q6{ rcaLv1 pentru mielul din Apocalipse (5,9,10) (...) Prin denumirea de ri61 rcaw{ prima
!i
cAntare de laudd pare a fi desemnati drept cAntare
cregtini"' r77
ltii q,
' rr F
r.l6
i
xi iir
# ,t;
#, fr'
L,
Pnor. Dn. KoxsrANTrN Nrroreropour,os
Srtlpu rir Tsor,oare Brsr,rci
Xi,
fr
astfel de ,, Qop.a". tn cadrul libertHfii de compozifie a cAncregtine primare375, pe lAngd psalmii creqtini gi imneIe liturgice, cregtinii talentafl, au creat dupH un anumit model precregtin, alte c6ntiri, odele, care fir cadrul cultului Bisericii Vechi au fost puse in legdturi cu aga numita -psal-
tirilor i
modie spiritualH". In contextul filologic primar, in care termenul ,,ode', dupi cum s-a aritat, era folosit ca termen general pentru nofiunea de cAntare, se referd fir mod special lapoezralirici.3z Cu timpul oda a fost preluatd gi in domeniul religios. Prin aceasta ea a primit un caracter de laudi p.i.r care Dumnezeu qi faptele Sale iubitoare de oameni erau preamHrite.3Ts In acest timp, in poezia profani, specia literar[ a odei era incd puternic prezenti. Se poate face referire in acest sens, la uzul verbal vechi grecesc, elenistic Ai roman din domeniul liricii vechi gi al teatruiui. Bineinleles c5,,Psalmu1" reprezinti un termen speeific biblic, in timp ce ,,Imnul" gi ,,Oda" provin din contexful gi culfura greceasc5.3D Dupd i:r-
if
i
Asevedealoh. Karaoidopoulos, -Eirrlrv @eo:D" :rcai,,xat' elrc6va" @eo! naga tQ Anoot6Arp llariulqr (=.Chipul lui dumnezeu" qi,,dupi Chipul lui Dumnezeu" la Apostolul Pavel), Tesalonic 1964, pag. 50-51: ,, . . . elvar yvrootdv 6tL ri nEirrl XqrotLavucrl Korv6qs ouv60etev tAeu0€g<,lq ripvoug rcal nqooeuXa6 6ul t&q AeLtouqyrraq rrls ouvri{,eq..." 3zSpre exempluP. K. Christou,@eoLoytxh preAerrlprata, vol. 1: lf;rvoygaQrrd (= Stuaii teologice, vol. L: teme imnografice), Tesalonic L981, pag.20: ,,qb6r1 6i dcrqpawe nd.v e[6oq d.op.aroq, cir,A,l,'ibicdq ave$Cqeto eig rqv Auqrrcrlv noir;376
ow." ffiE. Lohse,Die Briefe an die Kolosser und an Philemon (=Epistola citre Coloseni gi cdtre Filimon), Giittingen 1a1986, pag.206: ,,...Qbr\ cAntarea in care sunt preamErite faptele lui Dumnezeu (Apoc. 5, 9;74+ 3;1.5,3)." A se vedea asem5narea surprinzdtoare cu citatul lui F. Mufiner, Der Brief an die Epheser (=Epistola citre Efeseni), (OTK 10), Wtirzburg 1982, pag.149: ,,CAntiri, sunt poaie acele cAntece, cu care sunt sl{vite in mod deosebit faptele mAntuitoare gi biniitoare ale lui Dumnezeu." A se vedea deasemenea gi (Apoc. 5,9;14, 3; LS,3). 3tsA se vedea despre aceasta l. Gnilka, Der Kolosserbrief (=Epistola cdtre Coloseni), Freiburg 1980, pag. 201: ,,Bineinleles ci psalmul este o noliune biblicd prin excelenld, i:r timp ce imnul gi oda sunt cunoscute grecilor."
{elegerea greceasce insd, imnul gi oda nu pot fi folosite:ta fiind identice. Acest lucru igi pretinde valabilitatea-atat drpl vechea cAt gi dupd noua uzarrld, a limbii greceqti.38o Denumirile insHgi sunt indicii directe a structurii inelodi-eitihnsmise, a textelor respective. Diferenla clari intre cele d.gpa specii literare, imn gi odi, se poate recunoaqte,si:pe tiaza' desei combinagii a noliunilor (spre exemplu QOrl tr,.rvi QaApc-rvsl), care este folositd ca titlu al diferitelor grupe de texte. Prin aceasta se poate vedea atit importanla etimologicd cAt gi cea semandce, precum gi funcfia odei in cadrul modalitefli de cAntare.382 Conform acestei semnificafii, nofiunile de od[ gi psalm nu pot fi confundate una cu alta. CAntarea de laudX (+6ll), care era de altfel" obignuitH in tradifia iudaicH, nu reprezintI o cAntare psalmici propriu-zisi. Este vorba de o diferen$iere, care, dupl curn va ardta citaful urmitor, a fost, atAt in Vechiul Testament cAt gi in Biserica primar6, fHcutd in mod congtient. Justin Martirul gi Filosoful ( +165) se refere la cele doui specii literare, prin preluarea unui text din profetlrl Amos (5,18-6,7): ,,an6orqoov arr'tpo0 nArl0og cfbd-rv oou rcaL r.PaAFc,.lv"s3.
