(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat) Cuvinte ascetice.pdf

VIATA ÎN WR1ST0S

PAGINI DE FILOCAL1E

4

âfantul Simeon âtâlpnicul din Muntele Minunat CUVINTE ASCETICE

D O X O L O G I A

Colecţia V i a ţ a în H r is t o s Pagini de Filocalie

4

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat CUVINTE ASCETICE

Colecţia „Viaţa în Hristos. Pagini de Filocalie” este coordonată de Pr. dr. Dragoş Bahrim

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României SIMEON, st. Cuvinte ascetice / Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele M inunat; studiu introd. şi note de Paul van den Ven ; trad. din 1b. greacă de Laura Enache ; ed. îngrijită de pr. Dragoş Bahrim. - Ia şi: Doxologia, 2013 Bibliogr. index ISBN 978-606-666-123-2 I. van den Ven, Paul (pref.) II. Enache, Laura (trad.) III. Bahrim, Dragoş (ed.) 252:181.4

Mulţumim domnului profesor Bernard Coulie (Universitatea Catolică Louvain), editor şef al revistei Le Museon, pentru permisiunea de a publica tn limba română studiul profesorului P. van den Ven.

Foto coperta I: medalion cu Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, alături de mama sa, Marta, şi monahul Conon (cca 1100 d. Hr.).

© Le Muséon pentru studiul P. van den Ven, „Les écrits des Siméon Stylite le Jeune avec trois sermons inédits" ©DOXOLOGIA ISBN 978-606-666-123-2

Colecţia V ia ţ a în H r i s t o s Pagini de Filocalie

4

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

CUVINTE ASCETICE Traducere din limba greacă veche şi note de Laura Enache Studiu introductiv de Paul van den Ven, tradus din limba franceză de Laura Enache

Ediţie îngrijită şi bibliografie de Pr. Dragoş Bahrim

Carte tipărită cu binecuvântarea îiialtpreasfintitului TEOFAN Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Editura DOXOLOGIA Iaşi, 2013

CUPRINS Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Studiu introductiv (Paul van den Ven,traducere deLaura Enache)................................... 9 Notă asupra ediţiei (Pr. Dragoş Bahrim)................................................................................. 47 Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice (traducere de Laura Enache) ................................................................. 51 Cuvântul I Al sfântului a w ă Sim eon Stâlpnicul din mănăstirea din M untele M inunat, pe care Dumnezeu l-a ridicat, ca pe D aniil, să grăiască prin Duhul Sfân t despre marile binefaceri ale lui Dumnezeu, în alzecelea an al vârstei s a l e ............ 53 Cuvântul al II-Iea Al sfântului aw ă Sim eon Stâlpnicul din mănăstirea din M untele M inunat, pe care Dumnezeu l-a ridicat, ca pe D aniil, să grăiască prin Duhul Sfânt, despre m frânare şî credinţă şi fapte, în cel de-al zecelea an al vârstei sale ................ 56 Cuvântul al III-le a Al sfântului aw ă Sim eon Stâlpnicul din mănăstirea din M untele M inunat, pe care Dumnezeu l-a ridicat să vorbească despre patimi şî gânduri fraţilor celor ce se nevoiesc în obşte prin Duhul Sfânt, ca oarecând pe Daniel, în al 11-lea an al vârstei sa le ...........................................................................64 Cuvântul al IV-lea Al sfântului a w ă Sim eon Stâlpnicul din M ănăstirea din M untele M inunat despre nevoinţă, pe care Dumnezeu l-a ridicat să vorbească, precum pe Daniel, în Duhul Sfân t, prin contem plaţiile de care a fost învrednicit, în privinţa cărora D om nul, cercându-1, i-a descoperit lui în curăţia inimii să cunoască toate, în al unsprezecelea an al vârstei sale ....................67

Cuvântul al V-lea La lupta profeţilor, apostolilor şi m ucenicilor .................................... 76 Cuvântul al V I-lca Către un proprietar din Antiohia .............................................................80 Cuvântul al V II-lea Despre pocăinţă şi străpungerea inimii .................................................86 Cuvântul al V U I-lea Cuvânt despre cei ce sunt la înălţime şi păcătuiesc fără fr ic ă ....................................................................................93 Cuvântul al IX -lea Didascalie către monahi despre închipuirile în parte ale dem onilor .................................................................................103 Cuvântul al X-lea Despre incertitudinea vieţii oam enilor ................................................. 111 Cuvântul al XI-Iea Despre sfârşitul rău al păcătosului şi despre adormirea în pace a d rep tu lu i............................................. 117 Cuvântul al X II-Iea Despre a doua venire a Domnului şi dreapta răsplătire ..................................................................................... 122 Cuvântul al X III-le a Despre cei care prin mândrie au căzut din făgăduinţele lui Dumnezeu ............................................. 126 Cuvântul al X IV -lea Despre închipuirea părelnică a bogăţiilor celor vremelnice şi despre osândirea lor la tribunalul lui H r is to s ................................133 Cuvântul al XV-lea Despre cei ce îndumnezeiesc n u n ta ........................................................ 137 Cuvântul al X V I-lea Despre cei ce sunt la înălţime şi păcătuiesc fără f r ic ă ................ .

146

Cuvântul al XVTI-lea Despre teatrul sfinţilor cel după evlavie, după pilda desfătărilor din lu m e ...........................................................154 Cuvântul al X V III-le a Despre oastea iubitorilor de Dumnezeu care au bineplăcut prin cea mai bună luptă ...................................... 161 Cuvântul al X IX -lea Despre feciorie şi înşelare şi despre vremelnicia v ie ţii...................168 Cuvântul al XX-lea învăţătură despre dumnezeiescul har care îl cârmuieşte pe om ...........................................................................174

Cuvântul al X X I-iea Despre gheena cea gătită [diavolilor şi îngerilor lui] şi despre bunătăţile cele pe care le-a făgăduit Dumnezeu sfinţilor ...... .

179

Cuvântul al X X II-le a Despre ieşirea sufletului din trup şi despre puterile inteligibile ale răutăţii şi despre laudele îngerilor către Dumnezeu şi despre cei ce se află în p ă c a te ............................................................. 187 Cuvântul al X X M -le a Despre petrecerea practică a m o n ah u lu i............................................ 194 Cuvântul al X X IY -iea Îndem n către fecio a ră ............................................................................... 197 Cuvântul al XXV -lea Despre virtuţi şi statornicia m on ah u lu i............................................. 201 Cuvântul al XXVT-lea Despre parte din dumnezeieştile vederi şi descoperiri de care a fost învrednicit Simeon de Dumnezeu .............................204 Cuvântul al X X V II-lea îndem n către cei ce sunt înnebuniţi de deznădejde şi cărora li se pare că viaţa lor se încheie odată cu trupul ..............................214 Cuvântul al X X V H I-lea A scetico n .......................................................................................................... 218 Cuvântul al X X IX -lea îndemn către cei ce zic că sunt gata de mucenicie, dar nu rabdă nici cel mai mic c u v â n t..................................................... 223 Cuvântul al XXX-lea Despre vederile de care a fost învrednicit Sim eon ............................228

Anexe ................................................................................................ 237 Anexa 1

Cuvânt desprefaptul de a avea pururea în minte ziua ieşirii din viaţă ......................................................................................239 Anexa 2

Viaţa Sfanţului Simeon din Muntele Minunat, 2 4 ............................. 242 Anexa 3

Viaţa Sfanţului Simeon din Muntele M inunat , 2 7 .............................244 Anexa 4 Epistola a cincea a Sfântului Sim eon Stâlpnicul din Muntele cel Minunat către împăratul Justin cel tâ n ă r ..................250

Anexa 5 Troparele compuse de Sfântul Sim eon din Muntele M in u n a t............................................ 253

Bibliografie ................................................................................. 255

Indici de referinţe scripturistice .......................................... 261

Opera ascetică a Sfântului Sim eon Stâlpnicul din Muntele Minunat Studiu introductiv’

Ascetismul sever al stâlpnieilor din Orient excludea, oare, pentru ei posibilitatea de a exercita o activitate de scriitor pe vârful coloanei lor, loc al unei vieţuiri m ai presus de firea om enească? M ărturiile cu privire la m ulţi dintre aceşti sin­ guratici, reunite de H. D elehaye în lucrarea sa fundam en­ tală, Les Saints Stylites (p. CLXXI), arată limpede că, în ciuda acestor neobişnuite condiţii de existentă, y i 9 ' arta de a m ânui condeiul nu le era străină. Scrierile, şi m ai ales scrisorile, ai căror autori erau, au putut fi uneori dictate1, dar e sigur că în alte cazuri ele erau scrise de m âna celui ce le-a redactat2. Unul dintre cei m ai celebri stâlpnici, Sfântul Sim eon cel Tânăr (521-592), din Muntele Minunat, din apropierea Antiohiei, a lăsat o m oştenire literară considerată suficient de im ­ portantă pentru a m erita o notiţă din partea lui Ehrhard în lucrarea, de acum clasică, de Istorie a literaturii bizantine a lui Karl Krumbacher3. Este vorba de tropare, scrisori şi cuvântări * Traducere de Laura Enache după P. van den Ven, „Les écrits de s. Siméon Stylite Ie Jeune avec trois sermons inédits", Le Muséon, 70,1957, pp. 1-57. 1 Vezi. H. Delehaye, Les Saints Stylites („Subsidia Hagiographica" 14), Bruxelles, 1923, pp. XXI şi CLXXI. 2 Cf. Idem, Viaţa S f Luca Stâlpnicul, p. 219 ( t 9791), 1,9, u nd eîl vedem pe sfânt scriind o scrisoare „cu propria m ână" patriarhului Teofilact. 3 K. Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litterntur, 1897, p. 144-145. Despre viaţa şi scrierile Sfântului Simeon, a se vedea H. Delehaye, op. cit.,

10

Paul van den Ven

ascetice4. Textul celor trei tropare cunoscute şi care se numără printre cele mai vechi compoziţii ale im nografiei bizantine, ne-a fost transmis de Viaţa Sfântului, scrisă de unul dintre monahii lui, care ne informează, cu numeroase detalii, că aceste tropare au fost compuse cu ocazia unor cutremure puternice care au avut loc în noiembrie-decembrie în anul 557, în spe­ cial în Antiohia şi Constantinopol5. pp. LIX-LXXV; despre biografia originală, BHG 1689, scrisă puţin după moartea sfântului şi încă inedită în mare parte, vezi, de asemenea, şi P. van den Ven, „À propos de la Vie de Saint Syméon Stylite le Jeune", în Analecta Bollanâiana, t. LXVII, 1949, pp. 425-443. Vom reţine că Viaţa veche a sa este o compoziţie al cărei cadru şi elemente istorice sunt absolut demne de în­ credere. H. Delehaye dă câteva extrase din ea, op. cit., pp. 238-271, după manuscrisul Ierusalim Sabaiticus 108 [Viaţa greacă veche a Sfântului Simeon, inedită încă în 1957 a fost editată ulterior într-o exemplară ediţie critică de P. van den Ven, La vie ancienne de s. Syméon Stylite le Jeune (521-592), 1.1: Introduction et texte grec, 1.11: Traduction et commentaire. Vie grecque de sainte Marthe, mère de S. Symeon („Subsidia H agiographica" 32), Bruxelles, 1962-1970. Extrasele ulterioare din Viaţa Sfântului Simeon (aşa vom numi de acum înainte acest document) folosite în acest volum vor fi date după textul traducerii realizată de Laura Enache, iar referinţele vor fi date la capitolele acesteia; n. ed.]. 4 A. Ehrhard menţionează între altele, în Geschichte der byzantinischen Litteratur, 1897, p. 145, un scurt text eshatologic în latină în Bibliotheca Maxima Patrum, Lyon, t. VII, 1677, p. 1227, al cărei text grec se află publicat în A. Mai, éd., Novae Patrum Bibliothecae, t. VIII, 3, pp. 1-3, după ms. Vat. gr. 1997, cu titlul Eu(aecbv MECTOTioxajiiaç Àôyoç 7i£Qt toû à e i èv vco ¿xelv tt)v rjj^ÉQav xfjç è^ôôou (3iou. [Textul, aflat ca prolog la Omiliile 4-30 publicate de cardinalul A. Mai, a fost tradus şi în ediţia de faţă, drept Anexa 1, cu titlul Cuvânt despre faptul de a avea pururea în minte ziua ieşirii din viaţă, pp. 239-241; n. ed.] în versiunea latină, autorul este numit Simeon admirandus. Dar nimic nu ne îngăduie să credem că această mică piesa, de interes redus, despre despărţirea sufletului de trup, ar putea fi atribuită lui Simeon Stâlpnicul cel Tânăr sau Simeon Stâlpnicul cel Bătrân, care nu au nimic a face cu Mesopotamia. Vezi H. Delehaye, op. cit. pp. LXXIII-LXXIV. 5 Aceste tropare figurează la capitolele 104-107 din Viaţa şi au fost pu­ blicate după Cod. Sabaiticus 108 de A. Papadopoulos-Kerameus, „Eujaecdv

Opern ascetica a Sfântului Simeon Siâlpmcul din M untele M inunat

Scrisorile atribuite Sfântului Simeon mi-au atras mai mult atenţia. Istoricul Evagrius, care era în relaţie personală cu sfântul şi care îi consacră o notiţă importantă6, atestă faptul că a primit de la el o scrisoare privind o problemă de conşti­ inţă, fapt confirmat şi de Viaţa veche a sfântului7. O scrisoare adresată împăratului Justin al M e a a fost păstrată în Actele Sinodului de la Niceea din 7878, unde poartă numărul cinci, ceea ce pare a indica faptul că făcea parte dintr-o culegere, astăzi pierdută. Ea este intitulată: A Sfântului Simeon Stâlpnicul cel din Muntele Minunat scrisoarea a cincea către împăratul Jus­ tin cel Nou9. Acest titlu nu ne permite să determinăm precis dacă este vorba de a cincea scrisoare dintr-o culegere gene­ rală de scrisori sau de a cincea scrisoare a lui Simeon către împăratul Justin. Identitatea destinatarului a primit o con­ firmare remarcabilă atunci când scrisoarea a fost citită la început în cursul celei de-a patra secţiuni a sinodului, îm ­ părţind deosebita cinste, printre alţii, cu Sfântul Ioan Gură o 0aujaacTTOOQ£ÎTr]ç coç ûjavoyQàcfjoç iccd [aeAcüôàç", Vizantijskij Vremennik, t, 1,1894, pp. 141-150. Vezi S. Pétridès, „Saint Syméon le nouveau Stylite m élode", în Échos d'Orient, t. V, 1902, pp. 270-274. è Historia Ecclesiastica, V, 21; VI, 23. 7 La capitolul 233, cu câteva detalii în plus. Viaţa prescurtată, lucrare a lui Nichifor Ouranos, în Acta Sanctorum, Mai, t. V, cap. 237, p. 396, dă şi ea o parafrază precisă. Despre această revizuire din sec. al XI-lea, BHG 1690, vezi H. Delehaye, op.cit, pp. LIX-LXI. 8 J. Hardouin, Acta Conciliorum et Epistolae decretales ac Constitutiones snmmorum Pontificum, 1714, t. 4, col. 289-291 şi PG 86, 2, 3216-3220. 9 Autenticitatea scrisorii este confirmată de faptul că se află în ea (PG 86,3217D) menţiunea osândei veşnice, care este redată în termeni ce amin­ tesc de folosirea combinată a versetelor din Mt. 8 ,1 2 şi Mc. 9, 48 şi pe care o regăsim în multe locuri în omiliile Sfântului Simeon. Vedenia eveni­ mentelor viitoare pe care Simeon o comunică Patriarhului sub pecete de taină este, de asemenea, în mare măsură identică cu cea din Viaţa veche a stâlpnicului. Vezi un exemplu la capitolul 202 din această viaţă în H, Delehaye, op. cit., p. 265 [Scrisoarea a V-a a fost tradusă în volumul de faţă ca Anexa 4; n. ed.].

12

Paul van den Yen

de Aur, Asterie al Amasiei, Ioan al Tesalonicului şi Sfântul Nil, şi apoi de a fi citită o a doua oară la Palatul M agnaura, în prezenţa şi la porunca împăratului Constantin al VI-lea şi a îm părătesei Irma, înainte de închiderea celei de a opta sec­ ţiuni a adunării10. în ciuda unor precizări atât de clare, eu sunt tentat să cred, îm preună cu bollandistul C Janninck11, că scri­ soarea era adresată îm păratului Justinian, pentru că ea cere pedeapsa îm potriva disidenţei samariterţilor, care a înflorit mai ales sub domnia lui Justinian12, pentru actele nelegiuite şi hulele îm potriva sfintelor icoane com ise în Biserica N ăs­ cătoarei de D um nezeu din Porfyreonul Feniciei, „această cinstită casă pe care Puterea voastră ( t ô ùjacuv K Q dTO ç) a construit-o", ceea ce pare să indice că Sim eon se adresează lui Justinian, ctitorul acestei biserici, după mărturia istoricului Procopius13. 10 J. Hardouin, op.cit, t. IV, col. 484. !l Acta Sanctorum, Mai, t. V, p. 302C. 52 Vezi. L. Duchesne, L'Église au VIe siècle, 1925, pp. 282-283; L. Bréhier în Histoire de l'Église, editată de A. Fliche şi V. Martin, t. IV, 1945, pp. 446447. Limbajul foarte dur al lui Simeon arată în ce măsură creştinii erau ori-pilaţi de samariteni. 13 De aedificiis, V, 9, ed. Bonn, p. 328,14. Cuvintele puterea voastră (xo Of-icov icQctTocJ revin pentru a doua oară în scrisoare, folosite fiind într-un sens personal care confirmă limpede sensul primului pasaj, PG 8 6 ,2 ,3217B: „Pentru aceea rugăm puterea voastră izbânditoare să nu facă milă cu cei ce au îndrăznit aceasta". Peste tot este folosit pluralul maiestăţii imperiale. Este cunoscută opoziţia violentă a Cărţilor Caroline, redactate în 790 de Alcuin asupra icoanelor, doctrinei iconofile a sinodului de la Niceea. Vezi A m annîn Histoire de VEglise a lui A. Fliche şi V. Martin, t. 6,1937, pp. 121-125. Pentru acest autor, scrisoarea Sfântului Simeon, criticată pe larg din cauza durităţii faţă de samariteni, era destinată lui Justinian. Vezi Caroli M agni Capitulare de Imaginibus, în M onumenta Germaniae Historien, Concilia, t. II, Suppl., pp. 179-184. A se remarca faptul că acuzativul loucrTtviavov şi Iouotîvov to v v£ov au putut fi confundate prin haplografie şi că, pe de altă parte, nu avem încă o ediţie critică a Actelor celui de-al doilea Sinod de la Niceea.

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stñlpnicul din M untele M inunat

Pentru a arăta interesul pe care îl purta Sim eón contro­ verselor teologice şi disputelor ecleziastice ale timpului său, A. Ehrhard evidenţiază „fragm ente de scrisori adresate lui Justinian şi Justin al EE-lea, care se referă la nestorierti, m ono­ fiziţi. şi la secta samaritenilor, fragmente care au fost folosite de Sofronie al Ierusalim ului şi loan D am aschinul14. /V

Insă câte erori sunt acumulate în această frază! Se cunoaşte deja scrisoarea privitoare la samariteni care, după însemnările din Actele celui de-al doilea Sinod de Ia Niceea, ar fi fost adre­ sată lui Justin al Il-lea, dar al cărei destinatar este probabil Justiman. Din fericire posedăm întreg textul. Cu privire însă Ia o scrisoare pe care Sim eón ar fi scris-o lui Justim an despre nestorieni şi monofiziţi, L. Allatius15 e cel care a semnalat-o, după mărturia Bibliotecii lui Fotie16, care aminteşte de o scri­ soare sinodală a lui Sofronie al Ierusalim ului către papa H onorius asupra celor două voinţe ale lui H ristos şi care enum eră autorii favorabili ortodoxiei printre care şi „pe Si­ meón, m onahul şi preotul. Iar citatul care îl recunoaşte pe cuvios este din scrisoarea pe care a trimis-o către Justim an îm păratul şi în care scrie şi despre lupta îm potriva nestorienilor şi eutihienilor. Acest Justim an, evlaviosul îm părat, a scris în [scrisorile] către Zoii - acesta era Patriarh al Ale­ xandriei - şi a num it scrisoarea o com oară". A r fi de dorit foarte să putem identifica cu stâlpnicul nostru pe acest Simeón, m onah şi preot, ca autor al unei scrisori care era o com oară în ochii lui Justinian, dar o asemenea atribuire nu ar oferi nid o şansă de exactitate decât în prezenţa unui num e distinct de num eroasele lui omonime, cel al lui Sim eón Stâlpnicul 14 K. Krumbacher, op.cit., p. 145. 15 Diatribe de Symeonum scriptis, 1664, p. 18. Vezi Acta Sanctorum, Mai, t. V, p. 302B. 16 Cod. 231, ed. Bekker, p. 287 [Photius, Bibliotheca, ed. R. Henry, t. V, 1967, p. 66, n. ed.].

14

Paul van den Ven

din Muntele Minunat, nume care figurează în fruntea scrisorii despre samariterd adresate îm păratului17. Cât priveşte măr­ turia Sfântului loan D am aschin evocată de A. Ehrhard, nu îşi are locul aici, fiindcă ea nu se raportează la o scrisoare, ci la Cuvântul al VlH-lea atribuit Stâlpnicului18, Lequien fiind cel care anterior a crezut că vede un fragm ent epistolar într-un extras care se referă la cultul icoanelor, dar care nu are nici un raport cu Justinian sau Justin II19. H. Delehaye menţionează o epistolă foarte lungă A cuvio­

sului părintelui nostru Isaac către cuviosul părintele nostru Simeon, cel din Muntele Minunat, care a fost publicată de M ai20. Este, spune el, „răspunsul la o scrisoare care nu ne-a parv en it"21. H. D elehaye a pierdut din vedere consideraţiile pertinente ale lui A. Rocchi, care demonstrează definitiv, pe baza m ăr­ turiei m anuscriselor şi critica internă, că destinatarul acestei scrisori nu este Sim eon cel care ne interesează aici. 17 Vezi mai sus, p. 11. 16 Vezi mai jos, p. 35. 19 M. Lequien, S. lonnnis Damasceni opera, PG 94,1410. 20 Novae Patrum Bibliothecae, t VIII, 3, pp. 156-187. Vezi ibidem, pp. XXIXXIII, comentariul lui A. Rocchi, care remarcă faptul că Vaiicanus gr. 391 utilizat de editor nu îi dă lui Simeon în titlul piesei calitatea de stâlpnic, ci de taumaturg, şi nu menţionează Muntele Minunat [Critica a stabilit că această epistolă aparţine lui Filoxen de Mabug şi este adresată unui oarecare Patrichie din Edessa. Există două recenzii siriace ale ei, una lungă şi alta scurtă. Varianta siriacă lungă cu traducere franceză este publicată de René Lavenant, La lettre à Patrichis de Philoxme de Mnbboug, „Patrologia Orientalis" 30.5, Paris, 1963. A. Mai a publicat recenzia greacă a variantei scurte a scrisorii. Pentru literatura despre această lucrare, atribuită multă vreme Sfântului Isaac Şirul, a se vedea David A. Michelson, „A Biblio­ graphie Clavis to the Works of Philoxenos of M abbug", Hugoye: Journal ofSyriac Studies, voi. 13,2,2010,304-305. Mulţumesc părintelui Filotheu Bălan pentru semnalarea acestor surse, n. ed.]. 21 H. Delehaye, Les Saints stylites, p. LXXV.

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâtpnicui din M untele M inunat

Răm âne totuşi un lucru stabilit că Sim eon Stâlpnicul cel Tânăr a scris scrisori22. Un schimb de mesaje pe care H. Delehaye nu îl menţionează, a avut loc, potrivit biografului23, între Justin al II-lea şi Simeon cu privire la o fiică a împăratului, chi­ nuită de un demon. Suveranul îi ceruse sfântului, prin scris, să îi vindece fiica. Şi Simeon îi anunţă răspunsul: „îndrăzneşte, îm părate, şi adu mulţum iri lui Hristos, D um nezeul nostru. Căci a ieşit demonul din fiica ta". Poate fi o citare literală a scrisorii. împăratul, câteva zile mai târziu, îi mulţumeşte sfân­ tului în scris şi îi anunţă vindecarea fiicei sale. Este sigur că între cei doi exista o relaţie strânsă, aşa cum subliniază bio­ graful24: „Dum nezeiască râvnă şi credinţă m are avea în slu­ jitorul lui Dumnezeu acest îm părat Justin şi aproape mereu îi însemna sfântului rob al lui Dumnezeu cele ce se întâmplau". O altă scrisoare a fost trimisă lui Simeon, în aceeaşi peri­ oadă, de patriarhul Ioan al C onstantinopolului (565-577), pentru a-i semnala boala gravă a lui Justin al II-lea şi a-i cere m ijlocirea25. Sim eon răspunde că îm păratul va obţine vin­ decarea, cu condiţia de a se abţine de la remedii oferite de o terţă parte. Dar împărăteasa Sofia s-a lăsat convinsă să asculte 22 Viaţa veche spune că sfântul a discutat îndelung cu episcopul Seleuciei pe seama posibilităţii hirotonirii pe care sfântul din smerenie voia să o refuze: „Fiindcă de mai multe ceasuri discutau despre aceasta după cu­ vântul Scripturii”(YQac\>iK<Â)<;, cf. Viaţa Sfântului Simeon, 134); H. Delehaye, op. cit., p. 2 6 3 ,1 6 . yqccîJhkîuq se referă aici, însă nu ia discuţii prin scris, după cum reiese bine din context, ci este o expresie biblică „după cuvântul Scripturii" (Lc. 24,17). Acest sens al termenului yQac^iKGjţ, după cuvântul Scripturii, se întâlneşte uneori în greaca bizantină {cf. H. Stephanus, Thesaurus Craecae Linguae, s.v.). 2i Viaţa Sfântului Simeon, 207. 24 Ibidem, 206. Oare amintirea acestor relaţii să fi atras după sine sub­ stituirea numelui de Justin cu cel al lui Justinian din fruntea scrisorii lui Simeon, citită la Sinodul din 787? 25 Ibidem, 208-210. Despre boala mintală care l-a făcut pe Justin să piardă tronul, vezi şi Ioan de Efes, Historia ecclesiastica, III, 2-6.

16

Paul van den Ven

sfaturile unui şarlatan evreu, pe nume Timotei, în d uda aver­ tismentelor patriarhului, căruia Simeon, prevenit de o desco­ perire dumnezeiască, îi scrie o scrisoare, rugându-1 să-l implore din partea sa pe îm părat să înceteze aceste practici, sub ame­ ninţarea pedepsei cereşti m anifestate prin pierderea minţii. Sim eon află printr-o nouă descoperire căderea lui Justin şi o m enţionează printr-o nouă scrisoare adresată patriarhului, sfătuindu-1 să nu-1 mai importuneze în favoarea suveranului. Sim eon prim eşte o scrisoare de la unul din detractorii săi, diacon al m arii biserici din A ntiohia, plină de insulte la adresa sfântului26. D e asemenea, aşa cum am inteşte în scri­ soarea sa către îm păratul Justin al Il-lea (sau m ai curând Justm ian), un patriarh din O rient i-a com unicat o scrisoare de la Pavel, episcop de Porfyreon, pe tema purtării nelegiuite a sam ariten ilo r7. A pocrisiarul lui Simeon, preotul Tom a, a fost trimis de el la palatul im perial de la Constantinopol. Fiindcă Teodor, prefectul pretoriului, supranumit Picridios, era bolnav28, Tom a îi scrie sfântului cerându-i ajutorul, iar Picridios face la fel. Sim eon răspunde fiecăruia dintre ei şi Viata rezum ă acest răspuns29. Această enumerare este de ajuns pentru a arăta că Simeon întreţinea o corespondenţă importantă cu Curtea bi­ zantină şi cu personaje cunoscute, împăraţi, patriarhi, episcopi, înalţi dregători, literaţi, astfel încât este foarte posibil să fi existat o culegere de piese num erotate şi este m are păcat că această culegere nu ne-a parvenit. 26 îbidern, 225. Vezi traducerea lui Nichifor Ouranos, cap. 222, Acta Sanctorum, Mai, voi. V, p. 391D. 27 Vezi mai sus, p. 12. 28 Teodor a fost prefectul pretoriului din 565 până în 569. Cf. Borghesi, Opere, voi. X, 1897, p, 428. Acest supranume de Picridios este necunoscut din altă parte. ‘ 29 Viaţa Sfântului Simeon, 232; vezi traducerea lui Nichifor Ouranos, cap. 235 şi 236, Acta Sanctorum, Mai, t. V, pp. 395-396.

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din M untele M inunat

17

A

Scrisoarea către îm păratul Justin al II-lea (sau m ai bine zis Justinian), singura care ni s-a păstrat, arată că autorul ei cunoştea perfect form ulele de protocol şi că aparţine unui om cultivat. D ar oare nu a pus să fie scrisă de u n secretar literat? Pentru biograf însă, uşurinţa sa de exprim are vine în m od natural de la D uhul Sfânt, iar lucrarea im ensă care este Viaţa sa veche nu ne inform ează deloc în legătură cu vreo posibilă formare şcolară, suplinită cu daruri de origine exclusiv dumnezeiască. Pe lângă corespondenţa întreţinută cu un num ăr de personaje im portante, Sim eon a compus, de asem enea, cu­ vântări ascetice şi ne vom ocupa aici, în cele ce urmează, mai cu seam ă de ele. D eja în capitolul al 32-lea din biografia sa, redactată de unul dintre ucenicii lui30, aflăm că într-o zi de Cincizecim e primeşte Duhul Sfânt, Care îl umple de înţelepciune şi de cu­ noştinţă, ceea ce îi perm ite să compună, încă de tim puriu, o serie de discursuri: „Şi a fost învrednicit de asem enea har, încât rumeni nu-i putea sta împotrivă, potrivit cu ceea ce s-a scris, din pricina înţelepciunii şi a duhului cu care vorbea. A alcătuit cuvinte despre monahi şi despre pocăinţa m ire­ nilor şi despre întruparea Dom nului nostru Iisus H ristos şi despre viitoarea judecată şi despre nădejde, tâlcuind lăm urit cele ascunse m ultora". O altă precizare ne este furnizată mai înainte de biograf, la capitolul al 12-lea31. Deşi abia intrat, la vârsta de 6 ani, în obştea micii mănăstiri a stâlpnicului loan, al cărui mod de asceză îl va imita, el deja dovedeşte abilităţi catehetice: „Vorbind limpede, gata fiind să vorbească, având răspunsuri plăcute, cuvânt cu pricepere multă şi desăvârşită înţelepciune, fiindcă era plin de harul dum nezeiesc, pentru aceea şi vorbea cuvinte dum nezeieşti". 30 Vezi mai sus, pp. 9-10, nota 3; Viaţa Sfântului Simeon, 32; cf parafraza lui Nichifor Ouranos, cap. 41, în Acta Sanctorum, Mai, t V, p. 322B. 31 Viaţa Sfântului Simeon, 12.

18

Paul van den Yen

Viaţa veche ne-a păstrat câteva exem ple ale acestei elodnţe precoce. Capitolul 24 debutează prin cuvintele: „Zicea copilul bătrânului şi monahilor", urmate de o cuvântare asu­ pra m işcărilor sufletului32. Cuvântarea de la capitolul 27, intitulată Despre mântuire (napi ocoTijpiaţ) şi consacrată, în realitate, virtuţilor m onastice, este m ult m ai m are. D atat de biograf ca fiind al lui Sim eon, copil încă, este un adevărat cod al vieţii m onahului în com unitate33. Apoi m ai găsim în cuprinsul Vieţii scurte alocuţiuni, unsprezece în total, pe subiecte diferite. In afară de una, destinată poporului adunat în jurul lui, ele se adresează m onahilor adunaţi în jurul co­ loanei lui Sim eon şi au fost rostite cu ocazia unor îm preju­ rări particulare din m ănăstire pentru a-i îndem na la o linie precisă de conduită. Ele nu par a fi reproduse integral, aşa cum se poate deduce cu uşurinţă din anum ite reflecţii ale hagiografului, „acestea zicându-le şi multe altele" sau „aces­ tea zicându-le şi multe altele asemănătoare acestora". Numai prim ele patru discursuri şi alocuţiuni, dacă ne bazăm pe or­ dinea cronologică a faptelor din Viaţa veche34, au fost rostite înaintea m orţii patriarhului Efrem al Antiohiei, în 545, an în care Sim eon avea 24 ani. Acest fapt m erită subliniat, vom vedea m ai departe de ce35. în afară de lunga cuvântare de la capitolul al 27-lea de­ spre virtuţile monastice, aceste bucăţi nu au deloc amploare, şi - pentru o biografie atât de întinsă - nu se poate spune că ele ocupă un loc im portant. Această constatare are însă im ­ portanţa ei, dacă vrem să comparăm atât fondul, cât şi forma lor cu cuvântările ascetice care ne-au fost transmise de câteva 32 Ibidem, 24 [Capitolul acesta este reluat mai departe în întregime ca Anexa 2]. 33 Ibidem, T7 [Vezi mai departe Anexa 3]; cf. şi parafraza lui Nichifor Ouranos în Acta Sanctorum, Mai, t. V, pp. 318-320. 34 Această cronologie nu este absolut sigură. Vezi P. van den Ven, „À propos de la Vie de Saint Sym éon ...", p. 435. to Vezi mai jos, p. 37.

Opern ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din M antele M inunat

manuscrise sub numele lui Simeon Stâlpnicul cel Tânăr, o operă considerabilă, al cărui studiu îl vom aborda în cele ce urmează. Colecţia de omilii ale Sfântului Simeon este o culegere de treizeci de piese num erotate, a căror publicare, pregătită de cardinalul Angelo Mai, n-a fost realizată decât după moartea sa de către Joseph C ozza-Luzzi, cu un com entariu asupra autenticităţii lor de Antonio Rocchi36. M anuscrisul care este la baza ediţiei lui Mai este Vat gr. 2021, fost Basilianus 60, de la mănăstirea St. Basile de Urbe, provenind de la Abaţia SainteMarie du Patir din Rossano, Calabria, unde a fost copiat de că­ lugărul Bartolomeu, copiere încheiată pe data de 6 mai 1105, după notiţa subscrisă de la sfârşitul volum ului37. Este de form at m ic (185 x 150 mm), pagină plină şi num ără 140 de folii de pergament. Nu conţine decât cuvântările lui Simeon, dar a pierdut primele două cuatem ioane şi odată cu ele, Cu­ vintele I-JV. A. Mai a publicat această ultimă omilie, a IV-a, după ediţia teologului danez H. N. Clausen3B, care s-a limitat să indice 35 A. Mai, Novac Patrum Bibliothecae, t. VIII, 3, 1871, pp. 4-156. Co­ mentariul lui Rocchi este în deschiderea volumului VIII, pp. XVII-XXI, precedat la pp. XV-XVI de o introducere a lui Cozza-Luzzi asupra ma­ nuscriselor care au servit ediţiei. 37 Vat. gr. 2021 a fost descris de Pierre Batiffol, L'Abbaye de Rossano, 1891, pp. 57-58, 84,153. Vezi, de asemenea, R. Devreesse, Les manuscrits grecs de l'Italie meridionale (Studi e Testi 183), 1955, pp. 23-25. Batiffol atri­ buie omiliile pe care le conţine acest manuscris unui Sfânt Simeon de Chio, eroare singulară care se explică, ca să spunem aşa, prin titlul Cuvânt al Sfântului Simeon kionitul, [kionit înseamnă stâlpnic, iar nu locuitor din Chio, n. ed.], şi care a fost preluată de A. Ehrhard, în K. Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litterntur, p. 177, şi mai apoi de R. Devresse, op. cit., p. 39, nota 5 şi în Index I, p. 62, unde figurează, o dată în plus, acest Simeon de Chio, care, în realitate, nu a existat niciodată! Reproducerea unei pagini de text din Vat. gr. 2021 şi a celei care poartă notiţa subscrisă se află în K. Lake, Dated Greek Minuscule Manuscripts to the Year 1200, VIII, Partea a Il-a, 1937, planşa 560. 38 în C. Munter, Miscellanea hafniensia, voi. II, 2, Copenhaga, 1824, pp. 268-280.

20

Paul van den Yen

că avea acest text de la compatriotul său Frédéric C. Miinter, care îl primise el însuşi de la un „abbas Annibaldus", la Roma, necunoscut lui Mai, care nu a găsit în Biblioteca de la Vatican manuscrisul de unde provenea textul şi nici vreun alt exem­ plar al Omiliei a patra39. Pe de altă parte, M ai a extras în m arginea ediţiei sale variantele din Vat. gr. 2089, fost Basilianus 138. A cest m anu­ scris, pe pergament, este un amestec a trei părţi din alte m a­ nuscrise : a) ff. l-72v; b) ff. 73-150v; c) ff. 151-239v. Al doilea rest de manuscris, datat de Mai din secolul al XI-lea40, a păstrat cuatem ioanele 3-12 şi nu conţine decât nouă cuvântări care ocupă ff. 73-107v. Restul, ff. 108-150v, conţine texte din Sfân­ tul Ioan Gură de Aur si j extrase din al ti i scriitori bisericesti. * La cele două m anuscrise de la Vatican şi la cel pe care l-a utilizat indirect Clausen, trebuie să adăugăm Codex B. a. VII de la Biblioteca Abaţiei Grottaferrata, pe pergam ent din secolul al XI-lea, 150 x 100 mm, nefolosit de Mai şi care nu conţine decât omiliile 11 si 1241. k A ■ In sfârşit, există un m anuscris com plet conţinând toate cele treizeci de cuvântări ale lui Sim eon. Este vorba despre im portantul codex de la Muntele Athos Lavra B 71 (191), da­ tând din secolul al Xll-lea, pe pergament, pe pagină întreagă, 260 x 180m m , un veritabil corpus „sim eonian", întrucât cu­ prinde cea m ai veche Viaţă a stâlpnicului şi cea a m am ei sale Marta, urm ată de omilii, ff. 196-348 şi, în sfârşit, o serie de piese liturgice în cinstea celor doi sfinţi42. Tocmai după acest 39 Vezi Mai, op. cit., p. 4, note 1. M. van Lantschoot (Biblioteca Vati­ canului) mi-a confirmat că, în afară de cele două exemplare descrise aici, nu există nici o speranţă să se descopere alţi martori ai acestor omilii printre manuscrisele inventariate din acest fond. 40 M. van Lantschoot se întreabă dacă nu ar fi mai prudent să zicem secolul XI-XII sau chiar începutul secolului al Xll-lea. 41 Cozza-Luzzi dă din greşeală acestui manuscris numărul B. a. V. Vezi A. Rocchi, Codices Cryptenses, Roma, 1884, p. 68. 42 Vezi. A. Ehrhard, Überlieferung und Bestand der hagiogrnphischen und homiletischen Literatur der griechischen Kirche, III, 2, 1952, p. 1019.

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din M untele M inunat

m anuscris public eu mai departe textul inedit al prim elor trei cuvântări, precum şi pe a patra, pe aceasta din urm ă cu variantele ediţiei lui Clausen. O exam inare atentă a traditiei m anuscrise a acestor cuvântări se im pune mai înainte de a le putea considera ca un ansamblu omogen susceptibil de a fi supus ca atare regulilor criticii. Vom lua ca punct de plecare seria pe care o conţine manuscrisul de la Lavra, deoarece, cu cele treizeci de cuvân­ tări ale ei, este cea mai completă şi acest manuscris este în mod special reprezentativ şi în ceea ce priveşte Viaţa, dar şi opera Sfântului Sim eon Stâlpnicul cel Tânăr. Voi da m ai departe şi titlurile celor treizeci de discursuri, precedat de num ărul lor de ordine original, aşa cum se prezintă ele în acest manuscris. Vat. gr. 2021, al cărui text a fost publicat de Mai, dă cuvântă­ rile în aceeaşi ordine şi cu aceleaşi titluri, cu excepţia câtorva variante, având aceleaşi numere, totul la prim a m ână. Am spus deja că din acesta s-au pierdut prim ele patru dintre ele. Vat gr. 2089 nu conţine decât cuvântările 1 1 ,1 4 ,1 6 , 21, 22, 25, 26, 28 şi 29 care se succed fără întrerupere cu o foiletare con­ tinuă, purtând şi ele numărul de ordine original, cel pe care îl aveau în seria completă, cu excepţia cuvântării a 11-a care este fără începu t13 şi sunt prevăzute cu aceleaşi titluri cu cele din Manuscrisul 105 de la Mănăstirea Esfigmenou, din sec. al XVUI-lea, conţine, de asemenea, cele treizeci de cuvântări care urmează celor două Vieţi dar, conform mărturiei lui A. Ehrhard, nu este decât o copie a celui de la Lavra. 43 El începe cu folia 73, cu cuvintele biă tc o v o'lkeîcov yvcopioco, prin cele proprii voi cunoaşte, Mai, op. cit., p. 4 9 ,1 ,1 6 . Numerele de ordine vin în titluri după indicarea vârstei predicatorului (vezi p. 24) Dar copistul a notat, între altele, în marginea din stânga, pentru fiecare bucată pe care o transcria, un număr special progresiv. Cele nouă cuvântări au fost astfel numerotate de la 6 la 13, cuvântarea a 11-a, fiind fără incipit, trebuind să poarte numărul 5, şi erau prin urmare precedate de patru piese care tre­ buiau să ocupe cele 16 folii pierdute (cuatemioanele A şi B). Piesele care urmează, străine omiliilor, continuă cu numerele 14 şi aşa mai departe. Această numerotaţie secundară nu vizează dec it Vat. gr. 2089 şi nu pre­ zintă interes în ceea ce priveşte numerotarea originară a cuvântărilor care ne preocupă.

22

Paul van den Ven

m anuscrisele de la Lavra B 71 şi Vat. gr. 2021. A celeaşi titluri găsim, de asemenea, şi în fruntea cuvântărilor 11 şi 12 din co­ dicele de la Grottaferrata B. a. VII, dar nu sunt prevăzute cu număr. Cât priveşte cuvântarea a 4-a din ediţia lui Clausen, are acelaşi număr şi acelaşi titlu cu piesa corespunzătoare din m anuscrisul de la Lavra44. Oricare ar fi locul lor în diverse manuscrise, toate aceste piese prezintă un text identic, cu acelaşi incipit şi desinit şi un num ăr relativ m inim de variante. D oxologia finală însăşi, variabilă de la o om ilie la alta, nu prezintă divergenţe între cele două m anuscrise de la Vatican şi cel de la Lavra, în timp ce filiaţia lor nu pare foarte apropiată. Nu este deloc exclus să existe şi alţi m artori ai cuvântă­ rilor lui Simeon, îngropaţi în bibliotecile m anuscriselor gre­ ceşti, printre num eroasele volume, puţin cunoscute încă, ce conţin om ilii ascetice. Cercetările m ele în m arile fonduri nu au avut însă nici un rezultat. Exem plarele păstrate se pare că sunt rare45. Bazându-ne pe datele precedente, precum şi pe uniformi­ tatea tradiţiei textuale, aşa cum transpare ea din compararea martorilor, putem admite rezonabil că suntem în prezenţa unei culegeri de treizeci de omilii, a cărei unitate este atestată co­ respunzător de concordanţa manuscriselor cunoscute. Avem 44 Potrivit lui Cozza-Luzzi, în Mai, op.cit., p. XVI, cuvântarea a 4-a s-ar găsi, de asemenea, şi în Vat. gr. 2089, prezenţa ei i-ar fi scăpat lui Mai. Dar van Lantschoot căruia îi datorez majoritatea indicaţiilor anterioare privind manuscisele de la Vatican şi căruia îi aduc vii mulţumiri, mă in­ formează că această afirmaţie este în întregime inexactă; nu este nici urmă de omilia a 4-a în Vat. gr. 2089. Eroarea lui Cozza-Luzzi este datorată pro­ babil unei neatenţii. 45 Cum remarcă marele specialist în materie, A. Ehrhard, loc. cit. [Opi­ nia aceasta rămâne validă. Cuvintele Sfântului Simeon au fost foarte puţin copiate. Pe lângă manuscrisele descrise anterior, Institut de rccherche et d'histoire des textes do la Paris mai indică în momentul de faţă în cata­ logul on-line, http://pinakes.irht.cnrs.fr, doar unele copieri fragmentare şi târzii ale acestora].

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din M untele M inunat

chiar impresia, cu rezerva unei confirmări ulterioare, printr-un studiu mai aprofundat al textului, că toţi copiştii au avut un respect special faţă de conţinutul acestor omilii, cum se poate constata şi pentru alte producţii celebre ale literaturii ecle­ ziastice greceşti. Rămâne de văzut totuşi dacă nu avem de-a face, cum se temea H. Delehaye, cu o com pilaţie m ai veche făcută din bucăţi de diferite origini şi puse pe seam a unei personalităţi ilustre, cea a Sfântului Simeon Stâlpnicul cel Tânăr. N im ic nu este mai frecvent în acest gen de literatură46. îna­ inte de a m ă strădui să răspund acestei chestiuni, trebuie să trec sumar în revistă continutul acestor treizeci de omilii si j » să ofer o perspectivă de ansamblu asupra compoziţiei şi stilului lor. M ai m ulte dintre titlurile, care precedă uniform în m a­ nuscris fiecare dintre omilii, sunt destul de vagi şi nu se po­ trivesc în mod adecvat cu conţinutul lor. Le reproduc aici în traducere şi, dacă este cazul, cu câteva cuvinte explicative. Unele dintre omilii sunt greu de analizat pentru că de multe ori ideile pe care le conţin nu au simplitate şi fiindcă adeseori ele alcătuiesc un fel de com entariu la num eroase pasaje din Scriptură, de multe ori fără o legătură consecventă între ele. Este un m ozaic alcătuit din bucăţi disparate organizate în jurul citatelor biblice şi de multe ori este dificil să descoperi fie tema dom inantă, fie vreun fir conducător care să perm ită să te regăseşti în acest labirint. Indicaţiile care urm ează ne vor ajuta să ne dăm seama cel puţin de conţinutul esenţial al fiecărei omilii. Este de observat că titlurile sunt redactate în cadrul unei form ule, practic întotdeauna aceeaşi, pe care nu o reproduc decât pentru primele două din serie47, lim itându-m ă apoi la 46 Delehaye, Les Saints Shjlites, p. LXXV. 47 A. Mai a făcut la fel în ediţia sa, reproducând titlul complet numai al Cuvântului al IV-lea. Vezi remarca sa, p. 13, nota 1. „în Vat. gr. 2021 şi 2089, îmi scrie van Lantschoot, titlurile pentru omilii su n tîr comun iden­ tice în partea care descrie conţinutul, vârsta lui Simeon şi numărul omiliei. Ele diferă uneori mai mult, alteori mai puţin pentru Aoyo<;... k l o v l t o u ...

24

Paul van den Ven

partea din titlu care indică subiectul cu vârsta oratorului. Ca­ racterul oarecum solem n al acestei formule, repetată astfel pentru a aminti inspiraţia dum nezeiască ce îl făcea să vor­ bească pe sfânt, este legată poate de faptul că om iliile erau destinate lecturii în obşte cu ocazia unor sărbători liturgice, după cum o atestă m ai multe m enţiuni de prim ă m ână în 4R

m anuscrise . Iată titlurile Cuvintelor : 1. [van den Ven, 1957, pp. 33-35] A sfântului avvă Simeon Stâlpnicul din mănăstirea din Muntele Minunat, pe care Dum­ nezeu l-a ridicat, ca pe Daniil, să grăiască prin Duhul Sfânt despre marile binefaceri ale lui Dumnezeu în al zecelea an al vârstei sale. Despre binefacerile lui Dumnezeu; invocarea de către Si­ meon a milei Sale; vârsta predicatorului, 10 ard. 2. [van den Ven, 1957, pp. 35-41] Cuvânt al sfântidui avvă Si­ meon Stâlpnicul din mănăstirea din Muntele Minunat, pe care Dumnezeu l-a ridicat, ca pe Daniil, să grăiască prin Duhul Sfânt, ©aujaaCTTOÛ... Daniel şi Duhul Sfânt. Nu se găseşte formula completă decât sporadic, când în 2021, când în 2089. Menţionarea Duhului Sfânt şi a lui Daniel lipseşte în omiliile 1 4 ,1 6 ,2 1 ,2 5 şi 26 din 2089". în manu­ scrisul de Ia Lavra apare formula completă, reprodusă sub numărul 2, care este aplicată totdeauna în continuare, uneori cu un loc diferit pen­ tru menţionarea lui Daniel şi a Duhului Sfânt. 48 în manuscrisul de Ia Lavra, pe marginea Cuvântului I este scris „citeşte-o pe aceasta la Schimbarea la Faţă"; Cuvântul al V-lea: „lectura aceasta a Sfinţilor Părinţi la duminica înainte de Naşterea lui H ristos"; Omilia a 8-a: „lectură în ziua Ortodoxiei"; Cuvântul al XXIl-lea: „lectură în sâmbăta lăsatului sec de carne". Val gr. 2089 are, de asemenea, aceeaşi menţiune, în acelaşi loc. Pentru manuscrisele omiliilor care poartă urmele lecturii publice, a se vedea R. Devresse, introduction à l'étude des manu­ scrits grecs, Paris, 1954, pp. 191-192. Fiecare omilie este urmată imediat în manuscrisele de la Lavra şi Vat. gr. 2021, cu caractere semi-unciale, asemenea celor din titlu, de un îrdem n evlavios mereu asemănător prin construcţie: 1. sfântă şi dumnezeiască ofrandă şi de la mine se va da în grijă ţie. 2. Comoară a virtuţilor, şi de la mine ţi se va da în grijă, etc..

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din M untele M inunat

despre Inţrănare şi credinţă şi fapte (lucrări) în cel de-al zecelea an al vârstei sale. 3. [van den Ven, 1957, pp. 41-46] Despre patimi şi gânduri; 11 ani. 4. [Mai, 1871, pp. 4-13; van den Ven, 1957, pp. 47-55] Cu­ vânt al Sfântului Avvă Simeon Stâlpnicul din Mănăstirea din Muntele Minunat despre nevoinţă, pe care Dumnezeu l-a ridicat să vorbească, precum pe Daniel, în Duhul Sfânt prin contem­ plaţiile de care a fost învrednicit în privinţa cărora Domnul, antrenându-l, i-a descoperit lui în curăţia inimii să cunoască toate în al unsprezecelea an al vârstei sale. Despre viaţa ascetică; o lungă enumerare a virtuţilor monahale şi a patimilor con­ trare lor, însoţită de o serie de comparaţii cu stări şi lucruri exterioare; 11 ani. 5. [Mai, 1871, pp. 13-16] La lupta profeţilor şi apostolilor şi mu­ cenicilor; 11 ani. 6. [Mai, 1871, pp. 17-22] Către un proprietar din Antiohia; omi­ lie adresată clasei bogate din Antiohia, pentru a-i demonstra deşertăciunea plăcerilor lumeşti şi modul în care primejduiesc mântuirea sufletului; tabloul viu al acestor plăceri; 12 ani. 7. [Mai, 1871, pp. 22-27] Despre pocăinţă şi străpungere; 12 ani. 8. [Mai, 1871, pp. 27-36] Despre cei ce sunt în înălţime şi păcătiiiesc fără frică; despre trufia în bucurarea de bunurile acestei lumi şi pedeapsa greşelilor pe care trufia te face să le comiţi, cu descrierea rătăcirilor păgânismului şi ale cultului idolilor; 12 ani. 9. [Mai, 1871, pp. 37-45] Didascaîie către monahi despre închi­ puirile în parte ale demonilor; experienţe personale ale auto­ rului şi sfaturi pentru respingerea atacurilor; 13 ani. 10. [Mai, 1871, pp. 45-49] Despre incertitudinea vieţii omului, care nu este decât o umbră; trebuie să renunţăm la lume, să

26

Paul van den Ven

dispreţuim lucrurile vremelnice pentru a ne dedica sufletul vieţii veşnice; 13 ani. 11. [Mai, 1871, pp. 49-53] Despre sfârşitul rău al păcătosului şi adormirea în pace a dreptului; 14 ani. 12. [Mai, 1871, pp. 53-57] Despre a doua venire a Cuvântului lui Dumnezeu şi dreapta răsplătire; 14 ani, 13. [Mai, 1871, pp. 57-63] Despre cei care prin mândrie au căzut din făgăduinţele lui Dumnezeu; 14 ani, 14. [Mai, 1871, pp. 63-66] Despre închipuita mândrie vremel­ nică a bogăţiilor şi despre osândirea lor la tribunalul lui Hristos; 14 ani. 15. [Mai, 1871, pp. 66-73] Despre cei ce îndumnezeiesc însoţirea de nuntă, în timp ce acesta nu este decât un mijloc în mâinile lui Dumnezeu; 14 ani. 16. [Mai, 1871, pp. 73-80] Despre cei ce sunt în înălţime şi pă­ cătuiesc fără frică Acelaşi titlu şi subiect cu Omilia a 8-a cu descrierea foarte vie a plăcerilor lumeşti; 15 ani. 17. [Mai, 1871, pp. 81-86] Despre teafrul cel după evlavie al sfinţilor în comparaţie cu desfătările din lume; 15 ani. 18. [Mai, 1871, pp. 87-93] Despre oştirea iubitorilor de Dum­ nezeu care bine au plăcut prin cea mai bună luptă; 15 ani. 19. [Mai, 1871, pp. 93-98] Despre străpungere şi despre feciorie şi despre dumnezeiasca dragoste şi despre înşelarea şi vremelnicia vieţii; 16 ani. 20. [Mai, 1871, pp. 98-102] învăţătură despre dumnezeiescul har care îl cârmuieşte pe om; 16 ani. 21. [Mai, 1871, pp. 103-111] Despre gheena cea gătită şi despre bunătăţile pe care le-a făgăduit Dumnezeu sfinţilor. Este vorba despre virtuţile monahale şi despre ispitele călugărilor; 16 ani. 22. [Mai, 1871, pp. 111-118] Despre ieşirea sufletului din trup şi despre puterile inteligibile ale răutăţii şi despre laudele îngerilor către Dumnezeu şi despre cei ce se află în păcate; 17 ani.

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din M untele M inunat

2'

23. [Mai, 1871, pp. 118-121] Despre petrecerea practică a mo­ nahului; 17 ani, 24. [Mai, 1871, pp. 121-124] îndemn către o fecioară; 18 ani. 25. [Mai, 1871, pp. 125-127] Despre virtuţi şi statornicia mona­ hilor. 21 de ani. 26. [Mai, 1871, pp. 127-137] Despre dumnezeieştile vederi şi des­ coperiri de care a fost învrednicit Simeon în parte; 23 de ani. 27. [Mai, 1871, pp. 137-140] îndemn către cei ce sunt înnebu­ niţi de deznădejde şi cărora îi se pare că viaţa lor se încheie odată cu trupul; 23 de ani. 28. [Mai, 1871, pp. 140-144] Asceticon. O cuvântare generală care cuprinde în special enumerarea catastrofelor care au survenit în timpul autorului şi care nu au provocat conver­ tirea necesară; 24 de ani. 29. [Mai, 1871, pp. 144-148] îndemn către cei care spun că sunt gata de mucenicie dar nu rabdă nici cel mai mic cuvânt; 24 de ani. 30. [Mai, 1871, pp. 148-156] Despre vedmle de care a fost învred­ nicit. Subiecte diverse, în special, curtea cerească, viaţa veş­ nică, rolul lui Hristos, virtuţile monahale; 24 de ani. Vom spune câteva cuvinte acum despre com poziţia şi stilul culegerii al cărei sum ar tocmai a fost prezentat. Desigur, opera nu prezintă nici una din caracteristicile simplităţii specifice literaturii şi limbii populare. Ideile sunt adeseori sinuoase şi chiar obscure, la fel şi stilul, adeseori stufos şi dificil, ceea ce face lectura greoaie, cu atât m ai m ult cu cât autorul m anifestă predilecţie pentru cuvintele rare şi expresiile căutate. Preferă, adeseori fără legătură aparentă, comparaţii surprinzătoare pe care le împrumută din manifes­ tările cele mai variate ale lumii exterioare. Deducem aceasta citind Cuvântul al TV-lea. Numeroase descrieri, uneori foarte vii, atestă faptul că autorul era familiarizat până la un punct

28

Paul van den Ven

cu lucrurile de la teatru, de la circ, de la vânătoare, de la jocuri, de la curtea împărătească, din armată, navigaţie, muzică, artă vestimentară, viaţa mondenă şi plăceri, precum şi cu credin­ ţele şi obiceiurile păgânilor49. Fără îndoială era un monah citit50 şi este legitim să presupunem că era inspirat de învăţă­ turile marilor scriitori ascetici care l-au precedat Referirea frecventă la elini şi la datinile lor pare să indice că păgânismul 49 Teatru şi circ: Mai, p. 81, 4-20; 82, 8-9; 83, 5; 86,18; 137, 9; 142, 10; 152,1-2; 153, 6 [pp. 154-156,160,215,220, 231,2331; vânătoare: p. 10, 6; 11, 1; 85, 6-8 [pp. 71-73,158]; curtea imperială: p. 10,8; 152,4-8 [pp. 73,232]; armată: p. 87,3-89,22 [pp. 161-164]; navigaţie: p. 98,14-100,16 [pp. 174-175]; atracţii şi podoabe femeieşti: p. 65,14-18; 82,13-21 (inspirat din Iezechiel 23, 40; Is. 3,16-26) [pp. 135,155-156]; plăceri lumeşti: p. 17,2-18, 7; 31,14-32, 8; 35, 7-16; 64,11-65, 14; 75, 19-76, 2 [pp. 80, 96, 100, 134, 148]; credinţe şi datini păgâne: p. 33,4-36,16; 85,19-21 [pp. 98-99,159]. Cuvântul al Vliî-lea, Mai, p. 33 ,4 -3 4 ,4 [pp. 98-99], enumeră zeităţile care aparţineau dinastiei eleno-iraniană a lui Kronos: soţia sa Semiramis, fiul său, Zeus, supranu­ mit Pi cus (rieicóc în mss. de la Lavra, FleCeicóg în Vnt. gr. 2021) şi des­ cendenţii săi Herakles-Hercule, Hephaistos-Pluton, Hermes, Ares, Afro­ dita, şi se aminteşte că Kronos şi apoi Zeus-Pícus au plecat din Assyria spre Apus pentru a cuceri Italia. Acest amalgam de legende este bine cu­ noscut. Autorul cuvântării subliniază, â propos de căsătoriile din dinastia lui Kronos, că la perşi însoţirile incestuoase sunt o practică legală „până astăzi". Această observaţie, care corespunde realităţii, nu este personală. Ca şi întregul pasaj relativ la legenda lui Kronos, ea se regăseşte mai mult sau mai puţin literal la cei mai vechi cronicari bizantini, precum loan Ma~ lalas şi Cronica pascală. Vezi H. Gelzer, Sextus Jitlius Africanus imd die byzantinische Chmnographie, 1898, pp. 67-81; Pauly-Wissowa-Kroll, Real-Encijclopédie, s.v. Picus. A se compara şi A. Mai, p. 34,6 şi Cronica Pascală, ed. Bonn, p. 87,14-21, despre fabricarea idolilor. 50 Cum rezultă din nota precedentă şi dintr-un pasaj al Cuvântului al XVIII-lea [Mai, p. 87,3-9], în care autorul citează, ca unul care a citit, un extras din declamaţia unui comandant militar către trupele sale. Nu am reuşit să găsesc vreo urmă a unei dependenţe verbale, care ar fi foarte firească, vis-â-vis de vreo producţie din imensa literatură ascetică a se­ colelor precedente. Dar influenţa acesteia este uşor de perceput. Să se compare, de pildă, Cuvântul al îlî-lea cu capitolul al 2-lea din Constitu­ ţiile ascetice ale lui Sfântului Vasile, intitulat „Despre apăsarea gându­ rilor", PG 31,1337-1344; vezi, în mod special, paralela între trup şi suflet, pe de o parte, şi calul şi conducătorul lui, pe de altă parte. Vom putea compara, de asemenea, îndemnul către monahi atribuit Sfântului Nil, PG 79,1236-1240 cu Cuvântul al IV-lea al Sfântului Simeón.

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din M untele M inunat

nu dispăruse com plet în epoca autorului, sau cel puţin că am intirea lui răm ăsese încă foarte vie51. De la un capăt la celălalt al culegerii de omilii, dar mai ales în Cuvintele IX, XXI şi XXV, autorul nostru are în vedere ispitirile dem onice. Lupta sfinţilor îm potriva atacurilor de toate felurile pe care diavolii le încearcă, este un loc comun în lucrările hagiografice şi ascetice, începând cu Viaţa Sfântului Antonie, prin toată literatura duhovnicească a vremii, ajungând inclusiv la însăşi Viaţa Sfântului Simeon. Cărui auditoriu se adresează cele treizeci de cuvântări? Cuvântul I este o scurtă introducere la discursurile care ur­ mează, sub formă de invocaţie. Autorul se adresează tuturor: fraţii mei iubiţi, precum şi omilia urm ătoare şi a cincea. Cu­ vântul al VI-lea se adresează, cum am văzut m ai sus, clasei bogate a Antiohiei. Cea de-a şaptea omilie, Despre pocăinţă, se adresează laicilor, cărora predicatorul li se adresează: iubi­ ţilor, fraţi creştini sau o, omule, şi nu este vorba despre viaţa m onahală. Cuvântul al Vlîl-lea se adresează, de asem enea, laicilor sau mai degrabă bogaţilor şi celor care îm părtăşesc credinţele păgâne sau care, cel puţin, se interesează de ele: pp. 3 0 ,1 9 , şi 35, 7, o, bogatule ; p. 32, 9 fraţi iubiţi. A ceastă din urm ă menţiune nu desemnează, deci, în mod necesar un au­ ditoriu format din monahi. Cuvântul al XVI-lea, care are ace­ laşi titlu şi acelaşi subiect cu Cuvântul al Vlîl-lea, se adresează de asemenea şi direct Ia persoana a doua bogaţilor ale căror slăbiciuni le descrie: p. 77, 5, o, bogatule; p. 77, 8, o, omule; p. 78, 1 iubitorule de arginţi. Se adresează în m od cert m onahilor Cuvintele III (specificat în titlu), W, IX, XXI, XXII, XXIII, XXV, 51 Vezi de exemplu Mai, p. 13,9; 23,15; 24,11-13; 34,15; 35,8-36,16; 66, 10; 84,15 [pp. 76,87,88,99-100,137,157]. (Ippolit, sportiv din Antichitate, renumit prin caracterul lui cumpătat. Cf. Pauly-Wissowa-Kroll, RealEncyclopédie, Hyppolytos). Despre supravieţuirea păgânismului în lumea greco-orientală, vezi L. Duschcsne, L'Eglise au Vie siècle, 1925, pp. 275-280; Ch. Diehl, Justinien et la civilisation Byzantine, 1901, pp. 547-579; E. Stein, Histoire du Bas-Empire, vol. II, 1949, pp. 369-373.

30

Paul van den Ven

XXVI, XXVIII, XXX. Aşadar, douăzeci de omilii din treizeci vizează un auditoriu care cuprindea poate şi pe monahii din mănăstirea Sfântului Simeon din Muntele Minunat, dar erau concepute pentru un public diferit: mireni, bogaţi, fecioare, persoane de toate condiţiile, pe care biografia sfântului îi pre­ zintă perindându-se fără încetare la coloana stâlpnicului. Acum că cititorul şi-a putut face o idee asupra conţinu­ tului omiliilor, asupra compoziţiei lor şi stilului, precum şi asupra destinatarilor, putem aborda chestiunea care se im ­ pune. Această culegere nu este cum va o com pilaţie veche, alcătuită din diferite bucăţi» si » care ar fi fost în mod deliberat atribuită Sfântului Simeon Stâlpnicul cel Tânăr, în scopul de a asigura acestei culegeri autoritatea unui num e mare? D eja A. Rocchi a reunit pe această temă un anum it nu­ m ăr de elem ente interesante. A vrut să facă evidentă"2, fără totuşi a reuşi întotdeauna deplin, unitatea de netăgăduit pe care o prezintă aceste omilii între ele, atât ca formă, cât şi prin conţinut. Astfel a pus în evidenţă asemănarea de gândire şi de expresie între anumite pasaje din Cuvintele XXVIII şi XXIX53,

XXVI şi XXVIIIf54, X şi XI55, precum şi un raport destul de ge­ neral totuşi (mens atque ratio), între Cuvintele XIX şi XXIV, ca să-i permită să concluzioneze că aceste două piese sunt datorate aceleiaşi personalităţi. Şi a adăugat că în întreaga culegere se observă acelaşi fel de a scrie, cu aceeaşi folosire a perioadelor şi a figurilor de stil şi aceeaşi frazeologie. A ceastă apreciere de ansam blu a lui A. Rocchi este in­ contestabilă. Caracteristicile evidenţiate m ai sus se aplică, 52 A. Mai, Novae Patrum Bibiiothecae, t. VIII, pp. XVII-XXI. 53 A. Mai, p. 143,12-18 [p. 121] şi pp. 144,17-145,8 [pp. 223-224]. A se observa folosirea în ambele părţi ale cuvântului TrjyavLCco. 54 Nu Cuvântul al XXIX-lea cum o indică din neatenţie Rocchi. Vezi A. Mai, p. 137,1 [p. 213] şi p. 143,18-19 [p. 221], dar esle vorba de un in­ diciu foarte vag. 55 A. Mai, p. 47, 3-11; 48,11-14; 48, 21-49, 2; 4 9 ,1 6 ; 50, 8-12; 51, 7-11 [pp. 112-121].

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din M untele M inunat

într-adevăr, colecţiei în întregul ei. Colecţia dezvăluie de la un capăt la altul acelaşi mod de a gândi şi prezintă toate carac­ terele unei compoziţii unitare. Am spus deja că autorul avea o predilecţie foarte vie pentru anumite idei, anumite formule, şi mai ales pentru comparaţiile între multiplele subiecte pe care le tratează şi diferitele aspecte ale lumii exterioare. Aceste comparaţii, de multe ori cam forţate, sunt frecvent introduse prin particule ca cog, c o o tleq , o u t o x ; şi k a i Anumite trăsături se repetă de mai multe ori; de exemplu, folosirea cuvântului vin, olvog, care apare de zece ori56, din care de patru ori este însoţit de adjectivul 7ioAux£Ar|<;. Menţionarea lucrurilor care „ca umbra trec", 7ictQ£QX£TaL sau TtaQaysi, sau 7iaQcn:Q£X£i Cl5ct£l cncux, intervine de patru ori57. Menţionarea mucenicilor, apostolilor, profeţilor şi asceţilor apare de şapte ori în şapte omilii diferite58. Cuvântai diabrjjua se poate găsi de şapte ori59. Referiri la muzică şi la instrumentele muzicale, unul sau mai multe, precum opyava, auAoi, icup|3aAci, vo\xnava, KiGapai, apar în nouă cuvântări60. Autorul, ca mulţi alţi scriitori ascetici, utilizează intens citatele biblice pe care îi place să le articuleze pe tiradele sale, uneori în defavoarea clarităţii. Două pasaje din Evanghelie au fost în mod special favorizate. Este vorba de Mc. 9,48 (care la rândul lui se referă la Is. 48, 24) „să fii aruncat în gheena unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge" şi Mt. 8,12: „iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din­ afară, acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor". Combinaţia 56 A. Mai, p. 8 ,1 6 ; 17,13; 31, 8 şi 19; 5 6 ,1 ; 6 5 ,1 2 şi 20; 74, 5; 123,11; 151,13. 57 A. Mai, p. 19, 6; 28, 8; 45, 9; 98, 2; 137, 9. Vezi şi Ps. 143, 4. 58 A. Mai, p. 12,12; 119,1; 134,15; 139, 7 şi 11; 147, 7; 149, 3; 152, 15 [pp. 7 5 ,1 2 7 ,2 1 0 , 216, 226, 228, 232]. 59 A. Mai, p. 23,10; 4 1,18; 56,19; 116, 13; 128,17; 152,1 şi 12. 60 A. Mai, p. 17,15; 18, 6; 41,17; 55,20; 65,11 şi 21; 75,19;’8 3 ,1 4 şi 18; 92,19 ; 114, 6; 143,12.