ffiDintr-o mirturie contemporanH a secolului nostru, reiese in mod dar o diferenflere a odei faf{ de imn: ,,MrltgorioA[tou flevtan6AeugNemapiou, @eotord.qrov, {cor. f,JGai rcai'TprvoL rcgog rqv ifneqayhv @eot6rcov xai Aernd.q0evov Maqtav (=Mitropolitul Nectarie al Pentapolei, teotokarion, adicd ode qi imne aduse Sfintei Fecioare gi NascXtoarei de Dumnezeu), Atena21907:,,"O0ev'yvar qi(co 0pw, 6rt tyqarf;a 103 06ds, 30 0prvoug ral 1.L Kalr6vqq" (=Vd impidngesc faptul ci run compus 103 ode 30 imne 9i 11 kanoane): citatul lal{. G. Chaldaiakis,
Ado leq6yqaQa ro0 @eotoraq[ou to0 Aylou Nerctaqlou (=Doui manuscrise a acatistului teotokarion a sfAntulrri Nectarie), @eoloyia 65 (1994) 387. sr A se vedea importantele expuneri ale SfAnfului Vasile cel Mare, Homiliae super Psalmos 29,1: P.G. 29, 305 und 8E1152,54. mAici pot fi menfonate expunerile lui R. Sqfurackcnbu.rg,..D;\E{efan die Ephesser (=Epistola cltre Efeseni), Ziirich 9i altel'e 1982 pag. 243, Nota 603: ,,...QbaL sunt la greci, cAntdri de toate tipurile, in LXX de.obicei hadus prin Qrirrp hebr in titlurile psalmilor adesea impreuni cu rpaAp6g (cAntarea unui psalm)." 38r lustin, Dialogul 22,3; BEII 3, 227.
,ii' iri
I
t78 #i Sl,i
179
)
1l
tll {1 ryr:u
hil Pn on,
P1 lri
Claritatea proPozitiei, (sintaxta paratactice cu cuvantul de tegdturi ,xa?) precum gi intregul context, trimit la doi termeni originali cregtini, care nu Pot fi identificafi unul cu altul. Existenla speciei poetice ,,ode" , independentd de psalm, poate fi urmdrit6 incepAnd o datH cu aparifia comunitifii cregtine. Demn de luat in seamH, este 9i fqptul ci in jurul anului 200 d. Hr., timp din care Provine cea mai veche menliune despre folosirea liturgic[ a Psalmiior lui David in Biserica ffestine - nu existe nici o alti sursH referitore la o pretinse folosire mai timPurie a psalmilor -384, termenul ,,ode" nu a fost folosit ca echivalent pentru nofiunea de psalm. O dovadd de necontestat se gdsegte in cdrfile apocrife, pHstrate fragmentar, numiteActele iui Pavel, care dupd W. Schneemelcher, au fost scrise in perioada cuprinsi iretre 185-195.3E5 tn legituri cu descrierea slvArgirii Euharistiei, s-a pestrat urmetoarea expresie: ,,urrd aut6v r.f-raAp6v te AauL0 rcaL rlba;v (=printre cAntarea psalmilor lui David gi
il f;t ti:,
ff ffi1 ,ii1l
lr lii rrdlr
lil rt.i
li'
ii r.,lrr
lrl i;ln
{i
,l I
il: ll l#,r
Jj1
#l trl
fr,
eA
il ,:
I
#,i
ffi #{ ot;n
.
,[,
se vedea
referitor la acest context important P, K, Chrislou, @eoAoytta 1: lfpvoygaQrxd (=Studii teologice, vol' L: teme imnografice),
a cantarilor)".xe Deosebirea dintre ode qi psalntii davidici, este ir:r acest loc cu atat mai evident4 cu cAt cuvintele de legXturd clasic grecesti ,,TE ,.. Ko((' se refere'la.dou-d eJemenie ale propozifiei. ConJorm citatului demai sus.^odele erau,
in uzul liturgic din acest timp primar, o categorie 4dgpen'' -- ' dent5, pe lAng[ psalmii davidici. Pebazazurselor existente, se Poate constatli c5, noild ode cregtine,esT spre deosebire de psalmi gi imne, se caracterizau printr-un proces de formare literari mai liber. Din punct de vedere al confinutului, acestea nu s-au limitat la formulHri hristologice sau trinitare dar definite ci avea chiar un caracter didactic sau Parenetic.s88 Cu alte cuvintg ele stdteau in strAnsH legXturl cu un sPidt nou, inovativ 9i impunitor. Caracteristic pentru aceasta este denumirea genera1[ a acestei specii literare, cate, fete a neglija contextLrl ei din cadrul lexicului cultic iudaic Ai a practicii cultice iudaice, eviden S.az\, caraclerul dinamic al imProvizdn| aProPiat de muzica profane. Ca urmare, odei ii este atribuitd acea irsugire deosebitd, de a unifica i:r cel mai impresionant mod,
peAetr]pata, vol.
melod ia menismaticf, cu cuvAntul.3se
Tesalonic 1981, pag. 45, care reugegte, in ceea ce privegte primele doui secole cregtine, sd articuleze in mod hotirAt acest fapt,: ,... pCvet tv revdv L50 neqlnou 6t6v, rcatd. to 6noiov 6iv eipreOa pdpatoL negi toO 6tt tr[;ri:Movto pLpAtrcoi.
ffiTextul citat din Actele lui Pavel se gdsegte la pagina
r|.raAproi.
r
(qT rlpratog." Un fapt demn de luat in serios, este spre exemplu, tHcerea pe care lustin Martirul gi Iilosoful o pdslreazi in scrierile sale, referitor la o eventuali folosire a psalmilor vechi - testamentari in cultul creqtin prirnar. Cu toate cd acest martor vechi descrie in mod exhaustiv modul de desfigurare a sfintei Euharistii, nu face, in cadrul acestor expuneri (rcorvdq euXctg e0lagLothv, rinopvqpoveilprata tdrv dnoor6fur'sv, ou)'YQd$;.rata ro.rv nqoQrpiru), nici o referire la psalmii lui David. (A se vedea Apologia
tqv riqvqtrc{v dnorpw toO
7a
papirusului grecesc
al bibliotecii universitare gi de stat din Hamburg (PH), care provine aproximativ din anul 300. A se vedea mai departe C. Schmidt,IIqd[,eLq llariAou, Acta pauli dupd papirusul bibliotecii universitare gi de stat din Hamburg, editatd cu
l,
ffi,
65,67: BEII 3,197 9i urmdtoarele.) s5Aprecierea concretd a lui W Schneemelcher, Paulusakten (=Actele lui Pavel), in: E, Henneclce, Neqtestamentliche Apokryphen in deutsqher Ubersetzung, II. voI.:Apostolisches, Apokalypsen und Verwandtti, hrsg' von W. Schneemelcher, L971,5.241. (=Aroort"le nou.testamentare in traducere germand, II vol.; Texte
conlucrarea luiW, Schubart, Hamburg 1936,pag.50 9i urmdtoarele' 38TAsevedeaexpunerileluiE. Fr.vonilerGoltz,DasGebetinderaltestenchristenheit. Eine geschichtliche Untersuchung, Leipzig 1901, S. 183. 1=t1,t5tt,""u in cregtinitatea veche. O analizi istorici, Leipzig 1901, pag. 183). 3s in mod caracteristic scria Calvin in comentaritil siu la Epistola c[he coloseni: commentarii, editat de /4. Joannis caloini,In omnes Novi Tdstamenti epistolas Thotuck,.vol. tr, Halle 21.834, pag.159: ,,Oda non laudes tantum contineat, sed
ffii ffil
apostolice, apocalipse gi alte texte inrudite, editat deW. Schneemelchcr),Ti.i.btn' gera197'1, pag.241,.
*perir,t"lubiru.4.oc,GrigonedeNyqa,Ilscl.pttongslsalmoruin2;3;BEn 6,42,4.5 defineqte specia iiteiarl a odei astfel: ,,...4,6i 6d f1 6ta q:r6$41oe yLvopdvrl to0 trqdlqAa." Aici avem, binijinlples, incH un indipdAouq pu"o "a, Qqpdtol ciu in ceea ce privegte muzica vocald, firi acompanierea instrumentelor, a Bisericii Vechi, vocea omeneasci produsd prin intermediul gurii fiind considera-
$1,
f,1 i';
I
riii
* ffi1
Hr ffi,
&,
*
Stuorr'*TnoloGIB Brsr.rci
Dn. KoNstnrtrlN NrrolAKopoulos
ffi,i
h;l grl
$ii
H'
,
parai4eses at alia a-rgumenta.". ...., ,*r,r-,.*...d:'.1
eS
ffi
ffi' ffi
ffi
r8o
r8r
I Pnon Dn. KoNsTANTTN Nrxor..cropouros
Toate aceste caracteristici ale speciei ,,Odd", pot
Sruorr
fi con-
firmate pebaza o{_elor iudaic - biblice sau iudaic - cregtine, c6t gitr comparafe cu ,,cAntdrile de laudi" din Qumran. Reprezentative sunt, spre exemplu, in acest context, cele 42 de ode ale,lui Solom3eo, care proveneau fIrI indoiall din mediul iudaic-cregtin, gi care dau dovadH de influenle clare vechi-testamentare. Odele lui Solomon, in calitate de produs al lumii cregtine primare, se incadreazd, dupd,toati probabilitate4 in specfrul teologic al modului de inlelegere paulin. Trebuie stabiiite trei caracteristici ale Odelor lui SotomorL care pentru cercetarea de fali prezinti un interes deosebit:
- structura liricd liberd a textului, care caractefizeazil dealtfel caracterul poetic liber al speciei;3e1 - refrenul biblic - psalmic ,,Allell1ia", care tedreie aproape toate odele gi face trimitere la funcfia3e2lor liturgici; ti
drept cel mai perfect gi potrivit instrument, care poate unifica armonic muzica cu textul. ffiAsupra caracterul lor pur cregtin cAt gi a limbii grecegti ca limbi in care au fost redactate odele lui Solomo& a atras atenfla in mod convingltor B . Tsakonas, Ai. r)6al LoAogdrvtoq (Etrrayary - Kelpevov -'Eqrprqveh) (=Odele lui Solomon (Introducere - text - interpretare)), Atena 1974, (a se vedea, printre altele, pat, 9 gi urmdtoarele; pag. 25 gi urmdtoarele.) Penku alte caracteristici ale odelor lui Solomon a se vedea in; S, Ashbrook Harae!, Feminine Imagery for the Divine: The HoIy Spirit, The Odes of Solomoru and Early Syriac Traditiory (=Imagistica feminini a divinitdtii. Duhul SfAnt, Odele lui Solomon gi tradifia primari siriaci) Sf. Wadimir's Theological Quarteily 37 (1993) 117-139, mai ales pag. 122 gi urmitoarele $ M, Lattke, Die Oden Salomns in ihrer Bedeutung fiir Neues Testament und Gnosis (=Odele lui Solomon in ilrsemnitatea lor pentru Noul Testament gi gnozi), (Orbis Biblicus et Orientalis2Sl3), vol. III, Gdttingen i l, fi
fi fl'*,, :lr. ,
1986. 3etA se vedea
mai departe Ath. P. Chastoupis, Abai.EoAo;.rc.rvtoq (=Odele lui Solomon), @eoloyia 5 (1984) 321,-334 mai ales pag. 330, dupi care odele se caracteizeazdprin:,,...0rfrqA{g noqtLrcrle negrygaQ1e pg?eiag nqocronrcrlg 0qlorceut rrfie epneroiag. 3PA se vedea B. Tsakonas, Ai. f,)tDai IoAoprirvtoq (Ei
oE
Tsorocre Brsrrci
- mistica religioasise3 a conlinutului 1or, face:reftrire la ,,psatmodia spirituali" gi este direct legatH de aceasti specie
literari
.,
r.r
' O alte privire asupra cAntdrilor de laud5 ndcGgtine, gi anume asupra celor care au fost g[site i:i prima pegftre-de la Qumran 1QH (Hodayoth), ne ajute la o infelegE?e.mai profund6 a ceea ce este specia literari numiti ,,ode" gi a semnificafiei sale pentruApostolul Pavel. La fel ca gi odele cregtine canonice gi cele apocrife (spre exemplu, Odele lui Solomon), odele din Qumran au aceeagi structur5 a textului.3ea tn ele ,,se gesesc trtr-o misurd mai mare referiri la psalmi gi la cirlile profetice ale Vechiului Testament, ca $i unele formule fixe."3esdsu*irlarea dinke Odele lui Solomon gi cAnt6rile de lauda de la QumrarL au labazdin principal imprumuturi3e6 din Vechiul respectiv Noul Testament. Evidenti este spre exemplu introducerea odelor de la Qumran ,jle laud pe Tine Doamne", care arati caraderul im:lic, de prea3e3A se
vedea spre exemplu, ibidem, pag,
'!
t2.