32

Paul van den Ven

acestor două pasaje a fost utilizată literal în 16 omilii*1. Focul veşnic sau vierm ele neadorm it care roade au fost m enţio­ nate în alte cinci piese62 şi în altă parte încă. Cred că pot opri aici această dem onstraţie şi pot afirma cu certitudine, ca o concluzie la toate afirmaţiile precedente, că cele treizeci de discursuri au ieşit sigur din m âna şi din condeiul aceluiaşi autor. Dar este el Sfântul Simeon Stâlpnicul cel Tânăr? Aceasta este o altă întrebare. „Pentru a identifica", scrie H. Delehaye63, „în aceste omilii, care trec drept nişte cuvântări rostite de la înălţim ea coloanei, trăsături individuale în care s-ar regăsi autorul, ne trebuie o doză de bunăvoinţă pe care nu o avem. Şi nu putem să nu am intim îndeajuns că num ărul m are de călugări cu num ele Simeon, care au scris despre subiecte duhovniceşti, a condus la confuzii care chiar după Diatribe de Symeonum scriptis sunt departe de a fi elucidate". A. Ehrhard, pe de altă parte, remarcă64 faptul că „această im presionantă producţie se bazează pe o falsă reprezentare a vieţii stâlpnicilor". D ar această din urmă apreciere este lipsită în mod deosebit de exactitate, căd în întreaga colecţie nu este nidodată vorba despre coloană şi despre viaţa proprie stâlpnidlor, chiar atunci când autorul vorbeşte despre el însuşi şi de ex­ perienţele sale65. 61 A. Mai, p. 18,21; 2 8 ,1 8 ; 4 9 ,1 ; 50, 8; 53, 5; 56,12, 5 7 ,1 3 ; 63,17; 72, 20; 78, 15; 8 6 ,1 3 ; 100, 14; 103, 5; 104, 6; 108, 21; 119, 16; 136, 4; 137, 16; 155,13. 62 A. Mai, p. 1 6,17; 91, 20; 97,19; 142, 2. 63 Op. c it , p. LXXV. M în K. Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur, 1897, p. 145. 65 Aceeaşi situaţie se prezintă chiar şi în omiliile şi alocuţiunile trans­ mise de Viaţa veche a sfântului, ceea ce se explică, în cele două compoziţii, prin faptul că în general un predicator nu este dornic să facă aluzie la particularităţile felului său de viaţă.

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele M inunat

Antonio Rocchi66 a încercat să dem onstreze că această colecţie era în mod autentic opera celui al cărui nume îl poartă în manuscrise, comparând anumite omilii cu unele indicaţii pe care ni le furnizează Viata Sfântului Simeon în varianta lui N ichifor Ouranos, dar argum entaţia sa este inconsistentă şi nu departe de a justifica judecata lui H. Delehaye. Problema răm âne deschisă şi va trebui supusă unei analize aprofun­ date, ceea ce voi încerca eu aici. M ai întâi, tradiţia m anuscrisă, care este, am văzut, dem nă de încredere, atribuie în m od clar, fără confuzie po­ sibilă, paternitatea tuturor om iliilor Iui Sim eon Stâlpnicul din M ănăstirea din M untele M inunat, al cărui num e figu­ rează în titlu, în fruntea fiecărei piese, cu menţionarea vârstei la care a fost produsă67. Este o indicaţie care nu este deloc de neglijat. Chiar dacă în corpusul celor 27 de Cuvinte publicate de Mai nu se întâlneşte nici măcar o singură dată numele lui Simeon, el se găseşte, dimpotrivă, menţionat în Cuvântul I, care ser­ veşte drept introducere la întreaga culegere, omilie pe care însă A. Mai nu a publicat-o68. Citez pasajul: „Dar am nădăjduit să fiu m ântuit nu pentru dreptăţile m ele, ci pentru îndurările Tale şi m ulţim ea milei Tale, eu, robul Tău, Sim eon"'69. Nu doar că autorul este num it aici, dar cu câteva rânduri mai sus există o aluzie la calitatea lui de stâlpnic, când îi cere lui Dumnezeu harul de „a cerceta după cursa stării (araar£CO<;) mele sfânt locaşul (jadv&Qa) Tău". Or, m d a u ; este termenul care desem nează în mod curent starea pe stâlp, în timp ce term enul jadv&Qa trimite la îngrăditura care îl înconjura pe 66 Loco cit. Despre metafraza lui Nichifor Ouranos, vezi H. Delehaye, op. cit. pp. LIX-LXI. 67 Vezi mai sus, pp. 24-27. 68 Ea a fost editată de Paul van den Ven abia, în finalul studiului tra­ dus de faţă [n. ed.]. 69 Mai departe, p. 55

34

Paul van den Ven

stâlp70. Pe de altă parte, autorul acestei piese era încă un copil când a început viaţa sa nevoitoare, pentru că el menţionează pe tovarăşii săi m asacraţi de Irod: „A celor de la care am început nevoinţa, a pruncilor celor ucişi de Irod, cei de o vârstă cu m ine". Această indicaţie concordă perfect cu tot ceea ce ştim prin Viaţa veche despre vârsta fragedă a lui Sim eon când a început asceza şi predicarea71. Potrivit titlului acestei omilii, ea a fost rostită în al zecelea an al vârstei sale, iar celelalte 29 datează din anii urm ători, până la vârsta de 24 de ani72. în Cuvântul al ÎX-lea, rostit potrivit titlului la vârsta de 12 ani, sfântul se referă la un dem on care spune: „O, co­ pile, pentru ce fugi de noi?". în Cuvântul al XVÎI-lea rostit la 14 ani, autorul spune despre sine însuşi, „noi, tineri fiind "73. V edem astfel că textele sunt categorice pentru a confirm a extrem a tinereţe a predicatorului. In favoarea autenticităţii culegerii, în ciuda faptului că autorul nu dezvăluie, ca să zicem aşa, nim ic din personali­ tatea sa, sunt câteva indicii rare care merită să fie semnalate. Predicatorul trebuie să nu fi locuit departe de Antiohia, de­ oarece Cuvântul al Vî-lea este adresat unui proprietar care locuieşte în acest oraş. Se ştie că Muntele Minunat, locul nevoinţei Iui Sim eon, era foarte aproape de oraş. în Cuvântul al XXVÎII-lea, sunt enum erate m ai m ulte calam ităţi la care autorul a fost martor. Deja Rocchi a comparat această listă cu descrierile, care pot fi citite în Viaţă, ale unei serii de eveni­ mente de acelaşi gen74. Printre aceste calamităţi, menţionăm 70 Vezi Delehaye, Les Saints Stylites, p. CLXIV-CLXVI, CLXVIII. Ter­ menul |-idv&Qa se mai găseşte încă de două ori în culegerea lui Mai, pp. 105,2 şi 109,10, cu sensul de mănăstire. Iar celălalt termen, crxdcrtc, este men­ ţionat foarte des cu acelaşi sens în Viaţa Sfântului Simeon, precum şi \xăvbqa, acolo însemnând adăpostul de piele al sfântului din vârful coloanei. 71 Vezi mai sus, Cuvântul I, p. 55 72 Vezi mai jos, [pp. 17-18]. 73 A. Mai, p. 8 5 ,1 , [p. 158] 74 A. Mai, op. cit., p. XIX.

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stăipnicul din Muntele M inunat

asediul lui Chosroes asupra Antiohiei în 540, iar Viaţa descrie în am ănunt incursiunile perşilor, chiar până la m ănăstirea lui Sim eon în această cam panie. Acestor date de critică internă, trebuie să adăugăm pe cele care ne aduc m ărturiile extrinseci deja adunate de Rocchi75. In prim a jum ătate a secolului al VUI-lea, Sfântul Ioan Damaschin, în cel de-al treilea tratat asupra icoanelor, a inserat un pasaj din Cuvântul al VlU-lea sub titlul Al marelui Simeon, cel

din Muntele Minunat, Despre icoane76. A. Ehrhard considera au­ tenticitatea acestui al treilea discurs drept îndoielnică", fără să explice de ce, dar Johannes M. Hoeck78 o consideră certă. Titlul Despre icoane nu este cel pe care îl poartă Cuvântul al Vlîl-lea a Sfântului Simeon în manuscrise, dar se potriveşte foarte bine extrasului reprodus, care tratează exclusiv despre cultul icoanelor. O altă mărturie, însă m ult mai puţin im portantă prin da­ tarea ei mai târzie, este cea a biografului Sfântului Nil de CaIabria (f 1005) care citează o frază din „descoperirile Sfântului Simeon din Muntele M inunat" pe care o regăsim aproape cu­ vânt cu cuvânt în Cuvântul al XXÎÎ-lea79. „Toată lumea înţelege", remarcă H. Delehaye80, „că deşi sunt împrumutate din culegerea care ne interesează, aceste texte nu sunt de ajuns să asigure cu deplină certitudine atribuirea 75 Ibidem, pp. XVII-XVIII. 76 PG 94,1410. Acest extras al cărui incipit este: „Poate cineva dintre cei necredincioşi, iubitor de ceartă fiind ..." , iar sfârşit: „fiindcă duhurile lor sunt sfinte, şi cu puterea lui Dumnezeu ajută celor vrednici care au nevoie", se găseşte în Mai, op. cit., pp. 3 5 ,1 ,1 7 - 3 6 ,1 , 4. 77 K. Krumbacher, op.cit., p. 69. 78 „Stand und Aufgaben der Damaskenos-Forschung", în Orientalia Christiana Periodica, XVII, 1951, p. 26 şi nota 1. 7v Vezi A. Rocchi, în A. Mai, op. cit., p. XVII. Să ne reamintim că trei manuscrise provin din bibliotecile basiliene din Italia, între care unul de la Sfânta Maria din Patir, unde a fost copiat de călugărul Bartolomeu. M rrturia din Viaţa Sfântului Nil de Calabria arată că aceste omilii ale Sfântului Simeon erau bine cunoscute în Marea Grecie bizantină. 80 Op. cit., p. LXXV.

36

Paul van den Ven

acestui ansamblu Iui Simeon, cu atât mai puţin cu cât în acest gen de literatură nim ic nu este m ai frecvent decât compi­ laţiile făcute din bucăţi de provenienţă diferită şi plasate sub patronajul vreunui nume ilustru". Eu m-am străduit însă să demonstrez mai înainte că nu ne aflăm nicidecum în prezenţa unei asamblări a unor bucăţi diferite, ci a unei culegeri foarte omogene, iar citarea de către Sfântul loan Dam aschin, in­ dependent de tradiţia sa m anuscrisă şi de criteriile interne, contribuie în mare m ăsură la atribuirea acestei opere lui Si­ m eon în întregim ea sa. Ştim deja că Viata veche a Sfântului Simeon ne-a transmis indicaţii preţioase în legătură cu elodnţa stâlpnicului şi chiar ne-a păstrat câteva fragmente din predicile sale81. De aceea, este de m are interes să confruntăm acum aceste date furnizate de un m artor ocular al activităţilor lui Simeon cu această cu­ legere de treizeci de omilii pe care tocmai am analizat-o şi care pare să fi fost aşezată, pe bună dreptate sub num ele lui82. Ream intesc faptul că, potrivit biografului său, Sim eon a com pus om ilii foarte de timpuriu „având ca subiect pe m o­ nahi, convertirea mirenilor, întruparea lui Hristos, judecata viitoare şi nădejdea". Or, Cuvântul al Vll-lea tratează despre pocăinţă şi străpungere şi se adresează m irenilor. Cuvântul al XII-lea este consacrat celei de-a doua veniri a Cuvântului şi a dreptei răsplătiri a faptelor omeneşti. Cuvintele IV, XXIII şi X X V privesc viaţa monahală. întruparea lui H ristos este tra­ tată în Cuvântul XXX. Cuvântul al IX-lea, adresat călugărilor, descrie pe larg apariţiile demonilor şi experienţele personale ale autorului pe această temă, însoţite de sfaturi pentru respin­ gerea atacurilor demonice. Teme asemănătoare sim t frecvent 81 Vezi mai sus, p. 18. 82 Am spus că A. Rocchi loco cit. a operat unele comparaţii între omi­ liile culegerii şi textul remaniat al Vieţii vechi de către N ichifor Ouranos, pentru a extrage o mărturie în favoarea autenticităţii omiliilor. Dar aceste comparaţii care se bazează pe o metafrazâ (traducere) sunt departe de a fi concludente şi lasă la o parte aspecte importante ale problemei.

Opern ascetica a Sfântului Simeon Stälpnicul din M untele M inunat

prezente în Viaţa şi cuvintele sfântului. Fără îndoială, ele se regăsesc frecvent în textele hagiografice şi ascetice, dar co­ incidenţa pare aici prea puternică pentru a putea fi datorată hazardului. Un fapt important, care nu a mai fost subliniat până acum, înlătură şi această posibilitate. Este vorba despre prezenţa unor raporturi incontestabile între culegerea celor treizeci de omilii şi Viaţa veche. Aprioric, acest fapt nu are nimic care să ne mire, pentru că este de înţeles ca aceste bucăţi oratorice, pe care bio­ graful le-a inserat în Viaţă, să se regăsească în una sau alta dintre piesele acestei culegeri. Dar, în realitate, lucrurile nu se prezintă într-un mod atât de simplu. M ai întâi, nu trebuie să ne aşteptăm să găsim între cele două opere un paralelism constant. Acesta este lim itat de faptul că Viaţa nu reproduce decât, şi acestea în num ăr redus, alocuţiunile adresate m onahilor sau chiar num ai rezum ate sau extrase şi că aceste cuvântări vizează, mai înainte de toate, nevoile particulare ale comunităţii reunite la picioarele stâlpnicului la m ănăstirea din M untele M inunat83. Om iliile cu­ legerii îndeplinesc un program m ult m ai vast şi au o ţintă m ult m ai generală. Ele se adresează de două ori m ai m ult m irenilor decât călugărilor81. Posibilităţile de comparaţie se reduc considerabil prin fap­ tul că cele treizeci de Cuvinte ale culegerii sunt anterioare vârstei de 24 de ani a lui Simeon, în timp ce, pentru această perioadă, biografia nu ne furnizează decât patru omilii sau alocuţiuni, dacă acceptăm ordinea cronologică pe care ea o prezintă85. Apoi, diferenţa de fond şi de formă între omiliile din Viaţă şi cele din culegere este aproape întotdeauna considerabilă. Simplitatea ideilor, de limbaj şi de vocabular caracterizează Viaţa} complicaţiile de gândire, artificiile expresiei şi cuvintele căutate sunt apanajul culegerii de omilii. 83 Vezi m ri sus, pp. 18-19. 84 Vezi mai sus, pp. 24-27. 85 Vezi mai sus, p. 18 şi rezervele de la nota 34.

38

Paul van den Ven A

in ciuda acestor divergenţe, punctele de contact sunt deplin doveditoare. Am spus deja că locul pe care diavolul îl ocupă în biografie este mare, apariţiile sale, multiplele ispitiri cărora îl supune pe Simeon. Cuvântul al IX-lea, consacrat în întregime acestui subiect, abundă în amintiri personale despre feluritele viclenii ale demonului, în timp ce, în altă parte, au­ torul vorbeşte foarte puţin despre el însuşi. în ciuda dife­ renţei enorme care separă din toate punctele de vedere cele două compoziţii, anumite raporturi sar în ochi. Pun în paralel o parte din capitolul al 18-lea şi 35-lea din Viaţă şi pasajele care îi corespund din Cuvântul al IX-lea. Cuvântul al ÎX-lea

Viaţa Sfântului Simeon

Şi am văzut şi pe duhul flă­ mând şi dornic de câştig urât al iubirii de argint, căscându-se ca să înghită lumea [p. 107]. Si > am văzut si * cetatea lor. Dar nu se poate povesti priveliştea. Acolo sunt timpane şi fluiere, ală­ ute şi organe, şi altele ca acestea multe. Şi diavolul având diademă pe capul lui, dar nu era slavă, şi mulţime stătea lângă el, dar nu era domnie, şi la multe păcate cu gân­ dul mă îndemnau. Şi îm i făgă­ duia că îm i va da stăpânire peste toate taberele lui, împreună cu veşmânt strălucit, dar nu de îm ­ brăcăminte. Şi mi-a arătat mie şi comori de aur, mărgăritare şi pie­ tre scumpe, din dreapta lui, iar din stânga toate celelalte ale lui pline de vicleşug. Şi era lângă el ca un fel de fiică chipeşă la privit care se silea să mă prindă cu lingu­ şeli. Aceasta era cea întâi năs­ cută a lui, păcatul. Dar semnul crucii a îm prăştiat multa lor în­ chipuire [p. 107].

18. Şi atunci a fost luminat de Duhul Sfânt pruncul şi i s-au arătat lui toate îm părăţiile diavolului şi închipuirile lui într-o clipă, petre­ cerea aceluia în locul lui şi ca o diademă pe capul lui, a văzut tabe­ rele demonilor stând lângă el, aur şi mărgăritare şi pietre preţioase ca lutul grămădite pentru linguşirea plăcerilor, fluiere şi naiuri şi felu­ rite organe muzicale şi păcatul ca o fiică fiind împreună cu cei ade­ meniţi înşelător. Acolo a văzut pe duhul curviei şi al uitării şi al trân­ dăviei şi duhul iubirii de argint căscându-se, ca să înghită lumea şi să acopere toate, şi îndemnau pe copil spre păcatul cel fără de ruşine şi pierzător. Iar el, chemând pe Hristos şi pecetluindu-se cu sem­ nul sfintei cruci, dintr-odată a ri­ sipit închipuirea lor şi a fost mutat de acolo de Duhul Sfânt.

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din M untele M inunat Căci eu, adormind, şi văzând în somn întreaga alcătuire a lu­ mii plăcerilor, am zis împotrivă celor văzute, înţelegând că sunt taberele demonilor şi căpetenia lor şi când a fost făgăduinţa slavei celei închipuite, am pus jurământ, în contemplarea cea după trupul lui Hristos, să nu cad în lucrările cele puse mie înainte în vis şi ast­ fel vederea aceea aeriană a fost alungată. Şi am împlinit lui Hris­ tos poruncile virtuţilor şi rugă­ ciunilor, primind, în miros de bună mireasmă, spre împărtăşirea vieţii, Trupul şi Sângele Lui, pen­ tru care m-am făgăduit cu jură­ mânt prin bărbatul priceperii şi întru El am avut luare aminte şi priveghere în vederea priveliştii, [pp. 104-105].

35. Dar ca să nu se laude tot trupul, s-a înarm at satana să îl is­ pitească prin visuri dezmierdate, dar el nu a căzut în vis, păzit fi­ ind prin puterea lui Dumnezeu. S-a trezit şi îşi bătea faţa, plângând şi zicând: „Plâng şi suspin pentru lu­ crul în care era să cad. Nu va putea vreun doctor muritor să tămăduiască aceasta, nici vreun leac astrin­ gent nu va putea curăţi putrejunea păcatului, nici să închidă rana care vine de la el, dar cu lacrimile su­ fletului meu, plecându-mi în jos faţa, vin la Tine, strigând Docto­ rului ceresc: miluieşte-i pe toţi, că toate le poţi" . Acestea zicând, a vă­ zut pe un sfânt preot, slujitor al altarelor celor de sus, ducând în mâini potirul sfintei slave a mân­ tuitorului Trup şi Sânge al Dom­ nului nostru Iisus Hristos şi locul s-a umplut de fum de bună mi­ reasmă şi preotul, mijlocind, l-a pus pe robul lui Dumnezeu să făgăduiască cu jurământ ca niciodată să nu mai cadă în faptele trupului în vis.

S-ar putea descoperi şi alte apropieri între Viaţa veche şi culegerea lui Mai, deşi mult mai puţin elocvente. Găsim în plus, de exemplu în Cuvintele IV şi X86, un anumit număr de 86 Mă voi limita doar la un extras din Cuvântul al X-lea, com parat cu ceea ce este înrudit cu el în partea inedită a Vieţii. Mai, pp. 4 5 ,1 9 : atunci să îi aducă lui Dumnezeu cântare de biruinţă, zicând: „De nu mă vor stăpâni, fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat m are"(Ps. 18,14) şi a înţeles mai degrabă prin virtuţi să stingă săgeţile cele aprinse ale celui rău pe care mai ales le asait prin cugetele cele spurcate şi să pună în acord faptele cu credinţa care nu cade". Şi Viaţa veche, cod. Sabaiticus 108, f. 18v: „întru poruncile Lui cugetă pururea şi fii cu bun cuget stăpânului tău,

40

Paul van den Ven

referinţe biblice comune cu Viaţa, ceea ce iarăşi, nu este poate o simplă coincidenţă. Dar, pe de altă parte, între Cuvântul al IV-iea, Despre asceză şi lungul Cuvânt care alcătuieşte capi­ tolul 27 al Vieţii, unde Sim eon enum eră călugărilor săi, sub titlul Despre mântuire, virtuţile pe care trebuie să le dobân­ dească, patim ile pe care trebuie să le respingă şi regulile pe care trebuie să le urm eze în com unitate, nu sunt raporturi aparente, ci dim potrivă. Privind însă mai îndeaproape, ne dăm seama totuşi că asem ănarea reală între subiectele tra­ tate se disim ulează sau se atenuează în spatele unui plan şi a unei prezentări cu totul diferite, ceea ce nu împiedică deloc ca una dintre cele două redactări să fi putut inspira pe cea­ laltă sau ca ambele să fi cunoscut un text preexistent. Fapt vrednic de observat, punctele de contact între Cu­ vintele IV şi IX şi Viaţa nu se descoperă deloc, decât din per­ spectiva celei din urmă, care povesteşte istoria lui Sim eon, copil încă, adică înainte sau după momentul în care s-a stabilit pe a doua coloană, când avea în jur de 12 ani'7. Or, titlurile pe care le poartă Cuvintele IV şi IX în m anuscris m enţionează că prim a a fost rostită când sfântul avea 11 ani, iar a doua în cursul celui de-al 13-lea an de viaţă. Antonio Rocchi88 con­ testă autenticitatea acestor titluri, care nu ar fi demne de sme­ renia lui Sim eon, dacă el ar fi într-adevăr autorul. Eu cred, pentru ca sporirea ta în toate să fie vădită tuturor în a te lăuda în Domnul şi să spui ceea ce este scris: «De nu mă vor stăpâni, fără prihană voi fi şi mă voi cură ţi de păcat mare şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele»; f. 18: „binecuvântaţi pe Dumnezeu şi întoarceţi-vă de la gândurile spurcate"; f. 18v: „Cuvintele şi fapta, ca şi cum ar fi ale îngerilor care stau de faţă, să se acordeîntr-o singură voie de a plăcea lui Dumnezeu". Se poate compara de asemenea Cuvântul al IV-lea cu Viaţa veche în Delehaye, Les saints shjlites, pp. 240, 35-241, 5 şi încă Cuvântul al IX-lea, Mai, pp. 43, 9-11, cu Viaţa, Delehaye, op. cit., pp. 241, 34-40. 87 Vezi P. van den Ven, „Â propos de la Vie de Saint Sym 4on...", pp. 431-435. 88 A. Mai, op. cit., p. XX.

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele M inunat

dim potrivă, că această indicaţie a vârstei, care coincide atât de bine cu cronologia Vieţii89, nu este deloc neglijabilă în ar­ gumentaţia noastră şi că ea reprezintă o tradiţie foarte veche. Putem spune oare că titlurile omiliilor, unde figurează no­ taţia vârstei, aparţin lui Simeon însuşi? înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie să ne oprim asupra unui alt fapt de o im portanţă capitală. Cea de-a treia omilie, răm asă până acum inedită*, care ne-a fost transmisă de manuscrisul de la M area Lavră90, este consacrată patim ilor şi gândurilor (Despre patimi şi gânduri) şi se adresează, dacă e să dăm crezare titlului piesei, m ona­ hilor m ănăstirii lui Sim eon. Acesta ar fi rostit-o în al 11-lea an al vârstei sale. Or, o regăsim ca atare în capitolul 24 al Vieţii vechi, şi acest capitol debutează astfel: „Zicea copilul bătrânului şi m onahilor". Intre cele două texte există, prin urm are, concordanţă în privinţa vârstei fragede a celui care a rostit această omilie. Cât priveşte omilia însăşi, este un pa­ ralelism perfect între conţinutul şi înlănţuirea ideilor şi ade­ seori chiar frazele sunt identice, dar Viaţa prezintă un an­ sam blu puţin mai simplu, m ai adunat, lipsit de cuvinte so­ fisticate şi de comparaţiile pe care autorul nostru are obiceiul de a le lua din lumea exterioară, şi mai conform, dacă putem spune aşa, cu ceea ce ne-am aştepta de la un predicator atât de precoce**. Putem acum sa degajăm concluziile care par să se impună studiului nostru: C f mai sus, pp. 18-19. * Editată de P. van den Ven în originalul acestui studiu şi tradusă în limba română în volumul de faţă; n. ed. 90 Vezi mai sus, pp. 20-21. ** Textul critic al Cuvântului al lîl-lea, cu variantele sale manuscrise a fost publicat de P. van den Ven în coloană paralelă cu textul acestui formi­ dabil capitol 24 al Vieţii Sfântului Sineon, încât, la o simplă lectură, se poate observa raportul strâns existent între cele două texte. Publicăm pentru comparaţie, în Anexa 2 şi capitolul 24 al Vieţii Sfântului Simeon; n. ed.

42

Paul van den Ven

1. Sfântul Simeon Stâlpnicul cel Tânăr a compus încă din copilărie cuvântări ziditoare de suflet, între care unele sunt reluate, în întregime sau în parte în biografia sa redactată de unul dintre ucenicii lui***. 2. Culegerea celor treizeci de omilii publicate, cu excepţia primelor trei de 3. către cardinalul Mai sub numele Sfântului Simeon este o producţie omogenă, ieşită dintr-un singur condei. 4. Critica internă, precum şi mărturiile externe, îl indică pe Sfântul Simeon ca autor al omiliilor din această culegere. 5. Este firesc să existe puncte de contact relevante între anu­ mite omilii reproduse în Viaţă şi omiliile din culegere. Acolo unde aceste contacte exista, divergenţele de con­ ţinut şi de formă sunt totuşi importante, încât, Ia prima vedere, ele prezintă o problemă care poate părea insolubilă. Cum să o rezolvăm ? Nu ar fi decât o ipoteză, dar care are toate şan­ sele să corespundă realităţii. Este lucru cert că Viaţa veche a Sântului Simeon, operă a unuia dintre ucenicii lui, este de foarte bună credinţă91. Pu­ tem, deci, considera autentice cuvintele sfântului pe care ni le-a transm is în form a lor simplă, care este de natură să în ­ lăture orice neîncredere. Asta nu înseam nă că avem ga­ ranţia că aceste omilii au ieşit din gura Sfântului Simeon, aşa cum le citim în biografie. Contrariul este mai probabil pentru cele mai vechi dintre ele, căd la vremea la care au fost rostite, *** Viaţa Sfântului Simeon a fost multă vreme atribuită lui Arcadie, Arhiepiscopul Constantiei Ciprului. P. van den Ven, La vie ancienne de s. Symeon Stylite ie Jeune (521-592), 1.1: întroduction et texte grec („Subsidia Hagiographica" 32), Bruxelles, 1962, pp. 101 *-108*, a demonstrat că au­ torul ei nu poate fi ilustrul ierarh, ci un monah anonim din Mănăstirea de la Muntele Minunat, martor ocular la multe din cele relatate; n. ed. 91 H. Delehaye, op. cit., pp. LXII-LXXI.

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

adică înainte de 545, hagiograful nu făcea parte încă dintre ucenicii sfântului92. Prin urmare, a avut de la un al treilea cel puţin unele din fragm entele pe care ni le-a transmis. Aces­ tea puteau să fi fost dictate de Sim eon sau adunate de un ascultător sau un secretar sub form ă de note si nu este cu 9

putinţă să determ inăm partea reală care i-ar reveni în acest caz celui dintâi şi celui de-al doilea în ceea ce citim astăzi, /V

In ceea ce priveşte culegerea de omilii editate de A. Mai,

care este raportul ei exact cu omiliile şi alocuţiunile conţinute în Viaţa originală? Aceasta nu a fost folosită de autorul cu­ legerii, căci dacă ar fi utilizat Viaţa, o făcea m ai m ult decât vedem în cele câteva apropieri evidenţiate în partea cea m ai veche. Şi de ce nu ar fi reprodus în acest caz el, în stilul acesteia, acea adevărată regulă m onahală din capitolul 27, în loc să îm prum ute num ai capitolul 24? Pe de altă parte, este exclus să considerăm culegerea de om ilii drept o sursă din care s-ar fi inspirat biograful, căci dacă ar fi fost aşa, nu ar fi preluat doar un anumit num ăr de teme şi idei şi câteva citate sau reminiscenţe literale93, şi mai cu seamă capitolul 24.

A

In rest, culegerea îi este aproape total străină şi ar fi fost anor­

mal ca biograful să se fi folosit atât de puţin de ea, cu toate că ar fi găsit în ea o mină de exploatat în materie de ascetică. Pe de altă parte, analiza comparată între omilia a treia şi capi­ tolul 24 al Vieţii arată că avantajul este de partea hagiogra­ fului prin simplitatea spontană, claritatea şi logica expunerii, în contrast cu m aniera uneori m ai greoaie de expunere, a omiliilor. Dintre cele două com poziţii, capitolul 24 al Vieţii corespunde, cel mai probabil, m ult mai bine decât Cuvântul

al IlI-lea, ideii pe care ne-o putem face, potrivit biografului însuşi, asupra genului de elocinţă directă şi sim plă pe care 92 Vezi mai sus, p. 18 şi H. Delehaye, op. cit, p. LXIV. ?3 Vezi mai sus, pp. 38-40.

44

Paul van den Ven

trebuie să o fi practicat stâlpnicul Sim eon de la înălţim ea coloanei sale. Suntem îndreptăţiţi să aplicăm aceeaşi judecată şi asu­ pra altor alocuţiuni pe care ni le-a păstrat Viaţa şi asupra om iliilor din culegerea lui Mai. Nu num ai că este de necon­ ceput că acestea din urm ă au servit de sursă de inspiraţie Vieţii vechi, dar compoziţia lor şi stilul, aşa cum le-am de­ scris deja, nu ne perm it să credem că au fost pronunţate ca atare de Simeon. Această consideraţie se im pune cu atât mai mult cu cât se presupune că sfântul le-a rostit la o vârstă foarte fragedă. Trebuie să m ai rem arcăm om ogenitatea culegerii celor treizeci de omilii ca un fapt evident, astfel încât nu apare nici o diferenţă de structură sau de form ă de la un capăt la altul, în timp ce predicatorul nu avea decât zece ani, când a pronunţat prim ul discurs şi douăzeci şi trei de ani, când a rostit pe ultim ul. A ceastă constatare sugerează singura ipoteză care dă în sfârşit cheia enigmei. Seria celor treizeci de om ilii este în mod autentic opera lui Simeon, dar nu în form a sa actuală, dată de un literat mai pretenţios, care în mod cert nu practica înfricosătoarea austeritate a sfântului la înălţim 7 9 ea coloanei si t nu vorbea mulţimilor pestriţe care se adunau la picioarele ei. A cest redactor de cam eră94 a avut sub ochi fie textul însuşi al cuvintelor ţinute de Simeon şi adunate de călugări, poate sub dictarea sa, fie note luate pe m ăsură ce om iliile au fost rostite. Existenţa unor simple note ar explica cu greu apropi­ erile frazeologice pe care le-am evidenţiat între Viaţa veche şi anum ite omilii din culegerea lui Mai, şi m ai ales paralelis­ m ul perfect între capitolul 24 al biografiei şi omilia a 3-a. De aceea înclin spre prima ipoteză şi anume că a existat iniţial o culegere de cuvântări sau de omilii, culese din gura sfântului 94 Cuvântul al XXX-lea, 7, A. Mai, p. 153,11 [p. 233], menţionează că scria: „acestea, părinţilor scriindu-le, nu au arătat nim ic nou".

Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele M inunat

însuşi, aşa cum a existat o colecţie num erotată a scrisorilor sale, care nu a ajuns până la noi95. Din această culegere, astăzi pierdută, făceau probabil parte diferitele om ilii rostite de tânărul Sim eón şi m enţionate de hagiograf la capitolul al 32-lea al Vieţii, din care acesta se va fi inspirat după plac, la fel cum a făcut şi redactorul celor treizeci de omilii publicate de Angelo Mai, ignorându-se unul pe altul. Biograful s-a ţinut cât de aproape posibil de original, iar redactorul om iliilor le-a aranjat şi le-a dat o altă formă, ajutându-se de lecturile lui96 şi făcându-le să sufere toate de­ formările pe care le-am semnalat mai sus. A completat această lucrare, dotând fiecare omilie cu un titlu mai sonor şi nu tot timpul potrivit, dar care, cel puţin, a păstrat o indicaţie foarte preţioasă şi de origine foarte veche - vârsta predicatorului. Când a fost com pusă culegerea? Avem un terminus ad

quem , a treia carte asupra icoanelor a Sfântului loan Damaschin, a cărei apariţie poate fi fixată în jurul anului 730 cel mai târziu97. Un terminus a quo ar fi cel de-al 24-lea an al vieţii lui Sim eón, de vrem e ce Cuvântul XXX, dacă e să dăm crezare titlului, a fost rostită când avea 23 de ani, adică în 54498, Dacă adm item că ansam blul a fost redactat după o culegere de om ilii sau cuvinte ascetice constituită pe m ăsura apariţiei lor de către un ucenic al stâlpnicului, este puţin probabil ca actuala culegere să fie cu mult posterioară originalului pier­ dut, căd sfântul a continuat să se dedice predicării şi nu era n id un motiv să se limiteze culegerea la cele treized de piese, între care ultima a ieşit la lumină când sfântul avea 23 de ani. încă un argum ent ce pare a corobora la această ipoteză, este 95

Yezi mai sus, p. 11.

96 Vezi mai sus, p. 28, notele 49 şi 50. 97 C f Altaner, Pntrologie, ed. a 2-a, 1950, p. 475. 98 Cf. mai sus, p. 27.

46

Paul van den Ven

faptul că această culegere nu oferă raporturi textuale decât cu cele mai vechi alocuţiuni păstrate în biografie", cele care au fost rostite înainte ca Simeon, în vârstă de douăzeci de ani, să meargă să se stabilească în Muntele Minunat, adică îna­ inte de anul 54110°. Paul van den Ven

99 Vezi mai sus, pp. 40-41. 100 Vezi P. van den Ven, „A propos de la Vie de Saint Sym eon...", pp. 432-433.

Notă asupra ediţiei Volumul de faţă, cuprinzând omiletica Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, constituie o prem ieră pen­ tru literatura teologică românească, deşi Sfântul este bine cunoscut în ţara noastră. Acesta străjuieşte de m ai bine de 500 de ani M oldova şi marea Lavră a N eam ţului prin capul său ce se află aici, odor nepreţuit, dăruit M ănăstirii, cel mai probabil, chiar de Sfântul Voievod Ştefan cel M are1. Avem acum prim a traducere integrală, într-o lim bă m odernă, găzduită de Colecţia Viaţa în Hristos. Pagini de Filocalie. A ceastă culegere de treizeci de Cuvinte ascetice a fost foarte puţin cercetată şi copiată în ultima mie de ani, dar şi în perioada mai recentă, deşi memoria acestui fenom en ascetic de excepţie, care a fost Sfântul Simeon de Ia Muntele Minunat, a rămas vie în conştiinţa Bisericii, mai ales datorită minunilor sale, „la num ăr mai multe decât nisipul m ării"2. M ult mai cunoscută decât omiliile a fost Viaţa sa, însă şi aceasta în 1 Inscripţia aflată pe cununa din jurul capului Sfântului, constituie cea mai veche inscripţie păstrată de la Ştefan cel Mare, datată 1463: „Moaşte ale Sfântului Simeon cel de la Muntele Minunat. S-au ferecat de Ioan Ştefan voievod la leatul 6971". Este o mărturie a vechimii şi autenti­ cităţii acestor preţioase moaşte pe care le păstrează M ănăstirea Neamţ. Despre prezenţa lor aici a se vedea Petre Ş. Năsturel, „Cea mai veche inscripţie de la Ştefan cel Mare (1463)", Omagiu lui George Oprescu cu pri­ lejul împlinirii a 80 de ani, Bucureşti, 1961, pp. 349-355, reluat în volumul Ştefan cel M are şi Sfânt - Portret în istorie, Sfânta M ănăstire Putna, 2003, pp. 170-177; Arhim. Melchisedec Velnic, „Un odor regăsit: cununa moaş­ telor Sfântului Simeon de la Muntele Minunat " , Analele Pntnei, III, 2, 2007, pp. 5-12. 2 Viaţa Sfântului Simeon, Prolog.

48

Pr. Dragoş Bahrim

recenzia prescurtată din secolul al XI-lea a m agistrului Nicliifor Ouranos. Sinaxarele l-au păstrat în pomenire pe Sfântul Sim eón în ziua trecerii sale la Dom nul, 24 mai. Faptul câ astăzi avem o bună lumină asupra acestor omi­ lii, dar şi asupra întregii personalităţi şi opere a Sfântului Si­ meón, se datorează câtorva pasionaţi studioşi ai com orilor pe care le ascund manuscrisele bizantine ale bibliotecilor din lum ea întreagă, care s-au aplecat pe rând asupra lor. M ai întâi, trebuie am intit cardinalul Angelo M ai, secondat de Joseph Cozza-Luzzi care a finalizat, după moartea acestuia, publicarea în colecţia Nova Patnim Bibliotheca3, a om iliilor IV-XXVII ale Sfântului Simeón, după manuscrisul incomplet, şi în m ulte locuri defectuos, V at gr. 2021, cu unele variante textuale din Vat. gr. 2089. A doua personalitate im portantă care a m arcat decisiv studiul Sfântului Simeón, căreia i se datorează şi redescope­ rirea spiritualităţii stâlpnicilor în epoca noastră, este bollandistul Hippolyte Delehaye. Acesta a publicat în 1923 celebra sa carte Les Saints Stylites4 care i-a făcut cunoscuţi lumii occi­ dentale pe principalii reprezentanţi ai acestui gen special de asceză: Sfinţii Sim eón cel Bătrân, Daniel, Sim eón cel Tânăr, Alipie, Luca, Lazăr. Cel care s-a ocupat însă cel mai atent de Sfântul Sim eón din M untele Minunat, a fost bizantinologul belgian Paul van 3 Nova Patrum Bibliotheca, t. VIII, fase. III, 1871, pp. 4-156. 4 H. Delehaye, Les Saints Stylites, „Subsidia H agiographica", 14, Bru­ xelles, 1923. Lucrarea a fost tradusă în limba română, însă fără partea substanţială de biografii ale stâlpnicilor: H. Delehaye, Sfinţii Stâlpnici, traducere din limba franceză de conf. univ. dr. Sofia Dima, revizuire teologică şi studiu introductiv de pr. Eugen Drăgoi, Editura Partener, Galaţi, 2005. într-o lucrare importantă a lui I. Peña, P. Castellana, R. Fer­ nandez, Les stylites syriens, Milano, 1975, pp. 79-84, sunt număraţi potrivit tuturor surselor de documentare, un număr de 119 stâipnici, între seco­ lele V-XIX, între ei chiar şi femei. Ultimul în listă, un stâlpnic anonim din secolul al XIX-lea lângă Mănăstirea Tismana!

49

Notă asupra ediţiei

den Ven, discipol al lui Karl Krum bacher şi al lui Albert Ehrhard, prieten apropiat şi colaborator al lui H ippolyte Delehaye şi Joseph Bidez5. Acesta, lucrând la magnum opus-ul carierei pe care l-a realizat prin publicarea ediţiei critice, dar şi a traducerii comentate a Vieţii Sfântului Sim eon, un ade­ vărat mărgăritar al hagiografiei bizantine, s-a oprit inevitabil şi asupra culegerii de omilii ale Sfântului, pe care a anali­ zat-o cu m axim ă luciditate în 1957, într-un studiu publicat în revista Le Muséon, pe care I-am preluat şi în ediţia de faţă, cu acordul generos al profesorului Bernard Coulie, actualul editor şef al renumitului periodic6. Deşi savantul belgian nu a reuşit să realizeze si o ediţie critică a om iliilor Sfântului 9

»

»

Sim eon, proiect care îşi aşteaptă încă editorul, totuşi am so­ cotit extrem de importantă demonstraţia pe care van den Ven o face asupra autenticităţii şi paternităţii simeoniene a aces­ tora şi am socotit că este cea mai potrivită introducere pentru omilii. La finalul acestei lucrări, Paul van den Ven a rotunjit colecţia, care fusese publicată incomplet de către Cozza-Luzzi, cu primele trei Cuvinte inedite, precum şi cu cea de-a patra pe care acesta o publicase indirect, după o ediţie anterioară, fără a avea vreun manuscris al ei la dispoziţie. 5 Paul van den Ven, a cărui vocaţie de cercetător s-a descoperit foarte timpuriu, l-a ajutat şi stimulat pe H. Delehaye în demararea proiectului stâlpnicilor, anunţând el însuşi în anul 1900, pregătirea ediţiei critice a Vieţii vechi a Sfântului Simeon din Muntele Minunat. Nu a reuşit să-şi îm ­ plinească făgăduinţa decât la sfârşitul vieţii, publicând în 1962 şi 1970 cele două volume cuprinzând ediţia critică a Vieţii vechi, traducerea co­ mentată a acesteia şi ediţia critică a Vieţii Sfintei Mnrtn: P. van den Ven, La vie ancienne de s. Syméon Stylite le Jeune (521-592), t. I: Introduction et texte grec, t II: Traduction et commentaire. Vie grecque de sainte Marthe, mère de S. Symeon, „Subsidia Hagiographica" 32. Cf. P. Orgels, „Bibliographie de Paul van den V en", Byzantion, t. 32,1962, pp. VII-XVI. 6 P. van den Ven, „Les écrits de s. Siméon Stylite le Jeune avec trois ser­ mons inédits", Le Muséon, 70,1957, pp. 1-57.

50

Pr, Dragoş Bahrim

Am publicat ca anexe şi cele două frumoase Cuvinte ale Sfântului Simeon extrase din capitolele 24 şi 27 ale Vieţii sale, la care P. van den Ven face referire în studiul introductiv, dar care nu se regăsesc în această formă în c o j ţ u s - u I omiletic. Pentru a întregi în volumul de faţă dosarul scrierilor Sfântului, publicăm şi Scrisoarea a V-a către împăratul Justin al II-lea, dar şi cele trei tropare autentice. Deşi este foarte posibil ca aceste Cuvinte să fi fost redac­ tate ulterior rostirii lor, de un editor, aşa cum presupune Paul van den Ven, ele îşi păstrează însă profunzimea şi prospe­ ţimea duhovnicească pe care prezenţa Mângâietorului le lucra7 în mintea şi în inima Sfântului Simeon, pentru mântu­ irea poporului lui Dumnezeu. Folosul lor îl vor descoperi cu siguranţă cititorii. Mulţumim Părintelui Filotheu Bălan, înflăcărat cercetător al scrierilor patristice, a cărui râvnă pentru redescoperirea Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat ne-a inspirat de la început acest proiect Volumul acesta îi datorează cu siguranţă foarte mult. Pr. Dragoş Bahrim

7 Aşa cum, de altfel, evidenţiază Viaţa Sfântului Simeon, 32.

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

Cuvinte ascetice

Cuvântul I

Al sfântului aw ă Simeon Stâlpnicul din mănăstirea din Muntele Minunat, pe care Dumnezeu l-a ridicat, ca pe Daniil, să grăiască prin Duhul Sfânt despre marile binefaceri ale lui Dumnezeu, în al zecelea an al vârstei sale Fraţii mei iubiţi, mari şi negrăite sunt bunătăţile sfinţilor, covârşind orice minte şi cuvânt, căci ei sunt moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori ai lui H ristos1. Căci le-a gătit lor Stăpânul slava Ierusalimului celui de sus, sălasurile cerurilor cele nestricăcioase si celelalte bunătăti care 9

I

7

sunt greu de tâlcuit2 şi greu de povestit celor de pe pământ. Nici nu le-a primit pe acestea auzul, nici nu le-a bănuit sau văzut duhul. Asupra acestora aplecându-se drepţii şi moş­ tenind prin testament făgăduinţele cele bune, suspinând, plâng cu amar, nesuferind să vadă o aşa de mare slavă a bunătăţilor celor gătite lor, căindu-se şi numai dacă ar grăi ceva către aproapele sau s-ar folosi de ceva dintre cele de pe pământ, fiindcă Dumnezeu revarsă din belşug bogăţii asupra celor ce-L iubesc pe El, bun fiind şi bine făcând celor buni3, după cum însuşi îmi mărturiseşte mie, zicând: „Fericiţi cei mi­ lostivi că aceia se vor milui//4. De aceea şi eu cer îndurările Tale, Hristoase, căd Tu eşti Făcătorul meu şi Născătorul vieţii. 1 2 3 4

Rom. 8 ,1 7 . Evr. 5 ,1 1 . Rom. 8, 28. M t.5 ,7 .

54

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

învredniceşte-mă şi pe mine să fiu între oile Tale pentru ca, cerând binecuvântarea de la Tine, Păstorul, să aflu numele meu întru Tine, Cartea vieţii noastre5, pentru ca barbarii în­ şelării şi ai puterii întunericului6, văzând înscrierea mea în cartea vieţii, să nu mă ucidă cu pierzania întunericului şi a focului pentru întinăriunea păcatelor mele, d să fie ruşinaţi în mărturisirea mea înaintea lor pentru Tine, Hristoase, lauda mea. „Domnul este ajutorul meu7 şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele, de dne mă voi înfricoşa? Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu, cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut. De s-ar rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea. De s-ar ridica îm ­ potriva mea război, eu în HI nădăjduiesc. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta, ca să locuiesc în casa Dom­ nului8 cerurilor în toate zilele nemuririi, ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez, după cursa9 stării10 mele [pe stâlp], sfânt locaşul Lui, Raiul desfătării, şi să dănţuiesc sub streaşina Lui11 şi a Pomului vieţii, închinându-mă acolo Născătoarei de 3 Apoc. 2 0 ,1 5 . 6 Col. 1 ,1 3 . 7 Evr. 13,6. 8 Ps. 2 6 , 1-8. 9 Ii T im .4 ,7 . 10 oKXGECJţ, stare, este termenul folosit şi în Viaţa veche a sfântului pentru a desemna nevoinţa pe stâlp. Paul van den Ven vede în folosirea acestui termen o dovadă a autenticităţii omiliilor, fiindcă termenul este menţionat în cuprinsul omiliilor ceea ce dovedeşte că e vorba de un Simeon care s-a nevoit pe stâlp, şi nu despre altul. 11 TTQoâcrueiov, periferie, suburbie, am tradus prin streaşină pentru că de multe ori termenul desemnează casele care erau chiar sub zidurile cetăţii, sub streaşina lor. Ar fi putut fi tradus după înţeles şi prin pridvor, fiindcă ;deea pe care vrea să o sublinieze aici sfântul este că nu se soco­ teşte pe sine vrednic de Rai, ci s-ar mulţumi să fie primit şi numai sub streaşina lui sau în pridvorul lui.

Cuvinte ascetice

55

D um nezeu care este numită viaţă n sfinţilor, şi m âinile m ele tinzându-le spre Tine, Mântuitorul meu, voi sălta de bucurie şi de petrecerea celor netrupeşti şi a tuturor profeţilor celor din veac, şi a apostolilor, mucenicilor, m ărturisitorilor, şi a celor de la care m i-am început nevoinţa, a pruncilor celor ucişi de Irod, cei de o vârstă cu mine, ca într-un suflet să strig cu toţi împreună: „Iată ce este bun şi ce este frumos decât nu­ m ai a locui fraţii îm p reu nă"12 şi să-Ţi aduc Ţie m ulţum ire, zicând: Slavă Ţie de la mine, Doamne, Hristoase, Dumnezeul cel nem uritor şi slavă bunului şi Sfântului şi de viaţă Făcă­ torului şi Mângâietorului Duh, Celui ce mângâie pe cei sme­ riţi, lui Dumnezeu Celui fără de moarte, că nădejdea mântuirii mele de Tine atârnă, Sfântă Treime de viaţă făcătoare, căci m-ai izbăvit pe m ine de tina lutului relelor păm ânteşti, dar am nădăjduit să fiu izbăvit nu pentru dreptăţile mele, ci pentru îndurările Tale şi pentru mulţimea milei Tale, eu, robul tău, Simeon, şi să fiu m ântuit în Raiul Tău, um blând pe calea poruncilor Tale, de acum şi pururea şi în vecii vecilor cei nesfârsiti. Am in. 9

>

12 Ps. 132,1.

Cuvântul al Il-lea

Al sfântului aw ă Simeon Stâlpnicul din mănăstirea din Muntele Minunat, pe care Dumnezeu l-a ridicat, ca pe Daniil, să grăiască prin Duhul Sfânt, despre înfrânare şi credinţă şi fapte, în cel de-al zecelea an al vârstei sale A

.

Infrânarea cea dintr-o singură parte şi care luptă cu amin­ tirile2 împotriva vrăjmaşului, este o îndoită virtute, care, când este luptată3, ne oferă m ijloacele de a birui. D ar întreită este cununa, zdrobind de sus şi de jos pe dem onul începător al răutăţii împotriva uneltirilor aprinderii. Căci a Sfintei Treimi celei dătătoare de viaţă este buna mireasmă, cea cu trei nume, a biruinţei. Căci la fel şi heruvimii şi serafimii, prin întreitul lor trisaghion, trim it cântare de biruinţă către îm păratul îm păraţilor pe Care îl avem lăudător în izbânda virtuţilor, ca pe un stăpân al inim ii. Şi, aşa cum un vizitiu, când po­ porul strigă, ţine drumul drept spre ceea ce trebuie, fără să se abată, stăpân fiind pe car, la fel trebuie să gândim şi noi s întreaga frază este obscură, credem că se referă în primul rând la înfrânarea minţii, despre care este vorba în întreg pasajul şi poate ter­ menul de (aovo|a£Qrjc; EyKQdxEia să aibă în vedere rugăciunea de un singur gând. 2 fivrjjaovopax0 ^ 0**/ este un termen necunoscut, inventat de autor, compus din verbul }iVî](JOV£ua) (a-şi aminti, a menţiona, a memora) şi jjiaxeco (a lupta), credem că se referă la aceeaşi luptă cu gândurile şi cu amintirile. 1 Virtutea se vădeşte ca virtute numai atunci când este cercată prin luptă.

Cuvinte ascetice

57

pe Cel ce pleacă veacul, cerând de la El să o scoatem la capăt, şi, lepădând tulburarea de la diavolii care ne târăsc spre plă­ ceri, să ţinem frâiele gândurilor, deosebind pe cele biruitoare de cele vătămătoare, ştiind că întru noi sălăşluieşte Stăpânul păcii, potrivit cuvântului: „Şi voi veni şi voi locui în ei şi voi um bla"4. Iar la sfârşit, Cel ce cercetează inimă şi rărunchi cere de la fiecare ca un fel de dispreţuire a vieţii. Şi ne învaţă pe noi Scriptura, arătând că binele are pururea vrăjm aş pe cel po­ trivnic care ne poartă spre plăcerile cele înţelegătoare. Dar ori de câte ori cugetul evlavios este aflat stăpânit, este drept să fie izbăvit de Dumnezeu, dacă vom căuta scăpare la EL Şi iarăşi, aproape este Dom nul de cei ce II cheam ă pe El întru adevăr, căci unii obişnuiesc să ispitească pe D om nul apropiindu-se de cuvintele Lui, fără să fie uniţi cu credinţa, cum se spune la profet că „dreptul din credinţă va fi viu, dacă va şovăi, nu va binevoi sufletul Meu întru el"5. Aşadar, şovăiala ne înstrăinează de cele cerute. Iar credinţa care are părtăşie cu faptele arată că D om nul va face voia celor ce se tem de El şi va asculta rugăciunile lor şi îi va m ântui pe ei. D ar când a vorbit despre frică, nu S-a referit la frica trupească, ci la cea sufletească, la faptul de a se gândi la Infricoşătoarea Judecată, cea care va încerca prin foc nestins întregul păm ânt. Cel care întru aceasta se teme se îngrijeşte ca, venind Domnul din cer, să afle întru el credinţa îm preună cu faptele, fiindcă întru această credinţă » au m ărturisit cei vechi0. între aceştia, > ' Enoh s-a arătat bineplăcut Domnului şi a şi fost m utat la cer7 singur între toţi, prin credinţă împlinind ceea ce era bineplăcut Dom­ nului. Şi Apostolul spune despre el, „fără credinţă, este cu neputinţă a bineplăcea D om nului"8, iar „credinţa fără fapte 4 II Cor. 6 ,1 6 . 5 Avac. 2 ,4 . 6 Evr. 11, 2. Evr. 11, 5. 8 Evr. 11, 6.

58

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

este m o artă"9, ceea ce dovedeşte că şi faptele fără credinţă sunt m oarte. Căci spui: „Cred pururea în D um nezeu", dar cu faptele II tăgăduieşti. D ar iarăşi zici: „Ce oare, apostolul venind, cu faptele a aflat plată?". Da, zic: „Fără credinţă este cu neputinţă să-I slujim cu faptele lui Dumnezeu". Trebuie ca cel ce se apropie de Dumnezeu să creadă că Dumnezeu există 1 şi că Se face răsplăti tor celor ce II caută pe El . D ar toată făp­ tura II laudă pe Creator, şi cele neînsufleţite dau glas prin fapte, iar îngerii care au fost în necredinţă au fost lepădaţi de har ca necredincioşi, predaţi fiind întunericului şi focului. Iar cel iubitor de păcat se înstrăinează de slava lui Dumnezeu, cum spune [Domnul] în Evangheliile cele fără prihană: „N i­ m eni nu poate sluji Ia doi domni, căci fie pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, fie unuia îi va sluji şi pe celălalt îl va disA

_

preţui. Nu puteţi sluji lui D um nezeu şi lui m am o n a"11. D ar poate va spune cel ce adună bogăţii în deşert: „Dacă eu sunt chemat aievea prin fapte, cum atunci Dumnezeu nu este pre­ zent pentru m ine aievea, văzut, arătându-m i-Se trupeşte?". Eu însă îi voi răspunde aceluia că Cel nevăzut nu Se arată ochilor trupeşti, care caută să privească cele nestricăcioase, ci obişnuieşte să strălucească ochilor lăuntrici sau m ai degrabă sufletului purtător de duh, precum însuşi spune: „Cel ce M ă iubeşte pe M ine va fi iubit de Tatăl M eu "12 şi „voi veni la el, Eu si Tatăl Meu, si Ne vom face sălas la e l" 13. Si iarăşi: 9 9 '

»

'

1

J

„Şi M ă voi arăta L u i"14. D ar că H ristos este nevăzut ochilor stricăcioşi, adu-ţi aminte că, D um nezeu fiind, l-a învred­ nicit să vadă slava Lui pe M oise care zicea: „A rată-Te mie, 9 Iac. 2, 26. 10 Evr. 11, 6. 11 Mt. 16, 24. 12 In 14, 21. 13 In 14, 23. 14 In 14, 21.

59

Cuvinte ascetice

dacă am aflat har înaintea T a "15. Către care S-a şi arătat înţelepciunea Tatălui, cea Care pe toate le-a întem eiat, Fiul cel Unul născut adică, zicând că om stricădos nu poate vedea slava Celui Nestricădos „dar va vedea, zice, spatele M eu "36. Or, spunând spatele Lui, a arătat întruparea Lui cea din vre­ m urile m ai de pe urmă, căci atunci a fost convins de ade­ vărul lui Dum nezeu pe care l-a pus înaintea lui, căci a fost __

#

A

văzut, zice, de M oise şi Ilie17 schim bându-Se la faţă în m un­ tele sfânt şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşm intele Lui s-au făcut albe ca lum ina18 pentru cei care au văzut, ca să spunem aşa, slava Lui, slavă ca slava U nuia-N ăscut de la Tatăl, plin de har şi de adevăr19. Este cu putinţă, deci, ca şi noi să vedem pe M ântuitorul în chip înţelegător şi duhovniceşte, dacă ne vom apropia cu credinţă împreună cu faptele. Căci num ai astfel vom afla m ângâierea cea de la El care ne cheam ă: „Veniţi la M ine toţi cei osteniţi şi îm povăraţi, şi Eu vă voi odihni pe v oi"20. Şi iarăşi: „învăţaţi de la Mine, că sunt blând si sm erit cu inim a si veti afla odihnă sufletelor voastre"21. Cum Te voi slăvi pe Tine după vrednide, Tu Care eşti Calea şi Viaţa şi Adevărul22, Făcătorul a toate, Cel ce a făcut cerurile şi pământul23, Cel ce fumegă în foc pe Muntele Sinai24, Cel ce S-a pogorât în glas de trâmbiţă, în negură şi vijelie25, D ătătorul de lege Care S-a întrupat blând şi cu iubire de 15 16 17 10

leş. leş. Mt. Mt.

2 3,13. 23, 23. 17, 3. 17,12.

19 20 21 22

In 1 ,1 4 . Mt. 11, 28. Mt. 11, 29. In 14, 6.

23 leş 2 0 ,1 1 . 24 leş. 19,18. 25 Evr. 12,18-19.

60

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

oameni din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară şi, om făcându-Se, a luat asupra Lui bolile şi nepu­ tinţele noastre26. De aceea, cel ce crede întru Tine, întorcându-se spre bine, peste multe va fi pus de Tine. Căci, iată, întreita virtute rezumată în puţine cuvinte de Apostolul, care zice: „Rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar mai mare decât toate este dragostea"27. Credinţa - cu privire la bunătăţile ce se vor arăta la vremea învierii din morţi, a căror arvună am primit-o şi în Duhul în inimile A

noastre28, prin mărturia conştiinţei29 care mărturiseşte îm ­ preună prin harisme. Nădejdea - că prin arătarea Fiului aşteptăm să se împlinească făgăduinţele. Dragostea - că în aceasta Tatăl, mai mare fiind decât toate, ne-a iubit pe noi, făcând dreptate celor ce sunt chemaţi potrivit planului Său30 şi pe Fiul Său L-a dat pentru noi, pentru ca toate să ne fie dăruite împreună cu El31. Aşadar, credinţa în nădejde şi nă­ dejdea în credinţa celor negrăite II iau pe Hristos arvună împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, încredinţarea celor nă­ dăjduite32, prin aşteptarea noastră cugetând la cele nevăzute prin faptele bune, dar nădăjduind la cele spuse, pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe care le-a gătit Dumnezeu celor ce II iubesc pe El33 acestea sunt darurile de Ia Hristos celor ce aici au trăit duhovniceşte, iar nu trupeşte. Căci cei care sunt în trup nu pot plăcea lui Dumnezeu34. Dar mai mare decât toate este 26 27 28 29 30 31 32 33 34

Cf. Mt. 8,17. I Cor. 13,13. II Cor. 1, 22. Rom. 2 ,1 5 . Rom. 8, 28. Rom. 8, 33. Evr. 1 1 ,1 . I Cor. 2, 9. Rom. 8, 8.

61

Cuvinte ascetice

dragostea35, ca desăvârşire în Dum nezeu şi ca una care dă­ ruieşte desăvârşitele premii, căd dragostea nu poate face rău aproapelui36, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu gândeşte răul37 şi dragostea este plinirea legii38. D ragostea îl pleacă spre m i­ lostivire pe D um nezeu dintru cele de sus. D ragostea a dez­ legat pe fem eia desfrânată din legăturile păcatului, fiindcă Dom nul spune: „Pentru că m ult a iubit, iertate sunt păcatele ei cele m u lte"39, şi, având în vedere desăvârşirea ei, Domnul a zis că cea dintâi şi cea mai mare poruncă este: „îl vei iubi pe Dom nul Dum nezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, şi din tot cugetul tău''; iar cea de-a doua: „îl vei iubi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. In aceste două porunci sunt A

A

cuprinse toată legea şi toţi proororii"40. Dragostea, având ca făclie credinţa din fapte, slujind pe Dum nezeu, îm plineşte legea. „Pentru că poruncile: să nu săvârşeşti adulter, să nu udzi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb se cuprind în acest cuvânt: Să iubeşti pe aproapele tău, ca pe tine în su ţi"41. Căd nici sângele muceniciei nu este ceva, dacă lipseşte dragostea, potrivit apostolului care zice: „Dacă aş îm părţi toată averea m ea săradlor şi trupul meu l-aş da ca să fie ars, dar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte"42. De aceea cei ce caută cele du­ hovniceşti să considere necesar să urm ărească dragostea, precum şi Domnul a zis că ne dă poruncă nouă „să vă iubiţi unul pe altul"43. Căd „întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi 35 36 37 38 39 40 41 42 43

i Cor. 13,13. Rom. 13,10. I Cor. 13, 4. Rom. 13; 10. L c .7 ,4 7 . Mt. 22, 37-40. Rom. 13, 8-9; Mt 19,18. I Cor. 13, 3. In 13,34.

62

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

ucenicii m ei"44. Iar cei care stăruie în m ândrie şi care soco­ tesc că îl pot avea pe Dumnezeu pe degeaba, fără ca cenuşa45 dragostei să fie depusă pe inim a lor, sunt îngropaţi de cu­ vântul care zice: „Şi de aş avea atâta credinţă încât să m ut şi munţii, dar dragoste nu am, nim ic nu su n t"46. D ar auzind de munţi, ne vom gândi la demonii cei care se ridică asupra noastră cu sălbăticie şi la cei ce cad cu uşurinţă, pe care cei ce au prim it harul de a-i îngriji prin credinţă cu uşurinţă îi mută de la trup [la duh], nu prin puterea proprie, d prin che­ marea numelui Mântuitorului făcând minunile. D ar numesc dragoste nu numai pe cea către Dum nezeu, ci şi pe cea faţă de aproapele47, nu legată prin fire, ci, fiind nefăţam ică, fiin­ ţează duhovniceşte celor duhovniceşti. C ăd cel ce cu vătămare de minte zice: „îl iubesc pe Dumnezeu, dar pe vrăjmaşul meu îl urăsc", unul ca acesta are părtăşie cu altui [decât cu Dum­ nezeu]. C ăd dragostea lui Hristos, care este Hristos, care ne stăpâneşte pe toţi48, îndem nându-ne să ne iubim unii pe alţii întru adevăr întru legătura pădi49, zicea: „Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc pe voi, au nu fac şi neam urile şi păcătoşii acelaşi lu cru "?50 Căci El este pacea noastră51, Cel ce îndeam nă pe cei ce urăsc să îşi iubească vrăjmaşii, prin porunca Lui: „Rugaţi-vă pentru cei ce vă batjocoresc pe voi, ca să deveniţi fii ai Tatălui vostru celui din ceruri, Care face să răsară soarele 44 In 13,35. 45 O tâlcuire la Num. 16,37, la cenuşa depusă pe cădelniţele celor arşi Datan, Core şi Aviron, îngropaţi de vii în pământ. Sfântul Maxim tâlcuieşte diferit acest fragment, cf. întrebări şi nedumeriri, întrebarea 155, Doxologia, Iaşi, 2012, p. 201. 46 I Cor. 13, 2. 47 Rom. 12, 9. 48 II Cor. 5 ,1 4 . 49 E f.4 ,3 . 50 Mt. 5, 47. Lc. 6, 27-33. 51 E f.2 ,1 4 .

Cuvinte ascetice

63

peste răi şi buni şi trimite ploaie peste drepţi şi peste cei ne­ drepţi"“’2. Prin această poruncă, deci, a pironit pe vrăjmaşul, ţinând credinţa în dragoste. Căci eu interpretez că arm onia lor în îm părăţia lui Dum nezeu este nedespărţită. Căci zice: „Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice m untelui acestuia: «Ridică-te şi te aruncă în m are şi va fi vouă»"53, fiindcă grăuntele de muştar este acru la gust şi com­ pact, căci nu se îm parte îm prăştiindu-se ca celelalte seminţe. Este im portant acest lucru, când credinţa este unită cu fap­ tele, prin care desăvârşindu-se dreptul, rămâne totdeauna unul, arătându-se vrăjmaşului acru la gust şi scufundându-1 pe el în m area adâncului celui mai de jos, căci acesta este muntele care aude din faptele credinţei: „Ridică-te şi te aruncă în m are"54. Drept care, plinind frumuseţea cuvântului, trebuie să slăvim prin fapte, cu credinţă, nădejde şi dragoste, pu­ terea cea din cer sălăşluită întru noi, în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia Se cuvine slava şi stăpânirea şi închinăciunea, îm preună cu binecuvântatul Lui Părinte şi cu Sfântul şi de viaţă făcătorul Lui Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

52 Mt. 5, 44-45. 53 Mt. 17,20; 21, 21. 54 Cf. Mt. 21, 21.

Cuvântul al IH-lea

Al sfântului aw ă Simeon Stâlpnicui din mănăstirea din Muntele Minunat, pe care Dumnezeu l-a ridicat să vorbească despre patimi şi gânduri fraţilor celor ce se nevoiesc în obşte prin Duhul Sfânt, ca oarecând pe Daniel, în al 11-lea an al vârstei sale Stăpânitor patimilor este cugetul evlavios. Căci este legat de trup ca o moară care stăpâneşte vânturile care b a t Tot aşa, cugetul evlavios stăpâneşte gândurile care curg, prin cerce­ tarea şi condam narea lor, pentru ca, prin cugetul care stă­ pâneşte, să se vădească trupul şi patim ile m işcate în trup. Dumnezeu, creându-1 de la început pe om, a pus în inima lui mintea drept conducător, ca pe nişte cai şi vizitii ai întregului nostru trup - carul [fiind] form at din patru roţi, din uscat şi umed, cald şi rece1, prin care alergăm până la despărţirea su­ fletului de trup, dintre încheieturi şi m ăduvă2 - , deosebind, prin mintea conducătoare, asaltul gândurilor bune şi al celor rele, şi încercând cele dinlăuntrul nostru, pe cele care sunt bune, dar şi pe cele care nu sunt astfel. Şi, ca într-un car, ţi­ nând gândurile ca pe nişte frâie, ne rostogolim către cărările voilor noastre. Aşadar, în ce chip vizitiul este stăpânul carului, 1 Regăsim aceeaşi concepţie stoică a trupului alcătuit din cele patru elemente aproape în aceiaşi termeni şi la Sfântul Anastasie Sinaitul, în­ trebări şi răspunsuri, 2 2 ,4 , CCSG, p. 44. Vezi şi M. Spanneut, Le stoïcisme des pères de VEglise, Paris, 1957, pp. 350-351. 2 Evr. 4 ,1 2 .

Cuvinte ascetice

65

la fel şi cugetul evlavios este stăpân peste patim ile noastre. Dar, adeseori, când atleţii luptă cu pum nii unii cu alţii, ar­ bitrul loveşte cu toiagul în biruitor, m ustrând înfrângerea, ca să-l facă să aspire la cununa stricădoasă dată de agonotet în lauda întregului popor. Tot aşa şi în lupta cea din noi a răutăţii împotriva celor duhovniceşti, arbitrul, care este cugetul stăpânitor, îm punge, ca prin puterea pusă în lucrare a unui toiag, voile noastre cele bune, precum şi pe cele rele. Căci ni­ meni dintre noi nu este atât de fără de minte, încât să nu aibă simţirea a ceea ce este de folos, după cum cunoaştem şi pe cele rele că, dacă le facem, se vor mustra la judecată. Aşadar, pofta poate fi biruită şi este biruită de gânduri. Căci atunci când poftim m olidunea plăcerii, nu cădem în pierzania călcării de lege, dacă nu vrea cugetul. Putem face asemănarea cu un pom care are vlăstari: dacă este Iăstărit, ramurile vor fi m id; la fel şi cugetul nostru, dacă nu face să răsară de la rădăcină odihnele cele m olatice ale trupului, se usucă vlăstarii poftelor, adică pornirile. Căci nim eni dintre noi nu poate să nu dorească, o asemenea odrăslire fiind naturală. D ar a nu cădea în plăcere, dacă stăpâneşte în noi cugetul evlavios, putem cu uşurinţă prin frica de judecată. Şi nim eni dintre noi nu poate deplin să se izbăvească de obiceiurile rele şi de m ânie. D ar prin b i­ ruinţa cea bună a cugetului, putem ajuta la oprirea şi schim­ barea mâniei. Iarăşi, nimeni dintre noi nu poate să împiedice lăcom ia pântecelui şi gâdilăturile care vin din aceasta. D ar a nu mânca în exces şi voirile de la aceasta putem să le înfrânăm. Aceasta mărturisind-o, şi legea dată de Dumnezeu ne amin­ teşte, zicând: „Nu vei pofti la fem eia aproapelui tău, nici la ţarina lui, n id la robul lui, nici la roaba lui, nici la toate câte sunt ale lu i"3, prin care a arătat că nu trebuie să fie cineva bi­ ruit n id de pofta de femeie, dacă cineva dintre noi pofteşte, 3 Deut. 5, 20.