3ilin legXtur6 cu strucfura acestor cAntece ale comunitdfii de la Qumran este foarte interesanti observa$a lui H. -W. Kuhn, Enderwartung und gegenwiirtiges Heil. Untersuchungen zu den Gemeindeliedem von Qumran mit einem Anhang iiber Eschatologie und Gegenwart in der Verkiindigung Jesus (=A"gteptarea sf6rgitului gimAntuirea prezentl. Analize ale cAntecelor comunitifii din Qumran cu o anexi despre eshatologie gi prezent in propoviduirea M6ntuitorului Efuistos.), Giittingen 1966, pag. 17, , ... pebaza paralelismului membrorum din
.
Hodayot, forma poeticd iese clar la lumini ...". 3esAstfel la E, Lohse, Die Texte aus Qumran - Hebriisch und Deutsch (=Textele de la Qumran, edifle ebraicd - germand), Darmstadt a1986, pag. 109. sesMai mult laB. Tsakonas, A[ f)dal EoAop6vtog (Etnay
in Hodayot (cAntece de laudi gi mulfumire) din Qumran."
fii ffii
182
r83
W:
)
Stuorr Pr Trolocrs Brslrci
Pnon Dn. KorssrANTIN Nrxor,.q'ropoulos
siEvire a acestor cAntece.3y Aceaste formH concrete de hudd a lui Dumnezeu apare in mod caracteristic, in mai multe multe locuri ale odelor gi aminteqte direct de expresia de inceput a slavei: ,,M5regte suflete al meu pe Domnul."se8 De un deosebit interes in acest context, este structura
confinutului scrierii Hodayot din Qumran*cAntdrile ionfinute putAnd fi caracterizate drept cAntiri doxologice sau cAntdri imnice de m6rturisire. Referitor la eategorisirea sPeciei conform confinutului, H.-W Kuhn le descrie astfel: ,,Aproape toate aceste cAntdri confin un element al speciei literare, care poate fi cel mai bine caracterizat drept ,mdrturisire soteriologice' [...] Totodatd cAntecele mai prezintl un element a1 speciei literare, care din punct de vedere al istoriei traditiei, sia ftr relalie cu ,doxologiile judecelii'intAlnite in Vechiul Testament."3ee Legifura ,,odelor duhovnicegti" pauline cu elemenful duhovnicesc-ceresc - gi de aceea cu forma sa extatici de neinlelegere - se poate deduce din comparalie cu alte texte vedea pe aceasti temi urmitoardle observafii ale lui H.-IM Kuhn,Ender warhmg und gegenwlrtiges Heil. Untersuchungen zu den Gemeindeliedern von Qumran mit einem Anhang iiber Eschatologie und Gegenwart in der Verkiindigung ]esus (=Agteptarea sfargitului gi mantuirea prezentd. Analize ale cantecelor comunitifii din Qumran cu o anexi despre eshatologie 9i prezent in propoviduirea MAntuitorului Hristos), G6ttingen 1965, pag. 30: ,,Daci se pleacd mai intAi, in mod, general de la cdntecele cu caracter poetic ai imnic ale co3e7A se
de la Qumran, atunci ele trebuie sd fie puse fra legituri cu lauda lui Dumnezerl laudd despre care aceste c6ntiri dau mereu mdrturie'" 3eBPentru o expunere aminunfiti, a se vedea: F' Zeilinger, Zum Lobpreis Seiner
munitilii
Herrlichkeit. Exegetische Erschliessung der neutestamentlichen Cantica im Stundenbuch (=SPre lauda slavei Sale. Privire asuPra canticii nou-testamentare fur cartea ceasurilor (Ceaslov n. tr.)), Viena-Freibug-Basel 1988, pag.23 9i
urmitoarele. }ssH.-W. Kuhn,F.nderwartung und gegenwhrtiges Heil. Untersudrwrgen zu dm Gemeindeliedem von Qumran mit einem Anhang iiber Eschatologie und Ge-
genwart in der Verki.indigung ]esus (=Agteptarea sfArgitului 9i mAntuirea prezenti. Analize ale c6ntecelor comunitlHi din QuNan cu o anexi despre eshatologie gi prezent in propoviduirea M6ntuitorului F{ristos.), G6ttingen\965, pag.17 .
extrabiblice din med.iul filosofic. i:n mod intdresant confrunti Klaus Berger qi Carsten Colpeam citatele pauline menlionate mai sus, cu un extras corespunzdtor ,,gnostici care provine din secolel e 2-4 d. Hr. din,,Corpus'Hermeticum" -' ln ^acest text, este definiti mai exact nofiunea de ,,rrveu.p4itrcr1 ,irbi" (cAntarea de laudl tainici): Tat, fiul ltii Hermes Tris-. megistos, ii spune tatSlui siu, descriind oda cereasci: ,,aceas- i ta tiezegte puteri in mine (..') de la tine am primit slivirea lui Aions ...". Dintr-un alt ioc reiese in mod evident conlucrarea corpului omenesc la cAntarea de laudi cereasca: ,jlu egti Dumnezeu, omul Tiu cheamd aceasta prin foc, aer, pd' mAnt, api, dufu prin fdpturi]e Tale'"401 gxiita mai multe mirturii din literatura biblici, dar 9i din cea cregtine necanonice/ care prezinti caracterul de neinlelegere al odelor spirituale, adica conlinutul lor, de cele mai multe ori de necuprins. DupX cum s-a exemplificat mai sus d.in Corpus Hermeticum, odele duhovnicegti sunt vi zute in ,.erite fiteratur6, ca stAnd i:r legdturi, in mod paradigmatic cu cAntdrile de laudi ceresti' Cu aceasta aPare gi elementul de ne-in1elegere, care in mod principial aparline limbii ingerilor. O exceplie demni de luat in seamd, care ftrtdrepte regul4 se poate constata ir expunerile lui Klaus Berger gi Carsten colpe, care comenteazl.srrtext din Testamentul lui Iob (iudaic-elenistic, sec' l" t' sau d' Hr'), referitor la cAntarea de imne a ingerilor: ,,Limba ingerilor nu este conceputi aici ca ceva de nein1e1es...".Nz @Pentrul tntregul extras de text din Corpus Hermeticus; a se vedea: K. Berger - c. Cotpe (qditori), Religionsgeschichtliches Textbuch zum Neuen Testament ({ulegere de texte religios-istorice cu relevanfi pentru N99l Testament), (NTD, Textreihe 1), Gcittingen und Ziidch L987, pag.284 (Text Nr' 5Y)' dbsewatia lui K' roi pourls ,eierrunt plntru in1eteg"rg, 91a.ta u acestuiJgc-este (editori) idem,-pag. i84: ,,Elemmtele,prin'cere omul cheam5' Berger
-C.Colpe
sunt organele corpuliri s{w{' * int,eirl extras coiirentat in: K. Bergu gi C. Colpe (edttoi), idem, pag' 251, (Iext
Nr.455). 185
I .:
Pnor. Dn, Korvst c.NrrN NrrotAKopoulos
I.3.3,2 D omeniul xeStin
Nu numai mirturiile nou-testamentare variate, ci gi multele cantari extrabiblice $i necanonice cregtine, precum gi diversele mHrturii istorice, infirrne pirerea conform cHrei4 in Biserica primarH nu ar fi existat ode cregtine noi ca elemente liturgice. Existenla odelor gi psalmilor iudaici - vedritestamentari nu a pufut stopa, in mod cer! dezvoltarea noilor forme ale odelor.s3 Noile creafii cregtine imnografice,4a conlin in ele insele o continuitate cu tradi$a iudaici, i:rsH reprezintiin acelagi timp un saltinainte, prin aceea cd s-au dedicat acum revelaliei biblice-cregtine. Elementul pur cre$tin a relativizat de aceea inrudirea noilor cAntiri cu cultul iudaic.4s {03A se vedea
afirmafia lui E Fr. Von der Goltz, Das Gebet in der dltesten Christenheit. Eine geschichtliche Untersuchung (=Rugiciunea in cregtin6tatea primard. O anafizd istoricd), L.rpog I90L, pag. 183: "Faptul cd tn adundrile cregtine se cAntau psalmi qi ode reiese gi din Efes. 5,18; Col. 3,16; L Cor. L4, 15;26. La fel de sigurl este gi folosirea psalmilor in sinagoga iudaicd (...) Totugi psalmii canonici ai lui David nu au fost limitali nici Ia sinagoga iudaici, nici la adunarea cregtini." A se vedea mai departe F. Hahn, Goltedienst ltr, Neues Testament (=Liiurgfua), TRE, vol. 14 Berlin - New-York 1985, pag. 34:,,Prin 'psalmi' nu se inleleg numai psalmii Vechiului Testament, cum se arati in cele trei aga numite Cantica (Luca 1, 45b -55,68-79;2,29-32).' aeAceasta o comenteazX O. Cullmann, Das Gebet
im Neuen Testament. Zugleich Versuch einer vom Neuen Testament aus zu erteilenden Antwort auf heutige Fragen (=Rugiciunea in Noul Testament. Totodati o incercare de a da un rispuns din perspectiva Noului Testament la intrebdrile actuale), Ttibingen 1994, pag.94: ,,O formd deosebiti primegte rugHciunea liturgici in imnele 'duhovnicegti', care igi au originile iudaism gi in psalmii vechi-testamentari, dar care curpind gi creafii noi cregtine, unele dintre ele fiind preluate in Apocalisa lui Ioan." a6A se vedea pe aceasti temi expunerile demne de luatin seami ale lui G. Delling, Der Gottesdienst im Neuen Testament (=Liturghia in Noul Testament), Giittingen, 1952,pa9.18: ,,Devierea fundamental5 a mogterririi iudaice a cultului iudaicinseamnl de asemenea o despirlire practici de confinuhrl acestora. Dacd de preiau am5nunte din el, atunei aceasta dre loc prink-o sdrimbare interioari tn care accentele cregtine surrt celehotirAtoare. Numai ceea ce este esenfial inrudit este prelucrat gi in cregtinismul primar: este surprinzdtor cAt de pufine elemente ale cultului iudaic au putut sd treaci de filtrul Bisericii primare." r86
Sruorr oBTsoiocts Brnr.rci