66

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

nici să slujească slavei deşarte din făţărnicie, nici să fie stă­ pânit de mânie, nici de iubire de argint sau de lăcom ia pântecelui. Fiindcă este o singură poftă, dar sunt m ulte cugete stârnite de ea, cum ar fi să dorim să ne lăcomim, să desfrânăm, să fim iubitori de argint, să ne slăvim în deşert, şi astfel adu­ cem în trup această murdărie a plăcerii pentru fiecare patimă a poftelor. De aceea Domnul arată că sunt două căi pentru cel care stăpâneşte cugetul poftelor, una strâmtă şi alta largă; una ducând la viaţă pentru faptul că se întoarce bine de la viaţa aceasta, cealaltă duce Ia pierzanie pe cei ce nu se îngrijesc de virtuţi4. D e aceea îndeamnă: „Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lum ină"5. Aşadar, pe de o parte, a cugeta cele rele poartă chipul întunericului care condam nă pe cei care au păcătuit. Iar pe de altă parte, a spune, prin cultivare, ceea ce este bun şi drept este, pentru viitoarea lum ină cea fără de moarte, m ărturie a virtuţii voastre şi a vieţii. Când, aşadar, ne îndulcim cu veacul şi cu lumea din el, atunci, întărindune cugetul evlavios, să ne întoarcem de la toată pofta păti­ maşă şi iubitoare de păcat, râvnind ostenelile sfinţilor, pentru slava cea gătită şi făgăduinţa nepovestită pentru care sun­ tem datori a priveghea cu rugăciuni şi postiri şi a sluji întru dreptate prin cea mai înaltă petrecere virtuoasă, eliberaţi prin libertatea lui Hristos, D um nezeul nostru, Care ne va păzi pe toţi, spre slava măreţiei Lui, Căruia Se cuvine slava îm preună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

4 M t .7 ,13. 5 Mt. 10, 27.

Cuvântul al IV-lea

Al sfântului aw ă Simeon Stâlpnicul din Mănăstirea din Muntele Minunat despre nevoinţă, pe care Dumnezeu l-a ridicat să vorbească, precum pe Daniel, în Duhul Sfânt, prin contemplaţiile de care a fost învrednicit, în privinţa cărora Domnul, cercându-1, i-a descoperit lui în curăţia inimii să cunoască toate, în al unsprezecelea an al vârstei sale

1. Fraţilor, moartea naturală este partea monahului ce se primejduieşte la suflet, spre pregătire demonilor şi spre laţul am ărăciunii lor, [care este] alergătura încoace şi încolo de douăsprezece ore pe zi, până la desfacerea trupului. Căci dem onii îl îndeam nă pe m onah spre patim a poftelor rele, [îl aruncă] în multe cugete, în voie proprie şi bogăţie, în mân­ drie şi căutare la faţă, în plăcerea mâncărurilor şi uneltind cu vicleşug bârfeli îm potriva aproapelui, în câştigul iubirii de arginţi şi lăcomia de a-şi agonisi hrană prisositoare, în mânie şi ură şi glas ridicat, în privirea neruşinată şi în suflet viclean, în dihoniile şi tulburările fraţilor, în beţie, în m oleşeală, şi în mii de săgeţi dintre cele mai ascuţite, însoţindu-se să ră­ nească sufletul monahului, iar dacă ar putea cumva să îl arunce în chip înşelător în aceste plăceri pe unul ca acesta, atunci se împlineşte spusa: „Intins-au în arcul lor, lucru amar, fără de veste îl vor săgeta pe el"1. Noaptea îl prind pe monah în mreajă 1 Ps. 63, 4-5. [Sephiagmta]

68

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

prin închipuiri în somn, arătându-i fantasm e am estecate cu plăceri. Când este treaz, monahul trebuie să-şi aducă aminte de armele M ântuitorului şi de spusa Psalmistului, care zice: „Pe cei ce se abat pe căi strâmbe, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea"2, şi astfel, a i suflet veghetor, de va birui pe demoni în chip înţelegător, în chip nevăzut îngerul Dom­ nului îi va alunga pe cei ce iscodesc împreună, ştiind cuvân­ tul acela: „Iscodit-au fărădelegi, pierit-au iscodindu-le"3. 2. Totuşi nici aşa nu trebuie m onahul să se încreadă, ca şi cum deja ar fi biruit în lupta de noapte şi s-ar fi desăvârşit, ci şi în lupta de zi să se nevoiască să treacă nebiruit pericolul, pentru ca nu cumva, prin plăcerea stârnită de arătarea în ­ chipuirilor, desăvârşit să fie dezrădăcinat, dedându-se poftei nebuneşti de femeie, [ca unii care] îşi abat privirea până la faţa fem eii şi suferă în multe feluri a curvi pe dinlăuntru. Căci unii ca aceştia se răcesc în vremea înflăcărării harului lui Dum nezeu, rătăcindu-şi sufletul până la a nu-şi m ai aminti dumnezeieştile Scripturi, orbindu-şi mintea, până la a nu-şi mai aţinti ochii la viitoarea judecată şi la Hristos, Soarele drep­ tăţii, încât nici să nu mai ştie că cele făptuite sunt păcate, parte arderii, tabără [cu demonii] făcând, ca să-şi ucidă sufletul prin ele. Dar dacă nădejdea monahului, vitează, ar fi la Dumnezeu, s-ar izbăvi din cursa vânătorilor şi din pricina tulburătoare, ar opri săgeţile cele greu de respins, chemând pe Dum nezeu în ajutor prin rugăciuni şi psalmodieri. Căci atunci Stăpânul din sfintele ceruri va umbri, sub aripile Mântuitorului, spatele celui ce nădăjduieşte în El4. Căci adevărul Lui îl va încon­ jura ca şi cu o armă5, izgonind pe pierzătorul, ca să nu se stre­ coare pe nesimţite, căd cei ce l-au înconjurat, precum albinele 2 Ps 124, 5. 3 Ps. 63, 6. [SephiPfinta] 4 Cf Ps. 90, 4.

69

Cuvinte ascetice

fagurele, s-au m istuit ca focul în m ărăcini, căci în numele Dom nului i-a înfrânt6 pe războinicii Etiopiei până la ultim a suflare şi se va lăuda întru cele sfinte ale Celui Unul Născut, zicând: „Nu mă voi teme de frica de noapte, de săgeţile celui ce zboară ziua, de lucrul ce umblă întru întuneric, de molima demonului de am iază"7. 3. în această luptă a virtuţilor, se arată în m ădularele voastre că ticăloşii dem oni sunt în frică şi se dovedeşte că „păcatul este peste m ăsură de p ăcătos"8. Căci toţi câţi mor împreună cu Hristos în veacul acesta prin omorârea trupului, purtând cu sărăcie întru El chipul de m ulte feluri9 al celor cereşti care şed de-a dreapta Tatălui, vor fi aşezaţi pe tron în viaţa cea fără de sfârşit şi în negrăită slavă. Aşadar, eliberaţi fiind de păcat mai întâi, faceţi-vă robi lui H ristos10 pentru ca întru El să deveniţi fii ai începătorului vieţii şi, abătându-vă de la calea cea lată şi largă ce duce la pierzanie, să o căutaţi, prin Patim a lui Hristos, pe cea strâm tă şi îngustă care duce /V

la viaţă11. Căci El este Calea cea sfântă şi vie şi adevărată12 care ne duce pe noi la arătarea M ântuitorului. Aşadar, lepădând povara vrăjmaşului cea greu de purtat, cea în făţărnicia mindunilor, apropiaţi-vă de Hristos, ca nişte osteniţi, luând uce­ nicia jugului lui Hristos, că blând şi sm erit cu inim a este şi veti afla odihnă sufletelor voastre13. Având darurile harism elor M ântuitorului, nu vă îm povăraţi nicidecum cu cele de care vi se poartă bine de grijă, ci faceţi bine celor ce în 6 C f Ps. 117,10. Ps. 4-5 [Septuaginta]. 8 Rom. 7 ,1 3 9 Prin multiform se referă lavirtuţi. 10 Rom. 6, 22. u Mt. 7,13-14. 12 In 14, 6. 13 Cf. Mt. 11,28-30.

70

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

ochii voştri apar mai simpli, ca nu cumva vreunul dintre voi să-şi cum pere ca plată a simbriei pătim irea lui N eem an Si­ rianul şi să fie aflat lepros cu sufletul, din pricina păcatului. Cei ce în dar aţi învăţat dreptăţile Fiului lui Dum nezeu, în dar daţi-le, cinstit şi fără pizm uire; nu vindeţi cu plată şi cu părtinire judecata lui Dumnezeu, ca să nu fiţi aflaţi părtinind, pentru plocoane, pe nelegiuit şi să luaţi dreptul celui drept. 4.

Cel ce strică templul în care locuieşte este lăsat spre

cădere14 de Cel ce-1 stăpâneşte şi sălăşluirea în trupul de lut prin cercarea focului se vădeşte, iar dacă este fără prihană lui Dumnezeu, ca aurul în topitoare străluceşte în slavă. Dar dacă este vădit prin judecată, ca fiind stricat, se dă spre pedepsire. Ca un m orm ânt văruit, care este frumos pe dinafară, iar pe dinlăuntru este plin de toată necurăţia15, la fel este şi monahul făţarnic prin slavă deşartă care a dobândit credinţa ca pe un m ijloc de câştig. Căm ara care are uşile de necinste, dar cele dinlăuntru îm podobite prin felurim ea lor, îl îm bunează pe cel ce o stăpâneşte să cinstească şi ceea ce este bun la vedere. La fel şi m onahul care a dobândit nevoinţa şi inim a curată prin toată porunca, dar înfrânându-se în ascuns, fără curio­ zitate, şi nu arătându-se în trăsuri cu oamenii, II îm bunează pe H ristos ca să fie lăudat în slava trupului de către arhan­ gheli, fiindcă D uhul Sfânt Se sălăşluieşte în el până în veac. Soarele care îşi aruncă razele într-o groapă cu noroi nu se în ­ tinează, la fel şi monahul, care lucrează dreptatea şi se întoarce de la păcătoşi, rămâne nevătămat cu nepătimirea. Jertfelnicul sfinţeşte darurile puse pe el, la fel şi monahul, cugetând cele ale Duhului, sfinţeşte trupul. Lucrătorul cu experienţă are sim bria din destul pe m ăsura ostenelii, aşa şi m onahul sârguitor are de la Hristos bunătăţile, ca dovadă a celor făptuite. 14 Cf. I Cor. 3,16-17. 15 Mt. 23,27.

Cuvinte ascetice

71

N eguţătorul înţelept îşi sporeşte bogăţia, la fel şi m onahul care pururea luptă spre cele bune îşi sporeşte slava în ceruri, neguţătorind comori neprădate'6. Cel ce ridică sabia, de sabie va pieri17, aşa şi monahul, păcătuind în aceasta, spre moarte cade. Trâmbiţa care răsună pregăteşte de război, iar cântarea monahului îi răneşte pe demoni. Tot ceea ce se uneşte cu căr­ bunii se curăţeşte şi orice trup al m onahului prin nevoinţă prim eşte nestricăciunea. Biserica sfântă sfinţeşte pe cel ce să­ lăşluieşte în ea şi trupul neîntinat va odihni cu slavă sufletul. Ceara lângă foc se topeşte, la fel şi m onahul stricat cu trupul este prea rău mirositor, apropiindu-se de judecată. Grâul cel bun, îl sufocă spinii, iar cugetele întinate îl zăpăcesc pe m o­ nahul care se îndreptăţeşte. M om eala undiţei adem eneşte peştele, iar monahul smerit, care poartă crucea, îl arde pe vrăj­ m aşul. Pe focul care arde, îl stinge apa şi m onahul prin mi­ lostenie se răscum pără din păcat. Grădina udată va înflori precum crinul şi învăţătura m onahului, o arată faptele lui. Orice corabie pe m are este nestatornică, la fel şi m onahul, petrecând în mese drese cu sare, este bătut de vânt încoace şi încolo. Săgeata vânătorului de păsări doboară uliul din înăl­ ţime, la fel şi m onahul prin m ândrie cade din ceruri. Vinul amestecat cu apă caldă este mai bun la gust18, iar faptele m o­ nahului sunt mai bine primite, când sunt am estecate cu în ­ văţăturile credinţei * i si > cunoştinţa t » adevărată. Untdelem nul se separă de apă şi postul spurcat al celui nedrept nu se apropie de Dum nezeu. Leul rage după pradă, aşa şi pizm a m ona­ hului, spre răpirea aproapelui. Ţapul păros se arată bun la vedere, Ia fel şi tina monahului, prin slavă deşartă. Oaia care sare pe alături are lâna nefolositoare celui ce o are, şi monahul 16 M t.6 ,2 0 . 17 Mt. 2 6,52. 18 încă din Antichitate, vinul vechi era în stare solidă şi de aceea era obiceiul de a fi amestecat şi dizolvat cu apă caldă.

72

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

tuns fără psalm odie nu se va zidi în Dumnezeu, Stea de stea se deosebeşte în slavă după vederea luminii, la fel şi monahul se deosebeşte de fraţi prin îndreptarea covârşitoare a virtu­ ţilor. Trestia plecată de vânt răm âne nevătăm ată, iar supu­ nerea monahului îi aşează sufletul în ceruri. Izvorul cel veşnic adapă sufletele multora şi învăţătura monahului virtuos în ­ graşă oasele bărbaţilor. Casa care are temelie pe stâncă ră­ mâne neclintită la ploaie, la revărsările râurilor şi la vânt, iar monahul întărit pe piatra credinţei se arată încercat să nu se clatine de meşteşugirile înşelării în amăgirea oamenilor <...>19. V ăpaia focului înghite lemnul, iar m onahul stăpânit de lă­ comia pântecelui, în îngrăşarea trupului, aprinde vâlvătaia patim ilor. Săgeata aleasă slobozită se înfige spre durere, iar prin pogorârea monahului cu cererea iertăciunii, se arde inima vrăjmaşului. Sabia cu două tăişuri m ănâncă cu două guri, iar m onahul cu două lim bi provoacă dihonii. D em onul ia am inte la vorbire, iar m onahul ciripitor este întruchiparea diavolului. Păstorul cel bun scoate mieii din gura fiarei, iar monahul drept scoate pe om din m âna celui ce îi face ne­ dreptate. Lem nul neputred este cercat pentru lucru, iar mo­ nahul blând şi îndelung răbdător este cercat spre chipul şi învăţătura nestricăciunii. Vulpea vicleană distruge via, iar ţinerea de m inte a răului strică obiceiurile bune. Vrabia se prinde în laţ, iar poftele monahului abat sufletul de la Dum­ nezeu. Potâmichea prinsă în coşniţă"0, dripind, cheamă sălbătidunile, iar monahul în pustie, prin îndemn, îi întoarce pe păcătoşi împreună cu el la Dumnezeu. întâlnirea cu demonul doboară pe om răpindu-i minţile, iar lenevirea m onahului îl îngreunează cu somnul în vremea rugădunii, prin lucrarea vrăjmaşului. Câinele adoarme de foame, iar monahul trândav la psalm odie este pierdut de picoteală. M ăgarul tânăr fără 19 Am marcat prin < ... > lacunele din text. 20 înţ. Sir. 11, 32.

Cuvinte ascetice

73

frâie purtând povară este neîncercat la pidoare, iar monahul neofit, robit neînfrânării, va fi îngreunat în ispite. Animalul se răceşte (moare) în sângiuri, iar monahul în nevoinţă va cugeta cele cereşti. Porumbelul este neîntinat şi fără prihană în lipsa puilor, iar monahul se desparte, de dragul înfrânării, de cele păm ânteşti. Fierarul, ostenindu-se la ciocan, scoate scântei în truda sa, iar felurita grijă21 a m onahului în bu nă m ărturi­ sire va trece capătul vieţii.. Uldorul este ars în negreala cenuşii, iar nesăbuinţa m onahului se întâlneşte cu pofta desfrânată. Gazela scapă din laţurile cursei, iar m onahul care se scâr­ beşte de curvie se izbăveşte din legăturile păcatului. Rangul senatorului stă în preajm a îm păratului şi vorbeşte cu el, iar dispoziţia monahului care stă la cântare vorbeşte cu Dumne­ zeu. Cel ce brodează tunici rupte, brodează cu potriveală, iar monahul ce a păcătuit, venind la pocăinţă, îşi repară viaţa cuvioasă. Giuvaergiul, căutând, va afla mărgăritare, iar mo­ nahul nevoitor îl va afla pe Hristos. Strălu d rea cerului este m inunată când e senin, aşa şi m onahul slujitor, în vrem ea cercetării lui, cu slavă se va slăvi. Veşm ântul este stricat de molii, iar am ărădunea monahului, din p rid na uitării învăţă­ turii, ucide sufletul. Când luna se m icşorează, încetează lu­ m ina ei, iar m onahul, ostenindu-se şi întunecându-se prin scăderea din străludrea nevoinţei, şi-a pierdut plata. Candela luminoasă se atârnă de tavan prin lanţul meşteşugit, ca să lu­ m ineze celor ce umblă, iar m onahul care se leapădă de cele păm ânteşti se uneşte cu cele cereşti, tras în sus de cuvântul dreptăţii care îi lum inează pe cei ce se apropie de el. Veş­ mântul pătat cu sânge nu va mai fi curat, iar monahul vorbind cu vicleşug este veşmânt demonilor. Piatra aruncată în uldor îl va sparge şi cuvântul cu bună rânduială al m onahului va supune pe cel dim preună cu el în ascultare. Cu sare se va drege orice m âncare arsă cu foc, iar în harism a îndem nului ¿1 Grija pentru mântuire.

74

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

m onahului se vor îndulci gâtlejurile înţelepţilor. Laţul vâ­ nătorului este pentru păsările care caută miriştea, iar monahul mândru este prigonitorul sărmanilor care, din lipsă, cer pâine. Când fem eia naşte în dureri, îndoită este bucuria după naş­ tere, şi răbdarea monahului, viaţă liniştită şi bucurie cerească. Plângerea mortului schimbă dispoziţia rudei care după puţin îl uită, iar m onahul care a lepădat lum ea şi care priveşte la cele ale sfârşitului, nu-şi va mai aminti întristarea, din pricina bucuriei. Lăudată şi plăcută este la oameni frum useţea, iar monahul, în podoaba virtuţilor, chip este al frum useţii lui Dum nezeu. Bărbatul iute la m ânie este spaim a Jatât] a tică­ loşilor, [cât şi] a apropiaţilor săi22, iar nevoinţele monahului sunt risipirea şi trium ful asupra dem onilor. Tânărul care se culcă cu o fecioară este vrednic de dispreţ şi curăţia m ona­ hului care adoarm e cu psalm odia este folositoare de suflet. Norul fără apă ajuns de raza de soare se risipeşte şi pofta m onahului care frige m intea îl face să piardă viaţa veşnică. Cale spre rătăcirea de la calea împărătească, şi m onahul prin beţie, <...>însoţindu-se cu altul la rele, a căzut. M âna şi pân­ tecele se agită în m âncăruri, şi atacul potrivnic necontenit îl doboară pe monah. Mâini şi picioare leneşe, m uncă greu de purtat, aşa este şi monahul care are cuget rău. Acreala mona­ hului tulbură ochii, dar revenindu-şi din poftă, varsă lacrimi, îm bucătura de cam e se însoţeşte cu apă, iar m onahul des­ frânat se însoţeşte cu fărădelegile. Firul de câlţi, arzând, se stinge spre pieire, iar supunerea faţă de Dum nezeu a mona­ hului pătimaş se arată vremelnică. Lupul alungat, care se ţine cu viclenie departe de turmă, se va întoarce la pradă, iar monahul care şi-a făcut un obicei din pocăinţă, păcătuind de multe ori, părând a se întoarce, cade în aceleaşi. Ca un râu n e­ secat de apă curgătoare, aşa învăluie feluritele cugete sufletul 22 Aici este o lacună în text, pe care editorul o conjecturează, adău­ gând prepoziţia ngoţ.

75

Cuvinte ascetice

monahului. Cumpăna din curele este fie urcarea, fie coborârea aurului, iar balanţa monahului este fie viaţa păm ântească şi păcătoasă, fie viaţa cuvioasă. Via bună prisoseşte de struguri, aşa şi roadele bune sunt aduse la sfârşitul bineplăcut lui D um nezeu al monahului, căci „cinstită este înaintea D om ­ nului m oartea cuvioşilor L u i"23. 5. Se cuvine, aşadar, ca m onahul care trăieşte în mod cuvenit, în bunătate si sm erenie si toată bunăcuviinta cuvintelor, să smulgă mândria, să se supună în chip bineplăcut lui Dum nezeu şi oamenilor şi, potrivit poruncii, să-l aibă pe aproapele ca pe sine însuşi. Să lucreze dreptatea neştirbit, nu cu m ânie, nici cu autoritate, fără să lovească conştiinţa aproapelui, dându-i pricină de cădere, să nu fie robit meselor, nici să vorbească m ult despre felurim ea bucatelor, ci ceea ce se cuvine m onahilor să proclam e este dreapta cinstire a lui D um nezeu pentru care fiecare va lua plata după oste­ neala sa. Căci suntem îm preună lucrători cu Dum nezeu, arătura lui Dum nezeu, zidirea lui D um nezeu, lucrătorii lui H ristos cei din ceasul al unsprezecelea, im itând pe sfinţii care s-au ostenit mai înainte de noi, pe profeţi, pe apostoli, '

9

9

9

pe mucenici; împreună cu aceştia vom căpăta şi noi dinarul24 spre viaţa cea fără de sfârşit, sub oblăduirea mângâierii Du­ hului Sfânt, în acelaşi cuget, cu o singură gură şi o singură inim ă m ulţum ind lui D um nezeu si Tatălui, întru Dom nul nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava şi puterea în ved. Amin. 9

23 Ps. 115,15. 24 Mt. 2 0 ,1 0 .

9

'

Cuvântul al V-lea La lupta profeţilor, apostolilor şi mucenicilor 1. Taină mare şi străină văd, care se cântă despre profeţi şi apostoli, şi pe care ar trebui mai degrabă să o num im lupta răbdării, potrivit cu ceea ce s-a scris: „Pentru Tine sun­ tem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca oi de junghiere"1. Căd despre această răbdare şi nădejde zice Sfântul Apostol Pavel: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâm torarea, sau prigoana, sau foam etea, sau lipsa de îm brăcăm inte, sau primejdia, sau sabia?"2. De unde aflăm propria lor m ărturie? De când au fost prigoniţi cu necazuri de iudei sau păgâni. Apoi, din faptul că au fost în foam e şi în lipsă de îm brăcăm inte şi în prim ejdiile zilnice, în strâm to­ rări, în temniţe, despărţiţi, prigoniţi pentru H ristos. Fier a trecut prin sufletul lor. Căci ei de gura săbiei nu se temeau, de la foc nu se întorceau şi de lanţuri nu se înspăim ântau, ruşinea nu i-a veştejit şi slava şi bucuria vrem elnică nu i-a abătut. Căci ei pe toate le treceau cu vederea şi le socoteau adem eniri stricăcioase, privind la o bogăţie m ai bună - bat­ jocorirea pe care a suferit-o Hristos. 2. De aceea patriarhii au trăit ca străini şi înţeleptul Iosif a fost vândut ca sclav, şi poporul cel cuvios a fost asuprit de duşmani. Şi de aceea fericitul Ierem ia, cel plin de îndrăznirea cea bună, dispreţuind ruşinea, s-a expus în public cu o cingătoare de femeie" şi, dând a doua oară m ărturie, a fost 1 Ps. 43 24. 2 Rom. 8, 39. 3 Ier. 13.

Cuvinte ascetice

77

aruncat într-o groapă cu noroi. Şi Isaia, mai înainte vestitorul venirii în trup a lui Dumnezeu Cuvântul, proorocea umblând gol şi desculţ spre pildă poporului, a răbdat să fie tăiat cu un fierăstrău de lemn. Iezechiel l-a arătat poporului pe D um ­ nezeu gol (yu|.ivdv), pe roţi de foc şi pe cele patru fiinţe heruvice. Neamul profeţilor a fost trecut prin sabie de Izabela4. David, cel num it părinte al lui H ristos după trup, a fost pri­ gonit de Saul5. Daniil, cel ce a fost învrednicit de arătarea Tatălui şi a Fiului în Duhul şi arătătorul judecăţii, a fost aruncat în groapa cu lei a doua oară6. Iar buna aceea mireasmă întreit odrăslită care a biruit focul, adică, Anania, Azaria şi Misail, în cuptorul haldeilor a fost aruncată7. Iar Macabeii au fost ucişi, fiindcă au mărturisit pentru legea părintească. Lui Ioan, celui mai mare întru toţi sfinţii, i s-a tăiat capul8, fiindcă a mustrat adulterul. Pavel, cinstitorul de Dumnezeu, la fel, a fost deca­ pitat. Petru, corifeul apostolilor, a fost răstignit pe cruce. Iacov a fost ucis cu sabia. Toma în India a fost străpuns cu suliţa de patru oşteni. Ştefan, întâiul mucenic, a fost ucis cu pietre9. Pruncii din Betleem au fost jertfiţi10. M ucenicii au fost ucişi. Dar mai presus de toţi, însuşi Născătorul vieţii noastre, Dum­ nezeu Cuvântul şi M ântuitorul nostru, fiind biciuit până la sânge, a fost ucis cu trupul pe cruce, ca, prin propria Lui moarte, să fie nim icit cel ce are stăpânire asupra morţii, adică diavolul. 3.

Şi de aceea toţi cei care au murit întru El încă spun: „da-

tu-ne-ai pe noi ca oi de m âncare"11, căci la aceasta sunt siliţi, 4 Cf. IH R g .1 8 ,4 . 5 I Rg. 23. 6 Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel, 1, 38. Dan. 3, 23. 8 Mt. 14,10. 9 Fapte 7, 58-60. 10 Mt. 2 ,1 6 . 11 P s .4 3 ,12.

78

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

încă trăind în trup. Au fost prigoniţi să vieţuiască în pustie­ tăţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului şi deschizăturile stâncilor12 şi pe acestea toate le-au pătimit, pentru că au privit la răsplătirea cea de acolo, potrivit mărturiei care zice: „Multe sunt necazurile drepţilor şi din acestea toate îi va izbăvi pe ei D om nul"13. C ăd au fost prigoniţi ca străini şi ca pelerini pe pământ, ca să dobândească sălaşul cerurilor, care nu poate fi distrus. Căci au fost ucişi de foame aid, dar acum se desfată de pâinea vieţii cea ascunsă în ceruri. Omorâţi aid, dar plină de nemurire e nădejdea lor, deznădăjduiţi aid, dar împărţind cu îngerii multa lor bucurie, aşteptând cetatea care are teme­ liile în ceruri, al cărei arhitect şi creator este Dum nezeu, fiind rătădtori până în ceasul desfacerii trupului lor. înfometaţi şi însetaţi, hărţuiţi şi prigoniţi, despărţiţi şi batjocoriţi şi făcuţi de nimic, goi fiind, în lepădare de sine şi înfrânarea poftelor, biruind gurile săbiilor, învingând puterea focului, tari fiind în însăşi slăbiciunea lor, nestăpâniţi de poftă, binecuvântând şi mulţumind, lepădând cele <...> ale trupului, oferind ca o um­ bră < ..> a acestuia şi moartea ca pe o desfătare mergând la omorârea lui Hristos <...> gândindu-se la viaţa cea întru El, la slava <...>, potrivit cu ceea ce spune că „cinstită este înaintea D om nului moartea cuvioşilor Lu i//14. Căci nu erau cuprinşi de frică pentru cele ce pătim eau din afară, ci se întăreau prin credinţa în bogăţia la care priveau. Pentru aceea, dispreţuind patim ile aurului şi argintului, a bogăţiei şi a slavei şi a agoniselilor, în care este toată stricăciunea vieţii, străluceau limpede în slava lui Hristos şi ca nişte luminători luminau în lume, ţinându-se de Cuvântul vieţii pentru a Cărui aşteptare şi Apostolul, întărindu-i pe unii în lupta lor, zice: „Ţinând cu putere Cuvântul vieţii spre lauda m ea în ziua 12 Evr. 11, 38. 13 Ps. 33,20. 14 Ps. 115,15.

Cuvinte ascetice

79

lui H ristos, că nu în zadar am alergat, nici în zadar m -am o sten it"15. 4. Ştiu, aşadar, şi eu, um blând pe urm ele acelui sfânt suflet, în strădania mea de a vă învăţa şi povăţui în lupta de acum şi a vă spune: im itaţi corul sfinţilor şi urm aţi < exem ­ plul16 > sfinţilor părinţi, căd ei pentru zidirea urmaşilor lor au m ărturisit m ărturia cea bună < partea cea bună> alegând pentru ca şi noi < împreună cu ei să fim părtaşi > la strângerea roadelor, < ... > a cărei ascultare primind-o, să trimitem < ... >, prin bunătate şi bunăvoinţă şi milostenie, îndelungă răbdare, dar şi înfrânarea patimilor, omorându-ne trupul prin cuvin­ tele Scripturilor şi prin mila lui Hristos, nerăsplătind nimănui nici un rău cu rău şi purtând de grijă bine de vrăjm aşii voş­ tri, aveţi dragoste. Şi pacea lui H ristos să vă încununeze în inimile voastre, la care aţi şi fost chemaţi şi fiţi mulţumitori. Cuvântul lui H ristos să sălăşluiască în voi cu îm belşugare, în toată cunoştinţa şi dreapta credinţă, în toată înrădăcinarea cuvintelor şi faptelor adevărate şi a credinţei nefăţam ice şi cu ajutorul celor ce petrec în D uhul Sfânt, lăm urind lucruri duhovniceşti oam enilor duhovniceşti17 şi, judecându-ne pe noi înşine cu dreaptă judecată, în păzirea buzelor de cuvinte ruşinoase şi <... > a dreptei credinţe. Să fim în pace cu toţi < ... > să ne omorâm pururea trupul, sufletul oprindu-1 de la pofte, în < acestea > este focul cel gătit diavolului şi îngerilor lui. Privegheaţi deci în D om nul şi am intiţi-vă < ... > de cei slabi. Şi întru toate faptele cele bune să rodiţi lui D um nezeu, spre slava Lui, treized, şaized şi o sută. Intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia fie slava şi puterea, îm preună cu Tatăl şi cu D uhul Sfânt, acum <şi pururea şi în vecii vecilor. Am in>.

15 Filip. 2 ,1 6 . 16 Lacuna a fost completată prin confruntarea cu versiunen latinească a textului. 17 I Cor. 2 , 13.

Cuvântul al VI-lea

Către un proprietar din Antiohia 1. M ultă este pofta de viaţă a lumii. M ultă este amăgirea iubirii de arginţi cu lăcomie, m ultă este râvna pentru haine şi slavă omenească- M ult este dorul de căsătorie la cei lu­ meşti şi iubirea faţă de copii şi multă este deşertăciunea vieţii în multă < ...> judecată, mai ales pentru cei trândavi. Cunos­ când aceasta, prin lucrarea lui Dum nezeu, vom arăta vătă­ marea de minte a celor ce aleargă spre cele deşarte, prosteasca şi neînvăţata strădanie pentru bogăţii. Şi cum nu ar fi multă pofta de viaţă a lumii? Fiindcă totul în ea, până la simpla vedere, are desfătarea bunătăţilor: felul de a umbla, mişcarea leneşă a paşilor şi pricinile pentru şuşoteli, semnul ochilor, în împodobiri, în sulemeneli, în parfumuri. Atât de mare este amestecarea aşternutului, chipul golătăţii, aprinderea fierbin­ ţelii şi închipuirea vălurilor, strălucirea aurului şi argintului, şirul slujitorilor şi rânduiala slujnicelor, ademenirea dragostei şi lăcom ia m âncărurilor, a vinului, beţia demonică, m irosul urât al cămurilor, înălţimea teatrelor1 şi toată necuvioşia uşurătăţilor, răsunetul necuviincios al bătăilor din palme, al or­ ganelor şi chimvalelor, lauda tinereţii, tropăitul armăsarilor, parada ofiţerilor, sporirea agoniselilor. 2. Pentru aceasta, multă este pofta lumii şi pe cel ce vrea să se apropie de Dumnezeu, îl abate în amăgire, prin închipu­ irea celor socotite bune, viaţa aceasta stricădoasă neavând nid un folos în bunătăţile vremelnice. D upă vremea desfrânării, 1 Se referă la locurile înalte din teatre şi de la hippodrom, rezervate împăratului şi celor mai de seamă dregători, senatorilor etc.

81

Cuvinte ascetice

poate, venindu-şi întru sine bogatul, fiind în săturarea pântecelui, va ţine sfat cu sine însuşi, zicând: „Supune-te, suflete al meu, Domnului. C ăd nefolositoare si scurtă este viata"! Si se va învoi straşnic cu lepădarea lumii. A cestea zugrăvindu-şi-le întru sine cu prisosinţă pentru o vrem e, după scurt timp, stăpânit fiind de foame şi de pofta de fem eie, îşi stră­ bate restul vieţii ca printr-o trecătoare, m ânat către patim a pântecelui lui lacom, prim ind am intirile închipuirii lumii acesteia, ridicându-şi mintea spre patima aşternutului şi ele­ ganţa dănţuirilor femeilor, în organe şi flaute şi în felurite sunete. Şi nici acum, după cum nici cu puţin m ai înainte, nu îşi înalţă mintea la cer, armonizând-o cu cugetul înfrânat, cu petrecerea virtuoasă şi dumnezeiască. D e aceea îi aflăm şi pe unii u cen id ai Apostolului întorcându-se în m od înşelător iarăşi către pofte, când el le spunea „unele s-au şi abătut, du'

9

9

5

cându-se după satana"2. C ăd biruiţi de pofta veacului aces­ tuia, străini fiind de viaţa viitoare, îşi abat inim a în urma propriilor pofte, preferând mai degrabă vrem elnida acestei vieţi, decât să fíe în primejdie de moarte. Nu ştiu nenorodüi sau mai degrabă vor să ascundă adevărul în vinul dintr-înşii3, că petrecerea trupească a celor făptuite de fiecare se va aduna la judecata de obşte şi va fi vădită prin foc înfrânarea trupului. 3.

Şi cum trebuie să îi socotesc pe cei ce fac asem enea lu­

cruri, pe cei ce îşi dedau până la bătrâneţe şi cărunteţe4 trupu­ rile întinădurdi necurăţiei fărădelegilor lor? Şi învechindu-se în ticăloşia trupului prin zile rele, aşteaptă ca m oartea să le fie pace şi siguranţă şi odihnă ca un somn? Unii ca aceştia nu ştiu Scriptura, care zice: fără de veste le va fi nim idrea aces­ tora5, care îi va arunca pe ei, după vrednicia celor făptuite 2 I Tim. 5 ,1 5 . 3 Butadă ironică la proverbul antic In vino veritas. 4 Ps. 70,19. 5 Cf. înţ. Sol. 17,15.

82

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

de dânşii, la loc de scrâşnire şi în întunericul cel mai din afară şi în foc nestins şi la viermele cel fără de moarte. Potrivit cin­ stitorului de Dum nezeu, Pavel, care zice: „Nici sodomiţii, nici desfrânaţii, nici batjocoritorii, nici beţivii, nici răpitorii, nici m alahienii, nici lacom ii, nici vrăjitorii, nici m incinoşii, nici cei ce jură strâmb, nici închinătorii la idoli nu vor m oş­ teni îm părăţia lui D um nezeu"6, ci potrivit înţelepciunii lui Solom on „vor veni cu frică la judecată în adunarea păcatelor lo r"7. Şi vor zice în sinea lor, căindu-se: „La ce ne-a folosit trufia şi unde este bogăţia cea adunată de noi cu mândrie, căci acelea toate au trecut ca u m bra"8. Căci în viaţa lor au so­ cotit să-şi dea sufletul în asupriri şi răpiri, poftind iubire de argint, ca leul în pădure, să asuprească pe săraci. Căci, zice, ce cugetă în cugetul lor? Prunci am, voi jecmăni, m ă voi des­ făta şi voi aduna comori. Acestea sunt pentru m ine, zic ei, semne de înţelepciune. Dar, o, nebune, pentru ce cugeti aces­ tea? Prim eşte mai degrabă în auz învăţătura lui David: „Ca o um bră trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe e le"9. 4. A cestor cuvinte urm ează, iubitorule de arginţi! Cui doseşti lucruri fără nădejde pentru ziua de mâine? Dar oare ştii tu dacă fiul tău nu va m uri înaintea ta? „Din m lădiţele spurcate nu va da rădăcină până în adân c"10. Cum va putea unul ca acesta răspunde puterii lui Dumnezeu? Dacă este pu­ ternic, să se izbăvească pe sine din focul gheenei! Ascultă iarăşi pe Apostolul, ca pe un părinte, punând lege celor fără de lege, în ceea ce zice: „Cei ce vor să se îm bogăţească, dim­ potrivă, cad în ispită şi în cursa diavolului şi în m ulte pofte 6 I Cor. 6, 9. 7 înţ. Sol. 4, 20. 8 înţ. Sol. 5, 8. 9 Ps. 38, 9-10. 10 înţ. Sol. 4, 3.

Cuvinte ascetice

83

nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelo r"11. D ar tu, omule, depărtează-te de nedreptatea cea care vine prin nedreptul mamona. Căci iubirea de argint întunecă cele bune şi este străină de bunătăţile lui Dumnezeu, căci învaţă ucideri şi sălbăticeşte sufletul topit în nebunie, sea­ mănă griji şi înfumurare, duce la egoism şi bogăţie nedreaptă, în m ulţim i înfum urează şi adună im pozite pretoriilor, în veghea de noapte umple conştiinţa de gânduri rele. Cum să mai apuc ceva şi să mai adun, strângând comori pentru copii? Sau cum să m ă înalţ pe pământ, încrezându-m ă în m ulţimea bogăţiei mele? îm i voi agonisi palate, voi cum păra ţarini, voi stăpâni noroade prin slujitorii mei şi slujitoarele m ele. Voi răpi păm ântul cutăruia la ţară, fiindcă este roditor, îm i va aduce profit aur prin rodirile lui, voi continua să pun jug greu12 pe lucrătorii mei şi voi da sufletului meu desfătare, fiindcă scurtă şi tristă este viaţa şi nu este tăm ăduire în sfârşitul omului. Şi nu s-a aflat până acum cineva să se fi întors din iad. Pentru aceasta voi căuta o fem eie bogată pentru fiul meu, ca să păstrez bogăţia şi să mă bucur de roade, de m âncări şi băuturi, de bunătăţile cele adevărate. Şi îi voi lăsa lui m ijloa­ cele acestei desfătări. Iar eu, în floarea tinereţii, folosindu-mă cu sârguinţă de această agoniseală, sătul de vinuri scum pe şi parfum uri, mă voi încununa cu cununi de trandafiri, mai înainte de a se veşteji, că aceasta este partea mea, aceasta este moştenirea mea. Voi asupri pe săraci, nu voi cruţa pe văduvă, nu mă voi ruşina de cărunteţile bătrânului şi puterea mea îmi va fi mie legea dreptăţii, căci slăbiciunea se dovedeşte inutilă. 5. D e câtă răutate este plină grija vieţii şi câtă am ără­ ciune, a trăi cu ea? Pentru aceea iarăşi, aceeaşi înţelepciune ne învaţă pe noi, zicând: „Gândurile rele depărtează de Dum­ nezeu "13 şi că dreptatea, m ustrându-i pe ei, nu le aduce nici 11 IT im .6 ,9 . 32 Avac. 2, 6. 13 înţ. Sol. 1, 3.

84

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

un folos. Pentru o asemenea înşelare mustrând M ântuitorul pe fariseii care erau iubitori de arginţi, zicea: „M ai uşor este să intre cămila prin urechile acului decât bogatul în împărăţia cerurilor"14. Unul răpeşte pământul altuia, unul smulge casele altuia, unii cum pără ţarini din nedreptate şi, după aceea, şi le smulg unul altuia. Venind la judecată pun la cale ucideri, iar prin jurăm inte strâmbe, m ânie pe D um nezeu şi prin ră­ pirile lor, îneacă sufletele săracilor şi, prin înscrisuri de fier, înm ulţesc im pozitele. în ziua cercetării, la ce le va folosi lor tirania? Unde nu îi va arunca mândria? Ce m ilă vor dobândi de la lim bă? Ce bine vor afla de la pântece? Ce ajutor vor avea de la curvie? C ăd este scris de mai înainte că cei ce locu­ iesc pământul vor cădea, adică cei ce s-au lepădat de cugetele cele cereşti. De aceea iarăşi zice: „Adaugă lor rele, Doamne, tuturor celor slăviţi ai păm ântului"15, căd prin faptele lor cele rele şi viclene, prin care au ales răpirea, au aflat rele osânde. 6. Cunoaşteţi aşadar, cuvintele m ele, cei slabi şi cei ce locuiţi în strâm torare, cei ce socotiţi că sunteţi în fericire. Lepădaţi m inciuna din gâtlejurile voastre. La ce v-au fo­ losit socotelile voastre? Sau ce folos aveţi că strângeţi comori copiilor? Şi pe urmă, ce ştii tu dacă nu cum va vor m uri îna­ intea ta? Şi vei şti tu a cui va fi mândria bogăţiei tale? De tine însuţi grijeşte-te, omule, de viitoarea judecată îndeletniceşte-te, amintindu-ţi de David împăratul, care zice: „M oartea păcă­ toşilor este cum plită"16 şi de înţelepciunea care zice: „Drepţii în veac vor fi vii şi la Dom nul este răsplata lo r "17 şi că vor prim i îm părăţia frumuseţii. întâiul câştig al curviei este iu­ birea de arginţi, rudenia trădării, şi îm preună lucrătoare cu mândria, şi străină de slavoslovia în smerenie a Ziditorului, şi potrivnică oricărei virtuţi a lui Dumnezeu, socotită deşertarea u Mt. 19,24. 15 Is. 26,15-16. 16 Ps. 33, 20. 17 înţ. Sol. 5,15.

Cuvinte ascetice

85

deşertărilor, pentru care pricină Domnul zicea: grija veacului acestuia şi „înşelăciunea bogăţiei înăbuşă cuvântul şi-l face neroditor"18. Pentru aceasta judecata este pregătită. Pentru aceasta aşteaptă chinuri cumplite. Mă rog ca din această lă­ comie nedreaptă şi iubire de arginţi să ne izbăvească pe noi împăratul veacurilor, ca să fim aflaţi înaintea înfricoşatei ju­ decăţi bineplăcuţi Domnului, când va veni să fie slăvit întru sfinţii Lui şi în văpaia focului, va răsplăti fiecăruia după fap­ tele lui, întru dreptatea milelor lui, ale Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava împreună cu Tatăl...

18 Mt. 13,22.

Cuvântul al Vil-lea

Despre pocăinţă şi străpungerea inimii 1. De cugetul curviei cine îl va slobozi pe păcătos ca să fie liber, fără num ai leacul cel m ai de seam ă si cel m ai bun al pocăinţei? Căci şi profetul, greşind, s-a folosit de această practică, zicând cu lacrimi: „Spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi u d a"1. Căci şi uce­ nicii m edicilor obişnuiesc să poruncească buna rânduială a mâncărurilor pentru fiecare dintre boli, fiindcă prin neorân­ duiala lor, rana ajunge la mai rău. La fel şi patimile sufleteşti, prin beţii şi ospeţe fără saţiu, lucrează o cangrenă de nevin­ decat. Dar, cu înfrânarea prin virtuţi, aceste patimi se uşurează prin cuvântul potrivit al mângâierii. Doctorul ceresc vindecă, precum zice prin profet: „Eu rănesc şi Eu tăm ăduiesc//2. 2. Dar trebuie să îl avem în vedere pe Hristos, Cel mai bun doctor al sufletelor noastre, cum curăţă cangrena şi şterge puroiul rănii putrede. Căci iată vindecarea m ântuitoare a Sfântului Pavel, care se abătuse şi, vătămat fiind de necredinţă prin râvna cea faţă de lege, de voie s-a supus neorânduielii, alergând la întuneric. Şi apoi astfel Iubirea de oam eni ungându-1 şi cerând acela putere, a aflat-o pe aceasta prin po­ căinţă, când a zis: „Ce să fac, Doam ne?"3. Pentru aceea şi aude: „intră în D am asc şi acolo ţi se va spune ce să faci". Pentru aceea, punându-se în rânduială prin post de trei zile, şi-a uşurat sufletul, făcându-1 pe el mai încercat prin rugăciune, ] Ps.6, 6. 2 Deut. 32,39. 3 Fapte 9, 6.

Cuvinte ascetice

87

iar prin punerea m âinilor lui Anania şi prin căderea sol­ zilor, a văzut lim pede. Căci aşa cum cel ce suferă durere se vaită în prezenţa doctorului care face tăierea, la fel vezi-mi şi pe locuitorii Ninivei, cărora li se interzisese să m ai trăiască, rugându-L pe Dum nezeu, de a căror rană - a bărbaţilor şi a fem eilor, a pruncilor şi dobitoacelor - , îndurându-Se D um ­ nezeu, a încetat urgia cea aprinsă, biruită de negrăita m i­ lostivire şi bunătate. Căd cuvântul pustiirii profetului a fost dat de ruşine4, fiindcă în loc de coroană de pietre scumpe, pe capul regelui s-a aflat cenuşă, în Ioc de porfiră, a fost adus înainte sac. Pentru aceea, a păzit o aşa de mare cetate care avea să cadă şi a pus post de trei zile, îm preună cu lacrim i fierbinţi, care au tăm ăduit rana de nevindecat. 3. Aşadar, o, omule, nu te îndoi în privinţa vindecării su­ fletului, apropiindu-te de D octorul ceresc. Nu spune: cine va achita pe nelegiuit sau pe ucigaş sau pe curvar sau pe cel de alt neam, pe elin sau pe samaritean sau pe vameş în relele făptuite? De vreme ce, printr-un singur cuvânt, prin pocă­ inţă, i-a vindecat pe toţi, zicând: „N u am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă''3 şi nu trebuie să fie oamenii necredincioşi prin deznădejde, avem loc de iertare de la Stă­ pânul. Ci să ne îngrijim ca prin pocăinţă să ne ferim de fapte rele, pentru a nu ne desfăta de viaţa aceasta. Căci ca să ne cruţe pe noi, a spus prin profetul: „Şi voi depărta fărădelegea din Iaco b"6. Are şi ucigaşul pocăinţă. Căci tâlharul pe cruce prin cuvântul mărturisirii a devenit m oştenitor al Raiului. D ar chiar dacă ai şi curvit, apropie-te, nu uita de râul lacri­ m ilor desfrânatei, care, exprimând prin sărutări dorul inimii pentru m ărturisire, a prim it răcorirea iertării. D upă cum şi David, suspinând, striga: „Stropi-m ă-vei cu isop, şi m ă voi 4 ECJTr|ALTEu0r|, a fost gravat pe o stelă sau stâlp ca infam. 5 Lc. 5 ,1 2 . 6 Is .2 7 ,9 .

88

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi"7. Căci şi dacă ai fost rănit la inimă, încetând, pocăieşte-te. Căci prin [cuvântul lui] Isaia, mare S-a făcut pentru noi, îndem nându-ne: „depărtaţi răutatea din sufletele voastre dinaintea ochilor M ei"8. Şi de alt neam fiind, nu fi necredincios, că prin pocăinţă vei fi socotit împreună cu fiii lui Dumnezeu. Aceasta văzând-o m ai dinainte Profetul Isaia, zicea: să nu spună cel de alt neam care s-a alipit de Domnul: „Oare, m ă va despărţi Dom nul de poporul Său ?"9, Iar dacă ai păcătuit cu cuvântul, cu fapta vezi-1 pe vameş arătat drept prin pocăinţa m ărtu­ risirii, care, stând în ascuns, îşi bătea pieptul şi striga către Dum nezeu: „M ilostiv fii mie păcătosului!"11®Iar dacă ai fost păgân, avem stăpân milostiv şi iubitor de oameni, pe Hristos, M ântuitorul lumii, Care a tămăduit pe leprosul ce era samarinean, de a cărui credinţă s-a mirat, că, întorcându-se, a dat slavă lui D um nezeu11. Şi a prim it să fie văzut de elini prin Filip şi A ndrei12. D ar pe lângă toţi aceştia, este de acord cu noi şi apostolul care zice: „Dar pentru cei chem aţi, şi iudei, şi elini, pe H ristos, puterea lui D um nezeu şi înţelepciunea lui D um nezeu "13. Căci mâncând îm preună cu vam eşii şi cu păcătoşii, zicea: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi"14, fiindcă toată pocăinţa către El era puternică. Căci El m ântuieşte poporul Său din păcatele lor, după cum şi în Psalmi se arată pocăinţa, potrivit celui ce spune: „M iluieşte-mă, Dum nezeule, după mare m ila Ta şi după m ulţim ea 7 P s .5 0 ,9 . 8 Is. 1,16. 9 Is. 56, 3. 10 Lc. 18,13. 11 Lc. 17,15-18. 12 In 12, 20. 13 I Cor. 1, 24. 14 Mt. 9 ,1 2 .

89

Cuvinte ascetice

îndurărilor Tale, şterge fărădelegea m e a "15. Pentru aceasta, o, omule, când te vei răni la suflet de cele mai ascuţite săgeţi ale păcatului, nu întârzia să aduci durerea D octorului celui folositor de suflet. Căci prin pocăinţa cea m ai grabnică, ca pe Neeman Sirianul, va spăla cu lacrimi lepra fărădelegilor16, ca în înţelepciunea lui Solomon, lăudând şi zicând: „Ii miluieşti pe toţi, că toate le poţi, şi treci cu vederea păcatele oamenilor, A

/V

spre pocăinţă"1 . 4. Dar ce rost are fraţilor, vorbind despre pocăinţa creşti­ nilor, să nu vorbesc despre păcatul care grabnic împresoară, care este greu de purtat. Căci nu este deşert cuvântul apos­ tolului, care strigă limpede că nimic altceva nu îm povărează [sufletul] decât roadele păcatului, adică: adulterul, curvia, uciderile, furturile, mărturia mincinoasă, clevetirile, certurile, pizmuirile, mâniile şi cele asemenea acestora18. Şi „cel ce sea­ mănă în trup, din trup va şi secera stricăciu nea"19. D ar voi triumfa şi asupra neputinţei de a scăpa din păcat, ca în cazul lui Iona, care socotea că poate scăpa de Cel ce vede toate şi cuprinde toate, neavând în m inte rugăciunea celui ce zice: „De m ă voi coborî în iad de faţă eşti, de voi lua aripile m ele de dimineaţă şi mă voi aşeza la marginile mării, încât să mă ascund de ochii Tăi, şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta T a"20. Acestea le-a închipuit pe bună dreptate, ca unele ce aveau să se împlinească prin Cuvântul cel deofiinţă şi de-un-tron, Cel ce şade de-a dreapta Tatălui. Căci binevoind, prin venirea în trup, să îm plinească toată profeţia legii, a îm plinit şi învierea preînchipuită mai înainte de Iona din 15 Ps. 50,1-2. 16 IV Rg. 5 ,1 4 . 17 înţ. Sol. 11, 21. 18 Gal. 5 ,1 9 . 19 Gal. 6, 8. 20 Ps. 138, 8.

90

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

chit. Intrând în corabie, profetul s-a culcat, dar păcatul, îngre­ unând corabia, o scufunda. Iar marea, ca să zic aşa, găsindu-1 pe robul păcătos şi fugar, stârneşte valuri şi, luându-1, l-a închis în chit ca într-o închisoare, până ce a venit învierea cea de a treia zi a Stăpânului. M inune mare! Cum s-a dat la iveală în profet păcatul, cum s-a făcut linişte pe mare, şi corăbierii au dobândit izbăvire. 5. Cât timp încă mai trăieşti, aruncă povara judecăţii, care constă din m ateria stricăciunii în întreitele valuri ale ispitelor veacului acestuia, spre odihna sufletului şi a trupului. Aşa cum şi David, din pricina faptului că suferea povara greu de purtat a păcatului, zicea: „Fărădelegile m ele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste m ine"21. Aşadar, păcatul cunoscut, pentru cei curaţi, este spre m ustrare, iar pentru cei răi şi nelegiuiţi, spre cădere şi pierzanie. întru aceasta şi cel ce s-a născut înţelept, se plânge cu amar, zicând că pofta schim bă gândul cel fără răutate22. Căci din pofta cea fără rânduială de mâncări, ruşinându-se de lăcomia pântecelui, Adam , a fugit la patim ile poftelor rele şi astfel, prin pizma diavolului şi-a adus sieşi moartea. întru această poftă a păcatului trândăvind, poporul a clevetit îm potriva robului lui Dum nezeu, Moise, şi a cârtit, ca să-şi umple pântecele cu pâine şi cam e23. Pentru care pricină au şi fost predaţi celor potrivnici şi nu au putut intra în păm ântul făgăduinţei. Şi acest obicei condamnându-1 Scriptura, ne îndeam nă pe noi să ne liniştim, zicând: „Păziţi-vă, ded, de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire"24. De această neo­ rânduială înşelându-se omul lui D um nezeu, cel ce a venit în Bethel, a fost predat furiei sălbatice a leului şi nu a avut 21 P s .3 7 ,5 . 22 înţ. Sol. 4,12. 23 leş. 16, 3. 24 înţ. Sol. 1,11.

Cuvinte ascetice

91

parte de propriul mormânt. Căci Dum nezeu i-a spus: „să nu mănânci pâine, nici să bei apă acolo"25, dar tulburându-1 în­ chipuirea lăcomiei pântecelui, a trecut cu vederea porunca şi m oarte şi-a adus20. Vai mie, ce grea povară e jugul păca­ tului, a cărui experienţă având-o şi învăţătorul bisericilor, zicea: „Pentru că păcatul luând temei din poruncă, m -a în­ şelat şi m -a ucis prin e a "27. 6. Să ne apropiem, aşadar, strigând Celui ce ne-a făcut din lut: „întoarce-te, Doamne, din cer, şi milostiveşte-te spre noi, că noi suntem lut şi Tu eşti Cel ce ne-ai plăsmuit pe noi". Luaţi jugul bunătăţii, purtaţi povara cea uşoară, cea liniş­ titoare şi plină de blândeţea şi odihna sufletelor. Căci este oglinda curată a slavei Atotţiitorului, Care ne preschim bă pe noi în chip al nestricăciunii în duhul nestricăcios. D ar se spune că cei cuvioşi, care au păzit cu sfinţenie pravila sfântă, se vor sfinţi28. D ar cine este cuvios? Potrivit celor scrise, cel ce seam ănă în Duhul, din Duhul va secera viaţă veşnică. Aşadar, aflând ici şi colo odrăslita pocăinţa cu iubire de osteneală, nu vă robiţi meselor, nu vă lăsaţi stăpâniţi de m ânie, nu râvniţi pofte vătăm ătoare. U m blaţi în dragostea blândeţii, în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, urm ând celor smeriţi şi urechea astupându-v-o de la neas­ cultare, ţineţi-vă departe de orice cuvânt al îm potrivirii şi, supunându-vă unor mai dese înfrânări ascetice, puneţi că­ păstru trupului! Fiindcă „nu este drept ca noi, lăsând cuvântul lui Dum nezeu, să slujim la m ese"29, Pentru aceea, iubiţilor, cercând cele spuse, urmăriţi pururea pocăinţa, prin care de­ săvârşiţi fiind, veţi ajunge la Tronul Vieţii. „Lipitu-s-a sufletul 25 26 27 28 29

III Rg. 13,17. III Rg. 13, 24. Rom. 7 ,1 1 . înţ. Sol. 6,10. Fapte 6, 2.

92

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta T a "30, trimiţând cântări de mulţumire lui Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin.

30 P s .6 2 ,9 .

Cuvântul al VIH-lea

Cuvânt despre cei ce sunt la înălţime şi păcătuiesc fără frică 1. Gustul dulce al Cuvântului Evangheliei, care conduce la virtute gâtlejul sufletului, se înalţă spre punerea noastră în rânduiala pe care sfinţii părinţii noştri, care au urm at-o prin cercare, ne-au predat-o nouă. La fel şi noi, urm ărind zidirea dragostei voastre, facem să răsune în voi harul lui D um nezeu în Duhul nestricăciunii, ca să prim im de la El cuvântul cel fără de prihană care teologhiseşte. Fiindcă tre­ buie să II ascultăm pe Dom nul, Care zice: „G rija veacului acestuia si înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul si îl face 9

1

9

9

9

neroditor"1. Şi, iată, nu a trecut semnul cereştii mărturii în cei ce cugetă înalt2, fiindcă ei cugetă cele păm ânteşti prin grija avuţiei, prin înşelare şi prin zadarnica osteneală pentru femei şi copii. Pentru aceştia fără de nădejde este viaţa viitoare, scurt şi trist le este traiul, şi ca nim ic se socoteşte. Despre aceştia spunea fericitul David: „Zilele noastre ca umbra trec"3. Şi iarăşi, arătând num ărul sporit al nădejdii păm ânteşti, că cel ce trăieşte în ziua de astăzi, mâine nu mai este văzut, zicea: „Zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani, iar de vor fi în pu­ tere optzeci de ani şi ce este mai m ult decât aceştia osteneală şi durere"4. Şi în altă parte se roagă, zicând: „Până la bătrâneţe şi cărunteţe, Dum nezeule, să nu m ă p ărăseşti"5. 1 2 3 4 5

Mt. 13,22. In sens negativ, peste cei ce se mândresc adică. Ps. 143, 4. P s.8 9 ,1 0 . Ps. 70,19-20.

94

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

2. Ce oare? După bătrâneţe îl părăseşte D um nezeu pe om? Să nu fie! Dar fiindcă a num it ceea ce este prisositorb os­ teneală şi durere, judecata o num eşte astfel, întru care este grija veacului acestuia, iar înşelarea bogăţiei, prădându-i pe lacomi, i-a d o bo rât Căci îi înăbuşă, ca printr-un fum, prin voia cea m aterialnică, în focul cel nestins, în m unca cum ­ plitelor chinuri care vin de la urgia vierm elui celui fără de moarte, în greutatea întunericului. Acolo este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Pentru aceştia D um nezeu este ca si cum i-ar uita, ruşinându-Se să fie num it D um nezeul lor, după cum 9

9

9

spune Domnul: „Nu este Dum nezeul morţilor, ci al viilor"7, fiindcă toţi drepţii sunt vii întru El. Şi aceasta înseam nă ceea ce s-a spus despre ei: „Ce este m ai m ult decât aceştia osteneală şi durere?"8. Desfătarea cea în trup, însoţindu-se cu pofta bunătăţilor văzute cele stricăcioase, găteşte pierzanie la judecată. Dar atârnă greu cortul cel pământesc, iar pentru prezent se îm potriveşte să lepede lum ea. Şi în aceasta este înşelarea bogăţiei şi a lucrurilor pământeşti din ea. Când su­ fletul este înconjurat de demoni, se întunecă cele înţelegătoare ale lui. D ar prin citirea dum nezeieştilor Scripturi, sufletul, primind sămânţa Cuvântului, se desparte cu bucurie [de cele păm ânteşti], iar prin pofta de agoniseală şi de bogăţie, este răpit de diavolul şi se face neroditor pentru dreptate. Din care pricină şi Domnul zice că cei ce au avuţii cu greu vor intra în A

Q

îm părăţia cerurilor . 3. Aşa cum obişnuieşte străinul, care face o călătorie lungă printr-o ţară, m ai întâi îşi rânduieşte cu ai săi testam ente si­ gure, dăruindu-şi avuţiile, potrivit dorinţei lui, şi apoi, cu multe plânsete, începe să-şi facă străina călătorie, la fel trebuie ca 6 Adică to txcqîctctov, ceea ce prisoseşte peste cei şaptezeci de ani de care a fost vorba în citatul din psalm. 7 Mt. 22, 32. 8 Ps. 89,10 9 Cf. Mt. 19, 23.

95

Cuvinte ascetice

şi cel ce se apropie de Dumnezeu, pentru moştenirea cea ce­ rească, bine să chivernisească săracilor pe cele rău adunate prin nedreptatea lui mamona, având testamentul scris, după vrednicie, în făgăduinţa dum nezeieştilor Scripturi. Şi ase­ menea aceluia, cu lacrimi de zi cu zi, ca un străin şi pribeag să se despartă de lume, cu nădejdea de a-L agonisi pe Hristos, întru Care sunt şi se descoperă toată m oştenirea şi arvuna nem uritoarelor Taine. Căci pentru aceasta însuşi Dom nul zicea că cel ce nu lasă pe tatăl sau pe mama sa, sau pe fraţii săi, sau pe surorile sale, sau ţarini, sau case, şi luându-şi crucea A.

lui şi urm ându-M i Mie, nu este vrednic de M ine10. Fiindcă aurul l-a vândut pe H ristos spre pierzania Iscarioteanului. Asem enea şi cei ce iubesc bogăţia, îm preună cu acela vor pieri. Iar H ristos, scârbindu-Se de sporirea aurului, D um ­ nezeu fiind, prin sărăcie pe toate Ie-a înnoit spre a doua naş­ tere, pentru ca cei ce se opresc pe ei înşişi de la cele păm ân­ teşti să fie slăviţi îm preună cu El. Pentru că bogăţia materiei aurului este greutatea şi tăria relelor spre războiul celor vii, despre care Isaia zicea: „Adaugă lor rele, D oam ne! Adaugă rele celor slăviţi ai păm ântului"'11, Căci dacă se vor mândri cu tăria bogăţiei, cele rele îi vor năpădi. Că dreptatea spre mustrarea fărădelegilor lor, din pricina urii faţă de ea, ciumă a fi li se pare. 4. Adeseori, în săturarea pântecelui şi în stricăciunea fe­ meilor, îl vei afla pe bogat pocăindu-se şi rădăcină neavând din pricina averii. Când este în nepăsarea şi în silirea pânte­ celui lacom , îşi zice întru sine: „Supune-te, suflete al meu, Dom nului, fără de folos este viata oam enilor". Si astfel face juruinţe din belşug. „Ce-mi este mie să primesc judecată pen­ tru ademenirea mâncărurilor, a căror slobozire este cu trudă? Sau la ce îm i foloseşte m ie chinuitoarea căsătorie, care duce la stricarea trupului? Ce folos îm i aduc m ie banii strânşi 10 C/. Mt. 19," 29; Mt. 10, 29. 11 Is .2 6 ,1 5 .

96

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

din nedreptate şi care duc îa osândă, toate acestea fiind fără de nădejde pentru ziua de mâine? Aşadar, de toate cele pă­ m ânteşti să te lepezi pentru fericirea negrăitelor bunătăţi, cea dăruită la vreme de trebuinţă sfinţilor, când cei mult agonisitori vor fi în lipsă şi vor fi condam naţi la nesuferite chi­ nuri pentru m ândria bogăţiei şi pentru m ândria din viaţa lor, când nim eni nu este care să ajute, nici tatăl pe fiu, nici m am a pe fiică, nici bogăţia pe cel ce a adunat-o. Căci toţi se vor îngriji de ale lo r "12, 5. Bine le mai zici, o, bogatule, pe toate! Ia viaţa veşnică! D ar num ai dacă vei semăna adânc, vei da rădăcină şi din aceasta ostenelile tale se vor împodobi de roade bune. D ar vai, că poate săturarea te-a înşelat şi te-a uns pentru luptele cre­ dinţei şi îndată le-ai lepădat, greutate având bogăţia. Căci amintindu-ţi, la foame, de negrija pe care o aveai de la somn şi de la mâncăruri şi contemplând înşelarea lumii, care-ti venea de la fem ei, vei începe, bântuit de închipuirile dem onicei îmbătări, să pui la îndoială dreapta credinţă, după cum spune şi înţelepciunea, istorisind întunecarea acestora: „Păcătoşilor urâciune le este cinstirea de D um nezeu"13 şi că „dacă doreşti înţelepciune, păzeşte poruncile"1*. Dar, cum spuneam , bo­ gatul nu în vegherea sufletului a râvnit cele bune. Că în vorbirea deşartă a cuvintelor, din pricina m ultei neorânduieli la mâncare, din beţie, tulburându-se, se găteşte să cu­ gete acestea. A căror faptă se poate afla la Psalm istul, care zice: „Despre mine cântau cei ce beau vin"15. Dar aceste cuvinte m ărturisesc îm potriva acelora pentru faptul că păcătuiesc cu ştiinţă, aducându-i pe ei fără nici o apărare în ziua osân­ dirii lor. Pentru care pricină, însuşi D om nul zicea: „D e n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea, dar acum n-au 12 13 14 15

C/. Ps. 48, 8 [Scptuaginta]. înţ Sir. 1, 26. Ibidem. Ps. 68,14.

Cuvinte ascetice

97

cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lo r"lb. Căci văzându-ne pe noi beţi, aşteaptă trezirea noastră din somnul ră­ utăţilor, căci acum mântuirea este mai aproape de noi17. 6. Bogatul, ridicându-se pe sine la o fereastră şi văzând bucuriile lumii şi slava lor, pe oameni împodobiţi şi pur­ tând aur, umblând prin pieţe, lăsându-se pe sine străpuns de spinii cei pământeşti, - chipurile pentru binecuvântate pricini - , începe să spună: „Ce este mai bun decât slava aceasta? Ce este mai mult decât iubirea părinţilor? Sau ce este mai desfătător decât bunătăţile de acum? De acestea, zice, se folosesc din plin fiii înţelepţilor, la tinereţe cu râvnă. De unde mă îndulceam şi eu cu vinuri scumpe şi cu miruri şi cu toate celelalte desfătări! Căci scurtă şi tristă este viaţa noastră şi trupul nostru va deveni praf şi cenuşă, iar duhul se va împrăştia ca fumul deşert. Pentru aceasta, vom pre­ fera ca, mai înainte de vremea înmormântării, să locuim în asemenea palate şi, mai înainte de a deveni praf şi cenuşă, să ne încingem trupul cu tunici de felurite mătăsuri cu fir de aur. Şi, mai înainte de cea mai de pe urmă tăcere, să ne desfătăm de vorbiri şi râsete, de veselii şi de săltări răsu­ cite. între toate, ce este mai dulce decât soţia? împreună cu ea răsărind,' străluceste 1 odihna dulce a vieţii. t Căci intrând în casa mea, mă voi odihni prin ea. Căci relaţia cu ea nu are nici o amărăciune, ci numai desfătare şi bucurie. Spun unii că nu este adevărată Scriptura, care zice că este desfătare veşnică şi judecată şi o altă împărăţie de zece mii de ori mai mare şi decât viaţa prezentă. Şi aceştia nu îndeamnă nimic mai mult decât să mănânci şi să joci şi să te odihneşti cu femeia pe care o iubeşti". 7. Vedeţi, aşadar, fraţi iubiţi, că, mai dinainte văzându-le pe toate, Domnul a zis lămurit: grija veacului acestuia şi 16 In 15, 22. 17 Rom. 13,11.

98

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

înşelăciunea bogăţiei şi pofta celorlalte lucruri înăbuşă cu­ vântul şi îl face neroditor5s. Căci deja în săturarea pântecelui, căutându-L pe Domnul, L-a şi atins şi a chem at num ele Lui. Dar când este departe de felurim ea m âncărurilor, stăpânit fiind de foame, este prădat de un asem enea scop. Poate că se întoarce şi la nebunia idolească, încât să-L uite, din pricina bunătăţilor prezente, pe D ătătorul lor. Dacă, deci, le admiri atât pe cele prezente, o, bogatule lacom, gândeşte-te cât de m ult trebuie să crezi în Artist pentru nespusele Lui bunătăţi cele făgăduite sfinţilor, când va veni să schim be, pentru cei drepţi, cerul şi păm ântul în chip nestricăcios. Căci H ristos Făcătorul le-a făcut la început pe toate frum oase. Şi din fru­ museţea făpturilor este contemplat în mod analog Făcătorul. Căci ceea ce moare nu se poate compara cu slava Celui Viu. Astfel, ca nim ic vor fi cele vremelnice şi văzute, faţă de făgă­ duinţele pe care le va da Dumnezeu în slavă celor ce fac voia Lui. Căci şi neschim barea voii Lui trebuie văzută din Evan­ ghelie, când istoriseşte limpede nădejdea cea bună a drepţilor şi amarnica osândă a păcătoşilor, sfârşitul pierzător al necre­ dincioşilor, când spune: „Cerul şi păm ântul vor trece, dar cuvintele M ele nu vor trece". 8. Elinii din îndem nul sfătuirilor dem onice se însală în > privinţa prezentei desfătări de elemente. C ăd din aceasta ei, acceptând beţia acestei concepţii, de la m âncări şi poate şi de la neorânduielile căsătoriilor, se îngraşă cu trupul fiecare în timpul său. Căci cinsteau pe Zeus în luptă cu Anteon, pe amăgitorul Scamandru, focul şi adulterul Medeei, pe Cronos, tiran în Persia, îm preună cu Semiramida, pe care a şi cunos­ cut-o propriul ei părinte, iar urm aşii acestora îi erau în ace­ laşi timp fiice şi surori. Căci atât de nelegiuiţi erau perşii, încât ţineau asemenea obiceiuri ca pe nişte legi, şi până astăzi d îşi strică propriile mame, fiice şi surori. Căd ei invocă pe Zeus şi Pezekos pe care îl mai num esc şi Zean, m ag şi desfrânat 18 Cf. Mt. 13, 22.