De la bun inceput - aceasta este gi pirerea SfAntului Apostol Pavel - oda a avut, in congtiinla Bisericii primare.,un caracter liturgic - duhovnicesc gi unul pigAn - profall Acest lucru reiese nu numai din folosirea intenfionatd "4.qdr jectivului i,TtvEr)ltoLrucq", cigi din confinutul textuiui {fe.,j' ritelor imne care provin dintr-o perioadH mai IAfZ1F:,R.P-F , vantit:r acest sens este urmHtorul tekt imnogiafic, care se re- t ferd la trgeri: ,yenifl si liud[um?:r ode pe irhangheli, cici ei ca mai mari ai corurilor celor fdrd de trup, sunt numili mai mari gi arhangheli...'.40i Adjectivul rcv€uparlKatq f.ace referire, in primul rand, la caracterut pur religiossT al speciei literare ,,odeu .in hgeturi cu notiunea paulin[ de ,,psalm", respectiv cu cea de ,,imn" , este de mentionat faptul cd nu existfi pericolul ca acestea sH fie confundate eventual cu cAnt6rile de cult pigane. Deoarece la ,,ode" ar putea exista acest pericol, numele este completat de cHtre SfAntul Pavel cu adjectivul ,,duhovnicesC"ss, $i care de fapt nu se referd la cele dou5 texte menflonate mai sus. Aceasti pdrere, care nu este impirt[giti de majoritatea exegelilor,u' sebazeazl. nu numai {06,,Aeit€
tv Q6aig rweuparrraiE, rouq r.QoaQpyouq tci.ru Ayy€Ac-ru aveuQqprlo'r,:pev. ndvrc^ru yag r.[4 nq6rcqrtoL, r6v aoc,rpd.t<^rv 1og6v, otqatr;yoL
rai Aqld'yyeAoL, trnr]0qoav riprQo . .. ": Prosomoion pe glasul doi pentru ingerii cei firl de tmpuri, in:,4lEE (editor), IlaqarAltLr{ rjtor Orcto.rq1oe t'; Meydnq (=Paradetele adicd Octoihul mare), Atena'z1984 pag. 58. ryAstfel accentueazi H. Schlier, Tftl4IV? vol. 7, pag. L64. Qbrl,in:
a@A se
vedea spre exemplu E. Schweizer, Der Brief an die Kolosser (=Epistola cihe Coloseni), (Evang. - Kath. Kommentar zum Neuen Testament), Z;,irict., 1976, pag. 157: ,,Duhovnicegti'sunt numite numai spre deosebire de cintirile lumegti, fdri sd fie vorba in mod expres de o lucrare a Duhulut: "@A se vedea spre exemplu E. Lohse, Der Brief an die Kolosser und Philemon (=Epistola c{tre Coloseni gi eca citre Filimon), Giittingen 141968, pag.212 Nota -3. InteresAnt'dtdfaptul cd Gnitkil,iet Epheserbrief (=Epistola.cetre Efeseni), /. (Herders Theotogischer Kommentar zum Neuen Testament, vol'X/2), Freiburg 197L, pag.20 nota 5, se situeazd intre cele doul pozifii gi eviti si ia o pozitie clard: ,,Atributul rcvaupatrxa4 se referd ori nurnai la Q6aig ori la cele trei noliuni. Notiunea rp6{, care desemneazd cAntarea in general, avea nevoie in r87
Pnop, Dn, KorssrANTrN
.\
ii
Nrror.e,xopoulos
pe fofma feminini a adjectivului, ci mai ales pe contextul general lingvistic Ai pe folosirea bivalentl (bisericesc $i profan) a nofiunii, in mediul literar aI acelui timp. Apozilia lingvisticl concret[,,duhovnicesc" pentru termenrrl,,ode", arati clar intenlia Apobtolului de a diferentia cele trei denumiri imnografice; cu alte cuvinte de a ie deosebi una de alta gi a atribui fiecHreia substanla real6 proprie. in afari de aceasta, adjectivul ,,duhovnicesc" adaugi noliunii de ,,odl" un element spiritual important. Coloratura spirifuaiH, misticS, precum gi alte trisifuri extatice sunt comune tuturor odelor biblice pi extra biblice. Acest factor, in legiturH cu cunoscr.lful fenomen al ,,glosoLaliei", menfionat in scrierile pauline, ne conduce spre concluzia cH, spre deosebire de psalmi gi imne, existau ftr Biserica vedre qi alte cAntlrf mai lungialo, odele, care erau foarte muzicale qi melismatice, fiind totodati parfial nein1elese.all Folositor pentru o privire mai tndeaproape a odei in perioada apostolicd este intregul capitol 14 al Epistolei intAi citre Corinteni, in contextul cireia (a se vedea spre exemplu versetele 4-5) au fost descrigi diferilii factori de neinfeles (yAo-roor;1 AaAeiv, nqoQrpef erv, Oreqpr;vefrrv, rcQoo€riXeo0aL)al2 ai cuiprimul rAnd de o ldmurire." A se vedea pe aceasti temd, E. Er. Von der Goltz, Das Gebet in der iiltesten Christenheit. Eine geschichtlidre Untersuchung (=Cea mai vedre rugiciune in Cregtinitatea primari. O analizd istorici), Leipzig 1907, pag. 136: ,,Mai tArziu au apirut rugiciuni mai lungi care erau adresate MAntuitorului Hristog dupi sum se gdsesc in numir mare in Faptele Apostolilor apocrife." alllnteresanti este mdrturia lui G. L Papadoyoulos, EuprpoAal eiq trp lotoqhv qe nag'lpriv ErcxArlouotrrc{q Mouorr{s (= Contribulii privitoare la istoria muzicii noastre bisericegti), Atena L890 (Edifie noui: 1977), pag.53, Nota 112: ,,.,. Trvig tciv Koqrv0icuv Xqrotravd;v {gfavto cruvtaocrel bn taq i.eqag o'uva0qoloerq rir6aq dv fivagyfubooaLq' 6 6] An6moAoq yqd$eL airoig 6rt 410
fv
ErcrAqotqrd.n&.'tra 6iov va ouvteAriorv rcqog olxobop{v aurqe ... 66ov al tora0taL Qbai vd. pr{ tlcoor 1c,.rqav iv tfl 'Em<.1,r1oi4, aAX aLxarafulnrai.rQ vot" (A'Koqrv9. rceS.IA' 15).( =)." a12A se vedea P. K. Christou, @eoAoyrrca peAetr{pata, vol. L: lfpvoyqaQma r11
r88
SrrrDrr o*Teolo.1rc BrsI,rci