Cuvinte ascetice

99

fiind, prin şiretlicurile lui magice făcute prin lumina soarelui, precum pare, înşelând toate fiicele de bună credinţă ale oa­ menilor, ca un stricat ce era, le spurca, fiu fiind al lui Cronos. Aceşti perşi au împânzit şi partea apuseană cu asemenea întunecimi şi tiranii, parte în care nu domnea nimeni. împre­ ună cu aceştia era şi vicleanul Hermes şi Hefaistos pe care îl mai numeau şi Pluton, din pricina înşelăciunii aurului, căci acesta, scăpând de uneltirea fraţilor lui şi, descoperind aurul, a ajuns în Egipt cu corabia plină şi a fost apoteozat de egipteni ca zeu dăruitor al bogăţiilor. Şi ca nu cumva să des­ fiinţez prin cuvinte lungi cultul fiecăruia dintre cei nelegiuiţi, al lui Ares şi al Afroditei, pe care o adorau ca zeiţă, pentru pofta lui Zeus, adeseori, blasfemând, o numesc pe aceasta şi înţelepciune. Iar în altă parte, din sângele tatălui, care s-a arun­ cat în mare şi care plutea pe valuri adunându-se la un loc, îşi închipuiau că a ieşit de acolo, precum zic, dragostea de cele frumoase, şi au numit-o pe aceasta Afrodita, ca să-şi amă­ gească pofta din adânc. 9. Aceştia toţi, punându-şi lor numele planetelor şi astrelor, au căzut în toate şi după ce a trecut vremea lor, cei fără de minte au spus că aceştia sunt zei cereşti. Dar având trupuri stricăcioase şi mâncate de viermi, închegate cu vine şi tendoane, sunt oameni muritori19. Căci fiind zămisliţi prin silirea femeilor şi a plăcerilor oamenilor răi, au fost conce­ puţi în somn, şi, devenind tirani, au fost măriţi mai presus de orice om. Pe lângă aceştia, unii se înşală şi cu ceilalţi zei cu nume mincinos de la ei. Aceştia, pierind şi fiind nimiciţi din pricina faptelor lor rele, au fost despărţiţi de corturile 19

Sfântul preia aici argumentele evhemeriste cu privire la originea

zeilor. Evhemerismul este o concepţie antică potrivit căreia zeii şi perso­ najele mitologice au fost oameni reali divinizaţi sau apoteozaţi ulterior de admiraţia sau teama oamenilor. Numele acestei concepţii vine de la promotorul ei, Evhemerius, care a şi deschis o şcoală filosofică, unde tex­ tele mitice erau studiate în această cheie.

100

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

lor nelegiuite, prin focuri şi săbii şi apă, fiind cheltuiţi de amară moarte, ale căror nume sunt scrise în cartea pierzaniei, spre osândă lor. Căci atât de m are este dovada înşelării pă­ catelor şi într-atât se vădeşte rânduiala nelegiuitei lor religii, încât, pe lângă mărimea celor spuse mai sus, elinii, sculptând şi lemne, adoră statui, închinându-se lor ca unor dumnezei. Şi aurarilor şi argintarilor şi făurarilor statuilor din bronz şi lut nu li se îngăduie să se apropie şi să se roage, pentru ca să-şi ridice şi ei un asemenea chip m incinos. D espre aceştia înţelepciunea zicea: în grija lenevirii lui, a cioplit un chip. Cu m ultă grijă l-a potrivit. Şi făcându-i lui locaş vrednic, a vopsit pământul. L-a pus pe el în perete, prinzându-1 cu fier, ca să nu cadă, a avut grijă de el, ştiind că nu poate să-şi ajute sieşi. Şi este doar un chip şi are nevoie de ajutor, iar el se roagă acestuia pentru agoniselile lui şi căsnicia Iui şi fiii lui. Nu se ruşinează să vorbească unui chip neînsufleţit. Cheamă pentru sănătate ceea ce e neputincios, se roagă pentru viaţa lui de la ceea ce este mort; pentru călătorie, de la ceea ce nu poate să facă un pas, pentru cele de trebuinţă traiului şi pen­ tru m unca mâinilor lui cere izbândă de la ceea ce nu are nici o putere în m âini211. Vedeţi că cenuşă este inim a lor şi nă­ dejdea lor, m ai de nim ic decât păm ântul? 10. Vezi acestea, o, bogatule, căci la tine se referă cuvin­ tele mele degrab, ce pofte ale veacului acestuia ai? în aceasta constă pentru elini nădejdea morţii: căci ei s-au lăcom it la poftele veacului acestuia şi prin ele s-au grăbit către idoli, ca să se bucure cu ei şi îm preună cu ei să petreacă în desfătări nedrepte, în curvii şi spurcăciuni, spre săvârşire jertfelor şi prinoaselor demonilor. Au întins m asă sufletului, mai bine zis, dem onului, cu am estec de vin pentru îm bătare, în orgii şi beţii şi cântece desfrânate, dansuri cu multe învârteli, căci în acestea se adăposteşte toată grăsim ea de la jertfele urât m irositoare ale idolilor Cu aceste fărădelegi şi vătămătoare 20 Cf. înţ. Sol. 13,13-19 [Septunginta).

101

Cuvinte ascetice A

plăceri se bucură, împreună cu cugetele lor strâmbe. încă mai şi spui că eşti creştin, dar, ca şi cum te-ai strica prin acestea, te desparţi de Dumnezeu, căci în sufletul „urzitor de rele nu va intra înţelepciunea"21. 11. Poate cineva dintre cei necredincioşi, iubitor de ceartă fiind, ne-ar contrazice, zicând că şi noi în biserici, închinându-ne la icoane, putem fi socotiţi că venim la idoli neîn­ sufleţiţi. y y Să nu fie să facem noi una ca aceasta!22 Căci acestea sunt credinţa creştinilor: Dumnezeul nostru nemindnos lucrează (¿vEpyel) puterile, căci noi nu venim la nişte chipuri pictate, ci, având în minte prototipul zugrăvit, văzând nevă­ zutul prin zugrăvirea văzută, II slăvim ca fiind prezent. Dar nu credem ca unui Dumnezeu Care nu este, ci ca Unuia Care este cu adevărat. Dar nici în sfinţi, ca şi cum nu ar fi, ci ca unii care sunt şi trăiesc Ia Dumnezeu, fiindcă duhurile lor sunt sfinte şi cu puterea lui Dumnezeu ajută celor vrednici care au nevoie. Căd este scris: „Dumnezeul nostru în cer şi pe pământ toate câte a voit a făcut"23, mărturisire şi frumuseţe înaintea Lui, sfinţenie şi mare cuviinţă întru sfinţenia Lui. „Iar dumnezeii neamurilor sunt demoni şi lucrul mâinilor oamenilor"24. De aceea şi cei ce cred în ei, unul pe altul spre nimicire s-au adus. Căci au vărsat sângiuri în ucideri, prin furt şi vicleşug, corupţie şi necredinţă, tulburare şi jurământ 21 înţ.Sol.1,4. 22 Este remarcabil că, trăind în secolul al Vl-lea, înainte de iconoclasm, Sfântul Simeon face aici apologia icoanelor în cultul creştin. Acest paragraf a fost folosit ca argument în favoarea cultului icoanelor la Sinodul de la Niceea în 787. Argumentul sfântului Simeon este aproape palamit avant la lettre, fiindcă vede icoana ca depozitară a energiei şi puterii lui Dumne­ zeu. în prima parte a acestui paragraf se face distincţia clară între Dum­ nezeu nevăzut (dumnezeire, fire) şi manifestarea prezenţei Lui prin pu­ teri (energii). 15 Ps. 134, 6. 24 Ps. 95, 6

102

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

strâmb, zarvă neorânduită, uitarea harurilor, spurcarea sufle­ telor, schimbarea rânduielii fireşti25, neorânduiala căsătoriilor, adulterul şi desfrâul. Căci religia idolilor fără nume este în bogăţie, pricina oricărei răutăţi a veacului, începutul şi ca­ pătul ei. Căd fie bucurându-se înnebunesc, fie profeţesc min­ cinos, fie trăiesc cu nedreptate, fie îndată se jură. Căci cei ce cred idolilor neînsufleţiţi pun jurăminte rele, să fie nedrep­ tăţiţi nu suferă. Căd din ambele părţi le vin acestora pedepsele. Căd nu puterea celor ajutaţi, ci pedeapsa celor ce păcătuiesc urmează călcării de lege a necredincioşilor şi nedrepţilor. Că rău au crezut despre Dumnezeu, ataşându-se de demoni, şi, jurând cu nedreptate, au dispreţuit cuvioşia. Hristos, Dum­ nezeul nostru, cel blând şi adevărat, îndelung răbdător, a chivernisit toate câte a făcut cu milă, căci ale Lui sunt toate şi Lui I se cuvine slava, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh în vecii vecilor. Amin.

25 Rom. 1,26.

Cuvântul al IX-lea

Bidascalie către monahi despre închipuirile în parte ale demonilor 1. Tulburarea amintirii demonilor însoţeşte viaţa m ona­ hului nestatornic. Eu ştiu că sufletul m onahului izvorăşte gânduri deşarte, din pricina războiului închipuit, din lipsa Iui de experienţă în contemplaţie. Căci demonii înspăimântă su­ fletul cu frică. Iar sufletul nu poate suporta puterea celor spuse sau arătate de la ei. Şi aşa cum cineva se contrazice în agora, batjocorind, ca să-l prindă în laţ pe bietul vorbitor ne­ experimentat, dar, când vede curaj, îndată bate în retragere, la fel şi închipuirile arătate de dem oni, deşi sunt prosteşti, pe cel neexperimentat îl înspăimântă, spre a lepăda dreapta credinţă. D ar cel ce are minte, prin pecetluirea cu semnul Sfintei Cruci, arde şi alungă închipuirea care vine de la ei şi află pace în Dumnezeu. Căci şi eu, încercat fiind, cum trebuia, am avut această vedere. Căci uneori, când m onahul petrece iubitor de linişte în înfrânare, din pizm a pierzătorului, i se îngreunează trupul, demonii îl fac să stea cu m âinile încru­ cişate, aduc asupra lui foamea, ca pe un rău călător. Prin aceasta aduc sufletului aprindere, sugerează pretexte necugetate pen­ tru întinderea m eselor şi băuturi de vin. Şi după acestea, ca un cuptor năprasnic, aprind în el focul patimii pentru femeie şi de aici, strâmtorând cugetul, îl duc în legătoare, ca pe o oaie la tăiere, la întinăciunea trupului şi, omorându-1 pe acesta prin păcat şi învinuindu-1 apoi ca pentru o ucidere, îl duc în deznădejde. Apoi iarăşi, dim potrivă, prin cuvinte blânde, îl conving că prin pocăinţă este fără de vină la Dum nezeu, dezlegând păcatul în mintea lui, arvunindu-1 pe cel care astfel

104

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

îşi duce întreaga viaţă, trăind în deşert. Aceasta observând-o şi Sfântul Apostol Pavel, zicea: „Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de m in e"1. „Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu. C ăd nu fac binele pe care îl voiesc, d răul pe care nu-1 voiesc pe acela îl săvârşesc"2. 2. Trebuie, aşadar, ca monahul nu numai la lum ina zilei să fie cu luare aminte, ci trebuie să privegheze şi în m ica ră­ pire a somnului şi, cu frica judecăţii fiind, să nu-şi lase cugetul duhului în beţia som nului demonilor. Căci atunci când biruieşte în războiul de zi, m onahul îi ruşinează pe demoni, dar când vine noaptea, aceştia îl fac pe el teatru. Ceea ce şi eu, căzând într-un som n scurt, i-am văzut prefăcându-se în linguşeli, spre amestecurile naturale ale plăcerilor, în prezenţa închipuirii frumuseţii şi răpind mintea în dezlănţuirea im a­ ginaţiei, prin învoirea minţii cu lumea şi cu făgăduinţa unei bogăţii de m ult preţ, şi a slugilor şi slujnicelor, şi miruindu-1 cu miros de bună mireasmă. Astfel, în înşelare batjocorindu-1, răpesc sufletul monahului, plecându-1 spre săvârşirea păca­ tului, îi îndobitocesc trupul, întinându-1 prin plăcerea celor văzute. Şi potrivnic zilei care începe, îi şfichiuieşte cugetul, tulburându-1 cu amintirea plăcerii nocturne, ca să-l plece pe el spre cunoaşterea femeilor. C ăd aşa cum unui conducător puternic îi pregătesc mai dinainte într-un loc anume lăncieri spre slujirea prânzului şi el însuşi ia parte ca judecător, la fel şi demonii pregătesc de mai înainte vedenia de noapte până în zorii zilei, rănind inim a lui spre pătim irea poftelor rele. Dar nu obişnuiesc să facă aceasta cu toate sufletele, ci numai cu cele care au lepădat slujirea lui Dum nezeu şi înclină către pofta lui mamona. Pentru aceea, unii ca aceştia pierd plata lor. Căci eu, adormind, şi văzând în som n întreaga alcătuire a lumii plăcerilor, am zis îm potrivă celor văzute, înţelegând că sunt taberele dem onilor şi căpetenia lor, şi, când a fost 1 Rom. 7 ,2 1 . 2 Rom. 7,18-19

105

Cuvinte ascetice

făgăduinţa slavei celei închipuite, am pus jurăm ânt, în con­ templarea cea după trupul lui Hristos, să nu cad în lucrările cele puse m ie înainte în vis şi astfel vederea aceea aeriană a fost alungată. Şi am împlinit lui Hristos poruncile virtuţilor şi rugăciunilor, primind, în miros de bună mireasmă, spre îm ­ părtăşirea vieţii, Trupul şi Sângele Lui, în ceea ce jurasem cu jurăm ânt prin bărbatul priceperii şi întru El am avut luare am inte şi priveghere în înţelegerea priveliştii. 3. Şi cum voi spune răutatea lor? Că neputând să-i biru­ iască pe drepţi, aduc lor înălţare cu m intea şi prin această înălţare îl batjocoresc pe monah, prefăcându-se în îngeri de lumină şi vai, vai, că şi în însuşi Domnul se prefac, înşelându-i pe drepţi, prin făgăduinţele cereşti, ca lucrători ai poruncilor şi ai voii lui Dumnezeu, pentru ca, dacă ar putea, şi prin aceasta, să doboare sufletul monahului. Dar dacă sufletul priveghează către Dom nul, va recunoaşte degrab în felurite chipuri rău­ tatea şi felurim ea prearelei lor închipuiri. Căci dem onul nu poate suferi cugetul monahului aplecat spre m ultă cercetare. Căci de la sine, în privegherea duhului căutând cuvinte n e­ grăite, aceştia îndată în chip nevăzut se preschim bă de la necurăţiile lor. Şi uneori, înspăim ântând pe m onahul neex­ perim entat, înfricoşează sufletul şi, prin frică, îi stăpânesc mintea şi îi înm oaie mâinile, ca să nu ducă la frunte pecetea Sfintei Crud. Dar când monahul cheamă la priveghere numele lui Hristos şi îl numeşte cu osteneală, trudindu-se cu trupul, prin însem narea frunţii cu semnul Sfintei Cruci, atunci dintr-odată risipeşte, arzând-o, toată truda taberelor demonice, fiindcă se îm plineşte ceea ce s-a scris: „D om nul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe cei gârboviţi"3. D em onii nu se opresc numai la o singură vedere, d fiecare are încercarea prin propriile răutăţi de către dem onul cel începător al răutăţii. 4. Amintindu-ne, aşadar, fraţilor, răutatea lui cea de multe feluri, luaţi aminte la voi înşivă. C ăd nu este să nu cunoaştem 7

»

3 Ps. 144,14.

j

*

106

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

am ăgiturile lui4. Prim a lui arvună este desfătarea de m ân­ cări, ca să-l arunce apoi pe m onah în curvie. D e aici şi luptă împotriva lui, întreţinând aprinderea, care este duh pierzător, luând m ulte chipuri şi înşelând m intea. A ceasta este cea dintâi m aterie care cheltuieşte rău osteneala m onahului şi spin spre întinaciunea trupului şi a duhului. De aceea tre­ buie ca printr-o mai deasă înfrânare să ne lepădăm de lume şi, curăţindu-ne cugetele prin neîncetată m editaţie5 şi rugă­ ciune, să ne oprim de la pofte. Fiindcă doctorul este pentru suferinţă şi aduce vindecarea. Iar m onahul care stă drept în lupta vitejească îi ruşinează pe dem oni. Căci ştiu şi sunt în ­ credinţat că demonii iau felurite chipuri pentru fiecare, unii se prefac în tauri, ispitind pe monah prin frică, unii îl rătăcesc prin dregătorii şi puteri şi îi îm prăştie m intea de la porun­ cile lui Dum nezeu, alţii îl farmecă pe m onah cu frum useţe străină, alţii doboară puterea smereniei prin mândrie, ba încă fac sufletul să cadă şi în distracţii păm ânteşti şi în daraverile bogăţiei, în primirea plocoanelor, orbindu-1 de la evlavia faţă de virtuţi, şi, trăgându-1 în iureşul şi zăpăceala lumii, îl osân­ desc focului veşnic. De aceea şi D om nul zicea: „Cele căzute între spini sunt cei ce aud cuvântul. Şi grija veacului acestuia şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor"6. 5. Ştiu şi sunt încredinţat că pe m onahul care este în înfrânări îl asaltează taberele dem onilor şi aduc asupra lui aprindere aprigă trupului. Pentru ca pentru binecuvântate pricini, chipurile, sfătuindu-1, să îi înm oaie cugetul, că adică, dacă vei face postiri peste măsură, ţi se va nim ici trupul şi vei cădea într-o suferinţă cum plită şi vei m uri. Ci mai de­ grabă, ia şi mănâncă, zice, bea, bucură-te şi odihneşte-te. Au nu cum va a zis Dum nezeu nu bea, nu m ânca, nu dormi? Şi prin acestea răpind m onahului cugetul cel dum nezeiesc şi 4 II Cor. 2 ,1 1. 5 E posibil să se refere la meditarea numelui lui Iisus Hristos. 6 Mt. 13,22.

Cuvinte ascetice

107

înţelept, îl robesc în stricăciunea veacului acestuia şi, îm pre­ ună cu acestea, îl osândesc pe el la distrugere şi m oarte veş­ nică. Şi iarăşi ştiu eu şi am văzut pe dem oni prefăcuţi în lum ină dum nezeiască, pentru ca, prin înălţarea m inţii, să-l întunece pe m onah şi am văzut adeseori firile dem onilor preschim bate în păsări. Şi am văzut şi pe duhul flăm ând şi dornic de câştig urât al iubirii de argint, căscându-se ca să înghită lum ea. Şi iată-1 pe el, m uncindu-se după firea lui, pierzător şi plin de cărbuni aprinşi. Am văzut iarăşi pe duhul nebuniei, înşelător, cu capul mic, şi guraliv şi râzând tare, şi îm brăcăm intea lui îm pletită ca un preş, înălţim ea şi lăţimea lui dublă faţă de cea a unui bărbat de patru coţi. Şi acesta era flămând şi îi chinuia pe cei ce se înfrânau şi îi stârnea spre curvie. Am văzut iarăşi demoni preschimbaţi cu înfăţişare de m ireasă şi care făgăduiau toată bogăţia lumii. 6. Şi am văzut şi cetatea lor. D ar nu se poate povesti pri­ veliştea. A colo sunt timpane şi fluiere, alăute şi organe, şi altele ca acestea multe. Şi am văzut pe diavol având dia­ dem ă pe capul lui, dar nu era slavă. M ulţim e stătea lângă el, dar nu era domnie. Şi la multe păcate cu gândul m ă în­ demna. Şi îm i făgăduia că îm i va da stăpânire peste toate ta­ berele lui, îm preună cu veşm ânt strălucit, dar nu de îm bră­ căm inte. Şi mi-a arătat mie şi comori de aur, m ărgăritare şi pietre scum pe, din dreapta lui, iar din stânga toate celelalte ale lui pline de vicleşug. Şi era lângă el ca un fel de fiică chipeşă la privit care se silea să mă prindă cu linguşeli. Aceasta era cea întâi născută a lui, păcatul7. D ar sem nul crucii a îm ­ prăştiat m ulta lor închipuire şi am văzut m ulte alte diferite preschimbări ale demonilor în alte închipuiri pe care nu am timp să le istorisesc: preschimbaţi în balauri, şerpi şi porci mă luptau, cerându-mi palma mâinii, dar când le arătam semnul crucii, nim ic rău nu mi se întâm pla. D ar şi cingătoarea de 7 Gr. f) &|aaQTÎa. în limba greacă, cuvântul păcat este de genul feminin, de aici reprezentarea lui ca o fiică.

108

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

la brâu voiau să mi-o desprindă, după ce făceam semnul crucii. D ar am înţeles că cingătoarea care ne încinge închi­ puie înţelepciunea lui Dumnezeu cel răstignit. Prin care, după ce aflăm în noi înşine boldurile lor, ştergem tot veninul lor. D ar îi num esc pe aceştia porci, din pricina patim ilor. Căci alungate fiind, revin, tăvălindu-se laolaltă în noroi, dar dispar odată ce nu mai făptuim păcatele. D e aceea li se îngăduie să se întoarcă asupra celor şovăielnici şi asupra iubitorilor de plăceri. Iar balauri sunt cei ce vor să sufle îm potriva noastră, prin multe ispite în această viaţă pământească şi înfumurată. 7. D ar noi, având îm preună cu Daniel tăria harului lu­ crător, păziţi de puterea lui Em anuil, prin toate armele cele nematerialrdce, încingându-ne platoşa dreptăţii şi sabia du­ hului8, credem cuvântului lui D um nezeu. Precum acela oarecând a om orât balaurul şi a sfărâm at pe Bel, la fel şi noi să-l doborâm pe diavolul şi pe cei dim preună cu el, care-şi şerpuieşte îm potriva noastră coada lui răsucită. D um nezeu a făcut în aşa fel încât să nu ne ascundă nouă lucrătura lor, arătându-ne de trei şi de patru ori natura fărădelegii şi a păcatului, care şi-a vărsat duhoarea, având nesfârşită rana. Datu-m i-s-au ochi să văd patim ile răutăţii celei ce se înalţă de la ea. Si nici asa nu am înţeles sfârsitul ei. D ar si aceea 9 * f 9 9 sufla duhoare. Pentru aceea am fugit de ea. Şi, iată, era curvia. A strâm torat sufletul m eu duhoarea acestora două, curvia şi răutatea9, zic. Şi am căutat să fug de ele şi iată, nu era loc, fiindcă tot păm ântul era plin de duhoarea lor. Şi au strigat către m ine cu glas mare: „O, copile, pentru ce fugi de noi? Căci frum useţile noastre sunt dorite foarte oam enilor. Insă D um nezeu pentru faptul ca II iubeşti sincer, ţi-a arătat ne­ cinstea noastră şi duhoarea pe care, suflând, o vărsăm peste toţi". Când însă m-am înfricoşat de acestea, a venit un sfânt 8 Ef.6,14. 9 rj Kaicia, răutatea, adeseori prin acest term en se redă noţiunea de viciu, patim a devenită obicei.

Cuvinte ascetice

109

din cer şi izbăvindu-mă, m-a întărit şi au dispărut acelea de la faţa m ea şi nu s-au mai arătat deloc. Şi s-a depărtat du­ hoarea lor de la mine. 8. Acestea le-am văzut eu şi le-am cunoscut pe toate. Şi mai multe decât acestea, căci nu le-a ascuns Domnul de mine. Şi o parte din ele le-am povestit; multe însă le-am trecut sub tăcere, din pricina neputinţei unora de a le auzi, ca nu cumva să le respingă. Precum şi Domnul, când Şi-a pus pildele îna­ intea mulţimilor, zicea: „Cel ce are urechi de auzit să audă"10. Pentru încredinţarea lor, voi povesti parte din cele întâm ­ plate la întruparea M ântuitorului. Când diavolul cel înce­ pător al răutăţii, la vremea întrupării, a îndrăznit să se apropie şi să-L ispitească pe Fiul lui D um nezeu prin patim ile lăco­ m iei pântecelui, iubirii de argint şi slavei deşarte, când I-a spus: „spune ca pietrele acestea să se facă pâine", M ântui­ torul spre pilda noastră, i-a răspuns, zicând: „Nu num ai cu pâine va trăi omul, d cu orice cuvânt al lui Dum nezeu", apoi iarăşi, pe aripa templului, punându-i înainte căderea trufiei, când a zis: dacă eşti Fiul lui D um nezeu, „aruncă-Te jo s", a auzit pe Domnul respingându-i răutatea p nn smerenie: „Scris este: să nu ispiteşti pe Dom nul D um nezeul tău ". Şi apoi, aducându-i înainte şi materia iubirii de argint a lumii, când I-a zis: „Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei închina mie" a primit răspunsul, auzind: „Mergi înapoia mea, satana, căd scris este: D om nului D um nezeului tău să I te închini şi nu­ m ai Lui U nuia să-I slu jeşti"11. 9. Ştiind, aşadar, asemenea meşteşugiri ale diavolului, iu­ biţilor, să ne sârguim să-l călcăm în picioare prin sm erenie şi ascultare, îndelungă răbdare şi dragoste, umblând în duhul blândeţii. Pentru ca astfel, în Duhul Sfânt, să fim părtaşi ai asem ănării lui Hristos, tăind tum oarea bogăţiei, doborând 10 Mt. 13, 9. 11 Mt. 4, 5-10.

110

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

la păm ânt trufia, nimicind lăcomia pântecelui, oprind pofta aprinderii, răcorindu-ne m ădularele prin înfrânarea de la toate poftele, dobândind ochiul curat, nefiind înşelaţi de fru­ m useţe străină, fără să ne înălţăm în gânduri rele îm po­ triva cunoştinţei lui Dumnezeu, luptând să plângem pururea pentru păcate, având răbdare în rugăciuni şi sârguinţă, slu­ jind celor bolnavi cu m ultă grijă, îm piedicându-ne de la cu­ vântul îm potrivirii şi neavând ureche pentru neascultare, umblând ales, în cuvioşie, şi nu în slavă deşartă, ca să nu ne despărţim de petrecerea sfinţilor, nedând îm prum ut cu do­ bândă, nici lipsindu-ne de traiul sărac, nici rănind pe aproa­ pele. C ăd acestea toate sunt nimidrea demonicei înşelări. îm ­ potriva unora ca acestea nimic nu poate cel potrivnic. Fiindcă, potrivit celor scrise: „Intinzând în arcul lor, lucru amar, au pierit iscodind f ă r ă d e le g e " I n t r u acestea trebuie să îi lup­ tăm pe demoni şi să dobândim mărgăritarul de preţ şi comoara cea neprădată şi devenim parte a credincioşilor şi iconom i înţelepţi. Pentru ca Domnul venind, să ne afle pe noi făcând pe cei d n d talanţi zece. Şi astfel ne va pune peste toate bună­ tăţile cele făgăduite de El ale celor zece cetăţi, adică cele şapte ale cerurilor şi ale cetăţii lui D um nezeu şi ale ţinutului nestricăciunii şi ale desfătării Raiului, lum inoase având can­ delele prin credinţă şi prin m ilostenia faţă de săraci, prive­ gheaţi în vasele trupurilor, pentru ca, atunci când va fi stri­ gătul trâmbiţei, „Iată, vine M irele!", să alergăm repede întru întâm pinarea Lui, strigând: „Binecuvântat este C el ce vine întru numele Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, Căruia fie slava şi puterea în vecii vecilor!" Amin.

12 Ps. 6 3 ,4 , 6.

Cuvântul al X-lea

Despre incertitudinea vieţii oamenilor 1. Frumuseţea vieţii cu minunăţiile ei este incertă. Şi po­ doaba caselor, um bră care trece. Căci cerul şi păm ântul vor trece, toate spre pieire se îndreaptă. „O chii D om nului spre cei ce se tem de dânsul"1, ca să facă milă cu ei pururea. Astfel, mare fiind mângâierea nădăjduită de aceştia, îi îndeam nă pe ei dumnezeiescul cuvânt, zicând: „Cei ce vă temeţi de D om ­ nul aşteptaţi mila Lui şi nu vă abateţi, ca să nu cădeţi"2. Şi ştiu eu cuvântul profetului: m -au aruncat în adâncurile iadului prin prăpastia celor păm ânteşti. Căci în acestea este toată prăpastia diavolului, trăgând spre prim ejdia pierzaniei. Căci prin această m eşteşugire a bunătăţilor vrem elnice şi stricădoase, vor demonii să înşele pe cei ce vor să trăiască evlavios. Despre care şi Isaia zicea: „L-au abătut spre nedreptăţi pe drept"3. Dar când cineva dintre cei încercaţi se sârguieşte să biruiască nelegiuirea poftei adusă asupra lor din ambele părţi, atunri să îi aducă lui Dumnezeu cântare de biruinţă, zicând: „De nu m ă vor stăpâni, fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat m are"4 şi a înţeles mai degrabă prin virtuţi să stingă săgeţile cele aprinse ale celui rău, pe care le ascut m ai ales prin cugetele cele spurcate, şi să pună în acord faptele cu cre­ dinţa care nu cade, pentru ca nădejdea să lucreze răbdare şi răbdarea, încercare şi încercarea, dragoste nefăţamică5. A tund 1 2 3 4

P s.3 2 ,1 8 . înţ. Sir. 2, 7. Is. 29, 21. [Septuaginta] Ps. 18,14. 5 Cf. Rom. 5, 4.

112

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

ca fulgerul harul va străluci de sus lăuntrul sufletului omului şi dezlegând m eşteşugirile lor, dintr-odată le va risipi, iar biruinţele dum nezeirii va îm părţi premiile. 2.

D ar eu mă ştiu pe mine iarbă uscată şi ca o floare a cri­

nilor câmpului pe care Dumnezeu o creşte şi o îm bracă6, aşa viaţa mea se dezleagă, făcându-se pământ. Căci în ce chip iarba câmpului care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, la fel şi m oartea îi trage pe toţi cu sila la ea, cu lacrim i jalnice. Am ânarea pocăinţei până la vrem ea m orţii mă amăgeşte. Dar când mă gândesc la păcatul meu, mă tem să mor. Şi când m ă pocăiesc, cele desfătătoare ale lumii acesteia îm i trec pe dinainte. Si având în minte bătrânetea, m orm ântul morţii 5 9 > m ă trage la judecată, gol de porunci şi nepregătit, cărăm idă '

am făcut7, şi după o vrem e voi pieri şi în păm ântul din care am fost luat m ă voi întoarce. Pom înfloritor m -am arătat, iar acum, stricat fiind din pricina învechirii, voi fi tăiat spre ardere. Grâu albit sunt şi de îngerii secerători voi fi secerat. Teme-te, o, suflete al meu, de slujitorii purtători de foc, care, în strâmtorarea aceea, vor veni la tine. Pe cei ce nu pot fi lin­ guşiţi, să ţi-i faci prieteni prin lepădare de cele lum eşti mai înainte de ceasul al doisprezecelea. Ruşinează-te, o, suflete al meu, pocăindu-te în viaţă, ca să nu cazi mai pe urmă în mâinile vrăjm aşului. Iartă cu milostivire, din nepătim ire, şi îm blân­ zeşte din urgia lor feţele îngerilor cele în chipul fulgerului. 6 C/. Mt. 6, 28-30. Lc. 12, 27-28. 7 leş. 5,16. Aici Sfântul Simeon urmează o tâlcuire alegorică a textului de la Ieşire, potrivit căreia cărămizile la care au lucrat evreii în Egipt sem­ nifică, de fapt, patimile trupeşti. în secolul al XH-lea Sfântul Ioan al Evhaiţelor foloseşte această tâlcuire metaforic într-unul din Canoanele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, marţi seara, Glasul I, cântarea a Vl-a: „Văzând, Preanevinovată, răutatea în care zace sufletul meu cel ţinut în Egiptul patimilor şi care face cărămizi din lutul trupului, vino degrab şi mă izbăveşte din robia cea de necinste''. Sfântul Nicodim Aghioritul, Noul Theotokarion, Canoanele aghiorite ale Maicii Domnului, Doxologia, Iaşi, 2012, p. 44.

Cuvinte ascetice

113

Miluieşte, o, suflete al meu, ca să. fii miluit, şi m ângâie pe să­ racii îm puţinaţi la suflet, ca, fiind izbăvit prin acestea din moarte şi din lacrimi, să fii dus în tărâmul celor vii, la odihnă, pentru că ai fost bineplăcut înaintea Dom nului. 3. Vai de sfârşitul rău al păcătosului! Căci nu am uţirea trupului este vrednică de plâns, ci, m ai degrabă, trebuie să jelim osânda sufletului. Cel care astăzi trăieşte, mâine moare, şi, înstrăinându-se de patrie şi de rude, este dus în ţară necu­ noscută, stăpânit de cutremur. Căci este izgonit de cei ne­ m ilostivi pe cale îndurerată, având, în chinuri, nefericirea înaintea ochilor. Vai de sfârşitul cel rău al păcătosului! Căci nu este vrednică de jale m oartea trupului, ci, m ai degrabă, că va fi lovit de moartea cea de-a doua, în focul cel veşnic. Vai, că cel ce trăieşte se îngrijeşte de odihna^ celor stricădoase, iar la desfacerea trupului se pedepseşte cu chinuri la judecată, tânguindu-se. Vai, că obrăznida dinlăuntru îl mustră şi îm povărează cortul la înfricoşătorul tribunal. Vai, celor ce şi-au pierdut răbdarea! Şi ce veţi face când vă va cerceta Domnul? Teme-te, o, suflete, de înfricoşătorul tribunal! Spăim ântează-te de osânda întunericului şi de focul cel nestins! Fiindcă Dom nul va răsplăti fiecăruia după faptele lui! Căci „lege le-a pus şi nu o vor trece"9. Pentru această luare aminte zice: „Fericiţi cărora li s-au iertat p ăcatele"10. întru aceasta, „fericiţi toţi cei ce se tem de D om nul şi cei ce um blă în căile L u i"11 şi cei ce mănâncă din rodul muncii mâinilor lor12. Şi se vor lăuda cuvioşii întru slavă13. „Fericit cel ce caută la sărac 8 Ediţia folosită de noi prezintă o conectio în loc de a v a n a v a z L , avem a7ioActi)aaL Deci, în loc de odihna celor stricăcioase am avea bucurarea de cele stricăcioase. 9 Ps. 148, 6. 10 Ps. 3 1 ,1 . 11 Ps. 127,1. 12 Ps. 127, 2. 13 Ps. 149, 5.

114

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

şi la sărman, că în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. D om nul să-l păzească pe el şi să-l v iez e"14. „Fericii bărbatul cel ce se teme de Domnul că în poruncile Lui va voi foarte"15. „Fericiţi cei fără prihană în cale, care um blă în legea D om ­ nului şi fericiţi cei ce caută la m ărturiile lu i"16. Acesta şi ce­ lelalte versete ale marelui psalm se potrivesc în chip m i­ nunat cu omul. Intru aceasta, bun este bărbatul care se îndură şi îm prum ută şi îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată17. întru aceasta, fericit cel ce lucrează dreptatea în toată vrem ea18. 4. Intru aceasta, Dom nul şezând pe munte, răsplătind sfinţilor după faptele lor, împarte fericirile, zicând: „Fericiţi cei săraci cu Duhul, că a lor este îm părăţia cerurilor. Feri­ ciţi cei blânzi, că aceia vor m oşteni păm ântul, fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei ce flăm ânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dum nezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dum nezeu se vor chem a"19. D espre aceştia şi Isaia zicea: „Fericit om ul care săvârşeşte acestea şi care ţine la ele"20. Intru aceasta, „ochii D om nului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lo r"21. întru aceasta, „cinstită este înaintea D om nului, m oartea cuvioşilor Lu i"22, „sufletele lor în mâna Lui şi chinul nu se va atinge de ele, fiindcă nădejdea lor este plină de nem u rire"23. întru 14 P s .4 0 ,2 .

15 Ps. 111,1. 16 Ps. 118,1-2. 17 Ps. 111,5. 18 Ps. 14, 2. Ps. 105, 3. 19 M t.5 ,3 -9 . 20 Is. 56, 2. 21 Ps. 33,16. 22 Ps. 115, 6. 23 înţ. Sol. 3,1-4.

Cuvinte ascetice

115

aceasta, „se vor desfăta de mulţimea p ăcii"24 şi „vor locui în veacul veacului pe păm ânt"25, când spun ei cu bucurie, mer­ gând pe cale: „Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul dreptăţii şi pentru num ele Tău, Doam ne, m ă vei via. Intru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul m eu "26. Dar, vai, că în ceasul strâm torării păcătosului vor pieri toate gândurile lui27, şi că în veac m oartea fără de vrem e îl va paşte pe eF8. Căci m orm ântul este casa lor29 în veac şi slava lor nu se va pogorî în urm a lor30. Frica acestei m orţi văzând-o şi David, striga, zicând: „Dar Dum nezeu va izbăvi sufletul m eu din m âna iadului când mă va apuca. Intru aceasta este ceea ce s-a spus: moartea păcătoşilor este rea, căci sfârşitul lor, jude­ cata trupului şi a sufletului cu neînduplecarea îngerilor ne­ trupeşti şi sentinţa pentru a doua m oarte şi a focului nes­ tins, viermele cel fără de moarte, întunericul cel mai din afară, plângerea şi scrâşnirea dinţilor, acesta este sfârşitul celor ce nu se îngrijesc de lucrarea faptelor bune. Căci ascunzând ta­ lantul din lenevire, vor fi despărţiţi şi puşi laolaltă cu osândiţii. Căci Apostolul zicea despre cei ce erau nepăsători în acestea: „sfârşitul lor este pieirea"31 cei ce zic, să facem cele rele, ca să vină cele bune52. Şi iarăşi, Judecata lor este dreaptă3"'. De aceea trebuie să lepădăm toată lum ea şi să dispreţuim cele vrem elnice, ca să câştigăm sufletul nesăţios, spre viaţă veşnică. Să ne albim, să ne luminăm , ridicându-ne din tina 24 25 26 27 28 29 30 31 32 43

Ps. 36,11. Ps. 36, 29. Ps. 142,10-11. Cf. Ps. 145, 4. Cf. Ps. 48,15. Ps. 48,12. Cf. 4 8 ,1 8 . Fflip. 3 ,1 9 . Poate e o referire Ia Mal. 2 ,1 7 . Rom. 3, 8,

116

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

păm ântului, potrivit cu strălucirea tăriei cerului, după cu­ vântul Domnului: săvârşind toată dreptatea, să strălucim ca soarele în îm părăţia cerurilor34 şi a Tatălui lum inilor, spre lauda noastră, în ziua lui Hristos, căci Lui se cuvine slava, îm preună cu binecuvântatul Lui Părinte şi m ărirea îm pre­ ună cu Preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul Lui Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Am in.

54 Mt. 13,43.

Cuvântul al Xl-lea

Despre sfârşitul rău al păcătosului şi despre adormirea în pace a dreptului 1. Moartea păcătoşilor este cumplită1 şi cunosc pomenirea acestora din propriile mărturii, despre care Apostolul zicea: „Păcatele unora sunt vădite, mergând m ai dinainte la ju de­ cată"2. C ăd şi pe Adam, vinovat făcându-se de păcat, l-a osân­ dit cu moarte să moară3. De asemenea păcate fiind stăpânite cele cinci cetăţi ale celor fărădelege4, Dumnezeu le-a zdrobit cu foc dum nezeiesc. Pe egipteni, îm preună cu faraon, după porunca ucigătoare a celor întâi născuţi, i-a nim icit, scufundându-i în M area Roşie5. A îngăduit să fie trecut prin sabie poporul care a păcătuit6. Pe Datan şi Aviron şi pe Core, care au cârtit îm preună cu adunarea poporului, prin foc în pă­ m ânt i-a coborât7. Pe profetul cel din Bethel, care a păcătuit prin neascultare, l-a predat furiei sălbatice a leului8. D ar nu num ai în acestea stă toată pedeapsa. Căci răsplătirea uni­ versală a păcătoşilor este moartea cea de-a doua9, care îi aş­ teaptă spre osândă. Fiindcă moartea păcătoşilor este cumplită10, 1 Ps. 3 3,22. 2 IT im .5 ,2 4 . 3 Cf. F c .3 ,3 ;3 ,1 9 . 4 Cf. Int. Sol. 10, 7. 5 leş. 15, 4. 6 leş. 32, 27. 7 Num. 16, 32. 8 III Rg. 1 3 ,24. 9 Apoc. 20,14. 10 Ps. 33, 22.

118

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

cu rele fără de sfârşit îi acoperă pe ei. Căci vierm ele lor nu moare şi focul lor nu se stinge11, plângerea şi scrâşnirea din­ ţilor nu încetează niciodată, nid nu îi slăbeşte pe ei întunericul pierzaniei. Şi pe lângă acestea iarăşi, moartea păcătoşilor este cumplită, căci, la dezlegarea trupului, sunt în negura chinu­ rilor şi cu biciuiri de foc vor prim i loviturile. Căci uitând odihna ce au avut-o în lume, au spre osândă amintirea nele­ giuită a relelor făcute. Şi aşa vor fi trimişi în tartar. M ila propriilor fii, prieteni şi rude, nu va cumpăra cu aur spre răs­ cumpărare, fiindcă spre altă voie sunt traşi, neschimbată, vor sfârşi cu moarte, dreaptă judecată prim ind. 2. Aşadar, cel ce capătă odihnă prin dorul evlavios, să poarte grijă de sfârşit şi viaţa să şi-o pună înaintea înfrico­ şătorului scaun de judecată şi atât cât m ai are încă timp, să lucreze binele în tot chipul virtuţii, respingând, prin biru­ inţa asupra lor, răutatea plăcerilor prin neagonisire şi neamestecarea cu cele lum eşti. Şi încă de acum, să facă viu pentru Dum nezeu ceea ce este mort, făcând iubire de oameni. Căci multă îndrăznire va avea la intrarea în viaţă, în vecii lui H ristos şi la dorita petrecere cu îngerii în ceruri. Bucuria şi desfătarea păcătoşilor va înceta. Iar pentru cei care s-au po­ căit cu sinceritate şi au păzit porundle, precum David, multă răsplătire va fi12. Căci sfârşitul lor este sfinţit spre viaţă nemu­ ritoare şi cu totul m ântuitor şi sărutare sfântă a păcii, slavă neclătită, lauda veseliei şi bucurie veşnică, cununa dreptăţii, şi bucurie întru cele de sus a oricărei oştiri a arhanghelilor, fiindcă cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui13. Şi în aceasta plată multă şi desfătare de bunătăţi, haina nestricăciunii şi lauda unei vieţi fără de pată, corturi nepieri­ toare, tronul slavei, îm părăţie nesfârşita şi m oştenirea bu­ nătăţilor veşnice cele ascunse spre bucuria celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, împreună cu nestricădunea trupului pe măsura 11 Is. 66,24. 12 Ps. 18,12. 13 Ps. 115,15.

119

Cuvinte ascetice

chipului slavei Lui, fiindcă, potrivit cântăreţului: „Va păzi Domnul toate oasele lor" şi „mântui-va Dom nul" din strâm­ torarea m orţii cumplite a păcătoşilor „sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în E l" 14. 3. Căci nu va avea cineva vreo scuză, prefăcându-se că nu ştie de judecată. Să fim convinşi de aceasta. Căci ori fericim petrecerea drepţilor, având cunoştinţa de la Duhul, ori ne rănim când unii păcătuiesc, inim a ştiind bine focul care zace în ei. Atunci când îi ducem la groapă, întristându-ne pentru sfârşitul lor, ne tânguim pentru păcatele lor. Atâtea mărturii avem spre m ustrarea dispreţului nostru că păcătuim întru cunoştinţă... Pentru ce, aşadar, dacă fad aproapelui tău o ase­ menea nefolositoare petrecere la groapă, nu te cercetezi pe tine însuţi? Pentru aceea, mai înainte de a plânge sfârşitul altuia, plângi şi te pocăieşte pentru păcatele tale, pentru ca nu cumva, părtaş fiind sorţii aceluia, cu aceeaşi m oarte să m ori şi tu. Aşadar, nu cinsti cu haine negre moartea aproapelui, de dragul unei bune voinţe la nimic folositoare,' d învesmântându-te în 9 smerenie, pedepseşte-ţi trupul, supărându-1 cu postiri şi cu alte fapte asemenea cu acestea, plângându-ţi cea de-a doua J

m oarte15, ca să fii viu, căci cel de-al doilea sfârşit, fiind spre judecată nu num ai trupului, ci şi sufletului celui zidit îm ­ preună cu el, îl va osândi la o m oarte fără sfârşit. Aşadar, m ai înainte de a pregăti m oartea aproapelui tău atât de gri­ juliu, cu m ultă grijă spală-te pe tine, ca purtând cu bucurie haine curate şi întorcându-te de la a m ânca şi la a bea la praznicul aceluia, ca în ziua tăierii, propriul tău cort curăţeşte-1 de fărădelegi, poartă-i de grijă16 cu cinste spre m iros de bună 14 Ps. 33,20-21. ]5 C f Apoc. 20,14. 16 KX|&Eucrov, a face îngrijiri speciale pentru înmormântare, în mod semnificativ verbul este reprtat în tot fragmentul subliniind paralelismul între ritualul de îngropăciune al aproapelui şi săvârşirea simbolică a pro­ priului ritual de înmormântare.

120

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

mireasmă, prin omorârea plăcerilor lumeşti, ca să te îmbraci în nestricădune spre viaţă veşnică. Ca să nu fii, ca un păcătos, prin stricăciunea celei de-a doua morţi, praznic viermelui celui fără de moarte. Căci asumându-ţi moartea Domnului şi purtând în trup petrecerea îngerească printr-o rânduială înţeleaptă, pregăteşte-te pentru înnoirea vieţii, înmormântându-te pe tine însuţi spre nădejdea nestricăciunii. 4. Aşadar, omule, pentru ce cauţi scuză dând vina pe le­ gătura tatălui şi a mamei, a fraţilor şi copiilor, a bogăţiei şi a slavei, cărând lemne17 pentru stăpânitorul lumii întuneric­ ului? De aceea şi Domnul zice: grija veacului acestuia şi înşelădunea bogăţiei şi a celorlalte lucruri pământeşti înăbuşă cuvântul18 şi îl face neroditor. Adu-ţi aminte de primejdia strâmtorării morţii celei de-a doua, la care nu vor fi de faţă nid părinţii, nid femeia, nid copiii, nid prieten, nid aur, nici argint, nici slavă stricăcioasă, afară numai pentru obligaţia de a împlini lucrarea spre rânduiala pomenilor. Căci atunci când omul la moarte părăseşte toate cele ale vieţii, nu se va coborî cu el slava lui în urma lui19. Dar desăvârşită este mân­ tuirea prin fapte cum spune Psalmistul: „Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca"20. Iar dacă aştepţi la tine pe părinţii care te-au născut prin plă­ cere şi care s-au împreunat în somn, caută mai degrabă pe Ziditorul şi pe Cel ce a suflat suflet lucrător. Pe acesta căutându-L, aşteaptă-L, ca nu cumva tinzând spre stricăciune, să cazi în materia vieţii. Ia viaţa veşnică, moşteneşte slava Mirelui nestricăcios, desfătându-te de toate bunătăţile ce ţi 17 C f Num. 15,32-36. Sfântul Maxim Mărturisitorul tâlcuieşteîn acelaşi sens acest text scripturistic, în care cel ce cară lemne în ziua sabatului, culege de fapt „materiile arzătoare ale patimilor'7, cf Sfântul Maxim Mărtu­ risitorul, întrebări şi nedumeriri, întrebarea 76, Doxologia, Iaşi, 2012, p. 139. 18 C f Mt. 13, 22. 19 Ps. 48,18. 20 P s.4 8 ,1 6 .

121

Cuvinte ascetice A

^

le-a gătit în împărăţia cerurilor şi dănţuind m Rai pentru împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva, câş­ tigând, prin înşelare, pe cele potrivnice bunelor făgăduinţe, să fim duşi în cuptorul cel cu foc. Căd acolo, zice, va fi plân­ gerea şi scrâşnirea dinţilor, din care să ne sârguim să fim iz­ băviţi, cu mila Domnului nostru Iisus Hristos, mulţumind lui Dumnezeu şi Tatălui prin El, împreună cu Duhul Sfânt, Căruia fie slava şi puterea în vecii vecilor.

Cuvântul al XH-lea

Despre a doua venire a Domnului şi dreapta răsplătire 1. Apropiindu-ne de feridta slavă a arătării marelui Dum­ nezeu şi M ântuitorului nostru lisus H ristos, fii ai luminii, înţelegeţi-o pe aceasta cu pricepere. Şi sloboziţi fiind din lucrurile pământeşti, luptaţi-vă să-L dobândiţi pe Cel ce vine pe norii cerului cu putere multă1. Căci iată, slava Domnului se va arăta şi tot trupul va vedea m ântuirea Dum nezeului nostru. Când puterile cerului se vor clătina şi pământul se va cutrem ura, îngerii se vor înfricoşa, iar drepţii se vor bucura în strălucirea cea veşnică. Căci s-a apropiat de ei îm părăţia, în nestricăciunea trupului, răsplătind fiecăruia după pro­ pria osteneală. Atund popoarele cele înstrăinate de lumină se vor tulbura. Iar cele care au nădăjduit în Hristos se vor bucura de minunea mântuirii lor. C ăd vor spune: „Iată Dumnezeul nostru !" Şi trecând râul cel de foc, fiecare va fi dat celor pe care le-a făcut. Ici, după osteneala lor, vor afla drepţii căile vieţii în îndrăznirea şi cinstea îngerilor şi în odihnă multă. Colo necredindoşii, în înfricoşată ameninţare, dreaptă mânie vor afla, fiindcă mânie şi urgie îi va asupri pe ei, chin şi suspin, şi, trecând în văpaia cea nestinsă spre pierzanie, în lanţuri veşnice vor rămâne în chinuri. Nu îi va ajuta drep­ tatea puternicilor păm ântului, nici nu va da îm păratul, sau dregătorul, sau judecătorul aur sau daruri ca răscum părare sufletului lui. Fiindcă cei putem iti pentru cele ce au nedrep­ tăţit, cu putere vor fi pedepsiţi. Fiindcă, trecând cu vederea 1 Mt. 24, 30.

Cuvinte ascetice

123

dreptele judecăţi, au osândit fără pricină pe sărac. Nu va căuta la faţă Stăpânul tuturor. Dacă cineva, cel mai m ic fiind, întru cele m ai mici a greşit, iertat va fi pentru m ilă. D ar atunci toate înălţim ile păm ântului, îm preună cu cerurile şi cu cele de sub păm ânt, vor spune: „D rept eşti, Doam ne, şi dreaptă este judecata Ta, fiindcă judecata şi dreptatea ai iubit". Atunci nu va izbăvi nici mila rudelor, nici a părinţilor, nici înfum urarea mândriei, nici lauda nu va sta de faţă spre ier­ tare. N ici bogăţia nu va veni, făcându-te să admiri chipul. 2.

Aceste chinuri îi vor găsi pe necredincioşi, pentru care

ei i-au dat zălog pe fraţii săraci şi au stârnit om oruri şi vi­ cleşuguri, au închis lum ina ochilor celor sm eriţi, au dat cu împrumut aur pentru camătă, şi-au admirat propria persoană, şi-au um plut m intea cu griji necurate, cum să răpească pâi­ nea datornicului, au smuls pâinea săracului, au îm presurat pe cel drept în deşert, iar pe nelegiuit l-au înălţat pentru da­ ruri, m âncând m âncări au trăit în lăcom ie, ca în ziua tăierii, despuind acoperământul nevoiaşului şi încingându-se ei cu el, şi slava lui Dumnezeu, creaţia după chipul lui Dumnezeu, pe care au sărăcit-o, au dispreţuit-o. Pentru ce, o, bogatule, nu iei chipul bunătăţii care şi pe tine te-a adus la viaţă, îm ­ părţind săracului aceeaşi bunăvoinţă pe care şi tu o cauţi? Pentru ce nu-1 prim eşti mai degrabă pe sărac decât pe stăpânitorul lum ii acesteia, ci îl dispreţuieşti pe fratele cel îm ­ preună rob cu tine? Nu eşti de aceeaşi fire cu el? Nu ai fost zăm islit în acelaşi pântece? Fiindcă o singură intrare este în lume şi o singură ieşire, egală tuturor. Şi în păm ântul din care toate au fost plăsm uite, acolo te vei întoarce. Socoteşti că ai bogăţia ca un cap nemuritor, fără să te gândeşti la în­ văţătorul şi îm păratul David, care ne aminteşte să ne înfrâ­ năm în toate cele ale vieţii, aducându ne am inte de sfârşit, când zice: „Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se

124

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

înm ulţeşte slava casei lui, că la m oarte el nu va lua nim ic, nici nu se va coborî cu el slava lui2". 3.

Vezi-L, o, omule, pe Cel ce este mai presus de toată

bogăţia, Care a fost înfăşat sărăcuţ în scutece pentru tine în iesle, pe Cel slăvit cu neîncetat glas de îngeri, pentru tine stând înaintea lui Pilat, pe Cel ce, prin nem urirea propriei firi, are nem uritoare înălţim e şi Care pentru tine m orţii S-a supus, pentru ca pe tine, cel pierdut prin cădere, să te cheme din nou pentru iubirea Lui de oameni. Pentru aceea să nu se înfumureze unul asupra altuia pentru prisosul bogăţiei sau să se întărească asupra altuia, căutând cele înalte din slavă deşartă, ci să cugete şi să aibă în m inte cele sm erite şi să nu ruşineze feţele fraţilor îm preună robi cu ei: m ai curând să fie lovit pentru H ristos decât să lovească, nedreptăţit, decât să nedreptăţească, să fie lipsit decât să lipsească, mai degrabă să dea decât să prim ească. Apoi, să ne depărtăm de întinăciunile păcatului, de organe şi bătăi din palm e şi de plăceri, de fluiere şi chim vale şi de vorbiri îm preună cu fem eile şi băuturi de vinuri scumpe. Pentru ca cele curate Celui curat să fie ţinute, prin faptul de a avea nerăutate, huliţi fiind de toţi cei ce ne fac teatru, ca pe m ăturătura lum ii3. Să cinstim şi să nu hulim, ca să fim slăviţi îm preună cu Hristos, Cel ce a auzit: „Samarinean eşti Tu, şi ai dem on"4, şi îndreptându-ne cu tot dinadinsul în toate poruncile Lui, să nu ne m âniem niciodată, ca nu cumva să Se mânie şi El, când noi păcătuim. Când însă răbdăm îndelung, vom afla de la El mai bună înde­ lungă răbdare. Şi miluind, mai multă milă aflăm. Şi rugându-ne pentru vrăjm aşii noştri şi pentru cei ce ne ocărăsc, iertând greşelile aproapelui, multă iertare ne va da nouă, prin faptul 2 Ps. 48,17-18. 3 I Cor. 4 ,1 3 . 4 In 8, 48.

125

Cuvinte ascetice

că va face uitate păcatele noastre. Căci Bl însuşi ne învaţă pe noi aceasta prin acel fericit glas, zicând: Iertaţi şi vi se va ierta vouă, cu măsura cu care veţi măsura vi se va măsura5. La această judecată a Lui se vor înfăţişa împăraţi mândri, goi şi despuiaţi, trimişi în moartea veşnică, în amare pedepse. Condamnat de această judecată, conducătorul se va trimite în foc nestins şi loc scufundat în adânc, în întunericul cel fără de vreme, la viermele cel fără de moarte, pentru faptul că au părtinit pe nelegiuit pentru daruri, au acoperit judecă­ ţile săracilor, pentru că au nedreptăţit pe văduvă şi pe orfan. Iar cel ce trăieşte în desfătări a murit prin schimbarea mân­ cărurilor. întru aceasta, cu îndrăznire va fi judecata dreptului. Căci acesta va fi slăvit împreună cu însuşi Domnul pe tronul stăpânirii, condamnând pe îngerii care au păcătuit, slăvit fiind de arhangheli. Sfinţii care au trăit binecuvântat trai cu Hristos atunci vor primi domnia bunei cuviinţe şi vor moşteni cu­ nuna frumuseţii, împreună cu premiile împărăţiei celei de sus, ca merinde ale vieţii veşnice si desfătarea bunătătilor celor 9 9 9 nestricăcioase, împreună cu însuşi Domnul, pururea rămâ­ nând în odihnă şi mulţumind în bucurie negrăită, Căruia fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin. '

1

A

5 L c.6,35.

Cuvântul al XIH-lea Despre cei care prin mândrie au căzut din făgăduinţele lui Dumnezeu 1. Firea ne produce nouă pe unele dintre plante care se târăsc pe păm ânt, socotite smerite, dar care sunt roditoare şi înfloritoare, fiind spre bucuria agricultorului. La fel şi cei săraci cu duhul. Plini fiind de rod copt, fac să răsară din rădăcina trupului cea mai mare bucurie înaintea lui D um ­ nezeu şi a îngerilor. De aceştia am inteşte David, când zice: „Iar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dum nezeu"1. Dar aşa cum copacii înalţi care odrăslesc numai firea frunzişului, dar care sunt lipsiţi de rodul cel mai dulce, sunt retezaţi cu fierul spre ardere, la fel şi cei ce cugetă înalt, înalţi fiind în ochii oamenilor, sunt neroditori de dreptate înaintea Ziditorului, înaintea oamenilor sunt lăudaţi, ei fiind vrednici de cuptorul cel de foc, acolo unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Căci aşa cum arderea copacilor înalţi se face cenuşă, la fel şi celor m ândri le este pus deoparte întunericul cel m ai din­ afară. A ceasta a spus-o Dom nul în văzul tuturor, zicând: „Căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui D um nezeu "2. Pentru această pricină, Adam, prin m ândrie voind a fi dumnezeu, în iad a căzut şi, prin neascultare, pe toţi cu boldul m orţii ne-a străpuns. Iar H ristos, D um nezeu prin fire fiind, prin sm erenie şi prin ascultare de T atăl adu­ când la schimbare lumea cea pierdută, vie a plăsmuit-o, dispreţuind ruşinea, a şezut de-a dreapta tronului măririi întru 1 Ps. 5 1 ,1 0 . 2 Lc. 16,15.

127

Cuvinte ascetice

cele înalte, încât cel ce sărăceşte cu duhul, pururea se va îm ­ bogăţi în cerească împărăţie, cum spune prin profetul: „înţe­ lepciunea a înălţat pe fiii ei şi poartă de grijă celor ce o iubesc"3. Şi de aceea Dom nul zicea: „Fericiţi cei săraci cu duhul că A

|

acelora este îm părăţia cerurilor

.

2. Sfânta Scriptură, prevenind înălţarea m ândriei, te în­ deamnă, zicându-ţi: „Nu te înălţa pe tine, ca să nu cazi"5, dar şi Isaia strigă: „Ziua D om nului va veni peste cel m ândru şi în alt si falnic si ochii cei sem eţi vor fi sm eriţi"6. Ce este căderea m ândriei şi dreptatea sm ereniei este vădit. Fiindcă diavolul, vrând să fie asem enea Celui Preaînalt, a căzut din slavă. D ar Hristos, deofiinţă fiind cu Tatăl, egal fiind lui D um nezeu, plecând cerurile şi venind pe păm ânt, nu S-a ruşinat de nim ic din cele de pe păm ânt. Cum m ărturiseşte m ie dum nezeiescul Apostol că Iisus H ristos, bogat fiind, a sărăcit pentru noi, pentru ca noi prin sărăcia A celuia să ne >

j

>

»

îm bogăţim ". Căci Hristos nu S-a slăvit pe Sine, ci Cel ce a zis către El: „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut"8. Văzând pe Stăpânul arătând acestea pentru smerenie, cum atunci, asumându-ţi căderea mândriei, spui fratelui tău: nu-m i trece pe dinainte, nici nu-ţi voi sluji ţie, fiindcă sunt mai mare decât tine. Unele ca acestea sunt partea antihristului care cugetă trufaş şi se ridică îm potriva cunoaşterii lui Dum nezeu 3. Vezi-L, omule, pe H ristos sm erit cu inima. învaţă cu­ vântul apostolesc care zice: „Şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos şi gata suntem să pedepsim toată 3 4 5 6 7 8 9

înţ. Sir. 4 ,1 2 . Mt. 5, 2. înţ. Sir. 1, 30. Is. 2,12-13. Cf. II Cor. 8, 9. P s .2 ,7 . II Cor. 10,5.

128

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

neascultarea, atunci când supunerea voastră va fi deplină"10. Căci aceasta Fiul lui Dum nezeu învaţă, zicând: „Şi cel ce vrea să fie m are între voi, să fie mai mic decât toţi, după cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slu­ jească El şi ca să-Şi dea sufletul Lui răscum părare pentru m u lţi"11. D ar tu care încă nu îm plineşti aceasta şi care încă nu ai răsplata chemării de sus, te înalţi cu inim a şi te lauzi cu cele pe care nu le-ai primit. D ar chiar şi dacă le-ai primit, pentru ce vrei să placi oamenilor, vorbind m ulte lucruri de prisos: postesc şi hrănesc pe săraci şi m ă depărtez de femei şi am lepădat toate ale lumii. Şi te îndulceşti cu căderea slavei deşarte şi nu îţi aminteşti m ai degrabă d e Apostolul, care zice: „Dacă aş plăcea oamenilor, n-aş fi rob al Iui Hristos"12. Cui alegi să placi? Oam enilor care azi sunt şi m âine nu mai sunt, pentru slava cea vrem elnică sau lui D um nezeu care rămâne pururea? Care, văzând cele ascunse ale inimii, dăru­ ieşte la vedere, cu îmbelşugare, bunătăţile slavei celei adevă­ rate, celor care sunt bineplăcuţi Lui în H ristos şi îm plinesc învăţătura evanghelică, cea care zice: „Să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta "13. Pentru aceea şi milosteniile, să ne oprim a le face înaintea oamenilor,' ca să nu fim văzuţi » de ei si j să ne pierdem plata. Căci cele ce facem în ascuns, nu sunt ne­ ştiute de Tatăl cel negrăit, căci El ne va răsplăti cele bune, după vrednicie, la vedere. 4. D ar poate vei spune: „Spre folosul fraţilor m -am lău d at". Iţi voi spune şi eu: fără să atragi pe alţii tovarăşi la fapta bună, te-ai omorât pe tine prin slavă deşartă şi mândrie. Spre folosul sufletelor, mai degrabă, precum vameşul, bate-ţi pieptul şi, cu capul plecat, înfăţişează-te la mărturisirea relelor A

10 11 12 13

II Cor. 10, 5-6. Cf. Mt. 20, 27. Gal. 1 ,1 0 . M t.6 ,3 .

Cuvinte ascetice

129

pe care le-ai făcut, zicând Stăpânului ceresc în strâmtorarea duhului: „M ilostiv fii mie, D um nezeule..." *4. Spre folosul sufletelor, m ai degrabă istoriseşte viitoarea înfricoşătoare judecată, care osândeşte la moarte veşnică şi amară pedeapsă. Şi când zici acestea, nu osândi, ca nu cum va să păcătuieşti, îndreptăţindu-te pe sineţi ca fariseul. Căci nu spre folosul sufletelor sau slava lui Dum nezeu vorbeşti, ci spre povara greu de purtat a m ândriei. Pentru aceea şi M ântuitorul, ştiind inim ile fariseilor, nu degeaba îi m ustra pe ei, zicând: „Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dum nezeu cunoaşte inim ile v o astre"15. Spre folosul su­ fletelor, scoate la iveală cele ascunse ale inimii tale, scoate bârna din ochiul tău, ca să vezi să scoţi paiul din ochiul fratelui tău16. Sau nu ai auzit că cel ce se înalţă pe sine se va smeri şi cel ce se smereşte pe sine se va înălţa17. După ce ţi s-a părut că eşti drept şi nevinovat de păcat, smereşte-te, zicând precum pro­ fetul D avid: „Că iată întru fărădelegi m -am zăm islit şi în păcate m-a născut maica m ea"18. Dar oare cu adevărat eşti ne­ vinovat de furt, de ocară şi hulă, nedreptăţirea aproapelui şi de orice îm potrivire în cuvânt şi de curvia fie trupească, fie duhovnicească, prin poftă? Dacă încă te mai şi lauzi că tu nu te-ai bălăcit în noroiul păcatului trupesc, doar nu cumva ţi se pare că eşti fără vină în rotirea ochilor pentru privirea feţelor? Sau ti se pare alegoric19 cuvântul Mântuitorului Care a zis: „Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui"20. Oare pe care bărbat, din care loc, 14 Lc. 18,13. 15 Lc. 16,15. 16 Mt. 7, 5. 17 Mt. 23,12. 18 Ps. 50, 7. 19 Ironie Ia adresa exagerărilor tâlcuirilor alegorice care de multe ori răstălmăceau sensul pur moral al Scripturii. 20 Mt. 5, 28.

130

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

îl vom afla nelegat prin trup de cele văzute, prin răutatea înşelăciunii vieţii? Când şi fericitul Pavel, făcând aluzie la aceasta, zicea: „Datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe D om nul ca să-l îndepărteze de la mine. Şi m i-a zis: îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune"“1, întru această stare era, ca să nu se laude nici un trup în a­ intea lui Dum nezeu. D ar nădăjduieşte cu totul, prin faptele ascunse ale sm ereniei, în Acela Care singur este fără de păcat, Care îl îndreptăţeşte pe nelegiuit prin pocăinţă. 5. Aşadar, pământesc fiind, primeşte în minte cu mărime de suflet cuget cunoscător de Dumnezeu. Şi aşa cum Avraam şi Isaac se osândeau pe sine, zi şi tu: „M ă socotesc pe mine praf şi cenuşă"22. Şi nu pregeta să slujeşti frăţeşte celui îm ­ preună cu tine rob, pentru care Stăpânul a binevoit a muri din milostivire. Şi punându-le în vedere acestea, a zis: „Pre­ cum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi v o i"23. Fără de păcat te numeşti pe tine însuţi, de ruşinea oamenilor, ascunzându-ţi rănile conştiinţei, care sunt vădite prin faptele înseşi ochiului celui nesupus. Sau nădăjduieşti că Dumnezeu nu poate vedea fapta săvârşită în ascuns în inim a ta? Şi dispreţuieşti frica Celui ce va să cerceteze inimă şi rărunchi în văpaia cea fără seam ăn? Căci dacă ai avea în vedere m ustrarea aceasta, în locul faptelor rele, te-ai îm podobi cu fapte bune. D acă tu astfel îţi ruşinezi conştiinţa în faţa apropiatelor chinuri, iată-1 pe Isaia cum, văzând faţa lui Dumnezeu, se osândea pe sine şi se numea pe sine necurat24. Or, Domnul a poruncit ca, atunci când ne-am învrednicit să facem poruncile cele rânduite 21 II Cor. 12, 7-8. 22 Fc. 18, 27. 23 In 13,15.

Cuvinte ascetice

131

nouă, slugi netrebnice să ne socotim pe noi înşine25. Pentru ce, aşadar, te ruşinezi de nişte oameni care şi ei vor fi m ân­ caţi de vierm i? Căci atunci când vei fi în ceasul strâm to­ rării, te va mustra pe tine toată cetatea şi, în arătarea a toate noroadele de îngeri, ţi se va arăta toată urâciunea. Spre ce patrie, fugind, te grăbeşti să ajungi în adunarea aceea a toată lum ea? Află că spre focul veşnic, acolo unde sunt, drept ur­ mare, şi celelalte pedepse. De aceea spune Scriptura: „Nu vă lăudaţi şi cuvinte trufaşe să nu spuneţi spre semeţire, vorbe m ari să nu iasă din gura voastră"26. Această trufie a fost în ­ ceputul căderii şi pentru cel întâi zidit Adam , m aică fiind a tuturor celor ce duc Ia înşelare. Căci Hristos celor m ândri le stă îm potrivă, iar celor smeriţi le dă har. Trufia se înalţă în lucruri m ăreţe şi minunate, vorbind mai presus de m ăsu­ rile ei, nevăzând cele muritoare, neaducându-şi am inte de cele din iad, în căinţa celor ce zic: „La ce ne-a folosit nouă trufia şi bogăţia cu înfum urarea, unde ne-au adus? Toate acestea au trecut şi nici un semn de virtute nu putem arăta"27. Din pricina trufiei şi uriaşii care luptau pe ziduri, urmărind cele înalte, au fost biruiţi, purtând chipul celor ce prin înălţare au suferit pedepse şi risipirea trupului. Nici prin meşteşugul cuvintelor nu va putea îndupleca cineva pe D escoperitorul înţelepciunii, Dumnezeu fiind, Căruia nimic nu-I este ascuns. Nici prin mărimea trupurilor, în mulţimea tăriei, nu II poate spăimânta pe Cel ce a îm brăcat pe om cu piele şi cam e, Care l-a alcătuit din oase şi tendoane şi Care iarăşi îl risipeşte în ţărână. D ar Dom nul, Creatorul a toată bogăţia, îşi râde şi de cei care, în necredinţa inimii lor, au agonisit avuţii stricăcioase şi m aterialnice. Pentru aceea D um nezeu le întoarce cuvântul, zicând: „Să nu se laude cel puternic cu puterea sa, 25 Lc. 17,10. 26 Cf. I Rg. 2, 3. 27 înţ. Sol. 5, 8.13.

132

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

nid cel bogat să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă, cu aceasta să se laude, zice, că pricepe şi cunoaşte pe Domnul şi face judecată şi dreptate în m ijlocul păm ântu lu i"28. întru această pricepere fiind, patriarhii, lăsând la o parte trufia, sunt în testamentul îm părăţiei cerurilor. La fel şi profeţii, lepădând mândria, au preferat să pătim ească rele în mare sărăcie, socotind ocara lui H ristos mai mare bogăţie decât cea a lum ii păm ânteşti. Şi Sfântul Apostol Pavel, lepădând şi el această trufie, zicea: „Om nenorocit ce sunt! Cine mă va A

izbăvi de trupul morţii acesteia"29? C ăd avându-L pe Hristos, Care prin sm erenie S-a pogorât la iad şi prin dreptate S-a suit m ai presus de ceruri, Sfântul Pavel zicea: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui H ristos?"30 şi îndeam nă fră­ ţeşte, povăţuindu-i: „De aceea nu judecaţi ceva înainte de vrem e, până ce nu va veni D om nul slavei, Care va şi lu­ mina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile ini­ m ilor"31. Şi atunci va fi fiecăruia laudă de la Dum nezeu în H ristos Iisus, Dom nul nostru, Căruia fie slava îm preună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

23 29 30 31

Ier. 9,23-24. Rom. 7, 24. Rom. 8, 35. I Cor. 4, 5.

Cuvântul al XTV-lea

Despre închipuirea părelnică a bogăţiilor celor vremelnice şi despre osândirea lor la tribunalul lui Hristos

1. Sem n profetic este, fraţilor, în îndem nul m ântuitor care zice: „Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne îm presoară pe noi fo a rte "1, dacă vom căuta pe toate cele ce au pocăinţa. Pentru aceea dorind să o afli pe ea, pleacă-te asupra mormântului şi vei vedea că „praf şi cenuşă"2 este slava fiecăruia. Şi atunci, privind la înfricoşata judecată, aminteşte-ţi cele ale sfârşitului. C ăd nu este la Hris­ tos, îm păratul veacurilor, vreo părtinire sau căutare la faţa om ului, nici nu este să poţi da Lui aur ca răscum părare su­ fletului. Nici îndrăzneala paraziţilor3 şi ajutoarele slugilor, nid prietenii nu vor putea să izbăvească sufletul. C ăd aceştia mai degrabă se plâng pe ei înşişi din pricina vrem ii de po­ căinţă care a trecu t Nici darurile care orbesc ochii nu vor putea ajuta pentru iertare, nid alergătura părinţilor sau com­ pătim irea rudelor. Nu va fi dregătorul m ai presus de sărac, n id îm păratul mai presus de sărman. Ci laolaltă bogatul şi săracul vor sta de faţă la judecată. Atunci îm păraţi m ândri, 1 P s .4 5 ,1 . 2 Fc. 18, 27. 3 în antichitate, paraziţii erau o categorie socială aparte de persoane care făcea parte din anturajul bogaţilor şi care era angajată numai cu scopul de a aduce laude stăpânului lor. Este interesant că, după cum atestă acest text, obiceiul de a angaja paraziţi, încă mai persista în epoca Sfântului Simeon.

134

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

goi şi despuiaţi înfăţişându-se, vor fi trimişi în m oartea cea veşnică şi în amară pedeapsă. Acolo conducătorul osândit este aruncat în focul cel veşnic şi la loc adânc, la vierm ele cel fără de moarte. Pentru faptul că au dat dreptate nelegiu­ itului pentru daruri şi au acoperit judecăţile săracilor spre a nedreptăţi pe văduve şi pe orfani, spre desfătare de dul­ ceaţa mâncărurilor, acolo săracul drept va fi înălţat de Hristos în slavă, ca să şadă împreună cu conducătorii poporului, slăvit de îngeri în viaţa cea fără de sfârşit. 2. Aceasta arătând-o Dom nul, zicea prin profetul Isaia: „Spre cine voi privi, dacă nu spre cel smerit şi liniştit care tre­ m ură la cuvintele M ele"4. Căci cel fără de lege, care îm i jert­ feşte viţel, este ca bărbatul care huleşte. Jertfind mielul, este precum cel ce omoară un câine. Ia spune-mi, bogatule, ce pri­ nos este acela pentru tine a face bine din răpire şi a căuta la daruri, în acoperirea judecăţilor, a judeca cu nedreptate, a căuta la faţa păcătoşilor, căci în dezm ăţul m âncărurilor îţi hrăneşti cărnurile spre hrană vierm elui neadorm it. Şi, îm ­ brăţişând pe cel mai presus de tine în aur, pentru închipuirea stricăciunii, îl dispreţuieşti pe săracul îndreptăţit de D um ­ nezeu. Spurci patul în aşternutul fem eilor altora, ai relaţii cu bărbaţi fărădelege. Te vezi pe tine ca şi cum ai fi nemuritor, încins în veşm inte moi, stâm indu-ţi pofta în dănţuirile fe­ meilor şi în fala ofiţerilor, şi călăritul cailor, şi în dispreţuirea săracilor, şi în cuvinte de hulă, şi în cum părarea lucrurilor frumoase, ca să nu mai vorbim de celelalte lucruri pe care le faci pe care ruşine este a le şi grăi5. Prin toate acestea, stai îm­ potriva învăţăturii sănătoase a M ântuitorului nostru, Dum ­ nezeu, Care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoş­ tinţa adevărului să vină. Pentru ce nu te laşi mai degrabă nedreptăţit decât să nedreptăţeşti? Pentru ce nu-1 prim eşti pe sărac mai mult decât pe stăpânitorul lumii acesteia? Pentru 4 Is. 6 6 ,2 . 5 E f.5 ,1 2 .

Cuvinte ascetice

135

ce îl dispreţuieşti pe fratele, ceî îm preună rob cu tine? Şi nu priveşti la H ristos Care este Dum nezeu bogat, Care a adus toate din nefiinţă la fiinţă, pentru slujirea vieţii noastre, cum S-a pogorât din cer, cum S-a sălăşluit în pântece, cum a fost înfăşat în scutece într-o asem enea sărăcie, cum S-a odihnit în iesle. Cine a m ai văzut vreun conducător sau judecător mângâind pe condamnat şi din moarte chemându-1 la viaţă? Iată, aşadar, nu te-a trecut cu vederea Stăpânul pe tine, cel m ort în păcat, ci în zdrenţe a sărăcit Cel slăvit cu slavă şi închinat de toată făptura, cu moartea ta S-a omorât, compătimindu-te, vrând să izbăvească din moarte propria Lui plăs­ muire prin patim a trupului Său, să o slăvească în cer îm ­ preună cu El şi să o facă de un chip cu chipul slavei Lui. 3. Pentru ce nu priveşti dar, către El, Care a iconom isit acestea pentru tine pentru mila covârşitoare a iubirii Lui de oameni? Ci încrezându-te în bogăţia ta, dispreţuieşti sărăcia? Innebunindu-te după deşertăciunea deşertăciunilor, în cuvin­ tele linguşitoare ale curtezanelor şi desfătându-te de muzica organelor, fluierelor şi chimvalelor, in ochii celor m ândri şi înfum uraţi, cugetând în închipuire la vinul scum p în am e­ ţeala băuturilor, ca în ziua tăierii. Să m âncăm şi să bem , să m ergem şi să ne desfrânăm, să ne hrănim trupurile cu unt­ delemn şi cu băi, căci mâine vom muri. Din toate părţile privit în şuşoteli, te gândeşti la semnele femeilor, la tunicile atrăgă­ toare, la cercei şi dexiarii6 şi la împletituri, şi la veşmintele din purpură şi la podoaba cea de aur de pe capul lor cu care se împodobesc. Şi cum joacă cu picioarele spre vederea plăcerii, neprivind la Dumnezeul cel veşnic şi făcând mărturisire. Unele ca acestea cugetându-le şi Isaia, suferind în sufletul său, zicea: „Vai celor ce se scoală dim ineaţa şi um blă după sicheră şi zăbovesc până seara. Căci vinul îi va arde pe aceştia. Căci ei cu alăute şi cu harfe, cu timpane şi cu fluiere beau vinul, iar 6 Inele şi brăţări care se purtau pe mâna dreaptă.

136

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

la lucrurile lui Dumnezeu nu iau aminte şi la faptele mâinilor Lui nu cugetă"7. De a căror înşelare să ne grăbim să fugim, privind la nădejdea bunătăţilor viitoare, spre viaţă veşnică în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

7 Is. 5,11-12. [Septuaginta].

Cuvântul al XV-lea

Despre cei ce îndumnezeiesc nunta 1. Despre cei ce îndum nezeiesc nunta, ca şi cum ar so­ coti că vine prin propria lor putere şi pricină, ca una care are loc în chipul amestecării1, este de prisos să vorbesc. Căci cu­ vântul celor ce spun prosteşte asemenea poveşti băbeşti este aşa: că nu a putut D um nezeu să aducă la fiinţă neam ul cel m are al oam enilor decât prin buna lucrare a nunţii. D ar de aici şi elinii se rătăcesc, făcând dum nezei pe unii, precum cei ce zic că nunta este dumnezeu şi se închină cinstind băr­ baţi şi femei născuţi din stricăciune, zicând că sunt întem e­ ietorii neamului. Fiindcă atâtea nenumărate popoare au fost zămislite, minunea faptului prezintă tainele lui Dumnezeu. Să fie convinşi nenorociţii că sunt vrednici de judecata lui D um nezeu spre pedeapsă pentru faptul că neagă iconom ia Creatorului şi că atribuie creaţia unor oam eni m ândri care au trăit la vrem ea lor şi care, fiind astfel, şi duhurile şi le-au prim it de la Creatorul lor. Căci dacă ar fi fost nem uritori, poate nu s-ar fi înşelat atât de mult, încât să num ească dum­ nezei pe dem oni şi nunta2. 1 Adică împreunării, termenul f-ii£ic; folosit aici este un eufemism. 2 „îndumnezeirea" nunţii pe care o condamnă în această omilie Sfântul Simeon, nu are în vedere o desconsiderare a căsătoriei şi familiei în fa­ voarea fecioriei şi castităţii, dimpotrivă, viziunea sa este una perfect orto­ doxă şi foarte echilibrată. El vizează mai degrabă idolatrizarea de tip eretic a relaţiei trupeşti. Cuvântul se explică în contextul unei intense activităţi sectare şi chiar păgâne în Antiohia secolului al Vl-lea, !n Antichitatea târzie multe secte aveau chiar şi practici sexuale nefireşti, ca de exemplu nicolaiţii, ferm condamnaţi de Părinţii Bisericii (despre nicolaiţi a se vedea Irineu,

138

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

2. Scriptura ne spune că Adam a cunoscut pe Eva, femeia lui, şi ea, zămislind, a născut fiu şi a zis: „Am dobândit om de Ia Dum nezeu"3, iar Sarra, ajungând până aproape de moartea trupului cu Avraam, a rămas stearpă şi, căutând cu dorire această naştere de fii, nunta nu le-a putut-o dărui4. Căci fem eia a fost dată ajutor bărbatului, spre odihnă şi naştere de fii. De aceea zice: „Va lăsa omul pe tatăl lui şi pe mama lui şi se va lipi de femeia lui şi vor fi amândoi un tru p "5. Căci prin preştiinţa veşnică a lui Dum nezeu, puterea creatoare din această poruncă pururea aduce la fiinţă făpturile, purtând ca un chip al creaţiei, la început prin mâinile Lui, şi al suflării pe care a suflat-o, când a voit a-1 crea pe om cu suflet viu. întru această bunăvoire a puterii Lui creatoare, a zis şi lui Avraam că: „voi veni la anul pe vremea asta şi Sarra va avea un fiu "6, care, zăm islind, a născut fiu, pe Isaac. Dar pentru ce nu îm i aduci mărturiile altor locuri din Scripturi, spre întărirea ade­ vărului, care arată puterea creatoare a Ziditorului? Iată pe m am a lui Samson, care de multă vrem e avea relaţii de căsă­ torie cu bărbatul ei, Manoe, şi care a fost lipsită de darul fă­ cător de viaţă al Celui Preaînalt! Strădania cea prin plăcere nu i-a dăruit ei prunc, până ce nu a fost trimis îngerul să-i vestească naşterea fiului. Pentru aceea, zămislind, de la bărbatul ei, l-a Adversus haereses, 1,26,3; Hippolit, Contra omnes haereses, VIII, 36,3; Cle­ ment Alexandrinul, Stromate, II, 25, 5-7; Eusebiu de Cezareea, Historia ecdesiastica, III, 29; Epifanie, Panarion, I, 2, 25). Sfântul se referă şi la cei care, desconsiderând Providenţa şi intervenţia nemijlocită a lui Dumnezeu în actul procreaţiei, divinizează unirea trupească şi implicit relaţiile genea­ logice din lumea aceasta. 3 F c .4 ,1 . 4 Fc. 1 6 ,1 ; Fc. 17,17. 5 Fc. 2 ,2 4 ; Mc. 10,7. Sfântul Simeon leagă de această poruncă dintru început a lui Dumnezeu puterea creatoare/de zămislire firească a omu­ lui. Insă fiecare aducere la fiinţă a unui nou om este o icoană a creaţiei lui Adam celui dintâi. 6 C/. Fc. 18,10.

Cuvinte ascetice

139

născut pe Samson7. Iar Anna, adeseori împreună fiind cu bărbatul ei, Elcana, a rămas stearpă, căci Scriptura aduce măr­ turia că a închis Dumnezeu pântecele ei8. Oare ce înseamnă că a închis? Ce altceva decât că încă nu a fost lucrat prin voia creaţiei dumnezeieşti? Căd Cuvântul, Cel ce l-a plăsmuit pe om prin puterea veşnică, încă nu binevoise să dea viaţă pu­ terii creatoare a seminţei. Merse şi se rugă în Silom la cortul chivotului purtător de Dumnezeu cu plângere mare şi pri­ meşte împlinire cererii. Şi întorcându-se în Armathaim, ce­ tatea ei, şi culcându-se cu bărbatul ei, cum spune Scriptura, şi-a adus aminte de ea Dumnezeu şi atunci i-a deschis pân­ tecele, fiindcă inima ei s-a deschis, ca să zămislească credinţa9. Prin care zămislind, a născut fiu, profet mare, şi a pus numele lui Samuel, zicând: „De la Dumnezeu l-am cerut"10. La fel şi Elisabeta, de la tinereţe şi până la bătrâneţe fiind împreună cu dreptul şi sfântul acela preot, nu a putut deschide pân­ tecele spre zămislirea seminţei, până ce, la bătrâneţile ei, zămislind din făgăduinţa lui Gavriil, a născut pe marele şi mi­ nunatul Ioan Inaintemergătorul, deşi Zaharia era plin de necre­ dinţă cu privire la zămislire, fiindcă trupul, mort fiind deja, era neputincios pentru a lucra făgăduinţa. Pentru aceea a şi auzit de la înger că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă11. 3. Pentru ce, omule, la auzul acestora, încă mai faci nunta dumnezeu pentru un om creat şi născut? Şi cum nu pricepi 7 Jud. 13,24. 8 I Rg. 1, 5. 9 In exemplele biblice pe care le dă Sfântul Simeon, accentuează faptul că puterea creatoare, deşi este firească omului în acest nou mod de exis­ tenţă, după cădere, de multe ori Domnul intervine în chip pedagogic pen­ tru a îndrepta pe om spre credinţă. De aceea el vede o interdependenţă între credinţă şi eficacitatea puterii creatoare a omului. Mai departe el explică că, de fapt, harul lui Dumnezeu, cel care mişcă credinţa în om, lu­ crează plinirea poruncii lui Dumnezeu, după modelul a!toiu,ui. 10 I Rg. 1-20. 11 L c .1 ,3 7 .

140

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

că orice împreunare spre plăcere a bărbatului şi a femeii, fără puterea creatoare a lui Hristos în deşert este lucrată? Vezi-mi mie şi pe însuşi Ziditorul săîăşIuindu-Se în pântece fără de sămânţă bărbătească şi făcându-Se creator al propriului trup, căci fiind zăm islit prin putere veşnică de la Duhul Sfânt, S-a asemuit cu naşterea celor născuţi, fără de strâmtorare lucrând m inunea întrupării Sale prin încuietorile fecioriei. Astfel a binevoit toată plinătatea dum nezeirii Sale să sălăşluiască în trup. C ad aşa cum un pom viu este altoit pe un alt pom viu şi când ceea ce a fost bine altoit se îm părtăşeşte, după putere, din grăsimea pomului, atund odrăsleşte după felul Iui, la fel şi femeia, asemănându-se cu pomul neroditor, zămislind de la bărbatul ei, rămâne grea, când harul desăvârşit al Duhului Sfânt este altoit prin Cuvântul Viu, prin Tatăl, Cel ce a creat toate, prin aducerea lor de la nefiinţă la fiinţă. C ăd le cheamă pe cele care nu sunt şi le aduce la existenţă. Aşa cum chipul împărătesc din materia monedei are autoritate Ia oameni din pricina asemănării, purtată pretutindeni pentru comerţul m u­ ritorilor, la fel şi după chipul lui Dum nezeu, cinstit fiind pentru caracterul negrăitei dumnezeiri care este purtat ne­ A

/V

m uritor în suflet, pururi se m ultiplică12. Fiindcă prin D uhul Sfânt, la porunca voinţei Lui, când ceea ce s-a sem ănat este adus la viaţă, atunci firea oamenilor, creată şi născută, spo­ reşte. Prin urmare, Dum nezeu este Cel ce lucrează în acest am estec roditor, Cuvântul Cel dintru început, Care a auzit prin ascultare: „Să facem om după chipul şi asem ănarea 52 Potrivit antropologiei biblice şi bizantine, Hristos este chipul lui Dumnezeu (cf. Col. 1,15, Evr. 1,3) şi Arhetipul omului. Oamenii sunt după chipul lui Dumnezeu sau mai precis chipuri ale Chipului-H nstos. Este su­ gestivă ideea Sfântului Simeon cum că prin zămislirea unui om nou, se multiplică după chipul lui Dumnezeu. A se vedea despre această antro­ pologie hristologică, dezvoltată mult după Sfântul Simeon, mai ales de către isihaşti lucrarea fundamentală a lui P. Nellas, Omul - animal îndum­ nezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, trad. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, pp. 65-132.

Cuvinte ascetice

141

n o astră"13. Căci după chipul Lui, omul a devenit stăpân pe păm ânt. D ar Adam ar fi avut şi asem ănarea11 de a răm âne nem uritor, dacă nu ar fi călcat porunca. De aceea puterea poruncii Tatălui, care a fost către Fiul cel deofiinţa, face m i­ nunea, înm ulţind făptura, şi care lucrează, prin m ăsură şi greutate, până la num ărul firelor de păr, făcând-o să răsară şi să crească, ca să fim convinşi că are existenţa de la Crea­ torul după har, îm preună cu toate bunătăţile văzute, spre m ulţum irea si » > slava Lui. 4. Este evident că nunta este cinstită şi că relaţia de nuntă a fost zidită nespurcat pentru cei ce păzesc înfrânarea din feciorie, precum turtureaua, spre a nu se împreuna cu alt trup. Căci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă15. Fiindcă o asemenea căsătorie este cinstită, potrivit Apostolului: „Cin­ stită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrâ­ naţi şi adulteri îi va judeca Dum nezeu"16. Aşadar, împărtăşindu-se cineva de cele ale trupului întru dreptate şi cu credinţă şi fără grijă, este neosândit. Fiindcă oricine cheam ă pe Dum ­ nezeu, nu va fi dispreţuit, prim ind cu m ulţum ire. „Căci se sfinţeşte prin Cuvântul lui Dum nezeu şi prin ru găciu n e"17. Dar cum oare cuvântul meu care vorbea despre zăm islirea 13 Fc. 1, 26. Dumnezeu Tatăl şi Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, Hristos, lucrează în zămislirea fiecărui om prin puterea Duhului Sfânt, sfatul „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră". însă asemă­ narea nu o primeşte odată cu zămislirea, de vreme ce nici măcar Adam, primul om, nu a primit-o. 14 Consecvent antropologiei ortodoxe, Sfântul Sim eon face distincţia între chip şi asemănare. Dacă Adam ar fi urmat poruncii lui Dumnezeu, prin lucrarea puterilor chipului şi prin harul lui Dumnezeu, ar fi dobân­ dit şi asemănarea, una din dimensiunile ei fiind nemurirea. Călcând po­ runca, nu doar că a pierdut asemănarea şi nemurirea pe care oricum le avea doar potenţial, dar a îm brăţişat moartea. 15 Mt. 19, 6; Mc. 10,9. 16 E v r.1 3 ,4 . 17 I T im .4 ,5 .

142

Sfântul Simeon Stâlpnicui din Muntele Minunat

făpturii s-a abătut la m âncăruri? D in pricina relei credinţe a unora care opresc de la căsătorie şi interzic unele bucate pe care Dum nezeu le-a zidit pentru cei credincioşi spre gustare cu mulţumire18. Căci oricine insultă relaţia de căsătorie, afară numai de adulter, se întunecă din pricina înşelării demonilor, că adică, prin împreunare, nu mai pot moşteni împărăţia ce­ rurilor. Fiindcă s-a arătat că este cinstită nunta cu înţelep­ ciune. Iar despre cei ce cred altfel este scris: „In zilele din urm ă se vor ridica hristoşi m incinoşi"î9, „având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea e i"20. 5. Pentru ce în chip nepotrivit se ceartă cu noi cei ce atri­ buie nunţii plăsmuirea existenţei noastre? Către aceştia vom spune că somn este [nunta], împreună cu plăcerea celor ce au fost creaţi să se ajute unul pe altul. Căci de aceea femeia a fost luată din bărbat. Fiindcă Dum nezeu, dându-i chipul acestuia, a adus somn asupra lui Adam, zidind-o pe Eva din coasta lui ca dintr-o sămânţă a Iui. Din care pricină şi porunca, având sem nul creaţiei, era săvârşită pururea prin lucrarea lui Hristos. Căd, spune Scriptura, „poruncă le-a pus şi nu o vor trece"21. Căd la începutul creaţiei lumii, pământul a primit pu­ tere din porunca lui Hristos, când a zis să răsară păm ântul iarbă, purtând săm ânţă după fel şi asem ănare până la sfâr­ şitul veacurilor. Şi din sămânţă nevăzută, prin porunca dum­ nezeieştii creaţii, păm ântul a răsărit felurite odrăsliri şi, purtând sămânţă după felul lor, a rodit. La fel şi aici, cu aju­ torul voinţei celei după fire, prin lucrarea puterii porundi, a fost creat omul, făptură creată şi născută, de către D um ­ nezeu. Pentru aceea şi Apostolul zicea: „Şi ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu sau de altceva din celelalte; iar Dum nezeu îi dă un trup, precum a 18 19 20 21

C f I Tim. 4, 3. Mt. 24, 24; Mc. 13, 22. II Tim. 3, 5. P s.1 4 8 ,6 .

Cuvinte ascetice

143

voit, şi fiecărei seminţe un trup al său "22. La fel trebuie să so­ cotim şi noi că om ul din am estecul lutului îm prum ută să­ m ânţa, dar Dum nezeu, cum ştie El, plăsm uieşte făptura în pântece şi, printr-o negrăită înţelepciune, aduce la viaţă, la respirarea aerului, pe omul însufleţit. 6. Ca să facă acest lucru vrednic de crezare, însu şi Cre­ atorul şi Făcătorul tuturor, ca Unul Care a creat toate din negrăita Lui iconom ie în chip iubitor de oameni, spre m us­ trarea noastră zicea: „Cine poate să adauge staturii lui un co t?"23 Şi prevenind totodată să se rătăcească unii din pro­ blemele care decurg de aici, a adăugat: „Crinii câm pului nu se ostenesc, nici nu ţes, şi tatăl vostru cel ceresc îi hrăneşte şi ii îm bracă, cu cât mai m ult pe voi, puţin credincioşilor?"24 Pentru aceea şi Psalmistul, care ştia că noi suntem făpturile lui Hristos, zicea: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit"25. Şi în alt loc iarăşi: „Că El a cunoscut zidirea n o astră"26, lucru despre care îl putem auzi şi pe Apostol zicând: „Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în H ristos Iisu s"27, adică aduşi la fiinţă de Hristos Iisus28. Dar şi Ieremia lămurea acestea, desluşindu-le şi zicând: „înainte de a te fi zăm islit în pântece, te-am cunoscut şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare"29. Căci socotim că acest cuvânt nu a fost spus cu privire num ai la o persoană, ci Ia întreg neam ul om enesc în tot cuprinsul lui, căci El, - I Cor. 15, 37. 23 Mt, 6, 27. 24 Mt. 6, 28; Lc. 12, 27. 25 Ps. 118, 73. 26 Ps. 102,14. 27 Ef. 2 ,1 0 . 28 Sf. Simeon interpretează hristologic naşterea fiecărui om, nu doar crearea perechii primordiale. Versetul din Efeseni 2 ,1 0 este interpretat li­ teral şi nu spiritual în acest context. 29 Ier. 1, 5.

144

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

prin bunăvoirea voinţei Lui, îi creează pe toţi la vreme. Căd pururea în voinţa Lui stă şi puterea. Aşa cum agricultorul, luând o sămânţă de grâu, o aruncă în pământ, şi brazda o face să răsară şi o creşte, la fel şi din sămânţa bărbatului şi pofta femeii, Dumnezeu dă viaţă, Făcătorul îl face pe om, mărindu-1 în lume, iar la bătrâneţe, ca şi cu o seceră, îl seceră pe el Cuvântul, Cel ce a zis că pentru neascultare „pământ eşti şi în pământ te vei întoarce"30. Aceasta desluşind şi Psalmistul, zicea: „Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am sfârşit de urgia T a"31. 7. Aşa credem, prin urmare, şi noi. Căci nunta a fost dată trupului pentru naşterea de prund celor ce se folosesc de ea cu înţelepdune, fără prihană şi nevinovat, pentru ca, potrivit Apostolului, „cei care au femei să fíe ca şi cum nu ar avea şi cei ce se folosesc de lume, să fie ca şi cum nu s-ar folosi"32. Căci chipul acestei lumi trece. Iar ceea ce este creat prin naştere, este creat nu prin puterea nunţii, ci totul este adus la fiinţă de Domnul, potrivit cu ceea ce s-a scris: „El a zis şi s-au făcut, El a porundt şi s-au zidit"33. Dar potrivit Sfântului Pavel, „bine este omului să rămână aşa"34. Dar din pricina arderii, zice, fiecare bărbat să aibă femeia sa şi fiecare fe­ meie să aibă bărbatul ei, căci e mai bine să se căsătorească decât să ardă35. Şi iarăşi: „Să nu vă lipsiţi unul de altul decât cu bună învoială pentru un tim p"36. Şi în altă parte: „Băr­ baţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi aspri cu ele"37. Iar cel ce se înfrânează pentru nevoia poftei la o singură femeie, 30 31 32 33 34 35 36 37

Fe. 3 ,1 9 . Ps. 89, 6-7. I Cor. 7,29-31. Ps. 32, 9. I Cor. 7, 8. I Cor. 7, 9. I Cor. 7, 5. Col. 3 ,1 9 ; Ef. 5, 25.

.

Cuvinte ascetice

145

bine făcând, va lua plată. Iar cel ce se păzeşte pe sine curat pentru D om nul şi m ai bine face, cu toată dreptatea, unul ca acesta m oştenitor al lui Dum nezeu se arată. „Cel necăsă­ torit, zice, se îngrijeşte de cele ale Dom nului, cum să placă D om nului"38. Căci aceasta este mai bine, pentru m ulta înfrânare, să-şi păzească trupul nestricat. Iar „cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul""39. Şi lucrul fiecăruia se va face cunoscut, că îl va vădi ziua D om nului, pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lăm uri „ce fel este lucrul fiecăru ia"40, prin faptul că Domnul îi binecuvintează pe cei drepţi şi îi cheamă la moştenirea Tatălui, a bunătăţilor păstrate de la întemeierea lumii celor ce îl iubesc pe El41. Asem enea, şi prin faptul că va osândi pe nelegiuiţi în întunericul cel mai dinafară, acolo unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor. 8. Vai mie! Vai mie, păcătosului! D oam ne D um nezeule, Tatăl lui Hristos, scoate-m ă din înfricoşată hotărârea aceea şi nu m ă face pe mine părtaş caprelor celor de-a stânga, ci, iartă-m i mie, ticălosului, păcatele m ele şi fă-m ă părtaş cu oile cele de-a dreapta, ca să aud şi eu îm preună cu ele: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui M eu de m oşteniţi îm părăţia cea gătită vouă de la întem eierea lu m ii"42. Fă-m ă pe m ine să fiu răpit pe norii cerului şi să vin întru întâm pinarea Ta, îm preună cu toţi sfinţii cei ce din veac au bineplăcut ţie43, ca să strigăm şi să zicem: „Binecuvântat este cel ce vine şi iarăşi va veni întru num ele D om nului44 şi în slava Tatălui, îm preună cu Care Ţie se cuvine slava şi puterea, îm preună cu Sfântul D uh în vecii vecilor. A m in". 38 39 40 41 42 43 44

I Cor. 7, 32. Rom. 14, 6. I Cor. 3 ,1 3 . Cf. Mt. 25, 34. Mt. 25, 34. I T e s .4 ,1 7 . Cf. Ps. 117, 26; Mt. 23, 39.

Cuvântul al XVI-lea

Despre cei ce sunt la înălţime şi păcătuiesc fără frică 1. Dom nul cu m ulte îndem nuri şi m ustrări şi cu certare pentru iubirea de argint şi desfătarea veacului acestuia, deplângându-ne pe noi, zicea: „Vai vouă, bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră! Vai vouă, celor ce sunteţi săiui, că veţi flămânzi! Vai vouă, celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui, vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de b in e !"1. Căci bogaţii la iubirea de argint îm pletesc şi meşteşugirile diavolului. Căci pe unii îi văd în aur şi în slavă ome­ nească şi îi acoperă cu cinste. Iar de ceilalţi se ruşinează ca de nişte săraci. Şi uneori se folosesc de frumuseţea trupurilor pentru dragoste, pentru plăcerea întinăciunilor şi despoaie viaţa săracului. Altădată se jură îndată, insultând nunta, tră­ iesc fără de rânduială şi, săvârşind ruşinea, nu se sfiesc de adulter. Şi trupurile şi le desfată cu m âncăruri grase, ca în ziua tăierii. Şi se folosesc de vinuri scum pe pentru desfrâu. Pentru aceasta, vai celor bogaţi că-şi iau pe păm ânt m ângâ­ ierea lor. Căci fie văd nădejdea lor şi luptă îm potriva lui D um nezeu prin cuvinte de hulă, fie ajung la poftă şi sunt stăpâniţi de nebunia cea îm potriva lui D um nezeu cuteză­ toare, şi cuvintele drepte le batjocoresc. C ăd părtinesc pentru daruri pe nelegiuit, iar pe cuvios şi pe cel blând îl asupresc. Pe orfan îl sufocă spre pradă, iar pe văduvă spre răpire cu ne­ dreptate o lovesc şi o ucid cu vicleşug, pe rugătorul nevoiaş îl nim icesc, pe datornic îl lipsesc de pâine, judecă m incinos 1 Lc. 6,24-26.

Cuvinte ascetice

147

şi osândesc în chip mincinos şi spun fărădelegi şi, m inciuni grăind, osândesc pe nevinovaţi şi îşi râd, necinstindu-i, de sufletele drepţilor, îm prum ută cu arvună şi cu înscrisuri de fier şi cer dobândă din nedreptate. La fel, plăsm uind zapisuri, uită de legea Celui Preaînalt. 2.

Despre aceştia înţelepciunea zice: Vai de sufletul lor că

nu au cunoscut cărunteţile sufletelor celor fără prihană2, fiindcă au cugetat m ulte rele, din pricina mândriei bogăţiei şi inima lor cugetă deşertăciuni. Pentru aceea au şi lăsat la o parte feridta nădejde, părându-li-se că pier odată cu sfârşitul vieţii. Şi pentru aceea „vai vouă celor ce sunteţi sătui, că veţi flă­ m ânzi"3, că aţi adăugat întinădune la întinădune, ungând tru­ pul cu filtre, uleiuri şi cu băi, prin care, în toată necurăţia şi fărădelegea, tină la tină adăugaţi, plini fiind de poftele şi desfrâurile voastre, stricând trupurile pe care trebuia să Ie păziţi sfinte pentru patul neîntinat al Ziditorului, potrivit Sfântului Pavel care zice: „trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul şi Domnul pentru trup"4. Şi iarăşi: „Mădulare ale lui H ristos şi templu al D uhului Sfânt. Luând deci m ă­ dularele lui H ristos le voi face m ădularele unei desfrânate? N icidecum !"5 şi „de va strica cineva templul lui Dumnezeu, şi D um nezeu îl va strica pe e l"6. Când dneva săvârşeşte ne­ legiuire în însuşi trupul său, păcătuieşte, curvind în trupul lui H ristos, fiindcă aşa cum acolo sălăşluieşte toată plină­ tatea dum nezeirii în trup, la fel şi în toţi oam enii se varsă, prin harul Lui, darul D uhului Sfânt. D espre care şi înţelep­ ciunea zice: „Doam ne, Duhul Tău cel fără stricăciune este intru to ate"7. 2 3 4 5 6 7

Cf. înţ. Sol. 2, 22. L c .6 ,2 5 . I Cor. 6 ,1 3 . I Cor. 6 ,1 5 . I Cor. 3 ,1 7 . Inţ. Sol. 12,1.

148

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

3. Vai vouă, celor sătui, că veţi flămânzi8! Căci fiind plini de înşelare, desfătându-vă de mulţimea nenumărată a aroma­ telor, vă hrăniţi spre a fi hrană vierm ilor şi, prin îm pletirea păcatului, vă gătiţi trupul spre putoare şi, predând strică­ ciunii chipul cel frumos al Ziditorului, nu mai aşteptaţi decât distrugerea trupului. începutul păcatului, cugetul curviei. Aflarea păcatului, stricăciunea vieţii. Pentru ce în loc să vă desfătaţi de paturi înalte, nu vă zdrobiţi mai degrabă oasele prin dorm itul pe jos, lipind păm ântul de păm ânt, pentru a vâna cereasca odihnă. Şi pentru ce nu udaţi cu lacrim i aştemuturile voastre, precum David: „Spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrim ile mele aşternutul m eu voi u d a "9. De aceea, vai vouă, celor ce râdeţi acum, că veţi plânge şi vă veţi tângui. Căci v-aţi predat pe voi farmecelor şi fluierelor şi cân­ tecelor desfrânate, îndulcindu-vă cu lumea şi cu jocurile din ea, fiind în bucurarea de femei, ca nişte arm ăsari în călduri, săltând în desfătare desfrânată si încheindu-vă viata în râsete,' 9 J îndulcindu-vă de frumuseţea şi priveliştea păcătoşilor şi de cuvintele cele necuviincioase şi bucurându-vă de pieirea celor vii şi batjocorindu-i pe drepţi pentru înfrânarea lor. Şi ceea ce este drept şi cuvios a devenit pentru voi pricină de râs şi de batjocură. De aceea înţelepciunea lui Solom on v-a vestit mai dinainte plânsul ce va să fie la judecată: „Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală înaintea celor care l-au prigonit şi au dispreţuit ostenelile sale. Iar ei, văzându-1, se vor tulbura cu cum plită frică şi se vor m inuna de m inunea m ântuirii dreptului. Ei vor zice, căindu-se în inim a lor şi gem ând întru strâm torarea duhului lor: A cesta este cel pe care-1 aveam altădată de batjocură şi ţinta ocărilor noastre. Nebunii de noi! Am socotit viaţa lui o nebunie şi moartea lui o ticăloşie. Si iată cum a fost socotit între fiii lui D um nezeu"10. 1

5

8 L c .6 ,2 5 . 9 Ps. 6, 6. ]D C f.lnţ. Sol. 5,1-5.

Cuvinte ascetice

149

Si iarăşi: „Cum ne-a stăpânit pe noi m ândria? Şi Ia ce ne-a slujit bogăţia cu toată fala ei?"11 Vai vouă, când vă vor grăi de bine oamenii, căci prim iţi laude pentru stăpânirea bogăţiei, cărora ruşinea le urmează Ia judecată şi plâns de jale li se va da după sfârşit. Căci vă slăviţi în m inciună, potrivit cău­ tării la faţă a făţarnicilor, despre care zice Isaia: „Poporul meu, cei ce vă fericesc pe voi vă rătăcesc şi cărarea picioa­ relor voastre o tulbură"12. Şi iarăşi: „D ar acum va sta la ju de­ cată Domnul şi va aduce la judecată pe poporul L u i"13. Pentru aceea vai vouă, când vă vor grăi de bine! Căci faptele bu ­ nătăţii le-aţi lepădat şi v-aţi încins cu chipul evlaviei întru făţărnicie, lăudaţi fiind de oam eni răpitori şi făţarnici, ca să lovească cu lovituri pe cel smerit, ca să spună vorbe de ocară şi să lucreze în ascuns uneltiri, spre sporirea lăcomiei şi a plăcea oamenilor. Căci în acestea şi altele asem enea cu acestea stă toată lauda bogaţilor. De care nevătăm at păzindu-se A pos­ tolul, spre m ustrarea celor ce făceau aceasta, zicea: „Dacă aş plăcea încă oamenilor, nu aş m ai fi robul lui H risto s"14. 4. D ar ce spune bogatul la toate acestea? V oi face m ilo­ stenii prin care voi fi m ântuit. Bine zici, dacă m ăcar le-ai face în ascuns, pentru ca în ziua judecăţii să dobândeşti la vedere bunătăţile. împotriva acestuia stă cuvântul Domnului, care zice: „Nu faceţi milosteniile voastre înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei, că unii ca aceştia şi-au luat plata lo r"15. Ce fel de m ilostenie este asta, o, bogatule, iconom ule al ne­ dreptăţii? Din răpire faci bine şi primirea plocoanelor pentru tăinuirea judecăţilor? Nu e mai bine să nu nedreptăţeşti? Dar cum nedreptăţeşti? îngreunând ju g u l lucrătorilor tăi şi făcând m ilosteniile tale din prisosul răpirii. O, om ule, ce 11 12 13 14 15

Cf. înţ. Sol. 5 ,8 . îs. 3 ,1 2 . Is. 3 ,1 3 . Gal. 1,10. M t.6 ,2 .

150

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

socoteşti făcând acestea? Căci dacă miluieşti din cele pe care le nedreptăţeşti, fă mită cu cei pe care îi nedreptăţeşti, bine făcând săracilor dintru ale tale. Căci ce părtăşie are drep­ tatea cu fărădelegea? Şi cum, batjocorind pe aproapele tău, pe altul m iluieşti? Ce este plata bunelor intenţii, pe lângă sus­ pinul celor nedreptăţiţi? De vreme ce unii te blestem ă şi alţii se roagă pentru tine, pe care dintre aceştia Stăpânul şi Jude­ cătorul ceresc îi va asculta? - Pururea pe cei nedreptăţiţi, pentru că ţi-ai adunat cărbuni aprinşi pe capul tău. Căci zice Apostolul: „Pentru ce nu suferiţi mai bine strâm bătatea? Pentru ce nu răbdaţi m ai bine paguba? Ci voi înşivă faceţi strâmbătate şi aduceţi pagubă, şi aceasta fraţilor!"16 „Sau nu ştiţi că nedrepţii nu vor m oşteni îm părăţia ceru rilor"17, căci zice înţelepciunea: „Nu da gură om ului să te blestem e. Că rugăciunea celui ce te blestemă pe tine, întru am ărăciunea sufletului său, o va auzi Cel care l-a făcut pe el//1B. C ăd drepţii nu fac bine din m ulţim ea nedreptăţii şi din prisosul ei, ci Dum nezeu răsplăteşte m ilostenia făcută din sărăcia vieţii. Pentru că iubeşte pe cel care dă cu voie bună. Fiindcă, privind pe cei ce aruncau daruri în vistieria Tem plului pe nici unul nu a încuviinţat afară numai pe acea sfântă văduvă care a aruncat doi bani. Căci toţi, zice, au aruncat din prisosul lor, dar ea din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă19. 5. Ce zici de acestea, o, iubitorule de arginţi, care vrei să faci m ilostenie din răpiri? Dacă, aşadar, vrei să faci m ilos­ tenie, averile tale îm parte-le săracilor, unuia haine, altuia mâncare, izbăveşte-i pe cei nedreptăţiţi, miluieşte pe văduve, fă bine orfanilor, rupe zapisul nedrept, toată podoaba ta de aur împrumută-I-o de aici lui Dumnezeu, depunând-o pe aceasta vistiernicului, adică Duhului Sfânt, care le va schimba pe toate 16 17 18 19

I Cor. 6, 7-8. I Cor. 6, 9. în ţ.S ir.4 ,5 . Le. 2 1 ,4 .

151

Cuvinte ascetice

pentru cetatea cerească, Ierusalim. Pentru ca atunci când va veni Domnul în slavă să plătească fiecăruia după faptele lui, să le iei pe acestea de la El cu dobândă. Căci pentru mila faţă de văduve vei fi scris, cu mila Domnului, în cartea vieţii. Iar pentru binefacerea faţă de orfani II vei întâmpina la în­ vierea morţilor. Şi arătându-1 împăratului slavei pe cel aco­ perit cu haină, îţi va agonisi El haina nestricădunii. Iar cel ce a primit de la tine hrană, vestindu-L, te va face să moşteneşti pământul nestricăcios şi toată desfătarea Raiului şi tot cu­ prinsul celor şapte ceruri şi pe toate celelalte la care şi îngerii doresc să privească, pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe care le-a gătit A

A

Dumnezeu celor ce îl iubesc pe El20. Şi cel al cărui zapis ne­ drept l-ai rupt, mărturisind Domnului, va ridica de deasupra ta osânda nenorocirii. Şi pentru binele făcut celor nedreptăţiţi, te va scoate pe tine din cuptorul focului nestins. Iar dacă ai cercetat pe unii în închisori, şi ei te vor cerceta, chemându-te pe tine din întunericul cel mai dinafară, acolo unde este groapa pierzaniei, plângerea şi scrâşnirea dinţilor şi viermele cel fără de moarte, şi, după ce vei fi izbăvit din toate aceste primejdii, vei afla şi lauda Domnului, auzind împre­ ună cu toţi sfinţii: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând M-ati văzut si M-ati hrănit,* însetat,' si Mi-ati9 1 9 dat să beau, gol, şi M-aţi îmbrăcat, bolnav, şi aţi venit la Mine, în închisori, si M-ati cercetat. întrucât ati făcut unuia din »

5

aceştia mid, Mie Mi-aţi făcut"21. Vezi cum pe cei care au făcut vremelnice milostenii, cu câtă slavă a bunătătilor cereşti îi răsplăteşte Hristos, neruşinându-Se să îi numească pe aceştia fraţi? Pentru ce, aşadar, nu priveşti la acestea şi nu faci bine dintru ale tale şi nu miluieşti pe cei pe care i-ai nedreptăţit, oprindu-te din lăcomie? Căci Dumnezeu nu vrea ca săracii 20 I Cor. 2, 9. 21 C/. Mt. 25,34-40.

152

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

poporului Lui să fie hrăniţi din nedreptate, căci ce legătură este între m ilostenie şi nedreptate? 6. Dar tu, cel ce iubeşti răutatea mai presus de bunătate, îmi vei spune mie o nedreptate, chipurile, pentru a grăi drep­ tate, că, de vreme ce lucrătorii mei au fost cumpăraţi cu argint, nu trebuie să mi se socotească nedreptate mie, care pretind de la ei cele ce le aparţin, fiindcă în puterea mea este însăşi viaţa lor. O, nebune! Pentru ce asculţi cuvintele diavolului care pururea cugetă cele rele, ca tu să nedreptăţeşti pe cel împreună rob cu tine, dacă dintr-un sânge Dumnezeu a creat m ulţim ea neam ului omenesc, ca să sălăşluiască pe faţa pă­ mântului? Si j din acelaşi * amestec fiind,' Creatorul te-a cinstit să fii înaintea fraţilor tăi şi să iei de Ia cei de la care este drept să iei, spre a se plăti taxe celor aflaţi la putere, dând jude­ căţi sfinte spre a nu vă sufoca, m uşca şi m ânca unii pe alţii. Pentru ce, ascunzând adevărul, dispreţuieşti să te înalţi la vrednicia la care te-a pus pe tine în pace stăpânul casei? Nu cum va a zidit un Adam rob si unul liber? Dacă ar fi asa, ca unul care eşti din cel liber, ar fi trebuit să păzeşti cele drepte şi nu să-i nedreptăţeşti pe cei ce sunt casnici şi lu­ crători ai păm ântului care sunt din Adam cel rob, vânduţi, daţi şi cumpăraţi, Dar tu nu ai făcut aşa. Când tu erai pe pat înalt, am ăgindu-te cu vise, acela ca într-o altă fire schimbat, dorm ea pe jos în pădure şi se lupta cu fiarele, în răsunetul şi strigătul lor. Pe când tu desfrânai în desfătare, acela în truda arşiţei ca un mort se îngropa, ca să-ţi dea ţie datoriile, potrivit judecăţii legiuite a Dătătorului de viaţă, Dumnezeu. Căci aceasta în chip cuvenit şi Apostolul o îndreptăţeşte zi­ când: „Daţi, deci, tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, dare, celui cu vama, vamă, celui cu teama, teamă, celui cu cinstea, cinste"22. „Pentru aceasta, zice, plătiţi şi dări. Căci dregătorii sunt slujitorii lui Dum nezeu, stăruind în această 22 Rom. 12, 7.

Cuvinte ascetice

153

slujire neîncetat"23. Vezi că porunceşte ca ţie să ţi se dea dreptul, ca unui dregător şi slujitor al legii? Şi Pavel a venit la robi şi îi îndeam nă cu privire la tine să îţi plătească cele datorate, ca unui slujitor al lui Dum nezeu. Căci temeiul puterii ţi-a fost dat spre slujire de către D um nezeul legii cel Preaînalt, făcând aceasta ca pentru un vas al alegerii, spre slavă şi cinste şi Care te-a pus peste popoare să judeci cu ju­ decată dreaptă şi Care ţi-a dat drept putere înţelepciunea care stă lângă tronurile Lui. Iar pe cel stăpânit şi lucrător al pământului ca pe un vas spre slujire l-a făcut, ca fiecare unii pentru alţii să ne îngrijim de cele drepte, îm păratul pentru popoare, iar poporul asemenea spre slujire se îngrijeşte. Şi Ziditorul se îngrijeşte, prin ajutorul Lui, de făptură. Robii, asemenea se supun domnului lor, pentru ca toţi îngrijindu-ne unii pentru alţii, cele sfinte în chip sfânt să le dăm, iar nu sa le răpim unii de la alţii, ca printr-o stăpânire. C ăci toţi suntem muritori dintr-un singur Adam, un singur trup şi un singur sânge suntem în Hristos, Viaţa noastră, primind de la El răs­ plata, după vrednicie, pentru cele făcute de noi şi, cum am fost învăţaţi, aşa să cugetăm în noi înşine: că nu este întru EI nici rob, nici liber, d toţi suntem una în H ristos Iisus, Că­ ruia fie slava şi puterea în vecii ved lor. Am in.

23 Rom. 12, 6.

Cuvântul al XVH-lea

Despre teatrul sfinţilor cel după evlavie, după pilda desfătărilor din lume 1. M ulţimea atelierelor lumeşti ale diavolului, prin toată raderea capului comedianţilor, asigurând, prin însăşi înfăţi­ şarea lor, reuşita spectacolului în faţa poporului şi a judecă­ torului, mustră condamnând dispreţul celor ce nu se îngrijesc de virtute şi ruşinează prin râvnă iuţim ea faţă de aproa­ pele. C ăd dacă mimul care redtă se arată gol înaintea popo­ rului, păstrând numai o cingătoare, fără să-şi acopere urâţenia lui, cum nu este necesar ca şi noi, care suntem iubitorii unei petreceri m ai bune, având mijlocul încins cu înţelepciunea, să ne dezgolim de toate cele pământeşti şi, ca înaintea îm pă­ ratului veacurilor şi a poporului îngerilor, cu bucurie să mergem în stadionul vieţii acesteia? Şi aşa cum mimul, care dispreţuieşte ruşinea tuturor, desfată pe cei răpiţi de el, la fel şi cei ce vor să trăiască evlavios după H ristos trebuie să dispreţuiască ruşinea, provocând lauda de la puterile cele duhovniceşti, potrivit sfântului care zice: „Şi ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor, şi oam enilor"1. „Şi până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm, şi suntem goi, şi suntem păl­ muiţi, şi pribegim "2, gunoiul tuturor fiind. Cum zic unii3, cel ce joacă teatru nu stă abătându-se spre m âncare şi băutură, ci priveşte numai la scopul său care-i stă înainte, să facă să 1 I Cor. 4 ,9 . 2 I Cor. 4 ,1 1 . 3 Se referă la Sfântul Ioan Gură de Aur care foloseşte foarte des acest exemplu.

Cuvinte ascetice

155

râdă pe judecătorul aşezat în faţă5 şi, dezbrăcându-se de toate, cu m ultă exactitate descrie cu m âinile basm e popo­ rului. D ar când cineva în chip măreţ vrea să se facă spectacol D om nului spre bucurie negrăită, să cânte şi să m urm ure în stadionul relei pătimiri, teologhisind cu sinceritate împreună cu îngerii. Şi mai ales în postiri şi cea m ai înaltă nevoinţă şi lepădare de cele pământeşti, să se lepede de viaţă, zicând lui Dumnezeu: „întins-am către Tine mâinile m ele"5, „fiindcă mai bună este m ila Ta decât viaţa şi buzele m ele Te vor lău d a"6. 2. V rei şi cu privire la aceştia să auzi cum cei plăcuţi lui H ristos îi cântă laude Lui, cerescul Cârm uitor? A scultă pe Psalm istul care zice: „Plăcute să-I fie lui D um nezeu cuvin­ tele m ele"7. Cum este văzut cel ce se bâlbâie pe scenă, cum este pălm uit peste cap de celălalt şi cum îndelung rabdă, acest lucru obişnuieşte să veselească pe spectatorii care mişcă spre laudă glasul. Cum, aşadar, nu se cuvine ca atleţii lui Hristos, pălmuiţi şi biciuiţi fiind de aproapele, să nu rabde cu vitejie, ca să se veselească îngerii din cer îm preună cu D um nezeu? C ăd spre a face acest spectacol ne învaţă spusa: „Dacă cineva te pălm uieşte peste obrazul drept, intoarce-i şi pe celălalt"8. Trebuie, aşadar, şi după pilda împodobirii desfrânatei, suleme­ nită şi parfum ată pentru dragostea iubiţilor ei, şi noi să ne îm podobim duhovniceşte, ca nu cumva, nepurtând grijă şi pierzând timpul, să fim lepădaţi. Aşadar, pentru M irele cel veşnic şi zelos, să ne împodobim sufletul, cel unit cu El, prin podoaba virtuţilor de aur, în trup nespurcat, înmiresmaţi prin rugăciuni, pentru ca să ne odihnim la iubitorul sufletelor, în pat nespurcat. Pentru ca întristarea noastră vrem elnică 4 Cf. Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la isaia. Omilii la Ozia. Omilia a IlI-a, 2, Editura Doxologia, Iaşi, 2013, pp. 208-209. 5 Ps. 87,10; Ps. 142, 6. 6 Ps. 62, 4. 7 Ps. 103, 34. 8 M t.5 ,3 9 .

156

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

şi efem eră cu prisosinţă să lucreze în noi, în înălţim ea veş­ nică, greutatea slavei. 3. Căci, aşa cum desfrânata, care îşi îm podobeşte trupul spre plăcerea oamenilor, primeşte cele datorate ei din păcat din dragostea iubiţilor ei, la fel şi cel ce caută în sfinţenie îm ­ podobirea sufletului: D um nezeu Se uneşte cu el prin iubire tainică şi îi dăruieşte lui cu îm belşugare bunătăţile cele puse deoparte. După cum Se uneşte curat, fără de răutate şi ne­ trupesc cu Biserica, printr-o unire nem aterialnică şi fericită, în bucuria fiilor celor de curând zidiţi. „Mila si y * ' 9 adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat"9. Şi aşa cum mi­ mul care se dă în spectacol provoacă veselie înaintea po­ porului şi a conducătorului cetăţii, aşa şi la noi veselia care vine din rugăciuni este din îndrăznirea înaintea scaunului de judecată al lui H ristos şi al sfinţilor Lui îngeri cei aleşi. „Făgăduinţele mele le voi plini D om nului înaintea a tot po­ porul L u i"10. Fiindcă la noi cântăreţul cântă cu glas măsurat şi nu cu un glas strident şi se roagă cântând în D uhul Sfânt cu suspine negrăite „Să se lipească lim ba mea de grum azul meu, de Te voi uita pe T in e"11, H ristoase al meu, şi în altă parte iarăşi se poate auzi glasul m ăsurat al cântăreţului: „C ât sunt de dulci lim bii m ele cuvintele T a le "12, fiindcă tri­ m ite slavă îm păratului a toate, Cel ce a întem eiat toate cu puterea Lui. Să căutăm, aşadar, şi noi, precum cântăreţii de acolo, desfătarea cea înaintea lui Dum nezeu si a sfinţilor, si y * să ne aflăm şi noi în m ijlocul corului lor, precum M iriam, sora lui M oise, îm preună cu celelalte femei, care aduce lui Dumnezeu în timpane cântare de biruinţă, când zice: „Să cân­ '

>

>

tăm Dom nului, căci cu slavă S-a p reaslăvit"13 şi cântăreţul 9 Ps. 84,11. 10 Ps. 115, 9. n Ps. 136,6. 12 Ps. 118,103. 13 leş. 15,21.

15 7

Cuvinte ascetice

David, „în m ijlocul fecioarelor bătând din tim p a n e "i4, în­ deam nă Bisericile să binecuvinteze pe Dom nul, 4. Sunt şi la noi muzici care primesc armonia cântării, iar nu cântecele dezmăţate şi desfrânate, ţărăneşti, care se cântă în beţii şi în neorânduielile nunţilor. Dar aici, la Dumnezeu, se cântă pacea şi nestricăciunea şi toată dreptatea spre slava lui H ristos cel Preaînalt. Sau m ai degrabă la noi, organul trupului, prin doxologie, II slujeşte pe D um nezeu şi pe slu­ jitorii Lui. Veniţi, zice, „să ne bucurăm de Dom nul şi să stri­ A

găm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru"15. „Să întâmpinăm faţa Lui cu laudă şi în psalm i să-I strigăm L u i"16. Căci pe cei ce cântă înaintea lui Hristos, cântăreti si cântărete, îi vede D um nezeu şi ne trezesc pe noi din som nul trândăviei în răsunetul dragostei, după cum şi fericita Anna strigă în cântare: „Bucuratu-s-a inima mea întru Dom nul, înălţată a '

9

>

J

7

fost fruntea mea de Dumnezeul m eu "17 şi fericitul Isaia zice: „Cânta-voi acum celui iubit cântarea de dragoste, pentru via m e a "18. Şi iarăşi David psalm istul zice: „Cântaţi D om nului cântare nouă", iar Născătoarea de Dumnezeu, sălăşluindu-L pe Iisus în m itra nelucrată, laudă, zicând: „M ăreşte sufletul m eu pe D om nul şi s-a bucurat duhul m eu de Dum nezeu, Mântuitorul m eu "19. La fel şi corul sfinţilor se arată pe sine nu prin dănţuiri răsucite spre cădere, ci prin tresăltările sufletelor purtătoare de Dum nezeu, cum se cuvine teatrului nostru. Fiindcă şi fericitul acela profet şi îm părat se bucura, bătând din palme şi jucând înaintea chivotului celui fără de prihană, zicând în duh şi cu bucurie: „cânta-voi şi voi juca înaintea 14

Ps. 67, 26.

15

Ps. 9 4 ,1 . Ps. 94, 2.

16 17 18 19

I Rg. 2 ,1 . Is. 5 ,1 . Lc. 1, 46-47.

158

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

D om nului"20. Dar şi înaintemergătorul Domnului, în pânte­ cele Elisabetei, a săltat de bucurie la um brirea îm păratului slavei. Şi în locul laudei dansatorului la păgâni, cum spun, Ipolit cel arătat, vei afla la noi pe David, dănţuitorul chi­ votului celui purtător de Dum nezeu, cântând înaintea lui Dum nezeu şi a heruvimilor, despre înţeleptul Iosif, când în ­ deam nă şi zice, spre vestirea zilei învierii: „Cel ce paşti pe Israel ia aminte, Cel ce povăţuieşti ca o oaie pe Iosif, Cel ce şezi pe heruvim i arată-Te înaintea lui Efraim şi Veniam in şi Manase. Deşteaptă puterea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi"21. 5. D e aceea noi am expus acestea nu din porniri trupeşti, tineri fiind, ci m ai degrabă prin dragoste, în duhul blân­ deţii, îndem nându-vă la lupta de a sluji D om nului, pentru ca prim ind crucea în unime întreită, adică Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt întru desăvârşire, să vânăm răsplata biruinţei celei nemuritoare împotriva diavolului, mai vârtos strigând: „Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inim a m e a"22. Căci vânătorul, pentru viaţa prezentă predându-se pe sine luptei cu fiarele, m ai întâi se leapădă de viaţă. Dar apoi, iarăşi, nu va deznădăjdui de biruinţă, eliberându-se din feluritele gânduri ale prim ejdiilor. Cu cât m ai m ult tre­ buie ca noi, cei ce suntem rânduiţi îm preună cu H ristos, să dobândim o viaţă fără reproş şi lăudată şi să luptăm îm ­ potriva dem onului începător al răutăţii, prin înfrânare şi dragoste, prigoane şi necazuri om eneşti, ca unii deja morţi, dar nu omorâţi, ca unii întristaţi, dar bucurându-ne pururea, ca săraci, dar îm bogăţiţi, ca unii care nu au nim ic, dar care au totul. Pentru aceea şi Domnul zicea: „Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în m ijlocul lupilor"23. Iar pricină a desfătării să 20 II Rg. 6 ,2 1 . 21 F s 79, 1-3. 22 Ps. 118, 32. 23 Mt. 10,16.

159

Cuvinte ascetice

avem Pastile Domnului. Pentru aceea ni s-a spus nouă: „Toc­ miţi sărbătoare cu ramuri um broase până la coarnele alta­ ru lu i"24. Ştim care este această sărbătoare, precum s-a spus, cea a lui Hristos, pentru Care cele de jos şi cele de sus au strălucit,9 acolo unde se sălăsluieste i > orice sărbătoare la noi,9 cu hrana şi băutura care răm âne veşnic, în punerea înainte a trupului şi sângelui lui Hristos, prin care cei ce II prim esc cu credinţă sunt călăuziţi la cele cereşti. Căci întru aceasta y > este desfătarea de veşnicele bunătăţi pentru cei ce aşteaptă învierea. Şi elinii, şi cei ce nu se îngrijesc deloc de virtuţi, să­ vârşesc sărbători, junghiind viţei şi oi în m ulţim ea pâinilor şi căm urilor şi în grele beţii, prin a căror neorânduială slu­ jesc pe dem oni. Dar sărbătoare a sufletelor sfinte trebuie să cugetăm ceea ce s-a scris: „Nu numai cu pâine va trăi omul, >

ci cu tot cuvântul care iese din gura lui D um nezeu "25. Şi cântând să zicem: „Oare carne de taur voi m ânca sau sânge de ţapi voi bea? Jertfeşte lui D um nezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale"16 şi iarăşi: „Jertfa de laudă mă va slăvi"27. Despre această sărbătoare a drepţilor purtători de D um nezeu a zis: „îm părăţia cerurilor nu este a

m âncare şi băutură"28, d dreptate şi bucurie în Duhul Sfânt. D espre aceasta şi Dum nezeu spune prin profet: „Dreptul din credinţă va fi viu, de va şovăi nu va bineplăcea sufletul m eu întru e l"29. 6. Vrei să vezi şi m ulţim ile cele de la noi întru care negrăitul Dum nezeu şi Dom n al păcii, însuşi este şi jude­ cător, şi m ijlocitor? Căci partea neorânduită o osândeşte la /N

24 Ps. 117, 27. 25 M t.4 ,4 . 26 Ps. 49,14. 27 Ps. 49, 23, 28 Rom. 1 4 ,1 7 29 Avac. 2, 4.

160

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

moarte, iar pe cealaltă, a celor blânzi, o slăveşte îm preună cu El şi îi împarte laude spre nemurire. Vezi-mi şi pe Domnul în Evanghelii zicând: Pe drepţi îi va despărţi la dreapta, iar pe păcătoşi de-a stânga, aşa cum păstorul desparte oile de capre. Şi atunci va zice drepţilor: „Veniţi, binecuvântaţii Ta­ tălui M eu, de m oşteniţi îm părăţia cea gătită vouă de la în ­ tem eierea lu m ii"30. Iar păcătoşilor: „Duceţî-vă, blestem a­ ţilor, în întunericul cel mai dinafară, cel gătit diavolului şi îngerilor lui; acolo va fi plângerea şi [scrâşnirea] d in ţilor"31, ca să se îm plinească Scriptura care zice: „Cercatu-i-ai pe unii ca un tată care dojeneşte, iar pe ceilalţi i-ai pedepsit ca un A

îm părat aspru care osândeşte" . D ar acum pom enirea tea­ trului mi se propune spre lupta virtuţii, pentru ca şi voi, auzind de ostenelile oam enilor de pe scenă în slujba fără­ delegii, cu m ult mai mult aprinzând în voi harul, să deveniţi râvnitori ai virtuţii. Pentru ca să aflăm întru slavă făgădu­ inţa bunătăţilor cereşti, bucurându-ne împreună cu toţi sfinţii cei din veac, mulţum ind D om nului nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin.

30 Mt. 25,34. 31 Mt. 25, 41. 32 înţ. Sol. 11,10.

Cuvântul al XVUI-lea

Despre oastea iubitorilor de Dumnezeu care au bineplăcut prin cea mai bună luptă 1. Citind şi luând în minte am aflat şi eu printr-o pagină despre o cohortă a celor ce luptâ în războaie pentru îm ­ părat, când un comandant a trimis la aceştia această scrisoare: „Cunoaşteţi grija împăratului faţă de voi, luaţi aminte la exer­ sarea arm elor şi arătaţi-vă cum pliţi duşm anilor, dar blânzi şi potoliţi faţă de ai voştri, pentru ca, aflând preaputernicul împărat aceste isprăvi ale voastre, să se apropie de voi mai cu dărnicie şi să luaţi aceasta la cunoştinţă şi prin scrisoare". De mirare este, aşadar, iubiţilor, că pentru o soldă stricădoasă şi vrem elnică aceştia îşi dau morţii sufletele lor pentru iu­ birea de cinste şi daruri. Pentru aceea şi Sfântul Pavel, în­ demnând la luptă, zice: „Nici un ostaş nu se încurcă cu tre­ burile vieţii, ca să fie pe plac celui ce strânge oaste". Şi iarăşi: „Când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după legile jo cu lu i"1. 2. Cât de mare uim ire trebuie, aşadar, să ne provoace acest lucru? C ăd dacă aceia pentru un îm părat m uritor şi vrem elnic, care îi dăruieşte prin scrisori cu puţină plată, îşi dau cu uşurinţă viaţa lor, pe care îm păratul nu poate să-i mai în vieze, cu cât m ai necesar este ca noi, pentru M irele şi îm păratul cel fără de moarte, Care ne dăruieşte nouă cele pe care ochiul nu le-a văzut si urechea nu le-a auzit si la inim a 9 9 om ului nu s-au suit, pe care le-a gătit D um nezeu celor ce II /V

1 IIT im .2,5.

162

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

iubesc pe El2, să ne predăm trupurile noastre celei mai înalte nevoinţe, bătându-ne pe noi înşine şi neîncurcându-ne cu lucrurile vieţii, ca să bineplăcem Celui ce strânge oaste. Şi dacă soldaţii aceia vin să lupte cu asprim e cu vrăjm aşii, iar cu cei din propriile lor tabere trebuie să păstreze pacea, cum atunci noi nu suntem datori să luptăm m ai cu vitejie îm ­ potriva vrăjm aşilor demoni care ne războiesc pe noi şi, în acelaşi timp, să facem pace cu cei ce sunt de o credinţă cu noi? Şi dacă aceia trebuie să se preocupe de exersarea armelor, cum nu trebuie să ne gândim şi mai mult la meşteşugirile lor pentru a birui cu şi mai multă cercare în războiul diavolului, pentru ca, potrivit Sfântului Apostol Pavel: „O ricine luptă să se înfrâneze de la toate"", Şi dacă aceia care se încing cu veşm intele lăcomiei sau haine de lână sau alţii cu turdei de piele, alţii cu brăţări şi dexiarii şi hlam ide nu aşteaptă vreun alt rod al vieţuirii lor, noi, care purtăm schim a evlaviei îm ­ preună cu îngerii şi care petrecem în pustie în cojoace şi piei de capră şi în tunici de păr, cu guler tare, să alungăm de la noi lucrările urătorului de bine, ca să ne împărtăşim de viaţa cea fără de sfârşit de la îm păratul cerului, Iisus Hristos, şi de la El să ne luăm solda noastră, adică bunătăţile cele gătite A

nouă la care şi îngerii doresc să privească4. Şi aşa cum cei din arm ată prim esc înaintarea în grad prin luptă, la fel şi noi, oam enii, înaintând în petrecerea cu totul virtuoasă a lui Hristos, să devenim exarhii îngerilor, precum a zis cineva un­ deva: „M icşoratu-l-a pe el cu puţin faţă de în g eri"5. 3. Şi vezi armele acelora gătite pentru pierzanie, mă refer la tolbe, săgeţi, coifuri, săbii cu două tăişuri, scuturi, suliţe şi platoşe. Dar vrei să vezi şi armele noastre? Ele nu sunt astfel, 2 I Cor. 2 ,9 . 3 I Cor. 9 ,2 5 . 4 C/. I Cor. 2, 9.