tului cre gtin vecfd. Substantivul -ode- ddiemneazd "grdu. in poezia culticE, crealiile poetice mai lente, melismatice gi eu un confinut spiritual, un fel de ,,spiritualis"a13, nu -care sunt identice cu aga numitele,,compozitii rafionalelt+l aLe psalmilor gi altor imne. Ritmul lent, melismatic; al odelor liturgice gi:elementul mistic-spiritual care rezultd din aceste,I fori.,r.or*ti 9i Sfinlitor Pirin$. Atanasie cel Mare (+ 373), episcop al Alexandriei, comentAnd folosul cAntdrii psalmilor liturgici, scrie: ,,Toro0tog piv o0v to.rLrcal6 Xaqarctrlq elg rjeCAerav rolg avOqr.rnorq tr< rrlg pLpLou tdov rpaApa.rv ... Ata ti 6i perri pdAoug rcat Q0r1g ,ltaMovran o[ torc0tor A6yor ... cbQeAeiag Evercev rrlq rpuX{e ..."415 O atentie deosebitd trebuie acordatH in acest context, expresiei prepozifionale ,,pLera p.tLovq" (sau in.alt loc prer'cp6rtq), cdre se g5segte -
adesea in literatura cregtinH primarX. AceastX denumire face referire in acelagi timp, la mai multe aspecte. in principaf ea se referi insi la modalitatea de cAntare ritmicd a unei c6ntlri bisericegti, avAnd in vedere in primul rAnd ritmul lent.a16 ln afari de aceasta, inceputul leni melismatic al cAn(=Studii teologice, vol. 1: teme imnografice), Tesalonic L9BL,pag.2L. alsAstfel, expresia exact6 folositd de P. K. Christou, @eoz\oyrca peAerjprato vol. L: TpvoygaQrrca (- Studii teologice, vol. 1: teme imnografice), Tesalonic 1981,,pag.21. {1aA se vedea B. G. Tsakonas, Tn6pvqpa e iq t{v nqdg KoAoocraeig inotoAilv oO Anoot6Aou IIafAou (Eloay<^.ryri - Kelptevov - EqprqveLa) (=Comentar la epistola cdtre coloseni a sfantului Apostol Pavel (Introducere - iext - interpretare), Atena 7975, pag. L54: ,,'H OLaQoga Elrcertat elg td 6tr oi rfaApoi rcal ol fprvot anoreAow Aoyrxag cruv0€oer9 ipnveuopre-va iy<.irpra rqe xqLmrav*qe T
'ErcxArloraq, dvQ a[ nveupatLrcai. dOai ouvrorot.ijlouvO€beq Tevopdvag rirco ng-o5.ro1-iiv<,-rv at6p<^;v ndgrf t
to6
EiayyeA[ou".
al5Atanasie cel Mare, Epistola ad Marcellinum 27:p.G.27,j7 D. a16A se vedea observalia pertinenti alui Konstantinos Oikonomos,
'.
.&
Ileqi rrls
yvtlolaq nqoQogag rqe tMqvucq g yAcl:ooqe pLpAiov (=Despre pronunfia corectl a limbii grecegti), Petersburg 1830, pag. 559, care se referi la caracterizar89
Pnor. Dn, KoNsreNtrN
Sruorr
Nrrouropoulos
tlrii
este strAns legat de un anume caracter este atribuit acesteia.
spirituaf
care
ii
in cadrul comentariului siu Ia Epistola citre Efeseni, SfAntul loan Gurd de Aur (+407), evidenliazf ptit acordarea unei atenlii deosebite ftazei ,,tv tt^*tgxaqbta'tq",lucrarea spiritualE gi umplerea inimii cu Duhul Sfant h auzirea cAntHrii odei. De o importanld deosebitH este gi faptul cX Sfand Ioan Guti de Aur delimiteazi i::r mod dar odele cregtine de cele,,satanice" (cAntirile eretice ale acelui timp).al7 Pentru a ne face o imagine completX despre imnografia veche, respectiv ortodoxl din primele secole, se va lua ftr considerare, referitor la tema de falE, o mirturie literari suplimentari din prima jumHtate a secolului 7. Este vorba despre scrierea,,Mystagogia" a SfAntului Maxim Mirturisitorul (+662), care exPune amHnunlit desflgurarea exactd a Liturghiei dumnezeiegti 9i xrahzeazl' simbolic toate p5rlile ei liturgice gi imnografice. intr-un loc, deosebit de interesant, (capitolul 24) tace referire Ia cAntecele lente, melismatice:,,modulaliile dumnezeiegti ( peAtopata) ale cAntirilor arati bucuria dumnezeiascd care pHtrunde tn sufletele tufuror...."418. Prin acest citat este confirmatd mai intAi prerea unei grupe conctrete ,,,..6rav rfriMc.row riqyrire ..., ci4 Adlopev, Ftta p6Aoug." a17 Sfdntul loan Gurd de Aur,In Epistolam ad Ephesios 19,2: P.G. 62, 729: ,,Ma9e rpririAerv, ral 6rf et toO nqa1patog tqv 16ovr1v' ol rfdMoweq'ydq Ilve0ptatog niqqoOvtar riyiou, ciiorieq oi {6ovteg td.q cratavtxag rilbag nverlpatog arca-
P*tT"ul."r",
germanH a
lucrdrii din:H.
Ll;.aon
Balthasar,Kosmische Liturgie.
Das Weltbild bei Maximus des Bekenners (=Liturghia cosmici. Cosmologia la Maxim Merturisitorul), Einsiedehr 2L967, pag.400. Textul grecesc complet este:
,,Ta 6t Oeia tdjv aoyarr'tv peAiq-rata rqv
iyywopdvl raiq
dnd.'trrilu rlruXats
0eiav {6ovqv rcai tegnv6rqra, xa?' fiit pruotLrciog qrc,:wrlpevar t6rv ptv naqei06vrrov rrlg riqeqe tnr.davOdvovratn6vc,sv, nqdq 6t rrlv riv Aerrop€varv Oeiarv rcai arcrlqd.trov riyaOdrv vea(,ouorv eitovov 6Seow" in: Ch, G. Sotiropoulos,Tl\tlvorayoryh too Aryiou Maf iprou toO OpoAoyrlofl Atenaz !993, iag' 228.
oP
Tpor'ocrs BInr'tcI
zenfamelodiilor lente in cadrul Liturghiei; a'::3t?tii-:' timp in care, dezvoltarea structurii sdvArqirii Euhafistiel' . luale sfarqit dejain secolele precedente. Conform exgflgre-' rii sfantului Maxim, cantecele melismatice (fl
1'*?
liturgice cregtine Primare' si temd pdrerea asemdndtoare a lui Calvin, car6 vrea Novi omnes In Caltti:ni' odd: de loannis analizeze*"iirrd""proupu
;A - ,.d."
p"
"*asti
"o1i"t"" Tholuck' voLtr' Halg ? 1834 pag' Testamenti epistolas commentari' editat de A' quia ut plurimym publi51: ,,Ephitetum Spiritualis ad' argumenhrm Pertinel et nihili nugis comPofrivolis ex usitatae cantiones eise vult' non cae et
.
-
wlgo
sitas".
;,*
IJR r. uua.u aeasemenea expunerifu l"i ^5,18-21),
i
'-ialtsoni,Strumento musfpale'b culio voc.abolo,
RBR 5 (1970) 1.80: "ficc'o.-1e cristiano (Co13,75; Efeseni ll canto' anch': profane vi si aggrunge aqualslasi riferirsi canzone iode)puo i"gg"oi"" ,piito"t" per indicare che i tratta di un canto sacro'"
i
I9I r90
i
ft il t!
l;r rrt
Pn
' .
or. Dn. KoNsTANTTN Nrrol.e,ropour.os
Deoarece apozif:.a ,,Ttylulto(rLKciq" se refere exclusiv la,,odele" celor dou{ texte pauline, spre deosebire de cAntdrile plgAne gi lumegti, redarea dcesteinoflunitr alte limbi trebuie sd ia in considerare acest sens. Agadar nu consider potrivit faptul ci noliunea de ,,nv€u yarttcc.iq" si fie tradusH de unii exegeli prin,,umpluti de duh".€l Mai mult decAt atAt, termenul,,duhorrnicesc" pare a se potrivi mai bine cu intenfia viditi a autorului de a-l diferenfia de domeniul profanului. ,,Plin de duh" este o fuaducere mai exactH a originalului, care surprinde aspectul spiritual specific cregtin. Prin expresia,,plin de duh" se face trimitere doar la inspirafia liturgicd a SfAntului Duh; fapt care fHrdtrdoialH ar putea fi tradus mai exact prin alte expresii ca de exemplu ,,nMer;S rcveripi aroq" (Luca 4,L; F. A. 6, 3,5; 7, 55; 1,1,, 24) sau ,,lwEv4o(r,oQ6qog" purtitor de duh, (din literatura mai tArzie). Bineinteles ci nu poate fi vorba, prin cuvAntul,,plin de duh" de o traducere nepotriviti, tofugi pentru ca referirea odei la apartenenla ei imograficH-bisericeascH sH apard in prim plan, ar trebui in mod necesar sH se foloseascH adjectivul,, duhovnicesc". Contribu$a neindoiel:ric valoroasd a adjectivului,,zveultar.ucdq" referitor la ode este evidenfiat6 printr-o mdrturie interesantd a scriitorului bisericesc Clement dinAlexandria (+215)/ care subliniazi totodati caracterul inilial pro{an al odei: ,,Ca bdd duhovniceascd'desemneazd Apostolul (Pavel) cAntarea psalmilor (r.[.raApov folosit aici cu sensul general, nu cu cel davidic) (...) La grecii vechi se cAnta intimpul simpozioanelor o cAntare (fuoVa) (...); Ode (ril6ai) au fost intr-adevdr numite gi cAntirile (profane) erotice; Im01A
sS vedea spre-exemplu M . Wolter, Der Brief an die Kolosser - Der Brief an Philemon (=Epistola cetre Coloseni - Epistola citre Filimon) Wvrzburg1993, pag. 1901 ,,Prin urmare adjectivul care termind o ingiruire ,umplut de duh, se referi la toate cele trei nofiuni."
r92
SruouPsTeolocrsBrsr,rcf
nele sunt ?nsiode dedicate lui Dumne z,eu.'@F*i* oarceare adaos perrtru clarificare, oda se referd Ia domeniul prg' fan. Referfuea sa speciald la psalmodia bisericeascitrelgie I ' ; '" '"'rinsd evidenliati in mod clai. Certitudinea cH adjectivul ,,duhovnicesc" se referE pe buni dreptate exclusiv 1a ode, este susfinuti 9i tcitodat5 evidentiata de mirturia lui Filon: ,,... dM'alveotv rcai' r5prvoug r:aileonpenelgqbo.q" (LegumAllegor' 3,26)' In acest text' care sti in mod surprinzator paralel fala de textele pauline, se poate constata din nou o apozifie exclusivd pentru qbhq, care igi insugegte automat un caracter religios' Ad: jectivul ,,Oeonqt€rc zTq" 1= demn de Dumnezeu) ate puterea de a conferi termenului ,,ode" un sens sacral 9i de a-l intro-
duce astfel in triada ,,filonici".
eClement din Alexandria,Pedagogul 2,4:P'G'8 444Ct,'f,)Lbqv nveupattrcrlv'6 riaqd An6otoAog eigrlrce t6v rfaApOv '.- AMa rcci ev to!9 rcalaroiS'pfn'qot
Aii' ai tag cruprcotLrc ie e'br.llxirte '. ' {o1-ra td rcaio01rgvo-y ecq}Lov*fr?'*.','" 61A.i<'ry ripvgt **i0tgB#i *ul1l . 1,:" 1rt, ipcl",**i plarqav Eqsdtcov Qbaf als hymnologrscne vedea de asemenea K Nikolakopoulos,Das N6utsTestameffi de izvor imnolocalitate in Testament (=Noul Kirche Quetle in aer orthodoien (1990) pag;1'64' 61 @eotroyta OrtodoxX), gicin Biserica
r97