5 Ps.8,6.

Cuvinte ascetice

163

ci înţelegătoare şi purtătoare de Dumnezeu. Cu aceste arme, omul care luptă nu spre pieire are războiul cel după minte, ci spre viaţa cea nem uritoare. Căci tolba noastră, care este adâncul inimii către Dumnezeu, întru care avem săgeţile tari, adică, gândurile cele pe care le trimitem ca dintr-un arc, spre rănirea demonilor, prin pătimirea vrem elnică a vicleniei lui îm potriva noastră, şi coiful nostru sunt duhul binecuvân­ tării care vine peste noi, după cum spune profetul: pe capul lor laudă şi bunăcuviinţă6. Iar sabia noastră cea cu două tăi­ şuri este credinţa şi fapta, după cum spune Psalmistul: „Sabie cu două tăişuri în mâinile lo r " '. Scutul nebiruit este cuviosia * 9 noastră şi zidul de apărare este rugăciunea, iar cel ce le ri­ dică pe acestea înaintea noastră este îngerul păcii, pentru care pricină zicea şi Psalmistul: „Străjui-va îngerul Domnului îm prejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe e i" 8. Iar su­ liţa din m âinile noastre este Crucea, care îl luptă pe îm pă­ ratul demonilor, diavolul. Şi dacă în arm ată este un general care porunceşte ostaşului să ia arm ele pentru război, aşa îl avem noi pe Pavel, exarhul armatei creştinilor, care zice celor ce vor să fie încercaţi: „Imbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dum­ nezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este îm potriva trupului şi a sângelui, ci îm potriva începătoriilor, îm potriva stăpârdilor, îm potriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, îm potriva duhu­ rilor răutăţii care sunt în văzduhuri. Pentru aceea luaţi toate armele lui D um nezeu"9, îmbrăcând platoşa dreptăţii şi luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, încălţându-vă picioarele, gata fiind pentru Evan­ ghelia păcii. Şi mai presus de toate, luaţi pavăza credinţei, întru care veţi putea stinge toate săgeţile cele arzătoare ale 6 Is. 51,11. 7 Ps. 149, 6. 8 Ps. 33, 7.

9 Ef. 6,11.

164

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

vicleanului10. Şi după acestea, cine poate să spună nădejdea cea bună a celor ce luptă duhovniceşte pentru trupul iui H ristos? Căci dintre cei ce luptă pentru viaţa aceasta stricădoasă, dacă va cădea cineva rănit şi va striga „izbăveşte-mă, regele m eu ", acela se înşeală pe sine ca un lipsit de minte, căci nu poate să îi dea regele viaţa m ântuirii. D ar dacă ci­ neva dintre cei ce poartă lupta cea după minte, războit fiind de patimi, este prim ejduit de demoni, strigând prin psalm la Iisus, poate să fie izbăvit, spunând: „Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac strâmbătate, luptă împotriva celor ce se luptă cu mine. Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu, scoate sabia şi închide calea celor ce m ă p rigonesc"11. Adunarea oştenilor are barăd putrede, iar adunarea iubito­ rilor de Dumnezeu are corturile veşnice. C ăd acelora carnea păstrată în oţet12 le este spre poftă şi stricădune, fărădelege şi beţie, prin care îndată se sălăşluiesc demonii, iar pentru cel dreptcredincios, hrană este privegherea fără vin pentru nestricădunea unei recolte care dăinuie şi pentru viaţa plină de m ulţum ire a trupului şi sângelui lui H ristos spre nem u­ ritoare nădejde. C ăd nu poate dneva, prin săturarea de pâine şi apă, prin mânie şi alte asem enea nedreptăţi, să biruiască în războiul cel după m inte îm potriva dem onilor. D ar desă­ vârşită biruinţă este faptul de a spune lui D um nezeu după minte că „mai bună este mila Ta decât viaţa"13. C ăd mai mult şi mai cumplit ne vom ridica împotriva demonilor prin aceste fapte, potrivit cu ce s-a scris: „Când grăiam lor, se luptau cu mine în zad ar"14. Şi astfel, înmulţind biruinţa prin purtarea cu vitejie a celor aduse asupra noastră, să ne luptăm cu mărime 10 Cf. Ef. 6,13-17. 11 P s .3 4 ,1-3. 12 Se referă la carnea conservată în oţet pe care oştenii o aveau ca pro­ vizie pe câmpul de luptă. 13 P s .6 2 ,4 . 14 F s.119, 7.

165

Cuvinte ascetice A

de suflet pentru înaintarea spre îm părăţia cerurilor. Căci deja Ioan, întrebat fiind de ostaşi despre roada dreptăţii, lea zis: „Să nu asupriţi pe nim eni şi să fiţi m ulţum iţi cu solda v o astră"15. Astfel trebuie şi noi, crezând toată Scriptura de folos şi de Dum nezeu insuflată, să luptăm pentru Hristos, să ne mulţum im în nevoile noastre cu cele pe care le avem şi să ne potolim toată lăcomia şi, petrecând potrivit profetului David, să îm plinim cuvântul: „Toată ziua dreptul miluieşte şi îm prum ută", precum şi în altă parte: „Bun este bărbatul care se îndură şi îm prum ută, îşi rânduieşte vorbele sale cu ju d ecată"16, fiindcă nedrepţii nu vor m oşteni îm părăţia lui Dum nezeu17, iar cel ce miluieşte spre m ântuire veşnică II îm ­ prum ută pe însuşi Dumnezeu, privind la scaunul de ju de­ cată cel înfricoşat şi nemitarnic. Pentru aceea să îl auzim, iubiţi fraţi, pe Domnul Care zice: „Fericiţi cei milostivi, adică faţă de aproapele, că aceştia se vor m ilu i"18. Or, atunci când cineva se miluieşte pe sine şi pe sine se cruţă, iar nu pe aproa­ pele, pierzanie îşi găteşte sufletului lui. Dacă vrem să lup­ tăm pentru împărăţia cerurilor, să încredinţăm folosul nostru aproapelui şi propria noastră odihnă celui slab, averile celor săraci şi hrana celui flămând, şi toată lipsa acestei vieţi, pre­ cum văduva, să o dăm. Cei ce se tem de Dumnezeu nu se vor lipsi de tot binele, fiindcă bogaţii au sărăcit şi au flăm ânzit19, ca unii care nu au semn al virtuţii spre dovedire. Ei sunt goi de poruncile Iui Dumnezeu, prin faptul că au grijă de ei în ­ şişi şi pe ei înşişi se cruţă, şi cugetă desfrâul şi trec cu vederea pe cel smerit. Căci toată binecuvântarea D om nului fată de cei drepţi aceasta este, în ziua judecăţii: „întrucât aţi făcut unuia .a

dintre aceştia mici,' M ie M i-ati t J făcu t"20. Si 5 toată osânda si 3 15 16 17 18 19

L c .3 ,1 4 . Ps. 111,5. I Cor. 6, 9. M t.5 ,7 . C f Ps. 33, 9-10.

20 Mt. 25, 40.

166

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat /v

ruşinea celor ce se iubesc pe ei înşişi aceasta este: „întrucât nu ati făcut unuia dintre aceşti fraţi ai M ei m ai mici, nici Mie nu M i-ati făcu t"21. >

4. Iar cel ce trăieşte cu nedreptate în veacul acesta, în frum useţile cele stricăcioase, să se gândească ce va da în schimb lui Dum nezeu pentru sufletul său, ca să fie izbăvit de cuptorul focului. Aur? Şi cum aceasta, nefiind nim eni care să-l prim ească? Piindcă slava şi cealaltă avuţie nu se vor pogorî cu noi în iad, nici nu se vor arăta prietenii pen­ tru ajutor, fiindcă ei se vor îngriji de poverile lor. Căci întru aceasta îi va judeca pe cei ce vor auzi spunându-se: „Cel ce îşi iubeşte sufletul lui, îl va pierd e"22, iar cel ce îl urăşte pentru M ine, spre viaţă veşnică îl va păstra. Stăpânul nostru de obşte se foloseşte frăţeşte de com pătim ire, zicând: „Ce-i va folosi omului, de va câştiga lumea întreagă, dar sufletul său îl va pierde. C ăd Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri şi va răsplăti fiecăruia după faptele lu i"23. 5. D ar vrei tu, cel ce ţi-ai agonisit iubirea de argint, ca pe o spânzurare, să dai aur în schimbul sufletului? Mai îna­ inte de vrem ea strâm torării, adună-ţi com oară în ceruri, lu­ ând crucea relei pătim iri întru nevoinţă. Căci Cel ce te-a adus pe tine la viaţă îţi porunceşte ţie să fad aceasta cu râvnă. Frânge din inim ă pâinea ta celui flămând, ca să iei în ceruri în ascuns pâinea vieţii. Şi pe săracul fără adăpost, adu-1 în casa ta, ca să ţi se deschidă ţie îm părăţia cea fără de sfârşit şi să afli, precum tâlharul, calea dreaptă care duce la uşile Raiului. Căci cei ce închid intrarea celui ce cere fiindcă este lipsit, i se închide şi lui casa cea înţelegătoare, având candela întunecata pentru faptul că nu are untdelemnul milosteniei în vasul trupului. De aceea şi celor ce strigă: „Doamne, Doamne, 21 Mt. 25, 45. 22 In 12, 25. 23 Cf. Mt. 16, 26-27.

167

Cuvinte ascetice

deschide-ne nouă" le va spune Domnul: „Amin, amin, vă spun vouă, nu vă ştiu pe voi de unde su nteţi"24, iar dacă cineva, postind, vrea să slujească, eretic fiind, ostenindu-se, în zadar se cheltuieşte. La fel şi cel ce se roagă, nepunându-şi rugă­ ciunea în acord cu faptele de a m ilui pe aproapele, ca un chimval răsunător va fi socotit, fiindcă viaţa nu este în acord cu cuvântul. Căci „nu oricine îm i zice Doamne, Doam ne, va intra în îm părăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui M eu A

cel din ceruri"25. Căci num ai prin rugăciuni nu se m iluieşte cineva pe sine, nici îl slujeşte pe Dum nezeu, ci prin faptele bune şi potolirea trupului şi a limbii şi prin înfrânarea plă­ cerilor, îl stârneşte cineva pe D um nezeu, ca să-l m iluiască pe el şi pentru acestea îi va dărui lui cununa slavei, trupul cel duhovnicesc şi haina nestricădunii, desfătarea bunătăţilor şi căm ările cele cereşti şi slujirea îngerilor netrupeşti, întru care să ne sârguim să fim aflaţi toţi, mulţumind lui Dumnezeu prin milele Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava şi puterea îm preună cu Tatăl şi cu Bunul şi de viaţă Făcătorul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

24 Cf. Mt. 25,11-12; Lc. 13,25. 25 Mt. 7, 21.

Cuvântul al XlX-lea Despre feciorie şi înşelare şi despre vremelnicia vieţii 1. Pentru ce doriţi9 cele stricăcioase si vrem elnice în 9 această viaţă fără de folos, adunând, printr-o plăcere care dispare repede, amărăciune? C ăd aşa cum cele dulci bucură, prin înşelare, pentru scurtă vreme, tot aşa pedepsele biduiesc în veac. Pentru ce atunci trebuie sâ căutăm m âncarea pof­ tită spre vestejire şi aceasta cu nesfârşită tulburare? A cărei m om eală pusă deoparte este hrană vierm ilor, iar la despăr­ ţirea de m ormanul adunat, dă durere şi duhoare, iar ospăţul grijii faţă de trup în viaţă alungă buna m ireasm ă. Scurtă şi tristă este viata omului, scurtă odihna, dar neocolită pedeapsa. In această petrecere, tinereţea se împărtăşeşte de viaţă şi de bucurie, iar bătrâneţea, apropiindu-se de m oarte, este mustrată pentru păcate. Moartea fără de vreme este deplânsă de tată, pentru preţul fără dispreţ al sufletului nu este m ân­ gâiere. Nunta uneşte spre stricădune şi plăcerea după plăcere tulbură spre adulter. Strâm torarea sufletului stricată în în­ tinarea trupului, omul nu o deplânge. Şi piere sufletul săturat de cele stricăcioase pentru cheltuiala vierm ilor. Ce este po­ doaba în lume şi frumuseţea înşelădunii faţă de vestejirea spre m oarte a sufletului, spre osânda întinăciunii prin faptele rele? U nul ca acesta, fiind spurcat, este departe de a stârni spre dragoste frumuseţea M irelui celui fără de m oarte. Nu este oare necuvios aceasta, că chipul frumos al Ziditorului este înfrum useţat cu podoabe stricădoase ale trupului şi nu mai oglindeşte Cuvântul unit cu raţiunea, pentru ca, oglindind prin ea slava Dom nului, să form ăm în noi înşine acest chip, din slavă în slavă? Căci nu ca să ne aruncăm în relaţii spre A

’

169

Cuvinte ascetice

amestec ruşinos, ci frumuseţea sufletului trezeşte dragostea faţă de D um nezeu pentru adevăr, blândeţe şi dreptate. 2. Căci iată, Dom nul, vrând să ne arate nouă nunta su­ fletului purtător de D um nezeu şi îm podobit întru nestricădune, zice: „Asemenea este împărăţia cerurilor cu zece fedoare, care, luându-şi candelele lor, au ieşit întru întâm pinarea M i­ re lu i"1. Şi nu a com parat slăvită îm părăţia Lui cu avuţii sau frum useţi, fiindcă acestea, stricăcioase fiind, trec repede şi fac sufletul întinat şi neîm podobit pentru El. Iar num ele fedoriei este curăţie şi uşurare trupului, bună mireasmă curată şi cort purtător de D um nezeu. Căci fericiţi sunt cei care-şi păstrează trupul curat, fiindcă aceştia vor fi tem plu al lui Dum nezeu. Pentru această feciorie, a fost slăvită M aria, de Dum nezeu Născătoarea şi pururea Fedoara. Pentru această feciorie, a fost m ărit în îm părăţie, ca m ai mare decât toţi cei născuţi din femeie, înaintemergătorul. Pentru această fedorie, pururea pom enitului Ioan i s-a încredinţat teologia. întru aceasta poate cineva să vadă faţă către faţă pe Dum nezeu, /V

„feridţi cei curaţi cu inima că aceştia vor vedea pe Dumnezeu"2. 3. Are de aceeaşi cinste cu ea sm erenia. Şi fugi pururea la Dumnezeu, ca să te vindece. Aşa a făcut adeseori David care se îndurera pentru păcate. Alerga întru m ărturisire la D oc­ torul cel milostiv, ca să fie vindecat prin leacul pocăinţei, spă­ lând puroiul cangrenei lui cu m ulţim e de lacrim i. „Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi"3. Nu Se întoarce de la suflet, nu Se scârbeşte, d îl sălăşluieşte în ceruri îm pre­ ună cu El. Si fată către fată Se uneşte cu el înaintea m ulţim ii 9 > îngerilor, potrivit cu ceea ce s-a scris: „M ila şi adevărul s-au 9

5

5

.

A

întâm pinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat" . Intru feciorie, 1 2 3 4

M t .2 5 ,1. Mt. 5, 8. Ps. 50,19. Ps. 84,11.

170

Sfântul Simeon Stâîpnicul din Muntele Minunat

prin curăţie, se sălăşluieşte întreg Dumnezeu, căutând frumu­ seţea sufletului cum l-a aflat pe Iile curat şi râvni tor. Vrea să fie slăvit încă din îm părăţia păm ântească, precum cei trei tineri sau evlaviosul Daniel. Căci ochii Dom nului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor5. întru feciorie cu frică înfloreşte frumuseţea sufletului pentru a nu se purta cu ruşine. Către care caută slava Lui, ca mintea neabătută să îndrepte ochii cugetului ca să fim îm preună cu El în arvuna D uhului, ca să devenim chip care să oglindească bunătatea Lui, spre toată frum useţea dreptăţii. 4. Asem enea este şi legea Lui, spunându-ne nouă că cel ce îm plineşte dreptatea din lege va fi viu întru El. Şi acesta este tot binele desăvârşit ca cineva să aibă slava iubită a lui Dumnezeu cel nestricădos mai presus de slava cea stricădoasă a dragostei stricăcioase a oamenilor. Căci celor care-şi îm po­ dobesc frumuseţile sufletului prin virtuţi spre dumnezeiască dragoste, însuşi Fiul iubit şi Cuvântul Tatălui le zice: „Dacă păziţi poruncile Mele, rămâneţi întru dragostea M ea"6. întru aceasta, prin de Dum nezeu purtătoarea dragoste, a răm as şi feridtul David, care zicea: „Dpitu-s-a sufletul meu de Tine"7, întru această dragoste, rămânând şi Ierem ia, zicea:„D ar eu n-am ostenit în urma Ta, rău pătimind, şi ziua omului nu am dorit-o"s. întru această dragoste, şi fericitul Pavel, îm preună cu alţi sfinţi împodobiţi, zicea: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui H ristos?"9. Desfătându-Se întru frumuseţea acestei iubiri a sufletelor purtătoare de D um nezeu şi care răm ân întru dragoste, Dom nul zicea: „Voi veni şi m ă voi sălăşlui în aceştia şi voi umbla şi îmi veţi fi Mie fii şi fiice"10. 5 Ps. 3 3 ,1 4 . 6 In 15,10. 7 Ps. 62, 9. 8 Ier. 17,16. 9 Rom. 8, 36. 10 Lev. 26,12.

171

Cuvinte ascetice

Aşadar, pentru ce oare omul îşi îm podobeşte cu nepăsare cortul trupului spre stricăciune şi ca un zid văruit îl zugră­ veşte spre înşelare? Şi ca o um bră trece om u l11. Căci pentru fapta trupului a strigat mai înainte profetul către Dom nul: „Nimidt-ai pe desfrânatul care se depărtează de T in e"12. Căd, zice, D um nezeu zelos sunt Eu13. Pentru că trupul parfum at al păcatului face sufletul spre duhoare înaintea lui Dumnezeu şi a îngerilor celor aleşi, întru întunecarea duhului curviei. C ăd înfloreşte trupul întru viaţă şi se veştejeşte cu amar întru judecată. 5, Vai înşelării vieţii! Căci se aseam ănă cu sm ochinul 9 care are sm ochine între care unele, căzând de tim puriu la pământ, pier sau sunt date de m âncare porcilor, iar altele, după ce se pârguiesc, cad la pământ şi sunt călcate în pidoare. Aşa tinereţea ispitită în păcate sfârşeşte pierind în poftele dem onilor şi la bătrâneţi fără de cinste judecată prim eşte. Pentru că tot ce a fost luat din pământ, în păm ânt se întoarce, dar pentru cei ce păzesc porundle lui Dum nezeu, răsplătire multă. Şi potrivit înţelepciunii: „Sufletele drepţilor sunt în >

mâna lui D um nezeu şi nu se va atinge de ele ch in u l"11. Ce este desfătarea vrem elnică faţă de slava cea nevăzută? Căci fără de veste trece toată viaţa omului, al cărui duh stingându-se, devine praf şi cenuşă. A uitat viaţa în pocăinţa nestricăciunii şi, încetând pe neaşteptate din viaţă, este tras spre osândă. Căci atunci sufletul este cuprins de frică. Şi văzând neputinţa schimbării poruncii, încearcă să linguşească pe cei ce nu vor să se lase înduplecaţi, cerând vrem e de pocăinţă şi neaflând, iar când îl va tulbura şi m ai m ult strâm torarea chinului, se tânguieşte tare şi, cunoscând răutatea păca­ telor în învinuirea judecăţii, este acoperit jur îm prejur de 11 12 13 14

P s .3 8 ,9 . Cf. Ps. 72, 26. leş. 20, 5. înţ. Sol. 3 ,1 .

172

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

întuneric. Şi, luptându-se, este cercetat de îngeri cu chinuri şi este tras la judecată cu tânguiri de către îngerii cei fără de trup şi este dus pe calea îndurerată cu rele biciuiri. Şi potrivit Sfântului Pavel Apostolul: este cercetat de începătoriile, şi stăpânitorii întunericului, de duhurile răutăţii15 şi strâm torat fără milă este dus la hotărârea aceea a necruţătoarei osânde, predată îngerilor care nu cunosc milă sau îndurare. 6. Si vai vieţii celei înşelătoare! Căci nu oferă nici o bu> curie, nici nu stă până în veac frum useţea trupului, ci în răutăţi a întinat sufletul. Şi unde este bogăţia şi mândria, căd nu au putut să dea răscum părare pentru m ântuire. Unde sunt cârlionţii şi îm pletiturile? Iată, frum useţea s-a veştejit, dragostea s-a topit, s-a uscat iarba şi floarea a căzut. S-au dus şoaptele şi sem nele cu ochii. Căci Dum nezeu a dat sufletul şi trupul, ca să le facă de necinste la judecată. Iar m uritorul este rănit de vierm ii care îl rod. Si cel ce trăieşte zăm islit 9 3 sub timp, prin faptul că nu are nici un sem n al virtuţii spre dovedire, pierdut de răutate, se cheltuieşte. Pentru că hotă­ rârile lui Dum nezeu sunt fixate şi nu vor trece. Preştiinţa a ieşit i si j nu va fi uitată. Că zilele noastre ca um bra trec si > fiecare va lua plată cu dreptate, după cele ce a făcut. Cine va da ape multe ochilor mei, lacrimi genelor mele, şi voi plânge şi mă voi tângui şi mă voi jeli pentru ziua sfârşitului? Pentru că sufletul alunecă din căderea celui rău şi cine îl va izbăvi pe el din uneltirea îngerilor răi prin hotărârea Celui Preaînalt? Trebuie, aşadar, cu adevărat să deplângem cu plâns şi tân­ guire sfârşitul păcătosului. Dar glasul acela şi dezlegarea le­ găturii păcatelor noastre şi a trândăviilor nenorodrii noastre, Fiule al lui Dum nezeu, dăruieşte-o mie, zicând ca slăbăno­ >

j

gului şi desfrânatei:„Iertate sunt multele tale păcate!"16, şi ca vam eşului fă-m i dreptate în ziua când vei porunci să stau 15 E f.6 ,1 2 . 16 Cf. Mt. 9, 2; Mc. 2 ,5 ; Lc. 5, 20.

Cuvinte ascetice

173

de faţă înaintea scaunului Tău de judecată. Că binecuvântat eşti împreună cu binecuvântatul Tău Părinte şî cu Duhul Tău cel Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvântul al XX-lea învăţătură despre dumnezeiescul har care îl cârmuieşte pe om

1. Corabie cred că trebuie socotită lumea aceasta păm ân­ tească, purtată de valurile mării, zbuciumată încoace şi încolo; şi se primejduiesc de pieire cei care traversează marea aceasta trupeşte pentru bani, izbindu-se de stâncile tuturor celor pă­ m ânteşti. Şi aşa cum o corabie putredă, asem ănându-se cu un mormânt, purtată pentru câştig de furtună, păgubeşte pe neguţător de întreaga încărcătură şi de capital, aşa şi omul care ajunge la sfârşit la înm orm ântare, din m ulta nepurtare de grijă, îşi îm povărează sufletul, adunând agoniseli fără nă­ dejde, iar în ziua mâniei, stând în furtună din pricina m ân­ driei, când va fi în prezenţa lui Hristos, în biciuirile de foc şfichiuitoare1 ale trândavilor şi valurile învăpăiate ale judecăţii, toată alcătuirea trupului şi a sufletului se va păgubi din în ­ rudirea cu diavolul, aruncat fiind în întunericul de foc. Totuşi din această stare trebuie să fie m ântuit evlaviosul, pentru ca această corabie a trupului să nu fie purtată de orice vânt, după poftele înşelării. Şi ca nu cumva, izbindu-se de strică­ ciune, să se zdrobească m ai m ult spre pustiire, să o lăsăm în grija Cârm aciului Hristos, Care face să încline cârma sufletului spre viaţă, pentru ca, prin aceasta, să socotim nem indnoasă spusa că „trupul pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul, îm potriva trupului"2. 1 7tuqltivooic,, Iii care suflă foc.

2 Gal. 5 ,1 7 .

.

Cuvinte ascetice

175

2. întru aceasta, dându-ne şi o pildă duhovnicească lisus Emmanuel, când ucenicii erau bătuţi de furtună, dorm ea înlăuntrul corăbiei. Cum a fost trezit? E lim pede că prin ru­ găciune şi postire şi toată neagoniseala şi dragostea. Prin care, trezindu-Se, Se sălăşluieşte în corabia trupului spre ajutorul sufletului. Şi pentru aceasta, certând vântul, prin arătarea slăvitei Lui veniri, izbăveşte, pentru ca prin cârma Lui cea bună să se îm plinească întru adevăr spusa din Psalm i: „Şi i-a po­ văţuit pe ei la limanul voii Lui"3. C ăd cei ce au dobândit frica iubitoare de Dum nezeu îşi conduc corabia prin om orârea trupului şi prin puterea crucii plutesc spre Părintele lum i­ nilor, Cel ce m ântuieste sufletele noastre. Iar cel care este stăpânit de propriile lui pofte naufragiază în m are şi rabdă frica hotărârii lui H ristos şi paguba sufletului şi a trupului, făcându-se pe el hrană, în locul peştilor, vierm ilor neador­ miţi. Iar prora, stăruind în necredinţa care vine din înşelare, rămâne neclintită, iar partea dinapoi, sfărâmându-se de pu­ terea valurilor păcatelor, depărtează de trup m ântuirea cea prin milă. 3. D ar preaînţeleptul Solomon, arătând nădejdea m ân­ tuirii în Dom nul în marea lumii şi încredinţându-ne din cercarea faptelor, zicea: „Dar pronia Ta, părinte, pe toate le cârm uieşte, căd Tu ai dat cale şi pe m are şi cărare sigură pe apă, şi, chiar de s-ar îm barca şi unul fără p ricep ere"4, prin m âna Ta cea cârm uitoare, se va izbăvi, ca să-L socotim pe Hristos mâna Lui cea dreaptă. Căci l-a m ântuit pe el dreapta Lui. Căci El este cârm aciul şi izbăvitorul celor ce se tem de El, prin ancora Duhului Sfânt. D ar cum ne va fi nouă frică, dacă nu cugetăm la m oarte şi nu ne cutrem urăm de ju d e­ cată, pentru că sufletul care îşi am inteşte de m oarte îşi an­ corează corabia trupului la ţărmul cel liniştit al porundlor şi rămâne neclintit de valurile poftelor şi se bucură de seninătate. 3 Ps. 106,30. 4 Int. Sol. 14, 3.

176

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

Sunt patru vrăjm aşi care m erg înaintea oricărei întinăciuni a demonului: înşelarea, uitarea, trândăvia şi pofta cea rea. Căd, după înşelarea celor văzute stricădoase, se strecoară uitarea, iar slujitoarea uitării este trândăvia, iar cel m ai bun sfătuitor al trândăviei este pofta cea rea spre toate. D in acestea răsare un alt rău, iubirea de argint şi odată cu ea, lăcom ia pântecelui, din care se aprinde curvia. Iar acesteia îi urm ează pe bună dreptate focul cel nestins unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor, în locul vrem elnicei bucurii şi desfătări. 4. Pentru ce sufletul, socotind trecerea şi spurcăciunea vieţii, nu se întoarce spre m ilostenie, schim bându-se spre vieţuirea fără de pată a credinţei, ca să vadă lucrurile cele netrecătoare? Vezi-mi mie cum cei doi bătrâni, la evlaviosul Daniel, învechiţi fiind în zile rele, înşelaţi de frum useţe au pierit, şi, mişcaţi fiind de pofta trupului, au primit sentinţa de la D um nezeu5. Căci prin care poftă păcătuieşte omul, prin aceasta primeşte de la Dumnezeu osânda judecăţii. Nedrepţii vor fi nedreptăţiţi în pedepsele covârşitoare la scaunul de judecată al Atotvăzătorului Dum nezeu, iar cei nem ilostivi nu vor fi miluiţi, duşi fiind spre pierzania întunericului. Şi cel ce a lepădat învăţătura cea legiuită a lui H ristos, înstrăinat va fi de El, de nădejdea vieţii veşnice. Iar cei m ânioşi vor fi batjocoriţi, iar cei ce au desfrânat chipul cel frum os al Zidi­ torului în înseşi trupurile lor, cu stricăciune se vor strica, prin osânda chinurilor. Cu ce judecată va ju deca cineva va fi judecat şi cu ce măsură va m ăsura cineva i se va m ăsura6. 5. Despre această judecată, Sfântul Pavel zicea: „în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, că d aceleaşi lu­ cruri fad şi tu care ju d ed "7. Atunci este greu de vindecat rana judecăţii spre mântuire, când cineva, păcătuind, îl dispreţuieşte 5 Istoria Suzanei 1,1-64. 6 L c .6 ,3 8 . 7 Rom. 2 ,1 .

Cuvinte ascetice

177

pe aproapele său ca pe un nelegiuit. Şi nedreptăţind şi asu­ prind, pe sine se îndreptăţeşte şi dispreţuieşte înfricoşătoarea venire a lui Hristos: Când cineva, vindecându-se pe sine, încetează din desfătări, îl sufocă pe aproapele cu îm presurări, ca să-i răpească prin pizmă. Când cineva îşi poartă de grijă în slăbiciunea trupului său şi pe cel m oleşit, care este supus lui, îl acoperă cu ocări. Când cineva, minţind, îl învinuieşte pe altul. Pe lângă acestea, cel ce nu cunoaşte pe Dumnezeu, omul pizmaş, nu va avea merinde pentru mân­ tuire la plecare. Iar în lupta cea din mândrie, cu îngerii stând de faţă, în strâm torarea aceea, ruşinându-se, va sta înaintea feţei Lui, m ângâierea răcoririi, dar nu va prim i apărarea în puterea buzelor. Iar ceea ce li s-a părut greu de crezut de­ spre ceasul cel mai înfricoşător, atunci îi va convinge pe ei spre uim irea pocăinţei, spre plâns fără folos, spre pedeapsa şi ocara slujitorilor judecători care vin asupra lui. Căci trece sufletul omului prin văzduh, aţinut de începătorii şi puteri şi, tulburându-se, este ruşinat de legiuni de îngeri şi, ajungând înaintea scaunului de judecată, se um ple de ruşine, trecând fără glas de la hotărârea lui Dumnezeu la osânda tartarului. Şi primindu-1 focul vieţii lui îl înstrăinează de pocăinţă, amintindu-i râvna pentru cele desfătate, iar ajutorul compă­ timirii se depărtează de el ca de necurăţie. 6.

Această osândă ştiind-o, o, suflete al meu, până ce eşti

viu, pocăieşte-te. Poartă de grijă de cele de dincolo, aşteaptă capătul plecării. M iluieşte, îndură-te, fii m ilostiv, izbăveşte pe cel nedreptăţit, roagă-te pentru cei ce păcătuiesc, fugi de nedreptate, fereşte-te de limba celui ce vorbeşte m ândru şi de buzele viclenilor şi clevetitorilor, pune pază gurii, fiindcă pentru tot cuvântul deşert pe care îl vei vorbi pe păm ânt şi pentru faptele pe care le-ai făcut în chipul cel trecător al lumii,

178

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

vei da socoteală în ziua judecăţii. Pocăieşte-te, ca sa afli milă la intrarea înaintea scaunului cel înfricoşat al judecăţii D om ­ nului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava, împreună cu binecuvântatul Lui Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Lui Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvântul al XXI-lea

Despre gheena cea gătită [diavolilor şi îngerilor lui] şi despre bunătăţile cele pe care le-a făgăduit Dumnezeu sfinţilor

1. Lem nele si focul si iarba si trestia ridică cel m ai întui f necat şi m ai înecăcios fum. Aşa sunt cei ce fac să curgă pa­ tim ile plăcerilor şi desfătărilor trupului: pe bună dreptate sunt aruncaţi în cuptorul judecăţii, în focul cel mai dinafară, în văpaia cea nestinsă unde este plângerea şi scrâşnirea din­ ţilor. Şi aşa cum focul, pomenit mai sus, din materie, fiind o umbră a focului celui veşnic, aprinde o văpaie puternică spre nim icirea trupului şi face sufletul nevăzut, la fel şi focul gheenei cel gătit diavolului şi îngerilor lui şi vaselor lui, care sunt cei ce nu se îngrijesc de propriile suflete, de lucrarea virtuţilor lui Hristos, nu încetează să chinuiască pe păcă­ toşi. D acă la focul cel vrem elnic atât de m are se aprinde văpaia şi supune unor dureri cumplite, încât pe cele ce sunt le face să nu mai fie - dar acest foc este m ai degrabă slab, prin faptul că poate fi stins cu apă - , cu cât m ai aprig tre­ buie să socotim focul veşnic, cel nestins şi fără de sfârşit şi chinul acela neîncetat din ziua aceea, când puterile cerului şi toate neamurile se vor tulbura, urgia întunericului cel mai din afară, scufundând până la nem ăsurate adâncim i ale focului nestins, va supune cu am ar toate, osândind în veac pe cei ce au păcătuit. Căci „Cel ce face pe îngerii Săi duhuri J

şi pe slugile Lui pară de fo c"1, iarăşi prin foc pedepseşte. 1 P s.1 0 3 ,4 ,

180

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

Căci pururea a putea stă în voinţa Lui2 şi Cel ce supune prin foc toate şi Care este slujit prin dreapta m ăsură a rân­ duit nim icirea tuturor celor ce fac fărădelege. 2.

Vrei să vezi focul cel nestins care este spre a doua

m oarte3? Auzi-1 pe Isaia zicând: „Şi acum focul îi va mânca pe cei potrivnici", „căci morţii nu vor vedea v iaţa"4. M orţi sunt num iţi cei ce au m urit în păcat care vor învia nu în sfatul drepţilor, ci în osânda m orţii celei de-a doua. Către aceştia a spus Cuvântul cel dum nezeiesc: „D uceţi-vă de la Mine, blestem aţilor, în întunericul cel mai dinafară, acolo va fi plângerea şi scrâşnirea d in ţilo r"A ce ste a pururea avându-le în minte, sfinţii nu au miluit trupurile lor, nici nu le-au îndulcit cu ceva de pe pământ, ci, neavând nimic, şi-au ago­ nisit bunătăţile cele veşnice. Căci m ulţi au venit la Dom nul şi au ales viaţa singuratică, dar pentru faptul că nu s-au apropiat din tot sufletul fără de şovăire, ci cu lenevire şi nepăsare, ori s-au apropiat cu râvnă, dar nu s-au sm erit pe ei înşişi aproapelui şi nu şi-au supus grum azul sub jugul lui Hristos, sunt în afara scopului celui după Dum nezeu. Şi când unul ca acesta pune început de pocăinţă, îl lasă pe el dem onii pentru m om ent să stăruie în postiri, să se ridice cu râvnă la rugăciune şi să cânte cu bună inimă, să participe la sinaxe cu înfierbântare, să fie cald în iubirea pentru săraci. Şi după aceea, punându-i frâu minţii, îi strâmtorează cugetul, punându-i dinainte binecuvântate pricini: „ai postit destul, acum iarăşi bucură-te, poartă grijă de trupul tău, pentru ca să sporeşti treptat, nu te slăbănogi, ca să nu cazi în vreo boală cumplită". Aşadar, îl prind pe el prin mâncări şi la rugăciune îl aruncă în acedie, îl fac să lungească vorba şi şed îm preună 2 3 4 5

Adică poate ceea ce voieşte. Cf. Apoc. 20,14. Is. 2 6 ,11; 14. M t.2 5 ,4 1 .

Cuvinte ascetice

181

cu el la somn, îi impun rânduieli cuvenite legii lor, încât deja are în obicei ca m ai înainte de post şi sinaxe să se îm părtă­ şească de m âncări. Şi îi dezleagă şi prim irea străinilor ca neplăcută şi tulburătoare, sub cuvânt că nu îl lasă să se liniş­ tească, iar apoi ca un cuptor clocotitor sălbăticeşte împotriva lui aprinderea, îi împrăştie mintea de la lucrarea poruncilor, aruncându-1 pe el în desfrânare şi astfel îi sm intesc sufletul, îl despart de staul, şi îl înhamă ca pe măgar la piatra de moară a lumii. 3. Iar pe cei ce sunt blânzi cu inim a cum plit îi tulbură, stâm indu-le tulburare şi zgom ot şi pe m ulţi dintre cei care li se îm potrivesc îi aruncă în lupte şi judecăţi, stându-le îm ­ potrivă cu ură. Şi, pentru faptul că nu pot răbda această înjo­ sire, se întorc spre aceeaşi înşelare a vieţii. Demonii uneltesc apoi prin iubirea de argint. Prin mulţimea smintelilor, amărându-le cugetul, îi întărâtă zicând: „Intoarce-te la ale tale, ca să nu fii batjocorit de oameni de nimic. C ăd eşti stăpân pe m ultă bogăţie, izbăvindu-te de război, de ocară şi de oste­ neală. Căci poţi şi de unul singur să te rogi şi să cânţi şi să faci m ilostenie la săraci". Şi aşa dem onul iubirii de argint, zdrobindu-i prin acestea sufletul, despuindu-1 de pielea de oaie pentru nişte lucruri viclene, ca pe un dobitoc rătăcind în toate părţile, îl fac plăcerilor pradă pusă înainte sângero­ sului lup, diavolului. Iar când ar afla pe unul care pare de­ săvârşit, atund demonul iubirii de arginţi, fiind foarte înşelător, mai întâi îi aduce lui tulburare din partea m ultor nevoi şi aspră sărăd e şi îl aruncă pe el în întâlniri cu bogaţii, ca să prim ească ceva, ca să se roage pentru ei. Şi prin aceasta lu­ crează în el demonii căutarea la faţă a făţărniciei de a face prosteşte diferenţa între bogat şi sărac şi iarăşi, după aceea, demonul mândriei, vorbind cu el, îl face să se scârbească de toată puterea virtuţii pentru slujirea fraţilor şi îl convinge, pentru slava deşartă, să îl prefere pe bogat, iar de faţa să­ racului să se ruşineze şi trupul lui H ristos care este în sărac

182

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

îl dispreţuieşte, iar haina stricăciunii, pentru bani, o înalţă. De aceea adevărat este cuvântul Apostolului, că rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint. a

4. In acord cu lucrarea acestuia, este demonul curviei, cel care aprinde spre dragostea şi vorbirea cu fem eile. U nelti­ rile acestuia mişcă inima spre adulter, apoi, atacând mintea, arată toate purtările nebuneşti şi am ăgeşte că sunt fără de vină, ca unele ce sunt după fire, şi, prin astfel de dovezi, or­ beşte m intea de la frica judecăţii, şi, făcându-le plauzibile prin oarecare binecuvântat pretext, înstăpâneşte, prin pri­ mirea plocoanelor, îndrăznirea iubirii de argint. Şi atunci cu îndrăzni re înclină spre tăvălirile fărădelegii, adeverind acel „fără de veste îl vor săgeta pe el şi nu se vor teme. Intăritu-s-au în gânduri rele, grăit-au, ca să ascundă cu rse"6. Iar când ar vedea dem onii pe unii smeriţi, şi pe aceştia îi unesc la rău­ tăţile lor, lovindu-i tare cu pumnul, şi, prin batjocuri şi bi­ ciuiri de necinste, îşi varsă veninul am ărăciunii lor, pentru ca, nesuferind ei cu nici un chip înjosirea, să se lepede din supunerea smereniei şi, prin înălţarea m inţii şi prin râvna cuvintelor mândre, rău făcând, să cadă degrab în păcatul m ândriei, arătându-se goi de cuvioşie. Şi de aceea D om nul crescând încă şi mai m ult m ulţim ea sm ereniei prin răb­ dare, porunceşte celui ce a fost lovit peste obrazul drept să-l întoarcă şi pe celălalt7, astfel încât prin aceasta să fie pălmuiţi dem onii cei căzuţi. > 5. Iar când îmbrăţişează liniştea, le stârneşte până la culme m ânia îm potriva firii bunătăţii, aducându-le furie, în scrâş­ netul dinţilor şi în înstrăinarea feţei, şi, aruncându-i în cu­ vinte nelegiuite de hulă, din pricina m ultor osteneli, şi în vărsări de sânge, îi trimit la pieire. Iar pe cel ce ajunge la spo­ rire în virtute, înfierbântându-1 cu fierbinţeală, îl întărâtă, 6 Ps. 63,4-5. 7 Mt. 5, 39.

Cuvinte ascetice

183

chipurile, pentru harul lui Hristos, la o râvnă cum plită şi îl goleşte pe nenorocit, cum că nu a putut să egaleze în vir­ tute pe aproapele. Şi pizm uind pe cel m ai tare decât el în lupta pentru credinţa în Dum nezeu, îl aruncă în răutate, pentru că slujeşte pe H ristos mai presus de el. Nu num ai în această privinţă îi despoaie dem onii de virtuţi, ruşinându-i înaintea îngerilor, ci îi cheltuieşte şi în întristări care vin din slavă deşartă, fiindcă unii ÎI cinstesc m ai m ult decât cinsteşte el pe D um nezeu şi sunt m ai sporiţi în D um nezeu decât el. Pe aceştia demonul invidiei îi face bucurie vrăjm aşilor spre pierzare, aprindere spre vorbe m ândre, cu privire la scăde­ rile celui ce îm preună cu el se sârguieşte să îm plinească faptele cele cuvioase. Căci unul ca acesta nu com pătim eşte pe aproapele cu plângeri, de teamă ca nu cumva el însuşi să fie ispitit de diavolul prin aceleaşi. De moartea mai-marelui se bucură, îndreptăţindu-se mereu pe sine, cel pururea în­ şelat şi înstrăinat de viaţa lui Dum nezeu. 6. D em onul acediei stă perm anent lângă m onah, adu­ când asupra lui som n adânc, negrijă pentru cugetarea lui D um nezeu, ură în suflet pentru nevoinţă, m oliciune în de­ lăsarea şi trândăvirea trupului, uitare în psalm odiile făcute în silă şi o oarecare beţie, după un scurt timp de abţinere de la vin, care îi zdrobeşte sufletul şi poftă de m âncăruri după puţină nevoinţă. Şi astfel, prin săturarea de pâine şi apă şi alte asem enea arme războinice şi stârnind în el plăceri de­ m onice, se face pe sine rob sieşi şi altora asem enea lui. Şi aşa, prin nălucirile de noapte, îndobitocindu-şi m intea, la trezire, ca un m iel legat este dus la tăiere prin iradierea8 în ­ chipuirii în plăcere. Şi dintr-odată îl aruncă în săvârşirea păcatului cu fapta. Uneori se tulbură prin săturare, alteori din pricina lipsei. Şi apoi şi în fapta slujirii se întovărăşesc spre cârtire. Şi punând piedică învăţării şi cugetării poruncilor 3 (3t7iauyda|aaTi, înseamnă strălucire, iradiere, trimiterea razelor.

184

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

Dom nului, îl aruncă pe el în com plicate griji nefolositoare şi pământeşti, în curiozităţi şi înşelări, abătându-1 spre preo­ cupări necuvenite monahilor, spre îndreptăţiri şi griji pen­ tru construcţii, sau lucrarea viilor, sau cugetarea agoniselilor şi aprinzându-1 pe el în acestea, îl fac neroditor şi neavând semn al virtuţii pentru -cunoaşterea înfricoşătorului scaun de judecată al lui H ristos şi, prin închipuirea num elui de monah, ruşinându-se pentru mulţimea păcatelor, sunt pedep­ siţi în osânda judecăţii. 7. Şi când sunt la început, îl lasă pe el deocamdată să aibă supunere, dragoste, blândeţe, luptă. Să fie com pătim itor, liber, fără prihană, răbdător, supus în privinţa celor poruncite, cu glas liniştit şi cu bune dispoziţii, fără să se ju re pentru ceva, fără cuvinte neruşinate spre neorânduială. Şi îl lasă pe el ca toate faptele bune să le grămădească în com oara cea din ceruri. Şi apoi, văzându-L pe Dumnezeu că se ridică spre aju­ torul lui, ca să-i scrie numele în cartea vieţii, atunci dintr-odată, ca un şuvoi năprasnic vărsând ispitele asupra lui, îi taie osteneala lui, ca să-l piardă prin pofte. Şi adunând pretexte binecuvântate pentru faptele lui, încep, prin îm potriviri şi lepădări, să-i strâmtoreze libertatea lui, încât să cugete furtul pâinii unuia, tulburându-i dragostea, f ăcându-1 să lepede în­ delunga răbdare, să aibă în vrăjmăşie supunerea care vine din smerenie, trecând cu vederea din mândrie cu dispreţ slujirea compătimitoare, spălându-se pe mâini de cel slab, trecând cu vederea auzirea cuvântului, părăsind nevoinţa pentru mâncări, lipsa jurământului transformând-o în jurăminte, iar liniştea, în zgom ot şi cuvinte de ruşine. Şi prin acestea, abătându-1 pe nenorocit de la iubirea de oam eni a lui D um nezeu, pre­ gătesc ştergerea lui din cartea vieţii şi, mutându-1 la diavol, îl scriu pe el în cartea pierzaniei. Şi astfel stăpânindu-1, îl con­ damnă la osânda morţii, la întunericul cel mai dinafară şi la foc nestins, acolo unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

Cuvinte ascetice

185

8. Iar când alege viaţa fără griji, îl stârnesc îm potriva cuvintelor lui Dumnezeu, rătăcindu-1 pe el prin cugete, purtându-1 ici şi colo într-o stare de agitaţie de nerăbdat şi îl clatină ca pe o corabie bătută de valurile mării încoace şi încolo. Şi zice gândurilor care curg şuvoi: „Pentru ce nu te foloseşti de puterea ta şi nu îţi faci propriul tău sălaş?". Şi de aici aduc asupra lui lăcomie, încep să-i sugereze: „acum fii m ult agonisitor, adună şi ceva aur şi du-te şi fă-ţi mănăstirea ta, ca să ai fraţi în puterea ta, spre a cânta şi a îm plini po­ runcile lui Dum nezeu şi rânduielile Lui, hrănind pe săraci. Şi după acestea, risipindu-i din staul, iarăşi încep, prin m o­ m elile lor, să-i aducă pricini de tot felul: că iată, aici este seninătate, şi pace, şi siguranţă, şi înfrânare, şi gura neîncetat slavosloveşte pe Dumnezeu, iar dincolo sunt tulburări şi ură între fraţi, aici e pacea trupului şi a lim bii de la cuvinte de ruşine. Şi uite-aşa îl fac pe cel ce nu are nim ic agonisit să fie distras spre construirea unui sălaş. Şi, fără să se m ai îngri­ jească de sfârşitul vieţii, este atras spre griji şi preocupări de m ulte feluri, în neluarea am inte la rugăciuni şi îl aruncă în întâlniri rele, pentru a nu-şi putea procura nici cele din viaţa de zi cu zi. Iar când îi dau lui ceva pentru o singură ispravă, aduc asupra lui înşeptit alte pagube şi, în această m uncă, îi fac sufletul gol de porunci şi îl aduc apoi la regretul de a fi plecat din mănăstire, că acolo, zic ei, duceai o viaţă neagonisitoare şi înfrânată, nu aveai nici o grijă de îm brăcăm inte, hrană şi băutură, ci răm âneai să-L slujeşti pe D um nezeu şi să vorbeşti cu El în rugăciuni şi psalm odii şi liturghii, ocupându-te cu citirea Sfintelor Scripturi. Şi de aici îl înaripează spre întoarcerea la m ănăstirea lui de m ai înainte, dar, lu~ ându-i-o înainte, întărâtă în răutate pe fraţi să nu îl primească înapoi. Şi la sfârşit, sălbăticindu-1 pe el îm potriva Păstorului, prin această meşteşugire şi prin aceste metode, îl întorc la cele lum eşti şi îl scufundă în păcatul lumii. Prin astfel de „bine­ cuvântate pricini", demonii, amăgind petrecerea fiecăruia din­ tre monahi, meşteşugesc să atragă tulburare spre batjocorirea

186

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

m onahilor şi spre pierzania lor în foc, lepădându-se de legea nepăm ântească a Celui Preaînalt. 9. D ar nim eni să nu-L învinuiască pe H ristos cu privire la acestea, ca Unul Care îngăduie să fie astfel expuşi cei ce se apropie de El. Căci prin lectura Scripturilor, monahul poate deosebi, prin răbdare, cele bune de cele rele ale dem onilor şi întărit fiind, se unge spre luptă în curăţia inim ii şi răb­ darea necazurilor şi poate să intre în împărăţia cerurilor. Ce oare? O, monahule, care vrei să te m ântuieşti, nu vei birui cugetul adus asupra ta, osândindu-1 pentru bine? Şi prin asemenea înfrânare, păzeşte-ţi pridvorul sufletului, care este trupul, şi vei avea în pace cele ce sunt ale tale în îm părăţia cerurilor, ruşinând pe demoni. Şi în locul caselor pe care gândeai să le agoniseşti, căzând la pământ, fii mult agonisi tor în cele duhovniceşti, replăsmuind cele de la Dumnezeu întru nestricăciune spre înnoirea vieţii nemuritoare a cortului tău trupesc şi duhovnicesc. Mai înainte de a trudi în via cea mai uscata spre ardere9, altoieşte întru tine virtutea pentru a deveni m lădiţă a viei celei duhovniceşti şi înţelegătoare a drepţilor împreună cu sfinţii îngeri. Ca nu cumva din pricina nepurtării de grijă a virtuţilor să fii distras spre hrănirea do­ bitoacelor, ci mai degrabă, fii fără de grijă prin înfrânare, păscând în pace spre odihnă caii de foc înjugaţi la carul pur­ tător de viaţă al Iui Hristos, având a te răpi pe tine pe cără­ rile văzduhului. Căci în această neagonisire fiind, îm brăcat numai în cojoc şi cu patruzeci de zile de post, profetul, sălăşluindu-se în muntele Carmelului, a aflat calea îm părăţiei, calea înălţării Domnului nostru Iisus Hristos,' Căruia fie slava » şi puterea acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

9 In 15, 6.

Cuvântul al XXH-lea

Despre ieşirea sufletului din trup şi despre puterile inteligibile ale răutăţii şi despre laudele îngerilor către Dumnezeu şi despre cei ce se află în păcate

1. Este de ajuns m ărturia Sfântului Pavel, ca să înfăţi­ şeze cât de dureroasă este ieşirea sufletului din trup, pe care obişnuia să o num ească ziua cea rea. D ar fiindcă dragostea ne îndeam nă în chip foarte necesar şi pentru tot folosul şi siguranţa, ridicându-vă pe voi de la cuvinte la război, vă vom încredinţa cununa biruinţei celei nemuritoare. C ăd zice astfel: * „întărifi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui, îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva unel­ tirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este îm potriva tru­ pului şi a sângelui, ci îm potriva începătoriilor, îm potriva stăpâniilor, îm potriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, îm potriva duhurilor răutăţii care sunt în văzduhuri. Pentru aceea luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta j

îm potrivă în ziua cea rea"1. C ăd strâm torarea ieşirii din trup este arătată ca fiind ziua cea rea. Sufletul este prins şi tras afară din trup, aşa cum ai scoate cărbunii din vatră. Atunci se înspăim ântă sufletul ieşind îm preună cu îngerii care sunt îm preună cu el în văzduh, cu diavolul şi cu demonii care sunt îm preună cu el, ca un amarnic vam eş care îm piedică sufle­ tele păcătoşilor să fíe trecute fără vătăm are de îngerii luminii spre m ăreţia cerurilor. 1 Ef. 6,10-13.

188

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

2. Iată, taină mare. vă spun vouă. Ştiu eu un om în neamul acesta2 care este convins că acum puţini sunt cei care îşi în ­ credinţează sufletele lor în m âinile îngerilor, căci s-a în­ m ulţit fărădelegea şi nedreptatea din pricina răcirii iubirii, şi dem onii sim t cei care le iau pe acestea. Pentru aceea se şi folosesc de chinuri fără milă îm potriva lor cu o cumplită ju­ decată, la desprinderea de corturile a nenumăraţi oameni. Şi acest om virtuos vedea cum demonii scoteau afară sufletele din trupuri, până ce urcau până la pleoapele ochilor şi atunci, el, vorbind aspru cu ei (cu demonii), în puterea Duhului Sfânt şi întinzându-şi mâna peste sufletul strâmtorat de mare nevoie, îndată aceia înfricoşându-se, îl lăsau şi plecau. Şi su­ fletul se întorcea la starea trupului. Acestea le vedea petrecându-se în fiecare zi din răutatea demonilor şi se ruga în sinea lui şi, suspinând şi întristându-se, deplângea omeneasca de­ şertăciune. Şi a strigat apoi, precum M oise, din inim ă către Dum nezeu, întrebând să afle ceva despre lucrul acesta. Şi i s-a descoperit lui prin Duhul Sfânt că, în vrem urile pre­ zente, din zece mii de suflete, abia câte unul se găseşte care ajunge în m âinile îngerilor, pe care îngerii cu laude, drept fiind şi fără de pată, îl iau cu cinste şi cu cântări, luptând îm potriva puterilor vrăjmaşe, precum este scris. 3. Luat fiind sufletul şi urcând din puterea acestei vă­ muiri (adică rătăcire), îngerii, din bunătatea care le stă în fire, pătimesc îm preună cu el şi se întristează când demonii îl în­ conjoară, încercând să vadă ce va fi la sfârşit şi sperând să vadă ceva dintr-ale lor strălucind în suflet. C ăd diavolul cere socoteală şi dă lăm urire îngerilor izbăvitori despre păcatele sufletului, că de ce a ajuns în răspunderea lui. Şi când în ­ cearcă astfel să-l smulgă din mâinile îngerilor, sufletul, biruit fiind prin vestirea faptelor lui rele, prădat, este dat în puterea stăpânitorilor întunericului care îl împiedică să urce spre cele mai de sus ale văzduhului, neavând n id un semn al virtuţii ca z Neam aici este folosit şi cu sensul de generaţie.

Cuvinte ascetice

189

merinde pentru mântuire. Că diavolul şade înălţat în văzduh ca un judecător, o învaţă însuşi dum nezeiescul Apostol, zi­ când: „Potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării"3. Căci însu şi Apos­ tolul o spune, ca unul care a încercat aceasta prin experienţă, prin faptul că a fost răpit, fie în trup, fie în afara trupului, până la al treilea cer4 şi, văzând în văzduh pe cel ce luptă su­ fletele, a istorisit acestea. 4. Căci în faţa uşilor stau diferitele puteri ale duhurilor răutăţii, potrivit cu poftele fiecăruia. Căci cercetează duhul curviei, dacă află pricină de stricăciune spre duhoare în suflet. Asem enea şi duhul uitării cercetează, dacă vreodată, îngreunându-şi inima datorită beţiei sau mâncării, a uitat ca să nu-şi mai aducă aminte de legea şi poruncile lui Dum nezeu. Cere socoteală şi duhul uciderii pentru trădare, dacă vreodată s-a spurcat cu sângiuri, iar duhul iubirii de argint îl cercetează pe el dacă a răpit vreodată ceva de la cineva sau nu a făcut milă. Vine la judecată şi duhul clevetirii, dacă vreodată s-a aprins să clevetească în mod mincinos pe cineva cu nedreptate, şi toate celelalte mii de duhuri ale puterii întunericului cer so­ coteală înaintea uşilor intrării în ceruri. A cestea văzându-le cineva, cu limpezime le-a istorisit şi a zis că nu erau stând în văzduhuri nişte închipuiri ale duhurilor, ci însuşi diavolul aştepta venirea sufletelor omeneşti. Şi văzând ceva şi auzind, aşa se năpustea asupra lor, însoţindu-le, şi înfricoşarea lui asupra lor, până ce se izbăveau, era mare, potrivit cu ceea ce s-a scris: „Domnul înalţă pe cei blânzi şi smereşte pe cei păcă­ toşi până la pământ, cântaţi Dom nului în m ărturisire, cân­ taţi Dum nezeului nostru în alăută"5. Alăută se socoteşte or­ ganul trupului. Şi va da în ceasul acela trupul ca sfânt şi cele dinlăuntru vor da slavă în binecuvântările m ărturisirii lui 3 E f.2 ,2 . 4 II Cor. 12,2. 5 Ps. 146, 6-7.

190

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

Dum nezeu. Ca să fie amintită răbdarea care este în truda trupului, potrivit cuvântului Lui cel sfânt pe care El însuşi l-a A

spus: „întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre"6, căci însuşi Hristos este nădejdea învierii lor, Dum nezeul tu­ turor celor ce sunt vii întru El, binecuvântat în veci7. Căci vor fi împreună cu însuşi Domnul, rămânând pururea în trupuri nestricăcioase. Fiindcă cinstea si slava în veci este a însusi îm păratului veacurilor, Celui nestricăcios, nevăzut, singu­ rului Dum nezeu înţelept. Căci îl vor vedea pe El atunci cei drepţi, după slava cea dată lor şi nepovestita făgăduinţă. A

j

>

5. Pentru aceasta sfinţii îngeri, îmbrăţişându-1, ca nişte prieteni, m ângâie cu m ângâiere m are un asem enea suflet curat care iese şi îl încurajează să fie fără frică. Iar asupra sufletului care a trăit în fapte rele, se aduce din timp în timp ca un vuiet. Că şi asupra lui Iov s-a întâmplat astfel. C ăd dia­ volul întrebând, a răsunat un vuiet de sus8 şi, cerând şi luând putere, a trimis înainte şi a pierdut tot ce avea. Iar la sfârşit el însuşi a venit să ispitească sufletul lui, neavând putere să îl piardă pe el. Iar când văd un suflet vinovat de răutăţile lor se bucură de pierzania lui, când acesta este condam nat. Iar în cazul sufletelor sfinţilor şi drepţilor, sunt în am ărădune şi plânsete, văzând împreună cu ele corul puterilor cereşti, care se bucură de faptele bune de D um nezeu cinstite, când are loc ieşirea din trup. Căci se pot auzi mii de zed de mii, ca dintr-un singur trup, într-un glas, răsunând către el: „Nu te teme, suflete, slujitorii tăi suntem ", căci îngerii înşişi se bucură, slujind sfinţilor ca lui Dum nezeu. Ceea ce Sfântul Apostol spune limpede: „că sunt duhuri slujitoare, trimise ca să slu­ jească celor ce vor fi m oştenitorii m ân tu irii"9. 6 Lc. 21,19. 7 Rom. 9, 5. 8 Iov, 1,19. 9 Evr. 1,14.

Cuvinte ascetice

191

6. Iar în ziua ieşirii, dacă sufletul este desăvârşit, va fi lui ceea ce este scris: „Duhul tău cel bun mă va povăţui la păm ântul dreptăţii", adică la păşunile Raiului, arătându-î lui toate. Si acolo Dom nul i Se va arăta lui tainic. Cum i-a 3 spus şi tâlharului că astăzi vei fi cu M ine în rai. Căci strigă şi sufletul: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru îm ­ părăţia T a" şi aude neprihănitul glas: „îm părăţia cerurilor înlăuntrul vostru este"10. Aproape este cuvântul făgăduinţei Lui şi dăruieşte sufletului întreaga împărăţie, zicând cuvântul acela profetic: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine, nu te rătăci, că Eu sunt Dum nezeul tău şi te în tăresc"11. Acestea le aude până la a treia zi a învierii M ântuitorului şi atunci se înalţă la ceruri. Iar acolo îl întâm pină vameşi răi, piedicile dem onilor în tot văzduhul, iar sufletul, luptându-se cu ei, fulgerând ca o văpaie, aşa trece cântând şi zicând: „Dom nul este luminarea m ea si mântuitorul meu, de cine 9 m ă voi teme? D om nul este >

apărătorul vieţii mele; de cine mă voi în fricoşa?"12 şi după ce îi biruieşte pe ei şi trece de toate puterile stăpânitorilor în­ tunericului, având cununa din florile Raiului, îl întâm pină pe el popoare şi neamuri, m ulţim ea îngerilor şi arhanghelilor. 7. Şi aşa până la patruzeci de zile este înălţat de-a lungul şi de-a latul cerurilor, potrivit înălţării Domnului, şi se închină Tatălui şi Fiului şi D uhului Sfânt. Tatălui şi Fiuiui Li se în­ chină, iar Duhul Sfânt stă în faţa lui m ijlocind, fiindcă Se num eşte M ângâietor. Şi iarăşi vede pe D uhul Sfânt şezând îm preună cu Tatăl şi pe Fiul şezând de-a dreapta D uhului, ca arhiereu, m ijlocind şi El pentru el. Şi iarăşi vede pe Fiul şezând şi pe Duhul cel Sfânt în slavă. Şi Tatăl cel dintâi cu­ prinde grumazul sufletului şi, sărutându-1, îi vesteşte lui neîntristarea, pentru că este şi se numeşte Tată a toată mângâierea. Şi atunci îl slăveşte pe el, dându-i lui arvunile cu m ână tare 10 Lc. 17,21. 11 Is. 41,10. 12 Ps. 26,1-2.

192

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

şi cu braţ înalt, punându-i pe cap diadema cununii slavei celei neveştejite în Duhul vieţii, fulgerând înaintea îngerilor, că are această arvună a vieţii veşnice şi a îm părăţiei cerurilor şi a desfătării Raiului. Pe acestea toate le arată sfinţilor îngeri care saltă, dănţuind îm preună cu sufletul pentru judecata C uvântului şi vor da laudă şi închinăciune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, slavoslovind în Aliluia. 8. Acestea sunt spuse nem incinos de către m ine, fiindcă şi însuşi Domnul mărturiseşte mie despre acestea în Sfintele Lui Evanghelii, zicând: Multă bucurie se face în ceruri'J pen­ tru m ântuirea drepţilor, după cum arată şi Fericirile Lui, zicând: „Fericiţi cei săraci cu D uhul că a lor este îm părăţia cerurilor"14. Iubiţii mei să ne sârguim să înfăţişăm Domnului trupurile noastre sfinte, spre cinstea sufletului prin slavă şi nestricăciune, ca iarăşi să le luăm pe acestea de la Dom nul. Şi potrivit Sfântului Profet Daniel, la trâm biţa venirii D om ­ nului, ridicându-ne din ţărâna păm ântului, vom fi albiţi şi străluciţi, ca strălucirea tăriei cerului, lepădând întinăciunea fărădelegilor şi materialitatea stricăciunii. Aşadar, să nu ni se pară a ne sfârşi viaţa noastră în cugetul trupului, căci trup şi sânge stricăcios nu moşteneşte îm părăţia cerurilor. Cum? Stricăciunea stăpâneşte asupra nestricădunii? Trupul păcăto­ şilor este stricădos, iar trupul cel curat este plin de nestrică­ ciune, este sfânt şi locaş vieţii. M ulte sunt relele trupului pe care Domnul, numindu-le poveri greu de purtat, iarăşi cheamă cu com pătim ire la pocăinţă: „Veniţi Ia M ine toţi cei osteniţi şi îm povăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi ju gul M eu asupra voastră şi învăţaţi de Ia M ine, că sunt blând şi smerit cu inim a si veţi afla odihnă sufletelor v o astre"15. 9 J

9. Este de ajuns ca o atât de m are m ângâiere a lui Dum­ nezeu să cheme sufletele noastre şi să ne îndrepte la jugul 13 C /L c .1 5 ,7 . 14 M t.5 ,3 . 15 Mt. 11, 28.

Cuvinte ascetice

193

cel m ai bun al Dom nului, care este nevoinţa aspră şi rugă­ ciunea, prin care trebuie să avem asemănare cu El pentru a fi şi noi neagonisitori, înfrânaţi, curaţi şi mai presus de plăceri. Şi nici să nu avem deloc cugetul trupului şi să nu ne înălţăm pe noi înşine în ochii noştri, d să ţinem nemânierea şi purtările blândeţii, fără slavă deşartă, fără sminteală, fără furtişaguri, fără lăcom ia pântecelui, şi în libertate, cu toată cuvioşia şi buna cuviinţă, ca unii care în fiecare zi murim, ca să trăim o viaţă asemenea îngerilor. Nu vă înrăiţi, fraţilor, în necazuri, nici nu socotiţi mare intervalul de timp pentru nevoinţă până la plecarea de aid, d gândiţi-vă că vremelnică este lupta prin necazurile trupului, ştiind că mai mare este, m ai presus de orice măsură,' intervalul veşnic nesfârsit al veşnicei vieţi. Ca y y y f unii care avem să rămânem cu Domnul pururea prin nădejde. Şi să nu socotească fiecare că este departe sălaşul lui, ca unul care pleacă într-un loc apropiat. La fel şi Domnul ne îndeamnă să avem fără şovăire înaintea ochilor pe cele cereşti şi, în ­ trebat fiind de noi să ne spună despre Tatăl, ca unor prieteni şi concetăţeni ai Lui, ne răspunde că îm părăţia cerurilor înlăuntrul nostru este16, Aşadar, însuşi Tatălui, îm preună cu Unul N ăscut Fiul si j cu D uhul Sfânt,' se cuvine slava în vecii vecilor. [Amin].

16 Lc. 17,21.

Cuvântul al XXHÎ-lea Despre petrecerea practică a monahului

1. Trebuie să râvnim, iubiţilor, mai presus de ceruri, căci însuşi făcătorul frumuseţii, Hristos, a zidit toate, îm păratul veacurilor, Cel ce Se odihneşte întru sfinţi. Aşadar, să cău­ tăm sfinţirea, curăţia şi lepădarea de lume şi, înstrăinându-ne ca nişte iscoade din viaţa aceasta, să plecăm la Dom nul Făcă­ torul, Care a suflat în faţa lui Adam, m ai înainte de cădere, în Raiul desfătării, să ne sălăşluim îm preună cu Dom nul. Căci adeseori oamenii plutesc pe m are pentru nişte avuţii stricăcioase spre pieire. Dar noi, vrând să ne agonisim îm ­ părăţia, să neguţătorim a plăti datoria relelor noastre, ca nişte străini şi pribegi pe pământ, plutind pe valurile de foc ale m inţii noastre, să ne îndreptăm la răsărit de Eden, în rai, acolo unde este bucurie nepovestită şi cunună, desfătare şi bucurie, viaţă şi nestricăciune, adevărată laudă şi slavă care nu cade, dănţuirile cu îngerii, vorbirile cu părinţii şi patriarhii, cu profeţii şi apostolii, nevoitorii şi mărturisitorii despre care /V

v\

zice înţelepciunea: „Va îm părăţi D om nul peste ei în v e a c"1 şi cei ce au trecut cu vederea cele ce trag la păm ânt se vor desfăta de bogăţia cerească. Căci m ărturiseşte şi Dom nul că cei ce au avuţii cu greu vor intra în îm părăţia cerurilor2. 2. Totuşi trecând cu vederea, pentru Dum nezeu, materia acestora prin lepădare, să nu ne lăudăm spunând vorbe mari cum că ne nevoim aspru, nici să nu ne dăm în spectacol cu 1 înţ. Sol. 3 ,9 . 2 Lc. 18,24.

Cuvinte ascetice

195

timpul răbdării noastre, ci potrivit cu dumnezeiescul Apostol: „Uitând pe cele din urmă, să tindem către cele dinainte"3, so­ cotind puţine pe cele vrem elnice, să aşteptăm pe cele mari nădăjduite. Nu sunt vrednice pătimirile de acum faţă de vii­ toarea slavă4. Căci vremelnicia şi uşurinţa necazului nostru, mai presus de orice măsură, ne lucrează nouă slavă veşnică, covârşitoare5. Şi ce îşi lasă cineva aici în depozit, aceea şi pri­ meşte. D ar să aşteptăm noi cele cereşti în locul celor pă­ m ânteşti şi în loc de cele vrem elnice, pe cele veşnice, şi în locul celor stricăcioase, pe cele nestricăcioase. Intru nestricădunea trupului, după cuvântul cel stăpânesc al Mântuitorului, fiind duhovniceşti şi fără de pată, căci m are este cununa pentru puţine nevoinţe ale trupului şi îm părăţia sfinţilor viaţa care rămâne în Hristos. Iar împărăţia păcătoşilor - moar­ tea în focul cel nestins şi întunericul cel m ai dinafară, unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor, împreună cu viermele cel fără de moarte, spre pedeapsă nesfârşită, cum spune David: „Cum se topeşte ceara de la faţa focului, aşa să piară păcătoşii de Ia faţa lui D um nezeu"6, şi drepţii să se bucure. C ăd, la ve­ nirea D om nului,' M ihail va trâmbita i din trâm bita i lui Dum nezeu şi puterile cerului se vor clătina şi morţii nestricădoşi vor învia şi înaintea feţei fiecăruia vor sta de faţă faptele Iui spre mustrare. Şi drepţii, răpiţi pe nori, vor m erge cu bucurie în întâm pinarea Lui, bucurându-se de slava D om nului. Iar păcătoşii vor fi luaţi în văpaia focului spre pedeapsă de la faţa lui Hristos. 3. Ce socotiţi că este de preferat, iubiţilor? Fie pentru puţin necaz, să vă agonisiţi desăvârşită nepătim ire spre odihnă, fie pentru o plăcere vrem elnică a lumii, şi sufletul, şi trupul să-l pui spre judecată şi necruţătoare pedeapsă. Să nu ne 3 1 5 6

Cf. Filip. 3 ,14. Rom. 8,18. Cf. II Cor. 4 ,17. P s.6 7,3 .

196

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

scârbim pentru necazuri, nici să ne îm puţinăm în ispite, nici să dezlegăm nevoinţa, d, potrivit dumnezeiescului Apostol, să ne întărim să biruim atacurile urătorului de bine, zicând: „Când sunt slab, atund sunt tare"7. Aşadar, să nu ne întoar­ cem spre cele din urm ă degeaba, nici să ne înşele pe noi de­ monii prin agoniseli şi griji nefolositoare, sau prin dragostea de tată sau mamă sau rude. Că însuşi D om nul porunceşte aceasta, zicând: „N im eni care pune mâna pe plug şi se uită A

_

îndărăt nu este potrivit pentru îm părăţia cerurilor . Şi ia­ răşi, celui ce voia să-şi îngroape tatăl îi răspunde: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, şi tu vino şi urmează-Mi M ie"9. Aşa şi noi, plini de dor, să-I urm ăm Dom nului ca nişte ucenici, făcând toate poruncile Lui. Dacă socotim că avem tată şi m am ă şi fraţi, însuşi M ântuitorul şi Dom nul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvântul, zice: „Iată m am a M ea şi fraţii Mei, pentru că fac voia Tatălui Meu cel din ceru ri"10. Nimeni nu va putea sta în locul altuia, nici nu va da răscum părare sufletului lui, nici nu va afla dneva cuvânt de mângâiere. Căd cel ce face, acela şi poartă povara. Aşadar, să ne păzim fără de răutate, fără de vină şi fără prihană, precum dreptul Iov, în toate ispitele care vin asupra noastră, ca să nu păcătuim nici cu buzele noastre, nid să nu vorbim în deşert, că şi pentru un cuvânt deşert pe care îl vom grăi, vom da socoteală în ziua judecăţii. Ci fie când ne bucurăm , precum Iov, să cântăm în cântări Dom nului, fie când suntem ispitiţi şi necăjiţi, la fel să răbdăm mulţumindu-I Lui. Pentru ca, precum Iov, luând mărturia, să fim fără prihană, drepţi, cinstitori de Dumnezeu şi adevăraţi în toată viaţa noastră, ca nişte simbriaşi cu ziua, ca să moştenim îm preună cu El îm părăţia cerurilor, în şanu­ rile Părintelui luminilor, mulţumind Dom nului nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava în v ed i vecilor. Am in. 7 II Cor. 12,10. 8 Lc.9,62. 9 Mt. 8, 22; Lc. 9, 60. 10 Cf. Mt. 12, 48.

Cuvântul al XXIV-lea îndemn către fecioară 1. Rouă pare să num ească dum nezeiasca Scriptură ceea ce pică din curăţia cerului, şi anume, curăţia fecioriei. Căci s-a pogorât de la Dom nul absorbind uşurătatea trupului şi făcându-1 să se liniştească din pofte. Pentru aceea şi Duhul Sfânt, aflat fiind spre binecuvântarea harism elor, îm podo­ beşte fiecare petrecere. Căci m ireasă a lui H ristos este fe­ cioria întru sfinţire, fiindcă D um nezeu locuieşte în trup fără prihană şi slava Celui fără prihană şi a Celui Preaînalt sălăşluieşte ca într-un templu împărătesc, odihnindu-Se întru sfinţii Lui. Şi se bucură cercetarea dreptului, strălucită ca aurul, întru curăţia acestei feciorii şi ca argintul cel lămurit prin post şi rugăciune. Aceştia sunt ca pietre preţioase, purtând în simţurile lor seninătatea şi blândeţea prin post, potrivit cu ceea ce spune profetul „pietre sfinte se rostogolesc pe păm ânt"1. Şi fericit cu adevărat este să fericeşti fecioria cea îm podobită prin toată virtutea spre a fi râvnită. Căci D um nezeu nu ad­ miră, nici nu Se desfată de frumuseţea cerului şi de podoaba din el, nici de mărimea pământului sau înălţimea văzduhului, pentru că pe toate le-a făcut slujitoare omului, şi nu se asea­ mănă cu el nici una dintre făpturi. D acă omul, păcătuind, a fost pus domn al tuturor celor văzute, cu cât mai bun este cel ce-si săvârseste viata în înfrânarea fecioriei? U nul ca acesta,' 9 9 9 purtător de cunună, va petrece şi va domni în cămările cele ne­ grăite ale lui Dumnezeu peste cele nestricădoase, luând cununa chemării de sus. Acolo şi trupul sfânt şi fără de prihană şi curat, >

1 Z a h .9 ,16.

198

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

înaintând, poate să fie îm podobit duhovniceşte. Căci acesta este creaţia > lui Dum nezeu care are frumuseţe cerească, j lutul nostru cel ieftin. Căci nici întru o altă m ărim e sau frumuseţe a făpturilor nu şade [Hristos] de-a dreapta Tatălui, strălu­ cirea slavei Lui şi caracter al ipostasului Lui, ci întru trupul nostru şade pe înălţim ea tronului, atât de m ult cinstindu-1. Pentru aceea şi noi, păzindu-ne pe noi înşine şi schim bând trupul nostru în altul, duhovnicesc, ne prefacem , potrivit slavei chipului Lui, a Celui ce în chip înţelept ne-a adus pe noi la existenţă. 2. Cine este, aşadar, credinciosul şi înţeleptul care poate, precum neguţătorul cel bun, să arate în cinste m ărgăritarul cel nepreţuit2 care este sfinţirea cea prin feciorie? C ăd cerul şi păm ântul şi marea, de ai spune, nu este asemenea cu acesta. Fiindcă este m ai presus de toţi şi pe toate le are supuse sub picioarele lui. Şi chiar de ai spune puterile cele mai presus de ceruri, n id astfel nu ai găsi ceva asem enea lui, fiindcă aces­ tea, slujind, se închină lui pe tronul lui Dum nezeu. Oare nu ne vor ocări pe noi, cei ce suntem nepăsători faţă de această taină şi nu vor aduce asupra noastră cele m ai grele osânde ale focului şi ale întunericului, ca unii care am insultat fru­ m useţea chipului Ziditorului, prin faptul că ne-am stricat trupurile? O, ce slave au a strălud făgăduinţa arhanghelilor, luminoase şi fulgerătoare, întru care mai înainte am fost cin­ stiţi cu toţii! C ăd aceasta arătând-o şi Domnul zicea: „Atund A

vor străluci drepţii ca soarele întru îm părăţia Tatălui lor

-

.

3. Cum, aşadar, vom dobândi fedoria şi podoaba cea întru ea, ca să fim gata a ne odihni cu Mirele în cămara cea nespur­ cată? Priveghind cu inim ă veghetoare, ca să nu fim prădaţi cu nimic de plăcerile cele rele, având candelele noastre lumi­ noase spre a aprinde în noi pururea harism a lui D um nezeu 2 Cf. Mt. 13, 46 3 Mt. 13, 43.

9

199

Cuvinte ascetice

pentru orice faptă. Căci această curăţie nu este num ai nu­ mele fecioriei, încât să îndrăznim a face adulter cu alţii, ci o strică pe aceasta gândurile spurcate, dezm ăţul m âncăru­ rilor, băutura de vin, nepurtarea de grijă de rugăciune şi psalmodie, privegherile cu Ienevire, şi nemilostivirea faţă de săraci. Această feciorie nu este recunoscută de Dum nezeu. Căci brăţările ei cele scumpe sunt postirile zilnice şi înfrânarea de la feluritele mâncăruri, colierul ei, blândeţea, iar cu m ărgăritarele alese se îm pletesc m ilosteniile. Brăţările de la picioare, umbletul cu pace, slujind Domnului, toată ziua, mitra capului ei, din aur curat, rugăciunea şi psalm odia arătate lui H ristos în cupele din m âinile sfinţilor arhangheli. Căci este scris: Pe capul lor, laudă şi bună cuviinţă. Pe pieptul lor, brâu având chipul îm păratului pentru a-1 îm piedica de la gânduri rele. Inima curăţită şi schim bată în Dum nezeu, în a m edita cele ale Dom nului, a cugeta cele ale Lui, a fi în legea Lui ziua şi noaptea, a-şi aminti poruncile Lui şi a păzi dreptăţile Lui. Căci acoperăm ântul cel vrednic al curăţiei feciorelnice este a cinsti pururea pe Dumnezeu şi a priveghea în D om nul pentru nădejdea venirii Lui, după asem ănarea fecioarelor celor înţelepte care, recunoscute, au intrat întru odihna M irelui celui fără de moarte. Căci fără virtutile cele » îm podobitoare, după vrednicie, ale fecioriei nu este curată feciorie. Căci este adulteră, stricată de alte plăceri. Căci fe­ meia cinstită după umblet şi după podoaba veşmântului este recunoscută ca liberă şi înfrânată. Iar cea desfrânată, întinându-se pe la colţuri, am ăgeşte pe toţi prin neorânduiala ei, spre a nu se odihni îm preună cu bărbatul cinstit. Astfel, pe fecioarele lipsite de virtuţi, stăpânite de somn, cu cande­ lele stinse, Domnul le numeşte nebune, închizându-le lor uşa şi zicându-le lor: „Adevărat, adevărat zic vouă, nu vă ştiu pe /V

v oi"4. Căci fecioria desăvârşită, îm preună cu virtuţile, a oprit 4 Mt. 25,12.

200

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

soarele pe cer la porunca lui Iisus Navi5. Fecioria, împreună cu virtuţile, a oprit ploaia în întreaga lume pentru trei ani şi şase luni, la porunca lui Ilie6. Fecioria, îm preună cu virtu­ ţile, a învrednicit pe Inaintemergătorul să atingă neprihănitul c a p , prin care a fost arătat mai m are [decât toţi cei născuţi din fem eie]8. Fecioria, îm preună cu virtuţile, pe ucenicul pe care îl iubea Dom nul, l-a prim it să cadă la pieptul Celui ce poartă toate9, Şi pe mine, aşadar, Stăpâne, prin feciorie şi vir­ tuţi, păzeşte-mă neosândit, pentru nemăsurata Ta bunătate, învredniceşte-m ă şi pe mine să dobândesc căm ara de nuntă, Mirele cel nestricăcios, având haină de nuntă, împreună cu cei ce se tem de tine. Că binecuvântat eşti, îm preună cu slăvi tul Tău Părinte şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Am in.

5 6 7 8 9

Ios. 10,12-13. III Rg. 17,1. C/. Mt. 3,15. Mt. 11,11. Cf. In 13, 25.

Cuvântul al XXV-lea

Despre virtuţi şi statornicia monahului 1. Sângele m ucenicului nu este m ai de preţ decât petre­ cerea monahului. Pătimirea muceniciei este din constrângere, reaua pătimire pentru virtute a monahului este de voie. Aşa cum Dom nul prin bunâvoire a prim it patim a pentru noi, la fel şi petrecerea nestricăcioasă a m onahului poartă, în tot trupul, crucea patimii mântuitoare. Curăţia monahului tem­ plu sfânt al lui Dum nezeu este. Căci unii în cojoace şi sfinte piei, alţii în munţi şi peşteri şi în crăpăturile stâncilor, în ne­ voi, în necazuri1, rău pătimind, au plinit toată tăria nevoinţei şi au îm brăcat puterea nestricăciunii îngerilor. Pentru care pricină şi dum nezeiescul Apostol a învăţat, zicând: „Când sunt slab, atunci sunt tare"2. C ăd sunt mulţi satrapi şi arhonţi ai dem onilor care ziua şi noaptea tulbură cu război m intea m onahului. Căci unul îşi aduce tabără şi, pe cel ce este în înfrânare, îl săgetează cu foame. Şi, când sunt gata să îl do­ boare, monahul, amintindu-şi de bunătăţile viitoare ce au să fie dăruite de Dum nezeu, prin rugăciune, ca şi cu o sabie, îi pierde pe aceştia. Apoi altul, stând îm preună cu monahul, îi aduce în minte grija ce avea pentru bunurile proprii în lume, pentru aur şi veşminte şi toată bogăţia, pare să-şi arunce să­ geţile pe drept. Atunci m onahul, am intindu-şi de iertare, cugetă la partea înţelegătoare a sufletului, potrivit aceluia care spune că „nimeni dintre cei vii nu-i drept înaintea T a "3. Aceia 1 Cf. Evr.11,38. 2 II Cor. 12,10. 3 Ps. 142, 2.

202

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

iarăşi căzând, se fac nevăzuţi, ducându-se plângând la îm ­ păratul lor, ca unii care nu au putut nim ic pentru biruirea m onahului. 2. Iar ei, venind la unele ca acestea, aduc focul cel mai crâncen, săgetând trupul m onahului spre patim ă şi cu­ noaşterea curviei, apoi, când aceştia îl stârnesc prin aceste săgeţi şi când monahul este biruit de gânduri, ca de sângiuri, atunci am intirea nestricăciunii, faptul de a fi aproape de Dum nezeu, îi am eninţă mintea cu frica lui D um nezeu şi cu frica focului şi a întunericului altor asem enea pedepse. Şi astfel izbăvit fiind ca printr-un aliat, doboară pe căpetenia dem onilor. Şi ca un rege care cade sub răni, care tremură la num ele regelui mai puternic, la fel şi tatăl răutăţii se biruieşte şi numai la amintirea numelui cununilor. Dar nici când vrăjm aşul cade, nu trebuie ca m onahul să fie nepăsător. Şi mereu acesta trebuie să fie, precum heruvim ii şi serafimii, ochi pentru vederea virtuţilor şi întreg, precum focul, pentru arderea vrăjmaşului. Pururea, cu frica şi cutremur şi cu lacrimi şi um brit de aripile smereniei şi ale m odestiei, să-L laude pe Ziditor cu slavoslovie fără de tăcere, depărtându-se de slavă deşartă, păzind dreapta socoteală şi având dragostea sădită în el, să vorbească cu măsură, să nu-şi um ple pânte­ cele, să nu se certe pentru lucruri deşarte, să se cerceteze pe sine şi să-şi educe voinţa, să nu fie iubitor de argint, să nu fie iubitor de stăpânire asupra aproapelui, să doboare lauda, dimineaţa să fíe în rugăciune, noaptea să fie ca o pasăre sin­ guratică pe acoperiş4, voia lui Dum nezeu să o facă prin slu­ jirea oamenilor, să nu fie biruit de orice m işcare a cugetului, să îm plinească cu fapta, mai înainte de toate, cele pe care le învaţă. 3. Aşa este viaţa monahului. Şi după toate aceste vir­ tuţi, să cugete şi la alte nevoinţe ale trupului, muceniceşte, 4 Ps.101,8.

Cuvinte ascetice

203

după putere. Căci aşa cum marea prim eşte toate celelalte râuri şi niciodată nu se umple, până ce cerul şi păm ântul se vor învechi,7 asa dorul > trebuie si > m onahului să-i fie nesăţios » de a răbda pururea luptele cele aduse asupra lui, până la ieşirea din trup, ca să se laude întru cele scrise de D avid: „Pe calea poruncilor Tale am alergat, când ai lărgit inim a m ea"5. Să alergăm, aşadar, şi noi, fraţilor, ca să fim încununaţi, îna­ inte de a fi închişi dincolo de uşa pe care nu o va deschide nici rugăm intea, nici pocăinţa, nici lacrim ile, nici plânsul. Cum spune şi dreptul Iov, care a îm plinit atât de m ari vir­ tuţi: „Moartea este omului odihnă"6, adică încetare a faptelor. Căci calea acestuia este ascunsă7, neavând petrecere spre faptă bună. Căci „l-a închis pe el jur îm prejur, zice, Dom­ nul"*, după sentinţa împotriva fecioarelor celor nebune care ziceau: „Doamne, Doamne, deschide-ne nou ă"9, le răspunde acel: „Amin, amin vă zic vouă, nu vă ştiu pe voi". Pentru ce? Fiindcă nu au purtat în corturile trupului, ca untdelemn, stră­ lucirea petrecerii din timpul vieţii, ci au răm as ruşinate şi fără scuză înaintea lui Hristos. Dar noi să-L rugăm să ne rânduiască pe noi, îm preună cu fecioarele cele înţelepte, că Lui I se cuvine slava, Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

5 Ps. 118,32. 6 Iov 3,23. 7 Ascunsă în sensul de neştiută. Moartea nu este odihnă, în sensul mutării la odihna cea veşnică, aici sensul lui ăvăn avaic, este mai mult de încetare, cum tâlcuieşte sfântul Simeon, încetare a faptelor, adică omul nu mai poate lucra nimic. Nu are în vedere odihna celor mântuiţi. Prin ur­ mare, calea acestui om este ascunsă, adică neştiută, tăinuită, fiindcă nu ştie că merge la iad, neavând petrecere spre fapta bună. 8 Iov 3, 24. 9 Mt. 25,11; Lc. 13,25.

Cuvântul al XXVI-lea

Despre parte din dumnezeieştile vederi şi descoperiri de care a fost învrednicit Simeon de Dumnezeu 1. Veniţi, iubiţii mei, veniţi, părinţi şi fraţi, să vă înnoiţi prin cuvintele vieţii veşnice, văzând cât de scurt este veacul de acum, întru care locuim ca nişte străini, şi ca nişte pri­ begi, tinzând către cele dinainte şi pe cele din urm ă uitându-le1 şi adeseori, înviforaţi fiind de patimi, ca în valul lumii, să urm ărim limanul, acolo unde este toată liniştea, seninul şi nepătim irea şi biruinţa nebiruită. Acolo este lum ina cea neapropiată, Dumnezeu, bucuria şi tărâmul celor vii, al vieţii şi nestricăciunii, odrăslind nestricăcioasă desfătare. Căci aceasta au dobândit-o prin cuvântul lui Dumnezeu cei blânzi, că sunt moştenitorii pământului. Căci spun exact că, uitând cele din urmă, au trecut prin rele, putând să scape de tâlhari şi de fiarele cele rele, de barbarii cei nelegiuiţi şi începă­ torul răutăţii. Au prim it ţara cea nebiruită, acolo unde, [Hristos], coborându-Se pe la chindii, adică la sfârşitul să­ vârşirii lumii, este pururea îm preună cu ei, locuind în ei în chip vădit, umblând şi amestecându-Se cu oamenii cei vred­ nici de El, fiind D um nezeu fără de moarte. D in îm belşugarea Lui i-a îm podobit şi i-a făcut pe ei oam eni cereşti şi fără de moarte, păziţi întru nestricăciune şi răm ânând ne­ zdrobiţi. Prin această bucurie vor uita toate relele din urma lor, adică ale întunericului şi ale focului pedepselor. Frică şi glas de plângere nu se va găsi în aceştia, fiindcă ei, potrivit 5 Cf. Filip. 3 ,1 3 .

Cuvinte ascetice

205

fericitului cuvânt, au plâns acum. Prin negrăită bucurie vor fi m ângâiaţi. Slavă şi veselie în bucurarea de bunătăţile dăinuitoare, bună cuviinţă şi neveştejitele cununi pe capul lor, având crucea în laudă, bătută în diademe. Şi pentru aceasta fuge de la ei chinul şi întristarea şi suspinul. Căci nu au luat aminte spre cele din urmă, aşteptând lucruri deşarte, fiindcă acestea sunt deşertarea deşertărilor2 şi toate sunt deşertă­ ciune. Căci a zis şi Fiul lui Dum nezeu cel Unul N ăscut celui ce-L ispitea: „M ergi înapoia M ea, satan o"3. Căci şi fem eia lui Lot, poftind ţara nelegiuiţilor aruncaţi în văpaia focului, întorcându-se spre cele din urmă, prin pedeapsa neascultării, s-a prefăcut într-un stâlp de sare, nem aiputând deloc să ur­ m ărească odihna vieţii prezente. 2. Iar cele din urmă, în care am fost într-o viaţă fără folos, să le uităm şi să tindem înainte spre bunătăţile virtuţilor. Pentru ca cei ce vor să privească nebuneşte spre cele din urmă să se minuneze de mântuirea noastră şi cei care şi-au încheiat viaţa întru cele ale trupului să se m ustre. Fiindcă vor fi ju ­ decaţi de hotărârea Domnului, care zice: „Nimeni care pune m âna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru îm ­ părăţia cerurilor"4. Acest cuvânt nemincinos a fost trecut cu vederea de mulţi, precum spune iarăşi El însuşi: „Lăsaţi-i pe ei, orbi sunt, iar dacă orb pe orb va călăuzi, am ândoi vor cădea în groap ă"5. Iată, aceştia au aruncat toiagul, neluând crucea Dom nului, în jugul poruncilor date de Dum nezeu, ca să nu se supună umblând în urm a voii Lui, căci bâjbâie prin întuneric, căzând întru necunoştinţa minţit, plini de pof­ tele patim ilor. Este de folos să supunem sufletele noastre lui Hristos, fiindcă lumină este. Căci este lumină mai presus de toată lum ina de care se umplu toate, lum inând sufletele 2 3 4 5

Eccl. 1,2. Mc. 8, 33. Lc. 9, 62. Mt. 15,14.

206

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

noastre cu lum ina poruncilor Lui. Şi prin biruinţa prin tru­ pul sfânt pe care l-a primit, ne-a dăruit nouă să ne lăudăm şi să îndrăznim să biruim lumea6. Fiindcă neputincios a de­ venit diavolul, rănit fiind prin cuiele crucii şi nem aiavând nici o putere. Boldurile morţii au încetat, prin faptul că nu m ai adăugăm păcat la păcat. Căci a întărit sufletele noastre prin nem urire, prin voinţa şi siguranţa prin El către Tatăl. Intru care a suflat Duhul, sfinţindu-ne pe noi spre cugetul cel ceresc. Căci ceea ce e pământesc, păm ântesc fiind, se nu­ m eşte stricăciune, adică destrămare. Iar ceea ce este sfânt, fiind din cer, prin El se sfinţeşte, sfinţind pe cei care prin alegere cugetă cele ale lui Dum nezeu. 3. A ceasta este calea vieţii Celui care Se aduce pentru toţi jertfă sfântă Tatălui, prin care suntem călăuziţi spre toată cunoştinţa, ca să cunoaştem prin virtuţi voia Celui nenăscut. Fiindcă nimeni vreodată nu a cunoscut voia Domnului, afară num ai de Cel născut din El în chip de negrăit, Fiul Unul născut şi Dumnezeu Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos, Care este Dum nezeu fără de moarte, m ai presus de toată nem urirea, deopotrivă cu dum nezeirea Tatălui celui bine­ cuvântat, având m ărim ea puterii m ai presus de toate, Care ne-a dat nouă duhul iubirii Lui,' ca să cunoaştem cele dăruite i nouă de Dumnezeu, pe care le şi grăim. Să cerem, aşadar, cu toată credinţa noastră, să cerem cu nădejde şi cu străpun­ gere, să batem şi ni se va deschide nouă. Prin credinţă şi nădejde, ştim a ne apropia de uşa prin care vom şi intra la Tatăl. Căci aceasta este uşa vieţii noastre, trupul Domnului, şi drepţii vor intra printr-însa. A ceasta este viaţa lungă, pecetluită în siguranţă şi deschisă prin cunoştinţa şi voinţa bunătăţilor veşnice, dăruite celor buni de la D um nezeul a toate. Această uşă a mântuirii ne arată nouă chipul măreţiei, ne descoperă prin bunătatea Lui nem urirea, viaţa,, nestricădunea, mila şi împărţirea harismelor. Astfel au auzit prietenii: 6 Cf. In 16, 33.

Cuvinte ascetice

207

„cel ce M -a văzut pe M ine, a văzut pe Tatăl, şi nim eni nu poate vedea pe Tatăl decât num ai Fiul şi celui căruia va voi Fiul să-i descopere'* . Şi iarăşi: „De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M -ai cunoscut Filipe? Cel ce M -a văzut pe M ine a văzut pe Tatăl, dar de acum II cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi v ăzu t"8. Aceasta a spus-o şi pentru cei mulţi chem aţi şi aleşi, cei ce vor să moştenească împărăţia cerurilor. C ăd pe unii ca aceştia, i-a fericit ca fiind săraci cu duhul9. N u i-a num it fericiţi pentru avuţii, ca să aflăm de la El, de la Care este toată în­ văţătura, iubirea de oameni, m ijlocul m ilei şi al bunătăţii şi sm erenia inimii, prin care se află odihna sufletului lum inat de Dum nezeu. Căci nim eni nu este bun, afară num ai de El însuşi, Dumnezeu, Cel ce a grăit prin Evanghelie, de a Cărui bunătate îm părtăşindu-ne, ca dintr-un izvor dulce, vărsăm veninul udgător al şarpelui şi îl iubim pe El din toată inima adică pe Tatăl; din toată puterea - adică, pe Fiul, Cel ce ne-a m vrednidt pe noi de aceste bunătăţi, prin Care sunt toate; şi din tot cugetul - pe Duhul Sfânt, Cel ce călăuzeşte m intea noastră. Căci zice Solomon: „Duhul Tău cel nestricădos este în toate. Prin El inima noastră nu este fără putere, genunchii noştri nu sunt slăbănogiţi a alerga pe calea vieţii. Ochii minţii văd cele ascunse şi încă departe. Covârşitoarea taină întrece cerurile, fiindcă cele de acolo sunt ascunse în petale, iar ară­ tarea lor se descoperă privirii nem aterialnice. 4. Fiindcă D um nezeu este nem aterialnic şi cel curat cu inim a ce cugetă cele ale lui Dum nezeu va vedea pe D um ­ nezeu, în fericirea anilor fără sfârşit. Iar apoi, pentru virtu­ ţile care sunt la el, va fi în bucurarea de bunătăţi. M are este, aşadar, arvuna, prin faptul de a se îm părtăşi curat şi bine plăcut de cele hotărâte în propriile tim puri prin Cuvântul cel sfânt al lui Dum nezeu, adică prin Care ne este dat nouă 7 M t 11, 27.

8 In 14, 8; 7. 9 M t.5 ,3 .

208

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

harul şi adevărul, Iisus Hristos, Dom nul nostru. Căci Acesta este Calea şi Adevărul şi Cartea vieţii, văzut în sânul părin­ tesc şi cunoscut tuturor fiilor luminii, având slava de la Tatăl, ca Fiu U nul născut, plin de har şi de adevăr şi slăvindu-i pe cei ce II slăvesc pe El. M are bine este să priveghem şi să ne rugăm , ca să nu intrăm în ispită1". Aceste ispite sunt m işcă­ rile trupeşti şi noaptea care întunecă, priveliştea lucrurilor pământeşti văzute, în îndreptăţirile necredincioşilor şi necu­ raţilor şi ale celor ce cugetă rele, în nepurtarea de grijă a sufletelor lor. Aceştia sunt porcii şi câinii, al căror obicei este cârtirea si lătratul în viata necurată. Iar cei curaţi cu inima, care păzesc faptele curate, cred în învăţătură, fiindcă pen­ tru ei, binele desăvârşit este a-L vedea pe D um nezeu şi a m oşteni cele bune de la Dum nezeu. Căci în chip de negrăit şi lăudat, aşa de mari daruri ne sunt dăruite nouă, fiindcă o asem enea începătorie a puterilor este dată oam enilor. 5.

N im eni dintre îngeri nu a prim it o asem enea făgădu­

inţă, fiindcă ei sunt slujitori ai unora ca aceştia11 din pricina dum nezeirii care se află în ei. D ar nici nu pot privi la firile bunătăţilor păstrate în slavă, până ce vor veni vrem urile m oştenitorilor. Când dumnezei si fii ai Celui Preaînalt vor fi numiţi făcătorii de pace pe care D um nezeu i-a învred­ nicit să fie făcuţi fraţi ai Creatorului a toate şi ai Stăpânului. Căci au im itat pe Dum nezeu spre a face bine. Şi au ţinut în toate neschim barea păcii, fără de răutate fiind, după pilda Celui fără răutate, nestricăcioşi şi curaţi, în chipul Com orii celei nestricăcioase a curăţiei, fără de pizm uire, după pilda Celui ce dă în dar bogăţiile Sale, prin poruncile Lui, prin a nu ne m ânia pe vrăjmaşi, ci mai m ult să le facem bine, din pricina bunătăţilor celor făgăduite nouă. Pentru că avem po­ runcă să ne rugăm pentru cei ce ne batjocoresc, ca să priso­ sească dreptatea sfinţilor mai m ult decât cea a cărturarilor »

10 Cf. Mt. 26, 41. 11 Adică ai sfinţilor.

j

209

Cuvinte ascetice

şi fariseilor, adică decât legea oam enilor. Căci Dum nezeu covârşeşte legea. Ca nu cumva puţin zicând, să înm ulţească cuvintele, s-au asem uit lui Dum nezeu prin buna vieţuire, săvârşind cu faptele cele care sunt plăcute Lui, după cum si au atâta m ărim e a bunătătii. Si dum nezei sunt si au doy y y bândit pe Tatăl tuturor îm preună cu Fiul Unul N ăscut, în Duhul Sfânt. Pentru aceea şi fii, şi prieteni, şi fraţi, şi m oş­ tenitori s-au făcut pentru a fi totul în toate. Căci din El şi prin El sunt acestea. î

6. D e aceea D um nezeul dumnezeilor, Dom nul, a grăit şi a chem at păm ântul de la răsăritul soarelui până la apus. Căci din Sion este bunăcuviinta i frum useţii t Lui. Dum nezeu în chip vădit va veni, Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui12, unora, cele bune, altora, cele rele. Pentru aceasta ne-a fost nouă dat să auzim: „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că acelora este împărăţia cerurilor"13. Cine este cel prigonit? Cel ce urm ăreşte cele bune şi este prigonit de cei răi. Căci virtuţile îşi urm ează una alteia, râvnind pe D um nezeu, şi ajung să crească prin faptele bune în părţile lor, sânurile lui Dumnezeu, adică împărăţia cerurilor. Căci propriu lui Dum­ nezeu este orice bine. Şi cel ce lucrează în ceea ce este propriu lui Dum nezeu este dus la Dum nezeu, devenind m oştenitor şi fiu, pentru ca, împreună cu Fiul iubit, să moştenească toate, adică toată desfătarea celor bune. Pentru că, fiind pe pământ, s-a făcut chip şi asemănare al modului de viaţă al Cuvântului celui nestricăcios, Dum nezeu. Pentru aceasta, iarăşi a venit Cuvântul locuind în noi, voind să ne asume pe noi, pentru ca, nepizm uitor şi bun fiind, să ne arate îm preună m oştenitori celor proprii Lui. Căci aruncând ca o săm ânţă în păm ântul nostru prin m oartea noastră, hrănind în el m ulte boabe vii, le-a dat Tatălui, din care va da rădăcina Lui cea nemuritoare. D ar pricina binelui este libera alegere, întru care, cei ce vor, 12 Cf Mt. 16, 27. 13 Mt. 5,10.

210

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

devin de un trup şi copărtaşi cu El şi, crescând prin grăsimea păm ântului, îşi dau la vrem e rodul. Şi sunt cunoscuţi lui D um nezeu ca tărie a pâinii, adică viaţa dăinuitoare, uniţi fiind cu lum ina nemuririi. 7. A cest Cuvânt necuprins, S-a făcut cuprins, ca să ne cuprindă pe noi. Şi a altoit m ăslinul sălbatic din noi, prin Tatăl nem uritor, şi ne-a dat nouă să avem, prin milă, roade coapte. Şi să fim mai m ilostivi faţă de toţi oam enii, iubitori de bine, iubitori cu dragoste părintească, apropiindu-ne de nem urirea Lui, de nepizm uirea Lui şi nerău ta tea Lui, de milele, de bunătatea Lui, cuprinzând sau m ai degrabă fiind cuprinşi de ceea ce este propriu dum nezeirii Lui, pentru ca să fugim de cele rele, prin aşteptarea celor bune. Despre care şi spune: „Fericiţi veţi fi când vă vor ocări pe voi şi vă vor pri­ goni şi vor spune tot cuvântul rău îm potriva voastră, m in­ ţind pentru Mine. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri"14. în al doilea rând, cine sunt cei ce pri­ gonesc? Dem onii şi atacurile lor, ocărând sufletele strălucite de Dum nezeu. Căci în atacul lor suferind înfrângerea, spun tot cuvântul rău împotriva noastră în cele văzute stricăcioase. Căci acestea sunt cele de care se folosesc îm potriva noastră, ca să ne convingă prin vederea celor văzute stricăcioase. Şi m int cu privire la cele pe care le avem în nădejde şi în pri­ vinţa făgăduinţelor - învierea din morţi întru nestricădune, cu slava veacurilor nestricădoase pline de desfătările nestricăcioase. Căci aşa au prigonit m ai înainte de noi pe profeţi, cugetele preexistente, întru care m inunaţi s-au făcut prin ostenelile cele bune. Pe profeţi i-am num it preexistenţe, [referindu-mă] la cei ce au luptat pentru aceste [făgăduinţe]. Dar numesc preexistenţă nu faptul de a preexista noi, ci dă­ ruirea bunătăţilor pregătită de la întemeierea lumii, după cum 14 Mt. 5,11-12.

Cuvinte ascetice

211

a fost spus de El cuvântul: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de m oşteniţi îm părăţia cea gătită vouă de la întem e­ ierea lu m ii"15. 8. Râvnind să urm eze acestui început, au răbdat toate pentru Hristos, profeţii prigoniţi, apostolii ocărâţi, m uceni­ cii pătimind, cei care au urm at viaţa singuratică alegând să se nevoiască, îm preună cu alte fapte duhovniceşti. D ar a făgăduit celor ce puţin s-au ostenit să le dăruiască multe. Cei care aici erau fără cetate, dincolo erau cetăţeni, cei care aici erau săraci pentru Hristos, dincolo erau plini de bogăţia nestricăciunii. Cei care aici erau robi pentru H ristos, dincolo erau împăraţi. Cei care aici erau nebuni pentru Hristos, din­ colo aveau m intea lui Dum nezeu, cei care aici erau fără de cinste, dincolo erau plini de cinste, a căror laudă era de la arhanghelii lui Dum nezeu şi a căror slavă este nobleţea în H ristos a dumnezeirii. Căci orice cuvânt al drepţilor este cuget al Tatălui, adică potrivit Fiului care S-a am estecat în lume, dăruind înţelepciunea de a fi slabi pentru H ristos, de a sărăci şi a fi nebuni, deznădăjduiţi şi nedesăvârşiţi, către care spunea însuşi Mântuitorul: „Voi sunteţi sarea păm ântului"lâ. Când nebunii au auzit cele despre H ristos, au devenit înţe­ lepţi în Hristos, căci cine este sarea păm ântului? Fiindcă Adam este întregul pământ, din care sunt toţi oamenii în tot păm ântul şi întoarcerea întregului păm ânt este învăţătura acestora, şi întocmai ca într-un cazan, adică în lume, fierbând, prin necazurile vieţii, într-o viaţă nebunească şi fără întoar­ cere, suntem (pre)gătiţi toţi, amestecaţi cu toţi prin bunătate, scufundaţi cu toţii, suntem săraţi, cum se sărează cu sare măs­ linele muiate în apă şi apoi bine presate, picură untdelemnul. C ăd am primit botezul şi în botez, ca într-o sărătură, primim învăţăturile răbdării. C ăd şi naşterea din prima noastră mitră 15 M t.25,34. 15 Mt. 5,13.

212

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

se sărează, după cum şi naşterea noastră din nou are nevoie de înţelepciune şi răbdare, ca să facem voia lui Dum nezeu. 9. Căci suntem şi noi cu cei ce luptă pururea îm preună cu Dumnezeu. C ăd viaţa aceasta în lume este marea, sărată si amară. Si cei care răm ân în ea si o străbat, fie devin uşori şi prind aripi, fie, printr-un cuget m ai greu, în necuprinsa dum nezeire, sunt uneori în adânc, alteori in înălţim e, tră­ ind sau cugetând, nu în afara necazurilor pentru dum ne­ zeire şi din aceste greutăţi vor fi izbăviţi şi vor trăi cu ade­ vărat viaţa veşnică. Căci nu degeaba a zis iarăşi Dom nul că „dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra? D e nim ic nu mai e bună, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oam eni"17. Să pricepem, aşadar, despre dn e este cuvântul acesta, adică despre cine a zis Inţelepdunea, însuşi Hristos, /V

A

vai celor ce au pierdut răbdarea18. Şi ce veţi face când vă va cerceta D om nul? Căci cei care au pierdut răbdarea sunt şi necredincioşi. Iar când cineva este necredincios este des­ părţit de comuniunea credindoşilor: „Să daţi pe unul ca acesta satanei spre pieirea tru pu lu i"19. Satanei, adică este aruncat afară, acolo unde Domnul zicea: „In întunericul cel mai din­ afară, acolo unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor". Iar a fi călcat în picioare de oameni [se zice] fiindcă au înnebunit îm preună cu cei răi, prin trudă zadarnică, din pricina cuge­ tului trupesc. De aceea vor fi şi osândiţi cu răii, adică cu diavolul şi cu îngerii lui. A

10. Iar celor vrednid Ie spune în continuare: „Voi sunteţi lum ina lum ii. Nu poate o cetate aflată pe vârf de m unte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic şi lum inează tuturor celor din casă".20 Căci şi sfinţii 17 18 19 20

Mt. 5,13. Lc.8,15. I Cor. 5, 5. Mt. 5,14.

Cuvinte ascetice

213

lui Dum nezeu au strălucit ca luminători în lume, având Cu­ vântul vieţii, întru Care se vor şi lăuda întru slavă, fiindcă slava aceasta, care se cuvine Fiului lui Dum nezeu, va fi a tuturor cuvioşilor Lui, căci petrecerea lor cu totul virtu­ oasă, zidită pe înălţim e, a fost şi va fi vădită tuturor. Căci aprind făclie în sfeşnic, având untdelem nul21 m ilosteniei care să o adape. Şi pe aceştia harul, înălţându-i m ai presus de ceruri, îi face să strălucească, din razele inim ii, celor din casă, adică în cortul fiecăruia, tuturor cugetelor care vin din inimă. D rept aceea, toate sufletele drepţilor, în lum ina cea neapropiată, devin lum ină din lum ină pentru cei ce văd, ca să m ărturisească cugetelor lor, cum a făgăduit Lum ina cea mai presus de toate care îi lum inează pe ei, fiindcă: „Aşa să lum ineze lumina voastră înaintea oam enilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri"22, împreună cu care şi noi să fim număraţi cu slava lor pentru Preasfânta N ăscătoare de D um nezeu şi pururea Fecioară Maria şi pentru toţi sfinţii, că Lui, binecuvântatului Părinte, I se cuvine slava îm preună cu iubitul Lui Fiu, Iisus Hristos, Domnul nostru, şi cu Sfântul şi bunul şi de viaţă făcă­ torul Lui Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

21 în text apare eAeoc;, milă în loc de lAmov, untdelemn. Deci tradu­ cerea ar fi „având mila milostivirii care să o adape". 22 Mt. 5,16.

Cuvântul al XXVH-lea

îndemn către cei ce sunt înnebuniţi de deznădejde şi cărora li se pare că viaţa lor se încheie odată cu trupul

1. Fraţilor, lum ea aceasta este norul fărădelegii, brum ă care se topeşte, somn care trece, linie subţiată, alergare de cai la hipodrom, umbră răsfrântă, vorbă în vânt, succesiunea slavei oamenilor, stricăciunea nevăzută a locuitorilor, cazan sau adânc clocotind din veac, ca arama, focul nelegiuiţilor. Ca un pistil1 s-a arătat care ne fărâm iţează pe toţi în negura păm ântului. Şi ca roua care trece. Şi nevăzând m ilele lui Dumnezeu, orbi, trecem prin ea. A tâlcuit omul care a văzut florile vieţii. Să nu ia aminte omul la cuvintele deşarte şi fără suflet, fiindcă va stârni mânia lui Dum nezeu, ca să piardă mulţime de popoare care caută desfătări. Dacă pentru creştini Iisus este Dumnezeu, atunci cuvintele Lui sunt nemincinoase, căci zice: „Cerul şi păm ântul vor trece, dar cuvintele M ele nu vor trece"2. Căd a învăţat că foc este pregătit şi vierme ne­ adormit, întunericul cel mai dinafară şi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Pe un singur drept l-a cruţat, pe Lot3. Pentru care cerurile au fost ţinute să plouă foc, pe când zăbovea în Sodom a şi îngerii îl zoreau să iasă, iar el, cerând spre lo­ cuire cetatea pe care a întâlnit-o în cale, s-a izbăvit. M ulţime nem ăsurată de popor, cu mic cu mare, a fost pierdută prin 5 Se referă la mojarul cu pistil. 2 Mt. 24, 35. 3 Fc. 19,15.

Cuvinte ascetice

215

foc şi pucioasă. După cum şi Noe, singur drept fiind, a reţinut revărsările de ape4. Pe acesta l-au aşteptat jgheaburile cerului şi uşile adâncului; până ce a construit arca spre m ântuirea lui, pe care M ântuitorul cârm uind-o, spre păstrarea unuia singur, l-a izbăvit pe el cu toată casa lui, iar m ultele po­ poare ale păm ântului le-a pierdut. 2.

U nul era şi Ilie, profetul lui Dum nezeu, care a cerut

ţinerea cerului, şi a ars două căpetenii peste cincizeci5, iar lum ea a pierit de foam e şi de sete. Iar D um nezeu încre­ dinţând cheile cerului lim bii lui Ilie, nu a dat ploaie pentru trei ani şi şase luni6. Pentru un singur slujitor, D um nezeu a făcut m ulte sem ne în Egipt, pline de m are înfricoşare, lo­ vind m ulţim e nenum ărată de copii7, care nu ştiau să deose­ bească dreapta de stânga. Şi puterea animalelor, a doborât-o8 prin foc şi grindină, spre stricarea roadelor păm ântului lor, m işcând într-un anume chip asupra lor m ulţim e nenum ă­ rată de lăcuste9 şi a trimis broaşte10, înroşirea apelor şi grin­ dină11. De asemenea, a trimis săgeţi aprinse prin văzduh, provocând răni usturătoare11. Şi apele în sânge prefăcându-le13, i-a îm presurat prin sete, ca să fie izbăvit M oise îm preună cu poporul lui. Şi tot pentru el a pustiit m area şi a înecat carele îm preună cu cai şi călăreţi14. U nul singur era Aaron, sfântul Dom nului, şi pentru el, D atan şi A viron şi 4 Fc. 6,17-18. 5 IV R g .1 ,9, 6 III Rg. 17,1.

7 leş. 11, 5. 8 leş. 9, 6. 9 leş. 10,4. 10 leş. 8, 3. 11 leş. 9, 23. 12 leş. 9, 8. 13 leş. 7, 20-21. 14 leş. 14, 26.

216

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

Core, îm preună cu adunarea poporului, au fost scufundaţi în adânc15. 3. în acelaşi chip, Mântuitorul ne cheamă pe noi: „Veniţi la M ine, zicând, cei osteniţi şi îm p ov ăraţi"16 şi celelalte. Şi aceasta num ai ca să dea loc de pocăinţă, ca U nul care are sem nul iubirii de oameni. Fiindcă este judecată şi osândă înfricoşată şi fiecare cu vrednicie va prim i plată pentru cele ce a făcut. Dar „zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dum­ n ezeu "17. Şi unul ca acesta părea că zice că nici judecată nu este, nici Iisus nu este, nid Evangheliile nu se propovăduiesc. Dar Iisus este Dum nezeu. Pentru aceea şi pedeapsa nem incinoasă este propovăduită de El. D ar şi noi leneşii şi neno­ rociţii, prin lenevire, suntem în afara lucrătorilor credindoşi, având o furcă în cuvintele noastre, iar m âinile noastre prin nelucrare le-am făcut deşarte. La ceasul întâi au intrat pro­ feţii, la ceasul al treilea, apostolii, la ceasul al şaselea, slăviţii m ucenid, Ia ceasul al nouălea, Părinţii iubitori de Dumnezeu care s-au nevoit, iar cei din ceasul al unsprezecelea noi sun­ tem, care stăm fără lucru, auzind ocara de la Dom nul: „Pen­ tru ce staţi aid fără lucru?"18. Ne vom lua simbria într-o sin­ gură clipă ca pentru tot restul vieţii, pentru ca să fim şi noi num ăraţi prin bunătatea Lui în sim bria sfinţilor profeţi, apostoli şi m ucenici şi nevoitori care au purtat greutatea zilei şi arşiţa, prin epitropul Lui, adică prin Preasfântul şi M ângâietorul Duh. 4. Cine îm i va da mie lacrimi şi suspine şi m ă voi plânge pe m ine pentru mulţim ea relelor, păcatelor noastre, că sun­ tem văratici, sfinţi de patru luni, şi iam a cercetăm cetăţile. Lauda oamenilor ne sileşte pe noi să ne temem de Dumnezeu, 15 16 17 18

Num. 16, 32. Mt. 11,28. Ps. 13,1. Cf Mt. 20, 6.

Cuvinte ascetice

217

dar nu îl căutăm pe El în viaţa liniştită. Purtând grijă de slu­ jire, nu avem răbdare. în întristările noastre, invidiem nebu­ neşte fericita viaţă a oamenilor. Cel ce trem ură de frig fuge, am intindu-şi de băi. Iar cel flăm ând necunoscut s-a făcut, prin felurimile mâncărurilor urmărind dezmăţul. Cel ce nu a fost făcut rob acestora1' bun jug sub Dum nezeu se îndreptă­ ţeşte a-şi potrivi sieşi, şi bătându-şi joc de cele vrednice de plâns, la sfârşit s-a slobozit cu ungerea râsului şi a bucuriei. Unde este am intirea aceea, care înm ulţeşte plânsul? Unde este frica de moarte? De sfârşitul nostru nu ne temem? Ne-am abătut a mai contem pla cu m intea feluritele şi înfricoşatele chinuri ale sufletelor osândite. Şi de aceea, vădite fiind păca­ tele noastre, la judecată vin în urm a noastră20. A tunci vom şti că ne-am amestecat cu spinii care sunt grijile vieţii şi înşe­ lările, am estecându-ne cu ele şi fiind înăbuşiţi de ele21. Sau mai degrabă murim, cazând în chinuri veşnice neîm bătrânitoare, pentru care cer îndurarea Ta, Dum nezeule al Slavei şi al puterilor, ca pe tâlharul acela, m ântuieşte-m ă şi pe mine din păcate şi pomeneşte-mă când vei veni întru împărăţia Ta, că Ţie se cuvine slava şi puterea, îm preună cu binecuvân­ tatul Tău Părinte şi cu Preasfântul şi de viaţă făcătorul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Am in.

S9 Adică mâncărurilor. 20 I Tim. 5, 24-25. 21 C f ML 13, 22.

Cuvântul al XXVUI-lea Ascetîcon 1. Poveste închipuită este viaţa, iubiţi fraţi, pentru aceea şi de noi să fie socotită somn şi nălucire de noapte, ca să putem să ne bucurăm cu cei ce se bucură şi să plângem cu cel ce plâng1, să ne îngropăm pe noi înşine, prin amintirea m or­ m ântului. Raiul suspină şi focul aşteaptă şi îngerii cei buni se tânguiesc pentru noi. Vai nouă, nenorociţilor, o, m ona­ hilor, că am lepădat viaţa neprefăcută şi ne-am abătut de la fericitul glas, care strigă către noi: „Cei blânzi vor m oşteni păm ântu l"2. Care păm ânt? Oare păm ântul acesta are cinste de la Dum nezeu sau Raiul? Dar nim eni nu este blând, ni­ meni nu este liniştit, nim eni care să se teamă şi nim eni nu moşteneşte în vremurile noastre. Pentru aceea, fraţilor, sus­ pină Raiul, căci are m ulte locaşuri3 şi nenum ărate uşi şi că­ m ări la etaj, slăvite fiind, cum nu se poate spune, roadele nestricăciunii şi bunătăţi nenumărate. Şi prostia noastră ne lipseşte pe noi de asemenea bunătăţi. O, înşelare şi plângere! Că nim eni nu priveghează şi ne va acoperi valul în meşteşugirile oamenilor. Sfinţii părinţi au fugit de oameni şi în viaţa liniştită au luat mântuirea Raiului. S-au nevoit, au flăm ânzit şi niciodată n-au cârtit, vrând să se sature num ai de frum u­ seţea grădinii. Iar acum se bucură şi saltă, îm plinind cu fapta lege apostolească. Nu cârtind cum au cârtit unii pentru 1 C f Rom. 12,15. 2 Mt. 5, 5. 3 C f In 14,2.

Cuvinte ascetice

219

pofta m âncărurilor şi au fost ucişi de şarpe4, nici ispitiţi de el, ci num ai prin credinţă nădăjduind, au luptat prin m ultă răbdare, privind num ai la bogăţia aceea. Cine este astăzi smerit sau cine este ferm în credinţă sau cine, multmilostiv? C ăd toţi sunt iubitori de arg in t Pentru aceea nim eni nu mai vede bunătătile * cele de sus, fiindcă fiecare 9 este tinut de m a- > teria păm ântească, ne îm brăcăm rău cu podoaba veşm in­ telor, fiindcă m antiile cele ţesute de sus au fugit de noi. Nu sunt virtuţi şi s-au ascuns feluritele harisme ale înţelepciunii, lucrările vindecărilor care alungă pe dem oni. A m dat întu­ nericului petrecerea noastră, a fost luată lumina, râd demonii. Odinioară, orice petrecere a m onahilor îi ardea pe demoni, acum ne asem ănăm lor prin patimi. 2.

Mare învăţător este cel ce porunceşte: nu fiţi mulţi învă­

ţători5, fraţii mei. Cum, dar, catehum en fiind, vei şti să ges­ ticulezi6 în mod raţional faptele cele legiuite, neştiind încă alfabetul? Evlavioşi pentru lenevire, ne agităm degetele7, desfătându-ne în cuvintele elocinţei8. Slăbiciunea celui necăjit 4 Num. 21, 6-7. 5 Cf. Mt. 23, 8; Iac. 3 ,1 . Aluzie la gesticulaţiile oratorilor, sensul verbului xeiQOVOj-teco fiind a gesticula, a face semne cu mâna, a dirija. în limbajul oratorilor, gesticulaţia cu braţele, mâinile şi degetele era foarte importantă. Cf. J. Hali. "Cicero and Quintilian on the Oratorical Use of Hands Gestures". The Classicni Quarteiiy New Series, voi. 54, Nr. 1,2004, pp. 143-160. Articolul analizează „how Roman speakers could use gestures involving their arms, hands and fingers to give extra force and impact to their w ords". Dar în textul nostru, aluzia la aceste practici oratorice este o ironie la adresa învăţătorilor retori, care învaţă numai prin cuvinte şi gesticulaţii, fără faptele evlaviei. 7 Vezi nota de mai sus. Şi expresia ¿Aeu0£QoOfj.ev xoug 5aKxuAoug, lit ne eliberăm, slobozim degetele, face parte, aici, din aceeaşi arie seman­ tică a verbului xetQovofieo). Este vorba despre aceleaşi gesturi pe care le făceau oratorii, ridicându-şi degetul demonstrativ în aer. C f J. Hali, art. cit. p. 143. 8 cuvinte frumoase, se referă lâ cuvântările retorice.

220

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

nu am cercetat-o şi pe cel flămând, în necaz, nu l-am răcorit. Fiecare caută să apuce să mănânce şi să se îngrijească de cam e pentru viermi, pregâtindu-se pentru putreziciunea mormân­ tului. Noi,' care suntem numiţi> curaţi,7 ne-am făcut desfrânaţi. Cu faptele, am pângărit libertatea dumnezeiască, ne-am întărit în ură şi minciună. Şi pentru aceea nu străluceşte în noi nici o lumină a adevărului. O, monahi, să plângem că ne num im m onahi. M onahi nu am rămas, petrecând în faptele dem onilor. Pe noi ne-a num it H ristos făţarnici, ca unii care suntem robi ochilor, arătând necurăţia noastră lăuntrică precum iăuntrul mormântului şi frumuseţea noastră, numai la chipul cel din afară. M ireasm a cedrului nu ne-a folosit nouă. Ceea ce este folosul cămilelor, pe noi ne stăpâneşte. Prin cingători late nu putem plăcea Iui Dumnezeu. Căci bine ne sade să trăim la fel cu măgarul. Sporind îm pletiturile, ne asemănăm cu femeile, iar cei ce se ung cu ceară se aseamănă mimilor. Venind în saci, ne îm povărăm de rele. Punându-ne în jurul gâtului gulere, ca nişte arm ăsari în pofte, ne îngre­ unăm în frâu. Oam enii din lume cad greu asupra noastră, pentru batjocura unor astfel de lucruri, prin care ni se în ­ chină nouă. j

3. Să plângem o, doriţilor, şi să ne tânguim cu amar, ca nu cumva ca nişte neînţelepţi să rătăcim calea, căci cu auzul am auzit de plăgile din vechime şi nu ne spăimântăm, ca unii care nu vedem nimic. Uragane la vrem e am văzut şi de asem enea nu am crezut. Au văzut ochii noştri soarele întunecându-se si cutrem ure în cetăti si tări, incendii si ruini,' si f ' 9 9 sem nele care s-au făcut, răzvrătiri ale neam urilor şi vărsări de sânge, căscări ale păm ântului am eninţând să înghită, ar­ mate de lăcuste şi dezlănţuiri ale fiarelor sângeroase, răpiri ale oam enilor şi copiilor, toate acestea se întâm plă astfel, din pricina relelor noastre. Frica din noi ţine până într-o clipă şi e repede uitată. Iar lauda noastră şi rugăciunea iese >

>

»

ca o tragedie la teatru. Nu este cu suspine, nici cu tânguiri,

221

Cuvinte ascetice

nici cu bătăi ale pieptului şi ale feţei, ca să ne m ărturisim lenevirea tim pului trecut. S-au stins candelele noastre, as­ cuns este talantul, Stăpânul ceresc, ridicându-Se de sus, vine cu putere la Judecată. Ce apărare vom avea sau ce-I vom spune Lui? Că dând daruri ne vom izbăvi pe noi înşine? Nu este în noi nici o apărare, nici o scuză. Căci fiind deprinşi în cin­ stirea de Dumnezeu, am lepădat-o pe aceasta. Daruri nimeni nu prim eşte, pe care nici nu le avem, de vrem e ce nu le-am dobândit prin fapte bune, călcând în picioare viaţa îngerească, cu care Domnul a asemănat petrecerea noastră, zicând: „Nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii în cer în îm ­ A

părăţia Tatălui de-a pururea"9. 4. Vai mie că în fiecare cetate um blăm petrecând urât şi a ne-am unit cu lutul! îm plinim în noi acelaşi chip al cetelor ucigătorilor de prunci. Psalm ul nostru a devenit chim val răsunător. Unde este frica de D um nezeu? U nde este amin­ tirea bunătăţilor veşnice şi ameninţarea negrăitelor pedepse? Căci pentru acestea toate suspină Raiul, pentru care slăviţii m ucenici, dispreţuindu-şi trupurile, au dobândit viaţa veş­ nică. Căci unii au fost strujiţi, alţii tăiaţi în bucăţi, alţii arşi pe grătare, astfel au plecat de aici, purtând caznele a toată răutatea chinurilor născocite. Căci au răbdat m cea mai mare pace, cu nădejdea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, socotind viaţă moartea trupului, ca să moştenească făgăduinţa Raiului. Cu ale căror rugăciuni şi cu m ijlocirile Sfintei şi slăvitei Tale Maici, Te rugăm Iisuse Hristoase, Fiul lui Dum nezeu, nădejdea celor ce nădăjduiesc întru Tine să m iluieşti ticălosul meu suflet, în stropul m ic al m ilelor sfin­ ţilor Tăi, M ilostive. Şi plineşte, D um nezeule al celor ce se pocăiesc, arătând şi în mine bunătatea Ta, fiindcă deşi sunt nevrednic, mă vei mântui după mare mila Ta. Şi Te voi lăuda 9 Mt. 22, 30.

222

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

pururea în toate zilele vieţii mele, că pe Tine Te laudă toată puterea cerurilor şi a Ta este slava, îm preună cu binecu­ vântatul Tău Părinte şi cu Sfântul şi de viaţă făcătorul Duh, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvântul al XXIX-lea

îndemn către cei ce zic că sunt gata de mucenicie, dar nu rabdă nici cel mai mic cuvânt

1. Unii pretind că sunt gata să se facă m ucenici, dar nu rabdă deloc nici cel mai mic cuvânt. Făgăduiesc să se facă mucenici cei care răsplătesc aproapelui fie bune, fie rele. Bun lucru este conştiinţa şi nu o răbdăm. Vizitiu al voinţelor noas­ tre este inim a şi nu ne supunem ei. A m eninţăm să lovim, nevoind să fim loviţi. Iar în contraziceri, înălţăm gâtul. Se sum eţeşte înţeleptul asupra om ului simplu. Se întăreşte cel puternic asupra celui slab. Cade greu stăpânul asupra sluji­ torului. Ţinând post, ne plângem de foame. Mai întâi nouă ne facem bine şi din prisosul nostru, cu război silnic, dăm şi celui nevoiaş. Fiind asemenea prin acelaşi sânge care ne curge prin vine, nu ne judecăm drept pe noi înşine. Pentru aceea se şi înm ulţeşte necurăţia şi curvia la noi şi răsplătim unul altuia răul cu rău. 2. Care ne este nouă lauda? Căci în dispreţul nostru, ne lăudăm cu ostenelile sfinţilor. Aceştia, tăiati fiind, nu au Ie- * > pădat pe Dum nezeu, strujiţi, se rugau, arşi pe grătare, pri­ veau la bucuria veşnică, aruncaţi în cuptor, arătau râvnă ca la intrarea într-un palat ceresc. Strujiţi fiind, văzând m oartea cu ochii, nu îşi cruţau trupul, ci se gândeau Ia strălucirea su­ fletului, prin care îşi luau şi trupul nestricăcios. D ar ce spun? Topiţi în topitoare şi bătuţi şi batjocoriţi, pironiţi în m ultele împunsături ale lemnului, înfometaţi, ucişi prin foame şi sete, într-un cuvânt, zdrobiţi. Şi în toate acestea binecuvântau pe

'

>

224

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

Dumnezeu. Căd erau ca la nişte banchete împărăteşti1, bucurându-se pururea, fiindcă şi dacă nu ar fi pătimit, oricum ar fi murit2, gândindu-se la pedeapsa păstrată [păcătoşilor] din care, pătim ind toate, au scăpat. Căci vedeau că nici un om nu este foarte departe de moarte şi se gândeau la învinuirea lui Dumnezeu Cuvântul, care zice către ei: „De cel ce se lea­ pădă de M ine înaintea oam enilor şi Eu M ă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu Cel din ceru ri"3. 3. De care ameninţare ne vom teme, omule? De cea a ju ­ decătorului cel pământesc care udde trupul, iar sufletul nu-1 poate ucide, sau de cea a îm păratului şi Stăpânului ceresc şi Creatorului a toate, Care are putere ca şi trupul şi sufletul să le piardă în gheena? Chinurile [cele veşnice] nu le vezi încă din vrem ea de acum, luptătorule îm potriva lui H ristos? Şi cum stăpânitorul cel din văzduh duce război în toată ziua? Fii mucenic de voie, răbdând prin voinţă, predă-ti trupul celor mai aprige nevoinţe, foamei, setei, curăţirii, unei îndeletnidri oarecare, privegherilor, rugăciunilor, psalmodiilor, bătăilor pieptului, plânsurilor şi mărturisirii, iubirii, blândeţii. Ia aminte bine la lipsa aproapelui, com pătim ind cu el prin străină golătate, fără să contrazici sau să te m ândreşti, ci m ai degrabă blând şi iubitor de bine, mai ales pentru făgăduinţa, care zice: „Ochii M ei sunt spre cei blânzi ai păm ântului, ca să şadă ei A

A

îm preună cu M ine" . înfricoşător lucru la auz şi plin de toată 1 C f Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la toţi sfinţii din toată lumea care au suferit mucenicia, PG 50, col. 645-654, în Predici la sărbători împărăteşti. Cuvântări de laudă la sfinţi, EIBMBOR, Bucureşti 2006, p. 526. 2 Ibidem, Cuvânt la Sfinţii Mucenici, p. 450. „Am fost învredniciţi să lepădăm trupurile de dragul lui Hristos. Dacă de dragul lui Hristos nu le-am fi părăsit acum, le-am fi părăsit puţin mai târziu, fără voia noastră, la despărţirea de viaţa aceasta trecătoare. De nu ne-ar fi luat mucenicia tru­ purile noastre, ni le-ar fi luat moartea firească, cea de obşte, ’a venirea ei". 3 Mt. 10, 33. 4 P s.1 0 0 ,8 .

225

Cuvinte ascetice

înfricoşarea, să şezi împreună cu Dumnezeu, Cel nestricăcios, negrăit şi nematerialnic, nevăzut şi necuprins şi neapropiat, Cel ce a făcut cerul şi păm ântul şi toate cele din ele, şi pe noi, oamenii. D ar [a rânduit] ca cei ce umblă îm preună cu El să fie slujiţi în înălţim e de către arhangheli, în nem ăsura­ tele sălaşuri cereşti. Pentru aceea şi spune: „Cel ce um blă în A

cale fără prihană, acela îm i slujea

.

4. Apoi îm plinind toate virtuţile muceniceşti cu înălţim e şi răbdare, ziceau: Cele pe care Dumnezeu le-a răbdat pentru noi, pe acelea le vom arăta şi noi. Căci pentru noi S-a auzit pe Sine num it sam arineanb, Creatorul oricărui neam , Cel ce a adus la fiinţă din cele ce nu sunt. Prim ind unirea în naş­ terea cea nespurcată şi negrăită, a fost insultat auzind că S-a născut din desfrânare7, Şi iarăşi auzind: „Ai dem on"8, El nu S-a apărat ocărându-i, cinstind pe Tatăl. A prim it de trei ori ispită de la diavolul El pe Care cerurile cerurilor îl acoperă şi cele patru fiare purtătoare de viaţă, um brindu-L, îl slăvesc. A cestea au fost aduse asupra Lui pe păm ânt: a răbdat pri­ goană, foame şi sete, post de patruzeci de zile, sălăşluindu-Se în pustietăţi, petrecând noaptea în rugăciune către Tatăl. Şi săvârşind priveghere de toată noaptea în binecuvântările pâinii, supunându-Se Tatălui, pentru ca astfel să Se arate Lui, S-a predat pe Sine pentru noi, a fost scuipat, dându-Şi spatele cel fără prihană spre biciuiri. Faţa Lui, care nu se poate privi, a fost înfăşurată în mantie de batjocură şi pălm uiri de Ia ne­ legiuiţi cu batjocuri a prim it Cel la Care m ulţim ea îngerilor nu poate să privească. Şi pentru ce trebuia să-Şi arate iubirea de oameni prin altele mii prin care Dumnezeu, pătimind rele pentru toţi, a iconom isit m ântuirea noastră? A fost pironit pe cinstitul lemn şi socotit cu oam enii fără de lege, bătu t cu 5 6 7 8

Ps. 100,8. In 8, 48. In 8, 41. In 7, 20.

226

Sfântul Simeon Stâlpnicul din M untele Minunat

trestia peste negrăitul creştet şi adăpat cu oţet şi cu fiere şi batjocorit de mulţimi. Şi în toate acestea a rămas în bunătate. Şi având în voinţă puterea, ca Dum nezeu, nu a răsplătit în ­ dărăt. Nu I-a spus Tatălui să răsplătească înapoi, ci S-a rugat, zicând: „Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac//9. 5. Ce-I vom răspunde la acestea? Cu ce ne vom lăuda? Ce-I vom spune Lui şi ce-I vom arăta în ziua strălucitei şi slăvite! Lui veniri, când va veni să fie slăvit şi proslăvit întru sfinţii Săi? Dintr-o parte se arată m ucenicii, profeţii şi apos­ tolii cu luptele lor pentru HI. Pe de altă parte, nevoitorii ostenelilor ascultării. Pe de altă parte, cei care au arătat că Dum nezeu a pătimit pentru noi cu trupul, Fiul U nul născut, mult vor fi proslăviţi. Şi se va pomeni cuvântul profetic care zice: „Ochii Dom nului sunt înalţi, iar om ul sm erit"10. Căci cine este sm erit cum S-a sm erit pe Sine D um nezeu? Cine a pătim it cele pe care El însuşi le-a răbdat pentru noi? Cine este îndelung răbdător precum El însuşi, Care, rău pătimind, ne-a m ântuit pe noi, dându-ne nouă vrem e la loc de pocă­ inţă, fără să Se întoarcă şi să zică: „Nu îl prim esc pe cel care nu M i s-a supus de la începu t"? Pe fem eia cea păcătoasă a prim it-o, şi nu a lepădat închinăciunea sam arineanului, a vorbit cu femeile şi a făcut ucenic pe vameş, şi tâlharului i-a iertat, pentru ca întotdeauna tuturor celor care m ai înainte de vrem ea ieşirii se pocăiesc, să le arate arvuna iubirii Lui de oameni şi milostivirii, Cel ce voieşte ca toţi oamenii să se m ântuiască si la cunoştinţa adevărului să vină. Pentru aceea j j şi lui Petru, care s-a lepădat, i-a dat iertarea în sârguinţa lacrim ilor. Căci se m ărturiseşte că a plâns cu amar, pentru faptul că s-a apropiat de El din curată pocăinţă, că a răbdat toate pentru El şi că şi-a încins pătimirile răstignirii Lui pen­ tru El. Căci Dumnezeu i-a făcut cunoscută lepădarea lui, iar /\

>

9 Lc. 23, 31. 10 Is. 2 ,1 1 .

227

Cuvinte ascetice

m ărturisirea pentru HI mai dinainte i-a vestit-o, când a zis: „Dar când vei îm bătrâni, vei întinde m âinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu v oieşti"11. A

6. Pe noi toţi ne miluieşte, chemându-ne în îm părăţia Lui, zicând: „Veniţi la M ine toţi cei osteniţi şi îm povăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi şi luaţi jugul Meu asupra voastră şi în v ă­ ţaţi de la M ine că sunt blând şi sm erit cu inim a şi veţi afla odihnă sufletelor voastre"12. Pentru această chemare, dăruieşte-mi pocăinţă, îm păratul îm păraţilor şi Dom nul dom nilor, pentru ca, luând odihnă prin darul Tău, sfârşit creştinesc şi bineplăcut să dobândesc. Pentru că slăvit eşti, îm preună cu Binecuvântatul Tău Părinte si cu de viată făcătorul Duh, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

11 In 2 1,18. 12 Mt. 11,28.

Cuvântul al XXX-lea

Despre vederile de care a fost învrednicit Simeon 1. Veniţi, toţi cei osteniţi, fraţilor, cei ce doriţi să purtaţi jugul D om nului! Ascultaţi şi învăţaţi blândeţea M ântuito­ rului, primiţi smerenia spre odihna sufletelor voastre, pentru că inim a înfrântă şi sm erită Dum nezeu nu o va urgisi1. Căci prin aceasta dă şi răsplătirea: „dum nezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt//2, fiindcă acest chip l-a purtat pogorârea Fi­ ului U nul N ăscut al lui Dum nezeu. Cu chem are sfântă ne cheamă pe noi. Să ne facem, potrivit voii Lui, chemaţi şi aleşi3. Să ne sârguim să ajungem la libertatea lui D um nezeu şi Ta­ tălui nostru, căci ne-a făcut pe noi m oştenitori ai Lui şi îm preună-m oştenitori cu propriul Lui Fiu, căci a desfăşurat papirusul'1 sfântului Lui trup şi, în loc de cerneală, a dictat M ângâietorului să scrie cu sângele cel fără de prihană şi fără de pată, vechiul Dătător de lege, Care a venit asupra în ­ gerilor şi oamenilor, profeţilor şi apostolilor, m ucenicilor şi nevoitorilor şi Care le-a întărit lor cele legiuite ale Lui. Toată făptura s-a plecat, ca în rânduiala celui ce lasă prin testament moştenirea celor materiale. Soarele, luna, stelele s-au întunecat, 1 Ps. 5 0 ,1 9 . 2 Ps. 81, 6. 3 Cf. Mt. 22,14. 4 C f Sf. Roman Melodul, „Imn despre lepădarea Sfântului Petru", 7, hunele pocâmţei, Editura Trisagion, Iaşi 2006. „Trupul Meu pe care îl vedeţi/ Se face pentru Mine o coală de papirus/ Şi sângele Meu cerneală/ In care înm oi pana ca să scriu".

Cuvinte ascetice

229

cerurile şi toate cele din el s-au cutrem urat, păm ântul şi Tem plul s-au despicat, ziua şi-a pierdut în întuneric lu­ mina ei. Şi era a vedea toate schimbate, toate fiind abătute, au fost lăsate în robie. M oştenitorii Tatălui şi îm preunăm oştenitori cu Fiul alergau, zdrobind încuietorile m orm in­ telor, văzând moştenirea gătită lor, pecetluită prin cruce, care a fost făcută cunoscută de către Fiul, arătată puterilor. In mij­ locul a două fiare a fost cunoscut, înţelegându-se prin aceasta cele cereşti şi cele pământeşti. Fiindcă Fiul avea în stăpânire m arginile, şi sfinţii aveau prin har stăpânire şi com uniunea firii cu E1. Toate străluceau de lumină. Şi lumea strălucea de lum ina cerului revărsată pe pământ, ca să facă cunoscută descoperirea fiilor lui Dum nezeu întru învierea Celui fără de moarte. 2. M inunat este Dom nul întru cele înalte, m are este Stă­ pânul şi m are este firea Lui. Dum nezeu, în sfatul sfinţilor Lui, dând moştenirea celor cărora voieşte, îm părţind com o­ rile Lui ascunse, pe care le-a ascuns de căpeteniile îngerilor, la care îngerii doresc să privească5 şi nu li se îngăduie. Acel palat îm părătesc, aşadar, să nu ne scape, cele îm părţite nouă de îm păratul celor ce îm părăţesc. Căci nu este o singură anticam eră, nici două, nici trei, nu este o singură ţară, sau două, sau trei m argini ale lumii: Treim e este şi nesfârşită, Care cuprinde cele şapte tărâmuri ale cerurilor. A ceste slă­ vite şi alese locuri le-a însemnat Fiul Unul născut, zicând: „In casa Tatălui Meu, multe locaşuri su nt"6. D ar eu, ştiind bună­ tatea lui Dum nezeu, fiind aceeaşi bunătate cu a Tatălui, luându-mi îndrăznire, zic că sunt m ulte cetăţi, lum ini multe sunt, m ultă slavă, multă bucurie este, viaţa aceea plină de bucurie, desfătări neîmbătrânitoare şi multe hambare cu co­ mori ale bunătăţilor, acolo unde furii nu le sapă şi m oliile 5 C/. I Cor. 2, 9. 6 In 14, 2.

230

Sfântul Simeon Stâîpnicul din Muntele Minunat

nu le strică7. Acolo, fără de sminteală, tinde-ţi m intea şi nu îţi va fi furată de dem oni prin am intirea celor păm ânteşti. Acolo, adună-ţi comorile sufletului şi, având sarea faptelor cu gust, nu se vor strica şi nu se vor distruge. Căci înaintarea noastră este deosebirea vieţii de materia, întru care este dis­ trugerea sau com pleta pierzanie. 3.

„Fericiţi sunt cei fără prihană în cale, cei ce um blă în

legea D o m n u lu i" C ă c i pe calea cea strâm tă şi îngustă au aflat viaţa cea fără de sfârşit. Cum s-a întâm plat aceasta? Acolo golătatea9 a lucrat greutatea slavei. Prin foam e au do­ bândit viaţa veşnică. Cei ce au luptat prin privegheri şi-au încins ochiul cel neadorm it şi fără de moarte. Cei ce au su­ ferit necinste vor fi slăviţi. Cei ce au purtat pătim iri au îm ­ brăcat pătim irea pentru nestricăciune, cei ce au slujit vor fi străjuiţi de îngeri. Cei ce au trăit în plâns şi lacrim i şi sus­ pine vor fi m ângâiaţi cu negrăită bucurie. Cei ce au trecut prin viaţă în sărăcia duhului, vor fi slăviţi prin îm preunăşederea pe tron. Căci zice Duhul Sfânt prin Da vid: „Ochii M ei sunt peste cei credincioşi ai păm ântului, ca să şadă ei împreună cu M ine"11'. Aşadar, cu nici un chip să nu fim neîn­ crezători în făgăduinţe. Căd credindos este Cel ce a făgăduit. Să-L căutam, aşadar, prin fapte pe El singur şi ne va da m ai m ult decât cerem şi decât gândim. Fiindcă nici la inim a om ului nu s-au suit cele pe care le-a gătit D um nezeu celor A

ce II iubesc pe El . Ce este de m irare sau de necrezut ca noi să-L moştenim pe Dumnezeu, odată ce am devenit împreunăm oştenitori cu Fiul Lui? D upă chipul Lui ne-a zidit pe noi. Si * întem eind în noi ceea ce este nem incinos,9 ca u n Iubitor 7 Cf. Mt. 6,19. 8 Ps. 118,1. 9 yufavoTr|c, golătate, adică lepădarea şi desprinderea de toate cele lumeşti. 10 Ps. 100, 6. n I Cor. 2, 9.

231

Cuvinte ascetice

de oam eni, ne-a dat trupul cel de o fiinţă. Căci, iată, pentru a stăpâni peste toate făpturile l-a creat pe Adam la sfârşit şi l-a făcut pe el domn peste casa Lui şi stăpân peste toată făptura Lui. C ăd împăratul celui ce stăpânea, sălăşluindu-Se în el prin bunăvoire şi umblând, l-a m oştenit pe el prin trup. Fiindcă toate pentru noi le-a făcut, cerul şi pe toate cele din cer, păm ântul şi pe toate cele de pe păm ânt, Raiul şi bună­ tăţile cele de acolo,* bisericile si al căror arhitect si » j cetătile j » creator este El însuşi. 4. Despre Care este şi cuvântul nostru. D acă El este viaţa vieţii, viaţă nu prim eşte, nici nu a fost din pricina noastră. Lum ină din adevărată lumină. Lum ină fiind din lumină, nu-i lipseşte. Dulceaţa Raiului şi a tuturor bunătăţilor păs­ trate drepţilor spre nestricădune, cu miros de bună mireasmă a m irodeniilor,9 care cresc din El si înfloresc si care îsi dau 9 9 rodul lor şi nidodată nu le lipseşte. Dăruieşte-mi mie, aşadar, partea mirului, în orice chip s-ar face. D ă-m i desfătarea vi­ nului! Pentru ce să însetăm? Căci bea si este băut de noi rodul viei în împărăţia cerurilor, umbrind şi purtând lumea. O poartă cum socoteşte, pentru ca să ne dea nouă în stăpânire îm pă­ răţia, Cel ce a spânzurat cerurile în văzduh şi a întem eiat pe nimic temeliile pământului. Cuprinzând toate, nu este covârşit de nimic, având mărime mai presus de toate, şi în voinţă are putere. Pe toate le-a întem eiat pentru noi, suflând în D u­ hul. A aflat apele şi cere de la sam arineancă să bea îm preună cu noi, fiindcă Dum nezeu era Cuvântul. Să auzim , aşadar, că toate prin El s-au făcut şi fără El nu s-a făcut nim ic, pentru ca cele făcute pentru noi să le păstreze pentru noi, tronuri, ca să fim îm preună cu El şezători pe tronuri, îm părăţie, ca împreună cu noi să împărăţească, cununi nestricădoase îm ­ preună cu diadema care străluceşte toate prin bunăcuviinţa Lui, în faţa heruvimilor şi a serafimilor, care sunt cai de foc şi care. Şi nu precum cele păm ânteşti care sunt m ici şi întune­ cate faţă de acelea nesfârşite şi fără capăt. >

A

A

232

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

5. Du-ţi m intea la îm părăteasa cetăţilor12. Vezi palatul, vezi pe tron pe împăratul a Cărui porfiră de cinste un animal m ic13 şi vopseaua au lucrat-o. Şi m ulţim ea m ărgăritarelor acelora şi aurul făcute din păm ânt şi apă. Vezi acolo şi Sfa­ tul, pe dregători, m ulţim ile de oşteni înveşm ântaţi toţi din urzeala vierm ilor şi lâna dobitoacelor, ale căror armuri şi dexiarii şi brâuri sunt păm ânt. Avuţii sunt num ite pentru foloasele care vin de la ele. Şi acestea pentru puţine zile pline de întristare si durere. Intoarce-ti iarăşi de acolo m intea si y 9 9 9 roagă-te lui D um nezeu să fii acoperit, dacă poţi purta, şi ridică-ţi ochiul mai presus de ceruri, către D um nezeirea în ­ săşi, strălucind şi fiind în chip mai presus de cuget în nem ă­ surată lumină, caută la slava diademei aceleia, la bolţile acelea, la razele acelea, la tronul rotit de foc, heruvim ii şi serafim ii, la Cel ce Se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, sfântul sfat şi sinod chemat al apostolilor, profeţilor şi mucenicilor, fiindcă toţi cei chemaţi şi aleşi sunt desăvârşiţi în taine. Dar şi cetele dregătorilor celor ce bine au plăcut, ale sfinţilor nevoitori sunt în m ultă slavă. Căci este scris că sfinţii vor judeca lum ea14. 6. Dacă, deci, lum ea este judecată prin noi, dacă vrem, noi suntem nevrednici de cele mai m ici tribunale15, fiindcă avem mare putere prin sfinţenie. înaintea celor prezenţi stau în cercul oştenilor strălucitele popoare ale arhanghelilor şi m ulţim ea îngerilor călăuzitori, bucurându-se şi slăvind cu cântări pe Dum nezeu întru sfinţii Lui. D e aici, vedeţi pe sfinţii Lui lăudaţi în slavă, având veşm ânt strălucit, plin de ochi, cingători şi încălţări din pietre vii, armuri care strălu­ cesc m ai tare decât fulgerul, veşminte care covârşesc lumina zilei, imprimate cu numele şi caracterul Fiului lui Dumnezeu. 12 Se referă la Constantinopol. 13 Se referă la o moluscă, din care se extrage o substanţă purpurie cu care se vopsea stofa din care era făcută mantia împăratului. 14 Mt. 19,28. 15 Adică suntem nevrednici a fi judecaţi.

233

Cuvinte ascetice

Pentru aceea şi serafimii se închină şi arhanghelii se cutre­ mură, îngerii cad la pământ, lumina sporeşte m ai presus de fire, focul mai presus de foc arde, pom ii se pleacă la pă­ mânt, caii cei fără de m oarte saltă şi carele în bunăcuviinţă sar, norii în înălţim e poartă pe cei ce au urcat pe ei. Astfel vor fi aceştia, iar alţii dintre sfinţi vor zbura precum vulturii, alţii ca porum beii îşi vor deschide aripile, toate vor înflori de bucurie si veselie. Si cei slăviţi în D um nezeu se vor vey y seli în aşternuturile odihnei lor. j

7. Acestea, părinţilor, scriindu-le, nu am arătat nimic nou. Vă arăt vouă, fraţilor, ca să cunoaşteţi pe Cel ce de la în­ ceput ne-a cinstit pe noi în chipul lui Dumnezeu. Sârguiţi-vă, aşadar, fiilor, şi nu dispreţuiţi, fiindcă deşi noi suntem în lume, îngerii noştri văd pururea faţa Tatălui celui din ceruri. Şi noi vom vedea slava Lui în dragostea Fiului, Cel ce ne-a iubit pe noi. Căci ne-a iubit pe noi şi noi vom fi cum este El. A stfel vom umbla, precum El a umblat, cu nobleţe, cu sme­ renie, fără de răutate, drept, fără prihană, cuvios, adevărat, milostiv, îndelung răbdător, la fel şi noi, cinstind pe cei ce ne necinstesc pe noi, slăvindu-L şi supunându-ne Lui. Hristos, făcându-Se pildă nouă întru toate, a petrecut în trupul nos­ tru, şi păcat nu a făcut, nici nu s-a aflat vicleşug în gura Lui. O, m inune a tainei! Dum nezeu tare, nu a fost ţinut de pa­ timă la cei ce nu L-au cunoscut. D om n al păcii, şi nu S-a tul­ burat şi deopotrivă fiind Tatălui după firea cea fără de început, învaţă, legiuieşte, îndeamnă, zicând: „Pocăiţi-vă că s-a apro­ piat îm părăţia cerurilor". Având prezenţa întru El a dumnezeirii şi ca un judecător al veacului viitor, îndelung rabdă, este bun, El singur având toată bunătatea <...> şi noi creş­ tinii <...> şi nu numai cu numele. Să primim şi spusa: „Gustaţi şi vedeţi că bun este D om n u l"16. 8. Şi apoi astfel preschimbaţi din ceea ce este stricăcios şi m uritor, înviind îm preună cu El, ne vom asem ăna M irelui 16 P s .3 3 ,9 .

234

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

nestricăcios şi fără de moarte. Căzuţi fiind îm preună cu stră­ moşul, vom învia îm preună cu Cel fără de păcat Care nu cade. „Căci împreună cu El ne-a sculat şi împreună cu El ne-a aşezat întru cele cereşti"1 . Dacă Dum nezeu, D uh fiind, S-a făcut om, şi noi oamenii, care am dobândit D uhul lui D um ­ nezeu, devenim duhovniceşti. Să gătim m inte curată Celui ce va să Se sălăşluiască întru noi, bine să vieţuim prin fapte bune cu Cel ce S-a am estecat cu noi, ca, întru toate asem uindu-ne Lui, să dobândim deplin m ântuirea M ântuitorului nostru şi să împărăţim împreună cu El în împărăţia cerurilor. Să ne păzim trupurile, să miluim sufletele. Diavolul de la în­ ceput păcătuieşte şi păcătoşii îm preună cu el vor fi osân­ diţi. Faptele rele şi nebuneşti se fac în întuneric şi vor primi răsplată în întunericul cel mai dinafară. Tunete, fulgere, ploaie, soare, lună, stele, schim bările cerului şi văzduhului, păm ântul şi cele de pe pământ, izvoarele şi şuvoaiele s-au slobozit şi noi nu am voit să punem capăt relelor noastre. Cuvântul Psalmistului l-am dispreţuit şi teatrul l-am lăudat. De la dum nezeiasca citire ne astupăm urechile, dar ne des­ chidem urechile spre auzirea vorbelor de ruşine. Am urât adevărul din mustrare, şi m inciuna din laudă am iubit-o, ne-am lipsit de slavoslovia şi mulţumirea cea către Dumnezeu, dar ne-am îngrijit de bărbi. Nu putem arăta nici un sem n al virtuţii; veşm intele noastre le-am distrus prin lenevire. 9. Să plângem, aşadar, iubiţilor, fiindcă suntem nepăsă­ tori faţă de atâta slavă, fiindcă ne îndreptăm spre atâta de­ şertăciune. Puterile cele cereşti, de care am vorbit m ai sus, o singură voie au, să placă lui Dum nezeu, iar noi <...>, acelea se îngrijesc de o singură neîncetată liturghie, iar noi făcând în toată clipa mii de rele şi cu cuvântul şi cu gândul ne îm ­ pletim cu rătăcirea. Acelea către o singură şi simplă frumuseţe tind nesăturat, cu dor aprins dumnezeiesc. Iar noi oglindim toată răutatea diavolului. Vedeţi pe Cel ce a spus către noi: 17 E f.2 ,6 .

Cuvinte ascetice

235

„D ar m ă tem ca nu cumva, precum şarpele a am ăgit pe Eva în viclenia lui, tot aşa să vă abată şi gândurile voastre de la curăţia si nevinovăţia cea întru H risto s"18. Eva se tâlcuieste 9 9 9 * pofta lumii, descriind dulceaţa celor lumeşti- Lumea din patru stihii este compusă, num ită prin răsărit, apus, m iazănoapte şi miazăzi. Pentru aceea şi la noi temeiul propovăduirii este de la cele patru Evanghelii. La fel judecata şi răsplătirea, având gata pentru cei care au trăit potrivit vredniciei fiecăruia: focul cel nestins şi întunericul cel mai din afară, viermele cel fără de moarte, plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Dovadă a pus pe fecioarele cele nestricate şi nestricăcioasa îm părăţie. Intre care cele cinci fecioare înţelepte, care au strălucit prin privegherea desăvârşirii în rugăciuni către D um nezeu şi au ţinut untdelem nul în vasele trupuri­ lor, aveau candelele luminoase prin viaţa strălucită cu dum­ nezeiască cuviinţă. Aşadar, şi noi să ne sârguim să punem în vasele noastre untdelem nul m ilosteniei si al curătiei si al 9 9 9 sfinţeniei, pentru ca, la intrarea în căm ara de nuntă, să do­ bândim negrăita bucurie fără sfârşit îm preună cu H ristos Iisus, Dum nezeul nostru, Căruia I Se cuvine toată slava, cin­ stea şi închinăciunea îm preună cu Binecuvântatul Lui Pă­ rinte si cu Sfântul si de viată făcătorul si închinatul Duh, 9 9 9 9 acum şi pururea şi în vecii vecilor. Am in. '

S-a încheiat prezenta carte a Sfântului nostru Părinte Simeon, în luna mai, ziua 16, ora 9, şase săptămâni şi trei zile de la Cincizecime, anul 6613 (1105). A fost scrisă/ copiată de mâna lui Bartolomeu, nevrednicul monah. Cei ce se vor folosi de ea rugaţi-vă şi iertaţi-m ă pe m ine pentru Dom nul.

18 II Cor. 11,3.

Anexe

Anexa 1 Cuvânt despre faptul de a avea pururea în minte ziua ieşirii din viaţa 1. Nu sunteţi neştiutori, fraţii mei, ce frică şi ce nevoie avem a răbda în ceasul ieşirii noastre din viaţa aceasta. Căci atunci când sufletul iese din trup, m are frică şi m are taină se îm plineşte. In acea clipă, vin îngeri buni şi m ulţim e de oştire cerească şi toate puterile potrivnice şi arhonţii întuneri­ cului, fiecare dintre cele două tabere vrând să ia sufletul în locaşurile lor. Dacă sufletul şi-a agonisit încă de aici virtuţi bune şi a trăit viaţă cuvioasă şi plăcută lui D um nezeu, în ziua ieşirii Iui, aceste virtuţi, pe care le-a dobândit încă de aici, devin îngeri buni şi îl înconjoară şi nu lasă pe vreuna dintre puterile potrivnice să se atingă de el, ci în bucurie şi veselie îl iau pe el, cântând cântări de biruinţă lui Dumnezeu, şi îl duc pe el la M ântuitorul Hristos şi îm păratul slavei şi se închină Lui îm preună cu el, îm preună cu orice putere ce­ rească, şi este dus, prin urmare, la loc de odihnă, la bucuria cea negrăită, la lum ina cea veşnică, unde nu este întristare, nici suspin, nici lacrim i, nici griji, ci viaţă nem uritoare şi bucurie veşnică, împreună cu toţi sfinţii cei care au bineplăcut lui Dum nezeu, în îm părăţia cerurilor. D ar dacă în această viaţă a trăit ruşinos şi a fost atras spre plăcerile trupului şi spre * Acest cuvânt este editat de A. Mai, Novae Patnnn Bibliothecae, t. VIII, 3,1871, pp. 1-3, în deschiderea corpusului de omilii simeoniene, după manuscrisul Vnt. gr. 1997, dar este socotit drept neautentic de către editorul P. van den Ven. A se vedea mai sus studiul introductiv Opera ascetică a Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, nota 4, p. 10. îl publicăm însă pentru folosul său duhovnicesc.

240

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Cuvinte ascetice

deşertăciunea lumii acesteia, în ziua ieşirii lui din viaţa aceasta, patim ile înseşi şi plăcerile pe care le-a agonisit de aici, din această viaţă, devin dem oni vicleni şi înconjură nenorocitul suflet şi nu îl lasă să se apropie de îngerii lui Dum nezeu, ci îl iau îm preună cu puterile cele potrivnice şi cu începătoriile întunericului şi îl duc pe el plângând cu jale, cu ochii în jos, tânguindu-se cu amar, în locurile întunecate şi înnegurate şi pline de tristeţe, acolo unde sunt ţinuţi toţi păcătoşii până în Ziua Judecăţii şi a veşnicei osânde, acolo unde este aruncat diavolul cu îngerii lui. 2. Trebuie, aşadar, ca încă de aici să ne facem griji şi să avem toată preocuparea în privinţa ieşirii noastre şi să ne pregătim toate virtuţile cu care suntem datori să plecăm din viaţa de aici şi care pot să ne apere la vrem e de nevoie. Care sunt virtuţile care am spus că devin îngeri şi care stau îm po­ trivă demonilor, adică patim ilor noastre? A cestea sunt: iu­ birea, smerenia, îndelunga răbdare, înfrânarea, răbdarea, dis­ cernământul, supunerea faţă de Dumnezeu, liniştea, bărbăţia, dreptatea, înţelepciunea, fecioria, pocăinţa şi cele asemenea lor. Aceste virtuţi ne apără pe noi în ziua aceea înfricoşată şi nu este nim eni care să le stea îm potrivă. Iar patim ile care am spus că devin dem oni sunt acestea: ura, înălţarea cuge­ tului, încăpăţânarea, nedreptatea, vorbirea deşartă, cleve­ tirea, iuţimea, cearta, pizma, mândria, slava deşartă, ţinerea de minte a răului, deznădejdea, nepăsarea, ignoranţa, uitarea, mânia, urgia, lenevirea, pofta, înălţarea minţii, frivolitatea, lăcomia, neînfrânarea, şi iubirea de arginţi, rădăcina tuturor relelor. Aceste patimi, transformate în demoni în ziua ieşirii noastre, iau în prim ire sufletul. Şi pe bună dreptate! Căci aşa cum suntem luaţi în prim ire încă de aici şi aşa cum în viaţa de aici am preferat păcatele în locul virtuţilor şi le-am dat lor putere să ne stăpânească şi să ne asuprească, nu este cine să ne izbăvească din ele.

Anexa 1

241

3. Să cunoaştem , aşadar, cât mai avem vrem e, şi să pri­ cepem care sunt cele folositoare nouă şi să alergăm din tot sufletul şi să ni le agonisim nouă, pentru ca, ajungând în zi de nevoie, să ne ajute nouă şi să ne izbăvească de cele po­ trivnice. Iar de cele care sunt îm potriva noastră, aflând care sunt şi de care rele ne sunt dătătoare, să fugim ca de şarpe sau de foc. Căci dacă şi suntem traşi în jos de ele la început, cât sunt încă în puterea noastră, cât mai avem timp şi cât mai suntem în viaţa aceasta, să ne sârguim şi să ne depărtăm de ele, iar prin pocăinţă şi lucrarea virtuţilor să ni-L îm blânzim pe D um nezeu, pregătindu-ne pentru ieşirea aceea, ca nu cumva, venind şi bătând în uşă, să fim aflaţi nepregătiţi. D e aceea şi D om nul a zis: „Fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi D om nul nostru va v en i"1. Pentru ca, venind şi bă­ tând, să fim aflaţi gata să-I răspundem Lui. Că Lui I se cuvine slava cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

1 Lc. 12,40.

Anexa 2 Viaţa Sfântului Sitneon din Muntele Minunat, 24*

Zicea copilul bătrânului şi m onahilor: „Stăpânitor pati­ m ilor este cugetul evlavios şi este legat de trup aşa cum o moară păstrează adunate vânturile care o mişcă şi este men­ ţinută de ele, la fel şi trupul şi patim ile m işcate în trup apar stăpânite de cugetul evlavios. Căci Dumnezeu, creându-1 la început pe om, a pus în el drept vizitiu mintea conducătoare, ca un judecător al întregului car, cercând toate gândurile bune şi rele care se nasc în noi. Căci nim eni nu este atât de fără de minte, încât să ignore cele de folos, ci cunoaştem că cei ce fac cele rele nu vor scăpa de judecata viitoare1. Căci dacă poftele plăcerilor ne biruie şi noi suntem robiţi de ele şi nu luptăm mai degrabă cu bărbăţie îm potriva m om elilor lor, ne aflăm călcători ai propriilor făgăduinţe şi pe bună dreptate vom fi osândiţi. Căci nim eni dintre noi nu poate să nu dorească, fiindcă această aplecare spre poftă este natu­ rală în noi, dar a nu cădea în plăcere din pricina cugetului evlavios care stăpâneşte şi din frica de judecată, ţine de alegerea noastră liberă. Asemenea şi mânia, prin acelaşi cuget, * Traducere după P. van den Ven, ed. La vie ancicnne de s. Symeon Stylite le Jeune (521-592), t.1. Introdudion et texte grec (SH 32), Bruxelles, 1962, pp. 20-21. Există o asemănare evidentă între acest capitol 24 al Vieţii şi Cuvântul al III-lea, fapt evidenţiat de P. van den Ven, care ie-a editat în paralel. Publicarea integrală a Vieţii Sfântului Sim eon din Muntele Mi­ nunat este în pregătire la Editura Doxologia. 1 In 5 ,2 9 .

Anexa 2

243

putem să o potolim. Lăcomia pântecelui şi toate dezmierdările ce se nasc din ea putem să o înfrânăm prin rugăciune şi postiri aspre. Lăcomia, nu num ai să o respingem ca fiind inter­ zisă, ci să o şi urâm. Acest lucru mărturisindu-1 mai înainte, dum nezeiasca lege zice: „Nu vei pofti fem eia aproapelui tău, nid ogorul lui, nid robul lui, nici roaba lui, nid toate câte sunt ale lui"2, învăţându-ne pe noi prin acestea n id să fim bi­ ruiţi de pofta de femeie, nici de slavă deşartă sau făţărnicie, nici să fim stăpâniţi de m ânie, n id să fim robiţi de lăcom ia pântecelui sau iubirea de arginţi sau de alte pofte rele. Ci Dom nul pentru aceasta a arătat două căi, una strâm tă, care duce la viaţă pe cei ce um blă pe ea şi care se străduiesc să vieţuiască bine în această viaţă, şi una largă, ce duce la pier­ zanie pe cei care dispreţuiesc virtuţile3. Pentru aceea îndeamnă: «Ceea ce vă spun vouă în întuneric, spuneţi la lumină»4. Căd faptul de a cugeta şi a face cele rele poartă chipul întunericului, condamnându-i pe cei ce au păcătuit, iar a alege binele şi drep­ tatea printr-o dispoziţie bună, conduce la viitoarea, veşnica lum ină. Să ne stăpânim, aşadar, patim ile prin cugetul evla­ vios şi să ne întoarcem de la orice poftă rea şi iubitoare de păcat, râvnind vieţile sfinţilor, ostenelile şi slava cea gătită lor şi nepovestita făgăduinţă, pentru care suntem datori să priveghem şi să ne rugăm pururea, liberi, fraţilor, prin libertatea lui Hristos5, Dumnezeul nostru, Care ne va păzi pe noi, pe toţi spre slava măreţiei Lui, A m in". Acestea le-a spus bătrânului şi m onahilor. A zis bătrânul: „Nu acesta vorbeşte unele ca acestea, d Preasfântul Duh părintesc şi desăvârşitor, căd scris este: «Din gura prundlor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă»"6. 2 Deut. 5, 20. 3 Mt. 7 , 13-14. 4 Mt. 10,27. 5 Gal. 5 ,1 . 6 M t 21,16.

Anexa 3 Viaţa Sfântului Simeon din Muntele Minunat, 27

Aşadar, au întrebat fraţii pe cuvios să le spună despre m ântuire. Iar el iarăşi răspunzându-le prin D uhul Sfânt Care era în el, a zis: „Părinţi şi fraţi, ascultaţi-m i răspunsul şi nimeni să nu râdă de nepriceperea mea. Lauda monahului este tnfrânarea, ca să se potolească patimile trupului. Lauda m onahului este a cânta psalmi şi a se ruga neîncetat. Lauda m onahului este dragostea, care este D um nezeul nostru1. Lauda m onahului este ascultarea faptelor bune cu inim ă smerită că întru aceasta Domnul a biruit moartea, făcându-Se ascultător până la moarte, şi încă m oarte pe cruce2, pentru ca şi noi, fraţilor, să ne omorâm patim ile şi poftele trupului. Lauda m onahului este a plânge întru m ărturisirea inim ii şi a se ruga către Domnul, precum vameşul, a-şi bate pieptul şi faţa, ca să nim icească duhul uitării şi m ândria. Lauda m o­ nahului este a petrece în blândeţe şi linişte, a avea glasul m ăsurat şi cuvântul cu bună rânduială. Lauda m onahului este a nu se jura deloc, decât numai pentru adevăr sau pentru iertăciune. Lauda m onahului este a face m ilostenie din cele ale lui. Lauda monahului să nu clevetească, să sufere îm pre­ ună cu fraţii aflaţi în necaz. Lauda m onahului este să spele * Traducere după P. van den Ven, ed. La vie ancienne de s. Syméon Stylite le Jeune (521-592), t. I. Introduction et texte grec (SH 32), Bruxelles, 1962, pp. 23-29. 1 I In 4, 8,16. 2 F ii 2, 8.

245

Anexa 3

picioarele fraţilor şi să zică: „Binecuvântaţi". Lauda m ona­ hului este să biruiască m ândria si să nu fie ruşinat înaintea y nimănui. Lauda monahului este să se smerească pe sine şi să se socotească a fi ultim ul dintre toţi şi să fugă de sm intelile uneltite ale iubirii de argint. Lauda monahului este iubirea de fraţi curată faţă de toţi, ca faţă de M ântuitorul H ristos însuşi, mici şi m ari, săraci şi bogaţi, şi iubirea de străini şi slujirea nefăţamică. Dacă va căuta monahul la faţa celor mari ai lumii acesteia, iar pe săracul care vine la el cerându-i pâine îl va lepăda, nu va avea unul ca acesta îndrăznire să intre în cămara de nuntă a M irelui celui nestricădos, fiindcă stăpânit de dormitarea nemilostivirii, a rămas întunecat şi nepregătit şi străin >

de iubirea aceea şi de fapta bună, stingându-i-se candela lui3. Căci m ilostenia îi m iluieşte pe cei m ilostivi, judecaţi pentru alte păcate. Milostenia este mărturia mărturisirii pentru Hris­ tos, Care primeşte la Sine pe cel ce miluieşte pe sărad şi Care zice: „Cel ce face unuia dintre aceştia prea m id M ie îm i face"4. Iar cel care nu se îndură cu m ilostivire de fratele său L-a tă­ găduit pe Fiul lui Dumnezeu împreună cu Saducheii care nu cunoşteau puterea învierii Lui. Nu prefera pe cel înveşmântat în aur care ascunde cu vicleşug pe demonul care zicea Fiului lui Dum nezeu: „Acestea toate Ţi le voi da Ţie dacă vei cădea şi Te vei închina m ie"5. Să nu care cum va prin închipuirea lumii să insulţi pe Hristos, Cel ce a venit în sărăda săracului şi Care nu avea unde să-şi plece capul6, că ale Lui sunt ceru­ rile şi păm ântul7. Avraam pentru aceasta a aflat har, primindu-L pe Dumnezeu împreună cu cei doi îngeri, care erau so­ cotiţi străini şi pribegi şi Lot întru acestea s-a făcut minunat. In bogat şi în sărac, caută-L pe Dumnezeu, căd El este creatorul 3 M t.2 5 ,8 . 4 Mt. 2 5,40. 5 Mt. 4, 9. 6 Mt. 8, 20. 7 Deut. 10,14.

246

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Cuvinte ascetice

şi stăpânul tuturor, dându-i fiecăruia precum a voit. Nu pre­ geta să speli picioarele sfinţilor, căci despre aceştia fericitul Pavel a arătat, zicând: „Dacă a spălat picioarele sfinţilor"8. Pentru aceea primiţi cu blândeţe pe bogaţi şi pe săraci, şi pe săraci ca pe bogaţi, pe toţi oamenii văzându-i ca pe unul şi plinind nevoia fiecăruia din cele ce vă prisosesc, cu m ul­ ţumire către Dumnezeu prin lucrarea dragostei. Lauda m o­ nahului este neagoniseala. Iar dacă agoniseşte ceva, să nu fie pentru el însuşi. Lauda m onahului, înfrânarea trupului şi a sufletului. Dacă vreun cuget al necurăţiei se strecoară în ceva din ale voastre, fraţilor, cu plângeri şi mărturisiri aşa să strige: „Doam ne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, Cuvinte fără de moarte, Cel ce nu îi ruşinezi pe cei ce cred întru Tine, Părinte al Iubirii de oameni, D um nezeul m ilelor şi a toată mângâierea, Cel ce eşti mai înainte de veci şi acum în bunătate şi rămâi până în veac, izgoneşte de la mine, robul Tău cugetele ce m ă tulbură. Căci Tu ştii, C unoscătorule al inimilor, Cel ce vezi cele ascunse ale inimii mele, că sunt fără de voie. Iartă-m i mie, Stăpâne, şi să nu-m i fie m ie aceasta spre adăugirea păcatelor, d fii mie milostiv, trimite harul Tău de la sfântul tron al slavei Tale peste sufletul m eu, tică­ losul, şi um breşte-m ă pe mine, robul Tău. înţelepţeşte-m ă şi voi învăţa poruncile Tale9 şi voi fi viu, doctore al sufle­ telor şi al trupurilor, Cel ce singur eşti fără de păcat, slă­ vite Doam ne,' că binecuvântat si lăudat esti întru toti sfinţii Tăi, în vecii vecilor. Amin. Aşa să fie rugăciunile voastre curate şi cererile, fraţilor, şi certaţi-1 pe diavolul, zicând: «Mergi »

j

j

»

înapoia mea, satano10, că Domnul este zid tare, mână şi aco­ perăm ânt puternic, tărie şi pază întru Duhul Sfânt, ajutor şi mântuire a credindoşilor». Şi apoi adăugând, ziceţi: «Doamne, îţi mulţumim Ţie, Te binecuvântăm pe Tine, Doamne, Te slăvim 8 I Tim. 5 ,1 0 . 9 Ps. 118, 73,144. 50 Mt. 16, 23.

Anexa 3

247

pe Tine». Binecuvântaţi pe Dumnezeu şi întoarceţi-vă de la gândurile spurcate. Căutaţi pacea şi sfinţenia, fără de care nim eni nu va vedea pe D om nul11. Prin atacul lor, dem onii aprind războiul, având drept armă săturarea pântecelui. Iar Dom nul nostru, ajutorul nostru fiind, ne asigură biruinţa şi va lovi pe diavol şi pe demonii lui. N ici nu ascunde de noi trofeul Lui de biruinţă. «Căci gândurile lui nu ne sunt ne­ cunoscute»12. Dacă cineva dintre voi este tulburat spre poftă, să înţeleagă cine îl atrage spre ea. Dacă cineva se aprinde, să cunoască cine a aprins focul. Să cugete la tăierea unui ase­ menea rău din rădăcină. Nicidecum să nu-i dea păşune. Şi, ca un bun şi viteaz luptător, deosebeşte [duhurile], cercetând nestricăciunea legii poruncilor, şi alungă de la tine lucrarea păcatului. Intru poruncile Lui cugetă pururea şi fii cu bun cuget stăpânului tău, pentru ca sporirea ta în toate să fie vă­ dită tuturor13, în a te lăuda în Dom nul şi să spui ceea ce este scris: «De nu mă vor stăpâni, fără prihană voi fi şi m ă voi cură ţi de păcat mare şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele»14. Iar îm plinirea bunei plăceri să-ţi fie rugăciunea cu vărsarea lacrimilor şi psalmodia să aibă străpungere. Cuvintele şi fapta, ca şi cum ar fi ale îngerilor care stau de faţă, să se acorde într-o singură voie de a plăcea lui Dumnezeu. Cel ce are două haine să dea celui ce nu arei3. Să postească m onahul nu mai puţin de ceasul al nouălea, dar, când posteşte, să nu fie mâh­ nit, precum făţarnicii16. Cel ce nu m ănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă, şi cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu m ănâncă17. M âncând, pune pază gurii tale*3. D e pe tavă 11 12 13 14 15 16 17 18

Evr. 12,14. II Cor. 2 ,1 1 . IT im 4 , 14. Ps. 18,14-15. Lc. 3 ,1 1 . Mt. 6 ,1 6 . Rom. 14, 3. Ps. 140, 3.

248

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Cuvinte ascetice

să nu iei nim ic ca să duci la gura fratelui tău ca nu cumva pentru mâncăruri să strici lucrarea lui Dum nezeu19. întâlnind un frate străin, îndată pune m etanie şi zi: «Blagosloveşte, cum mergem?». Apoi vei da loc liniştei. Zideşte-1 prin citirea canonului şi al Scripturii şi întăreşte~l pe el prin vieţile şi petrecerile părinţilor şi îndeamnă-1 să prim ească dragostea ca pâine tare a vieţii. Nu îi vei spune lui «m ănâncă», ci «fă dragoste, ca să nu te afli slab mâncând legume»20. Când vor­ beşti nu fi plin de slavă deşartă, ci slăveşte-te prin păzirea poruncilor. Fără sfătuire, nim ic să nu faci. Sm ereşte-te pe tine în sim plitatea inimii, nu fi făţarnic, fii iubitor de săraci pentru propria ta sărăcie. Nu te însoţi cu fratele la lucru stricător de suflet. Ia aminte la tine însuti încercând toate, dar reţinând ceea ce este bun21. Să nu fii cu două feţe. C ăd cei ce vă tulbură pe voi vor primi pedeapsă22, iar cei ce tăinuiesc spre vătăm are au parte la călcarea de lege. Cuvântul adevărului să-l ai în inim ă curată şi fă-te bineplăcut, m ulţum ind lui Dumnezeu. în orice se întâmplă binecuvântează pe Domnul. Dacă ţi-e sete la masă, nu vei zice: «dă-mi să beau», ci cu degetul fă un sem n celui ce slujeşte nevoilor să-ţi dea ţie în linişte. Dacă îţi vine flegmă, nu vei scuipa înaintea ta ca să sm inteşti pe fraţi, ci ridicându-te, spune: «Blagosloviţi, pă­ rinţi, iertaţi» şi, ieşind, îm plineşte-ţi nevoia, apoi revenind în linişte şi aşezându-te la masă, mănâncă după nevoie, fără să te suceşti încoace şi încolo şi apoi, ridicându-te îm pre­ ună cu fraţii, mulţumeşte lui Dumnezeu. Lauda monahului este să nu bea vin, iar dacă bea pentru slăbiciunea trupului, să ia puţin şi să nu întreacă m ăsura, căci vinul m u lt vecină­ tate cu dem onii este şi în arşiţa lui aprinde trupul, aduce som n greu şi face m intea mai zăbavnică şi face întreg vasul 19 Rom. 14,20. 20 Rom. 14, 2. 21 I T e s .5 ,2 1 . 22 Gal. 5 ,1 0 .

249

Anexa 3

trupului sălaş demonilor, încât să spună ce nu trebuie şi să facă ce nu se cuvine. Iar dacă ţi se întâm plă să te îm bolnă­ veşti, ai doctor pe Dum nezeu. Dacă se întâm plă ca fratele să cadă în vreo suferinţă şi de la aceasta să-i vină lui m iros urât, să nu te scârbeşti să te atingi de el, ci slujeşte-i lui, aşa cum robul slujeşte stăpânului, intinde-i aşternutul şi întreabă de ce are nevoie şi pentru îm prejurările de m ai înainte, nu îl mâhni pe el, mai bine zis, pe Duhul Sfânt23. Oblojeşte-i rana şi rabdă până ce îl va cerceta Dom nul şi îl va ridica pe cel m uncit şi nu-i fă reproşuri, nici nu te înălţa ca şi cum ai face ceva mare, ca să nu fii sm erit până la iadul cel mai de jos. C ăd acestea sunt lauda şi cununa monahului. Ca astfel obştea fraţilor să ia binecuvântare de la Hristos Dumnezeul nostru, Care zice: «Veniţi binecuvântaţii Tatălui M eu de m osteniti îm părăţia cea gătită vouă de la întem eierea lum ii, căci flă­ mând am fost si M i-ati dat să mănânc,9 însetat am fost si 9 9 9 M i-aţi dat să beau, străin am fost şi M -aţi prim it. Gol am fost si M -ati îm brăcat, bolnav am fost si M -ati cercetat, în 9 9 9 9 *

*

*

*

temnită am fost si ati venit la Mine»24,' «întrucât ati) făcut unuia 9 9 9 dintre aceşti fraţi ai M ei prea mici, M ie M i-aţi făcut»25, «cine are urechi de auzit să audă»26 a zis D om nul Căruia fie slava în vecii vecilor! A m in".

23 24 25 26

E f.4 ,3 0 . ML 25, 34-36. Mt. 25, 40. L c .8 ,8 .

Anexa 4 Epistola a cincea a Sfântului Simeon Stălpnicul din Muntele cel Minunat către împăratulJustin cel tânăr

1. Cine va da, pururea slăvite şi bunule Stăpâne, ochilor mei izvoare de lacrimi ca să plâng şi să mă tânguiesc cu amar şi nesuferit, în toate zilele jalnicei mele vieţi? Fiindcă sub râvna dumnezeiască a împărăţiei voastre creştine şi de Dumnezeu încununate, asemenea lucruri ale necredinţei mai presus de cuvânt au fost îndrăznite să se facă de către nelegiuiţii fără Dumnezeu şi necuraţii mai presus de toată necurăţia şi spurcaţii Samariteni, care locuiesc în aşa numi­ tele castre aproape de cetatea Porfyreon în curata casă pe care puterea voastră cea plăcută lui Dumnezeu a poruncit a se zidi acolo. Pe care să le ştie seninătatea voastră cea pă­ zită de Dumnezeu din cele însemnate [în scris] smereniei noastre de către Pavel, Cuviosul Episcop al acestei cetăţi Porfyreon, pe care ni le-a trimis nouă de la preafericitul Pa­ triarh al Răsăritului, fiindcă şi el s-a îndurerat foarte cu pri­ vire Ia aceasta. Si cum nu s-ar fi îndurerat, blânzilor conducători? Fiindcă şi pietrele cele neînsufleţite erau gata să strige asemenea nelegiuiri pe care le-a văzut cu ochii lui mai sus pomenitul arhiereu. Căci mai rea decât moartea şi pieirea au părut smereniei noastre ceea ce a ajuns la urechile noastre, o asemenea nelegiuire care covârşeşte orice faptă hulitoare, care a fost îndrăznită împotriva însuşi a Celuia ce pentru noi S-a întrupat, Dumnezeu Cuvântul, şi împotriva j

* Traducere după PG 86, 3216D-3220A.

'

Anexa 4

251

Preasfintei, slăvitei N ăscătoare de D um nezeu şi a preacu­ ratei si cinstitei cruci si a sfinţilor Lui. 9 9 >

2. Pentru aceea, am intind de acestea, aducem dum ne­ zeiescului vostru auz că dreptm ăritoarele voastre legi ale biruinţelor celor bune poruncesc că, dacă cineva insultă în vreun fel chipul împăratului, cei ce au îndrăznit a face una ca aceasta să fie predaţi morţii grabnice şi nim icitoare. Atunci de câtă osândă spre pierzare sunt vrednici cei ce au îndrăznit asem enea lucruri îm potriva icoanei Fiului lui D um nezeu şi a Preasfintei Slăvitei N ăscătoarei de D um nezeu, cu toată nespusa neruşinare şi nelegiuire şi pentru răul covârşitor, nu pot spune, nefăcându-se nici o milă faţă de aceştia? Pentru aceea rugăm stăpânirea voastră cea bine izbânditoare, să nu facă m ilă fată i de cei ce au îndrăznit acestea,' nici să îi cruţe * pe ei, nici să primească vreo mijlocire sau apărare pentru ei, pentru ca nu cumva să se întoarcă şi spre altceva, cum deja am văzut în vedenie, arătându-i în luna august Prea sfinţi­ tului şi de Dum nezeu cinstitului Patriarh. Căci nu a ascuns D um nezeu de noi sfaturile lor. Pentru aceea sunt convins, pururea cinstiţilor conducători, că nu poate inim a voastră, întărită de Dumnezeu şi luminată de măreţia Lui, să poarte o atât de mare nelegiuire de necinste pe care nu am m ai au­ zit-o niciodată până acum, nici alt creştin. 3. Dar vă jur pe voi, Stăpâne, pe Dumnezeul cel Preaînalt al lui Em anuel, să nu mai aşteptaţi nici m ăcar puţin timp până să fie dusă la îm plinire cuvenita pedeapsă. Porun­ ceşte să fie cercetate de asemenea şi cele ce s-au săvârşit în puţ de răutatea lor covârşitoare, potrivit cu textul epistolei trimise smereniei noastre. Preablânda voastră stăpânie să nu le îngăduie, dacă poate unora li se pare că urzesc cuvinte nelalocul lor (nepotrivite), deşi acestea sunt cuvintele Stăpâ­ neşti, ale lui Dum nezeu, Celui ce v-a dat vouă puterea şi Care este atât de tare hulit, mai presus de toată hula. Pentru ca şi ceilalţi dintre ei să aibă frică, în toate zilele, de anatema

252

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Cuvinte ascetice

şi de despărţirea de viaţa lor. Pe aceştia îi va primi întunericul cel înrudit cu ei, spre osânda focului nestins şi nelum inos care îi va înghiţi pe ei. Şi îi va blestema pe ei în cele mai de jos ale adâncului Preasfântul şi Atotputernicul D uh al lui Iisus H ristos D om nul nostru, Cel ce de la Tatăl purcede, ca să-i piardă pe ei spre nesfârşită pierzanie. Arătând cu sârguinţă această râvnă, de Dumnezeu păziţi şi triumfători, veţi fi pri­ miţi, mai presus de jertfa lui Avraam, la Unul Născut Dum­ nezeu, Cel care îm părăţeşte îm preună cu evlavia voastră, la însăşi dumnezeirea care vede toate. Şi va fi împărăţia voastră iubitoare de H ristos m ai vârtos binecuvântată şi m ărită de puterea Lui, mai presus de oricare împărăţie de mai înainte, că Lui i se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

Anexa 5

Troparele compuse de Sfântul Simeon din Muntele Minunat 1. „Auzit-au nini vi tenii îngroparea lor prin cutrem ur pentru păcate1, iar prin m inunea chezăşuitoare a chitului, pocăinţa cheam ă învierea cea prin Iona2. Ca în vrem ea aceea, H ristoase Dum nezeule, prim eşte, Îndurându-Te, strigarea poporului Tău, cu a pruncilor şi a dobitoacelor, şi pe noi, cei pedepsiţi, cruţă-ne1 şi ne m iluieşte prin învierea Ta cea de trei zile, că Tu eşti Dum nezeu, D um nezeul celor ce se pocăiesc şi întru noi arată bunătatea Ta, în treit Sfinte, slavă T ie". 2. „M inunate sunt faptele Tale şi sufletul nostru le cu­ noaşte foarte, Hristoase Dumnezeule, Stăpânul nostru! Munţii tremură înaintea Ta, s-a cutrem urat întregul păm ânt, s-au zguduit m unţii cu putere, m area a văzut şi a fugit, coră­ biile au fost îm pinse de vânt pe ţărm ul uscat. în m ânia Ta, Doam ne, adu-Ţi aminte de milă, m ântuieşte pe cei rămaşi, fără de păcat eşti Doamne, slavă Ţ ie!" * Traducere după capitolele 105-107 ale Vieţii Sfântului Simeon, P. van den Ven, ed. La vie ancienne de s. Symeon Stylite le Jeune (521-592), t. I. Introduction et texte grec (SH 32), Bruxelles, 1962, pp. 84-87. O ediţie a acestor foarte vechi piese liturgice a publicat, alături de o discuţie asu­ pra lor şi S. Petrides, „Saint Symeon le nouveau stylite m elode", Echos d'Orient, t. 5,1902, pp. 270-274. . 1 Iona 3, 4; 4 ,1 1 . 2 Iona 2 ,1 . 3 Iez. 7, 8; 8 ,1 8 ; 9 ,1 0 .

254

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Cuvinte ascetice

3.

„Cum Te-ai milostivit de M oise care mijlocea ca să nu

zdrobeşti pe Israel4, şi acum, Doam ne, Te rugăm, încetează mânia de la poporul Tău, dând iertare multelor noastre păcate, Cela ce singur eşti fără de păcat, H ristoase Dum nezeule, după mare mila Ta, slavă Ţ ie"

4 leş. 3 2,12.

Bibliografie

I . E d iţii şi tradu ceri ale surselor privitoare la Sfântul Sim eon Stâlpnicul din M untele M inunat* M ai, A ., éd., Novae Patrum Bibiiothecac, t. VIII, 3, pp . 4 -1 5 6 (C u­ vintele TV-XXX). P ap ad o p ou lo s-K eram eu s, A., „Lupecbv ô ©aujaacn:ooQ£m -)ç coç ûpvoyQâc))oç k c ù jaeÀc^ôoç", Vizantijskij Vrem ennik, 1 1 1894 pp. 141-1 5 0 (troparele).

.,

,

P étrid è s, S., „Saint Sym éon le n ou veau Stylite m é lo d e ", Échos d'O rient, t. V , 1902, p p . 2 7 0-274 (trop arele). S. Symeonis Epistula ad Justinum Juniorem, PG 86, 3 216D -3220A (Epistola 5). van den V en, P., „Les écrits de s. Siméon Stylite le Jeune avec trois serm ons inédits", LeM uséon, 7 0 ,1 9 5 7 , pp. 33-55 (Cuvintele I-IV). v an den V en, P., La vie ancienne de s. Syméon Stylite le Jeune (521-592), t. I: Introduction et texte grec, t. II: Traduction et commentaire. Vie grecque de sainte Marthe, mère de S. Symeon („Subsidia H agiographica" 32), Bruxelles, 1962-1970 (Ediţia critică a Vieţii vechi a Sfântului Sim eon şi a Vieţii Sfintei M arta). Vita S. Marthae Matris Symeonis Iunioris Stylitae, în Acta Sanctorum, M ai, t. V, 1685, pp. 403-433. Vita S. Symeonis Iunioris Stylitae (N ichifor O u ran os), în Acta Sanc­ torum, M ai, t. V, 1685, pp. 307-401. Vita S. Symeonis Stylitae Iunioris, cap ita selecta, în H . D elehaye, Les Saints Stylites („Subsidia H a g io g ra p h ica" 14), B ruxelles, 1923, p p . 238-271.

I I . Izvoare vechi citate in volum Caroli M agni Capitulare de Imaginibus, în M onum enta Germaniae His tor ica, Concilia, t. II, Suppl., pp. 179-184. * Publicăm doar lista surselor privitoare la Sfântul Simeon integral. In rest, bibliografia cuprinde doar lista lucrărilor folosite în cartea de faţă.

Sfântul Simeon Stâlpnicul Din Muntele Minunat - Cuvinte Ascetice

Evagrius, Historia Ecclesiastica, ed. J. Bidez, L. Parmentier, Lon­ dra, 1898. loan de Efes, Historia ecclesiastica, ed. şi trad. latină E. W. Brooks, CSCO 106, „Scr.Syri" 55, Louvain, 1936. Photius, Bibliotheca, ed., R. Henry, Paris, 1959-1991. Procopius, De aedificiis, V, 9, ed. G. Dindorf, Bonn, 1838. Vita S. Lucae stylitae, în H. Delehaye, Les Saints Sh/iües („Subsidia Hagíographica" 14), Bruxelles, 1923, pp. 195-237.

I I I . L iteratu ră secundară despre Sfântul Sim eon Stâlpnicul din M untele M inunat Delehaye, H., Les Saints Sh/lites („Subsidia Hagiographica" 14), Bruxelles, 1923, pp. LIX-LXXV. van den Ven, P., „Les écrits de s. Siméon Stylite le Jeune avec trois sermons inédits", Le Muséon, 70,1957, pp. 1-57. van den Ven, P., „A propos de la Vie de Saint Syméon Stylite le Jeune", în Analecta Bollandiana, t. LXVII, 1949, pp. 425-443.

IV A lte lu crări citate în volum Allatius, L., Diatribe de Symeonum scriptis, Paris, 1664. Altaner, B., Patrologie, ed. a 2-a, 1950. Batiffol, P., L'Abbaye de Rossano, Paris, 1891. Devreesse, R., Les manuscrits grecs de l'Italie méridionale (Histoire, classement, paléographie) („Studi e Testi" 183), Città del Vati­ cano, 1955. Devreesse, R., Introduction à l'étude des manuscrits grecs, C. Klincksieck, Paris, 1954. Diehl, C., Jastinien et la civilisation Byzantine, Paris, 1901. Duchesne, L., L'Église au VIe siècle, Paris, 1925. Ehrhard, A., Überlieferung und Bestand der hagiographischen und homiletischen Literatur der griechischen Kirche, III, 2,1952. Fliehe, A. şi Martin, V., ed., Histoire de l'Église, t. IV, Paris, 1945. Geizer, H., Sextus Julius Africanus und die byzantinische Chronog­ raphie, J. C. Hinrichs şi B. G. Teubner, 1885.

Bibliografie

259

Hardouin,

Acta Conciliomm et Epistolae decretales ac Constitutiones sum m orum Pontificum, 1714.

Hoeck, J.,

„Stand u n d A ufgaben d er D a m ask en o s-F o rsch u n g ", in Orientalia Christiana Periodica, XVII, 1951, pp. 5-60.

Krumbacher, K., Geschichte der byzantinischen Litteratur, 1897. Lake, K., Dated Greek Minuscule Manuscripts to the Year 1200, t. VIII, p artea a Il-a, 1937.

Lavenant, R., La

lettre a Patricias de Philoxéne de M abboug, P a tro ­ logía O rientalis 30.5, Paris, 1963.

Michelson, Dv „A

Bibliographic Clavis to the W orks of Philoxenos of M ab b u g ", Hugoye: Journal of Syriac Studies, 13, 2, 2010, pp. 27 3 -3 3 8 .

Realencyclopädie der classischen Altertumswissenschaft, ed. P au lyW issow a-K roll, Stuttgart-M ü n ch en , 1 8 9 3 -1 9 7 8 .

Rocchi, A ., Codices Cryptenses, R om a, 1884. Stein, E ., Histoire du Bas-Empire, vol. II, P aris, 1949. Stephanus, H., Thesaurus Graecae Linguae, P aris, 1572.

Indice de referinţe scripturistice 1

Vechiul Testament Facerea

1 5 .4 117

1, 26 141

15,21 156

2, 24 138

16, 3 90

3 ,3 117

1 9,18 59

3 ,1 9 117,144

2 0 .5 171

4 .1 138

20.11 59

6,17-18 215

2 3 .1 3 59

16.1 138

23, 23 59

17,1 7 138

3 2.12 254

18,10 138

3 2 ,2 7 117

18, 27 130,133 19,15 214

Levitic 2 6 .1 2 170

Ieşire 5 ,1 6 112

Numeri

7,20-21 215

15,32-36 120

8, 3 215 9, 6 215 9, 8 215

16,32 117,216 16,37 62 21, 6-7 219

9 ,2 3 215 10, 4 215 1 1 ,5 215 14, 26 215 1 Indicii scripturistici se referă doar la textul Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat.

Deuteronom 5, 20 65, 243 10.14 245 32, 39 86 Iosua 10,12-13 200

262

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Cuvinte ascetice

Judecători

18 ,1 2 118

13.24 139

1 8 .1 4

111

18,14-15 247 I Regi

1.5 139 1-20 139 2.1 157 2,3 131 23 77

2 6 .1 -2

191

2 6 .1 -8 54 3 1 .1

113

3 2 .9

144

3 2 .1 8 111 3 3 .7

163

3 3 .9 233 3 3.9-10 165

II Regi

3 3 .1 4

170

6,21 158

3 3 ,1 6

114

III Regi

33,20-21

13,17 91 13.24 91,117 17.1 200,215 18,4 77

3 3 .2 2 117

IV Regi

3 8 .9

1,9 215 5,14 89

4 0 .2

3 3 ,2 0 78,84 119

3 4 .1 -3 164 36.11

115

3 6 ,2 9 115 3 7 ,5 90 171

3 8.9-10 82 114

4 3 .1 2 77 4 3 ,2 4 76

Iov

1,19 190 3.23 203 3.24 203

4 5 ,1

132

4 8 .8

96

4 8 .1 2 115 4 8 .1 5

115

4 8 .1 6 120 Psalmi

48,17-18 124

2,7 4.5 6.6 8.6 13.1 14.2

4 8 .1 8 120

127 69 86,148 162 216 114

4 9 ,1 4 159 4 9 .2 3

159

5 0 .1 -2 89 5 0 ,7

129

5 0 .9

88

Indice de referinţe scripturistice 5 0 .1 9 5 1 ,1 0

169,228 126

6 2 ,4 155,164 6 2 .9 9 2,170 63,4-5 67, 182 6 3 .4 .6 110 63, 6 68 6 7 .3 195 6 7.2 6 157 6 8.1 4 96 7 0.1 9 81 70,19-20 93 72 .2 6 171 79,1-3 158 8 1 .6 228 84, 11 156,169 87.1 0 155 89 ,6 -7 144 8 9.1 0 9 3 ,9 4 9 0 .4 68 9 0 .5 68 9 4.1 157 9 4 .2

157

9 5 .6 101 100 .6 230 100 .8 224,225

263

117,27 159 118.1 230 118,1-2 114 118,32 158,203 118,73 143 118,73,144 246 118,103 156 119.7 164 124.5 68 127.1 113 127.2 113 132.1 55 134.6 101 136.6 156 138.8 89 140.3 247 142.2 201 142.6 155 142,10-11 115 143.4 93 144,14 105 145.4 115 146,6-7 189 148.6 113,142 149.5 113 149.6 163

101.8 202 102.14 143

Ecclesiastul

103 .4 179 103,34 155 1 05 ,3 114

1.2 205

106,30 111,1 111 .5 115 .6 115 .9

175 114 114,165 114 156

115.15 7 5 ,7 8 ,1 1 8 117.10 69 117.26 145

Isaia

1,16 88 2,11 226 2,12-13 127 3.12 149 3.13 149 5,1 157 5,11-12 136 6,5 130

264

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Cuvinte ascetice

14 180 26,11 180 26.15 95 26,15-16 84 27.9 87 29,21 111 41.10 191 51.11 163 56.2 114 56.3 88 66,2 134 66,24 118 Ieremia

1.5 143 9,23-24 132 13 76 17.16 170

Maleahi 2 ,1 7

115

înţelepciunea Iui Solomon 1 .3

83

1 .4

101

1.11

90

2 ,2 2

147

3 .1 171 3 .1 -4 114 3 .9

194

4 .3

82

4 .1 2

9*0

4 ,2 0 82 5 .1 -5 148 5 ,8

82, 149

5 ,8 .1 3 5 .1 5

131 84

6 .1 0 91 lezechiel

7,8 253 8,18 253 9.10 253

1 0 .7 117 11.10 160 11,21

89

12.1

147

13,13-19 Daniel

3,23 77 Iona

100

1 4 .3 175 17.15 81

2,1 253 3.4 253 4.11 253

înţelepciunea lui Iisus Sirah 1 ,2 6 96 I ,3 0 127 2 .7 111

Avacum

4 .5 150 4 .1 2 127

2.4 57,159 2.6 83

I I,3 2

72

Zaharia

Bel şi balaurul

9,16 197

1 ,3 8 77

265

Indice de referinţe scripturistice

Noul Testament M atei

7 ,1 3

66

2 ,1 6

77

7,13-14 69,243

3 ,1 5

199

7 ,2 1

167

4 ,4

159

8 ,1 7 60

4,9

245

8 ,2 0 245

4,5-1 0

109

8 ,2 2

196

127

9 ,2

5 ,3

192,207

9 ,1 2 88

5 ,5

218

1 0 ,1 6 158

5 ,2

5,3 -9

114

172

1 0 ,2 7 66,243

5 ,7 5 3 ,1 6 5

1 0 ,2 9 95

5 ,8

1 0 ,3 3 224

169

5 ,1 0 209

11,11 200

5,11 -1 2 210

1 1 ,2 7 207

5 ,1 3 211,212

1 1 ,2 8 5 9 ,1 9 2 ,2 1 6 ,2 2 7

5 ,1 4 212

1 1 ,2 9 59

5 ,1 6 213

11,28-30 69

5 ,2 8

129

1 2 ,4 8

5 ,3 9

155,182

1 3 ,9

196 109

5,44-45 63

13, 22 85, 93, 98 ,1 0 6 ,1 2 0 , 217

5 ,4 7 62

1 3 ,4 3

116,198

6 ,2

149

1 3 ,4 6

198

6 ,3

128

1 4 ,1 0 77

6 ,1 6 247

1 5 ,1 4 205

6 ,1 9 230

1 6 ,2 3 246

6 ,2 0

71

1 6 ,2 4 58

6 ,2 7

143

16,26-27 166

6 ,2 8

143

1 6 ,2 7 209

6,28-30 112

1 7 ,3 59

7 ,5

1 7 ,1 2 59

129

266

Sfântul Simeon Stâipnicuî din Muntele Minunat. Cuvinte nscetice

17.20 63

26,41 208

19, 6 129

2 6 ,5 2 71

19,18 61 19.23 94

Marcu

19.24 84

2 ,5

172

19.28 232

8 ,3 3

205

19.29 95

1 0 ,7

138

2 0 ,6 216

1 0 ,9

141

2 0 .1 0 75

13,22 142

2 0 .2 7 128 2 1 ,1 6 243

Luca

21.21

1 .3 7

63

22 ,1 4 228 22 .3 0 221 22 ,3 2 94 22,37-40 61 2 3 .8 219 2 3 ,1 2 129 2 3 .2 7 70 2 3 .3 9

145

2 4 .2 4

142

2 4 .3 0 122 24 ,3 5 214 25,1

25 .1 2

3 .1 1

247

3 .1 4

165

5 .1 2

87

5 ,2 0

172

6,24-26 146 6 .2 5

147,148

6.27-33 62 6 ,3 5

125

6 .3 8

176

8 ,8 249

203

25,11-12

1,46-47 157

7 ,4 7 61

169

2 5 .8 245 25.11

139

167

199

8 .1 5 212 9 ,6 0

196

9 ,6 2

196,205

2 5 ,3 4 145,160,211

1 2 ,2 7 143

25.34-36 249

12.27-28

25.34-40 151

1 2 ,4 0 241

2 5 .4 0 1 65,245,249

1 3.25

25.41

160,180

1 5 ,1 7 192

2 5 ,4 5

166

16 .1 5

112

167,203

126,129

Indice de referinţe scripturistice 17.10 131

267

2 1 ,1 8 227

17,15-18 88 17.21

191,193

Faptele Apostolilor

18,13 88,129

6 ,2

18.24

7,58-60 77

2 1 ,4

194 150

9 .6

91 86

21,1 9 190 23,31 226 24 ,1 7 15 loan

Romani 1 ,2 6 102 2 ,1

176

2 .1 5

60

1 ,1 4

59

3 .8

115

5 ,2 9

243

5 .4

111

6 ,2 2 69

7 207 7 .2 0 225 8,41 225 8 ,4 8

124,225

12.20 88 12.25

166

13.15

130

13.25 200 13.34 61 13.35 62 1 4 ,2 218,229 1 4 .6 69 1 4 ,8 207

7,11 91 7 ,1 3 69 7,18-19

104

7,2 1 104 7 ,2 4 132 8 .8

60

8 .1 7 53 8 .1 8

195

8 ,2 8 5 3 ,6 0 8 ,3 3 60 8 .3 5

132

8 .3 6

170

8 ,3 9 76

1 4.16 59

9 .5

14.21 58

1 2 .6

1 4,23 58

1 2 .7 152

1 5 .6

1 2 .9 62

186

190 153

1 5.10 170

1 2.15 218

15.22 97

13,8-9 61

16,33 206

13 .1 0 61

268

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Cuvinte ascetice

13.11

97

II Corinteni

1 4 .2 248

1 ,2 2 60

1 4 .3 247

2 .1 1

106,247

1 4 ,6 145

4 ,1 7 195

1 4,10 248

5 .1 4

14 .1 7 159

6 .1 6 57 8 ,9

I Corinteni 1 .2 4 88 2 .9

6 0 ,1 5 1 ,1 6 2 ,2 2 9 ,2 3 0

2 .1 3

79

3 .1 3

145

62 127

1 0 ,5

127

1 0 ,5 -6

128

1 1 ,3 235 1 2 ,2 189 12,7-8 130 12.10

196,201

3,16-17 70 3 .1 7

147

Galateni

4 .5

132

1 .1 0 128,149

4 .9

154

5 .1

243

4 .1 1

154

5 .1 0 248

4 .1 3

124

5 .1 7 174

5 .5 6 ,7 -8 6 .9 6 .1 3

212

5 ,1 9 89

150

6 ,8

89

82, 150,165 147

Efeseni

6 ,1 5 147

2 .2

7 .5

144

2 ,6 234

7 .8

144

7 .9

144

7,29-31

2 .1 0

144

162

1 3 .2 62 1 3 .3

61

1 3 .4

61

143

2 .1 4 62

7 ,3 2 145 9 .2 5

189

4 .3

62

4 ,3 0 249 5 .1 2

134

5 ,2 5 144 6,10-13 187 6 .1 1

163

6 .1 2

172

13.1 3 60,61

6 ,13-17 164

15,3 7 143

6 .1 4

108

269

Indice de referinţe scripturistice Filipeni

3 .5

2 .1 6

4 ,7 54

79

142

3 .1 3 204 3 .1 4

195

Evrei

3 .1 9

115

1 ,3

140

1 .1 4 190 ColosenI

4 ,1 2 64

1 ,1 3 54

5 ,1 1

53

1 .1 5

140

11,1

60

3 .1 9

144

1 1 ,2 57 1 1 .5 57

I Tesaïoniceni

1 1 .6 5 7 ,5 8

4 .1 7

11 ,3 8 78,201

145

5 ,2 1 248

12 .1 4 247 12,18-19 59

I Timotei

1 3 ,4 141

4 ,3

1 3 .6 54

4 .5

142 141

5 ,1 0 246

I loan

5 .1 5

4 ,8 ,1 6

81

244

5 ,2 4 117 5,24-25 217

Apocalipsa

6 ,9

2 0 .1 4 1 1 7 ,119,180

83

2 0 .1 5 54 II Timotei 2 .5

142

R edactor: Dragoş Dâscă Corector: Daniela Cojocariu Tehnoredactor: Gabriela Radu Coperta: Ierom. Mihail Gheaţău - Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi, Iaşi Monah Iachint Sabău - Mănăstirea Putna, Suceava Prepress: Mariana Cojocaru DTP: Leonard Lunguleac

Bun de tipar: 2013. Apărut: 2013 Editura Doxologia, Cuza-Vodă 51, 700038, IAŞI Tel.: (0232)216693; (0232)218324; Fax: (0232)216694 http://editura.doxologia.ro, E-mail: [email protected]

Str. Bucium nr. 34 laşi tel.: 0232/211225 * L\C fax: 0232/211252 officeâ>printmulticolor.ro m ulticolor vvww.pnntmulticolor.ro SERVICII TIPOGRAFICE COMPLETE

tJH fk

PRINT

Nu vă înrăiţi, fraţilor, în necazuri, nici nu socotiţi mare infamului de timp pentru nevoinţă până la plecarea de aici, ci gândiţi-vă că vremelnică este lupta prin necazurile trupului, ştiind că mai mare este, mai presus de orice măsură, intervalul veşnic nesfârşit al veşnicei vieţi. Ca unii care avem să rămânem cu Domnul pururea prin nădejde. Şi să nu socotească fiecare că este departe sălaşul lui, fiindcă pleacă într-un loc apropiat. La fel şi Domnul ne îndeamnă să avem fără şovăire înaintea ochilor pe cele cereşti şi, întrebatfiind de noi să ne spună despre Tatăl, ca unor prieteni şi concetăţeni ai Lui, ne răspunde că împărăţia cerurilor înlăuntrul nostru este. Sfântul Sim eon Stâlpnicul din M untele M inunat,

Cuvântul al XXII-lea V olum ul de faţă cu p rin d e toate om iliile şi scrierile p ăstrate ale Sfântului S im eon Stâlpnicul din M untele M in u n at (521-592), fiind prim a trad u cere in tegrală în tr-o lim bă m o d ern ă. Sfântul Sim eon este cel m ai cunoscut dintre stâlpnici, alături de om onim ul său, n um it cel B ătrân, care, cu un secol înainte descop erise lum ii acest e x trao rd in ar m o d de viaţă ascetică. Sfântul Sim eon din M untele M in u n at ocroteşte de m ai bine de 500 de ani M old ova şi L a v ra N eam ţu lu i, prin m oaştele sale ce se află aici, o d o r nep reţu it, d ăru it M ănăstirii de Sfântul V oievod Ştefan cel M are. A scet şi o ra to r p reco ce, în cep ân d u -şi starea de stâlp n ic la v â rsta de şap te ani, „în cât şi dinţii şi i-a schim bat, cân d era pe stâlp " (E vagriu s Scolasticul), Sfântul Sim eon a fost un sprijin puternic al credinţei ortod oxe în Biserica A ntiohiei din secolul al V l-lea, în cercată d u r de extin d erea ereziei m onofizite, invazii ale perşilor, d a r şi de cu trem u re d ev astato are. Cuvintele de faţă, scrise prin directa lucrare a Duhului Sfânt ( Viaţa Sfântului

Simeon, 32), rostite de p e stâlp în cep ân d de la v â rsta de 10 p ân ă la 2 4 de ani, ne d escop eră u n în v ă ţă to r m in u n at al cred inţei şi vieţuirii orto d o xe, p reo cu p a t a tâ t de în d ru m area d u h o vn icească a m on ah ilor ce-1 u rm au , cât şi de m ân tu irea în tregu lu i p o p o r al lui D u m n ezeu.

edituradoxologia.ro